Acasă  1 HOME

Două centenare
Gabriel Liiceanu  09/07/2023  4873  10

            15 martie 1949 – la New York este înființat National Committee for a Free Europe,
finanțat de Congresul Statelor Unite, iar postul de radio Free Europe urmează să difuzeze în
numele acestei organizații. – 4 iulie 1950, simbolic, de ziua SUA, este transmisă pe unde scurte
prima emisiune la Radio Europa Liberă, iar în1951 are loc inaugurarea studioul din München
pentru Europa de Est. – 23 mai 1958, refuzând să-și convingă fiica să devină colaboratoarea
Securității, de la Paris, unde se refugiase în 1947, Ecaterina Bălăcioiu, mama Monicăi Lovinescu,
este arestată și condamnată la 18 ani de temniță grea. Avea 71 de ani. În urma regimului de
exterminare, moare  pe 7 iunie 1960, după ce mai întâi este aruncată, încă vie, la morga
închisorii. – Din decembrie 1961 începe colaborarea Monicăi Lovinescu la Europa Liberă, în
studioul de la Paris. În La apa Vavilonului, cea care își pierduse mama în aceste împrejurări
cumplite notează: „Şi s-a lăsat să moară pentru a mă naşte a doua oară spre libertatea de a fi eu
însămi”. – 18 noiembrie 1977, în ajunul zilei ei de naștere, Monica Lovinescu este bătută
sălbatic de doi teroriști palestinieni împrumutați de Ceaușescu de la Arafat.  „Să i se închidă gura!
S-o facem zob! Să-i spargem dinţii, falca, să-i rupem braţele! Să nu mai poată niciodată vorbi sau
scrie!“, așa avea să consemneze generalul Pacepa ordinul lui Ceaușescu. Monica Lovinescu
ajunge, în comă, la spital. – 21 februarie 1981, Securitatea pune o bombă la sediul Europei
Libere de la München. –  13 noiembrie 1988, moare, se presupune că asasinat de Securitate
prin iradiere, Vlad Georgescu, directorul Europei Libere. La inițiativa lui, imediat după apariția în
America, în 1987 fusese citită în serial la Europa Liberă faimoasa carte a generalului Pacepa,
Orizonturi Roșii, care făcea dezvăluiri teribile despre comunism și despre regimul Ceaușescu – În
2007, desenat de Constantin Bălăceanu-Stolnici, între timp redevenit boier și mare liberal, este
găsit planul apartamentului lui Vlad Georgescu. Documentul, o schiță de mână, face parte din
dosarul sursei, adică a turnătorului botezat de Securitate cu numele de cod „Laurențiu”. – Joi, 6
iulie a.c., la ora 11, în Aula Academiei Române, „Laurențiu”, alias Constantin Bălăceanu-Stolnici,
membru de onoare al Academiei, este sărbătorit cu ocazia împlinirii a 100 de ani.  Primele
cuvântări omagiale – citim în programul de pe site-ul Academiei – sunt rostite de însuși
președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, și de patriarhul Bisericii Ortodoxa Române, Prefericitul
Daniel.

***

         Bălăceanu-Stolnici este „boier de viță veche” (strămoșii lui urcă până în secolul al XIII-lea)
din neamul Bălăcenilor, neam vestit întru binefaceri istorice (urbane, bisericești și educative). Iar
prin Falansterul de la Scăieni (1835), întemeiat pe moșia strămoșului Emanoil Bălăceanu, am
avut și noi fourieriștii noștri. Pe scurt, Bălăceanu-Stolnici se prezintă, și ne este prezentat, ca om
mare al neamului, „ultimul aristocrat autentic”, neurolog, profesor, doctor în științe medicale, șef al
Institutului de Geriatrie, din 1992 lider al Grupului de Reformă Morală al PNL.
         Același Bălăceanu-Stolnici este însă, din 1965, colaborator al poliției politice comuniste,
desfășurând, ca informator cu o vechime impunătoare, una dintre cele mai prodigioase cariere de
turnător și agent de influență al Securității. Prin relațiile (și creditul moral) pe care, ca boier cu
vechime genealogică multiseculară, le avea în emigrația română, a reușit să pătrundă în cele mai
importante locuri din exil, de la directori ai Radioului Europa liberă și până la vârfuri ale
intelectualității române din Franța și Germania. În portretul pe care i-l face, Neculai Constantin
Munteanu, jurnalist la Europa Liberă din 1980, îl situează în top 5 al „celor mai scârboși
informatori”:

„A turnat din toate pozițiile, liberali, țărăniști, monarhiști, diplomați, colegi, medici,
pacienți, rude”, spune despre el Munteanu. Și adaugă: „A turnat pentru bani, pentru
carieră și din exces de zel. Omul trăia voluptatea turnătoriei. Chestie de caracter.
Boierul avea apucături de rândaș și de slugă hoață. (…) A fost recompensat cu
dreptul de a călători peste hotare și cu bani peșin, în lei și valută. Oricât i se dădea,
mult, puțin, omul lua. De la bacșișul mizer de 125 de lei, la 4.000 de lei, jumătate din
costul unui voiaj în vest. I-au fost decontate chiar și fleacurile artizanale dăruite celor
vizitați și turnați. A fost primit, la cererea lui, de Vlad Georgescu, director al secției
românești de la Europa Liberă. Vizita s-a soldat cu o schiță detaliată a
apartamentului gazdei, îndosariată în arhivele securității.”

         În tot acest timp, Bălăceanu-Stolnici este ubicuu în spațiul public. Adoră să se distribuie în
rolul de figură seniorială. E convins că, sprijinindu-și cu un aer demn palmele încrucișate pe
mânerul sculptat al unui toiag, ține în viață memoria adevăraților boieri. Se costumează ca atare,
chiar dacă pe dedesubt poartă haina invizibilă a adevăratei vocații: cea de  prodigios turnător.
Cine n-a văzut pe viu bastonul cu măciulie de argint al lui Bălăceanu-Stolnici, lavalierele sale
somptuoase, lănțișorul de aur, trecut prin butoniera vestei, al ceasului de buzunar, ochelarii cu
ramă aurită și șnur nu-și poate reprezenta corect cum a arătat una dintre cele mai jalnice butaforii
umane din câte-au traversat spațiul public românesc. Un  spațiu mereu surprizător, în care s-au
putut întâlni la jumătatea drumului un cvasi-analfabet, care urca spre președinție, cu un rejeton al
marii boierimi, care cobora spre turnătorie.

        Înclin să cred că, în calitatea sa de turnător cu o vechime de 25 de ani (1965-1989),

Bălăceanu-Stolnici a avut o carieră cu mult mai vastă și mai rodnică decât întreaga sa carieră
medical-științifică și academică. Dacă e să-i citim autobiografia olografă pe care și-o face în
dosarul de informator al Securității, latura aceasta a vieții lui este cu mult mai vastă și mai rodnică
decât întreaga sa carieră medical-științifică și academică. A fost un turnător redutabil bine
travestit într-un medic cu zorzoane. Consultați, ca să vă convingeți, fastuosul raport al CNSAS
prin care boierul nostru, rebotezat în birourile Securității cu numele „Laurențiu”, este declarat
„colaborator al poliției politice comuniste”, decizie „definitivă și irevocabilă”. (Balaceanu
Stolnici.pdf – cnsas.ro)

Se poate spune, fără urmă de îndoială, că „Laurențiu” l-a depășit pe Bălăceanu-Stolnici. Serviciile
pe care le-a adus țării sale în timpul comunismului îl vor face să rămână în istoria României drept
cel mai important colaborator și agent de influență al regimului și al Securității lui Ceaușescu.

         Pesemne că acesta și este motivul nedeclarat pentru care a fost omagiat zilele trecute de la
tribuna Academiei de către confrații lui. „Fire cumpătată” l-a numit unul dintre omagiatori.
Splendidă sintagmă, capabilă să exprime în doar două cuvinte toate calitățile pe care trebuie să
le aibă o ființă împletită atât de armonios din întuneric și lumină. Toți marii duplicitari ai lumii – de
la criminali, informatori și până la oamenii politici versați, toți, contorsioniști de clasă – își trăiesc
viața scindată între scenă și culise, în regim nocturn și diurn. Răul cel mai sofisticat îl fac sub
masca cumsecădeniei, jovialității, ieșirii în întâmpinare. Cu toții sunt „firi cumpătate”: oameni
așezați, echilibrați, reținuți, afișând respect de sine, astâmpărați și chibzuiți, liniștiți, domoliți,
potoliți. Și cu ținută. Într-o perfectă dedublare, „Laurențiu” vorbește în Dosarul său despre
Bălăceanu-Stolnici la persoana a treia și enumeră toate calitățile care-l recomandă deopotrivă
pentru postul de informator ideal și agent de influență cât și pentru cel de director al Institutului de
Geriatrie. Solicită cu franchețe și ca răsplată firească pentru truda turnătoriei postul directorial al
Anei Aslan, de vreme ce moartea îi bătea acesteia la ușă… Căci, dacă nu el, cine? În numele
gradului său istoric de „boier vechi”, revendica – pentru el un simplu act de dreptate – avansări în
grad la Securitate.

***

         Ca să-nțelegem cum se cuvine țara în care trăim și urâțenia acestei glorificări academice
făcute cu prilejul centenarului împlinit de un individ clasat în „top 5 al celor mai scârboși
informatori”, poate că trebuie să ne-aducem aminte că tot în anul acesta se împlinesc, în vinovata
tăcere a instituțiilor statului, 100 de ani de la nașterea uneia dintre cele mai alese ființe născute în
România. Ironia de la Academie face să ne arate unde a ajuns istoria noastră: au trecut 33 de ani
de la o revoluție anti-comunistă confiscată de un regim neocomunist. Nu e atunci firesc ca un
slujbaș al Securității să fie urcat pe soclu, în timp ce Monica Lovinescu – deși a vorbit vreme de
30 de ani în locul unui popor redus la tăcere, plătindu-și îndrăzneala cu moartea mamei și cu
bătaia mutilantă până la comă – să rămână uitată?
         Vă-ntreb pe cei pe care știu că v-a creditat și v-a iubit, pe cei care ați cunoscut-o, ați prețuit-
o și ați iubit-o la rândul vostru: nu credeți oare că fibra ei morală, dacă ar fi printre noi, așa cum
este și sărbătoritul din 6 iulie al Securității, s-ar cutremura văzând pe cine omagiați sub cupola
Academiei, acum un loc al rușinii publice?

***

         19 noiembrie 2023. Vreau să cred că la 100 de  ani de la nașterea Monicăi Lovinescu, vom
fi mulți cei care ne vom aminti de ea. Amintiți-vă de ea: cei pe care v-a creditat și v-a iubit, cei
care ați cunoscut-o, ați prețuit-o și ați iubit-o la rândul vostru, cei care i-ați ascultat emisiunile și i-
ați citit cărțile. Iar cei care sunteți tineri și puteți schimba ceva în calendarul aniversărilor naționale
– învățați să o cunoașteți.
Distribuie acest articol

Articole pe aceeasi tema

A doua plecare a Norei

Două filme de Krzystof Kieslowski

Noi în anul două mii/ nu vom mai avea copii…

Despre discriminare în America (I): două decizii recente ale Curții

Supreme a SUA

„Ideile eronate transformate în adevăruri dogmatice sunt cel mai

primejdios lucru din lume”

Autor

Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-
Vâlcea. Studii universitare la
Bucureşti, Facultatea de Filozofie
(1960-1965) şi Facultatea de Limbi
Clasice (1968-1973). Doctorat în
filozofie la Universitatea din Bucureşti
(1976). Cercetător la Institutul de
Filozofie (1965-1975) şi Institutul de
Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al
Fundaţiei Humboldt (1982-1984).
Director al Editurii Humanitas din
1990. Profesor la Facultatea de
Filozofie a Universităţii Bucureşti din
1992. Chevalier de l'Ordre des Arts
et des Lettres (Paris, Franţa, 1992).
Commendatore dell'Ordine della
Stella della Solidarieta italiana
(Roma, Italia, 2005).
 Carti noi

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir

impresionează prin intensitatea pe care o
imprimă literei, o intensitate care consumă și îl
consumă, într-un intangibil orizont al unei
nostalgii dizolvante. Biografia mamei,
autobiografia autorului, atât de strâns legate,
alcătuiesc textul unei declarații de
dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea
unor momente care au devenit inefabile, notele
simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi
amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai
însemnați experți contemporani în istoria Rusiei
și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist
Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest.
După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe
care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea
ce avea să fie cel mai mediatizat caz de
asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea
iscată în jurul cazului Stașinski a determinat
KGB-ul să își schimbe modul de operare în
străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui
Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși
și periculoși conducători sovietici. Mai multe…

„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui

este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu
plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt
tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin
se apropie. Am putea asista însă la un proces
îndelungat, cu convulsii majore, care să
modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul
eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne
Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între
autoritarism electoral şi dictatură autentică. În
ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere
uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea
 

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Dragă cititorule, această

platformă nu are reclame
si nici advertoriale. Avem
nevoie de ajutorul tau
pentru a duce mai
departe acest proiect. Il
poți susține prin donații.
Îți mulțumim!

Esential HotNews

Citeste HotNews.ro.
Esential
 

Top articole

Cauta articole

iulie 2023

L Ma Mi J V S D

  1 2

3 4 5 6 7 8 9

10 11 12 13 14 15 16

17 18 19 20 21 22 23

24 25 26 27 28 29 30

31  

« iun.    
Căutați
 Ultimele comentarii

Constantin Crânganu la
Întâmplări din țara lui Woke:
Meritul, o idee periculoasă pe
cale de dispariție…

No-body la Întâmplări din țara lui

Woke: Meritul, o idee periculoasă
pe cale de dispariție…

bunul samaritean la Întâmplări din

țara lui Woke: Meritul, o idee
periculoasă pe cale de
dispariție…

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o

permanenta cautare de autori care
pot da valoare adaugata dezbaterii
publice. Semnaturile noi sunt
binevenite cata vreme respecta
regulile de baza ale site-ului.
Incurajam dezbaterea relaxata,
bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

Pagini

Autori

Contact

Despre noi

Sprijiniti proiectul Contributors.ro

Calm, Putere, Relaxare.

Aikido cu mintea si corpul

coordonate. Invatati cum sa va
relaxati si cum sa va pastrati
calmul in conditii de stress.