Elasticitatea ofertei.

Pretul unui bun creste de la 1000 u.m. la 1100 u.m. Acest fapt determină cresterea cantitătii oferite
cu 20%. Ce fel de ofertă există pe piata acestui bun?

Dacă pretul unui bun creste de la 1000 u.m. la 1100 u.m. putem calcula modificarea procentuală a prețului
( %P )

P P1  P0 1100  1000 100

%P      0,1  10%
P0 P0 1000 1000
Acest fapt determină cresterea cantitătii oferite cu 20%. Adică %Q  20%

Putem calcula coeficientul de elasticitate al ofertei la preţ: Eo/p

%Q 20 % 0,2
Eo/p     2 >1 rezultă că oferta pentru bunul respectiv este elastică (la o modificare cu
%P 10 % 0,1
10% a pretului, cantitatea oferită creste cu mai mult de 10%, mai precis, creste cu 20%).
Oferta elastica: %Q > %P

Elasticitatea cererii și ofertei.

Când pretul unui bun este de 5000 u.m., cantitatea ceruta din acest bun este de 100 de bucati pe
saptamana, iar cererea se satisface in proportie de 90%. Coeficientul de elasticitate al cererii este 1.9,
iar cel al ofertei este 2. Care va fi ponderea cantitatii tranzacționate in raport cu cea oferita pe piata,
daca pretul creste cu 10%?

P0 = 5000. La acest pret cantitatea ceruta este de 100 buc, iar „cererea este satisfacută în proportie de 90%”
înseamnă: cantitatea oferită la acest pret reprezintă 90% din cantitatea cerută, cu alte cuvinte, la pretul de
5000 se cer 100 de bucati, dar ofertantii nu vor sa vandă la acest pret mai mult de 90 buc, astfel că cererea
este satisfăcută doar în proportie de 90%.

Avem: P0 = 5000; Q0 oferită =90; Q0 cerută=100

 %Q
Eo/p   2 (coeficientul de elasticitate al ofertei în raport cu pretul)
%P
%Q
Ec/p = - = 1,9 (coeficientul de elasticitate al cererii în raport cu pretul)
%P

Dacă pretul creste cu 10%  %P =10%

Rezultă că P1=P0+P0*10% = 5000+5000*0,1=5500

Astfel:
1. Cantitatea oferita
%Q %Q
2  2  %Q  2 * 0,1  %Q  0,2  20% cantitatea oferită creste cu 20%
%P 10%
Q0 oferită =90
OQ Q1  Q0
%Q =20%    20 %  Q1  90  90 * 0,2  Q1  108 cantitatea oferita, la un pret mai
Q0 Q0
mare cu 10%, creste la 108 buc.

2. Cantitatea cerută
Q0 cerută =100
%Q
Ec/p = - =1,9
%P
Q
Q Q  Q0
  0  1,9   1  1,9 * 0,1  Q1  100  100 * 0,19  Q1  100  19  81
10 % Q0

Astfel: la un pret cu 10% mai mare, adică la pretul de 5500, cantitatea oferita = 108 buc., iar cantitatea
cerută = 81 buc. (la acest pret se cere mai putin decât se ofera, rezultă că se tranzacționează cât se cere –
adică 81 buc)

Ponderea cantitătii tranzacționate în raport cu cea oferită pe piată: se calculeaza ca raport între cantitatea
81
tranzacționată si cea oferită =  0,75  75 % - ponderea cantitătii vandute in raport cu cea oferită este
108
de 75%
 Echilibrul pietei. Intervenția Guvernului prin impunerea unor prețuri
minime/maxime

1. Pe o piață concurențială, funcția cererii este Qc=100-10P, iar funcția ofertei este Qo= -20+5P, unde
Q este cantitatea, iar P este prețul.
a) determinați cantitatea si prețul de echilibru. Reprezentati grafic.
b) dacă guvernul impune un preţ P=5 u.m., determinati daca pretul impus este minim sau maxim si
daca pe piaţă apare un deficit / exces de cerere/ ofertă
c) dacă guvernul impune un preţ P=9 u.m., determinati daca pretul impus este minim sau maxim si
daca pe piaţă apare un deficit / exces de cerere/ ofertă

Rezolvare:
a) la echilibru Cererea = Oferta → egalăm cele 2 functii: Qc = Qo → 100-10P = -20+5P → 15P = 120 →
prețul de echilibru Pe=8 u.m.
Pentru a afla cantitatea de echilibru, inlocuim P in una dintre cele 2 functii
Qc=100-10P → Q = 100 -10*8 → cantitatea de echilibru Qe = 20
Reprezentarea grafică a Cererii
Qc=100-10P
Daca P=0 → Qc = 100
Daca Qc=0 → P = 10
Reprezentarea grafică a Ofertei
Qo= -20+5P
Daca Qo=0 → P = 4
P = 5 → Qo=5 samd

P Oferta
Exces de ofertă

Exces de cerere

Cerere

Q Fig. 1
Pentru rezolvarea subpunctelor b) și c) vă reamintesc:
Guvernele pot interveni asupra preţurilor pieţei fie în mod direct, prin controlul preţurilor, fie
indirect, prin măsuri care să afecteze comportamentul producătorilor şi consumatorilor.
Intervenţia directă a statului se face prin stabilirea unor niveluri maxime sau minime de preţ. Dacă
statul fixează un nivel maxim al preţului, sub preţul de echilibru, cantitatea cerută crește, iar cea oferită
scade. Aşa cum puteţi observa din graficul de mai jos, pe piaţă apare o penurie de bunuri (deficit de ofertă
sau un exces de cerere):

P Oferta

P*

Pmax Cererea
0 Q
Q’ Exces de cerere
Fig 2. Efectul unui preţ maxim asupra echilibrului pieței

Preţurile minime, mai mari decât cel de echilibru, se practică în scopul declarat al statului de
asigura un venit mai mare anumitor ofertanți. În acest caz, producătorii vor fi tentaţi să ofere o cantitate
mai mare, după cum relevă şi graficul următor:

P Exces de ofertă

Pmin Oferta

P*
Cererea

0 Q
Fig 3. Efectul unui preţ minim asupra echilibrului pieței
Pe piață apare un surplus de ofertă (sau un deficit de cerere).
b) Impunerea de către guvern a unui pret mai mic decat pretul de echilibru → pret maxim (plafon)
La noul Pmax = 5 → Qc = 100-10*5 = 50
Qo = -20 +5*5 = 5
(am înlocuit P=5 în functiile cererii si ofertei)

Apare un exces de cerere = 45 (=50-5) – a se vedea pe grafic (fig. 1)

c) Impunerea de către guvern a unui pret mai mare decat pretul de echilibru→ pret minim (preț prag)
La noul Pmin = 9 → Qc = 100-10*9 = 10
Qo = -20 +5*9 = 25
Apare un exces de oferta = 15 (=25-10) - a se vedea pe grafic (fig. 1)
(am înlocuit P=9 în functiile cererii si ofertei)

Echilibrul pietei. Intervenția Guvernului prin impunerea unei

taxe
Cazul I - când consumatorii suporta povara unei taxe într-o mai mare măsură față de producători,
deoarece cererea e mai inelastică în raport de preț, prin comparație cu oferta

1. Considerăm că funcțiile cererii și ofertei pe piața unui bun sunt Qc = 200-10P și Qo = -100+20P.
Guvernul decide să impună o taxă de 3 u.m. pentru fiecare unitate vândută. Determinați cum se
distribuie povara taxei între consumatori si producători.

Pentru a determina cum se distribuie povara taxei între consumatori si producători trebuie să parcurgem
următoarele etape:
1. Calculăm prețul de echilibru pe piață (Pe) și cantitatea de echilibru (Qe) înainte de intervenția guvernului
Qc = Qo ↔ 200-10P = -100+20P → Pe = 10 și Qe = 100
2. Calculăm prețul plătit de consumatori (Pc) și prețul încasat de producători (Po) după impunerea taxei,
precum și cantitatea corespunzătoare acestor prețuri (Q1), cunoscând că Pc = Po + taxa
Pc = Po + 3 → Qc = Qo → 200-10Pc = -100+20Po → 200-10 (Po+3) = -100+20Po → 200-10Po - 30 = -
100+20Po → 270 = 30Po → Po = 9
Dacă Po = 9 → Pc = Po + 3 → Pc =12
Po = 9 → Qo = -100+20*9 → Qo = 80
Pc =12 → Qc = 200-10*12 → Qc = 80
Observăm că producătorii suportă o treime din valoarea taxei, iar consumatorii două treimi.
Totodată, coeficientul din fața prețului din cele două funcții ale cererii și ofertei (Qc = 200-10P și Qo = -
100+20P) indică o elasticitate mai ridicată a ofertei la modificarea prețului, față de cerere.

Povara unei taxei este suportată într-o mai mare măsură de categoria cu o elasticitate (sensibilitate)
mai scăzută la modificarea prețului - în acest caz cumpărătorii. Mai mult, se va tranzacționa și o
cantitate mai mică pe piață.

Cazul II - când producătorii suporta povara unei taxe într-o mai mare măsură față de consumatori,
deoarece oferta e mai inelastică în raport de preț, prin comparație cu cererea
2. Considerăm că funcțiile cererii și ofertei pe piața unui bun sunt Qc = 100-10P și Qo = -20+5P.
Guvernul decide să impună o taxă de 3 u.m. pentru fiecare unitate vândută. Determinați cum se
distribuie povara taxei între consumatori si producători.

1. Calculăm prețul de echilibru pe piață (Pe) și cantitatea de echilibru (Qe) înainte de intervenția guvernului
Qc = Qo → 100-10P = -20+5P → 15P = 120 → prețul de echilibru Pe=8 u.m. Qe = 20
2. Calculăm prețul plătit de consumatori (Pc) și prețul încasat de producători (Po) după impunerea taxei,
precum și cantitatea corespunzătoare acestor prețuri (Q1), cunoscând că Pc = Po + taxa
Pc = Po + 3 → Qc = Qo → 100-10Pc = -20+5Po → 100-10 (Po+3) = -20+5Po → 90 = 15Po → Po = 6
Dacă Po = 6 → Pc = Po + 3 → Pc =9
Po = 6 → Qo = -20+5*6 → Qo = 10
Pc =9 → Qc = 100-10*9 → Qc = 10
Observăm că producătorii suportă două treimi din valoarea taxei, iar consumatorii o treime.
Totodată, coeficientul din fața prețului din cele două funcții ale cererii și ofertei (Qc = 100-10P și Qo = -
20+5P) indică o elasticitate mai ridicată a cererii la modificarea prețului, față de ofertă.

Povara unei taxei este suportată într-o mai mare măsură de categoria cu o elasticitate (sensibilitate)
mai scăzută la modificarea prețului - în acest caz producătorii.