MERCENARUL Sedat Ergean impreuna cu Michael Yeshman Marturia unui luptdtor Al Shabaab si a cutremurditoarei sale descopeririGoptole deschise in aceastis carte sunt reale, Locuite unde sau peldecth, de atemenca, Din motive che secutitate, nimale calor implica de pattea Réiubi au fost schimbate.Prefaja Cand autorut acestel cirtl imi relata pentru prima daté povestea viesit lut evam in bisericd, pe genuncht si eu st el Ascultam cu groazit depanaren amintirior ce fe pistra in adanc de mal mulfl ant fard sé Indrétzneascd sist deschidd inima pand atunct Ne-am rugat mult. Am realizat ci nu eram pregiitit sti asculto asemenea expertnga de viagd. De near fi fost cumnatul meu cu greu as fi acceptat veridicitatea spuselar Ini. Cea ce ma determinat si spulber orice tndolald, a fost viaa radical transformatté dupa momentul tntdinizll personade cu Hristos. Punctul forte al acestei earfi antabiegrafice const in faptul c& in pagintle ef se impletese ferm providenta diving si faté hidoasé a ormului instrdinat de cer. Pentru of am privilegtut sa flu st pastorut autorwtui, pot sé afirm cu toate convingerea cit aceastd carte este nascutd din fapte reale, experiente reale, din lacrini $4 bucurii de nedeseris pe care scepticisrmul si necredinga nu le pot ddréma, ‘Nu este nimic brav, nimicdenin de admirat in trecutul mizerabil si bestial cat acestui om framantat de Idcomia de bani, de pofte $1 patimt inst {frumusejea viefil cransformate stritluceste pe fondul acestut trecut vrednic de plans tat la fel cum bijatertite strétucesc atunci cand sunt plasate pe 0 Anza de culoare neagra. Contrastel este’ griitor si scoate in evidentti schimbarea adusd de Cet prea Inait. Sunt entuziasmat de publicarea acestel cart st ma rog ca Dumnezeu 5-0 foloseascé cu putere pentru a aduce sperana celor ce se cred prea vinovati st robifs LWCAPITOLUL 1 Era in primavara anulii 1995. La acea or& tarzie din noapte, strvechiul orag Istambul pulsa incd zgomotos, asemenea unei fapturi uriage, care nu se odihneste niciadat’. Nici eu nu puteam adormi. Oare aceasta era viata pe care o doream? Alesesem bine drumul? Ma simteam de parca alunecam incet, dar sigur, spre o prSpastie adanca gi tntunecat. Plecasem din tara mea natal cu putin timp in urmé, cu gandul de a lucra si cu banii cdstigati sé cumpar o masind noua. Dar mai era si dorinta de a uita, Nimic nu ma mai chema fnapoi. Prea mult suferisem, iar mirajul unei noi viefi, departe de tor ce cunoscusem pana atunci, imi dadea tarcoale, imbietor. Aerul cald din hala unde dormeam, impreund cu mirosul de fier prelucrat , ma faceau sa ma simt rau, Dar mai era ceva, Ceva ce ma cutremura pani in adancul fiinfei mele. Fécusem bine c& semnasem? $i incd cu propriul sange.Un for rece mi se strecura In suflet gi in trup, in pofida célduril.S% ucid oameni la comanda lor? $2 fac acest lucru fnfiorstor? -Nu este bine! imi soptea un gand, venit parcd de undeva de departe.. -Nici o problema, o paine in plus pentru oameni! raspundea un alt gand. $i asa la ce bun o lume atat de rea? In schimb, vei primi o gramada de bani si vei cdstiga astfel viaya pe care fi-ai dorit-o.. - Da, dar cu ce pret? Continua celdlalt gind. Adu-si aminte porunca: $& nu ucizi! -O paine in plus pentru cameni! soptea dispretuitor celalalt. Si o viapd noua pentru tine, cu tot ce fi-ai putea dori.continua mai puternic vocea,presanta si parca poruncitoare, Camaga de noapte o simteam ud de transpirajie. M-am dat jos din pat, am aprins lumina si m-am schimbat. Trebula si adorm neapSrat. Nu-mi puteam permite s% flu obosit la lucrul care ma astepta in dimineata urmatoare. Nici nu voiam si observe ceilalti, pe faja mea, zbuciumul din inter‘or. LM-am culcat inapoi, cdutand disperat si nu m& mai framdnt si si adorm, Dar gindurile acelea care se contraziceau intre ele, au continuat lupta, fard si le pese de dorinta mea de a adormi. in cele din urma, spre dimineaya, furtuna lduntrica se potoli, Js&nd in urma ei hotdrdrea de a merge mai departe, cu orice pret. Faptele nu aveau si contezeasa cum nici ale altora faji de mine nu contaserd, ar perspectiva unei noi vieti, cu bani si distractii, uit8nd ce am sat in urma, mi atragea asemenea unui magnet. CAPITOLUL 2 Am venit th aceasta lume, intr-o familie modesta, dintr- un orsel de munte. Parintii mei mosteniser’ credinga crestin evanghelic’, mama provenind dintr-o familie numeroas’. Eu eram fntdiul lor ndscut, iar dup& mine, la un an, a mai venit 0 fetit’. Primi ani ai copilariet noastre au fost destul de buni, dar curand, disensiunile dintre p&rinti au tnceput si ias’ la iveal’ i sine afecteze, Mama era asistent& medicala la un sanatoriu, iar tata acar, adic& muncitor feroviar. Diferenta intelectualé, impletit’ cu o gelozie bolnava a tatalui meu, care considera cA mama il ingeala cu medicii de la serviciu, au generat puternice nefnfelegeri in familia noastra. Aceste discutii au devenit tot mai numeroase si mai violente. Tatal meu, capatase de unde, nu stiu, idea c& eu nu eram copilul lui, ci, chipurile , fusesem ficut cu un amant al mamei mele. Lucrurile s-au inrdiutatit progresiv, pana cind, au hotarat si pun’ capat casniciei lor. Aveam 4 ani pe atunci, cand mama a plecat din orasul nostru, in localitatea de unde provenea, la casa pirinteasc’. In perioada divortulul, mama a vrut s& se tmpace cu tata sio vreme, a fost din nou liniste acasa. In timpul acela, a mai fost conceput un copil, un baiat Dar divorjul a mers pana la capat, iar mama a plecat, definitiv de data asta, impreumd cu nou! nascut Tin minte si ultima mancare pe care ne-o ficuse mama, inainte s& plece.0 supa cu gilusti. Ar fi vrut si ne ia cu ea, dar la casa parinteasc urma si stea intr-o singura camerd, impreuna cu mama ei si cu céfiva Gintre fratii ei mai mari, Nu mai era loc pentru inca trei copii. ‘Asa ci, am ramas cu tata, Au unmat trei ani in care pot spune c& am fost fericiti. Tata ¢-a str&duit sA compenseze lipsa mamei, purtandu-se cu nai 3cu dragoste si ficdndu-ne o multime de poze. Atunci, m-am simtit iubit si ocrotit. Bunicii, care locuiau lang’ noi, ne ajutau si ei cum puteau, Nu am sa uit acea vreme frumoasa, care a durat pani am implinit sapte ani. Atunci, tata a hotérat si se Tecasdtoreasca. De atuncl a inceput cosmarul. Tata era in varsté de treizeci si trei de ani, iar femeia pe care o luase era cu cincisprezece ani mai tanara. Ea avea parinjii in biserica baptist’, dar scoala o facuse departe de familie, de biserica si.. de Dumnezeu. Cand a terminat scoala si s-a intors acas’, nu mai era fecioara. In acea perioada a anilor 70, in mediul crestin evanghelic, © asemenea situafie nu era tolerat3. Astfel tandra femeie a fost nevoiti sti se mirite cu un barbat care mai fusese cAsatorit, Pani sd se cAsStoreasc& cu tata, venea la noi, gitea, spala, ficea curat $i avea o atitudine buna . Dup’ cisitorie ins4, pentra mine au faceput problemele, Ma simjeam vizat de aceasta noua si tanar3 mama, Orice greseam,un exercijiu la matematic3, 0 nat mai micd Ia scoala, sau o banala intarziere Ia joacd cu copii, erau motive serioase pentru a fl aspru pedepsit. Intr-o 7i nu a vrut si-mi dea o bucitic’ de branzi si ménane, pana nu i-am spus “mama”, iar eu nu puteam sé-i spun asa. Represaliile au continuat si incetul cu incetul, im inima mea de copil de sapte ani, a intrat ura. Nu o constientizam pe atunci dupa nume, dar asta era. Mama vitregi a simfit aceast’ ura si aversiunea ei fata de mine a crescut si mai mult. Durerea mare a fost cd si tata s-a lsat influienjat si a Inceput $8 se poarte ru cu mine, Batiile pe care le luam, deveniser’ insuportabile. Aproape cd nu era zi, sd nu o incasez, intr-o hund de zile , tineam minte zilele in care nu mancam bataie si le puteam numira pe degete. Am inceput si mé inchid in mine, s& nu mai am incredere ‘tn nimeni, s& mint si s4 fiu ascuns. Mai discutam la inceput cu sora mea, spundndu-i tot ce aveam pe suflet, dar cu timpul, am observat cd tata afla. Uneori eram bitut din senin si fd explicati, Odad mama vitregi m-a inchis in beci, in intuneric, acolo unde 4 misunau sobolanii. Am urlat atunci pand nu am mai putut, Din intamplare, m-a auzit un vecin, Era un var al tatalui meu si intrase in curte fiindc’ avea ceva de rezolvat cu tata. Auzindu-mi strigitelem-a eliberat de acolo. Cuvantul favorit al mamei vitrege pentru mine era -bestie ordinara. Mai erau si alte cuvinte urate. Ma durea atat de mult, ma simfeam marcat in sufletul meu si mal tarziu, chiar 0 bestie aveam sa ajung. Ura si violenja seminate in mine acas’, au inceput s& rodeasc& sila ycoala. Am devenit eu insumi violent $i razbunator cu colegii Odati, pe cand aveam 12 ani, am luat un cutit mare de bucatari am ascuns la subrag, hotarat s& merg la scoala si s4 ucid un elev cu care ma batusem. Din fericire, mama vitrega a observat ci fineam mana dreapta lipita de corp si m-a descoperit. Altfel cred ci urmatorii ani i-as fi petrecut intr-o scoala de corectie, unde , de cele mai multe ori, in vremea aceea, copiii iegeau mai rai decat intrau, Alti data , am stricat strungul de lemn al strabunicului meu, iar acesta mi-a prins mainile de tejghea si m-a batut cu fonia uda, pana m-a lsat vant pe toata spinarea, Funia provenise de la un bict de plugusor. B&fefll II folosesc iarna s& facd zgomot, troznind din el. ‘Am fnceput s& cred cA asta este viata normal, cu violent permanentd, pentru cd ii vedeam c& nu aveau nicl o mustrare de constiing3, nici o parere de rau pentru felul fn care ma tratau, La bisericd totusi, mi-aduc aminte, vorbeau de dragoste, de ‘ingiduint’, de rabdare, dar acasa era prapad. ‘Vazand aceste lucruri, fn inima mea a incolfit si a prins ridacini un now gand: acela ci Dumnezeu nu exist! Era numai o inchipuire a lor, o traditie. Daca ar fi existat ca adevarat, ei ar fi Juat th serios ce invajau gi predicau acolo! Nu imi plicea s4 merg cu ei la bisericd, dar dac& nu o faceam eram batut, Pe cand aveam 13 ani, parintii me! au nascut o fetita. Grija ei imi revenea mie si sorei mele, dar in mod special, eu eram responsabil. Trebuia s&-i pregatesc grisul si nu aveam voie si ménanc din el. Tot eu trebuia s8-I cule si s8-1 schimb, Uneori se oparea gi fi déideam cu ulei. Mama vitrega lucra in trei schimburi, 5Cand venea de la schimbul de noapte, trebuia si-1 tinem in grija pe copilas, in aga fel incat s8 poata dormi, si vai de mine era, dacd facea gilagie si o trezea. Cu pumani si picioare Iuam bataie dac& lucrurile nu mergeau bine. Am ajuns s& urisc gi pe acest copil, Cu scoala nu mergeam prea bine. $i acolo eram mereu batjocorit, Pentru faptul c proveneam dintr-o familie de pocaiti si pentru c& cram prost imbracat, Mi-aduc aininte, 4 {i aveau haine de scoala de tercot albastre, iar eu eram singurul care aveam haina Ge postav aspru, care {mi fécea rand la subraf. Nu conta c& era jad sau vard, eu tot haina groas de postav o aveam. ‘Asa au decurs Jucrurile pand la varsta de paisprezece ani, cand, bunicii mei au starnit in mine, curiozitatea legata de acest Durmnezeu necunoscut, prin povestirile din Biblie despre Samson, Moise si alti, pe care mi ie spuneau cand mergeam pe la ei. Atunci am inceput s& merg la biserici de bunavoie, Fratele mamei vitrege canta la armontu si imi plicea foarte mult. Acum mergeam manat si de dorinta de a tnvata acest instrument. In aceasta perioada am fost botezat. Aveam 16 ani. Bunicii au insistat, spunandu-mi cd este necesar pentru a ajunge in Cer, Dar hu stiam mai nimic de insemnatatea biblicd a botezului, Cu timpul, aceast’ curiozitate legaté de Dumnezeu, s-a stins, flindca in biseric’d nu vedeam nimic demn de remareat. Se vorbea frumos la amvon, dar intre ei erau discufii si certuri. Stiam ci fratele cutare o uraste pe sora cutare si cd tinerii erau pedepsiti cu nuiaua peste maini, daci greseau la repetitille cu instrumentele. {ntr-un cuvant, nu vedeam acea dragoste despre care vorbeau. $i din nou, gandul ca El nu exist revenea In inima mea. Totul era numai fitarnicie si o amortire a constiintei omului, CAPITOLUL 3 Intr-una din zile, tata a venit la mine si mi-a zis: Pani cand ai $8 stai aga? Du-te si tu sA veri ce este femeial Sa nu ajungi ca mine, s4 trebuiasca si te desparti! Invati ce e viata, a si te poti descurca tn ca. Bunicul meu, tata lui, imi spunea invers: ~Ai grija baiete. Esti tandir, nu te sa atras de fete.PAstreazd-te curat, ca Dumnezeu si te poata binecuvantal ar, mai usor si mai placut mi s-a parut s& ascult si s& pun in aplicare ce-mi spunea tata.. In zona noastra eran cateva fabrici si multi oameni din zona rural veneau si se angajau., Unii faceau naveta, alfii clutau garda si mergeau acasi numai la sfargit de sptimand. Asa s-a facut cA int-o 2i, la bunici, a yenit in gazda o tanard femeie. Ei locuiau la dou case distant de mine. Cum am facut, cum am vorbit, ci ea s-a oferit sa ma invefe.. Dar nu dupa mult vreme, bunica s-a prins. Pe ea au dat-o afar’, jar pe mine m-au batut zdravin. Dar tata m-a invatat s fac astfel! Am raspuns bunicilor. Bineinfeles ca nu m-au crezut si nu stiu nici pana astizi daca i-au spus tatSlui meu cele intamplate. Cand eram in clasa a 9-a, mama ne-a chemat la ea, in oragul din nordul parii, unde locuia, Am crezut c& ne va lua definitiv. Au inceput ins& neintelegeri intre mine si fratii ei si mama mi-a spus c& trebuie sii ne intoarcem la tatal si la mama noastra vitrega, fiindcd nu putem ramdne acolo. A fost o mare dezamagire pentru mine. Ajuns acasa,tata a inceput: =Du-te tapoi la mé-ta, tu nu esti copilul meu.S&-fi ia mi-ta rechizite si uniforma de scoala! La varsta de 16 ani, am fost nevoit si ma angajez. Tata imi @aduse o camer separati de ei, unde trebula singur sé ma gospodaresc, si-mi gatesc, si-mi spal si si-mi fac rost de lemne 7pentru iarna, Lucrul acesta f'icea parte din pregatirea mea pentra viajZ, imi spunea el. Am fost angajat pe post de strungar. Dar nu mi-a placut Fugeam din timpul programului si ma duceam in sectia alaturat, unde invajam si sudez, cu muncitorii de acolo. Era mai interesant. in acea vreme, mi-a fost foarte greu. Mai ales cand ti vedeam pe cei de acasd ci sunt impreund, cA mandncd fmpreuui, cu sure mea, jar eu eram singur acolo in camera aceea, deasupra beclului. Nu stiam nici s& gatesc. Imi prajeam cartofi, suncd, oua st mamilig3. Mai cumparam halva $i mancam cu pine si uneori cu unt, Imi aducea sora mea cate ceva mancare, dar rar, fiindcdi nuo lisau. Dup’ doi ani si jumitate de lucru in uzin’, am intrerupt contractul si.am plecat. Nu mai suportam starea de acasa si am decis sd fug. implinisem cu cateva luni fn uema, optsprezece ani. Bunieii sineau la mine si imi puseser’ la banca o sum’ destul de mare de bani. Aproximativ salariul pe o lund de lucru al unui director, sau, cam tret salarii ale unui muncitor. Erau cecuri, dintre care periodic se tragea la sorti si cel cdstigitor primea a masina nou’. Am scos banii aceia si fra s spun nimanui, am plecat im capitala la sora mea. intre timp se cisitorise. Avea numai saisprezece ani si o luase de nevasta un barbat care locuia acolo. 0 vreme, lucrurile mi-au mers mai bine, Lucram zilnic, ajutatandu-i Ja construcjia casei. Dar, ne dup’ mult timp, sora mea mi-a spus: -Frate drag, multumesc pentru tot ajutorul pe care ni l-ai dat. ‘Te rog acum, s& au te superi pe mine dacd iti vol spune c4 nu mai poti sta la noi..Te rog sa ma infelegi.. M-am gandit c&, probabil tata aflase si-i pusese in vedere s nu ma mai find, M-a durut sufletul. Dar nici inapoi nu voiam s& mi intorc, Unde sii mi duc? Tot frimantindu-ma, mi-am amintit c& auzisem cAndva, ci in port se plitea foarte bine daca luerai ca hamal. Ba chiar masa si cazarea erau gratuite, ‘is $i Ricut! Mi-am luat ziua bund si cele cateva haine de schimb intr-o geanté de voiaj sila Mare! M-am minunat de frumusefea mari, pe care nu © mai vizusem pana atunci, decat la televizor. Ce intindere imens de ape! & Ajuns tn port, am fost primit imediat in slyjba. Probabil nu se inghesuiau prea muljila cirat greutati cu spinarea, Trebuia sf incare paletii cu saci de fain3, orez sau zahar. Din camtion, imi era pus sacul de 50 kg in spate, pe un suport special facut din lemn si fi daceam pana in locul unde macaraua ii ridica, in cala vaporwlui, Marfa era trimisi la export. Lucram de la gapte dimineata , pand la trei dupaamuaza. Vin fire eram destul de robust. Dar, dup o lund de zile ,eram la capitul puterilor, Simjeam ci nu mai rezist. Se pl&tea foarte bine, dar munca aceea era prea grea pentru varsta mea. Simteam c3 m& distruge. Am asteptat s4 iau salariul gi mi-am dat demisia. De acolo am plecat la mama mea in nordul tri, sperand ch poate, acolo imi voi face un rost. Mama m-a primit cu bundtate si am rémas acolo o vreme. Ea avea sapte fratl. Oamenti acestia nu prea mi aveau la inim’. intr- zi, mau atras la ei in curte si m-au batut zdravan. —Cara-te de- aici! N-ai stat cAnd ai fost mic si vii acum sii mandnci bani sorei noastre? Car3-te la tac-tu! Am simfit cum mania si ura sunt gata s& explodeze in mine. Tncepusem sé-mi fac planuri cum sa-i omor si si ma razbun. Mama a simfit c4 sunt coplesit de amaraciune si m-a rugat s& m& duc fnapoi la tata. Neavind incotro, m-am intors. Trecusesera sase luni de cand fugisem. Mi-era groazA s& dau ochii cu tata, Nu m-a mai primit acasé, Atunci m-am dus la bunicl. Bi m-au primit bine si au ncercat din nou sa ma ajute, Implinisem nouasprezece ani. Atunci am primit prin post ordinul de incomporare in armata. M-am bucurat c& am sansa s& plec iar din zona 1 m-am prezentat veluntar. Am fost trimis in capital la 0 cazarmA specializat§ in apararea civil. Am facut pirotehnie, Dezamorsam bombe neexplodate din timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial. Mi-a placut foarte mult. Am fast un soldat model si am primit chiar o diploma de merit. Mi-am dorit mult s3 pot raméne angajat in armat’. Pentru asta am mers la scoala de gradati, dupa care la un curs de pregitirea pentru asistenti medical. Am cerut, ca dupa terminarea stagiului de un an si opt luni, s3 raman angajat definitiv. Dar, pe cind imi verificau dosarul, au descoperit ci fac 9parte din cultul baptist si num-au mai acceptat. Apoi, ca necazul S4 fie deplin, chiar cu cinci zile inainte de a termina armata, a avut loc un accident. Un inigiator de capsa detonanta, la care lucram , a explodat, rénindu-ma indeajuns cat si riman cu un mic handicap. Dup’ iesirea din spital, am plecat fntr-un alt orag port , la Marina Comerciala Flaviala. Mi-ar fi plicut s& lucrez pe vasele care transportau mérfuri pe fluviu, Dar nici acolo nu m-au primit, din cauza infirmitayii de curand dobandite. Astfel, cu o mare dezamigire in suflet , m-am fntors la bunicit mei, De ce nimic nu-mi iesea? De ce toate drumurile imi erau infundate? Parca eram urmarit de suferint& i ghinion, Intors in orasul natal, m-am angajat lao mind de nisip de cuart, pentru facerea sticlei intre timp, tatal bunicii mele a murit. -Uite ce-ti propun, mi-a spus poruncitor, bunica. Eu iti dau mostenirea pe care o am, tu insoar%-te! Acum al serviciu, yremea si inti si tu th randul oamenilor. Cauté+ti o fata credincioasa si f-}1 0 famille, s& ai $i tu rostul tau si si nu mai umblii de colo colo. Eu nu doream si mi eSsStoresc. Doream s& mai traiese asa cum deja cram obignuit, adic in mod usuratic. Imi ficusem prieteni de distractie, dintre cei cu care lucram la ming, Ei imi spuneau pocaitul, dar beam, fumam cu ci, uneori luam fiecare cate o fat si plecam din localitate, intorcdndu-ne dupi trel zile de chefuit. Casa primité mostenire, era batraneascd sia trebuit s4 investesc ceva bani in ea s-o fac locuibild. in timpul armatei, ma deprinsesem cu afacerile. Furam cmasi, centuri, bocanci din unitate si vindeam totu! la civili, in afara unitigii, Pe vremea aceca, aveau cfutare aceste lucruri. Cu bani rezultati m-am distrat cum am stiut mai bine. Dupa o vreme, am inceput s& merg din nou la bisericd. Nu din convingere ci de gura bunicilor si dupa fete. Dumnezeu era un concept total strain pentru mine, Mai ales, cand fl vedeam pe tata vorbind la amvon despre dragoste, iar eu stiam ce palimisem din partea Ini. Ma gandeam ca daca nu trzneste acolo, inseamna ci 10 Dumnezeu nu exist! Im! aduceam aminte de certurile dintre el gi mamia vitrega si de bataile pe care ile didea.. -Nu mi mai trimiteti la bisericd, nu am nimic tn inima mea. Le- am spus tatr-o zi bunicilor. ~Sa nu te aud! Du-te, ia-ti o fat’ credincioasa si aseazi-te la casa pe care fi-am dato, Mi-a poruncit din nou bunica. Dar eu nu voiam: Aga cd au inceput sf ma forjeze. Nu-mi mai dadeau mancare gatita si nici hainele nu mai mi le spila nimeni. -Eu nu pot s&-ti mai fac mancare. Mi-a zis bunica. Du-te de te insoar’ s&-fi giteascd nevasti- Azi asa, maine asa, nu mai puteam continua in felul acesta. M-am. hotarat s& ma insor si nu dup’ mult cSutare , am glsit o tan’rd fat de optsprezece ani, dintr-o bisericd penticostal’. Peste o luna de zile eram gi cisiitorit! A fost o ambitie! ~Afi vrut nevasta? lat nevasta! am spas bunicilor. Acum dati-mi mosteniirea pe care mi-ati promis-o! Ei s-au bucurat si mi-au facutacte de danatie pe cas4, aCAPITOLUL 4 Eu lucram la mind, sofia era casnica. In 1986 a aparut tn familia noastra primul copil, apoi in 1988 al doilea. Sapte ani mai ‘tarziu, aveam patru copii. fncd de la inceputul c&sniciei, i-am spus sofiei: ~Eu vreau si flu cu tine, aga cum am spus la biserica, pand la moarte! Nu vreau s retraiesc drama pe care am avut-o tn copilérie. S4 nu sufeye copiii mei, cum am suferit eu! Hai sa fie bine intre noi. S4 comunicam, s&-mi spuil cum ai vrea si fiu, eu si- fi spun cum ag vrea sé fil tu.. ‘Am fost sincer. Dar lucrurile nu au mers asa. Mi s-a prut ca ei nu prea ii pasa. Probabil nici eu nu am stiut cum si o afut s8 fie deschisd cu mine. Find lipsit in copilirie de dragostea matern’, acum mare, imi doream din partea sofiei mele acea dragoste, acea mAngatere. Nu doar in relafia fizicd, ci o alipire a inimii, o intelegere si 0 acceptare. Simfeam nevoia de a fi inteles, mAngaiat, incurajat. Dar ea, eri a fost din fire prea rece, ori nu a stiut cum sa se exprime. Am ajuns si cred cd nu ma iubeste. In ultima vreme, nici relafia fizicd nu mai voia s-o aib’ cu mine. Probabil de teamé s nu ramand iar insaircinata. acd tu nu ma vrei, sd suii cl sunt destule care sunt gata si ma accepte, i-am zis atunci. -Du-te, ce-mi spui mie, fi ce vrei! Mi-a rspuns ea. Nu m-am agteptat Ja un aga rispuns, desi, la felut in care am abordat problema, chiar eu l-am generat. Am simfit atunci, ci s-a rupt ceva fn inima mea, CA sunt irecuperabil, ci pentru mine, pe p&mantul acesta nu exist’ dragoste. $i vechea urd, care nu ma parasise, ci stétea fntr-o stare latent, astepténdu-ma parc, am simfit cum m4 musa din nou, raspandindu-si veninul ucigay. 12 M-am inversunat atunci, sA imi reiau viata de dinaintea cAsitoriel, cind ficeam ce ma tia capul, fri a da socoteali nimanul. Nici fata de copii, nu stiam s& ma port, Ei ma doreau, erau micuti si aveau nevoie si de dragostea de tat. Dar nu stiam cum sa | art, asa cum nu stiusem nici sofici. i luam in brafe, ii pupam gi: aruncam in sus. Era singurul mod in care stiam sd-mi manifest Gragostea fat3 de ef si nici asta prea des. Ruptura fiind facuta, fiecare am pornit pe drumul nostra. Tigarile si bautura au inceput si-mi fic cei mai apropiati prieteni, In perioada anilor 1995, la serviciul unde lucram, colegii vorbeau despre posibilitatea de a pleca in strainatate la munca, pentru ban! mat multi, Noile condifii politico-sociale permiteau acum, deplasarea far mari costuri fy anumite pari. Am aflat ¢4 multi incepuserd sé plece In Turcla sl c& se c&stiga bine. Pe fondul nefericirii Tauntrice si familiale, gindul de a pleca din tara, se strecura th inima mea si nu imi mai dadu pace, pana cand, nu m- am vazut in autocar, cu destinatia Istanbul! Simfeam din nou gustul aventurii si taina necunoscutului ce mA astepta dincolo de granite. Ma simteam din nou liber, asemenea unel pasdri care a stat prea mult in colivie.. 13CAPITOLUL 5 Am ajuns fn Turcia la un loc sigur de mune’, Un tandr pe care-] cunosteam de Ja serviciu, era in legdtura cu un ture. care avea o fabric de scutece pentru copii. inca din tari vorbisem cu patronul, care acum ma astepta. Eram fascinat, la gandul c3, voi vedea pentru prima oar’, o alti Jara. Noui mi atragea. Era perspectiva unei aventuri interesante, care imi fncdlzea sangele in mine. Aveam 31 de ani, Faptul ci lasam in urmé o sotie si o mami cu patru copii, nu-mi pasa, Ma obignuisem si fiu un singuratic, un neinteles si netubit de nimeni, Nici prieteni nu puteam spune cd aveam, sau avusesem pan% atunci, Da, amici de distractii, barbasi sau femei, am avut, dar pe nimeni caruia s&-i acord incredere, sa-mi deschid inima tnaintea lui. Credeam ca am incercat cu sofia si consideram cd nu a mers. Eu cram, singurul meu prieten. Fata de toti oamenii, neincrederea ma ficea si fiu rezervat si circumspect. Daci parintii ma tradasera! Sofia nu ma injelesese! Cum puteam s% mA astept la histe straini, si-mi fie aproape? E adevarat c&, gindindu-ma la bunici, lucrurile stteau altfel, dar ei erau cu credinta lor si o Hineau asa, pind in panzele albe, ‘Am alungat gindurile ce-mi mai veneau in minte, cutand s§ mi incurajez cd este bine c-am plecat, poate pentru 0 vreme numai, sau poate, pentru totdeauna.. Drumul era superb, Find primavara, pomii incepeau si inmugureasca, iarba, de wn verde vin, imbrica campiile si dealurile. Totul pulsa de viata care, find tinut’ prizoniera de jarna ce trecuse, se grabea parc si-si reintre in drepturi. Si eu xd simeam la fel. Doream s& fiu liber s{ s m& bucur de viata. Deadati, inaintea ochilor mei hulpavi, aparu strivechiul orag Istambul, fosta capitala a Imperiului Roman. Orasul fusese numit pe atunei Constantinopol. Devenise apoi, capital a Imperiului Bizantin, mai t&rziu, a Imperiului Otoman gi din anul 1923, a Republicii Turcia, ’ 14 Cand i-a trasat hotarele, Constantin 1-ul Cel Mare a cuprins sapte coline, pe care sa se intinda orasul, ca $i Cetatea Eterna, Roma. Pe fiecare dintre coline, musulmanii au construit céte o moschee, ca sem al stapanirii spirituale de pe acele meleaguri. ‘Aveam s& intru in cea mai mare aglomerare urbana din Turcia, dar si din intreaga Europa. Numele Istanbul, se pare ca, provine de fa doua cuvinte turcesti Islam si bol, care inseamna acolo unde islamul abunda. Este o etimologie popular’, nascuta dup’ cucerirea otomani, prin care se exptima noul rol al orasului, atat capital aImperiului Otoman, c&t si capitala a Califat-ului, mai tarziu. Dealtfel, nu peste mult timp, aveam s& mA lovesc de aceasté Puternicd realitate spirituala. . Nu mi-a fost ugor si gSsese adresa fabricii. in zona industrial a Istanbulului, erau o multime de fabrici si case sAracdcioase, nevaruite, cu peretii murdar. M-a izbit mfrosul acela foarte inchis, greu, miros de ulei ars de masina, mancare stricata si noxe. Cel mal multi muncitori erau azeri, romani si moldoveni de peste Prut. Vedeam acum, pentru prima oard, femel imbrohodite dupa portul islamic, care nu aveau voie si vorbeascé cu b&rbatii, nicl mndicar s& mearga singure la cumpardturl. De la etajele superioare ale blocurilor, care nu erau prea inalte, coborau cu o sfoara cogul, in care puneau banii, primind inapoi cogul cu marfa dorité, Vanzitorii ambulanti treceau zilnic pe acolo, impingand niste sarete cu dou’ rofi in care, pe o platform’, expuneau zarzavaturile, legumele sau fructele. Strigatele lor rasunau monoton pe stridufele acefea. ‘Ajuns la fabrica unde urmam sa lucrez, am observat condifiile grele de munca si de dormit. Patul era reprezentat de mai multi saci umpluti cu carpe, pusi unul peste altul, la indltimea de 70-80 cm de dusumea. Necazul era cd in saci, se gaseau din belsug tot felul de insecte insetate dupa sAnge. Intr-o camera dormeam fntre 17 si 20 de oameni. Am lucrat, la alesul si sortatul scutecelor, dup’ mirimi. Ele veneau in baxuri mari de doi metri pe un metru si erau 15amestecate, Trebuia si umplem pe mirimile respective, cit mai ‘multi saci, Patronukstatea acolo si ne urmarea cum lucram, de la un geam care era in Joc de perete, in biroul sau situat deasupra hale de lucru, Programul era zi lumina. De la 7 dimineata la 7 seara. Am avut ambitia ca s invat limba tured, pentru a ma putea sescurca fri translator. $i am prins destul de repede, spre satisfacfia patronului meu, Am cam facut foamea acolo, Patronul nu ne didea mincare, Trebuia s-o cumparm noi si era scumpa. Vedeam cd majoritatea banilor castigati, eram nevoit si-i cheltui pe mancare. Aga ci am muncit si mai mult, peste program, sé raman cu. ceva, Fiind obignuit cu munca in min’, m-am descurcat. Patronul a wazut ed lucram din greu si cA eram singuratic. De mai multe ori Jam surprins urmarindu-m cu mai mult interes decat pe cettalti. -Hai mai fa o pauzA de tigard. Du-te si ia si un ceal. fmi spunea. La un moment dat, a inceput si amenajeze cateva apartamente deasupra biroului su si a halei unde lucram., Pricepandu-ma la zidarie si la tencuit, am lucrat un timp acolo, Acest Iucru m-a Ficut s& avansez cu invatarea limbii, El gtia bine limba mea materna, probabil invatata in cursul anilor de comert cu tara mea, i] mai intrebam cum se spune la cutare sau cutare lucru si asa, intre noi s-a legat o amicitie, aga cum vedeam ci nu avea cu ceilaljl muncitori. La seurt timp dupa aceea, patronul a inceput si ma foloseascd si ¢a sofer al lui, M& trimetea si-i aduc cate o fata din cartierul Lalely, cu care ma tocmeam si reuseam s& i-o aduc la un pret mai mic, Am lucrat acalo gase luni, Dar, in ultima vreme, nu mal imi dadea banii datorati, plangandu-se ca are probleme. intr-o zi mi- aspus: ~N-ai vrea sa cAstigi bani mai multi? Ba da! ~Te trimit la un pricten al meu s& lucrezi la el, Eu vreau sii te ajut s& cAstigi nite bani multi, Dar trebule s& faci ceva pentru mine. ~Ce trebuie si fac?Am intrebat curios. 16 “Vite, dacd vrei si cAstigi mult, pot s4 te introduc intro organizatie musulmand, mi-a spus fn soapti, iscodindu-ma cu privirea. —OK! Am rispuns, aproape fara si mi gandese. Dar ce trebuie si fac? Mai vorbim noi despre asta. Acum,primul lucru este s4 nu stie nimeni despre amicitia noastr si de aceast’ propunere pe care fi-am facut-ol Din contr3. Colegii t3i de muncd vor trebul s vad intre noi o rupturd. Dupd o scurté pauza, scdrpinandu-se tn cap ginditor, patronol continua: ~De maine, te duci la Bacal ca siceilalti care nu au de lucru si nu mai vii la mine! (Bacalul este un magazin mare, in fata cdnula ce} care nu aveau de lucru, stSteau si asteptau s3-i tocmeasca cineva, fle s& care ceva, fie s4 sape un gant, $4 taie lemne,etc). ‘Asa am facut. Nu mai m-am dus la munca. Timp de trei sAptém4ni am stat la Bacal, in pia2, iar noaptea ma fntorceam si dormeam in dormitorul muncitorilor de la fabrica de scutece. intr-o seara, patronul a venit in dormitor gi mi-a zis rastit: ~Tu! Dac nu mai muncesti la mine, de ce stai gi dorm’ in camera mea? -N-am unde s& dorm patroane! ~D&-mi pagaportull Preficdndu-mi supdrat si putin infricat de atitudinea Jui, [-am intins pasaportul. mine cu 100 marci si-] primesti inapoi, far alte probleme! Acest lucru era o inscenare. Ceilalfi muncitori din fabrics, trebuiau s4 creads ci relagia noastra este rupti definitiv. A doua zi, fard si ma vada nimeni, m-am dus la el la birouMi-a dat actul si mi-a ai =Vezi ci am vorbit cu un alt patron, care are o firma de prelucrat fier. Mi-ai spus ci-fi place 4 sudezi, asa c4, din prietenie, si-am pus 0 vorba buna acolo. M-am bucurat si m-am mirat de bunavainga lui Fram fericit sa scap de dormitorul acela infect si speram ci am sa cstig mai bine. Ajuns la noul loc de mune’, patronul m-a testat la sudurd gi vazind ci mA deseure, mi-a dat de lucru. Hala unde lucram masura opt metri pe sase metri, Acolo se sudau usi, dulapuri, 17sc&rl $i alte confectii metalice. Dupa aceea, le luam cu 0 magin3 speciala gi le duceam la cliensi, unde urmau sa fle montate. Am lucrat 0 vreme aici si am observat fra s vreau, anumite intalniri secrete care se petreceau in biroul patronului. Aceasta m-a facut sa intru Ia bnuieli legat de noua mea angajare, cA at avea legatura cu organizatia aceea islamicd despre care tmi vorbise fabricantul de scutece. intr-una din zile a venit la firma un barbat imbracat elegant, cu © prezenjd impunatoare. A coborat dintr-o limuzind neagr’ , mare, de origine american’ cred, cu geamuri tnchise la culoare, cu bodyguarzi dupa el. Mi s-a spus ci era fratele noulul meu patron si deputat in partidul Lupii Cenusii, A urcat la biroul patronului, Acesta eva asezat asemandtor cu cel de Ia fabrica de scutece, deasupra halel de lucru, de unde printr-un geam c&t peretele camerei, se putea supraveghea tot ce se intampla in hal. Cateva zile la rand, deputatul a continuat si vind si mi s-a parut c’ in discutiile lor eram si eu unul dintre subiecte. Vorbeau ce vorbeau, apot se uitau la mine ganditori. fn momentele acelea, nu am realizat ce se intampli, dar intr-una dintre zile, pe cand deputatul era in birou cu fratele lui, m-am simfit din nou privit insistent. Eram la bancul de lucru cu arma patronului desfiicuté. Ungeam cu ulei mecanismul, curdtam cu grija feava, apoi o ansamblam la loc si o verificam. Ua biroului s-a deschis si deputatul a venit lang mine, avand o mimicd binevoitoare. ~Vad c4-ti plac armele! Te-ar interesa s4 vezi cum functioneazd? Ii place s& tragi cu arma? -intotdeauna am iubit armele. Mi-ar placea, desigur! ~Bine. Vreau si-ti fac favorul acesta, flinde’ fi plac armele. Te invit intr-un poligon de tragere. Dupa cateva zile, deputatul a venit s&-si tind promisiunea. Am urcat in limuzina neagr’, au fost trase perdelele, astfel ca s4 nu pot vedea nimic pe geam si am demarat in vitez’, Am mers aproximativ 15 minute, Dup3 tmpresia mea, am iesit undeva in afara oragulul. O poarta grea de fier am auzit-o deschizAndu-se, apoi, tc cAteva minute am mers pe un pietris fin, pnd masina s-a oprit. 18 Pe tot parcursul drumului,o stare de team si de neliniste, inexplicabile, au pus stipanire pe mine. Nu am putut scoate un cuvant. Atmosfera din masind era stranie. Mirosul puternic de tutun era amestecat cu miros de transpiratie, Dar nu era doar atat, Privirile deputatului $i ale celor dot bodyguarzl erau de-a dreptul sinistre. Deputatul avea un par rogu, carlionfat si zburlit, iar ochii de un albastru rece, erau injectafi, De cate ori am ‘intélnit, m-au frapat ochii lui plini cu firicele de sange, care dean impresia c4 sunt rogii, asemenea parului. Am coborat din main’ usurat de a nu mai fi atat de aproape de acei oament si am intrat intro vili mare, imbracat& toatd in iedera. Deputatul a lovit o dat cu bastonul in us si fara vorhe, am fost condusi pe scari, catre subsolul casei. Cladirea era in semitntuneric, datorita unor draperii_grele atarnate la ferestre. Am cohorat adanc in subteran, Deadats, am inceput s& aud sunete infundate, care pSreau a fi impuscaturi. Ajuns jos, in faga mea se desfasurd o hala mare de 0 sutd de metri pe cincizeci de metri aproximativ, amenajati asemenea unui poligon de tragere modern, cu toate dotirile. Perefii erau ticsiti cu diferite arme, de la pistolete, la mitraliere grele, Brau multi barbafi care trageau la finte, supravegheati find de instructori, ~Alege ce arm vrei si trage la finta aceea, mi se adres deputatul poruncitor. In armata avusesem un pistol mitraliera cu luneta gi imi pliceau acele arme, Acolo, am vazut un Remington 100. L-am luat cu grija sil-am indreptat cdtre sinta asezata Ja 100 metri. Am tras trei focuri, ~Ajunge! Strigit deputatul. Tinta, a fost apropiati mecanic, Toate gloantele nimerisers centrul ! -Vad cA ai tras foarte bine! spuse deputatul privind placut ‘impresionat tinta. ‘Ma cuprinse dupa umar prieteneste $1 continua: -Dac& accepti si faci ceva pentru mine, voi face $i eu ceva pentru tine. Omul acesta iti va fi instructor. $i ariti spre un barbat care venise ling noi s4 vada si el rezultatul, Vil cu mine? Am dat afirmativ din cap, fiind prea uluit pentru a mai rosti vreun cuvant. 19Tragerea se terminase, Am urcat inapoi scarile acelea inguste pani la etajul unu. Acolo era o cAmaruji de aproape trei metri, far’ geamuri, luminat’ puternic de un bec care cobora din tavan. Aerul intra printr-un grilaj superior, de unde se auzea hurvitul unui ventilator. Deputatul s-a asezat la birou, am fost invitat sa iau loc, si dintr- un sertar a scos o coala batui3 la may ~Stii s citesti? -Da, stiu. -la siciteste! A trebuit s& citesc cu voce tare, flinde’ doar asa, auzind cuvintele, puteam intelege sensul lor. Era un contract prin care mA obligam ca tot ce mi se ordona si fac, de catre organizatie, trebuia sa fac fari a pune intrebiri si fra ol in schimb, eram remunerat cu suma de 40,000 marci vest germane, pe 0 perioada de 4 ani, Aceast sum era fmpartita lunar, pana intr-o mie de marci. Acesta era un salariu fix. in plus, scria in contract, pentru orice misiune pe care urma sA 0 fac pentru organizatie, primeam intre 5000 si 25.000 de marci, fn functie de numérul persoanelor ucise si de importanta lor. ~Pot adauga 0 clauza Ja acest contract? Am Intrebat ~Vorbeste ~In caz de neplata, a sase luni de zile, contractul si se anuleze! Numai asa voi semnal ~Bine, de acord. Apol, a completat contractul. Deputatul a semnat cu pixul, far mie mi-a intepat degetul cu un ac Ms4ndu-mi acolo amprenta insangerat’ . Am pornit spre hala de constructii metalice, unde locuiam, cu 0 ciudata povara in sufletul meu. In noaptea aceea, am fost chimuit de o adanca neliniste 20 CAPITOLUL 6 A doua zi dimineat, m-am sculat gata pentru noua vias tn care alesesem s4 intru, in pofida luptei Iduntrice avute in noaptea care trecuse. Nu ma asteptasem ins si vind atat de repede dupa mine. [n dimineata aceea, o masind m-a transportat pang Ia o unitate militar’ de lang& Istanbul, pentru inceperea antrenamentelor pe arme cu iumeta. ‘Am primit 0 arma Barrett M82 cu holt. Era o pusca foarte mare, modificatt pentru a se dezmembra in patru parji, Patul armei, mecanismul, feava $i amortizorul. 0 puteal usor purta intr-un ruesac, fard a atrage atenfia nimanui asupra ta. ‘Am inceput antrenamentele. Arma este foarte silentivasa si nict reculul nu este prea puternic, raportat la marimea ei. Am fost invafat sa fin cont de bataia vantului, de indltimea omului si de viteza de deplasare, etc. Aveam un observator care tmi dadea date, pe care trebuia s& le iau in calcul si si reglez luncta dupa ele. Timp de sase luni am fost antrenat in fiecare zi. Ajumsesem si trag foarte bine cu arma aceea, asifel cf, de la doi kilometrit nimeream tinta chiar la centru. Antrenamentul dura de la 6 dimineata la orele 17. Dupa terminarea lui m& trimeteau inapol la hala de constructii metalice pan’ a doua zi, cénd veneau cu masina pentru a ma duce din nou la unitate, La cateva zile dupa terminarea celor sase luni de pregitire, m- am pomenit cu primul meu patron, in vizita. M-a imbratisat frateste, felicitandu-ma pentru c& devenisem un bun trigator. Mi- azis: -Vreau si te trimit in Malatya si tmpusti trei oameni, Ai curaj sa faci lucrul acesta? ‘Atunci am realizat c& si el era implicat in aceastA organizatie. $i nu doar vorbise pentru mine, ci era unul dintre liderii ei. in timp ce ma gandeam la aceste lucruri, omul mi-a aruncat pe masa din fata mea, un plic, Acolo erau pozele indivizilor 2respectivi, numele, obiceturile lor si locul unde urma sa-i gisesc. M-am uitat cu atenfie la ‘oamenil aceia, Erau jucatori de carti, table i alte jocuri de grup, in cealndriile din orasul Malatya. Se Pare cd-| usurasera de multi bani pe fostul meu patron, care acum dorea sa se rézbune. Cel putin acesta a fost motivul ficut cunoseut mie, Putea fi fns& mai mult decat att, Dar, asa cum seria fn contract, nu trebuia 84 pun intrebarl.. In aceeasi zi, spre seard, instructorul de la unitatea militard mi-a adus arma dezmembrat4 intr-un rucsac, dou’ magazii pline de cartuse, bilete de tren si bani pentru c&lStorie, Am inteles ci era o misiune oficiala, $i am plecat, Malatya este o provincie in $-Estul Turciei, care se intinde pana Ja granita cu Siria, cuprinzand peste zece mii de kilometrii patrati si cu o populate care depasea atunci, sapte sute de mii de oameni. Orasul Malatya este capitala provinciei. Este un oras mare si foarte populat. Era prima mea mishne. Oare voi reusi? incercam si-mi suprim tustrarile liuntrice, legate de ce avea s4 urmeze. Pan’ la urm’, tm consolam eu, nu fac altceva decat s& execut niste ordine, n-am nimmic cu oamenii aceia. Jar daci n-o ficeam eu, avea s-o faci altcineva, Imi era frica s& mai dezbat situatia In mintea mea, asa 3am hotir&t sd alung acele ginduri. Drumul a durat mai mult de 24 de ore, dar avand bilete la vagon de dormit, am ajuns destul de odihnit. In Malatya, nu am zabovit sa-mi indeplinese misiunea. Eram tncordat si voiam sé termin repede. Am gisit relativ usor ceainaria primei vietime. Mam agezat la 0 masa si am comandat un orelet (ceai cu gust de portocale). Asteptam ora la care stiam c&-si Rivea aparitia de obicei omul respectiv, dupa informatiile primite la [stambul. Cand a sosit, s-a agezat la masa lui obisnuita undeva la geam, { stiam din poz’) sia inceput s& joace caryi cu alyi doi barbati. Putin mai tArziu a venit un al treilea $i terminnd cu jocul de cdrti, au inceput s& joace remi. Paceau mult zarva. si piireau foarte veseli, Ami plitit consumatia si am plecat de acolo, eiutind un loc potrivit. La vreo cinci sute de metri departare de ceainatie, era un bloc inalt. Vizibilitatea era excelent’. Am urcat pe scara de 22 incendiu, pan’ deasupra cladirii, Acolo, am montat arma si am privit. fl vedeam prin lunetd ca si cum as fi fost lang’ el. Un singur foc am tras. L-am lovit in cap, dar am vazut c& au mai cSaut ine’ doi dintre jucdtori, Glonful i-a spulberat pur si simplu juméatate din craniu. Privind la rezultat m-am ingrozit si mi s-a facut rau. Dar nu dupa mult timp, m-am scuturat incercand s& aluag imaginea terifiant din minte. Incurajandu-ma, mi- am zi -O pine fn plus pentru oameni, $i asa sunt multi si ri are s& plang pentru ei? Mi-am striins arma si am plecat de acolo spre tinta urmatoare. Pe tofi i-am aflat in ceainariile unde aveau obicetul ca in fiecare i, Sa joace jocuri si s& bea ceai. La fel am procedat si cu urmétorii doi. Dupa aceste executii, am ajuns si fiu impasibil. $4 nu mai am nicl un sentiment de mila, sau de parere de rau. Politia si salvarea~au venit imediat. S-a creat o mare invalmaseala la fiecare dintre cazuri. Tipete, urlete, mulfimi de curiogi.Eu eram ins& la distanfa. [mbracat ca un wrist, cu un aparat foto atarnat la gat si avand o geacd cu doud feje diferit colorate, nu am dat nimanul de banult. Cand am ajuns tn Istambul, patronul m-a invitat in biroul lui si mi-a zis: ~Felicitaril Ai executat foarté bine si repede treaba. Noi am fost anunfafi deja! De astézi inainte, nu vei mai lucra in aceasti hal. Vel fi doar musafir. Colegilor tai, sau altora care vor intreba de tine dintre cunoscufi, li se va spune cd ai fost trimis tn altdi parte sa lucrezi gi cA mai vii la firma destul de rar, Vei pleca curand intr-o noua misiune! In aceeasi seard, pe la orele 12, a venit la mine $i fostul patron. i voi numi Abdullah. M-a luat in braye, frigeste, $i printre lacrimi, m-a sdrutat si mi-a mulfumit, Am simpit atunci cd le-am facut un mare serviciu. A doua zi, a venit si deputatul, Hussein Yilmaz Cu parul Ii rosu valvoi si cu barba rosie. intotdeauna in ‘inbracamintea lui avea ceva rosu, ori cravata, ori sacoul, ori camasa. O aura sinistr’ plutea fn jurul acestui om. Si el m-a ‘imbratisat i fellcitat, dar simpla apropiere de el m& ingrozea. Ce rost 23~Daci vei continua sa asculfi, eu am capacitatea si-ti ofer o viata fara cusur, O viati cu tot ce-fi doresti! lar acum, pregiteste-tet Vom merge impreuni lao sear special in afara Istambulului. Eram amefit. Totul se desfagura foarte repede si parca de fiecare dat, m3 lua prin surprindere. ‘Am urcat din nou in limuzina neagra, cu canapelele asezate uma in fata cclcilalte, cu perdelutele trase ca s nu pot vedea aseul yi cu doi bodyguarzi, unul [angi mine, celalalt langa el Pe drum a continuat simi aducé foarte multe laude. Mie nu mi- au plicut laudele tn viata mea, din contr’, intram fn alert’ cand cineva mA lauda exagerat. Hussein a continuat s’-mi vorbeasca, spunandu-mi c& are planuri mari cu mine. S& plec si fn alte tri si si fac lucruri mari pentru Allah, Cé el crede cu toata convingerea {fn Allah. El este singurul dumnezeu gi el, Allah ma va ajuta s4 mA rizbun pe toti cei care mi-au facut rau in viafS. C3 numai tn felul acesta voi capita eliberare sufleteascd, Razbunarea fiind singura cale ce poate aduce eliberarea. in timp ce-mi vorbea, starea aceea de team mi-a disparut ca prin farmec sio stare de bine gi lfnigte m-a cuprins. Incepeam si cred ce-mi spunea. Dup& aproximativ o ordi am ajuns la destinatie. Privelistea era minunata. O vila splendid’, in stil italian, asezatd pe varful unel coline. in mijlocul cladirii, inconjurata de camere, era 0 frumaasi piscina albastra, acoperita cu o cupola din sticla. [n jurul ei erau ghivece mari, in care pabnierli transmiteau 0 admosferd luxuriant, Mai departe, era un livingroom uriag cu perctii exteriori din geamuri, care afereau pe deoparte, panorama fostel capitale imperiale, iar pe de alta, Bosforul, cea mai ingusti strmtoare navigabili din lume. Ea leagi Marea Neagr‘i de Marea Marmara gi partea evropeana a Turciei de Anatolia, partea asiatic’, in dormitorul fn care am fost cazat, mabila era de lux, cu inerustatii aurite. Totul era de vis. ~Ai fost adus aici, pentru c& vreau s& dau o masa fn cinstea ta, Deasemenea, mai am o surpriz3 deasebita pe care fi-0 voi descoperi la vremea potrivitd, mi-a spus Hussein. 24 Pe la ora 18 au inceput s& soseasc invitatii, Au aprut cinci barbati maturi, cinci fete tinere, tar dup3 ceva timp, o altd limuzin’ neagra a adus inca tral fete neinsotite. Ne-am pus cu totii ia masi. Am fost asezat inte doua fete. Au servit mncruri traditionale turcesti, un miel fript intreg, asezat pe o tava uriasi din inox, cu rondele de limaie dejur tmprejur, cu frunze de salata si bucapi de castraveyi. Nimeni nu a inceput masa, pan’ ce Hussein nu a rupt prima bucaté de miel, a venit la mine gi din mana lui mi-a dat si mandne. ‘Au adus tot felul de bauturi-Yeni Raki-o bauturd care amestecat& cu ap, devine alba ca laptele si are gust de ment’, vin Uluca ,Pinot Noir, Pepermint si altele. Dona dintre fetele venite mai t&rziu, au inceput sé danseze pe o scend improvizats, imbrcate provocator in sutien si salvari semitransparenfi, in ritmurile muzicii orientale. Tosi bateau din pale. Dupa orele 20 s-a baut foarte mult. Pe la orele 22 am inceput si ma simt rau, datoritS amestecului de bauturi si am cerut voie si ma retrag in camera mea. La terminarea petrecerii, cand total se cufunda Incet, incet in Jiniste, am auzit o bataie discret in uga camerei mele, Pand si apuc sa rspund, o frumoasi (nara a intrat si s-a asezat pe pat, angi mine. ‘Adoua zi, Hussein mi-a spus. ~Aceasta este fata pe care vreau si fi-o dau de nevasti. Este nepoata mea! ‘Am fost uimit si am gndit cu glas tare: ~Cum asa? Bu sunt cisitorit deja. -Nu-i problem’. La noi, la mnsulmani, poti avea mai multe neveste, Facem casitoria in religia noastra islamic& si iti voi face pasaport turcese. Ayn acceptat, Fata avea 26 de ani, o voi numi Fatma, Dupa acea petrecere nu m-am mai intélnit cu Hussein o bund perioad’ de timp. A continuat s4 find legatura cu mine prin intermedtul fui Abdullah. 25A doua zi, am ajuns inapoi la hala de prelucrat fier, unde inca locuiam. Am fneercat s& ma odihnesc in dupiimasa aceea si s&-mi fac pufind ordine th g&ndurile mele, Spre seara, am plecat singur, pana aproape de primul pod de pe Bosfor. Acolo se mai vad inci zidurile vechiului Constantinopol. ‘in vremea aceea, zona respectivi. era amenajat& asemenea unui pare, cu aleti, bancute yi gazon. Am depisit parcul, am trecut valceaua si am coborat catre mare, pana la baza vechiului zid. Am decupat iarba cu grija si am spat o groap4, inpristiind pamantul, pentru anu da de banuit c& cineva sipase acolo, Am ascuns astfel pasaportul meu original, mi-am. pus niste haine de schimb $1 1000 marci, toate intr-o geanta, invelita fn folie de plastic. Cu mai bine de jumataie de an in urma, cand Abdullah, primul patron, la care lycrasem ca si ceilalt, ilegal, mi-a propus sd mi introduc’ in acea organizatie islamic’, m-am gindit s8-mi iau masuri de precauyle. $i asa aveam o problema yeche de neincredere fata de cameni, cu atat mai mult acum, Astfel, tntr- una din zilele fn care ma trimesese dupa o fata cu care sa petrecd noaptea si dupa ale cumparaturi, m-am prezentat la Ambasada tarii mele de Ja Istambul si am declarat pierderea pasaportului. Si flinded stiam datele unui fost prieten din armat, care si seména bine cu mine, am objinut 0 foaie de consulat cu poza mea, dar alt nume. Pe aceea le- am prezentat-o cdnd mi-au cerut actele. Acum, dup& cum avansasera lucrurile, ma felicitam c& actionasem astfel. Daca pe viitor vor aparea probleme, voi putea s&-mi reiau identitatea si si parisesc Turcia, Totul fusese [ari cusur pana acum in relatitle mele cu aceasti organizatic. Se finuser de cuvant, platisera la timp si chiar ma facuserd s& cred c& vor si ma facé unul de-ai lor. Dar ceva din prezenta deputatului Hussein Yimaz, ma ficea sf ma tem si oricat de bine s-a purtat cu mine, un puternic sentiment de neincredere nu-mi dadea pace. M-am intars la hala de confectii metalice putin mai linistit si cu hotirdrea ferma de a fi foarte atent la tot ce urma si mi se intémple. 26 CAPITOLUL 7 {n-ziua urmatoare, am avut musafiri. Fostul patron, Abdullah, impreund cu doi birbafi pe care nw-i intalnisem pana atunci. -Salamu alaykum! (pacca sii fic peste tine, cu tinc). M-a salutat Abdullah, -Wa alaicumu salam! (si peste tine s3 fie pacea}, am raspuns. -Astazi avem de indeplinit ceva foarte important, atét pentru tine, cAt si pentru noi. ‘Am devenit foarte atent, s4 ascult ce mai puneau la cale legat de persoana mea, -Noi luptim pentru Alah, Tu al ales s4 fi de partea noastrA in acest razhoi sfant. Este foarte bine, dar mn este de ajuns. Trebuie si devi musulman, M-au surprins vorbele lui. fn timp ce ma privea cu ochi sfredelitori, am intrebat: -Si asta cum se face? -Vom merge impreund la moschee si vei recita acolo cu fafa spre Mecca cAteva propozitii care reprezinti crezul nostru, a zis Abdullah continuand sé ma priveasca insistent. Mi-am zis in inima mea c&, oricum ou credeam in nici un dumnezeu, aga c3, n-ar fi nici o problemi si spun acele cuvinte, Asta va fi tot? Am intebat. -Ar ma‘ fi fost ceva, Trebuia s& fi circumcis, Asta o mostenim de Ja Avram care a fost circumcis fa batranefe. Dar, ca familia ta s& nu afle nimic, vom trece peste aceasta si vei fi acceptat asa cum esti. Dupi aceea te vom casatori cu Fatma, Din nou am fost surprins de actinuile lor legate de persoana mea, Chiar devenisem asa de important pentru ei? Mi-am amintit atunci de ce-mi spusese deputatul, cum ci ar avea ganduri mari pentru min Ne-am urcat in limuzina neagra cu obignuitele ei draperii trase. ‘Nu dupa multd vreme am oprit in fata unei geamii. In curte era o fAnt&nd artezians din cuva cireia porneau conducte catre baza ei. In jurul fantanii era o canapea rotunda. Acolo mi s-a spus sa ma agez, am fost descalfat si, Abdullah impreun’ cu cei doi barbati, 7‘mi-au spiilat picioarele. La usa geamiei m-am descéiltat din nou st am intrat, /Anduntru, pardoseala era in intregime acoperité cu covoare persane, avand diferite modele, predominante fiind culorile ros, alb gi albastru. Am fost condus intr-o camera dinspre estul cldirii, m-au asezat cu fajz inspre Mecca si m-au dezbracat de hainele mele, M-au imbracat apoi cu o cdmagi al, lunga pana la glezne. Apoi ne-am intors in sala principal a geamiei, Intre timp, venise immamul cu zece oameni i impreuné cu cei trei care mA aduseserd acolo, au facut un cere in jurul meu, Toti erau imbracati in alb. Au inceput s se invarteasca in jurul meu, dinspre dreapta spre stanga si si rosteascd cuvinte asemenca unor incantatii, tn limba arab veche. In mijlocut cercului aceluia eram eu, uluit de ce mi se intampli, dar in acetasi timp cuprins de un puternic sentiment de apisare, ceva rau, 0 prezenta maleficd simfeam ci este cu noi acolo. O stare de tristete si o durere lduntricd, sufleteascd au venit peste mine in momentele acelea. Eram acolo, tn genunchi, cu fata spre Mecca si capul plecat in jos, fruntea atingand covorasul, Ei continuau s& se invarteasc& sdrind pe piciorul stang, apoi schimband pe dreptal, Am inceput 4 mA simt si fizic rau, Pe masurd ce ei continuau ritualul, starea Ge ru a crescut in intensitate, pana acolo ci, am simit cd voi Jesina daca mai continu’, Dar chiarin momentu! fn care ma aflam Ja capatul puterilor, oamenii au incetat dansul si strigitele, Mau ridicat de maini in picioare si mi-au adus in fat o hartie scrisd in limba araba veche. Mi-au spus sA repet cuvintele scrise, dupa immamul acela care le rostea cu glas tare, inaintea mea Acesta era crezul musulman, dedicarea lor, legmantul lor. La final, Abdullah m-a cuprins in brate si mi-a spus; ~Acum esti de-al nostru! Esti musulman. De acum te numesti Sedat Engean! Pacea sa fie cu tine fiule! Eram adanc tulburat, de parcé ag fi intrat intr-o alti lume. La cateva zile dupa aceea, am venit din nou la acea geamie, impreund cu Fatma, pentru cAsatorie, Am fost introdusi in aceeasi cAmarufi unde fusesem imbracat cu haina alba. mpreund cu ea, eran paringii ei si unchiul, Hussein 28 Imaz. Cu mine erau alfi trei oameni, Abdullah, fratele Jui si nevasta acestuia. Bu aveam aproape 32 ani, iar Fatma 26 de ani, A fost o nunti fictiva. Dup aceea am primit pasaport turcesc pe adresa de domiciliu a Fatmei. Urmatoarele dowd s4ptamani am stat la parintii fete. Locuiau intr-o vilé impozants, intr-un cartier din centrul [stambulului. in aceasta perioad’ am fost liber s& m& duc unde vreau, fara insd a parasi Istambulal. Dar nu m-am putut simti relaxat, datoritd vizitelor regulate si insistente ale ui Hussein Ilmaz. El imi facea un fel de instructaj si vorbea despre ceea ce urma si fac, amintindu-mi c& ef gi-au implinit pAn& acum indatoririle fay de mine gi urma acum sé fie randul meu, ~Trebuie sd mergi intr-o vizitd scurtd in patria ta, pentrua nuda de banuit ceva familiei tale si sd ave probleme. Asa am fécut. Dar, la scurta vreme eram inapoi la Istambul. De fapt, daci nu mar fi trimis Hussein, nu mras fi dus deloc. Simjeam urd in inima mea fata de ef, fata de propria mea familie! Nicl bani nu le dddeam. Maxim 100 marci, Cand copiii veneau la mine si-mi cuprinda picioarele, $i indeprtam. Vroiam sA nu nai stiu despre ei, Si-i uit. Era luna Noembrie. In tstambul era un timp foarte urdt Lapovita si ninsoare. De Ja gar3 am Juat un taxi care m-a dus la noua si impozanta mea locuintS. Dar nu am ajuns bine, cd soneria a $i sunat. La us& era Abdullah. Far’ prea multe explicatii mi-a spus: -Poimdine plect intr-o nou’ misiunel [a-ti schimburi cat s3 intre intr-un rucsac. La ora 18 si firla garal imi venea sA-] dau afar. Am scurtat discutia ct am putut si politicos, l-am expediat, MA simteam abosit fizic, dar mai ales psihic. As fi dorit un timp de odihna si de Lintste, dar nu puteam da inapoi. A treia zi, dup’ ce mi-am Inat ramas bun de la Fatma s1 prinsii ci, am plecat spre gar’. Atunci nu gtiam ci, asa cum au apSrut in viata mea, tot asa urmau si dispard din ea. Nu aveam sii mai vid niciodatd pe acei oameni. La ora hotarat, am ajuns la gara Haydarpasa din Istambul. Acolo am observat cateva grupuri de barbati, care asteptau ca si 23mine. Abdullah a venit cu un teanc de bilete si ne-a impartit fiectruia, Am numarat o suta cincizeci de barbafi, majoritatea tineri. Am fost repartizat fntr-o cugetd cu inci trei birbati. Nu prea puteam comunica flindea nu aveam o limba comuni. De altfel, cum aveam sa aflu mai larziu, aceasta a fost strategia, SA nut putem comunica intre noi pentru a nu lega relatii de prietenie, in cuseta mea aveam veciniun rus, un polonez si unul din Azerbaigean care stia puina turc’. Destinatia era Diyarbakir. Este © provincie din regiunea Anatolia, in S-Estul Turciei. Oragul cu acelasi nume, este capitala administrativa a regiunit si se afl pe malurile celebrului rau ‘Tigru, fiind al doilea orag ca marime din S-Estul Anatoliei. C&latoria a fost foarte obositoare. Era cald in tren, chiar prea cald. Colegii mei de cusetd pareau nespilafi de multé vreme, nu atat cum ardtau, cat felul in care miroseau. Am stat mai mult pe hol fund si band ceaiuri, ori de cite ori treceau wanzAtorit ambulanti. - La Diyarbakir am ajuns seara, Din tren am fost ineSrcatl in masini care ne-au dus in afara orasului pe un camp. Acolo ne asteptau trei camioane militare cu prelata si insotitori imbracati militar, inarmati, La urcarea in camion fiecsruia dintre noi I s-a pus pe cap 0 gluga neagr’, iar la méini catuse. La fntrebirile noastre ni s-a rAspuns 4 stim linistigi cd totul este OK, asa filnd procedura, Am fost asezat in colful din dreapta camionului, lang cabin’. Cincizeci de oameni am inc&put in camion. fn gura ne-a pus-un furtun, pe sub glug’, care intra undeva sub canapea, intr-un bidon de api. ~Aveti griji s nu sc&pati furtunul din gard, rosti cu glas tare un barhat, CAtugele au fost prinse de un lant lung care trecea pe la flecare, Am mers mult vreme, Cel putin doug zile si dou’ noapti, dac& am apreciat bine. La un moment dat, am simfit_c nu mai pot respira sub gluga aceea si am reusit, frecandu-ma de suruburile care fineau prelata camionuluis-o ridicpugin. Prin semiintunericul dinuntru am putut vedea tn jurul meu oamenii care stiteau cu capetele aplecate in jos. Insotitorul nestru, care 30 avea asupra lui un pistol mitralier’ AK-47 mofaia si el, cu barba sprijinitS de piept. Am migcat cu capul prelata camionului, pe unde simgeam ca intra aer fnduntru. Am vazut c afara era ziud. Camionn! rula pe un drum prapastios, intr-o zona desertic3, stncoas5, fair vegelatie. Drumul era asfaltat si se vedea parca nesfarsit sub cerul senin, La un moment dat, a aparut chiar un indicator. Mosul 206 Kmt Am fost uimit. Eram in trak? La un moment dat am simpit cum camionul iese de pe carosabil si merge pe un drum pietruit. De acolo a mai durat inca 0 zi sio noapte. Eram frant de oboseald. Ne opreau din cand in cand sine facem nevoile, dar tot cu cagulele acelea si insoti}i, De mancare ne dideau sandviciuri pe care tot pe sub glug trebuia s8 le manc&m, Cand in sfarsit am ajuns si am coborat din camion, abia mai puteam sta ti picioare, Acolo ne-au dat cagulele jos de pe cap. Era noapte. Dar o noapte cum numai in desert poli vedea. Luminat& de luna care era mult mai mare decat o stiam si de stelele care umpleau cerul fra numér, pana departe.. Mi-am adus aminte atunci de Avraam. Bunicii imi povestiser’d cum Domnul |-a scos afard intr-o noapte, asemanitoare poate cu aceasta, s&i arate bolta instelata, si i-a zis: ~Aga va fi samanga tal Visarea mea a fost brusc intrerupta de un strigat: ~Alinierea! Fiecare s-a grabit sisi ocupe locul in randuri, sub privirile Tui Abdullah 5i ale unui ofifer superior necunoscut. ‘Ami fost numarati, dupa care, Abdullah ne-a tinut o cuvantare de ‘ncurajare: -De acum voi suntefi soldagii lui Allah! Vefi fupta pentru el! Si Allah va avea pentru voi mari rasplatirit Nu vi temeti! Fiti supusi, respectafi-va contractul pe care |-ati semmat si veri vedea cf Allah va face lucrari mari pentru voi. Vefi fi foarte fericiti,fiindca voi afi ales Calea cea dreapt’! Dupé discursul lui Abdullah, a venit randul acelui ofiger, despre care am aflat cd era cormandantul bazei militare unde urma sé fim antrenafi. Colonelul Ali Bei. Avea peste 50 de ani si era insotit de soldafi care aveau banderole rosii, cu o semiluna aurie, la mana dreapt. El ne-a spus: 31~Aceasta este baza voastra de antrenament pentru sase luni! De acum fnainte eu sunt tatal vostru, fratele vostru, prietenul vostru! Trebuie si ascultati de superiorii vostrii si 94 respectati Yegulamentul interior pe care fi vefi afla in curand. Daca nu, veti fi tmpuscal! fri mila! Am privit in jur si nu vedeam nici o baracd, sau alti cladire unde am fi putut fi ad4postiti, fu fajz noastra era un munte de stanc’, avand o scobitura naturala de aproximativ 50/50 metri. Mai tarziu pufin, aveam si vad acolo, sapatd in stdnc 0 adevarati cazarma militara. Regulamentul suna astfel: la ora 5 era desteptarea, Urma naamazul-rugaciunea musulmand, Apo! dusul. Gimnastica de dimineaji si masa. Pan& la ora 14, aveam antrenamentul, dup’ care aveam pauzi de ceai si mica gustare. Antrenamentul continua pan’ la orele 14. Din nou naamazul, masa de prénz, urmate de o discutie despre telul nostru de a lupta pentru Allah. Erau de fapt prelegeri religioase sustinute de un immam. Urma o noua perioad’ de instructie, trageri, lupta corp la corp, pan’ la orele 19, Din nou rugaciunea si © perioada de relaxare pana la masa de sear’. La orele 21:30 se dadea stingerea. In muntele acela de stanc’, era un tunel a cdrui intrare era blocat de dowd usi mari de fier. Camionul militar putea intra lejer printre acele porti, Am intrat acolo incolonati si in urma Hoastra usite s-au inchis. Tot tunelul era Juminat. Am aflat cd tunelul ducea, pe sub munte, pnd la cel mai apropiat oras, de unde se aprovizionau cu tot ce aveau nevole, Eu nu am mers and la capatul lui niciodata. Nu aveam voie. La aproximativ 50 de metri de intrare, se deschideau niste culoare la stanga si la dreapra, sipate in stinc’. La sténga erau dormitoarele, toaletele si dusurile. Totul era cioplit in stanca, Culoarul avea cam 30 de metri lungitne si era ingust de un metru si douazeci centimetri. De o parte si de alta, erau camerele, fags in fay2, sub forma unor mici chilli de doi metri pe doi metri, Nu aveau usi. De dormit dormeam pe jos pe niste covorase, iar la cap, aveam un sul din bumbac fn loc de pern’. Aerul era adus prin niste conducte, Una jos pe unde venea aer rece, curat, iar 32 alta fn tavan, pentru aerisire. In chiliile acelea am fost repartizati cate doi, sau trei oameni, Culoarul din dreapta era mai larg putin, Lm 50, si mai scurt. Dupi zece metri de mers, intram intr-o sala mare, boltit’, spat tot in stancé, unde era cantina gi locul unde venea immamui sa ne tind discursurile religioase. Nu erau mese, ci mancam pe covoras, asezati turceste. La dus nu aveam voie mai mult de un minut, Eram cronometrafi de catre paznid. Ni s-au dat alte cagule, pe care trebuia sa Je purtam neincetat. Motivul era cd nu trebuia si ne cunoastem intre noi. Dar nu numai atat, nu aveam voie si stim de vorbé, si aflim numele reale, adresele, etc, Deasemenea nu era promovat acolo spirit de echip’. Din contr’, trebuia sa fim individualisti. Fara prietenii. Doar ascultare de ordine, lar dac unula dintre noi, avea si se ‘intample ceva, trebuia sd nu ne pese, ci s§ mergem mai departe, fiindca Allah avea s& se ingrijeasca de el, Eram foarte atent verificati. Intotdeauna pe culoar, cand eram tn chilii, zi si noapte, eau cate cinci oament inarmati care vegheau s& respectm regulamentul. in chilii nu aveam lumina. Numai pe hol erau dou becuri. Nune cunosteam dupa nume, ci dup& numere, Aga ne strigau la apel si asa trebuia s4 ne strigim intre noi. Aotrenamentul era foarte greu. invatam lupta corp la corp si punctele vulnerabile, pentru a ucide edt mai ugor si mai repede. Ficeam zilnic marsuri fortate de pana la 80 de kilometrii. in timpul marsurilor, purtam tot echipamentul militar avut in dotare. Trebuia sé alergam peste cauciucuri care atdeau, si ne stecuriim pe sub sirma ghimpat’, si alte exercigii specifice razboiului, pentru dezvaltarea condifiei fizice. Totul trebuia executat foarte repede, Ca s& ne iufeascd migcirile, trageau la Picioarele noastre cu munitie reali. Nu de pufine ori unil camaraai au fost réniti la picioare in timpul antrenamentelor. Imediat, cel ranit era luat, iar a doua zi, la apel, nu mai era prezent si nici nu se mai intorcea in baza militar’, Ce s-a intamplat cu multi dintre colegii mei, raniti astfel, nu stiu. Este posibil si-i fl impuscat si ingropat undeva in desertul acela. 33,