Professional Documents
Culture Documents
Examen Proteze Totale
Examen Proteze Totale
Date generale:
Este o patologie deosebită a sistemului stomatognat:
= Cea mai mutilantă stare patologică a SS
= Perturbă toate functiile SS
= Prezintă consecinte asupra intregului organism
= Dispare arcada dentara si odata cu ea - apofiza alveolară (de aceea necesită o dublă
protezare)
= Adaptarea neuromusculară, biodinamică, a ATM este mult mai dificilă
= Perceperea edentatiei totale de către pacient variză de la senzația de nemulțumire
până la cea de handicap major
Cauze favorizante:
- Circumstanțe fiziopatologice: osteoporoza generalizata (conditioneaza slaba
implantare a dintilor), diabet (determina aparitia parodontopatiilor si agraveaza
evolutia lor), maladii alde SCV, rahitism, bolnavii cu SN afectat (psih tipa), etc
- Avitaminozele
- Mediul social
- Condiții de viață
- Profesia
Patogenia:
În dependență de cauză patogenia este diferită
= Carie dentara- pierderea de tesut dur dentar - in cazul in care nu poate fi restabilit
impune extractia dintelui/radacinii - rezorbatia alveolei osoase-formarea bresei - adica
edentatie partiala - cu timpul totală.
= Iatrogeniile - reabilitari protetice incorecte - suprasolicitări funcționale -
parodontopatii - extras - edentatie partiala - reabilitare iar incorecta poate fi, sau chiar
daca e corectă, oricum după urmează edentatie totala
= Tumori - dintii se extrag - edentatie
Tabloul clinic este variat ca manifestare, dependent de factorul etiologic, este unul
polimorf.
Sunt prezente:
= Tulburari funcționale - masticatie, fonație, deglutitie
= Tulburări estetice
= Modificări morfo-funcționale ale elementelor SS - maxilare, mucoasa fixă, muschii,
ATM;
= Complicatii
d) Făcînd o comparaţie între cele două oase maxilare, resorbţia de la mandibulă este
de 4 ori mai mare decît la maxilă.
- M. pterigoidian intern - are punctul fix de insertie in foseta apofizei pterigoidiene si cel
mobil pe fata interna a zonei angulare mandibulare.
Contractie bilaterala - ridica in sus si un pic inainte
Contractie unilaterala - deplaseaza in sus, inainte si inauntru, in sens opus directiei de
contractie a muschiului
Muschii coborâtori:
(au ambele insertii mobile- una pe mandib, alta pe osul hioid)
Sunt numiti si muschi suprahioidieni si formeaza planseul bucal: geniohioidieni,
milohioidieni, fascicolele anterioare ale m. digastric
= M. geniohioidieni - la mandibula inseră pe cele 2 apofize geniene
= M.milohioidian – pe liniile oblice interne inserţia perpendiculară a fibrelor acestui
muşchi pe periferia cîmpului protetic poate duce la mobilizarea protezei totale.
Muschii propulsori:
=Muschiul pterigoidian lateral -retropulsia mandibulei in plan sagital si transversal. Are 2 fascicule-
superior cu fibre musculare orientate orizontal, si inferior cu fibre musculare orientate oblic.
Fasc superior - insertie fixa pe aripa mare a osului sfenoid si mobila pe portiunea anterioara a meniscului
articular
Fasc inferior - insertie fixa pe fata interna a aripii mari a apofizei pterigoide, iar mobila pe foseta
condilului articular.
adevărat sfincter.
Fibrele sale sunt aproximativ paralele cu marginile protezei. În timpul contracţiei se
aplică pe partea vestibulară a protezelor în dreptul dinţilor frontali. Între orbicular şi
buccinator există o anumită legătură funcţională, datorită întrepătrunderii fibrelor
musculare.
molarului şi în comisură.
= M.micul zigomatic este situat paralel, dar mai intern faţă de marele zigomatic.
= M.patrat al buzei inferioare se inseră tot pe linia oblică externă în relaţii strînse cu
protezei inferioare.
Toţi aceşti muşchi orofaciali au rol în menţinerea şi stabilizarea protezelor totale cît şi
în delimitarea ariei de întindere a marginilor protezei. Această delimitare se face cu
ajutorul modelării funcţionale a marginilor lingurilor individuale şi apoi a amprentei
funcţionale.
balansarea mandibulei, râs forţat, ţuguierea buzelor, răsfrîngerea buzei inferioare etc.)
b) muşchii limbii
d) muşchii faringelui
4) Istoria vietii:
*Depistarea maladiilor generale ale organismului care posibil au influentat pierderea
dintilor (disfunctiile glandelor endocrine, maladiile cardiovasculare, sangvine, a
sistemului nervos, a tractului gastrointestinal),
*Factorii nocivi profesionali
*Obiceiurile vicioase ce au putut determina pierderea dintilor.
Examenul exobucal:
Mai întai inspectie:
= Tipul feței - oval, triunghiular, trapezoidal, pătrat (pt alegerea formei dintilor
artificiali)
= Conturul obrajilor - normali, turgescenți, îndundați (pun probleme in adaptarea
lingurii individuale si modelarea versantelor vestibulare ale protezelor)
= Existenta unor asimetrii, pareze faciale (probleme in oirentarea planului de
ocluzie), modificari de contur prin pierdere de substanta sau din contra prin hipertrofii
si hiperplazii
= Modificari faciale - accentuarea șanțurilor peri si paralabiale, aparitia ragadelor
comisurale, înfundarea buzelor (micsorarea etaj infer), deformari de profil (atrofia
diferită a crestelor alveolare ale celor 2 maxilare)
Palparea:
=Poate preciza gradul de atrofie a ramului orizontal mandibular si alte deformari
osoase si ale partilor moi
= ATM - modul de deplasare a condililor la deschiderea și închiderea gurii (excursie
uniformă sau in salturi, amplă sau limitată, cu cracmente sau dureri)
= Ganglionii limfatici
= Musculatura (dezvoltarea, tonicitatea, consistenta, sensibilitatea)
În următoarea ordine:
1. Mușchii mobilizatori ai mandibulei: m. temporal, m. maseter, m. pterigoidian
extern, m. pterigoidian intern, m. geniohioidian, m. milohioidian, m. digastric, m.
SCM, mușchii limbii.
2. Mușchii mimicii: m. orbicular al gurii, m. buccinator, mm. narinari
= Punctele dureroase (trigger)
Examenul endobucal.
= Gradul de deschidere a gurii (3cm) (dacă e mai putin - dificultăți in amprentare)
= Se cercetează tonicitatea orbicularului buzelor (interesează adaptarea lingurii
individuale, adaptarea sabloanelor, motarea dinților frontali)
= Se examinează mucoasa mobilă ce acoperă obrajii (colorații normale sau
particulare)
= Se controlează bridele și frenurile (direcția de insertie pt adaptarea marginilor
lingurii, grosimea si insertia lor in saport cu creasta alveolară si eventualitatea unor
interv chir proprotetice
= Examenul substratului osos
1) Creasta edentata maxilară:
*Creasta moderat retentivă - favorabila pt mentinerea si stabilitatea protezei
(alginate, elastomeri de sinteză)
*Creasta foarte retentiva frontal vestibular - necesita corectare chirurgicala
*Creasta alv foarte sensibila la palpare - trre despovărată (amprenta cu materiale de
consist redusă, lingură distanțată sau perforată)
*Tuberozitatile procidente - corectare chir pt creare de spatiu protetic
*Bolta palatină ”U” - proteza are adeziune, sprijin, stabilitate multumitoare
Bolta palatină ”V” - adeziune si stabilitate reduse, sprijin deficitar
*Torus palatin proeminent - necesita foliere pt a preveni bascularea si fractura
protezei
Torus in 1/3 poster - pune probl la inchiderea marginală la linia Ah
*Stratul mucos - prin inspecție (coloratie, delimitare) si prin palpare (aprecierea
rezilienței și a sensibilității mucoasei)
-Mucoasa normala, groasa - cu orice material se amprenteaza
-Mucoasa palida, subtire, rezilienta mica - amprentare compresiva cu materiale
termoplastice sau elastomeri de sinteza
-Mucoasa cu bride longitudinale- materiale termoplastice
-Mucoasa balantă - se indeparteaza chirurgical.
*Frenul inserat aproape de muchia crestei - se corecteaza chirurgical, sau se ocoleste
cu lingura indiv si proteza la final
*Bridele canine - răscroire la nivelul lor
*Zona Eisenring - cu gura usor deschisa. Se apreciaza largimea ei balansand
mandibula intr-o parte si in alta
*Zona Ah - se obs prin inspectie trecerea dintre palatul dur si moale.
*Pungile jugale (Fish) vor fi amprentate, pe cât posibil, la lăţimea lor reală,
Poziţia limbii se apreciază după deschiderea gurii, pacientul având proteza veche
aplicată în cavitatea bucală.
Ea poate fi:
- anterioară, favorabilă, ce permite protracţia la modelarea marginii linguale a
amprentei;
- posterioară, defavorabilă, ce necesită un modelaj marginal limitat la mișcarea de
umezire a modelului între cele două butoane de presiune,
Dupa Supple:
1. Fibromucoasa cu grosime si grad de rezilienta medii, amortizeaza socurile si reduce
deplasarea protezei.
2. Fibromucoasa atrofiata subtire cu grad de rezilienta mic, este inapta sa suporte
presiunile.
3. Fibromucoasa groasa cu grad mare de rezilienta care favorizeaza deplasarea
protezelor.
4. Fibromucoasa hipertrofica mobila care trebuie indepartata chirurgical pt a asigura
fixarea si stabilitatea PT
Dupa Liund:
—zona fibroasa periferica situata pe coama apofizelor alveolare cu un grad de
rezilienta scazut;
—zona fibroasa mediana, la nivelul suturii intermaxilare unde mucoasa este subtire si
aderenta, sensibila la presiuni;
—zona rugelor palatine transverse in treimea anterioara a toltii palatinale, acoperita de
o mucoasa cu un grad de rezilienta medie, datorita stratului de tesut adipos subiacent;
—zona glandulara situata in treimea posterioara a boltii palatinale, din ambele parti a
liniei mediane cu un grad mare de rezilienta (zonele Schroder).
Datorită informaţiilor culese prin examinarea radiologică se poate hotărî dacă înafara
confecționării propriuzise a protezelor, se vor lua şi alte măsuri terapeutice sau dacă în
decursul confecționării protezelor vor exista aspecte particulare ale manoperelor
clinice și/saude laborator.
Elemente componente:
I. Maladia de bază
II. Complicațiile maladiei de bază
III. Maladiile asociate și concomitente (dereglarile morfologice,topografia afectiunii
(unimaxilare,bimaxilare),factorul etiologic,dereglarile functionale si complicatiile
posibile,gradul de atrofie a apofizelor alveolare si a fibromucoasei cimpului protetic)
Obiectivele diagnosticului:
A. Determinarea si evaluarea maladiei de bază:
-forma nazologică
-patogeneza
-topografia
-forma clinică
-factorul etiologic
Pregătirea generală - are scopul de compensare a unor maladii generale, care prin
gravitatea lor constituie un motiv de amanare a trat protetic.
Baza este alcătuită din șei unite cu o placă palatinala la maxila, iar la mandibula placa
se confundă cu versantul lingual al șeii.
- Acopera toată suprafața campului protetic transmițând presiunile masticatoare
substratului osos prin intermediul fibromucoasei campului protetic.
- De regula se confecționata din acrilate (exceptional din aliaje metalice - cand e
alergie la acrilat sau sunt conditii care favorizeaza fracturarea acrilatului) (ca atare si
biodentoplast e acum mai nou)
- Baza din acrilat are o culoare asemanatoare cu mucoasa campului protetic sau este
transparenta
- La ambele maxilare prezinta 2 suprafete: interna si externa (are aspect lucios)
- La maxilă baza acopera palatul dur si apofiza alveolara.
În unele cazuri in 1/3 anterioara sunt formate 5-6 proeminențe orientate oblic pe linia
medio-sagitală, care imit plicile palatine transverse.
În zona posterioara acopera complet tuberozitatile si se termina in regiunea liniei Ah.
Grosimea de cca 1,5-2mm - in functie de relieful campului prot, starea dintilor
antagonisti, gradul dezvoltarii muschilor.
- La mandibulă acopera in intregime apofiza alveolara, iar in zona distala - total sau
partial tuberculii piriformi.
Marginea rotunjita si are o grosime 1,5-2mm (grosimea bazei nu este uniforma, ci
depinde de forma si gradul de pronuntare ale aprofizei alv)
Marginea orala este mai subtire comparativ cu cea vestibulara, depinzand de
dimensiunile mai mici ale plicei trecatoare linguale si care nu depaseste linia oblica
interna, pe care se inseră m. milohioidian (in caz de nerespectare a acestor parametri
proteza va fi miscata de pe campul protetic datorita contractiei m. milohioidian si vor
aparea ulceratii ale mucoasei la acest nivel)
În zona anterioara, pe linia mediana lingual, marginea protezei prezinta o incizura
corespunzatoare frenului lingual.
Paramedian, pe o lungime de 10-15mm marginea protezei tre confectionata mai
groasa pt a putea fi realizata inchiderea marginala.
Retentivitatea anatomica
Se referă la acoperirea de către baza protezei totale mobile a țesuturilor care se opun
posibilitătții de deplasare orizontală și de basculare,în primul rînd acele elemente ale
cîmplului protetic ,care sunt retentive sau cel puțin perpendiculare pe planul de
ocluzie:
Tonicitatea musculară
Tonicitatea musculară. Muşchii de la periferia cîmpului protetic vin în raport cu
proteza. Muşchii buccinatori şi orbicularul buzelor prezintă fibre orientate în direcţie
orizontală, paralel cu suprafeţele versantelor vestibulare ale şeilor. Contracţia acestor
muşchi aplică intim buzele şi obrajii pe versantele şeilor protezei, menţinînd-o astfel
în contact cu suprafaţa cîmpului protetic.
Tonicitatea musculară este mai evidentă la purtători vechi de proteză, la care se
manifestă ca factor principal de menţinere şi stabilitate. Sunt create şi dezvoltate
reflexe de-a lungul anilor, care declanşează contracţii musculare favorabile pentru
menţinerea protezelor pe cîmpul protetic. Aşa se explică purtarea protezelor vechi sau
chiar fracturate în două fragmente, perioade mai mari sau mai mici de timp
Deglutiţia.
Este un act reflex care se produce în relaţia centrică. Protezele sunt împinse pe
suprafeţele cîmpurilor protetice datorită contactului ocluzal dintre cele două arcade
dentare artificiale. Coincidenţa dintre poziţia de intercuspidare maximă şi relaţia
centrică, constituie un element principal ca protezele să fie aşezate de fiecare dată
într-o singură poziţie.
Succiunea:
Este fenomenul fizic de reținere a unui corp așezat peste un altul prin crearea între ele
a unui spațiu rarefiat (presiiune negativă).Diferența dintre presiunea atmosferică și cea
din interiorul acestui spațiu ,reprezintă forța care asigura contatul dintre aceste două
corpuri.Fenomenul dat se produce prin închiderea(etanșierea)marginală la marginea
liberă a unui corp (proteza)și deformabilitatea corpului (protezei)care asigură
expulzarea aerului și obținerea presiunii negative.
Explicaţia fenomenului: aerul din cavitatea formată de pereţii interiori are o presiune
mai mică decît cea atmosferică.
Acest fenomen este aplicat la proteza totală (în cpecial la cea superioară), dacă
marginile protezei realizează o etanşiezare foarte bună la nivelul fundurilor de sac, iar
la maxilă şi în zona de trecere de la palatul dur la palatul moale.
Adeziunea:
Este forța de atracție între molecule diferite :salivă-rășină acrilică,salivă-mucoasa
cîmpului protetic.
Adeziunea reprezintă atracția dintre 2 suprafețe aflate în contact foarte
strîns,determinată de forțele intermoleculare care acționează la distanțe relative mici.
Coeziunea este atracția care apare între moleculele de același tip sau între atomi,este
proprietatea substanțelor solide,lichide și gazoase de a se menține unite.
Forţa de adeziune la maxilar are valoarea mult mai mare decît la mandibulă,
Arcurile intermaxilare
Succiunea limitată
Camerele cu vid-sunt realizate pe suprafața mucozală,prezintă diferite forme. Sunt
obținute prin diferite tehnici:
Sistemul CAmba –sunt utilizate folii din cauciuc care se introduce
în canaluri realizate în baza protezei
Gravajul Frankfurt(linia americană)-cuprinde întregul palat.
Inelul de compresie Hentz-vizează zona centrală de sprijin
Indiguirea distal
Căptușirea cu materiale rezilente(elastic)
Ventuze și camerele cu venil
Implanturile aloplastice
La baza acestei metode a fost pusa aplicarea legilor fizice de creare a unui vid pe
toata suprafata protezei datorita inchiderii marginale circulare a protezei ce vine in
contact cu fibromucoasa activ mobila a plicei trecatoare.
Metoda biofizica este una din metodele de baza ce asigura stabilitatea si mentinerea
protezei totale pe cimpul protetic in asociere cu metoda biomecanica.Metodele
mecanice si fizice fiind utilizate ca adjuvanti in cazul in care este imposibil obtinerea
stabilitatii si mentinerii protezei prin metodele ce se bazeaza pe principiile biologice
Astfel sigur ca conceptual sau mecanismul primar a metodei biofizice este crearea
unui vid intre cimpul rpotetic si suprafat protezei ca urmare a inchiderii marginale a
acesteia in zona mucoasei te trecere,insa ca fenomene suplimentaree a metodei
biofizice sunt succiunea si adeziunea
Succiunea - este fenomenul fizic de reținere a unui corp așezat peste un altul prin
crearea între ele a unui spațiu rarefiat (presiiune negativă).Diferența dintre presiunea
atmosferică și cea din interiorul acestui spațiu ,reprezintă forța care asigura contatul
dintre aceste două corpuri.Fenomenul dat se produce prin
închiderea(etanșierea)marginală la marginea liberă a unui corp (proteza)și
deformabilitatea corpului (protezei)care asigură expulzarea aerului și obținerea
presiunii negative.
Explicaţia fenomenului: aerul din cavitatea formată de pereţii interiori are o presiune
mai mică decît cea atmosferică.
Diferenţa dintre presiunea atmosferică şi cea a aerului din interiorul cavităţii
reprezintă forţa care împinge cele două corpuri să rămînă în contact.
Valoarea fenomenului de succiune este mai mare cînd:
1) diferenţa dintre presiunea atmosferică şi presiunea aerului din interior este mare; 2)
volumul spaţiului închis între cele două suprafeţe este mai mare.
Acest fenomen este aplicat la proteza totală (în cpecial la cea superioară), dacă
marginile protezei realizează o etanşiezare foarte bună la nivelul fundurilor de sac, iar
la maxilă şi în zona de trecere de la palatul dur la palatul moale.
Coeziunea este atracția care apare între moleculele de același tip sau între atomi,este
proprietatea substanțelor solide,lichide și gazoase de a se menține unite.
1.Rezulta din procesul alveolar dupa pierderea dintilor avind o morfologie individuala
in fucntie de etiologia,cronologia si modul in care s-au facut extractiile
Înălţimea:
*joasă (mai putin de 6mm),
*medie 6-12mm
* înaltă. 13-15mm
Creasta prezinta o muchie(coama),doua versante(extern si intern)
Versantul extern al crestelor alveolare edentate poate prezenta trei aspecte:
*Creastă retentivă vestibular - asociate cu o bolta adanca
*Creastă neretentivă vestibular asociate cu o boltă plată
*Creastă neutră - cu bolta de inaltime medie
Resorbtia si atrofia crestelor alveolare sunt continuie dar mai lente la nivelul frenualui
labial superior si a frenurilor bucale ceea ce atrnasorma creasta alveolara sub forma de
pentagon.Atrofia la maxila este de tip centripet(concentrica)-mai intii are loc atrofia
placii externe apoi catre cea interna.
Marginea posterioară a bolții este formată din limita distală a lamelor orizontale ale
oaselor palatine. Pelinia mediană această margine prezintă o proeminență osoasă —
spina nazală posterioară — acoperită de mucoasă și care poate fi palpată. Proteza
totală maxilară trebuie să se întindă până la această marpine, fără să o depășească mai
mult de 1-1,5 mm.
În zona anterioară a bolţii, în urina atrofiei maxilare, se poate ajunge la spina nazală
anterioară.
Zona glandulara a lui Schröder În regiunea molarilor se afla zonele lui Schroder cu
mult tesut glandular si adipos.. Rezilienta acestei zone este crescuta. In grosimea
mucoasei exista o multime de glande salivare. La acest nivel se gasesc aproximativ
250 de orificii de deschidere ale glandelor salivare mici. Acestea secreta mucina, fapt
benefic in protezarea totala, deoarece mucina favorizeaza mentinerea protezei pe
camp.
Importanta
Grosimea lingurii individualeta acest nivel şi, respectiv, a viitoarei proteze trebuie să
țină seama de considerentele fizionomice ale cazului respectiv. În această zonă frenul
buzei superioare trebuie ocolit cu atenţie, pentru a nu mobiliza proteza. La acest nivei
marginile. protezei trebuie rotunjite și bine netezite, evitându-se astfel producerea
leziunilor de decubit.
Sau
Vestibulul labial - reprezintă zona vestibulară cuprinsă între cele două frenuri bucale,
fiind împărţită în două zone, rareori simetrice, de către frenul buzei superioare.
Lăţimea fundului de sac, deci grosimea protezei la acest nivel, este în funcţie de
considerente fizionomice şi este influenţată de gradul de atrofie.
Importanta banuiesc ca e asta virgula hz - — prezența frenurilor buzei superioare şi
bucale
laterale, care trebuie ocolite cu grijă pentru a se obține o bună menţinere și stabilizare
a protezei în timpul funcţiilor şi pentru a se evita apariția leziunilor de decubit.
b)Vestibulara laterala Este situat mai anterior faţă de spaţiul Eisenring. Este delimitat
posterior de apofiza zigomatico-alveolară şi anterior de frenul bucal. Acest fren este
pus în evidenţă prin tracţiunea obrazului în afară şi la etapa amprentării trebuie ocolit
cu baza protezei.
Este situat mai anterior faţă de spaţiul Eisenring. Este delimitat posterior de apofiza
zigomato-alveolară şi anterior de frenul lateral (bucal).
Frenul lateral poate fi pus în evidenţă numai dacă obrazul este tras în afară.
Marginea protezei trebuie să ocolească frenul bucal, în caz contrar proteza va fi
mobilizată şi se vor produce ulceraţii şi traumatizării ale acestuia.
Dacă grosimea protezei este corespunzătoare spaţiului, atunci se asigură o bună
închidere marginală.
c) Punga Eisering Spaţiul retrozigomatic (punga lui Eisenring) este delimitat posterior
de şanţul pterigomaxilar şi anterior de apofiza zigomatico-alveolară.
d)Zona functionala distala cunoscută şi sub numele de zonă sau linie Ah este limita
posterioară a cîmpului protetic maxilar şi reprezintă zonă de reflexie a vălului palatin
faţă de palatul dur.
Această limită posterioară este o „zonă” cînd lăţimea ei constitue o bandă neuniformă
d 2-5 mm, sau o linie, cînd banda este foarte îngustă.
Zona distală (linia Ah) este zona cea mai posterioară a câmpului protetic maxilar şi
este dominată de existenţa formaţiunilor mobile ale vălului palatin, reprezentând linia
de reflexie a vălului palatin. Zona de închidere distală este reprezentată de cele două
şanţuri pterigomaxilare şi de linia vibratorie a vălului palatin.
Linia oblica externa aflata pe fata externa a corpului mandibueli ,de la nivelul
eminentei mentoniere pina la marginea anterioara a ramurilor cu care se continua in
dreptul alveolelor molarilor 3.aici se insera muschii pielosi cum ar fi cel coboritor a
buzei inf,coboritor a unghiului gurii,platisma si muschiul buccinator. În caz de aizofie
accentuată a crestei
edentate, inserția buccinatorului se apropie de creastă și, astfel, între mucoasași
periostul
care acoperă creasta, se pot găsi și fibre musculare. Linia oblicăexterna
coboară anterior în continuarea marginii anterioare a ramurii ascendente până în
dreptul găurii mentoniere.
. Deasupra acestei linii se găsesc inserțiile buccinatorului, dar dispoziţia lor se
situează paralel cu periferia câmpului protetic şi nu împiedică extensia protezeiîn
această regiune
Apofizele genii-se afla de o parte si altaa liniei mediane pe fata interna a mandibulei
si alcatuiesc spina mentoniera.pe apofizele genii superioare se insera genioglosul iar
pe cele inferioare geniohioidul.
Tuberculul piriform
. In constituirea lui intra: ligamentul pterigomandibular, fibre tendinoase ale muschiului temporal,
fibre ale buccinatorului, milohioidianului si constrictorului sup. al faringelui, formatiuni glandulare.
Tuberculul piriform apare dupa pierderea ultimului molar. La dentat, distal de ultimul molar (molarul 2 sau 3)
se afla papila retromolara. Aceasta nu trebuie confundata cu tuberculul piriform (care exista doar la edentat).
Distal de papila retromolara se afla o mucoasa sub care se gaseste zona glandulara retromolara.Tuberculul
piriform este o zona complexa cu insertii multiple si glande retromolare.
Tuberculii piriformi sunt zone biostatice. Procesul de resorbtie si atrofie de la acest nivel se desfasoara mai
lent decat la nivelul crestelor reziduale. Vestibular de tuberculul piriform pot apare fibre musculare ale maset
Tuberculii piriformi prezinta zone de consistente diferite. Treimea ant. este acoperita de o fibromucoasa fixa.
Intre treimea mijlocie si cea post. incepe insertia ligamentului pterigomandibular.
De aceea, inchiderea marginala in zona distala se realizeaza intre treimea mijlocie si cea post. a tubercului pir
Pe ultimul centimetru al bazei protezei totale mandibulare nu se monteaza dinti, pentru a prelungi
"viata" tubercului piriform.
Importanta
Acest tubercul are la început o poziție oarecum orizontală, cu un substrat .0sos
acoperit de o mucoasă groasă aderentă la periost, În porțiunealui superioară
seinseră
ligamentul pterigorandibular. Tuberculu! piriform ia naştere ca formaţiune
distinctă prin atrofia mai redusă a pereteluidistalal alveolei molarului trei inferior.
Pe măsura atrofiei osului alveolar din imediata vecinătate, tuberculul capătă o
poziție oblică sau chiar verticală. Substratul său ososse reduce,iar mucoasa
acoperitoare
din fibroasă poate deveni moale și balantă.
În orice situaţie, această zonă anatomică trebuie acoperită de proteză. Limita pânăla
care poatefi acoperit tubercululeste treimea sa posterioară, deoarece în această
treimese inseră de obicei ligamentulpterigomandibular.
Substratul mucos
Mucoasa fixa
Substratulmucos al zonei de sprijin mandibulare nuesteatât de aderent cala maxilar.
Din cauza atrofiei mai rapide și mai accentuate a osului alveolar mandibular,
mucoasa poate deveni mobilă pe suprafața periostală și
poateformacute,bridelongitudinale paralele cu creasta. Acestea se întâlnesc mai ales
în zona molară a crestei edentate, Prezenţabridelorlongitudinale obligă practicianul
săfoloseascătehnicispeciale de amprentare, care înlesnesc marginalizarea acestor
bride și folosirea lor la închiderea periferică. ” În alte cazuri, osulalveolar se atrofiază
atât de mult, încât nu mai rămânenimicdin el, iarîn locul creste;cu substrat ferm osos
rămâne doar o creastă mucoasă subțire şibalantă.
Zona tuberculului piriform ocupă de fapt regiunea molarului de minte inferior. Este
delimitată anterior de o linie imaginară care trece înapoia feţei distale a molarului de
12 ani şi intersectează spre vestibular linia oblică externă, iar spre lingual linia
milohioidiană. Posterior tuberculul este delimitat de inserţia ligamentului
pterigomaxilar. Imediat după pierderea ultimilor molari, tuberculul piriform are o
poziţie orizontală, iar pe măsura atrofiei crestei alveolare, poziţia tuberculului devine
din ce în ce mai verticală. Mucoasa acoperitoare poate fi destul de groasă, cu
anumită duritate, dar atunci cănd pierde legătura cu periostul devine mobilă,
nepermiţînd realizarea unei închideri marginale corecte.
1)proteza acoperă tuberculii
2)acoperă 2/3
Zona linguala central situata intre liniile imaginare dintre PM1 si C se întinde pe o
distanţă de 3 cm (1,5 cm în stînga şi 1,5 cm în dreapta liniei mediane),zona dominate
de insertia perpendicular a genioglosului pe apofizele genii sup ce exercita o forta
foarte mare pe o suprafata redusa,de ceea baza protezei in aceasta regiune trebuie sa
fie groasa pentru a asigura dispersarea presiunilor pe o suprafata mai mare ca sa evite
leziunilor de decubit si deplsarea protezei,plus sa asigure o inchidere marginala mai
buna.deasemenea mischiul genioglos prin miscarile limbii determina modificari ale
fundului de sac la acest nivel,cu diferente intre adincimea lui in repaus si in protractie
a limbii.
Dupa Wright avem doua situatii:
*pozitie anterioara 65 % pacienti- limba acopera planseul,marginile laterale sunt pe
creasta edentate,virful In contact cu versantul lingual in reg frontalaa,in acest caz in
repaus ilimba determina o inchidere marginala buna iar in kiscarile functionale
modificarile sacului sunt minime
*pozitie retrudata-nu se obtine inchiderea in repaus in zona central.
Pentru a se asigura o bună menţinere a protezei mandibulare, marginea linguală a
protezei trebuie să aibă un contact permanent cu mucoasa planşeului bucal, atît în
repaus cît şi în poziţia de protracţie a limbii.
Lingual laterala se situeaza intre linia imaginara tangent l fata distala a M2 posterior
si linia dintre C si PM1 anterior.
Această linie oblică internă are un traseu descendent dinspre distal spre medial,
permiţînd ca versantul lingual al protezei să fie mai lung spre mezial, constituind aşa
– numite „aripioare pare-liguale”.,fiind zona in care se afla linia milohioida cu insertia
muschiuluiomonim,szona se evidentiaza prin deglutitie urmata de miscari moderate
ale limbii in obraz si comisura contralaterala cu gura intredeschisa.
Aici examinam
*linia oblica interna si distanta fata de muchia crestei edentate-o linie rotunjita
permite depasirea ei cu 4-6 mm
*aspectul glandelor sublinguale si raportul cu creasta-zona poate prezenta
particularitati legate de hernierea glandelor in cazur unei resorbtii massive a
mandibulei,caz in care baza trebuie sa se insinuieze intre cresta si glanda
*marimea limbii-edentatia totala veche,supraprotezata determina marirea si aplatiarea
limbii,situatie nfavorabila amprentarii,dar favorabila unei inchideri marginale bune
daca baza are versantul lingual concave
-limba de dimensiuni reduse asigura o amprentare buna sar nu si o inchidere
marginala buna
Uneori spaţiul dintre versantul intern al crestei alveolare şi limbă este foarte strîmt,
dar destul de frecvent se întîlneşte o adîncitură rotunjită în dreptul premolarilor ce
realizează o fosă linguală în care se poate întinde marginea protezei. Uneori aset
spaţiu dintre creastă şi limbă se continuă cu o prelungire orizontală sublinguală în
care se poate insinua şi proteza prin aşa numita „aripioară sublinguală”.
De-a lungul suturii medio sagitale poate exista o proeminenta osoasa numita
torus,sistematizata dupa Landa in functie de extindere si topografie in:
*torus mic 3mm
*torus mediu 3-5 mm
*torus mare –mai mare de 5 mm
*torusuri unice sau mulptiple
Toate sunt acoperite de o mucoasa subtire,ischemiata ce duc la leziuni de decubit
daca baza nu este foliata
Geneza lor nu se cunoaste-factori genetici,hiperactivitatea centrilor de osificare a
suturii medie,factori mecanici,etc.
Pozitia distala a torusului impeidica inchiderea marginala la niveul Ah(limita dintre
palatul dur si palatul moale,aici are loc inchiderea marginala posterioara a protezei
De-a lungul suturii medio sagitale poate exista o proeminenta osoasa numita
torus,sistematizata dupa Landa in functie de extindere si topografie in:
*torus mic 3mm
*torus mediu 3-5 mm
*torus mare –mai mare de 5 mm
*torusuri unice sau mulptiple
Toate sunt acoperite de o mucoasa subtire,ischemiata ce duc la leziuni de decubit
daca baza nu este foliata
Geneza lor nu se cunoaste-factori genetici,hiperactivitatea centrilor de osificare a
suturii medie,factori mecanici,etc.
Pozitia distala a torusului impeidica inchiderea marginala la niveul Ah(limita dintre
palatul dur si palatul moale,aici are loc inchiderea marginala posterioara a protezei
1. Zonele tampon slab exprimata: este fibromucoasa care acopera apofiza alveolara si
o parte a palatului dur pe linia de sutura sagitala.
2. Zonele tampon mediu exprimata: este fibromucoasa dintre apofiza alveolara si linia
de sutura.
Zona glandulara a lui Schröder În regiunea molarilor se afla zonele lui Schroder cu
mult tesut glandular si adipos.. Rezilienta acestei zone este crescuta. In grosimea
mucoasei exista o multime de glande salivare. La acest nivel se gasesc aproximativ
250 de orificii de deschidere ale glandelor salivare mici. Acestea secreta mucina, fapt
benefic in protezarea totala, deoarece mucina favorizeaza mentinerea protezei pe
camp.
Mucoasa crestelor si tuberozitatii are o rezilienta de aprox 0,2 mm cu avriatii,la
nivelul verstantului palatinal avel acelasi tip de mucoasa ca si in treimea medie a
boltii,mucoasa fibroasa,aderenta la os.In cazul apcientilor protezati incorect aceasta
mucoasa suporta presiuni mari si forte de frecare ce duce fie la subtierea acesteia sau
fie hipertrofia cu pierderea aderentei osteoperiostale ce duce la instabilitatea
protezei.Astfel apar creste balante*creasta de cocos* ce sufera procese inflamatorii iar
suportul osos distanta de proteza un proces de resorbtie.Aceste creste de regula apar in
zona frontala si au o rezilienta crescuta.Alta cauza de dezvoltare a cestei formatiuni
este: * În caz că mucoasa nu urmează în evoluția saatrofia osoasă, deasupra crestei
alveolare(în special frontale) rămâne unstrat de mucoască balantă („creastă de
cocoș“), ce pune mari problemela amprentareași apoi la stabilizarea protezei,
necesitând de multe ori excizia chirurgicală preprotetică.
Dupa Liund:
—zona fibroasa periferica situata pe coama apofizelor alveolare cu un grad de
rezilienta scazut;
—zona fibroasa mediana, la nivelul suturii intermaxilare unde mucoasa este subtire si
aderenta, sensibila la presiuni;
—zona rugelor palatine transverse in treimea anterioara a toltii palatinale, acoperita de
o mucoasa cu un grad de rezilienta medie, datorita stratului de tesut adipos subiacent;
—zona glandulara situata in treimea posterioara a boltii palatinale, din ambele parti a
liniei mediane cu un grad mare de rezilienta (zonele Schroder).
Fibromucoasa fixa a maxilei
Firbomucoasa –acopera subtratul osos,cel dur dar si tesuturile moi,epiteliu pav pluri
cu lamina proprie si corion ce alcatuieste tesutul submucos avind glande,vase si nervi
plus face legatura cu periostul.
Zona glandulara a lui Schröder În regiunea molarilor se afla zonele lui Schroder cu
mult tesut glandular si adipos.. Rezilienta acestei zone este crescuta. In grosimea
mucoasei exista o multime de glande salivare. La acest nivel se gasesc aproximativ
250 de orificii de deschidere ale glandelor salivare mici. Acestea secreta mucina, fapt
benefic in protezarea totala, deoarece mucina favorizeaza mentinerea protezei pe
camp.
Maxilarele:
După extracţia dinţilor se produc rezorbţia şi atrofia proceselor alveolare iar uneori
chiar şi a oaselor maxilare.
Dinamica restructurării oaselor postextracţionale a fost îndelung cercetată de
numeroşi autori (Kalinina, Semeniuc, Doinicov, Hutu, Ene). La ora actuală în această
problemă se desting următoarele concluzii:
a) Imediat după extracţie se produce un proces ireversibil foarte rapid de rezorbţie
alveolară. Diminuarea masei osoase la un an după extracţie se sumează la 2-3 mm
pentru maxilarul superior şi 4-5 mm pentru mandibulă.
b) Continuarea rezorbţiei produce o perdere osoasă alveolară de aproximativ 0,5 mm
pe an la mandibulă şi mai puţin la maxilă.
c) La aproximativ 2 ani de la extracţiile efectuate la maxilarul superior şi 7 ani de la
cele de la mandibulă, resorbţia osoasă se încetineşte foarte mult, urmînd o lungă
perioadă de stabilizare, în care pierderea osoasă este de doar 0,1-0,2 mm pe an.
d) Făcînd o comparaţie între cele două oase maxilare, resorbţia de la mandibulă este
de 4 ori mai mare decît la maxilă.
e) Gradul şi evoluţia resorbţiei şi atrofiei depind în mare măsură de cauza pierderii
dinţilor, ordinea cronologică a extracţiilor, modul în care s-a efectuat intervenţia
chirurgicală şi calitatea tratamentului protetic precedent.
Per general idea este ca perfieria cimpului protetic este incojurata de muschi cu
actiune fie stablizatoare cind insertiile acestora au loc orizontal iar datorita tonicitatii
muschilor are loc mentinerea protezei si actiune destabilizatoare cind insertia este
vertical si la contractia muschiului se destabilizeaza proteza.Aceasta este foarte
important in momentul amprentarii pentru ca se ia in calcul actiunea acestor
zone.Respectiv anterior am vorbit despre zonele functionale care in unele cazuri
permit extinderea bazei in intreaga zona,in altele doar pe o portiune si etc insa
acestea nefunctionale trebuie evitate fiindca ele vor destabiliza proteza,in primul
rind,la amprentare ele la fel trebuie evitate pentru a nu jena contractia muschilor
respective plus in unele bazuri la extinderea bazei in aceste regiuni frecvent apar
leziuni de decubit.
Există zone în care fibrele musculare se inserează perpendicular (sau „direct“, după
Schreinemakers) peperiferia câmpului protetic. În aceastăsituaţie, este absolut necesar ca
marginea protezei să nu depăşească această inserție,altfel proteza va fi mobilizată prin
contracția fibrelor musculare
respective.
Aceste zone suntsituate astfel:
— la maxilarul superior există limita posterioară a câmpuluiprotetic (zona Ah),
undese întâlneşteinserția perpendiculară a majorității mușchilor vălului palatin;
— la mandibulăinserția perpendicular a mușchilor buzei inferioare și mentalis (mușchiul
bărbiei) se întâlnește în zona vestibulară labială (vestibulară centrală);
- tot la mandibulă întreaga zonă periferică linguală conţine inserția perpendiculară
a mușchiului milohioidian (posteriorși lateral) și a mușchiuluigenioglos (lingual
central).
-tot la mandibular o zona afunctionala este treimea posterioara a tuberculului piriform unde
are loc insertia vertical a ligamentului pterigomandibular
-realizarea unei linguri individuale (LI) care necesită cât mai puţine manopere de
adaptare
Etape de realizare
*alegerea lingurii de amprentare
*alegerea materialului de amprentare
*aplicarea materialului in lingura
*introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea pe cimpul protetic
*indepartarea amprentei din cavitatea bucala
Repere anatomice a cimpului protetic maxilar
*frenul labial,,vestibulul labial,frenul bucal,zona vestibulara laterala si spatial
Eisering,ligamentul pterigomaxilar,zonala distala,foveele palatine,sutura mediana
palatine,rugile palatine,papilla incisive
Repe anatomice la mandibular
*fenul labial,vestibulul labial,frenul bucal,frenul lingual,zonele functionale etc
Materiale
Componenta de bază este un extract din algele roşii marine (Rodophycee) cunoscute
sub denumirea de agar-agar, la care se adaugă ceruri, răşini, coloranţi şi aromatizanţi
Dezavantaje :-necesitatea condiţionării şanţurilor gingivale;
- materialul este relativ friabil;
- stabilitate dimensională redusă;
- sinereza ; poate fi controlată prin adausuri de săruri solubile, ntroducerea
gelului într-o soluţie cu presiune osmotică coresounzătoare solventului, depunere în
atmosferă umedă, sau turnarea imediată a modelului;
Produse comerciale,materiale şi accesorii : cele mai cunoscute produse,
prezentate în tuburi sau batoane şi în consistenţă chitoasă, medie sau
fluidă sunt Hydrocolloid (KENT DENTAL), Hydrocolloid (KENT), Surgident
(LACTONA), Acculoid şi Agarloid (VAN R),Rubberloid 3/8 şi 5/6 (VAN R).
Elastice ireversibile
Hidrocoloizii ireversibili (ALGINATELE).
După Skinner,în compoziţia generală a acestor materiale regăsim :
- alginatul de potasiu 12%
-sulfatul de calciu 12%
- fosfatul de sodiu 2%
- pământ de infuzorii 70%
- corectori ( sulfuri, fluoruri, silicaţi, coloranţi, aromatizanţi)
La prepararea acestor produse trebuie respectat raportul optim de
pulbere/lichid, conform indicaţiilor firmelor producătoare. Excesul de apă în amestec
duce la deformarea gelului, iar cel de pulbere la scurtarea timpului de priză. De
asemenea, trebuie reţinut că spatularea prelulngită, peste 40-50 de secunde, poate
distruge gelul în formare. După instalarea prizei, menţinerea amprentei timp de 30
de
secunde în soluţie de ZnSO4 îmbunătăţeşte fidelitatea acesteia.
După destinaţie, ele se sistematizează în felul următor :
- clasa A . Pentru amprente destinate confecţionării protezelor unidentare
-clasa B. Pentru amprentare de hemiarcade sau arcade în totalitate
- clasa C. pentru realizarea modelelor de studiu şi/sau a portamprentelor
individuale
Produsele :Palgat (ESPE), Zelex (DETRAY), Xantalgin (BAYER), Algetral şi
Alginoplast (BAYER), Septalgin (SEPTODONT), YPEEN (SPOFADENTAL), Algodent
(ASTAR), Orthoprint şi Hidrogum (ZHERMACK) şi altele
Materialele elastice pe bază de cauciuc
Sunt compuşi care conţin grupări organice,dintre care una sau mai multe sunt
legate covalent de un atom de siliciu. Aceste materiale de amprentare se obţin fie
prin
reacţii de policondensare, fie prin reacţii de poliadiţie. Se comercializează în trei
variante,în funcţie de vâscozitate (crescută, medie şi redusă). De obicei, substanţa de
bază este conţinută în tuburi, iar catalizatorul (activatorul) în sticluţe.
Siliconii cu reacţie de condensare (convenţionali) au ca substanţă de bază
polidimetilxiloxanul în amestec cu o încărcătură anorganică (35-75%) din particole de
silice, bioxid de titan, etc... în funcţie de vâscozitatea dorită. Catalizatorul,
care totdeauna este colorat, este reprezentat de o suspensie de octoat de
staniu şi ortosilicat de etil. În timpul prizei suferă o contracţie mai mare decât a
polisulfurilor şi a polieterilor.
Siliconii cu reacţie de adiţie au la bază polivinilsiloxanul cu greutate moleculară
redusă, iar acceleratorul este un polisiloxan cu o grupare vinil terminală. Reacţia de
adiţie rezultă în urma fixării hidrogenului iniţial legat de atomul de siliciu, la unul din
atomii de carbon ai grupării vinil, în urma desfacerii dublei legături, în prezenţa unui
catalizator organometilic (acidul cloroplatinic).
Proprietăţile principale ale cauciucurilor siliconice sunt următoarele :
- sunt geluri coloidale hidrofobe.
- sunt insolubile în apă şi în solvenţi clasici;
- prezintă la priză variaţii dimensionale mai mari decât polisulfurile,aceste
modificări crescând cu cât materialul este dispus într-un strat mai gros. Siliconii prin
reacţie de condensare suferă în prima oră după priză o contracţie importantă,de
0,4%.
Siliconii cu reacţie de adiţie au o stabilitate dimensională mai bună;
- modulul de elasticitate maximă este atins după 15 minute de la priză;
- rezistenţa la tracţiune este mai mare decât a polisulfurilor, dar siliconii cu
reacţie de adiţie au o flexibilitate mai redusă, încât îndepărtarea din zonele retentive
poate fi dificilă;
- octoatul de staniu ( la cei cu reacţie de condensare) se deteriorează în timp,
făcând produsul inutilizabil.
Reprezentanţi comerciali:
a) silicononi cu reacţie de condensare
- de consistenţă chitoasă: Optosil (BAYER), Coltoflex (COLTENE), Silaplast
(DENTAX),
Zafo (KETTENBACH), Xirux (WOELM), ZetalaborExtraHard (Zhermack), acesta
-cu vâscozitate crescută: Xantopren galben (BAYER
-cu vâscozitate medie: Xantopren verde (BAYER),
- cu vâscozitate mică: Zetaplus Soft (ZHERMACK)
b) siliconi cu reacţie de adiţie : Prosil (BAYER), President (COLTENE), Elite-Double
(ZHERMACK).
Pe linga grupa siliconica din aceasta categorie mai fac parte cauciucurile polislfidice
si polieterice
NB
Astăzi în amprentarea preliminară a câmpurilor protetice edentate
total se folosesc cu precădere hidrocoloizii ireversibili (alginatele) şi
mai rar gipsurile.
Se folosesc lingurile standard pentru edentatul total, care sunt confecţionate din
metal sau acrilat (mai rar). Ele pot fi netede sau cu elemente de retenţie.
Proba lingurii la maxilă:
Lingura nu trebuie să fie îngustă, sau scurtă, dacă e scurtă ea se poate lungi cu benzi
de ceară, sau mai bine cu mase termoplastice (stens, kerr) lipite de lingură. Dacă
lingura este prea mare ea devine foarte neplăcută pentru pacient provocând dureri,
senzaţii de vomă, şi nu permite o amprentare corectă (părţile moi ale cavităţii bucale
pătrund în interiorul lingurii).
Probarea lingurii mandibulare. Se verifică lungimea lingurii în raport cu întinderea
antero-posterioară a crestei edentate. După introducerea ei în cavitatea bucală, se
cere pacientului să ridice limba. Lingura trebuie să acopere 2/3 din tubercului
piriform, să încadreze crestele alveolare, să nu jeneze contracţia genioglosului şi nici
a milohioidianului. Se controlează dacă lingura fiind lungă nu prinde în interiorul ei
mucoasa obrazului sau planşeul.
Multe din linguri standard mandibulare intersectează cu marjinile lor linguale liniile
oblice interne, jenând contracţia milohioidianului.
Schreinemakers a realizat nişte linguri standard numite Clan Tray, care au marginea
linguală mai scurtă spre distal şi mai lungă spre mezial, corespunzătoare direcţiei
liniei milohioidiene cu traect descendent disto-mezial.
Din păcate, de multe ori necorespondenţa dintre lingura standard şi câmpul protetic
condiţionează luarea unei amprente preliminare imprecise.
Mânerul lingurii: este aplicat atât la portamprentele maxilare cât şi la cele mandibulare.
• Mânerul se plasează pe linia mediană, având înălţimea de 10 mm (cât un incisiv
central) şi lăţimea de 15-18 mm (cât 2 incisivi centrali).
• El va avea forma, dimensiunile şi poziţia unei perechi de incisivi centrali şi
• Va fi solidarizat de faţa externă a bazei lingurii, pe linia mediană, respectând
libertatea de mişcare a musculaturii periprotetice.
• Rol: de a optimiza centrarea şi manipularea LI cu ocazia amprentării finale, fără a
interacţiona cu marginile acesteia.
• înclinaţia mânerului variază de la 0 la 15°, în funcţie de profilul feţei şi gradul de
resorbţie osoasă.
• Poziţia mânerului LI în funcţie de gradul de atrofie a crestei reziduale mandibulare:
– a - mâner drept = creastă înaltă;
– b - mâner oblic = creastă resorbită.
Variatati de amprente
1. Dupa inaltimea marginilor deosebim
* amprente functionale cu marginea in zona mucoasei cu mobilitate pasiva (zona neutra),
care in literature se mai numesc amprente functionale propriu-zis
* amprente- functionale la care marginea depaseste zona neutra cu 1—2 mm, fiind noscute
ca amprente functionale de succiune.
Pentru crearea supapei de inchidere marginala a protezei avem nevoie de o amprenta
functionala de succiune, pe cind cea functionala propriu-zis nu ne va asiguraa inchiderea
marginala perfecta a protezei in timpul functiei si este indicata in caz de confectionare a
protezelor partiale mobilizabile in anumite situatii clinice.
2. Dupa metoda de formare a marginilor amprentei deosebim:
*amprente functionale la care marginile sint formate prin miscari pasive lt mucoasei;
*amprente functionale la care marginile sint formate ca rezultat al miscarilor active ale
mucoasei obtinute prin aplicarea provelor functionale;
*amprente functionale la care marginile sint formate cu ajutorul miscarilor active ale
mucoasei in timpul masticatiei si altor functii ale sistemului stomatognat;
*amprente cu formarea mixt a marginilor;
I. Modelările funcţionale executate de medic sunt foarte mult folosite. Ele sunt
recomandate în special când se tratează:
Materiale utilizate
Materialele indicate pentru amprenta finală (funcţională)
24
Pasta de ghips. Plasticitatea este redusă la 2-3 min. Pasta are indicaţii limitate, este
folosită numai la maxilar. Este materialul care, datorită unei plasticităţi ideale,
deformează foarte puţin suprafaţa câmpului protetic şi reproduce toate elementele
cu maximum de exactitate.
Pastele de eugenat de zinc. Repine, S.S White, Kellys, Dentol M, Dentol S. Sunt
prezentate sub formă de paste ambalate în două tuburi, având culori diferite. Pentru
calităţile excepţionale pe care le au ( plasticitate, stabilitate volumetrică şi chimică,
exactitate ) reprezintă materealele pentru care nu există conraindicaţii în ceea ce
priveşte amprentarea finală a edentului total.
Materealele elastice de tipul alginatelor sunt folosite mai puţin. Sunt indicate, în
special, pentru amprentarea câmpurilor moi, însoţite de zone retentive. E necesar ca
modelul să fie turnat obligatoriu imediat.
Herbs
Mişcările propuse pentru amprentarea câmpului protetic edentat total maxilar sunt
următoarele
1. Deschiderea moderată a cavităţii bucale, când se modelează marginile din
zona premolarilor şi a primului molar;
2. Deschiderea largă a gurii, când se modelează lungimea marginilor la nivelul
pungii lui Eisenring şi la nivelul inserţiei retrotuberozitare a ligamentului pterigomaxilar;
în această fază, asocierea balansării mandibulei permite modelarea lărgimii
spaţiului paratuberozitar;
3. Mimarea surâsului forţat modelează marginile amprentei la nivelul primului
molar şi al celui de-al doilea premolar, de o parte şi de alta;
4. Mimarea suptului sau a fluieratului modelează marginea vestibulară a
amprentei corespunzătoare zonei incisivo-canine;
5. Se solicită pacientului să tuşească, act care determină modelarea zonei de
închidere distală..
Pentru amprentarea câmpului mandibular, autorul tehnicii propune executarea
lentă, repetată şi strict în ordinea de mai jos a următoarelor mişcări test :
1. Deschiderea medie şi apoi largă a gurii, când se modelează zona vestibulodistală
a amprentei şi zona de inserţie la nivelul tuberculului piriform a ligamentului
pterigo-mandibular; se recomandă ca în acestă fază, după deschiderea largă, să se
ceară pacientului să închidă gura, practicianul opunându-se cu degetele acestei
tentative. În acest mod, în zona amintită se modelează impresiunea eventualelor fibre
din porţiunea anterioară a muşchiului maseter;
2. Umezirea buzelor, determină modelarea zonelor paralinguale laterale;
3. Balansarea limbii în obraji, modelează versanţii linguali ai amprentei în
regiunea glandelor sublinguale;
4. Protracţia limbii modelează amprenta în regiunea frenului lingual . După cum
am mai amintit în acpitolele anterioare, gradul de avansare a limbii în cursul acestei
mişcări trebuie să fie determinat de poziţia limbii în repaus;
5. Mimarea suptului sau a fluieratului modelează eficient regiunea vestibulară
anterioară a amprentei;
6. Deglutiţia este recomandată îndeosebi pentru modelarea amprentei în zona
disto-linguală a câmpului protetic, în regiunea nişei linguale retromolare, dar acest act
funcţional este util practic pentru modelarea amprentei pe toată întinderea linguală a
câmpului protetic.
- După Scheinemakers:
1. La maxilar:
- Foveele palatine vor fi marcate cu creionul și se trasează înapoia lor o linie curbă cu
convexitate posterioară;
2. La mandibulă:
- Din punctele terminale ale aceste linii (B,C), se duc două perependiculare pe muchia
crestei edentate;
- Sin aceste puncte se trasează direcția crestei edentate pînă la tuberculul piriform;
- De la punctele terminale ale zonei linguale centrale se duc linii paralele cu mijlocul
crestei spre distal.
- Aceste linii traversează tuberculul piriform spre lingual către versantul vestibular la
unirea a 2/3 anterioare cu 1/3 posterioară;
inspecţie clinică;
-marginile lingurii trebuie să aibă un contact lejer cu zona de mucoasă pasiv mobilă de la
nivelul fundului de sac, în timpul mobilizării acesteia, să ocolească inserţiile frenurilor, cele
musculare şi ligamentare şi să aibă o grosime corespunzătoare fundului de sac din zona
funcţională respectivă.
-Zonele cheie la nivelul cărora este necesară perfectarea închiderii marginale sunt :zonele
tuberculilor piriformi, zona linguală centrală mandibulară, zona vestibulară anterioară
mandibulară ( şi zona de închidere distală maxilară. În afară de aceste zone, uneori poate fi
utilă perfectarea închiderii marginale pe toată periferia lingurii, atât la mandibulă, cât şi la
maxilar.
Testul 3 este unul de verificare a închiderii de ansamblu a lingurii, în cursul căruia presiunea
vestibulo-orală din cursul testului precedent se combină cu tracţiunea în sens vertical cu
ajutorul sondei ( vârful sondei introdus într-un orificiu realizat în mâner).O bună închidere
marginală a lingurii va determina desprinderea cu greutate a portamprentei individuale de
pe câmpul protetic.
Testul 4 este destinat verificării închiderii marginale în zona vestibulară frontală. În acest
scop, în timpul testului 3 se îndepărtează uşor buza inferioară, manoperă în cursul căreia
dacă succiunea nu dispare înseamnă că s-a realizat o bună închidere marginală internă; dacă
succiunea dispare, acest fapt denotă că s-a realizat închiderea marginală doar între mucoasa
labială şi faţa lustruită a protezei ( închiderea marginală externă). Bineânţeles că, dacă
materialul folosit pentru perfectarea închiderii marginale este termoplastic, lingura
individuală trebuie să fie confecţionată dintr-un material rezistent la modificările termice
( de exemplu din duracrol). După realizarea adaptării perfecte a lingurii în cavitatea bucală,
se poate trece la amprentarea finală propriu-zisă.
2. Deschiderea largă a gurii, când se modelează lungimea marginilor la nivelul pungii lui
Eisenring şi la nivelul inserţiei retrotuberozitare a ligamentului pterigomaxilar; în această
fază, asocierea balansării mandibulei permite modelarea lărgimii spaţiului paratuberozitar;
4. Protracţia limbii modelează amprenta în regiunea frenului lingual . După cum am mai
amintit în acpitolele anterioare, gradul de avansare a limbii în cursul acestei mişcări trebuie
să fie determinat de poziţia limbii în repaus;
Avantaje:
-Redă cele mai exacte mișcări test care determină modelarea funcțională marginală a
amprentei.
- foloseste initial un material ceros bucoplastic, care-și menține plasticitatea atîta timp cît
dorește medicul și care permite corectări adiționale.
Dezavantaje:
Indicații:
Tehnica:
- Tracțiuni de buza superioară- pentru zona vestibulară centrală, fără a șterge însă
materialul.
Permite o modelare rapidă, însă poate duce la ștergerea materialului și extinderea minimă a
marginilor.
Modelări combinate.
Modelări automatizate:
Ale marginilor amprentei presupun purtarea ei în cavitatea bucală, timp în care, sub
influența mișcărilor funcționale ale părților moi periprotetice materialul de amprentă se
modelează.
Tehnici:
- modelarea marginilor lingurii individuale conform limitelor bazei viitoarei proteze totale cu
utilizarea probelor după Herbst.
- modelarea marginilor lingurii individuale conform limitelor bazei viitoarei proteze totale se
v-a realiza cu ajutorul materialului utilizat pentru amprentare.
Caracteristica:
Poate fi influențat de tonusul mușchilor mobilizatori ai mandibulei. Este cel mai controversat
termen.
După Dupas(1993):
- Între arcadele dentare apare un spațiu liber de inocluzie cu o valoare individuală de la 1mm
pînă la 12 mm.
- este poziția din care pleacă și spre care revine mandibula din toate mișcările sale
fundamentale (înafară de masticație).
- mai este numită: poziție de repaos fiziologic relativ al mandibulei față de maxilă.
- Burlui V.: PPM este – suma rapoartelor mandibulo-craniene atunci cînd mandibula
se află în poziție posturală față de craniu sub efectul echilibrului tonic antigravific al
musculaturii manductoare.
- Activ
- Pasiv
1. Elementele active:
Elementele pasive:
- determinarea DVO;
- utilizarea numărului de aur 5/3 raport constant între diensiunea etajului inferior cu gura
larg deschisă și pozișia de repaus, se folosește un compas și regula de 3 simplă.
Are la bază afirmația conform căreia mușchii mobilizatori pot realiza contracția maximă
numai în cazul cînd DVO este una optimă.
Tehnicile de determinare:
- Pacientul este asezat in fotoliu dentar in pozitie sezand, gura usor intredeschisa
- Operatorul aplica unghia policelui de la mana dreapta pe marginea libera a
incisivilor centrali mandibulari, cu restul degetelor cuprinzand mentonul
- Degetele de la mana stanga indeparteaza cu blandete buza superioara si se sprijina
pe dintii maxilari
- Pacientul trebuie sa lase mandibula libera, sa nu faca nimic
- Medicul efectueaza miscari mici, limitate, de coborare so ridicare a mandibulei, pe
o distanta de maximum 20 mm
- La un moment dat se simte un salt al mandibulei spre posterior si in sus, semn al
pozitionarii mandibulei in RC
- La unii pacienti manevra se realizeaza cu destula dificultate
Metoda bimanuala
- Metode de verificare:
- - deglutitia este o alta metoda;
- - relaxare, deglutitie si sa se simta o deglutitie care sa nu fie fortata si
verificam liniile trasate.
- - reflexul molar - se aseaza pulpa indecsilor pe bordura inferioara in zona
molarilor iar pacientul este invitat sa 'muste pe molari'. Se trezeste astfel
vechiul reflex de olcuzie molara, in care contractia musculara maxima,
plaseaza condilii in R.C. Se cunoaste faptul ca triturareaalimentelor dure se
face pe molari, intrucat aici forta musculara e maxima. In aceasta pozitie
condilii au nevoie de un punct de sprijin maxim, care este R.C. Daca zdrobirea
alimentelor se face pe premolari, mandibula ocupa o pozitie
mezializata (de IM), in timp ce condilii se afla in apropierea pantei tuberculului
articular si nu in RC.
-
63.Fixarea poziției de RC, metode și tehnici de realizare.
Metoda rece
Metoda caldă
Utilizarea diferitor materiale.
Gipsarea modelelor consta in :
Dintii artificiali din zona frontala pot fi realizati din portelan sau acrilat,
dinti care corespund cerintelor estetice si functionale.
- vor fi mai ingusti decat cei naturali pentru a reduce presiunile asupra suportului
muco-osos si
a marii spatiul functional pentru limba.
- fata linguala a dintilor laterali nu trebuie sa depaseasca verticala ridicata de pe
linia oblica
interna.
- fata linguala a dintilor laterali nu trebuie sa depaseasca o linia care uneste fata
meziala a
caninului cu fata linguala a tuberculului piriform (regula lui Pound).
71. Regulile generale de montare a dinților artificiali la realizarea
protezelor totale
mobile după Gyzi.
Reguli generale:
1. dinții laterali superiori se montează cu zona cervicală pe centrul
apofizei alveolare astfel încât cuspizii palatinali superiori să coincidă
cu vârful apofizei alveolare inferioare; dinții inferiori la fel sunt
montați cu zona cervicală pe centrul apofizei alveolare inferioare astfel
încât cuspizii vestibulari să pătrundă în şanțurile intercuspidiene
centrale ale dinților superiori, realizând contacte corespunzătoare
ocluziei dinamice (dacă unghiul interalveolar este mai mic de 80°, se
va realiza o montare inversă);
-Controlul estetic
În acest scop cele două machete sunt inserate în cavitatea bucală şi se observă
aspectul facial al pacientuluidin faţă și din profil.
Examinarea se face cu gura închisă și cu gura semideschisă.
Atunci când pacientul este examinat cu gura închisă, se au în vedere următoarele
aspecte:
Din față:
*Machetele trebuie să ofere un suport corespunzător buzelor şi obrajilor.
*Șanţurile nazolabiale şi paralabiale trebuie să prezinte adâncituri mai şterse decât
înainte, dar corespunzătoare vârstei bolnavului.
*Buza superioară trebuie să fie simetrică în ceea ce privește plenitudinea ei.
*Roșul buzelor trebuie să aibă un aspect acceptabil.
*Dacă în relația centrică buzele sunt răsfrânte şi proeminente sau roșul buzelor este
diminuat, înseamnă că DVO este prea mică.
Dacă buzele nu se ating, înseamnă că D.V.O. este prea mare.
Din profil:
*Buza superioară trebuie să fie ceva mai proeminentă decât buza inferioară la
pacienţii la care în regiunea frontală s-a realizat montarea cel mai des folosită — cu
supraocluze frontală.
Dacă montareas-a făcut cap la cap, buzele trebuie să fie același plan.
În mod excepțional, buza inferioară este mai proeminentă când situația clinică a
impus o montare frontală inversă (prognaţie mandibulară).
*Marginea vestibulară a machetei superioare să nu bombeze prea mult sub pragul
narinar realizând o treaptă, ceea ce conferă un aspect neplăcut buzei superioare.
Apoi deja intrebam pacientul dacă este satisfăcut sau nu. Eventual facem careva
modificări.
Obiectivul igienic
• Obţinerea unor suprafeţe plane, neretentive
• Macheta se finisează riguros până la luciu
• Excepţie de la modelajul igienic face zona frontală
Baza cu căptuşeală din material elastic este indicată in situaţii clinice cand
suportul osos este acoperit cu un strat subţire de mucoasă incapabil să
amortizeze presiunile masticatoare. Prin urmare, materialul elastic este utilizat
cu scopul reluării funcţiei mucoasei, privind echilibrarea presiunii
masticatoare asupra suportului osos. Căptuşeala elastică poate fi aplicată pe o
zonă limitată a campului protetic (torusul palatin, exostose etc.) sau pe
intreaga suprafaţă. Căptuşeala trebuie să aibă o grosime de cel puţin 0,5 mm
pentru a poseda elasticitate satisfăcătoare, iar stratul de acrilat rigid — cel
puţin 1,0 mm — pentru a oferi rezistenţa protezei totale la acţiunea presiunilor
masticatoare.
Baza metalică este indicată in cazurile cand răşinile acrilice produc reacţii
alergice locale sau generale. Baza metalică poate fi confecţionată din aliajele
aurului şi platină, crom-cobalt, cromnichel şi prezintă următoarele avantaje:
Modalităţi de căptușire
c) Controlul fizionomic:
= conturul facial, culoaarea, forma, aranjamentul dintilor blablala
d) Controlul fonetic:
= Existenta spatiului minim de vorbire - cuvinte cu S - mississipi
= Daca se respectă libertatea mandibulei la propulsia in fonație (de la 55 la 65 sa
numere - dintii frontali inferiori nu tre sa atinga fața palatinală a frontalilor superiori)
= Pronuntia siflantelor (hz)
Faza I, numita faza de excitare, apare in primele zile dupa apli carea protezelor
si este caracterizata printr-o salivatie abundenta, reflexul exprimat de voma,
modificari de fonatie, o micsorare a efi cacitatii masticatoare si o dinamica
necoordonata a mandibulei.