Sever SPANULESCU OPTICA SI APARATURA DE FILMARE — Note de curs — f ‘2 GMS GN - rar ak x fe ey st SH AN Ra Ube Us eye z Caw ake Editura VICTOR Bucuresti, 2017Sever SPANULESCU OPTICA SI APARATURA DE FILMARE — Note de curs — Editura Victor Bucuresti, 2017CUPRINS Prefati...... 3 Fenomene legate de propagarea lumit 1 1.1. Reflexia luminii 7 1.2. Refractia luminii.. 14 1.3. Absorbtia si transmisia lumin 18 1.4, Polarizarea luminii 2I 2 Elemente de optic’ geometric’... 24 2.1. Dioptrul sferic.. 24 2.2. Lentile si sisteme de lentile. 26 2.2.1, Elementele cardinale ale lentilei 27 2.2.2. Influenta distantei focale asupra imagin 30 2.2.3, Marirea... . 35 2.3, Fenomene de limitare la formarea imagini in lente 37 2.3.1, Fenomene de defocalizare statica (blur static). 38 2.3.2, Profunzimea campului. Cercul de confuzie..... 39 2.3.3. Distanta hyperfocala 42 2.3.4, Diafragma, apertura, numarul stop si influenfa acestora asupra profunzimii cdmpului . 43 2.3.5, Defocalizarea transversal 31 2.3.6. Aberatii ale sistemelor optice. 33 2.3.7. Distorsiuri.... 59 2.3.8. Aberatia cromatic& 61 2.4, Fenomene de limitare cinematic& a imagini 67 2.4.1, Blur de migcare monoton 67 2.4.2. Blur de migeare oscilanti 74 2.5. Elemente de opticd ondulatorie, Difracta.. 80 2.6. Monturi pentru obiectivele foto 84 2.7, Blemente suplimentare ale lentilelor foto 87 2.7.1. Sistemul de autofocus — AF 89 2.7.2. Stabilizatorul optic de imagine (IS) 91 Elemente de fotometrie si exponometric .. 2 3.1. Energia luminoasa gi obturatorul (shutter) 93 3.2. Curba de expunere si senzitivitatea ISO 94 3.3. Factorii care influenteazi expunerea.. 96 3.4, Valoarea expunerii — exposure value (EV)... 101 3.4.1. Scara logaritmicd pentru valoarea expunerii. 102 3.4.2. Moduri de masurare a expunerii (meterin; 105 3.4.3. Compensarea expunerii. 108 3.44, Dinamica imaginii (Dynamic Range) 5i clipping... 108 3.4.5. Latitudinea (latitude). 1183.4.6. Utilizarea histogramelor 3.4.7. Exponentul gamma si corectia de gamma. 4. inregistrarea si formarea imaginii color. 4.1, Principiile psihofiziologice ale formarii imaginii color... 4.2. Codificarea informatie pentru imagini color. 4.3. Compresia primara a imaginii color 44, Temperatura de culoare si balansul de al 5. Aparatura de filmare.. 5.1. Principiile psihofiziologice ale formar imaginii cinematografc. 5.2. Principalele modele de camere cinematografice profesionale .... 5.3. Obturatorul clasie din aparatura de filmare (shutter)... 5.4, Consideratii cu privire la senzorul si obturatorul din aparatura de filmare digitala. 5.5, Particulartiti ale obieetivulu 5.6. Montura lentilelor cinematografice.. 5.7. Formate video 5.8, Fluxul video 5.9. Ansamblul electronic de comandi si monitorizare in aparatura de filmare...n.- 5.10. Camere TV... 5.10.1, Camere de stud 5.10.2. Camere de reportaj (Electronic News Gathering — ENG)... 5.10.3. Camere de productie de teren — EFP (Electronic Field Production)... . 113 7 120 120 121 125 128 135 135 136 137 139 144 147 149 151 157 159 160 161 162Prefatit Realizarea de fotografii si filmdri cat mai penetrante artistic $i mai eproape de perfectiunea tehnicd, implica de cele mai multe ori utilizarea nei aparaturi performante, dar astfel de echipamente pot surprinde prin complexitate si prin multitudinea de posibilitéti de adaptare la un proiect concret. S-ar pdrea ct exploatarea tuturor posibilitétilor tehnice ale apara- relor de varf folosite in fotografie si cinematografie necesité o curba de tare adecvaté, sustinutd prin eforturi sistematice. in mare masur acest cru este adevarat, pentru cd adevarata mdiestrie, in orice domeniu, se “obdndeste greu. Totusi, uneori existd circumstante favorabile (talent nt, pasiune, creativitate), dar si defavorabile — avalansa de informajii sesistematizate in acest domeniu, care este desigur in vdrful tuturor elnologiilor moderne, prin inglobarea microelectronicii, informaticii si a nor capitole vaste din fizicd. Acest ultim aspect este zona in care lucrarea de fata incearcda sd fie de autor atdt incepdtorilor cat si celor avansati, printr-o descriere cursivd, stematicd si cascadaté a tuturor aspectelor tehnice necesare pentru punerea in valoare a ideilor artistice si creativitatii in domeniul fotografiei cinematografiei. Toate acestea au o bazéi fizicd si matematicé foarte guroas , iar incercarea de a patrunde fundamentele acestor tehnici, chiar “acd formulele nu vor fi folosite niciodata ca atare, va imprima adénc in cursant concluziile acestora, intr-un mod mult mai rapid si stabil decét simplele experimente in directii aleatoare pe care le incearcd nepro- fesionistii. Exist@ numeroase lucrdri pe acestd temd care fac o descriere extrem @e facild, dar fara motivari fizice, bazandu-se pe capacitatea de memorare crearea de automatisme la cursanti. Exista si lucrdri la un nivel stiinti accesibil unei clase foarte restranse de cititori, neinteresati de regula de aspectele artistice. in lucrarea de fatéi -a incercat o imbinare a aspectelor icitive si o evitare a celor negative din aceste extreme, ludnd ca premizafundamentald ideea ca creafia artistica in acest domeniu este favorizatd de o injelegere si o metoda de lucru stiin{ificd. Chiar dacé, inevitabil, unele aspecte pot parea dificile, acest curs, adresat in primul rénd studenjilor de la Facultatea de Arte a Universitatii Hyperion, are ca rezultat 0 pdtrundere rapidd a celor pasionati in Iumea fascinanté a imaginii, facilitand accesul spre mdiestrie. Bucuresti, septembrie 20171. FENOMENE LEGATE DE PROPAGAREA LUMINII Lumina este 0 radiatie electromagneticd cu lungimi de unda intr-o anumita regiune a spectrului. fn acceptiunea curenta, pentru aparatura foto si de filmare, este importanté zona vizibila, cu lungimea de unda cuprinsi intre 0,4 si 0,7 microni, dar in aplicatii speciale, industriale sau stiintifice, se folosesc si lungimi de undi mai mari — infrarosu (de exemplu in termo- viziune) sau mai mici — ultraviolet (de exemplu in fotolitografie). Indiferent de lungimea de unda, sunt valabile legile fizice! ale propa- vii radiatiei electromagnetice. Astfel, se manifesta anumite fenomene specifice importante pentru tehnologia aparaturii foto si de filmare, atat in constructia cat si exploatarea acesteia: reflexia, refractia, difuzia, absorbtia, polarizarea, interferen{a, difractia etc. Unele dintre aceste fenomene pot fi descrise intuitiv folosind conceptul de raz de lumina, specific aspectului corpuscular al luminii, reprezentand drumul parcurs de frontul radiatiei electromagnetice. Aceasté simplificare permite descrierea fenomenelor prin metode geometrice elementare, formand obiectul domeniului numit optica geometricd. Pe de alta parte, pentru alte fenomene, in care se manifesta preponderent aspectul ondulatoriu al luminii trebuie utilizate legile fizice ale acesteia, studiate de catre optica fizicd. 1.1. Reflexia luminii Reflexia luminii este fenomenul de schimbare a directiei de propagare 2 unei raze luminoase la suprafaja de separatie intre doud medii cu proprietiti optice diferite, astfel incat /umina se intoarce in mediul din care 2 provenit. " Radiatia electromagnetics este descrisa fizic de ccuatiile lui Maxwell, iar fenomenele specifice propagarii acesteia pot fi deduse din principiul lui Fermat sau prin ficarea conditiilor de frontier ale ecuatiei diferentiale a undei electromagnetice. Teoria moderna a lumi ste de natura cuantica, initiaté de Plank gi Einstein, si este aplicata la constructia senzorilor fotoelectrici si in dispozitive speciale cum ar fi generatorii cuantici de tip laser si LED.Cc) Figura 1.1. Reflexia unei raze de lumina. se poate observa in figura 1.1, se pot enunta urmatoarele 1. Unghiul de reflexie # este egal cu unghiul de incident a; 2. Raza incidenté, raza reflectata si normala la suprafata in punctul de incidenfa se afla in acelasi plan; 3. Raza incidenta si raza reflectata se afla de o parte si de cealalta a normalei V. in principiu, reflexia este cel mai réspandit fenomen al propagarii luminii, find prezenti chiar si in cazul in care preponderente sunt alte fenomene, cum ar fi refractia. Acesta este de altfel mecanismul care face posibila vederea diverselor obiecte, care reflect in diferite masuri lumina provenita de la surse, razele reflectate fiind captate de ochi, ca in figura 1.2. Evident, acest fenomen este folosit i de aparatura foto si de filmare, rolul retinei fiind luat de un senzor electric (CCD, CMOS), sau chimic (pelicula). Un obiect poate genera sau reflecta lumina sub forma unui ansamblu de raze, numit fascicul. Razele unui fascicul sunt practic lini drepte”, astfel c& pot exista trei categorii de fascicule: paralele, convergente sau divergente. Pentru un object cu o anumiti forma, analizorul vizual biologic inter- preteaza razele fasciculului respectiv pentru a crea in cortex o informatie Teoria relativitatii generalizate a lui Einstein arati c& razele de lumina se curbeazi {n prezenta unui cmp gravitational intens, de exemplu la trecerea pe Hingi o stea. Efectul a fost demonstrat experimental de Eddington prin celebra fotografie a eclipsei solare din 1919, iar interpretarea corecta este c& de fapt are loc o curbare a spatiului, care este insa foarte mica, astfel ca poate fi considerata nula in geometria euclidiana. 8privitoare la forma obiectului. Chiar si pentru corpurile care nu emit si practic nu reflect lumina (corpul negru), informatia referitoare la forma se poate obfine prin diferentierea in cortex a marginilor obiectului fata de fondul luminos din jurul acestuia. Aceste margini, vizibile prin contrast, dau efectul de siluerd, prezent si in cazul aparaturii foto sau de filmare dupa cum se va arata. Reflexia speculara pe suprafete plane Spunem ca o suprafata este neteda si pland daca directiile normale (perpendiculare) in toate punctele suprafefei sunt paralele. O astfel de suprafata determina reflexia unui fascicul de raze paralele de lumina sub forma unui fascicul de raze de asemenea paralele. Acest fenomen se numeste reflexie speculara si este caracteristic suprafetelor cu aspect lucios ~ glossy, cum ar fi oglinzile, suprafetele lichidelor, unele obiecte din plastic sau vopsite etc. Deoarece caracteristicile fasciculului reflectat sunt identice cu cele ale celui incident, in urma reflexiei speculare informatia privitoare la forma unui obiect se pastreaz, prin observarea fasciculului reflectat anali- zorul vizual poate forma o imagine a obiectului initial. Totusi, deoarece aceasti imagine se formeazA prin prelungirea razelor reflectate, ea este virtuala si rasturnata, ca in figura 1.2. JEEP EEE EGE Figura 1.2. Formarea imaginii virtuale prin reflexie in oglinda (reflexie speculara).Cea mai raspandita aplicatie pentru reflexia speculara pe o suprafata plana o constituie oglinda. Aceasta este folositi si in aparatele de fotografiat reflex — SLR (Single Lens Reflex) pentru formarea in vizor a imaginii cAmpului fotografiat. Datorita inversarii directiei imaginii de catre oglinda, pentru revenirea la directia corecta se folosesc inc doua oglinzi, intr-o configuratie de tip pentaprisma sau echivalente. Conform figurii 1.3, imaginea provenita de la obiectivul (1) este reflectata de oglinda mobila (2), fiind deviata la 90 de grade gi este format pe ecranul translucid de focalizare (5), dar inversatd. De aici imaginea este preluata de o alta lentilé numitd condensor (6) si reflectati succesiv de doua suprafete ale pentaprismei (7) fiind inversaté din nou si trimisa catre o lentila de corectie oculara a vizorului. fn momentul declansarii expunerii, oglinda mobila este scoasa din calea fasciculului dat de obiectiv, astfel ca imaginea ajunge la obturatorul (3). Dupa aceea obturatorul se deschide pe o anumit& perioada de timp (timpul de expunere) iar lumina ajunge la pelicula sau senzor (4). Desi complex, acest sistem permite evitarea erorilor de paralaxa (devierea fata de directia initial a fasciculului dat de obiectiv, prezenta la aparatele cu doua lentile sau cu vizor simplu) si incadrarea corecti a imaginii. Aceasta este posibil deoarece vizorul primeste acelasi fascicul de raze care ulterior formeaza imaginea fotografiata. @ oro Figura 1.3. Mersul fasciculului luminos intr-un aparat won SLR. 10in cazul in care senzorul este electronic, denumirea uzuala a acestui sistem este DSLR (Digital Single Lens Reflex). Pentru astfel de senzori se poate elimina vizorul prin utilizarea ecranului LCD ca EVF (Electronic View Finder) pentru previzualizarea imaginii, procedeu folosit la camerele video, telefoane si tablete si mai nou la aparatele foto mirrorless (fara oglinda). Desi se incearcd introducerea acestei ultime categorii in uzul profesional, exist unele dezavantaje care impiedic’ deocamdati (2016) acest proces. Se mentioneazi pe de o parte consumul semnificativ al ecranelor LCD, care permit 0 autonomie mai redus& a bateriei, precum si rata in general redusa de refresh a EVF, ceea ce produce obosirea ochiului la sedinfe foto profesionale care pot dura multe ore. Este posibil ca aceste probleme sa fie depagite intr-un viitor destul de apropiat. Refexia speculard pe suprafete curbe Reflexia in cazul unei suprafete netede dar curbe este tot speculara, dar dimensiunile imaginii sunt diferite de cele ale obiectului. Printre aplicatiile mai frecvente ale reflexiei pe suprafefe curbate se afla oglinzile sferice si oglinzile parabolice. Oglinzile parabolice pot focaliza un fascicul de raze paralele — cum sunt cele provenite de la obiecte foarte indepartate (astronomice) intr-un punct, ceea ce le face utile in constructia telescoapelor avand apertura mult mai mare decat a celor cu lentile, fara aberatii cromatice. Oglinzile sferice pot fi concave, sau convexe. Ansambluri de oglinzi sferice se pot folosi in fotografie pentru confectionarea unor teleobiective foarte puternice, pe principiul catadioptrului Cassegrain prezentat in figura 1.4. Figura 1.4. Principiul catadioptrului Cassegrain.Figura 1.5. Obiectiv catadioptric Minolta AF S00mm F/8, pe o camera Sony Alpha 55. Astfel de teleobiective sunt cunoscute sub denumiri precum catadioptric lenses (CATS), reflex lenses, sau mirror lenses $i prezinta unele avantaje fata de cele standard, cu lentile: ¢ dimensiuni mult mai reduse datorité dublei reflexii a razelor de Jumina; © Absenta principiala a aberafiilor cromatice; © aperturi gi distante focale foarte mari. Exist’ insi si unele dezavantaje, care le fac totusi mai putin raspndite: * zona centrala fiind ocupata, nu se poate folosi o diaftagma pentru limitarea fluxului luminos. Aceasta inseamna c4 numarul stop este fix, iar reglajul expunerii se face cu filtre neutre si/sau din timpul de expunere (vezi si paragraful referitor la diafragma, apertura gi numirul stop). * Punctele defocalizate (formand asa-numitul bokeh, in proportie mare intr-o imagine cu profunzime redusi a cimpului) apar sub forma inelara. Aceasta poate fi deranjant mai ales in conditiile in care, neavand un reglaj al numérului stop, nu se poate controla nici profunzimea campului la o distanta data.Reflexia difuza © suprafati care nu este neteda, deci prezint& neregularitafi, reflecta ~azele unui fascicul paralel in directii diferite, in functie de directia normalei orafata in diferite puncte de incident. Legile reflexiei sunt valabile si caz, dar deoarece unghiurile de incident sunt diferite datorita ittilor suprafetei, unghiurile de reflexie vor fi si ele diferite, ca in 6. Prin prelungirea razelor reflectate nu se obfine o imagine virtuala =sui object. sau imaginea este mai mult sau mai putin deformata (cum ar fi soul unei ape increfita de vant sau de curenti turbionari. Figura 1.6, Reflexia difuza, Reflexia difuza este folosita in fotografie si cinematografie in special ica ilumini Se folosesc ecrane reflectorizante mate albe pentru rarea unei iluminari uniforme a scenei, fara reflexii speculare nedorite. = asemenea, componentele absorbante din sistemul optic interior al urii sunt acoperite de un strat negru mat, tocmai pentru evitarea lor speculare, prezente chiar si in cazul unui corp negru cu suprafete Un astfel de strat mat este format pe componentele metalice prin e 13reactii (electro-) chimice, iar pe alte componente folosind diverse tehnici de vopsire mata. Un caz interesant de utilizare a reflexiei difuze se intalneste in cazul obiectivelor Canon din clasa de varf. Lentilele acestor obiective sunt confectionate din fluorit, care are dispersie redusa a luminii, deci aberatii cromatice minime, dar este foarte sensibil la temperaturi inalte. Pentru evitarea incalzirii excesive de la razele solare, exteriorul acestora este acoperit cu un strat alb care reflecta difuz aceste raze. 1.2. Refractia lumin: Fenomenul de deviere a directiei unei raze de lumina datorita schim- barii caracteristicilor mediului prin care are loc transmisia, se numeste refractia luminii, Proprietatea mediului care influenteazd direct aceasta schimbare de directie este asa-numitul indice de refractie al mediului respectiv, marime adimensionala care depinde de alte caracteristici interne si externe. in forma cea mai simpli, conform figurii 1.7, 0 raza incidenta 7, venind din mediul cu indicele de refracte m si atingand suprafata de separatie in punctul O pe o directie care face cu normala N unghiul de incidenta .), trece in mediul cu indice de refractie m si isi continua drumul dupa o directie schimbata, care face cu normala unghiul de refractie op. O astfel de deviatie este folosita practic in toate sistemele optice din aparatura foto si de filmare in dispozitivul simplu numit /entild. Aceasta este formata de fapt din doua suprafete. dintre care cel putin una este curba (numita dioptru), i va fi analizata pe larg ulterior. La o suprafafa de demarcatie net& intre doud medii este valabila legea Jui Snell: produsul intre indicele de refractie si sinusul unghiului dintre raza si normala este constant: n sina, =n, sina. (a Evident, aceasta se poate scrie si sub forma mai raspandita: sina, _ nm sina, 7m. (1.2) 14Figura 1.7. Refractia luminii. Reflexia totala in cazul in care raza de lumina vine dintr-un mediu cu indice de refractie mare 7,, si p&trunde intr-un mediu cu indice de refractie mai mic n,,, poate si apari fenomenul de reflexie torald. Aceasta se intampla cand unghiul de incidenfi a, are sinusul mai mare decat raportul indicilor de refractie ai celor doua medii. Din figura 1.8 se observa c pentru un anumit unghi de incidenta, unghiul de refractie este maxim, deci 90 de grade. Daca unghiul de incidenta creste peste aceasti valoare, raza de lumina nu mai trece de suprafata de separatie, ci se intoarce in mediul mai dens, find reflectata total, sub un unghi egal cu cel de incidenta.Figura 1.8. Reflexia totala. Conform formulei (1.2), avand in vedere ca sinusul unui unghi real nu poate fi mai mare decat I, rezulta: sina, >“ wy (1.3) De exemplu, in cazul unei raze de lumina care iese din apa (7 = 1,333) si patrunde in aer, unghiul limita dincolo de care apare reflexia totala este: =aresi 1 = 0 4 =aresin-~ = 48,6 aa Acest fenomen se poate produce de exemphu la inregistrarea de imagini subacvatice, ca in figura 1.9.Figura 1.9. Exemplu de reflexie total. Reflexia gradual Fenomenul de refractie apare si in mod natural, la suprafafa unei ape sau chiar in medii cu variafii locale continue ale indicelui de refractie, cum ar fi aerul cu diferente (gradient) de temperatura. Astfel, in apropierea suprafetei corpurilor incalzite, densitatea aerului este mai micd (conform legilor termodinamicii) si indicele de refractie este de asemenea mai mic. Aceasta duce la o deviere treptat, graduala, a razelor de lumina, mai mult sau mai putin, mergand pana la o aparenta reflexie. Fenomenul, de tip ..Fata Morgana”, se intilneste des in desert, dar si la suprafata soselelor in zile insorite, ficdnd ca pe anumite porfiuni acestea si oglindeascd cerul, parand a fi acoperite cu lichid. La suprafata unei mari situatia este inversd: aerul poate avea o temperatura mai mica decat in straturile superioare, astfel c& este posibil ca prin refractii succesive sa apara reflexii rasturnate ale unor vase, sau chiar a suprafetei mari, ca un fals tsunami. Variatia cu temperatura a indicelui de refractie face de asemenea ca imaginea sa apari cu deformatii locale si eventual cu tremur, in special in preajma focului, sau la vizualizarea unei imagini foarte indeprtate cu un teleobiectiv puternic. 171.3. Absorbtia si transmisia luminii Cu exceptia reflexiei totale, care este un caz limit al refractiei luminii, in celelalte cazuri lumina este doar partial reflectata de o suprafata, restul p&trunzAnd dincolo de aceasta suprafata. La randul sau, aceasti component este partial absorbita si partial transmisa. Acest fapt este valabil chiar si pentru metale. Conform electro- dinamicii clasice, acestea ar trebui s& reflecte complet lumina; totusi se constati experimental cd peliculele foarte subfiri de metal sunt semitran- sparente. De altfel, straturile semitransparente de metal (pellicle mirror) sunt utilizate in unele aparate foto (de exemplu Canon Pellix, Sony a etc.) pentru splitarea unui fascicul luminos. permitand vizualizarea si masurarea expunerii direct prin lentil, precum gi serii foarte rapide de fotografii prin evitarea migcarii oglinzii — miscare care este necesari in aparatele SLR obisnuite. Un caz foarte raspandit de manifestare a fenomenului de absorbtie a luminii este trecerea unui fascicul luminos printr-un mediu de o anumitd grosime, x, de exemplu la trecerea printr-o lama cu fete plan paralele ca in figura 1.10. Se observa ca o parte din lumina incident (J) este reflectata (R) iar restul patrunde in Jama. La trecerea prin aceasta, o parte este absorbiti (A) iar restul apare pe fata opus a lamei ca lumina transmisa (7). Figura 1.10. Trecerea luminii printr-o lama cu fefe plan-paralele. 18Rezulté ci din punct de vedere energetic, bilantul puterilor pentru lumina transmisa printr-un mediu de grosime finita se poate scrie astfel: T=R+A+T (1.5) unde: © Teste puterea luminoasa incident’; © R este puterea luminoasa reflectatd in mediul dinainte de suprafata de separatie; A este puterea luminoasa absorbiti in mediul de dincolo de suprafata de separatie; © T este puterea luminoasa transmisa dincolo de mediul de grosime finita. Cu aceste notatii se pot defini unele marimi des folosite in practica: ¢ raportul intre puterea reflectata si cea incidenta se numeste coeficient de reflexie, sau reflectanja, Cr: R Ca= Tt: (1.6) Obiectele cu un coeficient de reflexie de peste 0,7 sunt considerate reflectante. in general acest coeficient depageste rareori 0,95. Totusi, in practic se intalnesc situafii in care chiar si medii cu coeficient de reflexie redus cum ar fi apa gi sticla (Ce< 0,1) pot prezenta imagini reflectate, in timp ce altele cu coeficienti mari, de exemplu un perete alb (Ce> 0,7) nu reflect imagini. In primul caz formarea imaginii se datoreaza faptului ci suprafata este neteda, astfel cA avem o reflexie speculara, ca in figura 1.2. in al doilea caz imaginea nu apare deoarece suprafata este neregulata, astfel c& avem 0 reflexie difuzd, ca in figura 1.6. Pentru unele cazuri simple, coeficientul de reflexie este dat de ecuatiile lui Fresnel, al cdror rezultat arata ca in general reflexia este mai mica daca raportul indicilor de refractie al celor doud medii este mai mic. Acest rezultat este folosit in practicd in aparatura optic prin procedeul de acoperire a lentilelor (lens coating). Dup& cum se observa in figura 1.11, la trecerea fasciculului luminos printr-un obiectiv, acesta suferé numeroase reflexii la suprafetele lentilelor (ilustrate in partea superioara a figurii), astfel ci fasciculul transmis catre senzor este mult diminuat. Prin acoperirea lentilelor cu anumite substante speciale, avand anumiti indici de refractie, reflexiile sunt mult reduse (jumatatea inferioara a imaginii), astfel incdt fasciculul luminos este mult mai bine transmis. 19Figura 1.11. Transmisia luminii printr-un obiectiv cu gi ira acoperire (Lens coating). eraportul intre puterea transmisi si cea incidenté se numeste coeficient de transmisie, sau transparentd, Cr: __L Ce=7- (1.7) Se considera ca un obiect cu un coeficient de transmisie de peste 70% este transparent. in cazul in care coeficientul de transmisie este sub 5% obiectul este considerat opac. Pentru cazurile intermediare, obiectul este considerat semitransparent (daca in interiorul sau difuzia este mica, deci se poate transmite o imagine) sau trans/ucid (daca fasciculul care il strabate este si difuzat, astfel incat nu se poate transmite o imagine). raportul intre puterea absorbit& si cea incidenta se numeste coeficient de absorbfie, sau absorbantd, C4: (1.8) Absorbtia si transmisia unui fascicul luminos intr-o lama cu fefe plan paralele depinde de grosimea acesteia, x, si de un coeficient a specific materialului. Matematic, aceast’ dependen{a este exponentiala: T=(U-R)e™ (1.9) A=1-(I-R)e™. (1.10) Deoarece prin dezvoltarea in serie a functiei exponentiale, aceasta poate fi considerata liniari pe portiuni mici, se poate spune cA la dublarea grosimii lamei, absorbfia este de aproximativ doua ori mai mare (in realitate raportul este mai mic decat 2), si invers. Aceasta dependenta se observa in cazul apelor marine, chiar foarte curate: pe masura ce creste adancimea, lumina solar piitrunde din ce in ce 20mai putin, astfel ci la adancimi abisale, lumina solar este practic nul. Dependenta dupa o functie exponential’ (inversul functiei logaritmice) a absorbtiei, conduce la concluzia ci numdrul stop (se va prezenta mai departe) ar trebui si scadi liniar cu adancimea la film®ri/fotografii subacvatice. Coeficientii de transmisie si de reflexie ai unei substante depind de structura acesteia, de lungimea de unda si de unghiul de incident, dupa legi fizice foarte complexe, aproximate de electrodinamica cuantica (QED, S-matrix theory). In cazul vederii umane, aceasta dependenta joac& un rol foarte important, deoarece face posibila senzafia de culoare. Astfel anali- zorul vizual poate detecta ponderea radiatiilor cu diverse lungimi de unda in lumina transmisa sau reflectati si va asocia in plan mental compozitia respectiva, cu o anumit& culoare. De exemplu, daci lumina cu lungimi de und mici este mai puternic absorbiti, lumina care va ajunge la analizorul vizual va piirea rosie, iar daca se vor absorbi preponderent razele cu lungimi de und’ mari, lumina rimasi va parea albastra. 1.4. Polarizarea luminii Din punct de vedere fizic, lumina este in general un ansamblu de unde electromagnetice generate de vibratiile unui mare num&r de generatori de dimensiuni atomice. Electrodinamica arata c& orice sarcina electric aflata in miscare accelerat’ genereaz& astfel de unde, formate dintr-un camp electric si un cimp magnetic, perpendiculare intre ele si pe directia de migcare. Aceasta duce la concluzia c& oscilatiile diverselor surse microscopice si deci ale cAmpului electric pot avea orice directie, astfel ci nu exist una privilegiati. Se spune in acest caz ci lumina este nepolarizata. in urma reflexiei luminii pe suprafetele unor substante, 0 anumiti directie de oscilatie a vectorului camp este favorizati iar cea perpendicular’ pe aceasta este defavorizata. In acest caz, lumina devine polarizatd. Teoretic, la incidenta luminii pe o suprafafa, pentru un anumit unghi de incidenté numit unghi Brewster, raza reflectati este complet polarizati, vectorul camp electric al acesteia fiind paralel cu suprafafa. $i raza refractata este intr-o anumitaé masura polarizata, vectorul camp electric fiind predominant dupa o directie perpendiculara pe aceasta. 21Incident ray Reflected ray (unpolarised) (polarised) (slightly polaris ed) Figura 1.12, Polarizarea prin reflexie si refractie a unei raze de lumina, Daca in calea luminii polarizate se interpune un filtru de polarizare, care transmite preponderent lumina cu 0 anumit& directie de polarizare si o atenueaza pe cea cu directie rotit’ cu 90 de grade, se poate face o selectie a Tuminozitafii diverselor surse de lumina reflectata sau transmis’. Fenomenul este folosit in anumite dispozitive optice, dotate cu filtre sau straturi de polarizare. De exemplu, ecranele LCD folosesc filtre de polarizare pentru evidentierea imaginii formate prin orientarea in camp electric a cristalelor lichide. De asemenea, in aparatura industrial si de cercetare stiintifica filtrele de polarizare pot produce evidentieri ale unor detalii de imagine. in fotografie, folosirea unui filtru de polarizare se poate folosi la micsorarea reflexiei speculare a luminii solare (glare) pe suprafata apei sau sticlei, ca in exemplul din figura 1.13. Figura 1.13. Exemplu de fotografie fra, respectiv cu filtru de polarizare a luminii 22Un caz important este cel al luminii circular polarizate: vectorul camp electric se roteste cu o vitezi constant in timp ce unda se propagd (figura 1.14). Acest tip de polarizare se poate obfine prin trecerea luminii prin straturi cu grosimea de jumatate din lungimea de unda si se poate face selectia (analiza) prin straturi cu grosimea de sfert de lungime de unda. Figura 1.14, Polarizarea circular a luminii, La trecerea prin anumite dispozitive, numite analizori, locul geometric al varfurilor vectorilor camp electric se aplatizeaza, astfel ci el nu mai este un cere ci o elipsa, mai mult sau mai putin alungita. Ansamblul unor astfel de unde electromagnetice este un fascicul luminos polarizat eliptic, sau chiar liniar (una din semiaxele elipsei este foarte mica). Sensul de rotatie al campului electric al razei emergente depinde de natura mediului strabatut: spre dreapta (substante dextrogire) sau spre stinga (substante /evogire). Absorbtia diferentiaté a luminii_polarizate circular stanga sau dreapta de cdtre anumite substante se numeste dicroism circular gi se poate utiliza in fotografie pentru evidentierea sau atenuarea unor detalii de imagine continand astfel de substante. Fenomenul este folosit in special in fotografia stiintificd, pentru cercetiri de chimie organic si biologie moleculara, evidentiind aspecte chirale ale unor substanfe optic active.2, ELEMENTE DE OPTICA GEOMETRICA 2.1. Dioptrul sferic Numim dioptru sferic o suprafata sfericd de separatie intre dou’ medii transparente cu indici de refractie diferiti. Datoriti fenomenului de refractie a trecerea luminii printr-un dioptru sferic, razele pornite dintr-un punct al mediului cu indice de refractie mai scizut pot converge (aproximativ) intr-un punct din celalalt mediu. Acesta este un proces de focalizare si este util in aparatura opticd de inregistrare (staticd sau cinematic’) a imagi sistemul optic al acestora fiind constituit de regula din mai multe lentile — asociatii de doi dioptri sferici intre care se afli un material transparent si rezistent (sticla, fluorura de calciu etc.). Punetul de la care pornese razele in primul mediu este numit punct obiect iar cel in care converg razele in cel de al doilea mediu este numit punct imagine. Daci raza incidenta si cea emergenta sunt foarte apropiate de axa opticd si fac unghiuri mici cu aceasta, deci paraxiale (aproximatia gaussian’), pozifiile celor dou’ puncte, pe care le vom numi in continuare conjugate, depind de raza de curbura si indicele de refractie prin formula dioptrului sferic?. 2.1) unde x; este distanta de la varful dioptrului pana la obiect, x) este distanta de la varful dioptrului pana la punctul imagine, R este raza dioptrului sferic, iar n, este indicele de refractie relativ (ca in figura 2.1). Pe baza acestei formule se pot defini focarele fi, f (punctele conjugate pentru obiecte, respectiv imagini aflate la infinit, conform fi figurii 2.1), precum si puterea de refractie numita si convergentd, C, a dioptrului sferic: (2.2) * In cele ce urmeaza se foloseste conventia eu semn: distanfele aflate in dreapta varfului dioptrului sunt considerate pozitive, iar cele aflate in stinga sunt considerate negative. 24Figura 2.1. Elementele dioptrului sferic. fn figura 2.1 se observa suprafata sfericé avand raza R, care separa mediile cu indicii de refractie m si m, unde am considerat ca primul indice de refractie este mai mic decat al doilea. Ca urmare, 0 raz venind de la infinit, paralela cu axa optica este refractata in punctul F, numit si focar imagine aflat la distanta f; fata de varful V al dioptrului. De asemenea, o raz& venind din punctul F; numit si focar obiect aflat la distanta fi fata de varful dioptrului este refractaté paralel cu axa optic’ deci mergand catre infinit. Imaginea unui punct obiect PO aflat la o distanté x; mai mare decat fi se va forma in punctul imagine PI, aflat la distanta x2 de varful dioptrului. Daca insa unghiurile cresc, pozitia punctului imagine se apropie de varful dioptrului, ceea ce inseamna ca nu vom avea o focalizare precisa: unui punct obiect ii corespund mai multe puncte imagine (0 infinitate), in functie de inalfimea h fata de varful dioptrului la care raza incident intalneste suprafata dioptrului. Dupa cum se observa in simularea computerizata din figura 2.2, 0 raz care vine dintr-un punct imagine aflat la Sem gi intAlneste suprafafa unui dioptru de sticla cu raza de 1.2 om la 0 indltime de 0,6 cm, formeazi o imagine la distanfa de 5.58 cm, in timp ce o razi porniti din acelasi punct dar atingand dioptrul la o indltime de 0,3 cm formeaza o imagine la 6,71 cm. 2512-5, he 2212671494 12. 559065 | aeaz as Figura 2.2. Simulare matematicd exact a mersului razelor intr-un dioptru sferic. Acest fenomen de defocalizare se numeste aberatie de sfericitate $i poate fi diminuat mai mult sau mai pufin prin sisteme complexe de lentile si profiluri ale acestora, dupa cum se va detalia mai tarziu. Observatii practice. Nu intotdeauna mediul in care se afla obiectul este aerul. De exemplu, la fotografia sau filmarea subacvatici, pe lang’ restul elementelor optice ale sistemului mai apare un dioptru concav intre apa si partea frontal a aparatului daca sistemul optic are suprafata externa convexa. Aceasta are ca efect o reducere a convergentei generale, cu implicatii asupra focalizarii si largimii unghiului de vedere. Fenomenul, numit si fish eye, apare si in mod normal pentru unghiuri de vedere de peste 90 grade si se poate diminua daca contactul cu apa se face printr-o fereastra de protectie plana, sau se poate corecta prin postprocesare. De asemenea, la microscopia in imersie si la fotografia industriali de mare rezolutie (fotolitografia circuitelor integrate pe scara foarte largi) se foloseste un lichid in fata imaginii pentru micsorarea difractiei. 2.2. Lentile si sisteme de lentile O asociere a doi dioptri sferici formeaz& o Jentild, acesta fiind dispozitivul care apare in toati aparatura opticd. De regula, se folosesc sisteme de lentile, cu anumite caracteristici gi aflate la anumite distante fixe sau reglabile una fata de alta, care modifica gi corecteaza parametrii finali ai 26maginii. Astfel de sisteme alciituiesc una dintre componentele esentiale ale aparaturii foto/video, numita obiectiv (in englez4 objective lens, sau uncori simplu Jens, ca gi o lentila singulara). Cunoasterea caracteristicilor lentilelor este importanta pentru obtine- rea performanfei maxime sau pentru utilizarea creativa, in special prin -gerea acestora la aparatura cu obiective interschimbabile. 2.2.1. Elementele cardinale ale lentilei Principalele elemente ale formarii imaginilor in lentile in aproximatia paraxiald sunt prezentate in figura 2.3, pentru o lentilé convergenté biconvexa. Acestea sunt urmatoarele: ¢ Existi dou suprafete sferice cu centrele in O; si Oo avand razele Ry si respectiv Ro; intre cele doua suprafefe materialul are indicele de refractie nz iar in afara lor indicele de refractie este m (de regula aer, cun = 1); Existi dou’ puncte focale, F, in care converg razele venite de la infinit paralel cu axa optica si respectiv F, din care razele care trec prin lentil merg paralel cu axa optic, spre infinit. Planul perpendicular pe axa optic& si care confine focarul F; este numit plan focar anterior, iar planul perpendicular pe axa optica si care contine focarul F> este numit plan focar posterior; Se pot defini dou puncte principale P; si P2 continute in planele principale Hy $i Hy aflate la intersectia razei incidente si emergente pentru fascicule care dau imagini la infinit, respectiv sunt date de obiecte aflate la infinit. ‘*Distanfa de la punctul principal anterior P; pana la punctul focal anterior F) este distanta focald efectivd, f, $i este egala cu distanta de a punctul principal posterior P pana la punctul focal posterior F2. Figura 2.3. Elementele cardinale ale lentilei 27Un punet aflat pe axa opticd, de la care pleacd razele de lumina se numeste punct obiect, PO, iar punctul de pe axa opticd in care converg razele de lumina respective se numeste punct imagine, PI. Imaginea unui punct obiect aflat la distanta x, de planul focal anterior se formeaza la distanta x, fati de planul focal posterior. Doua astfel de puncte se numese puncte conjugate. Daca razele de curbura ale suprafetelor sunt suficient de mari in raport cu distantele pana la obiect si imagine, putem considera cd distanta intre varfurile dioptrilor este neglijabila si se poate spune ci avem o Jentila subtire. in acest caz se poate considera ca planele principale se afla practic in planul lentilei si teoretic majoritatea formulelor se simplificd. Totusi, in aparatura opticd de precizie grosimea lentilelor este luatd intotdeauna in consideratie de caitre producator, in faza de proiectare. Distanta focala pentru o lentila subtire este dependenta de razele de curbura ale celor doi dioptri si de indicele relativ de refractie, prin formula: 1 11 pega pe es) 2 unde marimea notaté cu C se numeste convergenja lentilei si se masoara in dioptrii. Relatia intre pozitiile punctelor conjugate si distanta focala pentru lentile subtiri este: ale yo 24) Daca intre varfurile dioptrilor exist o distanti d, deci avem o lentila groasa, relatia pentru distanta focala devine, aproximativ: 1 11. (,-Nd 1 oy pf t4, =ba]_ 7% it RB mRR, | [ Teoretic, pentru o lentila subtire, 0 raza luminoasa care trece prin varful lentilei, sub un unghi oarecare, nu este deviatd. Practic, pentru o lentila reala, se pot defini doua puncte nodale, astfel ci o raza venita sub un unghi 6 faa de axa optica si a cirui diecie trece printr-un punct nodal iese din lentils sub acelasi unghi 0, dar pe o directie care trece prin celalalt punct nodal 1’; ca in figura 2.4. (2.5) 28Figura 2.4. Punctele nodale ale lentilei. Considerente practice. in fotografia panoramicé, in care sunt alipite mai multe cadre sub unghiuri diferite ale aceleiasi scene, obtinute prin rotirea aparatului fotografic, poate aparea eroarea de paralaxd. datorata variatiei unghiului de incidenta al razelor venite de la marginile fiecdrui cadru. Aceast& eroare se poate minimiza daca rotirea aparatului se face in jurul unui punct nodal, folosind un trepied special, cu posibilitatea reglajului pozitiei aparatului fata de axa de rotatie. $i mai corect, ar trebui ca rotatia si se fac& in jurul pupilei de intrare a aparatului, care este plasati in vi unghiului de vedere al aparatului si care este imaginea aperturii diafragmei privita prin partea frontala a aparatului. Punctele focale, punctele si planele principale si punctele nodale, impreuna cu planele care le contin, constituie elementele cardinale ale lentilei, si ele pot descrie complet formarea imaginii in lentila in aproximatia gaussiana (figura 2.5). 1 image plane Figura 2.5. Formarea imaginii folosind elementele cardinale ale lentilei,2.2.2. Influenfa distanfei focale asupra imaginii Unghiul de vedere (angle of view, numit uneori si field of view) este unghiul dintr-un plan care confine axa opticd, sub care este inregistrat’ imaginea, ca in figura 2.6. Figura 2.6. Unghiul de vedere al unui object intr-un aparat de fotografiat. Daca distanfa pana la obiect este suficient de mare, astfel c& imaginea se formeaza practic in planul focal, unghiul de vedere a depinde de dimensiunea maxima a imaginii d si distanta focal efectiva a lentilei /” conform figurii 2.6. = 2aret: Z mee no (2.6) Pentru valori mici si medii, acesta se poate aproxima prin formulele: ~4| _ 180d | Fim ap le (2.7) De remarcat ca in aceste formule trebuie folositi distanta focalaé efectiva f, masurati de la focar pan la planul principal posterior H’, lucru care trebuie luat in considerafie atunci cand avem Ientile compuse, ca 30> figura 2.7, in care planul principal se afla mult in exteriorul sistemului ze lentile. p) r Figura 2.7. Distanta focala efectiva a unui sistem de lentile. in fotografie, unghiul de vedere este uneori numit si cdmp de vedere feld of view, FOV) desi semnificatia este usor diferita: cémpul de vedere reprezinta partea vizibild a unei scene, similar cu ceea ce apare in gaming pe cranul monitor. Ochii umani acopera un camp de vedere de aproape 180° pe orizontali (din care 120°-130° prezint& vedere binocular’) si 135° pe vertical. Strict vorbind, cAmpul de vedere este ceea ce in matematica si Szic& se numeste un unghi solid si se masoara in steradiani. Sistemul nervos central uman, in principal prin regiunea occipital a cortexului, este obignuit s& interpreteze informatia receptionata prin anali- zorul vizual (imaginea de pe retina), astfel incat poate estima dimensiunile obiectelor mai apropiate sau mai indepartate pe baza unghiului de vedere si 2 legilor perspectivei. Pentru ochiul uman, unghiul de vedere pentru o perspectiva subiectiv normala este de aproximativ 47°. Se consider ca proportiile dimensiunilor obiectelor sunt redate corect in fotografie daca, pentru un senzor sau pelicula “full frame” de 35 de mm (care corespunde unei diagonale de 43mm), distanfa focal este de 50 mm, care, conform formulei (2.6) da chiar 47°. O lentil cu o astfel de distanti focala (practic intre 40 si 58 mm) se numeste lentil normald, una cu distanta focalé mai mica se numeste lentil cu unghi larg (wide-angle lens), iar una cu distanta focal mai mare se numeste lentil cu distanta focald Iunga (long-focus Jens, sau telephoto lens). 31Figura 2.8, Distorsiune de perspectiva pentru f> 80 mm (compression distortion, telephoto distortion). Obiectele apropiate apar mai mici, iar cele departate apar mai mari. Figura 2.9. Lipsa distorsiunii de perspectiva pentru lentile normale (40< £<60 mm pentru formatul 35 mm). Figura 2.10. Distorsiune de perspectiva pentru f< 40 mm (extension distortion, wide-angle distortion). Obiectele apropiate apar mai mari, iar cele depairtate apar mai mici. 32Consideratii practice. in unele situatii, in fotografia de prezentare, de peisaj, de reclama, se pot utiliza unghiuri mai mari pentru redarea unui camp cat mai larg, credndu-se aparenta de spatiu. Proportiile nu sunt ins cele percepute de un observator uman, astfel incat 0 fotografie de acest tip nu e toomai veridica (figurile 2.8 si 2.10). in practica judiciara sunt in general recomandate numai fotografi cu lentile normale (figura 2.9). fn anumite cazuri, in fotografii de portret, pentru eventuala ~aplatizare” a fetei, se utilizeazi unghiuri de vedere mai mici decat cele normale, deci lentile cu distanfa focal mai mare gi distanfa de fotografiere corespunziitor marita, Pe de alta parte, in cinematografie, unde se lucreazd cu unghiuri mai largi, se poate considera normala o lentila care are distanfa focal cuprins& intre % si 4 din diagonala senzorului. Pentru a nu ap&rea distorsiuni de perspectiva, in aceste cazuri se recomanda absenfa obiectelor in planuri foarte apropiate sau foarte departate. Tabelul 2.1. Distanfele focale normale pentru senzori cu diverse diagonale Film format Image dimensions ao se aia focal 9.5 mm Minox 8x 11mm 13.6 mm 15mm Half-frame- 24% 18mm | 30mm 30mm APSC 16.7 * 25.1 mm 30.1 mm 28 mm, 30 mm 135, 35mm (24 x 36 mm 43.3mm 40 mm, 50 mm, 55 mm 120/220, 6 x 4.5 (645) 56 x 42 mm 71.8 mm 75 mm 120/220, 6 * 6 56 * 56mm 79.2 mm 80 mm 120/220, 6 x 7 56 x 68mm 88.1mm 90 mm 120/220, 6 = 9 56 x 84mm 101.0 mm 105 mm 120/220, 6 x 12 56 = 112mm 125.0 mm 120 mm eee wo 450.2 mm 160 tent large format 5 « 7 sheet 120 = 170 mm (image 208.0 mm 240 mm fim area) large format 8 x 10 sheet 194 x 245 mm (image 312.5mm 300 mm fim area) Dupa cum se observa din tabel, pentru senzori sau pelicule cu alte dimensiuni, distanfa focal normala este direct proportional cu diagonala 33acesteia. in astfel de cazuri se poate defini distanta focalé echivalenté pentru 35 mm, fecn3s prin formula: 43.3, faps= BSL ca unde f este distanfa focal efectiva a sistemului optic respectiv iar d este diagonala senzorului sau peliculei respective. De exemplu, pentru un senzor APS-C (Advanced Photo System "classic") cu diagonala de aproximativ 30.1 mm, un obiectiv cu distanta focal efectiva de 50 mm, are distanfa focala echivalent& pentru 35 mm de ficigs =72 mm. Tabelul 2.2, Exemple de dimensiuni ale senzorilor pentru diverse aparate foto. Medium format (Kodak KAF 39000 sensor) 35 mm “full frame" APS-H (Canon) APS-C (Nikon DX, Pentax, Sony) APS-C (Canon) Foveon (Sigma) Four Thirds Raportul intre diagonala full-frame de 43,3 si diagonala senzorului se numeste crop-factor, CF: 43.3 ire 29) deci distanta focal echivalenta 35 mm se poate calcula si cu formula: Sosss® CP Kf. oi De exemplu, pentru un senzor cu CF = 1.6, un obiectiv cu distanta focala efectiva de 50 mm, are distanfa focala echivalenti pentru 35 mm de JSecras = 80 mm. 34Tabelul 2.3. Crop factor pentru senzori cu diverse dimensiuni. ¢ Height | Crop ° * = (mm) factor!” 12.5" (many superzoom and point-and-shoot aa | tes cameras) 412.3" (compacts and compact superzooms, earlier 5 gg Pentax Q) 411.8" high-end compacts like Canon PowershotGt- 5, 4g 7/890) 4111.7" (high-end compacts, later Pentax Q) 570 48 213" (Fujifilm X10, Fujifilm X20, Sony F828, Sony F717) 660 3.9. 4" Mikon 4ICX 1 Sony RX100-series /SonyRX10/ gg) Canon Powershot G7 X) Four Thirds, Micro Four Thirds (used by Olympus and 4, 54 oo) Panasonic for DSLR and MILC respectively) : Sigma Foveon X3 (prior to Merrill cameras) 138047 Canon APS-C 1480 16 General APS-C (Sigma Foveon X3, Fujifilm X-mount, Nikon DX, Pentax K, Ricoh GXR, & Ricoh GR, 156018 ‘Samsung NX, Minolta/Sony « DT & E-Mount (NEX)) APS-H (Canon, Leica M8) 186013 ‘35mm full frame (Canon EF, Leica M9, NikONFX,SOMY 44 4g 4g «, FE-Mount, Sony RX!) " Medium format (Hasselblad, Leaf, Phase One, Pentax 45 4) | 7 6450) Medium format (Hasselblad, Leaf, Phase One) 40.40 | 0.64 2.2.3. Marirea Mérirea (magnification) reprezint& modulul raportului intre dimen- siunea liniara a imaginii si dimensiunea liniara a obiectului: h._4, Me (2.11) Conform diagramei de formare a imaginii din figura 2.11, se poate deduce c& aceasta este practic invers proportional cu distan{a pana la obiect: (2.12) 3536 De regula magnificarea este mai micd decat 1:10, dar daca distanta pana la obiect este mica, comparabila sau sub distanta focald ea poate ajunge la valori sub 1:1. in aceste situatii imaginea este mai mare decat obiectul si se spune ci avem o fotografie macro. Figura 2.11. Formarea i dimensiunile imaginilor in lentile Considerente practice a) b) Aceasti formula arati ci pentru fotografierea obiectelor indepartate cu un senzor digital, trebuie folosit un obiectiv cu distanta focala cat mai mare, pentru a se obtine o imagine cu cat mai multi pixeli. Totodata, la fotografia sau filmarea prin alte instrumente optice (telescop, microscop) trebuie tinut seama ca miarirea maxima este limitaté de rezolutia senzorului gi de fenomenul de difractie, care va fi prezentat ulterior. Pentru o mai buna portabilitate in fotografia la distante mari, in practica se utilizeaza telephoto lens care, printr-un sistem special au distanta focal mai mare decat dimensiunile fizice. Acestea au o lentilé divergenté suplimentara (elementul telephoto), care, conform figurii 2.12 deplaseaz planul principal, de la care se miasoara distanta focala efectiva, mult in fata lentilei convergentefrontale. Exist si lentile long-focus care nu sunt telefoto si au doar o singura lentila, convergenti, avand o distanti focala aproximativ egala cu lungimea fizica a sistemului optic. Figura 2.12. Distanta focala efectiva intr-un obiectiv Tele-photo. in lentile 2.3. Fenomene de limitare la formarea imagini Formarea imaginii prin lentile este afectata de un mare numar de ‘enomene fizice care produc abateri de la situatia ideala descrisa de sproximatia paraxial folosita in optica gaussiana. Inlaturarea acestora se ace intr-o masurA mai mare sau mai mica de cdtre producdtorul aparaturii spective, prin corectii proportional costisitoare si care dau rezultate corespunz&toare numai in anumite conditii destul de stricte, care trebuie spectate de catre utilizator. Aceste condifii sunt destul de complexe si mpun masuri deseori contradictorii, intre care utilizatorul trebuie s4 faca amite compromisuri, in functie de scopul urmarit in instanta respectiva si eventuala speculare creativa a fenomenelor care strict fizic ar fi consi- rate ca parazite. Realizarea acestor scopuri presupune o cunoastere cel putin parfiala de c&tre utilizator a masurilor luate de producator precum gsi o cunoastere cat mai buna a masurilor care revin utilizatorului. Se poate face o clasificare a acestor fenomene in functie de originea x si de distributia responsabilitatii inlaturarii acestora. Astfel se pot stinge doua mari catego: — fenomene principial independente de caracteristicile lentilei si care neral produc diverse defocalizari si distorsiuni de perspectiva. Corectia 1 exploatarea acestor fenomene este in general in sarcina utilizatorului, in special pentru aparatura din clasele cele mai performante. Aici se pot mentiona urmatoarele: defocalizarea de pozitie, defocalizarea cinematica, 37difractia, zgomotul imaginii si limitairile datorate rezolutiei senzorului sau peliculei. — fenomene dependente de caracteristicile lentilei si care produc diverse aberafii. Corectia acestor fenomene se face in cea mai mare masura de catre producator, fiind reflectaté foarte puternic in pretul de cost, dar nu se poate face complet. Utilizatorul trebuie sa fie constient de limitele acestor corectii pentru un sistem dat si sa efectueze reglajele care ii stau la dispozitie pentru obtinerea conditiilor optime pentru minimizarea efectelor negative ale aberatiilor. Deoarece delimitarea acestor categorii nu este neta, fenomenele fiind de multe ori intercorelate, in continuare se vor prezenta toate acestea intr-o ordine aproximativ cursiva, urmarindu-se pe cat posibil ca procesul de invatare sa fie cat mai putin iterativ (cu trimiteri i reveniri). 2.3.1. Fenomene de defocalizare statica (blur static) intr-o fotografie ideal, fiecarui punct al campului obiect ar trebui s corespunda un singur punct (un disc cu raza nul) in imagine. Totusi, in realitate, diverse cauze fac ca in cdmpul imaginii conjugatul unui punct obiect s& fie de fapt un disc de razi nenula, fenomen cunoscut si sub denumirea general de blur. Fenomenul este in general parazit, dar sunt si cazuri in care se doreste blurarea anumitor zone din imagine pentru a genera diverse efecte artistice. Blurul apare sistematic pentru punctele care nu se afl in pozitia conjugata fati de distanta dintre lentil si senzor (blur longitudinal) sau deplasate lateral fati de aceasta pozitie (blur transversal). Diverse aberatii ale lentilelor au printre alte efecte si producerea de blur (aberatia de sfericitate, coma etc.). De asemenea, un fenomen al opticii fizice — difractia — produce un blur care poate deveni observabil in anumite conditii, iar in sistemele industriale de mare performanfa de microscopie electronica si de fotolitografie trebuie luat in considerafie si un eventual blur cuantic (nedeterminare a pozitiei fotonilor), In afara de sursele mentionate, care produc blur chiar si atunci cnd nu exist nici o migcare relativa a elementelor implicate in procesul fotografic (fenomen numit in continuare blur static), existi si un blur care apare tocmai datorita unor astfel de miscari, si care va fi denumit in continuare blur cinematic sau blur de miscare. 382.3.2. Profunzimea cimpului. Cercul de confuzie Chiar $i intr-o lentila ideal, chiar gi in aproximafia paraxial, in cazul inregistrarii imaginilor dintr-un camp care are o profunzime reala suficient de mare apare defocalizarea longitudinalé, care limiteazi profunzimea inregistrata. Corectia partiala a fenomenului necesita masuri costisitoare (obiective speciale, cum ar fi Frazier lens). Vom numi profunzime prezenté distanta masurati de-a lungul axei optice intre cel mai apropiat element si cel mai indepartat element al scenei obiect (scena real, cea care se inregistreaza). Vom numi_ profunzime inregistratd sau profunzimea cémpului (Depth OfField, DOF), distanta masurati de-a lungul axei optice intre cel mai apropiat element si cel mai indep&rtat element vizibil in conditii de focalizare considerate acceptabile, normale, in scena inregistrata. Figura 2.13. Imagine cu profunzime ingustd a campului Pentru definirea profunzimii cémpului trebuie mai intai specificat criteriul de acceptare a unui punct ca fiind corect focalizat. De regula, acest criteriu este cel al cercului de confuzie — confusion circle. 39sf ot i Figura 2.14, Cercul de confuzie pentru un punct obiect neconjugat cu cel imagine. Teoretic, conform legilor opticii geometrice, pentru un punct obiect aflat la distanfa conjugata distantei lentili-senzor, imaginea este tot un punct (dac& se neglijeaza un efect al opticii fizice-difractia), ca in figura 2.14 mijloc. Daca obiectul se afl la o distant’ mai mic& (imaginea din figura 2.14 sus) sau mai mare (imaginea din figura 2.14 jos), imaginea este un cere, numit cere de confuzie. Conform criteriului mentionat, se spune ca un punct este corect focalizat daci diametrul cercului de confuzie care fi corespunde in imagine este sub limita la care poate fi distins. Ochiul uman poate sa distinga (de la o distant normal de vedere de 25 de cm) cel mult 5 linii/mm, avand deci o rezolutie (acuitate) de 0.2 mm. Tinand cont ci imaginea captaté de senzor sau pelicula este marité in fotografia finala in general de circa 7 ori (250mm/35mm), inseamna ca la nivelul senzorului cercul de confuzie poate fi distins doar dac& este mai mare decat 0.2mm/7 = 0.029 mm. Evident, aceast valoare depinde de dimensiunea / a senzorului. dimensiunea L a fotografiei finale gi distanta x de la care este priviti aceasta, deci diametrul maxim admis pentru cercul de confuzie d, este dat de formula: 1 4, = 0.0008—-x. (2.13) 40si care da valorile prezentate in tabel: d, 1500" Tabelul 2.3, Diametrul cercului de confuzie pentru diverse dimensiuni ale senzorilor. image Format Frame size! cot ‘Small Format Nikon 4 series 88mm x 13.2mm 0.011 mm Four Thirds System 13.5mmx 18mm | 0,015 mm aps.cil 15.0 mm x 22.5 mm | 0.018 mm APS-C Canon 14.8 mm x 22.2 mm 0.018 mm APS-C Nikon/Pentax/Sony 15.7 mm x 23.6 mm | 0.018 mm APS-H Canon 35mm 24mm x 36 mm Medium Format 645 (6x4.5) 56 mm x 42 mm 6 56 mm x 66 mm 7 86 mm x 69 mm 6x9 56 mm x 84mm ex12 56mm x 112mm 6x17 56 mm x 168 mm Large Format 4x5 : 102 mm x 127 mm 57 427 mm x 178 mm ex10 208 mm x 254 mm m 19.0 mm x 28.7 mm | 0.023 mm. 0.029 mm 0.047 mm 0.083 mm 0.059 mm 0.067 mm 0.083 mm 012mm 0.41 mm 0.15 mm 0.22 mm Joare aproximativ similar pentru diametrul admisibil al cercului (CoC) este bazaté pe criteriul d,/1500 legat de diagonala (2.14) ii 2.14, distanta minima de la care un punct genereazi cel maxim admisibil este D, iar cea maxima este Dy. Rezulta ca ampului este diferenta acestora: DOF = D,-D,. (2.15) 41| | Pentru estimarea profunzimii cAmpului este utili definirea unei distanfe speciale numit& distanfa hyperfocald, dincolo de care se poate considera cd toate obiectele sunt focalizate — cercul de confuzie al fiecdrui punct fiind sub limita impusa. De fapt gi obiectele aflate intre H/2 si H auo focalizare sub valoarea data de cercul de confuzie, astfel ca de fapt campul are o profunzime de la jumatatea distantei hyperfocale pana la infinit. Figura 2.15. Definirea distantei hyperfocale definita pe baza cercului de confuzie. Figura 2.14, Profunzimea campului definita pe baza cercului de confuzie 2.3.3. Distanta hyperfocali : i Sa consideram ca pozitia lentilei este reglata astfel incat imaginea unui punct obiect aflat in PO se formeazi exact in planul senzorului aflat in PI (figura 2.15). Se spune ca aparatul este focalizat in PO. Numim distanta 42hyperfocald H ca fiind distanta la care trebuie focalizat aparatul astfel ca un punct aflat la infinit sa creeze prin diafragma cu diametrul D un cere de confuzie cu diametrul maxim admisibil d.. Din figura 2.15 se observ cA daca un punct obiect PO se afla chiar la distanta hypefocal fat de planul principal, el va genera in planul imagine cot un punct (un cere cu diametrul nul). Pentru calculul lui #7, din asem&narea triunghiurilor ABF si abF rezulta: ab a Df (2.16) Tinand cont ca intre x, si H exista relatia lentilelor (2.4), cu , 1,11 mH “Ff (2.17) putem serie: oH (2.18) Introducdnd aceasta valoare in ecuatia (2.16), se obfine distanta hyperfocala: 2) He tina: (2.19) Evident, formula aproximativa este valabila daci H > d, deci practic in toate situatiile, cu exceptia fotografiei de la distanta mica (macro). 2.3.4. Diafragma, apertura, numdrul stop si influenta acestora asupra profunzimii cimpului Dupa cum se observa din figura 2.15, diametrul cercului de confuzie este cu atét mai mic cu ct largimea maxima a unui fascicul de raze paralele cu axa optica, D, este mai mic. Prin urmare, pentru a se micsora defo- calizarea trebuie limitat diametrul maxim al fasciculului, prin stoparea razelor mai departate de axa opticd de catre un disc cu o deschidere corespunzatoare — diafragma. Diametrul D al acestui fascicul, se numeste apertura diafragmei sau stop. De regula, diafragma este plasata intre lentilé sau sistemul de lentile) si focar. Conform figurii, apertura D este imaginea diametrului fizic al deschiderii diafragmei D’ Rezulti ci dimensiunea fizica D' necesara pentru diametrul diafragmei este cu atét mai mica cu cat distanfa intre aceasta si focar este mai mica. Proiectantul aparatului alege 43plasarea diagramei tindnd cont cd o dimensiune fizicd redusa a deschiderii acesteia poate mari viteza, dar poate creste si efectele de difractie si este mai pretentioasa constructiv. In practica fotograficd acest diametru nu este exprimat direct, ci prin intermediul unei marimi extrem de importante numiti numdrul stop (stop number, f-number) notat in continuare cu N si definit ca raportul intre distanta focala si apertura: _f Nes (2.20) Se observa ca apertura si numarul stop sunt invers Pproportionale. astfel c& atunci céind apertura scade, numarul stop creste, si reciproc. De regula apertura diafragmei se exprima in functie de numarul stop sub forma JN, unde N variaza in mod uzual intre 1,4 si 64. Valorile numarului stop sunt marcate pe obiectiv in functie de distanta focala si apertura, care este de regula reglabila. Gradatiile standard ale numarului stop se fac dupa urmatoarea regula: fiecare treapti a numéarului stop corespunde unei variatii de 2 ori a suprafetei neobturate a obiectivului, fata de valorile adiacente. Pe de alta parte, deoarece suprafafa cercului este proportionala cu patratul diametrului, rezult& ca pentru o crestere de doua ori a suprafetei, diametrul trebuie 8A creasca de radical din doi ori, adicd aproximativ 1.4 ori. Tinand cont ca numarul stop este invers proportional cu diametrul, inseamni ca N trebuie sa scada de 1.4 ori (s-a folosit notatia vestica standard pentru virguld, adicd punct). Luand ca referinté un diametru egal cu distanfa focali, deci N=1, rezulta c& pentru o suprafata de doud ori mai mica trebuie si avem N=1.4. Pentru o suprafati de patru ori mai mica ar trebui N= 2. pentru una de opt ori mai mica ar trebui N = 2x1.4, adicd 2.8 $.a.m.d. Rezulta sirul de valori care se pot observa pe obiectivele aparatelor fotografice: 1, 1.4, 2, 2.8, 4, 5.6, 8, 11, 16, 23, 32, 45, 64. Trecerea de la o valoare la cea imediat superioara din acest sir reprezinta o crestere cu un stop, iar trecerea la o valoare imediat inferioara reprezinta 0 scaidere cu un stop. Dupa cum se va ardta in capitolul de exponometrie, suprafata diafragmei si timpul de expunere influenteaza direct expunerea. Rezulta c& pentru o expunere data, dacd se médreste de doud ori suprafata, deci se micsoreazd cu o treapté numdrul stop, se poate seddea de doud ori timpul de expunere, ceea ce inseamna ca procesul de fotografiere este mai rapid. fn limbajul curent se spune c& 0 seddere cu o treapta a numarului stop face obiectivul de doud ori mai rapid. 44Odata cu scdderea numarului stop apar gsi cresteri severe ale diverselor erori (aberatii) ale lentilei, care pot fi corectate numai printr-o constructie speciala, costisitoare. Fabricantii limiteaz4 valoarea inferioara a numarului stop pana la cea la care aceste aberatii raman tolerabile, aceasta dand viteza maxima a obiectivului respectiv. Uneori, in special la obiective foarte rapide, gradatiile se fac in fractiuni de stop. Valorile minime uzuale ale obiectivelor comerciale sunt intre 1.4 si 2.8. Se poate ajunge, cu costuri foarte mari, la valori de 1, si s-au construit chiar si obiective cu numar stop de 0.7. Utilitatea numarului stop este ci permite o scala logaritmicd, aceasta avand avantajul de a inlocui operatiile de inmultire si impartire, care ar fi necesare in calcule exponometrice, cu operatii de adunare si respectiv scddere (ugor de efectuat mintal, rapid). in ceea ce priveste focalizarea, se poate remarca c& numéarul stop are o influent& hotaratoare asupra adancimii campului. intr-adevar, tinand cont de relatia de definitie a numarului stop (2.20) distanta hyperfocala se poate scrie: 2 2 Fee Nd. Nd, 2.21) Rezulta urmatoarea regula foarte simpla: cw cat numarul stop este mai mare, cu atat distanta hyperfocald este mai micd. Pe de alta parte. se poate arata ca profunzimea cémpului creste la sc&derea distantei hyperfocale si deci cu cat numdrul stop este mai mare, cu atat profunzimea cdmpului este mai mare. Prin calcule algebrice se poate arita cé daci aparatul este focalizat la distanta H/2 (deci un punct aflat la acea distant creeazi un disc imagine cu diametrul nul), campul va avea o profunzime cuprinsa intre H si H/3, daca este focalizat la distanta H/3, cémpul va avea o profunzime cuprinsa intre H/2 si H/4 $.a.m.d. conform tabelului 2. Tabelul 2.4. Limitele cdmpului de focalizare in functie de distanta de focalizare. Distanta de Distana minima Distanja maxima focalizare exact acceptabila focal acceptabila focal H H2 © Hi HB H HB H/4 Hi H/4 HIS HB HS H/6 Ha) 45Vom denumi in continuare profinzime anterioara a cdmpului Pp. diferenta intre distanta de focalizare exacta x si distanta minima acceptabila focal (deci un punct aflat la acea distant& creeaz in imagine un disc cu diametrul discului de confuzie). De exemplu, in linia 1 din tabel profun- zimea anterioara este H-H/2, in linia 2 din tabel este H/2-H/3, s.a.m.d. in aproximatia paraxiala, aceasta este dati de formula: TW) ) (2.22) x Vom denumi, de asemenea, profunzime posterioard a cdmpului Pp, diferenta intre distanta maxima acceptabila focal si distanta de focalizare exacta x. De exemplu, in linia 1 din tabel profunzimea posterioara este oo, in linia 2 din tabel este H-H/2, 5.a.m.d. in aproximatia paraxiala, aceasta este dati de formula: 1 ney [ aay iy (2.23) 1 fa V1 f ele Pe baza acestor formule se poate demonstra urmatoarea implicatie: pentru o distanta pana Ja subiect, x, care este o fractiune n din distanta hyperfocala H, profunzimea anterioara este o fractiune de n-+1 ori din H iar cea anterioara o fractiune de n — 1 din aceasta: H rR (2.24) De aici se poate calcula profunzimea campului in functie de raportul n intre distanta de focalizare gi distanta hiperfocala: 2nH __2xH? ne (2.25) Rezult& ci cea mai mare profunzime a cAmpului in spatii deschise se objine daca aparatul se focalizeaza la distanta hyperfocala (linia 1 din tabel), in care caz profunzimea posterioari a cdmpului este infiniti. Pe de alta parte distanta minim vizibila acceptabila fiind H/2, pentru a se fotografia corect si obiectele aflate in plan cat mai apropiat, ar trebui s4 avem o hyperfocala cat mai mica. Tinénd cont ca distanta hypefocala se poate regla prin numarul stop, se observa c4 pentru a putea fotografia corect si obiectele aflate in plan cat mai apropiat trebuie marit N, deci trebuie micsorata apertura. DOF = 46Pentru majoritatea situafiilor practice se poate folosi urmatoarea -mula pentru profunzimea campului, DOF: 2 DOF = 2d.N =. ore) dN Asa cum se vede in figura 2.16, profunzimea campului depinde atat de Sstanta la care se face focalizarea (reglabila manual prin inelul de focalizare 2! obiectivului) cat si de numarul stop (reglabil de asemenea pe majoritatea biectivelor), crescénd puternic odata cu acestea. Reglarea numarului stop sawsi a distantei focale conduce de fapt automat la modificarea distantei efocale prin formula (2.21). Existi obiective la care numai una dintre este marimi poate fi reglati, cum sunt obiectivele “prime lens” la care se ‘te varia numai numarul stop N, precum si obiective la care se poate varia si distanta focala, cum sunt obiectivele “zoom lens”. Obiectivele ideale cu Zistanta focal variabild sunt cele de tip “parfocal lens”, care raman foca- zate (cu unele erori tolerabile) atunci cAnd distanta focal este modificata. Majoritatea obiectivelor zoom nu sunt de tip parfocal, ci varifocal, deci nu streazA focalizarea cand este modificata distanta focalé. Acest dezavantaj oate fi insd compensat prin sistemul de autofocus (daca acesta este activat), fel cA efectul este practic insesizabil. Mult mai rare sunt obiectivele la se poate varia numai distanta focal l4sand numarul stop constant. Desi nu este evident din formula (2.26), adancimea cAmpului este avers proporfionalé cu dimensiunea senzorului. Aceasta se datoreazi tului cf la scdderea dimensiunii senzorului scade si diametrul cercului de confuzie (pastrand rezolutia neschimbata) dar scade si distanta focala pentru pastrarea unghiului de vedere). Deoarece distanta focal este la sumitor la p&trat, rezulté inversa proportionalitate mentionata. Prin urmare, senzorii de dimensiuni mari, impreuna cu obiective rapide, permit o profun- zime foarte mica a campului, permitand atragerea atentiei asupra subiectului si estompand detaliile din restul scenei fotografiate. intr-un spafiu cu profunzime prezenta limitaté, o buna optiune 0 reprezinta stabilirea distantei hyperfocale H egala cu distanfa maxima din camp si focalizarea la jumitatea acestei distante, deci utilizarea 2 din tabel. in acest caz obiectele aflate la distanfa maxima sunt focalizate acceptabil, iar punctele cele mai apropiate cu focalizare accepta- bila sunt la o treime din aceasta distanta. 47Profunzimea campului (m) 10 80 1 3 7 5 6 7 3 Figura 2.16, Profunzimea cémpului in functie de numérul stop. Distanta hyperfocala (m) 150] 100| s0| Figura 2.17, Distanfa hyperfocala in functie de numarul stop. Considerente practice. Exista situafii in care se doreste o profunzime mare a campului (de exemplu la fotografia de peisaj), caz in care se foloseste un numar stop mare. Trebuie tinut seama totusi ci marirea numéarului stop, deci micgorarea aperturii diafragmei, tinde si mareascd influenga unui alt fenomen parazit care va fi prezentat ulterior ~ difractia. Exista ins si situafii in care se doreste o profunzime cat mai mica, de regula din motivatii artistice, pentru a se atrage atentia asupra unui anume 48ct din scené (de exemplu portret). Evident, in acest caz trebuie dat invers, in sensul micsorarii numérului stop. in acest caz, obiectele luminoase care se afli mult in spatele (sau in planului de focalizare dau imagini mirite avind forma irisului siste- alui optic, ca in figura 2.18, fenomen cunoscut sub denumirea de bokeh. esta poate fi utilizat creativ, in special pentru un iris cu un numar mare de eventual curbate. ar Figura 2.18. Imagini ale diafragmei pentru surse punctiforme defocalizate — bokeh, Figura 2.19. Bokeh anterior produs de licurici din specia Lamprohiza splendidula. 49Deoarece formulele referitoare la adancimea campului si distanta hyperfocala sunt destul de complicate, rareori se recurge in practica la calculul direct al acestora. Existé numeroase metode alternative de deter- minare a distantei hyperfocale si de focalizare intr-un camp dat pentru obfinerea profunzimii dorite: pasi de focalizare/diafragmare, tabele sau grafice etc. La ora actualé metoda cea mai recomandabila ar fi utilizarea uneia dintre multele aplicatii disponibile pentru smartphone, de exemplu “DOF Calculator” care, in functie de tipul aparatului si de parametrii de reglaj indica toate distantele mentionate anterior. Pentru obtinerea de perfor- manfi, cunoasterea distanfei hyperfocale si a adancimii cémpului este totusi preferabila reglajului pur intuitiv sau bazat pe experienta. Pera 296.01 Cray om Figura 2.20. Aplicatie smartphone pentru calculul ada mii campului. Focus bracketing. in anumite situafii este necesar si se foloseasca 0 apertura mare a diafragmei, deci un numar stop mic, pentru a se asigura o expunere corecti si un blur de migcare minimal, in conditii de luminozitate se&zuta a scenei. In aceste condifii profunzimea campului poate s& scada inacceptabil, astfel incat nu mai sunt focalizate corect toate detaliile subiectului. Pentru a se realiza totusi o focalizare corecti pe o adéncime marité a cmpului se poate recurge la procedeul focus braketing, prin care se 50realizeazi mai multe fotografi ale scenei folosind mai multe distante de focalizare, urmand ca aceste fotografi si fie combinate in una singura prin postprocesare. in exemplul din figura 2.21, fotografia din stanga este focalizata pe partea frontal a scenei, cea din mijloc pe partea posterioara iar in cea din dreapta cele dou sunt combinate, obfinandu-se 0 focalizare corecti a intregii scene. Figura 2.21. Combinare a doua imagini focalizate diferit. 2.3.5. Defocalizarea transversala Pentru punctele care sunt in planul obiect dar nu sunt aflate pe axa optica (prezinta fip sau fil), imaginea nu se mai formeaza in planul focal ci ja o mica distanfa in fata acestuia. Ca urmare, in planul senzorului, un astfel de punct genereaz un disc cu diametru nenul, deci un cere de confuzie. in imagine, zona centrala apare mai bine focalizata decat zonele laterale. Dupa cum se observa in figura 2.22, punctele imagine se formeaza sproximativ pe suprafafa unei sfere cu centrul in punctul nodal si de raza x, conjugata distantei xo (Perzval field curvature). PI Pr Figura 2.22. Formarea cercului de confuzie pentru defocalizarea transversal. 51