Otorinolaringologie, sau prescurtat ORL, este specialitatea medicală care se ocupă cu prevenirea,

diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor urechii, nasului, gâtului, căilor respiratorii superioare,

sinusurilor.

Anatomia nazala

De obicei interiorul nasului nu este vizibilil, exceptie facand examinarile medicale,si,astfel nu toata lumea
stie din ce este alcatuit nasul pe interior.

Acesta include :

 Cavitatea nazala
 Septul nazal
 Cornetele nazale

Cornetele nazale

Un cornet este un os lung curbat si foarte subtire la nivelul cavitatii nazale. Fiecare cornet este acoperit
cu mucoasa. Peretele lateral al fiecarei fose nazale are fiecare 3 astfel de cornete ; inferior, mijlociu si
superior.

Spatiul dintre aceste cornete se numeste meat si fiecare meat este denumit ca si cornetul ce se afla
deaspura lui. Avem astfel: meatul inferior, mijlociu si superior.

Cornetul inferior este cel mai mare cornet si se gaseste paralel cu podeaua nasului. Ductul nasolacrimal-
cel ce dreneaza lacrimile trece pe la nivelul acestui meat, fapt ce explica de ce atunci cand plangem ne
curge nasul!

Cornetul mijlociu este localizat deasupra celui inferior.

Majoritatea sinusurilor se dreneaza la nivelul meatului mijlociu prin niste gaurele numite ostium. Cornetul
superior este cel mai mic dintre cele 3 si se gaseste deasupra celui mijlociu.

Importanta cornetelor nazale:

Cornetele nazale  impreuna cu septul nazal ne ajuta sa simtim sau sa percepem cantitatea de aer ce
trece pe la nivelul nasului.

Cornetele nazale :

-curata si filtreaza aerul si nu lasa factorii iritanti precum murdaria sau praful sa ajunga in plamani.

-umidifica aerul si previne uscarea aerului la nivel pulmonar

– incalzesc aerul la temeratura corpului.

Septul nazal

Septul nazal este un perete vertical situate la mijlocul nasului si separa cavitatea nazala in doua jumatati :
dreapta si stanga.  Acest perete merge pana in spatele cavitatii nazale si este facut din cartilaj in partea
din fata si os subtire in partea din spate. Functiile sale principale sunt cea de suport a structurilor nasului
si reglarea fluxului de aer la acest nivel. Septul nazal este si el acoperit de mucoasa.

Cavitatea nazala

Cavitatea nazala este o cavitate mare si plina de aer ce functioneaza ca un pasaj si este situata in
mijlocul fetei.

Cavitatea nazala se extinde de la nivelul varfului nasului pana departe in spate, chiar in interiorul capului
paralele cu urechile! Este captusita de o mucoasa subtire la fel ca si septul nazal.

Anatomia sinusala
Sinusurile au propria lor anatomie si functie. Multi dintre noi nu suntem constienti de existenta sinusurilor
–exceptie face momentul in care infectia sau alte afectiuni sinusale ne produc durere, senzatie de
presiune, insomnia sau problem ale auzului sau respiratiei.

Sinusurile sunt cavitati goale, pline cu aer situate in interiorul oaselor fetei si craniului. Avem 4 perechi de
sinusuri si fiecare sinus este drenat in cavitatea nazala printr-o gaurica numita ostium. Fiecare sinus este
numit dupa osul in care se gaseste :

Sinusul maxilar: pe fiecare obraz, sub ochi, de fiecare parte a nasului

Sinusul etmoid; cateva celule etmoidale de fiecare parte a nasului in apropierea ochiului.

Sinusul frontal : unul pe fiecare parte situate deasupra ochiului pe frunte

Sinusul sfenoid : este situat in spatele sinusuolui etmoid aproape in centrul craniului in spatele ochilor.
Uneori este impartit in doua de un sept sinusal.

Importanta sinusurilor nazale:

Sinusurile nazale sunt acoperite de o mucoasa similara celei de la nivelul cavitatii nazale. Aceasta
mucoasa secreta mucus- o substanta complexa ce mentine umede aceste structuri si ajuta la eliminarea
prafului, virusilor sau bacteriilor.

Mucoasa sinusala este de tip ciliar adica fiecare celula are un cil ce are capacitatea de a misca mucusul
in interiorul nasului. Aceasta miscare este responsabila de curatirea sinusurilor si a cavitatii nazale

Pentru a înţelege procesele patologice de la nivelul cavităţii nazale este necesară

înţelegerea funcţiilor fiziologice. Aşa cum se ştie, la nivelul tractului respirator, nasul are un
rol important în prelucrarea aerului înainte ca acesta să ajungă la nivelul căilor
respiratorii inferioare. În timpul inspirului, fluxul de aer pătrunde la nivelul vestibulului
nazal cu o direcţie oblică verticală. Din punct de vedere aerodinamic, acest aer este sub
formă de flux laminar, ceea ce înseamnă că diferitele straturi ale coloanei de aer nu sunt
amestecate între ele. Când aerul inspirat ajunge la nivelul lui limen nasi, localizat între
vestibulul şi cavitatea nazală, are loc o transformare a fluxului laminar în flux turbulent, ceea
ce înseamnă că diferite straturi ale coloanei de aer sunt amestecate. Pe lângă velocitatea
aerului, direcţia fluxului de aer este influenţată de anatomia cavităţii nazale. Deviaţia de
sept sau alte patologii minore asociate pot fi la fel de importante precum hiperplazia
cornetelor sau perforaţia septală. Transformare aerului din laminar în turbulent scade
velocitatea aerului inspirat, astfel prelungindu-se contactul acestuia cu mucoasa nazală,
realizându-se în mod corespunzător olfacţia, retenţia particulelor străine, umidifierea şi
încălzirea aerului inspirat.

În timpul inspirului are loc o alternare între dilatarea şi îngustaea lumenului cavităţilor
nazale. Acest lucru determină alternarea congestiei şi decongestiei mucoasei nazale prin
intermediul venelor de la nivelul cornetelor inferior şi mijlociu ce sunt reglate de sistemul
nervos autonom. Aerul inspirat este încălzit şi umidificat la nivelul nasului, înainte de a
ajunge la nivelul căilor respiratorii inferioare. Fluxul turbulent favorizează contactul necesar
aerului inspirat cu mucoasa nazală. De asemenea există o relaţie benefică între cavităţile
nazale ce sunt relativ mici şi suprafaţa mucoasei nazale ce este relativ mare, datorită
creşterii acesteia prin intermediul cornetelor. Umidifierea este realizată prin secreţia şi
transudaţia de la nivelul glandelor nazale şi vaselor de la nivelul laminei proprii. Reglarea
temperaturii se realizează prin intermediul sistemului vascular intranazal şi în mod special
prin intermediul ţesutului venos erectil ce abundă la nivelul cornetului inferior. Temperatura
de la nivelul porţiunii anterioare a cavităţii nazale este mai scăzută decât la nivelul regiunii
posterioare. Acest gradient termic produce o încălzire treptată a aerului inspirat în timp ce în
timpul expirului umidifierea şi căldura sunt recaptate la nivel nazal prin intermediul
condensării. Capacitatea de încălzire a mucoasei nazale este foarte eficientă, astfel încât,
la temperaturi chiar sub 0 grade, temperatura aerului inspirat ajunge la 25 de grade la locul
de pătrundere în nazofaringe cu o umidifiere de peste 90 %. Anomalii la nivelul fiziologiei
nasului pot apărea datorită uscării mucoasei nazale legate de vârstă, datorită bolilor cronice
inflamatorii sau rezecţiilor extensive de mucoasă în timpul chirurgiei intranazale.

Funcţia de apărare
Mucoasa nazală are de asemenea şi funcţie de apărare. Aceasta poate
fi specifică şi nespecifică.
Mecanismul apărării nespecifice a mucoasei nazale este reprezentat de aparatul mucociliar
ce curăţă prin mijloace fizice aerul inspirat. Sistemul transportului mucociliar este realizat de
către cilii epiteliului respirator şi o pătură mucoasă bistratificată, una mai profundă, mai puţin
vâscoasă şi una superficială cu o vâscozitate mai crescută.

Mişcarea cililor se realizează în trei faze şi are loc sub acţiunea ATP-ului, determinând
mişcarea filamentelor de la nivelul cililor. Stratul superficial este împins spre nazofaringe
prin intermediul unei mişcări coordonate, dar metacrone. Dinamica mişcării cililor poate fi
asociată cu „mişcarea spicelor de grâu în bătaia vântului”. Frecvenţa bătăilor cililor este
mare, de 10-20 de ori pe secundă, dar mişcarea lor este influenţată de factori externi
precum temperatura sau umiditatea.

Perturbarea transportului mucociliar poate fi determinată de cauze variate precum:

- creşterea vâscozităţii;
- îngroşarea stratului profund;
- împiedicarea mişcărilor cililor;
- schimbări a vâscoelasticităţii stratului superficial.

De asemenea, variate mecanisme patogenice pot determina schimbări, modificări la nivelul

cililor, în ciuda păstrării integrităţii păturii mucoase intacte. De exemplu, o infecţie virală
acută a tractului respirator superior poate determina descuamarea epitelială cu pierderea
cililor. De asemenea şi unele microorganisme pot afecta în mod direct motilitatea ciliară prin
reducerea frecvenţei bătăilor cililor. În sfârşit, sindroamele de imobilitatea ciliară sunt
afecţiuni congenitale bazate pe modificări morfologice în structura cililor.
Mucoasa nazală, de asemenea, are un număr de mecanisme de apărare nespecifice, altele
decât transportul ciliar.

Mecanisme de apărare specifice

La nivelul mucoasei nazale există un sistem imun specific ce este alcătuit din mucoasa
nazală şi inelul limfatic a lui Waldayer. Cercetări recente indică faptul că structurile ce intră
în alcătuirea cercului limfatic a lui Waldayer, în special amigdalele palatine şi amigdala
faringiană a lui Luschka au drept scop absorbţia, procesarea şi prezentarea antigenelor, în
timp ce mucoasa nazală este doar un organ efector la nivelul căreia antigenele sunt
fagocitate de celule imunocompetente. Sistemul imun de la nivel nazal se bazează pe
acţiunea anticorpilor şi a celulelor imunocompetente ce sunt responsabile pentru răspunsul
imun celular. Anticorpii sunt în general de tip IgA şi o imunoglubulină ce este caracteristică
mucoasei respiratorii şi se formează la nivelul plasmocitelor. Acestea pot sintetiza şi IgM şi
foarte rar IgG. Celulele ce realizează răspunsul imun reprezentative pentru mucoasa nazală
sunt mastocitele, macrofagele, polimorfonuclearele neutrofile, bazofile, eozinofile,
limfocitele şi celule ale sistemului reticuloendotelial (celulele dentritice Langherhans
prezentatoare de antigen). Eozinofilele se întâlnesc în asociere cu sinuzita cronică sau
polipii nazali, bazofilele sunt implicate în răspunsul imun mediat din reacţiile alergice,
mastocitele sunt cele responsabile de eliberarea de histamină în prima fază a reacţiilor
alergice, celulele epiteliale ale mucoasei nazale au de asemenea o funcţie imunologică prin
intermediul moleculelor de adeziune I-CAM 1 prevenind apariţia infecţiilor virale. Celulele
endoteliale ale vaselor de sânge sunt activate de diverşi mediatori inflamatori precum
interleukina-1, TNF-alfa şi sunt implicate în diapedeza celulelor imunocompetente la nivelul
ţesuturilor înconjurătoare.

Funcţia fonatorie a cavităţilor nazale

Mai multe sisteme şi organe sunt implicate în producerea vocii şi vorbirii. Un rol important îl
joacă şi nasul, sinusurile paranazale şi nazofaringele, rolul lor în articularea cuvintelor
apărând în condiţii patologice. Vocea nazonată (rinolalie închisă) apare când aceste
segmente contribuie mai puţin la producerea sunetului, datorită obstrucţiei nazale parţiale
sau complete sau prezenţei de formaţiuni la nivelul nazofaringelui. Rinolalia deschisă apare
când nazofaringele şi cavităţile nazale contribie mai mult decât ar trebui la producerea
sunetelor. Acest lucru se întâmplă în cazul despicăturilor palatine, despicături ale vălului.

Funcţia olfactivă
Senzaţia olfactivă poate fi percepută numai în timpul inspirului şi numai substanţele hidro
sau liposolubile pot fi mirosite. Chiar modificări uşoare ale propietăţilor chimice ale
moleculelor pot fi percepute. Este foarte important, din punct de vedere clinic, diferenţierea
dintre perturbările olfactive şi perturbările gustului (disgeuzia), deoarece mirosul şi gustul
sunt interelaţionate. De obicei pacienţii cred că prezintă o perturbare a ambelor simţuri,
când, de fapt, patologia este doar la nivel olfactiv în general.
Functiile sinusurilor paranazale
Rolul biologic al sinusurilor este dezbătuta, dar un număr de funcții posibile au fost propuse:

 Pentru scăderea relativă a greutatii din față a craniului, mai ales la oasele feței
 Creșterea rezonanței vocii
 Oferirea unui tampon împotriva traumatismelor faciale
 Izolarea structurilor sensibile, cum ar fi rădăcinile dentare și ochii de la fluctuațiile rapide de
temperatură din cavitatea nazală.
 Umidificarea și încălzirea aerului inhalat
 Regularea presiunii intranazale și serice
 Aparare imunologica