Teoria obligațiilor – Cursul 11 – 08.05.

2022
Obligaţiile complexe
- sinteza –

Obligațiile afectate de modalități

I. Introducere
1. Reglementare. Titlul III – „Modalitățile obligațiilor” (art. 1396-1420 NCC) din
Cartea a V-a – „Despre obligații”.
2. Clasificare.
Art. 1396. Categorii de obligaţii. (1) Obligaţiile pot fi pure şi simple, obligaţii simple
sau afectate de modalităţi.
3. Obligațiile pure și simple.
Art. 1396 (2) Obligaţiile pure şi simple nu sunt susceptibile de modalităţi.
4. Obligațiile simple.
Art. 1397. Obligaţii simple. (1) Obligaţia simplă nu este afectată de termen sau
condiţie şi poate fi executată imediat, din proprie iniţiativă sau la cererea creditorului.
(2) Obligaţia este simplă, iar nu condiţională, dacă eficacitatea sau desfiinţarea ei
depinde de un eveniment care, fără ca părţile să ştie, avusese deja loc în momentul în care
debitorul s-a obligat sub condiţie.
5. Obligațiile afectate de modalități.
Art. 1398. Obligaţii afectate de modalităţi. Obligaţiile pot fi afectate de termen sau
condiţie.
6. Clasificarea modalităților.

Jurisprudență
1. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I Civilă, Decizia Civilă nr. 2212/21.11.2019, publicată
pe scj.ro, disponibilă (integral) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery
%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=170218 (accesată ultima dată la 25.04.2021):

 „Învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamanţi, curtea de apel a admis calea

de atac, a desfiinţat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare primei
instanţe, urmând a aprecia în motivare că, în raport de clauzele inserate în cuprinsul
antecontractului, obligaţia de a perfecta contractul de vânzare este afectată de un
termen suspensiv (s.n.) - momentul îndeplinirii tuturor formalităţilor pentru a se încheia
în mod valabil vânzarea, şi nu de o condiţie suspensivă (s.n.), dată de existenţa unor litigii
privind dreptul de proprietate asupra imobilelor din contract, cum a reţinut tribunalul.
Astfel, pentru o parte din imobile a operat înscrierea dreptului de proprietate în cartea

1
 funciară la x/2016, ceea ce conduce la concluzia că prescripţia nu putea să curgă anterior
acestui moment, prin urmare, prima instanţă a aplicat greşit normele privind prescripţia
dreptului material la acţiune.”

2. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I Civilă, Decizia Civilă nr. 2003/07.11.2019, publicată
pe scj.ro, disponibilă (integral) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery
%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=170201 (accesată ultima dată la 25.04.2021):

 „În ce priveşte despăgubirea acordată pentru construcţiile expropriate, al cărei cuantum

este criticat de recurenta reclamantă, Curtea a reţinut, în mod corect, că declaraţia
autorului reclamantei privind renunţarea la cuantumul despăgubirilor pentru lucrările de
modernizare şi consolidare a construcţiilor, în ipoteza exproprierii, produce efecte şi în
privinţa sa, căci drepturile derivate din autorizaţia de construire, printre care şi dreptul
de proprietate asupra lucrărilor edificate în baza acesteia, au fost obţinute sub condiţia
rezolutorie a exproprierii pentru cauză de utilitate publică, astfel încât şi dreptul
dobândit de reclamantă este dobândit tot sub condiţie rezolutorie şi având în vedere că
evenimentul viitor şi incert, reprezentat de exproprierea pentru cauză de utilitate
publică s-a produs, faţă de cuprinsul dispoziţiilor art. 1019-1021 din C. civ. (1864 – n.n.),
se impune concluzia că dreptul de proprietate este desfiinţat retroactiv.”

3. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I Civilă, Decizia Civilă nr. 293/13.02.2019 , publicată
pe scj.ro, disponibilă (integral) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery
%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=152009 (accesată ultima dată la 25.04.2021):
 „Înalta Curte reţine că înscrisul încheiat între părţi are natura juridică a unei convenţii
civile (s.n.), simpla întrunire a elementelor privind executarea unei obligaţii - aceea de a
participa la jocuri, antrenamente şi de a primi o remuneraţie, neputându-l transforma în
contract de muncă supus dispoziţiilor Legii nr. 53/2003. Deşi se aduc în sprijinul calificării
acestuia ca şi contract individual de muncă o serie de argumente rezultate din
interpretarea clauzelor contractuale, în cuprinsul acestuia se regăsesc şi clauze care îl fac
incompatibil cu un contract individual de muncă.”
 „Astfel, contractul individual de muncă nu poate fi afectat de o condiţie rezolutorie (s.n.),
deoarece s-ar eluda dispoziţiile legislaţiei muncii care stabilesc limitative temeiurile şi
condiţiile încetării sale. Or, în cuprinsul actului încheiat, părţile au negociat anumite
condiţii rezolutorii care vor produce efecte atât pentru viitor, cât şi pentru trecut,
desfiinţând contractul cu caracter retroactiv.”

Modalitățile au fost studiate în anul I. Nu reluăm această parte a materiei.

Obligaţiile plurale

2
 I. Introducere
1. Reglementare. Titlul VI – „Obligațiile complexe” (art. 1421-1468 NCC) din Cartea
a V-a.
2. Noțiune.
II. Pluralitatea de subiecte
3. Reglementare. Cap. I – „Obligaţiile divizibile şi obligaţiile indivizibile ” – și Cap. II
– „Obligațiile solidare” (art. 1421-1460 NCC) din Titlul IV – „Obligațiile complexe” al Cărții
a V-a.
4. Tipuri.
Obligațiile divizibile (regula), obligațiile indivizibile și cele solidare (excepția).
A. Obligaţiile divizibile
3. Reglementare. Capitolul I – „Obligaţiile divizibile şi obligaţiile indivizibile” (art.
1421-1424, 1427 NCC)
Art. 1421. Categorii. Obligaţiile pot fi divizibile sau indivizibile.
4. Noțiune.
Art. 1422. Obligaţia divizibilă. (1) Obligaţia este divizibilă între mai mulţi debitori
atunci când aceştia sunt obligaţi faţă de creditor la aceeaşi prestaţie, dar fiecare dintre ei nu
poate fi constrâns la executarea obligaţiei decât separat şi în limita părţii sale din datorie.
(2) Obligaţia este divizibilă între mai mulţi creditori atunci când fiecare dintre aceştia
nu poate să ceară de la debitorul comun decât executarea părţii sale din creanţă.
2. Proba divizibilității.
Art. 1424. Prezumţia de divizibilitate. Excepţii. Obligaţia este divizibilă de plin drept,
cu excepţia cazului în care indivizibilitatea a fost stipulată în mod expres ori obiectul
obligaţiei nu este, prin natura sa, susceptibil de divizare materială sau intelectuală.
Art. 1423. Prezumţia de egalitate. Dacă prin lege ori prin contract nu se dispune
altfel, debitorii unei obligaţii divizibile sunt ţinuţi faţă de creditor în părţi egale. Această
regulă se aplică, în mod similar, şi în privinţa creditorilor.
3. Transmiterea la moștenitori
Art. 1427. Divizibilitatea obligaţiei între moştenitori. Obligaţia divizibilă prin natura
ei care nu are decât un singur debitor şi un singur creditor trebuie să fie executată între
aceştia ca şi cum ar fi indivizibilă (pr. indivizibilității plății – art. 1490 NCC), însă ea rămâne
divizibilă între moştenitorii fiecăruia dintre ei.
4. Efecte.

3
 B. Obligaţiile indivizibile
5. Noțiune
Art. 1421. Categorii. Obligaţiile pot fi divizibile sau indivizibile.
Art. 1424. Prezumţia de divizibilitate. Excepţii. Obligaţia este divizibilă de plin drept,
cu excepţia cazului în care indivizibilitatea a fost stipulată în mod expres ori obiectul
obligaţiei nu este, prin natura sa, susceptibil de divizare materială sau intelectuală.
4. Izvoarele (sursele) indivizibilității.

Jurisprudență
4. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a Civilă, Decizia Civilă nr. 494/22.03.2017,
publicată pe scj.ro, disponibilă (integral) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?
customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=140072 (accesată ultima dată
la 25.04.2021):

 „Astfel cum s-a reținut anterior, prima instanță nu a calificat obligația apelantei ca fiind
una indivizibilă, ci a apreciat în mod corect că obligația acesteia este una unică de livrare
a întregii cantități de energie de 62.650 MWH, dar cu executare succesivă, astfel încât
Curtea constată caracterul nefondat al criticii apelantei expuse la pct. 2 din dezvoltarea
motivelor de apel.
 „Sub aspectul naturii juridice a obligației apelantei, caracterul său de obligație unică
rezultă cu evidență din cuprinsul art. 3 și art. 10.1 din contract. Cu alte cuvinte, părțile
nu au convenit nașterea în fiecare lună a unei noi obligații de livrare a energiei, ci
obligația s-a născut în întregime la data realizării acordului de voință, obiectul obligației
apelantei vânzătoare fiind întreaga cantitate de energie de 62.650 MWh. Faptul că
modalitatea de executare a obligației este una succesivă, conform graficului agreat în
Anexa nr. 2 din contract, nu schimbă cu nimic natura juridică a acesteia.”
 „Prin urmare, obligația apelantei vânzătoare nu este niciuna divizibilă, nici nedivizibilă în
sensul art. 1058 C. civ. (1864 – n.n.), ci a fost calificată corect ca fiind o singură obligație,
divizibilă din punct de vedere al executării.”

6. Efectele indivizibilității.
6.1. Efecte generale.
Art. 1425. Efectele obligaţiei indivizibile. (1) Obligaţia indivizibilă nu se divide între
debitori, între creditori şi nici între moştenitorii acestora.
(2) Fiecare dintre debitori sau dintre moştenitorii acestora poate fi constrâns separat
la executarea întregii obligaţii şi, respectiv, fiecare dintre creditori sau dintre moştenitorii
acestora poate cere executarea integrală.
6.2. Indivizibilitatea activă.

4
 Art. 1428. Executarea în natură. Când executarea obligaţiei indivizibile are loc în
natură (de ex., predarea unui bun sau chiar a unei sume de bani, în cazul indivizibilității
convenționale), fiecare creditor nu poate cere şi primi prestaţia datorată decât în întregime.
Art. 1431. Existenţa mai multor creditori. (1) Creditorii şi debitorii unei obligaţii
indivizibile nu sunt prezumaţi a-şi fi încredinţat reciproc puterea de a acţiona pentru ceilalţi
în privinţa creanţei.
(2) Novaţia (1609-1614 NCC), remiterea de datorie (1629-1633 NCC), compensaţia
(1616-1623 NCC) ori confuziunea (1624-1628 NCC) consimţită sau care operează faţă de un
creditor nu stinge obligaţia decât pentru partea din creanţă ce revine acestuia. Faţă de
ceilalţi creditori, debitorul rămâne obligat pentru tot.
Debitorul care a plătit celorlalţi creditori este îndreptăţit să primească de la aceştia
echivalentul părţii din obligaţie cuvenite creditorului care a consimţit la stingerea creanţei
sau faţă de care aceasta a operat.
Art. 1433. Prescripţia. (1) Suspendarea prescripţiei faţă de unul dintre creditorii sau
debitorii unei obligaţii indivizibile produce efecte şi faţă de ceilalţi.
(2) Tot astfel, întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditorii sau debitorii
unei obligaţii indivizibile produce efecte şi faţă de ceilalţi.
6.3. Indivizibilitatea pasivă.
a) Executarea: Art. 1432. Existenţa mai multor debitori. (2) Creditorul poate să
ceară oricăruia dintre debitori executarea întregii obligaţii, oricare ar fi partea din obligaţie
ce revine acestuia. Creditorul poate, de asemenea, să ceară ca toţi debitorii să efectueze plata
în acelaşi timp.
b) Chemarea în judecată: Art. 1432. (3) Debitorul chemat în judecată pentru
totalitatea obligaţiei poate cere un termen pentru a-i introduce în cauză pe ceilalţi debitori,
cu excepţia cazului în care prestaţia nu poate fi realizată decât de cel chemat în judecată,
care, în acest caz, poate fi obligat să execute singur întreaga prestaţie, având însă drept de
regres împotriva celorlalţi debitori.
c) Punerea în întârziere: Art. 1432. (4) Punerea în întârziere a unuia dintre debitori,
de drept sau la cererea creditorului, nu produce efecte împotriva celorlalţi debitori.
d) Alte efecte: Art. 1432. (1) Novaţia, remiterea de datorie, compensaţia ori
confuziunea consimţită sau care operează în privinţa unui debitor stinge obligaţia indivizibilă
şi îi liberează pe ceilalţi debitori, aceştia rămânând însă ţinuţi să plătească celui dintâi
echivalentul părţilor lor.

5
 e) Prescripția: Art. 1433. Prescripţia. (1) Suspendarea prescripţiei faţă de unul dintre
creditorii sau debitorii unei obligaţii indivizibile produce efecte şi faţă de ceilalţi.
(2) Tot astfel, întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditorii sau debitorii
unei obligaţii indivizibile produce efecte şi faţă de ceilalţi.
7. Încetarea indivizibilității.
a) Art. 1432 (5) Îndată ce cauza indivizibilităţii încetează, obligaţia devine divizibilă.
b) Art. 1429. Restituirea prestaţiilor. Obligaţia de restituire a prestaţiilor (1635-1649
NCC) efectuate în temeiul unei obligaţii indivizibile este divizibilă, afară de cazul în care
indivizibilitatea obligaţiei de restituire rezultă din chiar natura ei.
c) Art. 1430. Daunele-interese. (1) Obligaţia de a executa prin echivalent (art. 1530-
1548 NCC) o obligaţie indivizibilă este divizibilă.
(2) Daunele-interese suplimentare nu pot fi cerute decât debitorului vinovat de
neexecutarea obligaţiei. Ele se cuvin creditorilor numai în proporţie cu partea din creanţă ce
revine fiecăruia dintre ei.

C. Obligaţiile solidare
8. Reglementare. Capitolul II – „Obligaţiile solidare” (art. 1434-1460 NCC) din Titlul
IV, Cartea a V-a.
9. Noțiune. Obligația solidară este aceea a cărei executare poate fi cerută în
integralitate de către oricare dintre creditori și care trebuie executată integral de către oricare
dintre debitori, chiar dacă obiectul obligației ar fi divizibil.
10. Tipuri.
a) solidaritatea activă (între creditori);
b) solidaritatea pasivă (între debitori).
11. Solidaritatea activă
11.1. Reglementare. Secțiunea 1 – „Obligațiile solidare între creditori” (art. 1434-
1442 NCC) din Cap. II – „Obligațiile solidare”, Titlul IV – „Obligațiile complexe”, Cartea a
V-a.
11.2. Noțiune
Art. 1434. Solidaritatea dintre creditori. (1) Obligaţia solidară conferă fiecărui
creditor dreptul de a cere executarea întregii obligaţii şi de a da chitanţă liberatorie pentru
tot.
(2) Executarea obligaţiei în beneficiul unuia dintre creditorii solidari îl liberează pe
debitor în privinţa celorlalţi creditori solidari.

6
 11.3. Izvorul solidarității active
Art. 1435. Izvorul solidarităţii. Solidaritatea dintre creditori nu există decât dacă este
stipulată în mod expres. – doar convenția părților…
11.4. Efecte
11.4.1. Între creditorii solidari
Art. 1436. Reprezentarea reciprocă a creditorilor. (1) Creditorii solidari sunt
prezumaţi a-şi fi încredinţat reciproc puterea de a acţiona pentru gestionarea şi satisfacerea
interesului lor comun.
(2) Orice acte prin care unul dintre creditorii solidari ar consimţi la reducerea ori
înlăturarea drepturilor, accesoriilor sau beneficiilor creanţei ori ar prejudicia în orice alt
mod interesele celorlalţi creditori sunt inopozabile acestora din urmă.
(3) Hotărârea judecătorească obţinută de unul dintre creditori împotriva debitorului
comun profită şi celorlalţi creditori
(4) Hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea debitorului comun nu poate fi
invocată şi împotriva creditorilor care nu au fost parte în proces.
Art. 1441. Prescripţia. (1) Suspendarea prescripţiei în folosul unuia dintre creditorii
solidari poate fi invocată şi de către ceilalţi creditori solidari.
(2) Întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditorii solidari profită tuturor
creditorilor solidari.
Art. 1526. Cazul obligaţiilor solidare. (2) Notificarea făcută de unul dintre creditorii
solidari produce, tot astfel, efecte şi în privinţa celorlalţi creditori.

11.4.2. Între creditorii solidari și debitorul sau debitorii lor

Art. 1437. Alegerea debitorului. Debitorul poate plăti, la alegerea sa, oricăruia dintre
creditorii solidari, liberându-se astfel faţă de toţi, însă numai atât timp cât niciunul dintre
creditori nu l-a urmărit în justiţie. În acest din urmă caz, debitorul nu se poate libera decât
plătind creditorului reclamant.
Art. 1438. Compensaţia. Debitorul poate opune unui creditor solidar compensaţia
care a operat în raport cu un alt creditor solidar, însă numai în proporţie cu partea din
creanţă ce revine acestuia din urmă.
Art. 1439. Confuziunea. Dacă unul dintre creditorii solidari dobândeşte şi calitatea
de debitor, confuziunea nu stinge creanţa solidară decât în proporţie cu partea din creanţă ce
îi revine acelui creditor. Ceilalţi creditori solidari îşi păstrează dreptul de regres împotriva

7
creditorului în persoana căruia a operat confuziunea, proporţional cu partea din creanţă ce
îi revine fiecăruia dintre ei (adică se stinge solidaritatea…? - DA).
Art. 1440. Remiterea de datorie. Remiterea de datorie consimţită de unul dintre
creditorii solidari nu îl liberează pe debitor decât pentru partea din creanţă ce îi revine
acelui creditor
11.5. Stingerea solidarității active
Art. 1442. Divizibilitatea obligaţiei între moştenitori. Obligaţia în favoarea unui
creditor solidar se împarte de drept între moştenitorii săi.
12. Solidaritea pasivă
12.1. Reglementare. Secţiunea a 2-a – „Obligaţiile solidare între debitori” (art. 1443-
1460 NCC) din Cap. II – „Obligațiile solidare”, Titlul IV – „Obligațiile complexe”, Cartea a
V-a.
12.2. Noțiune.
Art. 1443. Solidaritatea dintre debitori. Obligaţia este solidară între debitori atunci
când toţi sunt obligaţi la aceeaşi prestaţie, astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat
pentru întreaga obligaţie, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează
pe ceilalţi faţă de creditor.
Art. 1444. Obligaţiile solidare afectate de modalităţi. Există solidaritate chiar dacă
debitorii sunt obligaţi sub modalităţi diferite. – adică termene diferite, condiții etc.
12.3. Izvoarele solidarității.
Art. 1445. Izvoarele solidarităţii. Solidaritatea dintre debitori nu se prezumă. Ea nu
există decât atunci când este stipulată expres de părţi ori este prevăzută de lege.

Jurisprudență
5. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I Civilă, Decizia Civilă nr. 1326/25.06.2020, publicată
pe scj.ro, disponibilă (în extras) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?
customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=170684 (accesată ultima dată
la 25.04.2021):

a. Sinteza motivului de recurs:

 „(...) recurentul arată că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea
greşită a dispoziţiilor art. 1382 şi art. 1383 din Codul civil.”
 „Susţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1382 din noul Cod civil sfera de aplicare a
solidarităţii a fost redusă doar la acele situaţii în care mai multe persoane sunt obligate
în temeiul legii să răspundă pentru o faptă, iar nu pentru un prejudiciu care poate fi
cauzat de una sau mai multe fapte ilicite (s.n.) şi că, faţă de calitatea de coautori ai faptei
ilicite producătoare de prejudicii a intimatei şi societăţii B. S.R.L., instanţa de apel nu

8
 trebuia sa respingă cererea de acordare de daune pecuniare, motivat de faptul că
recurentul a renunţat la judecată în contradictoriu cu persoana care a avut contribuţia
cea mai mare şi importantă la producerea prejudiciului, întrucât, pentru partea din
prejudiciu care corespunde faptei ilicite a societăţii, intimata se putea întoarce împotriva
acesteia, ceea ce a şi făcut prin promovarea cererii de chemare în garanţie, în acest sens
fiind dispoziţiile art. 1383 din Codul civil.
 „Sintetizând, recurentul consideră că, pentru o faptă ilicită produsă în coautorat,
răspunderea faţă de victimă nu este divizibilă, ci solidară, astfel că prejudiciul este
necesar a fi acoperit în întregime de oricare dintre făptuitori, aceștia urmând a se
desocoti ulterior.”

b. Considerentele instanței:
 „Aserţiunea recurentului, deși corectă în principiu, este nerelevantă, întrucât pleacă, în
mod eronat, de la calificarea pe care pretinde că instanţa de apel a dat-o
circumstanțelor factuale cauzatoare de prejudiciu, aceea de faptă unică, deși aceasta a
reţinut, în mod neechivoc, că fapta pârâtei este o faptă concurentă cu cea a societăţii.”
 „Prin urmare, situaţia reţinută în apel nu este aceea a existenței unei singure fapte
săvârşite de doi autori, ci a două fapte concurente, fiecare supusă unui regim juridic
distinct, care, prin efectele produse, l-au prejudiciat pe reclamant prin încălcarea
drepturilor sale personal nepatrimoniale la reputaţie, onoare şi propria imagine.”
 „Întrucât reclamantul a înțeles să se judece numai cu moderatoarea emisiunii, nu se
poate considera că fapta reţinută în sarcina acesteia, de a nu îşi manifesta dubiul la
prezentarea unei ştiri neconfirmate, pe care pârâta a prezentat-o în baza raportului
contractual cu postul de televiziune, ar putea fi comisă în coautorat cu societatea
angajatoare, pentru a aplica, din această perspectivă, dispoziţiile art. 1382 Cod civil.”
 „Contrar susţinerilor recurentului, instanța de apel nu a procedat la o înlăturare nelegală
a principiului solidarității, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 1382 Cod civil,
care trebuie înțeles în sensul că cei care răspund pentru același prejudiciu sunt ținuți în
solidar la reparație față de cel prejudiciat. Prin urmare, și în situaţia în care prejudiciul
suferit de victimă are o pluralitate de cauze, respectiv comiterea mai multor fapte ilicite
prejudiciabile, operează o obligație solidară de răspundere, urmând ca, ulterior,
întinderea reparaţiei să fie stabilită în raport cu contribuţia fiecărui făptuitor la
producerea daunei, cu condiția ca instanței să îi fie deduse, spre judecată, toate aceste
fapte.”
 „Această teză, însă, nu poate fi aplicată în prezenta cauză, având în vedere că, din cele
două fapte concurente reținute, cea pusă în sarcina angajatorului, care a luat atât
decizia transmiterii ştirii, pe care a difuzat-o anterior, cât şi a dezbaterii ei în cadrul
emisiunii moderate de pârâtă, (instanţa de apel apreciind în acest sens că mesajul a
provenit, în primul rând, de la postul TV), nu poate fi valorizată din perspectiva
caracterului ilicit cauzator de prejudiciu, întrucât reclamantul a renunţat la judecată în
contradictoriu cu această pârâtă.”
 „Este nerelevant, sub aspectul stabilirii prejudiciului, faptul că, astfel cum pretinde
recurentul, dacă ar fi rămas parte în raportul juridic principal dedus judecății, societatea
ar fi răspuns în calitate de comitent, pentru fapta pârâtei, deoarece răspunderea
comitentului pentru fapta prepusului este instituită ca o garanție suplimentară în

9
 procesul de acoperire a prejudiciului cauzat victimei de către prepus, în persoana căruia
se analizează elementele răspunderii civile delictuale, astfel că prezența comitentului în
proces nu poate avea niciun efect asupra întinderii obligației de reparație.”
 „În plus, chiar prin acţiunea introductivă, reclamantul a precizat că a chemat în judecată
pe SC B. SRL și pentru fapta proprie, nu doar în calitate de comitent, arătând că, în
calitate de furnizor de servicii media, poartă răspunderea pentru conținutul informațiilor
prezentate.”
 „Prin urmare, deşi recurentul a considerat că societatea răspunde doar în calitate de
comitent pentru pârâta - prepusul său şi şi-a menţinut alegaţiile în această sferă de
analiză, el însuşi a definit fapta ilicită, inclusiv în memoriul de recurs, ca fiind
reprezentată de «difuzarea unor informaţii în legătură cu recurentul şi repararea
prejudiciului pretins suferit ca urmare a încălcării limitelor libertăţii de exprimare de
către formatorii de opinie», context în care instanțele de fond au statuat asupra
existenţei a două fapte, calificate ca fiind ilicite, și anume, hotărârea de a difuza o atare
informaţie pe post, pusă în sarcina societăţii prin persoanele cu autoritate decizională
asupra conţinutului editorial, respectiv modalitatea de a prezenta ştirea ca fiind reală,
deşi nu fusese confirmată şi trebuia redată ca prezentând un astfel de caracter incert,
atitudine imputată pârâtei ca moderator al emisiunii.”
 „În acest context, instanța de apel a apreciat că pârâta era ţinută de obligaţiile
contractuale, astfel că nu avea dreptul de a se opune difuzării acestei ştiri, motiv pentru
care nici nu a reținut în sarcina acesteia, ca faptă ilicită, decizia de a difuza știrea și
conținutul acesteia, ci doar modalitatea în care a prezentat-o, considerând că, față de
aceste elemente de circumstanțiere, gradul de vinovăție al pârâtei este mai redus decât
cel al societății.”
 „Prin urmare, verificarea circumstanţelor factuale ale difuzării pe post a afirmaţiei
încriminate a fost făcută în procesul de stabilire a răspunderii pârâtei pentru fapta
proprie, instanţa de apel sancționând, exclusiv, fapta ilicită săvârșită de persoana
împotriva căreia reclamantul s-a îndreptat în prezentul proces, în raport de care a
analizat și existența prejudiciul pretins de reclamant.”
 „Aceasta nu înseamnă, însă, că instanța ar fi cenzurat întinderea prejudiciului produs
prin fapta pârâtei în raport de forma și gradul de vinovăție, care, în principiu, nu se iau în
considerare la stabilirea cuantumului despăgubirilor. Dimpotrivă, având în vedere că,
potrivit art. 1357 alin. (2) Cod civil, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară
culpă, a menținut forma de reparație dispusă de instanța de fond (care reținuse că
reclamantul nu a dovedit un prejudiciu susceptibil a fi reparat prin obligarea pârâtei la
plata unei sume de bani), respectiv aceea a constatării caracterului ilicit al faptei,
coroborat cu publicarea dispozitivului sentinței.”
 „Dacă instanța de apel ar fi considerat că obligația de acoperire a prejudiciului este
divizibilă și că prezenta hotărâre îl acoperă în parte, ar fi motivat în acest sens.”

6. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a Civilă, Decizia Civilă nr. 3375/19.09.2018 ,
publicată pe scj.ro, disponibilă (în extras) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?
customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=152532 (accesată ultima dată
la 25.04.2021):

10
  „Obligaţiile solidare sunt reglementate de dispoziţiile art. 1034-1056 din vechiul C. civ.,
aplicabil în cauză, raportat la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare şi
de construire autentificat sub nr. x/2010, a cărui rezoluţiune se cere.”
 „Art. 1039 din C. civ. statuează că: «Obligaţia este solidară din partea debitorilor, când
toţi s-au obligat la acelaşi lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate, şi
că plata făcută de unul din debitori liberează şi pe ceilalţi către creditor».”
 „Raportat la textul de lege mai sus menţionat, obligaţia solidară pasivă este acea
obligaţie cu mai mulţi debitori, la care creditorul este îndreptăţit să ceară oricărui
codebitor executarea integrală a prestaţiei care formează obiectul obligaţiei, fiind o
garanţie a executării creanţei creditorului.”
 „Deşi obligaţia solidară pasivă are un singur obiect, întrucât debitorii se obligă la aceeaşi
prestaţie, acest fapt nu exclude ca între debitori şi creditor să se formeze mai multe
legături de obligaţie distincte.”
 „Aşadar, o trăsătură a obligaţiei solidare pasive este reprezentată de existenţa unei
pluralităţi de legături obligaţionale distincte, ce leagă pe codebitori cu creditorul lor.”

7. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I Civilă, Decizia Civilă nr. 1934/18.05.2018, publicată
pe scj.ro, disponibilă (integral) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery
%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=147163 (accesată ultima dată la 25.04.2021):

 „(...) art. 455 Cod procedură (civilă - n.n.) dispune că dacă în cauză sunt mai mulţi
reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, ei vor putea fi obligaţi să plătească cheltuielile de
judecată în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu poziţia lor în proces ori cu
natura raportului juridic existent între ei.”
 „Textul citat vizează modalitatea de reglare a cererii privind acordarea cheltuielilor de
judecată în situaţia coparticipării procesuale.”
 „În sensul textului de lege, pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată se
datorează «egal, proporţional sau solidar» este necesar sa se stabilească poziţia
procesuală a părţilor, respectiv, natura raportului juridic existent între ele, în aşa fel
încât fiecare să fie obligat la plata cheltuielilor provocate prin apărarea sa în proces şi
prin sancţionarea propriei culpe procesuale. În cazul solidarităţii sau al indivizibilităţii
obligaţiilor, cheltuielile se suportă în solidar, respectiv, in solidum, nefiind aplicabilă
regula divizibilităţii.”
 „Or, în speţă, s-a reţinut solidaritatea pasivă a pârâtelor, dat fiind obiectul acţiunii în
contrafacere (aplicare particulară a răspunderii civile delictuale), astfel că părţilor
obligate în raportul juridic de drept material, le sunt aplicabile regulile solidarităţii şi
pentru soluţionarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, cheltuieli care trebuie
suportate în solidar de către pârâte, astfel cum în mod legal a confirmat instanţa de
apel.”

Art. 1446. Prezumţie de solidaritate. Solidaritatea se prezumă între debitorii unei

obligaţii contractate în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, dacă prin lege nu se prevede
altfel.

11
 Jurisprudență
8. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a Civilă, Decizia Civilă nr. 2020/06.12.2016 ,
publicată pe scj.ro, disponibilă (integral) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?
customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=136837 (accesată ultima dată
la 25.04.2021):

 „În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ. (1865 –
n.n.), în cadrul căruia a fost criticată dispoziția instanței de apel, de a obliga toți pârâții,
în solidar, la restituirea sumei (i.e. avansului plătit în baza antecontractului de vânzare-
cumpăare – n.n.), în lipsa învestirii cu o asemenea cerere, Înalta Curte recunoaște că, în
mod expres, petitul cererii de chemare în judecată nu relevă o solicitare expresă a
reclamantei, vizând obligarea în solidar a pârâților la restituirea sumei de 300.000 de
euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății.
 „În egală măsură, reclamanta nici nu a pretins că obligația ar fi divizibilă și, ca atare, nu a
pretins ca fiecare pârât să fie obligat să-i restituie o parte din suma pe care a plătit-o.”
 „De aceea, chiar dacă lipsește, într-adevăr, din petitul cererii de chemare în judecată o
solicitare expresă a reclamantei, vizând obligarea în solidar a pârâților la restituirea
sumei, dispoziția în acest sens a curții de apel nu relevă o pronunțare extra petita sau
plus petita, cu atât mai mult cu cât obligația de restituire este, prin efectul legii, solidară,
după cum se va arăta în considerentele care vor fi prezentate în analiza motivelor de
recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ. (1865 – n.n.).
 „(...) susținerea recurenților, potrivit cărora nu au calitatea de comercianți, întrucât nu
desfășoară cumpărări și vânzări de părți ale societăților comerciale cu titlu profesional,
nu poate conduce la încadrarea lor în categoria persoanelor cărora li se aplică excepția
de la solidaritate; ca atare, promitenților-vânzători li aplică solidaritatea, în condițiile art.
42 C. com.”
 Observație: Decizia nr. 2020/06.12.2015 are în vedere dispozițiile Codului civil din 1864
și ale Codului comercial din 1887. În Codul civil actual: (i) în privința obligațiilor
indivizibile se prevede expres că: „Obligaţia de restituire a prestaţiilor efectuate în
temeiul unei obligaţii indivizibile este divizibilă, afară de cazul în care indivizibilitatea
obligaţiei de restituire rezultă din chiar natura ei” (art. 1429 C. civ.), iar (ii) în privința
obligațiilor solidare: „Solidaritatea dintre debitori nu se prezumă. Ea nu există decât
atunci când este stipulată expres de părţi ori este prevăzută de lege” (art. 1445 C. civ.),
respectiv: „Solidaritatea se prezumă între debitorii unei obligaţii contractate în exerciţiul
activităţii unei întreprinderi, dacă prin lege nu se prevede altfel” (art. 1446 C. civ.). Or,
desființarea contractului cu efect retroactiv face să înceteze și solidaritatea stipulată sau
prezumată dintre debitori cu privire la prestațiile supuse restituirii.

12.4. Efectele solidarității în raporturile dintre creditor şi debitorii solidari

12.4.1. Efectele principale în raporturile dintre creditor şi debitorii solidari
Art. 1447. Drepturile creditorului. (1) Creditorul poate cere plata oricăruia dintre
debitorii solidari, fără ca acesta să îi poată opune beneficiul de diviziune.

12
 (2) Urmărirea pornită contra unuia dintre debitorii solidari nu îl împiedică pe
creditor să se îndrepte împotriva celorlalţi codebitori. Debitorul urmărit poate însă cere
introducerea în cauză a celorlalţi codebitori.
Art. 1526. Cazul obligaţiilor solidare. (1) Notificarea prin care creditorul pune în
întârziere pe unul dintre codebitorii solidari produce efecte şi în privinţa celorlalţi.
Art. 1448. Excepţii şi apărări contra creditorului comun. (1) Debitorul solidar poate
să opună creditorului toate mijloacele de apărare care îi sunt personale precum şi pe cele
care sunt comune tuturor codebitorilor. El nu poate însă folosi mijloacele de apărare care
sunt pur personale altui codebitor.
(2) Debitorul solidar care, prin fapta creditorului, este lipsit de o garanţie sau de un
drept pe care ar fi putut să îl valorifice prin subrogaţie este liberat de datorie până la
concurenţa valorii acelor garanţii sau drepturi.
Art. 1450. Compensaţia. (1) Compensaţia nu operează între creditor şi un debitor
solidar decât în limita părţii din datorie ce revine acestuia din urmă.
(2) În acest caz, ceilalţi codebitori nu sunt ţinuţi solidar decât pentru partea rămasă
din datorie după ce a operat compensaţia.
Art. 1451. Remiterea de datorie. (1) Remiterea de datorie consimţită unuia dintre
debitorii solidari nu îi liberează pe ceilalţi codebitori, cu excepţia cazului în care creditorul
declară aceasta în mod expres sau remite de bunăvoie debitorului originalul înscrisului sub
semnătură privată constatator al creanţei. Dacă unui codebitor îi este remis originalul
înscrisului autentic constatator al creanţei, creditorul poate dovedi că nu a consimţit
remiterea de datorie decât în privinţa acelui debitor.
(2) Dacă remiterea de datorie s-a făcut numai în favoarea unuia dintre codebitorii
solidari, ceilalţi rămân ţinuţi solidar faţă de creditor, dar cu scăderea părţii din datorie
pentru care a operat remiterea. Cu toate acestea, ei continuă să răspundă pentru tot atunci
când, la data remiterii de datorie, creditorul şi-a rezervat în mod expres această posibilitate,
caz în care ceilalţi codebitori îşi păstrează dreptul de regres împotriva debitorului beneficiar
al remiterii de datorie.
Art. 1452. Confuziunea. Confuziunea îi liberează pe ceilalţi codebitori solidari pentru
partea aceluia care reuneşte în persoana sa calităţile de creditor şi debitor al obligaţiei
solidare.
Art. 1449. Prescripţia. (1) Suspendarea şi întreruperea prescripţiei faţă de unul dintre
debitorii solidari produc efecte şi faţă de ceilalţi codebitori.

13
 (2) Întreruperea prescripţiei faţă de un moştenitor al debitorului solidar nu produce
efecte faţă de ceilalţi codebitori decât pentru partea acelui moştenitor, chiar dacă este vorba
despre o creanţă ipotecară.
12.4.2. Efectele secundare în raporturile dintre creditor şi debitorii solidari
Art. 1454. Imposibilitatea executării obligaţiei în natură. (1) Atunci când executarea
în natură a unei obligaţii devine imposibilă din fapta unuia sau mai multor debitori solidari
sau după ce aceştia au fost puşi personal în întârziere, ceilalţi codebitori nu sunt liberaţi de
obligaţia de a-i plăti creditorului prin echivalent, însă nu răspund de daunele-interese
suplimentare care i s-ar cuveni.
(2) Creditorul nu poate cere daune-interese suplimentare decât codebitorilor solidari
din a căror culpă obligaţia a devenit imposibil de executat în natură, precum şi celor care se
aflau în întârziere atunci când obligaţia a devenit imposibil de executat.
Art. 1455. Efectele hotărârii judecătoreşti. (1) Hotărârea judecătorească pronunţată
împotriva unuia dintre codebitorii solidari nu are autoritate de lucru judecat faţă de ceilalţi
codebitori.
(2) Hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea unuia dintre codebitorii solidari
profită şi celorlalţi, cu excepţia cazului în care s-a întemeiat pe o cauză ce putea fi invocată
numai de acel codebitor. – de ex.: un viciu de consimțământ…
12.5. Efectele solidarităţii în raporturile dintre debitori
Art. 1456. Regresul între codebitori. (1) Debitorul solidar care a executat obligaţia
nu poate cere codebitorilor săi decât partea din datorie ce revine fiecăruia dintre ei, chiar
dacă se subrogă în drepturile creditorului.
(2) Părţile ce revin codebitorilor solidari sunt prezumate ca fiind egale, dacă din
convenţie, lege sau din împrejurări nu rezultă contrariul.
Art. 1457. Insolvabilitatea codebitorilor. (1) Pierderea ocazionată de insolvabilitatea
unuia dintre codebitorii solidari se suportă de către ceilalţi codebitori în proporţie cu partea
din datorie ce revine fiecăruia dintre ei.
(2) Cu toate acestea, creditorul care renunţă la solidaritate sau care consimte o
remitere de datorie în favoarea unuia dintre codebitori suportă partea din datorie ce ar fi
revenit acestuia.
Art. 1458. Mijloacele de apărare ale debitorului urmărit. Debitorul urmărit pentru
partea sa din datoria plătită poate opune codebitorului solidar care a făcut plata toate
mijloacele de apărare comună pe care acesta din urmă nu le-a opus creditorului. Acesta

14
poate, de asemenea, să opună codebitorului care a executat obligaţia mijloacele de apărare
care îi sunt personale, însă nu şi pe acelea care sunt pur personale altui codebitor.
Art. 1459. Solidaritatea contractată în interesul unui codebitor. Dacă obligaţia
solidară este contractată în interesul exclusiv al unuia dintre codebitori sau rezultă din fapta
unuia dintre ei, acesta este ţinut singur de întreaga datorie faţă de ceilalţi codebitori, care, în
acest caz, sunt consideraţi, în raport cu acesta, fideiusori.
12.6. Încetarea solidarității pasive.
Art. 1453. Renunţarea la solidaritate. (1) Renunţarea la solidaritate în privinţa unuia
dintre codebitorii solidari nu afectează existenţa obligaţiei solidare în raport cu ceilalţi.
Codebitorul solidar care beneficiază de renunţarea la solidaritate rămâne ţinut pentru partea
sa atât faţă de creditor, cât şi faţă de ceilalţi codebitori în cazul regresului acestora din urmă.
(2) Renunţarea la solidaritate trebuie să fie expresă.
(3) De asemenea, creditorul renunţă la solidaritate atunci când:
a) fără a-şi rezerva beneficiul solidarităţii în raport cu debitorul solidar care a făcut
plata, menţionează în chitanţă că plata reprezintă partea acestuia din urmă din obligaţia
solidară. Dacă plata are ca obiect numai o parte din dobânzi, renunţarea la solidaritate nu se
întinde şi asupra dobânzilor neplătite ori asupra capitalului decât dacă plata separată a
dobânzilor, astfel menţionată în chitanţă, se face timp de 3 ani;
b) îl cheamă în judecată pe unul dintre codebitorii solidari pentru partea acestuia, iar
cererea având acest obiect este admisă.
Art. 1460. Divizibilitatea obligaţiei solidare între moştenitori. Obligaţia unui debitor
solidar se împarte de drept între moştenitorii acestuia, afară de cazul în care obligaţia este
indivizibilă.
D. Raportul indivizibilitate-solidaritate. Comparație
13. Principiu.
Art. 1426. Solidaritatea şi indivizibilitatea. (1) Solidaritatea debitorilor sau
creditorilor nu atrage, prin ea însăşi, indivizibilitatea obligaţiilor.
(2) În lipsă de stipulaţie contrară, creditorii şi debitorii unei obligaţii indivizibile nu
sunt legaţi solidar.
14. Comparație
15. Justificarea existenței obligațiilor „solidare și indivizibile”

15
 III. Pluralitatea de obiecte
A. Introducere
16. Feluri. Obligații alternative și obligații facultative.
B. Obligaţiile alternative
17. Reglementare. Secţiunea 1 – „Obligaţiile alternative” (art. 1461-1467 NCC),
Capitolul III – „Obligaţiile alternative şi facultative”, Titlul V, Cartea a V-a.
17. Noțiune
Art. 1461. Obligaţia alternativă. (1) Obligaţia este alternativă atunci când are ca
obiect două prestaţii principale, iar executarea uneia dintre acestea îl liberează pe debitor de
întreaga obligaţie.
(2) Obligaţia rămâne alternativă chiar dacă, la momentul la care se naşte, una dintre
prestaţii era imposibil de executat.
Art. 1467. Pluralitatea de prestaţii. Dispoziţiile acestei secţiuni se aplică în mod
corespunzător în cazul în care obligaţia alternativă are ca obiect mai mult de două prestaţii
principale.

Jurisprudență
9. Curtea de Apel Timișioara, Secția a II-a Civilă, Decizia Civilă nr. 119/27.02.2018, publicată pe
sintact.ro, disponibilă (integral) la: https://sintact.ro/#/jurisprudence/531554941/1/decizie-nr-
119-2018-din-27-feb-2018-curtea-de-apel-timisoara-pretentii-litigii-cu-profesionistii?
cm=URELATIONS (accesată ultima dată la 25.04.2021):

 „Prima instanţă a observat în mod corect că maniera în care părţile au înţeles să convină
această clauză penală conducea la obţinerea unui profit semnificativ al părţii ce nu se
afla în culpă contractuală, dar şi la împovărare excesivă a părţii aflate în culpă.”
 „Cu toate acestea, din nicio exprimare a părţilor şi din nicio altă clauză contractuală nu
rezultă însă că obligaţiile stabilite prin clauza penală în sarcina părţii aflată în culpă ar fi
alternative, aşa cum a reţinut prima instanţă. De altfel, aşa cum reiese din conţinutul
art.1461-1462noul Cod civil, obligaţia este alternativă atunci când are ca obiect două
prestaţii principale, astfel încât executarea uneia dintre acestea îl liberează pe debitor de
întreaga obligaţie iar alegerea prestaţiei prin care se va stinge obligaţia revine
debitorului, cu excepţia cazului în care este acordată în mod expres creditorului. Prin
urmare, pentru a putea fi calificată drept o clauză conţinând o obligaţie alternativă, este
necesar a exista elementul care să permită alegerea precum şi să fie identificată partea
contractuală care şi-a prezervat acest drept de a alege obligaţia ce urmează să fie
executată.”

10. Curtea de Apel Iași, Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr.
324/23.07.2020, publicată pe sintact.ro, disponibilă (integral) la:

16
 https://sintact.ro/#/jurisprudence/534473218/1/decizie-nr-324-2020-din-23-iul-2020-curtea-
de-apel-iasi-pretentii-litigii-de-munca?cm=URELATIONS (accesată ultima dată la 25.04.2021):

 „Obligaţia alternativă, reglementată de art. 1461-1467 din Codul civil presupune că

obiectul ei constă în două sau mai multe prestaţii, dintre care, la alegerea uneia dintre
părţi (debitorul, afară de situaţia în care s-a prevăzut în mod expres că alegerea va
aparţine creditorului şi de situaţia când, la scadenţă, debitorul nu optează), executarea
unei singure prestaţii duce la stingerea obligaţiei - duo sunt in obiigatione, una vero in
solutione . Obligaţia facultativă este aceea în care debitorul se obligă la o singură
prestaţie (iar creditorul poate solicita numai executarea acesteia), cu facultatea pentru
el de a se libera executând o altă prestaţie determinată (conform art. 1468 din Codul
civil) - non sunt duo in obiigatione, sed una.”
 „Din modalitatea de reglementare a normelor privind emiterea tichetelor de vacanţă
Curtea constată, în mod cert şi fără dubiu, faptul că obligaţia angajatorului, instituţie
bugetară, este una simplă, cu un singur obiect expres prevăzut: plata tichetelor de
vacanţa pe suport hârtie, cât şi pe suport electronic.”

18. Efecte. Alegerea prestației

Art. 1462. Alegerea prestaţiei. (1) Alegerea prestaţiei prin care se va stinge obligaţia
revine debitorului, cu excepţia cazului în care este acordată în mod expres creditorului.
(2) Dacă partea căreia îi aparţine alegerea prestaţiei nu îşi exprimă opţiunea în
termenul care îi este acordat în acest scop, alegerea prestaţiei va aparţine celeilalte părţi.
Art. 1463. Limitele alegerii. Debitorul nu poate executa şi nici nu poate fi constrâns
să execute o parte dintr-o prestaţie şi o parte din cealaltă.
Art. 1464. Alegerea prestaţiei de către debitor. (1) Debitorul care are alegerea
prestaţiei este obligat, atunci când una dintre prestaţii a devenit imposibil de executat chiar
din culpa sa, să execute cealaltă prestaţie.
(2) Dacă, în acelaşi caz, ambele prestaţii devin imposibil de executat, iar
imposibilitatea cu privire la una dintre prestaţii este cauzată de culpa debitorului, acesta este
ţinut să plătească valoarea prestaţiei care a devenit ultima imposibil de executat.

Jurisprudență
11. Curtea de Apel Ploiești, Secția a II-a Civilă, de Contecios Administrativ și Fiscal, Decizia Civilă
nr. 3094/08.12.2015, publicată pe sintact.ro, disponibilă (integral) la:
https://sintact.ro/#/jurisprudence/522447503/1/decizie-nr-3094-2015-din-08-dec-2015-
curtea-de-apel-ploiesti-pretentii-contencios-administrativ...?cm=URELATIONS (accesată
ultima dată la 25.04.2021):

17
  „Nu pot fi primite nici argumentele recurentului ce vizează aplicarea greşită a
prevederilor art. 1462 din Codul civil, ce stabileşte că alegerea prestaţiei în cazul
obligaţiei alternative revine debitorului, astfel că este îndreptăţit să folosească
redevenţa ca sursă de alimentare a (...) care rambursează împrumuturi de cofinanţare,
în condiţiile în care în prezenta pricină clauza contractuală stipulată de art. 36 punct 1
teza II-a nu reprezintă o obligaţie alternativă, în sarcina recurentului nefiind stabilită o
obligaţie ce are ca obiect două prestaţii principale cum prevede art. 1026 din vechiul cod
civil incident în cauză, obligaţia concedentului recurent de a achita redevenţa pentru
concesiunea serviciului în cuantum de 0,1% respectiv 0,5% este prevăzută de prima teză
a acestei prevederi contractuale, destinaţia acesteia fiind reglementată de OUG
198/2005, ce impune plata sumelor cu acest titlu de către unităţile administrativ
teritoriale în fondul (...) în termen de 5 zile de la încasarea sumelor datorate, ulterior
alimentării acestui cont putându-se folosi aceste resurse şi pentru acoperirea totală sau
parţială a finanţării unor proiecte având ca obiect lucrări de dezvoltare a infrastructurii,
cu respectarea ordinii prevăzute de art. 5 din anexa la ordonanţă.”

Art. 1465. Alegerea prestaţiei de către creditor. În cazul în care alegerea prestaţiei
revine creditorului:
a) dacă una dintre prestaţii a devenit imposibil de executat, fără culpa vreuneia dintre
părţi, creditorul este obligat să o primească pe cealaltă;
b) dacă creditorului îi este imputabilă imposibilitatea de executare a uneia dintre
prestaţii, el poate fie să pretindă executarea celeilalte prestaţii, despăgubindu-l pe debitor
pentru prejudiciile cauzate, fie să îl libereze pe acesta de executarea obligaţiei;
c) dacă debitorului îi este imputabilă imposibilitatea de a executa una dintre prestaţii,
creditorul poate cere fie despăgubiri pentru prestaţia imposibil de executat, fie cealaltă
prestaţie;
d) dacă debitorului îi este imputabilă imposibilitatea de a executa ambele prestaţii,
creditorul poate cere despăgubiri pentru oricare dintre acestea.
19. Stingerea obligației
Art. 1466. Stingerea obligaţiei. Obligaţia se stinge dacă toate prestaţiile devin
imposibil de executat fără culpa debitorului şi înainte ca acesta să fi fost pus în întârziere.

B. Obligaţiile facultative
20. Reglementare. Secţiunea a 2 – „Obligaţiile facultative” (art. 1468 NCC),
Capitolul III – „Obligaţiile alternative şi facultative”, Titlul V, Cartea a V-a.
21. Noțiune.

18
 Art. 1468. Regim juridic. (1) Obligaţia este facultativă atunci când are ca obiect o
singură prestaţie principală de care debitorul se poate însă libera executând o altă prestaţie
determinată.

Jurisprudență
12. Curtea de Apel Iași, Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr.
324/23.07.2020, publicată pe sintact.ro, disponibilă (integral) la:
https://sintact.ro/#/jurisprudence/534473218/1/decizie-nr-324-2020-din-23-iul-2020-curtea-
de-apel-iasi-pretentii-litigii-de-munca?cm=URELATIONS (accesată ultima dată la 25.04.2021):

 „Obligaţia alternativă, reglementată de art. 1461-1467 din Codul civil presupune că

obiectul ei constă în două sau mai multe prestaţii, dintre care, la alegerea uneia dintre
părţi (debitorul, afară de situaţia în care s-a prevăzut în mod expres că alegerea va
aparţine creditorului şi de situaţia când, la scadenţă, debitorul nu optează), executarea
unei singure prestaţii duce la stingerea obligaţiei - duo sunt in obiigatione, una vero in
solutione. Obligaţia facultativă este aceea în care debitorul se obligă la o singură
prestaţie (iar creditorul poate solicita numai executarea acesteia), cu facultatea pentru
el de a se libera executând o altă prestaţie determinată (conform art. 1468 din Codul
civil) - non sunt duo in obiigatione, sed una.”
 „Din modalitatea de reglementare a normelor privind emiterea tichetelor de vacanţă
Curtea constată, în mod cert şi fără dubiu, faptul că obligaţia angajatorului, instituţie
bugetară, este una simplă, cu un singur obiect expres prevăzut: plata tichetelor de
vacanţa pe suport hârtie, cât şi pe suport electronic.”

22. Stingerea obligației

Art. 1468 (2) Debitorul este liberat dacă, fără culpa sa, prestaţia principală devine
imposibil de executat.

19