Toamna colorată şi-a pus amprenta şi pe livada bunicilor mei. Acolo
este o mireasmă de nedescris datorită merilor încărcaţi cu roade, perilor ce li se lasă crengile în jos şi gutuilor galbeni ca Soarele.
Nucul, în ciuda faptului că este cel mai bătrân, a făcut mai multe roade decât toate celelalte fructe la un loc.
Peisajul nu vi-l pot descrie decât în câteva cuvinte: copaci
multicolori, grămăjoare de frunze şi copii jucându-se.
La capătul livezii se ridică mândră via cea roditoare, cu struguri dulci
şi zemoşi. Sunetele sunt ca într-o poveste: râsetele copiilor şi foşnetele frunzelor.
Doamna Toamnă va trece în grabă, aşa că mă voi bucura de ea
împreună cu verişorii mei.
Nu suntem fermieri desăvârşiţi în timpul anului, dar, toamna, adorăm
să ne jucăm printer lădiţele pline cu mere rumene, să-i ajutăm pe bunici la carat, aşezat şi bineînţeles, la preparat. Aroma gemului de prune şi a plăcintei de mere sunt atât de puternice, încât ne rămân vii în amintire până toamna viitoare…