Programul Operațional Comun România-Republica Moldova 2014-2020

Destinațiile de turism cultural în Moldova

Ghid turistic
Regiunea Centru, Republica Moldova – Galați, România
2SOFT/2.1./129
www.ro-md.net
 DESTINAȚIILE
DE TURISM CULTURAL
ÎN MOLDOVA
Ghid turistic
Regiunea Centru, Republica Moldova - Galați, România,
2SOFT/2.1./129
 CUPRINS HAI CU NOI
Apăriția acestui ghid se datorează proiec-
tului „Valorificarea și sporirea vizibilităţii pa-
trimoniului cultural și istoric în cadrul rețelei
transfrontaliere de muzee – Centre de Informa-
HAI CU NOI ANENII NOI re Turistică (MuseumInfoTur)”, 2SOFT/2.1./129,
pag. 3 pag. 14 implementat de Agenția de Dezvoltare Re-
gională Centru (Rep. Moldova), împreună cu
AO Asociația de Dezvoltare a Turismului în
Moldova (ADTM) și Asociația de Cooperare
Transfrontalieră „Euroregiunea Dunărea de
Jos”, Galați, România și realizat cu suportul fi-
nanciar al POC România – Republica Moldova
CĂLĂRAȘI CRIULENI 2014–2020. În cadrul acestuia, ADTM a avut în
gestiunea sa o gamă largă de activități, inclusiv
pag. 24 pag. 36 elaborarea ghidului turistic și a traseelor turis-
tice comune pentru întregul areal al proiectu-
lui. Experții ADTM și ai partenerilor de pro-
iect au realizat – într-o colaborare strânsă cu
muzeografii și ghizii muzeelor-beneficiare din
arealul proiectului – o cercetare vastă, care a
permis descoperirea unor atracții reprezenta-
tive pentru cele 8 destinații turistice (Călărași,
ORHEI REZINA Criuleni, Galați, Orhei, Mereni-Anenii Noi, Re-
pag. 46 pag. 60 zina, Strășeni, Șoldănești), precum și teme va-
loroase de conectare prin trasee turistice, deși
nevalorificate în prezent de către companiile
de turism din țară. În urma muncii desfășurate
(în mare parte pentru prima dată), au fost ela-
STRĂȘENI ȘOLDĂNEȘTI
pag. 69 pag. 78
GALAȚI DESPRE PROIECT
pag. 85 pag. 101
borate și promovate următoarele trasee turisti-
ce transfrontaliere, regionale și locale:
●● „Intersecții seculare între oameni, locuri
și tradiții” (traseu transfrontalier);
●● „Civilizația medievală la Nistrul Mijlociu”;
●● „Localități cu vechime de veacuri”;
●● „Peisajul fermecător al satelor străjuite
de Codri”;
●● „Faimoasa civilizaţie a tracilor din cursul
de mijloc al râului Nistru – Parcul preisto-
ric Saharna-Ţiglău”;
●● „Drumul pietrarilor orheieni”;
●● „Cea mai veche șosea din Basarabia”;
●● „Locuri arhaice de trai și de rugă”;
●● Tururi de oraș pentru: Călărași, Criuleni,
Orhei, Rezina, Strășeni și Șoldănești,
precum și în localități rurale: Mereni
(r-nul Anenii Noi).
Potenţialul turistic al Moldovei de Vest și de
Est este variat, valoros din punct de vedere co-
gnitiv și suficient pentru a motiva călătoriile în
destinațiile de aici. Atracțiile sunt expresive și
creează o imagine clară și persistentă a regiunii
drept o zonă de codru, traversată de râuri im-
portante (Dunărea, Nistru, Prut), cu localități
vechi și multe mănăstiri medievale. Tradiția și
cultura din regiune este edificatoare pentru dife-
rite activități locale – gospodărești și economice.
3
 ATRACȚIA REGIUNII CENTRU
A REPUBLICII MOLDOVA
Proximitatea Regiunii Centru a Republicii
Moldova cu municipiul Chișinău, Aeropor-
tul Internațional, conexiunea directă cu toate
regiunile Republicii Moldova, dar și accesul
direct la principalele puncte de intrare în țară
favorizează mobilitatea turistică pe teritoriul
regiunii. Iar infrastructura rutieră relativ bună a
drumurilor naționale, convergența tuturor tra-
seelor turistice naționale și prezența unor des-
tinații notorii (Orhei, Călărași, Rezina, Hâncești
etc) fac din regiunea Centru un areal vizitat și os-
pitalier anul împrejur.Toate acestea oferă oportu-
nități mari pentru turism în regiunea Centru.
Resurse turistice naturale
Fondul ariilor naturale protejate de stat
constituie unul dintre principalele elemente
care, prin atracţia lor, sunt capabile să orien-
teze fluxul de turişti şi alţi vizitatori spre loca-
lităţile moldave – cu precădere, în localităţile
rurale, deoarece în preajma lor sunt amplasate
marea majoritate a obiectelor cu valoare turis-
tică din fondul zonelor naturale. Printre cele
mai reprezentative în Centru sunt: rezervaţia
ştiinţifică „Codrii”, rezervaţia ştiinţifică „Plaiul
Fagului”, rezervaţia peisajeră „Trebujeni”, re-
zervaţia peisagistică „Pădurea Hârbovăţ”, re-
zervaţia peisajeră „Căpriana-Scoreni” etc.
În Moldova, la ora actuală, sunt cinci rezerva-
ţii ştiinţifice (trei fiind în RD Centru), care cuprind
suprafeţe importante (între 1000 şi 6000 ha) din
landşafturile reprezentative ale ţării. Reprezen-
4 5
tative în RD Centru sunt: (i) prima rezervaţie pro-
tejată de stat din preajma localităţii Lozova (1971,
r-nul Străşeni), numită „Codrii” şi cunoscută azi
prin realizările sale de reaclimatizare a diferi-
tor specii (cerbi nobili, cerbi pătaţi etc.), muzeul
naturii şi cercetările fenologice; (ii) rezervaţia
„Plaiul fagului”, o pădure specifică de fagi, cu un
microclimat deosebit; (iii) rezervația „Iagorlâc”
(Goian, r-nul Dubăsari) în zona Nistrului mediu.
Pe întreg teritoriul Republicii Moldova sunt
repartizate dispersat 63 de rezervaţii naturale.
Ele reprezintă suprafeţe ocupate de anumite
specii de floră şi faună, care, pentru valoarea
lor ştiinţifică şi estetică, necesită protecţie.
Rezervaţiile naturale (cu 12% din suprafaţa to-
tală a fondului ariilor naturale protejate) sunt
aproape în totalitate gestionate de AS „Mol-
dsilva” şi sunt de trei categorii: (i) 51 silvice,
exemplu: Rosoşeni, Sadova, Sărata Galbenă
etc.; (ii) nouă de plante medicinale, exemplu:
Logăneşti, Sărata Galbenă etc.; (iii) trei mixte.
În Republica Moldova sunt 41 de rezervaţii
peisagiste, cea mai mare fiind „Pădurea din Hân-
ceşti”, cu o suprafaţă comparabilă cu rezerva-
ţia „Codrii”. Peisaje reprezentative se găsesc în
„Pădurea Hârbovăţ”, în complexul geopaleon-
tologic din Valea seacă „Tamaşlâc”, Trebujeni,
Saharna, Țipova, Căpriana ş.a., majoritatea fiind
accesibile ofertelor turistice şi excursioniste.
Rezervaţiile peisajere ocupă jumătate din fon-
dul ariilor protejate de stat şi sunt aproape în
totalitate gestionate de AS „Moldsilva”.
Monumentele naturale sunt dintre cele mai
interesante pentru vizitele turistice și sunt re-
partizate dispersat pe întreg teritoriul țării. Sub
protecţie de stat sunt luate circa 130 de obiec-
te, provenienţa acestora fiind diferită: de la
stânci şi peşteri – la izvoare şi plante separate.
Din punct de vedere turistic, interesează mo-
numentele care, prin valoarea lor, atrag turiştii,
pentru că sunt reprezentative localităţilor sau
zonelor turistice: (i) 87 de monumente natu-
rale geologice şi paleontologice, de exemplu,
„situl Calfa” ş.a; (ii) 31 de monumente natura-
le hidrologice, care includ marea majoritate a
izvoarelor cu apă minerală („Izvorul Tinereţii”
la Hârjauca, „Izvorul Putna” la Oniţcani etc.)
sau cu debit mare (Jeloboc, Bursuc ş.a.); (iii) 13
monumente naturale botanice de sectoare re-
prezentative cu vegetaţie silvică, de exemplu:
Pădurea de plop din Dubăsarii Vechi.
Monumente de arhitectură peisajeră au fost
create pentru colecţii de arbori şi arbuşti din
specii de plante autohtone şi exotice, combi-
nate în diverse modele scenice pentru delec-
tarea publicului, dar și conferă localităților un
aspect deosebit de atractiv. Acestea includ
obiecte şi ansambluri de obiecte, precum par-
curi vechi, parcuri silvice, alei şi grădini, și au
valoare istorică, culturală, ştiinţifică, estetică,
economică, şi recreativă, reprezintă mărturii
ale evoluţiei peisajere şi ale dezvoltării spiritu-
ale şi sociale, fac parte din patrimoniul cultural
şi natural şi sunt înscrise în Registrul monu-
mentelor Republicii Moldova ocrotite de stat.
Din cele peste 50 de parcuri şi alei vechi din
ţară sunt protejate 20, în calitate de monumen-
te de arhitectură peisajeră. De regulă, parcurile
erau amenajate în preajma conacelor boiereşti
sau a reşedinţelor de vară. Pe lângă colecţiile
de arbori şi arbuşti caracteristice epocii, par-
curile din Moldova combină mai multe stiluri
cunoscute în Europa. Exemple reprezentative,
în Centru, sunt la Hârbovăţ, Hânceşti etc,, ele
făcând parte din traseele turistice naţionale.
Totodată, în Republica Moldova funcțio-
nează două parcuri naționale (Orhei, „Nistrul
de Jos”) și sunt în lansare rezervaţii biosferice
(„Codrii” la Lozova, „Prutul de Jos”). Acestea
sunt peisaje naturale dintre cele mai solicitate
de către oaspeții țării.
Resurse turistice cultural-istorice
Resursele turistice antropice sunt la fel de
numeroase şi diverse ca şi cele naturale. Sa-
vanţii semnalează că, în teritoriul dintre Nis-
tru şi Prut, s-au perindat mai multe civilizaţii,
culturi şi popoare. Sunt 500 de mii de ani de
când se atestă aici prezenţa omului, care, pe
parcursul evoluţiilor diferitor civilizaţii, a lăsat
un număr important de mărturii valoroase. Ast-
fel, în perimetrul localităţilor din Moldova, au
fost atestate câteva mii de așezări preistorice și
antice, circa 80 de fortificații antice, circa 500
de selişti medievale timpurii, numeroase cetăţi
medievale din pământ, șase cetăţi medievale
din piatră (în diferite stadii de conservare), cir-
ca 200 de monumente de arhitectură, protejate
de stat, printre acestea fiind şcoli, case nobi-
liare, biserici, ansambluri şi complexe istorice,
circa 30 de mănăstiri ortodoxe, muzee, teatre,
formaţiuni folclorice etc. Mulţi oaspeţi care
ne vizitează rămân impresionaţi de cele văzu-
te în Moldova şi apreciază teritoriul ei drept
„un adevărat muzeu sub cerul liber”.
Registrul obiectelor naţionale şi locale
ocrotite de stat în Republica Moldova, în pre-
zent, conţine cca 15 mii de obiecte, inclusiv
5698 de monumente protejate de stat. Patri-
moniul cultural mobil, inclusiv o importantă
parte a patrimoniului istoric şi arheologic, se
păstrează în muzee (naţionale, locale), care
cuprind în colecţiile lor 673141 piese de pa-
trimoniu şi dispun de un spaţiu expoziţional
mare. O bună parte din aceste obiecte sunt
deja incluse în circuitul turistic naţional: situri
arheologice, obiecte de arhitectură religioasă,
cetăţi medievale, piese de arhitectură civilă,
monumente de istorie, monumente de arhi-
tectură industrială rurală.
Registrul monumentelor de arheologie din
Republica Moldova conţine 7368 de situri, inclu-
siv: staţiuni preistorice, vetre ale fostelor sate sau
selişti, cetăţui sau horodişti, oraşe medievale, va-
luri de pământ, cimitire, movile funerare, comori.
Interes turistic prezintă toate siturile arheologice
care conservează vestigii originale bine păstrate
şi care pot fi vizitate de turişti. O parte din aceste
obiecte fac parte din oferta excursionistă a unor
muzee şi agenţii de turism.
Monumentele de arhitectură ale unei localităţi
constituie principala sa carte de vizită care mobili-
zează vizitatorii. Ele, în dependenţă de funcţiona-
litatea lor, se împart în mai multe grupuri, ce pot fi
recomandate turiștilor în Centrul Basarabiei:
6 7
1. Cetăţi medievale din pământ (Lucaşeuca,
Alcedar, Costeşti ş.a.) sau din piatră (Tighina,
iar dintre cele distruse – la Orheiul Vechi).
2. Monumente de arhitectură locativă: pa-
late, conace, reşedinţe ale nobililor basarabeni
care sunt păstrate începând cu sec. XIX. Aces-
te monumente prezintă interes pentru turiști,
deoarece reflectă influenţa şi evoluţia diferitor
stiluri în teritoriu. În structura caselor de locuit
se respectă, în linii mari, tradiţia construcţiilor
perfect adaptate la condiţiile naturale locale.
În interior, pe lângă cămară şi tindă, casa tradi-
ţională este dotată cu o odaie pentru oaspeţi –
„Casa Mare”. Urmează tipuri de case care, prin
poziţia, stilul, materialele utilizate în construc-
ţie, decor ş.a., sunt reprezentative pentru sate-
le Moldovei: a) case rupestre în componenţa
complexelor monahale de la Țipova, Orheiul
Vechi, Saharna; b) case ţărăneşti tradiţionale
care sunt pretutindeni în satele Moldovei. Cele
din zona Orheiului se impun prin decorul bo-
gat din flori de piatră, cele din Codri – prin co-
loanele din lemn, decorate frumos etc.; c) case
nobiliare construite în sec. XIX-XX, cu respec-
tarea anumitor stiluri de arhitectură, similare
reşedinţelor rurale ale aristocraţilor europeni
(Ivancea, Dolna, Donici, Hânceşti ş.a.). Unele
dintre aceste case sunt transformate în muzee,
în special cele în care s-au născut şi au trăit
personalităţi remarcabile (Donici, Z. Rally ş.a.).
Pentru activităţi turistice cognitive sunt incluse
în trasee excursioniste promovate de muzee şi
agenţii turistice cca 25 de astfel de obiecte.
3. Monumente de arhitectură civilă, un nu-
măr de edificii au fost înălţate de comunita-
te şi au o vastă tipologie şi menire socială: (i)
spitale săteşti (Stolniceni ş.a.); (ii) construcţii
rutiere de adăpostit, mas şi mesit (han, ratoş,
făgădău); (iii) muzee în sate (unele case no-
biliare au fost reorganizate în muzee de et-
nografie şi istorie a ţinutului, de exemplu, la
Ivancea, Dolna, Donici ş.a.); (iv) teatre săteşti
(etnofolclorice etc.); (v) edificii administrative
(primării săteşti etc.); (vi) forme de arhitectură
mică (crucifixe, fântâni bogat decorate etc.).
4. Monumentele de cult şi complexele mo-
nahale, în marea lor majoritate, sunt ortodoxe,
însă pe teritoriul actualei Republici Moldo-
va au existat edificii ce au aparţinut diferitor
confesiuni religioase (cel mai vechi este sanc-
tuarul geto-dacic, de formă crucială, din sec.
IV-III a. Chr., descoperit la Butuceni/Orheiul
Vechi, iar în perioada dominaţiei otomane au
existat şi lăcaşe musulmane). Bisericile şi lă-
caşele de cult creştine au apărut pe teritoriul
dintre Nistru şi Prut din primele secole ale
evului mediu, înainte de întemeierea statului
feudal Moldova. Până în prezent, aceste lăca-
şe s-au păstrat în schiturile rupestre (Țipova,
Saharna, Orheiul Vechi), atribuite de savanţi
perioadei dintre secolele IX-XVI. În Registrul
monumentelor ocrotite de stat sunt înscrise
891 de edificii ecleziastice. În localităţile ru-
rale, pe parcursul întregii perioade medievale,
au existat biserici din lemn (la început asemă-
nătoare caselor ţărăneşti, apoi stilizate, potri-
vit necesităţilor canonice). Dintre cele circa 30
păstrate până azi, 12 sunt protejate ca monu-
mente de arhitectură religioasă – în s. Horodiș-
te, r-nul Călărași, Palanca, Cotul Morii ş.a. Mai
recente, însă de o diversitate mai mare, sunt bi-
sericile din piatră (de tip casă ţărănească; de tip
navă – Coşerniţa; vechi moldoveneşti – Orhei;
arhitectură rusă-bizantină; stilizate – Ungheni;
în stilul romantismului naţional; ale altor con-
fesiuni religioase etc.). S-au conservat aproxi-
mativ 40 de mănăstiri în țară, unele vechi, din
secolele XV-XVII (de exemplu: Vărzăreşti, Că-
priana, Țipova, Saharna, Orheiul Vechi, Hâncu,
Hârjauca, Hirova, Hârbovăţ ş.a.).
5. Monumente economice şi construcţii ingi-
nereşti, care includ cartierele istorico-culturale
cu menire economică şi industrială, fabricile,
manufacturile, atelierele, morile, depozitele,
oloiniţele etc. Uneori, principalele obiecte din-
tr-o localitate sunt edificiile sau structurile im-
plicate în procese tehnologice curente, care
funcţionează în economia naţională. Deseori,
anume aceste monumente sunt ţinta vizitato-
rilor, de exemplu: celebrele beciuri sau vinării
subterane de la Cricova, Cojuşna, Mileştii Mici
ş.a., fabrici cu renume şi Zonele Economice Li-
bere (Ungheni ş.a.). Sunt de remarcat cartierul
industrial de la vinăria Romaneşti (anii ’80 ai sec.
XX), Moara veche (Lăpușna, mij. sec. XIX), mori
(Mileștii Mici), pivniţe şi magazii vechi (Orheiul
Vechi), poduri boltite etc. În plan local, multe
structuri economice cu tradiţii sunt amenajate
pentru vizite, degustaţii, documentare etc.
 ATRACȚIA JUDEȚULUI GALAȚI AL
MOLDOVEI DE VEST (ROMÂNIA)
Județul Galați, situat între Dunăre, Siret
și Prut, este un ansamblu fascinant de istorie
și cultură, peisaje urbane și naturale. Istoria
Galațiului este strâns legată de Dunăre, por-
tul înflorește odată ce i se acordă statutul de
porto-franco, în anul 1837, însemnând faptul
că mărfurile nu erau supuse taxelor vamale
și nici altor formalități fiscale, statut care l-a
avut până în anul 1883. Activitatea portuară
a luat amploare, astfel orașul de la Dunăre a
devenit principalul exportator și importator
de mărfuri din țară, existând legături comer-
ciale cu orașeșe Constantinopol, Londra,
Amsterdam, Odesa. Datorită faptului că orașul
se dezvolta comercial, aici s-au stabilit evrei,
greci, italieni și alte etnii. Amintim faptul că, în
anul 1930, în Galați se aflau 30 de consulate.
Marile Puteri au fost cele care au înființat
Comisia Europeană a Dunării și au stabilit ca
sediul ei să fie la Galați, aceasta începându-și
activitatea în anul 1856, cu rolul de a regle-
menta navigația pe Dunăre. Instituția a func-
ționat aici până în anul 1938.
Galațiul are mai multe comori decât este
știut. Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” de-
ține obiecte ale domnitorului Alexandru Ion
Cuza, certificatul de aviator al Smarandei Bră-
escu, eliberat la 25 martie 1935 de către Ae-
roclubul Regal al Imperiului Britanic, precum
8 9
și alte obiecte ale acesteia. În Galați se găsesc
și incunabule și elzevire, de importanță nați-
onală, care sunt în grija Bibliotecii Județene
„V.A. Urechia”. Nu este cunoscut nici faptul
că în anul 1926 se deschide prima linie aeri-
ană de călători, cu ruta București – Galați –
Chișinău. Aeroportul din Galați își încetează
activitatea în timpul comunismului.
Amintim și de oamenii din istoria Galațiu-
lui, care s-au născut pe aceste meleaguri sau
care au avut un rol important în dezvoltarea
orașului. Alexandru Ioan Cuza, deși născut în
Bârlad, a avut o relație strânsă cu portul de
la Dunăre, reprezentând orașul în divanul
ad-hoc de la Iași din 1857, a fost pârcălab de Co-
vurlui și președinte a Judecătoriei Covurlui. Un
alt nume legat de Galați este cel al lui Costache
Negri, deși nu s-a născut la Galați, a fost pârcă-
lab de Covurlui. Casa acestuia din comuna Cos-
tache Negri a fost transformată în muzeu.
Probabil că puțini sunt cei care știu că val-
sul „Valurile Dunării” a fost compus de com-
pozitorul Iosif Ivanovici. Născut în Timișoara,
s-a mutat ulterior în Galați, unde a crescut și a
trăit o mare parte a vieții sale, a fost dirijor al
Fanfarei Regimentului 11 Siret din Galați. Ră-
mânând tot în sfera oamenilor de artă, îi amin-
tim pe Nae Leonard, considerat prințul opere-
tei românești, și pe pictorul Nicolae Mantu.
O importantă personalitate născută în ju-
dețul Galați este Smaranda Brăescu, care a
fost prima femeie-parașutist cu brevet din Crearea unui asemenea ghid, împreună
România, campioană europeană și mondială cu instruirile oferite în cadrul activităților
la parașutism. George Fernic, fiul inginerului acestui proiect pentru muzeografii și ghizii
Gheorghe Fernic (fostul proprietar al Șantie- muzeelor-beneficiare, vine să contribuie la
rului Naval din Galați), a fost inginer, pilot și creșterea calității pregătirii profesionale a
constructor de avioane, în S.U.A. a construit personalului și a calității serviciilor prestate
câteva tipuri de avioane după concepție pro- de acesta, la rândul său, turiștilor și vizitatori-
prie, cel mai cunoscut fiind „Fernic IX” (F.T. lor destinațiilor turistice culturale.
9) – monoplan, bimotor, echipat cu motoare Ghidul încununează colaborarea construc-
Wright-Whirlwind, primul avion cu tren de tivă între echipa transfrontalieră de proiect,
aterizare triciclu, testat în tunelele de vânt de experții din domeniu culturii și turismului și
la Școala de Aeronautică Guggenheim din ca- muzeografii și ghizii din muzeele-beneficiare
drul Universității din New York. Arhitectul și din arealul proiectului. Poate servi drept mo-
inginerul Anghel Saligny s-a născut tot în Ga- del pozitiv de acumulare și sistematizare a di-
lați și este constructorul Silozului din Portul feritor cunoștințe și experiențe, puse în servi-
Galați și al Podului „Carol I” de la Cernavodă. ciul celor care vor activa în cadrul Centrlor de
George și Jean Makșay au imortalizat în ima- Informare a Turiștilor din rețeaua transfronta-
gini momente importante din istoria locală și lieră „MuseumInfoTur”.
națională, ajungând să fie fotografi și la curtea
regală. Lista oamenilor de seamă din județul
Galați nu se oprește aici, aceasta fiind mult
mai lungă, așa că vă invităm în portul de la
Dunăre, pentru a-i descoperi pe ceilalți.
Județul se bucură de numeroase atracții
turistice naturale sau de patrimoniu. Dintre
atracțiile turistice naturale amintim de Parcul
Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, Du-
nele de nisip de la Hanu Conachi și Pădurea
Gârboavele, care găzduiește două muzee,
un centru de echitație și două complexe de
agrement. Dacă suntem pasionați de istorie,
putem vizita situl arheologic Castrul Roman
Tirighina-Barboși sau casele memoriale de la
sate, dintre care amintim de Casa Memorială
„Hortensia Paradat-Bengescu”.
Ghidul va servi drept îndrumător pentru tu-
riști și vizitatorii din Moldova de Est și de Vest,
precum și drept instrument și sursă de informa-
ții pentru angajații muzeelor din Rețeaua trans-
frontalieră „MuseumInfoTur”, pentru crearea
mai multor trasee locale și încadrarea acestora
în diferite produse turistice locale și regionale.
Acestea vor fi promovate de Centrele de Infor-
mare Turistică cu ajutorul panourilor informati-
ve, la fel, elaborate de muzeografii muzeelor din
rețeaua MIT, cu suportul metodologic al echi-
pei ADTM, și legate prin concept și conținut cu
traseele turistice prezentate în acest ghid.
VIZITEAZĂ CENTRUL DE INFORMARE
TURISTICĂ ÎN DESTINAȚIA SELECTATĂ
CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ ANENII NOI/MERENI
Muzeul de Istorie și Etnografie Mereni
str. Ștefan cel Mare și Sfânt 95,
s. Mereni, Anenii Noi,
tel: 0265 55 727, mob. 068305322,
e-mail: mereni.muzeu@mail.ru,
fb. Muzeu Istorie Etnografie Mereni.
CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ CĂLĂRAȘI
Muzeul de Istorie și Etnografie, or. Călărași
str. M. Eminescu 32, or. Călărași,
tel: 0244 21755 mob: 078341927,
e-mail: muzeucalarasi@gmail.com,
muzeucalarasi@mail.ru,
web: calarasi-primaria.md,
fb: Muzeul de Istorie și Etnografie Calarași.
10
CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ CRIULENI pag. 36
Muzeul de Istorie și Etnografie Criuleni
str. Igor Șevciuc, 3, or. Criuleni,
tel: 0 248 -22 648, mob: 069698722,
e-mail: muzeulcriuleni1986@gmail.com, fb:
Muzeul Criuleni.
pag. 14
pag. 24 CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ ORHEI pag. 46
Muzeul de Istorie și Etnografie Orhei
str. Renașterii Naționale, 23, or. Orhei,
tel. 0235 20 298, 0235 20 398, mob: 0675 75 424,
email: muzeuorhei@gmail.com,
fb: Muzeul de Istorie și Etnografie Orhei.
11
 CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ REZINA
Muzeul de Istorie,
Literatură și Etnografie Rezina
str. Păcii, 34/1, or. Rezina,
tel: +(373) 25425135;
e-mail: rezinamuzeu@gmail.com,
fb: Muzeul Rezina.
CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ STRĂȘENI
Muzeul de Istorie şi Etnografie Strășeni
str. M. Eminescu nr. 32, mun. Strășeni,
tel: +37367208186,
web: straseni.md, e-mail: muzeustraseni@gmail.com,
fb: Muzeul de Istorie și Etnografie a municipiului Strășeni
12
pag. 60 CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ ȘOLDĂNEȘTI pag. 78
Muzeul de Istorie și Etnografie a or. Șoldănești,
str. Parcului 5, or. Șoldănești,
tel: +373 68511415
pag. 69 CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ GALAȚI pag. 85
Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” – Secția Lapidarium,
str. Mr. Iancu Fotea, nr 2 bis, mun. Galați, România,
tel: 0733 730 573; 0236 412 408,
e-mail: muzeuistoriegalati@yahoo.com;
muzeografi.migl@gmail.com; relatiipublice@migl.ro,
web: www.migl.ro
13
CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ MERENI/ANENII NOI
Muzeul de Istorie și Etnografie Mereni
str. Ștefan cel Mare și Sfânt 95,
s. Mereni, Anenii Noi,
tel: 0265 55 727, mob. 068305322,
e-mail: mereni.muzeu@mail.ru,
fb. Muzeu Istorie Etnografie Mereni.
DESTINAȚIA TURISTICĂ ANENII NOI
Zona turistică Anenii Noi e situată în par-
tea centrală a Republicii Moldova, între mun.
Chișinău și mun. Bender, fiind traversată zilnic
de mii de oaspeți ai țării. Printre localitățile de
aici, multe din ele fiind medievale, satul Me-
reni este interconectat prin mai multe trasee
turistice tematice. Totodată, malul Nistrului,
în această zonă, tăinuiește mai multe locuri
pitorești, cu o încărcătură istorică deosebită.
ATRACȚII TURISTICE
NATURALE
Fiind mărginită de Nistru, zona turistică de
la Anenii Noi are mai multe peisaje de excep-
ție, conectate la meandrele bătrânului fluviu.
Astfel, aici descoperim, la Telița, o pădure ar-
haică, rămasă din trupul de Padure Domneas-
că din zona Tighinei – o rezervație peisagisti-
că, protejată de stat. O a doua mare rezervație
pesagistică, la fel protejată de stat, se află la
Hârbovăț. Tot în această localitate putem vizita
și renumitul parc Hârbovăț, un loc îndrăgit de
elitele anterioare pentru agrementul în zone
liniștite și retrase. Acum, acest loc este pro-
tejat ca monument de arhitectură peisajeră,
deschis pentru publicul larg. Totuși, cea mai
mare zonă protejată de stat este pădurea de la
Voinova-Șerpeni, care, în prezent, este o rezer-
vație silvică naturală și se bucură de aprecierea
oaspeților raionului Anenii Noi. Și la Schinoasa
Mare descoperim un alt sector reprezentativ,
cu vegetaţie silvică, protejat de stat pentru cali-
tățile excepționale ale vegetației de pădure de
aici. De apreciat sunt și cei 48 de stejari seculari
din preajma satelor Hârbovăț, Gura Bâcului și
Flămânda, care trezesc admirația călătorilor cu
legendele despre haiducii de prin aceste zone,
care hălăduiau de-a lungul drumurilor medieva-
le spre Tighina.
Este interesant, dar de aceste locuri este
legat și „Complexul faunistic fosil de la Cal-
fa”, descoperit de savanții paleontologi lângă
această localitate și descris drept una dintre
cele mai variate comunități de animale și pă-
sări străvechi din Europa de sud-est. Astăzi, aici
este un veritabil monument natural geo-pa-
leontologic și un loc aparte pentru cercetările
de zoologie străveche sau pentru practicile stu-
dioșilor în materie de faună de până la apariția
omului pe pământ.
Este de apreciat că un grup de entuziaști lo-
cali au amenajat unele zone de odihnă îndrăgite
de la Nistru pentru o mai plăcută ședere a vizi-
tatorilor, care sunt îndemnați să viziteze insula
Zaizoc de la Gura Bâcului, confluența Bâcului la
vărsarea sa în Nistru, canionul Bocana și Crân-
gul de măslini sălbatici de la Telița, unde mai
găsim și o frumoasă faleză nistreană. Nu depar-
te este și un meandru peisagistic excepțional,
la cotitura Nistrului de la Speia, precum și lacul
Salaș – o apă de toată frumusețea.
15
 Rezervația peisagistică „Pădurea Hârbo-
văț” ocupă o suprafață de 2218 ha și este situa-
tă la 3 km nord-vest de or. Tighina, între satele
Hârbovăț și Bulboaca, fiind întretăiată de ma-
gistrala Chișinău – Tighina. Spațiul rezervației
reprezintă un platou situat la cumpăna de ape
cu pante abrupte. În arboret predomină stejarul
pufos (Quercus pubescens) şi stejarul pedun-
culat (Quercus robur). Masivul reprezintă ră-
mășițe ale pădurilor naturale, crescute din lăs-
tăriș, și ale plantațiilor artificiale, sădite începînd
cu anul 1870. Rezervația a fost creată în scopul
păstrării dumbrăvilor de stejar pufos, numite și
gârnețe sudice. Această suprafaţă de pădure va-
loroasă include un genofond constituit din 514
specii de plante vasculare, dintre care 31de spe-
cii de arbori, 34 de specii de arbuşti, două specii
de liane şi 447 de specii de plante ierboase.
În pădurea Hârbovăţ au fost evidenţiate 20 de
specii de plante rare care sunt ocrotite de stat.
Parcul Hârbovăţ se află în pădurea Hârbo-
văţ și a fost creat în anul 1912 în calitate de
dendrariu, având suprafaţa de 2,2 ha. Parcul a
fost amenajat lângă casa pădurarului, în condi-
ţii uscate, favorizate de un versant de cumpănă
a apelor şi include o colecţie dendrologică bo-
gată în specii de arbori şi arbuşti, printre care
chiparosul de baltă, cătina scandinavă şi alte-
le. În perioada interbelică aici a fost constituit
unul din cele 26 de parcuri naționale create în
Basarabia, cunoscut sub denumirea de Parcul
național Gherbovăț din ocolul silvic Tighina.
Avea o suprafață de 5 ha de pădure de gârni-
ță (arbore mic înrudit cu stejarul, cu trunchiul
drept, a cărui scoarță are un strat solzos la
exterior, cu frunze mari, lungi, fără pețiol, și al
cărui fruct este numit „ghindă” (Quercus fraine-
tto)). În prezent, parcul este ocrotit prin lege în
calitate de monument de arhitectură peisajeră.
Rezervația peisagistică Telița este o arie
protejată, situată la est de sat pe o suprafață de
124 ha. Este administrată de Gospodăria silvică
de stat Chișinău. Rezervația cuprinde o pantă
abruptă a malului drept al Nistrului. Are depuneri
calcaroase sarmațiene cu nisip. În mal cuibăresc
lăstunii de mal. Se întâlnesc șerpi și șopârle. Panta
este acoperită cu pădure de gorun, stejar pufos,
vișin turcesc și păr de Dobrogea.
Aria naturală a fost încadrată în etajul fitocli-
matic de cvercete cu stejărete și include patru
tipuri de stațiuni: (i) deluroasă de cvercete cu
16
stejar pe versanți și platouri cu soluri cenușii și
cernoziom argiloiluvial; (ii) silvostepă deluroasă
de cvercete cu stejari xerofiți, versanți cu expu-
neri diferite, cu erodisoluri argiloiluviale; (iii) sil-
vostepă deluroasă de cvercete xerofite cu stejari
xerofiți; (iv) silvostepă, luncă de zăvoi de plop alb,
pe sol aluvial, moderat humifer rar și inundabil.
Monumentul natural geo-paleontologic cu
faună fosilă de lângă satul Calfa, amplasat la
nord-vest de sat, la est de podul peste calea
ferată, pe malul drept al râului Bâc. Inițial avea
o suprafață de 35 ha – acum are doar 11,79 ha.
Punctul fosilifer de la Calfa a fost descoperit
la începutul sec. XX de geologul rus Vladimir
Lascarev. În a doua jumătate a sec. XX, ampla-
samentul a fost studiat mai amănunțit, inclu-
siv de paleontologul Alexandru Lungu. În sit
au fost găsite resturi scheletice de mamifere,
păsări, reptile, pești, moluște și unele plante,
acumulate la baza unei stânci sarmațiene cu
10-12 milioane de ani în urmă. Colecția este una
dintre cele mai bogate, variate și vechi din sar-
mațianul mediu din Europa. Obiectivul a fost
luat sub protecția statului din 13 martie 1962,
iar statutul de protecție a fost reconfirmat prin
Legea nr. 1538 din 25 februarie 1998 privind
fondul ariilor naturale protejate de stat. Situl
paleontologic este de interes deosebit pentru
studiul evoluției faunei de vertebrate terestre a
miocenului superior din Republica Moldova și
de pe întregul continent.
Schinoasa Mare este un sector reprezentativ
cu vegetație silvică pe o suprafață de 15 ha. Sec-
torul este amplasat în ocolul silvic Anenii Noi.
Voinova este o rezervație naturală silvică la
nord de satul Șerpeni, ocolul silvic Anenii Noi,
Voinova, pe o suprafață de 27 ha.
ATRACȚII TURISTICE
CULTURALE ȘI ISTORICE
În raionul Anenii Noi sunt cunoscute pes-
te 160 de monumente ale civilizației umane,
inclusiv 131 – de importanță națională și alte
29 – de importanță locală (Anenii Noi, Botnă-
reşti, Botnăreştii Noi, Bulboaca, Chirca, Cio-
banovca, Cobusca Veche, Delacău, Geamă-
na, Gura Bâcului, Hârbovăţ, Hârbovăţul Nou,
Maximovca, Mereni, Puhăceni, Roşcani, Speia,
Şerpeni, Teliţa, Troiţa Nouă, Ţânţăreni).
Dintre cele mai vechi menționăm două sta-
țiuni preistorice, 68 de așezări străvechi, un
val de pământ din perioada romană, precum și
o cetățuie medievală timpurie. Tot aici se află
17 biserici vechi (Botnăreşti, Bulboaca, Calfa,
Chetrosu, Cobusca Nouă, Cobusca Veche,
Delacău, Geamăna, Gura Bâcului, Hârbovăţ,
Mereni, Puhăceni, Roşcani, Speia, Şerpeni, Te-
liţa, Troiţa Nouă), șase școli vechi (Gura Bâcu-
lui, Hârbovăţ, Mereni, Varniţa Nouă, Varniţa),
cinci conace și case vechi (Bulboaca, Cobusca
Nouă, Gura Bâcului, Maximovca), 31 de monu-
mente de arhitectură (Botnăreşti, Bulboaca,
Calfa, Chetrosu, Cobusca Nouă, Cobusca Ve-
che, Delacău, Geamăna, Gura Bâcului, Hâr-
bovăţ, Maximovca, Mereni, Puhăceni, Speia,
Şerpeni, Todireşti, Troiţa Nouă, Varniţa Nouă,
Varniţa), trei monumente de artă (Anenii Noi,
Gura Bâcului), cinci obiecte economice și in-
dustriale (Bulboaca, Gura Bâcului, Mereni,
Speia, Troiţa Nouă), patru alte construcții so-
ciale vechi (Mereni, Todireşti, Varniţa) și 42 de
monumente de istorie (Anenii Noi, Botnăreşti,
Botnăreştii Noi, Bulboaca, Calfa, Chirca, Cio-
banovca, Cobusca Veche, Delacău, Geamăna,
Gura Bâcului, Hârbovăţ, Hârbovăţul Nou, Ma-
ximovca, Mereni, Puhăceni, Roşcani, Speia,
Şerpeni, Teliţa, Todireşti, Troiţa Nouă, Ţânţă-
reni, Varniţa Nouă, Varniţa).
SITURI ARHEOLOGICE
●● Cetăţuie (Calfa, sec. VIII-X),
●● Val de pământ (Puhăceni, sec. II-IV),
●● două stațiuni preistorice (din paleolit și
mezolit, Cobusca Veche),
●● 68 de așezări străvechi (Anenii Noi, Al-
biniţa, Calfa, Chetrosu, Cobusca Veche,
Delacău, Gura Bâcului, Mereni, Pu-
hăceni, Roşcani, Ruseni, Speia, Teliţa,
Todireşti, Troiţa Nouă, Ţânţăreni).
PRIMELE ȘCOLI DIN ZONĂ
●● două foste şcoli parohiale (din Hârbo-
văţ, la încep. sec. XX, și din Mereni, din
anii ’40 ai sec. XIX);
●● două foste şcoli de zemstvă (din Varniţa
Nouă, la înc. sec. XX, și Varnița, în anii
’70 ai sec. XIX);
●● două foste şcoli primare (în Mereni, din
anii ’70 ai sec. XIX, și Gura Bâcului, la sf.
sec. XIX).
PRIMELE BISERICI DIN RAION
●● Cea mai veche biserică este din 1804
(„Sf. Gheorghe”, Geamăna),
●● 12 biserici – din sec. XIX („Sf. Arhan-
gheli Mihail şi Gavriil”, 1818, Mereni;
17
 „Naşterea Maicii Domnului”, 1849,
Cobusca Nouă; „Sf. Nicolae”, 1866, Hâr-
bovăţ; „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”,
1868, Bulboaca; „Sf. Nicolae”, 1890, Gura
Bâcului; „Acoperemântul Maicii Dom-
nului”, 1898, Cobusca Veche; „Naşterea
Maicii Domnului”, Calfa; „Acoperământul
Maicii Domnului”, Delacău; „Sf. Arhan-
ghel Mihail”, Puhăceni; „Sf. Ioan Teolo-
gul”, Roşcani; „Sf. Gheorghe”, Şerpeni;
„Sf. Arhanghel Mihail”, Teliţa)
●● patru biserici – de la începutul sec. XX („Sf.
Dumitru”, 1911, Speia; „Sf. Dumitru”, anii ’30
ai sec. XX, Botnăreşti; biserica din Chetro-
su; „Sf. Arhanghel Mihail”, Troiţa Nouă).
FOSTELE PRIMĂRII DIN ZONĂ
●● Clădirea fostei cârmuiri de voloste
(sf. sec. XIX, Mereni)
CASE ALE UNOR
PERSONALITĂȚI IMPORTANTE
●● Conacul familiei Mimi (sf. sec. XIX, Bulboaca),
●● Odaia „Drăgălina” a familiei Ianovski
(înc. sec. XX, Gura Bâcului),
CASE MAI VECHI DE 100 ANI
●● Clădirea fostului spital al Zemstvei (anii
’70, sec. XIX, Todireşti),
●● Clădirea fostei bănci agricole (1908-1909,
Mereni),
●● Clădirea fostei cârmuiri de voloste
(sf. sec. XIX, Mereni).
18
CASE ÎN STIL TRADIȚIONAL LOCAL:
●● Casă de locuit (înc. sec. XX, Maximovca),
●● Casa Mariei Drăgoi (a II-a jum. a sec. XIX,
Cobusca Nouă),
●● Casa lui V. Digori (înc. sec. XX, Cobusca Nouă).
MONUMENTE DE ISTORIE
Dintre cele 42 se evidențiază:
●● Monumentul taberei regelui suedez
Carol XII, înălțat în 1924 la Varnița,
●● Fabrica de vin a familiei Mimi (sf. sec. XIX,
Bulboaca),
●● Pivniţă de piatră de pe moşia lui Leonard
(anii ’60-’70 ai sec. XIX, Speia).
LOCUL MORILOR, FÂNTÂNILOR
ȘI CIȘMELELOR VECHI
●● Moară cu aburi (înc. sec. XX, Gura Bâcului),
●● Moara de vânt (sec. XX, Troița Nouă),
●● „Valea fântânilor seculare” din Telița,
●● Izvorul „Viișoara” din Speia.
FACILITĂȚI TURISTICE
STRUCTURI DE CAZARE
Hoteluri
●● „Castel Mimi Boutique Design Hotel” din
s. Bulboaca (este o stațiune de 5 stele, care
include șapte bungalouri unice, construite
din piatră, proiectate de renumitul designer
italian Arnaldo Tranti, cu o gamă largă de
servicii de top, piscină și spa cu vin.
Fiecare căsuță are denumirea sa: Vanilie, Ru-
binie, Roz-Pal, Cireș, Prune, Citrice și Șafran),
●● Complex hotelier și de agrement „Korona”,
or. Anenii Noi,
●● Hotel „La popas”, s. Bulboaca,
●● Centru de agrement „SV”, s. Todirești,
●● Hotelul „Chivarul”, s. Speia.
Pensiuni
●● Căsuțe pe malul Nistrului, s. Varnița,
●● Casa Dorului, s. Telița,
●● Casa de oaspeti „La Bocana”, s. Telița,
●● „Perla”, s. Gura Bâcului.
Tabere estivale
●● Tabăra de vacanţă pentru copii „Viișoara”
STRUCTURI ALIMENTARE
Restaurante recomandate, cu bucătărie tradițională:
●● Restaurantul „Castel Mimi” (primul
restaurant cu bucătărie fină din Moldova
„Bufnița albă”, cu preparate inspirate din
gastronomia tradițională moldovenească,
cu influențe franțuzești; barurile Wine &
coffee time bar și Wine party room),
●● Fabrica de vinuri S.A. „Carlevana” (s. Mereni),
●● Sala de ceremonii Orhideea (s. Mereni).
●● Casa Nunții Moldova (s. Mereni).
●● Restaurant „Savita” (s. Speia),
●● Cafenea „La izvor” (s. Speia),
●● Restaurant „Perla” (s. Gura Bâcului).
STRUCTURI DE AGREMENT
Parcuri și unități de agrement
●● Complexul memorial „Capul de Pod Șerpeni”,
●● „Oazis Park” (s. Varnița),
●● „White Park” (la 5 km sud-vest de s. Mereni),
●● Parcul din centrul satului Mereni „Hârtopul
Domnesc”, zona de odihnă „Colina Mărului”,
zona recreativă „Perciunu” (s. Mereni),
●● Complex istoric Conacul „Dragălină”,
●● Întreprinderea vitivinicolă „Leonardo
SA”/ Cavoul, Pivnița și Izvorul „Dinastiei
Leonardo” (s. Speia).
Alte structuri de agrement
●● Piscicola „Gura Bâcului”.
MUZEE
●● Muzeul de istorie şi etnografie, s. Mereni,
●● Complexul muzeal în aer liber „În memoria
victimelor represiunilor politice”, s.Mereni,
●● Muzeul de istorie şi etnografie, s. Gura Bâcului,
●● Muzeul de istorie şi etnografie, s. Hârbovăţ,
●● Muzeul de istorie şi etnografie, s. Speia,
●● Muzeul de istorie şi etnografie, s. Telița.
EVENIMENTE CULTURALE IMPORTANTE
●● Festivalul Internațional de Muzică „Mărțișor”,
●● Festivalul-concurs al cântecului patriotic
„Cântecele Credinţei, Speranţei şi Iubirii”,
●● Festivalul-concurs transfrontalier „Răsune
fanfare, fără hotare”,
●● Festivalul-concurs Internațional de artă
vocală „Cântă Inima”,
19
●● Festivalul Național de Folclor „La Nistru,
la mărgioară”,
●● Festivalul-concurs al cântecului pascal
„Osanale Domnului”,
●● Festivalul „Flori de măr” (bianual),
●● Concurs raional „Două inimi poetice”,
●● Festivalul tradițiilor și obiceiurilor de
iarnă „Florile Dalbe”,
●● Festivalul „Târgul cu bunătăți”,
●● Festivalul Etniiilor „Unitate prin diversitate”.
EVENIMENTE LOCALE
●● Telița: Festivalul tradițiilor de vară La
Sânziene; Un sat cu Flori și Culori; Art Sat,
Festivalul de dans și muzică clasică „Valsuri
Nistrene”,
●● Gura Bâcului: Festival „Lada zestrii”.
MEȘTEȘUGURILE TRADIȚIONALE
●● Mereni: Atelierul doamnei Lidia Bojescu
(țesătorie, broderie, tapiserie, artizanat),
●● Telița: Ina Vasilev (crosetare), Ludmila
Namașco (broderie), Raisa Focșa (lădițe
pentru bijuterii),
●● Speia: Ștefan Baltag (împletit în fibre
vegetale), Nina Friptu (broderie), Feodora
Iazculieva (croșetare), Aliona Turchilus
(biser), Stepan Malachi (fierar),
●● Gura Bâcului: Natalia Boico, Aliona Plamadală.
ALTE FACILITĂȚI PENTRU TURIȘTI
●● Castel Mimi este unul dintre cei mai
buni producători de vin și una dintre cele
20
mai frumoase destinații turistice din
Moldova. Incluși în topul celor mai fru-
moase 15 vinării din lume, prezintă atât
istorie, cât și arhitectură modernă celor
30.000 de vizitatori, care vin în fiecare
an din peste 80 de țări ale lumii.
●● Centrul de Cultură și Tineret Varnița.
CENTRUL DE INFORMARE
TURISTICĂ
Muzeul de Istorie și Etnografie Mereni
Str. Ștefan cel Mare și Sfânt 95, s. Mereni,
Anenii Noi, tel: 0265 55 727, mob. 068305322,
e-mail: mereni.muzeu@mail.ru, fb. Muzeu Is-
torie Etnografie Mereni.
RUTE TURISTICE
Trasee propuse de Proiectul
„MuseumInfoTur”:
Traseu nr. 1 „Intersecții seculare între oa-
meni, locuri și tradiții” (Așezările de tip Sân-
tana de Mureș – Cerneahov dintre râurile Nis-
tru și Dunăre), 20 de localități, itinerar: Galați
(România) – Șendreni (jud. Galați, România)
– punct de frontieră Giurgiulești-Galați – Slo-
bozia Mare – Chișinău – Strășeni – Vorniceni
– Lozova – Pârjolteni – Călărași – Orhei –
Brăviceni – Alcedar – Mateuți – Solonceni –
Rezina – Criuleni – Vadul lui Vodă – Bălțata
– Delacău – Mereni – Chișinău – Galați; dis-
tanță ~ 1300 km, durată 4 nopți / 5 zile.
Traseu nr. 2 „Civilizația medievală la Nistrul
Mijlociu”, 16 localități, itinerar: Chișinău – Va-
dul Rașcov – Socola – Boșernița – Rezina –
Țipova – Lalova – Orhei – Lopatna – Jora de
Sus – Jora de Mijloc – Jora de Jos – Criuleni –
Slobozia Dușca – Dubăsarii Vechi – Delacău –
Șerpeni – Chișinău; distanță ~ 500 km, durată 2
nopți / 3zile.
Traseu nr. 3 „Localități cu vechime de veacuri”,
17 localități, itinerar: Chișinău – Căpriana –
Lozova – Sadova – Pârjolteni – Horodiște –
Călărași – Vatici – Orhei – Cinișeuți – Cobâlea
– Horodiște – Râșcova – Mașcăuți – Bălășești
– Jevreni – Mereni – Chișinău; distanță ~ 500
km, durată 2 nopți / 3 zile.
Turul localității rurale Mereni: ~ 15 km (prin
localitate și împrejurimi), 2-3 ore (Muzeul de
Istorie și Etnografie Mereni, Complexul Monu-
mental Trei Meri, Fântâna Haiducilor, Comple-
xul muzeal, consacrat victimelor deportărilor și
represiunilor politice, Casa părintească, Moara
eoliană pe Holm, Crucea metalică, Mărul de trei
metri, Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavri-
il”, Moara Rejep, Crucea comemorativă de piatră).
ALTE TRASEE RECOMANDATE
Traseu pe drumul medieval militar și de co-
mert („Drumul Benderului”: Telița – Gura Bâ-
cului – Varnița – Cetatea Bender).
Tur vinicol și degustare de mâncare la Cas-
tel Mimi, care prezintă povestea fascinantă din
spatele Castel Mimi și unele dintre cele mai
bune vinuri moldovenești. Turul vinăriei inclu-
de o plimbare captivantă prin beciuri, grădini,
curte și zona de producție a cramei. Atracțiile
incluse sunt: Castelul Mimi, Beciuri, Masa tim-
pului și Istoria lui Constantin Mimi, Labirintul
veșnic verde, Grădina Medievală. Turul vinicol
se încheie cu degustări de vin ghidate, care
oferă o experiență senzorială deosebită. Toate
tururile includ o selecție de mâncăruri tradiți-
onale moldovenești, preparate gourmet.
Traseu Serpentina Nistrului, Faleza Nistreană,
Traseu regional Voievod Stefan cel Mare (Telița)
Traseu turistic pe apă (r. Nistru, Varnița)
SATUL MERENI
Satul Mereni este încadrat într-un cadru na-
tural, format din „deal, vale, deal, vale”, de-a
lungul unui afluent de stânga al r. Bâc, ce curge
domol de la nord-vest (dinspre Valea Coloni-
ței) spre sud-est (Mahalaua Sărăcuța).
Este o localitate medievală, apărută prin tim-
purile voievodului Ștefan cel Mare. Prima men-
țiune documentară a satului datează de la 25
septembrie 1475. Este vorba despre un „Ispisoc
dat de domnul țării Moldovei Ștefan voievod în
anul 6983, septemvrie 25 zile pentru satul Me-
reni”. Se știe că actul respectiv a fost prezentat
la începutul secolului XIX, la cererea răzeșilor
Luca Grigorie Ciorăscu, Grigorie Arhip Grosu
ş.a., către Tribunalul civil al Basarabiei.
Conform unei legende, pe valea unde se
află acum centrul satului trecea drumul co-
mercial de la Hotin spre Cetatea Albă. Mulți
călători remarcau „livezile de meri” din aceste
locuri, pe unde adeseori găseau casele ospi-
taliere ale localnicilor. De la acele frumoase
livezi ce rodeau mere domnești provine și
numele satului. O altă legendă prezintă satul
21
cu localnici enoriași de credință creștin-orto-
doxă, adică mireni (mirean, la singular). A treia
variantă susține că merenenii și-ar trage obâr-
șia din neamul bătrânului Marea, numindu-se
ei înșiși sau fiind numiți de alții măreni. Se zice
că întemeietorul satului Mereni ar fi fost Ma-
rea – tatăl boierului Bratu Marele și al knea-
ghinei Marena, soția domnitorului Alexandru
cel Bun, stăpânitoarea pământurilor din preaj-
ma Mănăstirii Căpriana.
Ajungând în satul Mereni, turiștii pot înce-
pe vizita ghidată la Muzeul de Istorie și Etno-
grafie din satul Mereni. Clădirea ce găzduiește
actualmente MIEM reprezintă o bijuterie ine-
dită prin istoria ce o poartă peste ani. Inițial,
muzeul a fost inaugurat de către profesorul de
geografie Emilian Baciu la 18 mai 1980 în in-
cinta bisericii care nu activa la acel moment.
În anul 1989, în legătură cu cererea creștinilor
din sat de a se redeschide biserica, muzeul a
fost transferat în clădirea fostei bănci țără-
nești, împărțind-o cu sportivii care practicau
judo. Abia în 2004, muzeul a căpătat drepturi
depline pentru a folosi întregul spațiu al edifi-
ciului. Clădirea actualului muzeu este inclusă
în registrul monumentelor istorice ocrotite
de stat. Fiind construită special cu destinația
Banca Populară Rejep în anii 1910-1911, are o
arhitectură deosebit de interesantă și unică, la
construcția ei fiind utilizată o compoziție de-
osebită de lut, păr de cal si ouă de pasăre. La
fel se evidențiază o podea din teracotă, adusă
din Germania, păstrată parțial, care poate fi
admirată până acum. Clădirea a ținut piept mai
multor încercări de-a lungul timpului: după
colectivizare a devenit Casă de Cultură, cu o
încăpere rezervată bibliotecii sătești, ulteri-
or a servit drept sală de sport, pentru ca, din
22
1989, în această clădire să fie transferat Muze-
ul de Istorie și Etnografie. Expoziția muzeului
constă din două compartimente mari, Istorie
și Etnografie, divizate în câteva secții: Paleon-
tologie, Arheologie, Istoria satului începând
de la 1475, Memorialul consacrat celui de-al
Doilea Război Mondial, Deportările (1940-
1949), Perioada sovietică (1949-1990), Ograda
țărănească, Camera de zi (cu stative, leagăn,
cuptor, oale de lut și alte vase), Casa Mare (îm-
podobită cu covoare, prosoape, icoană, per-
ne, lăicere și țoluri), Portul popular (costume
pentru bărbați și femei, confecționate în anii
1900-1940). Muzeul deține un fond de peste
10.000 de exponate, adunate de pe teritoriul
localității: oale de lut, covoare țesute manual
și diverse obiecte care arată viața oamenilor în
Mereni încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare.  un monument istorico-arhitectural de im-
Printre obiectele de valoare din expoziția
muzeului se numără o ie românească din Bu-
covina de peste 100 de ani, o ladă de zestre
care a aparținut familiei Platon, monede, cărți
și documente vechi. Un exponat unicat pentru
Republica Moldova îl reprezintă covorul-trip-
tic, elaborat și țesut în tehnica goblenului de
pictorii Pavel Neugodnicov și Olga Trifan spe-
cial pentru muzeul din satul Mereni în anul
1989. Covorul reprezintă pe centru câțiva oș-
teni din oastea lui Ștefan cel Mare, care, con-
form legendei, au rămas să întemeieze satul
Mereni. Regăsim pe stânga, lateral, drapelul
de luptă al lui Ștefan cel Mare, cu chipul Sf.
Gheorghe Purtătorul de biruință și pe partea
dreaptă – pecetea domnitorului, cu stema Ță-
rii Moldovei din secolele XV-XVI.
Muzeul este specializat în arheologie. Spre
exemplu, are un număr record de greutăți din
lut (câteva zeci) pentru războiul vertical de
țesut descoperite de arheologi în zona satului
Mereni. Directorul actual al muzeului a partici-
pat la numeroase săpături arheologice și oferă
cu generozitate vizitatorilor informații intere-
sante despre Așezările de tip Sântana de Mureș
– Cerneahov dintre râurile Nistru și Dunăre.
Complexul muzeal consacrat victimelor
deportărilor și represiunilor politice este con-
stituit din Muzeul Casa Părintească, trei sculp-
turi de piatră amplasate în fața curții muzeu-
lui și Vagonul Deportaților. Întregul complex
este construit și amenajat de o organizație
non-guvernamentală, coordonată de dl Ale-
xandru Postică, ai cărui părinți au făcut parte
din cele circa 120 de familii de oameni gospodari
din sat, deportate în iulie 1949 în Siberia. Două
dintre sculpturile dispuse în semicerc în fața ca-
sei-muzeu au fost cioplite de sculptorul Pavel
Turuta (Despărțirea și Reîntregirea familiei), iar a
treia – de sculptorul Ion Bolocan (Rugăciunea).
Vagonul de lemn instalat pe șine de cale ferată
se află nu departe de casă, lângă puntea de peste
pârâu. Anual, la acest complex muzeal se orga-
nizează conferințe – ultima dintre acestea, din
iunie 2021, a fost consacrată aniversării a 80-a de
la primul val al deportărilor în masă din anul 1941.
Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Ga-
vriil”, inițial, a fost menționată în anul 1797
drept una construită din lemn, iar în anul 1818
este ridicată clădirea din piatră. Biserica este
portanță națională. În vecinătatea bisericii a
funcționat și prima școală parohială, deschisă
în anul 1842. Biserica a fost închisă abuziv de
autoritățile sovietice în noiembrie 1963, a fost
reparată și adaptată pentru a găzdui Muzeul de
Istorie și Etnografie Mereni, inaugurat aici la 18
mai 1980. Este un monument arhitectural unic,
cu pereții de interior frumos pictați, înzestrat
cu un număr impresionant de  icoane, sfeșnice,
vase, candele, clopote. În ograda bisericii sunt
mai multe morminte și pietre funerare vechi.
Moara Rejep, la încep. sec. XX cea mai per-
formantă moară din Mereni, era întreprinderea
lui Profir E. Rejep, construită între anii 1905-
1907. Această moară se deosebea de cele 4
mori de vânt și 2 de cai din sat prin faptul că
funcționa pe bază de aburi, fiind înzestrată cu
utilaj performant, adus din Germania. Pe par-
cursul timpului, moara a suferit schimbări de
exterior și utilajul interior deja este altul, însă
edificiul istoric a fost înscris în registrul mo-
numentelor protejate de stat. Astăzi, această
moară este funcțională, prestând servicii de
morărit și reabilitând o veche și frumoasă tra-
diție de coacere a colacilor de nuntă, botez, po-
menire etc. – atât pentru comunitatea locală,
cât și pentru satele învecinate.
Moara eoliană din Dealul sau Mahalaua
Țiganilor. Conform unor informații, la Mereni
s-ar fi născut vestitul Barbu Lăutaru (1780-
1858). Moara de vânt este un proiect inițiat de
Em. Baciu în anul 2016, realizat cu concursul și
contribuțiile financiare ale consătenilor și dias-
porei, fiind inaugurată oficial la 30 august 2020.
Pietrele morii sunt originale, una fiind găsită în
sat. E construită din lemn, cu înălțimea de peste
8 m, iar fiecare aripă are o lungime de 4 m.
Complexul monumental „Trei Meri” se înal-
ță în parcul central al localității, loc ce se con-
sideră drept vatra satului. Compoziția monu-
mentală a fost inaugurată cu ocazia împlinirii
a 535 de ani de la prima atestare documentară
a satului Mereni. Monumentul este sculptat
în trei registre din piatră de Cosăuți (autor Ioan
Grecu, 2011). În fața complexului avem intrarea
în parc – o poartă de lemn sculptat, cu inscripția
„Vatra satului”.
Mărul de 3 metri, devenit de câțiva ani (din
2017) un fel de simbol al satului, a fost realizat
din poliester armat cu fibră de sticlă. Simbo-
lizează bunăstarea și ospitalitatea locuitorilor
din satul Mereni.
Fântâna haiducilor este una decorativă, lu-
crată din bârne de lemn și acoperită cu șindrilă
(donația ansamblului etnofolcloric „Haiducii
din Mereni” din septembrie 2021).
Crucea metalică de pe Holm are o înălțime
de 28 m, fiind prevăzută cu un sistem de ilumi-
nare. Obiectivul a fost inaugurat la 14 august
2021. Inițiativa aparține unui grup de tineri din
sat, în frunte cu Ion Țiganu, iar realizator al
acestui proiect este Arcadie Toma.
Crucea comemorativă de piatră este consa-
crată celor 112 mereneni căzuți pe câmpurile
de luptă ale Războiului al Doilea Mondial. Este
amplasat în parcul din fața școlii primare.
23
 CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ CĂLĂRAȘI
DESTINAȚIA TURISTICĂ CĂLĂRAȘI

Situat în partea centrală a Republicii

Moldova, r-nul Călărași se învecinează, la
nord, cu r-nul Teleneşti, la nord-est – cu r-nul
Orhei, la vest – cu r-nul Ungheni, la sud – cu
r-nul Străşeni şi r-nul Nisporeni. Suprafaţa to-
tală a raionului este de 75,35 mii ha, dintre care
29,72% constituie pădurile, iar lacurile ocupă
925 ha. Relieful raionului reprezintă o câmpie
deluroasă, cu suprafeţe compacte de pădure.
Teritoriul este traversat de râurile Bâc (care
izvorăşte în Temeleuţi), Ichel, Cula, precum și
de afluenţii acestora. În bazinul râului Bâc se
situează câteva dintre cele mai înalte culmi ale
Moldovei – Căbăeşti (428 m), Temeleuţi, Bah-
mut, care, fiind împădurite, oferă peisajului din
jur un farmec deosebit.
Călătorul prin raionul Călăraşi rămâne im-
presionat de originalitatea zonei, începând de
la relieful colinar din preajma râului Bâc, în
cea mai mare parte având culmile împădurite,
până la prezenţa unor mănăstiri medievale im-
portante și, nu în ultimul rând, a unei staţiuni
balneoclimaterieă din codri. Toate acestea cre-
ează o imagine aparte a zonei turistice Călăraşi.

Muzeul de Istorie și Etnografie, or. Călărași

str. M. Eminescu 32, or. Călărași,
tel: 0244 21755 mob: 078341927,
e-mail: muzeucalarasi@gmail.com,
muzeucalarasi@mail.ru,
web: calarasi-primaria.md,
fb: Muzeul de Istorie și Etnografie Calarași.

25 5
 Zona turistică Călărași
mai este cunoscută prin:
• Cele patru mănăstiri amplasate în formă de
cruce (Frumoasa, Răciula, Hârjauca,Hârbovăț),
• Cea mai veche fabrică de divinuri din Moldo-
va (Călărași Divin),
• Biserici din lemn unice în Moldova (satele
Mândra, Palanca, Horodiște, Păulești,
Hoginești),
• Două conace ale boierilor Ciolac-Malski și
Dinu Ruso din sec XIX
(s. Bahmut și s. Păulești),
• Vestigii ale cetății de pământ getice (sec. IV-
III a. Chr.) din s. Horodiște,
• Câteva rezervaţii peisagistice mari și rezerva-
ţii naturale silvice, care formează un impresi-
onant peisaj de codru în centrul Moldovei.
ATRACȚII TURISTICE
NATURALE
Natura pitorească din zona Călăraşi este
protejată de stat în două localități (Săseni, Bra-
vicea), care fac parte din primul parc national
din Moldova, precum și alte patru rezervații
peisajere dintre cele mai interesante (Ţigă-
neşti, Voloca - Verbca, Căbăieşti - Pârjolteni,
Temeleuţi). Se știe că raionul Călărași este unul
dintre cele mai împădurite spații din Moldova
(cca 30% din teritoriul său), iată de ce cele 5
rezervații naturale silvice sunt reprezentative
pentru zona de codru de pe aceste meleaguri
de la Sadova, Boguş, Leordoaia, Scăfăreni, Vo-
inova, la care se mai adaogă un sector impresi-
onant cu vegetaţie silvică în masivul Hârjauca
- Sipoteni și alți 14 arbori seculari (Bravicea,
Vărzăreștii Noi, Hârbovăț, Hârjauca, Sipoteni,
Hoginești, Nișcani). Călătorul va descoperi aici
alei de larice și tei, grupuri de conifere con-
siderate monument de arhitectură peisajeră.
Totodată, în Călărași sunt și importante mo-
numente naturale protejate, cum ar fi cele trei
monumente geo-paleontologice, ce se disting
prin relieful lor (râpa lui Tofan, Vălcineţ; cari-
era „Cimitirul Cailor”, Păuleşti; râpa „În Dos”,
26
Sipoteni), precum și renumitele „ape minera-
le din s. Hârjauca”, „izvoarele din s. Nişcani”
și „Izvorul lui Ştefan cel Mare” din s. Vălcineț,
protejate ca monumente hidrologice.
ATRACȚII TURISTICE
CULTURALE ȘI ISTORICE SITURI ARHEOLOGICE:
În Călărași sunt 81 de monumente cultu-
ral-istorice, ocrotite de stat, inclusiv: 56 de • Cetăţui (Horodişte, sec. IV-III a. Chr.;
monumente de importanță națională și alte 25 Meleşeni, sec. IV-III a. Chr.; Sipoteni, sec.
– de importanță locală. IV-III a. Chr.; Răciula, sec. IX-X; Vălcineţ),
În 13 localități au fost cercetate peste 30 de • Așezări străvechi (Călărași, mil. V a. Chr., Pe-
situri arheologice, dintre care cetățui, așezări, ticeni, mil. V a. Chr., sec. XVI-XII a. Chr. ș.a.),
precum și cimitire vechi, cele mai multe fiind • Așezări antice (Bahu, sec. IV-III a. Chr.;
atribuite comunităților getice din sec. V/IV-III Mândra, sec. IV-III a. Chr.; Peticeni, sec.
a. Chr. La fel, raionul este bogat în mănăstiri IV-III a. Chr.; Pârjolteni, sec. II-I a. Chr.;
și biserici reprezentative zonei de codru a Călărași, sec. II-IV; Sadova, sec. II-IV ș.a.),
Moldovei. Aici sunt 45 de monunumente de • Așezări medievale (Tuzara, sec. VI-VII;
importanță arhitecturală, inclusiv patru școli Vălcineț, sec. XV-XVII ș.a.),
vechi, șase case și conace protejate de stat,
• Cimitire (Pârjolteni, sec. V a. Chr.; Sipoteni,
trei clădiri ocrotite de stat ale instituțiilor me-
sec. II-I a. Chr.; Tuzara, sec. I-III p. Chr.).
dicale, precum și nouă monumente de artă, o
moară cu aburi și 32 de monumente de impor-
tanță istorică.
MĂNĂSTIRI DIN CELEBRA
„CRUCE BASARABEANĂ”
●● Mănăstirea „Înălţarea Domnului”,
Hârjauca, 1740,
●● Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului”,
Răciula, 1797,
●● Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnu-
lui”, Hârbovăţ, 1739,
●● Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnu-
lui”, Frumoasa, 1804.
27

PRIMELE BISERICI DIN ZONĂ
• Cinci biserici din lemn („Sf. Nicolae”, Horo-
dişte, sf. sec. XVIII; „Acoperemântul Maicii
Domnului”, Palanca, 1847; „Sf. Nicolae”, Pău-
leşti, 1887; „Cuvioasa Paraschiva”, Hogineşti,
1888; „Sf. Dumitru”, Mândra, 1927),
• 19 biserici din sec. XIX („Sf. Nicolae”,
Tibirica, 1811; „Sf. Nicolae”, Vălcineţ, 1819;
„Acoperământul Maicii Domnului”, Seliştea
Nouă, 1820; „Adormirea Maicii Domnu-
lui”, Dereneu, 1827; „Sf. Arhanghel Mihail”,
Pituşca, 1842; „Sf. Gheorghe”, Novaci, 1846;
„Cuvioasa Paraschiva”, Sipoteni, 1862; „Aco-
perământul Maicii Domnului”, Săseni, 1865;
„Adormirea Maicii Domnului”, Rădeni, 1874;
„Sf. Nicolae”, Bahmut, 1878; „Sf. Alexandru
Nevski”, Călăraşi, 1885; „Sf. Treime”, Buda,
1887; „Sf. Nicolae”, Hirova, 1890; „Înălţarea
Domnului”, Meleşeni, 1891; „Sf. Nicolae”,
Pârjolteni, 1897; „Sf. Nicolae”, Sadova, 1899;
„Sf. Gheorghe”, Bravicea; „Acoperemântul
Maicii Domnului”, Căbăeşti; „Sf. Dumitru”,
Peticeni),
• Biserici vechi de la înc. sec. XX („Sf. Paras-
chivă”, Nişcani, 1905; „Sf. Arhanghel Mihail”,
Onişcani, 1911.
• Clădirea fostei sinagogi (Călăraşi, construită
în 1844).
28
CASE ÎN STIL TRADIȚIONAL LOCAL
●● Casa lui Gh. Norocea (Rădeni, mijl. sec. XIX),
●● Casă de locuit cu prăvălie (Pituşca, sf. sec. XIX),
●● Casă de locuit (Sadova, 1930),
●● Casa Anastasiei Elisei (Nişcani, 1933).
ȘCOLI VECHI ÎN RAIONUL CĂLĂRAȘI
●● Trei edificii protejate de stat ale fostelor
şcoli primare (Pârjolteni, 1874; Sadova,
1905; Hârbovăţ, anii ’20-’30 ai sec. XX),
●● O şcoala primară a Zemstvei (Peticeni, înc. sec. XX).
CASE ȘI CONACE PROTEJATE DE STAT
ÎN RAIONUL CĂLĂRAȘI
●● Conacul familiei Ciolac Maliski (Bahmut, 1887),
●● Conac cu parc al lui Dinu Ruso (Păuleşti, înc.
sec. XIX).
PRIMELE SPITALE ȘI UNITĂȚI MEDICALE
●● Două edificii ale fostelor spitale de Zemstvă
(Pârjolteni, 1888-1890; Peticeni, sf. sec. XIX),
●● Clădirea fostului spital (Păuleşti, sf. sec. XIX).
MONUMENTE DE ARHITECTURĂ
Călărași, Bahmut, Bravicea, Buda, Căbăiești,
Dereneu, Frumoasa, Hirova, Hârbovăț, Meleșeni,
Mândra, Nișcani, Novaci, Onișcani, Palanca, Pău-
lești, Peticeni, Pitușca, Pârjolteni, Răciula, Rădeni,
Sadova, Săseni, Seliștea Nouă, Sipoteni, Țibirica,
Vălcineț.
CENTRUL DE INFORMARE
A TURIȘTILOR
Muzeul de Istorie și Etnografie,
orașul Călărași
str. M. Eminescu 32, or. Călărași, tel: 0244
21755 mob: 078341927, e-mail: muzeucalara-
si@gmail.com, muzeucalarasi@mail.ru, web:
calarasi-primaria.md, fb: Muzeul de Istorie și
Etnografie Calarași.
Muzeul se află chiar în inima orașului, pe una
din străzile principale. Clădirea a fost construi-
tă în anii ’50 ai sec. XX de către întreprinderea
„Moldsilva”. După 10 ani, direcția raională a
învățământului a preluat-o în gestiunea sa. La
sfârsitul anilor ’60, devine școală muzicală cu
renume național. Prima promoție de instrumen-
tiști a absolvit școala în anul 1973. În 2014, aici
se întemeiază muzeul, unde se păstrează lucrări
de artă, istorico-culturale și de tradiții ale local-
nicilor. La ora actuală, are nouă săli expozițio-
nale, cu diversă tematică și cu variate exponate
muzeale. Muzeul, astăzi, are o colecție de peste
11 mii de exponate cu valoare istorică, artistică
și culturală, printre care: obiecte de etnografie,
sculpturi, picturi, schițe, grafică, lucruri perso-
nale vechi, colecții de fotografii, arme și armuri,
instrumente muzicale, numismatică, obiecte de
cult religios, tehnică, mobilier etc., săli cu tema-
tică și expoziții temporare ale diferitor colecții
personale.
Spre exemplu, doar aici poate fi văzută
țitera – instrument muzical din sec. al XIX-lea,
de origine austriacă și germană. Acest instru-
ment a fost adus de către evreii ashkenazi mi-
granți, ce s-au stabilit în shtetl-ul Călărași-Târg
pe la mijlocul sec. al XVIII-lea. Covoarele tra-
diţionale basarabene îmbină armonios diverse
motive predominant vegetale. Acest Covor
Moldovenesc (dimensiuni 1,50×3,90 m), datat
cu începutul anilor 1900, este o scoarța din
29
urzeală și băteală din lână, vopsită cu coloranți
naturali și reprezintă o combinație predominant
din trei culori: negru, roșu și verde. Motivul este
reprezentat de buchete de trandafiri, împrejmui-
te de un șir de romburi stilizate în flori.
Colecția cea mai valoroasă a muzeului –
peste două mii de lucrări donate de familia
sculptorului Dumitru Scvorțov-Russu (1926-
1991) – se află în sala de expoziții cu sculpturi,
grafică, pictură, lucruri personale.
Sculptorul a fost un împătimit colecționar,
cunoscător și admirator al tradiției țărănești
de pe plaiurile natale, și nu numai. Printre alte
numeroase artefacte de o valoare excepțională și
admirabil conservate în timp se află și un vestigiu
care a aparținut cândva unei troițe țărănești – de
cimitir sau de răscruce de drumuri – greu de spus.
„Dans” – sculptură din șamotă, anul 1970,
lucrare ce a traversat o perioadă ostilă de res-
pingere din partea comunității culturale so-
vietizate, care nu permiteau elementele tra-
diționale atât de lesne aplicate într-o lucrare
artistică sculpturală. Însă autorul Dimitru Sc-
vorțov-Russu a reușit să se impună, având de
suportat o atitudine de discriminare și reject
din partea Uniunii artiștilor și a elitei de atunci.
A fost declarat monument arhitectural de
nivel local din anul 2021. În curtea muzeului,
mai sunt două foișoare, o expoziție de uși vechi,
o expoziție de sculpturi în miniatură.
30
FACILITĂȚI TURISTICE
STRUCTURI DE CAZARE
Hoteluri
●● Hotel „Diana” (or. Călărași)
Pensiuni
●● Pensiunea „Casa Părintească” (Palanca),
●● Pensiunea „Casa mierii” (Răciula),
●● Pensiunea cu iurte (Leordoaia),
●● Pensiunea „La Tănăsachi”(Sipoteni)
●● Patru gazde primitoare în s. Palanca
(„Casa Chistrea”, „Casa Rața”, „Casa Pod-
gurschi”, „Casa Vdovicenco”).
Tabere Festivale
●● Tabara raională (s. Oricova),
●● Tabara „Eden” (s. Tuzara),
Sanatorii
●● Statiunea balneoclimaterică „Codru”
(s. Hârjăuca),
Alte structuri de cazare
●● Patru complexe monahale,
●● „Conacul Hellen” (s. Pitușca),
●● „Crama Tudor” (s. Sadova),
●● Atelierul meșteșugăresc „Casa Olarului”
(s. Hoginești),
●● Pensiunea „Crâșma La Trei Fântâni”
(s. Hoginești),
●● Tabăra de odihnă „Festival” (Leordoaia),
●● Bahmut Club.
STRUCTURI ALIMENTARE
Restaurante recomandate cu meniu tradițional:
EVENIMENTE ÎN ZONA
TURISTICĂ
●● „ Cezar” (or. Călărași), Hramul localităților din zonă
●● „Taverna Drumețului” (or. Călărași),
●● Călărași: Duminica Mare, iar în alte zone ale ora-
●● „La Ionel” (or. Călărași),
sului, cele șase biserici își serbează hramul lor;
●● „Casa Armenească” (or. Călărași),
●● Palanca: 14 octombrie (Acoperemântul
●● „La Gura Cuptorului” (or. Călărași),
Maicii Domnului);
●● „Pan Com” (or. Călărași),
●● Hoginești: 27 octombrie (Sf. Preacuvioasa
●● „Drive karaoke & coffee Bar” (or. Călărași)
Paraschiva), 8 noiembrie (Sf. Dumitru).
STRUCTURI DE AGREMENT
Evenimente locale
●● Fabrica de vinuri și divinuri ,,Călărași Divin”
●● Călărași: „Festivalul Viorii” la muzeul
(degustații),
memorial ,,Casa Viorii” – de Duminica
●● „Nuferi pe Lac” (la 2 km de la ieșirea din or. Călărași),
mare, Festivalul-concurs internațional al
●● „Scuarul Speranței” (în parc sunt picturi
interpreților violoniști „Vladimir Dodon”
murale, sculpturi, havuz, mese cu dame),
(luna mai),
●● Aleea Domnitorilor din Călărași,
●● Palanca: Colindele cetelor bărbătești „Malanca”,
●● Aleea Clasicilor, or. Călărași,
●● Hoginești: „Târgul olarilor” (Vasile Gonci-
●● Pârtia de schi (3 km, deschisă 24 / 24 în
ari, a doua duminică a lunii august).
perioada de sezon),
●● Pista de motocross (traseu complex, obsta- Evenimente culturale importante
cole cu înălțimi până la 15m),
●● Noaptea Muzeelor,
●● Aeroclub (zborul cu deltaplanul) etc. ●● Festivalul rromilor „Ilo Romano – Inimă
MUZEE ȘI CASE MUZEALE de țigan” (luna aprilie),
●● Turneu șah-mat și dame în parc (manifes-
●● Muzeul de istorie şi etnografie, or. Călăraşi,
tație sportivă anuală, luna mai),
●● Muzeul poliției din or. Călărași,
●● Turneu internațional „Cupa Călărași”
●● Muzeul memorial „Casa Viorii”, or. Călărași,
●● Muzeul de istorie şi etnografie, s. Bravicea, MEȘTEȘUGURILE TRADIȚIONALE
●● Muzeul de istorie și etnografie, s. Hogineşti, ●● Călărași: Prelucrarea lemnului, Prelucra-
●● Muzeul de istorie și etnografie, s. Horodişte, rea pieilor, Olărit, Împletitul în lozie, fibre
●● Muzeul „Casa părintească”, s. Palanca, vegetale, pănușe, Țesutul covoarelor,
●● Muzeul de istorie și etnografie, s. Săseni, țolurilor, catrințelor tradiționale, Cusu-
●● Muzeul satului Vălcineţ. tul, brodatul, croșetatul, Confecționarea
ALTE FACILITĂȚI PENTRU TURIȘTI instrumentelor muzicale tradiționale,
Confecționarea păpușilor tradiționale;
●● filiala Agenției de turism „Panda tur”,
●● Bravicea: Prelucrarea lemnului, Prelucra-
●● Agenția de turism „Aerlux”.
rea pietrii, Cusutul, brodatul, croșetatul,
Bondăritul, lucrul cu tinicheaua;
●● Săseni: Cusutul, brodatul, croșetatul, fibre
vegetale;
●● Hoginești: Prelucrarea lemnului, Olărit,
Țesutul covoarelor, țolurilor, cătrințelor
tradiționale, Cusutul, brodatul, croșetatul;
●● Palanca: Țesutul covoarelor, țolurilor,
cătrințelor tradiționale, Cusutul, broda-
tul, croșetatul, confectionarea portului
popular (ii, cămăși).
31
 RUTE TURISTICE
Trasee propuse de
Proiectul „MuseumInfoTur”:
Traseu nr. 1 „Intersecții seculare între oa-
meni, locuri și tradiții” (Așezările de tip
Sântana de Mureș – Cerneahov dintre râ-
urile Nistru și Dunăre), 20 de localități, iti-
nerar: Galați (România) – Șendreni (jud.
Galați, România) – punct de frontieră Giur-
giulești-Galați – Slobozia Mare – Chișinău –
Strășeni – Vorniceni – Lozova – Pârjolteni –
Călărași – Orhei – Brăviceni – Alcedar – Ma-
teuți – Solonceni – Rezina – Criuleni – Va-
dul lui Vodă – Bălțata – Delacău – Mereni –
Chișinău – Galați; Distanță ~ 1300 km, durată
4 nopți / 5 zile.
Traseu nr. 3 „Localități cu vechime de vea-
curi”, 17 localități, itinerar: Chișinău – Căpriana
– Lozova – Sadova – Pârjolteni – Horodiște –
Călărași – Vatici – Orhei – Cinișeuți – Cobâlea
– Horodiște – Râșcova – Mașcăuți – Bălășești
– Jevreni – Mereni – Chișinău; Distanță ~ 500
km, durată 2 nopți / 3 zile.
Traseu nr. 4 „Peisajul fermecător al satelor
străjuite de Codri”, trei localități, itinerar: Călă-
rași – Vălcineț – Temeleuți – Călărași; Distanță ~
60 km (tur-retur), durată 1 zi.
Tur de oraș Călărași (cca 30 km, Scuarul
„Aleea Domnitorilor”, Felinarul Multifunc-
țional Turistic, Scuarul „Aleea Clasicilor”,
„La Cavouri”, Estrada de vară „Vladimir Do-
don”, Muzeul „Casa Viorii”, Muzeul poliției
și Beciul vechi, Biserica ortodoxă „Sf. Ierarh
Nicolae”, Spațiul de recreere „Nuferi pe lac”,
„Muzeul epavelor de zbor” și altele).
Alte trasee recomandate:
●● Călăraşi – Tuzara – Sadova – Pârjolteni – Căbăieşti,
●● Călăraşi–Sipoteni–Vălcineţ–Temeleuţi–Bahmut,
●● Călăraşi – Nişcani – Păuleşti – Frumoasa –
Răciula – Hârjauca – Onişcani – Hogineşti
– Ţibirica – Bravicea – Săseni.
ORAȘUL CĂLĂRAȘI
Se aşterne pe ambele maluri ale râului Bâc,
în regiunea unor dealuri înconjurate de Codri,
cam la jumătate de cale între Chişinău şi Ungh-
eni, beneficiind de două artere de comunicaţie,
32
ce duc spre frontieră – autostradă şi calea fe-
rată. În raza orașului, arheologii au descoperit
așezări străvechi ce datează din mileniul V a.
Chr., dar istoria scrisă a localităţii începe doar
cu puţin înainte de urcarea lui Ştefan cel Mare
pe tronul Ţării Moldovei. Localitatea este at-
estată documentar în anul 1432 cu denumirea
Tuzara. La 28 septembrie 1794, voievodul
Mihai Suţu i-a conferit Tuzarei statut de târg,
Călărași-Târg, stabilind pentru populaţie anu-
mite rânduieli de administrare şi comportare.
Legenda spune că voievozii Moldovei au
descălecat în repetate rânduri pe meleagurile
Tuzarei, acesta constituind un loc de impor-
tanță strategică. Oștenii domnului Moldovei,
ademeniți de natura codrilor din preajmă și
frapați de farmecul peisajului podgorean, au
descălecat și au rămas aici pentru totdeauna
împreună cu căpeteniile lor: ostași – călăreții
se numeau pe atunci călărași –, soldați din
cavalerie, cavaleriști. Călărașii constituiau unul
dintre elementele principale ale vechii armate
moldovenești. În Moldova, călărașii asigurau
paza hotarului contra tătarilor și contra altor
invadatori. Tot ei aveau misiunea de mesageri,
adică să ducă corespondența către domnitor
și de la domnitor. Dimitrie Cantemir, în „De-
scrierea Moldovei”, menționa că „în Codrii
Călărașiului, trăiesc căprioare, jderi, lupi,
mistreți”.
În august 1940, localitatea Călărași este
declarată oraș, iar din noiembrie a devenit
centru raional. În anii celui de-al Doilea Răz-
boi Mondial, orașul Călărași a fost aproape în
întregime distrus. După război însă, orașul s-a
renăscut și a pornit pe un făgaș urbanistic și
arhitectural contemporan, căpătând cu timpul
aspectul său de astăzi.
Recent, în or. Călărași și în suburbiile lui
au fost efectuate o serie de săpături arhe-
ologice. La Tuzara, au fost descoperite mai
multe complexe de locuire și gospodărești
dintr-o așezare medievală timpurie (sec. VI-
VII p. Chr.) și un mormânt de inhumație sar-
matic din epoca romană (sec. I-III p. Chr.).
Lucrările întreprinse în anul 2018, la mar-
ginea de vest a orașului, au semnalat exis-
tența unei locuiri din perioada eneolitică
(cultura Cucuteni-Tripolie). Materialul ce-
ramic recuperat din această așezare constă
din fragmente și vase întregi sau întregibile,
majoritatea pictate cu decor monocrom.
Turiștii pot face un tur al orașului Călărași
care include vizitarea celor mai importan-
te obiective turistice ale orașului: Scuarul
„Aleea Domnitorilor”, Felinarul Multifuncți-
onal Turistic, Scuarul „Aleea Clasicilor”, si-
tul arheologic „La Cavouri”, Estrada de vară
„Vladimir Dodon”, Muzeul „Casa Viorii”, Mu-
zeul poliției și Beciul vechi, Biserica ortodo-
xă cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”, Spațiu. de
recreere „Nuferi pe Lac” și altele.
Scuarul „Aleea Domnitorilor” se află în
preajma Consiliului raional Călărași și s-a
transformat într-un loc deosebit, având
busturile a șapte domnitori de notorietate
(Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru
Ioan Cuza, Ferdinand I, Dimitrie Cantemir,
Petru Rareș, Alexandru cel Bun).
La fel, în scuar, turiștii au ocazia să se
delecteze cu ansamblurile sculpturale:
●● Poarta Nemuririi (copie a porții
lui C. Brâncuși),
●● Scaunele de la Masa Tăcerii a lui
C. Brâncuși,
●● Obeliscul „Stela Eroilor Neamului”,
●● Sculptura din piatră de Cosăuți
„Logodna”,
●● Dacul (sculptură de 3 m din lemn
și sârmă, realizată de sculptorul
călărășean Nicolae Vieru),
33
●● Arcașul lui Ștefan cel Mare (sculptură de
3 m, din lemn și sârmă, realizată de sculp-
torul călărășean Nicolae Vieru),
●● Călărașul (sculptura în totalitate din
sârmă, realizată de sculptorul călărășean
Nicolae Vieru),
●● Armura lui Ștefan cel Mare (coroana, sabia
si sceptrul, confecționate de sculptorul
călărășean Nicolae Vieru).
Felinarul turistic multifuncțional
Felinarul prezintă o hartă informativă a ora-
șului Călărași și a obiectivelor principale, execu-
tate într-o manieră artistică. Felinarul este dotat
cu mai multe accesorii ce informează și ghidează
oaspeții spre ce se poate vizita și vedea în oraș.
Felinarul luminează pe timp de noapte.
Scuarul „Aleea Clasicilor” include cinci bus-
turi ale unor celebrități din cultura națională:
Grigore Vieru, Mihail Eminescu, Ion Creangă,
Alexei Mateevici, Adrian Păunescu. Iar vis-à-
vis de Aleea Clasicilor se află biblioteca raio-
nală ,ce este înfrumusețată cu alte sculpturi
interesante: o carte deschisă a lui Gr. Vieru și
„Cititoarea” cu o carte în mână (iar originalul
sculpturii se află în muzeul orășenesc).
Cavourile Călărași-lor reprezintă situl ar-
heologic ce datează de la sfârșitul sec. XVIII
– începutul sec. XIX (descoperit în 2020). Con-
strucțiile descoperite prezintă două cavouri
din cărămidă, aflate în zona fostei biserici din
piatră și cărămidă „Sfinta Treime” (construită
în perioada 1875-1888 și demolată în anii ’60 ai
secolului XX). Fără îndoială, aceste complexe
funerare au aparținut unor persoane cu un sta-
tut social deosebit.
Estrada de vară „Vladimir Dodon” este un
amfiteatru construit în stilul greco-roman, fiind
34
unicul de acest fel în Moldova, iar numele este
dat în cinstea lutierului supranumit și „Stradi-
varius de Călărași”. Amfiteatrul are capacitatea de
680 de locuri și este prevăzut pentru diverse ac-
tivități culturale: festivaluri, concerte, concursuri,
manifestații ș.a.
Muzeul „Casa Viorii”
Vioara este astăzi un simbol al orașului Că-
lărași, grație lutierului și vioristului Vladimir
Dodon, care a făcut lemnul să cânte. Atelie-
rul de la parterul casei-muzeu „Casa Viorii”, în
care maestrul a trudit peste 20 de ani, a rămas
intact de la moartea sa (anul 2009). În casa lu-
tierului Vladimir Dodon se găsesc zeci de in-
strumente cu coarde. În cămăruța dosită stau
aranjate ciocănașe, cuțite, schițe, elemente
de brad și paltin și viori neterminate. Pe lân-
gă cele circa 50 de viori, viole, violoncele și
contrabasuri, pe pereți sunt etalate diplome și
distincții cu care a fost onorat maestrul în tim-
pul vieții: „Cel mai bun meșter popular” – ani
la rând, Medalia „Meritul Civic“ (2007) și multe
altele. Tot aici găsim costumul național, în care
acesta cânta la sărbători, dar și alte instrumen-
te muzicale – cimpoi, drâmbă, ocarină.
Muzeul poliției și Beciul vechi a fost fondat
de către Inspectoratul Poliției din Călărași. Tot
în curtea Inspectoratului se mai află și un beci
ce datează de la jumătatea sec. XIX și este fo-
losit ca sală de protocol sau obiectiv turistic.
La fel, aici se mai află și o fostă pușcărie, unde,
în anii sovietici, erau deținute până la 100 de
persoane, iar astăzi este folosit ca izolator.
Turiștii pot vedea la muzeu,cum arăta primul
calculator sau primul radar la care lucrau mili-
țienii prin anii’80, primul aparat de fotografiat,
uniforme milițienești, alcotestere din anii ’80
sau chiar prima instalație la care se imprimau
pașapoarte. Într-un spațiu relativ mic, muzeul
abundă de istorie, începând cu anii ’70 până în
zilele noastre.
Biserica ortodoxă „Sf. Ierarh Nicolae” da-
tează din 1885-1886 și, inițial, a purtat numele
,,Alexandr Nevski”. Construită între anii 1882-
1886 în Călărași-sat, a avut o soartă mai ferici-
tă, fiind unica biserică din orașul Călărași care
nu a fost închisă. De la 1885 până în 1940, timp
de peste cinci decenii, aici și-a facut slujba pre-
otul-paroh Alexandru Baltaga, fost deputat în
Sfatul Țării.
Cladirea este inclusă în registrul monumen-
telor protejate de stat.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” se
află în localitatea Oricova, la 7 km de centrul
orașului Călărași. Este un lăcaș în formă de
navă, care respectă canonul primelor biserici
creștine. Cupola altarului este mai joasă de-
cât coama acoperișului și are un aer ascetic,
conferit atât de dimensiunile reduse, cât și
de lipsa turlelor. Biserica ,,Adormirii Maicii
Domnului din Oricova este mică și unică în
Moldova și România, deoarece are doar 16
m2 cu tot cu altar și este cea mai mică bise-
ricuță din arealul pruto-nistrean, făcută după
canonul bisericilor primare romane ale sec.
II-III. Este singura biserică cu clopotniță la-
terală din Moldova. Acest detaliu arhitectural
s-a impus din cauza accesului unilateral spre
biserică, astfel încât, la primul impact vizual,
vizitatorul să aibă contact cu o a doua față, la-
terală, a bisericii, care se deschide la dreapta
semicupolei altarului.
Savatie (Ștefan) Baștovoi este cel care a
construit această unică biserică a satului Ori-
cova. Este ieromonah, poet, romancier, eseist,
scriitor și membru al Uniunii Scriitorilor din Mol-
dova, membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldo-
va și cetățean de onoare al orașului Călărași.
Fosta sinagogă (azi restaurant „Cezar”)
are o arhitectură spectaculoasă, fiind singura
care a supraviețuit dintre mai multe sinagogi
ale Călărașului. Edificiul a fost construit la
mijlocul secolului al XIX-lea și a supraviețu-
it teribilului pogrom din octombrie 1905 (în
care au murit 60 de evrei, peste 300 au fost
răniți și aproximativ 200 de case evreiești au
fost distruse de foc), celui de-al Doilea Răz-
boi Mondial și Holocaustului, în care au pierit
majoritatea evreilor din Călărași, și violenței
ateismului sovietic. În 1961, sinagoga a fost în-
chisă pentru servicii, clădirea devenind biblio-
tecă, apoi arhivă, iar până la sfârșitul secolului
ea s-a transformat în ruine.
Cladirea este inclusă în registrul monumen-
telor protejate de stat.
35
CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ CRIULENI
Muzeul de Istorie și Etnografie Criuleni
str. Igor Șevciuc, 3, or. Criuleni,
tel: 0 248 -22 648, mob: 069698722,
e-mail: muzeulcriuleni1986@gmail.com,
fb: Muzeul Criuleni.
DESTINAȚIA TURISTICĂ CRIULENI
Situat în partea centrală a Republicii Mol-
dova, r-nul Criuleni se așterne de-a lungul ma-
lului drept al bătrânului Nistru, la capătul de
est al Podişului Codrilor şi în partea de nord a
Câmpiei Nistrului Inferior.
Aici vizitatorul va descoperi aşezările pito-
reşti ce cuprind arii naturale protejate dintre
cele mai vechi, vestigii pline de istorie și oa-
meni ospitalieri. Rezervaţiile peisagistice şi
naturale, arborii seculari, monumentele geo-
logice şi paleontologice sunt dovezi elocvente
că această destinație ecoturistică poate oferi
turiștilor clipe de neuitat în locurile în care fru-
museţile naturii şi cronicile istoriei se regăsesc
într-o armonie deosebită.
Călătorul va afla mai multe despre „Cea mai
veche șosea din Basarabia”, „Peștera surprize-
lor”, Izvorul cu ape minerale „Putna” și Muzeul
țăranului român.
ATRACȚII NATURALE
Destinația turistică Criuleni cuprinde un pe-
isaj natural pitoresc pe malul drept al Nistrului,
ce se întinde până în codrii Moldovei centrale.
Astfel, aici descoperim două rezervații natu-
rale silvice (Zolonceni, Dubăsari), dar și două
sectoare reprezentative cu vegetație silvică
(Păduria de plop de la Dubăsarii Vechi și de la
Pogoreloe). Totodată, în satele Bălăbănești și
Miclești găsim două vechi parcuri protejate drept
monumente de arhitectură peisajeră. La fel, loca-
litatea Maşcăuţi, cu peisajul său rustic, face parte
din primul parc național din Republica Moldova,
ce se întinde până în codrii Orheiului.
O atracție deosebită a Criulenilor este renu-
mita Peșteră a surprizelor. Are mai multe sute
de metri într-o fractură din subteran pe malul
drept al Nistrului. Această cavernă este solici-
tată de speoturiștii din Moldova și cei străini
pentru surprizele ce le descoperi doar atunci
când parcurgi labirintele subterane. Deopo-
trivă cu acest monument, pot fi menționate și
altele 2 monumente geo-paleontologice (aflo-
rimentul Goian și terasele nistrene de la Mă-
lăiești), precum și izvoarele minerale din satul
Oniţcani, care sunt apreciate de vizitatorii ținu-
tului Criuleni. La fel, călătorul este îndemnat să
meargă la „Izvorul drumeţilor” de pe şoseaua
Balcani sau „Fântâna cu apă rece” din s. Hruşova.
37
 „Peştera surprizelor” din Criuleni, cu o vâr-
stă relativă de 11–13 milioane de ani, a fost des-
coperită accidental în anul 1970. Aceasta este
situată pe malul drept al Nistrului, într-o fâșie
de pădure, la o distanță de 2 km la nord-est de
orașul Criuleni și la circa 40 km depărtare de
Chișinău, în pădurea dinspre satul Zolonceni,
pe malul drept al Nistrului. Caverna reprezintă
o peșteră naturală, săpată de curenții de apă
prin fracturile tectonice și alte procese exoge-
ne. Despre dimensiunile peșterii se spune că
ar avea în total 1700 de metri. Aceasta are trei
niveluri şi este a doua peșteră de acest tip ca
lungime din Republica Moldova, după peştera
„Emil Racoviţă” (s. Criva, Briceni). Este consi-
derată cea mai mare peșteră formată în roci
de calcar de pe teritoriul R. Moldova, creată
în urma mișcărilor tectonice ale scoarței te-
restre (de ex., cutremure). Peștera reprezintă
o rețea de crăpături și goluri, care pe alocuri
s-au lărgit, formând numeroase săli și tuneluri.
Acestea au fost denumite „Sala Mare” (cu o
înălțime de 7 m și o lungime de 25 m), „Sala
II”, „Cinematograful”, „Canionul”, „Balconul”
și „Funia”. Iar un tronson de 0,9 m înălțime și
6 m lungime e numit „Metrou”, foarte greu de
pătruns. Se spune că denumirea de „Peștera
surprizelor” se datorează multiplelor pericole
(surprize) ce apar la traversarea ei. În prezent,
este declarată monument de natură geologică
şi paleontologică pe o suprafață de 0,4147 ha.
Izvoarele minerale din satul Onițcani reprezin-
tă un monument hidrologic al naturii. În total, aici
sunt 48 de izvoare, patru din ele fiind cele mai mari.
Izvorul nr.1 „Putna” este amplasat în partea
centrală a satului și se revarsă într-un pârâiaș,
prin care apa ajunge la un sector amenajat în
sat. Apa cu un miros de hidrogen sulfurat are
posibile proprietăți curative.
Izvorul nr. 2 „Larga” este localizat în partea
de sud a satului și reprezintă o construcție cu
perete de piatră tencuit, ornat cu motive tradi-
ționale, cu acoperiș și scări de acces.
Izvorul nr. 3 este amplasat la cca 2 km la
nord-vest de Onițcani, în lunca de pe malul
drept al râulețului Rădi. Include un sector
amenajat cu un perete clădit din piatră de cal-
car, înalt de aproximativ 1 m.
Izvorul nr.4 se află pe terasa râulețului Rădi,
mai sus cu cca. 700 m de izvorul nr. 3, aici fiind
construite un edificiu, o stație de pompare și o
rețea de fântâni de colectare a apei.
Insula „Haiducilor” de pe Nistru, aflată între
localitățile Criuleni și Slobozia Dușca, este una
din cele mai frumoase insule din Moldova. Aceas-
ta este un loc, parcă, rupt de realitate și se întin-
de pe 2 kilometri lungime și 200 de metri lățime.
Nu este populată și e împânzită cu arbori vechi,
neatinși de mâna omului. Are, probabil, una dintre
cele mai neobișnuite plaje din Moldova.
O altă plajă este la est de or. Criuleni, pe ma-
lul drept al Nistrului, într-o zonă de agrement
îndrăgită pentru liniștea din jur și nisipul cald.
ATRACȚII CULTURALE
ȘI ISTORICE
Raionul Criuleni este bogat în mărturii ale
mai multor generații ce au locuit în satele de
aici. Astfel, în raion sunt 128 de monumente,
din care 104 sunt de importanță națională, iar
altele 24 sunt locale. Totodată, în raion au fost
documentate cca 110 situri arheologice, 27 de
obiecte istorice, 25 de edificii de valoare arhi-
tecturală și opt monumente de artă. Din tim-
puri vechi până în prezent au ajuns în localită-
țile de aici vestigiile a patru cetățui, a peste 40
de așezări străvechi, antice și medievale, a cca
60 de movile funerare (tumuli) și a cinci ne-
cropole. De asemenea, sunt cunoscute 22 de
biserici (cea mai veche fiind Biserica „Adormi-
rea Maicii Domnului”, 1802, Hrușova), șase case
memoriale, conace și alte obiective de atracție
turistică.
SITURI ARHEOLOGICE
●● Cetățui (Hârtopul Mare, sec. IV-III a. Chr.; Hâr-
topul Mic, sec. IV-III a. Chr.; Mașcăuți „Dealul
cel Mare”, sec. IV-III a. Chr.; Mașcăuți „Poiana
Ciucului”, sec. IV-III a. Chr. și sec. X-XII);
●● Așezări străvechi (Mașcăuți, paleolitic;
Corjova, paleolitic; Ciopleni, paleolitic;
Bălăbănești, mil. V a. Chr.; Boșcana, sec.
XVI-XIII a. Chr.; Dubăsarii Vechi, sec.
XVI-XIII a. Chr.; Hrușova, sec. XVI-XIII a.
Chr. ș.a.);
●● Așezări antice (Hârtopul Mare, sec. IV-III
a. Chr.; Slobozia Dușca, sec. IV-III a. Chr.;
Bălăbănești, sec. II-IV p. Chr.; Bălțata, sec.
II-IV p. Chr.; Cimișeni, sec. II-IV p. Chr.;
Ohrincea, sec. II-IV p. Chr.; Zăicana, sec.
II-IV p. Chr. ș.a.);
●● Așezări medievale (Mașcăuți, sec. VI-IX
și sec. X-XII; Slobozia Dușca, sec. X-XII;
Bălăbănești, sec. XV-XVII ș.a.);
●● Tumuli din diferite perioade istorice
(Bălăbănești, Corjova, Cruglic, Ohrincea,
Dubăsarii Vechi, Răculești, Pașcani ș.a.);
●● Necropole antice (Mașcăuți „Livada Boie-
rului”, sec. IV-III a. Chr.; Bălțata, sec. II-IV p.
Chr.; Budești, sec. II-IV p. Chr. ș.a.).
PRIMELE ȘCOLI
●● Clădirea fostei şcoli primare (înc. sec. XX, Ciopleni);
●● Fosta clădire a şcolii de arte din s. Bălăbăneşti.
PRIMELE BISERICI
●● Bisericile „Adormirea Maicii Domnului”
(1802, Hrușova) și „Sf. Spiridon” (1802,
Miclești), care sunt cele mai vechi locașe
de cult din zonă;
●● La fel, până la încorporarea Basarabiei în
Imperiul rus s-au păstrat bisericile „Sf. Arhan-
ghel Mihail” (1808, Steţcani); „Sf. Dumitru”
şi monumente funerare (1810, Izbiște) și „Sf.
Dumitru” cu clopotniţa (1812, Pașcani);
●● Alte 11 edificii religioase s-au păstrat din sec.
XIX – „Arhanghelul Mihail” (1814, Hârtopul
Mare); „Adormirea Maicii Domnului” (1817,
Goianul Nou); „Sf. Treime” (1824, Ohrincea);
„Sf. Arhanghel Mihail” (1845, Logănești); „Sf.
Dumitru” (1846, Hârtopul Mic); „Acopere-
mântul Maicii Domnului” (mij. sec. XIX, Maș-
căuți); „Sf. Arhanghel Mihail” (1861, Dubăsarii
Vechi) şi necropola fam. Donici şi Macri; „Sf.
Împăraţi Constantin şi Elena” (1874, Cimișeni);
„Sf. Arhanghel Mihail” (1884, Corjova); „Sf.
Treime” (1892, Onițcani); „Sf. Nicolae”
(sec. XIX, Ișnovăț);
●● Biserici din sec. XX sunt: „Acoperemântul
Maicii Domnului” (1922, Drăsliceni); „Înăl-
ţarea Domnului” (anii ’30 sec. XX, Râșcova);
„Naşterea Maicii Domnului”, cu troiţe şi masa
pomenirii (Zăicana); la care se adaogă și cele
din localitățile raionului, recent trecute în
municipiul Chișinău – „Sf. Treime” (1908,
Grătiești); „Sf. Arhanghel Mihail” (1913,
Budești);, „Naşterea Maicii Domnului”(1914,
Colonița).
39
 MONUMENTE DE ARHITECTURĂ
25 monumente de arhitectură (Bălăbăneşti,
Budeşti, Ciopleni, Coloniţa, Corjova, Drăsliceni,
Dubăsarii Vechi, Goianul Nou, Grătieşti, Hârto-
pul Mare, Hârtopul Mic, Hrușova, Işnovăţ, Izbiş-
te, Logăneşti, Măşcăuţi, Micleşti, Ohrincea, Oniţ-
cani, Paşcani, Steţcani).
CASE ÎN STIL TRADIȚIONAL LOCAL
●● casă de locuit (Ciopleni),
●● casa muzeu a familiei Cazacu,
●● casa Mardari (s. Micleşti)
CASE ALE UNOR
PERSONALITĂȚI IMPORTANTE
●● Casa scriitorului Ion Sârbu (1830-1868, Mașcăuți),
●● Conacul familiei Şalari (mij. sec. XIX, Miclești),
●● Conacul familiei Donici (sec. XIX, Dubăsarii Vechi),
●● Conac s. Izbiște (a II-a jum. a sec. XIX),
●● Casa geografului E. Proca (1937-1982, Budești),
●● CasapărinteascăapictoruluiSemionZamşa(Oniţcani).
ALTE MONUMENTE PROTEJATE DE STAT
●● 27 de monumente istorice (Bălăbăneşti,
Bălţata, Boşcana, Budeşti, Cimişeni, Cio-
pleni, Coloniţa, Corjova, Coşerniţa, Drăs-
liceni, Dubăsarii Vechi, Işnovăţ, Izbişte,
Jevreni, Maşcăuţi, Oniţcani, Ratuş, Râşco-
va, Slobozia-Duşca, Steţcani, Zăicana);
●● 8 monumente de artă (Criuleni, Cimişeni,
Grătieşti, Hrușova, Izbişte, Micleşti).
Centrala hidroelectrică de la Dubăsari este si-
tuată în cursul mijlociu al fluviului Nistru, lângă
orașul Dubăsari. Aceasta a fost construită între
anii 1951 – 1954. Lacul de acumulare de la Dubă-
sari este dintre cele mai mari din Moldova. Barajul
hidrocentralei a schimbat curbura albiei râului,
formând în această zonă două insule pitorești,
„Mărgăritarele Nistrului”.
40
MEȘTEȘUGURILE TRADIȚIONALE
●● Natalia Cangea (fibre vegetale),
●● Veronica Stici (împletitul în pănuși de
porumb, mlajă, lozie, posedă arta con-
fecționării ouălor pascale și tehnica de
a picta piesele în relief).
CENTRUL DE INFORMARE
A TURIȘTILOR
Centrul de informare a turiștilor se află în
Muzeul de Istorie și Etnografie Criuleni
or. Criuleni, str. Igor Șevciuc, 3, tel: 0 248
-22 648, mobil 069698722, e-mail: muzeul-
criuleni1986@gmail.com, fb: Muzeul Criuleni.
Acest muzeu își începe istoria la sfârșitul
anilor 70 ai sec. XX. Actualmente, patrimoniul
muzeal numără aproximativ 11289 piese, ma-
joritatea exponatelor fiind cărți vechi, obiecte
de uz casnic și articole agricole. Inițial, această
instituție culturală a fost înființată în incinta
edificiului bisericii „Sfânta Treime” din satul
Onițcani – monument de arhitectură de im-
portanță națională, protejat de stat. În a. 1991,
biserica din Onițcani a fost redeschisă pentru
enoriași, iar muzeul cu colecțiile adunate de
către Petru Ciubotaru și Alexandru Moraru a
fost strămutat într-un local separat în orașul
Criuleni. În 2001, muzeul își reia activitatea în
fosta clădire a Bibliotecii raionale pentru copii,
unde se găsește și în prezent.
Cartea de vizită a muzeului este covorul tri-
plet, care reprezintă legenda localității Criuleni
„Criul și Leana”, fiind, de fapt, o variantă locală a
poveștii lui Romeo și Julieta. Legenda ne spune
că doi îndrăgostiți, Criu și Lenuța proveneau din
localitățile vecine, iar părinții le interziceau să
se căsătorească. Neavând nicio soluție, tinerii
îndrăgostiți s-au aruncat în Nistru. În acel loc
ambele familii, resemnate, au creat localitatea
numită Crio-Leana. Covorul a fost țesut din
fibre naturale de către Domnica Cervaciuc în
anul 1984, la comanda dlui Alexandru Moraru,
director, pe atunci, al muzeului.
Cea mai impresionantă este colecția de
arheologie, care cuprinde piese ce provin din
săpături arheologice. Majoritatea artefactelor
mărturisesc despre ocupațiile populației, le-
gate de agricultură, prelucrarea fibrelor vege-
tale, a lemnului și a materiei prime, rezultate
din sacrificarea animalelor.
Interesante sunt și trei covoare, care au o va-
loare istorică, artistică și socială incontestabilă:
●● Covorul „Opt curcani”, datat din anul 1700,
țesut de către o stră-străbunică a familiei
Cojocari,
●● Covor țesut de către surorile Maria și
Ana Caraman în 1814,
●● Covorul „Pomul vieții” – țesut în 1797 de
către călugărițele de la mănăstirea din
Vărzărești.
Exponatele muzeale sunt aranjate în cele
patru săli ale muzeului. În una din săli este
amenajată „Casa Mare”, unde, conform tradi-
țiilor neamului, se păstrează cele mai alese țe-
sături, covoare, piese de port popular, zestrea
și unde au avut loc, pe vremuri, cele mai impor-
tante evenimente și obiceiuri din viața fiecărei
familii. Covorul de pe perete, care datează din a
doua jumătate a secolului XIX, confecționat din
cânepă și lână și vopsit cu coloranți naturali, este
țesut de către Agafia Moraru din satul Jevreni ra-
ionul Criuleni.
FACILITĂȚI TURISTICE
STRUCTURI DE CAZARE
●● Complexul de turism şi agrement „Sky Land”
(90 de locuri de cazare, 9 pavilioane de odihnă,
săli de sport, bazine, restaurant, s. Hruşova),
●● Staţiunea turistică „Satul Moldovenesc”
(s. Hârtopul-Mare),
●● Complexul turistic „Prietenia” (350 locuri
de cazare, ospătărie, s. Slobozia Duşca),
●● Complex hotelier (s. Drăsliceni),
●● Hotel (or. Criuleni),
●● Motel „La Plopi” (s. Măgdăceşti),
●● Motel (s. Ratuş),
●● Agropensiunea „Trei Muşcate”( s. Slobozia-Duşca),
●● Agropensiunea „Frapat” (or. Criuleni),
●● două tabere pentru copii (Maşcăuţi,
Dubăsarii-Vechi),
●● Baze de odihnă (Holercani).
STRUCTURI DE ALIMENTARE
●● Restaurantul „Premier”, bucătărie tradiți-
onală, or. Criuleni,
●● Cafenea-bar „La Crâșma Boiar”, or. Criuleni,
●● Restaurantul „Casa Mare”, s. Măgdăceşti.
41
 STRUCTURI DE AGREMENT
●● „Lacul de la Drăsliceni” (s. Drăsliceni),
●● „Lacurile cu nuferi” (s. Bălăbăneşti),
●● lacuri de agrement (Ratuş, Cimişeni),
●● Clubul de noapte (s. Măgdăceşti).
ALTE FACILITĂȚI PENTRU TURIȘTI
●● SRL „Navatur service” (activitate în turism, Criuleni),
●● Plaja or. Criuleni,
●● În preajmă este zona de odihnă Vadul lui Vodă.
MUZEE ȘI CASE MUZEALE
(Fond de exponate, aprox. 12 mii de exemplare):
●● Muzeul de istorie şi etnografie Criuleni,
●● Muzeul s. Drăsliceni,
●● Muzeul s. Işnovăţ,
●● Muzeul Ţăranului Român (2007, s. Coşerniţa),
●● Muzeul pâinii (2007, s. Cruglic).
ATELIERE ALE MEȘTEȘUGARILOR LOCALI
●● Împletit în fibre vegetale – Casa meșteru-
lui popular Natalia Cangea (satul Zolon-
ceni, Criuleni),
●● Prelucrarea artistică a lemnului – Victor
Pelin (s. Bălțata),
●● Croșetare, împletit în fibre vegetale, încon-
deierea ouălor – Veronica Stici (or. Criuleni).
ALTE ATRACȚII TURISTICE
●● 27 de case de cultură şi cămine culturale
●● 96 de colective artistice de amatori, din
care pot fi antrenate în deservirea turistică:
o 33 deţin titlul onorific „Model”, inclusiv
„Şezătoarea”, „Şoimanii”, „Cavalerii armoni-
ei”, „Floarea dorului” „Pandurii”, „Răzeşii”,
„Băştinaşii”;
42
o colectivele de muzică şi dans populat
„Lozioara”, „Ţărăncuţa”, „Jocul Dacilor”,
„Busuioc”;
o orchestra de muzică populară „Trandafir”,
o 9 colective etnofolclorice,
o 15 colective artistice,
o 96 de meşteri populari.
●● 30 de biblioteci,
●● 3 Şcoli de Arte (circa 350 de copii talentaţi),
●● Centre de artizanat (Criuleni, Işnovăţ).
EVENIMENTE
●● Festivalul Internaţional de Folclor din
mediul rural „Meşterul Manole” (or.
Criuleni, bienal, ultima săptămână a
lunii august),
●● Festivalul familiei şi al dinastiilor.
●● Festivalul fluieriştilor „Nistrule cu apă
lină” (iulie, Corjova),
●● Festivalul bienal de romanţe „Petale de
trandafir” (luna noiembrie),
●● „Festivalul Dacilor” şi „Festivalul Familiei”
(s. Coşerniţa, Muzeul Ţăranului Român),
●● Festivalul-concurs „Cântecele credin-
ţei, speranţei şi iubirii” (luna aprilie),
●● Festivalul „Un trandafir, o lumânare
pentru Ştefan cel Mare” (luna iulie),
●● Festivalul cântecului pascal „Hristos a
înviat” (a doua zi de Paşti, Cruglic),
●● Festivalul obiceiurilor de iarnă „Flori-
le dalbe” / „Aprindeţi lumânările”, al
obiceiurilor de iarnă (luna decembrie,
or. Criuleni),
●● Festivalul rapsodului popular „Pe dea-
lul Chihlăului”.
RUTE TURISTICE
Trasee propuse de Proiectul
„MuseumInfoTur”:
Traseu nr. 1 „Intersecții seculare între oa-
meni, locuri și tradiții” (Așezările de tip Sân-
tana de Mureș-Cerneahov dintre râurile Nis-
tru și Dunăre), 20 de localități, itinerar: Galați
(România) – Șendreni (jud. Galați, România)
– punct de frontieră Giurgiulești-Galați – Slo-
bozia Mare – Chișinău – Strășeni – Vorniceni –
Lozova – Pârjolteni – Călărași – Orhei – Brăvi-
ceni – Alcedar – Mateuți – Solonceni – Rezina
– Criuleni – Vadul lui Vodă – Bălțata – Dela-
cău – Mereni – Chișinău – Galați; distanță ~
1300 km, durată 4 nopți / 5 zile.
Traseu nr. 2 „Civilizația medievală la Nistrul
Mijlociu”, 16 localități, itinerar: Chișinău – Va-
dul Rașcov – Socola – Boșernița – Rezina –
Țipova – Lalova – Orhei – Lopatna – Jora de
Sus – Jora de Mijloc – Jora de Jos – Criuleni
– Slobozia Dușca – Dubăsarii Vechi – Delacău
– Șerpeni – Chișinău; distanță ~ 500 km, dura-
tă 2 nopți / 3zile,
Traseu nr. 3 „Localități cu vechime de vea-
curi”, 17 localități, itinerar: Chișinău – Căpria-
na– Lozova – Sadova – Pârjolteni – Horodiște
– Călărași – Vatici – Orhei – Cinișeuți – Cobâl-
ea – Horodiște – Râșcova – Mașcăuți – Bălă-
șești – Jevreni – Mereni – Chișinău; distanță ~
500 km, durată 2 nopți / 3 zile.
Traseu nr. 7 „Cea mai veche șosea din Basa-
rabia”, 8 localități, itinerar: mun. Chișinău – s.
Hrușova – s. Boșcana – s. Coșernița – s. Oniț-
cani – s. Slobozia Dușca – or. Criuleni – or. Va-
dul lui Vodă – mun. Chișinău; distanță ~ 100
km (tur-retur), durată 1 zi.
Cea mai veche şosea din Basarabia” a fost
construită între anii 1899-1901 pe o lungime
de 38 verste (cca 40,5 km). Păstrează amintirea
cetelor de viteji în frunte cu căpitanii de codri,
care vegheau malurile bătrânului Nistru. Nu-
meroase armate au bătut pasul pe aceste locuri,
fiind mânate de vânturile vremii. Azi șoseaua
Chișinău - Criuleni încântă călătorul prin prive-
liștea pitorească a satelor moldovenești, stator-
nicite pe vetre de pietrari în preajma fermecă-
torului peisaj nistrean, îndemnând călătorul la
popasul turistic „Fântâna cu apă rece” (s. Hrușo-
va), biserica „Nașterea Maicii Domnului” (s. Boș-
cana), Muzeul Țăranului Român (s. Coșernița),
biserica „Sfânta Treime” și „Izvoarele minerale”
(s. Onițcani) sau sera de flori (s. Slobozia Dușca).
Tur de oraș Criuleni, distanța ~ 30km, du-
rată 2-4 ore, în care sunt incluse principalele
atracții turistice ale orașului: Biserica ortodo-
xă „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, Peş-
tera Surprizelor, Centrala hidroelectrică de la
Dubăsari, Monumentul domnitorului Ștefan
cel Mare și Sfânt, Centrul de Cultură şi Tine-
ret „Gr. Sârbu” cu galeria de pictură, Galeria
de sculptură decorativă „Meșterul Manole”,
Parcul orășenesc care se află de-a lungul bă-
trânului Nistru.
Trasee practicate de agențiile de turism:
●● „Chişinău – Holercani”;
●● „Dubăsari – Vadul-lui-Vodă,
●● Bălăbăneşti – Mălăeşti – Corjova – Dubă-
sarii-Vechi;
●● Ohrincea – Cruglic – Izbişte – Hârtopul Mare
– Işnovăţ – Râșcovo – Micleşti – Steţcani
●● „Pe dealul mare de la Holercani la Molovata”.
●● „Dubăsari – Orheiul Vechi”;
●● traseul turistic speologic „Peştera Surprizelor” etc.
●● trasee pe Nistru cu bărcile:
o „Dubăsari – Holercani – Goian”,
o „Molovata – Ţipova şi Saharna, prin mă-
năstirile rupestre nistrene”.
43
 ORAȘUL CRIULENI
Orașul este situat într-un cadru geografic
pitoresc aflându-se la hotarul a două zone
naturale – Podișul Nistrului și Câmpia Nis-
trului Inferior. Localitatea este atestată do-
cumentar la 23 septembrie 1607 (7116), când
la Iași domnitorul Țării Moldovei Mihail
Moghilă voievod semnează un act de vânza-
re-cumpărare pentru aceste locuri. Într-un
alt document din 24 octombrie 1616, se indi-
că hotarele moșiei Ohrincea dinspre satele
din apropiere: „din capul stâncii, din valea
Răutului, până în hotarul Crivulenilor și Us-
tiei”. S-a mai numit în documentele vechi
Crivleni, Criveni și Scriveni. Primii propri-
etari au fost familii de moldoveni – Sclifos,
Samoilă și Tătaru.
Acest oraș nistrean are două legende ale
localităţii – una folclorică şi alta istorică.
Cea folclorică este o variantă locală a poveș-
tii despre Romeo și Julieta. Doi îndrăgostiți,
Criu și Lenuța provin din localitățile veci-
ne și părinții le interzic să se căsătorească.
Negăsind nicio soluție, Criu și Lenuța s-au
aruncat în Nistru. În acel loc veneau părinții și
rudele celor doi tineri și îi deplângeau, regre-
tând tragedia pe care au provocat-o. Peste pu-
țin timp, părinții și rudele au trecut cu traiul pe
malul Nistrului, dorind sa fie mai aproape de
cei dragi, iar localitatea au numit-o Crio-Leana.
Legenda istorică, scrisă de călugărul de la
mănăstirea Neamț Dionisie Monahu (Apos-
tol Culea „Când Moldovenii țineau strajă la
Nistru”, 1942), ne spune că odată demult,
pe vremea lui Ştefan cel Mare, daseră năvală
duşmanii în ţară. Ştefan îşi adunase oastea şi
44
puse duşmanii pe goană. Cel mai de seamă
viteaz, Criuleni, a fost menționat de Ștefan,
lăsându-i cuvânt „Tu, Criuleni, s-a adresat
domnitorul, către ostașul bărbos în vârstă, ai
servit țara cu credință și dreptate, niciodată
n-ai îngenuncheat în fața dușmanilor. Așa că
trebuie să fii răsplătit pe dreptate pentru vic-
toriile obținute în lupte. De astăzi te numesc
căpitanul Codrilor Orheiului. Pleacă încolo
și, cât vei cuprinde cu vederea ta de vultur,
călare pe cal, să fie moșia ta. Stăpânește
aceste pământuri în vecii vecilor, transmi-
te-le moștenitorilor tăi. Numai ia aminte!
Cum numai auzi o veste rea, precum că tă-
tarii ori cazacii au trecut Nistrul, ieși împo-
triva lor cu toți codrenii tăi viteji și, totodată,
trimite-i pe cei mai buni călăreți la Iași, Vas-
lui, Suceava și Hotin cu această veste, ca noi
toți să ieșim înaintea acestor vitregi dușmani.
M-ai înțeles, căpitane, ce ți-am poruncit?” Și
domnitorul i-a înmânat ostașului încărunțit
un sul din piele de vițel, pe care era înscris că
maiestatea sa donează lui Criuleni din milă
pentru faptele mărețe față de poporul său o
moșie în codrii Orheiului. O altă versiune a
legendei zice că, atunci când ajunse oastea
lui Ștefan pe malul Nistrului, într-o văgăună,
se încinsese o lupta pe viaţă şi moarte. Şte-
fan cel Mare alese câţiva voinici – pe Nirca,
Sclifos, Guzun şi alţii, în frunte cu căpetenia
Criul, – şi le porunci să nu lase urmă de duş-
mani. Vitejii s-au avântat în luptă şi, cu greu,
dar au învins duşmanii. Criul căzu pe câmpul
de luptă pe malul râului. Atunci Ştefan cel
Mare le porunci să-şi adune rudele şi pe lo-
curile acestea să fondeze un sat, care să se
numească Criuleni.
Către sfârșitul sec. XVIII, în Criuleni exis-
ta un șantier naval. În anul 1814, a fost înăl-
țată biserica „Sfântul Mihail”, iar localitatea
era legată printr-un pod de orașul Dubăsari,
situat ceva mai sus pe malul stâng al Nistru-
lui. După anul 1859, localitatea, treptat, ca-
pătă aspect de târg. Pe la mijlocul secolului
XIX, criulenenii țineau patru fabrici de vop-
sire a lânii, un chei fluvial pe Nistru și pod
umblător, moară plutitoare, fabrică de spirt,
han și crâșmă. La 1 octombrie 1866, aici este
deschisă o școală parohială.
Într-un tur al orașului Criuleni, turiștii pot
vizita obiective turistice importante, cum ar
fi Biserica ortodoxă „Sfinții Arhangheli Mi-
hail și Gavriil”, Peştera Surprizelor, Centrala
hidroelectrică de la Dubăsari, Monumentul
domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt, Cen-
trul de Cultură şi Tineret „Gr. Sârbu”, cu ga-
leria de pictură, Galeria de sculptură deco-
rativă „Meșterul Manole”, Parcul orășenesc,
care se află de-a lungul bătrânului Nistru.
Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” are
prima mențiune documentară în anul 1796 și
era din lemn, acoperită cu stuf. Către anul
1814, în locul bisericii din lemn, a fost con-
struită o biserică din piatră. Separat de bi-
serică, deasupra porții care ducea în curte,
a fost înălțată o clopotniță din piatră. Și bi-
serica, și clopotnița au fost acoperite cu șin-
drilă. În 1944, odată cu venirea autorităților
sovietice, biserica a fost închisă, iar în 1960–
1961 a fost demolată cu ajutorul forțelor
armate. În toamna anului 1991, în locul edi-
ficiului demolat, au început lucrările la con-
strucția noii biserici și, la începutul secolului
XXI, lăcașul de cult și-a reluat activitatea.
Galeria de pictură a fost lansată în 2008,
la inițiativa Uniunii Artiștilor Plastici din Re-
publica Moldova, în cadrul primei ediții a ta-
berei de pictură contemporană (autor – pic-
torul Simion Zamșa din s. Onițcani). La acest
proiect au participat pictori din Republica
Moldova (Simion Zamșa, Eleonora Roma-
nescu, Timotei Bătrânu, Nina Șibaeva, Elena
Bontea, Valeriu Herța, Sergiu Galben, Elena
Pruteanu-Samburic) și din România (Gianina
Iustina Ivu-Vlad, Viorica Zaharia). Aceștia,
timp de 10 zile, au creat în ateliere improvi-
zate din pădurea Slobozia-Dușca 24 de pic-
turi originale, care acum sunt amplasate în
holul Centrului de cultură și tineret „Gr. Sârbu”.
Galeria de sculptură decorativă „Meșterul
Manole”, la fel, este rodul unei inițiative fru-
moase din vara anului 2005, când a fost orga-
nizată tabăra de sculptură „Rapsozii Pietrei”,
consacrată aniversării a 65-a de la formarea
raionului Criuleni și Ediției a VI-a a Festivalu-
lui Internațional de Folclor „Meșterul Mano-
le”. Maeștrii cioplitori în piatră (Tudor Cata-
ragă, Octavian Romanescu, Grigore Băţ, Ioan
Grecu, Veceaslav Zaiţev, Vârtosu Valentin și
Macovei Victor), prin truda și talentul lor, au
scos din piatră la lumina zilei frumusețea și
sufletul ei, transformând-o în adevărată operă
de artă. În cele mai vizitate locuri ale orașului
au fost instalate opt compoziții sculptura-
le din piatră de Cosăuți: „Meșterul Manole”,
„Întâlnire”, „Clepsidra”, „Guru”, „Spirituali-
zarea Materiei”, „Cuplu”, „Corelația Laturilor”
și „Domino, Izbânda Zborului”.
45
CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ ORHEI
Muzeul de Istorie și Etnografie Orhei
str. Renașterii Naționale, 23, or. Orhei,
tel. 0235 20 298, 0235 20 398, mob: 0675 75 424,
email: muzeuorhei@gmail.com,
fb: Muzeul de Istorie și Etnografie Orhei.
DESTINAȚIA TURISTICĂ ORHEI
Călătorul prin raionul Orhei este impresionat preistorice și antice, un oraş tătar al Hoardei
de originalitatea zonei – de la relieful stâncos de Aur, precum și un oraş medieval moldove-
din preajma Răutului la edificiile unor mănăstiri nesc, fortificat cu o cetate din piatră. Tot aici se
medievale importante şi, nu în ultimul rând, de găseşte una dintre cele mai vechi biserici din
originalitatea arhitecturii locale. Toate acestea Moldova – „Sf. Dimitrie” (Orhei), cinci mănăsti-
crează o imagine apatre a plaiului orheian. ri ortodoxe, una dintre care este amplasată în-
Situat în partea centrală a Republicii Mol- tr-o stâncă, trei conace boiereşti din sec XIX.
dova, în r-nul Orhei cca 20% din suprafața lui o Meşterii populari din satele de aici au reuşit să
reprezintă pădurile şi ariile naturale protejate. se impună printr-un stil deosebit de ornamen-
tare a caselor – cu flori şi coloane din piatră.
Relieful raionului îl constituie o câmpie
deluroasă, cu suprafeţe compacte de pădure,
despre care D. Cantemir scria „Copacii înalţi
sunt aşa de deşi că niciun om pe jos nu poate
merge decât pe cărări cunoscute numai de lo-
cuitori”. Teritoriul este traversat de râul Răut
cu afluenţii Cula, Cogâlnic, Draghinici, Molo-
vateţ, Motţa ş.a., care îşi duc liniştit apele spre
Nistru. Pe porţiunea Orhei – Maşcăuţi, Răutul
trece printr-un defileu stâncos (de cca 200 m
înălţime) deosebit de atractiv, în special la co-
tul de la Trebujeni.
Natura pitorească din zona Orheiului este
protejată de stat: parcul national Orhei, rezer-
vaţii peisagistice mari, rezervaţii naturale sil-
vice, parcuri vechi și diverse monumente na-
turale. La fel, pe teritoriul raionului Orhei s-au
descoperit câteva zeci de situri arheologice
47
 ATRACȚIILE TURISTICE
NATURALE
Raionul Orhei este unul dintre cele mai do-
tate teritorii cu arii naturale valoroase, protejate
de stat, printre care:
●● un parc național Orhei (12 localități: Mo-
rozeni, Ghetlova, Puţintei, Neculăieuca,
Vatici, Donici, Teleşeu, Selişte, Peresecina,
Ivancea, Pohorniceni, Trebujeni),
●● două rezervații naturale silvice (Cobâleni, Vâşcăuţi),
●● două rezervații peisagistice (Pohrebeni, Trebujeni),
●● o rezervație de resurse (cernoziom, carac-
teristic zonei silvice centrale a Moldovei),
●● un sector reprezentativ cu vegetaţie de
luncă (Lunca inundabilă cu dumbravnic a
râului Răut, s. Isacova),
●● un monument de arhitectură peisajeră
(Parcul din s. Ivancea),
●● patru monumente geo-paleontologice:
o Defileul Orhei,
o Recif pe malul râului Răut în s. Piatra,
o Stânca Mâgla în s. Piatra,
o Amplasament de vertebrate fosile din
s. Pocșești,
●● trei izvoare – monumente hidrologice
(Cucuruzeni, Izvoare, Jeloboc),
●● trei stejari seculari (Curchi).
48
Răutul este cel mai mare afluent al Nistru-
lui și, totodată, cel mai mare râu care izvo-
răște și curge integral pe teritoriul Republicii
Moldova. Izvoarele râului se află lângă satul
Rediul Mare din raionul Dondușeni, lungimea
sa fiind de 286 km. Pe segmente mari, Răutul
formează defilee spectaculoase, peisaje de
excepție, care au conservat o multitudine de
vestigii ale istoriei civilizației europene, care
fac aceste zone în destinații impresionante
pentru turiști.
Cartea de vizita a raionului Orhei o con-
stitue Rezervaţia cultural-naturală „Orheiul
Vechi” și reprezintă un ansamblu de monu-
mente istorico-culturale și natural-peisagis-
tice de interes național și internațional din
defileul Răut – microzona satelor Trebujeni,
Butuceni și Morovaia și teritorii adiacente ale
localităților din vecinătate. Rezervația cul-
tural-naturală „Orheiul Vechi” constituie un
sistem compus din elemente culturale și na-
turale: landșaft natural arhaic, biodiversitate,
vestigii arheologice de excepție și obiective
etnografice originale. Este un adevărat com-
plex muzeal sub cerul liber.
Parcul Național Orhei a fost fondat în anul
2013, pe o suprafață de 33,79 mii ha (1% din
teritoriul Moldovei), și beneficiază de un regim
special de protejare și conservare a speciilor
de plante și animale sălbatice, a elementelor și
formațiunilor cu valoare ecologică, științifică,
recreațională și culturală deosebită, amplasa-
te în această zonă. În acest parc se întâlnesc
plante rare precum: șofrănelul, laleaua pestri-
ță, crinul de pădur, etc.
Izvorul Jeloboc este un monument al na-
turii hidrologic. Se află într-o grotă săpată în
stânca calcaroasă, la aproximativ 50 m de râul
Răut. Apa țâșnește puternic de sub blocul de
piatră și este captată pentru a alimenta localită-
țile din jur.
ATRACȚII TURISTICE
CULTURALE ȘI ISTORICE
Destinația Orhei este foarte bogată în vestigii
ale diverselor civilizații ce s-au perindat pe aici
de milenii. Astfel, în raion sunt ocrotite de stat
un total de 320 de diverse monumente, inclusiv
296 – de importanță națională și 24 – de impor-
tanță locală. Calitatea și distibuția pe categorii
uimește chiar și pe cel mai pretențios turist, care
aici va descoperi: peste 140 de situri arheologi-
ce, cinci mănăstiri ortodoxe medievale, 59 de
biserici vechi și complexe ecliziastice ocrotite de
stat, 49 de case și conace protejate, 116 monumen-
te de importanță arhitecturală, 16 monumente de
artă, 52 monumente de importanță istorică, 13 edi-
ficii sociale și economice protejate etc.
SITURI ARHEOLOGICE
●● Cetățui (Butuceni, sec. IV-III a. Chr.;
Furceni-Selitra, sec. IV-III a. Chr.; Tre-
bujeni-Potârca, sec. IV-III a. Chr.; Trebu-
jeni-Scoc, sec. IV-III a. Chr.; Isacova, sec.
IV-III a. Chr.; Morozeni, sec. IV-III a. Chr.;
Orheiul Vechi, sec. XIV-XVII ș.a.)
●● Așezări străvechi (Peresecena, paleoliticul
târziu; Orheiul Vechi, paleoliticul târziu;
Brănești, a II-a jum. a mil. VI a. Chr.; Chi-
perceni, a II-a jum. a mil. VI a. Chr.; Ivancea,
mil. V-IV a. Chr.; Jora de Sus, mil. V-IV a.
Chr.; Step-Soci, mil. V-IV a. Chr.; Pohorni-
ceni, sec. XVI-XIII a. Chr., Ciocâlteni, sec.
XVI-XIII a. Chr.; Seliște, sec. XII-XI a. Chr.;
Butuceni, sec. X-IX a. Chr. ș.a.)
●● Așezări antice (Getlova, sec. IV-III a. Chr.,
Ivancea, sec. IV-III a. Chr.; Furceni, sec
IV-III a. Chr.; Trebujeni, sec. IV-III a. Chr.;
Lucașeuca, sec. II-I a. Chr.; Mana, sec. II-I
a. Chr.; Trebujeni-peștera, sec. II-I a. Chr.;
Brăviceni, sec. II-IV p. Chr.; Ciocâlteni,
drc. II-IV p. Chr.; Brănești, sec. II-IV p.
Chr.; Sirota, sec. II-IV a. Chr. ș.a.)
●● Așezări medievale (Orheiul Vechi, sec.
V-VII, VIII-IX, X-XI, XII-XIII; Trebu-
jeni-Valea Țigăncii, sec. VI-VII; Trebu-
jeni-Selitra, sec. VIII-IX, X-XI, XV-XVII;
Trebujeni-Scoc, sec. VI-VII, VIII-IX, X-XI,
XV-XVI; Brănești, sec. V-VII, XIV; Ivan-
cea, sec. X-XII ș.a.)
●● Orașe medievale (Șehr al-Cedid, de tip
oriental, al Hoardei de Aur, anii ’30-’60
ai sec. XIV; orașul moldovenesc Orhei
(Vechi), sf. sec. XIV - mij. sec. XVI)
●● Tumuli din diferite perioade istorice
(Brăviceni, Ciocâlteni, Mitoc, Orhei, Step-
Soci, Bulăești, Cucuruzeni ș.a.)
●● Necropole vechi (Brăviceni, sec. II-IV
p. Chr.; Ciocâlteni, drc. II-IV p. Chr.; Brăvi-
ceni, mausoleu tătăresc, sec. XIV ș.a.)
MĂNĂSTIRI
●● Mănăstire rupestră a pârcălabului Bosie
(Butuceni, 1675),
●● Schitul rupestru Peştera, Clopotniţa şi
crucea de piatră (Butuceni, sec. XVIII-XIX),
●● Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului”
(Curchi, 1725 - anii ’30 Sec. XIX),
49
●● Complex edilitar al Mănăstirii „Adormirea
Maicii Domnului” (Tabăra, 1779),
●● Complex edilitar al mănăstirii „Sf. Cuv. Sim-
eon Stâlpnicul” (Hirova, Nicolăeuca,
sf. sec. XVIII - înc. sec. XIX).
BISERICI PROTEJATE DE STAT
●● Complex de grote cu semne runice, Butu-
ceni, sec. VII-XII,
●● Catedrala „Sf. Dumitru”, Orhei, 1632-1635,
●● Turn de intrare – clopotniţa, Mârzeşti, sec.
XVIII - înc. sec. XIX,
●● Biserici din sec. XIX („Sf. Arhanghel Mi-
hail”, Izvoare, 1824; „Sf. Arhanghel Mihail
şi Gavriil”, Susleni, 1828; „Sf. Gheorghe”,
Camencea, 1830; „Sf. Arhanghel Mihail”
cu troiţă, Voroteţ, 1837; „Schimbarea la
faţă”, Trebujeni, 1844; „Sf. Nicolae”, Bieşti,
1845; „Înălţarea Domnului”, Mana, 1845;
„Sf. Arhanghel Mihail”, Peresecina, 1846;
„Toţi Sfinţii”, Pohrebeni, 1848; „Icoana
Maicii Domnului din Kazan”, Orhei, mij.
sec. XIX; „Sf. Nicolae”, Orhei, mij. sec. XIX;
„Sf. Nicolae”, Jeloboc, mij. sec. XIX; „Sf.
Arhanghel Mihail”, Pohorniceni, 1852; „Sf.
Arhanghel Mihail”, Furceni, 1854; „Sf. Ar-
hangheli Mihail şi Gavriil”, Jora de Mijloc,
1857; „Sf. Arhangheli”, Cihoreni, 1858; „Sf.
Onufrie” cu poarta intrării, Brăviceni, 1859;
„Sf. Arhangheli” cu clopotniţă, Chiperceni,
1863; „Buna Vestire”, Cucuruzeni, 1863; „Sf.
Arhangheli Mihail şi Gavriil”, Chiperceni,
50
1866; „Adormirea Maicii Domnului”,
Donici, 1870; „Sf. Arhanghel Mihail”,
Vâscăuţi, 1870; „Sf. Arhangheli Mihail
şi Gavriil”, Selişte, 1872; „Sf. Arhang-
hel Mihail”, Lazo, 1885; „Sf. Arhanghel
Mihail”, Morozeni, 1885; „Sf. Nicolae”,
Isacova, 1887; „Înălţarea Domnului”,
Teleşeu, 1888; „Naşterea Domnului”,
Butuceni, 1890; „Sf. Arhanghel Mihail”,
Vâprova, 1890; „Sf. Arhangheli Mihail şi
Gavriil”, Berezlogi, 1896; „Sf. Gheorghe”,
Bulăeşti, II-a jum. a sec. XIX; „Acoper-
emântul Maicii Domnului”, Bolohan, sec.
XIX; „Sf. Dumitru”, Lopatna, sec. XIX; „Sf.
Ioan”, Mălăeşti, sec. XIX; „Sf. Nicolae”,
Ciocâlteni, sf. sec. XIX),
●● Biserici de la înc. sec. XX („Sf. Născătoare
de Dumnezeu”, Orhei, 1902-1903, „Aco-
peremântul Maicii Domnului”, Mitoc,
1903; „Sf. Nicolae”, Hulboaca, 1907; „Sf.
Paraschiva”, Ghetlova, 1908; „Adormirea
Maicii Domnului”, Susleni, 1908; „Sf.
Dumitru”, Breanova, 1910; „Sf. Ioan Te-
ologul”, Peresecina, 1910; „Sf. Nicolae”,
Puţintei, 1911; „Sf. Arhanghel Mihail”,
Jora de Jos, 1912; „Sf. Maria”, Orhei, 1914;
„Acoperemântul Maicii Domnului”, Clise-
va, 1915; „Sf. Arhanghel Mihail”, Dişcova,
1915; „Sf. Cuvioasa Paraschiva”, Mârzeş-
ti, 1916; „Sf. Treime”, Ivancea, 1924;
„Naşterea Maicii Domnului”, Brăneşti,
înc. sec. XX; Budăi).
MONUMENTE ISTORICE PROTEJATE
●● Schitul rupestru Peştera, Clopotniţa şi cru-
cea de piatră (Butuceni, sec. XVIII-XIX),
●● Casa memorială a fabulistului Alexandru
Donici (Donici),
●● Monumentul domnitorului Vasile Lupu
(Orhei, 1936),
●● Monumentul lui Alexandru Donici (Donici, 1976),
●● Monumentul lui Serghei Lazo (La conac, Lazo),
●● Casa părintească a interpretei de muzică
populară Tamara Ceban (Berezlogi),
●● Mormântul poetului Roman Tudos (1887-
1921, Step-Soci) și al poetului Iurie Barjans-
chi (1922-1986, Orhei).
CASE ȘI CONACE PROTEJATE
●● Casa memorială a fabulistului Alexandru
Donici (Donici),
●● Conacul familiei Balioz cu parc (Ivancea,
1847 - înc. sec. XIX),
●● Conacul familiei Lazo (Lazo, a II-a jum. a sec. XIX),
●● Conacul familiei Cristi (Teleşeu, anii ’30 ai sec. XIX),
●● Conacul familiei Bogcasarov (La Sabinica,
Lazo, înc. sec. XX),
●● Casa părintească a interpretei de muzică
populară Tamara Ceban (Berezlogi),
●● Case de locuit din sec. XIX (19 – în Orhei,
Chiperceni),
●● Complex de arhitectură populară, sf. sec.
XIX - înc. sec. XX (Brăneşti, Butuceni,
Furceni, Morovaia, Susleni),
●● Case de locuit de la înc. sec. XX (16 în
Orhei, 24 în Jeloboc, Morovaia).
ȘCOLI VECHI, PROTEJATE DE STAT
●● Fostul gimnaziu pentru fete (Orhei, anii ’30,
sec. XIX, în perioada interbelică – liceu),
●● Clădirea fostei şcoli agricole (Cucuruzeni, 1893).
MONUMENTE DE ARTĂ
●● Schitul rupestru Peştera, Clopotniţa şi cru-
cea de piatră (Butuceni, sec. XVIII-XIX),
●● Turn de intrare – clopotniţa (Mârzeşti, sec.
XVIII - înc. sec. XIX),
●● Complex de arhitectură populară (Furceni,
sf. sec. XIX - înc. sec. XX),
●● Cişmea (Brăneşti, mij. sec. XX),
●● Monumentul fabulistului Alexandru Donici
(Donici, 1976),
●● Monumentul poetului A.S. Puşkin (Orhei, 1985),
●● Sculptură populară (La cimitir, Jeloboc).
EDIFICII ECONOMICO-
SOCIALE, OCROTITE DE STAT
●● Hanul urban (clădirea fostului hotel şi a unei
case de locuit, Orhei, a II-a jum. a sec. XIX),
●● Zemstva Judeţeană, cu parcul aferent (Or-
hei, sf. sec. XIX),
●● Banca de depuneri şi consignaţiuni (Orhei,
a II-a jum. a sec. XIX),
●● Edificii cu funcţii social-culturale (Orhei, a
II-a jum. a sec. XIX),
●● Clădirea restaurantului (Orhei, 1914),
●● Societatea Naţională a Crucii Roşii. Filiala
Orhei (clădirea fostei băi urbane, Orhei,
anii ’30, sec. XX),
●● Complexul de clădiri al spitalului raional
(Orhei, anii ’30, sec. XX),
●● Clădirea băncii urbane, cu locuinţa direc-
torului (Orhei, înc. sec. XX),
●● Spitalul orășenesc (Orhei, înc. sec. XX),
●● Edificii cu funcţii social-culturale (Orhei,
înc. sec. XX),
●● Cişmea (Brăneşti, mij. sec. XX).
MEȘTEȘUGURILE TRADIȚIONALE
●● Eleonora Garbatovschi (croşetat, or. Orhei),
●● Oxana Mardari (croşetă, or. Orhei),
●● Eugen Godoroja (prel. lemn, or. Orhei),
●● Nina Ţarină (prel. vegetale, or. Orhei),
●● Eleonora Voloşciuc (prel. vegetale, or. Orhei),
●● Vladimir Poiată (prel. lemn, or. Orhei),
●● Cristina Acriş (prel. vegetale, s. Chiperceni),
●● Ecaterina Popescu (ţesut covoare, s. Clişova Nouă),
●● Nicolae Iliev (împletit în lozie, s. Berezlogi),
●● Maria Smochină (broderie, s. Berezlogi),
●● Ion Raţă (pictură, icoane, s. Berezlogi),
51
●● Dumitru Tarnovschi (prelucrarea artistică a
pietrei, s. Brănești),
●● Rodica Erhan (broderie, s. Braviceni),
●● Sergiu Frunză (prel. lemn, s. Budăi),
●● Nina Cojocaru (prel. lemn, s. Budăi),
●● Ecaterina Trifan (prel. lemn, s. Budăi),
●● Elena Sîrghii (prel. lemn, s. Budăi),
●● Ludmila Dănilă (prel. lemn, s. Budăi),
●● Ana Vieru (croşetat, s. Budăi),
●● Svetlana Frunze (broderie, croșetare, s. Donici),
●● Efimia Todiţă (broderie, s. Hîjdieni),
●● Ludmila Mereuţă (broderie, s. Hîjdieni),
●● Alexandra Morari (împletitul în papură, s. Mitoc),
●● Elena Cebotari (prel. vegetale, s. Mitoc),
●● Natalia Rusu (broderie, s. Morozeni),
●● Andrei Tihon (prel. lemn, s. Neculaieuca),
●● Maria Cojocaru (broderie, s. Pelivan),
●● Tamara Dulger (broderie, s. Pelivan),
●● Alexei Deseatnic (prel. lemn, s. Pelivan),
●● Maria Anghel (broderie, s. Peresecina),
●● Alexandru Fronea (pictură, s. Pogrebeni),
●● Valentina Fîrnei (broderie,croşetat, s. Piatra),
●● Zoia Buracovschi (broderie,croşetă, s. Piatra),
●● Maria Tricolici (broderie, s. Sârota,
●● Nicolae Bujor (împletit în lozie, s. Step Soci),
●● Maria Gaugaş (ţesut covoare, s. Step Soci),
●● Nicolae Bujor (împletit în lozie, s. Step Soci),
●● Silvea Gogu (croşetat, s. Susleni),
●● Svetlana Buhaniuc (ţesut covoare, s. Tabăra),
●● Nina Crăciun (ţesut covoare, s. Tabăra),
●● Andrian Bălan (prel. lemn, s. Trebujeni),
●● Grigore Sânchetru (prel. lemn, s. Trebujeni),
●● Vasilisa Bujor (prel. vegetale,s.Trebujeni),
●● Familia Palii (broderie, croşetat, s. Vâşcăuţi),
52
Casa-muzeu „Alexandru Donici”, în care
s-a născut cunoscutul poet și fabulist basara-
bean Alexandru (Alecu) Donici, funcționează
ca muzeu național din anul 1977. Muzeul are 8
camere, 4 dintre care sunt săli expoziționale. O
colecție impresionantă de publicații ale acelor
vremuri, documente și imagini, care au tangen-
ță cu viața fabulistului, oferă călătorului posibi-
litatea de a cunoaște lumea fabulelor copilăriei.
Muzeul „Conacul familiei Lazo” din satul
Piatra a fost fondat la 7 martie 1974. Conacul
a fost construit în 1862-1865, într-un stil arhi-
tectural apropiat de cel al caselor țărănești,
odăile fiind amplasate în jurul holului central.
Clădirea, în care au locuit câteva generații ale
familiei nobililor Lazo, este cu mai multe odăi
spațioase, cu o anexă și cu terasă în față. Actu-
almente, în muzeu funcționează secțiile me-
morială și documentară.
Muzeul „Vatra Strămoșească” din satul Va-
tici a fost fondat de un localnic în anul 2009,
pe baza câtorva odăi cu vetre străvechi, în care
sunt covoare vechi moldovenești, război de
țesut și diverse lucruri casnice, interesante
pentru vizite turistice.
Conacul lui Balioz, aflat în satul Ivancea, a
fost construit în anul 1873, la comanda boieru-
lui armean Carabet Balioz, despre care se spu-
ne că a fost administratorul moșiei şi ginerele
lui Manuc Bei. Conacul include şi un parc de
7 ha cu castani, brazi, tei, precum şi cu copaci
și arbuști exotici pentru Republica Moldova.
În anul 1941, urmaşii lui Balioz s-au refugiat
peste Prut, iar conacul a fost folosit de noua
administraţie ca spital militar, apoi ca baie,
după care – ca bibliotecă, precum şi în alte
scopuri. În 1975 a fost luat sub protecţia sta-
tului, iar în 1984, complexul a fost transformat
în Muzeu al Meşteşugurilor Populare, filială a
Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Na-
turală. Acest muzeu era unicul din Republica
Moldova, care prezenta integral şi amplu meş-
teşugurile tradiţionale. Expoziţia muzeului se
întindea pe o suprafaţă de 400 de metri pătrați, cu
mostre autentice din secolele XIX–XX, ce ţin de:
olărit, prelucrarea lemnului, a metalului, a pietrei şi
a pielii, ţesutul covoarelor şi a pânzelor, portul po-
pular, broderie şi croşetat, împletitul din fibre ve-
getale și confecționarea instrumentelor muzicale
populare. Astăzi, acest conac se mai află în proces
de restaurare.
Mănăstirea Curchi se află la 12 km de orașul
Orhei. Se zice că existența acestei mânăstiri
de călugări a început în vremea domniei lui
Ștefan cel Mare, dar documentele fac trimitere
la vremea domniei lui Alexandru Ghica, atunci
când țăranul Iordache Curchiu întemeiază în
moșia sa răzeșească un schit de lemn „Sfântu-
lui Dumitru” (1773). În 1809, schitul devine mă-
năstire cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”.
Mănăstirile rupestre de la Orheiul Vechi
reprezintă un ansamblu de vestigii localizate în
stâncile de calcar sarmațian de pe valea râului
Răut, pe întinderea cuprinsă între localitățile Tre-
bujeni și Butuceni. Ansamblul cuprinde circa 350
de vestigii rupestre (dintre care circa 100 reprezin-
tă încăperi săpate de mâna omului și restul sunt
formațiuni carstice), grupate în șase complexe.
Mănăstirea Bosia este un complex monahal
rupestru, amplasat la altitudinea de circa 25
m deasupra nivelului râului Răut. Complexul
este alcătuit dintr-o biserică şi chilii monahale,
care se află în peșteră. Biserica subterană „ Sf.
Nicolae” are altar şi naos. În partea de nord se
găsesc două intrări laterale, urmate de o plat-
formă din calcar – Pridvorul. În cadrul acestuia
a fost amenajată o necropolă. Pe fațada bise-
ricii este gravată o Pisanie în limba slavonă,
datată cu anul 1665, care este şi anul primei
menţiuni: „Această mănăstire a fost săpată în
stâncă de către Pârcălabul de Orhei Bosie îm-
preună cu familia sa, întru ertarea păcatelor”.
A doua inscripţie s-a păstrat în partea opusă:
„Acestu zapisi au făcut Vasile Andeescul și
cu Răzmerița Leca în zilele lui Constantin Vodă
când au ernat Ucraina în Ivance și au fost steți
hatman la Ucraina și noi am ernatu atunci aice în
anul 1689”.
CENTRU DE INFORMARE
A TURIȘTILOR
Muzeul de Istorie și Etnografie Orhei
str. Renașterii Naționale, 23, or. Orhei, tel.
0235 20 298, 0235 20 398, mobil. 0675 75 424,
email: muzeuorhei@gmail.com, fb: Muzeul de
Istorie și Etnografie Orhei.
Muzeul este monument de arhitectură de
importanță națională și e amplasat în partea
centrală a orașului, în incinta unei case de lo-
cuit, fostă vilă, construită prin anii 1928-1929,
în stil neoromânesc, care a aparținut arhitectu-
lui român Mircea Bengulescu În 1966, sub con-
ducerea profesorului de istorie A. Roitman, se
înființează Muzeul de Istorie a Ținutului Or-
53
hei, amplasat în două săli ale Bibliotecii oră-
șenești. Apoi, în 1974, muzeul trece în clădi-
rea actuală și, în prezent, dispune de o bogată
colecție de exponate ce ilustrează istoria lo-
calității și ocupațiile locuitorilor acesteia. As-
tăzi muzeul are șapte săli expoziționale și un
fond de peste 25 de mii de piese, dintre care
18974 – documente, 1020 – fotografii, 924 –
obiecte etnografice, 508 – obiecte arheologi-
ce, 658 – obiecte numismatice, 53 – obiecte
de artă decorativă, 895 – de alte obiecte.
Cele mai importante și mai valoroase co-
lecții sunt: (i) colecția de numismatică (mo-
nede vechi, medalii și insigne reprezentative
pentru diferite perioade), (ii) colecția de carte
veche (cărți religioase, documente biseri-
cești, ediții enciclopedice, dicționare, ediții
jubiliare, volume de autor), (iii) colecția de
costume naționale și de prosoape specifice
ținutului orheian, țesute și brodate de meș-
terițele locale (ex: covor vechi moldovenesc
din 1904, costumele populare – al Tamarei
Ciobanu și al Veronicăi Mihai), (iv) colecția de
piese arheologice importante din săpăturile
de la Orheiul Vechi și din alte localități ale
raionului.
54
FACILITĂȚI TURISTICE STRUCTURI ALIMENTARE berry & Wine Fest” la Château Vartely
(luna iunie),
Orhei ●● Sărbătoarea „Toamna de Aur” (luna
STRUCTURI DE CAZARE
●● Complexul turistic „Chateau Vartely” octombrie),
Hoteluri (traseu vinicol, restaurant, hotel), ●● Hramul orașului Orhei „Sf. Dimitrie”
●● Restaurantul „Doi Haiduci” (bucătărie (luna noiembrie)
●● Hotel „Codru” (or. Orhei),
tradiţională, cazare), ●● Festivalul obiceiurilor de iarnă „Astăzi
●● Hotel „Rokas” (or. Orhei),
●● Restaurant ,,Safari’’, s-a născut Hristos” (luna ianuarie).
●● Hotel în vinăria „Chateau Vartely” (or. Orhei),
●● Restaurant în hotelul „Codru”,
●● Hotel „Orheiul Vechi” (Butuceni),
●● Restaurant în hotelul „Rokas”, RUTE TURISTICE
●● Complex turistic „Codru” (Seliște).
●● Cafeneaua ,,Select”. Trasee propuse de Proiectul
Pensiuni „MuseumInfoTur”:
Alte localități
●● Pensiunea „Casa din Luncă” (Ala Benzin, s. Traseu nr. 1 „Intersecții seculare între oa-
Trebujeni), ●● Butuceni: în pensiuni,
●● Brăneşti: Pivniţele din Brăneşti (traseu meni, locuri și tradiții” (Așezările de tip Sânta-
●● Pensiunea „Casa de sub stâncă” (Galina na de Mureș-Cerneahov dintre râurile Nistru și
vinicol, restaurant),
Buzilă, s. Trebujeni), Dunăre), 20 localități, itinerar: Galați (Româ-
●● Donici: Cafenea,
●● Pensiunea „Vila Roz” (Liuba Railean, s. Trebujeni), nia) – Șendreni (jud. Galați, România) – punct
●● Ivancea: Restaurant în hotelul „Business
●● Pensiunea „Popas la Stamati” (Ion Stamati, de frontieră Giurgiulești-Galați – Slobozia
s. Trebujeni), centru de instruire si scolarizare”,
Mare – Chișinău – Strășeni – Vorniceni – Lo-
●● Pensiunea „Eco-Resort Butuceni” (Anatolie ●● Peresecina: Restaurantul „La cetate”, zova – Pârjolteni – Călărași – Orhei – Brăvi-
●● Seliște: Complexul turistic „Codru”,
Botnaru, s. Butuceni), ceni – Alcedar – Mateuți – Solonceni – Rezina
●● Pensiunea „La Popas” (Ion Doncilă, s. Butuceni), ●● Trebujeni: în pensiuni etc. – Criuleni – Vadul lui Vodă – Bălțata – Dela-
●● Pensiunea „Doi fraţi” (Leon Guţu, s. Vatici), STRUCTURI DE AGREMENT cău – Mereni – Chișinău – Galați; distanță ~
●● Alte pensiuni în lansare la Trebujeni, Butu- 1300 km, durată 4 nopți / 5 zile.
●● or. Orhei: Parcul de distracție „Orhei
ceni, Jora de Mijloc etc. Land”, Parcul de odihnă și cultură „Iva- Traseu nr. 2 „Civilizația medievală la Nistrul
Mijlociu”, 16 localități, itinerar: Chișinău – Vadul
TABERE ESTIVALE ȘI ALTE nos”, Scuarul Europei;
STRUCTURI DE CAZARE ●● Donici: Zona de agrement „Clubul Pes-
carului”.
●● Tabără (s. Ivancea),
●● „Business centru de instruire și scolarizare” MUZEE ȘI CASE MUZEALE
(s. Ivancea), ●● or. Orhei: Muzeul de Istorie şi Etnografie
●● Baze de odihnă (s. Ivancea) etc. Orhei,
●● Butuceni: Muzeul „Orheiul Vechi”,
●● Clişova Nouă: Complexul de Meșteșuguri
„Arta Rustică’’,
●● Donici: Casa-muzeu „A.Donici”,
●● Piatra: Muzeul „Conacul Familiei Lazo”,
●● Vatici: Muzeul „Vatra Strămoșiască’’,
●● Cucuruzeni: Muzeul „Ion Budulai’’.
EVENIMENTE RECOMANDARE TURIȘTILOR
●● Festivalul de muzică clasică „DescOpera”
(Butuceni),
●● Mărțișor – simbol al Primăverii (luna
martie),
●● Festivalul cântecului pascal „Hristos a
înviat” (la sărbătorile pascale),
●● Ziua Internațională a Muzeelor (luna mai),
●● Festivalul căpșunei și a vinului „Straw-
55
Rașcov – Socola – Boșernița – Rezina – Țâpova –
Lalova – Orhei – Lopatna – Jora de Sus – Jora de
Mijloc – Jora de Jos – Criuleni – Slobozia Dușca
– Dubăsarii Vechi – Delacău – Șerpeni – Chiși-
nău; distanță ~ 500 km, durată 2 nopți / 3zile,
Traseu nr. 3 „Localități cu vechime de vea-
curi”, 17 localități, itinerar: Chișinău – Căpria-
na – Lozova – Sadova – Pârjolteni – Horodiște
– Călărași – Vatici – Orhei – Cinișeuți – Co-
bâlea – Horodiște – Râșcova – Mașcăuți – Bă-
lășești – Jevreni – Mereni – Chișinău; distanță
~ 500 km, durată 2 nopți / 3 zile.
Traseu nr. 6 „Drumul pietrarilor orheieni”, 9
localități, itinerar: Orhei – Ivancea – Butuceni
–Trebujeni – Brănești – Furceni – Pohorniceni
– Piatra – Jelboc – Orhei; distanță ~ 80 km
(tur-retur), durată 1 zi
Tur de oraș Orhei, distanța ~ 30 km, durată
2-4 ore, în care sunt incluse principalele atrac-
ții turistice ale orașului: Catedrala voievodală
„Sfântul Dumitru”, Monumentul domnitorului
Vasile Lupu, Muzeul de Istorie și Etnografie
Orhei, Colegiul Pedagogic din Orhei, Sediul
fostei administrații a Zemstvei judeţene, Se-
diul Judecătoriei din Orhei, Parcul de odihnă
și cultură „Ivanos”, Liceul de fete „Maria Doam-
na”, Biserica romano-catolică „Adormirea Mai-
cii Domnului”, Biserica ortodoxă „Sf. Ier. Nico-
lae”, Biseria ortodoxă „Sf. Vladimir” și altele.
Alte trasee recomandate:
„Chişinău – Orheiul Vechi”, „Chişinău – Or-
hei – Curchi”, „Chişinău – Orhei – Piatra”.
56
ORAȘUL ORHEI
Orașul se află la o distanță de 45 km spre
nord de capitală, pe malul râului Răut, într-un
cadru natural format din dealuri și versanți pi-
torești, ce deschid perspective naturale combi-
nate cu forme și compoziții urbane deosebite.
Se crede că numele se trage de la ostașii
secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră
aici în drumul tătarilor, ce stăpâniseră cetatea
între 1224 și 1359, denumirea venind de la un-
gurescul vár + hely (cetate + loc), însemnând
„loc al cetății”, cu sensul „locul unde era o ce-
tate”. Alții susțin că toponimul Orhei este de
proveniență turanică, iar „orga” înseamnă „re-
ședința hanului”. O altă legendă despre acest
„colț de rai” mărturisește că denumirea locali-
tății Orhei este legată de numele lui Orfeu, cel
mai mare poet al tuturor timpurilor.
Pe vremea lui Ștefan cel Mare, Orheiul era o
cetate puternică, în care Domnul își avea pârcă-
labii săi. Orheiul Vechi este atestat documentar
începând cu anul 1430. Orașul cel vechi era mai
jos cu 18 km pe apa Răutului. Schimbarea vetrei
a avut loc, se pare, în sec. al XVI-lea, după ce
„Orheiul cel vechi” a fost ars și ruinat de turci
și de tătari. Noul Orhei este pomenit în docu-
mente din 1554. Ca și alte târguri și orașe me-
dievale, era pe un drum comercial, la un vad
pe malul râului Răut. Vatra nouă apare în locul
numit „capul Peștera”, unde albia râului îl oco-
lește din trei părți. În anul 1836, Orheiul devi-
ne capitala județului, înzestrată cu importante
privilegii.
În cadrul turului orașului Orhei, turiștii pot
vizita obiective turistice importante ale urbei,
create începând cu perioada domniei lui Vasile
Lupu. Orheiul din vremea domnitorului Vasile
Lupu era un târg înfloritor. Nu în zadar sfetni-
cii și oaspeții l-au botezat orașul de reședință
a domnitorului. El înființează suburbia Slobo-
zia Doamnei, numită astfel în cinstea doamnei
sale Teodosia, construiește un pod peste Răut,
înalță catedrala „Sfântul Dumitru”, care dăinu-
ie și astăzi, dă poruncă să se refacă lacul orașu-
lui. Din descrierile lui Dimitrie Cantemir, iazul
de la Orhei avea dimensiuni mari, era lung de
șase mile și lat de două mile.
Catedrala voievodală „Sfântul Dumitru”
este cel mai vechi lăcaș religios din or. Or-
hei, construit între anii 1632 și 1636 pe locul
unei biserici de lemn, datată în 1626. Ctitorul
Catedralei a fost domnitorul Moldovei Vasile
Lupu (1634-1653). Biserica are o semnificație
patrimonială istorică și artistică națională, fi-
ind una dintre cele mai importante construc-
ții ecleziastice medievale, păstrate până în
prezent. Deasupra intrării sale se află pisania
ctitorească: „Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fi-
ului și cu săvârșirea sfântului Duh a început și
a zidit această biserică întru numele Sfântului
slăvitului mare mucenic și izvorâtor de mir Di-
mitrie, făcătorul de minuni, Io Vasile Voievod,
cu mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Moldovei
și Doamna lui, Todosia și fiul lor Ioan Voievod”.
În secolul al XIX-lea, Catedrala a suferit mo-
dificări esențiale, pe ambele părți ale absidei
centrale au fost adăugate două anexe, iar la
pronaos – turnul-clopotniță.
În anul 1939, biserica a fost reparată, cu pri-
lejul împlinirii a 300 de ani de la înălțarea ei.
Monumentul domnitorului Vasile Lupu a
fost inaugurat la 11 noiembrie 1937, în fața Pa-
latului Asociației Învățătorilor din orașul Or-
hei (în prezent, Biblioteca publică „Alexandru
Donici”), autorul statuii fiind celebrul sculptor
român Oscar Han, iar arhitect – Robert Kurţ
(turnată în bronz la turnătoria Guran din Bu-
curești). Statuia fost inaugurată de somități
românești și ale administrației Basarabiei, foști
deputați ai Sfatului Țării și deputați și senatori
din Parlamentul României. Ea îl reprezintă pe
domnitorul Vasile Lupu în straie voievodale,
în mâna dreaptă ținând o gramotă domnească.
În anul 1940, odată cu retragerea administrați-
ei românești din Basarabia, monumentul a fost
evacuat peste Prut și, după o scurtă perioadă, a
fost instalat în fața hotelului Continental din Iași.
În anul 1942, a fost readus la Orhei și instalat pe
locul amplasării inițiale. După mai multe ream-
plasări, în 2004, monumentul a fost reinstalat în
centrul orașului.
Sediul fostei administrații a Zemstvei jude-
ţene a fost construit la sfârșitul sec. XIX, la în-
demnul fostului președinte al Zemstvei Orhei,
Alexandru Cotruţă. Arhitectul județului Orhei
N. Ţîganko, în 1883, a coordonat lucrările de
construcție pe terenul din strada Nobilimii, pe
malul râului Ivanos. Sediul reprezenta o con-
strucție clasică în două niveluri. La primul nivel
erau birourile funcționarilor și Sala de ședințe a
Tribunalului. La nivelul doi erau Sala cu Coloa-
ne și Policandru pentru ședințele solemne, bi-
57
roul președintelui Upravei și a primarului orașu-
lui Orhei. În subsol erau încăperile pentru arhivă.
În acest edificiu, la 25 martie 1918, depu-
tații din Orhei au votat Moțiunea de Unire a
Basarabiei cu România. După 1 ianuarie 1919,
în acest sediu s-a aflat Prefectura și Tribuna-
lul județului Orhei. Un timp, aici au funcționat
Prefectura județului Orhei, Centrul de Creație
a Copiilor, Liceul Teoretic „I.L. Caragiale”.
Sediul Judecătoriei din Orhei a fost con-
struit în prima jumătate a sec. al XX-lea. La
început, a fost casa de locuit a medicului pri-
mar, apoi a prefectului județului Orhei și a
primarului de Orhei Mihai Coteanu. În acest
sediu au activat mai multe instituții ale admi-
nistrației publice locale: Comitetul executiv
raional Orhei (1940-1941), Comitetul raional
al PCM, Secția raională de miliție, Comitetul
executiv orășenesc de deputați ai poporului
(1980-1994). Din 1994 aici se află Judecătoria
raională Orhei.
Liceul de fete „Maria Doamna” este deschis
la 14 aprilie 1907, la început drept gimnaziu
de fete cu 4 clase, de tip rusesc, care, în 1910,
este transformat în liceu, cu 7 clase. În peri-
oada 1907-1908, școala gimnazială din Orhei
a funcționat cu chirie într-un local neadaptat
pentru acest scop, însă la sfârșitul anului 1908,
după planul arhitectului Nicolai Țîganko, este
ridicată o clădire de piatră cu un singur nivel,
având 8 săli de clasă, bibliotecă, cabinet de
fizică și cancelarie. După unirea Basarabiei cu
România, liceul de fete este recunoscut de
58
statul român, fiind naționalizată clasa pregăti-
toare (1918-1919), apoi tot cursul inferior (cla-
sele I-IV, 1919-1920) și cursul superior (clasele
V-VIII, 1920-1921). În anii 1921-1922, întreg li-
ceul este trecut la predarea în limba română
după manuale românești. În 1922, liceul este
trecut la întreținere de stat, primind și de-
numirea „Maria Doamna”. Liceul de fete din
Orhei a funcționat până în martie 1944, când
situația de război impune evacuarea lui peste
Prut. La 20 martie 1944, lucrările școlare au
fost încheiate, iar elevele – trimise la domici-
liu. Odată cu instaurarea regimului comunist,
liceul nu a mai fost redeschis, fiind considerat
o rămășiță a burgheziei.
Colegiul Pedagogic din Orhei
În această instituție de învățământ a lucrat
ilustrul pedagog Vasile Mahu, primul director
al Liceului de băieți „Vasile Lupu” din Orhei
(1918), profesor de matematică, primar al ora-
șului Orhei, un foarte bun român și un peda-
gog talentat. De această instituție este legată
și istoria tragică a studenților-membri ai Orga-
nizației clandestine de rezistență antisovie-
tică „Majadahonda” a tineretului studios din
județul Orhei. La 1 septembrie 2010, aici a fost
dezvelită o placă în memoria acestora, pe care
sunt incrustate următoarele cuvinte: „Arma cu
care au luptat ei împotriva regimului comunist
a fost penița, cerneala și foaia”. În baza aces-
tui liceu, autoritățile sovietice, după război, au
fondat Școala Pedagogică din Orhei. La început,
școala pregătea învățători pe bază de 7 clase gene-
rale, cu un termen de 3 ani de studii. În 1991, Școlii
Pedagogice din Orhei i s-a conferit numele „Vasile se află în subsolul acestei biserici. În perioa-
Lupu”. Mai târziu, s-a reorganizat în Colegiul „Vasile da sovietică, biserica romano-catolică a avut
Lupu” din Orhei. aceeași soartă ca și celelalte lăcașe sfinte de la
Biserica ortodoxă „Sfântul Ierarh Nicolae” noi. Clădirea a fost pângărită și parțial distrusă, fiind
a fost zidită în anul 1793 din lemn, de către transformată în sală de sport, ca, în cele din urmă,
mazilul Gheorghe Erhan, șetrarul Serghe şi să ajungă un depozit ordinar. Până la sfârșitul ani-
negustorul Andrei Grosu, iar în 1873 a fost re- lor ‘50, clădirea a fost lăsată în paragină. Reparată
făcută din piatră. Din punct de vedere arhitec- sumar în această perioadă, a adăpostit în ea stația
tural, constituie un edificiu de factură eclecti- locală de telefonie. În anul 2001, biserica a intrat
că, în care clopotnița este alipită naosului de în reconstrucție după planurile arhitectului resta-
urator Evghenii Smolin. Biserica a fost retrocedată
formă circulară. În primul deceniu al sec. XX,
în 2005 micii comunități catolice rămase în Orhei
au fost construite încă trei clădiri în preajmă:
și redeschisă la 15 august 2008. La eveniment, de
casa parohială, blocul de studii teologice în
rând cu numeroși invitați, au participat și străne-
trei niveluri, magazinul şi ghereta pentru vân-
poții ctitorei Cesarina Doliwa-Dobrowolski.
zări ale atributelor de cult.
Biserica ortodoxă „Sf. Cneaz Vladimir” ne Localități pe drumul pietrarilor orheieni
vorbește despre locul și rolul pe care îl ocupa Arhitectura locală s-a constituit din anti-
comunitatea armeană în viața socio-economi- chitate prin locuințe, fortificații și construcții
că a orașului Orhei. La 1830, armenii, reuniți sacre din piatră. Astfel, la Orhei descoperim
într-o comunitate de 60 de familii, au edificat cetăți, mănăstiri, biserici, case tradiționale și
în localitate biserica „Sfânta Maria”. edificii urbane din piatra dură a stâncăriilor de
La începutul sec. XX, la Orhei, are loc con- la Nistru și Răut. Totuși extragerea masivă a pie-
solidarea poziției comunității armenești prin trei a început în carierele din sate prin anii ’20 ai
edificarea unui nou lăcaș sfânt, mai încăpător și secolului al XIX-lea, odată cu creșterea locali-
mai rezistent. Mai târziu, în 1903, în centrul ora- tăților și extinderea orașelor. Pe vetrele satelor
șului se înalță actuala construcție armeano-gre- orheiene au crescut dinastii de meșteri, care au
goriană cu hramul „Sfânta Născătoare de Dum- dăltuit în piatră fantezia creației populare. Do-
nezeu” (după proiectul cunoscutului arhitect vadă sunt casele și porțile din piatră, diferite
Alexandru Bernardazzi, prin contribuția filan- răstigniri şi multe alte obiecte din piatră. Toto-
tropului armean Boris F. Bogdasarov), care a dată, dantela din piatră, scările, galeria și stâlpii
funcționat până în anul 1940, atunci când a fost de dinaintea casei, la fel din piatra prelucrată
închisă de către autoritățile sovietice. manual, determină în mare măsură caracterul
arhitecturii populare din Orhei.
În 1946, biserica a fost transferată în gestiunea
Școlii pedagogice, pentru a fi folosită în calitate de
Casă de Cultură. Ulterior, în incinta edificiului a fost
deschis un magazin de produse culinare, ceea ce a
dus la modificarea arhitecturală a clădirii. Începând
cu anii 1980, aici a funcționat Oficiul stării civile.
Din 2006 aici se instaurează comunitatea religioasă
rusă și biserica „Sf. Cneaz Vladimir”.
Biserica romano-catolică „Adormirea Mai-
cii Domnului” a fost zidită la începutul sec. XX
de către populația de origine poloneză, ger-
mană și lituaniană din localitate. Construcția
bisericii a început în anul 1911, lucrările fiind
finalizate în anul 1914, cu susținerea financiară
a familiei Doliwa-Dobrowolski. Cesarina și so-
țul ei, Grigore Onufrie Doliwa-Dobrowolski,
au ctitorit câte un lăcaș de cult, ea - o biserică
catolică la Orhei, el - una ortodoxă la Brăvi-
ceni. Cavoul Cesarinei Doliwa-Dobrovolski
59
CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ REZINA
Muzeul de Istorie,
Literatură și Etnografie Rezina
str. Păcii, 34/1, or. Rezina,
tel: +(373) 25425135;
e-mail: rezinamuzeu@gmail.com,
fb: Muzeul Rezina.
DESTINAȚIA TURISTICĂ REZINA
Raionul Rezina este situat de-a lungul râului
Nistru, pe malul drept, în partea de nord-est a
ţării. De la Rezina până la Saharna drumul tre-
ce printr-un defileu pitoresc al râului Nistru,
cale de 6 – 8 km. Panorama care se deschide
ochilor este deosebit de frumoasă: stânci în-
alte și abrupte, râul care șerpuiește printre ele,
casele sătești, aceleași ca și acum câteva sute
de ani în urmă. Privelişti uimitoare spre apele
bătrânului Nistru te relaxează şi îţi creează o
atmosferă plăcută.
În această destinație descoperim cele mai
mari mănăstiri, săpate în stâncă, din sud-estul
Europei, cascade înalte, numeroase fortificații
antice și medievale, precum și verstigiile mai
multor culturi antice.
ATRACȚII TURISTICE
NATURALE
Destinația turistică Rezina este una dintre
cele mai apreciate de turiști, datorită reliefu-
lui deosebit al localităților nistrene, care oferă
peisaje naturale generoase, stâncării neobiș-
nuite, complexe unice de vegetație silvică și de
luncă, reprezentând un adevărat refugiu pen-
tru mai multe specii din flora și fauna Moldo-
vei. Multe dintre aceste landșafturi sunt luate
sub protecția statului, pentru că sunt relevan-
te pentru țara noastră. Astfel, aici descoperim
două dintre cele mai fascinante rezervații pei-
sajere în defileurile neobișnuite ale afluenților
Nistrului de Mijloc la Saharna și Țipova, alte
patru monumente de natură geo-paleonto-
logică (Ignăței, Pripiceni-Răzeși, Boșernița,
Ciorna), un monument hidrologic (Horodiște)
și un stejar secular (Pripiceni-Răzeși). Tot aici,
la Pripiceni-Răzeși, a fost descoperit și cel mai
mare schelet întreg de Dinoreriu gigantic din
Moldova, care se păstrează acum în Muzeul
Național de Etnografie și Istorie Naturală din
Chișinău.
61
 Rezervația Peisagistică Țipova este una
dintre cele mai vizitate locații din Moldova,
datorită frumuseții reliefului, precum și misti-
cismului legat de aceste locuri. În aceste coas-
te priporoase se ascunde una dintre cele mai
mari mănăstiri rupestre din sud-estul Europei,
dar și alte vestigii importante ale civilizației de
pe aceste meleaguri. Pe marginile înalte ale
stâncilor de pe partea dreaptă a malului râu-
lui Ţipova s-au păstrat ruinele cetăţii geţilor.
În urma săpăturilor arheologice, au fost găsi-
te fragmente de ceramică getică și de amfore
grecești, bijuterii, iar în unul dintre firidele de
sub cascadă a fost descoperită o placa cu şap-
te găuri şi un zid de piatră, sub care, conform
legendei, se odihnesc rămăşiţele lumeşti ale
anticului Orfeu. O altă legendă spune că pe
văile și stâncile acestor locuri ar bântui stafia
Călugărului Negru. Natura în această rezer-
vație concentrează un complex unic de floră
și faună, reprezenative pentru stâncăriile din
Moldova, multe dintre acestea fiind introdu-
se în Cartea roșie a Moldovei, dar și în cea
europeană.
Cascadele de la Țipova sunt la fel de cu-
noscute și apreciate, fiind și cele mai specta-
culoase din Moldova. Astfel, „Cascada mare”
este considerată cea mai mare din Republica
Moldova, ajungând la o înălțime de până la
16,05 metri. Cascada arată diferit, în funcție de
debitul apei, uneori abundă și este foarte im-
presionantă, alteori apa abia mai picură de pe
pereții acesteia.
Apoi, pe cursul râului, găsim „Cascada
mică”, „Cascada cu două niveluri” și celebra „Cas-
cadă moartă”, cu o înălțime de 8-10 m, ce reprezintă
două torente de apă revărsându-se în bazinul ame-
najat. În partea nordică a cascadei rocile formează o
galerie acoperită, unde pot fi observate urmele unei
chilii sau posibile locuințe a monahilor pustnici.
62
ATRACȚII TURISTICE
ANTROPICE
Meleagurile Rezinei sunt foarte bogate în
vestigii ale diferitor civilizații ce s-au perindat
prin aceste locuri. Astfel, în localitățile raio-
nului descoperim peste 140 de monumente
protejate de stat, inclusiv 89 – de importanță
națională și 51 – de importanță locală, la care
se adaugă cca 73 de monumente care, deo-
camdată, nu au fost luate sub ocrotirea statu-
lui. Dintre acestea cele mai numeroase – cca
120 – sunt siturile arheologice, care reprezin-
tă așezările și cimitirele timpurilor trecute,
aparținând diferitor culturi preistorice, antice
sau medievale timpurii. La fel, localitățile din
raionul Rezina concentrează o colecție deose-
bită din 32 de monumente de arhitectură, trei
monumente de artă, 30 de biserici ocrotite de
stat, um conac, 25 de monumente de impor-
tanță istorică și două edificii social-economice
protejate de stat.
SITURI ARHEOLOGICE
●● Cetățui (Saharna Mare, sec. X-IX a. Chr. și
sec. IV-III a. Chr.; Saharna Mică, sec. IV-III
a. Chr.; Saharna „La Șanț”, sec. IV-III a. Chr.;
Saharna „Revechin”, sec. IV-III a. Chr.; Ma-
teuți „La Șanțuri”, sec. IV-III a. Chr.; Cogâl-
niceni „Cetățuie”, sec. IV-III a. Chr.; Horo-
diște „La Șanț”, sec. IV-III a. Chr., Țareuca,
sec. IV-III a. Chr.; Rezina, sec. IV-III a. Chr.;
Echimăuți, sec. X-XII ș.a.);
●● Așezări străvechi (Cogâlniceni, paleolitic;
Ciorna, paleolitic; Cinișeuți, mil. V-IV a.
Chr.; Horodiște, mil. V-IV a. Chr.; Păpăuți,
mil. V-IV a. Chr.; Lipceni, mil. V-IV a. Chr.;
Saharna-Dealul Mănăstirii, sec. XII-VII a.
Chr.; Saharna-Țiglău, sec. XII-VII a. Chr.;
Solonceni, sec. XII-VII a. Chr.; Mateuți, sec.
X-IX a. Chr.);Așezări antice (Cogâlniceni,
sec. IV-III a. Chr.; Buciușca, sec. IV-III a.
●● Biserica„AdormireaMaiciiDomnului”,Zahoreni,1916;
●● Biserica „Sf. Ilie”, Otac, 1922;
Chr.; Horodiște, sec. IV-III a. Chr.; Stohnaia, ●● Biserica „Înălţarea Domnului”, Horodişte, 1925;
sec. IV-III a. Chr.; Saharna Nouă, sec. IV-III
a. Chr.; Mateuți, sec. IV-III a. Chr.; Lipceni, MONUMENTE DE ISTORIE
sec. IV-III a. Chr.; Țareuca, sec. II-IV p. ●● Biserica „Sf. Nicolae”, Solonceni, 1875;
Chr.; Bușeuca, sec. II-IV p. Chr.; Zahoreni, ●● Tunel la calea ferată, Mateuţi, sf. sec. XIX;
sec. II-IV p. Chr. ș.a.);Așezări medievale ●● 23 de monumente în memoria consăte-
(Echimăuți, sec. X-XII; Păpăuți, sec. VII-X; nilor și ostașilor căzuți în războaie (Rezina,
Tarasova, sec. VII-X ș.a.); Buşăuca, Cinişeuţi, Cogălniceni, Cuizăuca,
●● Tumuli din diferite perioade istorice (Ignăței, Ghiduleni, Gordineşti, Horodişte, Ignăţei,
Lalova, Meșeni, Ghiduleni, Pereni ș.a.); Lalova, Mateuţi, Mincenii de Jos, Min-
●● Necropole vechi (Mateuți, sec. X-IX a. Chr.; cenii de Sus, Otac, Păpăuţi, Podgoreni,
Ciorna, sec. X-IX a. Chr.; Saharna-Țiglău, Saharna Nouă, Saharna, Sărcova, Tarasova,
sec. X-IX a. Chr.; Saharna-Hulboaca, sec. Ţahnăuţi, Zahoreni).
X-IX a. Chr. ș.a.).
MONUMENTE DE ARTĂ
BISERICI VECHI
●● Monumentul lui Mihai Eminescu, Rezina, 1990;
●● Mănăstirea „Sf. Treime”, Saharna, sec. XIII- ●● Sculptură populară, Cuizovca, sec. XIX;
XVII, 1776 – încep. sec. XX; ●● Masa pomenirii la biserică, Lalova, sec. XIX.
●● Mănăstirea rupestră „Adormirea Maicii Dom-
nului”, Ţipova, sec. XII-XVII, sec. XVIII-XX; MONUMENTE DE ARHITECTURĂ
●● Biserica „Acoperămăntul Maicii Domnului”, ●● 27 de biserici;
Cinişeuţi, 1825; ●● 2 mănăstiri (Țipova, Saharna),
●● Biserica „Sf. Luca Evanghelistul”, Peciştea, 1826; ●● Moara de la Cinișeuți sf. sec. XIX,
●● Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ●● ConaccuparcalluiApostolopulo,Saharna,sec.XIX.
Meşeni, 1833;
●● Biserica „Sf. Nicolae”, Cogălniceni, Cimitir, 1845; CONACE PROTEJATE
●● Biserica „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul”, ●● ConaccuparcalluiApostolopulo,Saharna,sec.XIX.
Echimăuţi, 1845;
●● Biserica „Toţi Sfinţii”, Gordineşti, 1845;
EDIFICII SOCIAL-ECONOMICE PROTEJATE
●● Biserica „Sf. Cuvioasa Paraschiva”, Lalova, 1845; ●● Moară Cinişeuţi, sf. sec. XIX,
●● Biserica „Sf. Arhangel Mihail”, Ciorna, 1849; ●● Tunel la calea ferată, Mateuţi, sf. sec. XIX.
●● Biserica „Naşterea Maicii Domnului”, Ignăţei, 1858;
●● Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Rezina, 1859;
●● Biserica „Sf. Arhangel Mihail”, Buşăuca, 1868;
●● Biserica „Sf. Cuvioasa Paraschiva”, Mincenii
de Jos, 1873;
●● Biserica „Sf. Nicolae”, Solonceni, 1875;
●● Biserica „Sf. Arhangel Mihail”, Saharna, 1884;
●● Biserica „Înălţarea Sf. Cruci”, Solonceni, 1884;
●● Biserica „Sf. Arhangel Mihail”, Cuizăuca, 1889;
●● Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Sârcova, 1898;
●● Biserica „Sf. Dumitru”, Ghiduleni, sec. XIX;
●● Biserica „Sf. Nicolae”, Lalova, Mij. sec. XIX;
●● Biserica „Sf. Nicolae”, Lipceni, sec. XIX;
●● Biserica „Sf. Arhangel Mihail”, Podgoreni, sec. XIX;
●● Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Pripi-
ceni-Răzăşi, sec. XIX;
●● Biserică Tarasova, sec. XIX;
●● Biserică Trifeşti, sec. XIX;
●● Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Ţareuca, 1915;
63
 Mănăstirea rupestră „Adormirea Maicii
Domnului” de la Țipova, săpată într-o stâncă
gigantică, este, după părerea specialiştilor,
una dintre cele mai importante din toate com-
plexele monastice de pe malurile Nistrului.
Este una din cele patru mănăstiri rupestre
din Republica Moldova, locuită de călugări, și
e situată pe malul drept al râului Nistru încă,
probabil, din secolul al VI-lea.
Se zice că aici, în secolul al XV-lea, domni-
torul Moldovei Ștefan cel Mare s-a cununat cu
soția sa Maria Voichița.
Acest complex mănăstiresc se întinde pe
trei nivele, numărând mai multe încăperi și trei
biserici („Sfânta Cruce”, din secolele XI-XII,
„Sfântul Nicolae”, din secolul XIV, și „Adormi-
rea Maicii Domnului”, din secolele XVI-XVI-
II). În 1776, schitul a fost reînnoit de monahul
Vartolomeu, întemeietorul mănăstirii Saharna,
care, găsindu-l părăsit, i-a reparat chiliile şi bi-
serica şi a reînceput să oficieze slujbe în ea.
În prima jumătate a secolului XIX, schitul din
stâncă a fost reconstruit. S-au restabilit zidurile
distruse, au fost făcute ancadramentele ferestrelor
şi uşilor, mai fiind construită şi o galerie acoperită,
care se sprijinea pe stâlpi de lemn. Cele peste 20
de încăperi comunicau între ele prin tuneluri, ga-
lerii și scări, încăperea cea mai mare fiind biserica
„Adormirea Maicii Domnului”.
Deși în anul 1974 mănăstirea Țipova a fost luată
sub ocrotirea statului, timp de câteva decenii de
stăpânire sovietică, complexul monastic Ţipova
a fost, practic, distrus. Chiliile mănăstirii au fost
transformate în depozite pentru chimicale, tutun-
gerii etc. În 1986, la mănăstirea Ţipova îşi începe
activitatea organizaţia neformală „Phoenix”, care,
cu ajutorul elevilor din satele Lalova, Ţipova, Ignă-
ţei, au început restaurarea schitului din stâncă.
64
În 1994, mănăstirea a fost redeschisă. La 1
septembrie 1995, aici slujeau doar doi călugări. Pri-
mul stareţ din această perioadă a fost ieromonahul
Andrei. În present, numărul călugărilor ajunge la 15
persoane.
În 1828, pe stânca de pe deal a fost construită
biserica mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului”.
Până în anul 1919, monahii de la Țipova erau în sub-
ordinea mănăstirii Saharna, iar aici se afla o biblio-
tecă bogată, cu cărți prețioase din sec. al XVII-lea –
al XVIII-lea. Multe dintre ele au dispărut fără urmă,
iar altele au ajuns în bibliotecile de la Moscova și
Sankt-Petersburg, înstrăinate fiind de cercetătorul
slavist Aleksandr Iațimirski.
În anul 1949, au fost închise mănăstirea și biseri-
ca din deal, acestea fiind transformate în depozite
ale colhozului.
În anul 1994, complexul distrus a fost transmis
credincioșilor, care până în prezent muncesc la
refacerea locașurilor rupestre ce au suferit în timp.
Mănăstirea „Sfânta Treime”, Saharna
Este situată pe malul Nistrului, lângă satul Sa-
harna, la 8 km de orașul Rezina, la 45 km de orașul
Orhei și la circa 87 km de Chișinău.
Vechiul așezământ monahal și-a avut începutu-
rile în biserica rupestră, săpată în una din stânci prin
secolul XIII, deși unele documente datează mă-
năstirea de aici cu anul 1495. Apoi, pe la 1776, a fost
construită prima clădire a mănăstirii de schimo-
nahul Vartolomeu Ciungu, care reîntemeiază mă-
năstirea. Conform legendei, pe una dintre stânci
există o urmă lăsată de Maica Domnului, despre
care se zice că, la a 40-ea zi de rugăciune, părintele
Vartolomeu a avut o revelaţie. I s-a arătat preasfân-
ta Fecioară Maria, care i-a arătat locul unde trebuia
să construiască lăcaşul monahal închinat „Sfintei
Treimi”. Acest loc era colina de la poalele celor trei
dealuri. Această urmă se poate vedea şi astăzi în
capela ce este construită în cinstea acestui fapt pe
stânca Grimidon.
În 1857, mănăstirea a fost din nou reparată
și reamenajată, iar în anul 1900 a fost extinsă
și i s-a adăugat un iconostas original din lemn.
Complexul mănăstiresc se află între trei văi
înguste și fermecătoare ale defileurilor fluviu-
lui Nistru și râulețelor afluente, ce înconjoară
înălțimi stâncoase și abrupte de o frumoasă
și pitorească priveliște. Cea mai somptuoasă
este stânca Grimidon, care se ridică deasupra
peisajului nistrean dintre Rezina și mănăstire.
Biserica de vară „Sfânta Treime” domină
compozițional peisajul care se deschide spre
intrarea în defileu. Clopotnița întâmpină că-
lătorul. Edificiul prezintă un model tipic de
arhitectură ecleziastică moldovenească de
la începutul sec. XIX, încă neinfluențată de
clasicism. Biserica de vară se află amplasată
pe terasa superioară , iar pe terasa inferioară
este situată biserica de iarnă și corpul chiliilor.
Amplasarea mănăstirii Saharna de-a lungul
văii creează o ambianță reușită în spațiul în-
gust dintre cele două coline. Biserica de iarnă
are stil arhitectural moldovenesc, cu elemente
de arhitectură rustică, cu galerii și terase des-
chise, acoperiș înalt în pantă și cu streașină.
Aceasta seamănă mai dehrabă cu o casă de
locuit dintr-un conac de la nordul Basarabiei.
Mănăstirea rupestră este constituită din două
încăperi, din chilii, edificiul bisericii „Buna Ves-
tire”, precum și spații auxiliare, iar terasa înaltă
și largă unește toate elementele de-a lungul
râulețului ce saltă peste praguri și cascade.
Dar, în anul 1964 mănăstirea a fost desființată
și transformată în spital, iar bunurile materiale au
fost confiscate sau nimicite. Biserica a ajuns a fi
club și depozit, iar, cu timpul, a fost uitată și ne-
îngrijită, ajungând o ruină. În 1991, a fost începu-
tă reconstrucția mănăstirii, în 1998 a fost pictată
cu fresce în stil bizantin întreaga biserică, au fost
procurate icoane noi, iar câteva icoane ,salvate de
distrugere, au fost aduse de credincioși.
Este, pe bună dreptate, considerată printre
cele mai mari centre de pelerinaj religios ale
țării noastre. La mănăstire se găsesc moaște-
le Cuviosului Macarie, egumen și duhovnic al
Saharnei, care a slujit aici timp de 64 de ani și,
actualmente, este canonizat. Pe cele trei pis-
curi stâncoase din jurul mănăstirii au fost ridi-
cate cruci mari, iar pe vârful cel mai înalt, aflat
în partea dreaptă a mănăstirii, a fost construit,
lângă cruce, un paraclis care domină împreju-
rimile. La mănăstire se mai păstrează, de ase-
menea, o bibliotecă cu mai multe cărți vechi
(„Evanghelie”, Iași, 1762; „Cuvintele Sf. Simon,
Arhiepiscopul Tesalonicului”, București, 1765;
„Liturghier”, Chișinău, 1815; „Triod”, Mănăsti-
rea Neamţ, 1847).
CENTRUL DE
INFORMARE TURISTICĂ
Muzeul de Istorie,
Literatură și Etnografie Rezina
str. Păcii, 34/1, or. Rezina, tel: +(373)
25425135; e-mail: rezinamuzeu@gmail.com,
fb: Muzeul Rezina.
Acest centru este amenajat și menit să ofe-
re informații utile privind patrimoniul turistic al
orașului și raionului Re-
zina. Muzeul e amenajat
cu exponate, adunate din
tot teritoriul raionului:
obiecte de cult, obiecte
etnografice, cărți vechi,
fotografii, documente și
monede.
65
 FACILITĂȚI TURISTICE
STRUCTURI DE CAZARE
●● Pensiunea „Hanul lui Hanganu” (s. Lalova),
●● Hotelul Anastasia (or. Rezina).
STRUCTURI DE ALIMENTARE
●● Cafeneaua „Galanto Cafe” (or. Rezina),
●● Cafe & Bar RETRO (or. Rezina),
●● Drive Cafe (or. Rezina),
●● Pensiunea „Hanul lui Hanganu” (s. Lalova).
ATELIERE ALE MEȘTEȘUGARILOR
Fibre vegetale „Pănușa fermecată” – Maria
Celac, meșter popular în confecționarea
obiectelor din pănuși.
SPAȚII DE RECREERE ȘI AGREMENT
●● Parcul din Rezina (or. Rezina),
●● Centrul de Informare și Instruire de la
Casa de Cultură raională Rezina,
●● Sala de expoziții din Casa de Cultură
raională Rezina,
●● „Podul suspendat” din partea de nord a
orașului Rezina.
EVENIMENTE CULTURALE ȘI TURISTICE
●● Festivalul obiceiurilor de iarnă „Astăzi s-a
născut Hristos” (luna ianuarie),
●● Mărțișor – simbol al Primăverii (luna martie),
●● Ziua Internațională a Muzeelor (luna mai),
●● Festivalul cântecului pascal „Hristos a
înviat” (la sărbătorile pascale),
●● Festivalul Eminesciana (luna iulie),
●● Hramul orașului Rezina (la 14 octombrie),
●● Sărbătoarea Toamna de Aur (luna octombrie).
66
RUTE TURISTICE
Trasee propuse de Proiectul
„MuseumInfoTur”
Traseu nr. 1 „Intersecții seculare între oa-
meni, locuri și tradiții” (Așezările de tip Sânta-
na de Mureș-Cerneahov dintre râurile Nistru și
Dunăre), 20 localități, itinerar: Galați (România)
– Șendreni (jud. Galați, România) – punct de
frontieră Giurgiulești-Galați – Slobozia Mare –
Chișinău – Strășeni – Vorniceni – Lozova – Pâr-
jolteni – Călărași – Orhei – Brăviceni – Alcedar
– Mateuți – Solonceni – Rezina – Criuleni – Vadul
lui Vodă – Bălțata – Delacău – Mereni – Chișinău
– Galați; distanță ~ 1300 km, durată 4 nopți / 5 zile.
Traseu nr. 2 „Civilizația medievală la Nistrul
Mijlociu”, 16 localități, itinerar: Chișinău – Vadul
Rașcov – Socola – Boșernița – Rezina – Țipova –
Lalova – Orhei – Lopatna – Jora de Sus – Jora de
Mijloc – Jora de Jos – Criuleni – Slobozia Dușca –
Dubăsarii Vechi – Delacău – Șerpeni – Chișinău;
distanță ~ 500 km, durată 2 nopți / 3zile,
Traseu nr. 3 „Localități cu vechime de vea-
curi”, 17 localități, itinerar: Chișinău – Căpriana – Lo-
zova – Sadova – Pârjolteni – Horodiște – Călărași
– Vatici – Orhei – Cinișeuți – Cobâlea – Horodiște
– Râșcova – Mașcăuți – Bălășești – Jevreni – Mereni
– Chișinău; distanță ~ 500 km, durată 2 nopți / 3 zile.
Traseu nr. 5 „Faimoasa civilizaţie a tracilor
din cursul de mijloc al râului Nistru – Parcul
preistoric Saharna-Ţiglău”, 3 localități, itinerar:
Rezina – așezarea Saharna-Țiglău – s. Saharna –
Rezina; distanță: ~ 40 km, durată: 1/2 zi.
Tur de oraș Rezina, distanța ~ 30 km, durată
2-4 ore, în care sunt incluse principalele atracții turis-
tice ale orașului: Muzeul orașului Rezina , Complexul
monumental „Piatra de temelie”, cu Capela „Acope-
remântul Maicii Domnului” și Stela comemorativă
„Piatra de temelie”, Ansamblul arhitectural-peisagistic
,,Memorie”, Monumentul ,,Glorie ostașilor noștri”, Car-
tea cu inscripția „5 februarie 1495, Rezina-sat” și Stela
comemorativă ,,Rezina-oraș”, Monumentul lui Mihai
Eminescu, Bustul regelui Ferdinand I, Monumentul ar-
hitectului Alexei Șciusev, Cetățuia getică din sec. IV-III
a. Chr., Fântâna ardelenilor.
Alte trasee promovate de agenții de
turism
●● Traseul de pelerinaj „Mănăstirile rupestre
Țipova și Saharna”,
●● Traseul istoric „Rezina – Țipova – Saharna”.
ORAȘUL REZINA
Este situat la 98 km de capitala Chișinău,
în partea de nord-est, pe malul drept al râului
Nistru, la o distanță de 3 km de la Râbnița. Ora-
șul este așezat pe un deal înalt în formă de unghi,
format din Valea Rezinei, Valea Nistrului și Valea
Stohnei (în unele documente – Valea Izvorului).
Valea Rezinei desparte orașul de satul Ciorna,
Valea Stohnei – de satul Stohnaia. În partea de
est, se deschide panorama or. Râbnița, iar în par-
tea de vest se învecinează cu moșia satului Ța-
reuca. Rezina este amplasată pe 3 terase, unite cu
trepte, care coboară în serpentină printr-un masiv
pitoresc împădurit din centrul urbei până pe malul
Nistrului, unde este flancată de trei canioane adân-
ci cu peisaje impresionante, de o frumusețe rară și
o atracție turistică de valoare.
Prima atestare documentară a localității Re-
zina o găsim într-un document din 5 februarie
1495, prin care Domnul Moldovei, Ștefan cel
Mare întărește lui Toader, pisarul (scribul), satul
Rezina, unde a fost Alexa vătăman, pe Nistru,
la gura râulețului Rezina, cumpărat de la rudele
sale, strănepoți ai boierului Negrea, cu 70 zloți
tătărești. Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Rezi-
na este deja târg. În sec. al XIX-lea, localitatea devi-
ne centru de voloste, iar în 1935, localității i s-a atri-
buit statut de comună urbană prin decret regal.
La 26 august 1940, orașul Rezina devine centru
administrativ al raionului cu același nume.
Denumirea „Rezina” provine de la un afluent
al Nistrului – Rezina, menționat în documente-
le moldovenești în anul 1437, la gura căruia s-au
așezat cu traiul primii locuitori. Probabil, hidro-
nimul Rezina are la bază numele unei moșii,
pe-al cărei stăpân îl chema Răzanu, după cum
consideră cercetătorul A. Eremia.
Ca de obicei, există mai multe legende
privind numele acestei localități. Una dintre
acestea zice că trăia odată un bărbat viteaz, pe
nume Răzanu, comandant de oști, care a sal-
vat de nenumărate ori seminția neamului de
lacomii dușmani, fapt pentru care era bine vă-
zut la curtea domnească și pentru care a fost
răsplătit de darnicul Voievod cu o moșie pe o
vale de-a lungul bătrânului Nistru. Cât timp
a fost stăpân Răzanu, oamenii de aici au trăit
în liniște și pace, până când, într-o dimineață
de primăvară, în satul nistrean se abătuse-
ră cohortele turcești. Pentru a-și apăra moșia,
Răzanu și toți bărbații din sat, înarmați cu arme,
s-au încleștat într-o groaznică luptă între creștini
și păgâni. Răzanu a salvat baștina cu propria via-
ță, iar locuitorii, din mare stimă, au numit această
așezare Rezina. O altă legendă, mai romantică,
pomenește despre tinerii îndrăgostiți Rez și Ina,
care, fiind cumsecade și săritori la nevoie, își
construiau cuibul prin aceste locuri... Dar au nă-
vălit tătarii și i-au ucis pe Rez și Ina. În amintirea
lor, oamenii recunoscători au numit localitatea în
care trăiau Rezina.
Turiștii pot cunoaște mai multe despre isto-
ria, personalitățile marcante ale orașului în ca-
drul unui tur al orașului Rezina, care cuprinde
o plimbare pe toate cele trei terase ale orașu-
lui și oferă posibilitatea de a cunoaște princi-
palele obiective turistice ale urbei:
67
 Complexul monumental „Piatra de teme-
lie” e alcătuit dintr-o capelă și o stelă come-
morativă. Reprezintă un monument local, din
categoria artă și cultură, executat sub îndru-
marea arhitecților P. Iablonski și Ion Perciun.
Stela „Piatra de Temelie” simbolizează va-
tra strămoșească. Un studiu monografic pri-
vind istoria orașului Rezina, elaborat de Nicolae
Proca și Olga Proca, evidențiază Valea Rezinei în
nord și Valea Izvorului în sud, iar la gura de văr-
sare a râulețului Rezina în fluviul Nistru sunt și
primele mărturii documentare despre vechea
localitate (despre care diacul Matei scria, la 5 fe-
bruarie 1495, la Iaşi, că se vinde „un sat pe Nistru,
la gura Rezinei, anume satul Rezina, unde Alexa
a fost vătăman”).
Capela „Acoperemântul Maicii Domnului”
(1995) este un semn de omagiere a memoriei
primilor descălecători ai acestei așezări, mar-
când simbolic vatra medievală a satului Rezi-
na, fondat cu peste 500 de ani în urmă.
Compoziția arhitecturală ,,Rezina” este
constituită din Cartea cu inscripția „5 februa-
rie 1495, Rezina-sat”, în preajma ei se află cinci
clepsidre, care simbolizează cinci secole în
istorie. Cea de-a doua componentă – Stela
comemorativă ,,Rezina-oraș” (2010, arhitect
Ion Perciun, sculptat de meșterul Ion Lozan) CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ STRĂȘENI
– este consacrată zilei de 6 mai 1935, când
comuna rurală Rezina, prin decret regal, a fost
transformată în comună urbană. Stela simboli-
zează un braț puternic ce ține o torță aprinsă
– firul viu al vieții.
„Cetățuia getică din sec. IV-III a. Chr.” re-
prezintă o mărturie a civilizației geto-dacice
în acest loc. Ea se află la marginea de sud-vest
a orașului Rezina, pe un promontoriu cu coas-
tele priporoase. Cetatea, cu suprafața de cca
1,3 ha, a fost apărată dinspre vest cu un val și
un șanț, ce întretăiau promontoriul de la nord
la sud. În anul 1946, atunci când a fost des-
coperită fortificația, șanțul avea o adâncime de
cca 1,5 m și o lățime de 4 m, iar valul atingea
înălțimea de 2 m. Din păcate, în urma lucrări-
lor agricole, aceste construcții defensive au
fost distruse, în prezent ele fiind abia vizibile la
suprafața solului. Mai bine s-au păstrat urmele
unui turn de apărare, care pot fi observate pe
vârful promontoriului.
„Fântâna ardelenilor” reprezintă un izvor,
construit la sfârșitul secolului XIX – începutul
secolului XX și amenajat, în 1941, de către un
grup de ardeleni, care au adus piatră de granit
și toate cele necesare din România.
La fel, în centrul orașului sunt înălțate
câteva monumente ale unor personalități re-
marcabile – Mihai Eminescu (1990, sculptor
Dumitru Rusu-Scvorțov, arhitecți A. Răzlog și
Ion Perciun, meșterul pietrar Ion Loza), Regele
Ferdinand I (1937-41, sculptor Alexandru Plă-
mădeală, în 2018 – restabilit), Alexei Sciusev
(1987, sculptor B. Dubrovin, arhitect Lupașcu
Victor), Constantin Stere (2020) etc. Muzeul de Istorie şi Etnografie Strășeni
str. M. Eminescu nr. 32, mun. Strășeni,
tel: +37367208186,
web: straseni.md,
e-mail: muzeustraseni@gmail.com,
fb: Muzeul de Istorie și Etnografie
a municipiului Strășeni

DESTINAȚIA TURISTICĂ STRĂȘENI
Codrii Strășenilor dintotdeauna au fost la
straja drumurilor mari din Moldova medievală.
Acum, din acele timpuri, moștenim una dintre
cele mai vechi mănăstiri din țară, prima rezer-
vație naturală științifică, localități cu o tradiție
puternic ancorată în aceste locuri. Oaspetele
va descoperi aici o destinație turistică renăs-
cută, cu mărinimie de la om la om.
ATRACȚII NATURALE
Destinația turistică Strășeni este celebră prin
cea mai veche rezervație științifică din Republica
Moldova, fondată încă în 1971, în baza pădurilor
seculare de aici – „Codrii” (Lozova). La fel, încă
trei localități de codru – Codreanca, Ţigăneşti,
Romăneşti – fac parte din primul parc național
de la noi ,„Orhei”, iar altele două – Condrița, Roș-
cani – au pe teritoriul lor două rezervații naturale
silvice, un peisaj excepțional de codru mai fiind
protejat și în rezervația Căpriana – Scoreni. Aici
descoperim și câțiva arbori seculari, printre care
și Stejarul lui Ştefan cel Mare, de 500 ani.
70
În raionul Strășeni, vizitatorul mai poate
vedea și alte atracții naturale deosebite,
protejate de stat, cum ar fi cele două lunci cu
bumbăcariţă – una în valea râului Buda (Căpri-
ana), iar alta – în zona de protecţie a rezerva-
ţiei ştiinţifice „Codru” (Lozova). Totodată, în
preajmă, la Vorniceni, poate fi văzută, în Valea
Dumenilor, o rezervație creată într-o veche
„Chetrărie”, iar la Vatra – mai multe stânci
priporoase în cariera care este locul turnării
mai multor filmulețe despre țară. În or. Buco-
văţ se află un monument de arhitectură peisa-
jeră „Aleea de larice, tei și grupuri de conifere”,
care constituie mândria acestei localități. De o
frumuseţe rară este landşaftul natural Ţigă-
neşti, în care se înscrie armonios mănăstirea
„Ţigăneşti”.
Rezervaţia naturală ,,Codrii” este o arie pro-
tejată din Republica Moldova, creată în 1971, și
se află în partea de nord-vest a masivului silvic
Căpriana, între satele Lozova, Micleuşeni, Bur-
suc şi Drăguşeni, la cca 50 km distanţă de or.
Chişinău. Puțini cunosc că, în perioada interbe-
lică, pe teritoriul actualei rezervații funcționau
două parcuri naționale. În anul 1926, membrii
Societăţii Experimentatorilor şi Iubitorilor Na-
turii din Basarabia au propus spre rezervare 13
sectoare valoroase de pădure din Basarabia,
printre care şi pădurea Căpriana – Lozova. Cu-
noscutul savant-botanist, profesorul universi-
tăţii din Cluj-Napoca, Al. Borza a vizitat aceste
păduri şi, în lucrarea „Ocrotirea monumentelor
naturii din Basarabia”, propune sub ocrotire su-
prafeţe de păduri valoroase. Pădurea Căpriana
(5010,97 ha de pădure de stejar) a fost declara-
tă parc național la 01.04.1928. Era cel mai mare
parc din Basarabia din cele 26 existente la acel
moment și singurul studiat din punct de vedere
științific. Parcul național Lozova (200 ha) a fost
delimitat de inginerul Vrabie la 14 octombrie
1928. Aceste obiecte au fost declarate monu-
mente ale naturii Basarabiei la 19 iulie 1937.
Acum rezervaţia reprezintă o colecție a ge-
nofondului pădurilor central-europene. Supra-
faţa este de 5177 ha (inclusiv 96,7% de pădure
seculară), la care se mai adaugă şi o zonă de
protecţie de circa 12300 ha. Rezervaţia ,,Co-
drii” păstrează sub ocrotire circa 1000 de spe-
cii de plante, iar din 800 de specii de plante
vasculare – 60 sunt rare și 23 sunt incluse în
ATRACȚII
CULTURALE ȘI ISTORICE
Localitățile de codru ale ținutului Strășeni
găzduiesc mai multe vetre moștenite din veacuri
străvechi. Aici descoperim peste 100 de monu-
mente de importanță națională, incluse în Re-
gistrul monumentelor, printre care sunt 38 de
situri arheologie, 26 de biserici vechi, 29 de mo-
numente istorice, 33 – de arhitectură, două – de
artă, cinci case și conace ale unor personalități.
SITURI ARHEOLOGICE
●● Cetățui (Codreanca, sec. IV-III a. Chr.; Pănă-
şeşti, sec. IV-III a. Chr.; Stejăreni, sec. X-XII);
Cartea Roşie a Moldovei. Mulţi dintre arborii
din rezervaţie, cu vârsta de peste 250 de ani,
sunt ocrotiţi de stat ca monumente ale naturii,
printre aceştia numărîndu-se şi legendarul ste-
jar al lui Ştefan cel Mare, cu o vârstă de peste
500 de ani. La fel, sunt 43 de specii mamifere și
peste 14,5 mii de specii de insecte. Rezervaţia
naturală ,,Codrii” este unul dintre puținele lo-
curi din Moldova, unde s-e efectuează, în mod
regulat, studiul faunei nevertebratelor. Rezer-
vația oferă posibilitatea de a face o drumeție
pe traseul ecoturistic special, conceput pentru
acest gen de recreere. Traseul are o lungime
de 5 km și traversează ecosistemele rezervați-
ei – atât de luncă, cât și forestiere. Pe durata
traseului, turiștii pot face cunoștință cu diverse
hrănitori, sărării, bordeie, cu turnul de obser-
vații; cu stațiunea unei specii de plante relicte,
care se regăsește doar în cadrul rezervației, cu
vegetația, flora și fauna zonei.
Râul Bâc (numit și Cotovțea, până în sec.
XV-XVI) este un afluent de dreapta al Nistrului,
cu lungimea de 155 km. Izvorul râului se află pe
versantul pădurii de fagi din apropierea satu-
lui Temeleuţi, raionul Călăraşi, gura de vărsare
‒ între satele Gura Bâcului și Varnița, raionul
Anenii Noi. Principalele localități traversate
sunt Călărași, Bucovăț, Strășeni, Vatra, Chiși-
nău. Cursul superior al râului trece prin zona
cu povârnişuri a Codrilor, iar după Străşeni şi
până la gura de vărsare curge, în general, prin
zona de câmpie.
71
●● Așezări străvechi (Ghidighici, paleolit; Re-
cea, paleolit și mil. V a. Chr.; Stejăreni, mil.
V a. Chr.; Străşeni, sec. XII-XI a. Chr. ș.a);
●● Așezări antice (Strășeni, sec. IV-III a. Chr.;
Lozova, sec. II-IV p. Chr.; Scoreni, sec. II-IV
p. Chr. ș.a.);
●● Așezări medievale (Scoreni, sec. VI-VII;
Strășeni, sec. X-XII; Vorniceni, sec. XIV;
Grebleşti, sec. XIV ș.a.).
PRIMELE BISERICI
●● Mănăstirea „Sf. Gheorghe” (sf. sec. XIV –
înc. sec. XX, Căpriana),
●● Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”
(1725, Ţigăneşti),
●● patru biserici din lemn (Roşcani, 1794, „Sf.
Acoperemânt al Maicii Domnului” din
Ghidighici, 1835, „Sf. Nicolai” din Voinova,
1838, „Sf. Arhanghel Mihail şi Gavriil” din
Vorniceni, 1839),
●● 14 biserici vechi din sec. XIX – „Adormirea
Maicii Domnului” (Negreşti, 1814),
„Adormirea Maicii Domnului” (Micăuţi,
1830), „Sf. Nicolai” (Străşeni, 1835), „Sf.
Nicolae” (Lozova, 1836), „Sf. Arhanghel
Mihail” (Găleştii Noi, 1840), „Sf. Arhanghel
Mihail” (Truşeni, 1841), „Sf. Nicolai” (Siret,
înc. sec. XIX), „Sf. Varvara”, cu clopotniţa
din lemn (Pănăşeşti, 1859), „Sf. Arhanghel
Mihail” (Codreanca, 1861), „Sf. Spiridon”
(Scoreni, 1863), „Sf. Dumitru” (Recea, 1869),
„Sf. Treime” (Căpriana, 1870), „Sf. Arhanghel
72
Mihail şi Gavriil” (Zubreşti, 1897), „Sf. Dumi-
tru” (Roşcani, sec. XIX),
●● Biserici vechi din sec. XX sunt: „Înălţarea
Domnului” (Chirianca, 1902), „Sf. Cuvioasa
Paraschiva” (Străşeni, 1907), „Sf. Apostoli
Petru şi Pavel” (Vorniceni, 1912), „Naşterea
Maicii Domnului” (Oneşti, înc. sec. XX), „Sf.
Arhanghel” (Tătăreşti, înc. sec. XX), „Sf.
Gheorghe” (Cojuşna).
CASE ȘI CONACE PROTEJATE DE STAT
●● Conacul familiei Ruso (Micăuţi, I-a jum. sec. XIX),
●● Conacul familiei G. Ivănuş (Negreşti, mijl.
sec. XIX),
●● Vila familiei Romanov (Romaneşti, înc. sec. XX),
●● Casa de locuit a Mariei Griva (Pănăşeşti, sf.
sec. XIX),
●● Casa cu arhitectură populară a lui G. Dosca
(Lozova, înc. sec. XX).
ALTE MONUMENTE PROTEJATE
●● Clădirea staţiei feroviare (Bucovăţ, anii 30,
sec. XX).
MEȘTEȘUGURILE TRADIȚIONALE
Broderie artistică, croşetare, confecționarea
costumelor tradiționale, prelucrarea artistică a
lemnului, confecționarea instrumentelor muzi-
cale, meșteșugul olăritului.
Conacul lui Zamfir Arbore-Ralli din satul
Dolna este o fostă reședință boierească de la
începutul secolului al XIX-lea, construită la
1840 de boierul grec Zamfirache Ralli. Cona-
cul a devenit cunoscut datorită faptului că a
fost vizitat adeseori de poetul rus Aleksandr
Pușkin, exilat între 1821 și 1823 la Chișinău.
Moșia cu cinci sate din împrejurimi aparținea
boierului, iar casa din Dolna era, de fapt, o casă
de vacanță. În codrii din apropierea Dolnei
sunt situate cunoscutele monumente „Izvo-
rul Zamfirei” și „Poiana Zamfirei”. După Primul
Război Mondial, aici a funcționat o bibliotecă,
apoi școala muzicală. După ocuparea Basarabi-
ei de către URSS, clădirea a fost naționalizată
și deschisă publicului la o dată importantă – 6
iunie 1949. În 1964, devine filiala casei-muzeu
„Aleksandr Pușkin” din Chișinău. În 2002, co-
nacul a fost restaurat. În jurul conacului este un
parc, în care este instalat monumental lui A.S.
Puşkin și un foişor cu vie și livadă. Zona puş-
kiniană include, de asemenea, biserica satului
„Sf. Maria”, cu morminte ale membrilor familiei
Ralli, ctitorii bisericii.
Conacul (vila) familei Romanov este un mo-
nument de arhitectură de importanță naționa-
lă din satul Romănești, construit la începutul
secolului al XX-lea. Conacul Romanov, pe vre-
muri, a fost unul din cele mai frumoase edificii
din țară, iar localnicii susțin că „acolo erau niş-
te boieri români şi, din acest motiv, i se zice sa-
tului Româneşti”. O altă legendă zice că acestea
erau domeniile private ale țarului rus din familia
Romanov, de unde provine și denumirea moși-
ei. O perioadă de timp, clădirea a fost utilizată
ca policinică a satului, apoi a servit drept oficiu
poştal.
Conacul familiei Ivănuș, situat în satul Ne-
grești, este un monument de importanță nați-
onală din Republica Moldova. Un timp, fusese
școală, dar mai apoi a fost abandonat.
Conacul Cucoanei din s. Lupa Rece a fost
construit după un proiect francez la sf. sec. XIX
de un boier, care a oferit în dar edificiul fiicei
sale Sofia Cristi-Korotnicova. Pe lângă conac
era un parc frumos. Era un conac de vară, iar
proprietarii aveau reședințe în București și în
Chișinău. Conacul a fost reconstruit în anii 80
și apoi 90 ai sec. XX. Acum aici se află școala.
73
 CENTRUL DE INFORMARE
A TURIȘTILOR
Muzeul de Istorie şi Etnografie Strășeni
Municipiul Strășeni, str. M. Eminescu nr.
32, web: straseni.md, e-mail: muzeustraseni@
gmail.com, fb: Muzeul de Istorie și Etnografie a
municipiului Strășeni, tel+37367208186.
Muzeul de Istorie și Etnografie din munici-
piul Strășeni este cartea de vizită a orașului și
a fost fondat în a. 2021 de către consiliul mu-
nicipal Strășeni. Una din clădirile muzeului a
fost zidită prin a. 1900, cu o arhitectură spe-
cifică zonei de centru, și a servit la început ca
sediul școlii vechi bisericești din vatra veche
Fundatură. Actualmente, edificiul este luat sub
ocrotirea statului. În incinta muzeului sunt trei
săli expoziționale:
●● Antreul muzeului, amenajat cu poze de
epocă, ce țin de istoria mun. Strășeni, și
multe alte artefacte vechi (cărți, broșuri,
pliante, cărți poștale și alte obiecte repre-
zentative ale municipiului Stășeni);
●● Sala expozițională ,,Casa Mare”, decorată
în stil tradițional, unde găsim obiecte ale
mai multor gospodari din raionul Strășeni:
74
covoare moldovenești, o bogată colec-
ție de prosoape, radiou vechi, mașini de
cusut, dulap, masă cu scaune – toate având
vechimea de peste un secol;
●● Sala expozițională cu tematică religioasă a
raionului Strășeni. Turiștii pot admira piese
muzeale cu vechimea de peste 200 ani,
cum ar fi: jertfelnicul vechi, icoane pictate
din sec. XIX-lea, cărți religioase vechi și
rare, veșminte preoțești etc.
În timpul orelor de educație muzeală, se
meșteresc obiecte artizanale în cadrul atelie-
rului de creație ,,Tezaur”. Beneficiarii însușesc
valorile naționale, atelierul având ca obiectiv
cercetarea științifică a valorilor de cultură, is-
toria municipiului şi a poporului nostru. De ase-
menea, pe teritoriul muzeului găsim și o pivniță
foarte veche, cu o tehnologie de construcție de-
osebită, păstrându-și utilitatea până în prezent.
La fel, turiștii pot vizita Muzeul Naturii al
Rezervației naturale „Codrii”, care are ca funcţii
conservarea, restaurarea şi prezentarea colec-
ţiilor pentru publicul larg, activităţi de educare
şi informare în domeniul conservării biodiver-
sităţii. Patrimoniul muzeului este constituit din
circa 500 de mostre şi este structurat pe prin-
cipiul tematic. Mostrele prezentate în vitrinele
muzeului reprezintă biodiversitatea din rezer-
vaţie: 34 de specii de mamifere, 88 de specii
de păsări, 9 specii de reptile, 9 specii de amfi-
biene și 364de specii de insecte. Sunt expuse
și particularitățile a 23 de cuiburi caracteristice
diferitor specii de păsări, în majoritatea lor, pa-
seriforme.
FACILITĂȚI TURISTICE
STRUCTURI DE CAZARE
●● Centrul de odihnă și agrement pentru copii
și tineret „Divertis” (Strășeni),
●● tabăra de odihnă (Sadova),
●● pensiunea turistică „Castania” (Strășeni),
●● vile în rezervaţia „Codrii” (Lozova),
●● cabane ecologice din lemn (Asociația pen-
tru Educație „Neoumanist”).
Unități de alimentație, recomandate turiști-
lor, sunt situate în or. Strășeni.
Zonele de agrement sunt lacul Ghidighici și
alte șase parcuri locale de odihnă.
MUZEE ȘI CASE MUZEALE
●● Muzeul de Istorie și Etnografie (Strășeni),
●● Muzeul Rezervaţiei naturale „Codrii” (Lozova),
●● Muzeul satului Lozova,
●● Muzeul de istorie şi etnografie (Recea),
●● Muzeul A. Puşkin / Zamfir Arbore (Dolna).
EVENIMENTE ÎN ZONA TURISTICĂ
●● Festivalul Internațional de tradiții ,,Cântec,
joc și voie bună”, municipiul Strășeni;
●● Festivalul Internaţional de Poezie şi Muz-
ică „Eminesciana”, ce se organizează în luna
iulie în pădurea „Scoreni”, în poiana „Em-
inescu” – un festival de suflet al românis-
mului din Basarabia, al cărui program in-
clude parada portului popular, manifestarea
artistică dedicată marelui poet M. Eminescu
și vernisarea expozițiilor meșterilor populari;
●● Zilele diasporei, organizate în luna august;
●● Hramul muicipiului Strășeni, sărbătorit pe 27
octombrie ,și alte diverse evenimente.
RUTE TURISTICE
Trasee propuse de Proiectul
„MuseumInfoTur”:
Traseu nr. 1 „Intersecții seculare între oameni,
locuri și tradiții” (Așezările de tip Sântana de
Mureș-Cerneahov dintre râurile Nistru și Dunăre),
20 de localități, itinerar: Galați (România) – Șen-
dreni (jud. Galați, România) – punct de frontieră
Giurgiulești-Galați – Slobozia Mare – Chișinău
– Strășeni – Vorniceni – Lozova – Pârjolteni –
Călărași – Orhei – Brăviceni – Alcedar – Mateuți
– Solonceni – Rezina – Criuleni – Vadul lui Vodă
– Bălțata – Delacău – Mereni – Chișinău – Galați;
distanță ~ 1300 km, durată 4 nopți / 5 zile.
Traseu nr. 3 „Localități cu vechime de veacuri”,
17 localități, itinerar: Chișinău – Căpriana – Lozo-
va – Sadova – Pârjolteni – Horodiște – Călărași
– Vatici – Orhei – Cinișeuți – Cobâlea – Horo-
diște – Râșcova – Mașcăuți – Bălășești – Jevreni
– Mereni – Chișinău; distanță ~ 500 km, durată 2
nopți / 3 zile.
Traseu nr. 4 „Peisajul fermecător al satelor
străjuite de Codri”, trei localități, itinerar: Călă-
rași – Vălcineț – Temeleuți – Călărași; distanță ~
60 km (tur-retur), durată 1 zi.
Tur de oraș Strășeni (cca 30 km) : Biserica or-
todoxă „Sf. Ierarh Nicolae” – Biserica ortodoxă
„Sf. Cuvioasă Paraschiva” – Școala „D. Dombrov-
Căldăreanu” – Primăria mun. Strășeni – Școala
de Arte – Alelierul creativ „Mândria Basarabiei”
75
– Centrul meșteșugăresc de țesere a covorului
„Casa Mărgineanu” – Parcul orășenesc central
„Ștefan cel Mare” – Parcul „Mihai Eminescu” –
Stația gării feroviare a orașului și altele. Turiștii
vor cunoaște mai multe detalii despre zonele
vechi ale municipiului, cum ar fi: Fundătură, Po-
diș, Podul Volocii, Aleea Plopilor, sectorul Stația
Veterinară, La Iakir, sectorul centru, Zona Indus-
trială, Făgureni și altele).
●● Trasee practicate de agențiile de turism:
o „Chişinău – Mănăstirea Căpriana”,
o „Chişinău – Rezervaţia Codri”,
o „Chişinău – Dolna: Pe urmele lui Puşkin în
Moldova”,
o „Conacele familiilor Russo, Zamfira-
che-Ralli, Gr. Ivănuş, vila familiei Romanov”,
o „Olarii din satul Ţigăneşti – producerea
vaselor, oalelor, obiectelor din ceramică”,
o „Vizita meșterilor ce confecţionează bu-
toaie în Scoreni” etc.
MUNICIPIUL STRĂȘENI
Aflat pe malul râului Bâc, în zona codrilor Mol-
dovei, la doar 23 km de capitală în direcția nord-
vest, Strășeni are prima atestare documentară la
20 martie 1545. Denumirea Strășeni poate prove-
ni de la cuvântul „strașnic”, deoarece pe timpurile
lui Ștefan cel Mare s-au dat în aceste locuri bătălii
grele și ecoul acelor evenimente se moștenește
în denumirea acestei localități de codru. La fel,
se spune din vechime că partea centrală a țării a
fost streașină pentru capitală sau că provine de la
străjerii care vegheau drumul de codru mai multe
veacuri la rând. O altă explicație ar fi cea legată de
76
ocupațiile tradiționale ale băștinașilor. În părțile
Strășenilor, erau meșteri lemnari, care tocmeau
niște streșini de minune, și de aici regiunea de
centru este vestită pentru streșinile sale unice.
Conform datelor arheologice, cele mai tim-
purii urme de locuire aici datează din prima
epocă a fierului (sec. XII-XI a. Chr.), când în
preajma actualului oraș a existat o așezare a tra-
cilor timpurii. Ulterior, în sec. IV-III a. Chr., pe
moșia localității este cunoscută o așezare atri-
buită geților. Prin sec. X-XII, aici, pe malul r. Bâc,
erau două sate, iar în sec. XIV-XVII a mai apărut
încă o așezare. Mai târziu, acestea s-au contopit
în vatra așezării actuale. Totuși, Străşeni a fost
menţionat pentru prima dată, când Alexandru
Voievod, Domnul Moldovei, oferă mănăstirii
Pobrata o jumătate de moşie, pe care călugării
o aveau în dar. În secolul al XVIII-lea, „Stră-
şeani de pe Bâc” era în proprietatea mănăstirii
„Sfânta Vineri” din Iaşi. Se cunoaște că în 1785
aici a fost reclădită o biserica din lemn. În 1875 a
fost zidită din piatră biserica „Sf. Nicolae”, care
și azi poate fi văzută în vatra veche a localității.
Pe lângă aceasta, în 1906, se înființează o școală
bisericească. Ulterior, pe teritoriul localității a
fost ridicată biserica „Sf. Cuvioasa Paraschiva”.
Prin 1875 funcționa prima moară cu aburi, iar sa-
tul era deja înconjurat de câteva mori de vânt.
La încep. sec. XX, aici funcționa un spital, care
a jucat un rol important în tratarea răniților din
Primul Război Mondial. În 1910, aici funcționau
două școli, iar în 1933, localitatea avea deja cinci
școli – trei mixte, una de fete și una de băieți.
După 1918, după Marea Unire, Strășenii devin moldo-polonez de revitalizare urbană prin artă
reședință de plasă. Prin anii ’60-’70 ai sec. XX, stradală. De sărbătorile naționale sau la eveni-
Strășeni devine centru raional. mente importante ale orașului se depun flori la
Este recomandat un interesant tur al orașu- bustul domnitorului „Ștefan cel Mare și Sfânt”
lui Strășeni, care cuprinde cele mai importante sau în preajmă, la bustul lui Mihai Eminescu (re-
obiective turistice ale orașului: Biserica orto- alizat de sculptorul Roman Manevici) și la bus-
doxă „Sf. Ierarh Nicolae”, Biserica ortodoxă „Sf. tul poetului Grigore Vieru (realizat în Botoșani
Cuvioasă Paraschiva”, Școala „D. Dombrov-Căl- de către artistul român M. Mănăstireanu).
dăreanu”, Primăria mun. Strășeni, Școala de Gara feroviară din or. Strășeni, inițial, a fost
Arte, Alelierul creativ „MândrIA Basarabia”, o clădire construită din lemn, similară cu gările
Centrul meșteșugăresc de țesere a covorului obișnuite de gubernie. Din 1873, funcționa linia
„Casa Mărgineanu”, Parcul orășenesc central de cale ferată Chișinău – Cornești, apoi ea a fost
„Ștefan cel Mare”, Parcul „Mihai Eminescu”, prelungită până la Ungheni și Iași. Probabil, așa
Stația gării feroviare a orașului și altele. Turiștii a văzut-o și poetul Mihai Eminescu, aflat aici în
vor cunoaște mai multe detalii despre zone- trecere spre Odessa în anul 1885 (despre acest
le vechi ale municipiului, cum ar fi Fundătură, fapt menționează placa comemorativă). Pe
Podiș, Podul Volocii, Aleea Plopilor, sectorul atunci, Strășeni era un târgușor, a cărui dezvol-
Stația Veterinară, La Iakir, sectorul centru, Zona tare a fost impulsionată de deschiderea circula-
Industrială, Făgureni și altele. ției pe calea ferată Chișinău – Ungheni – Iași.
Mai jos sunt descrise câteva dintre atracțiile Clădirea actuală a gării datează cu a. 1930. Din
recomandate. această gară, în 1941 și în vara anului 1949, au
fost urcați în vagoane peste 300 de strășeneni
Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” este un mo-
gospodari și deportați în Siberia. Acele două va-
nument arhitectural de importanță națională,
luri de represiuni și azi mai sunt vii în memoria
este construită din lemn în anul 1835, piatra de
localnicilor supravețuitori. O curiozitate a sta-
temelie fiind pusă în anul 1818. Dar se știe că
ției este plopul alb secular, luat în ocrotire de
prima biserică din lemn în Strășeni a fost con-
stat. La fel, aici poți vedea o pasarelă înaltă, ce
struită prin anii 1600 pe teritoriul cimitirului de
traversează aerian drumul, pentru a face legătu-
lângă lăcașul actual. Biserica „Sf. Ierarh Nico-
ră între stația de cale ferată și autogară.
lae” a fost reconstruită din piatră în perioada
1875 - 1877. Între anii 1958 – 1993 biserica este
închisă de regimul comunist.
Biserica „Sf. Cuvioasă Paraschiva” este un
monument ecleziastic de importanță naționa-
lă, construit după proiectul marelui arhitect A.
Șciusev, în a. 1907, în centrul municipiului.
Școala „D. Dombrov-Căldăreanu” – prima
școală primară româna din Strășeni (azi Centrul
de plasament ,,Neomanist”), a funcționat în anii
1930 într-o casă a unui boier local (construită în
1912). Aici este un mic spațiu amenajat cu ex-
ponate tradiționale, vechi de peste un secol,
din colecțiile familiilor beneficiarilor centrului.
Există și spațiu de agrement – grădina cu cas-
tani și arbuști diverși, un cuptor tradițional și un
teren amenajat cu parcare pentru turiști.
Parcul central „Ștefan cel Mare” este un
refugiu pentru spiritul uman, oferind linişte şi
pace. În Strășeni, turiștii pot admira două picturi
murale – „Pace și prietenie” și „Brâu moldove-
nesc”, care au fost realizate în baza unui proiect
77
CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ ȘOLDĂNEȘTI
Muzeul de Istorie și Etnografie a or. Șoldănești,
str. Parcului 5, or. Șoldănești,
tel: +373 68511415
DESTINAȚIA TURISTICĂ ȘOLDĂNEȘTI
Raionul Șoldănești este situat în partea
centrală a Republicii Moldova, la o distan-
ță de 110 km de capitală. Orașul reședință
Șoldănești este amplasat pe podișul de nord
al Moldovei și este așezat în valea râului Cior-
na. În partea de nord şi nord-vest, raionul are
hotare administrative cu raionul Floreşti, la
sud-vest – cu raionul Teleneşti, la sud şi sud-
est – cu raionul Rezina, la est – cu UAT din
stânga Nistrului.
ATRACȚII NATURALE
Destinația turistică Șoldănești ne surprin-
de, în primul rând, datorită peisajelor fascinan-
te de-a lungul Nistrului, unde printre stâncării
se ascund mai multe locuri de nedescris. La
Glinjeni găsim o rezervație naturală silvică, iar
în preajmă – încă alte trei rezervații peisajere
(Dobruşa, Poiana Curătura, Climăuţii de Jos) și
trei monumente geo-paleontologice, ocrotite
de stat (profilul geologic de lângă satul Soco-
la, aflorimentul Răspopeni, cariera Şoldăneşti)
etc. La acestea se mai adaogă trei monumente
hidrologice protejate (izvorul Cărăuşilor din
Climăuți, izvoarele din preajma satului Za-
horna, izvorul din satul Sămăşcani), precum și
cei doi stejari seculari – renumitul Stejar al lui
Ştefan cel Mare din satul Cobâlea și altul – de
la marginea satului Zahorna.
ATRACȚII TURISTICE
CULTURALE ȘI ISTORICE
Raionul Șoldănești este foarte atractiv pen-
tru vizitatorii țării, oferind cu drag peste 182 de
monumente ale civilizației umane, protejate
de stat, inclusiv 128 de monumente de impor-
tanță națională și 54 – de importanță locală.
79
Deopotrivă cu cele ocrotite de stat, pe teritoriul
raionului sunt cunoscute și alte monumente,
care, deocamdată, nu au fost luate sub protecție.
La momentul de față, aici sunt documentate pes-
te 140 de situri arheologice, reprezentate de cetă-
țui, așezări străvechi, antice și medievale, movile
funerare (tumuli) și necropole din diferite perioade
istorice. De asemenea, atractive pentru turiști pot
fi: 27 de biserici, un conac, o casă memorială, 29
de monumente de arhitectură, 35 de monumente
de importanță istorică, nouă monumente de artă și
patru monumente social-economice, majoritatea
dintre ele fiind ocrotite de către stat.
SITURI ARHEOLOGICE
●● Cetățui (Alcedar „La Cordon”, sec. IV-III a.
Chr.; Curătura, sec. IV-III a. Chr.; Parcani,
sec. IV-III a. Chr.; Glinjeni „La Șanțuri”,
sec. IV-III a. Chr.; Glinjeni „La Lacuri”, sec.
IV-III a. Chr.; Olișcani, sec. IV-III a. Chr.;
Cimăuții de Jos, sec. IV-III a. Chr.; Alcedar,
sec. X-XII; Sămășcani, sec. X-XII)
●● Așezări străvechi (Climăuții de Jos, pale-
olitic; Vadul Rașcov, paleolitic; Poiana,
paleolitic; Șoldănești, paleolitic; Rogojeni,
paleolitic; Șipca, mil. V-IV a. Chr.; Curatu-
ra, mil. V-IV a. Chr.; Olișcani, mil. V-IV a.
Chr.; Rogojeni, mil. V-IV a. Chr.; Socola,
mil. V-IV a. Chr.; Mihuleni, mil. V-IV a. Chr.
și sec. X-IX a. Chr.; Cușmirca, sec. X-IX a.
Chr.; Șoldănești, sec. VIII-VII a. Chr. ș.a.)
●● Așezări antice (Socola, sec. IV-III a. Chr.;
Mihuleni, sec. IV-III a. Chr.; Cușmirca, sec.
IV-III a. Chr.; Cotiujeni, sec. II-IV p. Chr.; Cu-
rătura, sec. II-IV p. Chr.; Cușelăuca, sec. II-
IV p. Chr.; Răspopeni, sec. II-IV p. Chr. ș.a.)
●● Așezări medievale (Alcedar, sec. VII-XII;
Cotiujeni, sec. VII-XII; Parcani, sec. X-XII a.
Chr., Șoldănești, sec. X-XII ș.a.)
80
●● Tumuli din diferite perioade istorice
(Cobâlea, Cotiujeni, Pohoarna, Rogojeni,
Șestaci, Cușelăuca, Găuzeni, Mihuleni
ș.a.)
●● Necropole vechi (Climăuții de Jos, sec.
X-IX a. Chr.; Alcedar, sec. X-IX a. Chr.;
Mihuleni, sec. X-IX a. Chr.; Poiana, sec.
X-IX a. Chr.; Șoldănești, sec. VIII-VII a.
Chr.; Cobâlea, sec. II-IV p. Chr. ș.a.)
BISERICI VECHI
●● Complex rupestru (Socola, sec. III-XV),
●● Turnul-poartă clopotniţă, la intrarea în
cimitir (Vadul Raşcov, sec. XVII-XVIII),
●● Schitul „Sf. Nicolae” (Dobruşa, 1772 - înc.
sec. XIX),
●● Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” (Vadul
Raşcov, 1787 – sf. sec. XIX),
●● Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”
(Cuşelăuca, 1790 – înc. sec. XX),
●● Mănăstirea „Sf. Nicolae” (Dobruşa, 1807 –
înc. sec. XX),
●● 17 biserici din sec. XIX (Pohoarna, 1828;
„Schimbarea la Faţă”, cu clopotniţa-poar-
tă, Cobâlea, 1820-1834; „Sf. Arhanghel
Mihail”, Chipeşca, 1843; „Sf. Arhanghel
Mihail”, Cotiujeni, 1861; „Naşterea Maicii
Domnului”, Salcia, 1861; „Sf. Nicolae”,
Parcani, 1865; „Sf. Nicolae”, Şestaci, 1866;
„Sf. Arhanghel Mihail”, Mihuleni, 1871;
„Sf. Arhanghel Mihail”, Şoldăneşti, 1879;
Fuzovca, 1881; „Sf. Nicolae”, Cotiujeni,
1883; „Sf. Grigore Teologul”, Receşti,
1883; „Sf. Dumitru”, Climăuţii de Jos,
1889; „Sf. Arhangheli”, Găuzeni, 1890;
„Sf. Varvara”, Socola, 1890; „Sf. Nicolae”,
Răspopeni; Zahorna),
●● 4 biserici de la începutul sec. XX („Naşte-
rea Maicii Domnului”, Sămăşcani, 1901; „Sf.
Nicolae”, Olişcani, 1905; „Sf. Gheorghe”,
Şestaci, 1913; „Sf. Cuvioasa Paraschiva”,
Hlijeni, 1916).
MONUMENTE DE ARHITECTURĂ
●● Complex rupestru (Socola, sec. III-XV),
●● Turnul-poartă clopotniţă la intrarea în cim-
itir (Vadul Raşcov, sec. XVII-XVIII),
●● Schitul „Sf. Nicolae” (Dobruşa, 1772 - înc.
sec. XIX),
●● Mănăstirea „Sf. Nicolae” (Dobruşa, 1807 –
înc. sec. XX),
●● Şcoala primară Răspopeni, 1870
●● Conac cu parc, Răspopeni, sec. XIX
●● Spitalul Vadul Raşcov, sf. sec. XIX
●● Bancă, Vadul Raşcov, înc. sec. XX
MONUMENTE DE ISTORIE
●● Stejarul lui Ştefan cel Mare (Cobâlea, sec. XIV-XV),
●● Casa academicianului S. Ciubotaru (1929-1984,
Cobâlea),
●● Staţia de cale ferată Şoldăneşti, sf. sec. XIX,
●● Varniţa Hlijeni, sf. sec. XIX,
●● 31 de monumente comemorative de război.
CONACE VECHI
●● Conac cu parc (Răspopeni, sec. XIX),
●● Casa boierului (Șoldănești, sf. sec. XIX).
MONUMENTE DE ARTĂ
●● două complexe de sculptură populară
(Vadul Raşcov – din sec. XVIII-XX, Olişcani
– din sec. XIX-XX),
●● Semn comemorativ „Stâlpul cărăuşului”
(Rogojeni, sec. XVIII),
●● Modul al coloanei infinitului (Răspopeni, la
biserică, sec. XIX-XX),
●● două monumente funerare din sec. XIX
(Șestaci, Parcani) și trei mese de pomenire
(Chipeșca, Răspopeni).
ATRACȚII SOCIO-ECONOMICE VECHI
●● Şcoala primară (Răspopeni, 1870),
●● Spitalul Vadul Raşcov (sf. sec. XIX),
●● Staţia de cale ferată (Şoldăneşti, sf. sec. XIX),
●● Varniţa (Hlijeni, sf. sec. XIX).
FACILITĂȚI TURISTICE
STRUCTURI DE CAZARE
●● Hotel „Dumbrava” (com. Parcani, raionul
Șoldănești)
STRUCTURI DE ALIMENTARE
●● Restaurantul „Vila Alba” (or. Șoldănești),
●● Café by Brodețchi (or. Șoldănești),
●● Restaurant „Dumbrava” (com. Parcani, raio-
nul Șoldănești).
SPAȚII DE RECREERE ȘI AGREMENT
●● Parcul orașului Șoldănești (amplasat într-o
zonă istorică a oraşului, are peste 150 de ani,
din sec. XIX fiind parte a grădinii boierului
local,
●● Scuarul (or. Șoldănești),
●● Lacul de agrement „La Vlad”, „Casa pes-
carului” (or. Șoldănești).
●● Bazinul acvatic extravilan.
ATELIERE ALE MEȘTEȘUGARILOR LOCALI
●● Vladimir Diacov – cioplit artistic în lemn
și împletitul cu lozie (or. Șoldănești),
81
●● Feodor Creciun – împletitul cu lozie (or.
Șoldănești),
●● Afanasii Carp – modelator în argilă (or.
Șoldănești),
●● Svetlana Beschieru – broderie (s. Cobâlea).
EVENIMENTE IMPORTANTE
●● Festivalul republican de muzică și dans „La
umbra stejarului”, organizat de Primăria
or. Șoldănești în parteneriat cu Primăria s.
Cobâlea și CNCPPCI din or. Chișinău;
●● Festivalul folcloric interraional „Nistrule cu
apă rece”, s. Socola;
●● Festivalul republican de poezie și cântec
„Dumitru Matcovschi”, s. Vadul-Rașcov;
●● „Ziua Daciei”, organizată de Primăria or.
Șoldănești și cea din Rogojeni;
●● Decada mărțișorului „Mărțișor în prag de
primăvară” – luna martie;
●● Ziua Internațională a Muzeelor, luna mai;
●● Festivalul cântecului pascal „Cu gândul la Tine,
Doamne”, anual, la sărbătorile pascale;
●● Festivalul obiceiurilor de iarnă „Să trăiți, să
înfloriți”, decembrie-ianuarie;
●● Festivalul folcloric raional „La vatra sar-
malelor”, organizat de Primăria or. Șoldănești,
în parteneriat cu Primăria Cușmirca;
●● „Ziua Independenței”, succedată de „Parada
Portului popular”.
MUZEE
●● Muzeul de Istorie și Etnografie a or. Șoldănești,
●● Casa-muzeu „Dumitru Matcovschi”, s.
Vadul-Rașcov.
CENTRUL DE INFORMARE
A TURIȘTILOR
Este amplasat în Muzeul de Istorie și Etnogra-
fie a or. Șoldănești, str. Parcului 5, or. Șoldănești,
tel: +373 68511415.
RUTE TURISTICE ÎN ZONA TURISTICĂ
Trasee propuse de Proiectul
„MuseumInfoTur”:
Traseu nr. 1 „Intersecții seculare între oameni,
locuri și tradiții” (Așezările de tip Sântana de
Mureș-Cerneahov dintre râurile Nistru și Dunăre),
20 de localități, itinerar: Galați (România) – Șen-
dreni (jud. Galați, România) – punct de frontieră
Giurgiulești-Galați – Slobozia Mare – Chișinău
82
– Strășeni – Vorniceni – Lozova – Pârjolteni
– Călărași – Orhei - Brăviceni – Alcedar – Ma-
teuți – Solonceni – Rezina – Criuleni – Vadul
lui Vodă – Bălțata – Delacău – Mereni – Chi-
șinău – Galați; distanță ~ 1300 km, durată 4
nopți / 5 zile.
Traseu nr. 2 „Civilizația medievală la Nistrul
Mijlociu”, 16 localități, itinerar: Chișinău – Va-
dul Rașcov – Socola – Boșernița – Rezina –
Țipova – Lalova – Orhei – Lopatna – Jora de
Sus – Jora de Mijloc – Jora de Jos – Criuleni –
Slobozia Dușca – Dubăsarii Vechi – Delacău –
Șerpeni – Chișinău; distanță ~ 500 km, durată
2 nopți / 3zile,
Traseu nr. 3 „Localități cu vechime de vea-
curi”, 17 localități, itinerar: Chișinău – Căpriana
– Lozova – Sadova – Pârjolteni – Horodiște –
Călărași – Vatici – Orhei – Cinișeuți – Cobâlea
– Horodiște – Râșcova – Mașcăuți – Bălășești
– Jevreni – Mereni – Chișinău; distanță ~ 500
km, durată 2 nopți / 3 zile.
Traseu nr. 8 „Locuri arhaice de trai și de
rugă”, trei localități, itinerar: Șoldănești – Do-
brușa – Rogojeni – Șoldănești, distanță: ~ 100
km (tur-retur), durată: 1 zi
Tur de oraș Șoldănești (Centrul de infor-
mare turistică, Biserica „Arhanghelilor Mihail
și Gavriil”, Stația de cale ferată, Turnul de apă
al căii ferate, Izvorul „La Paraschiv”, Canionul
de lângă Șoldănești, Monumente comemorative
de război etc). Distanță: ~ 30 km, durată: 2-4 ore.
ALTE TRASEE RECOMANDATE
„Chişinău – Vadul Rașcov „La baștina lui
Dumitru Matcovschi”, „Chişinău – Șoldănești”.
ORAȘUL ȘOLDĂNEȘTI
Legenda localității povestește că își tra-
ge denumirea de la un tânăr boier cu numele
Șoldan, care în mai multe lupte s-ar fi manifes-
tat deosebit, de vreme ce a meritat o răsplată
domnească – moșiile mai multor sate, unul din-
tre care se va numi apoi Șoldănești.
La 1610, Șoldănești apare într-o mărturie
hotărnicească privind satele vecine Mihuleni
și Glăvăneşti (Șipca). În acea perioadă, stăpânul
satului Șoldănești era boierul Pisoţchi cu șotia
sa Tudosca, fiica marelui logofăt Pătrașcu Șol-
dan. Se știe că neamul Șoldăneștilor este unul
din cele mai vechi din Moldova. Pe parcursul se-
colelor XV-XVII, au fost un șir de nobili cu nume
Șoldan, cărora, în repetate rânduri, le-au fost în-
credințate cele mai de răspundere dregătorii din
țară. Pătrașco Șoldan, fiul lui Nădăbaico, era pe
la înc. sec. XVII mare logofăt al Țării Moldovei.
Vatra orășelului, după cum confirmă cer-
cetările arheologice, are o istorie milenară.
Primele urme ale prezenței oamenilor aici au
fost descoperite în locul numit „La Budăi” și
datează din epoca paleoliticului. Urmează un
șir de așezări în locurile „La Bursuci”, „La Coa-
da Râpii” etc., din perioada eneolitică, atribuite
faimoasei culturi Cucuteni-Tripolie. Actualul
teritoriu al orășelului a fost locuit și în epoca
fierului, când aici au existat câteva așezări nu
prea mari și un cimitir – toate atribuite cultu-
rii Basarabi-Șoldănești din sec. VIII-VII a. Chr.
Numeroase sunt și descoperirile care aparțin
perioadei daco-romane, acestea fiind atestate
în patru locuri din vatra or. Soldănești. Perioada
secolelor VI-XIII este prezentă prin trei așezări,
unde au fost descoperite fragmente de cerami-
că, unele având înscrise semne de identificare
a meșterilor olari, care au confecționat vasele,
fragmente din țevi de lut de la trei cuptoare.
Începând cu mil. V a. Chr. și pană în sec. XIV,
populația ducea un mod de viață sedentar, îm-
binând agricultura cu creșterea vitelor.
În cadrul turului de oraș, turiștii pot vizita
obiective turistice importante ale orașului, dar
și din împrejurimile acestuia.
Muzeul de Istorie și Etnografie al or. Șol-
dănești e amenajat în preajma Parcului Mare
și oferă informații utile privind patrimoniul
turistic al orașului și al raionului Șoldănești.
Muzeul are exponate adunate din tot teritoriul
raionului: obiecte de cult, obiecte etnografice,
cărți vechi, fotografii, documente și monede
etc. Este localizat în incinta Casei slujnicilor
boierului Râșleakov, care era moșierul satului
Șoldănești în perioada țaristă, casă cu o ve-
chime de peste 150 de ani. Ulterior, prin anii
1978, a fost instituita Școala de muzică, activă
până în anul 2019. Din 25 mai 2021, Consiliul
orașului Șoldănești înființează Instituția Publi-
că „Muzeul de Istorie și Etnografie al orașului
Șoldănești”, cu statut de muzeu local.
Biserică „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” e menți-
onată pe la sfârşitul secolului XVIII. Mai târziu
(1804), apar și alte descrieri despre biserica din
lemn, cu acoperişul din lemn, care apoi este
refăcută în piatră. În 1957, activitatea bisericii
a fost interzisă, edificiul fiind utilizat pentru
activităţi economice. La 14 noiembrie 1993, a
fost redeschisă biserica din Șoldănești.
Stația de cale ferată a fost construită în anul
1894, în perioada țarului Nicolai I, inițialele
căruia le putem vedea gravate chiar pe pilonii
exteriori ai clădirii. În perimetrul ce constituie
suprafața gării erau construite subteran canale
de apă, care își aveau scurgerea directă în râul
Ciorna, precum și un apeduct, ce ducea pâna la
iazul cunoscut azi drept „Kazionnâi”. Stația de
cale ferată e amplasată pe tronsonul Râbnița –
Bălți, pe care la sfârșitul secolului XIX se afla
anual în circulație o cantitate importantă de
mărfuri pentru export, inclusiv produse cere-
aliere, vin, tutun, lână. În ograda gării feroviare
Șoldănești a fost ridicat un monument consa-
crat jertfelor deportărilor staliniste.
Turnul de apă al căii ferate deține statut
de monument istoric de categorie națională,
fiind un obiect din componența ansamblului
83
Stației de cale ferată (sf. sec. XIX) din orașul
Șoldănești. Actualmente, nu este functional.
A fost construit în anul 1893, cu scopul de a
asigura cu apă locomotivele. Turnul este con-
struit din cărămidă roșie. În interior, are trei
niveluri, iar în partea de sus se află o cisternă
și un sistem de conducte. Turnul este dotat cu
o conductă de presiune, o conductă de rami-
ficare și o conductă de revărsare. Pe viitor se
prevede ca turnul să fie transformat într-un
muzeu al apei.
Izvorul „La Paraschiv”, numit și Izvorul
mare, se presupune că ar fi fost făcut de un
bun gospodar Efrem Paraschiv în perioada
anilor 1800. Apa este adusă din afara satului
Șoldănești, de pe deal, din câmp, pe perne
din pietre. De-a lungul anilor este îngrijit de
urmașii dinastiei Paraschiv.
Canionul de lângă Șoldănești (loc numit
de localnici „stânca”) este cunoscut de mul-
ți amatori de drumeții. Aici putem întâlni
construcții inginerești unice pentru Moldo-
va, edificate la sfârșitul secolului XIX. Din
acele vremuri, aici, chiar pe malurile abrupte
ale canionului, a fost construită calea ferată
ce unește orașele Bălți, Râbnița și Slobodca
ucraineană. Această minune inginerească de
la calea ferată funcționează și în prezent. Cu
ajutorul mecanismelor și sculelor primitive,
inginerii de aici au construit cel mai lung tu-
nel din Moldova (cca 160 m), ziduri imense de
sprijin, poduri din metal, canale de drenare
etc. În afară de acestea, canionul e, pur și sim-
plu, spectaculos – prin valea sa curge râulețul
Ciorna, peste mai multe cascade, iar malurile
ajung la înălțimi de 120-160 m.
Buncărul sovietic urma să fie o bază milita-
ră de ultimă generație și un punct de coman-
dă de rezervă pentru Statul-Major al Direcției
Sud-Vest a Forțelor Armate ale Tratatului de
la Varșovia. Buncărul subteran, cu treispreze-
ce etaje, este considerat unul dintre cele mai
mari din fosta URSS. Construcția începuse
prin anul 1985 în pădurea din s. Olișcani, r-nul
Șoldănești. Odată cu destrămarea Uniunii So-
vietice, s-au stopat și lucrările de pe șantierul
bazei militare. Chiar dacă în acel moment baza
militară era aproape gata, în anii ’90 s-au ars
toate actele, au încetat lucrările, iar soldații au
plecat de acolo. Orășelul militar și oficiile au
84
fost abandonate, iar câteva etaje ale celor două
buncăre au fost inundate.
CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ GALAȚI
Căminul cultural „George Coșbuc” a fost con-
stituit în anii 1925-1929 cu ajutorul venit din partea
Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol”. În
1980, când s-a înfiinţat raionul Şoldăneşti, instituţia
devine Casă raională de cultură, unde activau multe
colective artistice model, ce evoluau în toată țara şi
peste hotarele ei (Turcia, Cehia, Italia, Ucraina, Ro-
mânia). În anul 2000, s-a revenit la denumirea istori-
că – Căminul cultural „George Coşbuc”.
Cariera părăsită de lângă stația de cale ferată
Șoldănești este o secțiune geologică cu o rocă
abundentă în scoici  Melanopsis impressa, foarte
rar întâlnite în Republica Moldova. Mai sus, se află
1,2-1,5 m de depozite de marnă albă și roșiatică, cu
cochilii de moluște (Mactra, Trochus etc.). Urmea-
ză un perete de calcar cu înălțimea de 10 – 12 m.
Obiectivul a fost luat sub protecția statului în 1975
și reconfirmat în 1998 în cadrul fondului ariilor na-
turale protejate de stat.
Fântâna fostului iaz „Kazionnâi” aprovizio-
na locomotivele cu apă, dat fiind faptul că ele
mergeau cu cărbuni ce încălzeau apa, astfel
creându-le aburii pentru puterea de tracțiune a
motoarelor de altădată. Fântâna avea 7-8 metri
adâncime și se alimenta din apele iazului.
Monumentele comemorative de război:
monumentul gloriei militare, monumentul
pentru comemorarea victimelor războiului
din Afganistan, răstignirea în memoria parti-
cipanților la conflictul de pe Nistru.
Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” – Secția Lapidarium,
str. Mr. Iancu Fotea, nr 2 bis, mun. Galați, România,
tel: 0733 730 573; 0236 412 408,
e-mail: muzeuistoriegalati@yahoo.com;
muzeografi.migl@gmail.com; relatiipublice@migl.ro,
www.migl.ro

DESTINAȚIA TURISTICĂ GALAȚI
Galați, județul dintre Dunăre, Siret și Prut, este
un ansamblu fascinant de istorie și cultură, pei-
saje urbane și peisaje naturale. Istoria Galațiului
este strâns legată de Dunăre, portul înflorește,
odată ce i se acordă statutul de porto-franco în
anul 1837, însemnând faptul că mărfurile nu erau
supuse taxelor vamale și nici altor formalități fis-
cale, statut pe care l-a avut până în anul 1883. Ac-
tivitatea portuară a luat amploare, astfel orașul de
la Dunăre a devenit principalul exportator și im-
portator de mărfuri din țară, existând legături co-
merciale cu orașele Constantinopol, Londra, Am-
sterdam, Odessa. Datorită faptului că orașul se
dezvolta comercial, aici s-au stabilit evrei, greci,
italieni și alte etnii. Amintim și faptul că în anul
1930 în Galați se aflau 30 de consulate.
Marile Puteri au fost cele care au înființat Comisia
Europeană a Dunării și au stabilit ca sediul să fie la
Galați. CED și-a început activitatea la Galați în anul
1856, cu rolul de a reglementa navigația pe Dunăre.
Instituția a funcționat aici până în anul 1938.
Marile Puteri au fost cele care au înființat Comisia
Europeană a Dunării și au stabilit ca sediul să fie la
Galați. CED și-a început activitatea la Galați în anul
1856, cu rolul de a reglementa navigația pe Dunăre.
Instituția a funcționat aici până în anul 1938.
86
Galațiul are mai multe comori decât este ști-
ut. Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galați
deține obiecte ale domnitorului Alexandru Ion
Cuza, certificatul de aviator al Smarandei Brăescu,
eliberat la 25 martie 1935 de către Aeroclubul
Regal al Imperiului Britanic, precum și alte obiec-
te ale acesteia. În Galați se găsesc și incunabule
și elzevire de importanță națională, care sunt în
grija Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”. Nu este
cunoscut nici faptul că în anul 1926 se deschide
prima linie aeriană de călători, cu ruta București
– Galați – Chișinău. Aeroportul din Galați își înce-
tează activitatea în timpul comunismului.
Amintim și de oamenii din istoria Galațiu-
lui, care s-au născut pe aceste meleaguri sau
care au avut un rol important în dezvoltarea
orașului. Alexandru Ioan Cuza, deși născut în
Bârlad, a avut o relație strânsă cu portul de la
Dunăre, reprezentând orașul în divanul ad-hoc
de la Iași din 1857, a fost pârcălab de Covurlui
și președinte al Judecătoriei Covurlui. Un alt
nume legat de Galați este cel al lui Costache
Negri, deși nu s-a născut la Galați, a fost pâr-
călab de Covurlui. Casa acestuia din comuna
Costache Negri a fost transformată în muzeu.
Probabil, puțini sunt cei care știu că valsul
„Valurile Dunării” a fost compus de compozi-
torul Iosif Ivanovici. Născut în Timișoara, s-a
mutat ulterior în Galați, unde a crescut și a tră-
it o mare parte a vieții sale, a fost dirijor al Fan-
farei Regimentului 11 Siret din Galați. Rămâ-
nând tot în sfera oamenilor de artă, îi amintim
pe Nae Leonard, considerat prințul operetei
românești și pe pictorul Nicolae Mantu.
O importantă personalitate născută în ju-
dețul Galați este Smaranda Brăescu, care a
fost prima femeie-parașutist cu brevet din
România, campioană europeană și mondială
la parașutism. George Fernic, fiul inginerului
Gheorghe Fernic (fostul proprietar al Șantie-
rului Naval din Galați), a fost inginer, pilot și
constructor de avioane, în S.U.A. a construit
câteva tipuri de avioane după concepție pro-
prie, cel mai cunoscut fiind „Fernic IX” (F.T.
9) – monoplan, bimotor, echipat cu motoare
Wright-Whirlwind, primul avion cu tren de
aterizare triciclu, testat în tunelele de vânt de
la Școala de Aeronautică Guggenheim din ca-
drul Universității din New York. Arhitectul și
inginerul Anghel Saligny s-a născut tot în Ga-
lați și este constructorul Silozului din Portul
Galați și al Podului „Carol I” de la Cernavodă.
George și Jean Makșay au imortalizat în ima-
gini momente importante din istoria locală și
națională, ajungând să fie fotografi și la curtea
regală. Lista oamenilor de seamă din județul
Galați nu se oprește aici, aceasta fiind mult mai
lungă, așa că vă invităm în portul de la Dunăre,
pentru a-i descoperi pe ceilalți.
Județul se bucură de numeroase atracții
turistice naturale sau de patrimoniu. Dintre
atracțiile turistice naturale amintim de Parcul
Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, Du-
nele de nisip de la Hanu Conachi și Pădurea
Gârboavele, care găzduiește două muzee, un
centru de echitație și două complexe de agre-
ment. Dacă suntem pasionați de istorie, putem
vizita situl arheologic Castrul Roman Tirighi-
na-Barboși sau casele memoriale de la sate,
dintre care amintim de Casa Memorială „Hor-
tensia Papadat-Bengescu”.
87
 ATRACȚII NATURALE
Peisajele luncilor și ale câmpiilor Galațiului
oferă o plimbare și o priveliște de neuitat. Cele
16 rezervații naturale din județ prezintă un inte-
res deosebit datorită diversității florei și a faunei.
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Infe-
rior, situat în sud-estul județului Galați, este
inclus în rețeaua ecologică europeană Natura
2000 datorită biodiversității acesteia. Parcul
se întinde pe o suprafață de 145 km2, dintre
care 62% reprezintă ecosistemele acvatice și
25% sunt ocupate de păduri de luncă. Arealul
parcului se suprapune peste „Lunca Joasă a
Prutului ”, în proporție de 98%. Flora rezerva-
ției este specifică vegetației de baltă, asociată
cu cea acvatică, astfel întâlnim stuf, nuferi și
multe altele. În ceea ce privește fauna, aceas-
ta este bogată în pești și păsări. Dintre speciile
de păsări amintim de gârlița mică, rața roșie,
cristelul de câmp, stârcul pitic,  barza neagră,  ●● Balta Potcoava din comuna Braniștea;
șoimul de seară, turturica, pescărușul albastru
și multe altele. Aici turiștii au posibilitatea de a
urmări păsările care cuibăresc, migrează sau se
hrănesc în zonă, datorită observatoarelor orni-
tologice, care au fost montate în Lacul Brateș,
Lacul Vlăscuța, Lacul Vlădești, Lacul Pochina,
Zona Șivița și Balta Mața-Rădeanu.
Din rețeaua ecologică europeană Natura
2000 fac parte și Dunele de nisip de la Hanu
Conachi, din comuna Fundeni, satul Hanu
Conachi. Dunele de nisip din rezervație sunt
unice în țară, la fel, flora și fauna sunt unice
în Moldova și extrem de rare în restul țării.
88
Astfel, Dunele de nisip de la Hanu Conachi re-
prezintă o arie naturală, cu o diversitate floris-
tică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel
de specii, cât și la nivel de ecosisteme terestre.
Rezervația Pădurea Gârboavele se află pe
raza comunei Tulucești, în care predomină ste-
jarul brumăriu și stejarul pufos, precum și tu-
fărișuri de păducel, migdal pitic și porumbar. Din-
tre speciile floristice, amintim de stânjenel, ruscuța
de primăvară, bujorul românesc, umbra iepurelui
etc. Turiștii se pot bucura de cele două complexe
de agrement – Stejarul și Deliria Dreams, de cele
două muzee în aer liber – Muzeul Satului „Petru
Caraman” și Muzeul Zonei Pescărești din Județul
Galați. O altă atracție din zonă este reprezentată
de cele două centre de echitație: Herghelia Tulu-
cești și Echitație Gârboavele.
În județ se pot vizita și următoarele rezerva-
ții naturale:
●● Balta Tălăbasca din comuna Tudor Vladi-
mirescu;
●● Lacul Pochina din comuna Suceveni;
●● Lacul Vlășcuța din comuna Măstăcani;
●● Locul fosilifer Berești din orașul Berești;
●● Locul fosilifer Rateș din municipiul Tecuci;
●● Locul fosilifer Tirighina – Bărboși din
municipiul Galați;
●● Ostrovul Prut din municipiul Galați;
●● Pădurea Breana – Roșcani din satul Roșcani;
●● Pădurea Buciumeni din comuna Buciumeni:
●● Pădurea Fundeanu din comuna Drăgușeni;
●● Pădurea Pogănești din comuna Băneasa;
●● Pădurea Tălășmani din orașul Berești.
ATRACȚII TURISTICE
CULTURALE ȘI ISTORICE
Orașul de la Dunăre este încărcat de istorie și
povești. Vă invităm la un tur al portului dunărean,
printre clădirile vechi de importanță națională
sau locală. Galațiul se bucură de 4 ansambluri
urbane, prezente în lista monumentelor istorice
2015, după cum urmează:
●● Ansamblul urban „Str. Domnească” – pe par-
tea dreaptă, de la nr. 24 până la Grădina Pub-
lică, pe partea stângă, de la str. G-ral Iacob
Lahovary (parcul municipal Mihai Eminescu)
până la nr. 141, Palatul Episcopal;
●● Ansamblul urban „Str. Nicolae Bălcescu” –
pe partea stângă, de la nr. 19 până la nr. 61
(până la str. Gării), pe partea dreaptă, de la
str. Eroilor până la str. Gării;
●● Ansamblul urban „Str. Eroilor” – pe ambele
părți, de la str. Domnească, numerele 3 și 6,
până la str. Nicolae Bălcescu, nr. 33 și 34;
●● Ansamblul urban „Str. Mihai Bravu” – pe ambele
părți, de la str. Gării până la str. Vasile Alecsandri,
de la numerele 1 și 2 până la numerele 43 și 50.
Astfel, vom începe turul orașul Galați din
zona centrală a acestuia, de la intersecția străzii
Domnești cu strada Brăilei. De aici putem ajunge
la faleza Dunării sau să continuăm plimbarea pe
ansamblul urban strada Domnească.
În drumul nostru din centru spre faleza Du-
nării, trecem pe lângă statuia lui Costache Negri,
realizată în anul 1912. Această statuie fusese, inițial,
amplasată în mijlocul Pieței Regale, astăzi intersec-
ția străzii Nicolae Bălcescu cu Strada Brăilei, distru-
să în cel de-al doilea război mondial. În partea din
față, pe soclu, putem citi un fragment din cuvânta-
rea acestuia de la Paris, din 27 septembrie 1848 „În
visurile mele înflorite se arată viitorul Români-
ei. Suntem milioane de români răzvrătiți; ce ne
lipsește ca să fim un neam tare? Unirea, numai
Unirea! Să trăiască dar Unirea Românilor.”
Continuând turul, ajungem la piațeta de
la faleză, la „Elice”, unde este amplasată Sta-
tuia lui Ion C. Brătianu, realizată de sculpto-
rul  Oscar Spaethe  din bronz. Deteriorată în
urma celui de-al Doilea Război Mondial, statu-
ia a fost înlăturată de pe soclu și din locul ei ini-
țial, urmând ca, în anul 1992, ea să fie reinstalată
în locul de acum.
Biserica fortificata Precista, cu hramul
Adormirea Maicii Domnului, este cel mai
vechi monument istoric din Galați. A fost
construită între anii 1643-1647, în timpul
domniei lui Vasile Lupu și îndeplinea o dublă
funcție: lăcaș de cult și cetate de apărare. Sis-
temul de apărare al bisericii se află la mijlo-
cul zonei mediane, fiind sub treptele scării o
capcană, ca un fel de groapă, care este astăzi
de 7 metri adâncime. În cazul în care asedi-
atorii reușeau să pătrundă în acest culoar,
trapele de deasupra capcanei erau trase cu
un sistem de scripeți, făcând dificilă, dacă nu
imposibilă, continuarea drumului spre apără-
torii micii fortificații. Pentru zidirea bisericii,
constructorii au folosit piatră, cărămidă, nisip
și var hidraulic, piatra a fost luată, în parte, de
la ruinele castrului Tirighina-Bărboși. Biseri-
ca Precista conține elemente de arhitectură
moldovenească.
La malul Dunării, a fost construit Palatul
Navigației, între anii 1912 - 1915, după proiec-
tul arhitectului Petre Antonescu. Aici se gă-
seau sălile de așteptare și serviciul de îmbar-
care – debarcare, în timp ce la etajul clădirii se
89
aflau birourile Direcțiunii Centrale a Serviciului
Navigației Fluviale Române, Inspectoratul Gene-
ral al Porturilor, Diviziile Serviciului Hidraulic pe
Dunărea de Jos și Prut și Oficiul Telegrafiei fără fir.
Pe strada Egalității, găsim poarta fostului
Han Turcesc. Monument istoric,  construit la
începutul secolului XIX-lea, este ultimul ves-
tigiu rămas dintr-un cunoscut han existent în
această zonă. Poarta este construită din cără-
midă, sub forma unei arcade cu arhivoltă, iar
originalitatea monumentului a fost distrusă
datorită lucrărilor de restaurate din anul 1983.
Faleza Dunării, amenajată în secolul XX,
este una dintre cele mai reprezentative zone
de agrement ale orașului, fiind un loc de pro-
menadă, de activități în aer liber sau pentru foto-
grafii. Pe parcursul falezei au fost amplasate sculp-
turi de metal impunătoare, dintre care le amintim
pe următoarele: „Fructul soarelui”, de George
Apostu, „Chemarea zborului”, de Silviu Catargiu;
„Poarta orașului”, de Gheorghe Terescenco, „Con-
fluențe”, de Manuela Siclodi. Menționăm faptul că
faleza gălățeană este cea mai lungă faleză de pe
parcursul Dunării, având aproximativ 4 km.
Revenind pe strada Domnească, începem
turul din Parcul Municipal „Mihai Eminescu”.
Parcul fost amenajat pe o fostă groapă de gu-
noi între anii 1880 și 1881, urmând ca în anul
1913 să fie construit în stil englezesc, ame-
najându-se un lac, un pod peste lac și o grotă
cu o cascadă, iar pavilionul rustic al parcului a
fost mutat, în anul 1960, în Parcul „Carol I”. Im-
portant este faptul că în acest parc se găsește
prima statuie în marmură a lui Mihai Eminescu,
din țară. Opera sculptorului Frederic Storck a
fost dezvelită în anul 1891, cu invitați de seamă,
precum Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Ion
90
Minulescu, Jean Bart, Nicolae Iorga, Maria Filo-
tti și mulți alții.
Biserica greacă cu hramul „Schimbarea la
față” a fost zidită între anii 1866 și 1872, stând
ca mărturie a minorității grecești ce a locuit
de-a lungul deceniilor în orașul de la Dunăre,
costurile construcției fiind acoperite de Co-
munitatea Grecească din Galați de la acea vre-
me. Clădirea se remarcă prin cele opt vitralii ce
reprezintă sfinți și apostoli.
Muzeul de Istorie „Paul Păltănea”, secția
Lapidarium, este vis-à-vis de Biserica greacă.
Inaugurat în 24 ianuarie 1939 sub denumirea de
Muzeul „Cuza Vodă”, este primul muzeu din Ga-
lați. Colecțiile lui sunt diverse și s-au îmbogățit
datorită donațiilor și achizițiilor, dar și din urma
cercetărilor arheologice, efectuate în zona cas-
trului roman de la Tirighina-Bărboși sau din car-
tierul Dunărea. În prezent, muzeul dispune de o
gamă largă de exponate, colecțiile acestuia fiind
diverse: arheologie, numismatică, medalistică,
etnografie, artă decorativă, documente și în-
scrisuri din epoca modernă și contemporană,
bunuri culturale memoriale, colecții de carte
veche, colecție de arme și uniforme militare,
colecții de știință și tehnică, unul dintre cele
mai reprezentative obiecte fiind un automobil
De Dion Bouton, colecția Comisiei Europene
a Dunării, care este alcătuită majoritatea din
obiecte de artă decorativă. Colecția Makșay
este denumită după un nume importat în arta
fotografiei gălățene, George și Jean Makșay. Cei
doi au imortalizat în imagini momente impor-
tante din istoria locală și națională. Această co-
lecție include obiecte memoriale, precum apa-
rate foto, clișee din sticlă și celuloid, fotografii.
Continuând traseul pe strada Domneas-
că, întâlnim fostul Grand Hotel, construit de
Elie Climis între anii 1911 – 1912 și face parte din
grupul de 18 hoteluri ridicate în epocă la Galați,
odată cu dezvoltarea portului. Clădirea este îm-
brăcată cu elemente decorative neoclasice și ba-
roce, remarcându-se cele două bowindow-uri ce
sunt decorate cu ornamente verticale, cu motive
geometrice și florale. În anul 1948, clădirea a fost
naționalizată, fiind în anul 1950 sediul Securității
Galați, iar din anul 1968 devine sediul Consiliu-
lui Popular al Municipiului Galați, al Comitetului
Municipal al PCR. Din anul 1990 este sediul Pri-
măriei Galați până la construirea noului sediu.
În spatele Grand Hotel se află Biserica Vovi-
denia, care a fost ctitorită în anul 1790 și a fost
sfințită cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii
Domnului”. În anul 1821, Biserica a fost arsă de
către turci, împreună cu celelalte biserici din
Galați. La restaurarea acesteia a fost realizată ac-
tuala tâmplărie, sculptată în lemn de cireș. Sunt
prezente elemente arhitecturale și decorative
specifice arhitecturii religioase moldovenești.
Menționăm că Biserica a servit drept catedrală,
ceea ce dovedește și faptul că în patrimoniul ei
se găsesc icoane din secolul al XVIII-lea și al XIX-
lea, cărți rare, manuscrise și obiecte liturgice. Un
nume important legat de Biserică este cel al Sul-
tanei Cuza, mama domnitorului Al. I. Cuza care
a fost înmormântată în curtea bisericii la 2 mai
1865. În 1873, la moartea domnitorului, osemin-
tele au fost strămutate în cavoul familiei, la moșia
de la Ruginoasa, dar piatra funerară poate fi văzu-
tă și astăzi în curtea bisericii.
Vis-à-vis de Grand Hotel se află sediul Rec-
toratului Universității „Dunărea de Jos”. Iniți-
al, clădirea a fost construită pentru a fi sediul
Palatului de Justiție din Galați. Monumentul a
fost ridicat între anii 1912 – 1923, din cauza Pri-
mului Război Mondial, lucrările au fost între-
rupte în toamna anului 1914. Construcția impre-
sionează prin masivitatea și monumentalitatea
sa deosebită. Amintim aici faptul că Palatul de
Justiție a fost construit pe fostul amplasament
al hanului boierului Costache Ventura, despre
care se spune că era construit după stilul tur-
cesc. Aici se țineau serbările pârcălăbiei, iar
când orașul era sub ocupație, aici veneau trupe-
le străine. Devenit, între timp, hotelul Moldavia,
aici au stat, pentru o scurtă perioadă, delegațiile
Comisiei Europene a Dunării.
Continuând plimbarea, întâlnim casa Lam-
brinidi, care a aparținut comerciantului grec
Epaminonda Lambrinidi. Datorită faptului că
afacerile lui Epaminonda Lambrinidi au dat
faliment în 1888, casa este scoasă la licitație
și este cumpărată, în anul 1907, de Primăria
Galați. În prezent ,casa Lambrinidi este sediul
regionalei C.F.R.. Amintim această casă, pentru
că aici a fost găzduit principele Carol I, cu oca-
zia unei vizite, în anul 1880, în Galați.
Casa Serfioti a fost construită în anul 1867
de doctorul Aristide Serfioti, membru fondator
al primei societăți științifice din Galați – Soci-
etatea Medicală din Galați. Aristide Serfioti a
primit pentru activitatea sa numeroase ordine
și decorații de la marile puteri ale Europei se-
colului XIX. Între 1868 și 1888, casa era un loc
de întâlnire pentru unele asociații de binefa-
cere locale, ce au avut drept membri persoa-
ne din elita gălățeană a vremii.
91
 Dacă dorim să ne abatem din drum, sau pen-
tru un alt tur al orașului, o putem face pe strada
Eroilor. Urcând pe această stradă, găsim actu-
alul sediu al Consiliului Județean, care a fost
Consulatul Cehoslovaciei la Galați. Clădirea a
fost construită la începutul sec. XX, fiind cum-
părată, în anul 1936, de statul cehoslovac pentru
consulat. A devenit apoi Consulatul Germaniei,
după ocuparea țării de către Germania nazistă.
În timpul comunismului, a fost casa de oaspeți
a președintelui Nicolae Ceaușescu, fiind admi-
nistrată de Gospodăria de Partid. Dacă urcăm,
în continuare, pe strada Eroilor, în apropierea
intersecției cu strada Bălcescu, găsim Colegiul
Național „Vasile Alecsandri”, care a fost inau-
gurat în data de 26 noiembrie 1867.
La finalul acestei străzi, găsim Muzeul „Casa
Colecțiilor”, secție a muzeului de Istorie „Paul
Păltănea”, amenajat în fosta Farmacie Ținc,
care a fost, inițial, farmacie și locuință. Atmo-
sfera muzeului redă ambientul specific unui
anumit stil de viață din Galațiul sfârșitului de
secol XIX. Astfel, s-a reconstruit un salon de
epocă, similar cu cel care ar fi existat în acest
imobil. Expoziția „Smaranda Brăescu – Regina
aerului” cuprinde fotografii și obiecte, precum
și medaliile și decorațiunile primite de aceasta
în timpul carierei sale de parașutist
Revenind pe strada Domnească, ne cioc-
92
nim de Palatul „V.A. Urechia”, cunoscut sub
numele celui de care a fost construit în perioa-
da interbelică din inițiativa Societății Culturale
„V.A Urechia”. Palatul s-a dorit a fi sediul bibli-
otecii, înființate în anul 1889, în urma donați-
ei de 3000-3500 de volume a lui V.A. Urechia,
precum și al unui muzeu, în timp ce în anumite
săli se puteau ține conferințe și cursuri publice.
Clădirea a fost terminată fără finisări și dotări în
anul 1940, în toamna aceluiași an, biblioteca s-a
mutat în noua clădire, iar în anul 1954, biblioteca
este evacuată, pentru instalarea Teatrului Dra-
matic. Clădirea este realizată în stil arhitectonic
grecesc, iar altorelieful de pe frontonul teatrului
dramatic este lucrarea decorativă a sculptoru-
lui Mac Constantinescu, efectuată în perioada
1956 – 1957. Altorelieful este realizat din piatră
artificială și reprezintă eroi legendari din folclo-
rul literar românesc, precum Făt Frumos și Ileana
Cosânzeana. Teatrul poartă numele actriței Fani
Tardini, a cărei trupă de teatru a ținut reprezen-
tații în Galați și care a susținut construirea unui
teatru în Galați.
Alături de Teatrul Dramatic, se găsește se-
diul Centrului Cultural „Dunărea de Jos”. Clă-
direa a aparținut lui Gheorghe Gheorghiade,
care deținea o fabrică de vax (vacs) și cerneală
în Galați. Din data de 26 aprilie 1934, în acest
imobil va funcționa, până la sfârșitul celui de al
Doilea Război Mondial, internatul Liceului de
fete „Mihail Kogălniceanu“. Astăzi, este sediul
Centrului Cultural ,,Dunărea de Jos“
Galațiul se bucură că are două clădiri după
planurile arhitectului Ion Mincu, fondatorul
școlii naționale a arhitecturii românești. Una
dintre ele este Palatul Administrativ, astăzi se-
diu al Prefecturii Județului Galați. Monumen-
tul a fost construit între anii 1904 – 1906 și este
prima lucrare a arhitectului Mincu pentru un
edificiu public reprezentativ. În interiorul clă-
dirii observăm elemente decorative în stil ba-
roc, în timp ce în exteriorul acesteia găsim ele-
mente de inspirație venețiană, golurile înalte
ale etajului terminate cu arce de vârf de lance
se completează cu detalii create de Mincu, în
spiritul unor forme ale arhitecturii tradiționale:
butoni, discuri, acolade, ocnițe și chiar ciocâr-
lani ce ornează coama acoperișului. Cele două
statui din marmură albă, care străjuiesc fațada
principală a Palatului Administrativ, ,,Industria“
și ,,Agricultura“, au fost realizate de sculptorul
Frederic Storck. Pe frontonul clădirii se află
un ceas care marca ora exactă prin fragmente
muzicale din „Valurile Dunării”, capodoperă a
compozitorului gălățean Iosif Ivanovici.
Turul orașului continuă cu Casa Balș, con-
struită în perioada anilor 1913-1915, care se
remarcă prin ornamentația ei bogată, fiind un
model de casă franțuzească.
Casa Auschnitt a aparținut industriașului
evreu Max Auschnitt, care  s-a născut in Ga-
lați în 1888. Proprietar al Uzinelor Reșița și Ti-
tan-Nădrag-Călan, devine, la începutul seco-
lului XX, cel mai mare industriaș. Într-un ziar
local, ca urmare a candidării acestuia în alege-
rile pentru Camerele Industriale, este descris
ca un om filantrop, cunoscut și apreciat în cer-
curile bancare și industriale din străinătate. În
ziarul respectiv este apreciat ca fiind cel care
a dezvoltat industria românească. Construcția
din 1900 o cumpără în 1921 de la Leon Climis
și o închiriază Consulatului italian. Casa este
construită în stil baroc.
Biserica Romano-Catolică din Galați datează
din 1844, fiind construită pe vechiul amplasa-
ment al unei vechi biserici catolice, având hra-
mul „Sf. Ioan Botezătorul”. În curte, de o parte și
de alta a intrării, sunt statuile ,,Sfântul Francisc
de Assisi” si ,,Sfântul Anton de Padova”
Mergând mai departe, ajungem la sediul Fa-
cultății de Mecanică, în fața căreia se află bustul
lui Anghel Saligny și bustul lui Mihail Kogălni-
ceanu. Menționăm faptul că bustul lui Mihail Ko-
gălniceanu este cel mai vechi monument de artă
plastică, ce s-a dezvelit la Galați. Bustul din bronz,
operă a sculptorului de origine poloneză Wladi-
mir Hegel, a fost dezvelit la 24 octombrie 1893
în Parcul Municipal. În continuarea facultății de
mecanică se află institutul „Notre Dame de Sion”,
înființat la data de 24 octombrie 1867 de către
congregația călugărițelor catolice Nôtre Dame
de Sion. Astăzi clădirea este integrată în ansam-
blul Universității „Dunărea de Jos”.
Catedrala Arhiepiscopală din județul Galați,
construită între anii 1906-1917 după planurile
arhitecților Petre Antonescu și Ștefan Burcuş,
a fost sfințită la 6 august 1917 cu hramul Sf. Ni-
colae. În 12 octombrie 2000, Sf. Apostol Andrei
devine ocrotitor, alături de Sf. Ierarh Nicolae.
Din punct de vedere arhitectural, exteriorul Ca-
tedralei cuprinde elemente din registre succe-
sive, alcătuite din motive românești, combinate
cu cele bizantine și elemente geometrice.
93
 Palatul Episcopal a fost construit în anii
1898-1899. Din anul 1878, după pierderea su-
dului Basarabiei în favoarea rușilor, reședința
episcopală s-a mutat la Galați, unde a închiriat
prin Ministerul Cultelor diverse case particu-
lare, până la construirea noului local din strada
Domnească. Palatul Episcopal este o clădire
impunătoare, cu front lung și două aripi per-
pendiculare, în formă de π grecesc. În clădire se
găsea biroul de lucru al Episcopului, precum și
birourile părinților consilieri, o sală de ședință,
birourile funcționarilor cancelariei episcopa-
le. La etajul clădirii se găseau camerele pentru
oaspeți, precum și camerele rezervate pentru
familia regală. Clădirea a fost retrocedată Arhie-
piscopiei „Dunărea de Jos”, în prezent în clădire
funcționează Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritu-
alității Creștine de la Dunărea de Jos.
În fața Grădinii Publice este amplasat Monu-
mentul lui Alexandru Ioan Cuza, care sugerează
actul unirii Moldovei cu Țara Românească, pre-
cum și urmările reformei agrare de la 1864.
Încheiem plimbarea pe strada Domnească
în Grădina publică. Amenajată în 1864, grădina
este un loc de promenadă pe aleile umbroase
și printre flori. Aici putem admira fântâna ar-
teziană, decorată cu mozaic, fiind realizată de
Mac Constantinescu (sculptor) și Stela Gă-
nescu (artistă decoratoare). Tot aici tronează
două busturi, care sunt în lista monumentelor
94
istorice. Bustul lui I. L. Caragiale a fost dezve-
lit în 1956, fiind realizat din piatră artificială de
sculptorul Andrei Ostap, despre care se spune
că a avut ca sursă de inspirație ultima fotogra-
fie a dramaturgului din 1912. Bustul lui Geor-
ge Enescu este realizat din piatră artificială și
aparține sculptoriței Florica Ioan, fiind dezve-
lit în anul 1956. Lucrarea Pavilionul de Muzică
care poate fi admirat și astăzi a fost construită
în 1866 și refăcută în 1900.
Strada Alexandru Ioan Cuza oferă, la rân-
dul ei, o călătorie în timp. Important este că
pe această stradă se găsește Muzeul „Casa
Cuza Vodă”, secție a Muzeului de Istorie „Paul
Păltănea”. Muzeul este amplasat într-o clădi-
re construită în primele decenii ale secolului
XIX, care a aparținut domnitorului Alexandru
Ioan Cuza. În anul 1937, Asociația „Casa Cuza
Vodă” a cumpărat imobilul, urmând să-l res-
taureze și să transforme vechea casă într-un
muzeu pentru cinstirea memoriei primului
domnitor al României moderne. Astfel, a luat
ființă primul muzeu din Galați, sub denumirea
de Muzeul „Casa Cuza Vodă”. În prezent, în
casa memorială găsim săli amenajate în speci-
ficul saloanelor mondene gălățene din secolul
XIX, mobilier specific stilurilor epocii, piese
decorative. Dintre aceste obiecte amintim de
garnitura de mobilier în stil Ludovic al XVI-lea,
dăruită de domnitorul Alexandru Ioan Cuza
către Anghel Duca, biblioteca lui Mihail Kogăl-
niceanu, statuetele din bisquit de Sèvres, care
au fost comandă specială a Comisiei Europene a
Dunării. Etajul imobilului este dedicat expona-
telor lui Alexandru Ioan Cuza: obiecte de artă
decorativă, veșminte și accesorii vestimentare,
documente referitoare la politica de reformare
a domnitorului.
Putem continua turul început de la Muze-
ul Casa Cuza pe strada Mihai Bravu, după ce
trecem de scările Moruzzi. O clădire impresi-
onantă de pe această stradă este Palatul Co-
misiei Europene a Dunării, actualul sediu al
Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”. Clădirea
a fost construită inițial, între 1893-1896, ur-
mând să fie reconstruită între anii 1922 – 1923,
din cauza distrugerii suferite în Primul Război
Mondial. Comisia Europeană a Dunării a fost
constituită în urma Congresului de Pace de la
Paris, din 1856, cu scopul de a reglementa re-
gimul navigației pe Dunăre, și a funcționat în
această clădire până la desființarea sa, în anul
1948. Din anul 1968 devine sediul Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia”, înființată prin decret
regal, emis la data de 7 decembrie 1889, și in-
augurată pe 11 noiembrie 1890. Biblioteca de-
ține carte românească, tipărită între anii 1831-
1865, carte străină veche și rară, manuscrise
vechi și moderne, corespondență, documente
iconografice, reproduceri, arhivalii etc., din-
tre care menționăm cele 12 incunabule, din-
tre care 7 sunt clasate în patrimoniul cultural
național, scrisori autografe aparținând unor
personalități celebre, ca: Vasile Alecsandri,
Mihail Kogălniceanu, Al. I. Cuza, Jules Verne,
Emile Zola; gravură și litografie românească și
străină, planuri vechi ale orașului Galați, hărți
ale județului Covurlui. Din punct de vedere
arhitectural, clădirea este proiectată în stil
neoclasic și a păstrat multe dintre elementele
arhitecturale originale: ușa în stil francez, lu-
minatorul de la etajul I, din sticlă transparentă,
cu cadru marginal colorat, împodobit cu frun-
ze de laur, lambriurile din lemn, medalioane cu
inițialele CED, etc. La demisol există încă sei-
ful ce adăpostea valorile Comisiei.
Înaintând pe strada Mihai Bravu, descope-
rim Casa Robescu, a două clădire din Galați
care a fost construită sub îndrumarea arhitec-
tului  Ion Mincu. Ceea ce se poate admira, în
special, la edificiu este ornamentația de cera-
mică smălțuită policrom, cu diferite motive in-
spirate din arta veche românească. Pe o latură a
clădirii se poate observa medalionul circular, cu
inițialele proprietarului, care se păstrează și as-
tăzi. În prezent este sediul „Palatului copiilor”.
Pașii ne duc spre locuința din municipiul
Galați a lui Costache Negri. Sursele ne arată
că, în anul 1856, Costache Negrii a cumpărat
un loc în „Ulița Grădinii Vechi”, iar în anul 1862
se efectuau ultimele lucrări la casă. În prezent,
locuința lui Costache Negri de la Galați găzdu-
iește Camera de Comerț, Industrie și Agricul-
tură Galați. Continuând să mergem pe această
stradă, ajungem la Teatrul de muzică și în Gră-
dina publică.
Obiectivele turistice care nu sunt incluse în
ansamblurile urbane le amintim în cele ce ur-
mează, acestea fiind clădiri în lista monumente-
lor istorice, din anul 2015, de importanță locală,
care reprezintă istoria orașului de la Dunăre.
Pe strada Brăilei este Liceul Pedagogic
„Costache Negri”, care a fost construit între
anii 1898-1902, inaugurarea sa având loc în
luna martie 1902. Școala normală, cu rolul de a
forma învățători sătești, a fost înființată în data
de 1 iunie 1877 la Ismail, în urma stăruințelor
lui V.A. Urechia, pe atunci deputat de Ismail.
În urma războiului de independență din 1877-
1878, România ceda sudul Basarabiei Imperiu-
lui Țarist și primea în schimb Dobrogea, astfel
școala se mută la Galați. În luna octombrie
1878, școala era instalată în casele din strada
95
Mihai Bravu, fosta proprietate a lui Costache
Negri, urmând ca din anul școlar 1887-1888 să
fie numită Costache Negri. Totuși se caută un
loc pentru a construi o clădire pentru școală,
astfel că școala începe să se construiască pe 4
hectare din moșia Țiglina.
Liceul Comunității Israelite a fost înfiin-
țat în anul 1898 din inițiativa președintelui de
onoare și președintelui Comunității Israelite
din Galați, actuala clădire fiind construită între
anii 1908-1910. O pată neagră în istoria clădirii
o reprezintă faptul că, în perioada 2 iulie – 6
septembrie 194,1 aici s-a aflat lagărul de inter-
nați evrei, care a fost eliberat pe data de 6 sep-
tembrie 1941, urmând ca clădirea să fie, din 18
septembrie, spital militar pentru răniți în tim-
pul războiului.
Dintre bisericile vechi din orașul Galați
amintim biserica „Sfântul Nicolae”, care a fost
construită în 1839 pe amplasamentul a două
foste biserici. Aici au fost înmormântați: gene-
ralul rus Prozorovsky, în anul 1806, mareșal al
armatei rusești în Principate, și primul consul
al Austro-Ungariei Iosif Manzuoli de Corolari,
în anul 1825. Din punct de vedere arhitectural,
biserica prezintă câteva elemente decorative
grecești: frontoane triunghiulare si denticuli,
coloane dorice andosate. Ca bunuri de valoare
istorică şi iconografică, biserica are în propri-
etatea sa icoane provenite de la biserici care au
fost demolate: Sfântul Gheorghe si Sfânta Vineri.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de
pe strada Nicolae Bălcescu este cunoscută
și sub numele de Mavramol și face parte din
monumentele istorice din Galați. Biserica a
96
fost începută de către domnitorul Gheorghe
Duca în cea de-a treia domnie în Moldova și
terminată în 1702 de către fiul său, voievodul
Constantin Duca, care a închinat-o Mănăstirii
Mavromol „Stânca Neagră” de la Constanti-
nopol. În timpul revoluției din 1821, biserica a
fost arsă și distrusă de turci, construcția actua-
lă datând din perioada 1858-1861 și respectând
planul inițial. A fost catedrală episcopală între
anii 1903-1907. La intrare, în exteriorul bise-
ricii, este stema Moldovei, bourul cu stea în
frunte. Biserica păstrează iconostasul de lemn
sculptat și catapeteasma adusă de la biserica
mănăstirii Sf. Sava din București.
Situl arheologic de la Tirighina-Bărboși are
valoare națională și internațională, datorită
faptului că aici se afla un avanpost al apără-
rii Imperiului Roman după cucerirea Daciei și
pentru faptul că în zona s-a descoperit, în urma
cercetărilor arheologice, primul mormânt al
unui daco-roman creștinat, mormântul lui In-
nocens.
În județul Galați găsim Casa Memorială „Cos-
tache Negri”, secție a Muzeului de Istorie „Paul
Păltănea”, din localitatea Costache Negri (fostă
Mânjina), care este amenajată în fostul conac al
familiei Negri. În acest conac se întâlneau frec-
vent prietenii lui Negri, din anul 1845, pentru a
dezbate viitoarele idei programatice ale mișcării
revoluționare din anul 1848, dintre care îi menți-
onăm pe Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu,
Vasile Alecsandri. Muzeul a fost inaugurat în
anul 1968, cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la
Revoluția din 1848. Cadrul expozițional al Casei
memoriale sugerează secvențe din viața cotidia-
nă, având obiecte de mobilier și artă decorativă,
fotografii și corespondență de familie.
În satul Suhurlui se află Casa Rurală „Ion
Avram Dunăreanu”, secție a Muzeului de Is-
torie „Paul Păltănea”, Galați. Muzeul etnografic
„Casa rurală Suhurlui – Planificare etnoculturală”
este deschis în anul 1997 de către Ion Avram Du-
năreanu în casa părintească, urmând ca zece ani
mai târziu să fie donată Muzeului de Istorie „Paul
Păltănea” de Ion Avram Dunăreanu. Expoziția
muzeului redă ambientul tradițional țărănesc,
având obiecte adunate de Ion Avram Dunăreanu
din călătoriile sale din țară, care sunt reprezenta-
tive pentru cultura tradițională românească, atât
din punct de vedere istoric, cât și artistic.
Inițial, sediul Companiei 6 a Regimentului
24 Dorobanți (Infanterie), Tecuci, Casa „Hor-
tensia Papadat Bengescu” a fost construită
între anii 1872-1874. Hortensia Papadat Ben-
gescu s-a născut la Ivești, în casa care îi poartă
acum numele, unde a trăit împreună cu familia
un timp scurt, familia s-a mutat împreună cu
noua garnizoană militară a tatălui la Tecuci. Din
2006, casa este trecută în patrimoniul Consi-
liului Județean Galați, respectiv a Muzeului de
Istorie Galați, în urma unei ședințe a Consiliul
Local Ivești. În 20 iulie 2009, se inaugurează
Casa „Hortensia Papadat Bengescu”, cu expo-
ziția permanentă „Personalități Iveștene”, în ca-
drul căreia se regăsesc materiale documentare
și obiecte, care au aparținut amfitrioanei și unor
membri marcanți ai culturii și istoriei Iveștilor.
Muzeul Satului „Petru Caraman”, ce se află
în patrimoniul Centrului Cultural „Dunărea de
Jos”, reconstituie tipul de locuință specifică
Moldovei, punând în valoare aspectele vieții
satelor de pe malurile Prutului Inferior, din su-
dul Moldovei și Basarabiei. Astfel, muzeul cu-
prinde trei gospodării tradiționale, care repre-
zintă zona etnografică Tecuci – Zeletin, zona
etnografică Covurlui Nord și zona etnografică
Galați, precum și o gospodărie tradițională din
raionul Cahul, Republica Moldova. Casele sunt
construite respectând stilul tradițional, utili-
zându-se materiale precum lemnul, împletituri-
le din nuiele, lutul, paiele, casele fiind acoperite
cu stuf. De asemenea, găsim și ștergarele tradi-
ționale, vase de lut, icoane, războaie de țesut.
Muzeul Zonei Pescărești din Județul Galați,
este reconstituit sub aspect etnografic și are în
componență două gospodării tradiționale, un
pavilion pentru activități culturale în aer liber și
împrejmuiri, un iaz care este populat cu specii
de pești specifice zonei. În cadrul muzeului gă-
sim și o cherhana care este reprezentativă pen-
tru zona pescărească a Prutului Inferior și a Du-
nării Inferioare. Clădirea este destinată primirii
și sortări, dar și depozitării și reparării uneltelor
de pescuit. Cherhanaua este construită din chir-
pici, pe structură de lemn, acoperită cu stuf.
Muzeul Viu Gospodăria Tradițională „Vatra
cu Dor” se află în localitatea Șivița, comuna
Tulucești, muzeul redând o gospodărie tradiți-
onală. Gospodăria constă dintr-o ogradă spați-
oasă, o casă cu două odăi, din chirpici, înălțată
și refăcută după modelul tradițional, acoperită
97
cu stuf și cu un cerdac în față, iar pivnița casei
este acoperită cu lut. Grajdurile și acareturile
casei sunt transformate în: atelier de olărit, de
confecționat măști, atelier de lemnărie, război
de țesut – toate fiind în stare de funcțiune.
Gospodăria are cuptor de pâine și o troiță, o
fântână și o grădina cu flori și legume. Menți-
onăm că aici vin grupuri de copii în tabere sau
pentru ateliere, în cadrul cărora învață mește-
șugul țesutului sau olăritului ori al confecțio-
nării măștilor.
CENTRU DE INFORMARE
A TURIȘTILOR
Se află în municipiul Galați, în cadrul
Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” – Sec-
ția Lapidarium (Galați, str. Mr. Iancu Fotea, nr
2 bis, tel: 0733 730 573; 0236 412 408, e-mail:
muzeuistoriegalati@yahoo.com; muzeografi.
migl@gmail.com; relatiipublice@migl.ro, web:
www.migl.ro).
FACILITĂȚI TURISTICE
STRUCTURI DE CAZARE
Ibis Styles Dunărea Galați, Hotel Vega, Hotel
Faleza by Vega, Vila Bordeaux, Hotel Galmon-
do, Vila Clasic, Hotel Stejarul din Pădurea Gâ-
rboavele, Căsuțe de tip camping din Complexul
Deliria Dreams din Pădurea Gârboavele, Hotel
Mercure Galați Centrum, Căsuțe timp camping
din Baza de Agrement Zătun.
98
STRUCTURI DE ALIMENTARE
Restaurant Casa Românească, Restaurant
CaJou, Captain Jack, Hangiul Priceput, Hanul
Drumețului, Poienița, Neacșu, La Cosoreanu,
Amadeus, Cafe Anglais, Casa Corso, Restaurant
Alex, The livingroom.
STRUCTURI DE AGREMENT
Delira Dreams Gârboavele și Complexul Stejarul
din Pădurea Gârboavele sunt complexe de agrement
ce oferă cazare, Complexul de agrement Brateș,
Complexul de agrement Pibunni din Pădurea Gâr-
boavele, Centru de Agrement Zătun.
ALTE FACILITĂȚI PENTRU TURIȘTI
În comuna Tulucești există două centre de
echitație: Herghelia Tulucești și Echitație Gâ-
rboavele. În municipiul Galați sunt prezenți și
operatorii de croazieră pe Dunăre, la nivel local
și regional: Kaptain M și Vega River.
MUZEE ȘI CASE MUZEALE
Muzeul de Istorie „Paul Păltănea”, cu urmă-
toarele secții:
●● Muzeul „Casa Cuza Vodă”;
●● Secția Lapidarium;
●● Muzeul „Casa Colecțiilor”;
●● Casa Memorială „Costache Negri” din
comuna Costache Negri;
●● Casa „Hortensia Papadat-Bengescu” din
comuna Ivești;
●● Casa Rurală „Ioan Avram Dunăreanu”
din comuna Suhurlui.
Muzeul de Artă Vizuală Galați este primul
muzeu de artă contemporană din România, pa-
trimoniul de bază îl constituie pictura, sculptu-
ra, grafica și artele decorative din anii 1967-2013,
totuși sunt prezente și creații românești din a
doua jumătate a secolului XIX și din secolul XX;
●● Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității
Creștine de la Dunărea de Jos deține o
colecție de aproape 400 exponate;
●● Complexul Muzeal de Științele Naturii
„Răsvan Angheluță” are în componența
sa Muzeul de Științe ale Naturii Galați,
Grădina Botanică, Acvariul, Observato-
rul Astronomic, Planetariul și Grădina
Zoologică din Pădurea Gârboavele.
●● Muzeul Satului „Petru Caraman” din
Pădurea Gârboavele;
●● Muzeul Zonei Pescărești din Județul
Galați din Pădurea Gârboavele;
●● Muzeul Viu Gospodăria Tradițională
„Vatra cu Dor” din comuna Șivița;
●● Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” din
municipiul Tecuci, înființat pe baza
colecțiilor particulare care au aparținut
lui Mihai Dimitriu și Constantin Solomon
într-o clădire donată de Teodor Cincu;
●● Casa memorială „Paul Bujor”;
●● Colecția muzeală a Bisericii Ortodoxe
„Sf. Nicolae” din orașul Berești;
●● Colecția muzeală a Mânăstirii Buciumeni
din comuna Buciumeni;
●● Colecția muzeală a Mânăstirii Vladimi-
rești din comuna Tudor Vladimirescu,
colecția este alcătuită din obiecte de
etnografie si istorie locală, de asemenea,
mănăstirea deține ateliere de pictură,
sculptură de rame și mobilier bisericesc,
de înrămat icoane, croitorie, broderie,
tricotaje, flori artificiale și covoare;
●● Colecția muzeală a Bisericii Roșcani
din comuna Băneasa.
ALTE ATRACȚII TURISTICE CULTURALE
●● Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”;
●● Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”;
●● Casa de Cultură a Sindicatelor;
●● Teatrul Dramatic „Fani Tardini”;
●● Teatrul de Păpuși „Gulliver”;
●● Teatrul Național de Operă și Operetă
„Nae Leonard”;
●● Centrul Cultural „Dunărea de Jos”.
99
 EVENIMENTE ÎN ZONA TURISTICĂ
Concertele „La Elice”:
●● „Zilele Muzicale Gălățene” – eveniment
cultural anual;
●● Sărbătoarea Teiului, organizată în pădu-
rea Buciumeni, comuna Buciumeni;
●● Sărbătoarea Bujorului, desfășurată în
luna mai, în pădurea din apropierea
localității Roșcani, unde crește bujorul
sălbatic;
●● Sărbătoarea Salcâmului, organizată anu-
al în pădurea Hanu Conachi, localitatea
Hanu Conachi, comuna Fundeni;
●● Festivalul Scrumbiei are loc în Duminica
Floriilor pe Faleza Dunării.
●● Sărbătoarea Teiului, Sărbătoarea Bujoru-
lui, Sărbătoarea Salcâmului sunt eveni-
mente folclorice;
●● Festivalul Internațional „Leonard” se
desfășoară pe parcursul a mai bine de
o lună și include spectacole de operă,
operetă și revistă, concerte simfonice,
dar și un festival în festival, respectiv
„Danube Jazz & Blues Festival”;
●● Festivalul Național de Comedie;
●● Festivalul International de Animație
„Gulliver”;
●● Festivalul International de Fanfare „Iosif
Ivanovici” – promovează orchestre tine-
re ce susțin concerte în aer liber;
100
●● Festivalul Internațional de Folclor „Doi-
na Covurluiului” – adună anual ansam- DESPRE PROIECT
bluri consacrate atât din tara noastră, cât
și din străinătate;
●● Festivalul „Axis Libri” – organizat de Bi-
blioteca Județeană V.A. Urechia Galați.
●● Noaptea Muzeelor;
●● Ziua Marinei;
●● Festivalul Internațional de Fanfare „Iosif
Ivanovici”;
●● Danube Jazz & Blues Festival;
●● Festivalul Național de Poezie „Costache
Conachi” – Casa de Cultură Tecuci.
Proiectul „Valorificarea și sporirea vizibi-
lităţii patrimoniului cultural și istoric în ca-
drul rețelei transfrontaliere de muzee – Cen-
tre de Informare Turistică (MuseumInfoTur)”,
2SOFT/2.1./129, realizat cu suportul financiar al
POC Ro-RM 2014–2020, a fost implementat de
Beneficiarul Lider Agenția de Dezvoltare Regi-
onală Centru (Rep. Moldova), împreună cu AO
Asociația de Dezvoltare a Turismului în Moldo-
va și Asociația de Cooperare Transfrontalieră „Eu-
roregiunea Dunărea de Jos”, Galați, România.
Obiectivul general al proiectului constă în
creșterea vizibilității patrimoniului cultural și
istoric transfrontalier al Regiunii Centru, R.
Moldova, și al județului Galați, Romania, prin
consolidarea capacitaților instituțiilor cultura-
le, crearea unei rețele de centre de informare
turistica în destinațiile majore promovate.
Obiective specifice:
OS1 Dezvoltarea capacităților centrelor de
informare turistică din 8 zone representative,
în baza muzeelor și altor instituții relevante;
OS2 Promovarea patrimoniului cultural și
istoric în cadrul rețelei transfrontaliere de 8
centre de informare turistică.
Proiectul este relevant pentru efortul
comun al țărilor europene de conservare a
moştenirii istorice și culturale, de sprijinire a
dezvoltării culturii locale și a dialogului inter-
cultural. Proiectul intervine pe un domeniu
suficient de important, încât captează marea
majoritate a vizitatorilor interni și externi în
aria eligibilă a Programului, în primul rând,
pentru că scoate în evidență monumentele de
cultură și istorie ce formează imaginea generală
a zonelor turistice remarcabile de aici.
Republica Moldova, în cadrul Acordului de
Asociere cu UE, precum și Romania, ca țară
membră a UE, au o serie de angajamente lega-
te de conservarea și promovarea patrimoniului
cultural și istoric. Acestea se focusează pe ac-
țiuni concrete pentru înregistrarea pieselor de
patrimoniu, buna guvernare a acestora, precum
și valorificarea non-degradantă a lor, inclusiv
pentru scopuri educative și turism. În aceste
acțiuni, muzeelor le revine un rol deosebit, da-
torită faptului că reprezintă colecții de piese is-
torice și de patrimoniu civilizațional european.
101
 Politicile de dezvoltare regională ale Repu-
blicii Moldova și României, la fel, țintesc salv-
gardarea și utilizarea rațională a resurselor de
patrimoniu istoric și cultural, iar Agenția de
Dezvoltare Regională Centru din Republica
Moldova și partenerii săi, prin atribuțiile statu-
tare, vin în susținerea politicilor regionale re-
levante valorificării inteligente a patrimoniului
comun din aria eligibilă a proiectului.
Totodată, acțiunile proiectului încadrează
necesitatea generală pentru cultură a diferitor
generații, în special, a celei în creștere, prin ac-
tivități de conservare a patrimoniului în muzee-
le din regiune, precum și sporirea capacităților
acestora de a funcționa ca veritabile Centre
de informare a turiștilor, reieșind din cele mai
bune practici ale țărilor europene comparabile
cu Republica Moldova. Totodată, efortul conju-
gat al ADR Centru, al Asociației de Dezvoltare
a Turismului în Moldova și al Asociației de Coo-
perare Transfrontalieră „Euroregiunea Dunărea
de Jos” s-a soldat cu funcționarea unei rețele
102
complexe de asemenea Centre pe baza ale ce-
lor mai relevante muzee din Regiunea Centru a
Moldovei și județul Galați (România).
La fel, partenerii de proiect, în acțiunile lor,
au luat în considerare legăturile istorice și cul-
turale ale zonelor transfrontaliere vecine, pen-
tru a oferi cadrul necesar pentru monumentele
culturale semnificative în rolul acestor situri
pentru amplificarea activităților turistice în Ro-
mânia și Republica Moldova. Astfel, datorită
măsurilor conjugate de sistematizare a materi-
alului interpretativ, legat de monumentele din
cultura comună, ghizii și operatorii de turism,
precum și turiștii direct, urmează să fie infor-
mați și orientați corect spre cele mai remarcabi-
le destinații de turism cultural și istoric din aria
eligibilă a proiectului.
Activitățile proiectului dedicate consolidării
capacităților și promovării patrimoniului cultu-
ral și istoric au cuprins următoarele:
1. Organizarea sesiunilor de instruire: „Mana-
gementul vizitatorului în destinații turistice”
și „Interpretarea patrimoniului cultural pen-
tru grupurile de turiști”;
2. Organizarea vizitelor de studiu în Romania și
Moldova (virtual);
3. Elaborarea analizei de potențial și a profilu-
lui destinațiilor turistice majore din arealul
proiectului;
4. Elaborarea traseelor turistice comune și de-
terminarea programelor excursiilor;
5. Dezvoltarea și promovarea rețelei de Centre
de Informare Turistica „MuseumInfoTur”;
6. Elaborarea și promovarea brandului comun;
7. Elaborarea și tirajarea Ghidului „Destinații
ale turismului cultural transfrontalier din
Moldova” (R. Moldova – România);
8. Modernizarea platformei IT de promovare a
produselor turistice din destinațiile remarca-
bile din zona proiectului;
9. Organizarea tururilor de promovare a patri-
moniului cultural și istoric din arealul proiec-
tului (virtual).
În urma implementării proiectului, au fost
obținute următoarele rezultate:
1. Cunoștințe și abilitați îmbunătățite a 20 de ghizi
pentru valorificarea turistică a patrimoniului cul-
tural în Regiunea de Dezvoltare Centru, R. Mol-
dova și județul Galați, Romania.
2. Produsul turistic al celor 8 zone turistice
interconectate din Regiunea de Dezvoltare
Centru, R. Moldova, și județul Galați, Roma-
nia, elaborat și promovat.
3. Număr sporit de vizitatori ai Regiunii de
Dezvoltare Centru, R. Moldova, și ai județu-
lui Galați, Romania, deservit de rețeaua de 8
centre de informare turistică.
4. Patrimoniul cultural și istoric promovat pe piața
turistica internă și externă din rețeaua transfron-
talieră din 8 zone turistice remarcabile.
103