Coperta: Mihail-Alexandni Popa •

în fotografie: Robert W. Tucker după Eduardo Fuss

De acelaşi autor:

TRATAMENT NATURIST INTEGRAL 1991

ENERGIA CARE VINDECĂ , 1993
SPIR1TOTERAPIA 1993

curs de apariţie: TRATAMENT NATURIST

INTEGRAL (ed. revizuită)

kutorul poate fi contactat la tel. 030/461266 (Rădăuţi) l

6SBN: 973-9146-56-2
Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate Editurii MOLDOVA.
B-dul Copoii ITT. 3r Iaşi — 6600
 Viorel Olivian Paşcanu

VÂRSTA A TREIA
SAU
ULTIMUL EXAMEN
(îndrumar pentru tineri, adulţi şi bătrâni)

Editura MOLDOVA
Iaşi • 1994
 JU&EŢUL CONSTANTA
iioiietioa trăşeneasfi
,.• • NS»DtiaH "-^
. - •- 'ftw
 IN LOC DE INTRODUCERE

îndeobşte introducerile au rostul să justifice ceva sau să

prevină eventuale critici - nu voi face nici una şi nici alta.
Vreau doar sa repar o regretabilă omisiune din cărţile apărute
şi mă refer la Tratament naturist integral, Energia care vindecă
şi Spiritolerapia şi să mulţumesc din inimă tuturor celor care
mi-au scris, m-au încurajat în vremuri grele, editorilor şi nu pot
uita pe cei care, acum zece ani, au riscat mult, folosind mijloace
de multiplicare nepermise pe atunci şi au făcut ca prima mea
lucrare să circule clandestin; la sfârşit, dar nu în ultimul rând,
aduc mulţumiri soţiei mele care, datorită principiilor şi
preocupărilor mele, a suportat şi suportă multe privaţiuni cu o
îngerească înţelegere şi răbdare; Ie mulţumesc şi le dedic această
lucrare.

l februarie 1994
Viorel Olivian Paşcami
 PREFAŢA

Aş începe acest preludiu la cartea lui Viorel Olivian Paşcanu

cu un citat din Seneca: „Omul nu moare, ci se omoară". Şi aş
adăuga neapărat un altul de A. Percek: „Cel mai bun procedeu de a
lungi viaţa este să nu o scurtezi!", în spatele acestor sintagme
descoperim un program riguros conceput de autorul lucrării
VÂRSTA A TREIA SAU ULTIMUL EXAMEN: Este a patra
lucrare gândită de V.O. Paşcanu, ca un îndrumar de
comportament, ca o speranţă de viaţă, acolo unde medicina nu
mai dă roade, sau ca un mod de viaţă preventiv, care să excludă
apelul la medicină.
Dacă am compara viaţa cu o călătorie pe marile artere de
circulaţie, la volanul unei maşini, nu am fi prea departe de
regulile comparativ identice: conducerea prudentă, excluderea
alcoolului, fumatului, tranchilizantelor, un psihic odihnit, relaxat,
un optimism binefăcător, încredere în forţele proprii şi într-un
destin favorabil asigurat de divinitate. Respectarea acestor reguli
ne va conduce cu bine la capătul călătoriei.
Acum, este adevărat, sfaturi de comportament şi de reţete
naturiste au dat şi alţii. Unele dintre ele le veţi găsi şi în această
carte. Ele sunt un bun al umanităţii. Nu poate pretinde nimeni
drepturi de autor pentru leacuri din patrimoniul universal. Viorel
Olivian Paşcanu vine însă cu ceva deosebit în cărţile sale. El
descoperă sau preia, sau pline mai bine în evidenţă relaţia dintre
psihicul omului şi sănătate, instrumentul capabil să determine
transformări benefice în activitatea organelor interne fără stimuli
chimioterapeutici. După îndelungate studii şi practică terapeutică,
Viorel Olivian Paşcanu deţine acum un întreg instrumentar
invizibil şi totuşi în stare să corecteze tulburările în funcţionarea
organismului uman. Dar şi mai spectaculoasă este ipoteza că
acest instrumentar s-ar afla în voinţa fiecăruia din noi.
Condiţia vindecărilor şi a evitării îmbolnăvirilor ar fi doar
cunoaşterea folosirii acestor corective. Şi autorul lucrării, cu
multă disponibilitate şi generozitate dezvăluie mecanismul de
prelungire a vieţii prin propria noastră lucrare. Deşi cartea de faţă
este intitulată Vârsta a treia sau u/fimnl examen, lecţia cuprinsă în
ea ar trebui cunoscută încă din fragedă adolescenţă. Numai aşa s-ar
putea preveni îmbătrânirea prematură, tulburările funcţionale sau
organice ce declanşează accelerarea ritmului biologic de
îmbătrânire.
Cunoştinţele venite din adâncurile mileniilor ne spun că omul
nu a fost tratat întotdeauna de medici, ci şi de vraci, şi de şamani, ba
chiar şi de babe meştere în descântece. Şi, culmea, se îndrepta! De
unde se poate bănui şi pune în evidenţă rolul important al factorilor
psihici, determinanţi în vindecarea unor boli, cât şi în întârzierea
bătrâneţii.
Adunând înţelepciunea lumii în această carte am putea glosa
că: nu se poate îmbătrâni decât printr-o viaţă îndelungată şi nu se
poate atinge senectutea fără tratarea îmbătrânirii ca pe o boală.
Viorel Olivian Paşcanu vă oferă tratamentul. Dacă ţinem la viaţă
trebuie sa o ocrotim. El ne oferă mijloacele: corectarea
temperamentului, alimentaţia vârstnicului, tratamentul unor boli
şi suferinţe prin proceduri naturiste şi, în sfârşit, ne destăinuie şi
arta de a muri!
Dincolo de caracterul ei practic, la obiect, cartea este şi un fel
de tratat 'de morală, dar şi o demonstraţie a legăturilor
indestructibile dintre moral şi sănătate. Dacă vom trece în revistă
toate ideologiile religioase vom descoperi cu, sau fără,
surprindere mesajul secret al scrierilor sacre: sănătatea lumii -
prin sănătatea moralei! Tema poate fi dezvoltată în sute de
volume. Aici doar am eriunţat-o pentru a dezvălui valoarea
intrisecă a unei cărţi ce vi se propune spre lectură şi, pe cât
posibil, aplicare. Invingeţi-vă micile comodităţi, pentru că nici un
leneş n-a ajuns vreodată la adânci bătrâneţe (sfătuia lumea W.Ch.
Hufeland). Aplicaţi îndemnurile din această carte şi veţi deveni
specialişti în geriatrie şi supravieţuitorii multor boli. grave şi
suferinţe. „

CONSTANTIN HUSANl f
 CAPITOLUL I

Nu întâmplător am intitulat astfel această carte.

In mentalitatea^ mărturisită sau nemărturisită, a multora, chiar
creştini fiind, s-a fixat ideea că bătrâneţea reprezintă o'distrugere
care culminează cu o totală dispariţie.Este o gravă eroare cu
urmări morbide. Pe lângă faptul că alterează calitatea vieţii, îi
neagă orice sens.
In realitate, moartea biologică este un fel de poartă pe unde
putem intra în adevărata existenţă şi scriu că putem intra,
deoarece această trecere este condiţionată de reuşita unui
examen, care cuprinde tot ce am făcut şi nu am făcut în viaţa
terestră. Nereuşita, dacă vreţi corijenta, sau repetenţia, presupune
reluarea vieţii în alt trup, în vederea realizării condiţiilor absolvirii
şi aceste reluări se pot repeta de mai multe ori.
Acesta este motivul pentru care am intitulat cartea de faţă ŞI
ULTIMUL EXAMEN, vârsta a treia constituind în mod normal
timpul când acest examen se apropie. Bineînţeles că moartea
biologică survine şi la copii, tineri şi adulţi, prin îmbolnăviri,
accidente, războaie. In astfel de situaţii, la examenul dat, se va
ţine seama de perioada şi ciclul vieţii parcurs până în momentul
acela.
Omul, pe 'durata vieţii sale terestre, trebuie să se încadreze în
anumite norme fizice, sufleteşti şi spirituale, în funcţie de vârsta sa,
orice abatere favorizând apariţia unor dizarmonii pe plan fizic,
sufletesc şi spiritual cu implicaţii morale şi sociale, şi cu
^incertitudini asupra reuşitei trecerii marelui examen.
Viaţa omului poate fi împărţită în trei perioade de timp,
Icompuse din câte trei cicluri, fiecare având o durată de
aproximativ 7 ani, cu excepţia ultimului din perioada a treia, cu
durata nedeterminată.
Prima perioadă este cea de formare şi consolidare a corpului
fizic, a corpului eteric şi a corpului astral, culminând cu
cristalizarea eului şi trecerea primului examen al vieţii.
 A doua perioadă este cea de consolidare a sufletului şi
manifestărilor acestuia, ajungându-se Ia o cristalizare a conştiinţei
şi la trecerea celui de-al doilea examen al vieţii.
în sfârşit, perioada a treia dă spiritului înţelepciune şi
pregăteşte omul pentru examenul cel mai important, ce-i va
permite sau nu trecerea în adevărata existenţă.
Grafic, aceste perioade şi cicluri se reprezintă astfel:

In continuare, ne vom opri asupra fiecărei perioade cu

ciclurile ei, deoarece cunoaşterea lor este esenţială pentru toată
lumea; vârstnicul îşi va da seama cum a ajuns aşa cum este;
adultul va şti ce să facă în continuare dar mai ales cum să-şi
educe copiii pentru" a-i feri de greşelile sale; tinerilor li se oferă
alternativa cea mai bună pentru comportamentul viitor.
De la început trebuie să fac precizarea că aceste perioade şi
cicluri nu sunt chiar încorsetate în timp: în majoritatea cazurilor
ele se interferează, se suprapun; unele sunt scurtate, altele mărite;
fiind vorba de un proces dinamic - ele sunt fixate în timp pentru o
orientare aproximativă.
 PERIOADA I

De la naştere la 7 ani
Este ciclul de formare a corpului fizic, în mare măsură
dependent de energia eterică .universală (care îi dă viaţă). In
aceasta perioadă nu este constituit un corp eteric. Copilul învaţă
să se mişte, să meargă, să vorbească, să gândească. Va începe cu
mişcarea ce tinde spre apucare; va continua cu deplasare, iar
când începe să meargă vertical, devine un mai bun receptor al
energiilor cosmice. 'Vorbirea îi este precedată mai întâi de râs şi
pîâns, apoi de gângurit, trecând ia silabisirea şi rostirea cuvintelor
întregi, începând cu substantivele, apoi cu adjectivele şi la urmă
cu verbele, dobândind astfel o gândire mai dezvoltată. Când scriu
gândire mă refer Ia corpul astral, în cadrul căruia se desfăşoară şi
procesele psihice. Deşi corpul eteric se consolidează în ciclul al
doilea, totuşi el este prezent de la naşterea omului, fără acesta
neexistând viaţa. Energia eterică dă omului viaţa şi voinţa de
viaţă; deşi corpul astral se consolidează abia în ciclul al treilea
este prezent din momentul naşterii omului, astfel nu s-ar explica
manifestările psihice ale pruncului şi apoi aie copilului.
Tot la naştere, pe lângă energia eterică şi astrală, în om este
încarnată energia spirituală, de origine divină, care până la
formarea eului nu se va manifesta în deplinătatea ei şi nici de
atunci încolo dacă nu este vorba de un eu superior.
Am făcut această paranteză pentru ca cititorul să aibă'o mai
bună privire de ansamblu, ce-i va fi utilă la înţelegerea celor ce
urmează. . ,
Odată cu gândirea apar şi primele experienţe. Voinţa şi
sentimentele încep să capete o formă şi este periculos să fie
blocate prin măsuri educaţionale. Dacă au o ţintă greşită ele vor fi
reorientate. Este perioada în care părinţii comit greşeli cu urmări
negative asupra copilului pentru tot restul vieţii. E vorba de
ameninţarea cu „bau-bau", cu „vârcolacul sau omul negru". Toate
aceste ameninţări vor inspira copilului teama de întuneric
chiar şi când va fi adu t. Copilul trebuie fepk de imagini care să-i
JUDEŢUL CONSTANŢA*
Biblioteca srăşaneasci
Năvodari *'&.-„.
influenţeze negativ fantezia, cum sunt monştrii văzuţi la televizor
în filmele cu desene animate. Copilul trebuie ferit de agresiuni
senzoriale, zgomot, mişcare dezordonată, ţipete, fum de ţigară.
Nu de puţine ori se vad părinţi cum stau în crâşmă cu prunci în
braţe! Căldura fizică şi morală este foarte importantă pentru
dezvoltarea componentelor energetice care alcătuiesc omul. Vă
daţi seama cum va arăta el dacă îngheaţă în apartament iar
părinţii, când vin de la slujbă necăjiţi şi nervoşi vor transmite
starea lor şi acestuia. Trecut de 3 am, copilul este foarte legat de
natură. Observaţi cu câtă plăcere se joacă cu pietricelele, nisipul,
floricelele, cum aleargă prin iarbă. Părinţii trebuie să-i ofere
posibilitatea de â sta cât mai mult în mijlocul naturii şi să o aducă şi
în casa prin ghivece cu flori, cărţi cu ilustraţii din natură, poveşti
ce se petrec în natură. Copilul trecut de 3 ani câştigă noi relaţii, se
deplasează pe stradă, se joacă în parc, răspunde Ia întrebările
necunoscuţilor, se joacă cu alţi copii şi este momentul de a i se
forma deprinderea de a se purta prietenos cu ei. Să nu îi critice, să
Ie împrumute jucăriile, să-i ajute atunci când poate. Acesta este
primul pas spre disponibilitatea eului superior despre care voi scrie
ceva mai încolo. Pentru copil apar noi situaţii şi părinţii trebuie
să-1 ajute să se adapteze, deoarece lăsat în voia lui, la primul
conflict mai dur, se va izola, va deveni agresiv şi posesiv,
încăpăţânat, stări ce-1 pot marca pentru toată viata. Copilul
doarme mult şi trebuie lăsat sa o facă, deoarece în timpul somnului
se încarcă cu energie eterică ce se va consolida şi forma în corp
eteric propriu în ciclul care urmează.
Ciclul de ia 7 îa 14 ani
La vârsta de 7 ani, conformaţia fizică este aproape structurată
în întregime şi urmează doar să se - dezvolte. Este ciclul de
formare a corpului eteric, care da viaţă şi întreţine voinţa de viaţă în
fiecare celulă, organ, sistem de organe şi întreg şi acest proces este
caracterizat prin mişcare, dacă vreţi un neastâmpăr ăl copilului.
Apoi începe să meargă la şcoală.
Până acum instanţa îndrumătoare a fost formată din părinţi şi
din rudele apropiate. De aici înainte apar şi profesorii. Dacă până
acum comportamentul copilului se aprecia prin vorbe, acestea
vor fi înlocuite în şcoala prin note. Se prefigurează un început de
 ; • ___ -J3 ____

corp astral prin tendinţa copilului de a pune mereu întrebări: ii

momentul când părinţii trebuie să pună un accent deosebit pe
relaţia copilului cu Divinitatea, prin rugăciune şi frecventarea
bisericii. Daca până acum copilul îşi rostea rugăciunea
supravegheat sau nu, de multe ori în mod mecanic, de acum
înainte el trebuie să înţeleagă singur raporturile lui cu Divinitatea,
bineînţeles cu contribuţia răbdătoare şi înţeleaptă a părinţilor,. El
trebuie convins că raporturile sale cu Divinitatea îi sunt imperios
necesare, convins prin explicaţii limpezi, nu prin presiuni,
deoarece în ciclul al treilea, când adolescentul are tendinţa să se
împotrivească sfaturilor celor din jur, va refuza relaţia cu
Divinitatea sau o va accepta din obligaţia ce o datorează
părinţilor ce nu pot fi refuzaţi.
Copilul a ajuns la vârsta când poate îndeplini o serie de
treburi pe lângă casă şi este bine să fie antrenat pentru a cunoaşte
valoarea lucrurilor şi a efortului depus pentru a le obţine1. Cu
această ocazie va trebui să înţeleagă că totul are o limită şi ca
atare şi dorinţele, că realizarea unei dorinţe este condiţionată de
natura ei pozitivă sau negativă şi de posibilitatea de a fi
satisfăcută, în aceasta incluzându-se şi factorul moral.
Este timpul să cunoască scopul real al vieţii, să-şi asigure un
spirit cât mai amplu şi bogat, ca mai târziu să poată intra în
adevărata existenţă în care viaţa terestră nu este decât un infim
episod. Bineînţeles că aceasta nu implică renunţarea la o carieră
strălucită, la o. profesiune, dar de mic trebuie să i se imprime
credinţa că toate acestea nu sunt decât mijloace de realizare a
scopului suprem. Trebuie explicat copilului ca faptele bune sunt un
dialog cu Divinitatea. Ele formează spiritul amplu şi bogat. Un'
medic, de exemplu,/ are mai mari posibilităţi decât un contabil,
profesie la fel de onorabilă dar al cărui câmp de desfăşurare, din
acest punct de vedere, este mai restrâns.
O atenţie mai deosebită^ trebuie sa se dea lecturilor, nu prin
interzicerea cărţilor nocive sau lipsite de valoare, ci prin
explicarea argumentată a irosirii timpului cu informaţii banale.
Copilului îi trebuie cărţi menite să-i îmbogăţească sufletul.
La începutul acestui ciclul copilul se joacă mult. Dar" în
realitate el creează. Câteva minute trăieşte viaţa „eroului" pe care
îl imită. Este deci necesar să oferim copilului cât mai mulţi eroi
 14
pozitivi şi să intervenim cu tact atunci când observăm ca în joaca
lui intervin elemente agresive, preluate din filme de groază. Să-i
explicăm cu răbdare că adevărata forţă este cea morală şi
nicidecum cea fizică. Un elefant este mai puternic decât noi dar nu
ÎI putem numi om. Exacerbarea simţului de agresivitate din copil -
care vrem sau nu vrem există - conduce la acte antisociale şi
constituie un enorm balast în dezvoltarea sa sufletească şi
spirituală, în această perioadă de viaţă părinţii au o răspundere l
foarte mare, neglijată, din păcate, de foarte mulţi.
Ciclul de la 14 ani la 21 ani
Sistemul de metabolism se intensifică. Ştim că acesta
cuprinde în special zona abdominală. Corpul eteric este format,
corpul astral este în curs de consolidare. Băieţii devin mai realişti,
fetele însă mai reţin o zonă de visare şi aceasta se datorează
faptului că primii au o respiraţie abdominală, proprie sistemului
metabolic, pe când fetele au o respiraţie toracică, respectiv a
sistemului ritmic, care întreţine viaţa sentimentală.
Adolescentul începe să gândească şi vrea să .aibă o gândire
proprie, pe măsură ce corpul astral se consolidează. Este greşit ca
părinţii să-1 ţină dependent de gândirea lor, deoarece prin aceasta îi
frânează dezvoltarea. Ei se vor rezuma să o controleze discret şi să
intervină cu tact când constată o deviere. Mai trebuie să fie atenţi ca
în gândirea şi demersurile lor să nu apară prea multe erori.
Observându-le, adolescentul îşi va pierde încrederea în capacitatea
de îndrumare. Observaţi cât de repede depistează slăbiciunile
profesorilor. Judecăţile adolescentului, cel puţin pe -durata acestui
ciclu, devin definitive şi se răsfrâng şi asupra altor persoane, de
vârsta şi profesiunea celor, să zicem compromise, îmi amintesc că
prin anul 1944, elev la un liceu din Lugoj, am lipsit duminica de la
o exortă (de a merge în grup Ia biserică) şi cum acelaşi lucru 1-au
făcut majoritatea colegilor din clasă, a doua zi preotul, după
catalog, a întrebat pe fiecare în parte care era motivul absenţei.
Aproape toţi au motivat-o prin faptul că au fost bolnavi, motivaţie
cusută cu aţă albă. Eu, educat să nu mint, am spus adevărul şi anume
că în dimineaţa aceea mi-a fost lene să mă scol din pat. Mărturisirea
a declanşat o reacţie de furie din partea preotului. In tot restul
anului m-a duşmănit. Am fost foarte
 — 15 ------
necăjit pentru „răsplata" primită în urma sincerităţii mele. Au
trebuit sa treacă mulţi ani până mi s-a spulberat îndoiala faţă de
discernământul moral al preoţilor, chiar dacă îmi spuneam că a
fost un caz aparte.
în această perioadă apare criza de identitate. Adolescentul
simte apariţia eului şi îl doreşte, îşi pune nenumărate întrebări.
Caută modele. Ei bine, părinţii şi educatorii sunt datori să-i ofere
modele pozitive, prin discuţii, păreri, cărţi cu biografiile
oamenilor de înaltă ţinută morală. Neglijarea acestei îndatoriri îl
face pe adolescent să se îndrepte spre modele mai accesibile, *care
nu implică mari eforturi, studii, rigoare morală, privaţiuni, cum
sunt cele din lumea sportului, a cântăreţilor de muzică uşoară şi,
mai grav, din lumea interlopă. Trebuie reţinut că pe baza acestor
modele se cristalizează şi eul adolescentului. Să nu se uite însă ca
părinţii sunt primele modele de urmat. Unii însă, prin viaţa
dezorganizată pe care o duc, certuri, scandaluri, -divorţuri şi alte
practici imorale au o influenţă dezastruoasă asupra
adolescentului.
La această vârstă, relaţiile între băieţi şi fete devin mai strânse
şi, odată cu dezvoltarea sexualităţii, apar tensiuni între sistemul
nervos şi senzorial şi cel metabolic, apar rivalităţi, competiţii,
crize şi, în sfârşit, încercări de a ieşi în evidenţă printr-o
îmbrăcăminte cât mai originală, adesea grotescă, printr-un limbaj
obraznic şi vulgar sau, nu de puţine ori, printr-un comportament
deviant.
Comportamentul infantil începe să fie înlocuit cu unul de
adult (nu de puţine ori copiat după eroii din filme, chiar pozitivi,
dar gata să împartă cu duiumul pumni şi gloanţe). Apare ţigara,
ca semn al maturizării şi chiar păhărelul cu rachiu. Atenţie părinţi
şi educatori. Conştiinţa de sine devine din ce în ce mai clară, dar
însoţită de instabilitate, anxietate, agresivitate, datorită situaţiei
încă ambigue din familie şi societate, unde mai este considerat
copil. Este ciclul marilor idealuri dar şi al fugii de acasă sau
abandonarea într-un trai plin de promiscuitate. Este timpul cel
mai propice ca această conştiinţă de sine- s ă fie dirijată spre
creaţie în artă şi ştiinţă. Adolescentului să i se ofere posibilitatea
de a picta, de a face muzică, sau a scrie, de a face cercetări şi
experienţe pentru depăşirea crizei de personalitate. Preocupările
sule vor constitui primul pas spre alegerea sau introducerea îţi
profesia ce şi-o va^ alege, (Cu această ocazie îşi va da seama (ie
aptitudinile sale.
In subtitlul lucrării am adăugat că se adresează în aceeaşi
măsură tinerilor, adulţilor şi bătrânilor, cu speranţa că citind-o,
adolescenţii îşi vor da seama că frământările lor sunt doar aspecte
ale tranziţiei spre maturitate. Pe măsură ce convulsiile le sunt mai
mari înseamnă că efortul educativ al părinţilor şi profesorilor a
fost mai mic.
Eul
Am scris că la sfârşitul primei perioade, eul ar trebui să fie
cristalizat. Ar trebui, dar sunt cazuri când nici la 50 am nu se
prezintă cristalizat, ca urmare a slabei dezvoltări a ultimelor două
cicluri. Pe cei în cauză îi recunoaştem după felul indecis,
schimbător, oscilant de a se comporta; unii vor numi această
stare lipsă de personalitate, alţii - oameni pe care nu poţi pune
absolut nici o bază. Şi ştiţi că sunt destui... Deci, la sfârşitul
primei perioade, constituţia fizică este formată , este dublată de
viaţă şi voinţă de viaţă, la fel gândirea este închegată şi, desigur,
vă daţi seama că aici m-am referit la cele trei componente
energetice ale omului, ce se dezvoltă şi consolidează în această
durată de timp.
Am trecut, deocamdată, cu vederea, cea de-a patra energie,
de origine divină, cea spirituală. Deşi există sub formă latentă şi
influenţează, din când în când, în mod pozitiv, celelalte energii,
nu se poate cristaliza sub formă de spirit, ca entitate individuală,
decât în funcţie de calitatea eului..
Dacă eul este inferior (dorinţele şi scopurile sale sunt legate
de biologic), spiritul va rămâne sub forma sa latentă şi după un
timp va tinde spre excarnare pentru a se întrupa într-un corp
unde să-şi poată desăvârşi menirea; dacă avem de-a face cu un eu
superior, adică într-o măsură desprins de biologic (total fiind
imposibil, faptul ar însenina o sinucidere) şi în continuă apropiere
de planul spiritual al divinităţii, prin dialogul pe care 1-a început,
poate, în copilărie, atunci spiritul este format sau în continuă
formare şi pe măsură ce se cristalizează devine din ce în ce mai
activ, cu posibilitatea de a controla şi a se impune celorlalte
 ____ 17 ____

energii. Fac precizarea că acest proces de formare a spiritului

continuă şi în perioada a doua, destinată cristalizării sufletului, ca ţ|j
apoi, în ultima, să se cristalizeze în raport cu ciclul în care se
găseşte.

PERIOADA A II-A

.De Ia 21 Ia 28 ani
Este deci perioada de cristalizare a sufletului.
Acest ciclu se caracterizează prin senzualitate şi aici nu mă
refer numai la cea erotică dar şi la tot ce se receptează şi creează
prin simţuri.
Formarea eului implică şi temperamentul şi caracterul,
suporturile acestuia. Temperamentul, ca entitate organică,
provoacă gânduri şi demersuri instinctuale, active, sau pasive,
după felul sau, pe când caracterul, ca entitate psiho-morală, caută
să le controleze, încurajându-le sau descurajându-le, după caz.
Despre toate acestea voi scrie în unul din capitolele următoare.
Mediul în care activează tânărul se măreşte. Apare
întreprinderea sau instituţia unde lucrează. P.e lângă părinţi,
educatori, acum apar şi şefii de care trebuie să ţină seama. Dacă
până acum gândurile şi demersurile sale au fost influenţate prin
vorbe, note, de data aceasta apar banii sub formă de salariu.
Pe lângă părinţi şi fraţi se adaugă şi soţia şi astfel se provoacă un
fel de desprindere sentimentală, chiar morală, de primii,
deoarece se formează o nouă familie cu toate răspunderile faţă de
soţ şi copii.
Tânărul caută să se cunoască mai bine pentru a şti să-şi
valorifice capacităţile, îşi pune des întrebări; „Cine sunt?", „Ce
vreau?" şi „Ce pot?'1. In acest ciclu predomină sistemul metabolic cu
un accent pe urogenital. Observaţi cum majorităţii tinerilor din
această perioadă le place să-şi pună mâna pe abdomen sau să ţină
mâinile în buzunare. Cineva îmi va spune că poziţia se vede şi la
alte vârste, la oameni cultivaţi, cu funcţii înalte şi îi voi răspunde
că la aceştia gestul constituie un fel de declaraţie mută, dar
premeditată şi interesată, că. nu respectă convenţiile - de unde
 -' '>•• _ _ î s ____
Io

un analist ar putea deduce că de Ia asemenea oameni te poţi

aştepta Ia orice. Normal, în acest ciclu, dialogul cu Divinitatea ar
trebui să fie mai strâns, însă nu de puţine ori este uitat, cel în
:
cauză fiind preocupat de „autocreaţia sa".
Ciclul de Ia 28 Ia 35 ani
Este cicJuJ când individul îşi pune problema existenţială, cu
întrebarea „Cum organizez eu lumea şi cum lumea influenţează
propria mea viaţă". Este ciclul propice marilor creaţii.
Omul caută să fie bine ancorat în profesie şi societate. Copiii
cresc şi ridică probleme de educaţie. Un anumit timp trebuie
destinat acestora. Apar unele dificultăţi băneşti cauzate de
cerinţele unei familii mărite sau de unele dorinţe mai puţin
cumpănite, uneori dictate de amorul propriu. Omul descoperă
mai repede dezechilibrele dintre posibilităţi şi dorinţe. Are multe
dorinţe, deoarece acest ciclu stă sub semnul sentimentului. El
judecă prin prisma sentimentelor, de bunătate, bunăvoinţă, milă,
recunoştinţă dar şi de invidie, ură,, duşmănie, după c'az, în toate
acestea ignorând de multe ori logica. Sentimentul are la bază
simpatia şi antipatia; atracţia şi respingerea. AJături de intelect şi
voinţă, sentimentul este una din însuşirile de orientare ale
sufletului. Din punct de vedere al luării deciziilor este mult mai
rapid decât intelectul, acestea fiind uneori luate instantaneu.
Refuzăm pe loc cererea unui om care ne,este antipatic, chiar dacă
îl vedem pentru prima oară - bineînţeles în lipsa sentimentului
moral.
Există b multitudine de sentimente ce derivă din patru izvoare
de bază şi anume:
- cel al adevărului, legat de cunoaştere;
"- al esteticului, legat de frumos;
- sentimentul moral, nedespărţit de ideea de bine şi'rău;
- şi sentimentul mistic, ce-ţi descoperă prezenţa Divinităţii şi
îţi facilitează dialogul cu Aceasta.
Ele lucrează prin două categorii; plăcere şi neplăcere. Simţi
plăcerea de a face bine şi neplăcerea de a face rău - dar poate să .fie
şi invers.
Sentimentele de bază, din care derivă celelalte, sunt
condiţionate între ele. Faci,bine datorită sentimentului moral şi,-
dacă fapta este o preocupare permanentă, atunci nu poate lipsi
nici sentimentul mistic, ce dă o justificare superioară gândurilor
tale bune.
Trebuie să reţinem că lipsa sau labilitatea sentimentului moral
este una din principalele cauze de boală, dcHarece netacând
binele şi făcând răul, acesta se întoarce asupra ta ca un
bumerang, cu repercusiuni negative psiho-somatice.
Mai trebuie să reţinem că lipsa sau labilitatea sentimentului
mistic este o frână pentru dezvoltarea spiritului cât şi a celorlalte
sentimente de baza, deoarece le lipseşte de o motivaţie
justificatoare. .•
In acest ciclu trebuie urmărită dezvoltarea sentimentelor de
bază, prin rugăciune, gânduri şi fapte bune şi refuzul minciunii şi a
intereselor egoiste. Aceasta, în vederea trecerii în perioada a treia
de viaţă, aceea de cristalizare a spiritului, prezent şi în perioada a
doua, atunci când există, darîntr-o măsură mai mică.
Ciclul de Ia 35 Ia 42 ani
Un ciclu al conştiinţei, când toate însuşirile sufleteşti, intelect,
sentiment, voinţă, funcţionează în acelaşi ritm şi sub un semn
pozitiv.
Apare -delimitarea netă între eul superior şi cel inferior.
Gândurile şi demersurile sunt dictate de unul din aceste euri. Este
ciclul care oferă mari posibilităţi de creaţie în toate domeniile, dar
şi cel al decăderii morale şi sociale. De multe ori nerealizările se
pun pe seama societăţii, pe acelor din jur şi atunci individul slab
psihic decade în alcoolism sau într-o viaţă plină de promiscuitate.
Cum dialogul cu Divinitatea nu cuprinde numai simţurile şi
sentimentele dar şi raţiunea, ajunsă în acest ciclu la an maximum de
dezvoltare, acest dialog devine mai complex şi stabil.
Bineînţeles că sunt destule cazuri când comuniunea spirituală cu
Divinitatea este uitată sau neglijată. Unii se numesc liberi'
cugetători. Aceştia sunt mai periculoşi decât ateii, deoarece
folosesc această „liberă cugetare" în interese personale, oscilând,
de la un crez la altul, în funcţie de urgenţa şi valoarea, lucrului pe
care vor să-1 obţină. Ateii, cel puţin, se situează cert deoparte.
Liberi cugetătorii, niciodată. Convertirea ateilor, la momentele
limită, este aproape totală, pe când liberii cugetători o fac din
interes sau punând condiţii chiar Divinităţii.
 _. -.__ 20 ___
Adulţii din acest ciclu îşi pun întrebarea „Curn mă văd şi cum
sunt în realitate?"

PERIOADA A III-A

Ciclul de la 42 la 49 ani
Este ciclul în care se adânceşte conştiinţa spiritului individual
şi începutul unei vieţi superioare.
Dialogul cu divinitatea nu se face între „mine" şi Divinitate, ci
între „spiritul meu" şi Divinitate. Nu mai suntem condiţionaţi 'de
viaţa sufletească şi de cea spirituala. Sufletul devine o unealtă, un
mijloc de exprimare a spiritului.
După cum am arătat la început, energia spirituală este, la
naştere, încarnată în trup. Ea influenţează într-o oarecare măsură
celelalte energii, altfel omul nu ar deveni om, dar rămâne în stare
latentă până. Ia formarea eului şi, în funcţie de calitatea acestuia, eu
superior sau eu inferior, se formează şi spiritul bogat sau labil.
In cazul unui eu inferior, legat de dorinţe strict biologice, el
nu se poate dezvolta şi după un timp are tendinţa de a se excarna
şi încarna în alt trup care să-i ofere condiţiile de împlinire. Cum
nu poate părăsi trupul-adăpost şi sănătos, după un timp
favorizează apariţia bolilor şi suferinţelor, ca prin distrugerea lui
să se poată elibera. Deci şi acesta este unul din mecanismele de
cars depinde starea de sănătate şi durata vieţii.
Grafic ar arăta astfel:

Ex cor aarea

Incofnarţo
SpîrHului

D u rolo
 Un spirit format, amplu şi bogat, prin dialogul sufletului ci
Divinitatea, îşi va întârzia cât mai mult tendinţa de excarnare, dii
dorinţa ca procesul său de desăvârşire să fie cât mai îndelungat]
Aceasta explică de ce majoritatea longevivilor sunt oamenj
credincioşi, care se roagă şi frecventează des biserica.
Ciclul de la 49 la 56 ani
Este ciclul în care omul descoperă spiritul vieţii, deci nu are
numai conştiinţa spiritului propriu dar şi cea a prezenţei spiritului
în lucruri şi fenomene, ca fiind creaţii ale acestuia.
Abia acum îşi dă seama că trăieşte printre minuni.
Ritmul biologic se încetineşte. Forţele de distracţie se
manifestă mai din plin. Apar bolile, ciimacţeriumul şi menopauza.
Face anumite eforturi sufleteşti să se autoîncredinţeze că nimic nu
s-a schimbat dar nu reuşeşte, îşi schimbă obiceiurile, stilul de
viaţă, ca să se adapteze noilor condiţii biologice.
De la 56 ani până la moarte
Este ciclul omului spiritual sau mistic care are o durată
nedeterminată. De la această vârstă, toată gândirea sa, toate
demersurile sale se subordonează spiritului. Trăieşte în şi cu
Divinitatea şi în dialogul său cu Ea, uneori, capătă şi răspunsuri
prin revelaţie şi nu prin propria sa conştiinţă, dacă vreţi prin
inconştient, cum a fost până acum. Corpul fizic se degradează,
corpul eteric pierde din vigoare, cedând din menirea sa corpului
astral. Vârstnicul reprezintă o valoare prin spirit şi nu prin trap
sau psihic cum este cazul la tânăr sau adult. Un vârstnic lipsit de
spirit nu are absolut nici o valoare. Este un rebut al vieţii, sau mai
bine zis, propriul său rebut. Având spirit şi de aici înţelepciunea
vieţii, vârstnicul reprezintă o valoare socială prin model şi
influenţa benefică asupra celorlalţi. Dacă are un spirit labil nu mai
este bun de nimic.
Probabil că aţi observat, în perioada a treia, în afară de
degradarea biologică nu se semnalează altceva negativ, deoarece
celelalte urmări ale îmbătrânirii biologice şi psihice rămân în
urmă, în sarcina celor care nu au reuşit să depăşească perioada a
doua, deci să-şi cristalizeze spiritul.
în acest ciclu apare o din ce în ce mai mare acomodare pe
 22
planul spiritual reprezentat de Divinitate şi, în aceeaşi măsură,
dispare teama de moarte, de suferinţă, cel în cauză fiind convins
că dispariţia biologică nu este decât o eliberare a spiritului.
Vârstnicul 'poate anticipa mental trecerea în noua existenţă.
aşa cum voi arătam penultimul capitol al acestei lucrări.
In încheiere, trebuie să mai fac o dată precizarea că aceste
jperioade şi cicluri reprezintă un model al unei vieţi normale; că
fnu au o durată strict delimitată putând fi mai mică sau mai mare, să
se suprapună, cu abaterile pe care în parte le-am semnalat
-deoarece nici un om nu se aseamănă cu altul la înfăţişare, gândire
şi fapte.
Pentru o mai bună memorare, dau mai jos un nou grafic al
evoluţiei perioadelor şi ciclurilor, despre care am scris în acest
capitol:
SPIRIT INOIVIDUAL
QfU

corp ţiw'c.
tpirifuaie

7 an-i corp eteric

•M af\i 'caro ast-ral

 CAPITOLUL II

CÂTEVA SCURTE BIOGRAFII

i
Când I-am cunoscut, M.Z. era mic de stat, cu plete albe şi
ochelari, vioi şi cu chipul aproape fără riduri, deşi avea 84 de ani.
Cu trecerea anilor mi-a făcut cinstea să mă socotească prieten. A
fost dintre puţinii care, în perioada când vederile mele erau
repudiate de oficialităţile comuniste, m-a încurajat, insufîându-mi
încredere şi optimism. De altfel nici domnia sa nu era agreat de
aceleaşi autorităţi pentru că, medic fiind, nu a profesat până la
vârsta pensionării, preferând să trăiască foarte modest, decât să le!
slujească. Prin metoda sa de revitalizare celulară a devenit
cunoscut în toată ţara şi în străinătate dar, nici o editură nu a
acceptat să-i tipărească lucrarea. Pe de altă parte, insistenţa sa de
a se înfiinţa o reţea de instituţii de medicină preventivă, unde
noul născut să fie luat în evidenţă şi îndrumat apoi pe toată durata
vieţii în funcţie de datele sale ereditare, constituţionale şi
temperamentale, deveniseră supărătoare. Lucrarea sa despre
masajul de revitalizare celulară a apărut în 1991, post mortem. A l
murit, la vârsta de 92 ani, de o pneumonie, lucid şi convins de
succesul ideilor sale. V .
„Nimic tiu se poate realiza fără entuziasm, sacrificii şi
dispoziţie sufletească malta" - îmi scria domniaJ sa, un om
profund religios. ,/)aca aproape toii oamenii de ştiinţă admit
Divinitatea, nu toţi admit acest cuvânt tulburător. Ei îi zic
întâmplare, inconştienţă, treaba lor, şi eu sunt om de ştiinţă, dar
zic că această forţă este conştientă şi se numeşte Dumnezeu".
Referindu-se la ateismul oficial susţinut de mulţi intelectuali -care
acum îşi termină cuvântările cu un .^.şa să ne ajute - îmi
scria; ,J)e ce vor să'scoată din om pivotul care
 24
îl,susţine în viaţa asta? Credinciosul, fie că este creştin, mozaic,
budist, mahomedan, crede, şi această credinţă îi mai uşurează
zilele amare, îi descreţeşte fruntea, îl face uman; să deposedăm
omul de un bun ce îi aparţine, un bun spiritual ce-i aduce
pacea?"
La vârsta de 50 ani, M.Z. avusese 26 boli şi'suferinţe, fiind
considerat de ceilalţi medici jrecuperabiî. Venindu-i ideea
masajului de revitalizare celulară, în câţiva ani ,s-a debarasat pe
rând de'.ele. Ziarele au popularizat partea piacttcă a,acestei
metode şi aceasta ira adus foarte mulţi adepţi. Aplicarea ci a adus
multe vindecări sau ameliorări de boli şi suferinţe.
— Olivian, m-a întrebat odată. Crezi în vederile tale?
— Desigur! > ' "
— Crezi că sunt susţinute de Dânsul? şi a ridicat un .deget
;pre cer. - ' >.
— Sunt convins.
— Atunci nu te da bătut! Continuă cu încăpăţânare, orice
s-ar întâmpla. Ştiu că este greu. O ştiu din propria-mi experienţă.
In trecut am fost numit intelectual revoluţionar, acum intelectual
reacţionar. Jurnalul meu va da ample detalii despre ce am fost şi
sunt. Furtunile, uraganul, taifunul nu m-au dezarmat, îmi
continui drumul început acum o jumătate de secol. Am conceput
o idee. Să înfiinţez spitalul preventiv românesc. Poate nu o să-1
apuc, dar se va înfiinţa şi în el toată lumea va învăţa metoda mea
de revitalizare celulară,, o va practica zilnic, toată viaţa şi vor fi
oameni sănătoşi şi bine dispuşi până la adânci bătrâneţi.
— Sunteţi foarte optimist, deşi prea multe mulţumiri nu aţi
avut de ia. oameni, am remarcat eu.
— Cfed îri om şi tot ce produce el mai bun din punct de
vedere spiritual. Dacă vrei cred în omul Isus.
Scriu aceste rânduri cu ferma convingere că în clipa de faţă
doctorul M.Z. priveşte peste umărul meu şi citeşte, zâmbind
ironic şi îngăduitor totodată, deoarece omagiul pe care încerc să
i-1 aduc îl consideră nemeritat, fiind de o mare modestie.

Eram foarte necăjiţi. Mama mea. era bolnavă incurabil şi nu

'aseam pe cineva să stea tot timpul lângă dânsa pentru a o îngriji.
 _. - o5' _____

[O făceam cu schimbul dar cădeam istoviţi de nopţile nedormite.

Deodată, la uşă, a sunat o femeie micuţă, modest îmbrăcată,
•cu o coafură demodată, trecută de şaptezeci de ani.
— Am aflat că aveţi nevoie de mine...
întrebând-o ce pretenţii are, mi-a răspuns: un pat în camera
bolnavei, cât despre bani â ridicat din umeri:
— Despre asta o să vorbim altădată...
Ce să spun? Cea mai bine plătită şi conştiincioasă infirmieră,
sora, fiica poate chiar şi mama bolnavei, nu ar fi putut să o>
îngrijească mai bine, aşa cum a facut-o această femeie micuţă,
firavă, dar dotată cu o energie extraordinară.
Doamna O.V. era văduvă, unicul ei fiu sinucigându-se în
urma unei decepţii conjugale. Rămasă singură şi-a vândut căsuţa,
banii i-a împărţit rudelor sărace şi s-a dedicat îngrijirii copiilor şi
celor grav bolnavi, îngrijise un mare număr de bolnavi, refuzând,
orice plată - mulţumindu-se cu întreţinerea pe care nu avea
posibilitatea să şi-o asigure doar din pensia ei de urmaş!
In fiecare sâmbătă după masă îşi lua liber.
— Mă duc la cimitir să văd de mormintele mele...
Mormintele ei erau cele ale soţului, fiului şi încă vreo zece,
părăsite, de care se îngrijea, plantând flori şi aprinzând lumânări.
Ştiind că este profund credincioasă, i-am propus să o
înlocuiesc duminica dimineaţa pentru a putea merge la liturghie,
dar m-a refuzat.
— Altarul meu este aici... Mergeţi voi!
Pe atunci nu prea mergeam la biserică, duminică de.
duminică, dar în faţa acestei'situaţii eram silit să o fac şi abia mai
târziu mi-am dat seama că a fost o mică viclenie din partea
micuţei doamne.
După ce mama a murit, i-am propus să rămână la noi pentru
totdeauna însă, după câteva zile, şi-a strâns puţinele ei lucruri în
valijoară şi a plecat spunându-ne:
— Mă aşteaptă un copil bolnav.
Nu am reuşit să o reţinem. In vara aceea a plecat într-un
pelerinaj la mănăstirile din Muntenia, pe unde nu fusese încă.
După două luni s-a întors şi a căzut la pat.
— Te rog să nu mă minţi -, mi-a spus dânsa, când am
încercat să o conving că avea ulcer gastric. Aşa ai făcut şi cu
 26
mama. Ştiu că am cancer... Dumnezeu mi-a dat boala asta ca să
închid lista celor îngrijiţi, cu mine... Iată că nu am dureri... Nu
este asta un semn?
întotdeauna când mă duc la cimitir, aprind o lumânare pe
mormântul ei şi, privind flacăra, am senzaţia că mă priveşte,
micuţă, modestă dar cu. un şuflet.enorm.

G.V. avea 88 ani şi tot timpul era optimist şi bine dispus.

— De ce să fiu supărat? Ar însemna să nu fiu mulţumit de
anii care mi s-au dat. Ar fi un păcat...
întrebat de sănătate, ridica privirea spre cer şi cu-zâmbet
răspundea:
— îi mulţumesc. Văd că mă ţine bine...
Soţia lui murise cu 20 ani în urmă, aşa că se gospodărea
singur. Pensia îi era foarte mică dar o întregea cu ce obţinea din
vânzarea laptelui de ia văcuţa sa. De dimineaţă o mulgea şi ducea
laptele la abonaţi, pentru fiecare având o vorbă bună,
întrebat de ce vinde laptele la un preţ mai mic chiar faţă de
cel practicat de stat, răspundea vesel:
— Tot eu sunt în câştig... Ca să-mi acopere paguba, Zoiţica
•mea îmi dă mai mult lapte decât orice viţică din oraşul ăsta...
. • Mânca mai mult lactate, legume şi zarzavaturi din cele câteva
straturi de care se îngrijea singur, fructe; dar-nu refuza, din când în
cînd, o bucăţică de carne sau un pahar cu vin.
Toată ziulica era în mişcare, în gospodăria lui sau a altora,
ajutându-i pe măsura puterilor sale- şi era căutat pentru că se
pricepea la toate şi refuza orice fel de recompensă.
— Nu ai nevoie de bani?
— Cine nu are nevoie de bani?
— Dar văd că refuzi banii...
j\

— Eu nu-i refuz. Ii trec doar în contul meu de sus, unde nu

este inflaţie şi nici reformă bănească...
— Deci nu munceşti degeaba?
— Vai de mine. Sus contul meu e plin..'.
— Chiar crezi în asta? .
— Matale eşti ateu...
— Doamne fereşte/..
 __ _ 2 7 ___
M-a privit cu atenţie:
— Ai dreptate... Pentru mine ateu sau ucigaş totuna eşti
Ateul este acela care în sufletul lui 1-a ucis pe Isus...
— Ai dreptate...
—'- Atunci dacă crezi în Dumnezeu şi în lumea cealaltă, cum
îţi vine să te duci acolo fără să ai un capital? Mergi în alt oraş şi ca
să stai câteva zile la hotel îţi trebuie o groază., de bani! Şi atunci,
acolo sus, te vei descurca fără nici un capital? De fapte bune?
A murit cu zâmbetul pe buze şi toţi s-au mirat; eu nu,
deoarece ştiam că a trecut dincolo, optimist şi sigur de sine,
convins că pentru noua sa existenţă îşi avea capitalul asigurat.

Ce să zic, LV. era un tip dur cu cei de care nu avea nevoie, cu

prostimea, cum obişnuia să o numească. Nu îi lăsa să discute prea
mult, exploda dacă î! contraziceau cu ceva şi îi sancţiona aspru
pentru orice fleac, dacă nu aveau inspiraţia să-1 îmbune cu un
plocon.
— Aşa trebuie să te porţi cu ăştia... Să-i pocneşti ca să te ţină
minte şi când te văd a doua oară să te întâmpine' cu căciula în
mână şi să ştie ce au de tăcut...
Era înalt, obez, cu privirea aspră.
Faţă de cei de care depindea, înfăţişarea lui suferea o
transformare uimitoare - parcă se dezumfla şi burta îi era mai
mică, se gârbovea şi genunchii i se înmuiau. Ţin minte că odată
am intrat împreună în casa unui individ cu o funcţie mare şi I.V.
şi-a dat jos în antreu pantofii, alături şi-a pus paltonul şi pălăria,
neîndrăznind să .le agate în cuier şi a păşit cu o ţinută atât de
supusă, încât ai fi crezut că de vizita aceea depindea viaţa întregii
sale familii.
— Cu ăştia trebuie să fu tare atent! Cu o vorba te dau de
pământ pentru totdeauna... Şi atunci ce faci?
— Iţi cauţi altă slujbă.
— Ca a mea, unde mai găsesc... Trebuie să mă ţin de ea cu
ghearele şi cu dinţii ca să pot termina casa...
I.V. îşi făcea o vilă cu opt încăperi.
— De ce te tot legi de biserici? l-am întrebat ceva mai târziu,
aflând că es£6 un fel de spaimă a. preoţilor.
 ______ 98______
Z.O

Ăştia trebuie puşi ia punct.

j— Vezi să nu te pună pe tine ia punct altcineva.
S-a mutat în noua casă şi odată cu aceasta au început să-1
macine bolile. După o beţie, devenise atât de avid de bani, încât
unde nu putea să-i stoarcă, fiîcea prăpăd în mâncare şi băutură,
având impresia că şi asta e un fel de investiţie. Ajunse la spital. Cu
inima. Analizele au arătat şi o ciroză hepatică. i Când am- trecut pe
la dânsul, acasă, era slab, piele şi os, 'galben-verzui la faţă, ochii
pierduţi în rundul capului şi abia reuşit să se aşeze pe marginea
patului.
— Mi-e rău... tare rău. Numai Dumnezeu mă mai poatejinl
în viaţă...
— O să fie bine, 1-am asigurat, străduindu-mă să fiu cât mal
i. ' t—' .• *•&
Convingător.
— Numai Dumnezeu... Ştii, cândva v-am spus ceva... ci
rivire Ia biserici...
— O să te faci bine, am repetat.
— Nu cred... Stau şi mă gândesc, că am făcut casa asta şi ni
am nici o plăcere să stau în ea. Ginerele meu, da, el, se bucură...
e mine o să mă arunce la cimitir şi dânsul pune mâna pe casă
e-a gata; Tu ţi-ai luat loc la cimitir?
— Mi-am făcut o criptă...
— Ai fost deştept... Cu asta trebuia să încep... Nu m-am
gândit Ja viitor... O să mă îngroape în pământ...
— Cred că mai important decât cripta este să te împaci cu...
am arătat o icoană cu Isus, nou-nouţă, cumpărată probabil în
ultimele zile.
Crezi că se poate? m-a întrebat cu ochi umezi.
5
Era un foarte bun tehnician. Schiţele şi planurile sale erau de
_._are precizie; se ţinea de cuvânt şi era căutat. Pe lângă salariu
câştiga bine. Căsătorit cu o femeie drăguţă, liniştită, gospodină,
avea doi copii. Din când în când mai întârzia de ia serviciu; că
mulţi îl opreau să-1 servească cu un pahar cu vin. Nu era ceva
atât de grav pentru că era un băiat simpatic şi nu ezita să facă
cinste tuturora. Acasă, uneori, mai venea şi puţin grizat,
ereuşind să ţină piept cantităţilor .mari de alcool. Soţia sa îl
 - — - , 2 9 ------
aştepta cu prânzul şi cu lacrimi în ochi fără să-i reproşeze ceva
deşi simţea că treburile, pe zi ce trece, luau o întorsătură din ce în
ce mai proastă. Când ajunse să vină acasă pe trei cărări sau adus
de alţii, abia după închiderea localurilor, soţia nu mai rezistă şi-]
certă. ..
— Tu vorbeşti? Tu ai prins glas? Adică ce vrei" 7 Iţi dau tot
salariul. Ai ce vrei? Să faci pe şeful în casă? Asta niciodată!
Drept represalii la dojana soţiei începu sa bea şi mai zdravăn.
De altfel, în adâncul sufletului său simţea că ceva nu era în
ordine cu viaţa sa, dar nu vroia să accepte că dânsul este cauza,
începu să caute motive de a o scoate vinovată pe soţia sa.
— Are pretenţii, spunea prietenilor săi de beţie. Auzi, mie?
Pentru dânsa m-am sacrificat şi nu am mers la facultate... Acum
eram ştab la minister...
începu să dea peste cap lucrările, să nu se ţină de cuvânt şi
oamenii au renunţat la serviciile sale, aşa că a fost silit să atace
salariul pentru a bea.
— Uite îţi dau numai jumătate de salar... Să vezi cum e când
nu ai bani! - zicea soţiei safe şi astfel au început lipsurile în casă,
care inevitabil au atras discuţii şi scandaluri din partea sa,
deoarece se considera nedreptăţit, odată ce nu putea face ce vroia
cu salariul său.
Dar nici de salariul acela nu a avut parte pentru că până la
urmă a fost dat afară din serviciu. Intre timp, soţia sa a divorţat şi a
dobândit tutela asupra copiilor şi dreptul de a ocupa
apartamentul, astfel că dânsul s-a trezit într-o garsonieră.
— Şi acum ce faci?
— Nu ştiu...
— Poate ar fi bine să vorbeşti cu directorul... Sa-i promiţi
că...
— Nu mă ploconesc, mă întrerupse dânsul cu demnitatea
alcoolicului. •
Până la urmă, totuşi, a trebuit să-şi ia un serviciu, chiar la
vechea întreprindere, dar nu la desen tehnic pentru că mâinile
sale nu mai puteau trage o linie dreaptă, ci la gospodăria oraşului.
Anunţa cu un clopot sosirea maşinii ce ridica pubelele cu gunoi de
la case. Păşea solemn şi cunoscuţilor le făcea semn cu ochiul ca şi
cum ar fi fost vorba de o glumă, sau o farsă... De la o lună la alta
devenea mai rufos şi mai murdar.
 ____ in _____
_ş\j ----------------

!Pţ Să ştii că este o problemă cu 'gunoaiele astea... mi-a spus

intr-o zi S.H., că aşa se numea... ca să-mi demonstreze că lucra
într-o specialitate care nu era accesibilă oricui.
— Adică9
— In gunoaie găseşti tot felul de lucruri de valoare... Zilele
trecute am găsit în gunoi un inel de aur masiv... Vreo zece
grame... Tocmai bine ca să-mi acopăr nişte goluri...
L-am privit neîncrezător.
— Dai un şpriţ? M-a prins de rever.
— Ştii bine că nu intru în crâşmă...
— Atunci dă-mi bani de un şpriţ..,.
— Nu dau bani ca să te otrăvesc...
M-a măsurat din cap până în picioare, cu un amestec de
dispreţ şi compătimire, şi mi-a întors spatele. Am rămas mirat că
nu m-a înjurat aşa cum am auzit că o face cu alţii (probabil
pentru că fusesem colegi de clasă).
L-am văzut culegând sticle goale de prin parcuri pentru a le
vinde. Acum bea „carmol" pentru frecţii. Ii mai ieftin decât
rachiul şi în ultimul ti'mp cântă la înmormântări într-un fel de cor.
Cândva avea o voce bună de bas, acum e dogită de băutură.
Păşeşte solemn, trăgându-şi piciorul betegit de artrită. Nu scapă
nici un priveghi sau praznic.
— Oamenii ştiu cine sunt. Imediat mă onorează - se laudă
dânsul.
într-adevăr, cum apare, i se dau Ia repezeală câteva păhărele
cu rachiu, ceva de mâncare şi este condus spre uşă, să plece cât
mai repede. Altfel, dacă se îmbată, nu se mai dă dus şi miroase
urât.

, Toată viaţa, T.M. a fost stăpânit de dorinţa de a parveni.

;Avea ambiţia să fie tot timpul în apropierea celor cu fimcţii-mari
pentru a le strânge mâna moale întinsă de aceştia, pentru dânsul
echivalând cu o adevărată fericire.
Cu ani în urmă avusese Ioc o restructurare a schemei şi i s-a
propus alt post.
— Zece zile am stat la uşa cabinetului şefului cel mare ca să
mă vadă când intră şi iese - a povestit cuiva.
 în ziua a unsprezecea, şeful cel mare i-a spus peste umăr;
— Hai, intră!
T.M. 1-a urmat cu spinarea curbată.
— Ce vrei, mă? - 1-a întrebat şeful cel mare cu „politeţea''
ce-l caracteriza.
— Ştiţi... cu postul...
— Ce este cu postul? Ce-l nou nu-i bun? Ai acelaşi salariu?
— Ştiţi,.. aş vrea să lucrez aproape de domnia voastră... Ştiţi
cât vă respect... Toată viata... Sar în foc pentru domnia
voastră... Eu...hhhhhhhhhhhhffffffffff
— Stai... îl opri şeful cel mare, dându-şi seama că poate
câştiga un om pentru toată viaţa, gata să-1 asculte orbeşte, îmi
place că eşti perseverent. De câte zile stai la uşă?
— De zece zile...
— Din clipa asta te duci la... şi serul cel mare numi o funcţie
mai mare cu care avea toată ziua de luciu. E bine?
Din ziua aceea, T.M., înainte de ora şapte, era postat la uşa
cabinetului şefului cel mare ca să capete sarcini; apoi cobora la
subalternii săi să le comunice că are o misiune specială şi pleca,
lăsând treburile serviciului pe seama lor. Astfel, au trecut anii şi
T.M. şi-a văzut de misiunile date de şeful cel mare, iar subalternii
au muncit şi pentru dânsul, fără să crâcnească. De altfel, cu
subalternii se purta destul de frumos, ştiind că mulţumită lor
treburile din cadrul serviciului merg bine.
Fiind omul de încredere al şefului cel mare, putea să rezolve
multe probleme doar printr-un simplu telefon.
— Aici T.M. - spunea dânsul la telefon... A trecut X pe la
şeful cel mare... Este bine să-i rezolvaţi cererea.
Cererea se rezolva şi soţia lui T.M. primea ploconul acasă (de
câteva ori pe zi), dar nu era o problemă pentru că locuiau într-o
vilă unde se-putea intra şi ieşi fără ca vecinii să poată ţine vreo
evidentă.
Pentru orice eventualitate, şi cu Dumnezeu încerca sa se pună
bine. De Crăciun ţinea un brăduţ, într-o anumită cameră pentru
anumiţi musafiri, majoritatea rude de la ţară. Trebuia să se ştie că
nu ţine sărbătorile creştine, că are o înaltă concepţie
material i st-dialectic ă.
Au trecut anii, a depăşit vârsta pensionării dar se
 32
încăpăţânează să rămână pe post, stând tot timpul la dispoziţia
şefilor. S-a înstrăinat de familie dar, în acelaşi timp, noii şefi au
alte concepţii, nu se uită la dânsul ştiind a căror slugă a fost.
— Vreau să mă pensionez dar nu mă lasă şeful de la judeţ -
mi-a spus dânsul... Toţi sunt noi, nu se prea descurcă...
— S-a cramponat pe post ca o căpuşă şi habar nu are de
meserie. Este sclerozat, îl faşă memoria, nu ştie ce vrea, umblă
aiurea dintr-un birou în altul şi căutându-şi de treabă, mai mult
stinghereşte oamenii - mi-a şoptit unul din subalterni.
T.M. continuă să stea pe post ca să aibă satisfacţia că mai este
,ef, adevărat, unul mai mic, dar totuşi şef, ceea ce dă existenţei sale
o deplină motivaţie.
7
Şi acum îl văd pe P.V., profesor pensionar, în vârstă de 72 r„.,
cum stătea în fata comisiei, mic, îmbrăcat în negru, cu freza si
mustaţa cănite ca pana corbului, sigur pe sine şi zâmbăreţ. | Era dat
în judecată de părinţii fiului său adoptiv, acuzat că încercase să
aibă relaţii sexuale anormale cu acesta - relaţii acum devenite
normale, şi acceptate de o opinie publică întoarsă pe dos.
— Cum se poartă tata cu tine? - 1-am întrebat pe băiatul de
/reo cincisprezece ani care afişase o atitudine de erou.
— Bine. Numai că mă obligă să stau noaptea pe treptele
)locului până când pleacă femeile de la dânsul... Stau câte
louă-trei ore...
— Ce fel de femei?
— Din celea... Mereu aduce alta... Nu ştiu de unde le mai
tulege...
Băiatul nu minţea, vecinii de apartament confirmaseră.
— Apoi cu noaptea aia, când a venit la mine în pat...
P. V. îl întrerupse; ^ '
—-Minte! Eu nu m-am dus în patul lui... Cât priveşte
emeile, ne privi complice, ce să fac dacă nu pot altfel...
— De ce 1-aţi adoptat pe băiatul ăsta? Are părinţi?
— Sunt mulţi fraţi şi părinţii nu au cu ce să-1 întreţină. Tatăl
este alcoolic.
— Deci 1-ati înfiat din motive de. caritate?
 r-
_^__ -n _____
-J -J

. A început să râdă; -— Ca să
nu stau singur.
Ajungând vorba la cele trei soţii de care divorţase, P.V. se
enervă: '
— Ce au fostele mele soţii cu cazul în speţă? Ei, arată înspre
reclamanţi, vor să demonstreze prin asta că sunt sadic? Am
divorţat pentru că erau frigide. De aceea ani divorţat... Adică
ele...
— Nu este cazul să daţi amănunte, interveni cineva din
comisie.
— Eu una spun: „Dânşii, chiar de pe acum pot să-şi ia
feciorul acasă... Chiar mâine depun la judecătorie acţiunea de
desînfiere.
Din relaţiile de la foştii săi colegi de ia liceu, am aflat că P.V.
făcuse propuneri directe sau în doi peri Ia toate profesoarele mai
tinere iar în clasă, elevele mai frumuşeie, ştiau sau nu ştiau lecţia,
primeau notele ceJe mai mari.
— Era oribil... mi-a mărturisit unul din profesori... Elevele
se fereau de dânsul. Dacă se întâlnea cu vreuna pe coridor şi nu
era nimeni în jur, îi şoptea obscenităţi.
Vecinii lui mi-au povestit că, în timpul cât convieţuise cu ceie
trei soţii, zilnic erau certuri în casă. Urla ca un nebun. După
aceea în fiecare seară apărea cu vreo fufa.
— Dar cum le plătea, pentru că nu cred să fi.fost seduse de
frumuseţea lui? .
— La început din salariu, apoi din pensie şi neajungându-i, a
început să vândă lucruri din casă.
Rămas singur, după anularea actului de adopţiune, P.V. a
aranjat un banchet cu două femei culese ,de pe peronul gării,
ţinând vecinii treji toată noaptea, apoi a anunţat: ,
— De acuma, gata! Mi-am încheiat viaţa de crai.
Poate fi văzut în flecare zi, în faţa liceului, la terminarea
cursurilor, cum ocheşte o fată cu fusta mai scurtă şi o urmăreşte
pas cu pas, privindu-i picioarele. Foloseşte'bastonul şi ai impresia
că la fiecare mişcare scârţâie.
8
In fiecare zi, doamna C.D., la ieşirea din casă, în daim spre
 ___ 34 ____
i ,,,.-..
nbcuinţa fiului ei, intra in biserică şi se roagă,- iar la întoarcere tot
aşa face. De la liturghie este nelipsită şi se spovedeşte foarte des.
Fără nici o îndoiala este foarte credincioasă. Se vede după
felul cum se abandonează rugăciunii dar., nu ştiu cu certitudine
ce este mai important pentru dânsa: Dumnezeu sau fiul ei,.fost
director de unitate socialistă, acum de unitate privatizată, cotat ca
unul din milionarii oraşului. S-ar părea, după vorbele ei, că
balanţa înclină spre ultimul.
— Fiul meu face mult bine... Numai la câţi le-a dat de lucru,
am'auzit-o spunând, dar asta nu m-a convins deoarece ştiam de
la angajaţii săi că le dădea salarii de mizerie şi îi ameninţa că îi da
afară dacă fac pe nebunii.
— Dar îi merge bine...
— Bine, destul de bine! Slavă Domnului! Eu tot timpul mă
rog pentru asta...
— Mergeţi în flecare zi la dânsul?
—- Mă duc să văd ce face.
— Are o vilă...
— Şi-au făcut şi ei. La bloc nu puteau sta. El are ceva cu
nervii... A avut salariu mare, ca director, nora la fel...
Nora doamnei C.D. fusese şefa de cadre în întreprinderea
!h'de soţul ei era director.
M-am întrebat dacă doamna C.D. joacă teatru, sau este naivă, u
dragostea fală de fiul ei i-a deformat într-atâta. vederile. S-ar !ă.rea
că este vorba de un amestec.
— E atât de bun... ştiţi,, înainte... în fiecare an, de anul nou,
trimitea pachete cu mâncare pentru copiii de la orfelinat. Se
bucurau copiii! - rostise ea cu privirea spre cer, ca'să dea de
înţeles că şi acolo cineva se bucurase.
Realitatea era că acele pachete erau din banii subordonaţilor
săi care îşi dădeau contribuţia cu plăcere ştiind că directorul îi va
lăsa să-i recupereze înzecit de la populaţia oraşului.
Uneori îl văd pe fostul şi actualul director, arogant, greoi,
zâmbind din măsele, demonstrând că milioanele nu au calitatea
de a spăla sufletul, fapt- ce i se reflectă pe chip printr-o expresie de
îndobitocire.
Mama sa continuă să se roage pentru fericirea şi prosperitatea
lui, pe post de intermediar, mecler cum se spunea cândva, între
<.lânsul şi Dumnezeu. ,
 ____ 35 ---

îmi imaginez discuţia pe care doamna C.D. o va avea la

ultimul examen:
— Ai făcut bine în viaţa de pe pământ? - va fi întrebată'.
— M-am rugat mult.
— Pentru cine?
— Pentru fiul meu, familia mea...
— Dar pentru alţii?
— Uneori, v-a minţi dânsa.
. — Ai vegheat ca cei din jurul tău să facă binele?
— Fiul meu... ştiţi fiul meu ducea pachete la orfelinat, se va
agăţa dânsa ,de pai, cu speranţa că îl va păcăli pe examinator.
Luciditatea ce o ^a căpăta desprinzându-se de trup, îi va permite
să-şi vadă fiul aşa cum este în realitate.
Deocamdată îşi continuă rugăciunile pentru familia ei - totuşi,
uneori, pe chip îi apare o expresie ce mă detennină să observ-o
îndoială pe chipul ei, că ceva nu este în ordine.
9
Ţin minte cum, într-o şedinţă, B.V. a criticat cu o adevărată
indignare proletară pe un salariat care îşi făcuse Ia cimitir o criptă
cu cruce.
— Dacă dânsul, care a fost 20 de ani instructor judeţean de
partid, face aşa ceva, atunci ce să mai spunem de cei mai puţin
pregătiţi politic 9 Este un exemplu rău. Nu ştiu dacă a facut-o cu
intenţie sau din greşeală. Cer o anchetă casă stabilească asta...
Cel criticat, ajuns în pragul pensionării, s-a ridicat livid şi
tremurând:
—- Nu a fost vorba de intenţie, a îngăimat dânsul, ci de o
prostie. Pe cuvântul meu că a fost din prostie. Nu ştiu unde mi-,a
fost capul.'Chiar mâine pun să fie şters numele de pe placă...
— Vedeţi ce viclean este... Pune să-i fie şters numele de pe
placă dar ciulea rămâne, izbucni B.V. Este clar că vrea să inducă
în eroare masele...
— Mâine, mâine, chiar astăzi, dacă am timp, dau jos si
crucea...
B.V. avea o origine sănătoasă - de loc dintr-un sat din
apropiere, fusese recrutat dintr-o brigadă de ţapinari pentru o
scoală de partid. Şi, deşi era semianalfabet, fiind isteţ, o
 Promovase. Ajunsese mai întîi activist de partid, apoi instructor
judeţean de partid. Adus 'la oraş, căpătase un apartament bun.
Văzând că tututora, în afara şefilor săi, ie era frică de dânsul, se
descurcase bine. Nu se observa că era afon, adică lipsit de
>*,

cunoştinţe şi experienţă, învăţase să citească curent, să poarte

haine nemţeşti, fără să se simtă stânjenit. Mai greu era cu soţia sa
care nu voia să lepede basmaua în favoarea pălăriuţei şi nu avea
itnp să se întreţină cu nevestele celorlalţi activişti. l Faţă de
duşmanul de clasă se arăta neîndurător, aşa cum ÎI văţase partidul
în care credea orbeşte şi.frecvent conlucra cu securitatea. Unii din
duşmanii cei mai mari ai săi erau preoţii. Aceştia răspândeau
„opiumul" în rândul poporului, respectiv religia, îngreunând
victoria socialismului şi apoi a comunismului. Pe timpul
colectivizării, B. V. a avut rezultate bune, ţărănimea din sectoail său
fiind repede înfrântă. Nu era nici o îndoială că B.V. credea în ceea
ce spunea şi tăcea. Deşi mulţi activişti fuseseră înlocuiţi cu
oameni instruiţi şi cu maniere mai civilizate, el era lăsat pe post,
pentru că reprezenta un etalon de cinste. Nu se putea susţine teza
că întregul activ de partid era coixipt, hoţ şi cu gândul numai la
interesele personale, atâta timp cât B. V. rămânea un idealist.
Au trecut anii, B. V. a ieşit la pensie, s-a îmbolnăvit de cancer,
şi dându-şi seama că nu are mult de trăit, a cerut soţiei sale să
aducă un preot să se spovedească:
— Doar nu crezi în Dumnezeu? - a exclamat dânsa surprinsă,
pentru că ani de zile nu serbase Crăciunul sau Pastele, cum şi-ar
fi dorit.
— Iţi spun să-mi aduci' imediat un preot, ceru el refuzând
orice explicaţie.
* —Ce-o sa spună lumea? - ezită dânsa, Ia gândul că
autorităţile locale nu îşi vor mai asuma cheltuielile cu
înmormânatrea, aşa cum o tăcuseră şi cu alţi activişti de partid.
—- Ascultă! Vreau o înmormântare cu popă, cu căruţa cu boi
şi cu brazi, aşa cum se făcea Ia noi. Fără camjnn, cu portretul
meu în fată, şi cu cuvântarea lui X, care este un excroc! E clar?!
Trebuiră să-i facă pe voie. La înmormântare nu a participat
nici un reprezentant al autorităţilor locale, în semn de
desolidarizare cu cel care trădase învăţătura marxist-leninistă, în
ultima clipă a vieţii sale. ' ' , *'
 37

10
P.O. este cunoscut ca un om cu două feţe, periculos, când era
vorba de interesele sale, şi lipsit de cuvânt.
De altfel, este simpatic, ştie multe bancuri, a citit mult, este
bine informat cu tot ce se petrece în lume dar şi în casele
vecinilor, li place să vorbească mult şi să fie tot timpul ascultat,
întotdeauna are pregătită „o bombă" sau o bârfa şi vorbeşte,
vorbeşte, fără să lase pe celălalt să scoată un cuvânt iar daca îi
scoate totuşi, nu îl aude.
Minte mult şi are o bună memorie a minciunilor, fapt ce
dovedeşte un îndelungat exerciţiu. A fost sau este prieten cu
vârfurile acestei ţâri. Pe mulţi i-a ajutat în cele trei luni cât a fost
funcţionar la un minister din Bucureşti. Tuturor te-a dat sfaturi.
Se crede foarte deştept. Are verdicte fără apel şi, dacă îi lipsesc
argumentele, aduce în sprijin cele două licenţe, din care una este
inventată.
Bun profesionist, în unitatea unde lucra, îi ţine pe toţi la
distanţă pentru a nu se amesteca în problemele sale de serviciu:
Rezultatele le împărţea numai cu directorul, care-i dăduse mana
liberă ia angajări. Cu un 'salariu mare şi cu ce-i pica din angajări,
plus salariul soţiei, o ducea foarte bine, dar amândoi erau foarte
zgârciţi şi niciodată nu au dat ceva vreunui necăjit.
.— Să muncească ca mine - s-a destăinuit într-o zi, după ce
repjezise şi ameninţase cu miliţia pe un bătrân care abia se ţinea
pe picioare. *
"-—•-Unde să muncească? Acum, la vârsta lui?
— Trebuia să o facă până acum. Eu cum muncesc pentru ca
să am la bătrâneţe? Nu a facut-o, îl priveşte!
Cât fusese activ, vreo douăzeci de ani de când îl cunoşteam,
dacă am schimbat câteva cuvinte cu dânsul, pentru că nu se
complica cu oameni de care nu avea nevoie. La serviciu însă avea
un auditoriu mare.
Odată s-a mirat văzându-mă cum în flecare duminică merg In
biserică:
— Mai bine mă odihnesc în pat, a spus dânsul.
— Sunteţi ateu?
— Cum să fiu ateu? - mi-a răspuns în doi peri.
 ____ 78 ______
jo

— Dar nu prea mergeţi la biserică, am remarcat eu.

— Ca să fiu luat la ochi? Doar nu sunt nebun17
Ieşind la pensie, a pierdut auditoriul de la serviciu,
plocoanele, aşa că a început să se descurce mai greu cu o singură
pensie. A trecut pe la serviciu dar oamenii i-au întors spatele.
Directorul 1-a întâmpinat cu privirea dusă pe fereastră, mulţumit
că a scăpat de prezenţa martorului corupţiei sale. S-a întors
acasă pleoştit şi când a doua zi a spus vecinilor că fusese chemat la
întreprindere să-i ajute, pentru ca nu se descurcau fără dânsul,
nimeni nu I-a crezut; se aflase de primirea pe care a avut-o. Şi aşa a
început căderea... Mai întâi, pălăvrăgind ore în şir pe banca din faţa
blocului, apoi făcând vizite pe la vecini, ca să ducă vorbe de la un
apartament Ia altul. Apoi cardiopatie ischemică, ateroscleroză
- băuturica şi ţigările fine care îi plăcuseră atâta arătându-şi colţii,
apoi o artrită care î! obligase să umble ajutat de baston.
Se pare că bolile acestea, dintr-un punct de vedere, îi erau pe
plac, deoarece avea un subiect de discuţie.
Iţi venea în casa şi începea să se vaite minute în şir
— Mai mult de două luni nu mai trăiesc...
.—'O să trăiţi mai mult...
^

— Nu, îmi dau'seama că sunt gata. încă acum zece ani

profesorul universitar... - şi numea un medic celebru, cu care
[sunt prieten, mi-a spus că nu voi trece de 65 de ani.
— Şi domnia lui nu vă poate ajuta?
— Ce să apelez la dânsul? Daca o să vrea Dumnezeu, o să
na ţină până la primăvară...
— Dar v-aţi întâlnit cu dânsul?
— Unde să mă întâlnesc? .
— La biserică...
— Nu pot merge până acolo. Mă doare piciorul. Aşa aş vrea
să mă duc la biserică dar nu pot...
Juca teatru. Biserica era la vreo trei sute de metri ori distanţa
aceasta o putea parcurge fără probleme. Pe unii reuşind să-i facă
să-1 compătimească, a început să-i speculeze cu mici servicii
zilnice; unul îi aducea pâinea, altui laptele, altui legume şi
zarzavat din piaţă sau alte cumpărături şi în sinea sa era
satisfăcut.
 __ "39 _____

— Ştii, a'fost la mine nepoţica mea. Are 15 ani şi nişte

picioare... Cum stăteam la masă mi-ani lipit genunchiul meu de
al ei şi am simţit cum întineresc... Privind caricatura de om din
faţa mea, mi-am amintit de Kierkegaard care spunea „în lumea
trupului poţi pieri de mâna altuia, în cea a spiritului, numai prin
tine însuţi - nimeni în afară de tine nu te poate distruge1'.
In acest capitol am prezentat zece vieţi şi tot atâtea destine.
Acestea sunt rezultatul împlinirii sau neîmplinirii întregului circuit
al vieţii terestre, reprezentat de perioade şi cicluri, aşa cum am
arătat în capitolul precedent, locul în acest ciclu iiind o valoare în
sine dar şi un mod de stabilirea valorii, când se face o astfel de
apreciere cu privire la un om.
Desigur, în mod normal, aceste perioade şi cicluri, sau dacă
vreţi acest circuit, nu sunt perceptibile pentru cel care le parcurge
sau trebuie sa le parcurgă, dar pot să fie controlate de eu .sub
condiţia să fie superior. De calitatea eului depinde încadrarea sau
nu în această programare care îţi este oferită, ti se oferă, dar nu
este obligatoriu să te introduci în ea.
Ca,sa mă întorc la exemplele din acest capitol, desigur
primele trei şi-au completat circuitul vieţii şi, fără nici o-îndoială,
la marele examen au fost promovaţi.
In continuare urmează corijente şi repetente... S-ar părea că
doamna C. D. a reuşit să intre în perioada de intensificare, de
structurare a spiritului dar nu a depăşit ciclul spiritului individual,
deoarece nu a ştiut sau nu a vrut să-şi determine fiul să-l
dobândească. De aceea riscă o corijentă. Şi B.V. riscă o corijentă
dacă convertirea sa se datorează sentimentului mistic şi nu fricii
de moarte, altfel va rămâne repetent ca ceilalţi care în circuitul
lor s-au plasat, datorită unui eu inferior, în a'doua perioadă a
vieţii, undeva pe la ciclul senzual sau sentimental.
Aceste stări cât şi altele vpr fi analizate mai profund şi
complex pe parcursul cărţii, astfel că Ia terminarea ei, cititorul va
dobândi o temeinică vedere de ansamblu.
 CAPITOLUL III

TEMPERAMENT + CARACTER = EU
Pentru fiecare examen, un om normal se pregăteşte în mod
serios. Şi este drept sa fie aşa când este vorba de ultimul şi marele
examen de care depinde existenţa viitoare.
Ştim că reuşita trecerii acestui examen este condiţionată de
tot .ce am făcut sau nu am făcut în viaţa terestră, de
comportamentul nostru.
Comportamentul este dictat de eu, care poate fi superior sau
inferior, aceasta depinzând de structura eului formată din două
entităţi care se condiţionează şi influenţează reciproc. De
calitatea eului depind reacţiile sale faţă de mediul ambiant,
relaţiile cu oamenii din jur, atitudinea faţă de fenomene, reacţii
care se transpun în gânduri, vorbe şi fapte.
Temperamentul este unul din componentele eului
reprezentant al individualităţii organice, ereditar, greu
modificabil, dar controlabil şi dirijabil.
Irascibilitatea sau calmul, autocontrolul sau lipsa de control,
optimismul sau pesimismul etc., se înscriu în temperament şi în
raport cu mediul dau naştere la reacţii specifice dorriinantei
temperamentale, conduc la relaţii, atitudini bune sau dimpotrivă,
la întreţinerea sănătăţii (cele negative generând stresul) sau,
dimpotrivă, la subminarea ei.
Iată -de ce este necesar să ne cunoaştem dominanta
temperamentală, în situaţia când este negativă şi favorizează
reacţii negative faţă de noi şi cei din jur, să putem introduce un
corectiv de îmbunătăţire, sau mai bine zis să creăm un echilibru în
formula noastră temperamentală.
Ca sa abordez latura practică a subiectului voi începe prin a
descrie cele patru tipuri temperamentale propuse de Hipocrâte, şi
anume:
 ------ . 4 2 —

a. - coleric
b. - sangvin
c. - flegmatic
d. - melancolic

Tipul coleric se caracterizează prin iritabititate, reacţie intensă

şi durabilă.
Este puternic, neechilibrat, nerăbdător, cu inhibiţie slabă,
oscilând între acţiune şi pasivitate, cu înclinaţii spre alarmă şi
exagerare.
Social este cordial dar îi lipseşte gustul şi măsura.
Dominanta care îl caracterizează este acţiunea.
Este predispus la afecţiuni cardiace, hepatice şi nervoase.
b.
Tipul sangvin se caracterizează prin excitabilitate rapidă dar
reacţie slabă. •
Este rapid, vioi, adaptabil, instabil în interese şi înclinaţii.
Amator de plăceri, are simţ practic, iniţiativă, respect pentru
isteme.
Dominanta care îl caracterizează este dorinţa de succes.
Este predispus la cancer, afecţiuni cardiace, hepatice şi
Alcoolism.
c.
Tipul flegmatic se caracterizează prin excitabilitate înceată şi
eacţie intensă, t
Este calm, cu slabă reactivitate afectivă, răbdător, tenace,
eruză schimbările.
Dominanta care îl caracterizează este legea.
Este predispus la obezitate, diabet, artroze, afecţiuni.gastrice
i mai târziu cardiace.

Tipul melancolic se caracterizează prin excitabilitate înceată

i reacţie durabilă.
Este sensibil, inadaptabil, slaba rezistenţă psihică, taciturn.
 __ 43 _____

Indiferent Ia viaţa socială, este capabil de acţiuni care implică

răbdarea şi fineţea.
Dominanta ce-l caracterizează este liniştea.
Este predispus în special la depresie şi nevroze de organ.

Desigur, aţi observat că, la toate tipurile temperamentale,

există laturi pozitive şi laturi negative.
Bineînţeles că aceste tipuri nu există în stare pură. Ele sunt
amestecate, dând o formulă temperamentală din care tipul
dominant, vom scrie de acum înainte, dominanta, determină
manifestările celui în cauză.
O dominantă colerică va determina reacţii imediate, pe
negândite, de multe ori nechibzuite, cu toate implicaţiile, pe când
o dominantă melancolică va da, în general, un comportament
apatic, pasiv, inadaptabil al omului care îndeobşte, „pierde
trenurile".
Daca am vrea ca temperamentul omului să fie inclus într-o
formula ideală, atunci cele patru tipuri temperamentale ar trebui
sa existe în individ în proporţie de 25%, întâmplare destui de
rară!
Mai jos voi reda modul de calcul al formulei temperamentale,
•cu dominanta sa. Dacă unul din tipurile temperamentale trece în
rezultatul formulei de 50% atunci acesta este dominant, iar dacă
trece de 70%, atunci această dominantă este morbidă şi imediat
trebuie să fie introdus un corectiv.
In continuare dau un test a cărui eficacitate am verificat-o pe
numeroşi subiecţi. Rămâne ca răspunsurile celui interesat să fie
cât mai sincere. Acest test, cu mulţi ani în urmă, l-am copiat
dintr-o publicaţie fără să notez numele autorului, îmi cer scuze că
nu pot să-1 menţionez. Precizez însă că testul nu-mi aparţine.
Voi începe cu formula ce determină componenţa
temperamentală şi anume:

din care:
' Ft= formula temperamentului C
= temperament coleric S -
temperament sangvin
 44

F — temperament flegmatic .:
M - temperament melancolic ' '.-,.
A - numărul total al plusurilor la toate tipurile Ac=
numărul plusurilor Ia temperamentul coleric As=
numărul plusurilor la temperamentul sangvin Af=
numărul plusurilor la temperamentul flegmatic Am:=
numărul plusurilor la temperamentul melancolic

Cel interesat la absolut toate întrebările unde are un răspuns

afirmativ va trece semnul plus. Apoi totalizează semnele plus pe
fiecare temperament în parte (A0, As, A,-, Am) şi le totalizează (A);
Iată că avem toate datele necesare.
Un exerciţiu practic: Să presupunem că plusurile notate sunt
următoarele.

otal (A) = 40
e transpunem în formulă:

C( î OOx6/40)+S( I OOx8/40)+F( l OOx 12/40)+M( l OOx 14/40)

tăcând calculele rezultă formula Ft=-I5C+20S+30F+35M.
Analizând cele de mai sus vom constata că trăsătura
accentuată temperamentală (nu putem vorbi de dominantă
deaorece nu a trecut de 50%) este cea melancolică. S-ar părea că
nu există un motiv de îngrijorare dar continuând analiza şi
observând că trăsătura de temperament flegmatic, apropiată
temperamentului melancolic, întruneşte un procent mare faţă de
restul două, este totuşi bine să introducem un corectiv.
Ş'

Deci:
a.
Ne putem considera temperament COLERIC dacă suntem:
1. - agitaţi, fără astâmpăr
2. - impulsivi, irascibili
 —- 45 -------

3. - nerăbdători
4. - în relaţiile cu alţii, sinceri şi aspri
5. - hotărâţi şi cu iniţiativă
6. - încăpăţânaţi
.. 7. - ingenioşi în discuţii
8. - dacă lucrăm în salturi
9. - înclinaţi spre risc
10. - nesupărăcioşi şi neranchiunoşi :
H. - vorbim repede şi cu pasiune
•'12. - neechilibraţi
13. - agresivi şi scandalagii
14. - neîngăduitori cu lipsurile
15. - cu mimica expresivă
16. - capabili să acţionăm şi să găsim rapid soluţiile
17. - năzuim spre nou
!8. - facem mişcări bruşte, violente
19. - perseverenţă in scopul propus
20. - înclinaţii spre schimbări bruşte de dispoziţie
b.
Ne putem considera temperament SANGVIN dacă suntem:
î. - veseli şi optimişti
2. - energici şi întreprinzători
3. - uneori nu ducem lucrurile ia bun sfârşit
4. - ne supraapreciem
5. - sesizăm noul
6. - nestatornici în interese şi înclinaţii
7. - suportăm uşor eşecurile şi neplăcerile
8. -ne adaptăm uşor
9. - depunem pasiune în orice treabă nouă
10. - ne potolim repede când ne scade interesul
11.- trecem cu uşuriţă de la o muncă la alta
12. - ne apasă monotonia, munca cotidiană
13. - comunicativi, săritori, degajaţi în public
14. - răbdători şi muncitori
15. - vorbim cu glas tare, repede, gesticulând|
î 6. - ne păstrăm sângele rece în complicaţii
17. - suntem plini de viaţă
 __ 46 —

18. - adormim şi ne trezim uşor

19. - adesea, la hotărâri ne pripim
20. - uneori tratăm lucrurile cu superficialitate
c.
putem considera temperament FLEGMATIC, .dacă

1. -. calmi şi cu sânge rece

2. --consecvenţi şi serioşi în ceea ce facem
3. - prudenţi şi chibzuiţi
4. - ştim să aşteptăm
5. - tăcuţi, nu vorbim iară rost
6. - vorbim calm, fără emoţii, gesturi, mimică
7. - suntem reţinuţi şi răbdători
8. - ducem până la.capăt o treabă începută
9. - nu ne obosim în zadar
10. - respectăm un anumit fel de viaţă
11. - ne înfrânăm uşor pornirile
12. - puţin sensibili la laude şi mustrări
!3. - arătăm îngăduinţă la ironiile adresate nouă
14. - constanţi în relaţii şi interese
15. - trecem greu de la o muncă Ia alta
16. - suntem egali în raporturi cu lumea
17. - iubim pucUjalitatea şi ordinea
18. - ne obişnuim greu cu o situaţie nouă.
19. - suntem inerţi, greoi, indiferenţi
20. - ştim să ne stăpânim
d.
) Ne putem considera temperament MELANCOLIC, dacă
intern:
1. - timizi
2. - ne pierdem firea în" împrejurări noi
3. - intrăm greu în legătură cu necunoscuţii
4. - suportăm uşor singurătatea
5. - nu avem încredere în forţele noastre
6. - suntem deprimaţi când suferim un eşec
7. - avem tendinţa de a ne închide în noi
 ___ 47 —

8. - obosim repede ,
9. - vorbim domol, în şoaptă •
10. - ne adaptăm greu cu caracterul interlocutorului
1 1 . - suntem iresponsabili până la lacrimi
12. - exagerat de receptivi ia laude si mustrări
13. - exigenţi faţă de noi si alţii
14. - predispuşi la suspiciune şi neîncredere
15. - sensibili, uşor de rănit >
16. - peste măsură de susceptibili
17. - închişi, necomunicativi
18. - puţin activi, fricoşi
19. - peste măsură de docili
20. - tindem să stârnim compasiunea celor din jur.

Deci, dacă în formula temperamentală, dominanta trece de

70%, trebuie'să introducem un corectiv.
Ace'st corectiv se numeşte conduită.
Trebuie să facem distincţie îritre comportament şi conduită.
Comportamentul este modul omului de a fi în relaţiile cu cei din
jur, cu mediul, pe când conduita este modul cum îşi impune să
fie.
Impunerea unei conduite se realizează prin a doua structură a
eului - caracterul, entitate psihică formată prin educaţie, cultură,
experienţă, studii.
Deci prin caracter putem controla şi dirija temperamentul iar
dacă caracterul este negativ,, lipsit de educaţie, principii ş.a.m.d.,
asociat cu un temperament sangvin rezultă ceva exploziv, după
cum asociat cu un temperament melancolic conduce la depresie şi
până la urmă la sinucidere.
, Când scriu educaţie, în primul rând mă refer la cea căpătată
dar şi reţinută de la părinţi, deci la cei şapte ani de acasă; apoi Ia
cea dată de educatori şi apoi Ia cea câştigată prin studiu. Să
reţinem totuşi că educaţia superioară şi cultura bogată nu implică
neapărat un caracter pozitiv. Se cunosc universitari ai căror
caracter, din punct de vedere calitativ, nu depăşeşte pe cel al
unor hingheri.
Observaţi că folosesc noţiunile de caracter pozitiv şi caracter
negativ. Primul se caracterizează prin disponibilitate, bunăvoinţă,
 48
iubire de aproape, ţoale, înglobate în principii de viaţa şi
comportament sau conduită şi transpuse în gânduri, vorbe, fapte
şi demersuri. Al doilea, prin egoism, invidie, dorinţa de a
acumula prin orice mijloace valori materiale, de faimă sau putere,
toate aceste principii de viaţă şi comportament transpuse practic
în vorbe, fapte şi demersuri negative. Din punct de vedere moral,
chiar dacă sunt acceptate de societate, din lipsa unei legislaţii
rămân tot negative.
Desigur, v-aţi dat seama, un caracter pozitiv depinde de
existenţa unui eu superior, pe când un caracter negativ este dictat
de eul inferior.
Conduita o stabilim pe baza unor principii, cum sunt, de
exemplu:
'- să nu vofbim sau sa decidem ceva decât după o prealabilă
gândire
- în toate situaţiile să fim calmi
- să fim calmi în vorbă, gest, mers
- o decizie luată să o punem imediat în aplicare
- să nu ne plângem
- să nu ne lăudăm
- să nu ne lăsăm influenţaţi
- să >nu refuzăm noul din comoditate
De altfel, în stabilirea acestor principii să ne ghidăm după
plusurile puse la întrebările tipului de temperament, care în
formulă este dominant, in fiecare seară, la culcare, ne vom face
un bilanţ al reuşitelor şi nereuşitelor, în ultimele cazuri aducând
modificări la corectivul impus.
Mă adresez în special tinerilor. Cu vreo.45-50 ani în urmă,
descoperindu-mi o serie de „defecte", mi-am impus o anumită
conduită ca să mă debarasez de rele. Intr-un caiet am scris câteva
norme de comportare, notând pe fiecare cu o anumită literă şi la
bilanţul serii însemnam data şi literele normelor pe care Ie -am
*\

încălcat. In fiecare seară tot notam litere dar fără nici un rezultat.
Atunci mi-am stabilit un mic „cod penal" cu sancţiuni, cum ar fi
interzicerea plimbării zilnice, vizionării unui film (televiziunea nu
exista la noi), renunţare la cină, la desert, ş.a.m.d. care să
sancţioneze abaterile în funcţie de gravitatea lor. Ca să fiu sincer
de vreo zece ori am rupt pagina din caiet, pen-tru că se adunaseră
prea multe sancţiuni, dar până la urma am reuşit să-mi impun
conduita stabilită. Să nu creadă cineva că am devenit perfect. Pe
parcursul anilor, în eul meu s-au acumulat destul de multe
trăsături negative dar sunt sigur că cele împotriva cărora am
luptat în tinereţe nu au mai apărut. De multe ori regret că nu ani
continuat experimentul.
Pe lângă corectivul prin principii sau reguli de comportament,
formula temperamentală poate fi îmbunătăţită şi prin;
- autosugestie (repetându-se dimineaţa la trezire şi seara la
culcare de 30-50 ori formule; „Sunt calm", sau „Pot să mă
controlez", sau „sunt activ şi plin de viaţă", în cazul dominantei
melancolice.
- se poate apela la ajutorul inconştientului, repetând formulele
de mai sus, atenţie, în momentul căderii în somn iar dacă acesta
nu se poate „prinde", atunci efectuându-se autosugestia până ce
cădem în somn.
- putem recurge la tehnica vizualizării despre care voi scrie în
alt capitol, imaginându-ne intr-o acţiune dinamică sau pasivă în
funcţie de ceea ce vrem sa contracarăm.
- putem să ne decidem pentru o serie de activităţi care sa
contribuie la îmbunătăţirea formulei temperamentale cum ar fi:
mers vioi pe distanţe mari, pentru melancolici, pictura, care
implică răbdare, pentru un coleric, câteva ore de sport pentru un
flegmatic.
- ştim bine că şi muzica poate contribui la corectarea noastră
dar nu oricare; Lacul lebedelor a lui Ceaikovski are un efect i
relaxant, Ave Măria, de Schubert, este calmantă, Rapsodia
maghiară, de Liszt, este tonică şi bineînţeles că mai sunt încă
multe alte compoziţii cu un efect specific celui care Ie ascultă.
- putem chiar recurge la cromoterapie, zugrăvind astfel
încăperile unde locuim mai mult, alegând astfel covoarele,
carpetele, mochetele, cuverturile, tonul tablourilor încât culoarea
lor să contribuie la îmbunătăţirea formulei temperamentale, ştiut
fiind că albastrul este calmant, roşul excită, galbenul stimulează, ;
verdele este liniştitor, portocaliul echilibram.
:
- în sfârşit, nu trebuie uitată nici hidroterapia cu precizarea că
procedurile calde sunt calmante iar procedurile reci excită.
Cineva mă va întreba ce au toate acestea cu cineva de vârsta
Vârsta aticia— -- coala.*4
$r~
50
a treia9 Destul de multe. In primul rând, sunt destui de vârsta a treia
cu o dominantă de temperament negativă pentru starea lor de
sănătate, în al doilea rând această lucrare este adresată şi ţinerilor,
şi adulţilor care, nu peste mult; (- timpul trece fulgerător, pot
spune când privesc în urmă) vor ajunge la vârsta a -treia si la ultimul
examen trebuie să se prezinte pregătiţi din timp. Să se cunoască şi să
ştie să se controleze.
 CAPITOLUL IV

îmbătrânirea înseamnă reducerea progresivă a vitalităţii

datorită alterării calităţii corpului eteric, care dă viaţa şi întreţine
dorinţa de viaţă, cât şi tendinţei de excarnare a spiritului.
Concomitent scade tonusul specific la toate nivelele energetice,
favorizând apariţia bolilor şi suferinţelor,
Fiziologic se caracterizează printr-un metabolism bazai din ce
în ce mai diminuat, scăderea toleranţei la glucide, creşterea
colesterolului şi a grăsimilor neutre, o încetinire a sintezei
proteinelor, musculatura stomacului se atrofiază, peristaltismul
intestinal devine mai lent, absorbţia elementelor nutritive mai
înceată şi incompletă, cu tulburări de nutriţie, alveolele
pulmonare se reduc la număr, ţesuturile se deshidratează,
distribuţia enzimelor se modifică. Au loc modificări anatomice
ale toracelui, degenerarea articulaţiilor, rarefierea osoasă a
vertebrelor, ceea ce scade amplitudinea respiraţiei şi ventilaţia
pulmonară iar tusa, ca act reflex împotriva agenţilor exogeni, nu
mai este atât de eficace. Mai pot continua însă cred că este mai
bine să mă opresc.
Din. punct de vedere biologic,cauzele procesului de
îmbătrânire nu sunt încă elucidate' şi părerile sunt diferite:
auto'intoxicarea cu diverse produse digestive, procese coloidale,
procese pur biologice, imposibilitatea secretarii de fermenţi vitalii
procese chimice - însă este aproape unanim acceptat că ereditatea
joacă un rol important. •
Lupta pentru prevenirea îmbătrânirii im a dat rezultate
categorice; tratamentul cu extras placenta r al lui Fiiatov, aduce o
oarecare ameliorare, o creştere a apetitului şi dispariţia stării d.e
astenie; injecţiile cu extractele embrionare conduc la p ameliorare
a stării generale şi a funcţiilor psjhice, stare ce se menţine numai pe
durata tratamentului; terapia celulară a Iui Niechans nu şi-a
dovedit eficacitatea; serul citotoxic Bogomoletz, de asemenea;
tratamentul cu sulfamide propus de Mecinikov produce o

-
 52
ameliorare generală dar administrarea lui mai îndelungată
modifică tabloul sangvin iar întreruperea lui are apoi ca urmare o
astfel de regresiune încât se ajunge la un stadiu mai avansat de
îmbătrânire decât înainte de tratament; în sfârşit, tratamentul cu
„Gerovital H3", având la bază procaina, iniţiat de Ana Aslan,
stimulează metabolismul bazai, funcţiile psihice, creşterea părului
dar efectul este de scurtă durată aşa că tratamentul preventiv ar
trebui să înceapă după vârsta de 40 ani şi să continue toată viaţa, la
acesta adăugându-se şi un anumit regim dietetic.
S-ar părea ca îmbătrânirea este un proces variabil de la om Ia
om - că el se poate reduce la o atrofiere a tuturor organelor, cu
excepţia inimii care se hipertrofiază şi la modificarea
metabolismului celular, proces care, în mare parte este oarecum
independent de agenţii endogeni şi exogeni-, deci ar fi vorba de
un feJ de mosorel (sau un complex de mosorele) a cărui viteză de
derulare" este programată de ereditate după cum aceasta
determină şi lungimea firului.
S-ar mai părea că această viteză poate fi accelerată sau
încetinită de anumite condiţii subiective şi obiective.
Cercetările au arătat că longevitatea este condiţionată de
climă, altitudine, puritatea aerului, alimentaţia naturală şi
echilibrată cu puţine grăsimi animale şi produse rafinate sau
realizate prin prelucrarea industrială - în schimb bogată în fibre
vegetale şi lactate. _ .
Ca o caracteristică a longevivilor este un înalt nivel de
adaptare, viaţă activă dar echilibrată, cunoştere şi autoinstruire
permanentă, bogate relaţii sociale şi disponibilitate faţă de cei din
jur, fără alegere. Majoritatea longevivilor sunt oameni profund
credincioşi. Am cunoscut un longeviv care, de acasă până Ia
biserică, făcea aproape două ore, deşi distanta nu era aşa mare,
din cauza unui reumatism deformant - şi fie că era frumos sau
ploaie, sau nămeţi, niciodată nu a lipsit de la liturghia de
duminică.
Alt longeviv m-a uimit prin totala sa încredere în providenţa
divină, la orice problemă cu care se confrunta rostea calm şi cu
optimism;
— Dacă o să vrea Dumnezeu o să se rezolve... Dacă nu vrea
desigur are motive, crezi că am să o rezolv eu?
 Acest răspuns mi-a amintit de cele patru modalităţi de reacţie
la stres - orice confruntare cu o problemă este un stres:
- la tipul normal, omul se alertează şi se apară;
- la tipul nevrotic, spaima este aşa de mare încât încercarea de
apărare devine ineficientă; *•- - ••- -
- cel psihotic înţelege greşit alarma sau oigrtoră; —
- în sfârşit, tipul psihosomatic; la el reacţia de apărare a
psihicului eşuează şi alerta este transferată sistemelor somatice cu
leziuni organice.
Ei bine, longevivul meu nu face parte din nici unul din aceste
tipuri, pentru că el transfera alarma (sau problema) tn sarcina
Divinităţii, astfel că nu se stresa.
Fiind ştiut că şi stresul contribuie m mod substanţial Ia
îmbătrânire, mentalitatea acestui longeviv era unul din mijloacele
de prevenire. Dar despre aceasta în alt capitol.
Când începe îmbătrânirea?
Biologii spun că odată cu scăderea puterilor; psihologii - că
atunci când nu îţi mai faci planuri de viitor; esteticienii - atunci
când te urâţeşti...
Se spune că până la 40 ani se constată un maximum
funcţional - de altfel despre aceasta am arătat în primul capitol
unde descriu perioadele şi ciclurile vieţii - apoi acest funcţional
începe să scadă pe organe cu 0,5 - 1%; după 60 ani apar
importante modificări inorfofuncţionale la nivel tisular şr celular
iar după 65 ani, starea de sănătate începe să se deterioreze în
mod evident. Reamintesc că această periodizare nu este
obligatorie. Cunosc vârstnici de 70 ani care încă nu au fost
bolnavi.
Pentru unii, îmbătrânirea corespunde cu data deciziei de
f*.
pensionare, zic pentru cei în cauză dar şi pentru cei din jur. In
primele luni, după ce am ieşit la pensie, unii din cunoscuţii mei
mai tineri, când mai găseau timp pentru mine, mă întrebau cu un
fel de compătimire în glas:
— Ce mai faceţi?
Tonul întrebării mă făcea sa cred că sunt bolnav, în cel mai bun
caz, dacă nu chiar invalid - fără să o ştiu. —-Bine...
— Dar cu sănătatea?
Ulii
___ 54 __

— Bine...
— Aţi încărunţit puţin...
— într-adevăr... răspundeam mirat că nu o văzuse cu cinci
ani în urmă.
— Nu vă plictisiţi?
— Nu, dimpotrivă, am mai mult de lucru decât înainte de a
ieşi la pensie...
Pentru unii, decizia de pensionare, este un certificat de
descalificare socială, dacă nu de debilitate mintală.
După O.M.S. sunt unanim acceptate următoarele limite: ;

'- vârsta medie 45-59 ani

- vârstnic 60-74 ani
- bătrân 75-89 ani
- longeviv peste 90 ani

Cineva spunea că bătrâneţea este un sentiment, că vârsta este

cea pe care o simţi şi, ca atare, la 60 ani poţi să te simţi mai tânăr
decât cel care are 30 ani.
Unii refuză bătrâneţea, alţii, dimpotrivă, o iau în braţe şi fac
caz de ea în toate împrejurările, de multe ori cu scopul de a
obţine avantaje..
Dacă întrebi pe o bătrână care locuieşte la periferia oraşului -pe
toloacă, cum se spune la noi - câţi ani are, poţi să fii sigur că îţi va
răspunde ţâfnos:
— Am câţi mi-a dat Dumnezeu. Din ai matale nu am nevoie!
Daca pui aceeaşi întrebare ia o bătrână cu locuinţa în centrul
oraşului, mai studioasă, va începe să se vaite că nu mai are mult
de trăit; probabil ca să o contrazici.
Unii îţi spun ce vârstă au şi imediat încep să-ţi dea sfaturi cu o
insistenţă şi o indiscreţie ce devine penibilă.
Intr-adevăr, vârsta a treia presupune o acumulare de
experienţă ce favorizează o viziune mai profundă asupra lumii,
dacă individul a avut capacitatea intelectuală să o sistematizeze,
Se pare că pe măsură ce potenţialul biologic scade, pierderea este
înlocuită cu o înţelepciune în creştere. Din nefericire, fenomenul
nu este obligatoriu, înţelepciunea are la bază spiritul amplu şi
 ______ 55 ——
bogat, ori acolo unde este labil sau infim vom găsi numai
închistare, daca nu prostie.
" Au fost "cazuri" de'longevivi: Thomas Pair, care a traşi 152
ani; abatele Kentigery - 185 ani; moşierul Peter Zoltay - tot atât;
John Ravel 172 ani şi Sarah, soţia sa, i 64! Astăzi nu se prea mai
aude de asemenea performanţe.
Am cunoscut un longeviv care avea 94 ani; trăia la ţară,
într-un bordei săpat într-o livadă mare; se hrănea cu mămăligă,
ceapă, puţin oloi, apoi legume şi fructe din livadă; era agil, urca în
copaci să culeagă cireşe şi toată ziulica se afla în mişcare. Nu lipsea
o duminică de la biserică. Vorbeam de'una, de alta. eu căutând să
cunosc cât mai multe asupra modului său de vi a ui.' într-o zi un
avion a trecut deasupra noastră.
— Ce spui de oameni că au ajuns să zboare atât de sus? 1-am
întrebat eu.
— Nu au decât! Şi a ridicat din umeri iară să privească în sus.
11
:— Nu îţi place, sa te uiţi la avioane, cum zboară - am
continuat.
— De ce să-mi placă? îmi aruncă de acolo o mămăligă? Prin
răspunsul său îşi trădase unul din secretele longevităţii sale;
interesul numai faţă de strictul necesar existenţei. De altfel, de la
o anumită vârstă, nu contează cât vei trăi, ci cum vei trăi. Există
longevivi care, cu'ajutorul medicamentelor, sunt menţinuţi într-o
viaţă amorfa, aproape inconştientă sau într-o continuă durere. Or
aceasta nu este de natură să-i bucure sau să-i facă fericiţi. Viaţa
nu îţi este dată doar să o trăieşti, în timpul ei trebuie să realizezi
scopul suprem, despre care am mai scris, dar repet: formarea
unui spirit amplu şi bogat, capabil să absolve ultimul examen şi să
treacă în existenta cea adevărată şi veşnică.
^ţ

Am scris că după vârsta de 60 ani, bolile şi suferinţele se "fa<

din ce în ce mai resimţite.

în continuare, redau după O. Lindner, un tabel cu frecvenţe

'unor afecţiuni comune, înainte şi după 60 ani, la bărbaţi şi femei:
 56

Bărbaţi Femei
sub peste sub peste 60 ani
60 ani 60 ani 60 ani
insuficienţa
cardiacă 78 80
hipertensiunea
arterială 36 • 64 26 ' .74
arteroscleroza Y: ' 92 11 89

diabet zaharat 36 64 . ,: 27 73
emfizem
pulmonar 25 ' 75 18
apopîexie 25 75; '8
infarct
miocardic 33 67 8 100
pneumonie 42 58 27 73
infecţia căilor
urinare 75 25' 41 59
spondiloză
anchilozantă 44 56 38 62
'1 , carcinom 34 66 19 .81
varice 38 62 42 58
Ptetp imnnrtanf Hf reţinu ra Him3 f\ ^ ani un \r\r~
t in

ocupă tulburările psihice în .special psihoza maniaco-depresivă şi

nevroza. • • " " . - '
Frecvenţa cancerului este'destul de mare şi se pare că un rol
important în apariţia lui îl joacă starea psiho -morală a
vârstnicului.
Psihologul Peter Lauster recomandă un test Ia care cel
interesat să răspundă cu sinceritate cu semnul X la cploan a „da"
sau „nu", în situaţia că la coloana „da" apar mai mult de şase
X-ufi este bine să se prezinte la un psihoterapeut sau cel puţin
să-şi modifice modul de a vedea şi trata problemele ridicate zilnic
de viaţa, deoarece starea sa psiho-morală este de natură să
favorizeze crearea unui. teren favorabil proliferării celulelor
canceroase şi chiar să blocheze coordonatorul central care
controlează dezvoltarea celulara, .
Da
1. Aveţi o continuă stare de insatisfacţie?
2. Vă simţiţi suprasolicitat?
3. Vă este greu să vă concretizaţi gândurile?
4. Sunteţi des.marcat de supărări sau pericole?
5. Comunicaţi celorlalţi ce vă frământă?
6. Plasaţi propriile necesităţi în urma altora,
pentru a evita discuţiile?
7. Suferiţi de o izolare socială?
8. Părinţii v-au arătat şi vă arata afecţiune?
9. Vă este frică de izolare sau Ijpsă de
afecţiune? •
} 0. Sunteţi abătut^
11- Vă simţiţi tensionat, crispat?
12. Neyoia dv. de afecţiune este satisfăcută?
13'. Lăsaţi uşor ca alţii să treacă înainte?
14. Sunteţi invidios pe cei care v-au lăsat în
urmă?

Trecând la tratamentul bolilor şi afecţiunilor, trebuie să

întârzii ceva mai mult asupra lui. Ştim că acesta, îndeobşte, este
alopat, prin medicamente administrate pe cale orală şi parentală,
cu accent pe prima formă ce nu presupune asistenţa unui
personal calificat.
Trebuie să reţinem că nici un medicament nu este fără
pericol, dacă este administrat atunci când nu-i necesar şi în
dozele cuvenite. Chiar şi banala aspirină poate produce accidente
digestive, sau piramidonul - complicaţii sangvine.
Să reţinem că după maladiile cardiovasculare, canceij
 -—- 58 —
accidente de circulaţie, figurează bolile şi suferinţele provocate de
administrarea eronată a medicamentelor. Aceasta se datorează:
- prescripţiei unui medic, care, asaltat de apariţia unui număr
mare de medicamente pe piaţă, toate cu o reclamă bombastică,
nu are posibilitatea sau timpul să ie studieze dar nici tăria de a
utiliza pe cele verificate, ca nu cumva să fie acuzat că este
învechit.
- prescripţiile mai multor medici, independente unele de
altele, bolnavul necunoscând că fiecare reţetă în parte este bună
dar aplicate toate concomitent, se interacţionează generând
fenomene adyerse.
De aici o învăţătură pentru bolnav: să recurgă la prescripţiile
unui singur medic iar dacă eventual apelează la al doilea, să-i
prezinte lista medicamentelor luate până atunci.
- obiceiul unor medici de a prescrie reţete „mamut'1, din lipsa
unui diagnostic precis şi teama unor complicaţii. Este ciudată
uşurinţa de a se prescrie o serie de medicamente ca.napotom,
diazepam, algocalmin etc.
- automedicamentaţiei, îa sfaturile nespecialiştilor recrutaţi
printre rude sau prieteni, pe baza reclamelor din reviste. Unii
recurg la medicamentele folosite cândva, ignorând că noua
situaţie poate fi alta după cum şî altul să fie tratamentul. "' .. . •
- administrarea medicamentelor cu termenul expirat, din
economie sau ignoranţă. Se mai găsesc şi prieteni ce-ţi oferă
astfel de medicamente în ambalaje improvizate, îndeobşte din
dorinţa de a te îndatora.
| Dacă un adult rezistă oarecum agresiunii medicamentelor,
'Medicamentelor neindicate sau luate în doze prea mari,
vârstnicul, în schimb, este puternic afectat. Ştim că în cazul lui are
loc un proces de involuţie, când organe ca rinichii, ficatul, plămânii,
creierul, caracterizate printr-un metabolism ridicat şi circulaţie
intensă îşi reduc progresiv funcţiile şi îşi pierd capacitatea de
adaptare. Ficatul are o capacitate redusă de metabolizare şi
deîoxificare, astfel că o.serie de medicamente, prin acumulare,
provoacă procese toxice. Irigaţia rinichilor scade şi de aici o
eliminare lentă a medicamentelor. Absorbţia digestivă a
medicamentelor este redusă în anumite zone ale corpului iar în
 - -_. 59 ___
altele, dimpotrivă, prea rapidă. Reducerea continuă a neuronilor
din sistemul nervos central determină o eficacitate scăzută a
substanţelor stimulente şi o creştere a acţiunii deprimantelor.
In concluzie, organismul îmbătrânit este foarte sensibil la
administrarea substanţelor chimice şi de aceea trebuie să fim
foarte precauţi în administrarea medicamentelor.
Tranchilizantele pot produce hipotensiune arterială,
hipotiroidism şi confuzie mintală; antidepresivele sunt cauza
hipertensiunii paroxistice, tulburărilor coronariene şi a
accidentelor vasculare; diureticele administrate nejudicios, cum
este nefrixul, conduc la o eliminare mărită a potasiului din
organism cu astenie, somnolenţă, crize de gută şi pot declanşa un
diabet zaharat latent. Vor ti evitate hipotensivele cu acţiune
intensă, anticoagulantele nu se vor prescrie după vârsta de 70
ani; fiecare trebuie să Ştie că laxativele produc o pierdere de
săruri cu rol important şi complică constipaţia.
Nu rareori, vizitând • oameni în vârstă, văd pe pervazul
ferestrelor sau pe noptiere adevărate farmacii; multe
medicamente au termenul expirat, provenind de la ajutoarele
primite din străinătate care au stat în depozite luni şi ani, ca apoi să
fie distribuite cu mare largheţe în special pensionarilor.
Am un vecin, pensionar, care zilnic înghite vreo treizeci de
pastile, întrebându-1 despre rostul lor, mi-a enumerat pe degete o
sumă de boli - majoritatea banale, de tratat cu ceaiuri, şi mi-a
mărturisit că totuşi nu se simte bine, nu se poate concentra, cu
urina nu stă bine etc.
Altul îmi şopteşte, rugându-mă să-i păstrez secretul, că ia
medicamentele prescrise de doi medici.
— Unul este bătrân, cu experienţă, iar celălalt tânăr,
cunoscător al ultimelor noutăţi, se justifică dânsul.
— Şi cum vă simţiţi?
— Nu prea bine. Uneori chiar rău...
Nu am reuşit să-1 lămuresc că la o boală nu contează numărul
medicamentelor, ci doar cel necesar.
In concluzie, la ora actuală, indiferent de vârstă,
medicamentul a devenit un instrument de schimbare artificială a
vieţii: înghiţi un hap ca să dormi; înghiţi un alt hap ca să nu
dormi; când vrei te umpli de energie şi bună dispoziţie, luând
 60

doar o pastila; ca să te concentrezi, ca să te relaxezi, să uiţi de

necaz, recurgi la medicamente.
Este vorba de o înţelegere greşită a rolului medicamentului
fabricat pentru a vindeca sau ameliora o anumită boală sau
suferinţă şi nu pentru a crea o anumită stare artificială. Din
păcate, unii medici au această greşită înţelegere, administrând
psihotrope la bolile psihice, la epidemiile de nevroză, datorate
greutăţilor de adaptare la ritmul actual al civilizaţiei, în loc să
aplice un tratament social, aşa cum o fac antroposofii.
Unii bătrâni cad în cealaltă extremă, reiuzând medicamentele
şi orice tratament, bravând copilăreşte şi numind fleacuri o serie
de simptome cum sunt: palpitaţia, lipsa de aer, retenţia urinei,
ameţeala, semnale ce premerg apariţiei unor afecţiuni grave, care
tratate din timp pot fi preîntâmpinate.
In asemenea situaţii, vârstnicul trebuie să, se adreseze
medicului şi să accepte tratamentul prescris 4e acesta, iar dacă
este vorba de ceva mai banal, ca un guturai, o uşoară răceală,
răguşeală, durere de cap ş.a.m.d., să se autotrateze prin
mijloacele puse la dispoziţie de medicina naturistă. Dacă boala nu
cedează, să se adreseze medicului.
Este bine să apelăm la un singur medic, întotdeauna acelaşi.
El ne cunoaşte mai bine şi de mai mult timp. Dar să nu îl agasaţi
toată ziulica, fie prin prezenţă, fie cu ajutorul telefonului. Să-i
spuneţi pe scurt tot ce vă supără şi să-i răspundeţi la întrebări,
fără mulfă vorbărie.'
In copilărie am cunoscut un medic în vârstă, un mare
diagnostician. Te dădea afară din cabinet dacă îi spuneai că ai
„ulcer11 sau altceva.
— Dacă ştii boala, pentru ce ai venit la mine? Cu farmacistul ai
treabă...
Intr-adevăr, era foarte nervos dar avea şi dreptate. Medicul
stabileşte diagnosticul, nu dicţionarul medical sau vecina de la
etajul trei! Dacă este vorba de o boală sau suferinţă mai veche, să
ţinem seama că ea poate evolua şi diagnosticul pus cândva nu
este obligatoriu şi acum.
Sa nu pretindem de la medic reţete cu multe medicamente!
Dacă ne prescrie unul singur să fim foarte mulţumiţi. Aceasta,
înseamnă că doctorul este sigur pe diagnosticul pus, cât şi pe
tratament.
 Să reţinem că doza medicamentelor trebuie redusă progresiv
cfupă 60 ani, cu 25%, ca la 80 ani să ajungă la 50% faţă de cea
administrată unui adult.
Personal recomand pentru bolile mai puţin acute, deci în
cazul suferinţelor primare şi secundare (afecţiunile cronice) ca
medicamentele alopate să fie înlocuite parţial, sau total, cu
remediile naturiste, despre care voi scrie în unul din capitolele
următoare.
 CAPITOLUL V

ALIMENTAŢIA VÂRSTNICULUI
La vârsta a treia se produc importante modificări în organism,
atât în procesele de metabolism cât şi în cele de digestie;
metabolismul bazai este cu atât mai diminuat, scade toleranţa la
glucide, creşte colesterolul şi grăsimile neutre, scade capacitatea
de regenerare a ţesuturilor, apar fenomene de demineralizare a
oaselor, scad secreţiile digestive, peristaltismul intestinal este
micşorat şi altele, toate acestea presupunând modificarea
regimului de alimentaţie şi adaptarea lui la noile condiţii.
Raţia zilnică alimentară nu va depăşi 2400 calorii la bărbaţi şi
2100 calorii la femei, repartizată pe 5-6 mese.
Deci vârstnicul, cu aproximaţie, îşi va calcula astfel consumul
zilnic de alimente, încât să nu depăşească limitele arătate,
bineînţeles dacă medicul nu recomandă altfel şi de aceea,
continuare, dau aportul caloric calculat la 100 grame,
alimentele mai importante.
ulei
.untură s
margarina
slănină
unt
nuci
salam - .
ciocolată
biscuiţi
zahăr
brânză grasă
şuncă afumată
.prăjituri
paste făinoase
 -------: 64
cotlet porc mălai 350 cal
friptură de vacă 3 48cal
orez 345 cal
faină de grâu 345 cal
curmale fasole 340 cal
uscată 'prune uscate 300 cal
marmeladă 296 cal
leguminoase cartofi 270 cal
prăjiţi 250 cal
250 cal
200 cal i Trebuie să
atrag atenţia că un litru de vin aduce 800 calorii şi
unul de bere 500 calorii.
i Deci, ţinând seama de datele de mai sus, vârstnicul, cu 100 g
friptură de vacă, paste făinoase, pâine şi unt, acoperă b jumătate
din raţia calorică zilnică, dar să nu se sperie. Nu va suferi de
foame pentru că-a doua jumătate o va compune din legume,
j zarzavat şi fructe. Acestea pot fi'consumate în cantităţi mai mari,
l având un aport caloric redus.
Pentru vârstnic, nevoia de proteine este de 1-1,5 grame pe
kiio-corp pe zi şi va fi asigurată de alimente cum sunt: carnea,
păstăioasele, laptele.
Iată câteva din alimentele care conţin 5 grame de proteine la
cantitatea arătată:
carne • 25 i* ' - •v
O . --^ .

fasole uscată 25 g
mazăre uscată ;
20 g
orez 75 g
lapte 150 g
paste făinoase . 40 g
^ cartofi 200 g
Lipidele vor fi în cantitate re'dusă, cel mult 60 grame pe zi şi
se vor prefera cele de provenienţă vegetală. Cele de origine
animală, cum sunt untura, slănina, se recomandă să fie eliminate
din consum. -;i"- .
Mai jos dau o serie de alimente, care la 100 graniţa au
următoarele cantităţi de lipide: :•
untură 100 g
 ulei floarea soarelui
margarina unt
maioneză
salam
tobă
cotlet de porc
friptură de vacă
brânza topită
p Cât priveşte glucidele vor ti asigurate printr-un consum de
pâine integrală, paste făinoase, legume şi fructe, evitându-se
zahărul şi dulciurile concentrate care solicită funcţiile
pancreasului.
Aş fi vrut să -fiu bine înţeles, prin recomandările din acest
capitol nu vreau să mai introduc un agent şlresant în viaţa
vârstnicului, ele sunt orientative şi dacă le aplică în parte este
bine, iar dacă o face în totalitate atunci este foarte bine dar
aceasta fără a deveni o obsesie, toată ziua să stea cu ochi'i pe
cântar. Cele recomandate nu constituie un regim alimentar, ci un
corectiv, liber acceptat, în modul de viată şi astfel nu va 11 .nici
stresant şi nici o obsesie.
Nu voi intra în amănunte pentru a explica importanţa
vitaminelor ci mă voi rezuma a arăta necesarul lor zilnic; Vitamina

Vitamina Bl
Vitamina B2
Vitamina B6
Vitamina PP 10-15 mg
Vitamina C 70 mg .
Vitamina E 100 nm
In continuare dau conţinutul de vitamine la
alimente:
Vitamina A
Ficat 4000-45 000 UT
Morcov 10000-20000 UI
Ulei de peşte 40000-400000 UI
Unt 2400 UI
A 250 UI I -2 mg l -2 mg 2.5 mg
00 ara m e
 - 66 —

Brânză J 200-J 740 UI

Cartofi 3800-7700 UI
Vitamina Bl
Drojdie de bere 9,6 mg
Soia 0,35-'L2mg
Mazăre uscată 0,3-0,5 mg
Vitamina B2
Drojdie de berc 2,5-3 mg
Ficat de vită 1,7-3 mg
Varză, soia 0,15-0,30 mg
Vitamina B6
.Drojdie de bere • 4 mg
Soia 0,9 mg
Vitamina PP
Drojdie uscată . 50 mg
Boabe grâu . 5,4 mg
Carne vită 4,5 mg
Vitamina C
Fructe măceş l 100-4000 mg
Hrean 200 mu
Coacăze negre 180 mg
Pătrunjel Sfeclă roşie 150 mg
80 mu
Vitamina E
Ulei de soia 30-120 mg
Ulei de floarea soarelui 49 mg
,, Seminţe de floarea soarelui 44 mg
Germeni de grâu 14,5 rng
Dacă aruncăm o privire asupra datelor de mai sus, ajungem la
doncluzia că drojdia de berc, uleiul de soia, grâul germinat şi
fructele de măceş, pot asigura pe deplin necesarul zilnic de
vitamine.
Trecând la alte recomandări, trebuie să arăt că mi se pare
 exagerată ardoarea unor adepţi ai regimului lacto-vegetarian sau
cel de crudităţi, ca mod de viaţă, respingând proteinele de origine
animală sau alimentele preparate prin căldură.
Cred că omul poate să consume o mare varietate de alimente,
având dezvoltat un echipament enzimatic foarte divers,
depinzând de o nutriţie legată de regnul vegetal, cât şi de cel
.animal şi că mimai echilibrul dinţi e ele asigură starea de sănătate.
Se pare că alimentaţia de lungă durată, exclusiv vegelarianfi,
sau de crudităţi, este dezcchilibrantă şi cu influenţe negative
asupra stării de sănătate. Fără a pune la îndoială valoarea
terapeutică' a unei diete vegetariene sau de crudităţi, pe o durată
limitată, ca mijloc de intervenţie în cazul unei boii sau suferinţe,
am multe rezerve când este vorba să devină un mod de viaţă.
Pe de alia parte, digerarea unor alimente nu poate fi realizată
larii o prealabilă tratare termică, fiind curioscul că însăşi
asimilarea produşilor uşor asimilabili din plante se face cu un
randament redus atunci când celula vegetală este intactă. .1
Desigur că în lucrările mele, cum o fac şi în prezentă, în
capitolul privind tratamentele, recomand regimul vegetarian sau
cel de crudităţi, dar pe o anumită durată, maximum 6-8 luni.
Totodată recomand ca 60% din consumul alimentar zilnic să
fie axat" pe lactate, legume şi fructe, acestea sub' formă de
crudităţi.
Propun limitarea consumului de'carne, fiind cunoscut că
aceasta dezvoltă în -intestine- un proces clc putrefacţie care
conduce la intoxicarea celulelor. Excesul mare de proteine de> ;
origine animală formează cantităţi'mari de uree în ficat şi crescj
acidul uric circulant solicitând un efort suplimentar din partca|
rinichiului. Procesul favorizează apariţia calculozei urice şi a|
gutei. Toate acestea, asociate cu tulburarea metabolism hidric,
frecvent la vârstnici, pot provoca leziuni vascular rinichi,
membrele inferioare sau arterele coronare.
Vârstnicului îi: propun să elimine cu desăvârşire
alimentaţie carnea de porc iar carnea de vită, peşte, pasăre să o
consume în cantităţi limitate.
Este ştiut că grăsimile animale favorizează instalarea
alerosclerozei, cu toate urmările ei, cât şi a obezităţii. Ele trebuie
să fie înlocuite cu grăsimile vegetale, cum este uleiul de porumb
sau floarea soarelui.
 68
Se poate prepara un foarte gustos şi sănătos uni de soia, .j
astfel: 2 linguri taină de soia se amestecă cu 250 ml apă şi se ]
fierbe 5 minute, până se obţine o pastă. Se lasă să se răcească şi se
adaugă 1/2 litru de ulei de soia, amestecându-se foarte mult, ca la
maioneză.. Apoi se poate adăuga suc de lămâie, usturoi pisat,
zarzavat tăiat foarte mărunt şi se consumă uns pe pâine.
Zahărul, ca produs industrial, este greu prelucrat şi eliminat
de organism. Glucoza din dulciurile concentrate biciuieşte
pancreasul ca să secrete insulina în cantităţi mari şi favorizează
sinteza crescută de grăsimi conducând la obezitate, diabet
zaharat, ateroscleroză. Pare paradoxal dar glucidele sunt mai
lipofonnaîoare decât grăsimile însăşi.
Este bine ca zahărul să fie înlocuit cu mierea de albine sau cu
fructe uscate iar dacă totuşi se consumă, să nu treacă de două
linguriţe pe zi.
\ Vârstnicul va renunţa la toate alimentele care conţin produse
l sintetice pentru conservare, culoare sau aromatlzare, deoarece j
sunt nocive; Este bine să renunţe la tot ce este conservat prin
îngheţare, sarare, ' aftimare, fiind ştiut că aceste alimente îşi
continuă totuşi, este adevărat foarte lent, aproape neobservabil,
procesul de alterare.
Mai este bine să înlocuiască condimentele, cum sunt piperul,
ardeiul iute, boiaua, cu mărarul, pătrunjelul, telina, chimenul,
'Jleuşteanul, busuiocul, acestea fiind neagresive. .
Cât priveşte lichidele, se va evita apa de la robinet; fiind
{insuficient filtrată iar starea conductelor uzată, dacă avem
osibilitatea să bem apă de la fântână sau de la izvor, sau apă
linerală, dacă ne permite pensia.
Dacă totuşi suntem nevoiţi să bem apă de la. robinet, atunci să
o prelucrăm mai întâi astfel: va sta tntr-un borcan mai mare în
are am pus ceva din argint - o linguriţă - peste noapte.
dimineaţa o decantăm astfel ca un strat de cea 2 cm de la fundul
)orcanului să fie aruncat. Zilnic borcanul va fi bine spălat.
O apă recomandabilă este maceratul de legume, adică
egumele obişnuite, bine spălate, tăiate în bucăţi mai mari şi lăsate â
macerat 24 ore, în 2-3 litri de apă.
Vârstnicul va bea 1,5-2 litri de lichide pe zi sub formă de apă,
aeaiuri sau sucuri.
 — 69
S-ar spune că vinul este tot un lichid. E bine însă să bena,
când este natural, doar un păhărel duminica şi în zilele -de.
.sărbătoare trecute cu roşu în calendar.
Cât priveşte alcoolul concentrat, va fi cu desăvârşire eliminat,
în afara cazurilor când se administrează sub formă de tincturâ in
picături.
Toate acestea le-am recomandat în vederea prevenirii
intoxicării organismului, acţiune, ce conduce la accelerarea
îmbătrânirii şi favorizarea apariţiei sau înmulţirii bblilor şi
.suferinţelor. '
Se pune problema digestiei. Ştim că alimentele au, oarecum,
un anumit timp de staţionare în stomac şi trebuie să ţinem cont de
aceasta. Să nu consumăm la aceeaşi masă mai multe alimente cu o
staţionare îndelungată. In acest sens dau câteva informaţii.
Părăsesc stomacul în 1-2 ore:
- 100-200 ml apă; lapte fiert;
- 200 ml cafea; vin roşu; ceai; supă de carne;
Părăsesc stomacul în 2-3 ore:
- 70 g pâine albă; cornuri; pesmet;
- 150 g pireu de cartofi; compoturi; cireşe crude;
- 200 g peşte preparat; . ,
- 300-500 ml apă; lapte fiert; . ;

Părăsesc stomacul în 3-4 ore:

- 150 g biscuiţi; orez fiert; pâine neagră; cartofi fierţi; spanac
fiert; salată; castraveţi; ridichi;
- 250 g carne .de găină; carne de vacă; pui; toate preparate
prin fierbere;
Părăsesc stomacul în 4-5 ore;
- 100 g carne afumată;
- 150 g fasole verde fiartă; pireu de linte;
- 200 g carne-de rată, iepure, porc - friptă;
Cu privire la staţionarea în stomac trebuie să fac precizarea că
unele alimente reclamă .pentru digestie sucuri acide iar altele,
sucuri bazice şi de aceea nu este indicat să se amestece astfel de
alimente.
Mai jos dau trei liste A,B,C, cu precizarea că la aceeaşi masă
să nu se consume alimente din. listele A şi C. In schimb, se pot
consuma, cele din listele AB şi BC.
 ___ 70 j ___ ,
------ i \j

C
B
cereale integrale carne
unt
pâine paste peşte proaspăt
uleiuri vegetale
făinoase brânză slabă
smântână
orez fructe boabe
salată frunzoase
faină de porumb fructe cu sâmbur
morcov
cartofi ". lapte orice fel
ceapă
zahăr pepeni
spanac
dulciuri concentrate citrice
sfeclă roşie
fructe, păstăi uscate măceşe
conopidă
miere de albine afine ne»re
fasole, mazăre
verde
varză verde
ridichi
curmale
'castraveţi
smochine
usturoi
varză aibă, roşie -
Deci, nu se va consuma carne cu cartofi, ci carne cu salată; nu
se va consuma lapte cu pâine, ci lapte cu brânză.ş.a.m.d. '
Se pare că de la o anumită vârstă este recomandată
monomasa, adică un singur fol, compus din cât mai puţine
alimente, preparate cât se poate de simplu. Ba poate să difere Ia
fiecare prânz în parte - şi- putem să -ne-o permitem - iar
principalele mese vor fi urmate de un singur fel de fructe.
Vârstnicul va lua 5-6 mese pe zi.
Este bine ca în timp ce mâncăm să nu bem lichide, sa nu
vorbim, citim sau să ne uităm la televizor şi atenţia să ne fie
îndreptată spre felul cum mâncăm.
Vom evita să ne aşezăm la masă dacă suntem obosiţi,
indispuşi sau nervoşi. Mai bine să amânăm masa cu-o jumătate de
oră, deşi, în principiu, ora mesei trebuie respectată.
Vom mânca, încet, mestecând bine alimentele care nu vor fi
nici reci nici fierbinţi.
 Cât priveşte prepararea alimentelor, pledez în primul rând
pentru fierberea lor în.apă sau abur. Coptul sau prăjituMor, în
special pentru vârstnic, î! consider nociv. Tot nocivă este şi
repetata încălzire a alimentelor preparate şi ţinute la frigider.
Dacă nu se poate altfel, atunci, cei puţin, din frigider se va scoate
numai cantitatea de mâncare pentru masa respectivă, urmând a fi
reîncălzită numai o singură dată.
Desigur, ar fi încă multe de scris cu privire Ia alimentaţia
vârstnicului. De exemplu să se evite consumul prea des şi
cantitatea mare a alimentelor bogate în colesterol, cum sunt:
ficatul, creierul, gălbenuşul de ou, carnea de porc, pentru a-si
menţine nivelul, colesterolului seric la 235 pentru bărbaţi şi 203
pentru femei. Nevoile de calciu sau fosfor ar fi altă temă. dar nu
pot transforma.acest capitol într-un manual de nutriţie, îi invit pe
cei interesaţi să-şi procure din librării sau • biblioteci cărţile
specifice acestei teme.
Eu aş fi foarte mulţumit dacă cititorul vârstnic ar respecta
recomandările din acest capitol - cei puţin în parte, dacă nir în
totalitate, aşa cum ar fi bine.
Din păcate, unii vârstnici îşi au „argumentele" lor. m Cunosc o
doamnă, grasă ca un balon; gâtul şi picioarele || aproape ca nu i
se văd, cu varice, cardiopatie ischemică, astm şi gonoartroză şi care
mănâncă enorm de mult. * — Ce să fac? Mâncarea este unica
plăcere ce mi-a rămas!
— Dar această plăcere de mărimea unui prânz justifică
numeroasele suferinţe provocate de obezitate?
— Sunt obeză? - s-a privit în oglindă din profil, apoi şi-a
trecut mâinile peste mijloc şi şolduri... Eu nu sunt obeză... Eu
sunt tocmai bine...
O extremă.
Un bătrân slab, piele şi os, mănâncă pe fugă, fără alegere, ce
apucă, ieftin să fie, fiindcă strânge banii din obişnuinţă, ca să nu
spun avariţie.
— Mănânc ce îmi vine la îndemână... Ce e în burtă nu se
vede...
— Totuşi se vede pe chip!
— Aşa am fost din totdeauna!
Altul.
 _ 72 -— - - -

Se deplasează ajutat de baston şi e slab că-1 bate vântul Inii

i vocă un număr impresionant de boli, dacă nu sunt cumva şi
inventate. ;:
— în schimb am un stomac grozav...
— Chiar aşa? .
— Ştiţi? Când mezelurile s-au învechit în frigider, nora mea
mi le dă ca să le mănânc. Miroase urât, dar cu stânga îmi apăs
'nările şi cu dreapta îmi umplu gura. Nu am absolut nimic.
— Bine, dar este o otravă totuşi...
, — Şi ce-aţi vrea să fac? Să arunc-mezelurile? Doar au costat
groază de bani!
Periodic este necesară o dezintoxicare generală a
'ganismului şi aceasta se va reuşi prin repausul alimentar
)Solut, numai cu lichide, sau prin regimul alimentar de cruţare. j; j
Repausul alimentar absolut, numai cu lichide, constă în }(n
un tarea la orice aliment solid, permise fiind numai lichidele iţ b
formă de apă, ceaiuri şi sucuri din legume şi fructe.
Poate fi efectuat o zi pe săptămână sau chiar două, dar cu
tbrvaîe de regim alimentar obişnuit între ele, să zicem marţi şi
deri, sau 2-3 zile concomitent, odată pe lună.
i r
i-Ca lichide, deci, se va bea apă, ceaiuri neîndulcife şi sucuri tlri
mere, morcov, sfeclă roşie, varză,'castraveţi, ţelină, tpmale, în
diferite combinaţii, cel din morcov" .sau mere ilind baza,
reprezentând cea. 50% din întreaga cantitate. Astfel, în ziua de !|
repaus alimentar absolut, se vor bea cea. 400-600 ml. sucuri în ! i
mai multe reprize. Este recomandabil ca sucurile să fie
consumate imediat după prepararea-lor iar dncă aceasta ridică
inconveniente nu vof fi ţinute la frigider h,.n mult de şase ore.
Dacă nu permit anumite condiţii, în locul repausului alimentar
absolut, numai cu lichide, se poate recurge la regimul alimentar
de cruţare, care constă în consumarea la cele 5-6 mese zilnice a
unui singur fel de mâncare, deloc sau foarte simplu preparat, cum ar
fi;
:-cartofi copţi cu puţin unt;
j-numai fructe - un singur fel;
ţ- grâu încolţit cu nucă şi in i ere;
- salate din legume cu puţin ulei şi lămâie;
j- orez cu miere;
 • -brânză de vacă; • • ' • • f''p
- terci de grâu; -ţ p
Ca lichide se vor consuma cele arătate la repausul alimentar
absolut.
Regimul alimentar de cruţare, poate fi efectuat în anumite zile
ale săptămânii dar şi câteva zile in Şir, până la o săptămână.
Referitor Ia cele arătate mai sus, cred că este bine să fac
câteva precizări.
Grâul încolţit (sau altă cereală) se prepară,astfel: într-un vas
emailat se pune apă şi câţiva pumni de grâu şi se lasă 24 ore vara
şi 48 ore iarna, schimbându-se apa la opt ore. Apoi seminţele se
întind pe o tavă, se acoperă cu şerveţele din hârtie şi se pun la un
loc întunecos şi cald- Din când în când se umezesc. Când au dat
un colţ de 2 mm se" pot consuma, ca atare sau date prin maşina
de carne, cu diferite adausuri. /.
Terciul de grâu se prepară, astfel; câteva linguri de grâu (sau
altă cereală) râşnit se pun în apă pentru opt ore, (apoi se fierbe până
se înmoaie bine. Se amestecă cu miere, fructe uscate etc.
La salate se foloseşte un suport pentru restul de ingrediente;
suportul ar fi varza, morcovul ras, conopida. Ia "care se'adaugă,
după gust, hrean ras, ceapă tocata, sfeclă roşie, nuci şi, ca sos, de
exemplu, o lingură suc de lămâie cu o lingură ulei de floarea
soarelui şi o lingură lapte sau. smântână.
Cu privire la fructe, fac precizarea că este bine să consumăm
mai rar pe cele de la arborii nespecifici condiţiilor geografice şi
climatice de la noi, cum sunt bananele, grape-fruitul şi
portocalele, pentru că organismul nostru este, oarecum, adaptat
condiţiilor oferite de zona natală. •
In zilele de dezintoxicare, vom recurge la drenori biliari şi
hepatici (cum este uleiul de măsline - o lingură pe stomacul gol),
respiratori ( infuzie din muguri'de pin sau 1-2 linguri sirop),
renali (infuzie din mătasă de porumb său codiţe de cireşe - o cană
dimineaţa).
Vârstnicul va fi atent să aibă o. cât mai bună digestie .şi de
aceea să consume alimente bogate în celuloză, cum sunt pâinea
integrală, morcovii, merele cu coajă, iar dacă are probleme cu
digestia să *a 2 linguri de tarată de grâu în prima mâncare de
fimineată. . : :
 _____ 74 ____

Dietoterapiaxle dezintoxicare va (i urmată întotdeauna de un

regim de încărcare a organismului cu elementele nutritive
necesare. Nu voi mai reveni asupra acestui regim. Este cel arătat
mai sus pentru zilele de alimentaţie normală.
Ar trebui totuşi, ca vârstnicul să efectueze o data la 2-3 luni, o
cură de 5-10 zile cu fructe sau plante de sezon sau cu ce avem la
îndemână şi ştim ca potenţează organismul şi îl protejează de
anumite boli sau suferinţe. '
Astfel, anul îl vom împărţi în şase cure, începând cu luna
uarie:
1. Cura de lămâi - se începe cu sucul de la o lămâie şi se
continuă, în fiecare zi, cu o lămâie în plus; deci: 2,3,4,5 şi aşa
până la 10, când se ia în descreştere 9,8,7... Sucul va fi băut cu
apă sau suc de mere, în mai multe reprize.
Este indicat pentru scăderea vâscozităţii sângelui, pentru
dizolvarea uraţilor depuşi pe încheieturi; previne ateroscleroza.
2. Ciira Ini Kt/ii~/e: primăvara se taie ramurile înflorite de Ia
toate plantele spinoase, brad, măceş, alun, coacăz etc. Se toacă
mărunt şi o mâna de locătură se fierbe 10 minute într-un litru de
apă; se lasă să stea 10 minute apoi se filtrează. Acest decoct se
bea în aceeaşi zi în mai multe reprize.
Este indicat şi previne: constipaţia, guta, obezitatea,
afecţiunile cardiovasculare.
3. Cum de fi/e de păpădia, timp de 10 zile, se mănâncă zilnic
6 tije de păpădie. Ele se rup cu floare cu tot, acasă se spală bine,
apoi se îndepărtează extremităţile.
Ajută la obezitate, aîeroscieroză, vâri ce, afecţiuni hepatice.
4. Cura da, crudităţi', timp de 5-10 zile se consumă numai
crudităţi sub formă de salate, nimic fiert. In caz extrem se va
consuma o fel iu ţa de pâine cu unt la cele trei mese principale.
5. Cura de struguri'* se începe cu 112 kg repartizat pe cele trei
mese principale şi se va creşte cu câte 1/2 kg pe zi, până se
ajunge la 3 kilograme.
Indicat şi previne: cardiopatii, afecţiuni hepatice şi renale.
6. Cura de grâu încolţii; se consumă timp de 10 zile, la
fiecare masă principală, câte 50 grame de grâu încolţit. Se va ţine
seama de aportul caloric şi ca atare se vor limita celelalte
elemente bogate în calorii.
 _ 7 5 ------
Este un stimulator al activităţii vitale, cu indicaţii la afecţiuni
intestinale şi renale, tumori.
Acum, cred că este necesară o sinteză a celor propuse în
acest capitol.
Deci:
- o alimentaţie cu un aport caloric zilnic de 2400 calorii
pentru bărbaţi şi 2100 calorii pentru femei;
- asigurarea organismului cu vitaminele A, Bl, B2, B6 ; PP, C
şi E prin consumul alimentelor indicate, în special a' uleiului de
soia, drojdiei de bere, fructelor de măceş şi grâului germinat;
- se vor exclude din alimentaţie: carnea de porc, grăsimile
animale, tot ce este conservat, alcoolul, piperul, ardeiul iute,
boiaua;.
- se va limita consumul de carne, zahăr, tot ce este din faină
albă ultra rafinată, cafeaua, sarea;
- alimentaţia zilnică va cuprinde-60% legume şi fructe, parte
sub formă crudă;
- se va exclude prăjitul din prepararea alimentelor;
- se vor bea 1,5-2 litri lichide pe zi, sub formă de apă de la
fântână sau izvor, sucuri si ceaiuri;
- vârstnicul va căuta să aibă o digestie cât mai bună, ţinând
seama de compunerea meselor şi -de alimentele care solicită
sucuri acide sau sucuri bazice;
- nu va mânca obosit, indispus sau nervos;
- va mânca încet, mestecând fiecare înghiţitură;
- îşi va fixa zile de repaus alimentar absolut, numai cu lichide
sau de regim alimentar de cruţare;
; - la 2-3 luni va efectua una din curele recomandate.
Am lăsat la urmă fumatul, deoarece nu este un aliment dar
totuşi fumul de ţigară este introdus conştient de fumător în
organism, provocând afecţiuni cardiovasculare, respiratorii,
cancere, ulcer gastroduodenal ş.a.m.d., aşa că nu pot să-î trec cu
„vederea.
Nu mai insist asupra'nocivităţii acestui.viciu, despre care au
[fost scrise numeroase cărţi şi'mă rezum să propun
vârstnicului-fumător să-l abandoneze.- Ştiu ,că va căuta o mie
de scuze şi jargumente pentru o obişnuinţă de o viaţa, dar nu am
să cedez [Cu voinţă, oricine se poate lăsa de fumat. Unii se lasă de
spaimă.
 ------- 76

când viaţa le este condiţionată de renunţarea ia acest viciu, dar nu

trebuie să ajungă până acolo.,. Deci:
- de mâine ne vom lăsa complet de ftimat (nu prin reducerea
treptată a raţiei de ţigări, metodă ineficientă, ci deodată);
' • - acest „mâine" nu va fi o zi cu probleme, agitată, ploioasă
sau rece, când vom trebui să stăm în casă, ci o zi senină, cu
soare, ca să putem circula "cât mai mult, preferabil în afara
oraşului;
- de mâine vom evita anturajul fumătorilor, adevărate ispite.
De asemenea, localurile şi reuniunile unde se fumează;
- nu vom face declaraţii că ne-am lăsat de fumat decât celor
foarte apropiaţi, din casă, pentru a ne proteja un timp de
agresiunile psiho-morale;
- vom evita alimentele incitante la fumat şi cele amare, cum
sunt cafeaua, berea.
Concret, în ajutorul acestei conduite, vârstnicul, va bea
dimineaţa, pe stomacul gol, o infuzie preparată dintr-o linguriţă
de pedicuţă (brădişor) opărită timp de 10 minute cu 200 ml. apă
fiartă iar în timpul zilei, când îi vine pofta de fumat, va mesteca
cât mai îndelung (după aceea le va scuipa) bucăţelele rădăcină
de obligeană.
De două ori pe zi, timp de 5 minute, va masa cu degetul în
poziţie verticală, energic, în sensul mersului acelor de ceasornic,
punctele de pe cap, arătate în schiţă;
 De asemenea, vârstnicul va folosi autosugestia sau
tratamentul autogen ce-1 veţi găsi în alt capitol.
Voi încheia sfaturile de nutriţie prin a propune vârstnicului ca
lunar, timp de 10-zile, de trei ori pe zi, să bea un păhărel, de
lichior cu următorul preparat (care nu este un panaceu universal,
cum se susţine despre biterul suedez dar îi va menţine tonusul
general şi îl .va proteja de agresiunea agenţilor endogeni şi
exogeni, bineînţeles dacă nu şi-o provoacă singur, din neglijenţă,
nepăsare sau neştiinţă):
fructe de păducel 4 linguri
rădăcină de urzică 3 linguri
fructe măceş 3 linguri
rădăcină păpădie 2 linguri
rădăcină cicoare 2 linguri
fructe armurariu 2 linguri
coaja cmşm fructe anason l lingură
coajă salcie l lingură
Acest amestec de plante se pune i lineură. într-un litru de
alcool şi se lasă la macerat 14 zile, agitându-se de
2-3 ori pe zi, apoi se filtrează şi, din tinctura rezultată, 100 rol.
se'pune într-un litai de vin roşu natural iar după 8 zile preparatul
se poate administra, repet, de trei ori pe zi, între mese,'un păhărel
de lichior.
Restul de tinctura se păstrează ia loc întunecos şi răcoros sau
se poate prepara o cantitate mai mică de tinctura bineînţeles,
respectându-se proporţiile.
 CAPITOLUL VI

PROCEDURI DE GIMNASTICĂ Şi
AUTOCONTROL
Este obligatoriu pentru vârstnic să efectueze zilnic o anumită
gimnastică şi anumite proceduri, în felul acesta îşi va menţine
vigoarea şi autocontrolul. De altfel, această gimnastică şi
proceduri ar trebui efectuate încă din pe"rioada tinereţii, însă,
decât deloc, mai bine şi acum. Dacă se manifesta răbdare şi
perseverenţă rezultatele pozitive nu vor întârzia să se arate.
Dimineaţa, încă din pat, va trebui să rezerve câteva minute
gimnasticii. . , '
_ - din poziţia culcat îşi va întinde cât mai mult extremităţile
(mâinile şi picioarele) în direcţii opuse; - • •
- apoi plasându-şi mâinile strânse pumn sub mijloc, va căuta
să-si bombeze în aşa iei taipul încât să se sprijine pe umeri şi
călcâie.
Atenţie, aceste mişcări vor fi executate fără. efort sau
oboseală. Apoi se va ridica din pat, încet, fiind ştiut că trecerea
bruscă de la poziţia orizontală la cea verticală poate să producă
perturbări, mai ales la cei cu hipertensiune arterială. • Se va
continua gimnastica aşezat pe un taburet:
- va roti braţele, ca o morişcă, în ambele sensuri;
- cu palmele pe ceafa, va roti trunchiul din mijloc, de câteva
ori la dreapta si la stânga;
- palmele unite în dreptul plexului solar le va ridica apoi, fără
să le dezlipească, cât mai sus, deasupra capului;
- tară să mişte braţul, va roti mâna din încheietură la dreapta
şi la stânga.
Apoi, din poziţia în picioare:
- rezemat cu spatele de perete, cu picioarele ceva mai
 80
i
îndepărtate de verticala trupului, îşi va cobori, prin alunecare,
spatele uşor rezemat de perete, rară să mişte picioarele. * l Redau
şi grafic aceste mişcări:
l l' - :

4-ceste câteva mişcări vor fi continuate cu masajul de

revitalizare celulară propus de - doctorul Mihail
Zavergiu-Theodoru. El constă în masare de 30 de ori a fiecărui
centimetru de trup şi de 50 de ori a principalelor încheieturi.
Deoarece exerciţiul implică mai mult timp, va fi împărţit în
două faze: • ' . '
-jprima - dimineaţa când se vor masa braţele şi picioarele; ,
- , a doua, după masă sau seara, când se va masa restul
taipului.
•La.prima fază .se începe cu masajul tălpii piciorului stâng - de
la călcâi spre degete - apoi se trece pe faţa piciorului stâng, pe
spatele picioailui stâng - de jos în sus; la încheieturi se insistă mai
 ___ «t _____
ol

mult, masajul fiind o rotire în sensul mersului acelor de ceasornic;

apoi şoldurile, unde iarăşi masăm sub formă de spirală; trecem
peste pubis la şoldul drept o rotire, faţa piciorului drept, spatele
piciorului drept, de jos în sus, CLI rotirile respective Ia încheieturi,
laba piciorului drept şi talpa acestuia.
- . Trecem la mâna stângă, faţa şi spatele, de la încheietură spre
degete, apoi faţa braţului, xu rotirea la cot, spatele braţului, cu
rotirea Ia col, trecem peste umeri la braţul'drept, partea din faţă,
spatele, masaj de jos în sus, cu rotiri la cot, apoi mâna, masai de la
încheietură înspre degete.
Masajul feţei şi spatelui membrului (mâna sau picior) se poate
face şi concomitent, la picioare folosind ambele mâini, la mână
cuprinzând-o între degetul mare şi arătător al mâinii disponibile.
Mai jos dau sensurile masajului, pentru ambele faze:

In faza a doua, masajul se efectuează după masă sau seara. Se

începe cu creştetul şi ceafa j -în direcţia arătată în schiţe, se
 ____ 82 ------
continuă cu faţa trunchiului şi la urmă spatele trunchiului - sensul
masajului este arătat m schiţe şi ca atare nu are rost să insist '.
asupra lui. . .
în situaţia în care acest masaj nu se poate'efectua, cum este
propus, fiecare cenlimetiu de trup masat de 30 ori şi încheieturile
de 50 ori, el poate fi redus la 10, respectiv 15 ori dar în acest cnz
este bine ca cele două faze să se cumuleze în una singură,
executată fie dimineaţa, fie seara. ' "l
Se mai poate ca acest masaj să fie înlocuit de o frecţie mai
dură, cu o perie aspră din păr de animal, cu coadă lungă astfel
încât zonele din spate ale trupului sa fie atinse cu uşurinţă.
După exerciţiile de gimnastică, masaj sau periere, urmează
toaleta de dimineaţă de la care este bine să nu lipsească - dacă în
baie este o temperatură potrivită -şi procedura nu este
contraindicată.- o spălătură generală, cu apă la temperatura
camerei. Spălătură generală constă ?n trecerea rapidă peste tot
.trupul a unei pânze îmbibate în apă la temperatura camerei
-^durează cel mult 30 secunde- şi apoi se stă în pat 10-15 minute.
In continuare propun o serie de proceduri din care vârstnicul
Iva alege pe cele care îi par mai eficiente şi i se potrivesc mai bine,
(ţinând cont de starea de sănătate şi timpul avut la dispoziţie,
[precum şi alte condiţii.
Rudolf Steiner, iniţiatorul euritmiei medicale, susţine cri.
lanumite sunete au o rezonanţă benefică asupra unor anumite
organe iar dacă sunt însoţite de anumite mişcări sau poziţii,
|această rezonanţă benefică se amplifică.'
Este vorba de sunetele I-E-O-U-A fiecare fiind rostit timp de
7 secunde cu o pauză de 7 secunde între fiecare.
îată si mişcarea ce însoţeşte sunetul respectiv şi organul
căruia i se adresează:
î - creierului, ochilor, urechilor - va fi însoţit de ridicarea
braţului drept în sus, puţin lateral şi coborârea celui stâng în jos,
fmtin lateral, astfel:
 83

E - gâtului, plămânilor - se încrucişează

mâinile pe piept astfel:

O - inimii - cu împreunarea mâinilor în faţă, sub

formă de oval, ca la o îmbrăţişare fără <i> partener,
astfel:

U - organelor abdominale - cu mâinile

lăsate în jos, puţin-lateral, astfel:

A - se adresează mâinilor şi picioarelor -

cu ridicarea mâinilor în sus ca pentru adorare,
astfel:
Euritmia se efectuează timp de câteva minute, de două ori pe
zi, preferabil dimineaţa şi înainte de culcare.
In situaţia că ştim care este organul labil sau chiar afectat
-sunetul respectiv însoţit şi.de mişcarea indicată va fi repetat de
şapte ori, ca de exemplu în cazul unei afecţiuni a ficatului:
I-E-0-U-U-U-U-U-U-U-A
Ca să-şi însuşească o cât mai bună autopercepţie şi
autocontrol al trupului, este necesar ca vârstnicul să efectueze
următoarea procedură:
Culcat pe pat, cu ochii închişi, ciît mai relaxat, va căuta să
simtă:
- începând cu degetele picioarelor şi urcând până la creştet,
va percepe modul în care îmbrăcămintea (pijamaua) ia contact cu
pielea, stabilind senzaţia de răceală, căldura, asprime, moliciune,
etc. - -
- începând cu degetele picioarelor şi urcând până la creştet,
va percepe modul în care trupul ia contact cu salteaua şi eventual
plapuma, stabilind senzaţiile de căldură, asprime, ' greutate
ş.a.m.d.
- pe acelaşi traiect va încerca să vadă în minte conformaţia sa
osoasă;
- apoi cea. musculară;
- apoi, tot de jos în sus, va ;,vedea" organele interne şi modul
 84
cum funcţionează ele - inima cu tot sistemul vascular, creierul cu
centru! nervos etc.-
Pentru unii poate va fj o mică problemă de a „vedea" tocul
unde sunt amplasate organele în propriul lor trup (este o
chestiune de cunoaştere şi de imaginaţie), de aceea dau mai jos
schiţele cu amplasarea principalelor organe pentru orientare:

l. laringe li'2. 8. vezica biliară

tiroida . 9. splina
traheea |4. 10. colon transversal
plămânii • 5. l!. colon ascendent
inima 12. colon descendent
6. ficatul 13. vezica urinara
7. stomacul 14. rinichii
15. prostata

Continuăm procedura:
- în continuare îşi va reprezenta imaginea că face o mişcare a
trupului (deci stând imobil, numai mental) şi îşi va imagina toate
implicaţiile acestei mişcări asupra sistemului osos, muscular,
nervos, circulator, organelor.
 De exemplu: îşi va reprezenta că îşi ridică ambele picioare în
unghi drept; tracţiunea muşchilor după comanda venită de la
siâteinul nervos central, retragerea parţială a sângelui din
picioare, presiunea asupra abdomenului, rinichilor, îngreunare a
respiraţiei, accelerarea ritmului inimii, în măsura în care îşi poate
imagina aceste implicaţii - fără să le epuizeze. Acesta mişcare
imaginară se va repeta de atâtea ori până ce devine cât mai clară şi
apoi se va trece la hfhfhffhfhfhfffff
Procedura pare complicata dar nu este aşa; important este ca
reprezentarea ei aproximativă, să fie considerată ca reală - deci
este vorba şi de un efort de imaginaţie. De altfel, ar putea fi reală
dacă am executa mişcarea şi am avea posibilitatea să vedem ce se
petrece în interiorul trupului nostru. In cazul dat, trebuie însă sa
ne mulţumim doar cu închipuirea mişcărilor.
Procedura' nu solicită mult timp, aşa cum s-ar crede. După
câteva şedinţe „trecerile" mentale se însuşesc şi procedura va
dura cel mult 2-3 minute, fazele succedându-se aşa cum ai trece
palma încet de-a lungul trupului de mai multe ori.
• Vă daţi seama că procedura odată însuşită, practic constă
dintr-o ascultare a mişcărilor ce se petrec în trap. Vom reuşi să
sesizăm mai repede orice dereglare din interiorul nostru, mat
mult chiar, să intervenim atunci când afecţiunea a devenit de
durată. Un suferind de Parkinson, efectuând aceasta procedură
prin care îşi va imagina ca face o anumită mişcare a mâinii, fără ca
aceasta să-i tremure, o va putea executa în realitate cu o mai mare
uşurinţă.
Şi astfel am ajuns la autosugestie., ignorată, fiind considerată
lipsită de eficienţa, pentru simplul fapt că e gratuită; bun nu poate fi
decât un lucru scump!
îmi amintesc de vizita unui medic de faimă, rămas perplex
pentru că nu încasez un onorariu de la bolnavii sau suferinzii ce
mă vizitează.
-— Nu vă daţi seama că astfel înjumătăţiţi efectul remediului
dat? Bolnavul ştie ca,orice medicament costă, ori dacă îl daţi
gratuit, atunci se îndoieşte de eficacitatea lui! Unii nu şi-1 vor
administra!
I-am dat dreptate dar am continuat să refuz orice fel de
recompensă. , ".
 86
Autosugestia este o forţă formidabilă dacă-este folosita cu
încredere, răbdare şi perseverenţă, îmi amintesc ca prin 1984 am
primit o scrisoare de la un bărbat, mic funcţionar, suferind de o
afecţiune, psiho-rnorală, fost ggggggt al câtorva clinici tară să
6bţină un rezultat satisfăcător. A urmaddddddddddffffffffde vreo
doi ani. I-am trimis o serie de remedii şi în ajunul anului nou,
1986, primesc o scrisoare'prin care mă anunţă că se consideră
vindecat şi gata să se reîncadreze în serviciu. După un an mi -a
Scris că totul este în ordine, cu serviciul mergea bine, numai că
i-a rămas un uşor tremurat al mâinilor. Atunci i-am propus ca ,
timp de IO zile, în fiecare seară, la ora 23, să se întindă pe pai, să.
atingă lumina şi 10 minute să privească Ia flacăra candeiei,
gândindu-se la mine. A trebuit să treacă o lună de la terminarea
^tratamentului" pentru a-mi scrie aişinat şi necăjit ca nu l mi-a
putut urma sfatul deoarece, după câteva minute, adormea! In
^chimb, tremuratul mâinilor îi dispăruse. Rezultatul se datora
totalei încrederi ce o avea în spusele mele - asigurarea că mâinile
pu îi vor mai tremura se transformase în autosugestie. ;.
Autosugestia nu pretinde mult timp, doar câteva minute şi nici un
mediu specia!. După ce a fost bine învăţată, poate II ^•fectuată
acasă, I a serviciu, în autobuz, parc, oriunde. j închidem ochii,
adoptăm o po'ziţie cât mai relaxată şi rostim" în minte, de 30-50
ori, cuvânt cu cuvânt, cât mai clar, formula prin care vrem să ne
inducem o anumită stare;
- Mă simt bine şi sunt plin de voinţă;
sau:
- Sunt optimist şi bine dispus;
sau:
- Sunt plin de încredere în forţele mele;
sau:
- Am o digestie bună; «ţ
sau:
- Am un somn adânc şi odihnitor;
- Am voinţă şi m-am lăsat de fumat.
ţ Iată că, prin exemplele jde mai sus, am răspuns la întrebarea:
Ictîm se intervine prin autosugestie în cazul trăsăturilor negaitvc
•!de temperament (pentru melancolic „Sunt plin de voinţă!' 7: la
Icoleric „Sunt calm!"), cum autosugestia ajută pe cel care VKVL sn
 , -- 87 —
se lase de fumat, alcool sau îl ajută în cazul unei boli ştiu
suferinţe.
In cazul bolilor sau suferinţelor autosugestia nu se va efectua
în timpul crizelor.
Deci este bine ca vârstnicul să-şi impună de 2-3 ori pe zi
recurgerea Ia autosugestie, pentru o eventuală corecţie sau pur şi
simplu pentru a se potenţa.
O altă formă de autosugestie este antrenamentul autogen,
propus de J.H. Schultz, având drept scop un m ai bun
autocontrol, relaxarea, perfecţionarea concentrării, îmbunătăţirea
funcţiilor vegetative, îndepărtarea stărilor psihice negative.
Deşi cere răbdare şi este de mai mare durată, îl prezint cu
speranţa că se vor găsi vârstnici dornici să-1 aplice şi îi asigur că
rezultatele vor răsplăti efortul.
De altfel, antrenamentul autogen înlocuieşte, în mare măsură,
procedura privind autopercepţia şi autosugestia şi totodată le dă
posibilitatea de a fi aplicat tară o prea mare pregătire în prealabil.
Deci, cel intersat, aşezat pe un scaun, cu ceafa sprijinită de
spetează, ochii închişi - sau culcat cu picioarele întinse, orientate
spre exterior, relaxat, va rosti în minte cât mai clar, cuvânt cu
cuvânt, următoarele:
- mâna dreaptă îmi este grea (de 6 ori)
- sunt pe'deplin liniştit (o dată)
- mâna stânga îmi este grea (de 6 ori)
-. sunt pe deplin liniştit (o dată)
- mâinile îmi sunt grele ( de 6 ori)
- sunt pe deplin liniştit (o dată)
- piciorul drept îmi este greu (de 6 ori]
- sunt pe deplin liniştit (o dată)
- piciorul stâng îmi este greu (de 6 ori]
- sunt pe deplin liniştit (o dată)
- picioarele îmi sunt grele (de 6 ori)
- sunt pe deplin liniştit (o dată)
- mâinile şi picioarele-îmi sunt greie (de 6 ori)
- sunt pe deplin liniştit (o dată)
jjjjgggggggfffffffllllllltite de 3-5 ori pe zi până când se va simţi,
tntr-adevăr, senzaţia de greutate la extremităţi (este bine ca la
început să recurgă puţin şi la imaginaţie) şi când, la cele de mai sus,
se vor adăuga următoarele:
 gggggggggjjjjjjjmnîmi este caldă (de 6 ori) ' .:'-..
:
-sunt pe deplin liniştit (o dată) '.--.-
- mâna stângă îmi este caldă (de 6 ori) '' ' . . - . = '
- sunt pe deplin liniştit (o dată)
- mâinile îmi sunt calde (de 6 ori)
- sunt pe deplin liniştit (o dată)
- piciorul drept îmi este cald (de 6 ori) ' •
- sunt pe deplin liniştit (o dată)
- piciorul stâng îmi este cald ( de 6 ori)
.1- sunt pe deplin liniştit (o dată)
'* picioarele îmi sunt calde (de 6 ori) '- sunt.pe deplin
liniştit (o dată) '";: - mâinile şi picioarele îmi sunt
calde (de 6 ori)
- sunt pe deplin liniştit (o dată)
După ce senzaţiile de greutate şi căldură la extremităţi au fost
realizate, se ve repeta această formulă de 2-3 ori pe zi: .-
- mâna dreaptă îmi este grea şi caldă (de 6 ori)
- mâna stângă îmi este grea şi caldă (de 6 ori)
- sunt pe deplin stăpân pe mine (o dată)
• - piciorul drept îmi este greu şi cald (de 6 ori) i -
piciorul stâng îmi este greu şi cald (de 6 ori)
j- sunt pe deplin stăpân pe mine (o dată) •. .
')- mâinile şi picioarele îmi sunt grele şi calde (de 6 ori)
| sunt pe deplin stăpân pe mine (o dată)
După o perioadă de timp (câteva zile sau săptămâni, depinde
de cel în cauză), când senzaţiile de greutate şi căldură apar
spontan în momentul când sunt gândite şi persistă, se trece hi o
nouă formulă de antrenament, în sensul că se adaugă cele ce
urmează (formulele privind senzaţiile de greutate şi căldură vor fi
rostite numai de trei ori);
- mâinile şi picioarele îmi sunt grele şi calde (de 3" ori)
» sunt pe deplin stăpân pe mine (o dată)
Şi apoi: ' '. »
- inima îmi bate liniştit (de 3 ori)
4> sunt pe deplin stăpân pe mine (o dată)
- respiraţia îmi este liniştită, şi profundă (de 3.ori)
- sunt pe deplin stăpân pe mine (o dată) . -•-•.-
- simt Ia plexul solar o căldură plăcută (de 3 ori) •
 - sunt pe deplin stăpân pe mine (o dată)
- simt răcoare la frunte (de 3 ori)
- sunt pe deplin stăpân pe mine (o dată)
Această formulă de antrenament autogen va fi
acum încolo de 2-3 ori pe zi. Dacă timpul nu permite, atunci
rostită o singură dată, dimineaţa, la trezire.
Dacă cel în cauză suferă de o boală şi dacă realizează
senzaţiile de greutate şi'căldură, atunci, va introduce în ultima
parte a antrenamentului formula privind afecţiunea sa (înlocuind
pe cea care se adresează inimii, respiraţiei, cu cea adecvată
situaţiei) cum ar fi: -
- am o digestie bună;
- inima îmi funcţionează normal;
- am o tensiune arterială normală ş.a.m.d.
Astfel, am ajuns la ultima procedură'pe care aş vrea să o
propun vârstnicului, numită vizualizare. Ea constă în
reproducerea mentală a unei anumite stări sau situaţii- Formele de
vizualizare sunt mai multe dar mă voi opri.la cea mai -simplă.
Odată învăţată, ea permite aplicarea cu uşurinţă şi a celorlalte.
Aşezat pe un scaun, piciorul drept peste piciorul stâng, mâna
stângă în palma celei drepte, cât mai relaxat, cu ochii închişi, cel în
cauză îşi va imagina că deasupra sa, în atmosferă, este un glob
enorm, auriu, din care iradiază spre pământ raze aurii. Cu
inspiraţia ne imaginăm că am captat una din raze ce ne pătrunde
prin creştet în trup, umplându-l cu o energie caldă, aurie,
revigorantă. Reţinem cât mai mult respiraţia şi odată cu ea,
această energie în trup şi apoi, odată cu expiraţia expulzăm
această energie prin piciorul stâng în pământ. Pe toată durata
expiraţiei ea se va scurge în pământ ca un lichid. Reluăm
procedura şi inspirând atragem o altă rază în trup, prin creştet. Şi
tot astfel de 8-10 ori.
Cineva poate o să fie nedumerit că propun o astfel de
procedură, dar îl asigur că -are efecte benefice asupra trupului
sănătos şi asupra celui afectat de o. boală sau suferinţă (în cazul
acesta energia urmând să fie concentrată, mental, în zona
organului afectat).
' De la început, vizualizarea nu va fi realizată în condiţii bune,
imaginea va fi confuză, de scurtă durată, vor apărea imagini
 parazit, însă, în asemenea cazuri trebuie să ne concentrăm atenţia
asupra unei respiraţii cât mai egale şi profunde şi apoi să revenim la
procedură. Cu răbdare şi perseverenţă, în funcţie de
concentrarea şi imaginaţia fiecăruia, vizualizarea va deveni din ce
jîn ce mai clară şi de durată- Trebuie să fac precizarea că tehnica
[vizualizării se aplică şi la meditaţia transcedentală despre care voi
[scrie în capitolul clestirfat dialogului cu Divinitatea.
„Bine, bine, mă va întreba un vârstnic, dar cine poate aplica
[zilnic cele propuse în acest capitol!?1'
Nu propun aplicarea concomitentă a procedurilor enumerate
şi explicate până aici.
Zilnic, este obligatorie gimnastica şi spălătura generală, apoi
:ccl în cauză va alege una din procedurile pe care Ic propun şi o
'va efectua cu seriozitate un timp, după care va trece la alta, dar
se poate ca aceste proceduri să le eşaloneze pe zilele săptămânii,
cum ar fi de exemplu:
- luni; euritmie (sau antrenament autogen) şi autosugestie;
- marţi; autopercepţie şi vizualizare;
- miercuri: masaj de revitalizare;
-joi: euritmie (sau antrenament autogen);
- vineri: autopercepţie etc.
- sâmbătă: masaj de revitalizare;
- duminică: euritmie etc.
In cazul acesta este bine să-şi întocmească un grafic în mai
multe exemplare şi să-1 afişeze în casă.
Vă asigur că, bine alese şi asociate, procedurile propuse, în
totalitate, nu solicită zilnic mai mult de 30-45 minute, timp
derizoriu faţă de efectele pozitive resimţite.
Gândindu-mă că, poate, şi unii tineri sau adulţi vor citi aceste
rânduri, îi sfătuiesc să pună în practică procedurile. Vor fi astfel
mai bine pregătitţi pentru vârsta a treia, cât şi pentru examenul
final. - .
 CAPITOLUL VII

ÎNDELETNICIRILE VÂRSTNICULUI
Cu intenţia de a vedea modul în care vârstnicii îşi ocupă
impui, am avut cu câţiva, scurte convorbiri.
— Ce să fac? Nu pot să stau acasă - îmi spune unul din
obişnuiţii ocupanţi ai băncilor din faţa catedralei.
— Dar ştiu că aveţi.acasă o grădiniţă 9 Câte nu sunt de făcut
acolo?
i — Atunci baba mea ce va face9
Deci „baba"- îi face mâncare, curăţenie în casă., spală rufele şi
vede de .grădină! Timpul ei este în într.egime ocupat. Nu şi-a
rezervat un minut de răgaz pentai dânsa!
— Vin în oraş ca să mai aflu noutăţi, îmi spune altul, care
* * l *-.&: a fc!&-.,y

bate tară întrerupere caldarâmul.

— Radio, televizor, gazete nu aveţi?
— Am, cum să nu am9
— Atunci?
— Mai vorbim de una, de alta şi aşa îmi trece timpuhj
întâlnesc şi un vârstnic cu timpul foarte măsurat:
— Păi, dimineaţa fac cumpărăturile, apoi duc nepotul la
grădiniţă, când mă întorc î! scot pe celălalt nepot la .aer curat,
urmează prânzul, mă odihnesc puţin şi mă duc să-1 aduc pe nepot
de la grădiniţă, mai mult nu pot pentru că deja sunt frânt...
—- Nepoţii stau la domnia voastră? /'
. — Unde să stea? Părinţii lor, amândoi, au servici. înţelegeţi?
[Din când în când mai trec să-i vadă...
— Şi soţia?
— Are şi ea destule pe cap! Ca sa îngrijeşti doi copii!
Vârstnicul următor este tot foarte ocupat dar în alt fel:
— Am fost Ia magazinul de pe Obor sa cumpăr pâine
proaspătă şi acum mă duc la'piaţa mică să cumpăr ceva fructe.
 ;
_____ 92 ____ '
'unt rrfei ieftine, îmi spune grăbit.
— Apoi1?
— Apoi mă duc la piaţa mare să cumpăr nişte cartofi.
— Şi apoi?
— Apoi - mă priveşte pieziş, mă duc să iau prânzul.
-— Şi dupâ-amiaza vă rămâne a dumneavoastră, nu?
:— După masă trebuie să dau o fugă până la magazinul de la
*âfa, unde se aduc mezeluri proaspete.
Asta o faceţi în fiecare zi?
Desigur! Tot timpul sunt în mişcare.
Câţi sunteţi în casă?
Pai, eu şi soţia,.,
Bănuiesc că vă aprovizionaţi în cantităţi mici; de ce nu o
faceţi pentru mai multe zile?
— Şi atunci ce să fac acasă? Aşa, îmi mai trece timpul...
De două sau de trei- ori pe zi îl văd trecând prin faţa blocului,
tacticos, spre crâşmă, ca să bea un rachiu.
— Sunteţi ca ceasul...
— Nu se poate altfel."Dacă întârzii un minut stomacul începe
să facă pe nebunul, îşi cere porţia.
-— Şi vă face bine9
— Cum sa nu-mi facă? Rachiul dezinfectează totul.
Ştiu de la vecinii lui că, după ce îşi ia porţia, se culcă şi
doarme până la prânz, apoi mănâncă ce apucă şi după masă iarăşi
merge să-şi ia porţia. Dacă se trezeşte înainte de apusul soarelui
face şi aî treilea drum.
— Nu ar fi mai simplu şi mai ieftin să luaţi o sticlă ca să aveţi
rachiu în casă? îl ispitesc eu.
—- Nu, am încercat şi nu merge. Dacă am un litru, atunci un
litru beau! Pensia mea nu ar ajunge... Dar aşa o iau cu porţia. Şi
aşa am şi o ocupaţie.
Cunosc pe cineva care nu are nevoie de rachiu ca să-şi
doarmă viaţa, deoarece şi .aşa doarme până la .ora 11, apoi
mănâncă şi o ia de la capăt.' Intr-adevăr, citeşte până îl prinde
somnul. '
— Sunteţi bolnav?
— Plictisit. . '.
— De ce? - . • . . -
 - —— 93 —

— De tot... , "
— Aveţi vreo preocupare?
— Când am ieşit la pensie m-am hotărât să'las totul . Să nu
mă doară capul de nimica, îmi răspunde cu un fel. de
superioritate.
In schimb, mai cunosc alt vârstnic, cu o mică gospodărie,
compusă din casă, grădiniţă, câteva straturi, cinci pomi fructiferi
şi patru găini. Munceşte de dimineaţa până seara, când cade frânt
de oboseală.
— La o gospodărie sunt multe de făcut, prin curte. Mai dă de
mâncare la găini, la pisică şi câine, mai bate un cui acolo, altul
dincolo, pliveşte, udă straturile, câte nu sunt de făcut într -o
gospodărie?
Intr-adevăr bate un cui acolo, altul dincolo, dar nimic nu face.
temeinic, aşa că a doua zi trebuie să o ia de la început. Este o
activitate superficială şi fără spor,'dar omul nostru se complace în
ea, pentru că îi umple timpul şi se poate lăuda că nu stă degeaba
nici o clipă. , . .•
— Fără muncă nu se poate! Munceşti ai, nu munceşti nu ai! -
face dânsul elogiul muncii.
„Mutica este o biruinţă asupra biologicului, c sfântă, dar
Irehirie să muncim ca jtişte artişti nu ca ?iişte sclavi" - scrie
părintele Paul Marc,.
'—Duminica mergeţi la biserică 0 - îl întreb.
— Duminică mă odihnesc.... Dumnezeu vede cât sunt de
obosit!
Nu pot să trec cu vederea peste cei ocupaţi cu tămăduirea
bolilor şi suferinţelor. Ii găsesc Ia policlinică. Aşteaptă pe bănci
rândul la medic şi povestesc, unii chiar cu o ascunsă satisfacţie,
cum sunt chinuiţi de afecţiunile respective. Cu bună ştiinţă
exagerează puţin gravitatea lor.
— Azi noapte nu am închis un ochi, mă asigură o femeie al
cărei chip odihnit o contrazice.
— Vin pentru a treia. oară. în săptămâna asta...
Medicamentele nu îmi fac bine. Simt o amărală în gură, rosteşte
un vârstnic mărunţel şi agitat.
— Aştept să-I întreb pe doctor de câte. ori pe. zi să iau
pastilele... Am uitat ce mi-a spus!
 Din discuţiile cu aceştia îmi dau seama că viaţa lor oscilează _
tre casă şi policlinica. U' Desigur, aţi observat că până acum- m-am
referit mai mult hi bărbaţi, fără intenţie, Aşas-a nimerit.
— Ce fac 9 - îmi răspunde o doamnă de 72 ani. Robotesc
toata ziua, de dimineaţa până seara. Cumpărăturile, gătitul,
curăţenia, spălatul... Seara adorm în lata televizorului.
— Dar soţul nu vă ajută9
— Dânsul este numai cu televizorul şi ziarul... Nu pune
mâna pe absolut nimic! Spune că nu sunt treburi pentru un
bărbat...
Intr-adevăr, mai există astfel de soţi, cu mentalitatea
caracteristică gospodarului mărunt la marginea oraşului, deci nici
ţăran, nici târgoveţ. Concepţia lor este că soţia trebuie sa-i fie
slujnică.
— La sora mea este altă situaţie, continuă doamna. Ea, ca şi
mine, roboteşte toată ziua tară ca bărbatul ei să pună mâna pe
ceva dar, de data aceasta, nu pentru că se consideră şef în casă, ci-
pentru că nu se pricepe la nimica. Pe ce pune mâna, strică! Nu
poate bate un cui în perete! Dacă se apucă de curăţat cartofi, se
taie la deget! Dacă îl pui să stea lângă cratiţa cu lapte, poţi fi
sigură că va da în foc...
— Nu se pricepe sau nu are nici un interes?
— Se pare că aveţi dreptate. Face pe prostul, ca să fie lăsat în
pace... Aşa că eu şi sora mea trebuie*sâ ne ocupăm de toate. .Nu
avem ce face. Nu putem suporta să ne mănânce praful şi puricii
ca pe..., nu mai spun cine, care toată ziua nu face decât să umble
pe la vecine, să ducă vorbele din apartament în apartament şi
farfuriile stau nespălate de trei zile...
— Tot pensionară? • .
— Tot.
Iată că fără să vreau am notat trei moduri de trecere al
impului.
Cred că este bine să mă opresc, pentru că se pot trage câteva|
concluzii asupra modului cum îşi ocupă vârstnicii timpul:
- stând degeaba şi lăsând pe alţii să se ocupe de dânşii;
-.satisfăcându-şi dorinţele minore, capricii chiar;
l devenind sluga altora;
 95-
- devenind sluga afecţiunii de care suferă;
- muncind dezordonat şi rară eficienţă;
- înecându-şi timpul în alcool sau somn.
Desigur, v-aţi dat seama, aceste cazuri prezentate siib'formă
de concluzie fac parte dintr-o serie de exemple negative şi ele
necesită introducerea unui corectiv în modul de viaţă.
Se pare că s-a generalizat părerea despre pensionari că ar ÎL
7ntr-un fel, handicapaţi, dacă mi fizic, atunci mental aproape
sigur! Altă alternativă ar fi că a ieşit la pensie, fără a avea dreptul,
recurgând la relaţii, aşa cum. unii procedează astăzi; iar în acest
caz handicapul lor este moral.
Ţin minte că, după pensionare, cunoştinţele mele mai tinere mi
se adresau pe un ton de protectoare compătimire: • — Ce mai
faceţi, domnule Paşcanu?
— Ce să fac, bine...
— Nu vă este dor de serviciu 9 In spatele întrebării se mai
ascundea una: dacă nu regret că am schimbat un salariu bun cu o
pensie modestă.

— Şi cu schimbarea asta de la activitate la... nu vă pare grea9

— în nici un caz! Eu îmi continui activitatea poate mai intens
pentru că o fac cu mai.multă plăcere, şi nu în folosul statului ci al
oamenilor.
Semnarea cererii de pensionare aşadar nu constituie o
recunoaştere a inutilităţii tale, ci dorinţa de a întrerupe o anumită
activitate pentru alta! E bine să ştim că avem în preajmă vârstnici şi
longevivi de ia care avem multe de învăţat, deşi nu sunt
familiarizaţi cu ultimul tip de calculatoare. Vârsta a treia nu
înseamnă numai o acumulare de date şi experienţe dar şi
posibilitatea de a utiliza o unealtă de care puţini tineri şi adulţi au
parte; spiritul. Bineînţeles, când acesta este amplu şi bogat. Să
reţinem că spiritul la vârsta a treia este un instrument de
cunoaştere superior simţurilor noastre şi raţiunii - dar despre
aceasta voi scrie în alt capitol.
Michelangelo a sculptat până la vârsta de 89 ani. ^rturo
Toscanini abia ia 87 ani a depus bagheta de dirijor, Giuseppe
Verdi a compus până la o vârstă înaintată. La 88 ani, Samuel
Hahnemann se ocupă de homeopatie. II pot cita şi pe Edinson şi
 96
pe mulţi alţi oameni de ştiinţă, cultură şi arta care au creai la
vârste înaintate. Este o eroare credinţa unora că bătrâneţea nu
este creatoare şi, ce-i mai grav, mulţi vârstnici sunt convinşi do
aceasta.
Trebuie să înţelegem că, în momentul când am gândit; „Nu
mai sunt bun de nimic! 1 -' (deşi avem aptitudinile şi forţele
necesare creaţiei), am devenit ca atare. Am scris ceva mai încolo
că bătrâneţea este un sentiment.
Să revin însă la cazurile date la începutul capitolului şi să
prezint un punct de vedere despre corectivul necesar şi voi
începe cu un citat al părintelui Paul Marc: „Dumnezeu ti-a da! o
nonei zi. Să alba o valoare cal mai mare. Aceasla depinde de
tine. Nu ui/a că toiul esle înregistrat, aceasta fiind într-atfcvăr
partea tragică a vieţii". '
Ca să traduc citatul adaug: zilnic, vârstnicul trebuîe,să
dialogheze cu Divinitatea şi să-şi rezerve timp pentru rugăciune,
meditaţie, participare la liturghie, pentru faptele bune, faţă de toţi
oamenii şi nu numai faţă de anumite persoane.
Nu sunt împotriva creşterii nepoţilor, dar preocuparea să nu
devină un mod de viaţă sau mai bine zis, o renunţare la viaţa
noastră şi o neglijare a obligaţiilor faţă de propria persoană, fală
de suflet şi spirit. Să ajutăm pe copiii noştri, dar să nu ne lăsăm
rechiziţionaţi. Să fim disponibili şi faţă de ceilalţi din jur şi să nu
uitam niciodată că mai sunt alţii cu adevărat necăjiţi în
comparaţie cu copiii noştri.
— Ce tot umblă la biserică? - îmi spunea un inginer. Am şi eu o
duminică liberă şi iatl că-mi aduce copiii pe cap!
M-am cutremurat! Este o mare greşeală! şi, fără îndoială, nu.
Va fi lipsită de repercusiuni; odată că îşi împiedică părinţii în
dialogul lor cu Divinitatea, a doua oară pentru că domnul
inginer, în felul acesta, îşi consolidează eu l inferior, cu urmările, pe
care le cunoaştem.
Vârstnicilor care îşi pierd timpul pe băncile din parcuri, pe la
colţurile de stradă, în pat sau prin crâşme, le reamintesc de citatul de
mai sus - să nu irosească un timp atât. de fjreţios pentru yiitoarea
lor existenţă, ci să-1 valorifice prin fapte, aşa cum
sratuieşte-.Josemaria Escriva de Balaguer y Abăs ,, în fiecare clipa
strtnhtieşfe-fe să răspunzi la ce~ii cere Dumnezeu; fii hotarul
 / -_.. . •>
07i -_.

,să-l iubeşti prin fapte. Prin fapte mărunte dar fără a ncg/i/ct
vreuna dhi c/c". Un astfel de mod de viaţa este accesibil oricui,
oricât de lipsit de aptitudini, posibilităţi şi energie ar fi omul.
Cu privire la vârstnicii preocupaţi de treburi secundare, numai
ca să-şi umple timpul, trebuie să înţeleagă că pâinea proaspătă,
brânza ieftină nu sunt mai importante decât realizarea
principalului scop al vieţii, amplificarea şi îmbogăţirea spiritului
prin dialog cu Divinitatea, mai ales că examenul se apropie şi nu se
ştie clipa când se vor trezi în faţa „comisiei". Pâinea rumenită,
brânza ieftină, legumele proaspete sunt bune, dar procurarea lor
nu trebuie sa devină un scop în sine.
Bolnavii şi suferinzii, care se învârt în jurul policlinicilor şi al
propriului trup, trebuie să înţeleagă, chiar dacă voi fi puţin prea
dur-, că sunt alţii în situaţii mult mai grave, cu puţine zile rămase de
trăit. Cu demnitate, să caute să se vindece sau să-şi amelioreze
suferinţa, fără a pretinde compătimirea celor din jur, fără să 'se
indigneze dacă nu .sunt compătimiţi.. Pentru a realiza toate
acestea este bine să aplice reţeta lui Josemaria Escriva de
Balaguer y Abăs şi anume: „Nu mă gandc.sc la problemele 'inele,
pcnfru ca nu îmi rămâne timp pred nwlf".- Deci, să fini
disponibili mai mult faţă de necazurile şi suferinţele altora - tară a
aminti de,cele personale. Se ştie că Dumnezeu le cunoaşte
necazurile şi că atât mai pozitivă şi rapidă va fi intervenţia Sa cu cât
va vedea că şi ei sunt disponibili faţă de necazurile altora. Am mai
scris undeva că Dumnezeu are o singură ambiţie: să nu fie
întrecut m generozitate.
Celor care trebăluiesc toată ziulica le propun să se gândească
dacă nu cumva, lipsa dialogului cu Divinitatea îi lipseşte de un
spirit viguros şi, implicit, de înţelepciunea de a cântări bine ce fac
sau nu fac şi de aici o muncă fără spor şi finalitate.
Iar gospodinelor (obligate să-şi asume toate muncile din casă)
le dau sfătui să renunţe de a se transforma în roboţi şi, pe măsură ce
soţii lor vor accepta să le ajute, vor deveni mai libere şi să se ocupe
de cultivarea spiritului. Să nu se sperie că soţii le vor muri de
foame. Un post de câteva zile nu le va strica. Este singurul mijloc
- sfaturile teoretice adresate bărbaţilor sunt lipsite de eficienţă.
Deci să ne întrebuinţăm mai bine timpul şi să ne facem timp
pentru o mai bună întrebuinţare a acestuia.
 -------98 —'

Orice vârstnic trebuie să tic încredinţat că poate fi util.

[celorlalţi, daca ştie să aleagă căile şi nu ignoră sau subapreciază
jfaptele mici. Doar cele mari, cu rezonanţă spirituală şi socială, tot
Idin fapte mici sunt compuse. Să fie convins că are obligaţia faţă de
sine însuşi şi laî'ă de cei din jur, să se păstreze cal mai viguros si
lucid. In primul rând pentru a nu deveni o povară, pentru ceilalţi
şi în al doilea pentru a amâna cât mai mult prezentarea la marele
examen, amânare care nu este destinată decât unei mai bune
pregătiri pentru trecerea acestuia. Fiecare minut trebuie valorificat
cât mai bine, şi nu irosit pe demersuri laterale realizării adevăratului
scop ai vieţii.
Ceva mai sus am sens despre sănătatea fizică si mentală.
Revin la recomandările tăcute în capitolul destinat procedurilor
de gimnastică, respiraţie, autocontrol şi vizualizare.
Ştim bine că sedentarismul este cauza multor afecţiuni şi în
specia! celor cardiovasculare, de aceea este bine ca vârstnicul să
tacă cât mai multă mişcare. Nu contest efectul benefic al
alergărilor la piaţă, magazine, dar trebuie să remarc că apar şi o
serie de factori stresanti. ctim sunt statul la coadă, târguiala,
discuţii în contradictoriu, graba, poluarea. Iată de ce propun o
mişcare lipsită de astfel de agenţi agresivi, respectiv mersul pe
distanţe mari, în zonele-din afara oraşului, cu atenţia îndreptată
înspre frumosul din natură tot atât de necesar ca şi hrana.
Metabolismul celular are nevoie permanent de oxigen pentru
buna desfăşurare a proceselor oxidative care stau la baza vieţii.
Dacă un adult are nevoie de circa 1-1,5 kg alimente şi 1,5-2 litri
de lichide zilnic, aerul îi este necesar în proporţie de .12 metri
cubi. In condiţiile vieţii urbane, mai ales, acest aer conţine
impurităţi., fiind departe de a fi curat şi proaspăt. Iată de ce insist
pentru mersul în zonele din afara oraşului, unde întruneşte aceste
condiţii. Bineînţeles că nu mă refer la zone unde poluarea aerului
este de o proporţie catastrofică.
Să mergem, deci, cât mai des în spaţiile deschise pentru a
respira aer.curat şi proaspăt.. Se vorbeşte mult de infiuenia ionilor
negativi în prelungirea vieţii şi păstrarea sănătăţii, ci asigurând
ijitn.Hiri respiratorii şi cardiacc-'-revigorante, stări calmante, somn
Ijhiştiu bună dispoziţie. Aşadar cât mai des în afara oraşului, pe
marginea apelor curgătoare, în crânguri sau păduri! Silvotera-pia
 .. _'_ .- 90 --— -

este foarte eficienta în cazul unor afecţiuni. Aerul de padini

conţine un număr apreciabil de ioni negativi, adevărate vitamine:
Pădurea produce fltocile, emanaţii ale frunzelor., mimurilor,
scoarţei arborilor, mai aie? stejari şi mesteceni, care distrun
numeroşi microbi. Prin linişlea şi zgomotele ei plăcute uste un
bun medicament împotriva .stresului zilnic. Trecerea succesiva
'prin zone de umbră şi lumină are efecte stimulatoare asupra
organismului. Ca să nu mai vorbim de frumuseţea pădurii, cum de
altfel sunt toate spaţiile deschise, cu un important efect pozitiv
asupra sufletului!
Mersul pe1 jos, sau dacă vieţi plimbarea într-un ritm de 2-4
km pe oră,-în funcţie de vârstă şi putere,'va fi efectuat cu pauze
de 10 minute la-50 minute de mers iar la destinaţie se va lua o
pauză, mai mare, în funcţie de timpul avut la dispoziţie.
CAI ocazia pauzelor mai mari de ia capătul plimbărilor, putem
face o scurtă şedinţă de aeroterapie, adică să ne expunem trupul
timp de 5-10 minute, total'sau parţial dezgolit, la contactul cu
aerul, având însă grijă ca piulea să fie bine Uscată şi locul ferit de
curenţi de aer rece.
Dacă dorim să recurgem la aeroterapia propriu zisă, atunci
vom începe cu un timp de expunere de 5-10 minute şi progresiv
ii vom mări până la 2 ore, în acest caz, expunerea se va face vara
între orele 5-7 apoi 18-20, iar primăvara şi toamna în l re orele
10-..13. Cred di nu este cazul să precizez ca aeroterapia se face la
umbră şi numai în poziţie statică. ef

Fiind vorba de mişcare sunt obligai să mă opresc puţin asupra

acţiunii razelor solare. Vârstnicul se va feri de expuneri în zilele
cu soare puternic şi, dacă este silit să o facă, drumul să fie de
scurtă durată şi cu capul protejat- '
Personal, nu recomand vârstnicilor să recurgă ia hclioterapic şi
mai ales la cea totală. Totuşi, în anumite cazuri, se pot face
expuneri parţiale la soare, de câteva minute, a zonei afectate,
restul trupului protejându-se cu un--cearşaf. La ţară, am văzut de
multe ori vârstnici, aşezaţi pe prispa caselor, sorindu-şi picioarele
dezvelite până la genunchi dar cu restul ttupului în umbra"
slreaşinei. Este un fel de încărcare cu energie solară; din când în
când să le urmăm exemplul. Rezerva-mea faţa de helioterapie,
mai ales la vârstnici., se datorează constatării ca o .expunere nuu
 „__ 100—-
p
ţfelungată la soare slăbeşte, apare riscul unor degradări ale
tiiicturii epidermei şi faptului că pe timp însorit iradiaţiile sunt
tttîi puternice.
Cineva care este înclinat să aibă de pe urma tuturor
demersurilor sale rezultate practice, poale mă va întreba:
Bine, bine, sunt convins de importanţa plimbărilor, a
aetjoterapiei şi a celorlalte recomandări; totuşi, toate acestea
iqcesită câteva ore pe ?.i...
Ii răspund că un cnşîig mai mare decât sănătatea nu există.
Totuşi, aceste evadări în aer cura t întăresc rezistenţa
organismului, întăresc inima şi plămânii, îmbunătăţesc digestia şi
tranzitul intestinal. Putem adăuga şi îndeletniciri aducătoare de
foloase. De exemplu, mă refer la recoltarea plantelor medicinale.
Cu ocazia plimbărilor noastre, în afara oraşului, putem
recolta plante medicinale, conform unui calendar întocmit pe tot

Ianuarie ^-fructe de ienupăr, vase

Februarie = la fel" •
Martie = rădăcină de brusture, scoarţă de- castan sălbatec,
scoarţă de cruşin, rizomi de frigă, rizomi de nalbă mare, nzomi de
obligeană, rizomi de pir, rădăcină de urzică, frunze de
plămânăricâ, flori de podbal
''•• Aprilie = o parte din plantele din martie,-apoi flori de castan,
scoarţă de călin, flori de ciuboţica cucului, frunze şi flori de
lăcrămioară, frunze şi flori de păducel, frunze de podbal, plantă
păpădie, plantă rostopască, plantă traista ciobanului, plantă, flori
urzică moartă
i- Mai = o parte din cele arătate în martie şi aprilie, apoi, plantă
cjifnbrişor, plantă coada racului, flori, de mac roşu, frunze de
mentă, flori, de'muşeţel, flori de nalbă mare, frunze de nuc,
frunze de pătlagină, flori de soc, plantă trei-fraţi-pătaţi, plantă
volbură
Iunie = o parte din plantele arătate în lunile trecute, apoi
plantă anghinare, flori arnică, plantă şi flori coada şoricelului,
plantă frag, flori gălbenele, plantă isop, flori de levănţică, flori şi
plantă mentă, plantă mur, plantă pelin, plantă roîniţă, flori, şi
plantă sulfină, plantă sunătoare, plantă talpa gâştii, flori de tei.
Iulie = parte din cele arătate, apoi planta sovârf, plantă
 —„ toi -------

ţintaură, flori de luminărică, fructe de chimen, plantă coada

calului, frunze şi fructe de afin, fructe anason, fructe de căline,
plantă cicoare, fructe fenicul
August = din cele arătate şi fructe de cătină, plantă hamei,
fructe de măceş
Septembrie = parte din cele arătate, apoi fructe de păducel,
fructe soc, rizom revent, frunze merişor
' Octombrie = mică parte din cele arătate mai sus, apoi fructe
porumbar
Noiembrie = rădăcină, rizomi odolean.
Acest calendar cuprinde doar plantele -mai cunoscute şi,
bineînţeles, nu toate pot fi găsite în zona unde locuieşte cititorul.
Cât priveşte întrebarea că nu le cunoaşte, îl'sfătuiesc să consulte
un atlas botanic,- să facă schiţe colorate eventual şi să apeleze la
experienţa celor care trăiesc în mediul respectiv. Şi una şi alta îi
vor fi deosebit de utile. Urmează uscarea şi depozitarea acestor
plante. Astfel plimbările noastre îşi' vor găsi şi o justificare din
punct de vedere financiar. Ştim bine că plantele medicinale la ora
actuală sunt destul de scumpe. Astfel, vom avea fitofarmacia
realizată de noi la care vom apela, dacă este cazul, să ne tratăm pe
noi sau pe alţii.
Dar, aceste plimbări mai pot cuprinde şi o serie de activităţi
de creaţie. Ajuns la destinaţie, repausul îl putem transforma într-o
relaxantă activitate de creaţie. Putem desena, picta, modela în lut,
face schiţe, ciopli în lemn, să culegem materiale ca: frunze,
pietricele, muşchi, scoarţă de copaci etc, cu ajutorul cărora,
acasă, să facem diferite colaje.
Este bine să ne continuăm sau să redescoperim talente pe
care le-am avut în copilărie şi tinereţe, pentru a crea ceva frumos.
Nu este necesar să creăm adevărate opere de artă, dar nici să nu
excludem această posibilitate. Principalul e să avem ambiţia de a
crea din ce în ce mai bine. Acest act de creaţie ne va da mai
multă încredere în noi, ambiţia de a crea din ce în ce mai bine şi ne
va proiecta într-un viitor mult mai îndepărtat decât biologicul. Ne va
învăţa să ne stăpânim, să ne controlăm mişcările pentru a răspunde
mai bine şi mai prompt comenzilor mentale. In sfârşit, vom
dobândi un mai bun echilibru psiho-moral.
S-ar putea ca aceste lucrări să capete o valoare şi dăruite să
 __„, I no „__
—- i \j —

Reprezinte o bucurie atât pentru cel ce da cât şi pentru cel ce Ic

primeşte. Nu poate fi exclusa nici vânzarea lor pentru întregirea
ijveniturilor, ia foarte mulţi suhmodeste. Cunosc un vârstnic care
bxecuta şi vinde colaje executate din framncnic d e reviste
M - " ^ • *

ijc-olorate, peste care aplică scoarţă de arbore, muşchi, pietricele,

piisip. Altul' care, din anumite crengi uscate, degajează anumite
porţiuni şi realizează mici bibelouri.
j S-ar putea, să ni se spună că am dai în mintea copiilor acum'la
bătrâneţe. Să ne vedem de treabă! Viaţa noastră v;i capătă un
jsens, sentimentul utilităţii prin creaţie. Atât şi-i de ajuns.
Privitor la, plimbări, este indicat să fi c lacutc. dacă nu zilnic,
îatunci de cel puţin 2 ori pe săptămână.
j Este bine ca la aceste plimbări să mai antrenaţi o persoană
apropiată, din motive de securitate dar şi pentru a avea cu cine
schimba o vorbă. Cea mai indicată persoană ar fi soţia sau soţul
dumneavoastră, după caz.
De altfel, tot ce propun în această lucrare .se adresează în
aceeaşi măsură soţului şi soţiei, amândoi trebuind să aibă câte un
jeu superior, un spirit amplu şi bogat şi amândoi trebuind să
[absolve marele examen ce-i aşteaptă.
i Unu susţin că fac mişcare mergând la pescuit sau vânat. Nu
icontest această mişcare dar. am o' mare rezervă faţă de
îndeletnicirile sângeroase pentru că a ucide un animal din plăcere
jeste ceva imoral. De altfel pe pescari şi vânători nu prea îi vezi în
biserică,. .
Plimbarea, cum spun unii, este un fel de odihnă propriu zisă.
După masă, o oră, vârstnicul este bine să se odihnească în poziţie
orizontală şi, dacă nu poate dormi, va citi o carte. Va evita cărţile
de aventuri, erotice, cu crime considerate de mulţi ca relaxante în
fapt sunt un Tel de otravă pentru inconştientul nostru de unde apar
transformate în coşmaruri dar, mai grav, şi în. impulsiuni ce
determină acţiuni regretabile. Eu aş pieda pentru cărţile ce-u
oferă altă lume, aipte de cotidian, scrise cu realism şi muhă
plasticitate, cum sunt cele ale lui Tolstoi, Thomas Mânu,
Sienkievicz, Galsworthy, Turghemev, Selma Lagerlof. Cat
priveşte lectura ziarului, ei bine, apar o mulţime de ziare şi
Ireviste, unele cu un conţinut dezgustător de imoral. Cunosc pe
cineva.care citeşte ziarul de la titlu până la ultima pagină, umle se
 indică tipografia:.: Rostul ziarului este sa fie frunzărit şi să citeşti
numai ce te intersează. Altfel este numai, o pierdere de timp.
Fără îndoială că principala odihnă este somnul şi mai ales cel
de noapte. Se ştie că în timpul somnului energia eterică face
schimb cu energia cosmică-mamă din care provine şi astfel se
potenţează.. Un somn insuficient sau superficial este cauza' de
jboală, suferinţă şi îmbătrânire prematură.
Vârstnicul are nevoie de 8-9 ore de somn, profund, începând
cel târziu cu ora 23.
Daca nu poate imediat adormi, să citească ceva. Preferabil
câteva pasaje din Nou! Testament. Nu va recurge în nici un caz la
somnifere. Dacă are insomnie, va verifica cum sunt întrunite
condiţiile pentru un somn profund şi odihnitor, adică cele de
linrşte. de temperatură potrivită, dacă salteaua este confortabilă
şi, dacă sunt corespunzătoare, atunci va face timp de 5 minute o
baie caldă la mâini şi la picioare sau va aplica pe ceafa pentru
câteva minute o compresa caldă iar'dacă nici acestea nu ajută..va
recurge la fitoterapie: infuzie din planta talpa gâştii, sau rădăcină
|de obîigeană, sau flori de'păducel.
Mulţi vârstnici îşi folosesc o mare parte din timp discutând.
Văd cum la masa din curtea blocului se adună mai mulţi
[pensionari şi încep să discute foarte înfocat. Se ceartă, se
jcontrazic, se insultă, susţinându-şi vederile eu atâta convingere si
,competenţâ" încât îţi zici că din rândul lor ojicând se poate
brma un guvern de alternativă. Nu este vorba numai de o
jpierdere de timp dar şi de o alterare a stării de sănătate, pentru că
îi văd pe unii înghiţind nitroglicerină, pe alţii clătinându-se spre
leasă ca să-şi, măsoare tensiunea arterială. Intre unii s-au creat
adevărate duşmănii la care se asociază şi familiile lor.
Nu condamn discuţiile cu cei din jur dar să nu o facem pentru a
arăta că suntem mai deştepţi sau mai informaţi. Este bine să-ţi
•expui o părere într-un cerc unde interlocutorul este respectat şi
nicidecum acolo unde este întâmpinat de huiduieli, cum se
întâmplă îndeobşte. Orice vorbă trebuie să aibă o rezonanţă.
Chiar dacă remarc cat de frumos este afară, deci ceva banal, fac ca
in sufletul interlocutorului meu să se nască o vibraţie a
sentimentului estetic, ceva pozitiv pentru dânsul, în clipa aceea.
Să fim cât mai clari în discuţiile noastre şi să respingem
ambiguitatea.
 04

)Upa Niculae. Kataschepinos, discuţiile se împart în cinci

feluri: da; nu; desigur; cele îndoielnice şi cele obscure. Dacă pe
primele trei le folosim cât mai des, pe a patra foarte rar şi ultima
deloc, vom fi un interlocutor acceptat de toată lumea, inofensiv.
Daca vrem ca vârsta a treia să aibă într-adevăr ca atribut
înţelepciunea, atunci să ne controlăm vorbele şi mai ales să nu
cădem ÎH logoree. Să încercăm ca în discuţii să formulăm idei sau
păreri memorabile în mintea interlocutorilor noştri.
La unii vârstnici, din cauza neîmplinirii în prezent, se constată
o detaşare de acesta şi un refugiu în trecut. Mulţi fac exces de
amintiri, multe trucate sau inventate şi atât de repetate încâl ajung
să creadă în realitatea lor.
Sper să nu jignesc pe nimeni, mai ales că sunt şi eu un
vârstnic, dacă scriu că mulţi dintre noi s-au obişnuit să fabuleze,
acordâhdu-şi o serie de mari succese sau merite în trecut, în
speranţa că vor fi acceptaţi şi apreciaţi de cei tineri şi adulţi, în
realitate se descalifică moraliceşte, fiind prinşi cu minciuna. Să ne
ferim de a minţi. A minţi înseamnă a împrumuta gura diavolului.
Adevărul şi minciuna sunt două noţiuni ce ne leagă de Dumnezeu
sau de diavol. Să ne ferim de aceste relaţii cu ultimul.
Datul tinerilor, adulţilor şi vârstnicilor este acela de a vorbi
cât mai puţin despre ei. Narcisismul declanşează tendinţa de
supraapreciere. Dacă totuşi trebuie, atunci să o facem numai dacă
este în interesul altora. Să evităm a vorbi despre noi chiar dacă o
facem pentru a ne apăra. Dacă suntem corecţi, adevărul va ieşi la
suprafaţă mai repede sau mai târziu, prin mijloace, deocamdată,
Jpprevizibile. . '
Insist mult asupra acestui comportament (sau .conduite,
ealizate prin efort şi autocontrol), model pentru ceilalţi şi cu atât 'a
fi mai valoros cu cât disponibilitatea noastră faţă de necazurile |i
suferinţele celor'din jur ya fi mai mare, reală şi continuă.
piaiogul calm, echilibrat, neutru, înţelept, este modelul practic,
bligatoriu pentru realizarea comunicării cu Divinitatea.
Acest dialog, manifestat prin rugăciune, meditaţie şi post rai se
iealizează pe deplin dacă nu este însoţit de gânduri şi fapte bune.
pârstnicul trebuie să rezerve un timp cât mai mare actelor de
;aritate săvârşite organizat, de la om la om, date celui aliat în
lecaz sau suferinţă, fără a se limita numai la cei din familie sau
prieteni. •
 ------ 105 --------

O rugăciune, o meditaţie, 'poate fi făcută durează mult,

postul nu afectează timpul; actele de ajutor şi cantate pot fi
îndeplinite printre îndeletnicirile zilnice.
Aşa cum am arătat de câteva ori până acum, nu pledez pentru
un anumit cult creştin, musulman, mozaic sau altul. Fiecare are
dreptul să-şi aleagă cultul după tiparele firii sale. Este o problemă
de conştiinţă şi Divinitatea nu se amestecă în conştiinţa omului.
Dar atunci când am optat-pentru un cult să ne dedicăm în
întregime practicilor acestuia.
Obţinerea credinţei este mult mai legată de tiparele în care
ne-am născut. Din părinţi ortodocşi sau catolici sau anglicani sau
mozaici se vor naşte copii ortodocşi, catolici, anglicani, mozaici
iar ruperea din aceste tipare se realizează numai prin procese
acute de conştiinţă sau revelaţie. Este adevărat că uneori intervin
şi interese egoiste - dar despre aceşti oameni nu este cazul să
vorbim.
Am însă o anumită rezervă faţă de cultele ce-şi proclamă cu
înverşunare superioritatea, recurg la calomnii, la campanii de
discreditarea celorlalte şi fac prozelitism, susţinând că sunt
singurele ce asigură mântuirea.
După cum vedeţi, vârstnicul se implică în obligaţiile ce-i
revin, nu se poate plânge de plictiseală. Dacă la cele propuse în
acest capitol se adaugă şi cele din precedentul, va avea o
preocupare plină de satisfacţii spirituale.
închei acest capitol cu o paranteză.
Este bine ca vârstnicul, chiar dacă nu este singur, să aibă în
casă un mic animal, o pisică, un câine, care să constituie încă o
prezenţă şi dacă vreţi un fel de termen de raportare. La vârstnicii
-singuri îndeosebi recomand prezenţa unui animal. Nu vă daţi
seama cât de utilă este o astfel de prezenţă de care trebuie să te
îngrijeşti şi să ţii seama de tabieturile ei aşa cum ţii seama de ale
tale.
Când soţia mea i-a adus pe Bobita în casă, un pekinez cât o
mănuşă, 1-am privit la început cu suspiciune dar nu au trecut
decât câteva zile şi 1-am considerat un adevărat membru al
familei, atât de bine a ştiut să se încadreze în obiceiurile noastre.
Un câine poţi să-1 iubeşti cât de mult cu certitudinea că nu te va
dezamfiiii niciodată, "întotdeauna îşi contopeşte viaţa cu a ta,
 • ----- . 106——

ireia c$iceiurile tale, te accepta ca stăpân suprem şi esie

imposibil să te trădeze. Bl simte tot ce se petrece în sufletul tău, ia
parte la bucuriile şi neliniştile tale, presimte când eşti în primejdie
şi te apără cu riscul vieţii sale. Au trecut mulţi ani de când îi am
pe Bobită - sau poate mă are el pe mine. întotdeauna când scriu,
stă alături de mine pe un scaun, liniştit, cu botul pe lăbuţe şi când
aproape am terminat cele patru pagini obligatorii, se ridică, se
^

întinde, mă priveşte cu ochii săi rotunzi şi întrebători şi dă din

codiţă, ştiind că se apropie timpul de joacă. Intr-adevăr,
întotdeauna ne jucăm câteva minute. Acum, când Bobită a
îmbătrânit, botişorul i-a devenit cărunt, a pierdut din voioşie.
Scriu aceste rânduri despre el şi despre câine în general, ca un fel
de omagiu pentru cel care, de atâtea ori, m-a înveselit la necaz
ori a răbdat ieşirile mele nedrepte, fără să se supere, rămânând
N
acelaşi credincios sj constant prieten.
 CAPITOLUL VIII

TRATAMENTUL UNOR TîOLI ŞI

SUFERINŢE
Acesta este-cel mai mare capitol al cărţii şi este normal să fie
aşa, devreme ce abordează tratamentul bolilor şi suferinţelor
vârstei a treia, deloc puţine. Aţi remarcat, cred, că fac o distincţie
între boală şi suferinţă. Boala este o reacţie a organismului prin
durere, febră, inllainatie şi secreţie împotriva unui agent agresiv
endogen sau exogen. In funcţie de localizarea ci, ponte avea
urmări dramatice, dacă nu se introduce un corectiv, prin
tratament. " •
îndeobşte, boala se datorează unui dezechilibru între forţele
de construcţie existente în om încă de la naştere.
Forţele de construcţie sunt întreţinute de:
- o alimentaţie corespunzătoare;
•- o bună circulaţie a lichidelor;
- o bună oxigenare a celulelor;
- odihnă şi somn;
- echilibru psihic şi ni oral;
- ereditate viguroasă;
- sistem imunitar viguros; ' •
- perioda de încarnare a spiritului.
Forţele de distincţie sunt întreţinute de reversul celor arătate
mai sus. Intre aceste două forţe trebuie să existe un echilibru cat
mai bun. De preferinţă să încline spre primele, deoarece odată
înclinat spre cele distructive, datorită unor neglijenţe,
'imprudente, necunoaşterii, se declanşează boala.
Amplitudinea şi bogăţia spiritului, care pretinde şi un eu
superior, anihilează o serie de factori agresivi cum ar II eforturile
fizice şi intelectuale, dezechilibrul psihic şi moral, reguli greşite
e (viaţă, cu urmări negative asupra alimentaţiei, circulaţiei
chidelor şi oxigenării celulelor. După cum ştiţi, un eu inferior
sigură existenţa unui spirit labil, predispune la boli premature şi
ultimă instanţă îşi doreşte excarnarea. Am scris că boala se
nanifestă prin febră, inflamaţii, secreţii şi durere. In continuare
dau două schiţe cu semnificaţia durerii în anumite zone de pe
trup, doar pentai orientare şi departe de a constitui un fel de ghid
pentru un autodiagnostic.

5. reumatism
16. varicc
simi7.it a
17. gută
nevralgic facială laringită trahei ta
18. reumatism
afecţiuni pulmonare (pe ambele, laturi)
19. laringilă
20. pneumonie
afecţiuni cardiace 21. nevralgii intercostale
afecjiimi hepatice . 22. afecţiuni hepatice
 109

' 9. afecţiuni gastrice 23. afecţiuni* ale coloanei

vertebrale
1(1. reumatism, nevralgii 24. hemoroizi
11. afecţiuni intestinale 25. flebiln
12. afecţiuni renale 26. vâri ce
13. afecţiuni la vezica urinară 27. afecţiuni renale
14. hernie
Dau şi câteva repere, dar repet fără a se constitui forme de
autodiagnostic, acesta intrând m' exclusiva competenţă a
medicului: ' .
Faciesul
Prin aceasta înţelegem culoarea şi expresia feţei.
- palid = anemie
- galben vânăt = icter
-"galben ca paiul = cancer
- roşu uşor vânăt = stare febrilă, boală infecţioasă
- roşu pe o parte a. obrazului = leziune pulmonară în partea
respectivă
- indiferenţă-speriată-mirată = febră tifoidă
- trasă, cu ochii fugiţi în rundul-capului —.afecţiune gravă
abdominală
- dezvolarea alungită a capului, gura întredeschisă = vegetaţii
adenoide
- trăsături accentuate, dungă pe marginea gurii — afecţiuni
uretro-ovariene
- roşu-vânăt, cu aripile nasului palpitânde = afecţiune
circulatorie, respiratorie
- pielea şi pleoapele umflate = afecţiune renală
- gura cianoticâ (vânătă) = afecţiune cardiacă, respiratorie.
Culoarea epidermei în general
- palidă = anemie, subnutnţie/lipsă de oxigen
. - galbenă = afecţiuni hepatice
- cenuşie = tulburarea glandelor suprarenale
- violetă = sânge viciat de tulburări glandulare sau nervoase
- gri-pământie — intoxicaţie cu alcool, tutun
 -- no
w

Mirosul pielii
= diabet
- urină — afecţiuni renale, de prostată . ^
- fecaioid = constipaţie
- acetotbrm-= reumatism
- şoareci — tiflei
- pâine coaptă — scarlatină - ».
- mosc = afecţiuni hepatice
Spula
~ incoloră = începutul unei bronşite
- galben-verzuie = bronşită în fază de coacere
- ruginie ca zahărul ars = pneumonie • .
- brună-murdară == cangrenă
- roşie deschisă = hemoptizie
- ca pelteaua de coacăze = cancer pulmonar
- perlată = astm bronşic
Repet, eele arătate sunt relative şi nu vor ti luate m
consideraţie pentru stabilirea unui diagnostic pe baza căruia să se
fixeze tratamentul.
Deci, boala este o reacţie puternică a organismului faţă de un
agent Agresiv. Febra, inilamaţia, secreţiile nu sunt boli, ci reacţii
ale organismului în faţa unei agresiuni. A lupta împotriva febrei,
când aceasta nu se ridică la un grad ce ar pune în pericol
organismul, viaţa bolnavului, este o greşeală, o luptă împotriva
unei unelte de apărare. Este eronat a lua ,,hapuri' 1 împotriva
febrei, după cum este şi greşit de a nu ţine febra sub control, mai
ales cu ajutorul hidroterapiei.
Majoritatea bolilor au urmări ce-şi pun amprenta pe starea de
sănătate pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă, de multe ori
chiar, pentru toată viaţa. Nu sunt acute dar, neglijate, se pot
acu tiza; nu sunt invalidante dar chinuitoare. Vorbim de
cronicizarea bolii, numită suferinţă secundară, spre deosebire de
suferinţa primară provenită direct,clin dezechilibrul celor două
forţe, fără să mai treacă prin faza acută, cum e diabetul zaharat,
reumatismul, scleroza în plăci, cancerul, ateroscleroza ctc.
îndeobşte, în lucrările mele, propun remedii mai mult pentru
 aceste douiî feluri de suferinţe, fără însă a omite şi bolile acuîo ^
uncie tratamentul naturist este ulii ea adjuvant sau dacă cel alopai f
lipseşte, ori nu poate fi aplicat. Sub acest punct de vedere suni y
situate toate recomandările din acest capitol. l Medicina naturistă
susţine că orice afecţiune are la bază un lei J -de intoxicare a
întregului sau este favorizată parţial cie o | alimentaţie greşită
sau, lipsită de o serie de principii vitale | indispensabile' vieţii;
facilitată de o insuficientă d renii re prin l organele de eliminare
(digestie, transpiraţie etc.) |. Toate acestea pot ii corectate
prin dietoterapic iar >i dezintoxicarea se realizează prin repaus
absolut, numai cu lichide % sau regim alimentar de cruţare, cal şi
prin alte proceduri care •|" măresc transpiraţia, cum este
hiperlermia, de curăţare a '* intestinelor, cum sunt purgaţiile, de
revitaiizare celulară, cum este
masajul, în sfârşit prin drenori digestivi, hepato-biliari, renali,
pulmonari, cum sunt ceaiurile şi sucurile din legume şi fructe. La
orice afecţiune, vârstnicul va ţine seama de aceste
recomandări de regim alimentar la care se adaugă cel special.
impus de boală sau suferinţă. Apoi, în continuare, de procedurile-
pe care le propun privind o bună autopercepţie a trupului,
autosugestia şi vizualizarea, pentru menţinerea tonusului psihic şi
. nu în ultimul rând, pot să spun chiar primul," de dialogul cu
Divinitatea ce-i va asigura încrederea în sine şi în ajutorul
providenţei.
Chiar dacă în cele ce vor urina nu voi mai insista asupra
procedurilor destinate sufletului şi spiritului, ele în nici un caz nu
trebuie uitate sau ignorate.
A

înainte de a-face o serie de propuneri de remedii şi în scopul de a

nu mai reveni asupra modului lor de preparare si administrare, în
continuare le voi descrie în cadrul general, ceaiurile, tincturile,
alifiile, urmând a fi preparate 'şi dozate aşa cum arat. cu precizarea
că acolo unde va apare o modificare voi . face o precizare expresă.
l Infuzia
l' Se opăreşte o linguriţă de plantă, timp de 10 minute, cu 2uu ml.
apă fiartă, apoi se filtrează. Se beau 2-3 căni pe zi;
CONSTANŢA j
Biblioteca orăşenească • l
 112

Dccoctul
!Se fierbe, timp de 5 minute, o linguriţă de plantă în 200 ml, j;
apoi se filtrează. Se beau 2-3 căni zi;
Maceratul
Se pune o linguriţă de plantă în 200 ml. apă rece şi se lasă !0
ore, apoi se filtrează. Se bea după indicaţiile date. , . | In legătură
cu ceaiurile de mai sus: ele se beau încet, înghiţitură cu
înghiţitură, cu gândul la efectul lor benefic.
3
<_? > *_j > ^

Dacă este vorba de amestecuri de plante, se ia o liguriţă din

amestec, se opăreşte, se fierbe sau se pune în apă rece, în funcţie
de ceea ce vrem sa obţinem, infuzie, decoct sau macerat. Şi
aceste ceaiuri se beau 2-3 căni pe zi.
Tinctura
.Se macerează 8-10 zile (agitându-se zilnic): 20 grame de.
plantă în 100 ml. alcool, apoi se filtrează. Se iau 20-30 picături, de
2-3 ori pe zi, în apă. Când este vorba de tinctură dintr-un amestec
de plante, ori se pune la macerat 20 grame amestec, oti se combină
două-trei tincturi preparate separat, în părţi egale sau în proporţii
expres recomandate.
Atenţie! Dacă se prepară ceaiuri pentru comprese sau
spălaturi, cantitatea de plantă (amestec) se dublează sau chiar
triplează. In cazul tincturilor, acestea se amestecă cu apă în părţi

Alifia
sv !ihefiază prin încălzire: untură de porc nesărată, unt
sau lanolină, se introduce o cantitate de plantă (amestec de
plante), atâta cât .să fie bine încorporată în lichid şi se lasă acoperit
48 ore. Apoi se lichefiază prin încălzire şi se filtrează prin stoarcere.

intui capitol 1-am împărţit în patru secţiuni, a fost

prezentarea pe care am facut-o până acum; a
 ----- - 1 13 -------

doua se refera la o serie de stări negative care pot deveni boală

dacă nu sunt tratate sau reprezintă simptomele debutului unei
boli. Pentru a elimina recurgerea la medicamente dau o serie de
remedii, dar dacă aceste stan persistă sau prin multitudinea lor
devin simptomele unei boli, imediat cel în cauză se va adresa
medicului. In a treia secţiune propun proceduri de presopunctură
şi masaj reflexogen al tălpilor, ca adjuvante la tratamentul unor
boli, propus de medic; în sfârşit, în a patra secţiune şi ultima, fac
propuneri de tratament la un număr de 12 boli şi suferinţe, mai
frecvente la vârsta a treia.
Voi începe, deci, cu remediile pentru stările negative;
Ameţeala
Prezentă la afecţiunile urechii medii, spondiloză cervicală,
ateroscleroză cerebrală, hipertensiune, migrene etc.
Pe moment se poate trata cu infuzii din mentă sau coada
şoricelului, sau romiţă, sau chimion, sau macerat de vase (o cană
în mai multe reprize).
Se poate încerca cu ţinerea mâinilor timp de un minut în apa
rece.
Anorexia
Lipsa poftei de mâncare poate fi un simptom la o serie de
afecţiuni, cum este tuberculoza, cancerul, afecţiunile renale etc.
Se recomandă infuzii de pelin sau coada şoricelului, sau
salvie. Se vor lua pe zi 3 linguri de coajă rasă de lămâie cu miere.
în părţi egale. Se poate lua înainte de fiecare masă o linguriţă de
vin tonic din rădăcină de lumânărica pământului (30 grame
rădăcină la 60 ml. alcool, se macerează 24 ore şi se pune într-un
iitai de vin pentru a mai macera 7 ziie, apoi totul se filtrează. Se
mai poate încerca cu 3 linguri pe zi, tot înainte de mese, cu
următorul preparat: 100 grame muguri de nuc se fierb în 200 ml.
apă, până ce lichidul scade la jumătate; se pasează bine şi la răcire se
adaugă 150 grame miere şi se amestecă bine,,
Amnezia
Aceste tulburări de memorie sunt caracteristice aterosclerozei
cerebrale.

Vârsta i trein — — coala: 8

 l - ---- 114-------
Se tratează cu infuzie din coji uscate de mere sau din urzică
sau din coada calului. Sau cu suc de orz verde, de trei ori pe zi,
câte 50 ml. în amestec cu apă sau suc de mere. Prepararea
sucului de orz verde este arătată în lucrare. Mai este recomandată
o cură de 14 zile cu 50 grame de grâu germinat; prepararea este ie
asemenea arătată în lucrare.
Balonările (Meteorism)
Apar în special la afecţiuni hepatice, colite, constipaţie etc. :
Mâncarea va fi cât mai bine mestecată. După principalele nese,
compresă caldă pe abdomen. Masaj abdominal în direcţia tractului
digestiv. Dimineţa, pe stomacul gol, se va lua o linguriţă de
seminţe de .in sfărâmate şi una de hrişcă sau se va mânca un
morcov ras; sau o linguriţă de ceapă bine mărunţită cu 2 linguri
lei de măsline. .
Bătătura
Se va purta încălţăminte cât mai comodă iar seara se va facă
baie caldă Ia picioare. Pe timp călduros se va merge cât mai
mult cu picioarele goale. Pe bătătură se vor aplica comprese cu
suc de ceapă; sau cu oţet în care s-a macerat l O zile praz ras, s#u
se va aplica suc de rostopască sau o felie de usturoi. In toate
aceste cazuri, pielea din jurul bătăturii va fi protejată cu o felie in
plastic, locul aplicării remediului fiind decupat în folie ca la m
câmp operator.
Buze crăpate
Se vor unge cu ulei de măsline sau cu miere, sau cu suc de
[ceapă, sau castraveţi.
|.
f Constipaţia
După mesele principale - compresă caldă pe abdomen. Masaj şor
pe direcţia tractului digestiv. Dimineaţa, în prima mâncare, o
lingură de tarată de grâu. O lingură pe stomacul gol, de macerat din
seminţe de pătlagină. Din oră în oră, o înghiţitură de apă. Seara se
va mânca puţină varză acră. O cană de infuzie de soc. Dimineaţa -
o infuzie de urzică de lapte - deci se opăreşte o , linguriţă de
urzică cu 200 ml lapte fiert.
 115

Diareea
La diareea de putrefacţie, scaunele sunt închise la culoare şi
miros puternic. Se vor consuma mai mult glucide (făinoase,
legume, fructe); la diareea de fermentaţie, scaunele sunt de
culoare deschisă, cel în cauză este balonat. Va mânea mai mult
alimente bogate în proteine (carne fiartă, orez, paste, brânză de
vacă).
în prima zi, regim hidric, deci numai lichide sub formă de
ceaiuri, cum este infuzia din urzică sau afine, sau decoctul din
coajă de ceapă (cea maro). Se mai poate bea o cafea din coajă de
ghindă prăjită şi râşnită.
Dureri de picioare
Băi' calde, comprese calde - se poate aplica un săcuşor de
tifon cu miez de castane sălbatice rase (date prin maşina de
nucă).
Dureri de gât
Gargară cu decoct din frunze de nuc. Pe gât se aplică ceapă
coaptă. Se beau infuzii de salvie sau suc de îămâie cald cu miere,
sau suc de ceapă cu miere.
Dureri de dinţi
Se ţine pe locul dureros infuzie concentrată de muşeţel; Se
aplică pe obraz, în locul dureros, un fel de plasture preparat din
1/2 linguriţă sirop de zahăr, 1/2 linguriţă muştar şi un vârf de
cuţit piper bine pisat, care se amestecă bine. Un remediu care nu
îşi are explicaţia dar uneori este eficace: se rade în palmă puţină
cretă şi se aspiră pe nara din partea unde este locul dureros. Dacă e
vorba de carie, în aceasta se pune puţin pătrunjel verde cu sare
(bine frecat).
Dureri de urechi
Se picură în ureche câteva picături din amestecul de 10
grame praf muşeţel cu 50 ml. ulei de măsline (amestecul se fierbe
în"prealabil l minut în baia de abur) sau 10 grame suc de ceapă şi
20 ml. ulei de măsline cald, sau câteva picături, de suc de podbal
proaspăt. Băi de abur la ureche cu infuzie de muşeţel sau soc. -
 ------ 116 ---------

Dureri de ochi
ir masaj orizontal al ochilor. Comprese cu infuzie de

Dureri de cap
"Cauze multiple
Dacă este permisă ca medicament, se poate încerca cu o
cănită de cafea tare, cu 2 linguri de suc de lămâie. Masaj al cefii şi
umerilor. Comprese calde pe frunte, sau reci, în funcţie de
rezultat. O infuzie rece de mentă. Se miroase oţet de lăcrămioare
preparat din 20 grame flori macerate timp de 10 zile în 100 ml
oţet, apoi se filtrează sau se trage pe nas puţin oţet din pulbere de
rădăcină ciuboţica cucului, preparat ca oţetul de lăcrămioare.
Epistaxisul
Hemoragiile nazale au drept cauze afecţiuni cardiace, de
sânge, hipertensiunea arterială, căldurile mari, schimbările de
presiune atmosferică ş.a.m.d.
Se inspiră pe nări apă călduţă cu sare (o linguriţă sare la 500
ml. apă) sau infuzie de coada calului. Comprese reci între
sprâncene. Se pun în răni tampoane din vată cu suc de lămâie sau
urzică.- Se bea zilnic în mai multe reprize o cană de macerat de
vase, sau un păhărel mic de vin din flori de alun (5 grame flori de
alun se fierb 10 minute în 200 ml. vin).
Furunculoza
Se aplică cataplasme cu argilă sau cu smochine fierte în lapte,
sau un plasture preparat dintr-o lingură ulei măsline, l-lingură
ceară de albine, l lingură tămâie care se.fierb în baia de abur
până se omogenizează, amestecându-se bine până se răceşte.
Comprese cu infuzie din flori de muşeţel sau soc. Intern - decoct din
rădăcina de brusture şi zilnic o linguriţă de drojdie de bere.
Gura uscată
I S Se mestecă seminţe de fenicul sau, în primul lichid care se
bea în ziua-aceea, un vârf de cuţit de pulbere din planta verbină. Sau
dimineaţa, se ţine cât mai mult în gură următorul amestec: l
linguriţă miere, I linguriţă tarată de grâu, l linguriţă suc de
lămâie şi l linguriţă ulei de măsline, bine amestecate.
 117

Greaţa
Are multe cauze dar se poate datora şi uriui aliment nociv sau
unei digestii proaste. Se bea o infuzie rece de mentă, sau călduţă de
coada şoricelului, sau flori de păducel.
Guturaiul
Băi fierbinţi la picioare, apoi o infuzie din flori de tei sau soc şi
repaos la pat cu o compresă caldă peste obraz. Inhalaţii cu abur de
infuzie din salvie, ienupăr sau soc. Se inspiră pe nas apă calda cu
puţină sare. Se trage pe nas fum de plantă uscată, busuioc sau pelin.
Batistele vor fi înlocuite cu şerveţele din hârtie, care vor fi
aruncate după prima întrebuinţare.
' . <
Indigestia
Apare după mesele copioase dar şi la afecţiuni hepatice,
gastrice cu dureri abdominale, greţuri, diaree sau constipaţie.
Se întrerupe alimentaţia şi se stă în pat cu comprese calde pe
abdomen şi infuzie din mentă, muşeţel sau roiniţă.
Insomnia
Mai întâi se va verifica dacă sunt create toate condiţiile de
somn, adică, o temperatură plăcută în încăpere, aer curat,
liniştea, saltea comodă, întuneric. Seara se va mânca puţin. La
culcare se bea o cană de lapte cu suc de lămâie sau o infuzie din
rădăcină de valeriană, sau flori de păducel, sau coji de portocale. Se
poate şi 20 picături de tinctură de ovăz. Se mai poate bea o infuzie
din ceapă tocată în lapte - după filtrare adăugându-se o lingură de
miere, după cum şi un decoct din seminţe de dovleac sau o cană de
macerat la rece de rădăcină de valeriană.
Limba încărcată
Caracteristic afecţiunilor digestive sau febrei. Clătirea gurii de mai
multe ori pe zi cu infuzie de muşeţel şi intern 2 căni cu infuzie de
salvie.
Lâcrimarc
Comprese cu infuzie din plantă coada calului sau din amestec
de rădăcină de valeriană, mentă, flori de liliac şi creţişoară în părţi
egale.
 118

Mâncărimea pielii
Poate avea drept cauze afecţiuni dermatologice, hepatice,
digestive, endocrine dar şi îmbrăcămintea sintetică, unele
lalimente, medicamente, schimbări de vreme. j Se aplică pe- zonă
cartofi cruzi raşi sau felii de lămâie. Comprese cu suc de
castraveţi sau morcov. Băi locale de câteva secunde foarte reci sau
cu infuzie de nuc ori de coada calului.
Oboseala
Poate fi de efort, vârstă, dar şi simptomul unei afecţiuni.
Pentru primele cazuri se recomandă o cană de macerat de
jvâsc băut în timpul unei zile în mai multe reprize. Sau, în mai
piuite reprize, o cană de infuzie de busuioc sau urzică, sau de
jdecoct de hrean. Se poate încerca cu 1-2 căni de supă din năut;
(prepararea: se fierb 100 grame năut şi 50 grame orez într-un litru
Ide apă, timp de 1/2 oră; la ultimul clocot se adaugă pătrunjel
proaspăt dat pe râzătoare. Benefică este o baie generală cu ace de
^in: 3 mâini ace de pin se fierb 10 minute şi se toarnă în apa din
icadă, care va fi atât cât să acopere trupul. i'
Ochi obosiţi
Spălaturi cu infuzie de gălbenele. Comprese cu infuzie de
fenicul sau muşeţel, sau flori de trandafiri de dulceaţă, sau
jbimbru.
] Orgeletul
i
Este un mic furuncul, cât un bob de orez, care apare la
arginea pleoapei.
La început, compresă rece cu infuzie de muşeţel, apoi
pataplasme calde cu pâine înmuiată în lapte sau comprese calde
Cu infuzie de pătlagină sau soc.
Picioare obosite
Băi calde cu apă şi sare. Se freacă cu felii de lămâie. Se pot
face şi băi cu decoct de pelin sau mentă. Se pot aplica comprese cu
decoct de ferigă în oţet (rizomi de ferigă se fierb 15 minute în oţet).
 119

Picioare reci
Băi calde cu faină de muştar. Se presară faină de muştar în
încălţăminte. Băi fierbinţi cu apă, cenuşă şi sare sau cu infuzii de
rozmarin,
Răguşeala
Poate fi din cauza frigului, umezelii, prafului, vorbit mult
-deci de la început se evită toate acestea. Dar cfacă persistă, se
consultă medicul.
Se va bea o cană cu lapte fierbinte şi un gălbenuş de ou. Se
amestecă 2-3 ouă crude cu vin roşu şi această mixtură se bea
încet, înghiţitură cu înghiţitură. In timp de.trei ore se vor mânca 6
mere coapte, cât se poate de calde. Gargară cu apă cu sare sau cu
infuzie de pătlagină, podbal sau decoct de pin. Se poate încerca
cu o gargară cu apă caldă şi câteva picături de glicerina.
Compresă caldă în jurul gâtului, baie caidă ia picioare şi repaos în
pat.
Zgomote în urechi
Se mai întâlnesc la hipertensiunea arteriala, la afecţiuni ale
urechii sau psihice.
Băi calde la picioare. La tălpi -"cataplastne cu faină de muştar
(se amestecă faina de muştar cu puţină apă fierbinte), în urechi se
introduce vată cu câteva picături de suc de ceapă. Se vor bea
zilnic două căni cu infuzie de flori de păducel sau roiniţă.
Sughiţul
Se bea un pahar cu apă, încet, cu înghiţituri foarte mici. Se
respiră într-o pungă de plastic, astfel potrivită la gură ca să nu
pătrundă aerul din afară (inspiraţia pe nas, expiraţia în pungă,
care, din când în când, va fi rapid golită de aer). Se suge o
bucăţică mica de zahăr cu suc de lămâie sau oţet. Se pot lua 20
picături în apă de tinctură de mentă.
* ' •

Surditatea
Se vor masa de două ori pe zi, timp-de 5-10 minute,
pavilioanele' ambelor urechi şi zona din jurul lor. Se introduc în
ureche câteva picături de suc din piersică sau cimbru, sau un
tampon de vată cu câteva picături de suc din ceapă.
 120

Trem uraturi
O cură, timp de 14 zile, cu grâu germinat iar în sezon, o cură
mai îndelungată cu suc de orz verde.
Transpiraţie
Se beau două căni pe zi de infuzie din frunze de stejar
{mestecate cu frunze de mesteacăn. Se mestecă boabe de
înupăr. Băi călduţe cu decoct din ace de brad. Modul de
reparare îl arăt la „oboseala".
Tuşea
O cană de lapte foarte fierbinte cu miere şi suc de ceapă. Sau
ecoct de ceapă cu miere sau decoct de rădăcină de ţelină şi
iere. Decoct de lapte dintr-o linguriţă de căline. Infuzie de
atlagină sau podbal, sau busuioc, sau muguri de pin.
Voma
;|. Are multiple cauze, printre care şi ingerarea de alimente
dăunătoare.
î Se bea o infuzie rece din mentă sau un decoct călduţ din
ieminţe de mărar. Apă rece cu suc de lămâie. Tinctură de mentă
iau pelin, 20 picături. Un vârf de cuţit cu pulbere din rădăcină de
yaleriană.

* *

,: )upa cum am mai scris, în această lucrare nu mi-am propus

sa dau remedii pentru toate bolile sau suferinţele, aşa cum am
facut-o în Tratament naturist integral, apărută în anul 1991 sau
jdupă cum voi face în îndreptar de. medicină naturistă, care va
apare anul acesta la Editura Moldova, aşa că mă voi ocupa numai de
12 afecţiuni mai frecvente la vârsta a treia, în ultima secţiune a
capitolului iar pesntru restul mă limitez la două proceduri,
respectiv presopunctura şi masajul reflexogen al tălpilor, ca
adjuvante la tratamentul propus de medic sau terapeutul naturist.
 121

Presopunctura
Procedura constă în masarea unor anumite puncte de pe trup,
care, fiind în legătură cu anumite organe sau zone, le stimulează
sau le reduce activitatea, în funcţie de afecţiune şi efectul dorit.
Masajul este digital şi de două feluri:
De tonifiere, când degetul este aplicat vertical pe punct, cu
vârful acestuia, energic, profund, de scurtă durată, circular în
sensula celor de ceasornic. Bine executat, este urmat de paloare,
creşterea sensibilităţii şi tonusului local.
De dispersie, masajul facându-se cu vârful degetului, dar în
poziţie oblică, blând, superficial, în sensul opus mersului acelor
de ceasornic. Bine executat, este urmat de o înroşire a pielii şi
scăderea sensibilităţii şi tonusului local.

Afiest masaj va fi efectuat pe punct de 50-100 ori.

Atenţie, în continuare dau schiţele cu aceste puncte iar lai
explicarea fiecăruia indic în paranteză (T), respectiv va fi masat |
prin tonifiere sau (D), masat deci prin dispersie.
 , Balonări (D) 7. Hipertensiune arterială (T)
2. Constipaţie (T) . 8. Hipotensiune arterială (T)
3. Greţuri (D) 9. Depresie (T)
4. Vomă (T) 10. Insuficienţă cardiacă (T)
5. Astm bronşic, bronşită (T) 11. Dureri de stomac (T)
6. Aerofagie (T) 12. Anghina pectorală (D)
13.Dureri de cap (T) 7. Alcoolism, migrene (T)
14.Skmzită (T) 8. Migrenă (D)
15.Sinuzită, guturai (T) 9. Astm bronşic (D)
16.Dureri de ochi (T) 10. Dureri ceafa (T)
17.Insolaţie(T) 11. Dureri dinţi (D)
18.Ameţeli, palpitaţii (D) 12. Tabagism (T)
 124

1. Astm bronşic (D) 5. Hemoragie nazală (T)

2. Anghina pectorală (D) 6. Hipertensiune arterială (T)
3. Greţuri (T) 7. Alcoolism (T)
4. Insomnie (D) 8. Dureri de cap, dinţi, migrenă (T)

Masajul reflexogen al tălpilor

Recomand cu insistenţă ;celor în vârstă să recurgă la acest
nasaj dovedit din practică eficient. Dacă cel interesat nu poate
ă-şi autoefectueze masajul, atunci va ruga pe cineva din familie.
Există două feluri de masaj:
- se masează numai zona cu organul afectat;
- se masează mai multe zone concurente la revigorarea
irganului afectat - şi insist pentru aceasta.
înainte de efectuarea masajului, picioarele vor fi bine spălate
cu apă călduţă şi săpun iar asperităţile vor fi îndepărtate cu piatra
ponce sau o lopăţică din lemn.
Durata masajului este de 2-3 minute pentru fiecare zonă, la
ambele picioare unde există, excepţie zonele inimii, ficatului,
 125
coloanei vertebrale care vor fi masate numai un minut. In cazul
că se optează pentru al doilea fel, atunci masajul se va face in
ordinea organelor, cum indic la fiecare afecţiune în parte. El se
efectuează zilnic, este bine de 2-3 ori pe zi.
In continuare dau principalele afecţiuni, zonele de masaj ale
acestora (când se aplică al doilea fel), indexul zonelor
reflexogene şi schiţele cu locul acestora:
- alcoolism = hipofiză, suprarenale, ficat, pancreas şi tiroidă;
- alergie - suprarenale, rinichi, uretere, vezică, paratiroidă;
- anemie = splină, organe de metabolism (organele de
metabolism se localizează în zonele 4,12,13,17,18,21 - vezi
indexul).
- anghina pectorală = suprarenale, rinichi, uretere, vezică,
stomac, inimă;
- anorexie = stomac, intestine, tiroidă;
- ateroscleroză = rinichi, uretere, vezică, suprarenale;
- artrită = rinichi, uretere, vezică, suprarenale şi articulaţia
afectată; • * .
- astm bronşic = rinichi, uretere, vezică, suprarenale, plămâni,
bronhii, limfatice, paratiroide;
- bronşită = plămâni, bronhii, limfatice, paratiroidă,
suprarenale;
- cataractă- oci, rinichi, uretere, vezică, suprarenale, cap;
- cistită =.rinichi, uretere, vezică, limfatice;
- colecistită = duoden, colecist, ficat, limfatice;
- colita = intestinul gros, limfatice;
- constipaţie - zonele întregului tract digestiv;
- diabet = stomac, duoden, pancreas;
- diaree - stomac, intestine, limfatice, plex solar,
- eczeme - rinichi, uretere, vezica, suprarenale, limfatice;
- glaucom = rinichi, uretere, vezică, sprarenale, cap, ochi;
- gripă = limfatice, amigdale, splină, nas, sinusuri;
- gută = rinichi, uretere, vezică, suprarenale, zona afectată; •'
- hemoroizi - rect, rinichi, uretere, vezică, suprarenale;
- hepatită = duoden, ficat, colecist, limfatice;
- hipertensiune arterială = rinichi, uretere, vezică, ficat,
hipofiză, plex solar;
- hipotensiune arterială = pancreas, hipofiză, tiroidă, plex
solar, cap;
 t iiO

trttgrenă - tâmple, organe de echilibru, paratiroide, stomac;

- obezitate - limfatice, rinichi, uretere, vezică, plex solar;
- pancreatită = stomac, duoden, pancreas, limfatice;
- prostatita = rinichi, uretere, vezică, prostată;
- reumatism = rinichi, uretere, vezică, suprarenale,
paratiroide, organe de metabolism, zona afectată;
- rinită alergică - cap, gât, bronhii, limfatice, hipofiză,
.paratiroide;
- sinuzită = sinusuri, limfatice, paratiroide;
- tulburări renale = rinichi, uretere, vezică, suprarenale,
Himfatice;
- ulcer duodenal = tractul gastro-digestiv (organele);
- ulcer gastric = stomac;
- ulcer varicos = rinichi, uretere, vezică, stomac, intestine,
[ficat, colecist, limfatice;
- varice = rinichi, uretere, suprarenale, coloana vertebrală.
 127

Index zone reflexogene

1. creierul mare 31. rect

2. sinusuri 32. anus
3. creierul mic 33. inimă
4. hipofiza 34. splină
5. nervul trigemen (tâmplă) 35. genunchi
6. nas 36. glande sexuale
7. ceafa 37. relaxare organe J
8. ochi abdominale
9. urechi 38. şold
10. umeri 39. glande limfatice de
11. muşchi trapez deasupra diafragmei
12. tiroidă 40. glande limfatice
13. paratiroide , abdominale
14. plămâni şi bronhii 41. duetul limfatic toracic
15. stomac 42. organe de echilibru din
16.duoden ureche
17. pancreas 43. sănii - piept
18. ficat 44. diafragmă
19. vezica biliară 45. amigdale
20. plex solar 46. maxilarul inferior
21. suprarenale 47. maxilarul superior
22. rinichi 48. laringo-trahee
23.uretere 49. regiunea pelviana
24. vezica urmară 50. uter - prostată
25. intestinul subţire 51. organe sexuale - vagii
26. apendice penis
27. valvula ileo-cecală 52. rect (hemoroizi)
28. intestinul gros - colon 53. coloana vertebrală
ascendent cervicală
29. colon transversal 54. coloana vertebrală dorsală
30. colon descendent 55. coloana vertebrală
lombară
56. sacrum, coccis
 128-Tăl
pije

ficiorul drept Piciorul stâng

 129
Partea exterioară a piciorului

Partea interioară a piciorului

Vârsta a Ireia — — coala: 9

 130
Partea superioară a piciorului

'

In secţiunea care urmează, voi da remedii pentru un număr

•de 12 afecţiuni, şi anume:
cardiopatie ischemică
ater o scleroză
hipertensiune arterială , •
hipotensiune arterială
bronşită
astm bronşic •
afecţiunile prostatei'
parkinson •
sclerozăm plăci
depresie
reumatismul cronic degenerativ
cancer
care se manifestă, îndeobşte, la.vârsta a treia, cu precizarea că ele
nu exclud tratamentul aîopat dar pot, la început, să se constituie
drept adjuvante îa acesta, ca odată cu apariţia rezultatelor
pozitive să-1 înlocuiască parţial şi chiar total.
 ___ ni ___
t -> i

Pentru o mai bună înţelegere şi aplicare a remediilor propuse,

fac următoarele precizări:
- la ceaiurile (infuzii, decocturi, macerate) unde indic numai
administrarea, modul de preparare este cel 'descris la începutul
acestui capitol.
- când recomand ceaiuri din amestec de plante şi numai
administrarea, prepararea lor se face dintr-o linguriţă amestec, în
modul arătat la începutul capitolului.
- aceeaşi trimitere o fac şi când recomand tinctun şi alifii, fără
să arăt modul de preparare a acestora.
- bineînţeles, cel interesat nu va aplica toate remediile
propuse, ci va alege pe acelea care îi sunt la îndemână şi crede că
îi vor fi benefice.
De altfel, la sfârşitul tratării majorităţii afecţiunilor, propun o
formulă de tratament pe care o consider ca una din cele mai
eficace şi aceasta poate să fie un model pentru stabilirea altora.
Cardiopatia ischemică
Se datorează unui dezechilibru între nevoile miocardului şi
aportul de sânge, din cauza strâmtorării organice sau spastice a
arterelor coronare.
.Se manifestă prin durere în zona inimii, greutate, presiune,
uneori cu iradieri la umărul şi mâna stângă, îndeobşte aceste
simptome apar la efort.
Bolnavul va evita eforturile fizice şi intelectuale, mersul
îndelungat pe jos, frigul, căldura prea mare, variaţiile de
temperatură, mesele copioase, emoţiile, conflictele, stările
tensionate în care se implică personal sau sub formă de spectator
(la meciul de fobal, box etc.).
Trebuie să precizez.că orice călătorie carp presupune o stare
psiho-emoţională modificată, enervare, eforturi neprevăzute,
perturbarea somnului, este nocivă şi dacă totuşi trebuie făcută, ea
implică un repaos conservator de cel puţin 24 ore înainte de
plecare şi după ajungerea la destinaţie.
Conducerea autoturismului atrage un număr însemnat de
factori agresivi, efort de atenţie, şocuri emoţionale cauzate de
neatenţia pietonilor sau colegilor de trafic. Să reţinem că la volan
ne încărcăm cu electricitate statică, perturbatoare a ritmurilor
 : mal *şi de aceea, dacă suntem cardiaci, se recomandă
riducerea autoturismului numai pe distanţe scurte iar

l dacă
ntem obligaţi la un drum mai lung, acesta să-1 parcurgem în
etape scurte, cu pauze în timpul cărora vom sta cu
picioarele goale pe pământ câteva minute, penrtu a ne descărca
de această ittri citate.
Cel cu cardiopatie ischemică, dacă nu este atent, poate suferi
infarct cardiac, mai ales dacă se îndeplinesc mai multe din
Ediţiile favorizante de mai jos:
- vârstă mai înaintată; • "..•••
- fumător;
I - are valorile sangvine de colesterol crescute; - se
supraalimentează;
- consumă alcool;
- părinţi cardiaci;
- are insatisfacţii reale sau imaginare;
- are un comportament caracterizat prin logoree, grabă
excesivă, gesticulaţii, ceartă, nemulţumire, activitate dezordonată,
îndeobşte creează în jurul său o ilogică stare de agitaţie.
Deci, cel interesat, ar face bine sa elimine câţiva din factorii
de mai sus, prin renunţare la fumat, alcool, realizarea (prin
autosugesie, tratament autogen) a unei conduite calme.
La cele de mai sus, trebuie să adaug că o serie de situaţii
neaşteptate, prin acţiunea lor stresantă, măresc riscul de infarct
cardiac. Acestea ar fi următoarele în ordinea nocivităţii:
- decesul partenerului de viaţă .. 100
:
- divorţul " ' 73
- separarea cuplului . 65
- detenţia l
63
: - decesul unui membru de familie sau prieten 63 i
- boală 53
Am redat aceşti factori, pentru a se ţine seama de ei şi a se lua
isun de protecţie atunci când apar.
Ca regim alimentar, cel în cauză va respecta cele arătate cu
Hvire 3a alimentaţia vârstnigului, cu un accent mai deosebit pe
un consum de mere, pere, struguri, lămâi, coacăze negre, afine,
yarză, spanac, ceapă şi usturoi,
recurge la repausul alimentar .numai cu lichide
 deoarece acesta produce o suprasecreţie de adrenalină care poate
fi periculoasă dar, două zile pe săptămână, poate efectua un
regim de cruţare, în felul descris la capitolul respectiv.
Ca procedură hidro terapeutică i se recomandă ca de două-trei
ori pe săptămână să facă băi alternative de braţe (adică va
introduce braţele timp de l minut în apă la o temperatură de 38
grade, apoi în apă la o temperatură de 20 grade - pentru 5
secunde - şi va relua scufundarea de câteva ori).
Mai este recomandat ca cel în cauză, cel puţin o dată pe zi, timp
de 3-5 minute, să efectueze exerciţiile de euritmie. . Ca tratament
intern, va începe cu remediile mai simple:
- miere şi hrean ras, în părţi egale, 2-3 linguriţe pe zi, timp de
3 O zile.
- una din următoarele tincturi:
• tinctura de păducel, 20 picături, de 3 ori pe zi;
• tinctura de roiniţă, 10 picături, de 3 ori pe zi;
• tinctura de usturoi, 20 picături, de 3 ori pe zi; -
- infuzii din flori de păducel sau talpa gâştii, sau mentă, 2 căni
pe zi. "
Dacă cele de mai sus nu dau rezultatele aşteptate, se va trece
.la infuzii din amestecuri de plante, tot două căni pe zi; ',
- flori de păducel, levănţică, rozmarin, rădăcină de leuştean,
busuioc, în părţi egale .şi puţină rostopască;
- roiniţă, 4 linguri, flori castan, sunătoare, rădăcină de
ciuboţica cucului, câte 2 linguri;
- rădăcină de valeriană, frunze rozmarin, câte 3 linguri,
roiniţă 2 linguri, arnica - l linguriţă;
- vase, flori de păducel, măceşe, rădăcină de valeriană, în
părţi egaîe; se opăreşte o linguriţă (seara) cu 200 ml. apă, se lasă
până a doua zi dimineaţa, se filtrează şi se bea în mai multe
reprize, în cursul zilei;
- în timpul crizelor se va bea o infuzie din următorul amestec:
talpa gâştii 3 linguri, mentă şi roiniţă câte 2 linguri, rădăcină de
valeriană şi flori de soc, câte l lingură;
- se poate recurge la'vinul recomandat de Măria Treben: 4
rădăcini de pătrunjel şi 2 linguri oţet de vin se pun într-un litru de
vin alb, se fierb 3 minute, se filtrează şi când este călduţ se
adaugă 300 grame miere de albine. Se- administrează 2-3 linguri
pe zi.
m_ _

Personal, pentru început, propun următoarea formulă de

ratam ent:
- miere şi hrean, 3 linguriţe pe zi;
- tinctura de păducel, 20 picături, de 3 ori pe zi;
- o cană infuzie de talpa gâştii, seara la culcare.
i Se pare că această afecţiune, din punct de vedere
isiho-moral, are drept cauză un fel de „împietrire" a inimii, care ; se
accentuează pe măsură ce afecţiunea este din ce în ce mai
supărătoare. In relaţiile cu ceilalţi, această stare, de multe ori, este
mascată dar cu atât mai nocivă pentru cel în cauză, creându-i un fel
de tensiune internă. De aceea este bine ca bolnavul să-şi îndrepte
atenţia spre cei din jurul său şi să aplice „autoterapia prin gânduri şi
fapte bune", dacă nu, să realizeze un real dialog cu Divinitatea, ce-1
va susţine .psihic şi moral.
Ateroscleroza
4
Se datorează depunerilor de substanţe grase şi a calciului pe
pereţii interni ai arterelor, îngustând lumenul acestora.
Unul din principalii vinovaţi este colesterolul, care face parte
din lipidele mai complexe, cu rol important în buna funcţionare a
celulelor dar care, în exces, contribuie la sclerozarea arterelor.
Valorile colesterolului sangvin normale în g/1, la cei trecuţi de
60 ani, Simt de 2,00-2,80 la bărbaţi şi 2,00-2,60 la femei.
Suferinzii de ateroscleroză au dureri de cap, tulburări de
vedere, oboseală, extremităţile reci, sunt agitaţi sau depresivi.
Vor duce o viaţa liniştită, cu evitarea eforturilor de orice fel,
mişcare în aer curat şi proaspăt.
Ca regim alimentar se vor respecta recomandările ce le fac cu
privire la alimentaţia vârstnicului, cu un accent deosebit pe
evitarea alimentelor bogate în colesterol cum sunt: gălbenuşul de
ou, creierul, ficatul, rinichii, untul, caşcavalul gras, apoi cu limite
la fasole, mazăre şi sare.
Dimineaţa, suferindul va face o periere uscată peste tot trupul
cu o perie cu coadă lungă din păr de animal şi, de două ori pe zi,
timp de câteva minute, masajul refîexogen al tălpilor - după
indexul şi schemele din acest capitol. La perierea uscată se va ţine
seama de recomandările făcute la masajul de revitalizare celulară,
irivind zonele şi sensul acestuia. De două-trei ori pe săptămână
 se va face o baie alternativă de mâini şi de picioare, în modul
arătat la cardiopatia ischemică.
Ca tratament intern se va începe cu remedii mai simple şi la
îndemână, cum ar fi:
- ulei de măsline, miere, suc de lămâie în cantităţi egale, trei
linguri pe zi;
- suc de ceapă roşie 1/2 pahar cu 3 linguri de miere; întrega
cantitate se consuma în mai multe reprize în ziua preparării.
.contraindicat la cei cu gastrită sau ulcer gastric;
- se pisează o căpăţână de usturoi, o lămâie cu coajă cu tot,
|se taie felii şi se pun într-un litru de apă clocotită iar când apa s-a
răcit, se mai adaugă l lingură de vase. Se lasă Ia macerat 8-10
ore (este bine să se prepare seara) şi se filtrează. Se administrează
3-5 linguri pe zi. Este bine ca preparatul să fie făcut în cantităţi
mai mici, respectându-se proporţiile ingredientelor, pentru a nu
sta prea mult timp Ia frigider.
- tinctură de păducel - 30 picături, de 2 ori pe zi.
- - infuzie din flori de păducel, 2 căni pe zi sau decoct de
anghinare, o cană pe zi, în mai multe reprize.
- macerat de vase - o cană pe zi, în mai multe reprize.
In cazul că rezultatele nu sunt satisfăcătoare: '.
- infuzie din vase, 3 linguri păducel, anghinare, frunze de
mesteacăn, câte 2 linguri," traista ciobanului, l lingură - două căni
pe zi.
- macerat din flori de păducel, vase, bulbi de usturoi, câte o
lingură - o cană pe zi în mai multe reprize.
- infuzie din rădăcină de valeriană, 3 linguri, vase şi flori de
păducel, câte 2 linguri, flori amică, flori muşeţel, frunze de
roiniţă, câte l lingură - 2 căni pe zi.
- infuzie din frunze de mestecăn, coada calului, vase, câte o
lingură-2 căni pe zi.
- infuzie din frunze de vase, 3 linguri, frunze, flori păducel,
frunze de anghinare, frunze de mesteacăn, câte 2 linguri, traista
ciobanului, l lingură - câte 2 căni pe zi.
- în sfârşit, se pot bea trei păhărele de lichior pe zi cu vinul
preparat astfel: vase - 25 grame, fructe de păducel, coajă de
salcie argintie, câte 20 grame, coajă cruşin. 10 grame, rădăcină
de ghinţură, 5 grame, totul se macerează timp de 8 zile într-un
litru de vin alb.
 Personal, pentru început, propun următoarea formulă dţ
ttament:
- maceratul cu usturoi, lămâie şi vase, 5 linguri zilnic;
- ulei de măsline, suc de ceapă, miere, 3 linguri pe zi;
- din 3 în 3 zile, în locul amestecului de mai sus, se va lua
cui de ceapă roşie cu miere, în cantitatea arătată, bineînţeles
că este suportat de stomac.
• Se pare că una din cauzele psiho-morale ale aterosclerozei
este inflexibilitatea faţa- d e problemele ce le .ridică viaţa,,
neacceptarea unei situaţii sau fuga de prezent şi de aceea o
implicare socială este benefică.
Hipertensiunea arterială
Creşterea presiunii de scurgere a sângelui în artere, peste
iţele admise, cu ameţeli, pierderi de memorie, dureri de cap,
iscibilitate, transpiraţie nocturnă, oboseală cronică.
Valorile maxime şi minime admise în raport cu vârsta şi sexul
nt următoarele:
Vârsta Tensiunea sistolică Tensiunea diasistolică
bărbaţi femei 50-54 bărbaţi femei 70-98
125-160 110-165 55-59 70-100 70-98
115-165 110-170 60-64 70-100 70-100
115-170 115-175 70-110
Cu privire la măsurarea corectă a tensiunii arteriale să ţinem
seama de următoarele: măsurătoarea se va face după ce bolnavul
a stat în repaus fizic şi psihic cel puţin 5 minute; înainte de
aceasta, bolnavul nu va fuma, consuma alcool, cafea, lichide şi
alimente sărate; umflarea manşetei tensiometrului se va face rapid
iar decomprimarea uniform şi progresiv. ".
Cel în cauză va trebui să ducă o viaţă cât mai echilibrată,
lipsită de eforturi şi stresuri de orice natură, să respecte ora de
odihnă, de masă şi cele 8 ore de somn noaptea. .
Va evita expunerile la soare şi altitudinile. Multă mişcare în
aer curat.
Dacă este supraponderal va trebui să slăbească, dar nu brusc.
întrucât după vârsta de 60 ani, organele cele mai afectate de
 ____

hipertensiunea arterială sunt în ordinea lor creierul, inima şi

rinichii, acestea vor trebui protejate, fiecare în parte, deoarece
afectarea unuia atrage şi îmbolnăvirea celorlalte.
Ca regim alimentar se va ţine seama de cele ce recomand
vârstnicilor, cu un accent deosebit pe eliminarea cu desăvârşire a
consumului de sare. Alimentaţia va fi axată în special pe lactate
(zilnic iaurt), legume şi fructe şi cel puţin o dată pe săptămână se va
institui o zi de regim de cruţare, când se va consuma numai un
-singur aliment, cartofi sau orez, sau brânză, sau legume sub
formă de salata.
Dimineaţa, o spălătură generală cu apa călduţă, aceasta
presupune să trecem peste tot trupul un prosop îmbibat în apă
călduţă şi să intrăm în pat pentru 10 minute. De două ori pe
săptămână, băi ascendente de mâini; adică se ţin mâinile în apă la o
temperatură de 35° şi prin adăugare de apă fierbinte, în 6
minute să se ajungă la 40°, când mâinile se vor ţine încă 10
minute.
Zilnic masajul reflexogen al tălpilor şi autosugestiei cu
formula „Sunt calm şi am o tensiune normală".
Ca tratament intern:
- suc de hrean, sfeclă roşie, usturoi, câte o linguriţă din
fiecare, de trei ori pe zi.
- câte 50 ml. de suc de hrean, morcov, lămâie, roşii; din
amestec se iau 3-5 linguri pe zi, timp de 2 luni.
- macerat de vase, o cană pe zi în mai multe reprize.
In funcţie de rezultate, se poate trece Ia infuzii din amestecuri
de plante - 2-3 căni pe zi.
- infuzie din vase, 3 linguri, fructe de păducel, plantă coada
calului, câte 2 linguri, flori de coada şoricelului, frunze de mentă,
flori de păducel, câte o lingură.
- infuzie de flori şi frunze de păducel şi sunătoare, câte 2
linguri, vase şi flori de coada şoricelului, câte o lingură; la care se
adaugă 10 picături de tinctură de usturoi.
- infuzie din vase, coada racului, coada calului, câte 2 linguri,
flori amică, 1/2 linguriţă.
- se poate recurge la trei păhărele de lichior zilnic din
următorul preparat: vase, 3 linguri, maghiran, cimbru, fructe de
păducel, coadă cruşin, câte 2 linguri, coajă de salcie, l lingură,
 138
toate se pun pentru 10 zile la macerat într-un litru de vin alb
amestecat cu 200 ml. alcool.
Personal, pentru început, propun următoarea formulă de
tratament:
- suc de hrean, sfeclă roşie, usturoi, o linguriţă, de 3 ori pe zi.
- o cană macerat de vase, băută în mai multe reprize.
- seara, 30 picături de tinctură de păducel.
S-ar părea că una din cauzele psiho-morale ale hipertensiunii
arteriale ar fi un feî de reţinere a transpunerii în practică a
gândurilor. Soluţia ar fi: ori să renunţăm la ele, ori să le punem în
aplicare, dacă sunt realiste şi nu atrag vreun prejudiciu.
Hipotensiunea arterială
Scăderea tensiunii arteriale sub valorile normale, manifestată
|rin palpitaţii, vâjâituri în urechi, tulburări de vedere, tendinţe
)re leşin..
Hipotensiunea arterială poate să fie un simptom la o serie de
)oli, cum ar fi ateroscleroza cerebrală, tumori cerebrale, ulcer
gas tro- du o den al, insuficienţă tiroidiană ş.a.m.d.
Suferindul va evita eforturile fizice şi intelectuale, va dormi
cel puţin opt ore şi va da o deosebită atenţie trecerii de la poziţia
orizontală (culcat) la cea verticală (în picioare), care se va face
cât mai încet, în timp de 20-30 secunde şi este bine ca, în poziţia
orizontală, să execute în prealabil câteva mişcări cu membrele.
Regimul alimentar va fi - cel recomandat în general
vârstnicilor, dar în el va introduce zilnic 5 linguri de grâu încolţit, î
lingură drojdie de bere, multă ceapă crudă iar între mese va
mesteca coajă de lămâie.
Multă mişcare în aer curat, marş, aeroterapie.
Zilnic, baie alternativă de mâini şi de picioare în modul arătat
la cardiopatia ischemică şi masajul reflexogen al tălpilor.
Ca tratament intern, recomandările sunt puţine:
- dimineaţa - o linguriţă de muştar pe stomacul gol, dacă
acesta permite.
- tinctură de păducel - 10 picături, de 3 ori pe zi.
- infuzie de rozmarin sau din coajă de salcie - 3 căni pe zi.
- decoct din orez, o cană pe zi, în niai multe reprize.
- macerat de vase, o cană pe zi, în mai multe reprize.
 ------- 139 -------

- iaurt cu mult usturoi pisat şi pătrunjel.

- infuzie din îemn dulce, 5 linguri, roiniţă, armurariu şi
sunătoare, câte 3 linguri, salvie, 2 linguri.
Putem recurge la vizualizare; adică, după tehnica descrisă în
unu] din capitolele precedente, să vizualizăm cum ne umplem de
o energie aurie, care ne activează toate procesele din trup;
aceasta de două ori pe zi, dimineaţa, cât suntem încă în pat şi
după masă, pe la orele 17-18, timp de 5-10 minute.
Bronşita acută
Este o inflamaţie a,mucoasei bronşice şi a stratului de sub
ea, numit corion - îndeobşte sunt afectate bronhiile mari dar
procesele inflamatorii pot coborî şi la bronhiole.
Se manifestă printr-o fază de cruditate, de 2-3 zile, prin tuşă
uscată, iritativă, apoi trece în faza de cocţiune, îns'oţită de o
expectoraţie albă, la început mucoasă, apoi muco-purulentă, cu
dureri şi arsuri retrosternale.
Cauzele ar fi microbi banali autogeni care proliferează în
anumite condiţii, (frig, inhalare de aer rece, atmosferă viciată,
băut de apă rece), dar poate însoţi şi gripa.
Pe toată perioada se recomandă o alimentaţie compusă din
legume şi fructe.
Bolnavul va sta obligatoriu în pat într-o încăpere bine
încălzită.
Nu va lua calmante pentru tusa.
Ca tratament intern:
- 250 ml. lapte fierbinte cu 50 grame miere, 2-3 căni pe zi;
- va suge răşină de brad; .
- tinctură de usturoi sau angelică, sau ppdbal; 10 picături de 3
ori pe zi;
- infuzie de pătlagină sau podbal, sau soc, 2-3 şi mai multe
căni pe zi,
Din practică am constatat că pe lângă cât mai multe băuturi
calde, un efect pozitiv îl dă şi următorul preparat: 3-5 linguri de
sirop de ceapă, care se prepară astfel: 500 grame ceapă roşie se
dă prin maşina de tocat carne şi se fierbe totul în 750 ml. apă
până scade la jumătate; se filtrează bine prin strecurătoare şi
tifon, lichidul se mai pune o dată la foc cu zahăr, atât cât să aibă
 140
ţa unui sirop - la ultimele clocote se adaugă 2 linguri cu

Tot în acest sens, Rudolf Breuss recomandă un sirop preparat

din doua cepe cu coajă cu tot, tăiate felii, care se fierb 10 minute
Mtr-un litru de apă cu 100 grame zahăr candel - propune ca
'ntrega cantitate să fie băuta în mai multe reprize în cursul unei
zile.
Ca tratament extern:
- de trei ori pe zi, comprese la picioare cu decoct din paie de
ovăz.
- cataplasme pe torace cu faină de muştar sau faină de in;
faina se amestecă cu apă fierbinte, astfel ca să se formeze o pastă
consistentă şi astfel, caldă, se aplica pe locul indicat,
acoperindu-se cu o felie de material plastic.
- inhalaţii cu abur de infuzie de muşeţel sau miere cu apă în
3ărţi egale. Se pot efectua, ţinându-se capul peste un vas cu
ichidul aburind (capul va fi acoperit cu un prosop pentru ca
aburul să nu se împrăştie). Se poate improviza şi un dispozitiv
special dintr-un ceainic bine etanşat, la gura căruia se ataşează un
tub de cauciuc, iar la capătul tubului - o pâlnie. în ambele cazuri,
atenţie, să nu vă opăriţi!
- de trei ori pe zi, se vor face frecţii pe piept cu ulei de ricin, 2
^si terebentină, l lingură, bine încălzite.
Bronşita cronica
o inflamaţie care a pătruns mai adânc, până la teaca
elastică, afectând ţesutul pulmonar, caracterizată prin tuse
ntermitentă sau permanentă, dispnee, o expectoraţie
mucopurulentă şi fetidă.
Cauzele, în parte, sunt cele arătate la bronşita acută, bronşite
acute repetate şi rău tratate, infecţii bronşice, manifestări alergice.
Suferindul poate circula dar va evita factorii care i-au
provocat sau întreţin starea.
Alimentaţia este cea recomandată vârstnicului iar o zi pe
săptămână va ţine repaus alimentar absolut, numai cu lichide,
când va consuma: suc de morcov, 300 ml, suc de varză albă,
1100 ml, suc de sfeclă roşie, 50 ml., suc de ţelină, 20 ml.
In fiecare seară, la culcare, pe torace va pune o compresă cu
 ____ IA! -...-...
l T l

abur care se aplică^ astfel: se aşterne peste torace o flanea subţire,

uscată, îndoită, de-a lungul ei, între cele două părţi ale flanelei
uscate se introduce o flanea îmbibată cu apă fierbinte, stoarsă cât
să nu picure iar deasupra un termofor "sau o pernă electrică.
Compresa se ţine până se răceşte.
De două ori pe zi, masaj reflexogen al tălpilor. . Tot de două ori
pe zi, timp de 3-5-7 minute, se vor efectua următoarele exerciţii
de respiraţie:
- se trage lent aerul pe nas, ca şi cum ai mirosi o floare;
- se respiră pe nări alternativ (astupându-se cu degetul cea
inactivă);
- se inspiră pe o nară, care este uşor'astupată, prin apăsare cu
degetul a marginii nasului;
- se inspiră pe nas, se reţine respiraţia 2-3 secunde, apoi se
expiră pe gură, printre buzele care opun rezistenţă.
- se va rosti cât se poate de lung F, B, H, apoi scurt şi
exploziv K, P, T.
Ca tratament intern, pe lângă cele propuse la bronşita acută,
se mai iau următoarele:
- tinctură de angelică sau cimbru de cultură, sau lumânărică;
20 picături, de 3 ori pe zi;
- infuzie din pătlagină, plamânărică, trei fraţi pătaţi, nalbă, în
părţi egale - 3 căni pe zi;
- infuzie din pătlagină, flori de ciuboţica cucului, flori de
lumânărică, câte 4 linguri; lichen de piatră - 3 linguri, rădăcină de
lemn dulce, flori de podbal, câte 2 linguri; fructe de ienupăr şi
plantă busuioc - l lingură, 3 căni pe zi.
Ca tratament extern se aplică cele arătate la bronşita acută. Ca
formulă de tratament, personal, recomand zilnic:
- dimineaţa, o cană de infuzie din ciuboţica cucului, flori şi
rădăcină;
- la prânz şi seara, câte o cană de infuzie din isop;
- seara, inhalaţii cu apă şi miere, în părţi egale;
Astmul bronşic
Este o dereglare nervoasă la nivelul bronhiilor, manifestată
prin crize de dispnee paroxistică, mai frecvent noaptea, care
durează de la câteva minute până la câteva ore, expecto'raţie
 ____ 142 __—
lată. Cauze: agenţi alergici organici sau anorganici (păr de
nimal, polen, praf, unele medicamente), efort, stres psihic,
şondiţii climaterice agresive (vânt, ceaţă, variaţii de temperatură).
La astmul bronşic, alimentaţia va fi cea arătată pentru
vârstnic, cu o zi sau două pe săptămână regim de cruţare iar
zilnic se va bea suc de morcov. 200 ml. şi suc de pătrunjel sau
spanac, 50 ml.
Ca proceduri hidroterapeutice se recomandă;
- zilnic o baie ascendentă la mâini, aşa cum indic la
hipertensiunea arterială;
de două ori pe săptămână, baie ă la Khune: se pune o
scândură deasupra unui lighean mare, cu apă rece. Bolnavul se
'aşează pe această scândură şi timp de 10 minute, cu o cârpă
moale, îmbibată în această apă, îşi va şterge de jos în sus,
organele genitale. Restul' trupului va fi bine acoperit. După
această baie se va sta în pat ce! puţin 3-4 ore, bine acoperit.
Masaj reflexogen al tălpilor, de două ori pe zi şi autosugestie
cu formula „Am o respiraţie egală şi profundă".
La criză, cel în cauză va lua poziţia „birjarului" adică aşezat,
cu trunchiul împins înainte, cu coatele pe genunchi. Se expiră
lent cu gura pe jumătate deschisă, solicitându-se progresiv
muşchii abdominali şi apoi cei ai diafragmei, apoi se inspiră pe
nas, lent, cum ai mirosi o floare.
In afara crizelor, exerciţii de respiraţie, fără efort, de scurtă
durată, dar cât mai dese;
- buzele se lipesc moale şi inspirându-se lent se umflă obrajii,
apoi se expiră lent pe buze;
- se respiră pe nas, rapid, de IO ori, se reţine respiraţia 7-10
secunde (întotdeauna acelaşi număr) şi se expiră lent, profund,
printre buze, ca la stingerea unei lumânări;
--culcat, cu un săculeţ de 5 kilograme greutate pe piept, se va
respira pe nas, lent şi profund.
La toate acestea se adaugă masaj zilnic de-a lungul coloanei
vertebrale, începând de la ceafa până în zona lombară.
Tratamentul intern:
Se recomandă ca, la început, suferindul să-şi administreze
ceaiuri dintr-o singură plantă, pentnu a tatona toleranţa
organismului, fund ştiut că suferinţa aceasta are şi o cauză
ialergică.
 — _ 143 -------

- deci se va începe cu infuzia din planta trei fraţi pătaţi, 2-3

căni pe zi sau decoctul de scai vânăt sau angelică, tot 2-3 căni pe
zi.
In cazul că acestea nu dau rezultate pozitive evidente, se va
trece la amestecuri de plante, cum ar fi;
- infuzie din lichen de piatră, 3 lipguri, lichen de stejar şi
plămânăncă, câte 2 linguri, muguri de plop negru, busuioc, câte
l linguriţă - 2-3 căni pe zi.
- infuzie din nodbal, rădăcină de alun, rădăcină de obligeanâ,
mărar, câte 2 linguri, busuioc, fructe ienupăr, câte l lingură - 2-3
căni pe zi.
Atenţie - dacă unul din aceste amestecuri provoacă o criză,
atunci, dimineaţa, la prânz, seara şi a doua zi tot aşa, se va bea
1/4 cană cu infuzie din fiecare plantă în parte (care formează
amestecul), ca să se cunoască şi elimine cea, care este alergică.
!
- ulei de porumb, 3 linguri pe zi.
- vin de hrean, 3 linguri pe zi; 50 grame hrean ras se
macerează timp de 14 zile într-un litru de vin alb, apoi se
filtrează.
- hrean ras, miere şi suc de lămâie, în părţi egale -. 2-3 linguri
pe zi.
Tratament extern:
- se pun pe spate cataplasme cu ridichi negre, rase.
- cataplasme cu terci din coada calului, pătlagină, nalbă,
gălbenele, tătăneasă, plămânărică, în regiunea sternală şi a
ficatului. Terciul se face mărunţindu-se plantele care se introduc
într-un săculeţ, fierte 10 minute în apă, apoi stoarse între două
scândurele, peste care se pune o greutate.
Personal, pentru început propun:
- vin de hrean - 3 linguri pe zi;
- infuzie din planta trei fraţi pătaţi - 3 căni pe zi;
- pe spate, caiaplasmă cu ridichi negre, rase. •
Atât suferindul de astm bronşic, cât şi cel de bronşită cronică,
sunt tot timpul neliniştiţi; primul agitat, chiar speriat de
chinuitoarele crize care se pot declanşa în orice moment, de
niuîte ori însuşi factorul psiho-moral fiind cel care le.provoacă. .
Aceştia sunt scoşi din ritmul normal al vieţii şi de aceea se
recomandă sa stea cât mai mult în mijlocul naturii, mai ales în
 144

afara oraşului şi să o „'asculte'1, ca să-şi potrivească respiraţia,

gândurile, mişcările cu ritmurile acesteia.
-Vor discuta cât mai puţin cu alţii de suferinţa lor şi mai ales să
nu le solicite compătimirea sau ajutorul, deoarece, involuntar îşi
amplifică simptomele şi, prin autosugestie, îşi autoprovoacă criza.
Astmul bronşic, cum am scris, este un dezechilibru între
inspiraţie şi expiraţie şi, dacă vreţi, între a lua şi a da,- a fi iubit, a fi
acceptat de alţii şi a accepta pe aceştia şi de aceea, o atitudine de
disponibilitate faţă de necazurile şi suferinţele altora este foarte
benefică.
!!
l ; Prostatita şi hipertrofia prostatei
.f '
-• Este vorba în primul caz de o inflamaţie de natură
microbiană a prostatei şi în al doilea caz de hipertrofia ei.
Prostata nu este esenţială pentru viaţă dar joacă un rol
important în funcţiile genitale. •
Bolile prostatei sunt până la 60 ani, îndeobşte cele
inflamatorii iar după această vârstă lasă locul adenomului de
prostată (hipertrofia) care este o tumoare benignă şi mai rar
cancer.
Prostatita poate fi acută şi cronică: cea acută se manifestă
prin febră ridicată, frisoane, dureri pelviene, micţiuni frecvente şi
dureroase. Cea cronică se manifestă prin dureri pelviene, micţiuni
frecvente şi dureroase, erecţii dureroase.
Adenomul de prostată nu are o cauză bine cunoscută. El
provoacă o obstrucţie a' uretrei şi de aici o încetinire sau
-incompletă evacuare a vezicii urinare. Se manifestă prin apariţia
nocturnă a micţiunilor, care sunt dese, jenă la micţiune; efort de
urinare, forţa jetului scade - toate acestea mărite la exces de
alcool, mese copioase, condimente, frig şi umiditate, mai ales la
picioare şi mijloc. Agravarea adaugă oboseala cronică, ameţeli,
anorexie, cefalee şi retenţia completă a urinei.
In cazul prostatitei acute, bolnavul va sta la pat^ va combate
constipaţia, va adopta un regim vegetarian cu foarte .puţină sare,
multe lichide şi va solicita intervenţia medicului.
Ne vom ocupa în mod special de prostatita cronică.
Suferindul se va feri de frig şi umezeală, având grijă ca
picioarele şi zona şezutului să-i fie întotdeauna calde. La fiecare 2
 145
ore va încerca să urineze iar seara, înainte de culcare, îşi va apăsa
puternic panea inferioară a abdomenului pentru evacuarea unei
cantităţi cât mai mare de urină.. Va dormi numai pe o parte,
dormitul pe spate trebuie evitat, deoarece creşte frecvenţa
micţiunilor. Va evita să stea aşezat mult timp (atenţie, locul să nu
fie rece) şi mersul pe bicicletă. Multă mişcare în aer liber,
gimnastică.
Alimentaţia va fi cea recomandată vârstnicului, abţinându-se
de la alcool, fumat, condimente. La stările acute, repausul
alimentar numai cu lichide este benefic iar ca lichide se vor bea
sucuri din sfeclă roşie, ridichi, morcov, castraveţi, pătrunjel, din
plantă de păpădie sau coada calului, în amestec, cu baza pe sucul de
morcov. De altfel, şi în stările cronice, este bine ca 1-2 zile pe
săptămână să efectueze repausul alimentar absolut, numai cu
lichide.
Ca recomandare expresă, se va evita constipaţia.
Cât priveşte hidroterapia, sunt indicate băi de şezut zilnice, cu
apă caldă, timp de 10-15 minute. Se poate încerca la 4-5 zile o
baie de şezut ascendentă care va începe cu apă la temperatură de
35° şi va continua progresiv, prin adăugare de apă fierbinte, în 10
minute, la 40°, în care va sta 5 minute şi apoi imediat în pat. O
astfel de baie poate fi făcută şi cu un decoct de fân sau muşeţel.
Este contraindicată suferinzilor de afecţiuni'cardio-vasculare.
De două ori pe zi se va practica masajul reflexogen al tălpilor.
Tratamentul intern: - - seara, la culcare, o
lingură cu ulei de dovleac;
- timp de 30 zile se va lua 20 grame de polen, dimineaţa, în
apă îndulcită cu miere;
- infuzie din muguri de pin sau flori de urzică, sau frunze de
păr.- 2 căni pe zi;
- infuzie din frunze de merişor, coada calului, câte 8 linguri,
seminţe de pătrunjel, 4 linguri, seminţe de in şi rizomi de pir, 2
linguri, sulfmă, l lingură; 2-3 căni pe zi; "
- infuzie din flori de coada şoricelului şi urzică, câte 2 linguri;
se vor bea 4-6 carii pe zi;
- o cura de 18 zile cu macerat de vase - o cană pe zi în mai
multe reprize;
In cazul adenomului de prostată:
 - 2 linguri seminţe de dovleac hedecorticate, sfărâmate, se
fierb 5 minute în 250 nil. apă. Se beau 2-3 căni pe zi.
Precizez că seminţele de dovleac, neprăjite şi nesărate sunt
utile pentru toate afecţiunile prostatei şi de aceea este recomandat
să fie consumate zilnic..
- Decoct de ghimpe - 1-2 căni pe zi.
La adenomul de prostată cele. arătate mai sus vor fi
combinate şi cu infuziile sau remediile propuse la prostatită.
In cazul retenţiei urinei, se fierb 250 grame grâu într-un litru
de apă - se mai adaugă apă daca scade - apoi se lasă 10 ore
într-un vas din sticlă, se filtrează şi se bea un păhărel, dimineaţa
pe stomacul gol.
Parkinson
Suferinţa s-ar datora Jipsei sau diminuării unei substanţe
numită dopamină, produsă în zona corpilor striaţi aflaţi în
sistemul extrapiramidal din creier şi care are ca rol controlarea
mişcărilor involuntare şi a tonusului muscular, fiind un fel de
surotransmiţătoare a informaţiilor.
Cauzele lezării celulelor nu sunt bine cunoscute.
Se manifestă prin: deteriorarea mişcărilor care îşi pierd
ipliîudinea şi sunt greu controlabile; rigiditate musculară; vorba
răguşită; rigiditatea feţei; mişcările „pornesc" greu; tremurături
caracteristice, modificări vegetative, modificări psihice (confuzie,
depresie).
Cel în cauză va face cât mai multă mişcare în aer curat. Va
trebui să-şi găsească o preocupare, un hoby, fie colecţionatui,
filatelia, grădinăritul - dacă poate va uza de terapia creaţiei,
descrisă în această lucrare, desenând sau modelând în lut, aceasta
contribuind'la un mai bun control al mişcărilor şi totodată la un
mai bun echilibru psiho-moral care în cazul dat, desigur, este
afectat.
Pe cât posibil va evita ajutorul celor din jur, care îi creează
sentimentul inutilităţii şi va căuta să se adapteze situaţiei, luând
măsuri de protecţie, pentru a se feri de eventuale accidente;
- îmbrăcămintea, pe-cât posibil, sa fie lipsită de nasturi;
- în loc de cravată, fular, este bine să poarte jersee potrivite
sezonului;
 ___ 147______
i *T /

- încălţăminte fără şireturi, cu talpă din piele, băncuţă specială

pentru descălţat, lingură de ghete cu coadă lungă;
- în baie şi chiar în cadă să stea pe un scaun;
- acolo unde trebuie să se aşeze şi să se ridice, va amplasa
mânere sau bare de sprijin;
- dacă este posibil va elimina pragurile, sau le va acoperi ca să
nu se împiedice;
- în încăpere se va aşterne un covor mare, ca să nu se
împiedice sau să alunece;
- comutatoarele electrice să fie'prin apăsare, nu prin învârtire;
- se va bărbieri cu aparatul electric;
- va folosi căni cu mânere mari şi largi, farfurii adânci,
tacâmuri cu mânere mari, ca să poată fi bine apucate (eventual
vor fi dublate cu cauciuc);
- în cazul ca sunt probleme cu ţinutul cănilor, lichidele vor fi
băute cu paiul de plastic).
Gimnastica zilnică este obligatorie, deoarece ignorarea ei
duce la o atrofiere a muşchilor şi la un mai redus control al
mişcărilor.
Gimnastica va fi efectuată încet, timp de 10-15 minute zilnic,
fără efort, fără forţarea amplitudinii mişcărilor, astfel;
Cea a trupului:
-.în picioare, cu ambele mâini sprijnite de perete; apropierea
obrazului de perete; apropierea pieptului de perete; apropierea
genunchilor de perete; apropierea întregului trup, cu mâinile
întinse cât mai'sus,
- din poziţia culcat; ridicarea mâinilor; ridicarea picioarelor;
îndoirea picioarelor; întoarcerea trupului spre stânga, apoi spre
:
dreapta;
-. şezând pe scaun; rotirea capului spre dreapta, stânga, sus şi
jos; rotirea trunchiului în aceste direcţii: întinderea piciorului
stâng înainte; .apoi dreptul; întinderea ambelor picioare;
întinderea piciorului drept cu ridicarea mâinii drepte, la fel
stângul; întinderea piciorului drept cu ridicarea mâinii stângi, la
fel şi cu stângul; se vor strânge cât mai tare degetele mâinilor;
apoi se deschid cât se poate de tare; se suprapun palmele şi se
apasă una de alta.
 148
Gimnastica feţei:
- se ridică sprâncenele în sus; se coboară; se închid ochii
se deschid brusc; se umflă ambii obraji; se umflă numai
zul drept, apoi numai cel stâng. Gimnastica gurii:
- se plasează buza superioară peste cea inferioară apoi invers;
se retrag ambele buze; se întind buzele ca pentru sărut; se mişcă
gura în stânga şi în dreapta.
Gimnastica limbii:
- se scoate limba afară cât se poate de tare;, se duce la stânga,
la dreapta; apoi în sus, în jos; se apasă cu limba din interior
obrazul drept, apoi cel stâng; se. apasă cu limba din interior în
jurul gurii. *' . '
Exerciţiile de respiraţie contribuie mult la corectarea sau
menţinerea unei vorbiri clare şi de aceea trebuie efectuate câteva
minute pe zi.
- se inspiră pe nas şi se expiră prelung, ca şi cum ai stinge o
lumânare;
- culcat pe pat, pe spate, atenţia concentrată spre abdomen, la
inspiraţie se ridică abdomenul, la expiraţie se coboară;
- se ridică mâinile lateral, în sus, cu o inspiraţie adâncă pe nas
iar cu expiraţia totală se coboară.
Pentru controlul respiraţiei şi al dicţiei:
- se numără până la-20, cu o pauză între fiecare cifră;
-, se numără până la 40, cu o pauză între fiecare 4 cifre;
- se pronunţă 1234, pauză, 1234, pauză, astfel de câteva ori;
.- apoi 12345, cu pauze între ele-de câteva ori;
- apoi, 123456, cu pauze între ele, de câteva ori;
- 1234567, cu pauze între ele, de câteva ori,
- se numără până la 20, rostind cifrele din 2 în 2, mai tare,
apoi din 3 în 3, apoi din 4 în 4;
- va rosti fraze scurte, .pronunţând mai tare primuî cuvânt,
i al doilea, al treilea ş.a.m.d.
Exemplu:
Eu vreau să-ţi spun ceva!
Eu vreau să-ţi spun ceva!
Eu vreau să-ţi spun ceva!
Eu vreau să-ţi spun ceva!
 . — 149 ------ _ .
Eu vreau sa-ţi spun ceva\
• Toate aceste exerciţii sunt obligatorii, dacă cel în cauză vrea
să-şi menţină starea în care se află. Ele nu iau mult timp.
Foarte important este exerciţiul de autopercepţie a trupului,
despre care am scris în această lucrare. Suferindul îl va efectua şi
va vizualiza mental tocmai mişcările care îi surtt îngreunate iar la
sfârşitul lui, se va autosugestiona cu formula „Dobândesc din ce în
ce mai mult controlul mişcărilor".
Pentru toate acestea, cel în cauză va trebui să-şi întocmească
un orar pe care să-1 respecte, cum ar putea fi acesta:
ora 7 - deşteptarea, exerciţiul de autopercepţie,
autosugestia;
ora 7.30 , - exerciţiile de gimnastică;
ora 8.00 - dejunul, medicamentele;
ora 9-12 - treabă, hoby, plimbare;
ora 13 - prânzul, medicamentele;
ora 14 - repaus, citit, somn;
ora 16-19 - treabă, hoby, plimb are,'biserică; ora
19.30 -gimnastică; ora 20.00 - cina,
medicamentele, televizor; ora 22.00 - culcare,
exerciţiu de autopercepţie,
autosugestia.
Bineînţeles - că acest orar va fi întocmit în funcţie de
posibilităţile fiecăruia, dar trebuie întocmit şi riguros respectat,
deoarece în lipsa lui se uită cele ce sunt de făcut.
In perioada 9-12 şi 16-19 este bine ca cel în cauză.să-şi
rezerve timp şi pentru ajutorul pe care trebuie să-1 dea celor care
sunt mai suferinzi decât dânsul.
Fitoterapia oferă puţine remedii pentru această afecţiune, aşa
că baza vor fi cele alopate.
Totuşi, ca adjuvante la acestea, în pauze sau lipsa lor, propun
ca suferindul să recurgă la următoarele:
- zilnic, 4-5 căni de infuzie din flori de coada şoricelului, în
fiecare adăugându-se 2 picături de suc de măcriş de pădure
(iepuresc);
- uşoare frecţii în zonele afectate, cu tinctura de coada
şoricelului, îndoită cu apă;
- băi generale calde cu cimbru de cultură, adică se macerează
 __ l <;n _____
l -J V

200 grame cimbru de cultură în 5 litri de apă rece, timp de 12

ore, apoi se dă un clocot, se filtrează şi lichidul se toarnă în cada
care va avea apă cât să cuprindă trupul celui în cauză.
Teodora Indrei Stoica şi Dom Laza, pe lângă un regim de
sucuri şi crudităţi pe o perioadă de 6-12 luni, recomandă
următoarele amestecuri de ceaiuri care vor fi băute alternativ,
fiecare câte o săptămână.
- coada calului, coada şoricelului, cimbrişor, trifoi roşu, câte
40 grame urzică, ciuboţica cucului, câte 30 grame, sunătoare - 20
grame - din acest amestec se opăreşte o linguriţă timp de 2
minute cu 250 ml. apă - se beau 3 căni pe zi, apoi:
- rădăcină de valeriana şi rădăcină de tătăneasă, câte 30
grame, coajă de stejar, 20 grame - din amestec se pune o
linguriţă în 250 ml. apă rece şi se Iasă la macerat peste noapte -
se beau 2 căni pe zi.
Mai recomandă băi calde la picioare, cu infuzie de cimbrişor,
urmate de un uşor masaj al mâinilor şi picioarelor cu alifie de
gălbenele. ' .
Scleroza în plăci
Este o suferinţă primară datorată unor multiple leziuni în
ftfbstanţa cerebrală, caracterizate prin focare de demielinizare,
iqică de distrugerea învelişului de mielină al fibrelor nervoase.
Această suferinţă apare şi se agravează în puseuri (crize);
fiecare nou puseu accentuând fenomenele nervoase, acestea
foarte variate, tulburări de echilibru, de coordonare a mişcărilor,
de vorbire, vedere, pareze, paralizii.
' Ca factori, agravanţi, frigul şi umiditatea, oboseala fizică şi
nervoasă, conflictele morale, bolile febrile, alcoolul - de toate
acestea cel în cauză urmând să se ferească.
Deocamdată tratamentele au menirea să mărească cât mai
mult intervalele dintre puseuri şi să diminueze nocivitatea lor. De
aceea este recomandat ca suferindul de scleroză în plăci şă-şi
revigoreze sistemul de apărare (care se manifestă pe plan fizic,
psihic şi spiritual) astfel ca eventualii agenţi care produc aceste
puseuri să fie anihilaţi sau cel puţin să li se diminueze
agresivitatea lor, astfel:
- se vor asana toate infecţiile din organism; mă refer în primul
 rând la cele dentare, amigdaliene, pentru ca sistemul imunitar să
fie mai puţin solicitat;
- două zile pe săptămână de regim alimentar de cruţare;
- va urmări să aibă o digestie cât mai bună şi de aceea se
'recomandă ca'dimineaţa, în primul fel de mâncare să,pună 1-2
linguri de tarate de grâu;
- va renunţa la carnea de porc şi dulciurile concentrate;
- zilnic, va consuma, imediat după preparare, următoarele
sucuri: suc de morcov, 300 ml., suc de sfeclă roşie, 100 ml., suc
de ţelină, 50 ml, 4e ridichi, 20 ml., suc de cartofi 20 ml.
- în sezon, va bea zilnic 2 pahare cu suc de orz verde (în
amestec cu apă, sau suc de mere) care vor înlocui sucurile de mai
sus.
Sucul de orz verde se prepară astfel: când firul de orz ajunge la
o înălţime de 15-20 cm. se smulge, se curăţă de rădăcină şi se
mărunţeşte, apoi se înmoaie în apă şi imediat se da pe centrifugă.
Reziduul din sită se mai înmoaie o dată şi se dă pe centrifugă.
Orzul poate fi cultivat şi, acasă, în ghiveci, lădiţe, grădini, în
serii succesive. •• ',
Ca tratament intern, pe lângă cel alopat, recomand următorul,
pe zile:
Luni - infuzie de salvie, 2 căni
. Marţi - o cană de macerat de vase, în mai multe reprize
Miercuri - infuzie de coada şoricelului, 2 căni
Joi - infuzie de salvie, 2 căni
Vineri - infuzie de creţişoară, 4 căni
Sâmbătă - macerat de vase, o cană
Duminică - infuzie de creţişoară, 4 căni
Ca tratament extern, frecţii, de 2-3 ori pe zi, cu tinctură de
tătăneasă sau traista ciobanului, sau sunătoare, sau cimbrişor, în
amestec cu apă, în părţi egale. Este bine să se utilizeze aceste
tincturi alternativ.
Uşoare masaje în zonele afectate cu ulei de sunătoare sau
gălbenele. De-a lungul coloanei vertebrale se va face un uşor
masaj cu ulei de muşeţel..
Uleiurile se prepară astfel: 50 grame plantă proaspătă se
macerează timp de 15 zile, la soare, în 200 ml. ulei de floarea
soarelui, apoi se filtrează.
 1
O data pe săptămână, o semi-baie călduţă, timp de 20 minute,
cu muguri de pin sau coada calului, sau urzică. Atenţie, apa nu va
fi fierbinte, ci doar caldă şi se va adăuga în cadă puţină apă
fierbinte, pe măsură ce se răceşte. Pregătirea băii: 100 grame
plantă macerează 12 ore în 5 litri de apă călduţă, apoi se dă pe
foc pentru un clocot, se filtrează şi se toarnă în apa din cadă care
va fi la nivelul mijlocului celui în cauză.
De două ori pe zi, suferindul va face exerciţiul de
auîopercepţie a trupului, când va vizualiza mental mişcarea părţii
de trup care îi este afectată, urmat de autosugestia cu formula
„Sunt sigur pe mine şi pe mişcările mele".
De 3-4 ori pe săptămână, euritmie.
Bineînţeles că la starea sa generală, dialogul cu Divinitatea,
sub toate formele sale, va avea o influenţă benefică. Să renunţe la
orice problemă generată de „biologic", discuţii în contradictoriu,
certuri, răfuieli, duşmănie, deoarece nu este exclus ca aceastea
să-i fi favorizat starea în care se află.
Depresia
Depresia este o stare psiho-morală, de deprimare şi tristeţe
exagerată, cu scăderea tonusului psihic şi-motor; acceptarea şi
prelucrarea actelor psihice este foarte lentă, cu o serie de
perturbări neplăcute, putând fi comparată cu o digestie grea.
îndeobşte depresia apare ca o reacţie la o situaţie dramatică,
cum este decesul unei persoane apropiate, divorţul, detenţia,
conflicte lipsite de şansa de rezolvare, dar îşi poate avea originea şi
în nevroză sau o latură a1 acesteia, bolnavul participând la boală în
mod activ, printr-o atitudine critică sau autocritică lucidă,
sesizând că între capacităţile sale de existenţă şi planurile sale de
existenţă a apărut o tensiune ireconciliabilă, care îl marchează
-pentru toată viaţa, cum este cazul la mulţi din cei de vârsta a
treia. De aici anxietatea şi refuzul demersurilor, ca nu cumva
acestea, prin eşec, să confirme concluziile sale, care în adâncul
său par totuşi relative.
In unele cazuri, şi nu puţine, depresia poate avea o cauză
fiziologică, cum este boala - dar oricare ar fi natura ei, în mod
precis conduce la o stare fiziologică negativă, prin aceasta
înţelegându-se o dizarmonie sau dereglare în starea energetică şi
sistemele de organizare ale trupului.
 ------ 153--------

Ca orice boală, ca să apară depresia, este necesar un teren

care să o pregătească sau să o accepte iar acesta este reprezentat
de o anumită structură a eului - în cazul dat e vorba: de un eu
inferior - cu care omul stabileşte şi rezolvă raporturile, cu sine
însuşi şi cei din jur.
Desigur, v-aţi dat seama că în cazul unui eu superior şi spirit
amplu şi bogat, depresia este imposibilă, cel în cauză posedând
mijloace de a stabili raporturi pozitive, care îi permit să rezolve
orice problemă sau situaţie, chiar imprevizibilă, deoarece are
încredere în ajutorul providenţei.
Stresurile de orice natură au un efect negativ asupra corpului
eteric şi acesta, ca organ al lichidelor, îl transmite ficatului care
este afectat. Nu fără rost este afirmaţia populară ca „de necaz s-a
îmbolnăvit de gălbenarie". Dar, totodată, afecţiunile ficatului,
datorate altor cauze cum ar fi alcoolul, o alimentaţie
necorespunzătoare, se reflectă asupra corpului eteric, diminuând
voinţa de viaţă cât şi a celui astral, provocând gânduri morbide, cu
toate simptomele caracteristice depresiei.
Deci, ficatul este un instrument al sufletului, între amândouă
existând o anumită sincronizare şi de aceea tratamentul depresiei
nu poate fi despărţit de cel al ficatului.
Ştim bine că până la o anumită vârstă trecem printr-o
continuă structurare calitativă, în mare parte pozitivă, ca apoi,
când dorinţa spiritului de a se excarna, indiferent sub ce motiv,
devine din ce în ce mai evidentă, începe un proces de deteriorare
a componentelor energetice şi, dacă în această etapă suntem
beneficiarii unui eu superior şi a unui spirit amplu şi bogat, se
poate instala depresia. '
Principalul „tratament" al depresiei este crearea sau
intensificarea, după caz, a dialogului cu Divinitatea prin
mijloacele cunoscute şi frecventarea bisericii.
Şi acum sa trecem la tratamentul practic al depresiei.
Dimineaţa, depresivul va începe cu o periere peste tot trupul
cu o perie din păr de animal (care să nu fie prea dură), urmată de o
spălătură generală cu apa la temperatura camerei. Modul cum se
execută acestea le-am arătat la unele din afecţiunile despre care
am scris până acum.
De două ori pe zi, timp de 2-3 minute, va face un exerciţiu de
respiraţie care să-i mărească vitalitatea, astfel: va inspira timp de
4 secunde pe nara stângă (cea dreaptă o va astupa cu degetul), va
reţine respiraţia 16 secunde, apoi va expira profund timp de 8
secunde, şi se ia de la început.
-După masă este recomandat să doarmă 1-2 ore.
Seara, un masaj reflexogen al tălpilor.
De două ori pe săptămână, o baie caldă cu ace de brad. Se
fierb 15 minute, 100 grame ace de brad în trei litri de apă, se
filtrează şi decoctul se toarnă în apa din cadă, în care va. sta 15
minute şi apoi în pat şi, o dată pe săptămână, o baie a lui Khune, în
modul arătat la astmul bronşic.
Cât priveşte alimentaţia, va fi cea propusă vârstnicului, cu
stricta eliminare a alcoolului, cafelei, grăsimilor animale,
conservantelor, condimentelor dure.
Va consuma cât mai multe fructe şi legume cu efect tonic,
cum sunt: morcovul, telina, spanacul, pătrunjelul, caisele,
coacăzele; cu efect sedativ, cum sunt: merele, varza, cireşele: cu
efect stimulator asupra ficatului, cum sunt: strugurii; prunele,
vişineie, pepenele verde.
Zilnic va consuma sucuri proaspete din: morcov, 200 ml.,
ţelină, 50 ml. (sau pătrunjel, 50 ml), sfeclă roşie, 50 ml, ridichi 20
ml.
Cât priveşte tratamentul intern, voi începe cu remediile
propuse de alţi autori.
Doctorul Otto Wolf propune infuzie de sunătoare, trei căni
pe zi, înainte de mesele principale.
Doctorul F. Weiss confirmă recomandarea de mai sus, la care
adaugă tinctura de sunătoare, care se va administra timp de 4
zile, câte 3 picături, de cinci ori pe zi şi astfel, cu o creştere de o
picătură la 4 zile, să se ajungă la: 8 picături, de cinci ori pe zi.
Terapeutul R.A. Hoffman susţine tratamentul celor doi dar
modificat, în sensul că depresivul va lua 6 linguri pe zi de infuzie
de sunătoare, la care se adaugă, repartizată pe acestea, o linguriţă
de suc de limba mielului (ostrăţel).
G. .Tăger propune 3 căni pe zi din următorul amestec:
sunătoare - 2 părţi, roiniţă, cimbru, mentă şi verbină, câte o parte -
din acest amestec se opăreşte timp de 10 minute o linguriţă cu 200
ml apă fiartă.
 __ 1 < ţ ____
l -) J

Teodora Indrei Stoica şi Doru Laza recomandă următorul

amestec; coada calului şi ciuboţica cucului, câte 40 grame,
urzică, coada şoricelului, câte 30 grame, arnică şi sunătoare, câte
20 grame, pelin, 10 grame - din amestec se opăreşte timp de 3
minute o linguriţă cu 250 ml. apă fiartă şi se beau 3 căni pe zi.
Mauifce Messegue propune 3 căni pe zi de infuzie din salvie,
cimbru, tei şi verbină, în părţi egale.
Rudolf Breus, recomandă 2 căni pe zi de infuzie din coji de
• mere uscate - se opăresc timp de 2 minute, 2 linguriţe cu 200 ml.
apă fiartă.
lohannes Maier recomandă zilnic .2 căni de infuzie din
rădăcină valeriană, lavandă, rozmarin, în părţi egale.
Personal recomand ca depresivul să efectueze' următorul
tratament cu ceaiuri, împărţit în două etape:
Prima etapă, care durează 8-10 zile:
Dimineaţa, o infuzie din flori de coada şoricelului, fructe de
măceş, câte 4 linguri, rădăcină de păpădie, 3 linguri, anghinare, 2
linguri, rostopască, o linguriţă - din amestec se opăreşte o
linguriţă cu 200 ml. apă, timp de 3 minute.
La prânz şi seara, câte o cană din următoarea infuzie: conuri
de hamei, flori şi frunze de păducel, câte 4 linguri, flori de tei şi
flori de urzică albă, câte 3 linguri, sunătoare, 2 linguri
-prepararea ca mai sus.
Etapa a doua, care durează tot 8-10 zile:
De trei ori pe zi, prima pe stomacul gol, câte o cană din
următoarea infuzie: rădăcină de ghinţura şi plantă mentă, câte 4
linguri, sunătoare şi cimbru, câte 3 linguri - prepararea ca mai
sus.
In situaţia că, după trecerea celor 16-20 zile, nu se constată
rezultate pozitive, evidente, tratamentul va fi reluat cu etapa
întâia de 10 zile, apoi a doua.
Bolnavul va fi atent să-şi îmbunătăţească aportul de vitamina
C şi E, care menţin flexibilitatea vasculară, asigurând o bună
irigaţie a creierului şi stimularea eliberării de hormoni antistres;
vitamina C se va asigura prin consum de infuzie, marmeladă de
măceşe, suc de sfeclă roşie, urzică, iar vitamina E din germeni de
grâu (modul de preparare 1-am arătat), ulei de soia.
De asemenea, se recomandă ca depresivul (în sezon) să facă
 i cură de suc de orz verde - consumând de 2-3 ori pe zi 50 ml.
suc de orz verde în 150 ml, apă sau suc de mere. Prepararea
jucului îl arăt la scleroza în plăci.
Dar indiferent de procedurile sau tratamentul intern la care se
recurge,. dialogul cu Divinitatea, realizat cu convingere şi
încredere, rămâne esenţial.
Reumatismul cronic degenerativ
Reumatismul cronic degenerativ sau artroza este o:
îmbolnăvire a unor articulaţii. Când vorbim de artroză ne referim la
un dezechilibru între rezistenţa ţesuturilor articulare şi
solicitarea la care sunt supuse. Artroza, deci, se datorează uzurii
articulaţiei cu precizarea că îmbătrânirea nu conduce neapărat la
această suferinţă dar oferă un teren favorabil pentru declanşarea
acestui proces în care intervin şi alţi factori. •
Simptomele generale ale artrozelor sunt: durerea produsă în
timpul mişcării; înţepenirea articulaţiei la repaus cu revenirea la
normal după primele mişcări; limitarea mişcărilor datorită durerii
sau modificării suprafeţelor articulare; la artroza activată prin
efort sau focar de infecţie situat la distanţă, apare o tumefacţie,
căldură şi lichid.
Localizarea reumatismului cronic degenerativ se constată
îndeosebi:
- la articulaţia şoldului, numită şi coxartroză sau artroză
coxofemurală, când durerea este percepută la stinghie, în partea
interioară a rădăcinii coapsei, uneori în regiunea fesieră,
coborând pe partea posterioară a coapsei. Durerea apare la mers
şi se sedează la repaus. Uneori este intensă la primele mişcări ca
să dispară după un timp. La acestea se adaugă limitarea mişcării,
care este din ce în ce mai supărătoare şi după un timp o face
imposibilă. In formele evoluate apare şchiopătatul şi durerile
persistă la repaus şi noaptea.
- la articulaţia genunchiului, numită gonoartroză, când
durerea apare la mers, la genunchiul afectat, în special când se
.ridică piciorul, la urcare şi mai ales la coborârea treptelor.
Mişcarea este limitată şi este însoţită de zgomote caracteristice,
numite crepitaţii. Durerile au un caracter episodic, în stare
activată, datorită unui abuz, apare o mflamaţie a genunchiului,
temperatura locală, dureri vii şi uneori lichid articular, respectiv
hidro artroză.
- la coloana vertebrală, numită spondiloză, în funcţie de
localizare, fiind spondiloza cervicală, când durerea este de cap,
ceafa, cu iradieri în părţile laterale ale gâtului şi către umeri;,
spondiloză dorsală, cu o durere difuză în spate; spondiloză
lombară, cu o durere surdă, persistentă, iradiind spre fese,
supărătoare dimineaţa, la sculare, apărând la oboseală, mers
îndelungat, purtare de obiecte grele, lucru cu coloana flectată.
Cauzele care conduc la uzura diferitelor articulaţii sunt:
- microtraumatismele datorate unor mişcări sau unor|
mecanisme care produc şocuri ce se resimt în articulaţii;
- poziţii vicioase;
- obezitatea care constituie o stare de supraîncărcare a|
articulaţiilor;
- o defectuoasă circulaţie locală (datorită colesterol etniei!
crescute, ater o sclerozei, varicelor), care împiedică procesul de|
nutriţie a ţesuturilor articulare, făcând dificilă autorepararea lor.
Bineînţeles că vârsta favorizează apariţia unora din aceste
cauze.
Tratamentul artrozei va începe prin protejarea articulaţiei
afectate.
Se vor evita poziţiile sau -acţiunile prin care articulaţii
afectată este solicitată:
- la gonoartroză, statul prelungit în picioare, în poziţii fixeJ
mersul pe teren accidentat - în stadii avansate cel în cauză va
purta baston.
- Ia coxartroză, se va evita poziţia şezândă îndelungată,
mersul pe distanţe mari, folositul treptelor.
~ la spondiloza cervicală, se vor evita mişcările care solicită
coloana vertebrală, condusul autoturismului pe distanţe mari; la
spondiloza lombară se va evita dormitul cu faţa în jos, mişcările
bruşte; la toate felurile de spondiloză repausul va fi pe pat tare,
fără pernă.
- în toate cazurile se va evita ridicarea de greutăţi, frigul,
umezeala,, curenţii de aer rece.
- articulaţia afectată va fi protejată de bandaje elastice, nu din
fire sintetice iar încălţămintea din piele naturală, cu toc jos şi
botul rotund.
 158
- un element esenţial al regimului de protecţie este evitarea
obezităţii, greutatea trupului fund un real balast pentru articulaţia
suferindă. Deci, supraponderalii vor trebui să mai slăbească,
bineînţeles nu brusc şi fără a recurge la produse de sinteză. Există
o sumedenie de cure de slăbire, ceaiuri ş.a.m.d., dar lucrul cel
mai important este voinţa de a respecta un regim alimentar cu
restricţii la o serie de alimente bogate în calorii şi de a face cât
mai multă mişcare, dacă nu prin mers, dat fiind situaţia, atunci
prin gimnastică. Cel în cauză, la voinţa de a slăbi să adauge şi
ideea că supraponderabilitatea sa, pe zi ce trece, favorizează
instalarea unei invalidităţi ireversibile.
Cât priveşte alimentaţia, va fi cea recomandată vârstnicului,
cu eliminarea şi limitarea alimentelor care „încarcă organismul",
dar şi cu un anumit aport de vitamine şi alte elemente.
Pentru consolidarea sistemului osos îi este necesară vitamina
D în cantitate de 10-20 mg. zilnic, pe care o poate pbţine
consumând, de exemplu, 150 mg peşte sau un litru de lapte.
Pentru sistemul nervos are nevoie zilnic de vitamina Bl în
cantitate de 1-15 mg., consumând 100 grame peşte âau 30 grame
.grojdie de bere.
Pentru infecţii, inflamaţii, are nevoie zilnic de vitamina C în
cantitate de 75-100 mg. şi se poate obţine consumând 30-50
grame faicte măceş sub formă, de marmeladă.
Suferindului îi sunt zilnic necesare 500-600 mg calciu pe care
le poate realiza consumând 500 ml. lapte sau iaurt.
De asemenea, îi sunt necesare zilnic 7-20 mg. fler, pe care le
găseşte în 50 grame drojdie de bere sau 250 grame frunze de
zarzavat.
Bineînţeles că vitaminele D, Bl şi C, precum calciul şi fierul,
se găsesc şi în alte alimente şi de aceasta trebuie să se ţină seama.
Este bine ca cel puţin odată la două luni, timp de 6-10 zile să
se facă o cură de sucuri din legume, alternându-se zilnic
formulele arătate mai jos;
- suc de morcov - 200 ml., suc de sfeclă roşie - 50 ml.
r suc de morcov-'200 ml., suc deţelină- 30 ml.
suc de morcov- 200 ml., suc de spanac - 100 ml.
ucurite vor fi băute imediat după preparare.
intre procedurile de hidroterapie., mă opresc la baia de abur,
dar cele improvizate la domiciliUi pentru a nu se lua contact nici o
secundă cu aerul de afară.
Mai jos dau câteva improvizaţii:

Baia de abur este de 15-20 minute,, după care cel în cauză va

sta culcat în pat cel puţin 3 ore; de aceea este bine sa fie făcute
seara, înainte de culcare, în loc de apă curată pot fi utilizate şi
diferite ceaiuri, cum sunt cele pe care le voi descrie la tratamentul
extern.
Tratamentul intern va începe prin administrarea de ceaiuri
dintr-o singură plantă iar daca după câteva zile nu îşi arată
eficienţa se va trece la amestecuri de plante:
- infuzie din fructe de ienupăr sau din muguri de plop negru,
sau din muguri de viţă-de-vie - 2-3 căni pe zi;
- decoct din rădăcină de tatăneasă sau de coajă de salcie, sau
din plantă iarbă mare » 2-3 cam pe zi;
- decoct din ţelină - o cană pe zi; se prepară fierbându-se
până se înmoaie 150 grame ţeîină într-un litru de apă;
- decoct din frunze, rădăcină şi seminţe de pătrunjel, 3 căni
 " —.. [50 —-—

pe zi -i se prepară fîerbându-se 30 minute, 50 grame din cele de

mai sus, într-un litru de apă;
- infuzie din flori de muşeţel, flori rozmarin, fructe eucalipt,
plantă isop - 2 căni pe zi;
- infuzie din frunze de coacăz, frunze de frasin, inflorescenţă
creţuşcă,'în părţi egale, 2-3 căni pe zi;
- infuzie din plantă mentă, plantă cimbru de cultură, plantă
turiţă mare, câte o lingură, fructe ienupăr, 2 linguri, 3 căni pe zi;
- decoct din 3 cepe cu foiţă cu tot, mărunţite, care se vor
fierbe 15 minute"într-un litru de apă, apoi se filtrează - 2 căni pe
zi;
- decoct din rădăcină de cicoare, rădăcină de pir, rădăcină de
păpădie, plantă fumăriţă, câte 3 linguri fiecare, fructe anason şi
fructe fenicul, câte 1/2 lingură fiecare, se beau 2 căni pe zi;
- decoct din frunze de mentă, frunze de frasin, câte 2 linguri
din fiecare, coajă de salcie, 3 linguri, planta coada calului, teci de
fasole, flori de soc, câte 2 linguri din fiecare, rădăcină de lemn
duîce, l lingură, fructe ienupăr, l linguriţă - 3 căni pe zi;
Se mai recomandă următorul preparat: 20 grame usturoi tăiat
felii şi 20 grame fructe de ienupăr; se pun la macerat 8 zile în 250
ml. alcool; concomitent şi tot pentru 8 zile se pun la macerat
într-un litru de vin alb, 30 grame zărnă, 20 grame fumăriţă, 20
grame frunze frasin. Maceratele se filtrează şi apoi se amestecă.
Se recomandă un păhărel*de 20 grame, de trei ori pe zi.
Ca tratament extern, recomand să se recurgă la una din
următoarele:
- cataplasmă cu argilă caldă, se acoperă partea dureroasă cu
un tifon, deasupra se pune un strat gros de argilă caldă, alt tifon,
o flanea groasă ca să menţină^ căi dura. Cataplasmă se ţine o oră şi
se repetă de 3 ori pe zi. In acest timp, cât se aplică cataplasmele
şi intervalul între ele, suferindul va sta în pat, bine acoperit. '
- cataplasmă cu varză albă caldă. Varza se încălzeşte1
(eventual cu fierul de călcat), se striveşte repede cu sucitorul şi se
aplică în 2-3 straturi pe zona afectată. Deasupra se pune o flanea
caldă. Se vor urma prescripţiile de la cataplasmă cu argilă caldă.
- în felul arătat mai sus, se pot aplica cataplasme calde cu
struguri tescuiţi, frunze de praz, frunze de iederă, hrean ras sau
taină de muştar (aceasta se amestecă cu apă fierbinte).
 ------ 161 —

- pe locul tiureros, cu efecte pozitive, se poate aplica o

perniţă din tifon umplută cu planta brădişor (pedicuţă uscată);
- comprese fierbinţi cu flori de păpădie macerate 8 zile în
alcool.
- frecţii cu tincturi îndoite cu apă, din rozmarin, hrean, ţelină
- uşoare masaje cu lichidul rezultat din macerarea castanelor
zdrobite în petrol, timp de 2-3 luni, la soare.
- masaj cu uleiul în care a fiert, timp de o oră la baia de abur,
flori şi plantă de sânziene.
- băi din plante medicinale, parţiale sau totale, în apă de 37°,
timp de 15-20 minute, cu coajă de salcie (150 grame coajă se
fierb 15 minute în 3 litri apă), coajă de stejar (300 grame fierte 30
minute în 2 litri apă), cu faină de castane sau tarate de grâu, sau
paie de ovăz (în general fierte, 100 grame, timp de 30 minute
într-un litru de apă); băile cu frunze de nuc şi tulpini de tomate
• (câte 50 grame fierte 30 minute într-un litru de apă).
Dozajul de mai sus se foloseşte şi la băile de abur, bineînţeles, 4
proporţional cu lichidul care fierbe.
- împachetările cu parafină se efectuează astfel: se topesc 200
grame parafină într-o oală smălţuită şi apoi cu pensula se întinde
parafina pe zona dureroasă (încercându-se, în prealabil, cu cotul
dacă temperatura este suportabilă). După primul strat se adaugă
al doilea, apoi al treilea, până se ajunge la o grosime de 1,5-2
cm., când se acoperă locul cu o flanea şi se stă 20-30 minute.
Atenţie! Toate aceste proceduri vor fi efectuate în casă şi la
căldură.
Am lăsat la urmă gimnastica zilei, foarte indicată la afecţiunile
reumatice, deoarece reduce rigiditatea articulaţiilor, atrofia
musculară, menţine capacitatea funcţională a articulaţiilor şi
întârzie deformările structurale ale locului. Se recomandă
artrozicilor să o efectueze de câteva ori pe zi, fiindcă, fără
îndoială, vor obţine rezultate pozitive şi chiar de excepţie.
Cum se efectuează această gimnastică:
- se poate efectua din picioare, şezând sau culcat în funcţie de
zona afectată;
- poziţia iniţială este cea de unde pleacă mişcarea şi revine
mişcarea;
- mişcarea se efectuează în direcţia unde segmentul de trup
este blocat sau (şi) dureros;
Vârstii a treia — -— coala; 11 .
 162
.. -iea va ft efectuată în ambele sensuri ale trupului, chiar dacă
mâi una din părţile acestuia este dureroasă sau (şi) blocată.
- mişcarea pornită în afara (care atacă blocada sau durerea)
fi însoţită de o expiraţie din ce în ce mai completă, astfel că la
terminarea ei, plămânul să fie golit de aer;
- mişcarea de revenire în poziţia iniţială va fi însoţită de o
inspiraţie din ce în ce mai profundă, astfel că, la terminarea ei,
plămânul să fie complet golit de aer;
, - la poziţia iniţială, cât şi la capătul mişcării în exterior,
suferindul va sta nemişcat, cu respiraţia oprită timp de 5 secunde.
De exemplu - în cazul blocadei dureroase a zonei cervicale;
Poziţia iniţială este în picioare sau aşezat pe un scaun, cu
mâinile de-a lungul trupului. Inspirăm cât mai profund şi stăm
nemişcaţi 5 secunde. Apoi rotim capul spre stânga, fără să
mişcăm trunchiul, expirând aeru! din ce în ce mai puternic, astfel
ca ajunşi la capătul mişcării (cât permite blocada sau durerea)
plămânul să fie complet golit de aer. Stăm nemişcaţi şi cu
respiraţia reţinută timp de 5 secunde. Apoi cu o inspiraţie din ce
în ce mai profundă rotim capul spre poziţia iniţială, unde
ajungem cu plămânul complet umplut cu aer, şi stăm nemişcaţi,
cu respiraţia reţinută 5 secunde, ca apoi rotirea capului să se facă
e dreapta în condiţiile arătate.
Mişcările vor fi cât mai lente şi armonioase.
Pentru o mai bună înţelegere, dau grafic câteva exerciţii:
. Explicarea semnelor din schiţe:
i inspiraţie uşoară <--((
l inspiraţie puternică <--((*
| direcţia mişcării . —>
expiraţie uşoară —>))
expiraţie puternică —>))*
maximul mişcării ' +,
 163

Spondiloză cervicală

\ ' M; r

l R
Spondiloză dorsala
 ------ 164 ------
Spondiloză dorsală şi lombara

Spondiloză lombară
16
5
 166

Artroza genunchiului

Cancerul
j Cu privire la cancer, părerile sunt controversate şi nici una
categorică sau susţinută de un remediu universal eficace.
Deocamdată s-a ajuns la concluzia că există o multitudine'de
forme şi cauze, care pretind tot aţâţe tratamente.
S-ar părea că apariţia tumorii canceroase este rezultatul
defectării unui organizator central, care face ca celula sa devină
autonomă şi supunându-se naturii originale să se reproducă la
infinit.
Toţi specialiştii sunt, de acord că există agenţi fizici şi psihici
care pot provoca apariţia cancerului, cât şi asupra faptului că
trebuie să existe şi un teren propice ca aceştia să poată acţiona,
altfel nu se explică cum, supuşi aceloraşi factori cancerigeni, unii
se îmbolnăvesc şi alţii nu.
Una din principalele probleme ale cancerului o reprezintă
metastazele, adică proliferarea celulelor canceroase pe căile
limfatice, sangvine şi teaca nervilor. O tumoare de 0,5 cm. are
două milioane de celule canceroase; cea de l cm., când îndeobşte
poate fi depistată, are 17 milioane de celule canceroase; iar o
loare de 4 cm. are l miliard de celule canceroase. Există şi aşa
 ------ 167 — -
zisele tumori încapsulate, pe care doctorul Hackethal le numeşte
„cancer de casă", asupra cărora actul medical, trebuie foarte bine
chibzuit ca să mi le activeze.
Organismul dispune de un sistem de apărare împotri
cancerului, însă celulele canceroase, întocmai ca embrio uman,
elaborează o serie de substanţe prin care se sustrag în anticorpilor,
macrofagelor ş.a.rn.d. Totuşi sistemul de apăra: organismului,
dacă este viguros, poate distruge câteva milioane de celule
canceroase, însă, din păcate,' când rumoarea este constatată
clinic şi reprezintă o aglomerare de câteva zeci de milioane sau
miliarde de celule canceroase, devine neputincios.
De aceea trebuie- intervenit prin actul medical, adică prin
operaţie, radioterapie sau chimioterapie, apărând următoarele
situaţii:
- când celulele canceroase sunt aproape complet extirpate sau
distruse, rămânând doar câteva milioane, acestea sunt
neutralizate de sistemul de apărare care este viguros;
- când celulele canceroase sunt parţial extirpate sau distruse
iar cele rămase nu pot fi neutralizate, în funcţie de vigoarea
sistemului de apărare, în acest caz se ajunge la vindecare sau
recidivă;
- când unul din actele medicale, sau asocierea lor, este prea
agresiv, slăbind puterea sistemului de apărare a organismului şi
astfel celulele canceroase rămase pot să prolifereze în voie,
indiferent de numărul lor;
- în sfârşit, când sistemul de apărare este atât de labil încât
actele medicale devin.inutile.
Din cele de mai sus rezultă importanţa sistemului de apărare
al organismului în tratamentul cancerului, peste care se trece
condamnabil de uşor cu vederea.
In general ştim că avem un sistem de apărare labil, dacă:
- răcim des;
- nu reacţionăm prin febră;
- suntem des supuşi infecţiilor şi virozelor;
- rănile ni se vindecă greu;
- suferim de o oboseală cronică;
- avem un somn neodihnitor;
- avem un echilibru psiho-moral foarte fragil;
 168
Trebuie să cunoaştem şi ce slăbeşte sistemul de apărare:
- în cazul dat operaţia, radioterapia, chimioterapia;
- focarele de infecţii; . •
- bolile cronice;
- intoxicaţiile cronice;
- lipsa unor substanţe nutritive;
- lipsa de oxigen;
- solicitările fizice si nervoase;
- conflictele psiho-morale.
In cazul bolnavului de cancer, aceşti factori trebuie eliminaţi
EÎau cel puţin atenuaţi, astfel ca cea mai mare parte din activitatea
sistemului de apărare să fie focalizată spre distrugerea celulelor
canceroase.
Problema actului medical rămâne la înţelepciunea medicilor,
pe cât posibil să fie asanate focarele de infecţie şi mă refer mai
ales Ia cele dentare, amigdaliene, unde o intervenţie imediată şi
hotărâtoare este posibilă; acelaşi lucru cu bolile cronice; trebuie
să se elimine din consum acele alimente care „încarcă"
organismul cu deşeuri şi substanţe nocive, iar unele afectând şi
buna oxigenare a celulelor cum este carnea de porc, de raţă,
gâscă, iepure de casă, carnea' grasă în general, mezelurile,
slănina, grăsimile .animale, zahărul, alcoolul, cafeaua, cacao,
ceajul negru, praful de copt, bicarbonatul, supele .din praf - şi să se
pună limite la produsele din taină albă, carne în general, tot ce este
conservat, ouă, fasole, mazăre, sare. Bolnavul va bea apă de
fântână sau izvor.
Bolnavul va evita eforturile fizice şi nervoase. Cât priveşte
echilibrul psiho-moral, mai ales dacă ştie ca are cancer, va fi o
problemă dacă cel în cauză nu este beneficiarul unui eu superior
şi unui spirit amplu şi b.ogat care să-i dea încredere în ajutorul
providenţei şi totodată să-i elimine frica de moarte.

*
Legat de întărirea sistemului de apărare, terapeuţii Bodo
Baginski şi Shalila Sharamon recomandă stimularea timusului
prin aplicare de două ori pe zi a unui număr de 20 lovituri în
dreptul acestuia, cu vârful degetelor, uşoare, de rezonanţă sau cu
pumnul făcut uşor căuş. Timusul, care este un organ important al
sistemului imunitar, este amplasat în cavitatea toracică, în etajul
superior al mediastinului anterior, înapoia sternului, cum se vede
schiţa de mai jos;
 169

Terapeutul Otto Englisch recomandă bolnavului de cancer

presopunctura urechii, de câteva ori pe zi, cu un obiect rotunjit
(capăt de pix), în sensul acelor de ceasornic, în zonele arătate în
schiţa de mai jos:

intensifică
metabolismul

intensifică
activitatea intensifică
sistemului activitatea
imunitar timusului

îndepărtează
îndepărtează grija
teama

Reuşita vindecării cancerului este condiţionată de stadiul în

care s-a depistat tumoarea şi de aceea este bine ca fiecare să
cunoască semnele care pot trăda prezenţa ei şi implică imediata
prezentare la medic.
- cancerul buzelor = pete albe mai ales în interior, apoi noduli;
- cancerul căilor biliare = dureri în partea superioară a
abdomenului, a spatelui, după mâncare, oboseală, anorexie,
icter;
 __ j 7Q ____

llcerul ficatului = ficat mărit, apăsare şi plenitudine în zonă,

paloare isterică, mai târziu slăbire; perul gâtului = răguşeala
cu sa.u_fară tuşă mai mult de o lună,
modificarea glasului, greutate în înghiţire şi de respiraţie, ;!
senzaţie de ceva străin în gât; ^cancerul intestinului gros = dureri în
zonă, diaree şi constipaţie
alternativ, sângerări, scădere în greutate, scaun cu durere;
- cancerul intestinului subţire = colici, vomă;
- cancerul stomacului :~ dureri în zonă, vomă, repulsie faţă de
carne, apăsare în zonă, scaun negru;
- cancerul limbii - pete albe pe părţi, noduli, sângerări;
- cancerul oaselor - noduli, umflături, dureri, fracturi;
- cancerul organelor de reproducere feminine - sângerări, dureri
de mijloc şl în zona vezicii;
- cancerul pielii = schimbarea culorii pielii, umflături, sângerări,
pete în podul palmelor şi tălpi;
- cancerul plămânilor - tuse uscată, slăbire, dureri de piept,
anorexie,.răguşeala, plămân încărcat;
r cancerul prostatei = tulburări de urinare, slaba presiune a urinei,
sânge în urină, anorexie, dese urinări în special noaptea,
'.slăbire;
- cancerul rinichilor = sânge în urină, dureri, umflături în partea
inferioară a abdomenului, scăderea în greutate;
- cancerul sângelui - slăbire, sângerări, transpiraţie, ficat umflat,
răni greu vindecabile;
- cancerul la sân = noduli dureroşi, secreţii, mâncărimi;
- cancer la testicule - dureri, creştere în volum;
- cancerul vezicii urinare = tulburări şi dureri la urinare,
sângerări, infecţii.
Se pune problema diagnosticului precoce. Medicul Ignat de
Peczely susţine că acesta poate fi depistat în faza de debut prin
iridiodiagnostic. Se ştie că irisul conţine zone care sunt în
legătură cu organele interne sau părţi de trup şi ca afectarea
acestora conduce la modificarea Iui în zonele respective. La
leucemie se observă urî r:erc complet sau în formare de cea 2mm,
cie un gri deschis în juruî pupilei.
In cazul cancerului în aceeaşi zona se observă un cerc de la
brun la brun închis - în situaţiile de debut, cercul nu este închis, ci
fracţionat, în formare.
 ' — 171 —
Cât priveşte tratamentul naturist, deşi o serie de medici şi
terapeuţi, cum sunt Rudolf Breuss, Otto Englisch, Măria Treben,
Teodora Indrei Stoica şi Doru Laza, propun o serie de remedii,
chiar dacă au obţinut unele rezultate pozitive, şi de aceea
recomand operaţia, ca act medical mai puţin dur şi stresant faţă
de sistemul de apărare, am rezerve, fără a subestima aceste
remedii în ce priveşte revigorarea sistemului de apărare în
comparaţie cu radioterapia sau chimioterapia. Deci, ca să fiu bine
înţeles, consider că remediile naturiste au un aport substanţial în
întărirea sistemului de apărare şi de aceea trebuie aplicate înainte
şi după actul medical.
Remediile pe care le propun se constituie ca adjuvante actului
medical. Totuşi se va recurge la ele dacă acesta, din anumite
motive, nu poate fi aplicat.
In cazul bolnavului de cancer, personal, nu sunt pentru un
repaus alimentar numai cu lichide, dur -. cum unii îl recomandă,
regimul fiind stresant. Am ajuns la concluzia că cel mai indicat
este următorul, şi se va efectua o dată la doua luni:
- prima zi, repaus alimentar complet; excepţie la cei cărora
lipsa de lichide le dăunează;
- apoi 3-6 zile, repaus alimentar numai cu lichide, sub forma
de apă, sucuri şi ceaiuri;
- în continuare, 2 zile un regim lacto-vegetarian şi apoi cel
normal, care 40-50% va fi format din crudităţi.
în afara repausului alimentar numai cu lichide, pentru
dezintoxicarea organismului, o dată pe săptămână, se va ţine o zi
de regim de cruţare, în felul arătat de câteva ori până acum.
Mâncarea va fi cât mai simplu gătită, evitându-se prăjirea,
prepararea în vase din aluminiu şi reîncălzirea ei.
în perioada repausului alimentar numai cu lichide, bolnavul |
va consuma următoarele sucuri:

suc de sfeclă roşie 300 ml.

.suc de morcov 200 ml.
suc de mere roşii 100 ml.
suc de varză albă 100 ml.
suc de ţelină suc 50 ml.
de cartofi 20 ml.
 ------- 172 -------
Cantitatea de mai sus va fi repartizată pe 3-4 reprize zilnice.
Sucul de cartof se va bea separat de celelalte într-o singură
repriză.
In afara perioadei de repaus alimentar numai cu lichide,
bolnavul va bea zilnic 300 ml. suc de sfecla roşie şi 100 ml. suc de
morcov. Insist în mod deosebit asupra suoului de sfeclă roşie, care
conţine vitamina A, complexul B, vitamina C, săruri bogate în
potasiu şi rubidiu care sunt slab radioactive dar în unele cazuri
suficiente pentru a acţiona asupra celulei canceroase, apoi, fier,
mangan, crom, stronţiu.
In lupta împotriva cancerului sunt necesare o serie de
vitamine. O parte din ele se găsesc în sucul de sfeclă roşie şi
morcov. Cu privire la vitamina A, dr. Dauwes scrie „Celulele
canceroase prin vitamina A vor fi mai uşor distruse, în afară de
asta vitamina A împiedică transformarea celulelor normale în
celule canceroase şi măreşte imunitatea naturală".
De asemenea, vitamina E este foarte necesară şi va fi
asigurată prin consumul zilnic de 50-100 grame de germeni de
grâu. Modul de preparare este arătat în cuprinsul cărţii.
Profesorul Schweigart arată că, în lupta împotriva cancerului,
pe lângă vitamine, minerale, oxigen, apa, sunt necesari fermenţii
care sunt în iaurt şi drojdie de bere uscată. De aceea bolnavul va
consuma zilnic iaurt iar săptămânal vă lua 3-4 linguri de drojdie
de bere uscată.
Cât priveşte ceaiurile, propun următoarea formulă:
rădăcină de tătăneasă • 4 linguri
fructe măceşe 4 linguri.
Din amestec se ia 1,5 linguriţă, se lasă să stea 30 minute în
250 ml. apă rece, apoi se fierbe 3 minute şi torul se varsă peste o
linguriţă din următorul amestec:
S ' pătlagină - 4 linguri
trifoi roşu - 3 linguri
muşchi de piatră - 3 linguri
;
4na din plantele, de mai jos în funcţie de locui rumorii ,
| - 2 linguri
creier . - roiniţă
pchi - buruierniţă
stomac, intestine, piele - gălbenele
 ------ 173- -----

ficat, testicule - pedicuţă (brădişor)

rinichi, sân, oase - urzică
vezica urinara - flori salcie
Totul se lasă acoperit 5 minute, apoi se filtrează. Se beau 3-4
căni pe zi, pe toată durata bolii.
In afara ceaiului de mai sus - zilnic se va bea o cană de
macerat de vase, în 3-4 reprize. Vâscul va fi ales în funcţie de
localizarea tumorii, sexul celui în cauză şi copacul de pe care s-a
recoltat planta, astfel:

Localizare Bărbat Femeie

limbă, esofag, laringe, stomac,ficat, splină, stejar măr
.pancreas, rect, intestine, vezica urinară, rinichi, tiroidă,
creier
nas, piele, căi respiratorii pin pin
prostată, testicule, penis , stejar -
sân, organe genitale - mar
Deci unui bărbat cu cancer la ficat i se va da macerat din vase
cules de pe'stejar iar unei femei macerat din vase de pe măr.
In cazul că, din anumite motive, nu se mai poate bea
maceratul din vase - atunci cel în cauză va lua zilnic 6 vârfuri de
cuţit de pulbere de vase, bineînţeles respectând criteriul de mai
sus.
Este bine ca, în toate cazurile de cancer, noaptea, în zona
organului afectat, să se aplice comprese cu infuzie din planta
coada calului.
"Pentru dezintoxicarea şi debarasarea de deşeuri a celulelor, în
general, cu un efect de neutralizare a celulelor canceroase, dr.
Lampert, recomandă baia ascendentă, hipotermică, susţinând că
o temperatură ridicată împiedică proliferarea celulelor canceroase
şi chiar le distruge.
Iată cum se procedează:
a. - cu două ore înainte de baie, bolnavul nu va mai
consuma lichide;
- înainte de baie va urina;
 174

b. - sunt necesare: un termometru de baie, comprese reci

pentru a fi aplicate pe fruntea şi inima bolnavului, două pături
calde cu care va fi înfăşurat bolnavul la ieşirea din baie, o infuzie
caldă;
- apa din cadă va avea temperatura corpului bolnavului;
- dacă se produce abur va fi evacuat;
- temperatura apei va creşte încet prin adăugare cu apă
fierbinte, astfel ca în 15 minute să ajungă la 39,5-40°;
- inima şi capul bolnavului vor fi protejate cu comprese
reci care vor fi schimbate des;
- din 10 în 10 minute, trupul bolnavului va fi masat sub
apa cu un jet de apă rece;
- bolnavul va putea bea lichide cât vrea, numai să fie la
temperatura corpului din momentul acela;,
- dacă apar ameţeli, palpitaţii, durere, creşterea bruscă a
pulsului, apăsări în partea superioară a abdomenului, senzaţie de
| vomă BAIA SE VA ÎNTRERUPE IMEDIAT;
- baia durează 1,5-2 ore şi se repetă în funcţie de starea
jbolnavului, fără însă a se exagera;
- după baie, bolnavul va fi culcat în pat, între pături calde,
unde va sta 3-4 ore, sub supraveghere.
Această baie este interzisă bolnavilor de inimă, celor cu
ateroscleroză, hipertensivilor şi în -general celor care nu suporta
căldură mare.
Baia ascendentă se efectuează numai sub supravegherea unei
persoane calificate care sa ştie cum să intervină atunci când este
cazul.
Profesorul Vădim Pinciuk susţine că hipertermia este mai
eficace dacă bolnavului i s-a administrat o doză de glucoza. Arată
că celulele canceroase au o deosebită preferinţă pentru glucoza,
asimilând de 16 ori mai multă glucoza decât cele sănătoase. Dacă
se introduce în organism o doză mai mare de glucoza, arunci
tumoarea va acumula acid lactic şi această supraacidulare o face
vulnerabilă, mai ales la o temperatură de 42°. Am făcut aceasta
paranteză pentru informare, fără a se constitui un adaus la cele
arătate mai sus.
Trecând la starea psiho-morală a bolnavului voi răspunde la
întrebarea dacă acesta trebuie sau nu să ştie că are cancer. La ora
actuală, în jurul majorităţii bolnavilor de cancer se ţese un
adevărat arabesc de minciuni, cu scopul de a fi protejaţi (dar şi ca
să se evite situaţii neplăcute). Dacă bănuiesc că au cancer sunt
combătuţi cu înverşurare. Prin aceasta bolnavul nu este lăsat să se
împotrivească bolii, fapt condamnabil. Bolnavul trebuie să-şi
cunoască situaţia, dar aceasta să nu se facă sub forma unui enunţ,
care aduce cu o lovitură de trăsnet, ci cu tact, în funcţie de starea
psiho-morală a acestuia, la comunicare participând, pe rând,
medicul, psihologul, psihiatrul şi chiar preotul, dacă este cazul.
Bolnavi;! trebuie convins că este vorba de o boală ca oricare
alta şi că, în afara de tratamentul medical, vindecarea depinde
mult şi de voinţa sa. Teama de boală trebuie să-i fie îndepărtată.
Cunoscutul Emil Coue scria „A-ţi fi teamă de boală înseamnă a-i
înlesni evoluţia şi a o provoca1'.
, Insist mult asupra laturii psihice, sufleteşti, a tratamentului
cancerului, deoarece ea are un rol important în declanşarea lui şi
implicit în vindecarea lui.
Zilnic, şi cât mai des, va utiliza autosugestia cu formula „Sunt
stăpân pe trupul meu şi mă voi vindeca".
Va recurge şi la vizualizare, astfel:
- poziţia de baza, cât mai relaxat,
- ne imaginăm tumoarea în locul unde este, indiferent sub ce
formă, înconjurată de un halou rar, cenuşiu, timp de 30 secunde;
- cu inspiraţia, prin creştet, introducem în trup o energie
aurie, care va pătrunde până în locul unde este tumoarea - timp
de 30 secunde;
- reţinându-ne respiraţia, vizualizăm cum energia aurie se
amestecă cu haloul cenuşiu, îl dizolvă şi o dată cu el şi tumoarea
- timp.de un minut;
- cu expiraţia vizualizăm cum energia aurie se scurge înspre
picioare şi apoi în pământ;
- cu inspiraţia vizualizăm cum energia aurie pătrunde prin
trup, trece prin locul unde a fost tumoarea, care acum este curat,
şi cu expiraţia se scurge în pământ;
- repetăm aceasta de 3-4 ori.
Această procedură de vizualizare va fi. efectuată o singură
dată pe .zi.
Bineînţeles că pe lângă acestea, se adaugă dialogul cu
 176
jivinitatea, sub toate formele sale sau încercarea realizării unui
itfel de dialog dacă nu există.
Bolnavul va căuta să fie cât mai mult disponibil fată de
necazurile şi suferinţele celor din jur, să stea cât mai mult în aer
curat, eventual să efectueze- din când în când câte o şedinţă de
aeroterapie (cu grija de a nu răci), să apeleze zilnic la terapia prin
creaţie şi la euritmie, proceduri care sunt aplicate în multe clinici
şi institute de tratament al cancerului din Europa.
Va căuta să aibă un somn cât mai adânc şi odihnitor, de cel
puţin 9 ore pe noapte, fiind ştiut că somnul (în timpul căruia se
face un schimb de energii) favorizează vindecarea oricărei boli
sau suferinţe.
Scriind depre somn, trebuie să adaug recomandarea că este
bine, ca patul bolnavului să fîe mutat de la Jocul obişnuit sau chiar
din încăpere - nefiind exclus că starea sa se datorează unor
perturbaţii de'radiaţii terestre. Dr. Ernst Hartman scrie „Mulţi
bolnavi de cancer puteau să se vindece, câte recidive s-ar fi
înlăturat, câte metastaze s-ar fi evitat şi câte vieţi s-ar fi
prelungit - numai prin schimbarea locuim patului", iar în alt
loc, acelaşi, scrie „ Unde a dormit un bolnav de cancer s-a creat b
zonă geo-patogenă foarte negativă, de aceea nimeni. nu
trebuie să stea sau să doarmă acolo, deoarece, după un timp,
iarăşi se va produce acolo un cancer". Cu ajutorul acestor citate
credea amjbstîndeajuns de clar.
 CAPITOLUL IX

DIALOGUL CU DIVINITATEA
Dintr-un anumit punct de vedere, acest capitol este unul din
cele mai importante din lucrare, deoarece priveşte, în mod
special, dialogul pe care trebuie să-1 avem cu Divinitatea.
Ştim bine, dar mai repet, că dialogul cu Divinitatea se
realizează prin rugăciune, meditaţie, post, gânduri şi fapte bune,
aceasta pe tot parcursul vieţii şi cu o rhare intensitate în perioada
destinată structurării superioare a spiritului. El începe din
•copilărie prin rugăciunea pe care o rostim sub supravegherea
părinţilor. Este adevărat că nu toţi copiii îşi spun rugăciunea
pentru că părinţii, din neglijenţă, indiferenţă sau ignoranţă nu îi
educă în acest fel. Şi din aceştia sunt mulţi. Majoritatea fac parte din
grupul celor care se complac într-o promiscuitate morală, îndeobşte
îngăduită sau au un nivel intelectual sub nivelul mediu. Mai sunt
ateii sau liberi cugetătorii, ultimii periculoşi pentru felul în care
jonglează cu ideile în interesul lor, dar aceştia sunt puţini la număr.
Deci, dialogul cu Divinitatea începe din copilărie cu acel
„Tatăl Nostru" spus în genunchi la marginea patului, roşit repede,
deoarece în cameră este rece sau îţi este somn, mecanic, cu
gândul aiurea, pentru că nu este înţeleasă semnificaţia acestui act.
Obligaţia părinţilor şi apoi a educatorului este sa-i explice
copilului cu răbdare rostul acelor câteva minute în care gândul ar
trebui să se desprindă de cele pământeşti.
Până la formarea eului copilului, părinţi r trebuie să fie atenţi
ca acest dialog să se aprofundeze cu noi sensuri şi valenţe de
înţelegere, să procedeze cu tact, fiind ştiut că adolescentul, din
dorinţa de a deveni cât mai personal, are tendinţa de a respinge
orice intervenţie în dorinţele şi demersurile sale.
In biserică văd puţini adolescenţi - cei mai mulţi pot fi găsiţi
 'sau pe terenul de sport. Este ciudat sa-ţi fie indilciema
Divinitatea, dar să accepţi autoritatea antrenorului smi n
barmanului! Revin Ia eronata apreciere a valorilor, unde un rol
determinant îl au părinţii, educatorii şi mijloacele de informare,
ultimele insistând asupra terenului de sport, ca unul din cele mai
eficace mijloace de educaţie şi unde se dezlănţuie primitivismul
din om: urletele; insultele, înjurăturile, bătăile şi chiar morţii din
tribune.
Desigur, unii mă vor acuza că am ceva cu sportul, în special cu
fotbalul şi boxul. Departe de mine gândul de a subestima
meritele sportului în revigorarea trupului - dar nu sunt de acord
cu cei care au în grijă destinele lui,. subestimând credinţa,
programând competiţii sportive duminica dimineaţă, când se
oficiază liturghia. Tot ei întreţin o adevărată mafie în cadrul
căreia, de pe urma activităţii câtorva sportivi trăiesc în lux mii de
descurcăreţi ce se ocupă cu manevre de culise şi specularea
instinctului de agresivitate aflat în oameni, pentru a umple
tribunele.
După structurarea eului, dialogul cu Divinitatea, dacă a
existat, poate fi amplificat sau nu în funcţie de calitatea acestuia.
Cu acestea trecem la dialogul cu Divinitatea a cărui primă
formă de manifestare este rugăciunea.
Deşi biserica nu este un loc de observaţii, totuşi datorită
faptului că uneori întârzii mult între zidurile ei şi-motivat de
intenţiile mele bune, privesc felul cum se roagă cei veniţi aici.
Unii stau minute în şir în rugăciune, alţii până la un minut; unii
par desprinşi de realitate, alţii, dimpotrivă, implicaţi tot timpul în
ea, niurmurându-şi rugăciunile dar aruncând priviri în jur,
căutându-'se prin buzunare sau poşetă.
Din nefericire, mai sunt şi preoţi care oficiază liturghia sau
mai bine zis o recită, fără să pară pătrunşi de semnificaţia
momentului; salută, zâmbesc credincioşilor într-un fel complice,
ca şi cum ar vrea să Ie spună „hai să o facem şi pe asta". Aceştia nu
trebuie să uite nici o clipă că, deşi au toate slăbiciunile
omeneşti, -trebuie sa se constituie drept modeie pentru ceilalţi,
aceasta fiind tocmai latura cea mai grea a profesiei pe care, liber,
şi-au ales-o.
Nu j exiistă reguli asupra felului în care se poate spune
 — 179 —

rugăciunea, dar fie lungă, fie scurtă, fie învăţată, ţie rostită
spontan, trebuie rostită cu sinceritate, cu" convingere si cu
sentimentul că în clipa aceea eşti în legătură directă cu
Divinitatea.
Un tânăr, cult, a trecut pe ia mine să mă întrebe, printre
ft

altele, cum trebuie să-şi spună rugăciunea:

— Cum vrei...
— Dar nu pot... Nu îmi vine la îndemână...
— Dar vrei să o spui?
— Desigur. Din toată inima...
— Atunci află că şi aceasta este o rugăciune. Sau dacă vrei,
un început de aigăciune. Este ca şi cum ai vrea să comunici ceva
urgent dar centrala telefonică este ocupată. Dacă insişti, vei putea
forma le*gătura. In cazul tău ar trebui să vezi din ce cauză
centrala telefonică este ocupată atât de des sau nu îţi răspunde
deloc. Poate fi teama de ridicol, poate fi refuzul instinctiv de a
accepta ca cineva să-ţi fie superior. Analizează! - i-am răspuns.
Rugăciunea nu este o înşiruire de vorbe, ci un sentiment.
începând cu copilăria şi până la vârsta a treia, sentimentul mistic
trebuie încontinuu dezvoltat în sensul că trăirea omului să se
contopească cu legile Divine, prin imitarea Iui Isus, cel puţin
zilnic, pentru câteva minute. Ideal ar fi ca aceasta să se realizeze în
clipele când se iau decizii hotărâtoare pentru întreaga viaţă. In
aceste cazuri, imitându-1 pe Isus, nu vom avea ezitări şi nici
regrete.
Richard Wurmbrand scrie că a stat în închisoare cu un pastor
atât de credincios încât răbda cu seninătate toate torturile şi
umilinţele la care era supus, fără să se vaite sau să acuze pe
cineva, iar din puţina hrană pe care o primea mai împărţea şi Ia
alţii.
-— Cum este Isus? - 1-a întrebat un deţinut de drept comun,
Spune-mi aşa ca să pot înţelege.
— Isus este ca mine! i-a răspuns pastorul cu simplitate.
Asemenea oameni, dar putem să-i numim şi îngeri, sunt
extrem de rari.
Sentimentul mistic înseamnă prezenta sigură şi de neînlăturat
,i Divinităţii în tine, prin spirit, cât şi în tot ce este în jurul tău
Dialogul cu Divinitatea nu impune un răspuns direcl din
 180
partea Ei aşa cum se întâmplă uneori la oamenii mistici, ci doar o
structurare a sufletului, încât acesta^ sub inspiraţia spiritului să-ti
dea soluţia.
îţi mărturisesc, prietene,
ieri 1-am văzut
*m faţa altarului
cu miros de secole şi tămâie,
din biserica goală.
Mă privea, blând şi înţelegător
şi eu 1-am privit în tăcere
nu ştiu cât, un minut, o oră...
dar când mă gândesc mai bine
nici nu ştiu sigur, dacă
într-adevăr 1-am văzut aievea
dar pot să-ti jur că mă privea...
Rugăciunea va fi simplă, scurtă şi fără să ceară ceva precis,
deoarece Divinitatea cunoaşte nevoile fiecăruia. Este o
concentrare puternică a gândurilor, sentimentelor şi voinţei, de
câteva secunde sau minute, când omul se desprinde de planul
biologic şi se ridică în cel transcendental.
Conţinutul ei poate fi un text pregătit sau ceva spontan.
Important este sentimentul care o însoţeşte, pentru ca în ultimă
analiză nu este decât tendinţa spiritului nostru de a se contopi cu
Divinitatea din care face parte.
Dacă ne adresăm lui Isus, poate fi un fel de discuţie.
,, îmi place să cred că Isns stă lângă mine şi pot să-i vorbesc
Lui aşa cum vorbesc cu Domnia voastră. Oamenii care L-au
întâlnit la Nazaret sau Betleem nu-I aduceau rugăciuni, ci îi
spuneau tot ce au pe suflet şi tot aşa trebuie să facem şi noi"
-scrie Richard Wurmbrand.
Rugăciunea nu va pune condiţii. Unii se hotărăsc să meargă
la biserică unde se roagă pentru o serie de favoruri. Ei se roagă,
oarecum, aşa: „Iată că mă rog dar fa aşa ca să capăt înoptit banii
depuşi la Caritas...". Este bine să se ştie că Divinitatea nu se
amestecă în astfel de tranzacţii, dar legile Ei sancţionează pe cei
care doresc bani nemunciţi sau obţinuţi prin înşelarea altora.
In schimb, Divinitatea răspunde la rugăciunile făcute pentru
alţii şi răspunsul se adresează atât celui care o face cât şi celui
pentru care o face.
' . - l • s i . L l i" l
 -— 181 —
De altfel, una din formele de manifestare a disponibilităţii faţă
de suferinţele şi necazurile altora este o astfel de rugăciune. Să ne
obişnuim ca în toate rugăciunile noastre să rostim numele celor
care ne-au făcut un bine, sunt în necaz sau suferinţă.
Este bine să facem parte dintr-o grupă de rugăciune special
formată în acest scop. Cândva, m-a vizitat cineva care mi-a cerut
relaţii asupra modului în care se organizează o astfel de grupă şi,
bucurându-mă de acest interes, am întocmit un mic îndrumar
care, se pare, a fost de folos. II redau sintetizat.
Grupa de rugăciune este formată din mai multe persoane,
preferabil şase, care se întrunesc o dată pe săptămână (bineînţeles
că aceste întruniri pot fi mai dese dar implică frecvenţa tuturor
membrilor şi ţinerea întotdeauna în aceleaşi zile şi la aceeaşi
oră), la o oră fixă, întotdeauna aceeaşi, pentru a rosti o rugăciune
pentru persoanele cunoscute, aflate în suferinţă sau Ia mare
necaz. Membrii grupei trebuie să fie persoane serioase şi de
încredere, să respecte întocmai principiile de viaţă şi
comportament creştin; în caz contrar vor fi excluşi, tară discuţie
sau supărare. Cinstea grupului impune un riguros autocontrol,
care nu poate fi decât benefic.
La întrunire, după ce se discută acţiunile şi obligaţiile fiecărui
membru privind ajutorul ce îl va da suferinzilor care locuiesc în
apropierea domiciliului său, la ora fixată, să spunem 17, ori 19,
toată grupa va rosti următoarea rugăciune:
Lumină şi cuvânt al lui Isus
pătrunde în inimile şi'gândurile noastre
şi fa ca toate rugăciunile noastre
să fie îndreptate spre folosul celorlajţi
pentru a vindeca pe cei bolnavi,
cu trupul sau cu sufletul,
iar celor necăjiţi sau disperaţi,
să le aducă pace şi alinare.
Această rugăciune, rostit, încet, cuvânt cu cuvânt, va fi
repetată de trei ori.
Apoi, se va trece'la următoarea şi anume:
Noi ţinem pe... (aici se va rosti numele celor în necaz sau
suferinţă, 3-6 persoane)
în cuvântul şi lumina lui Isus
 1
şi vedem cum energia divină
i a fiului Iui Dumnezeu
: pătrunde şi lucrează
l în trupurile şi sufletele lor
j şi le aduce linişte şi vindecare
• putere şi bucurie
j şi ne rugăm pentru... (iarăşi numele lor)
| ca această lucrare să reuşească.
l Cele de mai sus se vor rosti de trei ori fa rând.
i Deci, cele două rugăciuni (pot fi şi altele, dar să se păstreze
ideea pe care o au la bază) vor fi rostite odată pe săptămână,
întotdeauna în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, de către toată grupa,
dar... atenţie, ele vor fi rostite şi zilnic la aceeaşi oră, de flecare
membru al grupei în parte, la locul unde se află Ia ora aceea,
acasă, în parc etc.
Am insistat ca toţi membrii grupei trebuie să fie de încredere,
să respecte cu stricteţe jaceastă obligaţie, deoarece nu pot fi
controlaţi,
Discutând cu mulţi intelectuali, aceştia rni-au mărturisit că nu
frecventează biserica, în schimb îşi spun cu regularitate
rugăciunile acasă. Cauzele nefrecventării bisericii şi mai ales
absenţa de Ia liturghia de duminică simt următoarele;
-'comoditatea, omul preferând să stea mai mult în pat şi restul
zilei să umble prin casă în pijama;
- preocupări considerate mai importante, care nu pot fi
realizate în cursul săptămânii;
- plecările din oraş, în călătorii scurte sau la iarbă verde;
- lipsa sentimentului mistic - al credinţei.
îmi este greu să înţeleg cum de nu te poţi scula din pat când ai
o întâlnire cu Isus la biserica; cum repararea autoturismului,
coafura, o vizită, o lucrare rămasă în urmă, o ieşire la iarbă verde
sau plajă sunt mai importante decât o astfel de întâlnire! Nu mai
vorbesc de pescuit, vânat sau meci de box...
Mai repede îi înţeleg pe cei lipsiţi de credinţă. Aceasta este
firea lor, creată de un eu inferior. Dar cu privire la aceştia ştiu că o
mare parte din ei, la vârsta când plăcerile nu vor mai fi atât de
gustate din cauza unui trup degradat, se vor repezi ia biserică CLI un
zel religios exagerat de vizibil, ca să-şi recupereze timpul irosit.
 — - 1 8 3 — - îmi amintesc de un
cunoscut, alcoolic înveterat, care intr-o
A

duminică a apărut la biserică. II văd şi acum rezemat de uşă,

nemişcat, cu privirea ţintă la altar. Nu era beat. A doua duminică,
apariţia s-a repetat. In a treia, nu, dar am aflat că în noaptea
aceea a murit...
Frecventarea bisericii, prezenţa la liturghie, este obligatorie
pentru orice creştin, fie că este academician, fie că este lucrător la
salubritate. De altfel, dacă acceptăm ca scopiti vieţii este
pregătirea pentru adevărata existenţă în care vorn intra după
moartea biologică, sau mai precis în care putem să intrăm, dacă
absolvim marele examen, atunci trebuie să acceptăm că nu există
nici o diferenţă specială între oameni. Doar dacă eşti mai instruit,
atunci răspunderea ta este şi mai mare şi examenul va fi
pretenţios. Se pare că şi în credinţă există un fel de democraţie şi ca
toate democraţiile are şi excepţiile ei.
Să mer«em cât mai des la liturghie. Chiar dacă biserica este
O C7

modestă. Chiar dacă preotul nu se descurcă. Chiar dacă corul

şchioapătă... Cea mai modestă liturghie în cea mai săracă
biserică, dacă, este celebrată cu devoţiune, este superioară celei
„jucate" excelent de un preot descurcăreţ şi rutinat într-o
catedrală magnifică. Iar dacă „problema" predicii îţi este
cunoscută, asculî-o cu atenţie totuşi! Sunt sigur că în minte ea va
căpăta noi semnificaţii.
Referindu-se la rugăciune, părintele Dumitru Stăniloaie, scria;
„Rugăciunea este, deci, tehnologia cea mai complaci,
tehnologia condusă spre scopul ei. Prin rugăciune se face
experienţa lui Dumnezeu în manifestarea energiei Sa/e; puterea
care răspunde rugăciunii măreşte în om setea de rugăciune sau
face experienţa acţiunii salvatoare a lui Dumnezeu în toată
puterea Sa ".
Rugăciunea este o întâlnire cu cel mai bun prieten.
„A-L întâlni pe Chrisios,' înseamnă a întâlni în adâncul
suferinţei mele, a singurătăţii mele, a infernului meu, un chip
care nu se va întoarce niciodată de la minet chipul prietenului
secret, cel care nu judecă, ci mângâie, înseamnă a întâlni
privirea ce mă eliberează prin încredere, chipul trecui prin
moarte dar luminat etern de o rffhire mai tare decât moartea"
scrie Oliver Clement.
 ------- 184 —
întâlnirea cu Isus se poate realiza mai ales dacă îl imităm,
dacă Isus ne devine model.
Să ştiţi că în credinţă există clienţi ai Iui Isus şi discipoli ai lui
Isus - primii vor să obţină de la Dânsul unele avantaje materiale,
de faimă, putere, alţii mântuirea. Ceilalţi nu fac decât să-I imite.
Aceştia nu vor avea de ce să se teamă la marele examen.
Rugăciunea nu îşi ajunge ţinta dacă zilnic nu este însoţită de
alta, de alt fel, exprimată printr-o continuă încercare de retragere
cât mai mare din biologic, după cum ştim, în opoziţie permanentă
cu transcendentul. O retragere totală este imposibilă, deoarece
biologicul reclamă alimentaţie,, protejarea trupului cu
îmbrăcăminte, casă, căldură ş.a.m.d. Ori eliminarea acestor
cerinţe ar, echivala cu o sinucidere. De aceea trebuie să ne
rezumăm a limita plăcerile biologice. Asta nu înseamnă să nu
mâncăm ce ne place. Sa ne îmbrăcăm frumos, în casă să avem un
oarecare confort dar... din toate acestea să nu facem
preocuparea centrală a vieţii noastre, înlocuind astfel scopul ei.
Acum vreo patruzeci de ani am cunoscut pe cineva care era
obsedat de dorinţa de a avea cât mai multe perechi de cizme, de
toate modelele şi culorile. Pentru a le cumpăra (era salariat
proaspăt ieşit din şcoală ca şi mine) şi-ajmpus mari restricţii de la
mâncare şi, când s-a văzut cu un ulcer gastric, a avut satisfacţia
să-şi numere 10 perechi de cizme. Vizitându-1 acum un an, 1-am
găsit în pat piele şi os. Ulcerul nu i se vindecase. Tot vorbind,
încerca să zâmbească semnificativ, privind spre un colţ al
camerei. Până la urmă şi-a pierdut răbdarea;
- Mai uită-te şi acolo! mi-a arătat dânsul cele cincisprezece
perechi de cizme, puse pe două rânduri, ca soldaţii, lustruite
oglindă.
Cineva spunea ca limitând plăcerile, pui frână necazurilor şi
dezamăgirilor. Nu greşea. Cel care mănâncă copios va deveni
obez, cu toată trena de necazuri purtată de această suferinţă; cel
care bea zilnic câteva păhărele i se va adăuga o ciroză hepatică;
cel care lucrează pe brânci, iară odihnă, ca să aibă plăcerea de a
avea un Mercedes, îl va folosi să-1 poarte la clinici şi sanatorii;
plăcerea de a fi şef, chiar dacă nu ai aptitudinile necesare este
însoţită de neuroastenie. f
- -i
capitolul privind alimentaţia propun repausul alimentar
 —— 185 —
absolut, numai cu lichide sau regimul alimentar de cruţare, care
în ultima analiză tot posturi sunt deoarece au menirea de a ne
desprinde de biologic.
Postul este un fel de rugăciune, atunci când este conştient,
manifestată printr-un sacrificiu, o renunţare la una din cerinţele
biologicului. Aceste două forme de post, respectiv repausul
alimentar numai cu lichide şi regimul alimentar de cruţare, pot fi
efectuate ţinându-se, în funcţie de sănătatea celui în caUză, pe o
anumită perioadă sau în anumite zile ale săptămânii, să
presupunem marţi şi vineri.
Insa desprinderea de biologic nu se face numai prin
renunţarea temporară la mâncare sau la anumite feluri de
alimente, ci presupune renunţarea şi la alte plăceri, cum ar fi
cafeaua de la ora 17, anumite seriale de la televizor, anumite
spectacole, o vizită etc.
Nu se pune problema la o renunţare definitivă, ci periodică,
ca un exerciţiu din care să rezulte victoria spiritului asupra
trupului.
Mai greu se renunţă la comoditate, timp şi bani şi astfel
abordez ceea ce am numit cândva „autoterapia prin gânduri şi
fapte bune".
A face o faptă bună implică un sacrificiu de timp, un efort
fizic sau material, deci o renunţare la interesele tale legate de
plăcere. Orice sumă de bani reprezintă o porţie, mai mică sau mai
mare, de plăcere, începând de la un pahar cu Pepsi până la o
călătorie. Se pare că acest fel de rugăciune sau post este cel mai
dificil de efectuat.
Josemaria Escriva de Balaguer y Abăs scrie:
„Zi de zi, cu sufletul generos, trebuie să înveţi să renunţi la
dorinţele tale, rămânând voios şi discret întru a-i sluji pe
-ceilalţi şi pentru a le face viaţa agreabilă".
Pentru realizarea unei astfel de performanţe trebuie să ai o
altă vedere asupra bunurilor materiale şi plăcerilor şi tot cel citat
mai sus'vine cu soluţia:
„ Toate lucrurile din această lume nu sunt decât ţărână.
Pune-le grămadă sub picioarele tale şi vei fi mai aproape de
cer".
Iar pe vârstnicul care încearcă să se scuze că este lipsit de
posibilităţi şi puterile îi sunt reduse, îl sfătuieşte:
 186

fiecare clipă străduieşle-te să răspunzi la ce-li cerc

Dumnezeu; fii hotărât si iuheşle-L prin fapte. Prin fapte
mărunle dar fără a neglija vreuna din ele." şi în alt loc t . l h i
senin de defazare este de a nu considera nimic, într-adevăr
nimic ca fiind a] iau''.
Când la sfanţul Francisc a venit un călugăr ca să-i ceară
îngăduinţa de a avea o Biblie personală, acesta 1-a refuzat cu
blândeţe spunându-i:
— Acum vrei o Biblie, apoi un breviar, apoi un amvon.
„Doresc nesfârşit de iun/t să mă îndepărtez nesfârşit de mult
de ceea ce doresc " - spune Tereza de Avilla.
Fapte bune, cât de mici, pot fi făcute zilnic, cu condiţia să
existe disponibilitatea faţă de nevoile, necazurile şi suferinţele
celor din jur. Un sfat bun, o conciliere, scrierea unei cereri, un
mic dar, demersul la autorităţi pentru ajutarea cuiva, lecţii la un
copil mai puţin dotat, un ceai dus la un bolnav, o cumpărătură
'jcLiiâ cuiva care nu se poate deplasa - sunt fapte accesibile
iicîmi vârstnic, bineînţeles în funcţie de aptitudinile şi pregătirea i l
,! acestea se pot adăuga încercarea cu tact şi discreţie de a i ace
pe cineva să renunţe la un viciu, apoi participarea la o grupa de
rugăciune... Şi de ce nu, încercarea de a insufla o mai mare credinţă
în puterea Providenţei celor aflaţi în confuzie...
•Vârstnicul va reuşi să realizeze cele propuse în acest capitol,
cum de altfel în întrega lucrare, dacă are convingerea că fiind
purtătorul unui Spirit reprezintă un crâmpei infim din Divinitate,
este reprezentantul Ei în această viaţă.
Intr-o rugăciune din secolul al XlV-lea, se spunea:
„Cristos nu are mâini,
El are numai mâinile noastre
pentru a lucra astăzi, acum.
Cristos nu are picioare,
El are picioarele noastre
pentru a-i călăuzi pe oameni pe căile sale.
Cristos nu are buze,
El are numai buzele noastre
pentru a vorbi despre El contemporanilor
noştri.
Ckistos nu dispune de mijloace,
 — 187 —
El ne are numai pe noi
pentru a-i conduce pe oameni la el.
Noi suntem singura Biblie
pe care o mai citesc popoarele,
suntem ultimul mesaj at lui Dumnezeu,
scris în carne şi oase."
Meditaţia creştină este tot un fel de rugăciune numai că
presupune un sentiment mistic mai profund.
Ştim că tot ce întreprindem, anticipăm prin imagini în mintea
noastră. Mergem să cerem cuiva un serviciu. Ne vedem cum
vorbim cu acesta - în mai multe variante, în funcţie de dispoziţia
noastră, mereu schimbătoare - şi în clipele acelea avem
certitudinea că ceea ce avem în minte este o realitate, dovadă că
ne bucurăm sau ne indispunem, în funcţie de rezultatul
demersului nostru mental.
In alte situaţii visăm - vedem locurile unde vrem să ne
petrecem concediul şi chiar întâmplări la care luăm parte; alteori,
când suntem ameninţaţi de ceva, ne cutremurăm de spaima
imaginilor care ne apar în minte.
Deci toate intenţiile noastre sunt anticipate mental prin trăiri
sufleteşti, subiective şi necontrolate, care se manifestă prin
imagini foarte plastice ce se suprapun realităţii. De altfel şi copiii
recurg inconştient la un fel de meditaţie când în joaca lor se
identifică cu un erou dintr-un film sau carte.
Şi meditaţia religioasă este o astfel de trăire numai că este
voluntară, controlată şi introduce energia spirituală pentru a se
crea conexiunea cu Divinitatea.
Meditaţia este un mijloc de fortificare a spiritului şi totodată
potenţează şi celelalte energii, favorizând un bun echilibru
psiho-moral, permite un mai bun control asupra trupului,
intervenind în vindecarea sau ameliorarea unor afecţiuni şi
înzestrează pe cel care o practică un timp mai îndelungat cu o
cunoaştere superioară dacă nu chiar supranormală.
Scriind aceste rânduri, îmi amintesc de părintele Ieronim
Argatu pe care 1-am cunoscut în anul 1970 la Boroaia, unde
tocmai îşi termina biserica făcută din donaţiile celor cărora le-a
dat vindecare sufletească şi trupească.
— Foarte bine, le spunea donatorilor pentru construcţia
 188
, isericii... Ii trimit în contul matale din cer. Acolo nu este nici
stabilizare şi nici hoţie...
Urmărit de securitate, părintele Argatu a stat foarte mulţi ani
scuns în beciul săpat m casa sa, unde reculegându-se în
rugăciune şi meditaţie a dobândit o neobişnuită putere de a
vindeca prin rugăciune şi de a vedea în viitor. In februarie 1971,
trecând prin Boroaia, m-a întrebat ce face mama mea, ştiind că
era bolnavă de cancer. I-am spus ca are dureri mân şi că i se
administrează morfină.
— Aşteaptă puţin! A trecut în cealaltă cameră şi revenind
după puţin a continuat; I-am citit... Să ştii că în săptămâna
Paştelui mama va fi fericită şi nu va mai avea dureri.
Intr-adevăr aşa s-a întâmplat...
Sunt două feluri de meditaţie; prima în care imaginea mentală
este statică şi a doua când este vorba de o trăire aproape
autentică, unde cel în cauză se implică în imaginea dinamică pe
care o realizează în mintea sa.
In prima, îl vedem pe Isus - în a doua, mergem spre Isus, îi
vorbim, îl vedem mişcându-se şi dându-ne răspunsuri.
Pentru realizarea cu mai mare uşurinţă a acestor imagini şi
mai ales să le putem menţine mai mult timp în minte este bine să
utilizăm o tehnică anumită pe care o numesc vizualizare. Pentru
9

descrierea ei cred că este mai bine să recurg Ia un exemplu

practic.
Ne aşezăm pe un scaun, într-o poziţie cât mai relaxată, cu
coloana vertebrală cât mai dreaptă, piciorul drept peste stângul,
mâna stângă pe genunchi (în palma mâinii drepte) ambele cu
palmele m sus. închidem ochii şi un timp ne concentrăm atenţia
asupra respiraţiei care trebuie să fie cât mai egală şi profundă.
Propun această poziţie, luată din practicile extrem-orientale,
deoarece facilitează o bună relaxare. Ne face sa simţinl cât mai
puţin trupul fizic, întotdeauna un obstacol în dialogul cu
Divinitatea.
După ce am realizat o cât mai bună relaxare, cu inspiraţia
vizualizăm, adică aducem în minte imaginea Iui Isus şi
reţinându-ne respiraţia cât mai mult căutăm ca şi această imagine
sa o păstrăm cât mai mult în minte, timp în care îi adresăm
gândurile noastre.
 —- 189 —
Desigur aţi înţeles că este forma de meditaţie statică. Această
imagine mentală o împrospătăm, întărind-o cu inspiraţia, în acest
caz expiraţia fiind foarte rapidă.
Recurgând la a doua formă de meditaţie, cu inspiraţia
aducem în minte imaginea lui Isus care vine spre.noi, sau stă şi
noi mergem spre Dânsul. Ii vorbim şi ne răspunde, ne atinge
chiar cu mâna în zona de trup unde avem un organ afectat. In
cazul meditaţiei dinamice, mişcarea, pe care o vizualizăm va fi
însoţită de reţinerea respiraţiei, expiraţie şi inspiraţie în funcţie de
mişcările pe care le introducem - o mişcare, o vorbă a lui îsus
înspre noi, va fi însoţită de inspiraţie, tăcerea - de reţinerea
respiraţiei, o mişcare, o vorbă de a noastră va fi însoţită de o
scurtă expiraţie. Să reţinem: inspiraţia (prin care se introduce
imaginea dar şi energia divină), precum şi reţinerea respiraţiei (în
care se păstrează imaginea şi energia divină) vor fi cât mai lungi,
pe când expiraţia cât mai scurtă.
Bineînţeles că meditaţia dinamică poate fi mult mai
complexă, vizualizarea să cuprindă adevărate scene, cum ar fi
mersul spre Emaus alături de Isus sau chiar mersul pe apă, sub
protecţia Acestuia, dar exerciţiul implică o practică mai
îndelungată, imaginaţie, o mare putere de concentrare şi mai ales
credinţă, o credinţă profundă în realitatea unei lumi spirituale,
paralelă cu a noastră şi tot atât de reală.
Fără îndoială că la început această vizualizare va fi confuză şi
va dura numai câteva clipe dar, cu un perseverent şi răbdător
exerciţiu, va deveni din ce în ce mai clară şi de mai mare durată,
astfel că atunci când vom dori, vom putea crea în mintea noastră
un alt plan de existenţă pe care îl vom trăi ca şi cum ar fi aievea.
Meditaţia transcendentală este o antiparticipare a existenţei în
care putem intra după moartea biologică şi de aceea stă la baza
artei de a muri, despre care voi scrie la finele acestei lucrări.
Este un instrument al spiritului prin care acesta ne ajută să
depăşim condiţia vieţii terestre pentru a ajunge pe un timp limitat în
cea a vieţii spirituale şi de aceea este indispensabil, mai ales celor
de vârsta a treia, care se apropie de ultimul examen.
 CAPITOLUL X

ARTA DE A MURI
Pentru mulţi o să pară ciudat că într-o carte despre modul în
care cel de vârsta a treia poate să-şi întreţină starea de sănătate
fizică şi mentala, includ şi un capitol despre moarte şi despre felul
cum trebuie să mori. Pentru cei care consideră că viaţa nu este
decât un infim episod dat pentru pregătirea intrării în adevărata
existenţă, discuţia despre moarte ii se va părea absolut normală.
Deci, viata terestră nu este decât o durată în care intrăm din
marea existenţă, ca apoi prin moartea biologică să ne întoarcem
iarăşi în sânul ei, mai repede sau mai târziu, la prima sau după
mai multe încercări, totul depinzând de modul în care ne
prezentăm la marele examen.
Ln general oamenii ocolesc ideea morţii, chiar dacă sunt
(,-onşiienţi că vor muri, dar speră că momentul fatal va veni foarte i.
n/iu. Fiecare ştie că există "moartea, dar în ceea ce îl priveşte nu
crede în ea. Această mentalitate se menţine şi la vârstnici. Dacă o
pomenesc des, o fac ca cei din jur să-i contrazică şi astfel,
sentimentul lor că mai au în faţă încă mulţi ani să fie întărit de
argumentele acestora chiar dacă sunt convenţionale.
Schopenhauer spunea că omul nu concepe ca realitate
moartea sa personală şi dacă există boala şi îmbătrânirea, acestea
sunt atacuri făţarnice, iar Freud susţine că inconştientul repudiază
moartea, nu crede în ea, convins de o prelungire nedeterminată a
vieţii. Teama de moarte ar fi rezultatul conflictului afectiv dintre
conştiinţa certă a morţii altora şi cea incertă a morţii personale,
incertă pentru că datorită conştiinţei, a experienţei eului, ca
individualitate diferită de a celorlalţi, omul respinge negarea de
sine a vieţii.
Trebuie să acceptăm că există moarte biologică, viaţa
terestră, încă de la naştere, fiind un fel de autodistrugere sau,
dacă vreţi, o sinucidere.
 ___ 192 —
Ce se întâmplă după moartea biologică, este o chestiune de
opţiune, de credinţă, deşi se pot aduce argumente logice şi
ştiinţifice, dar care nu acoperă problema astfel încât să înlăture cu
desăvârşire infirmările bazate tot pe argumente logice şi
ştiinţifice.
Hans Driesch scrie în Gnmdprohleme der Psychologie'. „Eul
personal poate să rămână personal după moarte, în timp şi
dincolo de timp; sau poate să se confunde într-un eu
suprapersonal, prin stingerea oricărui eu personal, inclusiv a
memoriei; sau poate să se confunde în acel supraeu şi totuşi şă-şi
păstreze personalitatea sa într-un chip necunoscut. Poate să existe
şi o renaştere sau poate sa nu existe. Poate să existe o a doua
moarte după cea dintâi, empirică, sau poate să nu existe. Şi pot să
existe multe, multe alte lucruri, sau pot să nu existe. Ceea ce
există nu putem spune până ce noi înşine vom avea «experienţa»/
adică până ce vom muri".
Deci, repet, nemurirea individuală, este o problemă de
credinţă.
„Moartea este o viziune. Viziunea lui f sus, în sfârşit îl vom
vedea. Vom şti lot ce a făcut pentru noi. Ne va spune: Era şi
timpul - de mult aştept revederea" scrie Paul Marc.
Ideea nemuririi se pierde în negura timpurilor. Egiptenii erau
covinşi că, după moarte, sufletul zboară la judecata lui Osiris şi a
zeiţei Maat; pentru indieni sufletul omului, în funcţie de felul în
care a trăit, se reîncarnează în obiecte, plante, animale, oameni;
babilonienii, în cosmologia lor, au un palat al morţilor; Confucius
şi adepţii săi' admiteau existenţa spiritelor - Sa - şi a sufletelor
morţilor - Tău; mahomedanii susţin că sufletul este un principiu
ce transcede materia şi este suflat de Allah în planul astral; nu
putem omite credinţa' dacilor cărora Zamolxis le-a promis
nemurirea.
Este semnificativ faptul ca o credinţă în existenţa unei energii
indivi'duale, neperisabile, indiferent de numele ei a existat în toate
timpurile şi pe toate meridianele geografice, la popoare şi grupuri
umane izolate, lipsite de posibilităţi de comunicare între ele, ceea
ce exclude imitaţia.
La eschimoşi, când murea cineva i se făcea sculptura în care
se introduceau câteva fire din părul acestuia, ca sufletul sa se
 ------ 193---------

instaleze în această lucrare; boşimanii credeau în două feluri de

spirite: unul perisabil, care ţinea de trupul decedatului şi altul
neperisabil, care se întorcea în lumea Marelui Spirit; băştinaşii din
Mato Grosso cred că, după moarte, sufletul este întâmpinat de
fiul cel mare al duhului tunetului care îi arată unde trebuie să se
îndrepte; dacă a fost bun se alătură universului umbrelor
înaintaşilor, dacă a fost rău se prăbuşeşte într-un lac de răşină
clocotită; malaezii văd sufletul ca pe un om mic, cât un deget,
lipsit'de substanţă; cei din Celebes agaţă cârlige de nasul, urechile
şi ochii muribundului, ca sufletul să se prindă dacă încearcă să
iasă din trup; vrăjitorii din insulele Danger pun capcane.
Aldous Huxley a publicat o antologie din mistica celor mai
diferite popoare şi este izbitoare unanimitatea între indivizi, rase
şi religii diferite, distanţante geografic şi în timp de ordinul
mileniilor, care nu s-au cunoscut sau auzit, în ceea ce priveşte
existenţa unui spirit universal, cu toate implicaţiile privind
existenta unei energii nemuritoare în trupul omului.
De-a lungul secolelor, marii gânditori, fiecare în felul său, au
susţinut ideea existenţei unei astfel de energii.
Thales din Milet arăta că materia este însufleţită; Aximenes,
că sufletul este principiul lumii; Platon a creat o adevărată
mitologie a sufletului, care ar fi de origine astrală; Aristotel
susţinea că pe lângă intelectul pasiv mai este unul activ, sufletul
nemuritor; sfanţul Augustin şi Tomas de Aquino, demonstrau că
sufletul de origine divină este nemuritor; George Berkeley afirma
existenta unui suflet activ şi invizibil creat de Dumnezeu; Leibnitz
vorbea de un spirit ca o fulguraţie divină; Nicolas Malebranche
arăta că dualismul materie-spirit este supus cauzalităţii divine;
Giovanni Gentile susţine că nu există nimic în afara spiritului şi
enumerarea o pot continua cu Hegel, Kant, Fichte, Schelling,
Giambatista Vico, Pascal, Newton, Laplace, Poincare, Reumur,
Volta, Lavoisier, Liebling, Pasteur, Flourens, Tagore, Kafka,
Binet, Einstein, Malraux, Maritaine, Schweitzer şi mulţi alţi
filozofi şi oameni de ştiinţă.
Trebuie să admitem că în om se manifestă o serie de energii
necunoscute, sau parţial explicate de ştiinţă şi de aceea cred că
este neraţional să negăm posibilitatea existenţei unei" energii
superioare acestora, pe care să o numim spirit.
Vârsta a freia --------coala. 13
 194

Doctorul L.A. Dubrowsky, din Sevastopol, realizează prin

'e'îepafie un somn hipnotic asupra Ivanovnei din Leningrad.
Leonid Vasiliev face experienţe telepatice între Moscova şi
Tomsk, deci la o distanţă de circa 5000 kilometri. Edgar
MitcheJl de pe Apolo 14 a avut legaturi telepatice cu patru
persoane de pe Pământ.
De unde şi care este energia care a făcut posibilă transmiterea
acestor semnale şi cum receptorul uman a reuşit să le selecteze
din fondul enorm de sunete, fiind ştiut că pentru aceasta ar fi
nevoie de receptoare uriaşe şi un mare consum de energie?
Totuşi oamenii, sau anumiţi oameni, pot realiza astfel de
performanţe, de unde se desprinde concluzia ca m om există ceva
de care nu se scrie în cărţile de anatomie, fiziologie, biologie,
psihologie etc.
Aceeaşi întrebare cu telekinezia. Nelia Mihailova, după o
concentrare de 40 minute, a separat un gălbenuş de albuş, oul
fiind închis într-un vas ermetic din sticlă şi pus într-un tub gros de
beton! ..
Să vorbim de vindecători?
Evghenia Davitasvilli vindecă prin atingerea locului cu mâna;
Ambrose Woral, la fel; Antonio Adpagoa, Jose Petro Freitas
operează ,cu mâna. Cu toţii declară că se simt simple relee prin
care acţionează Divinitatea.
Datorită cărui instrument biologic sau psihic se realizează
premoniţia?
Charles Richet citează'cazul doamnei Storia, care visează că
fratele ei era întins pe pământ lângă o locomotivă şi acesta',
într-adevăr, moare într-un accident de cale ferată.
Oliver Lodge povesteşte că pilotul Larkin primeşte vizita
tăcută a colegului său Connel, pe care ÎI ştia plecat cu avionul la
Tedeaster. După aceea află că acesta, în timpul „vizitei", s-a
prăbuşit...
Se pare că şi premoniţiile dovedesc că în om există ceva care
scapă experienţei.
A/exis Carrel scria: „!nlr-atkvăr, ştim ca spiritul un este
îngrădit de ce/c palm dimensiuni ale conlinuuilui fizic. El .w
află în universul materia] dar totodată .>•/ altundeva. E introdus
in materie prin intermediul creierului şl se prelungeşte dincolo
 - --- 195 —
de spaţiu şi fimp, ca o algă care se fixează pe o stâncă şi-şi Iasă
pletele să. plutească hi misterele oceanului". Şi în alt loc: ,,
Precizarea viitorului ne duce până în pragul unei lumi
necunoscute. FM pare să arate existenţa unui, principiu fizic care
]>oate evolua în afara corpului nostru". Şi în sfârşit, în alt loc.
„Avem motive să credem că personalitatea se întinde în afara
conţinutului fizic. E probabil că limitele ei trec dincolo de
suprafaţa cutanată, că precizia contururilor anatomice e, în
parte, o iluzie".
Citatele fac parte din lucrări scrise de un savant de renume
mondial, deţinător a! premiului Nobeî.
Scriind de premoniţii, mi-am amintit de câteva de pe
meleagurile noastre, mai ales că au legătură cu moartea. Ierarhul
Calinic (1787-1869), de la Cernica, a ştiut exact când va muri.
Pimen Ieroschimonahul (1762-1831) tot de la Cernica, îl visează
pe sfanţul Niculae şi, în urma mesajului primit, ştie că peste 40 de
ziie va muri. In a patruzecea zi de ia vis îşi sapă singur groapa, îşi ia
rămas bun de la stareţul Calinic şi moare. Rosoforui Vasiîe Ilie
(1902-1931), de la mănăstirea Sihăstria, visează pe Maica
Domnului cu pruncul îsus în braţe, care îi spune că peste trei zile va
veni la dânsa, ceea ce s-a şi întâmplat. Protosinghelyl Mihail Bădilă
(1880-1957), de la schitul Peştera lalorhicioarei, ştia că trei
săptămâni înainte de sfântul mucenic Igantie va muri, ceea ce se
adevereşte.
Aş vrea ca cititorul să reţină: toţi aceştia au fost mari mistici. „La
data de 20 decembrie 1983, soldatul George Richeti a avut un
colaps şi revenindu-şi, după ce i s-a făcut o injecţie cu adrenalină în
inimă, povesteşte că s-a văzut stând la capătul patului, privindu-şi
propriul trup, acoperit cu un cearşaf, apoi a colindat tot spitalul, a
parcurs distanţe mari prin S.U.A., iarăşi s-a văzut în spital, unde o
lumină puternică l-a făcut să cadă în inconştienţă. Raymon Moody,
aflând aceste relatări, a început să caute cazuri similare şi, cum a
găsit destul de multe, le-a descris în Viaţă după moarte şi apoi în
Reflecţii asupra vieţii, după viaţă.
Toţi subiecţii au fost în moarte clinică şi iată declaraţia unuia din
ei: „Când eram în camera de reanimare mi s-a părut că eram
acolo dar pe urmă nu am mai fost. Mi s-a pârul că \\'id o
 196
masă, păream că simt imul din participanţii de acolo, dar mult
mai în spatele meu, decât oricine altul. Puteam să mă 1/i/ m jos,
puteam să văd toate acestea. Era şi im preot. Nu-mi era deloc
frică. Apoi am auzit pe cineva spunând: s-a oprit - sau aşa ceva.
îmi amintesc că unu/ dintre doctori m-a lovit în piept apăsând pe
el. Şi eram acolo lot timpul şi mă gândeam: Vai, acela nu pot fi eu
- şi m-am ridicat de la masă, păream că mă arcuiesc şi pe urmă
am căzut într-un întuneric complet. Nu ştiam unde sunt şi ce fac.
Timpul nu avea nici o semnificaţie. A început să mă sperie şi
deodată a apăru/ o /umină care a devenit strălucitoare. Părea că
plutesc în aer. Am văzut mult alhastru, frumos, eram ca într-o
rază de lumină şi călătoream prin ea. Ceva tn-a 'oprit şi mi-a
spus că irehuie să mă întorc, deoarece munca med nu s-a
terminai pe pământ'\
Jean Batiste Delaclur, în cartea întorşi de dincolo, dă alte
cazuri: actorul Daniel Silin, după un infarct cardiac este reanimat
şi povesteşte că a văzut cum este tratat, că era uşor,
imponderabil, vedea flori, copii, pe fiul său Pascal mort într-un
accident şi pe mama sa, tot moartă, care îi spunea: „Du-te
Danie], fe aşteaptă viata". Frances Leslie, reanimată după 12
ore de moarte clinică, a povestit că a pătains într-un tunel foarte
colorat şi a auzit o muzică nepământeană. Charles Aznavour,
reanimat după moarte clinică, după un accident de automobil, a
văzut-o pe Eveline, defuncta sa soţie şi un sarcofag într-o mică
biserică rusească. Psihiatrul Cari Dang a simţit că pluteşte la o
mare distanţă de planeta noastră.
Doctorul Michael Sabom de la universitatea din Atlanta scrie:
„Au apărut numeroase relatări în literatura nemedicală despre
trăirile unice ale persoanelor în apropierea morţii. Pentru a
documenta existenţa, natura şi implicaţiile clinice ale acestor trăiri
în apropierea morţii au fost interogaţi pacienţi care au fost
inconştienţi în apropierea morţii, în timpul stării de pierdere a
conştiinţei, 29 pacienţi au prezentat amnezie, în timp ce 38 au
avut o trăire în apropierea morţii, 18 au prezentat trecerea
conştiinţei într-o dimensiune străină (transcendentă), 11 şi-au
văzut corpul şi spaţiul fizic înconjurător într-o poziţie de înălţime
(autoscopie), iar 9 au relatat atât autoscopie cât şi
transcendentă'1.
 — 1 9 7 ------
Desigur vă amintiţi că academicianul Eugen Matcovschi
susţine că materia noesică, care se găseşte în creierul omului şi îi
permite gândirea abstractă, are un câmp de energie noesică ce
persistă un timp după moartea omului? Mai mult, materia noesică ,
în anumite condiţii, îşi schimbă structura în materie enzică, de
natură cosmică, şi aceasta cu un câmp de energie enzică, ce,
posibil, nu mai este limitată în timp.
Mă opresc aici cu latura necunoscută a omului care ne dă
certitudinea că posedă energii ce-1 plasează deasupra planului
biologic, dar la toate acestea pentru dobândirea unei certe
convingeri în nemurirea individuală trebuie să se mai adauge ceva
şi anume credinţa.
Juan de la Cruz spunea că încrederea în nemurire este calea
de conservare a spiritului.
Această încredere este determinată de calitatea eului
fiecăruia. In cazul unui eu superior, parţial desprins de biologic şi
prin spiritul amplu şi bogat, cu valenţe în transcendent, problema
existenţei spiritului şi a nemuririi individuale nu se pune. Pe când la
un eu inferior, cu un spirit labil, poate abia ieşit din latenţă, da.
acesta va oscila, va trata această idee cu neîncredere, cu
suspiciune chiar, deoarece acceptarea ei ar însemna să ia notă şi
de o anume sancţiune pe care va trebui să o suporte.
Eu, cred în existenţa spiritului care ne poate asigura
nemurirea din o mie de motive, dar mă voi restrânge doar Ia
câteva:
Universul acesta nu a fost creat la întâmplare şi, pe măsură ce ne
lasă să-i descoperim legile ne convingem de o organizare care
depăşeşte nivelul nostru de înţelegere dar permite concluzia ca
are un scop precis. Omul este culmea cunoscută a acestei
organizări şi ar fi ciudat să nu aibă un scop şi să nu i se ofere
posibilitatea de a-1 realiza. Ori a trăi 60-80 ani, într-un bordei sau
palat, flămând sau ghiftuit, trist sau vesel nu este un scop, ci o
situaţie de fapt. îmi este suficientă ideea că adevăratul scop al
vieţii terestre este pregătirea pentru adevărata existenţă,-mai ales
că are urmări pozitive din punct de vedere moral şi social. Nu
este exclus ca pământul să joace un rol de pepinieră în care se
dezvoltă idei care, captate de planul spiritual, susţin, completează
şi înnoiesc legile întregului univers, şi astfel susţin colaboratorii
 198
Divinităţii. Aş vrea să văd pe cel care însuşindu-şi această
convingere mai intră în crâşmă, se îmbată până la starea de
subanimal, sau mai trage cu mitraliera în alţi oameni!
Necesitatea existenţei unui spirit care poate fi nemuritor este şi
de natură morală. Este vorba de răsplată şi pedeapsă. Trăim într-o
lume sufocată de egoism. Majoritatea oamenilor, pentru" valori
materiale, pentru faima sau -putere sejuptă între ei, pot spune, cu
ghearele şi dinţii, dar folosesc şi alte arme mult mai periculoase cum
este calomnia, intriga,-denunţul. Vedem cum indivizi mediocri trec
peste cadavre şi suflete, îmbogăţindu-se, trăind în lux, sfidând pe
cei din jur, în timp ce oamenii de valoare, cultivaţi, instruiţi, morali
sunt împinşi în locurile cele mai proaste, au parte de necazuri,
greutăţi materiale etc. Când mor primii sunt înmormântaţi cu
mare pompă şi discursuri mincinoase, pe când ceilalţi, în grabă şi
sărăcie. A susţine că nu există nemurirea, astfel ca fiecare din aceştia
să-şi capete răsplata sau pedeapsa pentru tot ce au făcut sau nu au
făcut, este o afirmaţie imorală.
Sunt convins de existenţa spiritului, deoarece această idee -am
folosit-o cu rezultate pozitive, ca să nu scriu excelente, în tratarea
unor boli sau suferinţe.
In sfârşit, mă opresc aici, deşi mai am încă destule argumente,
ultimul fiind acela că sunt creştin, cu adevărat creştin.
A crede în Dumnezeu şi a nu crede în nemurire este un non
sens. Discutam cândva cu un pensionar, care frecventa biserica
cu mare regularitate:
— Dacă te aruncă în groapă e gata cu tine! - mi-a spus dânsul
cu un gest de lehamite.
— Cu trupul?
-r- Cu totul! - a precizat dânsul.
— Credeţi în Dumnezeu?
— Desigur. Doar de atâţia ani -ne întâlnim fa biserică? - m-a
măsurat mirat.
— Dacă credeţi în Dumnezeu, de ce nu-1 credeţi când va
promite viaţă veşnică?
S-a scărpinat după ureche şi a tăcut.
Este ciudat numărul mare al celor care cred în Dumnezeu dar
sunt sceptici când este vorba de nemurire. De altfel acest
 -___ . 190 __ _„

scepticism, într-o mare măsură, este întreţinut şi de alţi preoţi. La

înmormântare folosesc toate mijloacele oratorice ca să facă
asistenţa să regrete moartea celui în cauză, consolidând
sentimentul ca este vorba de o despărţire pentru totdeauna, că
„pământ este, în pământ s-a întors!".
H. Bergson scrie: „Cu cât ne vom obişnui mai mult cu ideea
unei conştiinţe care depăşeşte organicul, cu atât vom admite, ca
un lucru natural, ca sufletul .va supravieţuiască corpului". Şi
ceva mai încolo „Supravieţuirea devine atât de probabilă, încât
obligaţia de a dovedi făptui revine mai degrabă acelui care o
neagă decât ce/ui care o afirmă ".
Deci, crezi m Dumnezeu, trebuie să crezi în nemurire; aceste
două noţiuni se susţin reciproc; lipsa uneia neagă pe cealaltă.
„Dacă oamenii ar uniri definitiv, existenţa nu ar avea nici
un sens, si nici lumea! Numai existenta şi conştiinţa umană îi da
un sens, arălând-o ca pe un mediu în care omul se pregăteşte
pentru viaţa veşnică" - scrie părintele Dumitru Stăniloaie.
. Am făcut această paranteză cu privire ia existenţa spiritului,
pentru a prezenta câteva argumente în sprijinul celor credincioşi
şi pentru a chema la meditaţie pe cei necredincioşi. Acum voi
trece la fondul propriu zis al acestui capitol.
Există o artă de a muri?
Când scriu a muri, mă refer la moartea biologică, deoarece
spiritul, ca energie neperisabiiă, poate trece în adevărata existenţă
sau, la ultimul examen, fiind corigent sau repetent, se
reîncarnează în alt corp fizic, posibil repetat în altele, până
reuşeşte să promoveze.
Puţinj ştiu că a muri este o artă. Am asistat la multe morţi;
unii se agitau cuprinşi de o imensă spaimă; alţii urmăreau cum
viaţa se scurge din ei într-o stare de totală prestaţie; alţii
plângeau; dar am văzut şi oameni care au murit cu o expresie de
seninătate şi bucurie pe chip.
Să ştiţi că fiecare moare aşa cum a trăit viaţa, dar atunci
manifestările sale nu sunt cele pe care le-a avut în timpul
•deplinătăţii sale, ci ies la iveală cele ascunse, de laşitate, egoism,
frică.' Am văzut atei care uriau să li se aducă cât mai repede
preotul; aşa zişii „mărinimoşi", care îşi blestemau familia că-i
rămâne averea; veşnic bine dispuşi, care plângeau fără
 200
întrerupere; şi amărâţi, care zâmbeau încurajatoî| Ia soţiile şi
copiii lor.
La căpătâiul unui muribund, 1-am auzit pe fiul acestuia, cu
funcţie înaltă şi foarte bogat, exclamând în surdină, de mai multe
ori:
— Asta e culmea! Să ai bani şi să nu poţi face nimic...
Mi-a fost dat să-î văd bolnav, cu puţin înaintea morţii. Avea o
cădere morală care îl adusese într-o stare de totală indiferenţă
faţă de ,ce i se va mai întâmpla.
Aşa cum un pianist face digitaţie şi exerciţii, un cântăreţ
-solfegii; un pictor - schiţe, tot aşa arta de a muri pretinde o
pregătire, care nu solicită mult timp, sau mai bine zis deloc, în
cazul când dialogul cu Divinitatea este realizat, dar care trebuie
introdusă în viaţa zilnică pentru a deveni o obişnuinţă.
îndeobşte artiştii, înainte de premieră, fac o repetiţie generală.
Ei bine, noi trebuie să facem astfel de repetiţii, fiind, într-un fel,
avantajaţi pentru că le putem face zilnic, fără pierdere de timp,
înainte de a adormi. Când adormi, părăseşti întrucâtva controlul
asupra corpului fizic. Visând, crezi în realitatea acestor trăiri,
chiar dacă. sunt fantastice. Deci, este vorba de trecerea temporară
pe alt plan de existenţă, desigur apropiat celui al stării de veghe, cu
multe convergenţe, dar oricum în alt plan în care crezi. S-ar părea
că acest plan al somnului este într-un fel o prelungire a celui din
trezire şi totodată premergător celui al existenţei, care poate fi
veşnică. Această despărţire temporară poate fi însoţită de trăiri şi
frământări dramatice, daca eşti prea legat de biologic, precum şi de
trăiri frumoase, în cazul unui eu superior şi spirit amplu şi bogat.
De aici rezultă că un spirit amplu şi bogat creează toate condiţiile
însuşirii artei de a muri. Prin biologic, omul -este legat de plăceri.
Postul, în toate variantele sale, diminuează valoarea şi
importanţa plăcerilor, care îl ţin legat pe om de valorile
materiale, de faimă şi putere, astfel că părăsirea lor este dramatică,
însoţită de crize şi zbucium.
— Uite, m-am chinuit toată viaţa să fac casa asta, cu tot ce
este în ea şi când voi muri le las pe toate... îmi spunea un
vârstnic.
— Poţi să te bucuri că o laşi copiilor! i-am atras atenţia.
— De ce să o las de-a gata? Să muncească, cum am muncit şi
eu!
 Până în ultima clipă a vieţii, valorile materiale sunt cauze de
tulburări, dacă deţinătorul lor nu este înzestrat cu un eu superior,
capabil să-1 bucure, sau mai bine zis să se bucure de bucuria
altora.
— Mă chinuie gândul că murind voi părăsi pe cei pe care îi
iubesc! - mi-a mărturisit altul.
— Dar nu te bucuri că te vei întâlni cu fiinţele iubite care au
murit înaintea ta?
— Crezi că le voi întâlni? - m-a privit lung.
— Sunt sigur! Iar pe cele rămase, nu peste mult te vei bucura
ca să le întâmpini!
— Aşa să fie? - a oftat dânsul, nesigur dacă vorbesc serios
sau glumesc. Un exemplu de credinţă şovăielnică.
— Cel mai mult mă macină gândul că îi las fără ajutor. Eu mă
ocupam de toate. Pensia de urmaş este mică şi nu cred ca soţia
mea se va descurca...
— Sunt sigur că o să se descurce! - 1-am liniştit eu.
— Cum? Pretutindeni mergeam numai eu. Apoi pensia... va
avea o pensie foarte mică!
— Va fi ajutată.
— Ah! - făcu un gest de lehamite. Cine o va ajuta?
— Domnia ta.
— Eu? Cum să o ajut daca voi fi mort? - m-a privit ca pe
unul sărit de pe fix.
— Vei pune o vorbă bună la Isus...
— Asta-i bună? Cum să ajung la Isus? - s-a mirat dânsul.
— încă nu ai ajuns? La vârsta domniei tale, demult trebuia să
ţi-1 fi făcut prieten!
Un exemplu de lipsă de dialog cu Divinitatea. Poate omul mai
merge la biserica, mai spune o rugăciune, din când în când, dar nu
în măsura ca în sufletul său să-i apară şi răspunsul.
— Lumea asta este aşa frumoasă! Uită-te la toamna asta de
aur... Când mă gândesc că după moarte nu o să, văd toate
acestea niciodată...
— Chiar crezi că vei dispărea cu desăvârşire?
— Nu ştiu ce să cred? Ştiu precis că voi fi vârât într-o
groapă, cu un metru de pământ peste mine...
— Nu crezi că există un spirit nemuritor?
 —_ 202 -——

r Eu cred ce văd! fără îndoială că am discutat cu un om care

va urla pe patul
ii şi la marele examen va fi repetent. Uite, stau în faţa
televizorului, văd locuri, oameni,
acole şi uneori îmi trece prin minte că murind nu o să mă
jucur de toate acestea! - mi-a vorbit un sedentar înveterat. J-
Greşeşti! După moarte vei putea vedea-mult mai multe...
nţeles aceasta depinde de domnia ta...
-Cum de mine 0
- De calitatea spiritului cu care te-a înzestrat Divinitatea. De
bum ai ştiut să-1 cultivi.
j-Şi?
-h Un spirit amplu şi bogat nu are limite în timp şi spaţiu,
astfel că vei putea să vezi ce se întâmplă acum în Amazonia dar şi ce
s-a întâmplat acum trei mii de ani în Egipt. Vei putea asista la orice
premieră de teatru sau opera, indiferent când a avut loc, să priveşti
cum lucrează Michelangelo, sau compune Beethoven. Ce vrei mai
mult?
M-a privit cu neîncredere şi s-a grăbit spre casă, fiindcă se
apropia ora serialului la televizor.
Am reprodus aceste dialoguri pentru a arăta cauzele care fac
imposibilă aplicarea în practică a artei de a muri.
Eliminarea lor, desigur aţi înţeles, prin formarea unui spirit
amplu şi bogat, este obligatorie.
încă de la naştere, mergem spre adevărata existenţă şi trebuie
să ne pregătim pentru ea.
„Pentru tot ce gândeşti, pentru tot ce tu, în acest episod a!
existenţei, faci - eşti inconştientul creator al destinului tău
actual şi cel din viitoarea existenţă " - scrie Bo Yin Ra.
Deci, dacă îţi pui toate gândurile şi speranţele în acest episod
infim şi nu prea important al vieţii terestre (dacă excludem din el
pregătirea despre tot ce vorbim) înseamnă să te iroseşti în zadar şi
toate plăcerile se vor întoarce împotriva ta, ca un bumerang.
Gândiţi-vă, un medic se pregăteşte 25 de ani pentru a mai profesa
30 şi noi să nu dedicăm o oră, două pe zi dialogului cu
Divinitatea?
Lumea de dincolo, a liniştii şi echilibrului perfect, a lucidităţii
şi cunoaştem depline, se poate anticipa în infimă măsură încă din
 viaţa terestră, dacă reuşim să aplicăm principiile noastre de viaţă şi
să întreţinem un continuu dialog cu Divinitatea, printr-un bun
echilibru psiho-morai, astfel ca factorii agresivi, care includ şi
imanenta morţii, să nu ne afecteze.
Dar, şi aici intrăm în fondul artei de a muri, adevărata
existenţă o putem anticipa şi prin meditaţie dinamică asupra
căreia, nu întâmplător, am insistat în capitolul respectiv şi asupra
modului ei de efectuare, nu mai este cazul să întârzii.
Meditaţia dinamică este un mijloc de a ne introduce pentru
câteva secunde sau minute în adevărata existenţă - şi reperul cel
mai important, prin înfăţişarea de om, este Isus,
Când ne vizualizăm că suntem lângă Isus, vorbim cu Dânsul,
mergem lângă Dânsul, în clipele acelea suntem cu El într-un plan
superior nouă, spiritual, aflat în existenţa cea adevărată, de care
vom putea beneficia numai după moartea biologică.
Meditaţia dinamică este un mod de a te desprinde pentru un
timp de trup, un exerciţiu pentru arta de a muri.
Muribundul, la un moment dat, este părăsit de energia
corpului fizic şi a celui eteric şi cade într -un fel de
semi-conştienţă, aceasta fiind clipa când, prin mijloacele
sufletului, spiritul trebuie să-şi intensifice forţa pentru a trece în
noua existenţă şi a se întâlni cu Isus, singura persoană cunoscută
din lumea spirituală.
Deci, arta de a muri înseamnă câştigarea prin meditaţia
dinamică a viziunii adevăratei existenţe, care va fi realizată de cel în
cauză cu seninătate şi uneori că ceea ce vizualizează este real sau
va fi real. Arta de a muri înseamnă ca în zilele, orele, clipele,
premergătoare morţii biologice să te introduci singur, mental,
prin meditaţia dinamică, în noua existenţă, tară a te crampona de
viaţa terestră, ci dimpotrivă să cauţi să te debarasezi de ea, ca de
"o haină strâmtă. Va trebui să abandonezi corpul fizic, ca un fluid
ce se scurge de pe spiritul tău (poţi şi vizualiza aceasta). In clipele
acelea să-ţi pară bine că abandonezi corpul fizic, care ţi-a produs
atâtea necazuri şi dureri. Va trebui să renunţi la orice amintire ce te
leagă într-un fel de corpul fizic şi să te gândeşti la viitorul
grandios.
Desigur că există şi moartea fulgerătoare, infarct cardiac sau
accident, dar şi în clipele acelea, dacă suntem pregătiţi prin
 ------ 204

meditaţia dinamică a anticipării existenţei viitoare, spaima va fi

înlocuită cu o imagine frumoasă, din cele pe care le-am vizualizat
de atâtea ori.
Meditaţia dinamică nu reprezintă numai un dialog cu
Divinitatea dar ne asigură o moarte lipsită de spasme, teamă şi
tristeţe şi de aceea insist atât de mult asupra ei.
Să ne vizualizăm că păşim pe o cărare ce urcă uşor spre un
portal; în jur iarbă, arbori, flori. Ajunşi acolo, pătrundem în acest
portal, în realitate un tunel plin de un fel de ceaţă albă, ca o vată
foarte rarefiată în care păşim uşor, cu siguranţă, fără să deosebim
ce este în faţă, dar pe măsură ce înaintăm vedem o luminiţă care se
face din ce în ce mai mare, până devine o lumină puternică. Apoi
întâlnim o siluetă strălucitoare ce capătă formă omenească când
ieşim din acest tunel, recunoaştem în această siluetă
strălucitoare pe Isus, care ne întâmpină cu mâinile întinse spre
noi.
Această meditaţie dinamică să o repetăm cât mai des, până
c|nd va deveni clară şi de durată şi chiar atunci să revenim la ea în
fiecare zi. Cred că această meditaţie înlesneşte cel mai bine
trecerea în celălalt plan al existenţei. Bine învăţată, ca o
rugăciune, ea va deveni spontană în clipa potrivită.
Bineînţeles se poate recurge şi la alte meditaţii. De exemplu,
poţi să vizualizezi pe Isus veghind lângă patul tău. Această
veghe, în clipele critice, se va transforma într-o aşteptare şi te vei
bucura că nu pleci dincolo singur, ci însoţit de cel mai bun şi de
încredere prieten.
In ultimă analiză, aceste meditaţii nu sunt decât nişte
împrumuturi din planul altei existenţe spre care tindem, o dată
ajunşi dincolo, ne vom încadra în mod normal. Aşadar, pe lângă
arta propriu zisă, bazată pe sentimentul estetic, mai există şi arta de
a muri, bazată pe sentimentul mistic, amândouă pot fi învăţate. Spre
deosebire de prima însă care pretinde talent, cea de a doua se
bazează pe credinţă. Adevăraţii credincioşi, printr-un intens dialog
cu Divinitatea, şi-au însuşit-o fără să-şi dea seama. Aşa se explică
cum unii din ei mor atât de senin, cu bucurie chiar. Francois
Mauriac scria „Când voi muri nu voi spune adio lui Dumnezeu, ci
mă voi îndrepta spre Dânsu/".
 CAPITOLUL XI

Ajuns la sfârşitul acestei lucrări, fără îndoială că unii cititori

îşi vor pune câteva întrebări şi de aceea vreau să le răspund
înainte de a-mi scrie.
întrebare
— Ce motivaţie are ideea de bază a acestei lucrări, respectiv
că scopul principal al vieţii este pregătirea pentru o altă existenţă?
Răspuns
— Una raţională şi dacă vreţi alta de bun simţ. Viaţa trebuie
să aibă un sens. Trebuie să existe o finalitate, o evoluţie şi dacă
aceasta nu mai are loc pe plan fizic, suntem siliţi să admitem
prezenţa planului spiritual, unde se poate pătrunde numai prin
spirit. Această idee este strâns legată de noţiunea de Divinitate,
astfel că orice creştin trebuie să o accepte. Este vorba de credinţă
care operează cu unelte ce depăşesc experienţa. Apoi această
idee îmi este necesară nu numai pentru a-mi trăi viaţa în cadrul
normelor morale creştine dar şi pentru că mă ajută în rezolvarea
unor probleme de ordin practic, începând cu realizarea scopurilor
secundare, ce se. referă la asigurarea condiţiilor de trai, până la
menţinerea stării de sănătate.
întrebare
— Scrieţi despre reîncarnarea spiritului şi totuşi afirmaţi că
sunteţi creştin. Nu este o contrazicere?
Răspuns
— Sunt creştin prin convingerea mea fermă în existenţa lui
Dumnezeu, unul în trei persoane, spirit absolut, cu-o infinitate de
atribute ale universului şi legilor acestuia. Nu mă voi opri la
faptul că în Biblie sunt pasaje care ar confirma posibilitatea
reîncarnării spiritului, acestea fiind interpretabile şi generatoare
de dispute. Vă propun doar un subiect de meditaţie. Ţineţi seama
 206
ictuală, pe toată planeta, sunt aproximativ
1.508.000.000 creştini, pe când necreştini, musulmani,
confucianişti, taoişti, budişti, binduişti, sintotişti sunt aproape
2.500.000.000. Intrebaţi-vă acum, toţi aceştia nu vor beneficia de
mântuire? Nu vor pătrunde prin spirit în infinitul plan spiritual?
Deşi, trebuie să admitem că, datorită poziţiilor lor geografice,
tradiţiilor de milenii, culturii, sunt nevinovaţi! Reîncarnarea oferă
această posibilitate. S-ar crede că reîncarnarea este incompatibilă
cu învierea - dar aceasta nu implică prezenta propriului tău trup
care, între noi fie zis, ne-a făcut numai necazuri! Şi nici nu este
necesară, învierea fiind de ordin spiritual. Nu cred că este cazul să
condamnăm pe cineva că susţine idee reîncarnării spiritului, de
altfel susţinută de sute de milioane de oameni, mai ales că
diversitatea cultelor creştine demonstrează că între ele sunt
deosebiri de vederi, unele chiar fundamentale. întrebare
— Ce rost are această carte într-o lume debusolată?
( Răspuns
— V-aţi exprimat foarte delicat. De fapt trăim într-o lume
unde coaipţia, minciuna, vulgaritatea şi crima sunt la ordinea
zilei, dar mai există totuşi şi oaze de puritate, de adevăr, cinste,
frumos, prietenie şi iubire şi de aceea vă răspund prin versuri:
Dacă pe această planetă,
există
un singur om bun,
află că binele nu a murit,
omul bun,
prin gând şi faptă •
sădeşte flori
care vor rodi binele, '
şi sunt sigur, dacă,
singurul om bun va muri
din mormântul Iui va răsări
o floare
semn că binele iarăşi a înviat
deoarece binele,
nu moare niciodată.
f f tfre bar
 ------- 207 —

— Susţineţi o nemurire personală. Dar animalele? Ele au o

structură asemănătoare omului, aceleaşi organe interne, simţuri si
un oarecare psihism.
Răspwts
, — Intr-adevăr, aşa este, dar animalelor le lipseşte ceva pentru a
fi oameni: spiritul. Cred că este bine să.fac o precizare. Omul este
compus din mai multe planuri energetice, care prin
suprapunere îi conferă această calitate. Ca materia amorfa din el
să capete viaţă a trebuit să i se suprapună energia eterică,
formând un corp eteric.
In această combinaţie este asemănător plantelor.
Ca să capete viaţă sufletească i s-a suprapus energia astrală,
formând un corp astral. In această combinaţie este, oarecum,
asemănător animalului de care vorbiţi. In sfârşit, prin încarnarea
spiritului, o energie divină şi neperisabilă a depăşit stadiul de
animal, devenind om, cu antene spre transcendent.
Grafic aceste acumulări de energie ar arăta astfel: Energie
spirituală SPIRIT OM - viaţă spirituală
Energie astrală Corp astral Animal - psihism
Energie eterică Corp eteric Plantă - tropisme
Corp fizic Mineral - amorf
Din cele arătate rezultă o asemănare parţială a animalului cu omul
pentru că primului îi lipseşte spiritul, adică nemurirea. întrebare
— Faptul că susţineţi un unic scop suprem pentru toţi
oamenii nu implică un fel de democraţie, de nivelare, indiferent
de pregătire, cultură, studii, funcţie şi aport social?
Răspuns
— în faţa Divinităţii, studiile universitare, funcţiile, aportul
social, sunt atât de infime, încât putem spune că nici nu există.
Nu contează diplomele, locul pe statul de salarii, ci doar ce ai
făcut sau nu ai făcut. De altfel această idee nu afectează dorinţa
de a şti, de a cunoaşte, de a face carieră şi a urca pe plan social,
bineînţeles prin mijloace cinstite, pentru ca acestea sunt scopuri
secundare, care concura la realizarea celui suprem. Dacă
rugăciunea, postul, meditaţia sunt la îndemâna oricui, indiferent
de pregătire, când este vorba de faptele, sau mai bine spus de
posibilitatea de a face fapte bune, nu se poate compara un medic,
un scriitor, un savant (am dat doar câteva exemple) cu un
meseriaş sau agricultor. Posibilităţile lor sunt mult mai mari,
uneori cu urmări pozitive asupra întregii societăţi dar datorită
acestor posibilităţi au şi o răspundere mai mare faţă de semenii
lor şi la ultimul examen, desigur, se va ţine seama de asta. Aş
vrea să fiu bine înţeles. Nu subapreciez pe oamenii de condiţie
mai modestă deoarece preocuparea lor pentru fapte bune, cât de
mici ar fi ele, poate însuma o valoare care întrece pe cea a unui
academician. întrebare
— Foarte pe scurt... Aşa ca să reţină fiecare, cum credeţi că
ar trebui să fie un om credincios9
Răspuns
— Să se întrebe în fiecare seară dacă Dumnezeu este
mulţumit de dânsul. Părintele Paul Marc ne sfătuieşte;
„Dumnezeu ţi-a dai o nouă zi. Să aibă o va/oare cât mai mare.
Aceasta depinde de line. Nu uita că totul este înregistra/.
Aceasta este într-adevăr partea tragică a vieţii".'
întrebare
— Sunt ateu dar am disponibilitate faţă de cei din jur, pe care
o recomanzi cu atâta insistenţă, pe baza principiilor mele morale.
Răspuns
— Iţi asumi o mare răspundere. Eu când mă aflu în faţa unui
om necăjit îl ajut cât pot, îi rog şi pe alţii ca să-1 ajute şi mă rog
lui Dumnezeu să-i ofere protecţia. Domnia ta îţi asumi întrega
responsabilitate. Intr-adevăr reuşeşti? O faci zilnic? Şi la câţi? Să
fim sinceri şi cinstiţi... Nimic nu se face degeaba. Numai că noi,
adevăraţii creştini, nu pretindem, refuzăm chiar, recompensa
imediată. O transferăm în contul nostru deschis în planul
spiritualului. Fără conştinţa în existenţa acestui cont, asigurarea
că eşti întotdeauna disponibil faţă de cei aflaţi în necaz sau
suferinţă numai pentru a respecta un principiu moral, este sau o
autominţire sau o vorbă goală...
întrebare
— Nu este prea târziu să aplic cele ce propuneţi în această
carte9
 ------ 209 -------

Răspuns
— Niciodată nu este prea târziu! Amintiţi-vă cie tâlharul
răstignit lângă Isus.
,.Âdu-Ţi aminte de mine Doamne, când vei ajunge în
împărăţia Ta".
„Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai". , Totul
depinde de profunzimea şi intensitatea credinţei. Infrc'hare
— Toată viaţa am fost credincios. Mi-am spus zilnic
rugăciunile. Am dat săracilor. In nici o duminică nu am lipsit de
la biserică. Totuşi iată că sunt greu bolnav...
Răspuns
— Este un punct de vedere oarecum comercial - am dat, îmi
dai... Reţineţi că pentru ce daţi răsplata o veţi primi sus nu jos,
aici pe pământ, deşi, uneori, aceasta se întâmplă şi aici dar pe
plan spiritual, adică printr-un anumit mod de a primi-şi trata tot
ce îţi este agresiv. Viaţa nu este un rai, chiar şt pentru cei foarte
înstăriţi, care nu sunt ocoliţi de necazuri şi boli. Sfânta Tereza de
Avilla spunea că viaţa este o noapte proastă într-un han prost. Şi
nu are cum să fie altfel odată ce este o continuă pregătire ce -ţi
îmbunătăţeşte calitatea prin încercări. Dacă viaţa ar fi rai, chiar
doar pentru unii, atunci ce rost ar avea o altă existenţă?
Inlrebaţi-vă daca această boală nu ar fs putut să apară acum zece
ani? şi nu o boală, ci două, trei, cum au mulţi. Căutaţi să
înţelegeţi care este mecanismul ce va face să vă plân geţi şi să
introduceţi corectivul necesar, pentru că un adevărat creştin
acceptă toate necazurile şi suferinţele fără să facă un caz din ele,
ştiind că sunt rezultatele unei programări spirituale pe care nu are
cum să o cunoască dar care până la urmă îi este benefică. Ştiţi,
sunt două feluri de creştini. Cei care cred sincer în Dumnezeu şi
ajutorul său şi cei care cu aceeaşi sinceritate cred doar că cred.
Probabil că nu e este cazul la domnia voastră.
Cred că acestea ar fi răspunsurile la principalele întrebări pe
care le-ar putea ridica această lucrare.

VârsUi n treia — co;iln: 14

 itlSTA AUTORILOR CONSULTAŢI

Aîicmueller A; Athanasiu Andrei: Androncscu Ecaterina:,Achimaş

Andrei; Alexan Mircca; Andronic Constantin; Buhlcr Wallhcr; •
Brauchle A; Bavastro Paoîo; Bojor Ovidiu; Bnroga Lazăr; Baroga
Marta; Biberi Ion; Balaguer Joscmaria Escriva: Baginschi Bodo;
Bankhofcr Hadcmar; Carrcl Alcxis; Chiiilă Pavd: Chirilă Măria;
Cristorcscu R; Caracas Trăiau; Carp Constantin; Cloos Walter; Ciulei
Ion; Constantin Dumitru; Clmrdin de Teihard: Dragomir Niculae;
Duminică Al; Dumitru Ghcorghc: Drăgulescu Ştefan; Deggcler Lore;
-Enescu fon; Engîisch Otto; Eliade Mircea: Gavrilcscu Ştefan; Greissing
Hans; Goyerl Andreas; Gunther Horst; Grigorcscu Em; Geiculcscu
Virgil; Ghircoiaşu Măria; Hoffiiian R.A; Hcnkin B; Hausclika
Margarethe; Hcrzberg Eilecn; Heizer l;Hodgson Joan; Horhy [Isc;
Heisenberg Werner; Huxicy Aldous; îvan Sabin; Ilea Vasile; Jăgcr
Gerhard; îacobs Rita; Karrasi Arlhur; Kneipp; Kaiser îoscf; Kcrekcş
M; Koob Olaf; Leibold Gerhard; Link Gunther; Lotreanu Victor;
Langc Emt-Maria; Laza Dumitru; Lcroi Rita; Moiscscu Drăgoi Anca;
Mocanu Ştefan; Mogoş Glicorghc; Mărcuş Silvia; Miilccr Brigitlc;
Messeguc Maurice; Murphy loseph; Macme Janct; Marc Paul;~Moody
Raymond; Negrea Ecatcrina, Nathhusius Wolfgang; Olilainen Pirkko;
Percec Arcadie; Plauchitu Mircca; Peiuiescu Alexandru Măria;
Popescu Horia; Pierrakos iohn; Popescu Marin: Pollmacher Tnidc);
Ries7V; Rezenbrink Udo; Richct Charles; Râducanu Dumitru;
Raibuîeţ Tiberiu; Radu A; Rohen Andreas; Seegcr P. Gerhard:
Stăniioaie Dumitru; Stoica Indrei Teodora; Schimmei Klaus; Stăncscu
Ursula; Schulz Alfred; Schmit F; Shinn Florcncc: Sahleanu Victor;
SeyleHans; Sharahion Shalila; Semen iulian; Slciner Rudoif: Simon
Ludger; Tărgovişte lonescu C: Trcbcn Măria; Treichler Markus:
Treichler Rudolif; Viaicu Roman; Vuicăncscu Ion; Valnet Jean;
Voicuiescu l.C; Wollz Siegried; Werner Hans: Wallace E: Wolf Otto;
Weiss Fritz; Werner Koop; Waîthcr Johanncs: Zilio Adriana.
 CUPRINS

ÎN LOC DE INTRODUCERE ............................................................ 5

PREFAŢA .......... ; ...................................................................................................................... 7
CAPITOLUL I .................................................................................... 9
PERIOADA I .............................................................................. II
PERIOADA A II-A ..................................................................... 17
PERIOADA Ain-A ............................ '..................................... 20
CAPITOLUL II ................................................................................ 23
CÂTEVA SCURTE BIOGRAF» .............................................. 23
CAPITOLUL III ............................................................................... 41
TEMPERAMENT + CARACTER = EU ................................... 41
CAPITOLUL IV ............................................................................... 51
CAPITOLUL V ........................................ . ...................................... 63
ALIMENTAŢIA VÂRSTNICULUI .......................................... 63
CAPITOLUL VI ............................................................................... 79
PROCEDURI DE GIMNASTICĂ ŞI AUTOCONTROL .......... 79
CAPITOLUL VII .............................................................................. 91
ÎNDELETNICIRILE VÂRSTNICULUI .................................... 91
CAPITOLUL VIII .................................... . . . . . : ........................... 107
TRATAMENTUL UNOR BOLI ŞI SUFERINŢE ................... 107
CAPITOLUL IX.............................................................................. 177
DIALOGUL CU DIVINITATEA ............................................ 177
CAPITOLUL X .............................................................................. 191
ARTA DE A MURI .................................................................. 191
CAPITOLUL XI ............................................................................. 205
RĂSPUNSURI LA CÂTEVA ÎNTREBĂRI ............................. 205
LISTA AUTORILOR CONSULTAŢI ............................................ 210
 CO ,'STAMTA

Editura MOTJH)VA. B-dnl Copou nr.

IAŞI — ROMÂNIA

Redactor: Constnntin J

Tehnoredactor: ?< fi/tml-A k-xuudni

Corector: Coiinci ,\

l Culegere compufcr; Li//-.\feii'iamt Tura

Fornnii 61x86/16. Coli tipo J 3.25 l

Bun de tipar l.'i 15.06.19'J3. Apănit 199-1

Tipării sub comanda 139/1 in

Tipografia MOLDOVA — laşi

PWNTEDlN ROMANfÂ" "