Baletul romantic (Lacul lebedelor)

Cu mult înainte să poată vorbi, oamenii și-au exprimat sentimentele și gândurile

prin mișcare. De-a lungul timpului, dansul s-a dezvoltat într-o formă de
divertisment. Originile baletului pot fi urmărite până în perioada Renașterii și în
dansurile de la curțile Franței și Italiei.

În 1661, regele Ludovic al XIV-lea a deschis prima școală de balet din lume,

„Academia Regală de Dans”.

Perioada între 1830 și 1870 este considerată Perioada Romantică a baletului

clasic. Baletul din această perioadă a utilizat o linie foarte specifică a corpului și
brațelor. Marie Taglioni a dansat în piesa de balet romantic „La Sylphide” purtând
un corset cu o rochie în formă de clopot, un predecesor al fustei tutu. În această
perioadă femeile au intrat în lumina reflectoarelor.

Baletul clasic rus a luat avânt în Sankt Petersburg la sfârșitul anilor 1800 cu
coregrafia lui Marius Petipa și a asociatului său Lev Ivanov. Odată cu creșterea
capacităților tehnice ale dansatorilor, Petipa a creat pentru ei balete clasice foarte
lungi și foarte dificile. Acestea au inclus „pas de deux” pentru o femeie și un
bărbat în rolul dansatorilor principali, urmat de un solo dificil pentru fiecare.

Costumele femeilor au devenit mai scurte, iar fusta tutu a devenit populară.

Această schimbare a permis dansatorilor să se miște mai ușor și spectatorilor să
vadă picioarele dansatorilor când executau pașii dificili. Multe dintre baletele ale
căror coregrafie a fost realizată atunci, precum Lacul Lebedelor și Spărgătorul de
Nuci, încă sunt interpretate și astăzi în toată lumea.

Lacul Lebedelor

Muzica: P.I. Ceaikovski

Povestea din spatele deosebitei opere este una cat se poate de interesanta si a
reprezentat de-a lungul timpului subiectul de discutie al multor critici. Unul dintre
fondatorii baletului rusesc, Fyodor Lopukhov, a numit Lacul lebedelor drept o
opera nationala, avand in vedere simbolistica centrala – lebada, deoarece simbolul
acesteia este foarte des intalnit in lirica populara; mai mult decat atat, atat subiectul
operei cat si imaginea lebedelor reprezinta ideea dragostei vesnice in cultura
Rusiei. 

Premiera a avut loc la Teatrul Bolshoi din Moscova pe 4 martie (20 februarie stil
vechi) 1877, în coregrafia lui Julius Reisigner. Primele reprezentaţii nu au avut
succes datorită stilului neobişnuit al muzicii pentru balet şi unei slabe şi neinspirate
coregrafii.

După moartea compozitorului Piotr Illich Tchaikovsky, la cererea conducerii

teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Marius Petipa și Lev Ivanovich
Ivanov au modificat coregrafia baletului

În noua formă, baletul a avut premiera pe 15 ianuarie 1895 şi a avut succesul mult
aşteptat şi bine meritat.