ROLUL EDUCATOAREI ÎN EDUCAŢIA LIMBAJULUI

(specific, metode şi mijloace pentru prevenirea şi înlăturarea

greşelilor fonetice, gramaticale şi de sens)

Grădiniţa este instituţia de învăţământ căreia îi revine rolul decisiv în

educarea şi instruirea copiilor preşcolari , iar entuziasmul educatoarelor
se transmite şi copiilor, şi părinţilor deopotrivă.
Această primă instituţie de educare, prin cadrele didactice
calificate, asigură condiţii necesare dezvoltării normale, valorificând
potenţialul fizic şi psihic al copiilor de 3-7 ani.
Educatoarea are datoria să pregătească copilul preşcolar
pentru următorul pas al educaţiei - şcoala - şi, mai ales, să
stimuleze disponibilităţile fiecărui copil.
Personalitatea, atitudinea, modul de a gândi şi de a acţiona al
educatoarei va influenţa în mod hotărâtor, atmosfera şi modul în care
se va forma copilul. Toate tipurile de activităţi din grădiniţă şi în
special cele din domeniul limbajului şi al comunicării depind de
comportamentul adultului responsabil cu educarea copilului.
Educatoarea prietenoasă, cu simţul umorului, echilibrată, care
comunică eficient cu copiii, va influenţa în mod pozitiv dezvoltarea
limbajului copiilor.
Oferind un model exemplar este firesc ca aceasta să ajungă
la sufletul şi mintea copiilor, iar rezultatul obţinut să mulţumească.
Reforma din învăţământul preşcolar propune o nouă viziune
asupra abordării limbajului, fiind găsit locul potrivit şi pentru
limbajul scris - prin alinierea politicii educaţionale în domeniul
limbajului din ţara noastră la tendinţele existente pe plan,
internaţional.
Educatoarea va pune la dispoziţia copiilor materiale care să se
constituie într-un mediu cultural activ şi stimulativ prin aicătuirea
unei biblioteci cu cărţi, ziare, imagini care să stimuleze limbajul prin
ascultarea unor ştiri, informaţii dintr-o oarecare carte, chiar,
raportarea cuvântului la imagine. Ea va încuraja iniţiativele copilului
din acest domeniu prin diverse metode:
- folosirea cărţilor prin răsfoirea corectă până la punctul dorit;
- selectarea cărţilor după unele criterii simple (poezii, poveşti
cu ilustraţii ale copiilor);
- stabilirea unor legături între cărţi prin oferirea unor
elemente (poezii cu ilustraţii desenate de către copii, alte
texte pentru elevi care nu au ilustraţii). Printr-o prezentare
specială, cartea poate şi trebuie să devină un prieten necesar
pentru a găsi căile cunboaşterii prin trecerea de la intuiţie la
reprezentare şi fantezie.
- stabilirea diferenţei dintre cărţi şi reviste sau ziare prin
conţinutul acestora; valoarea lor literară.
 Prin această bibliotecă copiii sunt puşi în situaţia de a se angaja
în forme de limbaj diverse, pentru a-şi exersa capacitatea de
comunicare. Limbajul include ascultarea, vorbirea, citirea, scrierea.
Pentru o dezvoltare corespunzătoare a limbajului copilul trebuie să
audă cuvintele clar, pronunţate expresiv atât în familie, cât mai cu
seamă în grădiniţă în toate momentele zilei. Pentru a cunoaşte
nivelul de dezvoltare a limbajului copilului, educatoarea îi va antrena
în prima fază în conversaţii. Ascultându-i cu interes, în prima fază se
pot observa mari diferenţe în capacităţile lor lingvistice.
Vârsta copilului influenţează conţinutul limbajului şi corecti-
tudinea exprimării prin schimbări de expresii, de cuvinte sau sunete.
Pentru cei mai mici sunt foarfe importante numărătorile, frământările
de limbă, repetiţiile, pentru a căuta şi mai ales a găsi plăcerea în
exprimare. La 6-7 ani copilul va stăpâni limba maternă, exceptând
situaţiile în care acesta are defecte de pronunţie. Pentru o
dezvoltare corectă a vorbirii se vor utiliza:
exerciţii de gimnastică articulatorie;
exerciţii pentru dezvoltarea auzului fonematic;
exerciţii pentru stimularea exprimării verbale.
Educarea apăratului fonator se face prin simple exerdţii de
ginastică articulatorie, exersându-le cât mai des, cu voce plăcută
relaxantă, prin exerciţii: poezii care oferă copilului şi muzicalitatea
versului:
"Eu un brad îţi desenez / Şi cu verde-1 colorez...
Tu o floare-mi desenezi / Şi cu roz mi-o colorezi.”
Multe sunete sunt dificil de pronunţat: r, c, s, dar şi uşor de
recuperat în timp şi prin maturizarea copilului. În aceste situaţii
educatoarea va corecta copilul cu multă atenţie prin sugerarea
alcătuirii unei alte propoziţii cu alte cuvinte care conţin sunetul
respectiv, fără a atrage atenţia asupra acestuia, fără a inhiba
dorinţa şi nevoia copilului de a se exprima:
"s"- Masă, Jucăriile sunt pe masă.
Jucăriile albastre sunt pe masă.
Jocurile onomatopeice de imitare a trenului: ş,ş,ş,ş,ş, a maşinii:
dr,dr,dr, au izolat sunetele care creează probleme pentru a fi
pronunţate mai corect, mai cu plăcere şi se pot introduce în
momentele libere dintre activităţile comune.
O altă metodă de exersare a auzului fonematic se poate realiza
prin crearea unor exerciţii în care s-au înlocuit sunetele, li s-au
schimbat locul, s-a inversat ordinea sau s-a adăugat sunetul iniţial:
ra, re, ri, ro, ru
rar, rer, rir, ror, rur
- jocuri de cuvinte stabilind o categorie de obiecte, animale, flori
(lanţul cuvintelor): cal, leu, râs
carte, echer, radieră
 Exerciţiile pentru dezvoltarea auzului fonematic îi oferă edu-
catoarei posibilitatea de a crea diverse variante având ca elemente
sunetele care sunt pronunţate incorect sau chiar sunt evitate..
Greşelile gramaticale au o mare frecvenţă la această vârstă şi
rolul educatoarei este hotărâtor în "repararea" acestora, cu răbdare
şi inteligenţă. Dacă observă o exprimare greşită, va repeta cu calm
aceeaşi expresie în forma corectă, fără a atrage atenţia asupra
greşelii. Atunci când se repetă, copilul va fi ajutat şi stimulat să
revină corect, să se exprime corect, fiind ajutat, de un coleg care-1 va
susţine, care îl va încuraja pentru o exprimare corectă. Exemplu: "El
nu vine."
Educatoarea va pune întrebări ajutătoare: Cine?, Unde?, De ce?,
care vor ajuta copilul să formuleze o propoziţie corectă, cară.
În asemenea situaţie, copilul nu va observa că a fost corectat şi va
avea plăcuta impresie a dialogului.
Dacă greşelile gramaticale şi de sens au o frecvenţă mare, se pot
întâmpina cu propoziţii voit rostite greşit de către educatoare până
la sesizarea acestora de către copii. In acest moment se va cere
repararea greşelii, acordându-se recompense pentru copiii care
reuşesc să se exprime corect. Aceasă modalitate poate trezi în
copilul avizat dorinţa de a formula corect propoziţiile, de a găsi
cuvintele necesare şi de a nu se exprima schematic.
Într-un alt moment liber al zilei, educatoarea poate sugera
copiilor un concurs de creaţie de poezie cu monorimă. Elementele de
ajutor vor fi jetoanele, jucăriile şi fiecare copil va spune un vers:
A venit ieri un baron / Îmbrăcat într-un balon.
Acum stă sus, la balcon, / Şi mănâncă un baton
Vorbind şi la telefon !!...
În toate situaţiile de comunicare, copilul poate fi ajutat să-şi
corecteze greşeala fără a-1 dojeni, fără a-1 pune în situaţii jenante
care pot agrava problema observată: absurdităţi, nu este monorimă.
Prin jocul "De-a reporterul" copilul, cu microfonul în mână se va
corecta singur, îşi va căuta întrebarea potrivită, înţelegând
responsabilitatea rolului. Aceeaşi situaţie se poate sugera prin jocul
"La telefon", "Televizorul".
Jocurile de limbaj necesită multă imaginaţie şi un vocabular
complex din partea educatoarei (o pregătire completă, documentare).
Prin toate activităţile desfăşurate în grădiniţă se pot exersa
djferite jocuri pentru prevenirea şi corectarea celor mai simple
greşeli fonetice, gramaticale şi de sens. În timp se va observa o
schimbare gradată, trecând de la o vârstă la alta a dezvoltării
intelectuale. Copilul este diferit şi are propria personalitate, iar
educatoarea va înţelege şi va identifica treapta pe care se află
fiecare, pentru a putea apoi să intervină în favoarea rezolvării
problemei de limbaj, acolo unde este cazul, confirmând încă o dată
cele spuse de Dorothy Law Nplte şi anume că: „Dacă copilul trăieşte
sentimentul siguranţei, învaţă să aibă încre dere în sine,"