capitolul BELEMENTE DE PSIHOPEDAGOGIE A PERSOANELOR CU TULBURARI DE COMPORTAMENT Jontinut: ~~~" « Consideratii preliminare + Sindromul deficitului de atentie cu hiperactivitate + Diagnosticarea ADHD + Istoricul si prevalenta ADHD + Consecintele si evolutia ADHD + Elemente de psihopedagogie a copilului cu caracter opozant + Terapia ADHD si a manifestarilor opozitionale + Alte tulburari de comportament cu implicatii psihopatologice + Comportamentul impulsiv + Tulburarile de conduiti + Tulburarile de anxietate + Atasamentul reactiv si indepartarea + Tulburarile de somn « Tulburarile emotionale la adolescenti (EMO) + Depresia gi suicidul in randul copiiilor si adolescentilor Rezumatul capitolului Scanned with CamScannerPEDAGOGIA COMPORTAMENTULU! DEVIANT - Valentin Cosmin Blingy) PSIHOPEDAGOGIA COMPORTAN dul IX.1. Consideratii preliminare In capitolele precedente am dezbatut pe larg multiplele fatete ale compo mentului uman. Intt-0. accepiune generals, acesta reprezinta totalitatea fa actelor si reactillor (motrice, verbale si emotionale) prin care o persoang rj solicitirilor lumiiinconjuratoare. Cu alte cuvinte, comportamentul man reprezints ‘extemalizare prin fapte observabile a idellor, convingerilor oti Sentimentelor une) persoane, Deoarece fiecare individ este tunic, implicit si modul in care acesty raspunde solicitarilor mediului va fi diferit de al celorlalti. Ca atare, pentry compatibilizarea acestor modalitati de rdspuns, societatea este nevoita si transmits ‘membrilor sai un cadru normativ si cultural care sa confere o linie directoare comuns +E necesara indeplinirii obiectivului propus. Pte, spunde In momentul in care, din diverse motive, individul transgreseazy aceste norme, comportamentul siu poate fi considerat ca deviant, Varietatea comportamentului deviant la elevi este extrema, mergand de la conduite excentrice, gesturi insolite, vestimentatie aparte, alte »dezordini* comportamentale, pana la comportamente disfunctionale, cum ar fi delincvenfa juvenila, tulburari psihice insotite de ‘comporta- mente aberante etc. Prin urmare, comportamentul indezirabil social Poate fi expresia fie a unei deviafii fiziologice sau psihice, fie a unei incompatibilitati cu standardele de normalitate ale grupului de apartenenta. Tulburirile de comportament se incadreaza in prima categorie, ele fiind considerate un fenomen psihic determinat de cauze biogene si psihogene, cu tendinte c&tre zona psihopatologica. Etiologia exact a tulburarilor de comportament este greu de determinat, majori- tatea specialistilor acreditand ins& tipologizarea cauzelor in biologice, Psthologice si sociale. Spre deosebire insi de deviantele comportamentale, factorii etiologici dominanti ai tulburarilor de comportament sunt de natura biologic’ (cu implicarea componentei genetice), respectiv ihologica (ca expresie a unor deficiente si disfunctionalitati ce tin de Patologia psihicului) (1.Al. Dumitru, 2008, pp. 270-271). Implicit si formele de manifestare ale tulburarilor de comport” ment sunt multiple, fn prezentul capitol nu ne propunem o descrieré detaliata a tuturor acestora, dar vom incerca sA surprindem cateva dint cele mai frecvent intalnite astfel de tulburari la copii gi adolescenti- ven {rece astfel in revista sindromul hiperactivitatii gi atentiei deficit? 344 ] Scanned with CamScanner~~ Elemente de pshopedagonieapersoane! vaideratl a fi tulburarea comportamental; — —— (cone ta scolara), dar gi alte asemenea manifest, a sihiatrii. Cadrele didactice vor g ict ra pusa in discutie si vor st es asemenea tulburiri compo P frecven i incadral astfel sensi: ae in sfera OM 84 Se raportere rtamentale, 2. Sindromul deficitului de atentie cu hi In activitatea didactica zilnica, Profesorii se varietate ae “eae ett comportamentale din partea evilor lor, uncle dezi We nord &U normele scolare si asteptarile rofesorului), altele, dimpotriva, care transgreseazs aceste norme gi sunt inace eptabile sub toate aspectele, Atunci cand nu incaley, legea Penala, rofesorii se rezuma sa le incadreze in categoria »Comportamentelor indisciplinate™ si, fn. functie de gravitate lor, si le Taporteze ~ sau ny — autoritifilor scolare in drept. Asupra acestor aspecte am insistat in detaliu incapitolele precedente ale lucrarii de fata. Exist’ ins anumite aleclevilor care deranjeaza in mod evident orele de curs si care de definit ca fiind simple acte de indisciplina din a repetitv, gravitatii manifestari,situaiilor variate ori impactului puternic asupra Persoanei care le-q celorlalti colegi. Sindromul deficitului de atentie cu hiperactivitate (ADHD) este o tulburare de comportament din cein ce mai frecvent intal- nitila elevi, uneori corect diagnosticat, alteori atribuit unor simptome care doar induc ideea sindromului, dar, in orice Caz, rasunetul pedagogic este deosebit, iar problema nu are cum sé treack neobservati (Melike Incioglu, 2009, p. 21). Pentru a avea o imagine cat mai exact asupra a ceea ce inseamna hiperactivitatea cu deficit de atentie, ne propunem in continuare s4 abordim subiectul, utilizand 0 maniera sintetici, dar accesibil’ cadrelor didactice, indiferent de specializarea lor. Peractivitate Pot Confrunta cuo conduite sunt insa cauza caracterului in care se Produc Comis, respectiv a 1X.2.1. Diagnosticarea ADHD Sindromul deficitului de atentie cu hiperactivitate Teprezinta traducerea in limba romana a expresiei Attention Deficit Hyperactivity Disorder (ADHD), find o tulburare de tip comportamental din ceince mai frecvent diagnosticata la populatia de varst4 fcolara. aera Plexitatii sindromului, precum si multitudinii de manifestari implicate, 345 = Scanned with CamScannertia fitulburarea comportamentala cea m; ideral A (consi clara), dar gi alte asemenea Manifestar; ii a waren "1 incadrabile le sia Cadrele didactice vor § astfel sensibilizate fat i a pus in discutie si vor sti cum Sd se Taporteze |, ii ma PI nea tulburari comportamentale, “Sevier eae ai freevent intalnita roble! presi aseme 2 sindromul deficitului de atentie cu hiperactivitate In activitatea didactica zilnica, Profesorii se Pot confrunta cu 9 yarietate extrem de larga de manifestari comportamentale din Partea devilor lor, unele dezirabile (in acord cu normele Scolare gi asteptirile fesorului), altele, dimpotriva, care transgreseaza aceste Norme si sunt inacceptabile sub toate aspectele, Atunci cind nu incalca legea Penala, rofesorii se rezumé sa le incadreze in categoria »comportamentelor indisciplinate* si, in functie de gravitatea lor, si le raporteze - sau nu - autoritafilor scolare in drept. Asupra acestor aspecte am insistat in detaliu incapitolele precedente ale lucrarii de fata. Exista insa anumite conduite aleelevilor care deranjeaza in mod evident orele de curs si care sunt insa greu de definit ca fiind simple acte de indisciplina din cauza caracterului lor repetitiv, gravitatii manifestarii, situatiilor variate in care se Produc ori impactului puternic asupra Persoanei care le-a comis, respectiv a celorlalti colegi. Sindromul deficitului de atentie cu hiperactivitate (ADHD) este o tulburare de comportament din ce in ce mai frecvent intal- nitéla elevi, uneori corect diagnosticat, alteori atribuit unor. ‘simptome care doar induc ideea sindromului, dar, in orice caz, rasunetul pedagogic este deosebit, iar Problema nu are cum si treaci neobservati (Melike Incioglu, 2009, p. 21). Pentru a avea 0 imagine cat mai exact asupra a ceea ce inseamna hiperactivitatea cu deficit de atentie, ne propunem in Continuare $4 abordim subiectul, utilizand o maniera sintetic’, dar accesibila cadrelor didactice, indiferent de specializarea lor, 1X.2.1, Diagnosticarea ADHD Sindromul deficitului de atentie cu hiperactivitate represinca ‘Ucerea in limba romana a expresiei Attention Deficit Hyperactivity aint (ADHD), fiind o tulburare de tip comportamental ence Plexi tt diagnosticata la populatia de varstA gcolard. Ce re xitatij sindromului, Precum gi multitudinii de manifestari implicate, 345, _ = , 4 asl Scanned with CamScannerPSIHOPEDAGOGIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT - Valentin Cosmin Blandul devine dificilé atat definirea, cAt si diagnosticarea ADHD. Un alt factor care complica si mai mult situafia este cel legat de varsta frageda la care debuteaza sindromul, fiind necesar un diagnostic extrem de fin gi de precis pentru a diferentia cu exactitate ADHD de alte comportamente deviante cu manifestari similare. Este insi unanim acceptat faptul c3 ADHD reprezinta o tulburare de tip neurofiziologic prin care este afectata capacitatea individului de a opera in limite medii in ceea ce priveste inhibarea comportamentului agresiv, controlul niveluluj activititii, respectiv concentrarea asupra sarcinii de lucru (K. Egan gi $t. Popenici, 2007, p. 10). Asadar, notele definitorii ale ADHD sunt repre- zentate de hiperactivitate, impulsivitate si deficit de atentie (I.Al. Dumitru, 2008, p. 271, Veronica Raggi et. al., 2009, p. 62). Cu toate acestea, unii autori (K. Egan, $t. Popenici, 2007, p. 12) considera ci doua ar fi elementele care definesc ADHD - deficitul de atentie si hiperactivitate/ impulsivitate -, rezultand de aici trei subcategorii/ subtipuri ale acestui sindrom: predominant neatent, predominant impulsiv-hiperactiv gi tipul combinat. Putem, asadar, observa convergenta punctelor de vedere ale autorilor citati cu privire la elementele de diagnostic ale ADHD, abordarea hiperactivitatii si impulsivitatii separat sau combinat, reprezentind o chestiune ce tine de interpretarea personali a fiecirui specialist. Potrivit Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale (DSM-IV-R) (apud K. Egan, $t. Popenici, 2007, pp. 12-14), principalele criterii ce stau la baza diagnosticarii ADHD sunt: I. Lipsa de atentie a copilului: + deseori nu reuseste si fie atent la detalii sau face greseli din neglijenta la teme, lucru sau alte activitati; * prezinta deseori dificultati de concentrare a atentiei in rezolva- rea sarcinilor de lucru sau la jocuri + deseori nu asculta/nu este atent atunci cind ise vorbeste direct; + deseori nu urmareste instructiunile si nu reuseste sa termine la timp temele scolare (dar nu din cauza comportamentului opozi- tional sau incapacitatii de a intelege instructiunile primite); * are dificultai de organizare a activitatilor; * evita, refuza, ezitd sau manifest’ neplacere in angajarea unor sarcini de lucru care Presupun efort mintal sustinut (cum ar fi temele in clas& sau cele pentru acasi); 346 — Scanned with CamScanneri Elemente depsihopedsgogie a persoanelrcutuburiri de comportament es oo «deseori pierde lucruri necesare indeplinirii activitatilor (manuale, caiete, instrumente de scris, teme Pentru acasa etc,); « deseori este distras de stimuli externi, marginali; « frecvent omite sa efectueze diferite activitati cotidiene. IL. Hiperactivitatea: * permanent se joac& cu mainile sau se foieste pe scaun; + pardsegte scaunul sau sala de clas& atunci cand regulile impun si rman la locul lui; + se cafara sau alearga atunci cdnd acest lucru nu este permis/ potrivit contextului; + are probleme in a se angaja in liniste in activitati de petrecere a timpului liber; * pare a fi permanent pe ,,picior de plecare%; + deseori vorbeste excesiv; *se repede cu raspunsul inainte ca intrebarea sa fie complet formulata; * are dificultati in a-si astepta randul; + frecvent intrerupe activititile altor persoane (de exemplu, intra brusc in conversatia sau in jocul celorlalti). Potrivit DSM-IV-R, pentru a putea fi incadrate in categoria ADHD, este necesar ca cel putin gase dintre simptomele caracteristice deficitului de atentie si hiperactivitatii s& persiste minim gase luni la un Srad care releva inadaptare sau inconsistenfa cu nivelul de dezvoltare Corespunzator varstei cronologice a persoanei. In plus, L.Al. Dumitru (2008, p. 272) aminteste gi alte simptome Specifice ADHD, cum ar fi impulsivitatea; * are o capacitate slaba de a-si ajusta reactiile comportamentale Ja anumiti stimuli; + face comentarii inadecvate situagional; + igi stApaneste cu greu pornirile; + filoveste pe ceilalti si le ia lucrurile (jucarii, obiecte personale ete.); + are un autocontrol comportamental redus. Pentru a putea fi insa siguri de validitatea diagnosticului ADHD, mai trebuie avute in vedere o serie de conditii (K. Egan, $t. Popenici, 2007, p. 14): Scanned with CamScannerPSIHOPEDAGOG! ) unele simptome din cele trei categorii mentionate au aparut inaintea implininii /arstei de 7 ani (se estimeaza cd in 50% din cazuri tulburarea debuteazi inaintea farstei de patru ani, dar recunoasterea $1 diagnosticarea ei se produce doar |, febutul scolaritaii); ) unele probleme cauzate de simptomatologia mentionata apar in cel putin dous contexte diferite (acasa sila scoala); {0 existd evidente clinice certe care atest capacitatea persoanei de functionare | corespunzatoare in plan scolar, social si ocupational, In esenja, Asociatia Americana de Psihiatrie apreciaza cA un copil poate fi diagnosticat cu ADHD daca inaintea implinirii varstei de 7 anj prezinta cel putin opt dintre urmatoarele simptome (1.Al. Dumitru, 2008, p. 273): + manifesta o agitatie psihomotorie pronuntata (da din maini si din picioare, se foieste cand sta pe scaun etc.); * cu greu poate ramane asezat atunci cand i se cere acest lucru; * atentia fi este usor distrasa de stimuli externi; sare dificultati in a-si astepta randul la activitatile de joc desfasurate in grup; + are dificultati in a urma instructiunile formulate de altii; * nu-si poate mentine concentrata atenfia timp indelungat asupra unei sarcini; * trece de la o activitate la alta, fara a o termina pe niciuna; * are dificultati in privinta autocontrolului comportamentului (nu se poate juca in liniste); + adesea vorbeste excesiv de mult; * frecvent ii intrerupe din activitate gi/sau fi deranjeaza pe alti; * nu este capabil sa asculte pnd la capat ceea ce i se spune; + deseori isi pierde lucrurile personale; * se angajeaz adesea in activitai cu grad ridicat de periculozitate, fara a lua in calcul consecintele posibile (de exemplu, aleargi pe strada fara a fi atent etc.), Analizind acesti indicatori, vom observa ci principalele dificultati pe care le intampina elevii diagnosticati cu ADHD tin de slaba lor capacitate de autoreglare a nivelului de activism, de autocontrol al impulsurilor, respectiv de concentrarea i men{inerea atentiei asupra unui stimul. Totusi, K. Egan gi St. Popenici (2007, p. 14) sunt de parere c& aceste criterii diagnostice ar fi mai degraba subiective, speculative, in 348 = Scanned with CamScannerlemente de psihopedagogie a persoanelorcu tulbu fe comportament anor teste oblective care 8 evalueze din punct de vedere biologic - ose te ae ea mografie computerizata, imagini cerebrale sau alte tipuri de teste CF dicale -» eventuala existen{a a unor disfunctii la nivelul sistemului nervos central care si acompanieze ADHD. In pofida numeroaselor audit de speci itate, nu s-a putut ajunge Ja un consens privind stabilirea it biective de diagnosticare a ADHD - gi, implicit, nici asupra nei terapit medicamentoase aplicabile sindromului -, evaluarea acestuia facandu-se prin prisma unor standarde oricAnd interpretabile. ‘Acesta pare si fie, de altfel, unul dintre motivele pentru care este dificil de stabilit cu precizie un diagnostic diferentiat intre ADHD si alte sindroame care prezinti manifestari relativ aseminitoare. Spre exemplu, este foarte posibil ca un copil plin de energie, agitat, neatent la detalii sau Jalucruri pe care adultii le considera importante ori care reactioneaza pripit la diversi stimuli inconjuratori sa fie a priori diagnosticat ADHD. La fel de posibila este si situatia inversa, in care prezenta sindromului hiperactivitatii cu deficit de atentie si fie ignorati, manifestarile caracteristice s8 fie considerate normale“ etapei de varsta pe care acel copil o traverseaz. In acelagi registru se incadreaza si situafiile in care simptomele specifice sindromului hiperactivitatii nu sunt foarte evidente, uni specialisti avand rezerve in a formula diagnosticul ADHD doar pe baza deficitului de atentie, mai greu detectabil in absenta unor teste obiective, Al{i autori consider’ ci ADHD ar fi doar o ,,umbrela* care mascheazi metodele educative inadecvate utilizate de parintii unor astfel de devi. Intr-adevar, regimul alimentar gi de viata, mediul familial stresant, nivelul de dezvoltare intelectuala ori educatia supraprotectoare, Iejerd sau incoerenta pot contribui la aparitia ADHD, fara a fi insi obligatoriu s& se si intample acest lucru. Ca atare, nici elevii diagnosticati cu ADHD, nici parintii sau profesorii acestora nu pot fi culpabilizati Pentru aparitia sindromului, cu atat mai mult cu cat nici macar la nivel epistemologic etiologia nu a fost precis determinata (K. Egan, St Popenici, 2007, pp. 23-26). o concluzie, pentru stabilirea unui diagnostic valid al ADHD $i sees sain raport cu alte manifestari similare, se impune lwarea fue lal a unui ansamblu de elemente ce actioneazd concomitent a san superioara mediei. In primul rind, ar fi vorba despre realest deve a simptomatologiei ADHD. Astfel, intr-un studiu lancy Leblanc et. al. (2008, pp. 977-983) asupra unui esantion 349 = ae Scanned with CamScanner owPSIHOPEDAGOGIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT ~ Valentin Cosmin Blind! de 1.112 copii de varsts prescolara (565 de baieti gi 547 de fete), sa demonstrat ca primele simptome care caracterizeazi hiperactivitateay impulsivitatea apar la varsta de 19 luni, uenidind sii Ca Progresiv pana Ja debutul scolaritatii - 84 de luni, In al doilea rand, din punctul de vedere al gravitatii manifestarilor comportamentale semnalate, pentru a se putea discuta despre ADHD acestea ar trebui s& se producd mult mai frecvent si sa fie mult mai intense la copilul analizat decat la alfii lati in aceeasi perioada de dezvoltare. In al treilea rand, pentru a putea fi luate in calcul, simptomele trebuie si se fi manifestat cu cel Putin sase luni inainte de a fi evaluate. In al patrulea rand, simptomele mentionate trebuie si se produca in cel putin dou’ contexte diferite, Nu in ultimul rand, aceste simptome trebuie s& aiba un risunet negativ asupra vietii persoanei, atat in planul rezultatelor scolare, cat sial integrarii sociale, Diagnosticarea ADHD reclami, totodata, utilizarea unei metodologii complexe, bazati pe observatii sistematice, precum i pe probe psihodiagnostice, focalizate, in principal, pe evaluarea functiei prosexice, Oricum, procesul diagnosticarii ADHD este complex gi indelungat, fiind necesare evaluari multiple in acest sens, IX.. 2, Istoricul si prevalenta ADHD Desi simptomatologia specificd este cunoscuta mai demult, conceptualizarea ei in cadrul sindromului deficitului de atentie cu hiperactivitate pare de data mai recenta. Astfel, un prim studiu ii este atribuit medicului englez G. Still, care descria in 1902, intr-o conferina Sustinuta la Londra, simptomele ce astizi compun ADHD, Se vorbea atunci despre un deficit de voinfa inhibitorie* (corespunzator impulsi- vitafii), respectiv despre un deficit morbid al controlului moral al Propriului comportament* (corespondent al hiperactivitatii), De atunci, studiile consacrate subiectului au Capatat o consistenti din ce in ce mai mare, in paralel cu cresterea numéarului de cazuri diagnosticate. Concluzia comund a acestor cercetari este aceea ci tipul de cultura promovat in Societatea_contemporani, alimentatia nesinatoasi ori educatia incoerenta primité de numerosi copii ar putea fi cativa dintre factorii Predispozanti care contribuie la cresterea incidenfei ADHD in rindul Populatiei gcolare mici, 350 a Scanned with CamScanneryr _- _Blemente de psihopedagagie a persoaneor cutulburiri dec dharclacchanhes ‘ompo problema prevalentei hiperactivita v wana, " ficient de controversata, datele mati = ae de atentie este cetdtons regiune, dar $i de anul in care s-a 7 Melyee Ponce gecept jdeea cA tulburarea de éotancetiosene ee copiilor gi adolescentilor intr-un procent de 35% Be tn rind 278), dar aceasta valoare poate varia intre 0, i a ae one 158 (Columbia). In plus, ADHD pare si fie ne area Britanie) gi baieti decat ls fete. In ultimii ani, incidenta etna pepe " copiilor este in continua crestere. Spre exemplu, aaa uated copiilor care indeplineau criteriile pentru a fi dia aca ie STRED era de 950.000, acesta a crescut in 1995 la 2,3 sree a ai inceputul anilor 2000. S-a ajuns ca in prezent ADHD aa eee cea mai frecvent diagnosticata in cadrul psihiatriei infantile (K. ie a st. Popenici, 2007, pp. 10-11). Pe aceasta linie se inscriu cercetarile realizate de Miranda Gaub si Caryn Carlson (1997, p. 104) asupra unui Jot de 2.744 de elevi. Autoarele au identificat 221 de elevi (8,05%) ca prezentand simptomele caracteristice hiperactivitatii cu deficit de atentie, dintre care 123 (55,65%) erau predominant neatenti, 47 (21,26%) erau predominant hiperactivi, jar restul de 51 (23,08%) reprezentau tipul combinat. Cercetari similare au fost intreprinse in Turcia asupra unui esantion de 1.425 de elevi cu varstele cuprinse gntre 6 si 15 ani, 8,1% rofundand cercetarea pe dintre acestia fiind diagnosticati cu ADHD. Ap! elevi au fost identificati ca fiind subtipurile sindromului, 32,2% dintre tenti, 40% — hiperactivi, iar ceilalfi 27,8% apartinind predominant nea tipului combinat (E- Erdal et. al-» 2004, pP- 354-361). ; ania, relativ putine studii au fost consacrate problemei ‘ior. Totusi, di za celor existente, @ reiegit cd i toate criteriile pentru 4 fi é) dintre acestia oe i ta, Portretul psihopeda- diagnostic an cu ADHD releva un nivel foarte scazut de capacitate redusi de efort, nerespectarea Jara slaba, agitaties renuntarea - aului obstacol lips ial agresiv ee ogic al elev ui rom ea activitatile gcolares : ii, motivatie $0 zara odata co aparit t cu regulilor clasei sau 2 $00 ebuia reali: i, comportamen! cina ce i concen are ® atentie 1, Popenich 2007, p- 11)- (K. Bemeiar dad qutorii studiilor me supra yalorilor procentuale cal ngionate nu au reusit $4 Se pund a ADHD re si exprime prevalen Scanned with CamScannerGIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT ~ Valentin Cosmin Blindul 7 iei in analiza acestor cercetari se pot desprinde e ater opel ooo peta rand, este evidenta cresterea intr-un a ceeneal a cazurilor ADHD, indiferent de fara la care facem ees al doilea rand, subtipul predominant variaza in functie de autor, fiind ori cel neatent, ori cel hiperactiv, in niciun caz Varianta combinata. Toate aceste constatari indicd necesitatea unor masuri de prevenire, ameliorare si suport pentru copiii cu ADHD, in elaborarea carora trebuie si se implice, deopotriva, scoala, familia si intreaga societate, Atunci cand toti acesti factori actioneazA concertat, cresc semnificatiy sansele ca un astfel de elev diagnosticat cu ADHD sa se integreze in societate gi si duca o viata cat mai apropiati de cea a semenilor sai. 1X,2,3. Consecinfele si evolutia ADHD Prezenta unui copil cu ADHD nu poate trece neobservat, indiferent de subtipul predominant ciruia fi apartine. Pana la varsta de 30 de luni niciun membru al familiei nu rimane »neimplicat* in aceasta Problemi, pe fondul careia relatiile intrafamiliale sunt marcate de numeroase stiri conflictuale, tensiuni si frustrare (M. Dobson, 1995, P. 128). Manifestarile ADHD devin mai Pregnante odata cu intrarea copilulu in sistemul educatei formale, acolo unde reusita integratii scolare se exprima prin performantele academice obtinute si prin Profunzimea relatillor interpersonale cu ceilalti colegi si cu cadrele didactice, Astfel, Performantele la invayatura vor avea de suferit indiferent dact copilul t (caz in care rezultatele scolare slabe i de a-si mentine concentrati atentia timp indelungat asupra stimulilor scolari, dea inhiba stimularile exterioare cu rol distractor ori de a fi consecvent in desfigurarea unei activitai) sau tipului predominant hiperactiv (caz in care rezultatele nesatisficatoare se Pot datora permanentei agitatii psihomotorii ori stirii de neliniste care il impiedica si duc la bun sfarsit orice activitate inceputa), Din cauza acestor probleme care conduc la Performanje academice modeste, s-ar putea crede 4 elevii cu ADHD au un Coeficient de inteligenta redus, fapt infirmat de O serie de cercetari care Sustin cd, dimpotriva, nivelul intelectual al acestor Persoane este superior medici, Motivele pentru care ei nu obtin perfor- mante in acord cu Posibilitatile lor sunt generate ~ aga cum spuneam - de dificultatile de concentrare asupra sarcinii de rezolvat, precum si de broblemeledisciplinare aparute pe fondul aitatiel contin (E. Erdle al, 2004, p. 359), 352 Scanned with CamScanner| lemente de psinopedagog Comportament 2s tn egald masura, efecte ale ADHD isi fac simtita relatiilor sociale ale persoanei cu cei din jur, w Cea a find foarte greu acceptati chiar gi de citre propia familie Aste, is fondul instabilitai psihoemofionale si a comportamenti fi i oe contlabil copiii risc s& fie marginalizati in cadrul gr ern artenent ori si manifeste stiri conflictuale mai a saute ‘e nuntate atat cu ceilalti colegi, cat si cu profesorii, Din a nn Hie caeste probabilitatea implicarii elevilor cu ADHD in diverse sede a lui urmat de abandon scolar, delincventei juvenile, count de coolldroguris conduitelor agresive (atat ca autor, cat si aa victim), nie comportamente antisociale. Totodat’, inclusiv familia unui asemenca copil poate fi supusd stigmatizarii gi izolarii sociale, relatiile dintre membrii sai fiind grefate de multiple tensiuni si reprosuri (Florentina plindul, 2008, p. 51). Un studiu efectuat de ‘TW. Strine et. al. (2010, pp. 82-84) asupra le 8.681 de persoane din Atlanta (SUA) cu varstele unui esantion di cuprinse intre 4 gil7ania demonstrat c& 59% dintre acestea indeplinesc conditiile pentru a putea fi diagnosticate cu ‘ADHD. Comparand subiectii diagnosticati cu aceasta tulburare cu cei care nu prezentau simptomele de ADHD, autorii au constatat c& primii manifestau un risc de sase ori mai mare de a inregistra dificultati scolare, respectiv de now’ ori mai mare de a avea probleme in relationarea interpersonal. Sintetizand aceste riscuri, K. Egan $i St. Popenici (2007, pp- 19-20) constata cA elevii cu ADHD sunt predispusi Ja: £ erepetentie sau abandon scolar = 32-40%; «acces dificil la studille universitare ~ 5-10%; Je slabe - 70-80% sie ; - 18-25%. rage personae ~ 1625 | ratte tui rat, de asemeness chefectele ADHD in plan personal, Sa Se ele sunt, cel mai adesea, Pe termen lung» marcind familial # a pe durata intregii vieti (Florentina Blandul, 2008, uneor ia 0 Scanned with CamScannerpsIOPEDAGOGIA COMPORTAMENTULU! DEVIANT - Valentin Cosmin Blindut_ pp. 51-52). La copiii prescolari hiperactivi manifestarile clare sunt sihomotorie, acestora fiindu-le greu s& se joace in inistea si agitatia age el nib vabdare Deoarece la gridinita exist mai multi stimuli distractori care actioneaz asupra copilului decat in familie, manifestirile hiperactive pot fi mai evidente aici. Multi copii se remarca prin crize de furie si nerespectarea indicatiilor si a regulilor; la alfii apar regresii in limbaj sin coordonarea migcarilor sau in exprimarea prin desen. Paringii sunt afectati de aceste comportamente necontrolate ale copilului si is, pierd deseori rabdarea. Din cauza impulsivitatii copiilor, riscul de accidente acasa sau pe strada este mare. La scolarul mic problemele se accentueaza deoarece acesta se confrunta cu noi cerinte: liniste, ribdare, concentrare etc., cerinte cdrora nu reusesc sa le faca fafa. Totugi unii copii reusesc si depaseasc’ dificulta- file de debut ale scolarizarii, firi ca problemele sa se accentueze. In familie, rezolvarea temelor de casa devine o problema centrala. De multe ori, acesti copii au performante scolare slabe si intampina dificultati in insusirea scrisului gia cititului. Dificultatile pot fi atat de mari, incat este necesara repetarea clasei sau regcolarizarea. Nelinistea corporala se diminueaza odaté cu intrarea in puber- tate, dar nu se cunosc cauzele acestor modificari. Acest fapt ar putea fi pus pe seama proceselor de maturizare a creierului. Problemele de concentrare si impulsivitatea se reduc odata cu varsta, totusi ele raman mai accentuate decat la alti indivizi. Problemele cu care se confrunti acesti tineri sunt, printre altele: dificultati de socializare (care iau forma absenteismului scolar, a minciunii gia furtului), consumul de alcool sau droguri, aversiune fata de scoala sub forma abandonului colar etc. Incepand cu adolescenta se reduce nelinistea corporala, dar se menfin dificultagile atentionale si orientarea spre actiuni impulsive. Problemele din adolescenta se reflecta si la maturitate, dar mult mai reduse in intensitate, Cel mai nefavorabil prognostic il au cazurile care au prezentat in adolescent comportamente antisociale gi care au absolvit scoala cu rezultate slabe (M. Dépfner, 2004, pp.12-29). 354 | — Scanned with CamScannerElemente de pshopedagogie apersoanelor cu tuburiri de comportament eee aN de COMportament 1X.2.4. Elemente de psihopedagogie a copilului cu a i ant Oaltd concluzie interesanta a studiului coordonat de E. Erdal sols pp. 354-361) deja ctat, ficea trimitere la faptul cf, din lotul d 1425 de subiecti cu varstele cuprinse intre 6 si 15 ani, 52,2% ae gat ADHD, cat a manifestari opozitionale. In opinia autorilor, acest jucru se caracterizeaz& prin nervozitate excesiva, conflicte frecvente gi intense cu alte persoane : pentru care acestea sunt culpabilizate, negativism, refuzul Geta diferitelor sarcini 5.a.m.d. Cu toate acestea, literatura de specialitate din tara gi strdinatate alocd spatii destul de restrinse acestui tip de comportament, considerandu-I fie normal pentru anumite perioade de varsta si dezvoltare ale copilului, fie rezultatul unor stiri conflictuale/carente educationale din familie. Totusi, relativa similaritate intre simptomatologia ADHD gi manifestarile caracterului opozant, precum gi faptul ci cele doua tulburari se inregistreaza la aproape jumatate din copii cu ADHD ne fac si abordim subiectul comportamentului opozitional in prezentul capitol. La fel ca in cazul hiperactivitatii cu deficit de atentie, etiologia manifestirilor opozitionale nu este pe deplin elucidata. Daca in cazul primului sindrom factorii etiologici biologici pareau a juca un rol determinant, cauzele manifestarilor opozitionale sunt mai curand de natura psihosociala. In acest sens, cel mai adesea pot fi invocate carentele afective si educational din familie. Aga de exemplu, acolo unde relatiile dintre membri sunt marcate de numeroase conflicte, tensiuni, frustrari pot aparea manifestari agresive din ce in ce mai intense intre parinti gi copii, concomitent cu reducerea semnificativa a experientelor pozitive in respectivele familii. Educatia bazat pe nemultumiri, ignorare recl- proc’, mustrari, ameninjari etc. ~ indiferent cA este realizatd de parinti sau de scoala - poate genera, Ja randul ei, reactil specifice comporta- se evant, Dupa cum am mai mentionat, asemenea manifestari mentului opozant. Dup* . ‘ ins ficonsiderate intrucatva normale in anumite perioade de varsta, po i ificate prin situatii prelungite de crizd educational’ fem eels maa frecvent, poate fi facut responsabil mediul social Perea (Florentina Druta, 2007, p. 181)- / . incon) De altfel, autoarea identifica o serie de oanifestarl ce pot fi atribuite compertamentului ‘opozitional (idem, p- 181): 455 i ote _“~ Scanned with CamScanner ‘A|HOPEDAGOGIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT — Valentin Cosmin Blindyt | _ coc coro ntin Cosmin Blind «crize neobisnuite si puternice de furie; + stri de iritare ce se instaleaz mult mai rapid spre deosebire de cazurile altor copii de aceeasi varsta; «certuri frecvente cu adultiis «refuzul de a urma regulile propuse de adulti; + agasarea altor persoane in mod intentionat; + culpabilizarea altor persoane pentru propriile greseli; + agitatie psihomotorie si verbala; +dorinta de a face rau sau cea de razbunare. Desigur, toate aceste manifestari pot fi prezente concomitent, dar in proportii variabile. La unii copii pot predomina stirile intense manifestate prin plans sau ras zgomotos si aparent nejustificat, certuri frecvente sau agresarea intentionati a altor persoane. Alli copii se pot manifesta prin reactii verbale intense (tipete, vociferari, limbaj vulgar), prin faptul cA se las& provocafi cu usurinta de catre cei din jur ori prin aceea c& au tendinta de a face rau sau de a se razbuna Pe cei din jur pentru motive doar de ei intelese (distrug bunurile altor copii, ii lovesc etc.). Nota comuni a minorilor avand un caracter Opozant este data de refuzul lor de a urma regulile propuse de adulti. Absenta vreunui argument logic si plauzibil care s& sustind o asemenea conduita poate constitui unul dintre factorii care fac diferenta intre caracterul opozant si manifestarile opozitionale ,normale’, specifice anumitor perioade de dezvoltare ale fiintei umane. Anumite manifestiri ale comportamentului opozitional pot si apara inca din primele luni de viata ale copilului, Somnul agitat, fipetele prelungite sau iritabilitatea sunt doar cdteva dintre indiciile pe care parinfii trebuie sé le ia in serios, intrucat acestea pot creste in intensitate siamploare si pot genera conduite mult mai dificil de remediat ulterior. De aceea, parintii au nevoie de mult calm, tact si rabdare pentru a gestiona eficient asemenea situatii de criza, Cea dintai perioada criticd apare pe la varsta de 2-3 ani. In prima copilarie, din punctul de vedere al dezvoltarii psihosociale, E. Erikson considera c& un copil isi poate forma adecvat autonomia gi stima de sine dac& parintii. sunt Cooperanti, ribdatori si fl incurajeazi si-si dobandeasca independenta, Dificultatea consta in aceea ca, pentru asi Castiga autonomia, copilul ar putea refuza cooperarea cu cei din jur st 356 i Scanned with CamScannerElemente de pshopedagosjeapersoaneorcutuburén _— © comportament nerea la regulile adultilor, motiv pentru care peri erat i prima varstd a negatiei, Cu calm gi aber aa sineahoes al constientizeze pe copil c&, fara incApapanare gi furie, va avea cai i s, Dimpotriva, copilul ar putea deveni neincrezator, Tusinat si ra ud parintii {l culpabilizeaza mereu (V. Blandul, 2005a, p. 38). - Alte doua perioade critice in dezvoltarea fiintei umane sunt reprezentate de pubertate gi adolescent’. Chiar dac& in adolescenta ersoana poate fi considerata maturi din punct de vedere fizic, intelectual ori moral, din punct de vedere afectiv aceasta ramane in continuare dependent’ de adultii cu rol semnificativ in viata sa. Apar insi o serie de contradictii intre aceasta dependenta emotionala fata de parinti gi nevoia adolescentilor de a se exprima liber gi a fi autonomi in cadrul familiei. Pe acest fond se pot dezvolta o serie de discutii in contradictoriu intre copii si parinti, expresie a comportamentului opozant al celor dintai. Pe de alta parte, anturajul adolescentului poate contribui la dezvoltarea propriei sale identitati sau dimpotriva, la accentuarea climatului de confuzie din jurul sau, Relatii afective pozitive, discutii constructive cu cei din jur, reguli precise, cerinte clar formulate sunt cateva exigente care se impun pentru depisirea cu succes a acestor perioade dificile din viata oricarei persoane (V. Blandul, 2005a, p. 41). Comportamentul opozant la copii si adolescenti se poate acutiza pe fondul diverselor probleme ,cronice” cu care se confrunta familiile acestora. Starea de sindtate precara a parintilor, atat din punct de vedere fizic, cat si psihic, consumul de substante psihoactive, problemele de la locul de munc& (culminand cu pierderea acestuia), tensiunile in cadrul cuplului parental (mergind pana la divort), certurile cu alte rude, nasterea unui alt copil in familie, problemele adolescentului in mediul scolar (in care un punct nevralgic il reprezinta evaluarea didactic subiectiva din partea profesorilor ori a colegilor) pot reprezenta alte cauze generatoare de manifestari opozitionale. Cunoasterea si depigirea acestor situatii delicate ar putea reprezenta un prim pas pentru gestionarea adecvata a unui asemenea tip de comportament deviant (Florentina Druta, 2007, p. 182). In ee manifestarile opozitionale pot fi incadrate mai curand in categoria comportamentelor deviante prin prisma prevalentei de naturd uensaaere Desi in anumite etape de dezvoltare poate fi considera mrobleme de ecitamentul opozitional prelungit ridicd numeroa' € de socializare ale copilului respectiv. Avand in { . 357 a Scanned with CamScannerAGOGIA COMPORTAMENTULU! DEVIANT - Valentin Cosmin Blindul PSIHOP! permanen{a crize de furie si 0 atitudine negativa fata de cei din jur, este foarte posibil ca un asemenea copil sa fie izolat sau respins in cadrul grupului siu de apartenenta, fapt cu numeroase Tepercusiuni in planul dezvoltirii sale personale si sociale. Prin urmare, adultii cu mai multy experienti - familia, in primul rnd, dar gi profesorii de la scoala ~ ay datoria sa intervind pentru a gestiona adecvat astfel de manifestari, ajutand copilul si depageascd cu succes momentele delicate pe care le traverseaza, 1X.2.5. Terapia ADHD sia manifestarilor opozitionale Chiar daca intre ADHD si conduitele opozitionale exista 0 serie de diferentieri, date in principal de etiologie si formele de manifestare, cele doua categorii de tulburari comportamentale au gi © serie de caracteristici comune. Acest lucru este dovedit statistic prin faptul ci maj mult de jumatate dintre copii hiperactivi prezinti si manifestarj opozitionale, respectiv agresive. Astfel, alituri de atentie, iritabilitate si impulsivitate, mai putem intalni gi alte probleme Precum: nesiguranti si lipsi de incredere in propriile forte, conduite antisociale, dificultati de relationare cu adultii, respingere din partea celorlalti colegi de aceeasi varsté, intarzieri in dezvoltare, slabe performante scolare etc. Asa se explicd de ce M. Dopfner et. al. (2004) Propun o abordare comuna a terapiilor celor doua tipuri de tulburari comportamentale, atat sub aspect medical, cat si psihopedagogic. Terapia medicamentoasa se recomanda exclusiv copiilor diagno- sticafi cu sindromul deficitului de atentie cu hiperactivitate. La copii cu comportament opozant tratamentul medicaments este contraindicat din cauza efectelor sale secundare, cu exceptia unor cazuri extreme, Exist numeroase medicamente care si-au dovedit eficacitatea in cazul ADHD, acestea trebuind ins administrate doar pe baz de reteti recomandati de medicul specialist. Cu toate acestea, Medikinet gi Ritalin s-au dovedit afi Printre cele mai eficiente medicamente, in peste 70% din cazuri dimi- nuandu-se semnificativ manifestarile caracteristice sindromului hiperactiv. Medicamentele mentionate trebuie ins& administrate cu maximum de Precautie din cauza efectelor lor secundare: tulburari de somn, sciderea apetitului, cefalee, dureri de stomac, cresterea tensiunii arteriale, ticuri nervoase, reactii depresive, intarzieri in dezvoltare etc, Se impune, asadat, © evaluare atenta si o terapie personalizata, adaptata specificului fiecdrui 358 = Scanned with CamScanner iElemente de psthopedagogie a persoanelor cu tulburiride comport arte, Totusi, efectele pozitive ale terapiei medicamentoase fac ca in ve ai (Belgia, Olanda $a) asemenea medicamente s& fie administrate tcopiilor cu ADHD, in pofida manifestarilor secundare mentionate, wit faptului c& efectul lor nu dureazi mai mult de trei-patru ore. In is asemenea terapie se intinde pe durata mai multor ani, momentul interuperit sale trebuind stabilit in functie de Particularitatile fiectrui caz parte. Cel mai adesea, terapia medicamentoasi se sisteazi la inceputul ertatii, existind ins& unele cazuri in care aceasta continua si in adolescent sau pe durata intregii vieti (Florentina Druta, 2007, p. 183). Degi fi este recunoscuta eficienta in tratarea ADHD, terapia medicamentoasa trebuie obligatoriu completata cu cea psihopedagogica. Deexemplu, este foarte important ca un copil diagnosticat cu ADHD si fie implicat in cat mai multe activitati ce au drept rezultat dezvoltarea atentiei, a competentelor sociale, stabilitatii emotionale etc. Familia poate acorda un sprijin deosebit in desfigurarea acestor activitati prin formularea unor cerinte clare adresate copilului si urmarirea consecventa amodului in care sunt realizate, diminuarea cat mai mult posibil a experientelor negative inregistrate in cadrul relatiei parinti-copii, discutarea problemelor cu care se poate confrunta copilul hiperactiv, influentarea comportamentului copilului prin constientizarea efectelor pozitive sau negative (mecanismul de ,recompenss" si ,pedeapsa") s.a.m.d. Mediul scolar trebuie sa fie un alt factor de sprijin acordat familiei copilului hiperactiv, formularea unor sarcini educationale clare ori prevenirea esecului scolar reprezentand doar o parte dintre masurile psihopedagogice aflate la dispozitia gcolii (Florentina Druta, 2007, p. 183). Putem deduce cd, in contextul terapiei psihopedagogice a copilului hiperactiy, respectiv a manifestarilor opozitionale, sunt extrem de importante stabilirea unor limite precise ale conduitei admisibile, Pprecum gi responsabilizarea copilului pentru comportamentul sau. Concret insa, J. Dobson (1995, apud Florentina Druta, 2007, p. 184) propune cateva masuri psihopedagogice accesibile atat cadrelor didactice, cat si parintilor unor copii cu probleme comportamentale: 4 + fermitate si consecvena in stabilirea regulilor de discipling; |. controlul voi cand persoana se adreseaza copilului; gestionarea eficientd a sentimentelor de furie si frustrare provocate de | comportamentul copilului; | + amticiparea problemelor de discipina provocate de cop si prevenirea lo; ze : a Scanned with CamScanner| DEVIANT - Valentin Cosmin Blindy| OMPORTAMENTULU! DEVIANT - Vi Mindol PSIMOPEDAGOGIA COMPORTAMEN } bordarea pozitiva a copiilor hiperactivi si opozanti siincurajarea oricaror: Progrese ir de acestia; aa compotamenet copilulul de persoana care le-a produs; stabilirea unui program de viaf’ cat mai clar, ; obisnuirea copilului si facd un singur lucru o data si evitarea stimulilor multipli; evar atitudinilor extreme fafa de copil (culpabilizare, ridiculizare, indulgent et); . oo { «colaborarea intre toti agentii implicai in terapia copilului. Din analiza recomandiarilor formulate tn cadrul terapici Psihope- dagogice a copiilor cu ADHD si manifestarilor opozitionale putem observa gradul sporit de complexitate al acestui Proces. Ca atare, este foarte important ca aceste misuri si fie luate concomitent siconsecvent, adaptate fiind situatiei i particularitatilor psihoindividuale ale fiecirui caz in parte. Unele masuri le sunt specifice inclusiv parintilor fira o pregitire temeinici in domeniul psihopedagogic, altele cadrelor didactice, in vreme ce altele sunt doar pentru specialisti. Important este insé gasirea unui numitor comun intre toti acesti agenti cu rol educational, astfel incat unicul beneficiar al tuturor terapiilor sa fie copilul cu manifestari hiperactive si opozitionale. O problema deosebita a copiilor diagnosticati cu sindromul deficitului de atentie cu hiperactivitate o reprezint& dificultatile de invatare survenite pe fondul dezordinii comportamentale, instabilitatii emofionale, dificultatilor de concentrare ¢.a.m.d. Toate aceste probleme le creeaza elevilor cu ADHD greutati in rezolvarea pana si a celor mai banale sarcini scolare cotidiene - luarea notifelor, concentrarea asupra explicatiilor profesorului in timpul lectiei, colaborarea cu colegii in contextul invatarii prin cooperare, efectuarea temelor de casi etc. Chiar daca din punct de vedere intelectual, elevii cu ADHD ar putea face fata acestor cerinte scolare, instabilitatea comportamentala si dificultatile de concentrare a atenfiei timp indelungat ti priveazi de rezultatele academice superioare. Ca atare, cadrele didactice trebuie si-i ajute pe elevii cu ADHD sa se mobilizeze asupra indeplinirii sarcinilor scolare, evitand pe cat posibil influentele negative ale altor stimuli distractori. Un studiu foarte interesant a fost realizat, in acest sens, de ica Raggi gi colaboratorii sti (2009, pp, 61-77) sia urmirit cresterea Bradului de implicare al elevilor cu ADHD in sarcinile scolare. Concret, au fost vizate modalitatile in care elevii isi iau notite Veroni in timpul orelor de 360 = Scanned with CamScanner- sete sinopedagogiaprsoaelr cub decomportament SEAT ee mae a pectiv 19h efectueaz temele pentru acasa pentru a doua zi. an ula fost compus din 11 elevi americani cu varstele cuprinse intre * ani. Programul de interventie acuprins trei etape: faza de pre-test ¢ corelotuli de subiecti i-au fost administrate o serie de scale pentru joeevol® modul de indeplinire a sarcinilor scolare inaintea debutului wului), faza interventiei propriu-zise, respectiv faza de post-test ‘are, prin administrarea acelorasi scale, s-a urmarit progresul inregistrat de elevi). Programul s-a derulat in stransi colaborare cu familia, plecindu-se de la constatarea ca foarte multe din achizitiile deilor dobandite in clasd se ,pierd" pana acasi (asa de exemplu, unii dintre elevii cu ADHD ,,uit&* si transmita parintilor tot ce au invafat sau celis-a comunicat la scoala ori, pur si simplu, isi pierd cartile, caietele, altebunuri personale). Programul de interventie propriu-zisd a presupus organizarea activitatilor de invatare de la scoala sau de acasa, astfel incat aceasta si devin o obignuinté pentru elevi. In plus, prin diferite exer ciau fost invatati si-si stabileascd prioritatile si si evite stimulii care le abat atentia de la efectuarea temelor pentru acasa. Pentru eficientizarea uarii notitelor au fost utilizate o serie de tehnici de munca intelectuali cum ar fi: lectura rapida a unui text, realizarea de conspecte, jurnalul de lectura, realizarea de adnotiri pe marginea unui text, utilizarea de fise de munca independenta ¢.. Rezultatele au demonstrat imbunatatiri spectaculoase ale performantelor academice, dar gi ale gradului de organizare a comportamentului elevilor in 73% dintre cazurile vizate. Desigu, un asemenea demers este lung gi complex, insi desi nu intot deauna rezultatele sunt conforme cu asteptirile, orice investitie capabila s& conduca spre progres meritd intreg efortul. Fara indoiala c& rutina gi rigurozitatea (nu insa rigiditatea) sunt cuvintele de ordine care trebuie si. caracterizeze programul unui copil hiperactiv. Discutim despre congtientizarea de: catre acesta a importantei invatarii, autocontrolulul autoorganizarii, stabilirea unui program cla, pus in aplicare cB consecventé, utilizarea unui sistem precis de recom- pense si sanctiun! penira corsparamentee dezirabile/indezirabile ale copilului, limiters rs etary sia fn fata televizorului (privit ca un factor generator CF = } valorizarea modelelor de conduita cu Eitiv ga... (H. Egan, §t. Popenici, 2007, pp. 36-42), In pofid: rol Prmelor comportamentale deja mentionate, copii hi bs da Preaints io serie de trAsdturi care, daca sunt eficient aplasia ast ears 361 Scanned with CamScannerUI DEVIAN’ pAGOGIA COMPORTAMENTULU! DENTS PSIHOPEDAGCD se beneficii. Ne putem referi aig, la adulti, le-ar putea aduce tepiit competitions, entuziasm etc. Pentry dinamism,iiiativ Tr Egan gi St. Popenici (2007) au propus yn exploatarea acestor a sh stimuleze imaginatia gi spiritul inovatiy, al Saas re deosebire de educatia traditionala, bazaty in copiilor cu ADHD. e reproducerea unor continuturi organizate linear, special pe rane o viziune holistick asupra fenomenului, Tespec. now aes ieee al ierarhizarii experientelor de cunoa; ant Lapa al stimularii ,,zonei proximei dezvoltari®, om ah descrierii autorilor, educatia imaginativa Presupune aa c&tre copil a cinci niveluri de intelegere organizate ierathic (2007, pp. 55-65): 1. infelegerea somaticé (limbajul prelingvistic) ~ prin intermediul mod senzoriale, copilul devine constient de propriul sau corp si de telatille pe cate le poate stabili cu alte persoane/obiecte din jur. Principalele strategii Cognitive prin intermediul cérora este atins acest nivel de intelegere includ experientele corporate, raspunsurile emotionale, ritmul si muzicalitatea, comunicarea Ronverbala s.a. 2. Infelegerea mitologicd (imbajul verbal) — presupune Cunoasterea lumii inconjuratoare prin intermediul celui de-al doilea sistem de semnalizare —limbajul bal. Strategiile care pot fi utilizate in scoala sunt reprezentate de Povestire, rims ritm, umor si glume, reprezentari, jocuri dramatice etc; 3. intelegerea romantica (limbajul scris) — Presupune explorarea limitelor sia extremelor prin care copilul se identifica cu eroii siincearca si cunoasca /experiente noi sidurabile. Strategiile utilizate includ ‘Compararea cu eroi, umanizarea realtii, y-urilor, schimbarea contextului etc; -intelegerea filozofica (limbajul teoretic) — Presupune stabilirea de conexiuniintre |ucruri observarea teorilo, f legilor si scopurilor mai larg. Strategiile utilizate vizeazi Gutarea Generalitatii, procesele, schemele generale, flexibilizarea teoriei etc; 5. infelegere ironca(imbajul reflexv) — se Feferd la faptul c& fiecare copil poate interpreta tealitatea inconjuratoare, acordandu-i sens si Semnificatie in functie de | Propria sa experienta culturala si lstorica, Strategiile cognitive utilizate pentru * atingetea acestui nivel includ: reflexivitatea, identitatea, indoiala epistemic’ 5. Faria fineapirat adeptii unei asemenea alternative educationale izate la nivelul intregului i nvatamant romanesc, vom observa ch Ole specifice educatiei imaginative pot avea succes in cazul copillor Stivigicu deficit de atentie, Astfel, educatia imaginativa propunt? ar Inreigurozitateastrategilor Cognitive de realizare a procest stere, alitailor unele n hipera imbii 362 a = Scanned with CamScannerwe ‘pertatea oferita copilului de a explora realitatea — espectiV fae rin descoperire. Ajuns la nivelurile ; de a inv alabate fi invatat s4 cunoasca experiente i gere eit din lumea virtuala (povesti, filme etc.), rs identifice re exploreze propriile limite s.a.m.d., canalizan- ot iumet Lae nntare de care dispune ctre scopuri dezirabile. wt energille fel de elemente ar putea fi preluate din educatia we ae ae in invatamantul traditional sub forma curriculu- sat jnativa $i iat adresat elevilor cu ADHD, avand in vedere nevoia ni Tae de libertate pe care ei o resimt $i pe care alternativa ie propusa de K. Egan si $t. Popenici le-o poate oferi. — oo concluzie, putem aprecia c& terapia copiilor hiperactivi sicu cit de atentie este complexa gi de durata, implicand atat o dimensiune sre cit si una psihopedagogicd. Daca prima este Oarecum viroversatly terapia psihopedagogica cAstiga din ce in ce mai multi adepti inclusiv prin prisma faptului c& se poate aplica cu succes si in aml copiilor cu comportament opozitional. Rutina in organizarea pogramului obligatoriu, dar si libertatea copilului de a explora noul uilizandu-si surplusul de energie trebuie si fie coordonatele intre care sise desfasoare viata sa. De asemenea, este foarte important ca toti factorii cu rol educational s 4 Coopereze intre ei in vederea atingerii sbiectivului comun ~ sprijinirea copilului cu ADHD pentru ase integra icient in scoala siin societate. 1X3. Alte tulb urari de implicatii psiho- Patologice ‘omportament cu implicatii psiho: Ta patologicului atat din Punct - Sub acest ultim aspect, lul de actiuni materiale ? Tganism aflat intr-o situati Posibilitse: <2 Unt $i S& reduc la un nivel tea acestuia (C. Enachescu, 200 de vedere biologic, cat comportamentul uman desem- sau simbolice prin intermediul e tinde si-si realizeze propriile minim tensiunile care ameninta 5 p. 236). Potrivit acestei definitii, Un oy a ag ot 2a A dy od win iat, - ~ Scanned with CamScanner