Cursul 6

ANALIZA STOCURILOR ACTIVE ŞI A STOCURILOR DE SIGURANȚĂ

Principalele premise ale asigurării unei gestiuni eficiente a stocurilor la nivelul unei
întreprinderi sunt considerate:
- ritmicitatea optimă a aprovizionărilor;
- menținerea unei rate de rotaţie a stocurilor favorabilă;
- evitarea rupturilor de stoc, dar şi a supra-stocajelor.

Primele două premise au fost abordate în cursul anterior, astfel că în acest curs vom aborda
gestiunea stocurilor prin prisma evitării rupturilor de stoc, dar şi a supra-stocajelor. Pentru înțelegerea
problematicii propunem:
- calculul și analiza stocurilor active;
- calculul și analiza stocurilor de siguranță.

Stocul activ este acel stoc care permite unei întreprinderi desfăşurarea activităţii de exploatare în
condiţii normale ale aprovizionărilor de la furnizori şi ale cererii manifestate pe piaţă faţă de
produsele/serviciile firmei. Acest stoc poate fi determinat atât în unităţi fizice sau valorice cât şi în zile,
conform relaţiilor:
Q
a) Sa (u.f./u.val.)=
2

b) Sa (zile) =
2
unde: Q - reprezintă cantitatea sau valoarea aprovizionărilor
Δ - termenul de reaprovizionare (în zile)
Pentru optimizarea din punct de vedere economic a stocului activ, în relaţia de calcul a acestuia se
poate utiliza Qoptim determinat cu ajutorul modelului Wilson, conform căruia:

2C  L 2C  L
Qoptim = sau Qoptim =
p  rch.s cs
unde: Qoptim - reprezintă cantitatea optimă de aprovizionat
C - cererea sau consumul anual
L - costul lansării unei comenzi
p - preţul de achiziţie unitar
rch.s - rata cheltuielilor de stocare la un leu stoc
cs - costul de stocare unitar

Dat fiind faptul că existenţa unui stoc inferior celui necesar satisfacerii cererii sau consumului
anual determină un nivel al activităţii de vânzare sau de producţie sub nivelul potenţial, iar un stoc
superior celui necesar desfăşurării normale a activităţii implică un plus de cheltuieli de exploatare (privind
depozitarea şi păstrarea stocurilor) şi a cheltuielilor financiare (privind dobânzile la creditele contractate
pentru aprovizionarea cu stocuri), rezultă că dimensiunea optimă a stocului poate asigura maximizarea
performanţelor economice ale întreprinderii.

Stocul α este stocul de siguranţă necesar desfăşurării normale a activităţii de vânzare, în condiţiile
caracterului aleatoriu (variabil) al cererii. Relaţia după care se calculează este:
Sα= t x s x y

1
 unde: t = 2 pentru o probabilitate de 95% (se numeşte coeficient de corecţie în funcţie de nivelul
de serviciu asigurat)
s - abaterea medie pătratică a vânzărilor efective (X) faţă de cele medii ( X ):

 X  X 
2

s=
n
unde: n – reprezintă nr. de perioade;
y - raportul dintre termenul de reaprovizionare (Δ) şi intervalul analizat (T)
Pentru determinarea valorii medii a vânzărilor ( X ) se foloseşte relaţia mediei aritmetice simple:

X=
X
n
Stocul β reprezintă stocul de siguranţă necesar desfăşurării normale a activităţii de producţie sau
de vânzare în condiţiile neritmicităţii intrărilor sau în situaţia în care furnizorii nu respectă graficele de
livrare. Relaţia de calcul este:
ts
Sβ=
n 1
unde: t = 2 pentru o probabilitate de 95% (coeficient de corecție în funcţie de nivelul de serviciu
asigurat)
s - abaterea medie pătratică a intrărilor efective (z) faţă de cele prevăzute (Δ)
 z   
2

s=
n
n - numărul de intervale (perioade) implicate în calcul

Intrările efective pot fi exprimate în unităţi fizice, valorice sau cu ajutorul indicatorului „asigurarea
desfăşurării activităţii (de producţie sau de vânzare) în zile”.

„Asigurarea desfășurării activităţii (de producţie sau de vânzare) în zile” se determină pe baza
relaţiei:
z = valoarea efectivă a intrărilor de la furnizori/fluxul mediu zilnic al activităţii (de producţie sau
de vânzare);
Δ = valoarea prevăzută a intrărilor de la furnizori/fluxul mediu zilnic al activităţii (de producţie sau
de vânzare).

Determinarea stocului mediu optim necesar desfăşurării activităţii, atunci când cererea privind
produsele firmei este aleatorie (variabilă) sau în situaţia neritmicităţii aprovizionărilor de la furnizori,
implică luarea în considerare a stocului activ (care se presupune a fi optim în condiţii normale de
aprovizionare şi vânzare) şi a stocurilor de siguranţă, astfel:

 
S optim (zile) = + S α(zile) sau S optim (zile) = + S β(zile)
2 2
Q Q
S optim (u.f./u.val.) = + S α(u.f./u.val) sau S optim (u.f./u.val.) = + S β(u.f./u.val.)
2 2