VECERNIA Slujba Vecemici este de doua feluri: a) Vecernia sirbatorilor (Vecernia cu vohod) si b) Vecernia zilelor de rand (Vecernia fara vohod). Trebuie si observim ci Vecernie cu vohod au duminicile, precum $i sirbatorile cu Polieleu si cele cu Priveghere (acestea din urma, la Vecernia mare). Duminicile si sirbétorile mai mari, in ajunul carora se face in manastiri Priveghere (adic& Vecemia si Litia, urmat& indata de Utrenie), au dou Vecernii: una mica si una mare. Vecernia mica se sivargeste numai in miinistiri, inainte de apusul soarelui, dupé Ceasul al noudlea. Dupii aceea, monahii iau cina, iar dupa apusul soarelui se reintore in biserica, pentru Priveghere (dac& nu se face Priveghere, nu se sivargeste nici Vecernia mica, ci numai cea mare). La bisericile de enorie insi Vecenia mica nu se face niciodata; de aceea nu ne vom cocupa aici de ea, ci vom trece direct Ia Vecernia propriu-zisi (Vecemnia mare sau Vecernia cu vohod) . {in descrierea randuielii slujbei — atat la Vecernie cat si la celelalte slujbe — vom avea in vedere situagia de fapt de la majoritatea bisericilor de enorie, unde preotul slujeste singur, fara diacon. a) Randuiala Ve cer nici sarbatorilor, sivargiti de un singur preot, firk diacon. Preotul, purtind epitrahil, deschide dvera (perdeaua usilor Imparatesti) si da binecuvéntarea mica (Binecuvntat este Dumnezeul nostru...), stind in fata Sfintei Mese gi inchinndu-se. CAntareful (in manastiri, cel mai mare, daca este de faya) rispunde: Amin. Veniti si ne inchindm... si citeste, cu glas lin, Psalmul 103 («Binecuvinteazi, suflete al meu, pe Domnul...»). Dac& nu s-a citit inainte Ceasul al noudilea, cantaretul rosteste rugaciunile introductive: Amin, Slavi Tie, Dumnezeul nostru.... impirate cerese.... Sfinte Dumnezeule..., Preasfanti Treime..., Tatil nostru... Preotul, din Altar: CA a Ta este imparafia... Cantareful: Amin. Doamne, miluieste (de 12 ori), Slava..., $i acum..., Venifi si ne inchinam... si citeste Psalmul 103. in acest timp, preotul isi ia Liturghierul in mana sténga, iese pe usa dinspre miazdnoapte si vine inaintea Usilor Imparatesti; aici, stand cu faja spre Altar, se inchind de trei ori, igi descoper’ capul (dac& poarta culion) si citeste, in taind, cele sapte rugaciuni numite ale luminilor sau ale Vecerniei. Dupa ce se termina citirea Psalmului 103, preotul rimane in fafa sfintelor usi, igi acoperd capul (daca poarti culion), se inchind la Aliluia... si rosteste Ectenia mare (Cu pace Domnului si ne rugim), inchinandu-se la fiecare cerere (atunci cand rosteste cuvintele: Domnului si ne rugim). La sfairsitul Eeteniei se inchind la Ecfonis (Ca Tie se cuvine toata slava...) si intra in Sfantul Altar, pe usa dinspre miaziizi [in manastiri, monahul randuit raspunde: Amin. Si incepe a citi Catisma de rind din Psaltire, pe analogul asezat in mijlocul bisericii. Citirea Catismei se imparte in trei stiri, iar simbati seara, cind se citeste Catisma 1, se pune Ectenie micd dupa fiecare stare.] La bisericile de enorie, atat simbata seara cét si in ajunul sirbatorilor din cursul siptiménii (Praznice si Sfinfi), se canta Fericit barbatul.... adica stihurile alese din prima stare a Catismei inti, care sunt insemnate in Psaltire prin cruce sau culoare rosie (sau asa cum le gisim, de exemplu, la inceputul Vecernierului muzical). Dupé Catisma (sau dupa «Fericit barbatul...»), preotul zice Ectenia mica(cu Ecfonisul: Ca a Ta este stipanirea...). La strand se cnt apoi Doamne, strigat-am..., pe glasul primei Stihiri. in timp ce la strani se cAnti SA se indrepteze rugiciunea mea ca timdia inaintea Ta..., preotul incepe cidirea, ficdnd cAdire mare (vezi Anexa 1). La strana, se cdnta stihurile: Pune, Doamne, paz gurii mele... (versete din Psalmii 140, 141, 129 si 116), La ultimele stihuri se atageazA Stihirile. Sambata seara, la Doamne, strigat- Amun Se cAnti zece Stihiri, de la Octoih si de la Minei, astfel: a) Dacd Sfantul din ziua respectiva de la Minei are numai trei Stihiri, fara alta indicajie,atunci se céntd intai toate cele sapte Stihiri ale invierii din Octoih (sau Catavasier), pe glasul de rind, incepandu-le cu stihul Scoate din temnifa sufletul meu..., apoi cele trei Stihiri de la Minei; b) Daca la Minei avem trei Stihiri, dar cu indicayia: «pe sasen, atunci se cént& de la Octoih numai primele sase Stihiri, iar de la Minei se cdnta patru; ¢) Daca la Minei avem doi Sfinti si sase Stihiri ori Sffnt cu Priveghere sau cu Polieleu, atunci se canta de la Octoih numai primele patru Stihiri, iar de la Minei toate cele sase; La celelalte sarbatori, care nu cad duminica, Stihirile se cnt numai de la Minei, unde se aratd atét numarul Stihirilor care urmeazi si se cante (de obicei sase sau opt, iar la unele sarbatori Impardtesti chiar zece), cat si glasul pe care se vor cdnta. Daca Stihirile se cént& pe mai multe glasuri, Doamne, strigat-am..., se va cénta pe glasul primelor stihiri. Cand la strand se cénti stihul Ca s-a intirit mila Lui peste noi..., stih care precede ultima Stihird, (cea dinainte de Slava...), preotul isi descoperd capul si imbraca felonul (sfita) Stihira de la Slava... se pune totdeauna de la Minei (daca are), iar la $i acum..., sdmbata seara se cnt a Nascitoarei de Dumnezeu — a Invierii, numit’ Dogmatica glasului de rand, din Octoih (sau Catavasier); daca la Minei nu are Slava..., atunci se canti: Slava... $i acum..., dogmatica glasului de rand. La sarbatorile din cursul saptimanii se cénti dup& cum araté Minejul la locul respectiv. Cand la strana incepe si se cfnte stihira de la Slava..., preotul deschide Sfintele Usi, ficind o usoara plecdciune spre credinciosi si face Vohodul cu cddelnita astfel: se inchina de trei ori in fafa Sfintei Mese, primeste cidelnita si ocoleste Sfainta Mas& pe partea dreaptd, apoi iese pe usa dinspre miaznoapte, mergdndu-i inainte un purtator de lumina (sau chiar doi, daca sunt). Acesta, dupa ce ocoleste prin mijlocul bisericii, merge printre sfesnicele imparatesti si rimne inaintea icoanei imparatesti a Mantuitorului (cu fafa spre miazZnoapte) pand la intrarea preotului in Altar; iar preotul, ajungénd in mijlocul naosului (sub policandru), sti cu faja spre risirit, trece cédelnifa in ména stinga si, plecdndu-si capul, zice in taind rugiciunea intrarii: Seara si dimineata si la amiazi... (inchinandu-se la Ecfonisul rugdciuni, zis tot in tain). Apoi binecuvinteaza intrarea, ficnd semnul Sfintei Cruci spre risirit si zicdnd incetisor: Binecuvantati este intrarea Sfintilor Tai, Doamne, totdeaun: etc. Apoi_ binecuvinteazA timéia, merge pe solee si face c A dire a, astfel: cddeste intai icoanele imparatesti si pe cele laterale ale catapetesmei, dupa randuiala, apoi, revenind in mijlocul bisericii, cddeste de acolo: tetrapodul cu icoana, icoana Maicii Domnului (Axionita), jetul (tronul) arhierese, spre miazizi (strana dreapta), spre miazinoapte (strana sting’), apoi spre apus (spre credinciosii din biserica), dupa care cideste de trei ori spre rasarit, apoi tronul arhieresc, tetrapodul, Axionifa si doar icoanele imparitesti ale Mantuitorului si Maicii Domnului, dupa care se opreste pe solee, in faja Usilor Imparatesti, pana cnd la strani se termina de cntat Stihira de la $i acum.... Atunci preotul cadeste crucig spre Sfiintul Altar, rostind: Infelepciune! Drepti! Raménnd pe loc, preotul incepe si canta impreuni cu cntiretii si credinciosii, imn ul: Lumini lind..., cddind spre risarit de trei ori la cuvintele ~«liudim pe Tatil, pe Fiul si pe Sfintul Duh, Dumnezeu... La sfirsitul eéntirii intra in Sfantul Altar, prin Usile Imparatesti, continuand cadirea in faja Sfintei Mese, catre Proscomidiar $i catre scaunul (tronul) cel de sus, ca de obicei. Cand e slujba in sobor, im nu] Lumina lind... este cdntat de soborul slujitorilor. Dupa aceasta, preotul, dand cddelnita, face o inchiniciune spre Sfainta Masa si merge in spatele ei, face o plecdciune spre scaunul cel de sus si se pozitioneaz4 in colful de risarit- miazizi a Sfintei Mese, cu fata spre credinciosi si zice: Si lu&m au Pace tuturor! Cantaireful: $i duhului tu, Preotul: infelepciune! Sa luim aminte! La strana se canta Prochimenul zilei siptiménale cu stihurile respective, care se gasesc in Ceaslov sau in Octoihul mic. Sambata seara se cdnti de cinci ori: Domnul a ‘imparatit...'. * Acolo unde sunt doi cAntareti sau doua strane, Prochimenul se cnt alternativ. De asemenea, daca preotul doreste, i poate cdnta el (sau soborul) alternativ cu strana, ZzLa sarbatorile Sfintilor si a Praznicele mari, care au Paremii (citiri din cdrjile Sfintei Scripturi, indeosebi din Vechiul Testament), indati dupi Prochimen urmeaza citirea Paremiilor, de pe analogul asezat din vreme in mijlocul bisericii. In perioada Octoihului, Paremiile sunt de obicei trei si se citesc astfel: Preotul, stind in latura de rasirit a Sfintei Mese: infelepeiune! Céntaretul: De la... (titlul carfii) .citire. Preotul: Si lum aminte!, iar cAntire{ul (cititorul) citeste Paremia respectiva (asa se face la inceputul fiecarei paremii). in timpul citirii Paremiilor, preotul riméne in latura de rasdrit a Sfintei Mese, unde poate sta si jos (pe un scaun lateral), iar credinciosii pot sedea in strane. La sfarsitul Paremiilor (sau indaté dup& Prochimen, cénd nu sunt Paremii), preotul inchide Usile Imparatesti, apoi rosteste, din Altar, Ecteniaintre ita (Sa zicem tofi, din tot sufletul si din tot cugetul nostru..., cu Ecfonisul: Ci milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti. Dup& aceasta, cAntirejul (la mindstiri, cel mai mare) citeste rugaciunea: invredniceste-ne, Doamne, in seara aceasta..., dupa care preotul rosteste, din Altar, Ectenia cererilor (Sa plinim rugiciunea noastra cea de seara..., cu Ecfonisul: Ca bun gi jubitor de oameni Dumnezeu esti...). Dup’ Ecfonisul acestei Ectenii, preotul se intoaree cu fafa spre credinciosi si fi binecuvinteaza, zicdnd: Pace tuturor! Se intoarce din nou cu fata spre risirit si zice: Capetele noastre Domnului sa le pleedm! Si, in timp ce la strand se cfnta, rar: Tie, Doamne!, preotul citeste in tain, cu capul descoperit si plecat, rugiciunea plec&rii capetelor (Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai plecat cerurile...), pe care o incheie, cu voce tare, cu Ecfonisul: Fie stipAnirea Impiratiei Tale binecuvantata si preaslavita.. Daca se face L it ie, se cAnt& acum Stihirile Litiei (vezi mai departe la rnduiala Litiei); daca se face numai Vecernia, la strand se cint& acum $¢ih 0 ava, cu Stihirile si stihurile ei? astfel: ‘Sambata seara se cAnt& Stihirile Stihoavnei glasului de rand de la Octoih, in numar de patru (prima fari stih, celelalte trei cu stihurile respective, precum se arat& in Catavasierul practic, ori in Octoihul mare si in Vecernier); apoi Slava..., a Sfantului zilei, de la Minei, daca are, $i acum... a Nascatoarei de Dumnezeu ~ a Invierii, din Octoih, de la glasul pe care s-a céntat Slava... a Sfantului; iar, dac& la Minei nu are Slava..., atunci se canta Slava... $i acum..., a Nascitoarei, din Octoih, de la glasul de rand. La sirbatorile din cursul saptamanii, Stihirile Stihoavnei sunt in numér de trei gi se cant toate de la Minei, pe glasul ardtat acolo (prima fara stih, a doua gi a treia cu stihurile scrise in Minei); apoi Slavd..., a Sfantului din Minei, $i acum..., a Nasctoarei ori a Praznicului, cum se arati in Minei, Sfarsindu-se cAntarea Stihoavnei, cdntareful (in méndstiri, cel mai mare) rosteste, indat, rugaciunea: Acum slobozeste..., apoi Sfinte Dumnezeule... si celelalte rugaciuni incepatoare. Dupa Tatil nostru..., si Ecfonisul preotului (Ca a Ta este imparitia...), la strand se cinti Tro parele, asttel: Sambat seara se cAnti intéi Troparul invierii, al glasului de rind din Octoih, Slavi..., Troparul Sfiintului zilei, de la Minei, $i acum..., Troparul Nasctoarei ~ al invierii, de la glasul pe care s-a céntat Troparul Sfintului. Cénd la Minei sunt doi Sfingi si au Tropare deosebite, atunci, dup’ Troparul invierii, se cnt primul Tropar de la Minei, urmat de Slavi..., al doilea Tropar de la Minei, apoi $i acum..., Troparul Nascatoarei — al invierii, din Cctoih, de la glasul pe care s-a cdntat al doilea Tropar de la Minei. La s&rbatorile din celelalte zile se cinti Troparele aga cum se arati la Minei: la sirbatorile Sfinjilor: Troparul Sfaintului respectiv, Slava... $i acum..., al Nascdtoarei — al invierii, pe glasul Troparului Sfntului. La Praznicele imparatesti si ale Maicii Domnului se ‘cnt numai Troparul respectiv, o data, Dac& se face Litie cu binecuvdntarea painilor, ‘Troparele se pun altfel, cum se va arta la Randuiala Litie.Dupa Tropare, preotul deschide Usile imparitesti, zicdnd: fnfelepeiume! Cantarejul rispunde: Binecuvinteazal!, iar preotul, din fata Usilor Imparatesti si cu fata spre credinciosi, face Otpustul (sau Apolisul) mare, astfel: Plecdndu-se spre icoana Mantuitorului si inchindindu-se, zice: Cel ce este binecuvantat, Hristos Dumnezeul nostru, totdeauna... CAntirejul (in mandstiri, cel mai mare): Amin, intireste, Dumnezeule, sfinta si dreapta credingi a dreptslivitorilor crestini, iar Sfinta rica Ta o pazeste in veacul veacului. Preotul, plecdndu-se si inchindndu-se spre icoana Maicii Domnului, zice: Preasfanti Niseiitoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! Cantaretul: Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii Preotul, plecdndu-se si inchindndu-se spre icoana Méntuitorului, zice: Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, nidejdea noastra, slava Tie! Cantaretul: Slava... $i acum, Doamne, miluieste (de 3 ori), Parinte, binecuvinteaza! Preotul, simbatai seara, zice: Cel ce a inviat din morfi, Hristos, adevaratul nostru Dumnezeu (se pleacd si se inchina spre icoana Méntuitorului), pentru rugiciunile Preacuratei Sale Maici (se pleaca si se inchina spre icoana Maicii Domnului), ale Sfintilor, stivifilor si intru tot Kiudatilor Apostoli, ale Sfantului (N, al cdrui hram il poarta biserica), ale Sfantului (N), a cirui pomenire o sivarsim, ale Sfintilor si Dreptilor dumnezeiesti Parinfi Ioachim si Ana si pentru ale tuturor Sfinfilor, si ne miluiased si si ne miintuiased pe noi, ea un bun si iubitor de oameni. fn ajunul s&rbatorilor care cad in alte zile, formula de Otpust va urma indicatiile din invajatura despre Otpusturi (sau Apolise) din Liturghier. Praznicele imparatesti au formulele lor de Otpust, pe care le gasim in Liturghier. Dup& Otpust, preotul se intoarce cu faja spre risirit si inchinandu-se spre icoana Mantuitorului, zice: Pentru rugiciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne_Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi! Céntire{ul: Amin. Preotul intra in Sfantul Altar, inchide Usile Impiratesti si dvera, dezbraca sfintele vesminte si — dac& are timp —citeste acum Randuiala Sfintei Impartasiri, in vederea pregatirit pentru slujba Sfintei Liturghii de a doua zi. in practic, dupa otpust, preotul, purténd epitrahil, miruieste credinciosii la iconostas. Daca dupa Vecemie urmeazi Pavecernita sau Acatistul, atunci, dupa Otpustul Vecerniei preotul nu zice: Pentru rugiciunile..., ci riméne pe sole si, intorcdndu-se cu fafa spre isirit, di binecuvéntarea mie pentru inceputul slujbei urmatoare.