Predicatul (Pr)

Este partea principală de propoziție care atribuie subiectului o acțiune, o

însușire sau o stare; deci cu ajutorul predicatului se spune ceva despre subiect.
Intrând în raport de inerenţă cu subiectul, predicatul face o comunicare despre
conţinutul semantic al acestuia.

Predicatul exprimat prin verbe impersonale (plouă, ninge, se înserează

etc.), prin adverbe predicative, care nu sunt compatibile cu un subiect la
nivelul propoziţiei, şi prin interjecţii, nu admite o astfel de definiţie.

CLASIFICAREA PREDICATELOR
Predicatul verbal
Predicatul nominal
Predicatul nonverbal (adverbial, interjecțional)
 PREDICATUL VERBAL
Atribuie subiectului o acțiune sau o stare, arată ce face subiectul.
EXPRIMAREA PREDICATULUI VERBAL
 Predicatul
verbal

Simplu Compus

Predicatul are o structură simplă, în cazul în care conţine un singur verb

noţional însoţit de unul sau mai multe verbe nenoţionale (verb auxiliar – au
cântat, vor cânta, ar fi cântat) şi o structură compusă, dacă se constituie din
două verbe care transmit o singură informaţie semantică modalizată: verbul de
bază transmite o informaţie semantică mai importantă, în timp ce verbul
semiauxiliar de mod sau aspect transmite o informaţie semantică neautonomă.
- semiauxiliare de mod (a putea, a avea, a trebui): poate citi, are de citit,
(cartea) trebuie citită;
-semiauxiliare de aspect (indică începutul, continuarea sau sfârşitul acţiunii):
a se apuca, a se pune pe... (s-a apucat de citit).
 PREDICATUL NOMINAL
Predicatul nominal este o specie a predicatului care se distinge prin trăsăturile
proprii de structură şi prin natura morfologică eterogenă a elementelor
componente:
(1) structura sa este duală;
(2) este alcătuită din două elemente diferite ca valoare morfologică: a) un
element verbal – verbul copulativ şi b) un element nominal – numele
predicativ.

Lucrarea aceasta este o încercare. Lucrarea aceasta reprezintă o încercare.