CURS NR. 1 DREPT CIVIL.TEORIA GENERALA SPECIALIZAREA DREPT, IF, ANUL | 7 OCTOMBRIE 2021 DREPTUL CIVIL. PREZENTARE GENERALA 4. Terminologie si etimologie. in orice demers stiintific definirea termenilor este esentialé. Fara a cunoaste intelesul diverselor notiuni folosite expunerea ar fi lipsita de finalitate. Descifrarea originii acestora este nu numai util, dar si necesard in acest proces de definire, mai ales atunci cand este vorba despre un fenomen social nascut inca din antichitate. O scurta incursiune istoricd este astfel necesara pentru a afla etimologia notiunii drept civil. Ea se regaseste in ius civile din dreptul roman, ius insemnand drept iar _civitas cetate, localitate. Jus civile este astfel_dreptul cetatii, respectiv dreptul care reglementeaza raporturile dintre locuitorii acesteia, in opozitie cu ius gentium, dreptul_gintilor, care cuprindea regulile comune tuturor_popoarelor_din imperiu. Limba_latiné_continea_ins& si_cuvantul_directum,care_inseamné _,.in_linie dreapt&’. In vorbirea comuna termenul “drept” evocd insusirea unui lucru, opusul sau fiind acela de "stramb’, dar si o calitate moral a unor oameni, aceea de a fi “drepti”. Prin extensie, s-a ajuns ca prin drept sd se inteleag4 conformitatea cu o requlé. Asa s-a nascut in limba romana expresia drept civil, in pofida faptului c4, asa cum am vazut. romanii foloseau pentru a desemna dreptul cuvantul jus. Expresia drept civil nu are ins un singur sens, ci este primitoare de trei intelesuri Primul inteles are in vedere un ansamblu de norme juridice, care reglementeaza raporturile interumane, a c&ror respectare este asiguratA de fora public& si care formeaza ramura dreptului civil. ‘© a doua acceptiune este aceea de ,,drept subiectiv civil’, care desemneazi un element al continutului raportului juridic civil (corelativ obligatiei civile), adica posi- bilitatea subiectului activ de a avea o anumita conduit& si de a-i pretinde subiectului pasiv 0 conduit corespunzaitoare, iar, in caz de nevoie, de a recurge la forta coercitiva a statului. Ultima semnificatie a nofiunii de ,,drept” este aceea de ramura a stiintei juridice, care are ca obiect de cercetare dreptul civil ca ramura de drept. Stiinta dreptului civil constituie obiectul disciplinei de invatamant ce are ca obiect de studiu ramura dreptului civil. 2. Definitia dreptului civil. In definirea dreptului civil avem in vedere infelesul acestuia de ramuri a dreptului. Dreptul civil este ramura de drept format din ansamblul normelor juridice care reglementeazé raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre subiectele de drept civil, respectiv intre persoane fizice $i persoane juridice, aflate pe pozitii de egalitate juridica. Scanned with CamScanner3. Domeniul dreptului civil. | Obiectul dreptului civil, asa cum rezult chiar din defintia de mai sus, este format din raporturile juridice patrimoniale si raporturile juridice nepatrimoniale ce se stabilesc intre persoane fizice gi persoane juridice. ; —— Raportul juridic patrimonial este acel raport social al cArui confinut poate fi evaluat in bani (de exemplu, raportul nascut din contractul de vanzare-cumparare). Raportul juridic nepatrimonial (numit si personal nepatrimonial) este acel raport social al cdrui continut nu poate fi evaluat in bani (spre exemplu, raportul ce are in continutul sau dreptul la nume sau denumire). . . . : Apartin dreptului civil numai raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale care au ca par{i persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozilii de egalitate juridica. tee Normele juridice civile sunt grupate pe categorii ce reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil, adicd sunt ordonate in institutii ale acestei ramuri de drept, Urmatoarele institutii apartin dreptului civil: ~ raportul juridic civil; - actul juridic civil; = prescriptia extinctiva;, - subiectele dreptului civil (persoanele); - drepturile reale; - obligatiile civile (teoria generala a obligatiilor); - contractele civile speciale; - mostenirea (succesiunile); -dreptul de proprietate intelectual (dreptul de autor gi dreptul de proprietate industriala). Mentionam ca primele trei institutii enumerate, din punctul de vedere al stiintei dreptului civil, alcdtuiesc partea generala a dreptului civil. 4, Rolul dreptului civil. Rolul dreptului civil este acela de a contribui, prin normele sale, la ocrotirea valorilor patrimoniale si personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice si juridice. Practic, el reglementeaza raporturile juridice cotidiene. De asemenea, dreptul civil reprezintd 0 garantie a formarii unei constiinte juri- dice corecte, precum gi a respect&ril gi Int&ririi moralet Din punct de vedere stiintific dreptul civil este ramura dreptului cel mai bine elaborata si articulata. Vechimea sa i-a permis sd elaboreze si sd rodeze principalele otiuni juridice. Urmarea a fost aceea c&, pe masur& ce au aparut noi ramuri de drept, ele au imprumutat ca atare sau au adaptat multe dintre aceste nofiuni. Sunt motive pentru care se considera c& dreptul civil are functia de a fi drept comun fata de alte ramuri de drept privat. Aceasta inseamna cd, ori de cate ori o alta ramuré de drept privat nu confine norme juridice proprii care sd reglementeze un anumit aspect al unui raport juridic sau cand normele acesteia ar fi insuficiente, se va recurge la norma corespunzéttoare din dreptul civil Funcfia dreptului civil de a fi drept comun pentru toate ramurile de drept privat este reglementaté expres de art. 2 alin, 2 NCC, potrivit cdruia ,Prezentul cod este alcatuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se refera litera sau spiritul dispozitiilor sale.” Scanned with CamScannerSi in legislatia speciala gasim asemenea prevederi.Spre exemplu, art. 278 alin (1) din Codul muncii (Codul muncii a fost adoptat prin Legea nr. 53/2003, republicata in M. of. nr. 345 din 18 mai 2011), ,,dispoziille prezentului cod se intregesc cu celelalte dispoziti ale legislatiei muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitile legislatiei civile* 5. Principiile dreptului civil. Principiile de drept sunt idei calduzitoare (reguli de baza), care orienteazd reglementarea gi interpretarea dispozitilor legale, fie la nivelul tuturor ramurilor de rept, fie doar pentru o ramurd de drept sau chiar in cazul unor institufii ale ramurii de drept respective. Pe aceste baze putem spune ca principiile fundamentale ale dreptului civil sunt idei calauzitoare pentru intreaga legislatie ci Legea enumerd urmatoarele principii fundamentale ale dreptului civil: principiul proprietatii; principiul egalitatii in fata legii civile; principiul imbinarii intereselor personale cu interesul general; principiul ocrotirii $i garantarii drepturilor subiective Civile gi principiui bunei-credinte. Principiul proprietatii a fost instituit prin art. 44 si art. 136 din Constitutia revizuita si dezvoltat de normele dreptului civil Referindu-se la protectia proprietatii private art. 44 din Constitutie dispune c& dreptul de proprietate este garantat si cd proprietatea privata este garantata $i ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. La randul sau, art. [36 alin. (6) din legea fundamentala prevede ca ,,proprietatea privata este, in conditile legii, inviolabilé’ La randul sau, noul Cod civil se refera la proprietate prin mai multe articole. Amintim aici art. 552, potrivit cdruia proprietatea este publica sau privat’; art. 553, care stabileste bunurile ce pot face obiectul proprietatii private, titularii acesteia si regimul sau juridic; art. 554 care stabileste criterile de determinare a bunurilor ce fac Proprietatii publice; prevederile Titlului Il, din Cartea a Ill-a (art. 555-692), care reglementeaza sub toate aspectele proprietatea privata si dispozitiile care compun Titlul VI, din aceeasi Carte (art. 858-875), consacrate proprietatii publice. Principiul egalitatii in fata legii civile este o aplicatie a principiului egalitatii in fata legii, consacrat, cu caracter general, de art. 4 alin. (2) si art. 16 din Constitutie. Pentru persoanele fizice, principiul egalitatii in fata legii civile este inscris in art. 30 C. civ., potrivit cdruia, Rasa, culoarea, nationalitatea, originea etnica, limba, religia, varsta, sexul sau orientarea sexuala, opinia, convingerile personale, apartenenta politica, sindicala, la o categorie socialA ori la 0 categorie defavorizata, averea, originea social, gradul de cultura, precum si orice alta situatie similara nu au nicio influenta asupra capacitati civile” Referitor la persoanele juridice, acest principiu are intelesul cd toate persoanele juridice dintr-o anumité categorie se supun, in mod egal, normelor juridice edictate pentru reglementarea categoriei respective Principiul imbinarii intereselor individuale cu interesul general raspunde nevoii armonizari intereselor individuale cu cele obstesti si este consacrat atat pentru persoanele fizice, cat si pentru persoanele juridice. $i acest principiu isi gaseste fundamentul in Constitutie, care-l evoca prin numeroase dispozitii: art. 26 alin. (2); art. 37; art. 38; art. 40 alin. (2); art. 44 alin. (1) $i alin. (7) etc. Codul civil fi consacra si el mai multe prevederi, din care rezult cd si acest principiu este aplicabil atat persoanelor fizice, cat si persoanelor juridice. Astfel, art. 14 alin. 1 dispune ca orice persoané fizica trebuie s4-gi exercite drepturile si sd-si execute Scanned with CamScannerobligatile civile ,in acord cu ordin Asi . tuturor subiectelor de drept s& deroge eee * art. 11 le interzice legile care intereseaz ordinea publica eee eed dreptul persoanei fizice de a di Publica sau de la bunele moravuri’, art. 60 recunoaste eect ice de a dispune de sine inssi numai ,daca nu inealed drepturile tora, ordinea Publicd sau bunele moravuri’, iar art. 187 prevede ca scopul persoanei juridice trebuie sa fie , licit $i moral, in acord cu interesul general.” Principiul ocrotirii si garantarii drepturilor subiective civile este consacrat de o serie de prevederi ale Constitutiei (art. 1 alin. (3); art. 18; art. 21 etc] dar si de Codul civil. Astfel, art. 26 C. civ. dispune ca ,Drepturile si libertatile civile ale Persoanelor fizice, precum gi drepturile si libertatile civile ale persoanelor juridice sunt ocrotite gi garantate de lege.” in acelasi timp, art. 4 C. civ. face trimitere gi la pactele si tratatele internationale privind drepturile si libertatile persoanelor, ratificate de Romania, care au prioritate in situatia in care exist& neconcordante intre acestea si prevederile Codului civil. Se excepteaza situatiile in care prevederile Codului civil sunt mai favorabile. Dintre prevederile acestor acte internationale fe amintim pe cele ale art. 26 din Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului (la care Romania a aderat prin Decretul nr. 212/1974), care dispun cA ,,toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii...". Garantarea drepturilor subiective civile este prevazuta si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (ratificaté de Romania prin Legea nr. 34/1994). Principiul bunei-credinte este consacrat de art. 14 C. civ., care, in primul sau alineat dispune ca ,Orice persoana fizica sau persoand juridica trebuie sa isi exercite drepturile si s8 igi execute obligatiile civile cu bund-credinté...”, pentru ca in alin 2 sa instituie o prezumtie relativa de bund-credint In cazul incéilcdrii dreptului subiectiv civil, se poate obfine restabilirea acestuia, prin intermediul procesului civil Daca principiile enuntate au drept cmp de aplicatie ansamblul reglementarilor care formeaza dreptul civil, exista si principii a cdror aplicabilitate este restransa doar la nivelul unor subdiviziuni ale acestuia. Este vorba despre principiile institutiilor dreptului civil care sunt idei de baza care se aplica fie numai intr-o institutie, fie in doua sau mai multe institutii ale dreptului civil. Spre exemplu, principiul fortei obligatorii acontractului (pacta sunt servanda) isi gaseste aplicarea in materia actului juridic civil. Dreptul civil este insa parte a sistemului de drept roman. Acesta este motivul pentru care fi vor fi aplicabile si principille fundamentale ale acestui sistem. 6. Delimitarea dreptului civil fafa de alte ramuri de drept. Delimitarea dreptului civil este operatiunea de evidentiere a trasdturilor sale specifice, care-| deosebesc de alte ramuri de drept. Ramurile de drept sunt parti ale sistemului de drept romanesc, care se formeaz prin gruparea unor norme juridice cu un continut conex, prin care legiuitorul reglementeaza relatii sociale cu acelasi specific, folosind aceeasi metodd gi un complex de tehnici, intemeindu-se pe principii comune. Ramurile de drept se grupeaza in doua mari categorii: dreptul public si dreptul privat. Dreptul public grupeaz acele ramuri de drept care reglementeaza raporturile juridice in care subiectele de drept public sunt interesate. Este vorba despre consti- tuirea statului si a puterilor publice, raporturile dintre stat si particulari in general. Fac parte din aceasta categorie: dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar si fiscal, dreptul penal, dreptul procesual penal s.a. Scanned with CamScannerla de reglementare; calitatea subiect r n qi telor; caracterul normelor; specificul sancfjiunilor; principiile. Prin obiect de reglementare ce sunt reglementate de un Obiectul de reglementare tamurilor de drept. Obiectul dreptului civil este format din dou mari categorii de raporturi sociale: patrimoniale si nepatrimoniale. Dintre raporturile patrimoniale, constituie obiect al dreptului civil cele reale (care au in continutul lor drepturile reale) si obligationale (care au in continutul lor drepturile de creanta). Constituie obiect de reglementare al dreptului civil numai acele raporturi juridice nepatrimoniale care privesc existenta si integritatea persoanelor, identificarea ori indi- vidualizarea persoanelor, creatja intelectuala. Metoda de reglementare este criteriul de delimitare care consta in modalitatea de influentare a raporturilor sociale de c&tre stat, prin edictarea normelor juridice. Specificd si general pentru dreptul civil este metoda egalitatii juridice a parlor. Calitatea subiectelor poate reprezenta un criteriu de departajare a dreptului civil de alte ramuri de drept, in m&sura in care acestea ar impune subiectelor raporturilor juridice o calitate speciala, tinand cont de faptul cd normele dreptului civil nu pretind subiectelor o anume calitate, fiind suficienta aceea de persoana fizicd sau persoana juridica. Sub acest aspect, art. 3 alin. 1 C. civ. menfioneaza c& dispozifile Codiului civil se aplica si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia $i orice alte subiecte de drept civil Caracterul normelor juridice constituie si el un criteriu de delimitare, auxiliar, preponderente in dreptul civil fiind normele dispozitive, spre deosebire de alte ramuri de drept in care sunt majoritare normele imperative. Criteriul caracterului sancfiunilor ce intervin in caz de nerespectare a unei norme juridice. Sub acest aspect, specific dreptului civil este restabilirea dreptului subiectiv civil incdlcat, care consta fie in repararea prejudiciului cauzat, fie in incetarea acfiunii de vatamare a dreptului personal nepatrimonial. Principiile proprii unei ramuri de drept constituie, de asemenea, un criteriu de delimitare. Se intelege o categorie omogena de relatii sociale ansamblu de norme juridice care, la randul lor, sunt unitare. este criteriul determinant in constituirea si delimitarea 6.1. Delimitarea dreptului civil de dreptul administrativ. Dreptul administrativ este ramura de drept care reglementeaza raporturile sociale nascute in cadrul administratiei publice centrale si locale si al servicillor publice. Delimitarea dreptului civil de dreptul administrativ este determinata mai ales de urmatoarele aspecte: daca in dreptul civil predomina raporturile patrimoniale, in dreptul administrativ sunt majoritare raporturile nepatrimoniale; pe cand in raporturile de drept civil parile sunt pe pozitii de egalitate juridic, in raporturile de drept administrativ Scanned with CamScannersubiectele se afla, de x » Oe regula, ir de drept administrativ tren Poitie d a iV trebuie at? 4 subordon, administratiei publice ea pe 88 fie organ al peut Nala Un subiect al raportului caz el se manifesta ca barn raporturile de drept eal ence, (un organ al dreptul civil predoming non ‘Oana juridica, iar n le drept civil, dar intr-un asemenea 4, iar nu ca purtitor al puteri i normele ji . Mele dig, fA pt al puterii de stat); daca in contravene ative: dreptul adminetv®: It dreptul administrativ sunt preponderente ional si confiscarea, St are sancfiunipropri, precum amenda 6.2, Delimits i normele juridice care rege! Civil de dreptul mun Sndalaton gi salariatii ce ae elimitarea dreptului civil Greptul muncii Tunclioneack aa angajatorii [art. 5 alin, (1) c. ee Prezenta doar la inch: faport existand o disci ™uneii sfera subiectel sub 15 ani nu pot . Dreptul muncii grupeaza ‘a2A relatiile individuale gi colective ce se nase inte Sub autoritatea lor, cu ocazia prestarii muncii de dreptul muncii vizeaz& urmétoarele aspecte: in \cipiul egalitatii de tratament fata de toti salariafii si Incii]. Pozitia de egalitate juridicd a parfilor este ins& lelerea contractului de munca, pe parcursul executarii acestui iplina a muncii care implicé subordonarea salariatului; in dreptul lor este mai restransa decat in dreptul civil (de exemplu, minorii eu incheia contract de munca); dacd pentru dreptul civil este caracteristica Taspunderea civilé (delictualé sau contractuala), in dreptul muncii Taspunderea civila este numai contractualai, iar in afara de acest tip de réspundere exista si raspunderea disciplinara; majoritatea normelor de dreptul muneii sunt imperative etc. 6.3.Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei. Dreptul familiei reuneste normele juridice care reglementeaza raporturile personale gi patrimoniale ce izvoréisc din castorie, rudenie, adoptie si raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, raporturilor de familie. Cele mai semnificative deosebiri dintre dreptul civil si dreptul familiei privesc urmatoarele aspecte: pe cAnd in dreptul civil dominante sunt raporturile patrimoniale, in dreptul familiei majoritare sunt raporturile nepatrimoniale; desi ambele ramuri de drept utilizeaz’ metoda egalitatii juridice, in dreptul familiei exist’ o nuant& aparte atunci cand este vorba de raportul dintre parinte si copil; in dreptul familiei se cere 0 calitate special subiectelor sale (sot, parinte, copil etc.); in dreptul familiei, majoritatea normelor sunt imperative; fiecare din cele doud ramuri de drept are sanctiuni proprii (de exemplu, decdderea din drepturile parintesti este 0 sanctiune specific dreptului familiei). 6.4.Delimitarea dreptului civil de dreptul procesual civil. Dreptul procesual civil este sistemul de norme juridice care reglementeazd modul de judecata si de rezolvare a pricinilor privitoare la drepturi si interese civile, precum si modul de executare a hotrdrilor judec&toresti sau a altor titluri executorii Legétura dintre dreptul civil si dreptul procesual civil di expresie corelatiei dintre confinut si forma, deoarece dreptul procesual civil reprezinta aspectul sanctio- nator al dreptului civil (material), conferindu-i eficacitate prin folosirea constrangerii de stat. Dreptul material civil ar fi ineficace daca, pe calea procesului civil, nu s-ar asigura realizarea lui, dupa cum dreptul procesual civil nu s-ar justifica fra existenta unui confinut (dreptul civil) pe care sa fl apere si sa Il valorifice. Bibliografie: Eugen Chelaru, Ramona Duminica, Partea generala a dreptului civil, Ed. Universitatii din Pitesti, Pitesti, 2046. Scanned with CamScanner