Popa Tanda

de Ioan Slavici
Pintilie era dascal in Butucani, “bun sat si mare, oameni cu stare si cu socoteala,
pomeni si ospete de bogat”. Dascalul avea doi copii: o fata si pe parintele Trandafir.
Parintele Trandafir este “om bun; a invatat multa carte si canta mult mai frumos” decat
tatal sau…”vorbeste drept si cumpanit”…”harnic si grijitor om”…”aduna din multe si
face din nimica ceva. Strange, drege si culege, ca sa aiba pentru sine si pentru ai sai”.
“Cam greu la vorba, cam aspru la judecata: prea de-a dreptul, prea verde-fatis. El nu
mai suceste vorba, ci spune drept in fata, daca i s-a pus ceva pe inima.”

Parintele Trandafir nu a stat 2 ani in Butucani, pentru ca oamenii au

mers la protopop si astfel popa a fost mutat in Saraceni.
Parintele Trandafir avea doar o nevasta si doi copii.

“Desagii ii erau deserti.”

“Pe Valea Seaca este un sat pe care oamenii il numesc Saraceni…
Vale, pentru ca este un loc inchis intre munti; seaca, pentru ca paraul ce si-a
facut cale pe mijlocul vaii este sec aproape intregul an.”
Numai primavara paraul se umfla si inunda satul in
cateva ore, spaland tot ce-i pica in cale; apa ramanea
sub forma de balti in toata valea.
“Gardurile sunt de prisos, fiinca n-au ce ingradi; ulita este satul
intreg. Ar fi prost lucru un horn la casa: fumul afla cale si prin
acoperis. Nici muruiala pe peretii de lemn n-are inteles, fiindca
tot cade cu vremea de pe dansii.”
Parintele isi da seama ca el va fi flamand atata
vreme cata saracenii vor fi lenesi si saraci. In
prima duminica a predicat pilda fiului ratacit.
Oamenii au venit de curiozitate la biserica.
Duminicile viitoare oamenii n-au mai venit.
Astfel, preotul a inceput sa umble prin sat,
sa-i sfatuiasca.
Un an de zile, preotul i-a sfatuit pe sateni. Apoi, pentru ca nu a
reusit sa-i faca sa munceasca, doi ani a incercat cu batjocura: “si
prin varful casei ai ferestre. Tare iubesti lumina si sfantul soare!”
 Dupa atata
tandalitura,
oamenii i-au pus
numele “popa
Tanda “ parintelui
Trandafir.

Vazand ca nici cu
batjocura nu ii face
pe saraceni sa munceasca,
parintele a inceput sa-i
ocarasca, dar si ei il
ocarau pe popa.
 Saracenii merg la protopop
si la episcopie, dar popa Tanda
e lasat in Saraceni.

Pentru ca acum avea “o sotie bolnava, trei copii mici, al

patrulea de lapte, o casa numai harb: prin pereti se furisa
neaua, cuptorul afuma si acoperisul era tovaras cu
vanturile, iar hambarele goale, punga desarta si sufletul
necajit”, popa Tanda cere ajutorul divin.
“Puternice Doamne!
Ajuta-ma!
Popa Tanda isi lipeste si muruieste peretii, isi repara
acoperisul.
Isi face gard din nuiele.
Preoteasa ii sugereaza preotului sa puna
straturi cu ceapa, morcovi, fasole, barabule
si curechi.
Popa seamana porumb, cumpara un car si doi
cai, iar clopotarul Cozonac il ajuta sa-si cultive
pamanturile.
Desi saracenii spuneau despre popa ca e “omul
dracului”, incep sa ia exemplu de la el si-si ingrijesc
gospodariile.
Satul Saraceni ajunge infloritor, cu scoala, primarie si
“biserica frumoasa, cu pereti albi si cu turn sclipitor”.
Parintele Trandafir ajunge
bunic si e considerat “omul
lui Dumnezeu!”