VALENȚELE FORMATIVE ALE BASMULUI LA ȘCOLARUL MIC

În folclorul românesc, un loc însemnat îl ocupă poveştile sau basmele. Basmul este cea
mai vastă şi cea mai răspândită creaţie populară, fiind totodată şi cea mai îndrăgită specie din
folclor. Tema generală a basmului este lupta dintre forţele binelui şi cele ale răului. Poporul a
introdus în basme expresia dorinţei sale de libertate, de dreptate, de bine şi frumos, de viaţă
mai uşoară şi mai demnă. Tema generală a basmului se materializează adesea în conflictul
cauzat de inegalităţile sociale, în contrastul dintre bogăţie şi sărăcie, hărnicie şi lene, modestie
şi îngâmfare, curaj şi laşitate, cinste şi viclenie, adevăr şi minciună, bunătate şi răutate.
Basmului este specia eticii populare şi culte, în proză sau, mai rar în versuri, de mare întindere
cu o răspândire mondială, în care se narează întâmplări reale ce se împletesc cu cele
fantastice. La acţiune participă personaje imaginare înzestrate cu puteri supranaturale ce
reprezintă binele şi răul, iar în final acesta din urmă este învins.
Basmul se situează într-un univers care cuprinde două lumi; cea reală a oamenilor şi
cea imaginară creată de fantezia poporului. Timpul în care se petrec evenimentele este un
timp imaginar. În orice basm indiferent de evenimentele prin care trec, personajele sunt
pozitive şi negative. Personajele basmului sunt de două categorii cele care aparţin spaţiului
omenesc şi cele care aparţin lumii fantastice. Personajele spaţiului uman au însuşiri obişnuite
omului atât defecte cât şi calităţi (vitejie, înţelepciune, modestie, credinţă, laşitate, ipocrizie,
trufie, răutate, invidie); personajele imaginare sunt înzestrate cu puteri supraomeneşti care
depăşesc forţele obişnuite ale oamenilor (vorbesc graiul oamenilor, au capacitatea de a
transforma obiectele). Tema basmului este lupta dintre bine şi rău, iar personajele se supun
toate acestei lupte din această confruntare binele va ieşi întodeauna victorios, iar personajele
negative vor fi învinse de personajele pozitive.
În întregul proces instructiv-educativ din școală şi îndeosebi prin activităţile de
educare a limbajului, copilul îşi însuşeşte în mod practic fonetica, sistemul gramatical,
vocabularul. În şcoală el ,,învăţă” toate acestea după reguli ştiinţifice, iar achiziţionarea de noi
cuvinte şi folosirea lor corectă va rămâne un obiectiv urmărit de-a lungul întregii vieţi.
Un obiectiv al educării limbajului copilului şcolar vizează lărgirea orizontului de
cunoaştere ,ca bază pentru îmbogăţirea şi nuanţarea exprimării.
Formarea competenţelor de comunicare ocupă un loc prioritar în învățământul primar,
limbajul fiind considerat o activitate permanentă de dezvoltare a gândirii, a proceselor
intelectuale, în general a personalităţii copilului.
 Lumea basmului îi dezvoltă copilului capacitatea de a-şi construi şi verbaliza trăirile,
proiecţiile. În călătoriile imaginare copilul se simte fericit, participând afectiv şi însoţind
protagoniştii basmelor în tărâmuri fictive. Este necesar să oferim copiilor unele exemple de
viaţă în mod indirect, prin intermediul basmului, decât un învăţ, o povaţă fără suport intuitiv.
În activitatea desfăşurată cu copiii, am constatat că, în timp ce se derulează conţinutul
basmului, ei participă afectiv-imaginativ la acţiune, încât se identifică cu personajul preferat.
Basmul, datorită aspectului preponderent imaginar, stimulează cu precădere
afectivitatea, care este fundamentală în formarea caracterului moral al conştiinţei şi al
comportamentului la vârsta şcolară. Dată fiind importanţa fundamentală a educaţiei morale în
formarea personalităţii copilului şcolar, este necesar să se apeleze şi la poveşti şi nu numai la
ele, ci la toate mijloacele adecvate unei asemenea finalităţi. Această problemă supune atenţia
cititorilor şi ca urmare a faptului că programa este marcată de omisiuni în această direcţie.
Prin ,,asimilarea” eroilor din basm, se produce pe plan mintal o lume a rolurilor, o
lume prin definiţie a reprezentărilor sensibile despre o altă lume, decât cea cunoscută prin
experienţa personală. Lumea basmelor le dezvoltă elevilor capacitatea de a-şi organiza şi
verbaliza trăirile, dezvoltându-le curajul de a se lupta pentru dreptate. De exemplu,
prezentându-le basmul ,,Prâslea cel voinic şi merele de aur”, de P.Ispirescu, copiii se transpun
în personajul principal, caută soluţii; în acest caz ei îşi imaginează poziţia pe care trebuie să o
ia, basmul influenţează comportarea morală a copiilor pentru că ei ascultă povestea, retrăiesc
întâmplările din realitate şi proiectează altele proprii, posibile prin adoptarea punctului de
plecare. Astfel, copilul îşi imaginează fără să confunde planurile şi le trăieşte paralel, copilul
prin basm are posibilitatea să călătorească imaginar, iar el este fericit, participând afectiv şi
însoţind eroii pe tărâmuri fictive sau în ţări reale, pentru el, deşi fantastice, toate sunt posibile
pe baza premiselor acceptate. Prin ecourile sale afective, basmul îl ancorează pe copil în real,
pentru că el nu rămâne în ,,ţara zânelor”, decât spre a privi lumea din jurul său, dintr-o
perspectivă mai largă şi mai accesibilă lui.
Basmul, cu partea lui de previzibil şi imprevizibil, trezeşte interesul copilului.
Imaginar, el participă la rezolvarea unor conflicte, este încântat să fie martorul peripeţiilor, al
întâmplărilor prin care trec eroii.