Digestia la animale

- este prelucrarea hranei, mecanic, fizic şi, mai ales, chimic prin hidroliză
(descompunere în care la fiecare legătură se adaugă o moleculă de apă).
- momentul culminant este absorbţia.
- digestia este:
- intracelulară - la protozoare , spongieri, celenterate
- particulele nutritive sunt înglobate prin fago / pinocitoză
în vacuole digestive cu lizozomi şi începe hidroliza
- particulele rezultate sunt absorbite în citoplasmă,
iar resturile expulzate de vacuole pulsatile
- la animalele superioare nu are rol de hrănire ci de
remaniere structurală
ex - în metamorfoză se distrug ţesuturile la omizi, coada la mormoloc
- se reciclează materialul distrus pt construcţia noilor structuri
- este mecanism de imunitate
- extracelulară - se face în tubul digestiv, cu ajutorul enzimelor produse de
glande digestive (sucurile digestive = enzime + mucus + apă + ioni)
- glandele sunt - microscopice - din pereţii stomacului, intestinului
- macroscopice - vecine tubului, comunicare prin canale
- aparatul digestiv are tub digestiv şi glande anexe
- peretele digestiv are 4 straturi:
* mucoasă – epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat în cavitatea bucală,
faringe, esofag
* submucoasă – ţesut conjunctiv lax, cu vase, nervi, glande,
* musculară - striată până în 1/3 medie a esofagului, netedă în rest, tunica
- cu fibre longitudinale (ext) şi circulare (int)
- cu sfinctere - netede: esofagian, cardial, piloric, Oddi, ileocecal, anal intern
- striat : anal extern
* externă - laxă în jurul faringelui esofagului şi rectului
- densă în rest = peritoneul
Cavitatea bucală
- e segment de recepţie la mamifere, cu vestibul şi cavitate propriu-zisă
- are dinţi - în alveole / la alte vertebrate sunt sudaţi pe maxilar
- mai mobili, deci mai eficienţi
- diferenţiaţi după sarcinile mecanice :
- incisivii taie prin forfecare / la rozătoare cresc continuu
- caninii sfâşie / la carnivore - trec unul pe lângă altul
- reţin prada
- premolarii şi molarii mărunţesc
la rozătoare şi erbivore au zimţi şi funcţionează prin pilire
la carnivore au creste înalte şi funcţionează prin forfecare
la omnivore – om, porc – au relief rotunjit, strivesc
- sunt de lapte şi definitivi la mamifere
- au şi rol de apărare
- limba - este muşchi cu mişcări variate pt - prinderea hranei la rumegătoare
- masticaţie şi deglutiţie
- e organ de simţ pt tact, gust, temperatură, durere
- mărunţirea cu ajutorul limbii şi dinţilor e superficială la carnivore şi
temeinică la ierbivore

Faringele are - muşchi striat cu rol in deglutiţie

- are etajele: nasofaringe, bucofaringe, laringofaringe
Esofagul este tub flexibil între faringe şi stomac
Stomacul
- este vecin diafragmului
- are dimensiuni corespunzătoare regimului alimentar:
mare la fitofage / ierbivore (hrana cu puţine nutrimente) şi prădătoare (care
găsesc hrana ocazional)
mai mic la omnivore, ce au hrana la indemână
- este unicameral la majoritatea speciilor şi tetracameral la rumegătoare

- sucul gastric conţine apă, mucus, ioni, acid clorhidric, enzime: pepsina,
labfermentul, lipaza....
- rumegătoarele - înghit hrana intreagă, care ajunge in ierbarul cu bacterii
simbionte care descompun peretele celulozic
- în ciur se formează mici cocoloaşe care revin in gură pt
mestecare
- reînghiţită, hrana ajunge în foios, apoi cheag (stomacul propriu zis)
- surplusul de bacterii este digerat de animal
- pot utiliza celuloza, deşi nu au enzime pt celuloză (cu ajut. bacteriilor)
- stomacul are ca principală funcţie depozitarea hranei şi evacuarea ei lentă şi
fracţionată
- principala transformare chimică din stomac este hidroliza parţială a proteinelor
Intestinul subţire: cu duoden, jejun, ileon
- are traseu sinuos în cavitatea abdominală
- prima porţiune (duoden)este ancorată de organele vecine,
- restul (jejun + ileon) este liber şi are numeroase anse
- lungimea diferă după regimul de hrană: scurt la carnivore, mediu la omnivore,
lung la ierbivore (vezi dimensiunile din
desen!)
- cea mai importantă structură este mucoasa, cu structură pliată
- cu trei tipuri de pliuri ale mucoasei: mari = valvule conivente,
mici = vilozităţi intestinale (0,5-1 mm înălţime,
 cu reţea bogată de capilare de sânge şi vas limfatic central),
- la polul apical al celulelor intestinale sunt microvilozităţi cu rol în absorbţie
- mucoasa are în profunzime glande microscopice care produc suc intestinal
Intestinul gros cu cecum, colon, rect
- la trecerea din intestinul subţire în cel gros se află un sfincter şi o valvulă =>
circulaţie unidirecţională
- cecumul se află sub valvulă, foarte voluminos la cal şi iepure
- la iepure cecumul are bacterii simbionte ce digeră celuloza
- datorită bacteriilor din cecum, iepurele reintroduce in circuitul digestiv materialul
prelucrat de bacterii, ca şi rumegătoarele
- la om, cecumul este redus şi are o prelungire – apendicele vermiform
- colonul - începe deasupra valvulei – partea cea mai lungă,
- cu segmentele – ascendent, transvers, descendent, sigmoid
- rectul se află în apropierea anusului = o porţiune mai bogată în fibre musculare
ce prepară materialele nedigerate pt eliminare
- intestinele sunt ancorate de peretele abdominal prin pliuri subţiri de peritoneu
(“prapor”), cu vase de sânge
Ficatul
- este în dreapta stomacului, sub diafragm, unul din cele mai mari organe
- are hilul pe faţa opusă diafragmului
- are parenchim cu lobi, segmente, lobuli
- are vascularizaţie dublă - funcţională - vena portă aduce sânge de la intestin,
pancreas, splină pentru prelucrarea nutrimentelor
- nutritivă, cu nutrimente şi oxigen, de la inimă, prin artera hepatică,
pentru hrănirea ficatului
- cele 2 se unesc in centrul lobulilor
- roluri: multiple, printre care producerea bilei cu rol digestiv, care se acumulează
şi se concentrază în vezica biliară între mese, apoi ajunge în duoden în
timpul meselor

Pancreasul este glandă mixtă - exocrină

– produce sucul pancreatic;
este acinos ca şi glandele salivare
- endocrină – produce hormonii insulină şi glucagon,
din insulele Langerhans
La vertebrate
Ciclostomii
- nu au maxilare, au gura rotunda, cu dinţi cornoşi pe un disc oral
- gura funcţionează ca ventuză pt fizare de cadavre sau organisme vii
- limba funcţionează ca un piston şi hrana este suptă
- lipseşte stomacul
Peştii
- maxilarele permit prinderea hranei
- gura nu este delimitată de faringe
- la prădători cavitatea buco – faringiană are dinţi sudaţi cu oasele capului
- cei care se hrănesc cu plancton nu au dinţi
- nu au glande salivare
- răpitorii, care înghit hrana întreagă, au stomacul voluminos
Amfibienii
- au cavitate buco – faringiană largă
- unii au limba foarte mobilă – prind hrana
- intestinul gros se termină in cloacă
Reptilele
- au delimitată cavitatea cucală, nazală şi faringiană
- gura are diferite tipuri de dinţi la şerpi, şopârle, crocodili şi margini cornoase la
ţestoase
- mandibula este articulată încât permite înghiţirea unei prăzi voluminoase (la şerpi)
- la şerpi stomacul este extensibil
- există o mai netă diferenţiere între intestinul subţire şi cel gros, care se deschide
în cloacă
Păsări
- gura are cioc cornos adaptat la diferite moduri de hrănire
- esofagul are guşă ce stochează şi inmoaie hrana
- stomacul are 2 compartimente: glandular, ce produce suc gastric şi pipota
musculară, ce mărunţeşte hrana
- pipota este căptuşită de o membrană cornoasă şi are grăunţe de nisip
- la limita dintre intestinul subţire şi gros există 2 cecumuri cu bacterii simbionte
- intestinul gros este scurt şi se termină in cloacă