Securitatea muncii este o preocupare majoră în mediul de lucru și este reglementată prin diverse

strategii și politici, care variază în funcție de țară și de industrie. În continuare, voi prezenta câteva
strategii și politici comune privind securitatea muncii:

1. Legislație privind sănătatea și securitatea muncii

2. Evaluarea riscurilor și identificarea măsurilor de prevenire

3. Program de formare și conștientizare

4. Echipamente și tehnologii de siguranță

5. Program de gestionare a incidentelor și raportare

6. Audituri și revizuiri periodice: Periodic, trebuie efectuate audituri și revizuiri pentru a verifica
eficacitatea măsurilor de securitate implementate și pentru a identifica eventualele deficiențe
sau îmbunătățiri necesare. Aceste audituri pot fi efectuate intern sau prin intermediul unor
organizații independente.

Acestea sunt doar câteva exemple de strategii și politici privind securitatea muncii. Este important să
menționăm că acestea pot varia în funcție de contextul specific al fiecărei organizații și de legislația
aplicabilă în fiecare țară.

Legislație privind sănătatea și securitatea muncii

Majoritatea țărilor au legi și reglementări care impun un set minim de standarde de securitate și
sănătate la locul de muncă. Aceste legi stabilesc responsabilitățile angajatorilor și angajaților și prevăd
sancțiuni pentru nerespectarea acestor standarde.

În temeiul articolului 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a fost adoptată o
mare diversitate de măsuri comunitare în domeniul securității și sănătății în muncă. Directivele
europene sunt obligatorii din punct de vedere juridic și trebuie transpuse în legislațiile naționale de
către statele membre.

Directivele europene stabilesc cerințe minime și principii fundamentale, cum ar fi principiul

prevenirii și al evaluării riscurilor, precum și responsabilitățile angajatorilor și ale angajaților. O serie de
orientări europene vizează facilitarea punerii în aplicare a directivelor europene, precum și a
standardelor europene adoptate de organizațiile europene de standardizare.

Cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2021-2027, anunțat în

planul de acțiune Pilonul european al drepturilor sociale, stabilește principalele priorități și acțiuni
necesare pentru îmbunătățirea sănătății și securității lucrătorilor. Cadrul adoptă o abordare tripartită,
axându-se pe trei obiective-cheie: anticiparea și gestionarea schimbărilor, îmbunătățirea prevenției și
creșterea gradului de pregătire.

Legislația privind sănătatea și securitatea muncii poate varia în funcție de țară și de jurisdictie,
însă există anumite principii și standarde internaționale pe care multe legislații se bazează. Iată câteva
aspecte comune pe care le reglementează legislația privind sănătatea și securitatea muncii:

1. Identificarea și evaluarea riscurilor: Legislația cere ca angajatorii să identifice și să evalueze

riscurile pentru sănătatea și siguranța angajaților lor. Aceasta implică analizarea activităților,
proceselor și condițiilor de muncă pentru a identifica potențialele pericole și riscuri.

2. Prevenirea și controlul riscurilor: Legislația impune angajatorilor să ia măsuri pentru a preveni și

controla riscurile identificate. Aceste măsuri pot include implementarea echipamentelor de
protecție individuală, adoptarea procedurilor de lucru sigure, furnizarea de instruire și
supervizare adecvată, precum și punerea în aplicare a măsurilor tehnice și organizatorice pentru
reducerea riscurilor.

3. Echipamentul de protecție individuală (EPI): Legislația cere ca angajatorii să furnizeze angajaților

echipamentul de protecție individuală adecvat în funcție de riscurile la care aceștia sunt expuși.
Acesta poate include echipamente de protecție precum căști, ochelari de protecție, mănuși,
îmbrăcăminte de protecție, bocanci de securitate etc.

4. Sănătatea și igiena ocupatională: Legislația acordă o atenție deosebită asigurării condițiilor de

lucru sănătoase și igienice. Aceasta poate include standarde privind ventilația, iluminarea,
nivelurile de zgomot, gestionarea substanțelor periculoase, igiena personală, facilități sanitare și
altele.

5. Informare, instruire și supervizare: Legislația cere ca angajatorii să furnizeze angajaților

informații, instruire și supervizare adecvată cu privire la riscurile la locul de muncă și la măsurile
de prevenire și protecție. Acest lucru ajută angajații să fie conștienți de riscuri și să știe cum să
lucreze în condiții sigure.

6. Monitorizarea și raportarea incidentelor: Legislația poate cere raportarea și înregistrarea

incidentelor de muncă, precum accidente, leziuni sau îmbolnăviri legate de locul de muncă.
Monitorizarea incidentelor ajută la identificarea tendințelor și a deficiențelor în securitatea
muncii și permite îmbunătățiri ulterioare.

Este important să menționăm că legislația privind sănătatea și securitatea muncii poate varia
considerabil între țări și poate fi influențată de industrie, dimensiunea și tipul organizației și alte factori
specifici. Este recomandat ca angajatorii și angajații să se informeze cu privire la legislația și
reglementările aplicabile în țara lor și să le respecte în mod corespunzător pentru a asigura un mediu de
lucru sigur și sănătos.

Evaluarea riscurilor și identificarea măsurilor de prevenire

Organizațiile trebuie să efectueze evaluări periodice ale riscurilor la locul de muncă pentru a
identifica potențialele pericole și pentru a dezvolta strategii de prevenire. Aceste evaluări pot include
analiza activităților și proceselor de lucru, identificarea echipamentelor și substanțelor periculoase,
precum și evaluarea impactului asupra sănătății și siguranței angajaților.

Îmbunătăţirea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă reprezintă o preocupare comună, atât

dintr-o perspectivă umanitară, cât şi dintruna economică. Un mediu de lucru sigur şi sănătos reprezintă
un element esenţial pentru calitatea muncii şi un factor de performanţă pentru întreprinderile mici şi
mijlocii.

Abordarea europeană privind asigurarea sănătăţii şi a securităţii lucrătorilor are ca punct central
evaluarea riscurilor - aceasta reprezentând prima etapă către locuri de muncă mai sigure şi mai
sănătoase şi calea către reducerea accidentelor de muncă şi eliminarea bolilor profesionale.

Securitatea şi sănătatea lucrătorilor se poate asigura luând cele mai adecvate măsuri de
prevenire a riscurilor profesionale. Aceste măsuri se pot stabili numai în urma evaluării riscurilor.

Evaluarea riscurilor trebuie să fie un proces dinamic care să permită întreprinderilor şi

organizaţiilor să implementeze o politică pro-activă de gestionare a riscurilor la locul de muncă.

De la adoptarea Directivei Cadru nr.89/391/CEE, evaluarea riscurilor reprezintă o cerinţă juridică

pentru toţi angajatorii din statele membre UE. Această directivă subliniază rolul esenţial pe care îl joacă
evaluarea riscurilor şi stabileşte prevederi fundamentale care trebuie urmate obligatoriu de către fiecare
angajator.

Deşi evaluarea riscurilor a devenit treptat, un concept familiar pentru organizarea prevenirii la
locul de muncă, în timpul controalelor efectuate de inspectorii de muncă în întreprinderi, s-a constatat
că, uneori, evaluarea riscurilor este realizată în mod formal, considerându-se că întocmirea unui simplu
document de evaluare este suficient pentru îndeplinirea obligaţiei angajatorilor stabilită în Legea
nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă.

O evaluare corectă a riscurilor se realizează având în vedere: toate riscurile relevante şi cele care
nu pot fi eliminate (nu numai cele imediate sau evidente), stabilirea măsurilor, verificarea eficienţei
acestora, înregistrarea rezultatelor evaluării şi revizuirea evaluării ori de câte ori este necesar.

Dacă procesul de evaluare a riscurilor – primul pas în abordarea gestionării eficace a sănătăţii şi
securităţii în muncă – se realizează superficial sau nu se realizează deloc, este puţin probabil să se
identifice sau să se implementeze măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale.

Program de formare și conștientizare

Este important ca angajații să fie instruiți în mod regulat cu privire la riscurile la locul de muncă
și să fie conștienți de măsurile de prevenire și de procedurile de urmat în caz de accident sau incident.
Aceste programe de formare pot include instruiri privind utilizarea corectă a echipamentelor de
protecție individuală, manipularea sigură a substanțelor periculoase, prevenirea incendiilor și alte
aspecte legate de securitatea muncii.

Un program de formare și conștientizare în ceea ce privește sănătatea și securitatea muncii este

esențial pentru a asigura un mediu de lucru sigur și sănătos. Acesta are scopul de a educa angajații cu
privire la riscurile la locul de muncă, măsurile de prevenire și protecție, precum și modalitățile de
acțiune în caz de incidente sau accidente. Iată câteva aspecte importante de luat în considerare într-un
program de formare și conștientizare:

1. Evaluarea necesităților de formare: Înainte de a dezvolta un program de formare, este

important să se evalueze nevoile specifice ale organizației și ale angajaților în ceea ce privește
sănătatea și securitatea muncii. Acest lucru poate implica analizarea riscurilor specifice la locul
de muncă, identificarea competențelor necesare și evaluarea nivelului actual de cunoștințe și
conștientizare a angajaților.

2. Dezvoltarea conținutului de formare: Pe baza evaluării necesităților, se poate dezvolta un

conținut de formare adaptat. Acesta poate include informații despre regulile și procedurile de
securitate, utilizarea corectă a echipamentelor de protecție individuală, gestionarea
substanțelor periculoase, prevenirea incendiilor, tehnici de manipulare sigură a echipamentelor
și multe altele. Asigurați-vă că conținutul este clar, concis și ușor de înțeles pentru angajați.

3. Metode de predare variate: Utilizați diverse metode de predare pentru a menține interesul
angajaților și pentru a se adapta diferitelor stiluri de învățare. Acestea pot include prezentări
interactive, studii de caz, sesiuni practice, simulări, sesiuni de discuții și activități de grup.
Utilizați exemple relevante și situații reale pentru a le face mai ușor de înțeles și de aplicat în
contextul locului de muncă.

4. Instruire practică și demonstrații: În cazul în care este necesară utilizarea echipamentelor de

protecție individuală sau a altor tehnici specifice, asigurați-vă că există sesiuni practice și
demonstrații pentru a le arăta angajaților cum să le utilizeze corect. Asigurați-vă că aceștia
înțeleg tehnicile și sunt capabili să le pună în aplicare în mod corespunzător.

5. Actualizarea regulată a programului de formare: Sănătatea și securitatea muncii sunt subiecte în

continuă evoluție, iar noile riscuri și tehnologii pot apărea în timp. Asigurați-vă că programul de
formare este actualizat și revizuit în mod regulat pentru a reflecta noile descoperiri și schimbări
în industrie și legislație.

6. Promovarea unei culturi a securității: Un program de formare și conștientizare trebuie să fie

însoțit de o promovare activă a unei culturi a securității la locul de muncă. Încurajați angajații să
raporteze incidentele și să ofere feedback cu privire la aspectele legate de securitatea muncii.
Recunoașteți și recompensați angajații care adoptă comportamente sigure și implicați
conducerea și supervizorii în promovarea și implementarea măsurilor de securitate.

Un program de formare și conștientizare bine structurat și implementat poate contribui

semnificativ la reducerea riscurilor la locul de muncă și la crearea unui mediu de lucru sigur și sănătos
pentru toți angajații.

Echipamente și tehnologii de siguranță

Utilizarea echipamentelor și tehnologiilor de siguranță adecvate poate contribui semnificativ la

reducerea riscurilor la locul de muncă. Acestea pot include echipamente de protecție individuală,
sisteme de detecție a incendiilor, dispozitive de siguranță la mașini și echipamente de ventilare pentru a
reduce expunerea la substanțe periculoase.

Protectia muncii cuprinde totalitatea masurilor si actiunilor ce au ca scop prevenirea riscurilor

profesionale, protectia sanatatii, securitatea lucratorilor. Aceste masuri includ informarea, consultarea,
instruirea si protejarea lucratorilor sau a reprezentantilor lor.

Angajatorul are obligatia de a asigura angajatilor conditiile prevazute de legea privind protectia
si securitatea in munca, in caz contrar el fiind sanctionat cu amenda. In acelasi timp, si angajatii au
datoria de a respecta normele. Siguranta la locul de munca si normele de protectia muncii sunt
reglementate de Legea 319 din 2006 (Legea securitatii si sanatatii in munca – SSM)  actualizata in 2015 si
de Codul Muncii (TITLUL V: Sanatatea si securitatea in munca).

Program de gestionare a incidentelor și raportare

Organizațiile trebuie să aibă un program de gestionare a incidentelor și să promoveze o cultură a

raportării în care angajații să se simtă încurajați să raporteze incidentele și să ofere feedback cu privire la
aspectele legate de securitatea muncii. Acest lucru permite identificarea și corectarea rapidă a
deficiențelor și îmbunătățirea continuă a măsurilor de securitate.

Un program de gestionare a incidentelor și raportare este esențial pentru a răspunde prompt și

eficient la incidentele de securitate și sănătate la locul de muncă și pentru a identifica și corecta
deficiențele în sistemul de securitate. Iată câteva elemente cheie ale unui astfel de program:

1. Politici și proceduri: Elaborați politici și proceduri clare și concise privind gestionarea

incidentelor și raportarea acestora. Acestea ar trebui să includă definiții clare ale incidentelor,
fluxurile de lucru pentru raportare și investigație, precum și responsabilitățile angajaților și ale
conducătorilor în cadrul programului.

2. Raportarea incidentelor: Furnizați angajaților un mecanism simplu și accesibil pentru a raporta

incidentele. Acesta poate fi un sistem electronic de raportare, formulare de raportare tipizate
sau canale de comunicare dedicate, cum ar fi linii telefonice sau adrese de e-mail specifice.
Asigurați-vă că angajații sunt informați cu privire la modul de raportare și că sunt încurajați să
raporteze incidentele, fără frica de repercusiuni.

3. Investigarea incidentelor: După raportarea unui incident, asigurați-vă că există un proces bine
definit pentru investigarea acestuia. Acesta ar trebui să includă identificarea cauzelor principale
ale incidentului, evaluarea impactului asupra sănătății și securității angajaților și identificarea
măsurilor corective necesare pentru a preveni repetarea incidentului.

4. Îmbunătățiri continue: Utilizați rezultatele investigațiilor incidentelor pentru a identifica și

implementa măsuri de prevenire și îmbunătățire a securității muncii. Asigurați-vă că există un
proces de monitorizare și urmărire a implementării acestor măsuri și că sunt luate în considerare
feedback-ul angajaților.
 5. Comunicare și informare: Comunicați și informați angajații cu privire la incidentele și măsurile
corective luate. Asigurați-vă că există o comunicare deschisă și transparentă în cadrul
organizației, astfel încât angajații să fie conștienți de riscuri, să înțeleagă importanța raportării
incidentelor și să fie informați cu privire la măsurile de prevenire și protecție.

6. Monitorizare și analiză a tendințelor: Colectați și analizați datele despre incidente pentru a

identifica tendințe și modele recurente. Acest lucru poate ajuta la identificarea problemelor
sistemice și la implementarea măsurilor preventive pentru a reduce riscurile și incidentele
viitoare.

Un program de gestionare a incidentelor și raportare eficient poate contribui semnificativ la

crearea unui mediu de lucru sigur și sănătos, prin identificarea promptă și rezolvarea problemelor și prin
îmbunătățirea continuă a sistemului de securitate.

Audituri și revizuiri periodice