Codul civil al Republicii Moldova

N 1107-XV от 6.06.2002

Monitorul Oficial al R.Moldova N 82-86 din 22.06.2002

CARTEA INTII
DISPOZITII GENERALE

Titlul I
DISPOZITII COMUNE

Capitolul I
LEGISLATIA CIVILA

Articolul 1. Bazele legislaŃiei civile

(1) LegislaŃia civilă este întemeiată pe recunoaşterea egalităŃii participanŃilor la

raporturile reglementate de ea, inviolabilităŃii proprietăŃii, libertăŃii contractuale,
inadmisibilităŃii imixtiunii în afacerile private, necesităŃii de realizare liberă a
drepturilor civile, de garantare a restabilirii persoanei în drepturile în care a fost
lezată şi de apărare judiciară a lor.
(2) Persoanele fizice şi juridice sînt libere să stabilească pe bază de contract
drepturile şi obligaŃiile lor, orice alte condiŃii contractuale, dacă acestea nu
contravin legii.
(3) Drepturile civile pot fi limitate prin lege organică doar în temeiurile prevăzute
de ConstituŃia Republicii Moldova.

1. Scopul acestui articol este stabilirea unor principii în baza cărora urmează să fie
reglementate raporturile civile şi care urmează să ghideze persoanele care vor
interpreta şi aplica legislaŃia civilă. Deci în acest articol pe de o parte se instituie nişte
reguli pe care urmează să le respecte legiuitorul atît la elaborarea normele care
urmează din codul civil cît şi la adoptarea altor acte normative iar pe de altă parte se
instituie nişte principii în conformitate cu care trebuie să interpreteze legislaŃia civilă
inclusiv participanŃii la raporturile juridice civile.
2. Nerespectarea acestor principii însă nu va afecta însă valabilitatea legilor adoptate de
Parlament cu excepŃia cazurilor în care principiile respective sînt consfinŃite şi de
constituŃie (vezi spre exemplu principiul inviolabilităŃii proprietăŃii). Principiile
stabilite în acest articol vor juca un rol important în cazurile în care se vor soluŃiona
problemele privind aplicarea actelor normative subordonate legilor, care urmează să
fie adoptate în cazurile prevăzute de lege şi în conformitate cu prevederile acestora
(vezi comentariul la art. 3).
3. La alin. (1) au fost fixate în mod special şapte principii: a) recunoaşterea egalităŃii
participanŃilor la raporturile juridice civile. Prin egalitatea participanŃilor la raporturile
juridice civile trebuie de înŃeles faptul că în cadrul raporturilor juridice civile
participanŃii nu se află în raporturi de subordonare. Drepturile şi obligaŃiile
participanŃilor la raporturile juridice pot fi inegale; b) inviolabilitatea proprietăŃii.

1
 Acest principiu este deja fixat în ConstituŃia Republicii Moldova1 (vezi art. 46).
ImportanŃa acestuia însă poate servi drept justificare pentru această repetiŃie; c)
libertatea contractuală. Prin libertate contractuală trebuie de înŃeles dreptul
participanŃilor raporturilor juridice civile de a încheia liber contracte civile, atît
prevăzute de legislaŃie cît şi contracte neprevăzute de legislaŃie dar care nu sînt
prohibite de normele imperative, de a determina liber conŃinutul contractului sau de a-
i modifica conŃinutul acestuia precum şi dreptul de a desfiinŃa contractul în orice
moment. Nimeni nu poate fi obligat să închei contracte civile decît în cazurile expres
prevăzute de lege (vezi comentariul la art. 667); d) inadmisibilitatea imixtiunii în
afacerile private. Prin inadmisibilitatea imixtiunii în afacerile private trebuie de înŃeles
interdicŃia instituită pentru persoanele de drept privat şi persoanele de drept public de
interveni în afacerile private prin orice mijloace care nu sînt prevăzute în lege. Va
constitui imixtiune în afacerile private spre exemplu colectarea informaŃiilor despre
viaŃa familială a persoanei fără acordul acesteia în alte cazuri decît cele expres
prevăzute de lege. Chiar şi informaŃia colectată în ordinea prevăzută de lege poate fi
folosită doar în conformitate cu reguli speciale care să excludă folosirea acestei
informaŃii în alte scopuri decît cele pentru care a fost colectată sau în alte scopuri
prevăzute de lege. Acest principiu se bazează şi pe prevederile art. 28 – 30 ale
ConstituŃiei Republicii Moldova care stipulează că statul respectă şi ocroteşte viaŃa
familială şi privată şi principiile inviolabilităŃii domiciliului şi a secretului
corespondenŃei; e) necesităŃii de realizare liberă a drepturilor civile. Acest principiu
garantează persoanelor fizice şi juridice posibilitatea de a-şi exercita drepturile civile
în modul şi în condiŃiile care corespund cel mai bine intereselor acestora. În acelaşi
timp trebuie de avut în vedere că nu există o libertate absolută de exercitarea a
drepturilor civile. Titularii drepturilor civile trebuie să-şi exercite aceste drepturi cu
bună-credinŃă şi în conformitate cu prevederile legale, cu ordinea publică şi bunele
moravuri (vezi comentariul la art. 9); f) restabilirea persoanei în dreptul în care a fost
lezată. În conformitate cu această regulă în toate cazurile în care este posibil persoana
a căror drepturi au fost lezate trebuie să fie repusă în situaŃia anterioară, fapt care
constituie cea mai bună modalitatea de apărare a drepturilor civile. Titularul urmează
să fie repus în drepturi atît în cazul în care a pierdut dreptul (a pierdut posesia asupra
bunului) cît şi în cazul dreptul mai aparŃine titularului dar exercitarea acestuia este
imposibilă sau este îngreuiată (spre exemplu deteriorarea bunului). Mijloacele prin
care se asigură repunerea titularului în drepturi pot fi cele mai diverse şi vor depinde
atît de natura bunului cît şi de natura încălcării dreptului. Spre exemplu obligarea de a
dezminŃi informaŃiile care nu corespund realităŃii sau obligarea de a preda bunul
proprietarului. În cazurile în care restabilirea persoanei în drepturi nu este posibilă sau
nu este justificată Ńinînd cont atît de interesele creditorului cît şi a debitorului
drepturile persoanei vor fi apărate prin repararea prejudiciului. Trebuie de menŃionat
că prejudiciul care nu a fost reparat prin repunerea în drepturi urmează să fie reparat şi
în cazul repunerii titularului în dreptul lezat; g) apărarea judiciară a drepturilor. Acest
principiu constituŃional (vezi art. 20 al ConstituŃiei Republicii Moldova) garantează
tuturor persoanelor dreptul de a se adresa în instanŃele de judecată cu o cerere privind
apărarea drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege care au fost lezate de persoane
private sau de persoane oficiale. După cum a menŃionat Curtea ConstituŃională în
hotărîrea nr. 16 din 28 mai 19982 dreptul persoanei de a se adresa justiŃiei este o
„...condiŃie sine qua non a efectivităŃii drepturilor şi libertăŃilor sale”. Nu constituie o

1
Monitorul Oficial nr. 1 din 12 aug. 1994.
2
Monitorul Oficial nr. 56-59 din 25 iun. 1998, Art. 24.

2
 încălcare a principiului liberului acces la justiŃie stabilirea prin lege a condiŃiilor şi a
procedurii apărării judiciare a drepturilor.
4. Pornind de la importanŃa principiului libertăŃii contractului legiuitorul a consfinŃit o
dată în plus în alin. (2) că persoanele fizice şi juridice sînt libere să stabilească pe bază
de contract drepturile şi obligaŃiile lor. Drepturile şi obligaŃiile prevăzute de
contract trebuie să fie însă în concordanŃă cu normele imperative şi să nu fie contrare
ordinii publice, bunelor moravuri, precum şi a drepturilor şi intereselor ocrotite prin
lege ale terŃelor persoane. PărŃile unui contract sînt libere să stabilească prin contract
nu numai drepturi şi obligaŃii ci şi alte condiŃii. Spre exemplu modul de exercitarea a
acestor drepturi şi obligaŃii. Şi aceste condiŃii suplimentare însă trebuie să fie în
concordanŃă cu normele imperative şi să nu contravină drepturile şi intereselor
ocrotite prin lege ale terŃelor persoane. Spre exemplu părŃile nu pot stipula prin
contract exercitarea drepturilor sau executarea obligaŃiilor contrar regulilor cu privire
la buna-credinŃă şi diligenŃă (vezi comentariul la art. 513).
5. În scopul asigurării principiilor enumerate la alin. (1) şi a altor principii ale dreptului
civil legiuitorul a stipulat la alin. (3) că drepturile civile pot fi limitate doar prin lege
organică şi doar în temeiurile prevăzute de ConstituŃia Republicii Moldova. În
conformitate cu art. 54 alin. (2) al ConstituŃie exerciŃiul drepturilor şi libertăŃilor nu
poate fi supus altor restrîngeri decît cele prevăzute de lege, care corespund normelor
unanim recunoscute ale dreptului internaŃional şi care sînt necesare în interesele: a)
securităŃii naŃionale; b) integrităŃii teritoriale; c) bunăstării economice a Ńării; d)
ordinii publice sau au drept scop: a) prevenirea tulburărilor în masă şi a infracŃiunilor;
b) protejarea drepturilor, libertăŃilor şi demnităŃii altor persoane; c) împiedicarea
divulgării informaŃiilor confidenŃiale; d) garantarea autorităŃii şi imparŃialităŃii
justiŃiei. Limitarea drepturilor civile trebuie să fie proporŃională cu situaŃia care a
determinat-o (art. 54 alin. (4) al ConstituŃiei Republicii Moldova.

Articolul 2. Raporturile reglementate de legislaŃia civilă

(1) LegislaŃia civilă determină statutul juridic al participanŃilor la circuitul civil,

temeiurile apariŃiei dreptului de proprietate şi modul de exercitare a acestuia,
reglementează obligaŃiile contractuale şi de altă natură, alte raporturi
patrimoniale şi personale nepatrimoniale conexe lor.
(2) Raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de exploatare a
resurselor naturale şi de protecŃie a mediului înconjurător, ce corespund
prevederilor alin.(1), sînt reglementate de prezentul cod şi de alte legi.
(3) Raporturile privind realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăŃilor
fundamentale ale omului, a altor valori nepatrimoniale sînt reglementate de prezentul
cod şi de alte legi.
(4) Subiecte ale raporturilor juridice civile sînt persoanele fizice şi juridice, cele care
practică, precum şi cele care nu practică activitate de întreprinzător.

1. Scopul acestui articol este determinarea obiectului de reglementare a legislaŃie civil,

deci atît obiectul de reglementare a codului civil cît şi a altor legi civile. Deci în baza
alin. (1) putem face concluzia că codul civil este elaborat în baza conceptului unităŃii
dreptului privat. Acest fapt presupune că nu va exista divizarea dreptului privat în drept
civil şi drept comercial. Deci normele codului civil vor fi aplicate atît raporturilor dintre
persoane care acŃionează în scop lucrativ cît şi raporturilor dintre persoanele care nu
urmăresc acest scop. Această concluzie are la bază şi prevederile alin. (4) care

3
 stipulează că subiecte a raporturilor juridice civile sînt persoanele fizice şi juridice care
practică activitatea de întreprinzător cît şi cele care nu practică această activitate.
2. Alin. (1) prevede că legislaŃia civilă reglementează raporturile patrimoniale dintre
persoanele fizice şi juridice. Prin raporturi patrimoniale trebuie de înŃeles acel raport
social care datorită conŃinutului şi valorii economice poate fi evaluat pecuniar, adică în
bani. Drept exemplu poate servi raportul născut din contractul de leasing. În alin. (1)
sînt enumerate drept obiecte ale legislaŃiei civile cele mai des întîlnite raporturi
patrimoniale. LegislaŃia civilă reglementează însă şi alte raporturi patrimoniale. Chiar în
alin. (1) se stipulează că constituie obiect de reglementare a legislaŃiei civile şi alte
raporturi patrimoniale. Spre exemplu raporturile privind moştenirea sau privind
gestiunea de afaceri.
3. Pe lîngă raporturile patrimoniale legislaŃia civilă reglementează şi raporturile juridice
nepatrimoniale care mai sînt numite şi personal nepatrimoniale. Prin raport juridic
nepatrimonial trebuie să înŃelegem acel raport social care este lipsit de un conŃinut
economic, deci acel raport al cărui conŃinut nu poate fi evaluat pecuniar. Drept exemplu
poate servi raportul care are în conŃinutul său dreptul de autor al unei opere literare.
4. În alin. (1) se stabileşte că legislaŃia civilă reglementează acele raporturi personale
nepatrimoniale care sînt legate cu cele patrimoniale. În acelaşi timp în alin. (3) se
prevede că raporturile privind realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăŃilor
fundamentale ale omului, a altor valori nepatrimoniale (deci inclusiv şi cele care nu sînt
legate de raporturile patrimoniale, cum ar fi spre exemplu dreptul la nume, reputaŃie,
etc.) sînt reglementate de codul civil şi de alte legi. ApariŃia acestor două reglementări
separate se datorează controversei care există în literatura de specialitate, precum că
dreptul civil nu reglementează relaŃiile personal nepatrimoniale care nu sînt legate de
cele patrimoniale ci doar le apără.
5. Spre deosebirea de Codul civil din 1964 care prevedea că raporturile familiale, locative,
raporturile de muncă, de exploatare a resurselor naturale sînt reglementate de normele
ramurilor de drept respective în alin. (2) este stipulat că codul civil şi alte legi
reglementează aceste raporturi juridice. Deci legislaŃia civilă se va aplica acestor
raporturi direct şi nu în subsidiar. Desigur că în cazul în care în Codul familiei, Codul
muncii sau în alte acte normative destinate reglementării acestor raporturi juridice vor fi
stabilite reguli speciale în raport cu normele din Codul civil se vor aplica actele
normative speciale în conformitate cu adagiul specialul derogă de la general.
6. Lipseşte din Codul civil şi o normă similară celei din art. 2 al Codului civil din 1964,
care ar prevedea că legislaŃia civilă nu se aplică raporturilor juridice care se bazează pe
subordonarea unei părŃi faŃă de cealaltă, precum şi raporturilor fiscale şi bugetare. Chiar
şi în lipsa unei asemenea norme legislaŃia civilă nu se va aplica acestor raporturi
juridice deoarece legislaŃia civilă reglementează doar raporturile juridice civile
patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice aflate pe poziŃii de
egalitate juridică. Pe cînd în cazul acestor raporturi juridice precum şi în cazul altor
raporturi juridice (spre exemplu raporturile privind executarea silită a hotărîrilor
judecătoreşti) cel puŃin una dintre părŃi acŃionează în exercitarea atribuŃiilor sale şi
poate să dea indicaŃii celeilalte părŃi care este obligată să le execute datorită faptului că
legislaŃia o plasează în poziŃie de subordonare faŃă de cealaltă parte.
7. În conformitate cu prevederile alin. (4) în calitate de participanŃi a raporturilor juridice
civile pot apărea persoanele fizice şi persoanele juridice. Prin persoană fizică trebuie să
înŃelegem omul privit ca titular de drepturi subiective şi obligaŃii civile. Prin persoană
juridică (care mai este numită persoană morală) trebuie să înŃelegem acea entitate care
îndeplinind condiŃiile stabilite de lege este recunoscută ca titulară de drepturi
subiective şi obligaŃii civile. Deşi este întîlnită frecvent opinia că persoana fizică este

4
 subiect individual de drept iar persoana juridică este subiect colectiv de drept civil
totuşi şi în cazul persoanei juridice nu este obligatoriu să existe un colectiv.
8. În alin. (4) nu este stipulată nici o condiŃie pentru recunoaşterea persoanei fizice sau a
persoanei juridice în calitate de subiect a raporturilor juridice civile. Deci vor putea fi
subiecte a raporturilor juridice civile toate persoanele fizice şi juridice indiferent de
naŃionalitate (vezi comentariul la art. 1588 şi 1598), scopul urmărit sau alte criterii.
Totuşi în cazurile expres prevăzute de lege vor există limitări a participării unor
persoane fizice sau juridice la raporturile juridice civile. Spre exemplu poate fi tutore
doar persoane fizică (vezi comentariul la art. 38) iar părŃi a contractului de factoring pot
fi doar întreprinzătorii (vezi comentariul la art. 1290 şi următoarele).

Articolul 3. LegislaŃia civilă

(1) LegislaŃia civilă constă în prezentul cod, în alte legi, în ordonanŃe ale
Guvernului şi în acte normative subordonate legii, care reglementează raporturile
prevăzute la art.2 şi care trebuie să fie în concordanŃă cu ConstituŃia Republicii
Moldova.
(2) Actele normative subordonate legii se aplică la reglementarea raporturilor civile
doar în cazurile în care sînt emise în temeiul legii şi nu contravin ei.

1. Scopul acestei norme este de a defini noŃiunea de legislaŃie civilă şi de a stipula unele
condiŃii privind adoptarea acesteia.
2. În conformitate cu alin. (1) prin legislaŃie civilă trebuie să înŃelegem totalitatea actelor
normative care reglementează raporturile juridice patrimoniale şi nepatrimoniale dintre
persoane aflate pe poziŃie de egalitate juridică.
3. În alin. (1) este stipulat că legislaŃia civilă trebuie să fie în concordanŃă cu ConstituŃia.
Prin aceasta trebuie de înŃeles: a) actul normativ trebuie să fie adoptat de către organul
competent. În conformitate cu art. 60 alin. (1) al ConstituŃiei Republicii Moldova
Parlamentul este unica autoritate legislativă a statului. Deci oricare alt organ are dreptul
de a adopta acte normative numai în cazul în care acest drept este stipulat prin lege.
Chiar şi în cazurile stabilite de lege aceste organe nu pot adopta norme primare de drept
ci doar norme care au drept scop asigurarea executării legilor. În acest sens Curtea
ConstituŃională a adoptat mai multe hotărîri. Spre exemplu în hotărîrea CurŃii
ConstituŃionale nr. 41 din 20 iulie 1999 pentru controlul constituŃionalităŃii unor
prevederi din Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 26 mai 1995 a fost stipulat „... Conform
art. 102 alin. (2) din ConstituŃie, Guvernul emite hotărîri şi dispoziŃii doar prin
organizarea executării legilor, ele nu pot conŃine norme juridice primare. În acest sens
Curtea ConstituŃională s-a pronunŃat deja în hotărîrile nr. 40 din 22 decembrie 1997 şi
nr. 29 din 25 mai 1999”3. Tot în temeiul unei legi se adoptă şi ordonanŃele Guvernului
(art. 106/2 al ConstituŃiei). Prin ordonanŃe însă pot fi adoptate şi norme primare de
drept; b) actul normativ trebuie să fie adoptat cu respectarea procedurilor stabilite pentru
categoria respectivă de acte normative. Astfel legile trebuie să fie adoptate de Parlament
şi promulgate de Preşedinte (art. 93 al ConstituŃiei). În cazul în care Preşedintele refuză
să promulge legea aceasta nu poate să intre în vigoare nici chiar printr-un act al
Parlamentului (vezi Hotărîrea CurŃii ConstituŃionale nr. 23 din 9 iulie 19984 ). Pentru
ordonanŃele Guvernului nu este necesară promulgarea dar în cazurile în care este

3
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 80-82 din 29 iul. 1999, Art. 52
4
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 70 din 25 iul. 1998, Art. 33

5
 prevăzut de legea de abilitare acestea se supun aprobării de către Parlament (art. 106/2
al ConstituŃiei). Actele normative departamentale urmează să fie expuse expertizei
juridice şi înregistrării de stat. În conformitate cu p. 6 al Hotărîrii Guvernului Republicii
Moldova nr.1104 din 28 noiembrie 1997 cu privire la modul de efectuare a expertizei
juridice şi înregistrării de stat a actelor normative departamentale actele nesupuse
expertizei juridice şi înregistrării de stat „...nu au putere juridică şi nu pot servi drept
temei legitim pentru reglementarea relaŃiilor de drept respective sau aplicarea
sancŃiunii”5; c) actul normativ trebuie să fie publicat în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova. Obligativitatea publicării legii este stipulată în expres în art. 76 al ConstituŃiei
Republicii Moldova care prevede că „Legea se publică în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul
ei”. În conformitate cu Hotărîrea CurŃii ConstituŃionale nr. 32 din 29 octombrie 1998
privind interpretarea art. 76 din ConstituŃia Republicii Moldova „Intrarea în vigoare a
legii” „data intrării în vigoare a legii, prevăzută în textul ei, nu poate precede data
publicării acesteia”6. În cazul în care legea nu este publicată aceasta nu produce efecte
juridice deoarece art. 76 al ConstituŃiei prevede „Nepublicarea legii atrage inexistenŃa
acesteia”. Modul de intrarea în vigoare a legii se referă „atît la lege în întregime cît şi şa
părŃile ei componente (vezi Hotărîrea CurŃii ConstituŃionale nr. 32 din 29 octombrie
1998). Regulile cu privire la obligativitatea publicării şi cu privire la efectele nepulicării
stabilite de art. 76 al ConstituŃiei se aplică tuturor actelor normative. Prin hotărîrea nr.
31 din 11 iunie 1999 pentru controlul constituŃionalităŃii hotărîrilor Guvernului nr. 740
din 30 decembrie 1996 şi nr. 114 din 2 februarie 19997 Curtea ConstituŃională s-a
pronunŃat că „...dispoziŃiile constituŃionale privind intrarea în vigoare a legilor au
incidenŃă şi asupra modului de publicare şi intrare în vigoare a hotărîrilor şi
dispoziŃiilor Guvernului şi a altor acte normative de vocaŃie generală”. În rezultatul
acestei interpretări Curtea ConstituŃională a declarat neconstituŃionale prevederile art. 30
al legii cu privire la Guvern (în redacŃia legii nr. 83-XIV din 8 iulie 1998, care prevedea
posibilitatea intrării în vigoare a Hotărîrilor de Guvern anterior publicării (vezi
Hotărîrea CurŃii ConstituŃionale nr. 4 din 4 februarie 19998); d) să nu conŃină dispoziŃii
care să contravină prevederilor ConstituŃionale.
4. Codul civil nu conŃine o normă specială cu privire la forŃa juridică a acestuia. Rezultă că
legiuitorul nu a acceptat conceptul privind forŃa juridică superioară a codului civil în
raport cu alte legi. Deci în caz de apariŃia a contradicŃiilor dintre codul civil şi alte legi
adoptate de Parlament contradicŃiile vor fi soluŃionate în conformitate cu principiile: a)
legea mai nouă abrogă legea mai veche; sau b) specialul derogă de la general.
5. În conformitate cu art. 72 al ConstituŃiei Republicii Moldova Parlamentul adoptă legi
constituŃionale, legi organice şi legi ordinare. Prin hotăŃrirea nr. 9 din 18 februarie 1999
pentru controlul constituŃionalităŃii unor prevederi din Legea nr.548-XIII din 21 iulie
1995 "Cu privire la Banca NaŃională a Moldovei"9 Curtea constituŃională s-a pronunŃat
că „legile organice constituie o categorie inferioară legilor constituŃionale şi o
categorie superioară faŃă de cele ordinare”. Asupra faptului că legile organice au o forŃă
juridică superioară faŃă de legile ordinare Curtea constituŃională s-a pronunŃat şi în
hotărîrea nr. 56 din 26 octombrie 1999 pentru controlul constituŃionalităŃii art. 67 din
Legea nr. 847-XIII din 24 mai 1996 „Privind sistemul bugetar şi procesul bugetar”10.

5
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 6-7 din 29 ian. 1998, Art. 10
6
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 100-102 din 12 nov. 1998, Art. 42
7
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 65-66 din 24 iun. 1999, Art. 42
8
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 22-23 din 4 mart. 1999, Art. 12
9
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 22-23 din 4 mart. 1999, Art. 15
10
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 120-122 din 4 nov. 1999, Art. 65

6
 Deşi nici ConstituŃia Republicii Moldova nu prevede expres acest fapt, nici legislaŃia
Ńărilor din care a fost preluat conceptul cu privire la divizarea legilor în legi organic şi
legi ordinare, nici nu există vre-o lucrare doctrinară care să îmbrăŃişese acest concept şi
nici Curtea ConstituŃională nu a adus nici un argument în susŃinerea acestei poziŃii
interpretarea CurŃii ConstituŃionale este obligatorie în conformitate cu art. 134 şi 140 ale
ConstituŃiei. Reieşind din aceasta pentru a stabili locul Codului civil în ierarhia actelor
normative şi a determina forŃa juridică a normele incluse în Codul civil trebuie de
analizat dacă Codul civil este o lege organică sau ordinară. Această necesitate va exista
atîtă timp cît nu va fi modificată ConstituŃia sau pînă cînd Curtea ConstituŃională nu va
da o altă interpretare art. 72 al ConstituŃiei Republicii Moldova. În conformitate cu art.
72 lit. i) al ConstituŃiei Republicii Moldova dintre normele incluse în codul civil doar
normele cu privire regimul general al proprietăŃii şi a moştenirii trebuiau să fie adoptate
printr-o lege organică. Reieşind din aceasta şi din faptul că la adoptarea Codului Civil
Parlamentul nu a stipulat expres dacă Codul Civil este o lege organică sau o lege
ordinară rezultă că doar normele cu privire la regimul general al proprietăŃii şi a
moştenirii sînt norme organice. VoinŃa legiuitorului de a adopta Codul civil în întregime
drept lege organică ar putea fi dedusă totuşi din Legea nr. 1125-XV pentru punerea în
aplicare a Codului Civil al Republicii Moldova11 în care a fost stipulat expres că aceasta
este o lege organică. Or atribuirea calităŃii de lege organică acestei legi poate fi
justificată doar în condiŃiile în care legiuitorul a pornit de la prezumŃia că Codul civil
este o lege organică sau a urmărit să atribuie Codului civil calitatea de lege organică
prin legea de punere în vigoare.
6. Actele normative pot avea un caracter complex, adică pot include atît norme care
reglementează raporturi civile cît şi norme care reglementează alte raporturi juridice.
Chiar şi în codul civil există norme care nu reglementează raporturi juridice civile, spre
exemplu normele cu privire la registrul bunurilor imobile (vezi comentariul la art. 496 şi
următoarele). La categoria legislaŃie civilă vom atribui nu actul normativ integral ci doar
acele norme care reglementează raporturilor juridice civile, adică raporturile
patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoanele aflate pe poziŃiei de egalitate juridică.
7. În conformitate cu alin. (2) pentru a reglementa raporturile juridice civile actele
normative subordonate legii trebuie: a) să fie emise în temeiul legii. Adică posibilitatea
adoptării unei asemenea act normativ trebuie să rezulte din lege. Prin lege în acest caz
se are în vedere actul normativ adoptat de Parlament. Trebuie de avut în vedere că
noŃiunea de lege poate fi folosită şi cu un sens mai larg. În aceste cazuri prin lege vom
înŃelege orice normă de conduită respectarea căreia este asigurată prin forŃa coercitivă a
statului; b) să nu conŃină dispoziŃii contrare legii în temeiul căreia a fost emisă sau
contrară prevederilor altor legi; c) să nu conŃină dispoziŃii contrare dispoziŃiilor unui act
normativ subordonat legii cu o forŃă juridică superioară. Pentru determinarea ierarhiei
actelor normative nu este relevant faptul dacă organele care au adoptat actele normative
sînt subordonate ierarhic sau nu. Spre exemplu actele adoptate de organele centrale au o
forŃă juridică superioară faŃă de actele normative adoptate de organele locale deşi
autorităŃile publice locale nu sînt subordonate ierarhic organelor centrale.

Articolul 4. UzanŃa

11
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 82-86 din 22 iun. 2002, Art. 663

7
 (1) UzanŃa reprezintă o normă de conduită care, deşi neconsfinŃită de legislaŃie, este
general recunoscută şi aplicată pe parcursul unei perioade îndelungate într-un anumit
domeniu al raporturilor civile.
(2) UzanŃa se aplică numai dacă nu contravine legii, ordinii publice şi bunelor
moravuri.

1. Scopul acestui articol este de a defini noŃiunea de uzanŃe şi de a stabili condiŃiile în

care acestea au caracter obligatoriu şi urmează să fie folosită pentru reglementarea
raporturilor juridice civile. Prin această normă legiuitorul a stipulat în mod expres că
uzanŃele sînt izvoare de drept şi astfel a soluŃionat controversele doctrinare privind
calitatea de izvor de drept a uzanŃelor.
2. În conformitate cu prevederile alin. (1) uzanŃele sînt nişte norme de conduită care,
deşi neconsfinŃite de legislaŃie, s-au stabilit pe teritoriul întregii Ńări sau în anumite
părŃi ale acesteia, sau între anumite persoane fizice şi juridice care practică anumite
activităŃi profesionale sau comerciale şi au fost respectate o perioadă îndelungată fiind
considerate obligatorie. Nu este relevant dacă cei care respectă regulile le numesc
uzanŃe sau nu.
3. UzanŃele sînt nişte norme de conduită care nu au fost stabilite de legiuitor. ApariŃia
uzanŃelor se datorează faptului că anumite reguli de conduită au fost respectate o
perioadă de timp îndelunga şi cei care le-au respectat le-au considerat obligatorii.
4. O normă de conduită este considerată general recunoscută în cazul în care toate
persoanele de pe un anumite teritoriu sau care practică o anumită profesie sau
activitate comercială cunosc sau ar fi trebuit să cunoască această regulă şi o acceptă în
calitate de regulă obligatorie sau ar fi acceptat-o dacă ar fi cunoscut-o.
5. O normă de conduită se consideră că a fost aplicată în cazurile în care în localitatea,
între persoanele sau în activitatea în care s-a stabilit această normă de conduită,
părŃile raporturilor juridice civile au acŃionat în conformitate cu această normă. Nu
este necesar să se facă referinŃă expresă la faptul că a fost respectată anume această
normă şi nici o referire expresă la faptul că norma a fost respectată datorită
caracterului ei obligatoriu. O cerinŃă obligatorie pentru ca o normă să devină uzanŃă
este aplicarea uniformă adică să fie interpretată şi aplicată în acelaşi sens în locul sau
de către persoanele între care s-a stabilit.
6. O normă de conduită se consideră că a fost aplicată un timp îndelungat dacă a fost
aplicată suficient de mult timp pentru reglementarea mai multor raporturi juridice
civile astfel încît să putem constata că această normă a început să fie considerată
obligatorie. Determinarea exactă a perioadei de timp sau a numărului de raporturi
juridice în care s-a aplicat norma de conduită nu este posibil. Acestea urmează să fie
determinate în fiecare caz aparte Ńînîndu-se cont de faptul că durata de timp necesară
pentru ca o normă de conduită să fie recunoscută drept uzanŃă este cu atît mai mare
cu cît sînt mai puŃine raporturile juridice asupra cărora se aplică.
7. Legiuitorul nu a stabilit printre condiŃiile de aplicare a uzanŃelor faptul ca părŃile
raportului juridic să facă referinŃă la aceasta. Rezultă că o uzanŃă va vi obligatorie
pentru părŃile unui raport juridic şi în cazul în care va lipsi o referinŃă expresă sau
implicită privind acceptarea uzanŃelor în general sau a unor uzanŃe în particular.
Totuşi trebuie de avut în vedere faptul că aplicarea uzanŃelor se întemeiază pe
prezumŃia că părŃile unui raport juridic au acceptat ca uzanŃele să guverneze
raporturile civile dintre ele. În cazul în care părŃile vor înlătura această prezumŃie
excluzînd în mod expres aplicarea unei anumite uzanŃe sau aplicarea uzanŃelor în
general acestea nu vor mai guverna raporturile juridice dintre părŃile care au exclus

8
 aplicarea uzanŃelor. PărŃile pot exclude aplicare uzanŃelor pentru reglementarea unuia,
a cîtorva sau a tuturor raporturilor juridice dintre acestea.
8. Dacă însă legislaŃia civilă prevede pentru anumite cazuri că raporturile juridice dintre
părŃi vor vi guvernate de uzanŃe (vezi spre exemplu art. 389 şi 734 ale Codului civil)
părŃile nu vor putea exclude aplicarea uzanŃelor în general ci doar aplicarea anumitor
uzanŃe, indicînd în mod expres în fiecare caz aparte care uzanŃe şi pentru care
raporturi juridice civile nu se vor aplica.
9. În conformitate cu prevederile alin. (2) uzanŃele vor guverna raporturile juridice
numai în cazul în care acestea nu vor fi contrare: a) legii. NoŃiunea de lege în acest
caz este folosită în sens larg, adică include în sine toate actele normative. UzanŃa nu
se va aplica doar în cazul în care legea nu contravine constituŃiei şi dacă actele
normative subordonate legii vor fi adoptate în temeiul legii sau nu vor contravine
acesteia (vezi comentariul la art. 3). În doctrină se menŃionează că uzanŃele nu se vor
aplica doar în cazurile în care contravin unei legi imperative. În cazul în care uzanŃele
contravin unei legi dispozitive acestea vor putea fi aplicate deoarece părŃile raportului
juridic civil pot deroga de la normele dispozitive; b) sau ordinii publice. Prin ordinea
publică trebuie de înŃeles principiul în conformitate cu care nimeni nu este îndreptăŃit
să aibă un comportament dăunător intereselor societăŃii sau bunăstării publice, chiar
dacă comportamentul nu este contrar unui text de lege sau imoral; c) sau bunelor
moravuri. Prin bunele moravuri trebuie de înŃeles totalitate regulilor de convieŃuire
socială respectarea cărora este considerată obligatorie de către majoritate membrilor
societăŃii.

Articolul 5. Analogia legii şi analogia dreptului

(1) În cazul nereglementării prin lege ori prin acord al părŃilor şi lipsei de uzanŃe,
raporturilor prevăzute la art.2 li se aplică, dacă aceasta nu contravine esenŃei lor,
norma legislaŃiei civile care reglementează raporturi similare (analogia legii).
(2) Dacă aplicarea analogiei legii este imposibilă, drepturile şi obligaŃiile părŃilor se
determină în funcŃie de principiile generale şi de sensul legislaŃiei civile (analogia
dreptului).
(3) Nu se admite aplicarea prin analogie a normelor care limitează drepturile civile
sau care stabilesc răspundere civilă.
(4) InstanŃa de judecată nu este în drept să refuze înfăptuirea justiŃiei în cauzele
civile pe motivul că norma juridică lipseşte sau că este neclară.

1. Scopul acestui articol este de a stabili o cale de soluŃionare a unor cazuri concrete
dacă există pentru soluŃionarea căreia nu există un test de lege, adică n cazurile în care
există lacune în legislaŃie. Aici se propune soluŃionarea cazului cu ajutorul analogiei,
adică prin recurgerea la norme (analogia legii) şi principii (analogia dreptului) de
drept civil care vizează situaŃii similare celei care trebuie rezolvată. Pentru folosirea
analogiei este necesar să se îndeplinească cumulativ trei condiŃii: a) lipsa unei legi.
NoŃiunea de lege este folosită în sens larg, prin aceasta subînŃelegîndu-se lipsa
oricărui act normativ care să reglementeze cazul; b) lipsa unui acord dintre părŃi prin
care să fie reglementat cazul; c) lipsa unei uzanŃe. Se consideră că aceste condiŃii
pentru aplicarea analogiei se împlinesc şi în cazul în care legea, acordul dintre părŃi
sau uzanŃa nu produc efecte juridice. Spre exemplu în cazul în care legea este
neconstituŃională, acordul dintre părŃi este nul sau uzanŃa nu poate fi aplicată în
temeiul art. 4 alin. (2).

9
 2. Analogia legii constă în aplicarea la un raport social a unei norme juridice care
reglementează un caz asemănător. Nu este un caz de analogie a legii aplicarea unui
text de lege în care se prevede expres că dispoziŃiile ei se aplică prin asemănare, adică
în cazul normelor de trimitere (vezi spre exemplu art. 1288). Pentru aplicarea
analogiei legii pe lingă condiŃiile expuse la punctul 1 este necesar: a) ca raportul
juridic să fie asemănător raportului juridic reglementat de norma care urmează să fie
aplicată prin analogie; b) ca norma care urmează să fie aplicată prin analogie să fie cu
caracter general. Nu se admite aplicarea prin analogie a normelor care stabilesc reguli
speciale.
3. În conformitate cu alin. (3) nu pot fi aplicate prin analogie nici normele care limitează
drepturile civile şi nici normele prin care este prevăzută răspunderea civilă. Normele
care limitează drepturile civile nu pot fi aplicate prin analogie deoarece în
conformitate cu art. 1 alin. (2) drepturile civile pot fi limitate doar în cazurile
prevăzute de ConstituŃie şi doar prin lege organică. Normele care stabilesc
răspunderea civilă nu pot fi aplicate prin analogie deoarece toate aceste norme sînt
norme speciale deoarece stabilesc cazuri speciale de răspundere civilă în raport cu
regulile generale cu privire la răspunderea contractuală (vezi comentariul la art. 602)
şi răspunderea delictuală (vezi comentariul la art. 1398).
4. În conformitate cu alin. (3) în cazul în care nu este posibil de soluŃionat un caz concret
prin aplicarea unei norme care reglementează un caz similar se va aplica analogia
dreptului. Se consideră că nu este posibilă aplicarea unei norme analogice în cazul în
care norma lipseşte cu desăvîrşire precum şi în cazul în care o normă similară există
dar acesta nu poate fi aplicată din anumite motive. Spre exemplu este o regulă
specială şi nu una generală. Analogia dreptului presupune rezolvarea unui caz concret,
care nu este reglementat printr-o normă juridică expresă, nici chiar asemănătoare
cazului, pe baza principiilor generale ale dreptului civil sau în baza principiilor
generale ale dreptului.
5. Posibilitatea folosirii analogiei legii şi analogiei dreptului rezultă şi din alin. (4) prin
care este interzis judecătorului să refuze înfăptuirea justiŃiei pe motiv că legea lipseşte
sau este neclară. Deci judecătorul nu este în drept să respingă pretenŃiile reclamantului
doar pentru motivul că nu există o lege care să reglementeze cazul concret, sau că
legea nu este clară, sau că legea este pasibilă de mai multe interpretări. În caz contrar
acesta poate fi urmărit pentru denegare de justiŃie.

Articolul 6. AcŃiunea în timp a legii civile

(1) Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă

condiŃiile de constituire a unei situaŃii juridice constituite anterior, nici condiŃiile
de stingere a unei situaŃii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu
modifică şi nu desfiinŃează efectele deja produse ale unei situaŃii juridice stinse sau în
curs de realizare.
(2) Legea nouă este aplicabilă situaŃiilor juridice în curs de realizare la data
intrării sale în vigoare.
(3) De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu excepŃia
cazurilor în care legea nouă prevede altfel.
(4) În cazul situaŃiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în
vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea
drepturilor şi obligaŃiilor părŃilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea
nouă nu prevede altfel.

10
 (5) În situaŃiile prevăzute la alin.(4), dispoziŃiile legii noi se aplică modalităŃilor de
exercitare a drepturilor sau de executare a obligaŃiilor, precum şi de înstrăinare,
preluare, transformare sau de stingere a acestora. De asemenea, dacă legea nouă nu
prevede altfel, clauzele unui act juridic încheiat anterior intrării în vigoare a legii noi
contrare dispoziŃiilor ei imperative sînt, de la această dată, lipsite de orice efect
juridic.

1. Scopul acestuia articol este de a stabili unele reguli cu privire la acŃiunea legii civile
în timp, adică cu privire la momentul de cînd începe acŃiunea legii (intrarea în
vigoare) şi cu privire la momentul cînd încetează acŃiunea legii (ieşirea din vigoare).
În acest articol însă ne se stabilesc toate regulile cu privire la acŃiunea legii civile ci
doar cele care Ńine de succesiunea legilor civile în timp.
2. Alin. (1) consacră principiul neretroactivităŃii legii civile. Prin neretroactivitatea legii
civile trebuie de înŃeles regula juridică conform căreia o lege civilă se aplică numai
situaŃiilor juridice apărute după intrarea ei în vigoare sau altfel spus trecutul scapă
aplicării legii civile noi şi este supus legii vechi. Această regulă este exprimată prin
adagiul tempus regit actum. Principiul neretroactivităŃii stabilit în codul civil nu este
opozabil legiuitorului. Deci Parlamentul în orice caz poate atribui unei legi caracter
retroactiv şi instanŃele judecătoreşti sau alte organe care aplică normele civile nu vor
putea refuza aplicarea legii pe motiv că aceasta contravine Codului civil. Principiul
neretroactivităŃii ar putea fi opozabil legiuitorului numai în cazul în care ar fi fixat în
ConstituŃia Republicii Moldova. RedacŃia actuală a art. 22 al ConstituŃiei nu de dă
însă un răspuns clar la această întrebare. Nu există actualmente o claritate nici în
privinŃa poziŃiei CurŃii ConstituŃionale deoarece există hotărîri ale CurŃii
ConstituŃionale prin care aceasta se pronunŃă ferm în favoarea neretroactivităŃii legii
dar există şi hotărîri (mai recente) din care rezultă că nu pot avea caracter retroactiv
numai legile care stabilesc răspundere penală şi administrativă. Astfel prin Hotărîrea
nr. 32 din 29 octombrie privind interpretarea art.76 din ConstituŃia Republicii
Moldova "Intrarea în vigoare a legii"12 Curtea ConstituŃională a declarat expres că
legile nu pot avea caracter retroactive. După cum a menŃionat Curtea ConstituŃională
“Consacrat expres în art. 22 din ConstituŃie, principiul neretroactivităŃii legii
urmăreşte protejarea libertăŃilor, contribuie la adîncirea securităŃii juridice, a
certitudinii în raporturile interumane. Principala valoare a ordinii de drept
constă în posibilitatea oferită fiecăruia de a-şi conforma comportamentul
regulilor dinainte stabilite”. Aceiaşi poziŃie a fost exprimată de Curtea ConstituŃională
şi în Hotărîrile CurŃii ConstituŃionale nr. 29 din 27 octombrie 199713 şi nr. 11 din 15
februarie 200114. Recent se pare că Curtea constituŃională şi-a schimbat poziŃia pentru
că în Hotărîrea nr. 26 din 23 mai 2002 pentru controlul constituŃionalităŃii Legii nr.
583-XV din 25 octombrie 2001 "Cu privire la punerea în aplicare a art. 16 din Legea
nr. 514-XIII din 6 iulie 1995 "Privind organizarea judecătorească"15 a declarat că
„DispoziŃiile art. 22 din ConstituŃie (privind neretroactivitatea legii) se rezumă la
aceea că nimeni nu va fi condamnat pentru acŃiuni sau omisiuni care, în momentul
comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o
pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului
delictuos”. Şi deşi în alineatul următor Curtea ConstituŃională a declarat „Principiul
neretroactivităŃii legii are un caracter universal...” afirmaŃia CurŃii „Este de observat,

12
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 100-102 din 12 dec. 1998, Art. 42
13
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 76 din 20 nov. 1997, Art. 31
14
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 11 din 15 febr. 2001, Art. 10
15
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 71-73 din 6 iun. 2002, Art. 16

11
 totodată, că principiul neretroactivităŃii legii nu este un principiu cu caracter absolut.
Or, art. 22 din ConstituŃie prevede retroactivitatea normelor juridice penale mai
favorabile. În afară de aceasta, teoria contemporană a dreptului admite ca excepŃii de
la principiul neretroactivităŃii legii normele juridice cu caracter imperativ - legile
interpretative, precum şi normele juridice în care legiuitorul a stabilit expres că ele
se vor aplica retroactiv”. În concluzie, legile (stricto senso) ar putea fi aplicate cu
caracter retroactiv în cazurile în care acest lucru va fi prevăzut expres de legiuitor cu
condiŃia că norma privind caracterul retroactiv al legii nu este neconstituŃională.
Dreptul de a se pronunŃa privind neconstituŃionalitatea legii o are doar Curtea
ConstituŃională (art. 134 al ConstituŃiei Republicii Moldova). Alte acte normative nu
vor putea fi aplicate retroactiv chiar dacă autorul a prevăzut expres caracterul
retroactiv, deoarece aceste acte normative trebuie să nu contravină Codului civil,
inclusiv art. 6 (vezi comentariul la art. 2).
3. Prin neretroactivitatea legii trebuie de înŃeles faptul că ea nu modifică sau nu suprimă
condiŃiile de constituire a unei situaŃii juridice constituite anterior şi nici condiŃiile
stingere a unei situaŃii juridice stinse anterior. Astfel legea nouă nu va putea modifica
condiŃiile de încheiere a unui contract încheiat anterior sau condiŃiile răspunderii
pentru o faptă săvîrşită anterior intrării legii în vigoare şi nici condiŃiile de stingere a
unei obligaŃii stinse anterior intrării legii în vigoare. Nu va putea, fără să aibă caracter
retroactiv, legea nouă să modifice sau să desfiinŃează efectele deja produse ale unei
situaŃii juridice stinse sau în curs de realizare. Astfel art. 846 care prevede că în
contractele de înstrăinarea a bunului cu condiŃia întreŃinerii pe viaŃă, în cazul
decesului dobînditorului, drepturile şi obligaŃiile lui trec la succesori lui, nu va
modifica efectele produse de decesul dobînditorului (încetarea contractului şi
restituirea casei transmiŃătorului – art. 452 al Codului civil vechi) înainte de data
intrării în vigoare a Codului civil. La fel regulile cu privire la obligativitatea punerii în
întîrziere a debitorului (art. 617) nu se vor aplica situaŃiilor juridice în curs de
realizare la momentul intrării în vigoare a codului dacă neexecutarea a avut loc înainte
de intrarea în vigoare a Codului civil.
4. Din principiul neretroactivităŃii rezultă că faptele care nu au putut determina
constituirea sau stingerea unor situaŃii juridice, potrivit legii în vigoare la momentul
realizării acestora, nu vor putea produce acest efect în temeiul legii ulterioare, adică
legea ulterioară nu poate atribui unui fapt trecut efecte pe care acest fapt nu le putea
produce sub imperiul legii care era în vigoare la momentul realizării faptului. Astfel
contractul care nu a produs efecte juridice sau fapta care nu a dat naştere răspunderii
juridice civile la data la care a fost încheiat (a avut loc) în conformitate cu legea în
vigoare la acea dată.
5. Alin. (2) consacră un alt principiu al acŃiunii în timp a legii civile – principiul aplicării
imediate a legii noi. În conformitate cu acesta legea nouă se aplică situaŃiilor juridice
în curs de realizare la data intrării legii în vigoare. Astfel situaŃiile juridice în curs de
constituire, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi cad sub
imperiul legii noi. Dacă însă elementele care alcătuiesc constituirea sau stingerea unei
situaŃii juridice au individualitate proprie şi s-au înfăptuit înainte de intrarea în vigoare
a legii noi atunci aceste elemente rămîn guvernate de legea sub imperiul căreia sau
produs. Astfel predarea şi recepŃionarea bunurilor în contractul de vînzare-cumpărare
încheiat anterior intrării legii noi în vigoare va fi guvernat de legea nouă. Dacă însă
bunul fusese livrat pînă la data intrării legii noi în vigoare această operaŃie va rămîne
guvernată de legea veche, pe cînd recepŃionarea bunurilor se va face în conformitate
cu legea nouă.

12
 6. Efectele produse în timp ale unei situaŃii juridice vor fi cele stabilite de legea în
vigoare la data cînd se realizează fiecare efect în parte. Dar efectele produse de
aceeaşi situaŃie juridică din momentul intrării în vigoare a legii noi vor fi reglementate
de aceasta în baza principiului aplicării imediate a legii noi. Astfel efectele unui
contract de închiriere sînt determinate de legea în vigoare la data încheierii
contractului şi legea nouă nu poate modifica drepturile şi obligaŃiile părŃilor acestui
contract fără a avea un caracter retroactiv. Dacă însă neexecutarea obligaŃiilor va avea
loc după intrarea în vigoare a legii noi efectele neexecutării, deci drepturile şi
obligaŃiile părŃilor, vor fi guvernate de legea nouă.
7. În alineatul trei în mare parte se repetă dispoziŃiile alineatului doi privind aplicarea
imediată a legii noi şi în acelaşi timp se stabileşte o excepŃie de la acest principiu şi
anumite ultraactivitatea (supravieŃuirea) legii civile vechi. Astfel în cazurile prevăzute
de legea nouă legea civilă veche poate continua să fie aplicată unor situaŃii
determinate, deşi a intrat în vigoare o lege civilă nouă. Ultraactivitatea este justificată
de necesitatea ca anumite situaŃii juridice în curs de realizare să rămînă guvernate de
legea sub imperiul căreia au început respectiv să se constituie, să se modifice sau să se
stingă. În doctrină se menŃionează că există cazuri de ultractivitate care nu sînt expres
prevăzute de legea nouă dar care pot fi deduse prin interpretare. Spre exemplu se
citează cazul de ultraactivitate a legilor juridice supletive.
8. În conformitate cu prevederile alin. (4) natura şi întinderea drepturilor şi obligaŃiilor
părŃilor unui contract existent la data intrării în vigoare a legii noi vor fi guvernate în
continuare de legea sub imperiul căreia a fost încheiat contractul şi deci au luat
naştere drepturile şi obligaŃiile respective. Vor rămîne guvernate de asemenea de
legea veche orice alte efecte produse de contract la data intrării în vigoare a legii noi.
Spre exemplu modul de executare a obligaŃiilor stabilit de părŃi. Legea veche va
continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaŃiilor părŃilor şi alte
efecte ale contractului doar în condiŃia în care aceasta erau în fiinŃă la data intrării în
vigoare a legii noi. Cele care vor lua naştere sub imperiul legii noi vor fi guvernate de
acesta.
9. În conformitate cu prevederile alin. (5) modalităŃilor de exercitare a drepturilor sau de
executare a obligaŃiilor apărute sub imperiul legii vechi vor fi guvernate de legea
nouă de la data intrării acesteia în vigoare. Această regulă se va aplica doar în cazul în
care în conformitate cu alin. (4) nu urmează să fie aplicate dispoziŃiile legii vechi.
10. În conformitate cu prevederile alin. (1) condiŃiile de valabilitate ale actului juridic
urmează să fie guvernate de legea în vigoare la data încheierii actului juridic. Deci în
cazul în care legea ulterioară adaugă o condiŃie de valabilitate sau suprimă o
asemenea condiŃie actul juridic încheiat sub imperiul legii noi nu devine nul sau
respectiv nu devine valabil ulterior intrării în vigoare a legii noi. Această regulă nu
este însă valabilă şi pentru clauzele unui act juridic. În conformitate cu alin. (5)
clauzele unui act juridic încheiat sub imperiul legii vechi şi care sînt contrare
dispoziŃiilor imperative ale legii noi sînt nule de la data intrării în vigoare a legii noi.
Legea nouă nu poate afecta însă valabilitatea clauzelor actului juridic dacă situaŃia
juridică reglementată de aceste clauze deja s-a stins.

Articolul 7. LegislaŃia civilă şi tratatele internaŃionale

Dacă prin tratatul internaŃional la care Republica Moldova este parte sînt
stabilite alte dispoziŃii decît cele prevăzute de legislaŃia civilă, se vor aplica dispoziŃiile
tratatului internaŃional.

13
 1. Scopul acestei norme este de a stabili reguli cu privire la corelaŃia dintre legislaŃia
civilă şi tratatele internaŃionale la care Republica Moldova este parte.
2. În conformitate cu art. 7 în cazul în care vor exista contradicŃii între tratatele
internaŃionale la care este parte Republica Moldova şi legislaŃia civilă se vor aplica
dispoziŃiile tratatului internaŃional. Această normă este în concordanŃă cu art. 8 al
ConstituŃiei Republicii Moldova care prevede că Republica Moldova se obligă să
respecte tratatele internaŃionale.
3. NoŃiunea de tratat internaŃional este definită în art. 1 al Legii 595/1999 privind
tratatele internaŃionale ale Republicii Moldova16 care prevede că prin tratat
internaŃional trebuie înŃeles „orice acord încheiat în scris de către Republica
Moldova, destinat a produce efecte juridice şi guvernat de normele dreptului
internaŃional, perfectat fie într-un instrument unic, fie în două sau mai multe
instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa particulară (tratat, acord, convenŃie,
act general, pact, memorandum, schimb de note, protocol, declaraŃie, statut, act final,
modus vivendi, aranjament etc., toate avînd valoare juridică egală”.
4. În conformitate cu art. 3 al Legii 595/1999 există trei categorii de tratate
internaŃionale: a) tratatele interstatale care se încheie în numele Republicii Moldova;
b) tratatele interguvernamentale, care se încheie în numele Guvernului Republicii
Moldova; şi c) tratate interdepartamentale, care se încheie în numele ministerelor sau
departamentelor Republicii Moldova. Indiferent de organul în numele căruia a fost
încheiat tratatul internaŃional parte a acestuia este Republica Moldova şi în cazurile în
care vor exista contradicŃii între tratatele din oricare categorie şi legislaŃia civilă se vor
aplica dispoziŃiile tratatului internaŃional.
5. Tratatele internaŃional devin obligatorii pentru Republica Moldova în rezultatul
exprimării consimŃămîntului de a fi legat printr-un tratat internaŃional. Conform art. 4
alin. (1) al Legii 595/1999 consimŃămîntul de a fi legat printr-un tratat internaŃional se
exprimă prin „...semnare, schimbul instrumentelor care constituie un tratat
internaŃional, ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la acesta ori prin oricare alt
mijloc convenit de confirmare formală a consimŃămîntului”. Trebuie de avut în vedere
că în conformitate cu art. 16 alin. (1) al Legii 595/1999 un tratat internaŃional sau o
parte a acestuia se poate aplica în mod provizoriu chiar înainte de intrarea în vigoare
acestuia.
6. La aplicarea tratatelor internaŃionale trebuie Ńinut cont de faptul că acestea intră în
vigoare pentru Republica Moldova în conformitate cu modul şi termenele stabilite de
tratat sau cu acordul comun al părŃilor (art. 18 alin. (1) al Legii 595/1999). Deci în
acest caz nu sînt aplicate regulile cu privire la intrarea în vigoare a legilor şi în special
regula cu privire la inexistenŃa legilor nepublicate în mod oficial. În conformitate cu
art. 30 alin. (1) al Legii 595/1999 tratatul internaŃional trebuie să fie publicat în
Monitorul Oficial în termen ce nu depăşeşte 15 zile de la data intrării în vigoare.
Nepublicarea tratatului internaŃional nu afectează însă valabilitatea acestuia. În
conformitate cu art. 27 al ConvenŃiei cu privire la dreptul tratatelor, încheiată la Viena
la 23 mai 196917 o parte a unui tratat internaŃional nu poate invoca dispoziŃii ale
dreptului intern pentru a justifica refuzul de a aplica un tratat internaŃional.
7. În conformitate cu art. 8 alin (2) al ConstituŃiei Republicii Moldova prevede că
„intrarea în vigoare a unui tratat internaŃional conŃinînd dispoziŃii contrare
ConstituŃiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia”. Art. 22 alin. (2) al Legii

16
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 24-26 din 02 febr. 2000, Art. 137
17
Tratate internaŃionale, vol. 4, Chişinău, 1998, p. 53-84

14
 595/1999 prvede că tratatele internaŃionale la care Republica Moldova este parte,
recunoscute de Curtea ConstituŃională ca incompatibile cu ConstituŃia Republicii
Moldova, nu sînt puse în vigoare şi nu sînt aplicabile. Prin decizia nr. 5 din 24
noiembrie 2002 privind sistarea procesului pentru controlul constituŃionalităŃii unor
prevederi ale Tratatului între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de
stat şi a Protocolului adiŃional la Tratat, semnate la Kiev la 18 august 199918 curtea
ConstituŃională s-a pronunŃat că nici ConstituŃia Republicii Moldova şi nici Legea
595/1999 nu prevăd efectele juridice ale unui tratat internaŃional intrat în vigoare şi
declarat neconstituŃional. În aceste condiŃii Curtea ConstituŃională consideră că în
cazul în care nu a avut loc revizuirea ConstituŃiei tratatul internaŃional intrat în
vigoare devine executoriu. Din această poziŃie a CurŃii ConstituŃionale rezultă că în
cazul în care vor exista contradicŃii între un tratat internaŃional care a intrat în vigoare
pentru Republica Moldova şi ConstituŃia Republicii Moldova se vor aplica dispoziŃiile
tratatului internaŃional.
8. La aplicarea tratatelor internaŃionale trebuie de Ńinut cont de faptul că în conformitate
cu art. 21 al Legii 595/1999 interpretarea tratatului internaŃional trebuie efectuată
„...în conformitate cu normele şi principiile dreptului internaŃional, astfel încît să se
evite eventualele contradicŃii dintre prevederile legislaŃiei Republicii Moldova şi
dispoziŃiile tratatului”. Este de menŃionat că interpretarea tratatului internaŃional
trebuie să fie făcută Ńinînd cont de voinŃa tuturor părŃilor la tratat. În cazul în care între
părŃile tratatului există contradicŃii, poziŃia părŃii moldoveneşti faŃă de interpretarea
tratatului internaŃional se determină Ńinînd cont de opinia ministerelor şi
departamentelor, de atribuŃiile cărora Ńine obiectul tratatului, precum şi opinia
Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova.

Capitolul II
APARITIA DREPTURILOR
SI OBLIGATIILOR CIVILE.
EXERCITAREA SI APARAREA
DREPTURILOR CIVILE

Articolul 8. Temeiurile apariŃiei drepturilor şi obligaŃiilor civile

(1) Drepturile şi obligaŃiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza actelor
persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sînt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi
şi obligaŃii civile, pornind de la principiile generale şi de la sensul legislaŃiei civile.
(2) Drepturile şi obligaŃiile civile apar:
a) din contracte şi din alte acte juridice;
b) din acte emise de o autoritate publică, prevăzute de lege drept temei al apariŃiei
drepturilor şi obligaŃiilor civile;
c) din hotărîre judecătorească în care sînt stabilite drepturi şi obligaŃii;
d) în urma creării şi dobîndirii de patrimoniu în temeiuri neinterzise de lege;
e) în urma elaborării de lucrări ştiinŃifice, creării de opere literare, de artă, în
urma invenŃiilor şi altor rezultate ale activităŃii intelectuale;
f) în urma cauzării de prejudicii unei alte persoane;
g) în urma îmbogăŃirii fără justă cauză;

18
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 137-138 din 10 oct. 2002, Art. 25

15
 h) în urma altor fapte ale persoanelor fizice şi juridice şi a unor evenimente de
care legislaŃia leagă apariŃia unor efecte juridice în materie civilă.

1. În articolul comentat se enumără temeiurilor de apariŃie a drepturilor şi obligaŃiilor

civile. Printre acestea sunt menŃionate: legea, actele persoanelor fizice şi juridice care nu sunt
prevăzute de lege, dar nu contravin principiilor generale şi sensului legislaŃiei civile. Legea
este considerată temeiul principal de apariŃie a drepturilor şi obligaŃiilor. Termenul de „lege”
nu trebuie înŃeles în sens îngust, adică exclusiv actul emis de organul legislativ, ci şi celelalte
acte normative elaborate în concordanŃă cu legea.
Articolul comentat admite posibilitatea apariŃiei drepturilor şi obligaŃiilor civile în baza
actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sunt prevăzute de lege, dar nu contravin
principiilor generale şi sensului legislaŃiei civile. Din aceste considerente enumerarea
temeiurilor de apariŃie a drepturilor şi obligaŃiilor nu este exhaustivă şi este posibilă apariŃia
drepturilor şi obligaŃiilor civile în baza altor temeiuri, dar cu respectarea condiŃiilor cerute de
lege.
Actele juridice fac parte din categoria faptelor juridice. Faptele juridice sunt acele
circumstanŃe de fapt care dau naştere, modifică sau sting drepturi şi obligaŃii. În unele cazuri
ele apar datorită voinŃei persoanei fizice, iar altele contrar voinŃei acesteia. Această deosebire
permite delimitarea faptelor juridice în acŃiuni şi evenimente. Şi unele şi altele constituie
temei pentru apariŃia, modificarea şi stingerea raporturilor juridice civile, doar cu condiŃia că
norma de drept leagă de ele anumite consecinŃe juridice.
AcŃiunile, ca fapte juridice, se delimitează în acŃiuni legale şi ilegale. AcŃiunile ilegale
sunt acŃiunile care se săvîrşesc contrara prevederilor legii sau altor acte normative. În art. 8 se
menŃionează printre temeiurile de apariŃie a drepturilor şi obligaŃiilor aşa acŃiuni i legale
precum cauzarea de prejudicii unei persoane şi îmbogăŃirea fără justă cauză.
Printre acŃiunile ilegale ca temei de apariŃie a drepturilor şi obligaŃiilor se atribuie şi
abŃinerea de la anumite acŃiuni – inacŃiunile. Într-o serie de norme ale prezentului cod se
foloseşte termenul sinonim de „eschivare”. Eschivarea reprezintă neexecutarea acŃiunilor în
termenele şi ordinea stabilită fără indicarea motivelor. Astfel, eschivarea părŃii obligate de la
înregistrarea actului juridic dă dreptul părŃii interesate să ceară repararea prejudiciului cauzat
prin întârzierea înregistrării actului juridic (art. 215). Aceleaşi consecinŃe survin şi în cazul
eschivării de la autentificarea notarială a actului juridic (art. 213 alin. 2).
Manifestarea de voinŃa a persoanei cu scopul de a da naştere, modifica sau stinge
drepturi şi obligaŃii, poate fi exprimată nu numai prin acŃiuni active, ci şi prin tăcerea
acesteia. Astfel, tăcerea se consideră exprimarea voinŃei de a încheia actul juridic doar în
cazurile prevăzute de lege sau de acordul părŃilor (art. 208 alin. 4).
Evenimentele sunt acele circumstanŃe care nu depind de voinŃa omului (naşterea şi
moartea persoanei fizice, calamităŃile naturale, acŃiunile militare). Evenimentele ca temei
pentru apariŃia şi stingerea drepturilor şi obligaŃiilor sunt cuprinse într-o serie de articole ale
codului.
2. Alineatul comentat conŃine enumerarea temeiurilor în baza cărora apar drepturile şi
obligaŃiile civile.
a) Printre temeiurile de apariŃia a drepturilor şi obligaŃiilor civile în primul rînd sunt
menŃionate contractele. Contractele, în condiŃiile economiei de piaŃă, constituie faptul juridic
de bază care dă naştere la drepturi şi obligaŃii civile. În virtutea principiului libertăŃii
contractuale, consfinŃit la art. 667, acesta, de regulă, se încheie la acordul comun al părŃilor,
în mod liber, fără a fi impuşi. Art. 669 stabileşte excepŃia de la principiul libertăŃii
contractuale, care constă în obligarea unei părŃi contractante la încheierii contractului.
De rînd cu contractele civile, care sunt acte juridice bi- sau multilaterale, temei pentru
apariŃia drepturilor şi obligaŃiilor civile constituie şi actele juridice unilaterale, pentru

16
săvîrşirea cărora este suficient manifestarea de voinŃă a unei singure părŃi (art. 196). Ca
exemplu poate servi promisiunea publică de recompensă (art. 1371).
b) Actele emise de o autoritate publică (organele legislative, executive sau
administraŃiei publice locale) sunt fapte juridice independente pentru apariŃia drepturilor şi
obligaŃiilor civile. Actele emise de autoritate publică constituie temei pentru apariŃia
drepturilor şi obligaŃiilor numai în cazurile expres prevăzute de lege, deoarece ele dau naştere
la raporturi administrative, în care părŃile se află pe poziŃie de subordonare.
În calitate de asemenea acte pot fi menŃionate: actul înregistrării de stat a persoanei
juridice, care constituie temei pentru constituirea persoanei juridice (art. 63); actul emis de
autoritatea administraŃiei publice locale prin care se dobândeşte dreptul de proprietate asupra
bunurilor găsite (art. 324 - 325) ş. a.
c) Hotărârea judecătorească constituie un alt temei pentru apariŃia drepturilor şi
obligaŃiilor civile. Astfel, ea constituie temei nu numai pentru modificarea sau stingerea
drepturilor şi obligaŃiilor deja apărute, dar temei pentru apariŃia lor. Recunoaşterea hotărârii
instanŃei de judecată ca fapt juridic, presupune că din momentul intrării ei în vigoare,
drepturile şi obligaŃiile civile se consideră apărute şi nu necesită acŃiuni suplimentare pentru
executarea forŃată a hotărârii instanŃei de judecată. Asemenea semnificaŃie este atribuită
hotărârii judecătoreşti prin care se declară valabilitatea actului juridic executat total sau
parŃial, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea notarială (art. 213 alin. 2).
ExistenŃa hotărârii judecătoreşti privind declararea valabilităŃii actului juridic, nu necesită
autentificarea ulterioară a acestuia.
d) Patrimoniul poate fi creat sau dobîndit nu numai în baza contractelor sau altor acte
juridice, dar şi în urma altor temeiuri care nu sunt interzise de lege. Astfel, dreptul de
proprietate poate fi dobîndit prin producerea de bunuri (art. 320), descoperirea unei comori
(art. 327) ş. a.
e) La acŃiunile care constituie temei pentru apariŃia drepturilor şi obligaŃiilor se atribuie
elaborarea de lucrări ştiinŃifice, cercetării de opere literare, de artă, în urma invenŃiilor,
precum şi altor rezultate ale activităŃii intelectuale. Drepturile civile asupra lucrărilor apar în
virtutea faptului creării lor.
Rezultatele activităŃii intelectuale trebuie să fie recunoscute drept invenŃii în ordinea
stabilită de lege. Adică, dreptul asupra invenŃiilor trebuie să fie confirmat prin patent.
f) AcŃiunile ilegale - cauzarea de prejudicii unei persoanei - constituie alt temei pentru
apariŃia drepturilor şi obligaŃiilor civile. Ca rezultat al cauzării de prejudicii apare obligaŃia
debitorului de a repara prejudiciul cauzat, precum şi dreptul creditorului de a cere repararea
lui. Aceste obligaŃii extracontractuale sunt reglementate la Capitolul XXXIV, care stabileşte
condiŃiile survenirii răspunderii pentru cauzarea de prejudicii, subiecŃii care răspund pentru
prejudicile cauzate, precum şi ordinea de repararea a prejudicului cauzat vieŃii şi sănătăŃii
persoanelor, compensarea pagubei morale.
g) Caracter extracontractual au şi obligaŃiile care rezultă din îmbogăŃirea fără just cauză,
reglementarea juridică a cărora se conŃine la Capitolul XXXIII. Astfel, în rezultatul
îmbogăŃirii fără justă cauză apare obligaŃia persoanei de a restitui ceea ce a dobîndit sau a
realizat din contul altei persoanei fără temei legal sau contractuale (art. 1389 alin. 1).
h) Prin alte fapte ale persoanelor fizice sau juridice care dau naştere la drepturi şi
obligaŃii se înŃeleg acele temeiuri care deşi nu sunt acte juridice, dar ca fapte juridice dau
naştere la raporturi juridice.
Evenimentele sunt acele fenomene care se produc independent de voinŃa omului şi
constituie temei pentru apariŃia drepturilor şi obligaŃiilor numai în cazul în care legea leagă de
producerea lor apariŃia unor efecte juridice. Ca exemplu de asemenea evenimente poate servi
naşterea copilului după decesul celui ce a lăsat moştenirea, astfel lărgindu-se cercul
moştenitorilor ( art. 1433).

17
 Articolul 9. Exercitarea drepturilor şi executarea obligaŃiilor

(1) Persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să

îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaŃiile cu bună-credinŃă, în acord cu legea, cu
contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Buna-credinŃă se prezumă pînă la
proba contrară.
(2) Neexercitarea de către persoanele fizice şi juridice a drepturilor civile ce le
revin nu duce la stingerea acestora, cu excepŃia cazurilor prevăzute de lege.

1. Prin exercitare a drepturilor subiective civile se înŃelege realizarea de către titularul

dreptului subiectiv civil a conŃinutului acestui drept. Astfel, persanele fizice şi juridice
participante la raporturile juridice civile sunt libere să-şi exercite drepturile civile după cum
consideră necesar, determinînd de sine stătător volumul de exercitare a drepturilor civile cât
şi acele mijloace la care vor apela pentru exercitarea drepturilor civile. La fel titularul
dreptului civil singur decide înstrăinarea dreptului cei aparŃine, precum şi refuzul de la acest
drept. Rămâne la dorinŃa persoanei de a decide asupra exercitării dreptului civil. Unele
drepturi subiective civile sunt concomitent şi obligaŃii civile. Astfel, de exemplu, în
conformitate cu prevederile art. 40 - 44, tutorele în unele cazuri nu numai că este în drept să
încheie acte juridice civile, dar este obligat să o facă pentru a proteja interesele persanei
puse sub tutelă. De aceea, realizarea unor drepturi subiective civile depinde nu numai de
voinŃa titularului dreptului, dar şi de prevederile legii.
În exercitarea drepturilor subiective civile trebuie de avut în vedere drepturile
subiective civile concrete pe care le are persoana fizică sau juridică. În ceea ce priveşte
posibilitatea exercitării drepturilor civile ce vor apărea în viitor trebuie să se Ńină cont de art.
23 alin. 4.
Exercitarea drepturilor civile se efectuează prin mijloace reale şi mijloace juridice de
exercitare a drepturilor subiective civile.
Mijloace reale de exercitare a drepturilor civile sunt acŃiunile săvârşite de titularul
dreptului, cu excepŃia acelor acŃiuni care îmbracă forma actele juridice civile. Ca exemplu
pot servi acŃiunile proprietarului îndreptate spre folosirea bunurilor pe care le are în
proprietate sau altfel spus acŃiuni îndreptate spre exercitarea atributelor de posesie şi
folosinŃă ce aparŃin proprietarului. Mijloace juridice de exercitare a drepturilor civile sunt
acele acŃiuni, care îmbracă forma actelor juridice, cât şi alte acŃiuni cu caracter juridic. Spre
exemplu, proprietarul poate să vândă casa de locuit, poate să o transmită în arendă, poate să
o schimbe ş.a.m.d. Ca exemplu de o acŃiune cu caracter juridic, alta decât actul juridic civil,
poate servi acŃiunile creditorului de a reŃine bunul exercitând dreptul de retenŃie. Este
interzisă influenŃa din partea persoanelor terŃe asupra drepturilor persoanei fizice sau
juridice.
Exercitarea drepturilor subiective civile este în strînsă legătură cu executarea
obligaŃiilor civile. În dependenŃă de faptul cum va fi executată obligaŃia civilă se va putea
vorbi despre realizarea dreptului civil.
Modalitatea de executare a obligaŃiilor diferă în raporturile juridice civile absolute de
cea din raporturile juridice relative. Astfel, în cazul raporturilor absolute obligaŃia se execută
prin inacŃiunile de la care urmează să se abŃină subiectul pasiv (în cazul dreptului de
proprietate subiectele pasive sunt obligate de a se abŃine de la săvârşirea acŃiunilor care ar
prejudicia o exercitare normală a dreptului de proprietate). În schimb, în cazul raporturilor
relative obligaŃia va fi executată prin săvârşirea acŃiunilor, corespunzătoare naturii juridice a

18
raportului obligaŃional, de către persoana obligată (spre exemplu în raportul de vânzare-
cumpărare vânzătorul trebuie transmită bunul compărătorului).
Exercitării drepturilor şi obligaŃiilor se bazează pe o serie de principii, care reprezintă
nişte cerinŃe generale înaintate faŃă de titularii drepturilor şi obligaŃiilor. Astfel, persoanele
fizice şi juridice îşi exercită drepturile şi îşi execute obligaŃiile cu bună-credinŃă, în acord
cu legea, contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri.
Primul principiu este principiul bunei-credinŃe în exercitarea drepturilor şi executarea
obligaŃiilor. Persoanele fizice şi juridice trebuie să-şi exercite drepturile şi să execute
obligaŃiile cu bună-credinŃă. Buna-credinŃă se prezumă pînă la proba contrară. Dacă
persoana în exercitarea drepturilor sau executarea obligaŃilor a acŃionat cu bună-credinŃă
apoi actele juridice încheiate de o asemenea persoană nu vor putea fi declarate nule.
Al doilea principiu este principiul legalităŃii exercitării drepturilor şi executării
obligaŃiilor. În conformitate cu acest principiu titularul dreptului trebuie să-şi exercite
drepturile civile în aşa fel ca acŃiunile săvârşite de el să nu contravină normelor legale. La
fel trebuie să fie conforme legii şi mijloacele de exercitare a drepturilor.
Al treilea principiu constă în exercitarea drepturilor şi executarea obligaŃiilor în
corespundere cu prevederile contractului. Contractul are forŃă obligatorie pentru părŃile
contractante, acestea fiind obligate să respecte prevederile înserate în contract. Dar
contractul va avea forŃă de lege între părŃi numai în cazul în care corespunde prevederilor
legii, adică nu conŃine prevederi contrare legii.
Al patrulea principiu este principiul respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri în
exercitarea drepturilor şi executarea obligaŃiilor. Acest principiu impune subiectelor a
respecta, în exercitarea drepturilor şi executarea obligaŃiilor, nu doar prevederile legale, dar
şi ordinea publică şi bunele moravuri. Acest principiu este reflectat şi în alte norme ale Cc
(art. 66 alin.4, art. 87 alin. 1 lit. (d), art. 110 alin.2 lit. (b), art. 220 alin. 2, art. 512 alin. 3,
art. 1332).
2. Neexercitarea dreptului civil nu duce, după regula generală, la stingerea acestui
drept. Astfel, în virtutea dreptului de proprietate titularul poate exercita prerogativele sale
(posesia, folosinŃa, dispoziŃia) după bunul său plac. Neexercitarea acestor prerogative nu
duce la stingerea lor. Neexercitarea dreptului civil va duce la stingerea acestui drept, doar
atunci când acest efect este prevăzut expres în lege (art. 440, art. 1170 alin. 2). În cazul
drepturilor de creanŃă, neexercitarea lor pe o durată de timp îndelungată (perioadă ce
depăşeşte termenul de prescripŃie) va face ca creditorul să nu poată obŃine o executare silită
a obligaŃiei, aceasta transformându-se din obligaŃie perfectă în obligaŃie imperfectă.

Articolul 10. Apărarea judiciară a drepturilor civile

(1) Apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară.

(2) Modul de aplanare a litigiului dintre părŃi pînă la adresare în instanŃa de
judecată poate fi prevăzut prin lege sau contract.
(3) Apărarea drepturilor civile pe cale administrativa se face doar în cazurile
prevăzute de lege. Hotărîrea emisă pe cale administrativă poate fi atacată în instanŃa de
judecată.

1. Posibilitatea apărării drepturilor civile încălcate constituie una din garanŃiile realizării
lor. Dreptul la apărarea judiciară şi accesul liber la justiŃie sunt garantate de ConstituŃie (art.
20).
În articolul comentat sunt consfinŃite următoarele prevederi fundamentale: drepturile
civile sunt susceptibile de apărare judiciară independent de faptul dacă sunt sau nu prevederi

19
exprese în Codul civil sau alte legi; instanŃa de judecată apără nu numai drepturile, dar şi
interesele legitime, atît cele încălcate, cît şi cele contestate; apărarea judiciară este o formă de
apărare preponderentă, dar nu exclusivă de apărare. Se admite şi apărarea pe cale
administrativă a drepturilor încălcate, dar această cale este admisă numai în cazurile expres
stabilite în lege, după subiectele raportului juridic menŃinîndu-se dreptul de a ataca în instanŃa
de judecată hotărîrea emisă pe cale administrativă. Dreptul de a ataca hotărîrea emisă pe cale
administrativă nu depinde de faptul dacă este prevăzută această posibilitate în lege sau alte
acte normative.
2. În cazurile stabilite în lege sau contractul încheiat între părŃi pînă la adresarea în
instanŃa de judecată, părŃile sunt obligate să aplaneze prealabil litigiul apărut. Este de
menŃionat că modul de aplanare a litigiului pînă la adresarea în instanŃa de judecată trebuie să
fie expres stabilit în lege sau să se conŃină în contract. Nerespectarea modului de aplanare
prealabilă a litigiului face ca cererea de chemare în judecată depusă să fie restituită, conform
art. 170 CPC, dar aceasta nu exclude posibilitatea adresării repetate, dacă este adusă dovada
soluŃionării prealabile a litigiului.
3. La apărarea drepturilor civile pe cale administrativă, aplicată în cazurile expres
stabilit în lege, pot fi atribuite, în primul rînd depunerea plîngerilor asupra acŃiunilor şi actelor
organelor de stat la organul ierarhic superior, în al doilea rînd, adoptarea de către organele de
stat, împuternicite cu funcŃii jurisdicŃionale, a hotărîrilor cu utilizarea metodelor de apărare a
drepturilor civile stabilite la art. 11, cu respectarea procedurii stabilite de actele normative.
Astfel, conform art. 273 din Codul Vamal nr. 1149/2000, persoanele fizice şi juridice
care nu sunt de acord cu decizia organului vamal privind aplicarea sancŃiunii o atacă la
Departamentul Vamal. Decizia Departamentului Vamal asupra plîngerii împotriva organului
vamal privind aplicarea sancŃiunii poate fi atacată în judecată în termen de 10 zile de la
emitere.
De asemenea, în ordine administrativă pot fi atacate deciziile organului fiscal sau
acŃiunile funcŃionarului fiscal, conform art. 269 din Codul Fiscal nr. 1163/1997.
În ordine administrativă sunt apărate drepturile civile de către organul de stat de
reglementare antimonopolistă, conform Legii nr. 906/1992 privind limitarea activităŃii
monopoliste şi dezvoltarea concurenŃei. În cazurile încălcării de către agenŃii economici a
prevederilor legii respective, organele de stat de reglementare antimonopolistă examinează
cauzele date în baza declaraŃiilor făcute de agenŃii economici, de organele puterii şi ale
administraŃiei, de societăŃi şi uniuni de consumatori sau din iniŃiativă proprie. Cauzele se
examinează în ordinea stabilită de Guvern. Astfel, organele de stat de reglementare
antimonopolistă aplică metodele de apărare a drepturilor încălcate stabilite la art. 11.
DispoziŃia organului de stat de reglementare antimonolistă poate fi atacată în instanŃă de
judecată de către agenŃii economici, organele puterii şi ale administraŃiei şi persoanelor cu
funcŃii de răspundere pentru a declara nevalabile aceste dispoziŃii.

Articolul 11. Metodele de apărare a drepturilor civile

Apărarea dreptului civil se face prin:

a) recunoaşterea dreptului;
b) restabilirea situaŃiei anterioare încălcării dreptului şi suprimarea acŃiunilor prin
care se încalcă dreptul sau se creează pericolul încălcării lui;
c) recunoaşterea nulităŃii actului juridic;
d) declararea nulităŃii actului emis de o autoritate publică;
e) impunerea la executarea obligaŃiei în natură;
f) autoapărare;

20
 g) repararea prejudiciilor;
h) încasarea clauzei penale;
i) repararea prejudiciului moral;
j) desfiinŃarea sau modificarea raportului juridic;
k) neaplicarea de către instanŃa de judecată a actului ce contravine legii emis de o
autoritate publica;
l) alte căi prevăzute de lege.

În articolul comentat sunt enumerate metodele de apărare a drepturilor civile. Printre

acestea doar două sunt noii, celelalte fiind cunoscute şi Codului civil din 1964. Metodele
indicate pot fi grupate în: metode aplicate numai de către instanŃa de judecată (ca exemplu
recunoaşterea nulităŃii absolute a actului juridic, declararea nulităŃii actului emis de o
autoritate publică etc.), metode care pot fi aplicate atît de către participanŃii la raporturile
juridice civile cît şi prin intermediul instanŃei de judecată (repararea prejudiciilor, încasarea
clauzei penale etc.), autoapărarea, apărarea drepturilor civile fără participarea instanŃei de
judecată.
Unele dinte metodele enumerate pot fi aplicate nu numai de către instanŃa de judecată,
dar şi de organele de stat, care în cazurile prevăzute de lege, realizează apărarea drepturilor
civile pe cale administrativă. De exemplu, organul de stat de reglementare antimonopolistă,
conform Legii nr. 906/1992 privind limitarea activităŃii monopoliste şi dezvoltarea
concurenŃei, este în drept să oblige agentul economic sau organul puterii sau al administraŃiei
să lichideze încălcarea, să restabilească situaŃia iniŃială, să rezilieze sau să modifice contractul
sau acordul, să anuleze ori să modifice actul nelegitim adoptat.
Enumerarea metodelor de apărare a drepturilor civile nu este exhaustivă, ceea ce
înseamnă că drepturile civile pot fi apărate şi prin alte metode care sunt prevăzute de lege.
a) Recunoaşterea dreptului. Necesitatea aplicării metodei respective apare în cazul în
care dreptul subiectiv al titularului este contestat, negat sau există pericolul real de a fi
exercitate asemenea acŃiuni. Deseori incertitudinea dreptului subiectiv duce la imposibilitatea
sau îngreuiază titularul de a beneficia de el. Spre exemplu, dacă proprietarul unui imobil nu
are documentele care ar confirma dreptul de proprietate, aceasta face imposibilă înstrăinarea
lui. Recunoaşterea dreptului constituie mijlocul de înlăturare a stării de incertitudine în
relaŃiile dintre persoane, crearea condiŃiilor necesare pentru realizarea şi evitarea acŃiunilor
din partea persoanelor terŃe, care atentează la realizarea lui firească.
Recunoaşterea dreptului, ca metodă de apărare a drepturilor, se poate realiza pe cale
judiciară. CerinŃa reclamantului de a recunoaşte dreptul este adresată instanŃei de judecată,
care oficial confirmă existenŃa sau lipsa dreptului contestat la reclamant.
În unele cazuri recunoaşterea dreptului constituie temei pentru aplicarea altor metode de
apărare prevăzute de lege. Astfel, pentru restabilirea situaŃiei anterioare încălcării dreptului
sau obligarea la executarea obligaŃiei în natură, este necesar a stabili dacă reclamantul
dispune de dreptul apărarea căruia o solicită. Dar deseori recunoaşterea dreptului are
importanŃă de sine stătătoare şi nu se îmbină cu alte metode de apărare. Recunoaşterea
dreptului este cea mai răspîndită metodă de apărare a dreptului de proprietate, altor drepturi
reale, precum şi a drepturilor relative.
b) Restabilirea situaŃiei existente anterior încălcării dreptului este altă metodă
independentă de apărare a dreptului. Această metodă se aplică în cazurile în care dreptul
subiectiv civil încălcat nu se stinge şi poate fi restabilit ca rezultat al înlăturării consecinŃelor
negative ale încălcării lui. Restabilirea situaŃiei anterioare încălcării dreptului constă în
săvîrşirea unor acŃiuni, precum revendicarea bunului din posesiunea ilegală (art. 374).
Metodă răspîndită de apărare a dreptului subiectiv civil reprezintă suprimarea acŃiunilor
prin care se încalcă dreptul sau se creează pericolul încălcării lui. Această metodă de apărare

21
poate fi aplicată atît de sine stătător cît şi în ansamblu cu alte metode, precum repararea
prejudiciilor sau încasarea clauzei penale. EsenŃa acestei metode de apărare a dreptului constă
în posibilitatea titularului dreptului de a suprima (înlătura) acŃiunile care încălcă dreptul sau
care creează pericolul încălcării lui. Astfel, proprietarul este în drept să ceară încetarea
încălcării dreptului său, deşi acestea nu sunt însoŃite de deposedarea lui prin intentarea
acŃiunii negatorii (art. 376). Titularul dreptului are posibilitatea de a se apăra şi în cazul în
care se creează pericolul încălcării dreptului lui. Astfel, în cazul pericolului prăbuşirii
construcŃiei de pe terenul vecin peste terenul său, proprietarul poate cere vecinului să
întreprindă măsurile necesare pentru prevenirea acestui pericol (art. 380).
c) Apărarea drepturilor subiective civile poate avea loc şi prin metoda recunoaşterii
nulităŃii actului juridic. Nulitatea este o sancŃiune civilă, îndreptată împotriva efectelor actului
juridic civil, care este încheiat cu nerespectarea condiŃiilor de valabilitate (a se vedea art. 216
– 233 şi comentariul respectiv).
d) Apărarea drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau
juridice se poate realiza prin intermediul declarării nulităŃii actului emis de o autoritate
publică. Dacă prin emiterea de către o autoritate publică a unui act se încalcă drepturile
titularilor, aceştia sunt în drept să ceară instanŃei de judecată nulitatea lui. Stabilindu-se că
actul emis contravine legii şi încalcă dreptul subiectiv civil al titularului, instanŃa de judecată
îl declară nul total sau parŃial. În cazul dat nu se cere anularea lui ulterioară de către
autoritatea care l-a emis.
Persoanele fizice şi juridice pot să ceară nu numai nulitatea actelor ilegale ale
autorităŃilor publice, dar şi actele emise de organele de conducere ale persoanei juridice, dacă
ele nu corespund legii sau altor acte normative şi încalcă drepturile persoanelor fizice sau
juridice. Astfel, instanŃele de judecată vor examina cererile acŃionarilor privind declararea
nulităŃii hotărîrilor adunării generale a acŃionarilor, organelor de conducere şi altor organe ale
societăŃii, care încalcă drepturile stabilite de lege ale acŃionarilor.
Actele autorităŃilor publice se declară nule din momentul emiterii lor. CerinŃa de
declarare a nulităŃii actului poate fi însoŃită şi de alte metode de apărare, de exemplu cerinŃa
de reparare a prejudiciului sau poate avea caracter independent, dacă interesul titularului
dreptului subiectiv civil se reduce numai la constatarea nulităŃii actului, care împiedică
realizarea dreptului.
e) Impunerea la executarea obligaŃiei în natură se caracterizează prin aceea că debitorul
este obligat, la cererea creditorului, să execute acea prestaŃie la care s-a obligat. PrestaŃia
poate consta în a da, a face sau a nu face. Această metodă de apărare a dreptului se aplică în
raporturile obligaŃionale. Obligarea debitorului la executarea prestaŃiei în natură are ca scop
protejarea intereselor creditorului, care este îndreptăŃit să ceară anume acea prestaŃie la care s-
a obligat debitorul, indiferent de faptul dacă ultimul susŃine că valoarea prestaŃiei propuse
este mai mare decît cea datorată. Creditorul este în drept să insiste ca debitorul să întreprindă
acele acŃiuni care constituie obiectul raportului obligaŃional: de a da un bun, a presta un
serviciu, ş. a. Numai în cazul în care executarea în natură a obligaŃiei a devenit imposibilă sau
creditorul a pierdut interesul, executarea în natură a obligaŃiei urmează să fie înlocuită cu altă
metodă de apărare la alegerea creditorului.
f) Autoapărarea ocupă un loc aparte în sistemul mijloacelor de apărare a drepturilor
subiective civile. În scopul autoapărării, nu sunt considerate ilicite acŃiunile persoanei care ia,
sustrage, distruge sau deteriorează un bun sau reŃine persoana obligată care ar putea să se
ascundă, sau înlătură rezistenŃa celui obligat la acŃiunea pe care acesta trebuie s-o tolereze,
dacă nu se poate obŃine asistenŃa organelor competente şi, fără o intervenŃie imediată, există
pericolul că realizarea dreptului va deveni imposibilă sau substanŃial îngreuiată (art. 13).

22
 g) Repararea prejudiciilor reprezintă acea metodă de apărare a drepturilor civile
încălcate, care dă posibilitate persoanei drepturile căreia au fost lezate să ceară repararea
integrală acestora (art. 14).
h) Clauza penală reprezintă o evaluare anticipată de către părŃi a prejudiciului. Stabilirea
clauzei penale prin contract sau prin lege are ca scop preîntîmpinarea încălcării drepturilor
civile şi stimulează executarea obligaŃiilor. De aceea clauza penală este nu numai mijloc de
apărare a drepturilor civile, dar şi mijloc de garantare a executării obligaŃiilor civile (art. 624 -
630). Încasarea clauzei penale poate avea loc atît benevol, cît şi în mod forŃat prin intermediul
instanŃei de judecată.
i) Repararea prejudiciului moral este acea metodă de apărare a dreptului civil care
constă în obligarea persoanei care a cauzat suferinŃe fizice sau psihice la plata unei
compensaŃii băneşti unei alte persoane. Aplicarea metodei date de apărare a drepturilor civile
se limitează la următoarele circumstanŃe: în primul rând, cererea de compensare a
prejudiciului moral poate fi intentată de o persoană fizică concretă şi în al doilea rând, prin
fapta persoanei obligate la compensarea prejudiciului sunt încălcate drepturile personale
nepatrimoniale. Posibilitatea de compensare a prejudiciului moral în cazul încălcării altor
drepturi subiective civile are loc numai în cazurile expres prevăzute de legislaŃie.
j) Metodă specifică de apărare a drepturilor civile constituie desfiinŃarea sau
modificarea raportului juridic. În temeiul acestei metode de apărare a dreptului încălcat,
titularul dreptului este îndreptăŃit să solicite de la contraagentul său desfiinŃarea sau
modificarea raportului juridic. De exemplu, această metodă de apărare a dreptului încălcat
este aplicabilă în relaŃiile dintre consumatori şi vînzători. Astfel, conform art. 11 al Legii
privind protecŃia consumatorilor nr. 1453/1993, consumatorul are la dispoziŃie o serie de
drepturi, pe care le poate valorifica, la alegerea sa, în cazul în care depistează careva
defecŃiuni ale produselor procurate, în decursul termenului de garanŃie sau de valabilitate.
Printre aceste drepturi se enumere şi dreptul consumatorului de a cere înlocuirea gratuită a
produsului cu un alt produs de calitate corespunzătoare sau rezilierea contractului şi
restituirea preŃului. De cele mai dese ori această metodă de apărare a drepturilor civile se
realizează în ordine extrajudiciară, iar în caz de apariŃie a divergenŃelor – pe cale judiciară.
k) Neaplicarea de către instanŃa de judecată a actului ce contravine legii emis de o
autoritate publică. În cazul emiterii de către autoritatea publică a actelor care contravin legii,
instanŃa de judecată nu le aplică, chiar dacă declararea nulităŃii lor nu este de competenŃa sa.
Totodată instanŃa de judecată trebuie să motiveze din ce considerente nu aplică prevederile
actului, precum şi să indice cărei norme şi cărei legi contravine actul respectiv. În cazul în
care este competenŃa instanŃei de judecată declararea nulităŃii actului, aceasta nu se poate
limita numai la neaplicarea lui, ci trebuie să declare nulitatea lui. Nu numai instanŃa de
judecată este cea care nu trebuie să aplice actele care contravin legii, dar şi oricare alt organ
care realizează apărarea drepturilor persoanelor fizice sau juridice.
l) Apărarea drepturilor civile poate avea loc şi prin intermediul altor metode.
Posibilitatea dată rezultă din conŃinutul articolului comentat, deoarece enumerarea metodelor
nu este exhaustivă. Astfel, prin lege pot fi prevăzute alte metode de apărare a drepturilor
civile.

Articolul 12. Declararea nulităŃii actului ce contravine legii emis

de o autoritate publica

(1) Actul, emis de o autoritate publică, ce încalcă drepturile şi interesele civile

ocrotite de lege ale unei persoane fizice sau juridice va fi declarat de către instanŃa
de judecată nul din momentul adoptării lui.

23
 (2) În cazurile recunoaşterii de către instanŃa de judecată a actului, prevăzut la
alin.(1), ca fiind nul, dreptul încălcat este pasibil de restabilire sau apărare prin alte
metode prevăzute de prezentul cod şi de alte legi.

1. Art. 53 din ConstituŃie consfinŃeşte dreptul fundamental al persoanei vătămate

într-un drept de o autoritate publică prin emiterea unui act administrativ sau prin
nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri de a obŃine recunoaşterea dreptului pretins,
anularea actului şi repararea pagubei. Articolul comentat dezvoltă norma constituŃională
şi conferă instanŃei de judecată dreptul de a declara nul actul care contravine legii emis de
o autoritate publică.
Posibilitatea atacării în instanŃa de judecată a actului ilegal emis de o autoritate
publică este reglementată de art. 11 ca una din metodele de apărare a drepturilor civile.
Prin prevederile articolului dat se instituie controlul judecătoresc asupra actelor emise de
o autoritate publică, care este mult mai efectiv spre deosebire de cel administrativ,
deoarece la înfăptuirea justiŃiei judecătorii sunt independenŃi şi se supun numai legii.
Judecarea pricinii în instanŃă de judecată dă posibilitate ca litigiul să fie examinat public
şi a adopta o hotărîre legală şi întemeiată.
Temei pentru adoptarea de către instanŃa de judecată a hotărîrii prin care se declară
nul actul emis de autoritatea publică constituie necorespunderea actului legii, adică
ilegalitatea acestuia, precum şi încălcarea prin actul emis a drepturilor şi intereselor civile
ale persoanelor fizice sau juridice. Sunt pasibile de nulitate actele emise de autorităŃile
publice care au caracter atît normativ cît şi individual.
Necorespunderea actului emis prevederilor legii constă în: interpretarea incorectă
sau aplicarea greşită a legii la emiterea actului; emiterea actului de autoritatea publică cu
depăşirea împuternicirilor sale sau încălcarea procedurii de emitere; atragerea la
răspundere, care nu este stabilită în actul normativ şi alte încălcări. Actul ilegal trebuie să
încalce un drept sau interes a persoanei care s-a adresat în instanŃa de judecată. Aceste
condiŃii trebuie întrunite cumulativ.
Cu cerere de chemare în judecată privind declararea nulităŃii actului ilegal emis de o
autoritate publică se poate adresa persoana fizică sau juridică drepturile sau interesele
căreia au fost încălcate. De asemenea, cu asemenea cerere de chemare în judecată se
poate adresa şi procurorul dacă prin emiterea unui asemenea act se încalcă interesele
statului şi ale societăŃii (art. 71, 72 din CPC). Conform Legii nr. 1103/2000 cu privire la
protecŃia concurenŃei autorităŃile administraŃiei publice şi factorii lor de decizie au dreptul
de a depune cerere în instanŃa de judecată privind declararea nulităŃii deciziei AgenŃiei
NaŃionale pentru ProtecŃia ConcurenŃei, care nu corespunde legii ori emiterea este cu
încălcarea competenŃei sau modului stabilit.
Ordinea de examinare a cererilor de chemare în judecată este stabilită de Capitolul
XXII din CPC şi Legea contenciosului administrativ nr. 793/2000.
2. Dacă instanŃa de judecată recunoaşte actul emis de o autoritate publică ca fiind
nul, dreptul sau interesul încălcat pot fi restabilite sau apărate. Restabilirea sau apărarea
dreptului sau interesului încălcat se face prin metodele reglementate de prezentul Cod şi
de alte legi.

Articolul 13. Autoapărarea

(1) Nu sînt ilicite acŃiunile persoanei care, în scopul autoapărării, ia, sustrage,
distruge sau deteriorează un bun sau, în acelaşi scop, reŃine persoana obligată care ar
putea să se ascundă, sau înlătură rezistenŃa celui obligat să tolereze acŃiunea dacă nu se

24
poate obŃine asistenŃa organelor competente şi dacă, fără o intervenŃie imediată, există
pericolul ca realizarea dreptului să devină imposibilă sau substanŃial îngreuiată.
(2) Autoapărarea nu trebuie să depăşească limitele necesare înlăturării pericolului.
(3) În cazul deposedării de bunuri, trebuie să se solicite imediat sechestrarea
acestora dacă nu este obŃinută executarea silită.
(4) Daca este reŃinută, persoana obligată trebuie să fie adusă imediat în faŃa
autorităŃii competente.
(5) Persoana care a săvîrşit una dintre acŃiunile prevăzute la alin.(1), presupunînd
în mod eronat ca are dreptul la autoapărare, este obligată să repare prejudiciul cauzat
celeilalte părŃi, chiar daca eroarea nu se datorează culpei sale.

1. Autoapărarea reprezintă una din metodele de apărare a drepturilor civile. Pentru

această metodă de apărare a drepturilor civile este caracteristic faptul că titularul dreptului
civil se apără prin acŃiunile proprii. Spre deosebire de alte metode de apărare a drepturilor
civile, acest mod de apărare este o măsură prealabilă de apărare şi se realizează fără adresare
la instanŃa de judecată sau alt organ competent, care realizează apărarea drepturilor civile
încălcate.
Din prevederile acestui aliniat cât şi alin. 3-5 pot fi evidenŃiate următoarele caractere ale
autoapărării:
a) autoapărarea poate fi exercitată în cazul în care dreptul subiectiv a fost încălcat sau
prelungeşte a fi încălcat (spre exemplu dacă o persoană este obligată să restituie un bun pe
care îl deŃine proprietarului, dar nu o face, atunci proprietarul va putea sustrage acest bun, în
cazul în care cel ce posedă bunul pleacă peste hotare stabilindu-şi domiciliul permanent într-o
altă Ńară).
b) circumstanŃele în care este exercitat dreptul la autoapărare exclud pentru moment
posibilitatea adresării în organele competente pentru a cere apărarea dreptului subiectiv
încălcat. În acest sens la alineatul comentat se stabileşte că se va putea apela la autoapărare
„dacă nu se poate obŃine asistenŃa organelor competente şi, fără o intervenŃie imediată, există
pericolul că realizarea dreptului va deveni imposibilă sau substanŃial îngreuiată”.
c) după regula generală autoapărarea se exercită nemijlocit de către persoana al cărui
drept a fost încălcat. Cu toate acestea dispoziŃia alineatului comentat permite a apela şi la
ajutorul terŃelor persoane întru exercitarea dreptului la autoapărare. Spre exemplu, în cazul
nostru descris la lit. a, este posibil să se apeleze la ajutorul prietenelor pentru a sustrage
bunul datorat, numai că urmează a fi respectate strict condiŃiile autoapărării.
d) autoapărarea nu trebuie să depăşească limitele necesare înlăturării pericolului.
Acest caracter al autoapărării este expres prevăzut în alin. 2. În cazul în care autoapărarea va
depăşi aceste limite ea va fi calificată ca samovolnicie, ceea ce în corespundere cu prevederile
art. 352 din Codul penal va atrage răspunderea penală.
Prin introducerea autoapărării, legiuitorul permite persoanei să-şi aptere dreptul încălcat
dacă sunt întrunite cumulativ trei condiŃii: a) există încălcarea dreptului sau pericolul
încălcării lui; b) necesitatea curmării sau evitării încălcării dreptului; c) întreprinderea
măsurilor corespunzătoare caracterului şi conŃinutului încălcării dreptului.
Exercitarea dreptului la autoapărare poate fi exercitat prin:
a) sustragerea, distrugerea sau deteriorarea unui bun;
b) reŃinerea persoanei obligate care ar putea să se ascundă.
După cum se poate observa, acŃiunile persoanei care au ca scop autoapărarea pot fi
îndreptate fie împotriva bunurilor persoanei obligate, fie nemijlocit împotriva persoanei
obligate. Referitor la bunuri, în scopul autoapărării persoana este autorizată fie să sustragă, fie
să distrugă sau să deterioreze un bun care aparŃine persoanei obligate. Aşa spre exemplu,
proprietarul bunului este în drept să sustragă bunul din posesia hoŃului cînd acesta a fost prins

25
la locul săvîrşirii infracŃiunii, la fel bunul poate fi sustras în cazul cînd este deŃinut de o
persoană care nu este proprietar şi această persoană intenŃionează a doua zi să plece peste
hotare, ceea ce va îngreuia substanŃial realizarea dreptului persoanei îndreptăŃite. În ceea ce
priveşte acŃiunile săvârşite în scop de autoapărare îndreptate împotriva persoanei, apoi
acestea pot consta fie în reŃinerea persoanei obligate, fie în înlăturarea rezistenŃei celui obligat
la acŃiunea pe care acesta trebuie s-o tolereze.
2. AcŃiunile persoanei îndreptate spre apărarea drepturilor patrimoniale şi
nepatrimoniale nu sunt ilicite, dacă ele sunt săvîrşite cu scopul autoapărării, în limitele
necesare înlăturării pericolului. Legiuitorul nu specifică ce se are în vedere prin limitele
necesare înlăturării pericolului, dar acestea pot fi deduse din circumstanŃele concrete ale
cazului. Ca exemplu de depăşire a limitelor necesare înlăturării pericolului constituie
distrugerea de către persoană a bunurilor persoanei obligate valoarea cărora depăşeşte
esenŃial valoarea creanŃei persoanei care a apelat la acest mod de autoapărare.
3. În dependenŃă de faptul la ce modalitate de autoapărare recurge persoana îndreptăŃită,
legiuitorul o obligă ulterior să respecte o anumită procedură. Astfel, dacă ca rezultat al
autoapărării persoana care a recurs la autoapărare a deposedat persoana obligată de un bun,
prima este obligată să solicite imediat sechestrarea acestuia, dacă nu a obŃinut executarea
silită.
4. În cazul în care persoana îndreptăŃită recurge la reŃinerea persoanei obligate, atunci
este necesar ca persoană reŃinută să fie adusă în faŃa autorităŃii competente.
5. Pentru recurgerea la autoapărare, dar fără temeiuri justificate survin consecinŃe
negative pentru persoana care a aplicat autoapărarea în asemenea condiŃii. Astfel, este
important să se cunoască faptul că dacă persoana a apelat la autoapărare, întru apărarea
drepturilor sale, săvîrşind una dintre acŃiunile stabilite la alin. (1), însă a presupus în mod
eronat că are dreptul la autoapărare, atunci ea va fi obligată să repare prejudiciul cauzat
celeilalte părŃi. Modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat are loc conform prevederilor
art. 14. Repararea prejudiciului se va efectua chiar şi atunci când eroarea nu se datorează
culpei celui ce a apelat la autoapărare.

Articolul 14. Repararea prejudiciilor

(1) Persoana lezata într-un drept al ei poate cere repararea integrală a

prejudiciului cauzat astfel.
(2) Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezata într-un drept al ei
le-a suportat sau urmează sa le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau
deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobŃinut prin
încălcarea dreptului (venitul ratat).
(3) Dacă cel care a lezat o persoana într-un drept al ei obŃine ca urmare venituri,
persoana lezata este în drept să ceară, pe lîngă reparaŃia prejudiciilor, partea din venit
rămasă după reparaŃie.

1. Articolul comentat conŃine reglementări generale privind repararea prejudiciilor.

Posibilitatea persoanelor fizice sau juridice de a apela la metoda de reparare a prejudiciilor
rezultă din faptul lezării lor în drepturi, indiferent de faptul dacă se conŃine sau nu asemene
prevedere în norma Codului. Metodei de reparare a prejudiciilor îi este atribuit un caracter
universal de apărare a drepturilor civile. Această metodă poate fi combinată cu alte metode de
apărare. La baza metodei de apărare a dreptului prin repararea prejudiciilor stă unul din
principiile fundamentale ale dreptului civil – principiul reparării integrale a prejudiciului, care

26
constă în despăgubirea titularului dreptului încălcat atît pentru prejudiciul efectiv, cît şi
pentru venitul ratat. De la acest principiul este şi excepŃia, care constă în repararea
prejudiciului într-un volum redus, dacă aceasta este prevăzut de lege (art. 1376 alin. 5).
2. La alin. 2 se enumără două tipuri de prejudicii: prejudiciul efectiv şi venitul ratat. În
conŃinutul prejudiciului efectiv sunt incluse: cheltuielile pe care o persoană lezată într-un
drept le-a suportat real la momentul intentării acŃiunii sau care urmează să fie suportate la
restabilirea dreptului încălcat, adică cheltuielile suplimentare. La prejudiciul efectiv sunt
atribuite şi pagubele rezultate din pieirea sau deteriorarea bunurilor, deoarece şi în acest caz
de asemenea sunt suportate cheltuieli.
Venitul ratat este acel venit care ar fi fost posibil în condiŃiile unui comportament
normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale (de exemplu, s-ar fi executat
contactul).
În toate cazurile de solicitare a reparării prejudiciului fie efectiv, cît şi cel care urmează
să fie suportat trebuie dovedită legătura cauzală între încălcarea (neexecutarea) obligaŃiilor şi
pagubele cauzate, precum şi mărimea acestora.
Aceeaşi cerinŃă trebuie să fie respectată şi în cazul solicitării reparării venitului ratat.
Persoana păgubită trebuie să dovedească mărimea beneficiului care nu a fost obŃinut din
cauza încălcării obligaŃiei, precum şi legătura cauzală între neexecutare şi venitul ratat.
La calcularea mărimii venitului ratat important este stabilirea realităŃii acelor venituri,
care persoana prejudiciată presupunea că-l va obŃine în condiŃiile normale ale circuitului civil.
Prin condiŃii normale ale circuitului civil se înŃelege acele condiŃii tipice de funcŃionare a
pieŃii, asupra cărora nu influenŃează circumstanŃele imprevizibile sau împrejurările
considerate ca forŃă majoră.
3. Partea lezată într-un drept este protejată sporit prin faptul că i se pune la dispoziŃie
dreptul de a cere, pe lîngă repararea prejudiciilor şi partea din venit rămasă după reparaŃie,
dacă cel care a cauzat prejudiciul obŃine asemenea venit.

Articolul 15. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale

Drepturile personale nepatrimoniale şi alte valori nemateriale sînt apărate în
cazurile şi în modul prevăzut de prezentul cod şi de alte legi, în limita în care
folosirea modalităŃilor de apărare a drepturilor civile reiese din esenŃa dreptului
încălcat şi din caracterul consecinŃelor acestei încălcări.

Drepturile personale nepatrimoniale sunt acele drepturi subiective ale persoanelor

fizice, iar în unele cazuri şi ale persoanelor juridice, care apar în legătură cu
reglementarea de către normele dreptului civil a relaŃiilor personale nepatrimoniale.
Drepturilor personale nepatrimoniale le sunt specifice o serie de trăsături: în primul rînd,
ele sunt lipsite de conŃinut economic, adică nu pot fi exprimate în bani, în al doilea rînd,
ele sunt indisolubil legate de personalitatea titularului, ceea ce însemnă că nu pot fi
înstrăinate sau transmise în alt mod altor persoane. Unele particularităŃi, în temeiul legii,
sunt specifice doar unor drepturi exclusive ale persoanelor juridice, ca de exemplu,
dreptul la firmă, la marca de produs şi la marca de serviciu. În cazurile stabilite de lege
ele pot fi înstrăinate.
Apărarea juridico-civilă a drepturilor personale nepatrimoniale este posibilă în
următoarele cazuri: cînd esenŃa dreptului sau valorii încălcate şi caracterul consecinŃelor
acestei încălcări admite posibilitatea aplicării metodelor generale (art. 11) şi, în al doilea
caz cînd pentru apărarea acestor drepturi în prezentul cod şi în alte legi sunt prevăzute
metode speciale de apărare. Asemenea metode speciale de apărare a drepturilor personale
nepatrimoniale sunt stabilite pentru apărarea onoarei, demnităŃii sau reputaŃiei

27
 profesionale a persoanelor fizice şi juridice (art. 16), apărarea dreptului la nume (art. 29),
pentru apărarea proprietăŃii intelectuale.
Nu este exclus că pentru apărarea drepturilor personale nepatrimoniale sau altor
valori nemateriale concomitent pot fi aplicate atît metodele speciale cît şi cele generale de
apărare. De regulă, dintre metodele generale de cele mai dese ori se aplică repararea
prejudiciului patrimonial şi compensarea prejudiciului moral. Astfel, apărarea vieŃii,
sănătăŃii sau libertăŃii şi inviolabilităŃii persoanei în temeiul Capitolului XXXIV, care
prevede repararea prejudiciilor (pierderea sau reducerea capacităŃii de muncă, cheltuielile
suplimentare etc.) şi compensarea prejudiciului moral. Mărimea prejudiciului care
urmează să fie reparat, precum şi modul de calculare se stabileşte de lege.
Pentru apărarea libertăŃii şi inviolabilităŃii persoanei se aplică prevederile art. 1405,
precum şi Legea nr.1545/1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acŃiunile ilicite ale organelor de cercetare penală şi e anchetă preliminară, ale procuraturii
şi ale instanŃei judecătoreşti.

Articolul 16. Apărarea onoarei, demnităŃii şi reputaŃiei profesionale

(1) Orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnităŃii şi reputaŃiei sale
profesionale.
(2) Orice persoană este în drept să ceară dezminŃirea informaŃiei ce îi lezează
onoarea, demnitatea sau reputaŃia profesională dacă cel care a raspîndit-o nu
dovedeşte că ea corespunde realităŃii.
(3) La cererea persoanelor interesate, se admite apărarea onoarei şi demnităŃii
unei persoane fizice şi după moartea acesteia.
(4) Dacă informaŃia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaŃia
profesională este răspîndită printr-un mijloc de informare în masă, instanŃa de
judecată îl obligă să publice o dezminŃire la aceeaşi rubrică, pagină, în acelaşi
program sau ciclu de emisiuni în cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a
hotărîrii judecătoreşti.
(5) În cazul în care un document emis de o organizaŃie conŃine informaŃii care
lezează onoarea, demnitatea şi reputaŃia profesională, instanŃa de judecată o obligă
să înlocuiască documentul.
(6) În alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(4) şi (5), modalitatea de
dezminŃire a informaŃiilor care lezează onoarea, demnitatea şi reputaŃia
profesională se stabileşte de către instanŃa de judecată.
(7) Persoana lezată în drepturile şi interesele sale, ocrotite de lege, prin
publicaŃiile unui mijloc de informare în masă, este în drept să publice replica sa în
respectivul mijloc de informare în masa pe contul acestuia.
(8) Orice persoana în a cărei privinŃă a fost răspîndită o informaŃie ce îi lezează
onoarea, demnitatea şi reputaŃia profesională este în drept, pe lîngă dezminŃire, să
ceară repararea prejudiciului material şi moral cauzat astfel.
(9) Dacă identificarea persoanei care a difuzat informaŃia ce lezează onoarea,
demnitatea şi reputaŃia profesională a unei alte persoane este imposibilă, aceasta din
urmă este în drept să adreseze în instanŃa de judecată o cerere în vederea declarării
informaŃiei răspîndite ca fiind neveridică.

1. Articolul comentat consfinŃeşte garanŃiile juridico-civile de apărare a drepturilor

personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice la onoare, demnitate şi reputaŃie
profesională. Onoarea persoanei fizice reprezintă aprecierea socială a acesteia din partea

28
societăŃii. Demnitate este autoaprecierea din partea persoanei a calităŃilor sale morale,
profesionale. ReputaŃia profesională constituie aprecierea calităŃilor profesionale ale
persoanei.
2. Persoana onoarea, demnitatea sau reputaŃia profesională a căreia a fost lezată este în
drept să recurgă la apărarea lor. Ea este în drept să ceară dezminŃirea acelor informaŃii care îi
lezează onoarea, demnitatea sau reputaŃia profesională, dacă nu corespund realităŃii.
Prin „informaŃii” se are în vedere orice relatare cu privire la un fapt, o opinie sau o idee
sub formă scrisă, de sunet şi/sau de imagine.
Răspîndirea informaŃiilor care lezează onoarea, demnitatea şi reputaŃia profesională
constă în publicarea în presă a informaŃiilor, translarea, difuzarea unor asemenea informaŃii în
emisiunile radiofonice şi televizate, demonstrarea în programele de cronică cinematografică
şi în alte mijloace de comunicare, în caracteristicile de serviciu, precum şi în discursurile
publice sau comunicarea lor în altă formă, inclusiv orală cîtorva sau cel puŃin unei persoane.
Răspîndirea informaŃiilor se consideră de asemenea demonstrarea (afişarea) în locurile
publice a placardelor, lozincilor, fotografiilor, a altor opere, expunerea acestor informaŃii în
foile volante caricaturile difuzate care prin conŃinutul sau forma lor ponegresc onoarea,
demnitatea sau reputaŃia profesională. Comunicarea unor asemenea de informaŃii persoanei la
care se referă nu constituie răspîndire, dar poate duce la atragerea persoanei care răspîndeşte
la răspundere penală pentru calomnie, dacă sunt întrunite elementele componenŃei de
infracŃiuni (art. 170 Cod penal).
AfirmaŃiile care lezează onoarea, demnitatea sau reputaŃia profesională sunt acelea care
nu corespund realităŃii şi discreditează onoarea, demnitatea şi reputaŃia persoanei în opinia
publică sau în opinia unor persoane din punctul de vedere al respectării legilor, principiilor
morale ale societăŃii (informaŃiile despre săvîrşirea unei fapte nedemne, comportarea
nedemnă în colectivul de muncă, în familie, în viaŃa cotidiană, informaŃiile care ponegresc
activitatea de producŃie, gospodărească şi obştească, reputaŃia etc. ).
Persoanele fizice şi juridice sunt în drept să ceară dezminŃirea informaŃiilor care-i
lezează onoarea, demnitatea, reputaŃia profesională numai în acele cazuri în care ele nu
corespund realităŃii. Răspândirea informaŃiei care lezează onoarea, demnitatea sau reputaŃia
profesională, dar care corespunde realităŃii, nu dă dreptul reclamantului de a cere dezminŃirea
acestor informaŃii. De asemenea nu pot fi dezminŃite informaŃiile care se cuprind în hotărîrile
şi sentinŃele judiciare, demersurile în scris (verbale) şi depoziŃiile martorilor adresate anchetei
sau instanŃei de judecată în procesul soluŃionării unei cauze, în ordonanŃele de anchetă şi
administrative, în hotărîrile organelor puterii şi administraŃiei de stat, comisiilor de atestare,
în actele despre aplicarea faŃă de lucrător a sancŃiunii disciplinare şi în alte documente
oficiale, pentru atacarea cărora legislaŃia prevede o altă cale.
În cazul răspândirii informaŃiilor care lezează reputaŃia profesională a persoanei
juridice, ea este în drept să ceară dezminŃirea lor, schimbarea documentelor emise, publicarea
replicii în mijloacele de informare în masă, declararea informaŃiei ca fiind neveridică.
Persoana juridică este în drept să ceară şi repararea prejudiciului cauzat. Prejudiciului moral
cauzat persoanei juridice nu poate fi compensat, prejudiciul moral compensându-se numai
persoanelor fizice, fiindcă numai aceasta pot suporta suferinŃe psihice sau fizice.
La examinarea acŃiunii privind dezminŃirea informaŃiilor care lezează onoarea,
demnitatea sau reputaŃia profesională, sarcina probaŃiuei revine atît reclamantului, cît şi
reclamatului. Reclamatul este obligat să dovedească că informaŃia răspândită corespunde
realităŃii. Reclamantului este obligat să demonstreze numai faptul răspândirii afirmaŃiilor de
către reclamat. Reclamantul poate aduce dovezi că afirmaŃiile răspândite nu corespund
realităŃii, dar aceasta este un drept şi nu o obligaŃie.
3. Onoarea şi demnitatea persoanei fizice poate fi apărată şi după decesul acesteia.
Astfel, dreptul de a cere apărarea onoarei, demnităŃii sau reputaŃiei profesionale a persoanei

29
decedate îl au persoanele interesate. Anume ele sunt în drept să se adreseze cu asemenea
cerere în instanŃa de judecată.
4. Dacă instanŃa de judecată stabileşte că informaŃiile răspândite nu corespund realităŃii,
ea va satisface acŃiunea, pronunŃând hotărârea în care trebuie să indice metoda de dezminŃire
a informaŃiilor care nu corespund realităŃii. Dacă informaŃiile care lezează onoarea,
demnitatea sau reputaŃia profesională sunt răspândite prin mijloace de informare în masă,
instanŃa de judecată va obliga organul de informare în masă să publice o dezminŃire la aceeaşi
rubrică, pagină, în acelaşi program sau ciclu de emisiuni, în cel mult 15 zile de la data intrării
în vigoare a hotărârii judecătoreşti.
5. Dacă informaŃia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaŃia profesională se
conŃine într-un document emis de o organizaŃie, ultima va fi obligată de către instanŃa de
judecată să înlocuiască documentul. De exemplu, informaŃiile care se conŃin în materialele
prezentate de comisiile de atestare (caracteristici, procese-verbale) care conŃin asemenea
informaŃie poate fi atacată în instanŃa de judecată pe motivul că nu corespunde realităŃii. În
cazul dat persoana este în drept să ceară înlocuirea acestor documente care-i lezează onoarea
sau demnitatea.
6. Modalitatea de dezminŃire a informaŃiilor, care lezează onoarea, demnitatea şi
reputaŃia profesională, răspândite prin alte mijloace decît cele menŃionate la alin. 4 şi 5, se
stabileşte de instanŃa de judecată de la caz la caz, avînd în vedere modalitatea utilizată la
răspîndirea acestor informaŃii.
7. Alineatul comentat stabileşte o modalitate specifică de apărare a drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege, dacă în mijloacele de informare în masă au fost răspândite
informaŃii, care îi lezează aceste drepturi şi interese, dar corespund realităŃii sau răspîndirea
informaŃiilor nu-i lezează drepturile şi interesele, nu corespund realităŃii, dar răspîndirea lor
lezează persoana în drepturile şi interesele sale, o umilesc. În aceste cazuri persoana are
dreptul să publice replica sa în mijlocul de informare în masă pe contul acestuia. Deşi acest
mod de apărare, precum publicarea replicii este stabilit doar pentru răspândirea informaŃiilor
prin mijloacele de informare în masă, nu este exclusă posibilitatea aplicării metodei
respective şi în cazul răspîndirii informaŃiilor prin alte metode.
8. Alin. 8 confirmă posibilitatea utilizării pentru apărarea onoarei, demnităŃii şi
reputaŃiei, pe lîngă metodele speciale de apărare şi metodele generale de apărare. Dintre
acestea sunt evidenŃiate cele mai răspândite: repararea prejudiciului patrimonial şi
compensarea prejudiciului moral cauzat. Prejudiciul material şi moral cauzat prin răspîndirea
informaŃiei care lezează onoarea, demnitatea sau reputaŃia profesională urmează să fie reparat
conform normelor care se conŃin la Capitolul XXXIV al prezentului cod (obligaŃii care nasc
din cauzarea de daune). În conformitate cu aceste norme repararea prejudiciului patrimonial
poate avea loc doar în cazul răspândirii cu vinovăŃie a informaŃiilor care lezează onoarea,
demnitatea sau reputaŃia profesională (art. 1398), iar prejudiciul moral se compensează
indiferent de vinovăŃia autorului (art. 1422).
9. Alin. 9 conŃine încă un mod special de apărare a onoarei, demnităŃii sau reputaŃiei
profesionale în cazul în care identificarea persoanei care a difuzat informaŃia ce lezează
onoarea, demnitatea sau reputaŃia profesională unei alte persoane este imposibilă, adică este
anonimă. Persoana onoarea, demnitatea sau reputaŃia profesională a căreia a fost lezată de o
persoană neidentificată (anonimă), este în drept să se adreseze instanŃei de judecată cu o
cerere prin care se solicită declararea informaŃiei răspândită ca fiind neveridică. Examinarea
cererii are loc în baza prevederilor Capitolului XXIV din CPC. La răspândire anonimă a
informaŃiilor nu se atribuie publicarea în mijloacele de informare în masă fără indicarea
autorului. În acest caz în toate cazurile se cunoaşte răspânditorul. Prin urmare, răspunzător
pentru răspândirea informaŃiilor care lezează onoarea, demnitatea sau reputaŃia profesională
este organul de informare în masă.

30
 T i t l u l II
PERSOANELE
Capitolul I
PERSOANA FIZICA

Articolul 17. NoŃiunea de persoana fizica

Persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaŃii

civile.

Omul luat în mod individual, ca persoană fizică, participă la cele mai variate raporturi
juridice. Locul central în cadrul acestor raporturi revine raporturilor juridice civile, la care
persoana fizică participă ca subiect de drept civil. Omul, ca persoană fizică, este un subiect de
drept universal, poate participa la diverse raporturi juridice civile. Persoana fizică este subiect
de drept este titularul de drepturi şi obligaŃii, care formează conŃinutul raportului juridic civil.

Articolul 18. Capacitatea de folosinŃă a persoanei fizice

(1) Capacitatea de a avea drepturi şi obligaŃii civile (capacitatea de folosinŃă) se

recunoaşte în egală măsura tuturor persoanelor fizice.
(2) Capacitatea de folosinŃă a persoanei fizice apare în momentul naşterii şi
încetează o dată cu moartea.
(3) Dreptul la moştenire a persoanei fizice apare la concepŃiune dacă se naşte vie.

1. Capacitatea de folosinŃă a persoanei fizice e legată de existenŃa fiinŃei umane şi

constituie o calitate a oricărei persoane de a fi subiect de drept, titular de drepturi şi obligaŃii
civile. Capacitatea de folosinŃă este definită ca aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi
şi obligaŃii civile, ceea ce constituie condiŃie necesară pentru a fi participant la diferite
raporturi juridice. Ea reprezintă posibilitatea generală şi abstractă de a fi titularul drepturilor
şi obligaŃiilor civile, fiind recunoscută în egală măsură pentru toate persoanele fizice fără nici
o discriminare. Recunoaşterea capacităŃii de folosinŃă în mod egal pentru toate persoanele se
bazează pe principiul general care se aplică în întregul sistem de drept, precum şi în dreptul
civil, acesta fiind principiul egalităŃii în faŃa legii. Temelia juridică a acestui principiu este
consfinŃită la art. 16 din ConstituŃie, ceea ce a constituit temei pentru a consfinŃi lui la
alineatul respectiv. Recunoaşterea capacităŃii de folosinŃă în egală măsură nu înseamnă că ea
persoana fizică nu poate fi îngrădită în capacitatea sa de folosinŃă. Dimpotrivă ea poate fi
îngrădită, dar numai în cazurile şi în condiŃiile stabilite de lege.
2. La alin. 2 se conŃine regula generală care stabileşte momentul apariŃiei şi încetării
capacităŃii de folosinŃă. Prin urmare, capacitatea de folosinŃă începe la data naşterii persoanei
fizice, care se dovedeşte cu actul de stare civilă - certificatul de naştere şi încetează odată cu
moartea acesteia. Fiind un atribut inerent fiinŃei umane este firesc ca capacitatea de folosinŃă
să fie acordată chiar de la naştere şi să fie indisolubil legată de existenŃa acesteia. ApariŃia
capacităŃii de folosinŃă nu depinde de vîrsta persoanei fizice, starea sănătăŃii, de posibilitatea
realizării drepturilor şi obligaŃiilor. De la regula generală de dobândire a capacităŃii de
folosinŃă odată cu naştere este o excepŃie, care se conŃine la alineatul 3 al articolului

31
comentat, conform căreia drepturile copilului sunt recunoscute de la concepŃiune, cu condiŃia
că se naşte viu.
Capacitatea de folosinŃă a persoanei fizice încetează o dată cu moartea acesteia. De
asemenea, declararea morŃii persoanei fizice produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul
fizic constatat (a se vedea art.52). Dar dacă cel declarat mort este viu, el are capacitate de
folosinŃă, deoarece hotărîrea instanŃei de judecată nu poate constitui temei pentru încetarea
capacităŃii de folosinŃă. Această aptitudine a persoanei fizice este intangibilă.
3. La alin. 3 se conŃine excepŃia de la regula generală de dobândire a capacităŃii de
folosinŃă odată cu naşterea. Legiuitorul stabileşte excepŃia, conform căreia copilului i se
recunoaşte dreptul la moştenire din momentul concepŃiei, dar cu condiŃia că se naşte viu.
Astfel, se poate de afirmat că copilul dobândeşte anticipat capacitatea de folosinŃă, care după
conŃinutul său este redusă, fiindcă nu dobândeşte întreaga capacitate de folosinŃă, ci numai
dreptul de a moşteni din momentul concepŃiunii sale, dacă se naşte viu. Pentru dobândirea
unei asemenea capacităŃi de folosinŃă de la concepŃiune, trebuie să fie întrunite cumulativ
următoarele condiŃii:
- să fie vorba de dobândirea de drepturi, deoarece copilul conceput, dar nenăscut nu
poate avea şi obligaŃii. Capacitatea de folosinŃă anticipată constă numai în aptitudinea
de a avea drepturi.
- copilul trebuie să fie conceput în timpul vieŃii defunctului, dar să se nască viu după
decesul acestuia. Pentru a fi considerat că copilul s-a născut viu este suficient ca el să
fi respirat măcar odată, fapt ce poate fi dovedit prin mijloace ştiinŃifice medicale,
existenŃa aerului în plămâni. Indiferent cît timp a trecut după naştere (un minut, o oră
etc.) copilului i se întocmesc două acte de stare civilă: actul de naştere şi actul de
deces. Dacă copilul se naşte mort, se consideră că nu a fost niciodată subiect de drept
civil, iar capacitatea de folosinŃă anticipată a acestuia dispare.

Articolul 19. Capacitatea de exerciŃiu a persoanei fizice

Capacitate de exerciŃiu este aptitudinea persoanei de a dobîndi prin fapta proprie

şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaŃii civile şi de a le executa.

Prin prevederile articolului comentat legiuitorul defineşte capacitatea de exerciŃiu a

persoanei fizice. Astfel, capacitatea de exerciŃiu este aptitudinea persoanei fizice de a dobândi
prin faptă proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaŃii civile şi de a
le executa. Aceste prerogative persoana fizică le realizează prin încheierea de acte juridice
civile singur, personal, fără nici o intervenŃie din partea altei persoane. Prin încheierea actelor
juridice civile persoana fizică nu numai îşi exercită drepturile şi îşi asumă obligaŃii, dar şi
dobândeşte drepturi civile şi execută obligaŃiile civile asumate. Spre deosebire de capacitatea
de folosinŃă care reprezintă posibilitatea pasivă a persoanei de a fi titular de drepturi şi
obligaŃii, capacitatea de exerciŃiu presupune săvârşirea de acŃiuni proprii de partea persoanei,
îndreptate spre dobândirea de drepturi şi asumarea de obligaŃii. Persoanele care au capacitate
de folosinŃă, dar care nu au capacitate de exerciŃiu dobândesc şi exercită drepturi civile, îşi
asumă obligaŃii şi le execută prin intermediul reprezentanŃilor.

Articolul 20. Capacitatea deplină de exerciŃiu a persoanei fizice

(1) Capacitatea deplină de exerciŃiu începe la data cînd persoana fizică devine
majoră, adică la împlinirea vîrstei de 18 ani.

32
 (2) Minorul dobîndeşte prin căsătorie capacitate deplină de exerciŃiu. Desfacerea
căsătoriei nu afectează capacitatea deplină de exerciŃiu a minorului. În cazul declarării
nulităŃii căsătoriei, instanŃa de judecata îl poate lipsi pe soŃul minor de capacitatea
deplină de exerciŃiu din momentul stabilit de ea.
(3) Minorul care a atins vîrsta de 16 ani poate fi recunoscut ca avînd capacitate de
exerciŃiu deplina dacă lucrează în baza unui contract de muncă sau, cu acordul
părinŃilor, adoptatorilor sau curatorului, practică activitate de întreprinzător.
Atribuirea capacităŃii depline de exerciŃiu unui minor (emancipare) se efectuează prin
hotărîre a autorităŃii tutelare, cu acordul ambilor părinŃi, adoptatorilor sau curatorului,
iar in lipsa unui astfel de acord, prin hotărîre judecătorească.

1. Capacitatea de exerciŃiu, fiind posibilitatea persoanei de a dobândi şi de a exercita

drepturi civile prin propriile fapte, de a-şi asuma personal obligaŃii civile şi de a le executa,
nu apare odată cu naşterea persoanei fizici, precum capacitatea de folosinŃă, ci la o anumită
perioadă de timp după naştere ei. Această condiŃie cerută de lege este condiŃionată de faptul
că pentru ca persoana fizică prin acŃiunile proprii să dobândească şi să exercite drepturi
civile, să-şi asume personal obligaŃii civile şi să le execute, este necesar ca ea să atingă un
anumit grad de dezvoltare mintală şi experienŃă necesară vieŃii juridice civile. Din aceste
considerente, legiuitorul stabileşte că persoana fizică dobândeşte capacitatea de exerciŃiu
deplină la vârsta majoratului, adică la vârsta de 18 ani, cînd are voinŃă conştientă, suficientă şi
discernământ pentru a-şi da seama de interesele ei, importanŃa şi consecinŃele faptelor sale.
Astfel, premisele începutului capacităŃii de exerciŃiu depline sunt: existenŃa capacităŃii de
folosinŃă şi discernământul, adică maturitatea psihică pentru ca persoana să-şi poată
reprezenta corect consecinŃele juridice ale manifestării sale de voinŃă. Persoana fizică cu
capacitate de exerciŃiu deplină are aptitudinea de a încheia orice fel de acte juridice civile (de
conservare, de administrare şi de dispoziŃie), cu excepŃia celor interzise de lege. Aptitudinea
de a încheia singur orice act juridic civil neinterzis de lege implică şi posibilitatea de a
împuternici pe altul să încheie, în numele şi pe seama sa, asemenea acte juridice (cu excepŃia
celor referitoare la drepturi şi obligaŃii strict personale). Capacitatea de exerciŃiu deplină
înseamnă şi aptitudinea de a încheia acte juridice civile în numele şi pe seama altei persoane,
în calitate de reprezentant legal (părinte, tutore, curator) sau reprezentant convenŃional
(mandatar).
2. De la regula generală, conform căreia capacităŃii de exerciŃiu deplină se dobîndeşte la
împlinirea vîrstei de 18 ani, în Cc sunt două excepŃii. Prima excepŃie, care se referă la
persoanele care s-au căsătorit înainte de împlinirea vîrstei matrimoniale. Conform art. 14 din
Codul Familie, vîrsta matrimonială este de 18 ani pentru bărbaŃi şi de 16 ani pentru femei.
Vîrsta matrimonială poate fi redusă pentru bărbaŃi, dar nu mai mult de doi ani, în cazul în
care sunt motive temeinice. Reducerea se încuviinŃează de către autoritatea administraŃiei
publice locale în baza cererii minorului care doreşte să se căsătorească, pentru aceasta fiind
necesar şi acordul părinŃilor lui. După înregistrarea căsătoriei la Organele Înregistrării Actelor
de Stare Civilă, minorul dobândeşte capacitate de exerciŃiu deplină. Aceasta este necesar
pentru a asigura egalitatea soŃilor în căsătorie, ceea ce constituie un principiu al legislaŃiei
familiale. La desfacerea căsătorie pînă la împlinirea majoratului, capacitatea de exerciŃiu
deplină a minorului se menŃine. Altfel se soluŃionează problema menŃinerii capacităŃii de
exerciŃiu deplină a minorului în cazul declarării nulităŃii căsătoriei. Deoarece încălcarea
condiŃiilor stabilite de lege pentru declararea nulităŃii căsătoriei sunt diferite, consecinŃele
declarării nulităŃii căsătoriei sunt stabilite de instanŃa de judecată în dependenŃă de
circumstanŃele concrete ale cazului. De aceea se lasă la discreŃia instanŃei de judecată să
decidă fie să menŃină, fie să dispună pierderea capacităŃii de exerciŃiu restrânsă a minorului
din momentul stabilit de ea.

33
 3. Atribuirea capacităŃii depline de exerciŃiu unui minor (emancipare) constituie un
temei nou pentru recunoaşterea minorului care a împlinit vîrsta de 16 ani cu capacitate de
exerciŃiu deplină. Pentru aceasta este necesar ca minorul să dispună de venit propriu, fiind
angajat în câmpul muncii în baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinŃilor,
adoptatorilor sau curatorului, să practice activitate de întreprinzător. Emanciparea minorului
se efectuează printr-o hotărâre a autorităŃii tutelare, cu acordul ambilor părinŃi, adoptatorilor
sau curatorului, iar dacă lipseşte acordul părinŃilor, minorul este emancipat de către instanŃa
de judecată conform prevederilor Capitolului XXVI din CPC. Cu toate că nimic nu se spune
despre acordul minorului pentru emanciparea lui, nu sunt dubii referitor la faptul că
emanciparea acestuia are loc în baza cererii lui. Participarea minorului în calitate de membru
al cooperativei de asemenea constituie temei pentru emanciparea lui, dacă calitatea de
membru al cooperativei îi asigură o sursă de venit stabilă.
Scopul emancipării minorului constă în eliberarea acestuia de a primi acordul părinŃilor,
adoptatorilor sau curatorului pentru încheierea actelor juridice. Minorul emancipat dobîndeşte
şi exercită în volum deplin toate drepturile pe care le are persoana cu capacitate de exerciŃiu
deplină şi îşi asuma personal obligaŃii civile şi le execută, inclusiv răspunde de sine stătător
pentru obligaŃiile apărute ca rezultat al cauzării prejudiciului de către el. Ca excepŃie, minorul
emancipat nu este înzestrat cu acele drepturi şi nu poate să-şi asume acele obligaŃii pentru
care conform legii este stabilit un cenz de vârstă.

Articolul 21. Capacitatea de exerciŃiu a minorului care a împlinit vîrsta de 14 ani

(1) Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani încheie acte juridice cu încuviinŃarea
părinŃilor, adoptatorilor sau a curatorului, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu
încuviinŃarea autorităŃii tutelare.
(2) Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani are dreptul fără consimŃămîntul
părinŃilor, adoptatorilor sau al curatorului:
a) să dispună de salariu, bursa sau de alte venituri rezultate din activităŃi proprii;
b) să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări ştiinŃifice, literare sau de artă,
asupra unei invenŃii sau unui alt rezultat al activităŃii intelectuale aparate de lege;
c) să facă depuneri în instituŃiile financiare şi să dispună de aceste depuneri în
conformitate cu legea;
d) să încheie actele juridice prevăzute la art.22 alin.(2).
(3) Din motive întemeiate minorul poate fi limitat de instanŃa de judecată, la
cererea părinŃilor, adoptatorilor sau a curatorului ori a autorităŃii tutelare, în
drepturile prevăzute la alin.(2) lit.a) şi b).
(4) Minorul care a împlinit vîrsta de 16 ani poate deveni membru de cooperativă.

1. Comparativ cu prevederile legislaŃiei precedente (art. din Codul civil din 1964) în
noul Cod civil a fost redusă vîrsta la care minorii dobîndesc capacitate de exerciŃiu restrînsă.
Astfel, minorii care au împlinit vîrsta de 14 ani dobîndesc capacitate de exerciŃiu restrînsă, ei
fiind în drept să încheie orice acte juridice (vînzarea-cumpărarea bunurilor, să împrumute, să
doneze etc.), dar pentru valabilitatea acestora este necesar acordul reprezentanŃilor legali
(părinŃilor, adoptatorilor sau a curatorului). Pentru încheierea unor acte juridice, în cazurile
prevăzute de lege (vezi art. 42 alin. 2 din Codul civil), este necesară încuviinŃarea autorităŃii
tutelare. Încheierea actelor juridice fără încuviinŃare, constituie temei pentru a declara actul
juridic nul de către instanŃa de judecată la cererea reprezentanŃilor legali (vezi art. 224 Cc şi
comentariul acestui articol).

34
 2. Alin. 2 al art. comentat stabileşte o serie de temeiuri cînd minorul care a împlinit
vîrsta de 14 ani este în drept de sine stătător să încheie unele acte juridice fără acordul
părinŃilor, adoptatorilor sau a curatorului. Astfel, minorului care a împlinit 14 ani are dreptul:
a) să dispună de salariu, de bursă, de alte venituri rezultate din activităŃi proprii. Cu
toate acestea, minorul nu este în drept de sine stătător să dispună de bunurile care au fost
procurate din aceste surse.
b) să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări ştiinŃifice, literare sau de artă, asupra
unei invenŃii sau unui alt rezultat al activităŃii intelectuale aparate de lege. Astfel, conform
Legii nr. 293/1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 1995, nr. 12), minorul este în drept de sine stătător să exercite întregul
complex de împuterniciri necesare pentru crearea lucrărilor ştiinŃifice, literare sau de artă,
invenŃiilor sau altor rezultate al activităŃii intelectuale, inclusiv utilizarea lor şi primirea
onorariului.
c) să facă depuneri la instituŃiile financiare şi să dispună de aceste depuneri. Legea,
conferind minorului dreptul de a face depuneri, îi permite acestuia să dispună de sine stătător
doar de depunerile făcute de ei, dar nu de alte persoane. Dacă depunerile sunt efectuate de
alte persoane pe numele minorului, ultimul este în drept să dispună de aceste depuneri numai
cu acordul reprezentanŃilor legali.
d) să încheie actele juridice prevăzute la art. 22 alin. 2. Printre aceste acte juridice se
enumără:
- actele juridice curente de mică valoare care se execută la momentul încheierii. Actele
juridice curente de mică valoare sunt acele acte care se caracterizează prin valoarea lor redusă
şi sunt îndreptate spre satisfacerea necesităŃilor vitale de viaŃa de toate zilele ale minorului (de
exemplu, cumpărarea unor bilete pe mijlocul de transport în comun, la spectacole,
cumpărarea unor bunuri de mică importanŃă: rechizite, cărŃi etc.). Aceste acte juridice
minorul le încheie atît din contul mijloacelor proprii (salariu, bursă, alte venituri rezultate din
activităŃi proprii), precum şi din contul mijloacelor acordate de părinŃi, adoptatori sau curatori
pentru aceste scopuri.
- actele juridice de obŃinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare
notarială sau înregistrare de stat a drepturilor apărute în temeiul lor. Minorul este în drept,
fără acordul reprezentanŃilor legali (părinŃilor, adoptatorilor sau curatorilor), să încheie acte
juridice care au ca scop obŃinerea de beneficii gratuite. Ei sunt în drept să primească donaŃii
sau să fie de acord cu încheierea de acte juridice care să-i aducă beneficii. De exemplu,
minorul este în drept să dobîndească dreptul de folosire gratuită a unor bunuri, gratuit să
studieze limbile străine, o profesie anumită, etc. Unica condiŃie este cerută pentru încheierea
unor asemenea de acte juridice: drepturile apărute în temeiul lor să nu necesite autentificare
notarială sau înregistrare de stat. În caz contrat, minorul nu va fi în drept să încheie asemenea
acte fără acordul părinŃilor.
- acte de conservare. Pentru a califica un act drept act de conservare este necesar ca
acesta să întrunească în sine următoarele condiŃii:
i) să existe un pericol care ameninŃă pieirea unui bun sau încetarea unui drept;
ii) actul săvârşit să necesite o cheltuială minimă în raport cu valoarea bunului sau
dreptului salvat. Prin natura lor, aceste acte sunt indispensabile pentru existenŃa bunului şi de
ele beneficiază minorul. Anume din aceste considerente, legiuitorul prin norma respectivă, a
prevăzut că actele de conservare pot fi făcute chiar de minor, fără a se cere acordul părinŃilor,
tutorilor, curatorilor.
Actele de conservare au ca scop de a salva un bun de la un pericol iminent, adică se
urmăreşte menŃinerea bunului în starea lui actuală. Aşa spre exemplu, va fi un act de
conservare, măsurile întreprinse de minor pentru repararea unei case de locuit, care ameninŃă
să se prăbuşească dacă asemenea reparaŃii nu vor fi efectuate. Trebuie să precizăm, că

35
mărimea cheltuielilor ce urmează să fie suportate la reparaŃia casei de locuit trebuie să fie
infime în raport cu preŃul casei de locuit. Sunt, de asemenea acte de conservare şi actele prin
care se întrerupe o prescripŃie, cererea de inventar, înscrierea unei ipoteci (grevarea bunului
imobil).
Totodată, minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, dispune de capacitate civilă
delictuală, adică răspunde personal pentru prejudiciul cauzat, conform art. 1407.
3. Minorul, care a împlinit 14 ani poate fi limitat în capacitatea de exerciŃiu, dacă el
abuzează de drepturile sale prevăzute la alin.(2) lit.a) şi b). Prin urmare, dacă minorul
neraŃional, contrar intereselor sale, iroseşte salariul, bursa sa sau alte venituri provenite din
activităŃile proprii, precum şi dacă minorul exercită în mod abuziv dreptul său de autor asupra
unei lucrări ştiinŃifice, literare sau de artă, asupra unei invenŃii sau unui alt rezultat al
activităŃii intelectuale, el poate fi limitata în capacitatea sa de exerciŃiu de către instanŃa de
judecată. Dreptul de a cere instanŃei de judecată limitarea minorului în capacitate de exerciŃiu,
aparŃine persoanelor interesate: părinŃilor, adoptatorilor sau curatorului ori autorităŃii tutelare.
4. Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani este în drept să devină membru de
cooperativă. În acest caz, el dispune de toate drepturile membrilor de cooperativă, inclusiv şi
cele patrimoniale.

Articolul 22. Capacitatea de exerciŃiu a minorului care nu a împlinit vîrsta de 14

ani

(1) Toate actele juridice pentru şi în numele minorului pînă la împlinirea vîrstei de
14 ani pot fi încheiate doar de părinŃi, adoptatori sau tutore, în condiŃiile prevăzute de
lege.
(2) Minorul în vîrstă de la 7 la 14 ani este în drept să încheie de sine statator:
a) acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul încheierii lor;
b) acte juridice de obŃinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare
notarială sau înregistrarea de stat a drepturilor apărute în temeiul lor;
c) acte de conservare.

1. Din conŃinutul articolului comentat rezultă că legiuitorul distinge două categorii de

minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi anume: minorii care au împlinit vîrsta 7 ani, dar
nu au împlinit vârsta de 14 ani şi minorii care nu au împlinit vîrsta de 7 ani. Minorii care nu-
au împlinit vârsta de 7 ani sunt lipsiŃi de capacitate de exerciŃiu. De aceea pentru ei toate atele
juridice le încheie părinŃii, tutorii, adoptatorii. Minorii de la 7 la 14 ani, în cazurile expres
prevăzute la alin. 2, dispun de capacitatea de a încheia anumite acte juridice de sine stătător.
Cu excepŃia actelor juridice indicate la alin. 2, toate actele juridice pentru şi în numele
minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani pot fi încheiate doar de părinŃi, adoptatori sau
tutore. ReprezentanŃii legali sunt restrânşi în dreptul de a dispune de bunurile minorului
(articolele 42 – 43 şi comentariul respectiv).
2. Ca excepŃie de la regula generală instituită la alineatul 1 al articolului comentat,
minorul în vârstă de la 7 la 14 ani este în drept să încheie de sine stătător:
a) acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul încheierii lor.
Actele juridice curente de mică valoare sunt acele acte care se caracterizează prin valoarea lor
redusă şi sunt îndreptate spre satisfacerea necesităŃilor vitale de viaŃa de toate zilele ale
minorului. Aceste acte juridice minorul le încheie atît din contul mijloacelor proprii, precum
şi din contul mijloacelor acordate de părinŃi, adoptatori sau tutori pentru aceste scopuri.
b) acte juridice de obŃinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare
notarială sau înregistrarea de stat a drepturilor apărute în temeiul lor. Minorul este în drept

36
fără acordul reprezentanŃilor legali (părinŃilor, tutorilor, adoptatorilor) să încheie acte juridice
care au ca scop obŃinerea de beneficii gratuite. Ei sunt în drept să primească donaŃii sau să
încheie acte juridice care să-i aducă beneficii. De exemplu, minorul este în drept să
dobîndească dreptul de folosire gratuită a unor bunuri, gratuit să studieze limbile străine, o
profesie anumită, etc. Unica condiŃie este cerută pentru încheierea unor asemenea de acte
juridice: drepturile apărute în temeiul lor să nu necesite autentificare notarială sau înregistrare
de stat. În caz contrat, minorul nu va fi în drept să încheie asemenea acte juridice, ci pentru ei
şi în numele lor aceste acte vor fi încheiate de reprezentanŃii legali.
c) acte de conservare. (Vezi comentariul articolului 21 alin. 2 pct. d)).

Articolul 23. Inadmisibilitatea lipsirii şi limitării capacităŃii de folosinŃă şi de

exerciŃiu

(1) Capacitatea civila este recunoscută în măsură egală tuturor persoanelor,

indiferent de rasă, naŃionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenŃă
politică, avere, origine socială, grad de cultura sau de alte criterii similare.
(2) Persoana fizica nu poate fi lipsită de capacitate de folosinŃă.
(3) Nimeni nu poate fi limitat în capacitate de folosinŃă şi în capacitate de exerciŃiu
decît în cazul şi în modul prevăzut de lege.
(4) RenunŃarea totală sau parŃială a unei persoane fizice la capacitatea de folosinŃă
sau la capacitatea de exerciŃiu, alte acte juridice îndreptate spre limitarea persoanei în
capacitatea de folosinŃă sau de exerciŃiu sînt nule.

1. Capacitatea civilă este o parte a capacităŃii juridice, care exprimă aptitudinea generală
şi abstractă de a avea drepturi şi obligaŃii civile, precum şi posibilitatea de a-şi exercita
drepturile şi de a-şi asuma obligaŃii prin încheierea de acte juridice. Capacitatea civilă include
în sine atît capacitatea de folosinŃă, cît şi capacitatea de exerciŃiu. Legiuitorul recunoaşte
capacitatea civilă în egală măsură pentru toate persoanele fizice, indiferent de rasă,
naŃionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenŃă politică, avere, origine
socială, grad de cultura sau de alte criterii similare. Egalitatea capacităŃii civile a tuturor
persoanelor se bazează pe principiul egalităŃii în faŃa legii civile, consfinŃit şi prin prevederile
normelor constituŃionale. Astfel, rasa, naŃionalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul,
opinia, apartenenŃa politică, averea, originea socială, gradul de cultură sau de alte criterii
similare nu au nici o influenŃă asupra capacităŃii civile. Egalitatea capacităŃii civile este
garantată şi apărată de către stat atît prin mijloace de drept civil, cît şi de drept penal.
2. Persoana fizică nici într-un caz nu poate fi lipsită de capacitatea de folosinŃă.
Capacitatea de folosinŃă este inerentă oricărei fiinŃe umane. De aceea legiuitorul interzice
lipsirea persoanei fizice de capacitate de folosinŃă, ceea ce se explică prin faptul că persoana
fizică odată lipsită de capacitatea de folosinŃă încetează de a mai fi subiect de drept, iar
aceasta este inadmisibil. Persoana fizică pierde integral capacitatea de folosinŃă numai în
cazurile dispariŃiei sale ca subiect de drept (moartea fizică sau declararea morŃii).
3. Capacitatea de folosinŃă şi de exerciŃiu a persoanei fizice este intangibilă. Aceasta
înseamnă că nimeni nu poate fi limitat în capacitate de folosinŃă şi în capacitate de exerciŃiu.
Ca excepŃie, persoana fizică poate fi limitată în capacitate de folosinŃă şi în capacitate de
exerciŃiu doar numai în cazul şi în modul stabilit de lege.
Limitată capacităŃii de folosinŃă a persoanei fizice constă în stabilirea unor îngrădiri,
care au caracter de pedeapsă sau de protecŃie şi sunt stabilite fie de legea penală, fie de lege
civilă. Exemplu de îngrădire a capacităŃii de folosinŃă cu caracter de pedeapsă stabilită de
legea penală poate servi privaŃiunea de libertate, iar îngrădire cu caracter atât de sancŃiune

37
civilă cît şi de protecŃie constituie decăderea din drepturi părinteşti. Îngrădiri cu caracter de
protecŃie stabilite de legea civilă reprezintă incapacităŃi speciale de a încheia anumite acte
juridice civile, fie de a dobândi anumite drepturi şi obligaŃii, care sunt stabilite în scopul
ocrotirii intereselor unor anumite categorii de persoane ( a se vedea art. 43 şi comentariul la
articolul respectiv.
Limitarea persoanei fizice în capacitate de exerciŃiu constă în lipsirea acesteia de
posibilitatea de a-şi dobândi şi executa prin acŃiunile proprii drepturi şi a-şi asuma şi executa
obligaŃii. Astfel, prin limitarea persoanei fizice în capacitate de exerciŃiu se reduce volumul
acesteia (a se vedea articolele 21 alin. 3 şi art. 25).
4. Din prevederile alineatului comentat rezultă caracterul inalienabil al capacităŃii de
folosinŃă şi a capacităŃii de exerciŃiu, ceea ce înseamnă că acestea nu pot constitui obiect de
renunŃare, de limitare, în tot sau în parte, şi nici obiect de înstrăinare. Orice act juridic prin
care o persoană fizică ar renunŃa, limita sau înstrăina, în tot sau în parte, capacitatea de
folosinŃă sau de exerciŃiu, este lovit de nulitate absolută. Capacitatea de folosinŃă şi de
exerciŃiu a persoanei fizice are caracter legal, de aceea subiectul de drept nu este în drept să-şi
ştirbească calitatea sa de subiect prin voinŃa personală. Interzicerea renunŃării, limitării sau
înstrăinării capacităŃii de folosinŃă sau de exerciŃiu a persoanei fizice nu trebuie confundată cu
renunŃarea la un drept subiectiv civil, înstrăinarea acesteia. Persoana fizică este în drept să
efectueze asemenea operaŃiuni. Astfel, o persoană fizică poate renunŃa la o moştenire
deschisă în favoarea sa, să înstrăineze un bun sau un drept etc.

Articolul 24. Declararea incapacităŃii persoanei fizice

(1) Persoana care în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienŃe
mintale) nu poate conştientiza sau dirija acŃiunile sale poate fi declarată de către
instanŃa de judecată ca incapabilă. Asupra ei se instituie tutela.
(2) Actele juridice în numele persoanei fizice declarate incapabile se încheie de
către tutore.
(3) Dacă temeiurile în care persoana fizică a fost declarată incapabilă au dispărut,
instanŃa de judecată o declară ca fiind capabilă. În baza hotărârii judecătoreşti, tutela
asupra persoanei se anulează.

1. Temei pentru declararea incapacităŃii persoanei fizice constituie tulburarea psihică

cauzată de bolile mintale sau de deficienŃe mintale, din cauza cărora aceasta nu poate
conştientiza sau dirija acŃiunile sale. Persoana fizică care suferă de asemenea tulburări psihice
este declarată incapabilă numai de către instanŃa de judecată, conform prevederilor
Capitolului XXVIII din CPC, la cererea persoanelor interesate: membrii ei de familie, rudele
apropiate (părinŃi copii, fraŃi, surori, bunei), autoritatea tutelară, instituŃia de psihiatrie
(psihoneurologie), procurorul. InstanŃa de judecată, în baza rezultatelor expertizei psihiatrice,
care stabileşte starea lui psihică, declară persoana fizică incapabilă. Hotărîrea judecătorească
prin care persoana fizică este declarată incapabilă serveşte temei pentru ca autoritatea tutelară
să numească o tutelă.
2. Tutorele instituit asupra persoanei declarate incapabile este reprezentantul ei legal,
care este împuternicit cu prerogativele stabilite de lege, îi apără drepturile şi interesele
acesteia, încheie în numele ei toate actele juridice. Actele juridice încheiate de către persoana
declarată incapabilă sunt lovite de nulitate absolută (a se vedea art. 222 şi comentariul art.
respectiv).
3. Dacă temeiurile, în baza cărora, persoana fizică a fost declarată incapabilă dispar,
instanŃa de judecată, la cererea tutorelui, a membrilor de familie a persoanei, a instituŃiei de

38
psihiatrie (psihoneurologie), a autorităŃii tutelare, a procurorul. şi în baza raportului de
expertiză psihiatrică legală, o declară ca fiind capabilă. În baza hotărârii judecătoreşti, tutela
asupra persoanei se anulează.

Articolul 25. Limitarea persoanei fizice în capacitatea de exerciŃiu

(1) Persoana care, în urma consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri
şi de alte substanŃe psihotrope, înrăutăŃeşte starea materială a familiei sale poate fi
limitată de către instanŃa de judecată în capacitatea de exerciŃiu. Asupra acestei
persoane se instituie curatela.
(2) Persoana indicata la alin.(1) are dreptul să încheie acte juridice cu privire la
dispunerea de patrimoniu, să primească şi să dispună de salariu, de pensie sau de alte
tipuri de venituri doar cu acordul curatorului.
(3) Dacă au dispărut temeiurile în care persoana fizica a fost limitata în
capacitatea de exerciŃiu, instanŃa de judecată anulează limitarea. În baza hotărîrii
judecătoreşti, curatela asupra ei se anulează.

1. Persoanele care au capacitate de exerciŃiu deplină pot fi limitate în capacitate de

exerciŃiu în temeiul prezentului articol. Limitarea capacităŃii de exerciŃiu a persoanei fizice
poate avea loc numai în cazul întrunirii cumulative a următoarelor condiŃii:
- consumul abuziv de alcool sau de droguri şi de alte substanŃe psihotrope. Alte abuzuri
precum jocurile de hazard, pariurile nu pot servi temei pentru limitarea persoanei
fizice în capacitate de exerciŃiu;
- rezultatul consumului abuziv de alcool sau de droguri şi de alte substanŃe psihotrope,
să constituie temei pentru înrăutăŃirea stării materială a familiei sale, nu lui însuşi.
Persoana fizică este limitată în capacitate de exerciŃiu numai de către instanŃa de
judecată la cererea persoanelor interesate: membrii familiei, procurorului, autorităŃii tutelare.
Asupra acestei persoane se instituie curatela.
2. Persoana fizică limitată în capacitate de exerciŃiu nu are dreptul, de sine stătător, fără
acordul curatorului, să încheie acte juridice prin care: să dispună de patrimoniul său, să
primească şi să dispună de salariu, de pensie sau de alte tipuri de venituri.
3. Dacă persoana fizica limitată în capacitate de exerciŃiu încetează să abuzeze de
băuturi alcoolice sau de droguri şi de alte substanŃe psihotrope, instanŃa de judecată, la
cererea persoanei, a membrilor ei de familie sau a curatorului, autorităŃii tutelare, a
dispensarului de psihiatrie, anulează limitarea persoanei în capacitate de exerciŃiu. În baza
hotărârii judecătoreşti, curatela asupra ei se anulează.

Articolul 26. Activitatea de întreprinzător a persoanei fizice

(1) Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a

constitui o persoană juridică, din momentul înregistrării de stat în calitate de
întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege.
(2) Persoana care practică activitate de întreprinzător fără înregistrare de stat nu
poate invoca lipsa calităŃii de întreprinzător.
(3) Asupra activităŃii de întreprinzător desfăşurate fără constituirea de persoană
juridică se aplică regulile care reglementează activitatea persoanelor juridice cu scop
lucrativ dacă din lege sau din esenŃa raporturilor juridice nu rezultă altfel.

39
 1. Activitatea de întreprinzător reprezintă acea activitate de producere efectuată pe risc
propriu şi care este îndreptată spre dobândirea de beneficii sistematice. Pentru ca persoana
fizică să poată practica activitate de întreprinzător ea trebuie să aibă capacitate deplină de
exerciŃiu şi să fie supusă înregistrării a de stat în calitate de întreprinzător individual sau în
alt mod prevăzut de lege. Astfel, de sine stătător persoanele fizice pot practica activitatea de
întreprinzător la împlinirea majoratului, a vârstei de 18 ani (art. 20), dacă nu este lipsită de
capacitate de exerciŃiu din cauza tulburărilor psihice (art. 24) sau limitată în capacitate de
exerciŃiu din cauza abuzului de alcool, substanŃe narcotice sau alte substanŃe psihotrope (art.
25). Ultima poate practica activitate de întreprinzător cu acordul curatorului. Minorul care s-a
căsătorit înainte de împlinirea vîrstei matrimoniale, dobândeşte capacitate de exerciŃiu
deplină (art. 20 alin. 2), de aceea este în drept să practice activitate de întreprinzător. Acelaşi
lucru se referă şi faŃă de minorul emancipat (art. 20 alin. 3), care practică activitate de
întreprinzător, cu excepŃia acelor activităŃi pentru care prin lege este stabilit un cenz de vârstă
(art. 8 din Legea nr. 110/1994 cu privire la arme).
Înregistrarea de stat a întreprinzătorului are loc în baza cererii, în care se indică genurile
de activitate care vor fi practicate de întreprinzător. Înregistrarea are loc în aceeaşi zi. Temei
pentru refuzarea înregistrării poate servi incapacitatea întreprinzătorului, genurile de
activitate sunt interzise de lege sau lipseşte licenŃa, în cazurile în care genul de activitate
urmează a fi licenŃiat. Refuzul sau eschivarea de la înregistrare pot fi atacate în instanŃa de
judecată. După achitarea taxei de înregistrare, solicitantului i se eliberează un certificat, care
constituie documentul fe bază ce confirmă dreptul de a practica activitatea de întreprinzător.
2. Persoana fizică care practică activitate de întreprinzător, dar care nu a fost supusă
înregistrării de stat nu dobândeşte în legătură cu aceasta statut de întreprinzător. InstanŃa de
judecată poate aplica faŃă de actele juridice încheiate de o asemenea persoană fizică regulile
prezentului Cod cu privire la obligaŃiile rezultate din activitatea de întreprinzător.
3. Activitatea de întreprinzător desfăşurată fără constituirea persoanei juridice este
reglementată de regulile aplicabile activităŃii persoanei juridice cu scop lucrativ. Astfel,
capacitatea de folosinŃă a întreprinzătorului individual este practic similară capacităŃii de
folosinŃă a persoanelor juridice cu scop lucrativ. El poate avea drepturi şi asuma obligaŃii,
necesare pentru orice gen de activitate, cu condiŃia că nu sunt interzise de lege (art. 60).
Întreprinzătorii individuali pot activa în colectiv în baza unui contract de societate civilă, în
baza căruia două sau mai multe persoane se obligă reciproc să urmărească în comun scopuri
economice ori alte scopuri, fără a constitui o persoană juridică, împărŃind între ele foloasele şi
pierderile (art. 1339).

Articolul 27. Răspunderea patrimonială a persoanei fizice

Persoana fizică răspunde pentru obligaŃiile sale cu tot patrimoniul său, cu excepŃia
bunurilor care, conform legii, nu pot fi urmărite.

Persoana fizică intră în diverse raporturi juridice, dobândind şi exercitând drepturi sau
asumându-şi obligaŃii. Astfel, pentru obligaŃiile care-i revin persoana fizică poartă răspundere
cu toate bunurile din patrimoniul său. Ca excepŃia, pentru obligaŃiile sape persoana fizică nu
va răspunde cu bunurile care nu pot fi urmărite, conform normelor legale.

Articolul 28. Numele persoanei fizice

(1) Orice persoană fizica are dreptul la numele stabilit sau dobîndit potrivit legii.

40
 (2) Numele cuprinde numele de familie şi prenumele, iar în cazul prevăzut de lege,
şi patronimicul.
(3) Numele de familie se dobândeşte prin efectul filiaŃiei şi se modifică prin efectul
schimbării stării civile, în condiŃiile prevăzute de lege.
(4) Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii, în baza declaraŃiei de
naştere.

1. Numele persoanei fizice este un atribut de identificare a acesteia. Aceasta se

datorează faptului că personalitatea unei persoane fizice trebuie să apară distinct în relaŃiile
inter-umane, faŃă de personalitatea altuia. Prin urmare, legiuitorul consfinŃeşte dreptul
oricărei persoane fizice dreptul la nume stabilit sau dobîndit conform prevederilor legii.
Conform art. 55 din Codul Familiei, copilul are dreptul la un nume de familie şi prenume.
Copilul dobândeşte numele de familie al părinŃilor, iar prenumele este stabilit de către aceştia.
Numele persoanei fizice este un drept subiectiv nepatrimonial. ConŃinutul acestui drept
cuprinde prerogativele titularului de a purta, de a folosi numele dobîndit, posibilitatea de a
cere îndreptarea, rectificarea greşelilor strecurate în actele care cuprind numele, precum şi
dreptul de a se opune folosirii numelui de către alte persoane.
2. Numele persoanei fizice, ca atribut de identificare a acesteia, se utilizează atât în sens
larg cît şi în sens restrâns. În sens larg prin nume se desemnează numele de familie şi
prenumele, iar în sens restrâns – numele de familie. Legiuitorul utilizează termenul de nume
în sens larg, şi stabileşte că acesta este format din următoarele componente: numele de
familie, prenumele, care sunt utilizate împreună, iar în cazurile prevăzute de lege şi
patronimicul. Numele de familie este format di unul sau mai multe cuvinte, stabilit conform
legii (art. 55 Codul Familie). Cu ajutorul numelui de familie omul, ca subiect de drept, se
individualizează în societate. Numele de familie nu aparŃine unei persoane fizice determinate,
dar este comun membrilor aceleiaşi familii. Prenumele este o parte componentă a numelui şi
constă dintr-un cuvânt sau grup de cuvinte, care individualizează persoana fizică în familie şi,
împreună cu numele de familie, în societate. Rolul prenumelui se exprimă în funcŃia acestuia
de a contribui la o mai bună individualizare a persoanei fizice în familie şi societate. Acest rol
al prenumelui se realizează, îndeosebi, împreună cu numele de familie, cu care alcătuieşte o
unitate. Patronimicul este acea parte componentă a numelui care derivă de la prenumele
tatălui. Numele persoanei fizice cuprinde şi patronimicul acesteia doar în cazurile prevăzute
de lege.
3. Dobândirea numelui de familie are loc prin efectul filiaŃiei, conform prevederilor art.
55 din Codul Familie. Astfel, copilul dobândeşte numele de familie al părinŃilor săi. Dacă
părinŃii au nume de familie diferit, copilul i se va da numele de familie al tatălui sau al
mamei, în baza acordului comun al acestora. Modificarea numelui de familie are loc ca
rezultat al schimbării stării civile, în condiŃiile prevăzute de lege. Modificarea numelui de
familie poate avea loc în cazurile: adopŃiei, încheierii căsătoriei sau divorŃului, depunerii
cererii de către persoană la organele de înregistrare a actelor de stare civilă în a cărei rază
teritorială îşi are domiciliul solicitantul.
În cazul adopŃiei, numelui de familie al adoptatului poate fi modificat de către instanŃa
de judecată la cererea adoptatorilor (art. 129 Codul Familiei). În cazurile în care instanŃa de
judecată pronunŃă încetarea adopŃiei, se soluŃionează şi problema restabilirii numelui de
familie. În ambele cazuri de schimbare a numelui de familie a adoptatului, dacă acesta a
împlinit vîrsta de 10 ani se cere şi acordul acestuia.
La încheierea căsătoriei se modifică numele de familie pentru ambii soŃi, când numele
lor comun va fi format din numele lor de familie reunite, precum şi pentru unul dinte soŃi,
care ia ca nume numele de familie a celuilalt soŃi. În caz de divorŃ modificarea numelui de
familie are loc numai dacă în timpul căsătoriei soŃii au avut nume comun.

41
 Persoana care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să solicite schimbarea numelui de
familie prin depunerea unei cereri la oficiul de stare civilă în a cărui rază teritorială îşi are
domiciliul (art. art. 49 – 53 din Legea nr. 100/2001).
4. Prenumele persoanei poate fi simplu sau compus din două prenume. Prenumele
copilului se stabileşte la acordul comun al părinŃilor la data înregistrării naşterii copilului.
Prenumele persoanei nu este supus modificării în urma schimbării stării civile.

Articolul 29. Utilizarea numelui

(1) Orice persoană are dreptul la respectul numelui sau.

(2) Persoana fizică dobândeşte şi exercită drepturile şi execută obligaŃiile în
numele său.
(3) Cel care utilizează numele altuia este răspunzător de toate confuziile sau
prejudiciile care rezultă. Atît titularul numelui, cît şi soŃul sau rudele lui apropiate pot
să se opună acestei utilizări şi să ceară repararea prejudiciului.
(4) Persoana fizica este obligată să ia măsuri pentru avizarea debitorilor şi
creditorilor săi despre schimbarea numelui şi poartă răspundere pentru prejudiciile
cauzate prin nerespectarea acestei obligaŃii.

1. Numele persoanei este un drept personal nepatrimonial, căruia îi sunt specifice

trăsăturile drepturilor absolute. Astfel, orice persoană are obligaŃia negativă de a se abŃine de
la săvârşirea unor asemenea acŃiuni ce ar încălca dreptul titularului numelui, care constă în
respectarea numele acestuia. ConŃinutul dreptului de respectare a numelui constă în dreptul
titularului de a cere utilizarea întocmai a numelui său, aşa precum este stabilit în actele de
stare civilă, utilizarea numelui persoanei se admite cu acordul ei. În cazul utilizării de către o
persoană a numelui altei persoane, prim este răspunzătoare pentru confuziile sau prejudiciile
cauzate.
2. Persoana fizică utilizează numele său la dobândirea şi exercită drepturile, precum şi
executarea obligaŃiile. Ea este în drept să utilizeze numele său în toate domeniile vieŃii şi
activităŃii cotidiene. Prin urmare, legea, în general, obligă la păstrarea numelui înscris în
registrul de stare civilă. Ca excepŃie, numai în cazurile prevăzute de lege, unor persoane li se
permite utilizarea unui nume inventat (pseudonim), care este compus dintr-un cuvînt ori un
grup de cuvinte, întrebuinŃate pentru a ascunde adevăratul nume, cît timp acest fapt nu
implică fraudă sau alt scop ilicit. Astfel, conform art. 9 al Legii 293/1994 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe, autorii operelor de creaŃie intelectuală în domeniul literaturii, artei
şi ştiinŃei şi altor drepturi conexe, au dreptul de a utiliza pentru individualizare pseudonimul,
care nu trebuie să repete numele altei persoane. Autorul este în drept să utilizeze sau să
permită utilizarea operelor fără indicarea numelui, adică anonim.
3. Numele persoanei fizice este un drept personal nepatrimonial al acesteia. Având
caracterul personal acesta este strâns legat de persoana omului. De aceea numele nu poate fi
exercitat, în principiu, decât personal de către titular, iar nu prin reprezentare. Utilizarea
numelui unei persoane este o faptă delictuală, încît îi poate provoca titularului numelui
pagube. De aceea cel care utilizează numele altuia va răspunde pentru toate confuziile sau
prejudiciile cauzate astfel conform prevederilor prezentului Cod. Dreptul de a cere repararea
prejudiciilor aparŃine nu numai titularului numelui, dar şi soŃului, rudelor apropiate.
4. Persoana fizică participă la diverse raporturi juridice, individualizându-se prin
numele său. Deoarece ea dobândeşte şi exercită drepturi, execută obligaŃiile asumate,
legiuitorul obligă ca aceasta să întreprindă măsuri pentru avizarea debitorilor şi creditorilor

42
despre schimbarea numelui. În cazul nerespectării acestei obligaŃii survine răspunderea
persoanei respective pentru prejudiciile cauzate, conform art. 14.

Articolul 30. Domiciliul şi reşedinŃa

(1) Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta îşi are locuinŃa statornică sau
principală. Se consideră că persoana îşi păstrează domiciliul atîta timp cît nu şi-a
stabilit un altul.
(2) ReşedinŃa persoanei fizice este locul unde îşi are locuinŃa temporară sau
secundară.
(3) Persoana al cărei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se consideră
domiciliată la locul reşedinŃei sale.
(4) În lipsă de reşedinŃă, persoana este considerată că domiciliază la locul unde se
găseşte, iar dacă acesta nu se cunoaşte, la locul ultimului domiciliu.

1. În conformitate cu prevederile art. 27 din ConstituŃie, oricărui cetăŃean al

Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinŃa în orice
localitate din Ńară. Domiciliul şi reşedinŃa sunt atribute de identificare a persoanei fizice în
raporturile de drept civil şi se prezintă ca drepturi nepatrimoniale. Legiuitorul stabileşte că
domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea are locuinŃa statornică sau principală. Astfel,
pentru ca locuinŃa persoanei fizice să fie considerată drept domiciliu este necesar ca ea să fie
statornică, iar dacă persoana fizică are mai multe locuinŃe statornice, domiciliul său va fi
locuinŃa sa principală. Dacă o persoană fizică are o singură locuinŃă statornică, acolo va fi şi
domiciliul ei, iar dacă ea are mai multe locuinŃe statornice, domiciliul său va fi în locul unde
se află locuinŃa sa principală. Ca atribut de identificarea, domiciliul are importanŃă pentru
individualizarea persoanei fizice în spaŃiu în toate raporturile juridice, inclusiv cele civile.
Astfel, importanŃa domiciliului poate fi evidenŃiată sub următoarele aspecte:
- de domiciliu Ńine declararea persoanei fizice absente fără veste (art. 49) şi declararea
morŃii acesteia (art. 52);
- în dependenŃă de domiciliu este stabilită competenŃa diferitor organe ale puterii
executive şi celor judecătoreşti;
- după domiciliu se determină locul executării obligaŃiilor (art. 573), locul deschiderii
succesiunii (art. 1443) şi alte drepturi şi obligaŃii ale persoanelor fizice.
2. ReşedinŃa persoanei fizice este locul unde îşi are locuinŃa temporară sau secundară.
ReşedinŃa de asemenea este un atribut de identificare în spaŃiu a persoanei fizice, ce apare ca
un drept subiectiv nepatrimonial ocrotit de lege. Stabilirea reşedinŃei este guvernată de
principiul libertăŃii depline, orice persoană fizică îşi poate alege reşedinŃa, conform
intereselor sale. ReşedinŃa poate fi stabilită în aceeaşi ori în altă localitate decât cea în care îşi
are domiciliul.
3. ReşedinŃa prezintă importanŃă pentru persoana fizică. Aceasta constă în faptul că în
cazul în care domiciliul persoanei nu poate fi stabilit cu certitudine, acesta se consideră la
reşedinŃa sa.
4. În cazul în care reşedinŃa persoanei nu poate fi stabilită, deoarece ea lipseşte,
domiciliul persoanei se consideră la locul unde ea se găseşte, iar dacă nici locul de aflare nu
este cunoscut, atunci domiciliul este considerat la locul ultimului domiciliu.

Articolul 31. Domiciliul minorului şi al persoanei lipsite de capacitate de exerciŃiu

43
 (1) Domiciliul minorului în vârstă de până la 14 ani este la părinŃii săi sau la acel
părinte la care locuieşte permanent.
(2) Domiciliul minorului dat în plasament de instanŃa de judecată unui terŃ rămîne
la părinŃii săi. În cazul în care aceştia au domicilii separate şi nu se înŃeleg la care dintre
ei minorul va avea domiciliul, asupra acestuia decide instanŃa de judecată.
(3) InstanŃa de judecată poate, în mod excepŃional, avînd în vedere interesul
suprem al minorului, să-i stabilească domiciliul la bunici sau la alte rude ori persoane
de încredere, cu consimŃământul acestora, ori la o instituŃie de ocrotire.
(4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul din părinŃi îl reprezintă ori
în cazul în care se află sub tutelă, este la reprezentantul legal.
(5) Domiciliul minorului aflat în dificultate, în cazurile prevăzute prin lege, se află
la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament ori încredinŃat.
(6) Domiciliul persoanei lipsite de capacitate de exerciŃiu este la reprezentantul ei
legal.

1. Domiciliul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani este la părinŃii săi, iar dacă
părinŃii locuiesc separat, domiciliul acestui minor este la acel părinte cu care locuieşte
permanent. Totodată, părinŃilor li se permite să stabilească domiciliul minorului printr-un
acordul. Dacă părinŃii nu ajung la un numitor comun în privinŃa domiciliului minorului,
instanŃa de judecată decide unde va fi domiciliul minorului, luând în consideraŃie interesele
minorului (art. 63 Codul Familiei).
2. În scopul apărării drepturilor şi intereselor legitime ale copiilor, în cazurile prevăzute
de lege (art. 112 Codul Familiei), acesta poate fi dat în plasament de către instanŃa de
judecată unui terŃ, conform art. 115 din Codul Familie. Cu toate că minorul este dat în
plasament, domiciliul acestuia rămâne la părinŃii săi. Dacă părinŃii au domicilii separate şi pot
ajunge la un numitor comun privind determinarea domiciliului minorului, instanŃa de judecată
va decide asupra domiciliului acestuia.
3. În cazuri excepŃionale, având în vedere interesele minorului, instanŃa de judecată este
în drept să-i stabilească domiciliul acestuia la bunici sau la alte rude, fie persoane de
încredere, dar numai cu consimŃământul acestora.
4. Dacă minorul este reprezentat de către un singur părinte ori dacă se află sub tutelă,
domiciliul minorului este la reprezentantul lui legal.
5. Dacă minorul este în dificultate, în cazurile prevăzute de lege, domiciliul acestuia se
află la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament ori încredinŃat.
6. Persoana fizică, în cazurile prevăzute de lege (art. 24), poate fi declarată incapabilă
de către instanŃa de judecată. Efectul declarării persoanei incapabile constă în instituirea
tutelei asupra acesteia. Tutorele este cel care reprezintă persoana declarată incapabilă în
societate, încheind în numele ei actele juridice. Din aceste considerente legiuitorul stabileşte
că domiciliul acestei persoane este la reprezentantul ei legal, adică la tutore.

Articolul 32. Tutela şi curatela.

(1) Tutela şi curatela se instituie pentru ocrotirea drepturilor şi intereselor

persoanelor fizice incapabile sau cu capacitate de exerciŃiu restrînsă sau limitate în
capacitatea de exerciŃiu.
(2) Tutorii şi curatorii apără drepturile şi interesele persoanelor tutelate de ei în
relaŃii cu persoane fizice şi juridice, inclusiv în instanŃa de judecată, fără mandat.

44
 (3) Tutela sau curatela asupra minorului se instituie în cazul în care el nu are
părinŃi ori înfietori sau cînd instanŃa de judecată a stabilit decăderea părinŃilor lui din
drepturile părinteşti, sau cînd el a rămas fără ocrotire părintească din alte motive.

1.Tutela şi curatela ca instituŃie de ocrotire a minorilor, a persoanelor lipsite de capacitate

de exerciŃiu şi a persoanelor cu capacitate de exerciŃiu limitată este o instituŃie nouă pentru
CC. Anterior această instituŃie a fost reglementată de CCF/1969 (art. 126-153). Odată cu
intrarea în vigoare a CF la 26 aprilie 2001 instituŃia tutelei şi curatelei a rămas să fie
reglementată în acest act normativ numai în măsura în care ea este privită ca o formă de
ocrotire a minorilor rămaşi fără grijă părintească. Respectiv, ocrotirea drepturilor
patrimponiale a minorilor şi a persoanelor lipsite de capacitatea de exerciŃiu sau limitate în
capacitatea de exerciŃiu de la 26.04.2001 şi pînă la intrarea în vigoare a prezentului Cod a
fost reglementată insuficient.
2.Punctul 1 art. 32 CC determină în primul rînd, cu ce scop se instituie tutela şi curatela, în
al doilea rînd, asupra căror persoane. Scopul tutelei şi curatelei este ocrotirea persoanelor
fizice incapabile, cu capacitate de exerciŃiu restrînsă sau limitate în capacitate de exerciŃiu.
Ocrotirea se efectuează printr-un ansamblu de mijloace care să asigure recunoaşterea şi
protecŃia drepturilor subiective civile şi a intereselor îndreptăŃite ale acestora. Tutela şi
curatela este unul dintre mijloacele de protecŃie ale persoanei fizice ca participant în
circuitul civil. Ea se realizează în timpul participării persoanei fizice în raporturile civile
concrete prin reprezentarea ori asistarea acesteia de către tutore sau curator. Persoanele
asupra cărora se instituie tutela sau curatela sînt minorii care nu au atins vîrsta de 18 ani,
persoanele majore care în urma unei tulburări psihice au fost declarate de către instanŃa de
judecată ca fiind incapabile în temeiul art. 24 CC şi persoanele care au fost limitate în
capacitatea de exercŃiu în urma consumului abuziv de alcool, droguri şi alte substanŃe
psihotrope conform art. 25 CC.
3.Tutorii şi curatorii sînt persoane fizice cu împuterniciri speciale care apără drepturile şi
interesele persoanelor incapabile, cu capacitate restrînsă sau limitate în capacitatea de
exerciŃiu. Fiind numite de autorităŃile publice locale printr-o decizie specială ele reprezintă
drepturile şi interesele persoanelor tutelate în raporturile civile (ca de exemplu, la
încheierea diferitor convenŃii, acceptarea succesiunii etc.), în raporturile juridice cu
organele administrative (reprezentarea intereselor minorilor în instituŃiile de învăŃămînt,
organele de asistenŃă socială şi alte organe), în raporturile familiale (educarea unui minor
şi relaŃiile lui cu rudele sale), cît şi în instanŃa de judecată.
Reprezentarea persoanei tutelate se face fără un mandat special, adică cel ce
reprezintă nu are nevoie să dobîndească un act pentru fiecare caz în parte, deoarece însăşi
decizia administraŃiei publice locale despre numirea în funcŃie de tutore sau curator
serveşte ca mandat universal.
4.Ocrotirea părintească este mijlocul natural şi firesc de ocrotire a minorilor şi constă în
totalitatea drepturilor şi îndatoririlor pe care le au părinŃii faŃă de copiii lor minori,
indiferent dacă aceştea provin din căsătorie sau din afara căsătoriei, sau dacă aceştea sunt
de provenienŃă naturală sau adoptaŃi.
Tutela şi curatela asupra minorilor se instituie în caz de deces al părinŃilor, în caz de
decădere a părinŃilor din drepturile părinteşti în baza art. 67 CF, în caz de luare a copilului
de la părinŃi fără decăderea lor din drepturile părinteşti în baza art. 71 CF,în caz cînd
părinŃii nu trăiesc împreună cu copilul şi nu participă la educaŃia şi întreŃinerea lui din
motive neîntemeiate, în caz cînd părinŃii sînt declaraŃi incapabili de către instanŃa
judecătorească şi în alte cazuri cînd o cer interesele copilului, inclusiv la cererea părinŃilor.

45
 Atît tutela cît şi curatela prezintă o sarcină gratuită şi obligatorie în virtutea căreia o
anumită persoană denumită tutore sau curator este chemată să exercite drepturile şi
obligaŃiile părinteşti faŃă de un copil minor, al cărui părinŃi sînt decedaŃi ori în
imposibilitate de a-şi exercita îndatoririle.

Articolul 33. Tutela.

(1) Tutela se instituie asupra persoanelor lipsite de capacitate de exerciŃiu şi

asupra minorilor în vîrstă de pînă la 14 ani, după caz.
(2) Tutorele este reprezentantul legal al persoanei care se află sub tutelă şi încheie
fără mandat în numele şi în interesul ei actele juridice necesare.

1.a)Persoanele care suferă de alienaŃie sau debilitate mintală pot fi declarate la cererea
membrilor familiei, a procurorului şi a altor persoane interesate de către instanŃa de
judecată ca fiind incapabile. În urma declarării persoanei ca fiind incapabilă instanŃa
de judecată dispune autorităŃii tutelare numirea unui tutore deoarece persoana nu poate să-
şi dea seama de acŃiunile sale sau să le dirijeze. Tutorele unei persoane incapabile este
obligat să aibă grijă de persoana tutelată şi respectiv să-i apere interesele patrimoniale
completîndu-i prin acŃiunile sale capacitatea de exerciŃiu care îi lipseşte.
b)Minorii în vîrsta de pînă la 14 ani nu posedă capacitatea de exerciŃiu în pofida
minorităŃii, de aceea ei nu pot participa la raporturile juridice civile de sine stătător.
Conform legislaŃiei familiale (art. 61 CF) drepturile şi interesele legitime ale copiilor sînt
apărate de către părinŃii lor. În lipsa acestora apare problema asigurării educaŃiei, creşterii
şi dezvoltării minorului, apărării proprietăŃii lui, asigurării materiale. Apărarea drepturilor
personale nepatrimoniale a minorului este reglementată în detaliu de CF (art. 142-147).
CC reglementează drepturile patrimoniale ale minorului şi anume drepturile de posesie,
folosinŃă şi dispoziŃie a bunurilor care îi aparŃin cu drept de proprietate.
2.Tutorele din momentul numirii lui în această funcŃie reprezintă interesele persoanei
tutelate. Prin reprezentarea minorului pînă la 14 ani şi a persoanei lipsite de capacitatea de
exerciŃiu în actele civile înŃelegem încheierea acestora de către tutore, dar în numele şi pe
seama minorului şi a persoanei lipsite de capacitatea de exerciŃiu. Între tutore şi persoana
tutelată există o autonomie patrimonială adică tutorele nu are drept de proprietate asupra
bunurilor persoanei tutelate şi cel de sub tutelă nu are drept de proprietate asupra bunurilor
tutorelui, deaceea este şi firesc ca efectele actelor juridice încheiate de tutore să se
răsfrîngă asupra patrimoniului persoanei tutelate. Actele juridice pe care tutorele le poate
încheia în calitate de reprezentant legal pot fi clasificate în trei grupe:
– actele pe care tutorele le poate încheia singur, fără încuviinŃarea prealabilă a
autorităŃii tutelare;
– acte pe care tutorele le poate încheia doar cu încuviinŃarea prealabilă a autorităŃii
tutelare;
– acte pe care tutorele nu le poate încheia nici chiar cu încuviinŃarea autorităŃii
tutelare.
Prin acŃiunile sale tutorele completează capacitatea de exerciŃiu a persoanei incapabile şi a
minorului în vîrstă de pînă la 14 ani şi în aşa mod cel de sub tutelă poate în deplină măsură
să-şi realizeze drepturile personale nepatrimoniale şi cele patrimoniale.

46
 Tutela este o sarcină socială, de onoare şi de încredere deaceia tutorele încheie fără mandat
în numele şi în interesul persoanei tutelate actele juridice necesare.

Articolul 34. Curatela.

(1) Curatela se instituie asupra minorilor în vîrstă de la 14 la 18 ani, precum şi

asupra persoanelor fizice limitate în capacitate de exerciŃiu de către instanŃa de
judecată din cauza consumului abuziv de alcool, consumului de droguri şi de alte
substanŃe psihotrope.
(2) Curatorul îşi dă consimŃămîntul la încheierea actelor juridice pe care persoana
fizică ce se află sub curatelă nu are dreptul să le încheie de sine stătător.
(3) Curatorul ajută persoana care se află sub curatelă în realizarea drepturilor şi
îndelinirea obligaŃiilor şi o protejează împotriva abuzurilor unor terŃi.

1.Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani îşi exercită singur drepturile şi îşi execută tot
astfel obligaŃiile, însă pentru al apăra împotriva abuzurilor terŃilor persoane asupra
lui se instituie curatela. Dacă pînă la vîrsta de 14 ani minorul s-a aflat sub tutelă aceasta
se transformă în curatelă fără o decizie specială a autorităŃii tutelare. În realizarea
drepturilor personale nepatrimoniale şi executarea obligaŃiilor personale nepatrimoniale
curatela nu se deosebeşte de tutelă. Atunci cînd minorul îşi realizează drepturile
patrimoniale sau îşi execută obligaŃiile patrimoniale minorul are nevoie de ajutorul
curatorului. Persoanele fizice majore pot fi limitate în capacitatea de exerciŃiu de către
instanŃa de judecată în cazurile cînd:
– ele consumă abuziv alcool, droguri sau alte substanŃe psihotrope şi aceasta
– înrăutăŃeşte starea materială a familiei lor (art. 25 CC).
Spre deosebire de minorul în vîrsta de la 14 la 18 ani asupra căruia curatela se stabileşte în
scopul apărării lui, numirea curatorului asupra persoanei limitate în capacitate de
exerciŃiu se face cu scopul de a proteja drepturile patrimoniale ale acesteia cît şi a familiei
sale.
2.Minorii în vîrstă de la 14 la 18 ani aflaŃi sub curatelă pot de sine stătător să încheie acte
juridice de mică valoare care se execută la momentul încheierii lor, să dispună de
veniturile rezultate din activităŃi proprii, să exercite dreptul de autor asupra unui rezultat al
activităŃii intelectuale, să facă depuneri în instituŃiile financiare şi să dispună de aceste
depuneri (art. 21 CC). Persoanele care sînt limitate în capacitatea de exerciŃiu de către
instanŃa de judecată se bucură de aceleaşi drepturi. Curatorul îşi dă consimŃămîntul la
încheierea actelor juridice, altele decît cele expuse mai sus. Pentru încheierea de către
minor sau persoana limitată în capacitatea de exerciŃiu a actelor juridice indicate la art. 42
CC se cere consimŃămîntul curatorului şi permisiunea prealabilă a autorităŃii titulare de la
domiciliul persoanei aflate sub curatelă. ConsimŃămîntul curatorului poate fi dat prealabil
încheierii actului juridic sau actul juridic poate fi încuviinŃat ulterior, dacă nu sînt lezate
interesele persosanei aflate sub curatelă.
Curatorul nu poate să-şi dee consimŃămîntul pentru încheierea actelor juridice prevăzute la
art. 43 CC nici chiar cu încuviinŃarea prealabilă a autorităŃii tutelare.
3.Libertatea oferită minorului în vîrstă de la 14 la 18 ani inclusiv pentru încheierea actelor
juridice, dispunerea de veniturile rezultate din munca proprie etc., nu trebuie să-i dăuneze.

47
 Curatorul este chemat să-i ajute persoanei aflate sub curatelă să-şi exercite drepturile în
modul cel mai convenabil pentru el. Ajutorul se poate manifesta prin diferite forme:
sfaturi, consultaŃii, adresări în diferite instituŃii pentru adolescenŃi sau instituŃii curative
care ar putea schimba situaŃia celui limitat în capacitate de exerciŃiu, distribuirea corectă a
sumelor primite pentru asigurarea întreŃinerii materiale. Curatorul trebuie să-l ajute pe cel
de sub curatelă să-şi îndeplinească obligaŃiile şi să-l protejeze de abuzul terŃelor persoane,
minorul să frecventeze şcoala pînă la vîrsta de 16 ani, cel limitat în capacitate de exerciŃiu
să dispună de veniturile sale în aşa mod ca să-şi poată satisface necesităŃile curente. Dacă a
fost încheiat un act juridic fără consimŃămîntul lui curatorul se poate adresa în instanŃa
judecătorească pentru a cere declararea nulităŃii actului juridic.

Articolul 35. AutorităŃile tutelare.

(1) AutorităŃi tutelare sînt autorităŃile administraŃiei publice locale.

(2) Autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei care se află sub tutelă
supraveghează activitatea tutorelui sau a curatorului ei.

1.AutorităŃile administraŃiei publice locale – consiliile executive ale municipiilor, oraşelor,

raioanelor, satelor sînt autorităŃi tutelare care iau toate deciziile referitor la problemele
tutelei şi curatelei.
Exercită funcŃiile de autorităŃi tutelare direcŃiile sau secŃiile de învăŃămînt – în cazul
minorilor şi direcŃiile sau secŃiile de asistenŃă socială în cazul persoanelor majore, lipsite
de capacitate de exerciŃiu printr-o hotărîre a instanŃei judecătoreşti sau copii minori cu
handicap care se află în instituŃiile subordonate Ministerului Muncii şi AsistenŃă Socială.
DirecŃiile sau secŃiile de învăŃămînt îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului
propriu , elaborat în conformitate cu Regulamentul-tip al DirecŃiei generale judeŃene
(municipale) învăŃămînt aprobat prin HG 1380/2002 şi , ulterior, aprobat de Ministerul
EducaŃiei. Documentul în cauză prevede că direcŃiile sau secŃiile de învăŃămînt exercită
funcŃia de protecŃie a drepturilor copilului , organizează munca de plasare a minorilor
orfani şi a celor lipsiŃi de grijă părintească în instituŃiile respective sau familii ,prezintă
spre examinare administraŃiei publice locale propuneri de acordare a înlesnirilor pentru
întreŃinerea lor în instituŃiile de învăŃămînt şi în şcolile de meserii ,examinează petiŃiili şi
propunerile cetăŃenilor ,întreprinde măsuri în vederea lichidării neajunsurilor semnalate
,hotărăşte toate problemele în legătură cu instituirea tutelei sau curatelei.
În Republica Moldova este şi un organ guvernamental care se ocupă cu protecŃia copiilor
orfani şi celor lipsiŃi de grijă părintească – Comitetul pentru Înfiere care a fost instituit prin
HG 749/1993.
În localităŃile unde lipsesc secŃiile sau direcŃiile de învăŃămînt sau asistenŃă socială
problemele de tutelă şi curatelă sînt puse pe seama secretarilor consiliilor locale.
2.Tutorii şi curatorii sînt obligaŃi, să prezinte periodic nu mai rar decît o dată pe an
direcŃiilor (secŃiilor) învăŃămînt sau asistenŃă socială de la domiciliul lor dări de seamă
privind activitatea sa în domeniul protecŃiei drepturilor celor puşi sub tutelă sau curatelă.
Autoritatea tutelară verifică dările de seamă prezentate, efectuează controale şi acordă
ajutor tutorilor şi curatorilor în ce priveşte îndeplinirea obligaŃiilor lor, iar în caz de
depistare a încălcărilor i-a măsuri pentru înlăturarea lor.Supravegherea activităŃii tutorilor
(curatorilor) este obligatorie şi cuprinde toate categoriile persoanelor incapabile şi cu

48
 capacitate de exerciŃiu limitată. Prin supraveghere permanentă autoritatea tutelară
minimalizează cazurile de comportament indiferent , abuziv a tutorilor (curatorilor) faŃă de
persoanele tutelate. Metoda supravegherii variază în dependenŃă de persoana care se află
sub tutelă (curatelă). Dacă sub tutelă este o persoană incapabilă se controlează condiŃiile
de trai, acordarea ajutorului medical, procurarea medicamentelor necesare etc. În cazul
minorilor se atrage o atenŃie deosebită la metodele de educaŃie a copilului. În cazul
persoanelor limitate în capacitatea de exerciŃiu se controlează eficacitatea curatelei—dacă
veniturile celui de sub curatelă se folosesc pentru binele familiei lui şi nu în daună.
Controlul activităŃii tutorilor (curatorilor) are ca scop acordarea ajutorului necesar şi
înlăturarea neajunsurilor care pot apărea pe parcurs.

Articolul 36. Instituirea tutelei şi curatelei.

(1) Autoritatea tutelară este obligată să hotărască asupra instituirii tutelei sau
curatelei în termen de o lună de la data primirii informaŃiei despre necesitatea
instituirii.
(2) Pînă la numirea tutorelui sau curatorului, atribuŃiile lor sînt exercitate de
autoritatea tutelară.

1.Instituirea tutelei şi curatelei se poate face din oficiu ori pe baza informaŃiei primite de
autoritatea tutelară. În amble cazuri instituirea tutelei şi curatelei se face într-un termen de
o lună de la data aflării despre necesitatea acesteia. Termenul de o lună de zile este stabilit
pentru înlăturarea cauzelor care ar duce la lipsa îngrijirii şi la lezarea drepturilor şi
intereselor legitime ale persoanelor care au nevoie de tutelă sau curatelă.
2.Hotărîrea despre numirea tutorelui sau curatorului este luată de conducătorul
administraŃiei publice locale şi poate fi contestată la organele administraŃiei publice locale
ierarhic superioare sau în instanŃa de judecată. Dreptul de a contesta hotărîrea o au părinŃii
(părintele), rudele apropiate, instituŃiile educative, curative şi alte persoane interesate.
3.Din momentul aflării ştirilor despre necesitatea instituirii tutelei sau curatelei atrubuŃiile
acestora sînt executate de autorităŃile tutelare prin numirea unui reprezentant care
va avea grijă pînă la numirea tutorelui (curatorului) să asigure ocrotirea drepturilor şi
intereselor persoanelor minore, cu capacitate de exerciŃiu limitată sau lipsite de capacitatea
de exerciŃiu. Asupra fiecărui caz de numire a tutorelui sau curatorului autoritatea tutelară
deschide un dosar personal unde sînt păstrate toate documentele necesare cît şi procesele
verbale ale controlului condiŃiilor de viaŃă a tutelatului şi inventarierii bunurilor lui.

Articolul 37. ObligaŃia de informare despre persoanele asupra cărora trebuie

instituită tutela sau curatela.

În termen de 5 zile de la data aflării că asupra persoanei trebuie instituită tutela

sau curatela, au obligaŃia să înştiinŃeze autoritatea tutelară:
a)cei apropiaŃi persoanei, precum şi administratorul şi locatarii casei în care
locuieşte;
b)serviciul de stare civilă, în cazul înregistrării unui deces, precum şi notarul
public, în cazul deschiderii unei succesiuni;

49
 c)instanŃa judecătorească, lucrătorii procuraturii şi ai poliŃiei, în cazul
pronunŃării, aplicării sau executării unei sancŃiuni privat de libertate;
d)autorităŃile administraŃiei publice locale, instituŃiile de ocrotire, precum şi orice
altă persoană.

1.Temei pentru instituirea tutelei şi curatelei serveşte depistarea şi luarea la evidenŃă la

timp a minorilor lipsiŃi de grijă părintească, a persoanelor lipsite de capacitate de exerciŃiu
sau cu capacitate de exerciŃiu limitată. Depistarea şi evidenŃa acestor persoane este o
obligaŃie directă a funcŃionarilor autorităŃii tutelare, împuternicite să acŃioneze în
scopul ocrotirii lor. Totodată pentru majorarea eficacităŃii activităŃii în domeniu legea
obligă şi cetăŃenii să informeze imediat dar nu mai tîrziu de 5 zile autoritatea tutelară
despre toate persoanele care necesită ocrotire prin tutelă (curatelă). Sînt obligaŃi să
prezinte astfel de informaŃii cei apropiaŃi persoanei ce necesită tutelă (curatelă), aceştea
pot fi membrii familiei lui sau persoanele la care locuieşte minorul, persoana lipsită de
capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu limitată, cît şi administratorul şi
locatarii casei în care persoana locuieşte. FuncŃionarul serviciului de stare civilă care
înregistrează decesul unei persoane este obligat să anunŃe autoritatea tutelară în cazul cînd
din documentele prezentate rezultă că în familia decedatului au rămas persoane ce necesită
instituirea tutelei (curatelei); tot la fel şi în cazul notarului care a înregistrat deschiderea
succesiunii. InstanŃa de judecată informează autoritatea tutelară despre copiii minori ai
căror părinŃi au fost decăzuŃi din drepturile părinteşti, copiii au fost luaŃi de la părinŃi fără
decăderea din drepturile părinteşti; despre persoanele care prin hotărîrea instanŃei de
judecată au fost lipsite de capacitatea de exerciŃiu sau au fost limitate în capacitatea de
exerciŃiu şi în alte cazuri. Lucrătorii poliŃiei şi procuraturii în toate cazurile cînd sînt
aplicate sancŃiuni privative de libertate faŃă de persoanele care au la întreŃinere şi îngrijire
persoane ale căror drepturi şi interese trebuie ocrotite prin tutelă (curatelă). ObligaŃia de
informare o au şi alte persoane cu funcŃii de răspundere care prin activitatea sa
profesională sînt strîns legaŃi de copii minori – conducătorii şcolilor, instituŃiilor
preşcolare, curative, educative şi de alt ordin. Categoria alte persoane presupune obligaŃia
tuturor cetăŃenilor de a prezenta autorităŃii tutelare orice fel de informaŃie despre minorii
rămaşi fără grijă părintească sau persoane incapabile ori cu capacitate limitată care au
nevoie de ocrotire.
2.Termenul de 5 zile este stabilit de legislaŃie în scopul întăririi comportamentului
respectiv a persoanelor cu funcŃii de răspundere, a membrilor societăŃii în întregime şi
pentru manifestarea grijii faŃă de copiii rămaşi fără ocrotire părintească şi a persoanelor
care nu pot de sine stătător să-şi apere drepturile şi interesele personale şi patrimoniale.
3.ObligaŃia prevăzută la lit. a-d), art. 37 CC este asigurată de sancŃiuni juridice prevăzute
la art. 171³ C cu privire la CA/1985 care prevede că încălcarea de către persoanele cu
funcŃii de răspundere din instituŃiile de instruire, curative, de asistenŃă socială şi din alte
instituŃii similare a termenului de 5 zile pentru comunicare autorităŃii tutelare despre copiii
rămaşi fără îngrijire părintească care pot fi transmişi sub tutelă (curatelă) atrage după sine
aplicarea unei amenzi în mărime de la cinci la zece salarii minime.
4.La primirea informaŃiei autoritatea tutelară efectuiază în termen de 3 zile un
control în scopul asigurării veridicităŃii informaŃiei. Rezultatele controlului sînt elucidate
într-un proces-verbal care serveşte temei pentru luarea persoanei la evidenŃă şi săvîrşirea
acŃiunilor de instituire a tutelei (curatelei).

50
 Articolul 38. Tutorele şi curatorul.

(1) Poate fi tutore sau curator o singură persoană fizică sau soŃul şi soŃia împreună
dacă nu se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin.(4) şi au
consimŃit expres.
(2) AtribuŃiile de tutore şi curator asupra persoanei internate în o instituŃie de
asistenŃă socială publică, de educaŃie, de învăŃămînt, de tratament sau în o altă instituŃie
similară sînt exercitate de aceste instituŃii, cu excepŃia cazului în care persoana are
tutore sau curator.
(3) Tutorele sau curatorul este desemnat de autoritatea tutelară de la domiciliul
persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela, din oficiu sau la sesizarea
celor menŃionaŃi la art.37.
(4) Nu poate fi tutore sau curator:
a) minorul;
b) persoana lipsită de sau limitată în capacitatea de exerciŃiu;
c) cel decăzut din drepturile părinteşti;
d) cel declarat incapabil de a fi tutore sau curator din cauza stării de sănătate;
e) cel căruia, din cauza exercitării necorespunzătoare a obligaŃiilor de adoptator,
i s-a anulat adopŃia;
f) cel căruia i s-a restrîns exerciŃiul unor drepturi politice sau civile, fie în temeiul
legii, fie prin hotărîre judecătorească, precum şi cel cu rele purtări;
g) cel ale cărui interese vin în conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă sau
curatelă;
h) cel înlăturat prin act autentic sau prin testament de către părintele care
exercita singur, în momentul morŃii, ocrotirea părintească;
i) cel care, exercitînd o tutelă sau curatelă, a fost îndepărtat de la ele;
j) cel care se află în relaŃii de muncă cu instituŃia în care este internată persoana
asupra căreia se instituie tutela sau curatela.

1.Tutore (curator) poate fi orice persoană fizică care a împlinit majoratul şi întruneşte
condiŃiile morale necesare pentru îndeplinirea unei astfel de obligaŃii. Autoritatea tutelară
numeşte tutorele (curatorul) asupra minorului, asupra persoanei incapabile sau cu
capacitate de exerciŃiu limitată, numai cu consimŃămîntul acesteia. Dacă cel ce pretinde a
fi tutore (curator) este căsătorit se cere şi consimŃămîntul soŃului lui. De regulă,
autoritatea tutelară numeşte un tutore (curator), deoarece sarcina tutelei (curatelei) cere o
activitate personală şi o răspundere personală. Dar, deseori, cei ce au nevoie de ocrotire
prin tutelă (curatelă), şi îndeosebi minorii, sînt plasaŃi în familia tutorelui (curatorului). În
aceste cazuri pot fi numiŃi tutori (curatori) soŃul şi soŃia împreună, dacă ambii şi-au dat
acordul şi nu se află în cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin.(4) al prezentului
articol.
2.Lipsa posibilităŃilor de a aranja minorii orfani sau lipsiŃi de grijă părintească cît şi
majorii lipsiŃi de sau limitaŃi în capacitatea de exerciŃiu duce la necesitatea plasării lor în
instituŃii de stat pentru copii de vîrstă preşcolară, şcoli-internat pentru copii orfani sau
semiorfani; instituŃii de tip sanatorial pentru copii cu handicap, instituŃii curative, case de
invalizi pentru copii sau pentru persoane bolnave psihic, instituŃii de reabilitare a
persoanelor ce fac abuz de alcool sau substabŃe narcotice etc. Tutore sau curator în
aceste cazuri nu se numeşte şi conform alineatului 2 al prezentului articol atribuŃiile de
tutore (curator) sînt exercitate de aceste instituŃii. FuncŃiile tutorelui (curatorului) sînt
îndeplinite de conducătorul instituŃiei educative sau curative în care se află minorul sau
persoana incapabilă sau cu capacitate de exerciŃiu limitată, adică directorul şcolii-internat,

51
medicul-şef al casei de invalizi, ai spitalului etc.; şi nu medicul de servici sau pedagogul
copilului. Conducătorul instituŃiilor enumerate îndeplineşte funcŃiile de tutore (curator)
paralel cu funcŃiile sale prevăzute de regulamentul acestor instituŃii. Ei apără atît drepturile
şi interesele personale cît şi drepturile şi interesele patrimoniale ale persoanelor tutelate în
raport cu terŃele persoane. În caz de necesitate conducătorii instituŃiilor reprezintă
persoanele în instanŃa de judecată fără mandat special.
Dacă minorul sau persoana lipsită de capacitate de exerciŃiu sau limitată în capacitatea de
exerciŃiu au deja numit un tutore (curator) şi sînt plasaŃi în instituŃiile enumerate mai sus
temporar, ocrotirea drepturilor persoanelor de sub tutelă (curatelă) se înfăptuieşte de către
tutore (curator). Autoritatea tutelară este în drept să hotărască problema încetării funcŃiei
de tutore (curator) în cazurile cînd plasamentul în instituŃiile de stat cu întreŃinere deplină a
devenit permanent.
3.Tutorele (curatorul) este desemnat de autoritatea tutelară de la domiciliul
persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela în cazurile cînd există
informaŃia unei instituŃii sau a unei persoane despre minorii orfani sau lipsiŃi de grijă
părintească sau despre persoane lipsite de sau limitate în capacitatea de exerciŃiu.
InformaŃia este urmată de un control rezultatele căruia sînt oglindite într-un proces verbal
care reflectă vericiditatea acesteia şi cererea persoanei care doreşte să devină tutore
(curator).
Din oficiu tutorele (curatorul) se desemnează în astfel de cazuri cum ar fi tutela asupra
minorului ai cărui părinŃi au fost decăzuŃi din drepturile părinteşti la cererea autorităŃii
tutelare; asupra persoanei care are tulburări mintale şi a fost lipsită de capacitatea de
exerciŃiu la cererea autorităŃii tutelare.
4.După cum s-a menŃionat mai sus minorul în vîrstă de pînă la 14 ani are nevoie de tutelă,
iar cel în vîrstă de la 14 la 18 ani de curatelă, deaceea persoana care nu a împlinit
majoratul nu poate fi numită nici tutore şi nici curator. Persoanele care sînt lipsite de sau
limitate în capacitatea de exerciŃiu, decăzute din drepturile părinteşti, cele în privinŃa
cărora a fost anulată adopŃia din culpa lor, restrînse în drepturile civile nu pot fi numite
tutore (curator) în cazurile în care faptul este dovedit printr-o hotărîre rămasă definitivă a
instanŃei judecătoreşti. CerinŃa faŃă de starea sănătăŃii stipulară la lit.d) presupune că cel ce
urmează a fi numit tutore sau curator nu trebuie să sufere de boli grave transmisibile care
ar duce la pierderea capacităŃii de muncă pentru o perioadă îndelungată, sau astfel de boli
care i-ar împiedica deplasarea liberă, sau ar fi de o vîrstă foarte înaintată şi nu şi-ar putea
îndeplini funcŃiile. Pentru ca tutela (curatela) să-şi atingă scopul de ocrotire persoanele ce
pretind a fi numite în această funcŃie trebuie să nu fie cu rele purtări, adică să aibă calităŃi
morale respective care le-ar permite să crească, să educe minorii şi să acorde ajutor
necesar persoanelor lipsite de sau limitate în capacitatea de exerciŃiu. CalităŃile morale
presupun că persoana respectă ansamblul normelor de conveŃuire, de comportare faŃă de
alŃii şi faŃă de colectivitate.
Cazurile prevăzute la lit.g) şi i) al prezentului articol pot servi temei de refuz pentru
numirea tutorelui (curatorului) atunci cînd autoritatea tutelară posedă destule probe care
dovedesc că interesele persoanei ce pretinde această funcŃie vin în conflict cu interesele
persoanei puse sub tutelă (curatelă), sau există o hotărîre anterioară a autorităŃii tutelare
despre înlăturarea din culpa lui a fostului tutore (curator).
Impedimentul prevăzut la lit.h) poate fi dovedit printr-un testament autentificat în modul
prevăzut de lege. Această prevedere este nouă pentru legislaŃia noastră şi poate fi explicată

52
 doar prin simplul respect faŃă de părintele decedat considerîndu-se că el a avut destule
motive pentru îndepărtarea persoanei de la tutela (curatela) copilului său.
InterdicŃia prevăzută la lit.j) se bazează pe faptul că cel ce se află într-o instituŃie curativă
sau educativă este tutelat de conducătorul acestei instituŃii în temeiul alinetului 2 al
prezentului articol. În cazul cînd persoana ce se află în relaŃii de muncă cu instituŃia în care
este internată persoana tutelată, a fost numită tutore (curator) anterior, autoritatea tutelară
emite o hotărîre despre încetarea tutelei (curatelei).

Articolul 39. Caracterul personal şi gratuit al tutelei şi curatelei.

(1) Tutela şi curatela sînt sarcini personale.

(2) ObligaŃiile de tutelă şi curatelă se îndeplinesc gratuit. Tutorele şi curatorul au
dreptul să ceară compensarea tuturor cheltuielilor aferente îndeplinirii obligaŃiilor de
tutelă şi curatelă.
(3) Autoritatea tutelară poate, Ńinînd seama de cuantumul şi componenŃa
patrimoniului celui pus sub tutelă sau curatelă, să decidă ca administrarea
patrimoniului sau doar a unei părŃi din el să fie încredinŃată unei persoane fizice sau
unei persoane juridice competente.

1.Tutela şi curatela sînt sarcini personale, ceea ce înseamnă că ele nu pot fi transmise şi
trebuiesc îndeplinite de persoana numită în această funcŃie. Dacă tutorele (curatorul) din
diferite motive întemeiate (boală gravă, schimbarea situaŃiei familiale, schimbarea
domiciliului etc.) îşi încetează activitatea, dar persoana tutelată mai are nevoie de ocrotire,
autoritatea tutelară poate numi un alt tutore (curator).
2.Tutorele (curatorul) nu este remunerat pentru îndeplinirea obligaŃiilor care şi le-a
asumat în mod benevol. Activitatea lui nu este remunerată deoarece fiind o sarcină
personală ea pune, în primul rînd, accentul pe grija de sănătatea şi dezvoltarea celui pus
sub tutelă (curatelă), şi, în al doilea rînd, el nu este obligat să-l întreŃină pe cel tutelat din
mijloace proprii. Dacă tutorele (curatorul) în diferite împrejurări a fost nevoit să facă
cheltuieli pentru îndeplinirea obligaŃiilor de tutelă (curatelă), cum ar fi, de exemplu,
tratament medical urgent, păstrarea bunurilor, cheltuieli şcolare etc., el este în drept să
ceară autorităŃii tutelare compensarea acestor cheltuieli, ce pot fi acoperite din mijloacele
celui pus sub tutelă (curatelă). În cazul lipsei acestor mijloace problema poate fi
soluŃionată de administraŃia publică locală prin stabilirea unor îndemnizaŃii sau ajutoare
prevăzute de legislaŃia în vigoare.
3.Dacă cel pus sub tutelă (curatelă) are un patrimoniu costisitor compus din mai multe
bunuri de preŃ (imobile, titluri de valoare, cotă de participaŃiune în capitalul social al unei
persoane juridice, mijloace de transport etc.) autoritatea tutelară poate decide ca
afministrarea întregului patrimoniu sau doar a unei părŃi din el să fie încredinŃată unei
persoane fizice, alteia decît tutorul (curatorul) sau unei persoane juridice competente.
Aceasta se face prin încheierea unui contract de administrare fiduciară între autoritatea
tutelară şi persoana fizică sau juridică desemnată de ea (art. 1053 p.5 CC). Această
activitate poate fi efectuată gratuit sau poate fi remunerată.

53
 Articolul 40. ObligaŃiile tutorelui şi ale curatorului.

(1) Tutorele şi curaterul sînt obligaŃi:

a) să locuiască împreună cu cel pus sub tutelă şi să comunice autorităŃii tutelare
schimbarea domiciliului. Curatorul şi persoana aflată sub curatelă care a atins
vîrsta de 14 ani pot locui separat doar cu acordul autorităŃii tutelare;
b) să aibă grijă de întreŃinerea persoanei puse sub tutelă sau curatelă;
c) să apere drepturile şi interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă.
(2) Tutorelui şi curatorului le revin drepturile şi obligaŃiile de părinte în educarea
minorului.

1.Pentru ca tutorele (curatorul) să-şi poată mai bine îndeplini obligaŃiile ce îi revin el
trebuie să locuiască împreună cu minorul sau persoana incapabilă ori limitată în
capacitatea de exerciŃiu aflate sub tutela sa. Tutorele dobîndeşte dreptul de folosinŃă la
locuinŃa minorului însă nu dreptul de proprietate. Dacă tutorele (curatorul) decide să-şi
schimbe locul de trai, în locuinŃa celui tutelat, la altă adresă, ori în altă localitate el trebuie
în mod obligatoriu să anunŃe autoritatea tutelară pentru ca aceasta să poată controla dacă
sînt respectate interesele celui pus sub tutelă (curatelă) şi în continuare să supravegheze
activitatea lui.
2.Autoritatea tutelară poate da încuviinŃare minorului care a atins vîrsta de 14 ani pentru a
locui separat de curator, dacă el doreşte să-şi schimbe felul învăŃăturii ori pregătirii
profesionale şi dacă acest fapt nu va influenŃa negativ asupra educaŃiei copilului.
3.Grija de întreŃinerea persoanei puse sub tutelă sau curatelă presupune asigurarea lui
cu hrană , îmbrăcăminte, medicamente, mijloace pentru instruirea copiilor, odihnă şi alte
mijloace care asigură traiul şi sănătatea persoanelor bolnave, creşterea şi dezvoltarea
copiilor minori din mijloacele celui tutelat. Tutorele (curatorul) poate întreŃine persoana
aflată sub tutelă şi din mijloace proprii însă nu este obligat să o facă. Lăsarea minorului
sau a persoanei lipsite de sau limitate în capacitate de exerciŃiu fără ajutor atraje după sine
răspunderea, după caz, civilă, contravenŃională sau penală.
4.Tutorele şi curatorul sînt obligaŃi să apere drepturile şi interesele persoanei puse sub
tutelă sau curatelă în raporturile lor cu terŃele persoane, în toate organele inclusiv şi în
instanŃa de judecată. Tutorele (curatorul) este nu numai în drept dar şi obligat să ceară
înapoierea minorului, atunci cînd acesta este deŃinut de către alte persoane sau şi-a
schimbat locuinŃa fără învoirea autorităŃii tutelare (art.146 CF). În cazul persoanei lipsite
de capacitate de exerciŃiu, dacă cel tutelat se însănătoşeşte tutorele este obligat să se
adreseze în instanŃa judecătorească pentru ca aceasta să constate dacă poate fi restabilită
capacitatea de exerciŃiu şi tutela încetată. Curatorul celui limitat în capacitate de exerciŃiu
la fel este obligat să se adreseze în instanŃa judecătorească dacă cel de sub curatelă s-a
tratat, nu mai face abuz de băuturi alcoolice, droguri sau substanŃe psihotrope şi nu
înrăutăŃeşte starea materială a familiei sale pentru ca instanŃa să hotărască întrebarea
despre restabilirea capacităŃii de exerciŃiu.
Tutorele (curatorul) poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat de persoanele tutelate
conform art.1406-1409 CC.
5.Tutorele şi curatorul au aceleaşi drepturi şi obligaŃii în educarea minorului. În
esenŃă ele coincid cu drepturile şi obligaŃiile părinŃilor faŃă de copiii lor. Tutorele
(curatorul) la fel ca şi părintele este în drept să aleagă procedeele de educare a minorului.
Metodele de educare a copiilor trebuie să excludă comportamentul abuziv, insultele şi
maltratările de orice ordin, cît şi expluatarea minorului. La alegerea procedeelor de

54
 educare el trebuie să ee în consideraŃie opinia copilului şi recomandările autorităŃii
tutelare. Exprimarea opiniei de către copil poate avea loc la orice vîrstă de la care copilul
îşi conştientizează acŃiunile. În cazul apariŃiei unor contradicŃii, neînŃelegeri tutorele şi
curatorul se poate adresa la autoritatea tutelară pentru a primi ajutorul respectiv. Tutorele
(curatorul) alege, Ńinînd cont de opnia copilului minor forma şi instituŃia de învăŃămînt. El
este obligat să asigure ca minorul să obŃină studiile de învăŃămînt general de nouă ani
(Legea 547/1995), să fie crescut sănătos, pregătit profesional în conformitate cu
capacităŃile lui şi potrivit cerinŃelor şi scopurilor societăŃii noastre.

Articolul 41. Administrarea patrimoniului celui pus sub tutelă.

(1) Tutorele administrează şi dispune eficient de bunurile celui pus sub tutelă, în
numele acestuia, dacă nu este numit un administrator al bunurilor.
(2) La numire, tutorele, în prezenŃa reprezentantului autorităŃii tutelare,
inventariază bunurile celui pus sub tutelă şi prezintă autorităŃii tutelare inventarul spre
aprobare.
(3) Sumele cuvenite celui pus sub tutelă, sub formă de pensie, ajutor, pensie
alimentară şi alte venituri curente, se primesc şi se cheltuiesc de către tutore pentru
întreŃinerea celui pus sub tutelă.
(4) Dacă veniturile curente sau mijloacele baneşti ale celui pus sub tutelă nu sînt
suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor necesare, acestea pot fi acoperite din
contul bunurilor lui, cu acordul autorităŃii tutelare.
(5) Tutorele este dator să întocmească şi să prezinte anual autorităŃii tutelare, în
termen de 30 de zile de la sfîrşitul anului calendaristic, un raport privind modul în care
s-a îngrijit de cel pus sub tutelă şi despre administrarea şi dispunerea de bunurile
acestuia.

1.Latura patrimonială a ocrotirii minorului şi persoanei lipsite de capacitate de exerciŃiu

constă în drepturile şi obligaŃiile tutorelui cu privire la administrarea patrimoniului celui
tutelat. Aceasta presupune acŃiunile pe care le desfăşoară tutorele în scopul utilizării,
conservării sau înstrăinării bunurilor ce aparŃin celui pus sub tutelă. Scopul administrării
bunurilor celui aflat sub tutelă este eficienŃa, ceea ce presupune că tutorele trebuie să
utilizeze bunurile doar în interesele celui pus sub tutelă şi în conformitate cu legea să
întrebuinŃeze veniturile şi fructele dobîndite din patrimoniu pentru binele tutelatului, dacă
este necesar, să efectuieze acte de conservare a bunurilor sau acte de înstrăinare. Tutorele
poate dispune de toate bunurile celui pus sub tutelă dacă nu a fost numit un administrator
asupra lor. În cazul numirii acestuia tutorele administrează şi dispune doar de bunurile
rămase în gestiunea sa. El poate încheia în numele minorului şi pentru folosul lui acte de
dispoziŃie cu excepŃia celor prevăzute la art.43 CC.
2.Pentru a asigura o administrare eficientă a bunurilor autoritatea tutelară trebuie să
dispună de o informaŃie completă privind patrimoniul celui pus sub tutelă. În acest scop la
numire tutorele inventariază bunurile celui pus sub tutelă. Inventarierea presupune
enumerarea tuturor bunurilor, descrierea fiecăruia în parte, evaluarea lor Ńinîndu-se cont de
perioada de folosinŃă, a lor, uzură, costul total al bunurilor în bani. La întocmirea
procesului-verbal privind inventarierea este obligatorie prezenŃă reprezentantului
autorităŃii tutelare, care semnează inventarul după ce ultimul se prezintă autorităŃii tutelare
spre aprobare. Procesul-verbal se întocmeşte în două exemplare dintre care unul se

55
 păstrează la autoritatea tutelară în dosarul celui tutelat, iar al doilea la tutore, ceea ce
asigură posibilitatea controlului asupra îndeplinirii de către tutore a obligaŃiei prevăzute la
alineatul 1 al prezentului articol.
3.Minorii lipsiŃi de grijă părintească, de regulă, beneficiază de pensie pentru pierderea
întreŃinătorului, dacă au decedat părinŃii sau unul din ei, de pensie alimentară dacă părinŃii
sau unul din ei nu locuiesc împreună cu copilul, de îndemnizaŃii sau ajutoare materiale
plătite din sistema asigurărilor sociale de stat. Cei lipsiŃi de capacitate de exerciŃiu la fel
pot beneficia de o pensie pentru invaliditate, pensie pentru limită de vîrstă, îndemnizaŃie
de şomer sau alte îndemnizaŃii prevăzute de legislaŃie. Izvor al veniturilor curente a celui
tutelat pot fi şi dividenzii primiŃi de el din acŃiile care îi aparŃin, dobînda la banii depuşi
într-o instituŃie bancară şi alte miloace provenite din gestionarea averii lui. Toate sumele
cuvenite celui pus sub tutelă le primeşte tutorele şi trebuie să dispună de ele în aşa mod
ca cel tutelat să fie asigurat cu cele necesare traiului (hrană, locuinŃă, îmbrăcăminte,
asistenŃă medicală, instruire pentru copii etc.).
4.Politica socială din Ńară prevede că statul acordă susŃinere materială minorilor lipsiŃi de
grijă părintească şi persoanelor cu handicap. În acest scop legislaŃia prevede un şir de
îndemnizaŃii şi ajutoare pentru populaŃie. Dar, deseori, sumele acordate nu pot satisface
nevoile curente ale persoanelor tutelate. În cazul veniturilor insuficiente pentru întreŃinerea
celui de sub tutelă tutorele se poate adresa la organul administraŃiei publice locale pentru
ca să-i fie acordat un ajutor unic sau lunar. Dacă nici ajutorul acordat nu poate acoperi
cheltuielile necesare întreŃinerii tutorele poate înstrăina bunurile minorului. Tutorele este
obligat să dispună eficient de bunurile celui pus sub tutelă. Deaceea în cazurile cînd
bunurile tutelatului nu pot fi păstrate, deoarece pot să-şi pieardă valoarea, să fie supuse
stricăciunii sau pieirii, tutorele le poate înstrăina pentru a acoperi cheltuielile necesare
întreŃinerii şi pentru a îndeplini sarcina unei buni gospodăriri a patrimoniului fără acordul
autorităŃii tutelare. În toate celelalte cazuri înstrăinarea bunurilor celui pus sub tutelă poate
avea loc numai cu acordul autorităŃii tutelare.
5.Exercitarea de către tutore a obligaŃiei de a primi şi cheltui sumele cuvenite celui pus sub
tutelă pentru întreŃinerea persoanei tutelate este strîns legată de o altă obligaŃie – de a duce
evidenŃa veniturilor şi cheltuielilor. La autoritatea tutelară se prezintă un raport anual în
care sînt oglindite în cifre, pe de o parte, sumele primite în formă de pensii, îndemnizaŃii,
ajutoare, dobînzi, dividenzi, alte venituri de la folosirea patrimoniului celui tutelat, şi pe de
altă parte, cheltuielile făcute pentru întreŃinerea celui tutelat şi despre modul de
administrare şi dispunere de bunurile celui tutelat. Prezentarea dărilor de seamă într-un
anumit termen – anual în timp de 30 de zile de la sfîrşitul anului calendaristic – urmăreşte
scopul controlului obligatoriu privind activitatea tutorelui. Autoritatea tutelară poate cere
prezentarea dării de seamă şi în alŃi termeni, dacă există un patrimoniu valoros, dacă cel
tutelat are nevoie de o îngrijire specială, dacă există careva informaŃii că tutorele nu-şi
îndeplineşte conştiincios funcŃiile şi în alte cazuri. Rezultatele raportului sînt verificate şi
aprobate de persoana cu funcŃii de răspundere a autorităŃii tutelare.

Articolul 42. AutorizaŃia autorităŃii tutelare pentru încheierea de acte juridice.

(1) Fără permisiunea prealabilă a autorităŃii tutelare, tutorele nu este în drept să

încheie, iar curatorul să încuviinŃeze încheierea actelor juridice de înstrăinare (inclusiv
de donaŃie), de schimb sau de închiriere (arendă), de folosinŃă gratuită sau de depunere

56
în gaj a bunurilor, a actelor juridice prin care se renunŃă la drepturile persoanei puse
sub tutelă sau curatelă, a convenŃiilor de partajare a averii sau a cotelor-părŃi ale
persoanei puse sub tutelă sau curatelă şi a oricăror altor acte juridice care duc la
micşorarea averii acesteia.
(2) Încheierea de acte juridice privind bunurile imobile ale celui pus sub tutelă sau
curatelă se admite numai cu permisiunea prealabilă a autorităŃii tutelare.

1.Unele drepturi ale tutorelui şi curatorului sînt limitate în exercitarea lor. Tutorele şi
curatorul are grijă de persoana celui pus sub tutelă (curatelă), î-l ocroteşte şi îi gestionează
bunurile. Dreptul de folosinŃă şi de posesie tutorele şi curatorul î-l exercită în deplină
măsură de sine stătător, dar dreptul de dispoziŃie este limitat. Şi anume tutorele nu este în
drept să încheie, iar curatorul să încuviinŃeze fără permisiunea prealabilă a autorităŃii
tutelare acte juridice:
a) de înstrăinare a bunurilor:
– prin vînzare;
– prin schimb, închiriere inclusiv arendă, folosinŃa gratuită;
– prin donaŃie, cu excepŃia cazurilor cînd aceasta poartă un caracter neînsemnat şi
este îndreptată spre realizarea unor obligaŃii morale (art.832 CC);
b) de gajare a bunurilor;
c) de renunŃare la drepturile patrimoniale ale persoanei de sub tutelă şi curatelă, cum
ar fi: renunŃul de a accepta succesiunea, refuzul de a primi donaŃia;
d) alte acte care depăşesc dreptul de a administra patrimoniul celui tutelat, ca de
exemplu convenŃii de partajare a averii, de schimbare a mărimii cotelor-părŃi etc.;
e) acte care duc la micşorarea averii celui tutelat, ca de exemplu, ridicarea sumelor
depuse la cec sau a titlurilor de valoare care nu urmează a fi folosite pentru
întreŃinerea persoanei de sub tutelă (curatelă).
Autoritatea tutelară trebuie să acorde permisiunea în prealabil şi pentru fiecare act
juridic în parte. Este inadmisibilă încuviinŃare generală pentru încheierea tuturor actelor
juridice enumerate mai sus. Pentru ca autoritatea tutelară să permită încheierea actelor
juridice tutorele sau curatorul trebuie să se adreseze cu o cerere în care să fie argumentată
necesitatea actului juridic şi că el va fi încheiat în scopul satisfacerii anumitor cerinŃe ale
minorului sau persoanei lipsite de sau limitate în capacitatea de exerciŃiu. Lipsa
permisiunii prealabile a autorităŃii tutelare la încheierea actelor sus arătate serveşte drept
temei pentru nulitatea actului juridic.
2.Înstrăinarea bunurilor imobile prezintă unele particularităŃi. Contractele de vînzare-
cumpărare, de schimb, donaŃie, înstrăinarea bunului cu condiŃia întreŃinerii pe viaŃă, gaj a
bunurilor imobile, se încheie în scris, se autentifică notarial şi se înscriu în registrul
bunurilor imobile. Reieşind din aceste prevederi legiuitorul a prevăzut expres că pentru
încheierea de acte juridice privind bunurile imobile ale celui pus sub tutelă sau curatelă se
cere permisiunea prealabilă a autorităŃii tutelare. Permisiunea trebuie să fie dată de
autoritatea tutelară numai în cazul cînd înstrăinarea urmează să satisfacă în cel mai
favorabil mod interesele celui pus sub tutelă şi sumele de bani obŃinute vor fi folosite de
tutore sau curator conform indicaŃiilor autorităŃii tutelare.

Articolul 43. InterdicŃia încheierii de acte juridice în numele celui pus sub tutelă
sau curatelă.

57
 (1) Tutorele nu are dreptul să încheie acte juridice cu titlu gratuit, iar curatorul nu
are dreptul să-şi dea acordul la încheierea actelor juridice cu titlu gratuit prin care cel
pus sub tutelă sau curatelă se obligă sau renunŃă la drepturi.
(2) ExcepŃie de la prevederile alin.(1) fac actele juridice conforme obligaŃiilor
morale şi bunelor moravuri.
(3) Tutorele şi curatorul, soŃul şi rudele acestora de pînă la gradul al patrulea
inclusiv nu au dreptul să încheie convenŃii cu persoana pusă sub tutelă sau curatelă, cu
excepŃia transmiterii către aceasta a averii prin donaŃie sau în folosinŃă gratuită.

1.Pentru încheierea unor acte juridice drepturile tutorului şi curatorului sînt îngrădite,
tutorele nu poate încheia iar curatorul – încuviinŃa aceste acte nici chiar cu acordul
autorităŃii tutelare. Acestea sînt actele considerate prejudiciabile pentru minor şi persoana
lipsită de sau limitată în capacitate de exerciŃiu. Sînt interzise contractele de donaŃie în
care cel tutelat are calitatea de donator, deoarece acesta este un contract cu titlu gratuit şi
inevitabil duce la micşorarea patrimoniului celui tutelat. Tot la fel tutorele şi curatorul nu
poate renunŃa la succesiune din numele celui tutelat. În caz de necesitate refuzul se poate
face în temeiul unei hotărîri judecătoreşti conform alin.2, art.1536 CC. Între alte acte
juridice care nu pot fi încheiate de tutore şi încuviinŃate de curator mai putem menŃiona
contractul de gaj, care prin esenŃa lui garantează executarea obligaŃiei altuia pe seama celui
tutelat şi, respectiv, lezează drepturile şi interesele lui.
Încheierea de către tutore în numele persoanei lipsită de capacitate de exerciŃiu şi
încuviinŃarea de către curator a actelor juridice încheiate de persoana limitată în capacitate
de exerciŃiu duce la nulitatea lor cu toate efectele nulităŃii unui act juridic (art.219 CC).
2.InterdicŃia de a încheia unele acte juridice de către tutore şi de a le încuviinŃa de către
curator nu se răsfrînge asupra actelor juridice conforme obligaŃiilor morale şi bunelor
moravuri. LegislaŃia în vigoare nu stipulează, spre deosebire de legislaŃia altor state, care
este suma în limitele căreia unele cadouri pot fi considerate ca fiind neînsemnate. De
regulă îndeplinirea bunelor moravuri şi a obligaŃiilor morale se consideră atunci cînd
obiect al donaŃiei făcute din numele tutelatului de către tutore sau de cel ce se află sub
curatelă cu acordul curatorului este un cadou ce nu depăşeşte trei salarii minime.
3.InterdicŃia de încheiere a convenŃiilor între tutore şi curator, soŃul şi rudele acestora pînă
la gradul al patrulea inclusiv îşi are rădăcinile în însăşi esenŃa tutelei şi curatelei – de a-l
ocroti pe cel aflat sub tutelă, de a-i respecta drepturile şi de a nu-i leza interesele. Gradul
de rudenie al patrulea inclusiv înseamnă că tutorele (curatorul) nu poate încheia convenŃii
din numele celui tutelat, şi a cărui reprezentant legal el este, cu rudele în linie dreaptă
(copii, nepoŃi, strănepoŃi, părinŃi, bunici etc.) şi în linie colaterală (fraŃi, surori, nepoŃi de la
frate sau soră, mătuşele, unchii, verii primari). Nu pot fi încheiate convenŃii nici cu soŃul
(soŃia) tutorului (curatorului) şi afinii lui pînă la gradul al patrulea inclusiv. La încheierea
unor astfel de convenŃii apare conflict de interese între tutore (curator) ca parte
contractantă şi persoana de sub tutelă ale cărei interese trebuie susŃinute de tutore
(curator). Ca excepŃie pot fi încheiate convenŃii prin care către persoana tutelată se
transmit bunuri prin donaŃie sau în folosinŃă gratuită. Astfel de convenŃii poartă un caracter
gratuit şi sînt îndreptate spre folosul celui tutelat şi nu poate să-l prejudicieze.

Articolul 44. Administrarea fiduciară a proprietăŃii celui pus sub tutelă.

58
 (1) În cazul necesităŃii administrării permanente, a bunurilor imobile şi mobile de
valoare ale persoanei puse sub tutelă, autoritatea tutelară încheie un contract de
administrare fiduciară a proprietăŃii cu administratorul pe care l-a desemnat. În astfel
de cazuri, tutorele îşi păstrează împuternicirile asupra părŃii din averea celui pus sub
tutelă care nu este transmisă în administrare fiduciară.
(2) În exercitarea sarcinilor de administrare a proprietăŃii persoanei puse sub
tutelă, administratorul cade sub incidenŃa art.42 şi 43.
(3) Administrarea fiduciară a proprietăŃii celui pus sub tutelă încetează în
temeiurile prevăzute de lege pentru încetare contractului de administrare fiduciară a
proprietăŃii, precum şi în cazul încetării tutelei.

1.Tutorele are în sarcina lui de ocrotire a persoanei tutelate două laturi – cea personală şi
cea patrimonială. În deosebi în cazul minorilor grija personală pentru creşterea şi educarea
copilului este atît de vastă că tutorele nu întotdeauna poate să se preocupe bine de latura
patrimonială. Dacă cel pus sub tutelă dispune de un patrimoniu valoros şi care necesită o
grijă permanentă cum ar fi bunuri imobile, terenuri de pămînt, întreprinderi, titluri de
valoare etc. autoritatea tutelară alege o persoană cu care se încheie un contract de
administrare fiduciară, reglementat de cap.XIV CC cu particularităŃile instituŃiei tutelei şi
curatelei. Contractul susnumit este un contract, practic, nou pentru legislaŃia civilă,
deoarece anterior putea fi numit un tutore, altul decît cel care ocroteşte persoana tutelată,
doar în cazul cînd aceasta dispunea de bunuri care nu se aflau la domiciliul persoanei de
sub tutelă (art.136 CCF/1969).
Administrarea fiduciară este o activitate de încredere şi de sine stătătoare a persoanei
desemnate de autoritatea tutelară ca menagerul fiduciar în scopul realizării cît mai efective
a drepturilor persoanei tutelate şi în interesele ultimului. Drepturile şi obligaŃiile
administratorului fiduciar sînt asemănătoare cu cele ale tutorelui. Deaceea la numirea lui,
de regulă, se cere să fie respectate aceleaşi cerinŃe ca şi la numirea tutorelui (curatorului),
ba chiar mai mult şi cerinŃe adăugătoare ce Ńin de profesionalismul persoanei pentru a
dobîndi rezultate mai eficiente.Bunurile persoanei de sub tutelă, care sînt obiect al
contractului, sînt separate de bunurile administratorului fiduciar în mod obligatoriu.Faptul
se dă publicităŃii care se menŃine pentru toată perioada contractului. Bunurile trasmise în
administrare fiduciară nu pot fi urmărite pentru obligaŃiile personale ale menagerului
fiduciar care nu reies din contract. Administratorul fiduciar gestionează bunurile în nume
propriu, dar pe riscul şi contul celui tutelat. Activitatea lui poate fi gratuită sau remunerată.
2.Dacă în administrare fiduciară a fost transmisă numai o parte din averea celui tutelat
tutorele va îngriji de persoana celui tutelat şi îşi va păstra împuternicirile asupra părŃii
patrimoniului care nu a fost transmis, adică va avea grijă ca bunurile să fie păstrate,
conservate în caz de necesitate, îmbunătăŃite dacă o permit veniturile, să fie folosite
conform destinaŃiei etc.
3.Administratorul fiduciar la fel ca şi tutorele pentru încheierea actelor juridice prevăzute
la art.42 CC din numele minorului şi a persoanei lipsite de capacitate de exerciŃiu şi
încuviinŃarea încheierii actelor juridice de către minorii în vîtstă de la 14 – la 18 ani şi a
persoanelor limitate în capacitate de exerciŃiu are nevoie de permisiunea prealabilă a
autorităŃii tutelare. El nu poate încheia, nici chiar cu permisiunea autorităŃii tutelare, acte
juridice cu titlu gratuit prin care cel pus sub tutelă sau curatelă se obligă sau renunŃă la
drepturi. În deplină măsură sînt aplicate faŃă de administratorul fiduciar şi prevederile
alin.3 art.43 CC privind interdicŃia de a încheia acte juridice cu soŃul şi rudele sale şi ale
lui pînă la gradul al patrulea inclusiv.

59
 4.Administrarea fiduciară a proprietăŃii celui pus sub tutelă încetează în cazul încetării
tutelei (curatelei) în conformitate cu art.46 şi art.47 CC. Încetarea unilaterală şi prealabilă
a contractului de administrare fiduciară nu se admite decît în cazurile prevăzute la art.1059
CC şi în cazul decesului persoanei tutelate sau a administratorului fiduciar ori a
recunoaşterii lui ca fiind incapabil, absent fără veste sau limitat în capacitate de exerciŃiu.

Articolul 45. Păstrarea mijloacelor băneşti.

(1) Sumele de bani care depăşesc necesităŃile întreŃinerii celui pus sub tutelă şi ale
administrării bunurilor lui se depun pe numel acestuia la o instituŃie financiară de unde
nu pot fi ridicate decît cu autorizaŃia autorităŃii tutelare.
(2) Tutorele poate depune sumele necesare întreŃinerii pe numele minorului.
Acestea se trec într-un cont separat şi pot fi ridicate de tutore fără încuviinŃarea
prealabilă a autorităŃii tutelare.

1.Persoanele care se află sub tutelă (curatelă) pot avea diferite venituri aşa ca – o sumă de
bani primită ca moştenire, pensie alimentară de la părinŃii care locuiesc separat de copiii
minori, cîştiguri proprii etc. Sumele care depăşesc necesităŃile curente pentru întreŃinerea
celui de sub tutelă se depun pe numele lui la o instituŃie financiară. LegislaŃia în vigoare nu
prevede care este mărimea sumei necesară pentru a acoperi cheltuielile curente ale
tutelatului, deaceia alin.1 al acestui articol poate fi aplicat în cazurile cînd veniturile
depăşesc considerabil cheltuielile pentru întreŃinerea, lecuirea, odihna persoanei tutelate şi
administrarea patrimoniului lui. Pentru a dispune de sumele depuse pe cont pe numele
tutelatului la instituŃia financiară tutorele (curatorul) are nevoie de acordul autorităŃii
tutelare. Autoritatea tutelară încuviinŃează eliberarea banilor din instituŃia financiară doar
în cazurile cînd s-a controlat că ei vor fi folosiŃi în interesul şi pentru binele celui pus sub
tutelă (curatelă). Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani poate singur dispune de sumele
aflate la contul lui dar cu încuviinŃarea, exprimată printr-o cerere scrisă, a curatoruli.
Minorul care a atins vîrsta de 14 ani şi singur a depus banii la instituŃia financiară pe
numele său poate dispune de bani de sine stătător (art.21, alin.2, lit. c) CC). Dar şi aici el
poate fi limitat dacă se va stabili că cheltuie banii fără rost ori în dauna sănătăŃii şi
intereselor sale.
2.Tutelă este o relaŃie de familie şi minorul locuieşte, de regulă, în familia tutorelui.
Tutorele poate să-l întreŃină din sursele proprii, iar sumele primite pentru întreŃinerea
minorului sub formă de pensie de urmaşi, de pensie alimentară, îndemnizaŃii etc. pot fi
depuse la cont pe numele minorului. Pe măsura nevoilor apărute în familie tutorele poate
ridica aceste sume, fără încuviinŃarea autorităŃii tutelare. Prezentul alineat stipulează că
sumele curente necasare întreŃinerii se trec într-un cont separat, însă regulile instituŃiilor
bancare nu prevăd modalitatea de separare a sumelor depuse pe numele minorului ce
depăşesc necesităŃile întreŃinerii şi sumele necesare întreŃinerii. Deci problema poate fi
rezolvată numai printr-un control strict a activităŃii tutorilor din partea autorităŃii tutelare şi
conlucrarea lor cu instituŃiile financiare.

Articolul 46. Îndepărtarea şi eliberarea tutorilor şi curatorilor de la îndeplinirea

obligaŃiilor lor.

60
 (1) Minorul, precum şi persoanele prevăzute la art. 37 pot contesta sau denunŃa la
autoritatea tutelară actele şi faptele tutorelui sau ale curatorului care prejudiciază
minorul.
(2) Tutorele sau curatorul va fi îndepărtat dacă săvîrşeşte un abuz, o neglijenŃă
garavă sau fapte care-l fac nevrednic de a fi tutore sau curator, precum şi dacă nu-şi
îndeplineşte corespunzător sarcina.
(3) Autoritatea tutelară eliberează tutorele sau curatorul de la îndeplinirea
obligaŃiilor în cazurile în care minorul a fost întors părinŃilor sau a fost înfiat.
(4) În cazul plasării persoanei puse sub tutelă sau curatelă într-o instituŃie de
asistenŃă socială publică, de educaŃie, de învăŃămînt, de tratament sau în o altă instituŃie
similară, autoritatea tutelară eliberează tutorele sau curatorul de îndeplinirea
obligaŃiilor lor dacă aceasta nu contravine intereselor persoanei puse sub tutelă sau
curatelă.
(5) Autoritatea tutelară eliberează, la cerere, tutorele sau curatorul de îndeplinirea
sarcinii dacă există motive întemeiate.

1.Alineatul 1 al articolului comentat subliniază dreptul copilului la protecŃie contra

abuzurilor din partea părinŃilor şi a persoanelor care îi înlocuiesc consfinŃit în ConvenŃia
cu privire la drepturile copilului din 1989 (art.19) şi Codul Familiei (art.53 alin.4). Sensul
acestui drept este că minorul care se află sub tutelă (curatelă) poate în orice moment să se
adreseze autorităŃii tutelare de la domiciliu pentru a contesta sau denunŃa actele şi faptele
tutorelui (curatorului) dacă prin ele sînt încălcate drepturile şi interesele copilului sau
tutorii (curatorii) abuzează de drepturile lor. Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani se
poate adresa şi în instanŃa de judecată.
ConstituŃia stipulează că toate preocupările privind întreŃinerea, instruirea şi educaŃia
copiilor orfani şi a celor lipsiŃi de ocrotirea părinŃilor revin statului şi societăŃii (art.49
alin.3). Deaceea, legiuitorul impune obligaŃia de a contesta sau denunŃa la autoritatea
tutelară actele şi faptele tutorului (curatorului) care prejudiciază minorul persoanelor
apropiate copilului, locatarilor casei în care el locuieşte, persoanelor cu funcŃii de
răspundere căror faptele sau actele le-au devenit cunoscute în urma activităŃii lor
profesionale, cît şi altor cetăŃeni care cunosc aceste fapte sau acte.
2.Înlăturarea de la funcŃia de tutore sau curator este o sancŃiune pentru neîndeplinirea
corespunzătoare a sarcinilor puse pe seama lui. Poate fi înlăturată persoana care foloseşte
tutela (curatela) în scop interesat, de cîştig, abuzează de drepturi, se eschivează de la
îndeplinirea obligaŃiilor cu rea voinŃă sau lasă fără îngrijire persoanele tutelate. Aceasta
poate fi îndeosebi periculos pentru copiii de vîrstă fragedă sau persoanele incapabile.
Examinînd problema înlăturării tutorelui (curatorului) autoritatea tutelară ia măsuri pentru
recuperarea pagubei pricinuite celui de sub tutelă (curatelă) conform art.1398 CC. În caz
că cel tutelat a fost lăsat fără supraveghere şi ajutor necesar, fiind pus într-o situaŃie
periculoasă pentru viaŃă tutorele (curatorul) poate fi atras la răspundere penală conform
art.163 CP. Îndepărtarea tutorelui (curatorului) de la îndeplinirea funcŃiilor atrage după
sine urmări negative. Astfel, persoana pentru viitor nu poate fi adoptator, tutore (curator)
sau părinte educator (art. art.121, 143, 150 CF).
3.Tutela şi curatela asupra minorilor poate avea un caracter temporar. Dacă părinŃii au
fost restabiliŃi în drepturile părinteşti, s-au reîntors din străinătate, au fost eliberaŃi din
locurile de detenŃie etc., copiii de sub tutelă (curatelă) pot fi înapoiaŃi părinŃilor, dacă acest
fapt nu contravine intereselor minorilor. Autoritatea tutelară emite o hotărîre despre
încetarea tutelei (curatelei) asupra minorului, indicînd motivele. În cazul cînd tutela

61
 (curatela) a fost stabilită pe un anumit termen tutela (curatela) poate înceta la expirarea
acestui termen şi fără o hotărîre specială.
Copilul aflat sub tutelă (curatelă) poate fi adoptat. Adoptator poate fi însuşi tutorele
(curatorul), care pe baza raporturilor stabilite dintre el şi minor a hotărît să întărească
această legătură sufletească prin dobîndirea statutului de părinte, sau o altă persoană care
satisface cerinŃele prevăzute de art.121 CF. Dacă adopŃia minorului se face de către o altă
persoană pentru încuviinŃarea ei se cere şi acordul tutorelui (curatorului). Autoritatea
tutelară hotărăşte încetarea tutelei (curatelei) odată cu hotărîrea despre transmiterea
copilului în îngrijirea viitorilor adoptatori în baza art.122 CF.
4.Din diferite motive, cum ar fi invaliditatea, boala gravă, necesitatea supravegherii
permanente etc., cel tutelat poate fi plasat într-o instituŃie de asistenŃă socială publică, de
educaŃie, de învăŃămînt, de tratament etc. Atunci cînd plasamentul poartă un catacter
permanent şi cel de sub tutelă este la întreŃinerea deplină a statului autoritatea tutelară
eliberează tutorele (curatorul) de la îndeplinirea obligaŃiilor lor. Dacă plasarea este
temporară tutorele curatorul poate să-şi menŃină funcŃiile. În fiecare caz concret să
examinează în ansamblu toate condiŃiile care au dus la plasarea tutelatului în instituŃia
respectivă, durata aflării în această instituŃie, necesitatea administrării bunurilor celui aflat
sub tutelă, relaŃiile lui cu tutorul (curatorul) şi în dependenŃă de aceşti factori autoritatea
tutelară decide asupra încetării tutelei (curatelei).
5.Tutela (curatela) este o sarcină binevolă şi eficacitatea ei este într-o legătură directă cu
voinŃa persoanei împuternicită a o îndeplini. Totodată ea este şi o sarcină obligatorie, care
nu permite refuzul neîntemeiat de la obligaŃiile puse pe seama tutorelui (curatorului). Dar,
totuşi, în viaŃă, pot apărea diferite motive (boală gravă, necesitate îngrijirii permanente a
unui membru al familiei, relaŃiile dificile între minor şi soŃul tutorelui sau curatorului,
imposibilitatea înŃelegerii cu cel tutelat, neputinŃa de a-l supraveghea, pierderea locului de
muncă, schimbarea situaŃiei materiale etc.) care nu-i permit tutorelui sau curatorului să-şi
îndeplinească funcŃiile în modul corespunzător. În aceste cazuri el poate depune la
autoritatea tutelară o cerere, cu indicarea motivelor, care serveşte drept temei pentru
emiterea hotărîrii de eliberare a tutorelui sau curatorului de la îndeplinirea sarcinii.

Articolul 47. Încetarea tutelei şi curatelei.

(1) O dată cu atigerea de către minorul pus sub tutelă a vîrstei de 14 ani, tutela
asupra lui încetează, iar persoana care a exercitat funcŃia de tutore devine curatorul lui
fără a fi necesară o hotărîre suplimentară în acest sens.
(2) Curatela încetează o dată cu dobîndirea sau restabilirea capacităŃii depline de
exerciŃiu.

1.Tutela şi curatela poate înceta indiferent de voinŃa persoanelor care îndeplinesc aceste
funcŃii. Împlinirea vîrstei de 14 ani de către orice minor duce la dobîndirea parŃială a
capacităŃii de exerciŃiu în urma cărui fapt minorul poate singur încheia unele acte juridice
conform art.21 CC. Anume la atingerea de către minor a vîrstei de 14 ani tutela încetează.
Tutorele devine curatorul minorului fără ca autoritatea tutelară să ee o hotărîre în acest
sens.
2.Temei pentru încetarea curatelei serveşte atingerea vîrstei de 18 ani în urma cărei
minorul dobîndeşte capacitatea deplinî de exerciŃiu şi poate de sine stătător să dobîndească

62
 drepturi, să-şi asume obligaŃii, şi să-şi apere drepturile şi interesele în caz de încălcare a
lor.
Un alt temei pentru încetarea curatelei este încheierea unei căsătorii. CondiŃiile şi ordinea
încheierii căsătoriei de către un minor sînt reglementate de art.14 CF. În urma încheierii
căsătoriei minorul dobîndeşte capacitatea de exerciŃiu deplină care se menŃine şi în caz de
divorŃ (art.20 alin.2 CC).
Emanciparea minorului care a atins vîrsta de 16 ani este o noŃiune nouă pentru legislaŃia
civilă din Ńară şi este reglementată de art.20 alin.3 CC. În urma emancipării minorul
dobîndeşte capacitatea deplină de exerciŃiu şi, respectiv, decade necesitatea curatelei. În
toate cazurile enumerate mai sus curatela încetează în mod automat fără adoptarea unei
hotărîri speciale a autorităŃii tutelare.
În cazul cînd printr-o hotărîre a instanŃei judecătoreşti persoana, care se află sub curatelă
ca fiind limitată în capacitatea de exerciŃiu, este restabilită în capacitatea deplină de
exerciŃiu curatela încetează. Autoritatea tutelară emite o hotărîre privind încetarea curatelei
în baza hotărîrii instanŃei judecătoreşti rămase definitivă.
Tutela (curatela) încetează în cazul decesului tutorului (curatorului) sau a persoanei de sub
tutelă (curatelă).

Articolul 48. Patronajul asupra persoanelor fizice capabile.

(1) La cererea unei persoane fizice cu capacitate deplină de exerciŃiu care, din
cauza sănătăŃii precare, nu este în stare să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi nici să-
şi îndeplinească obligaŃiile de sine stătător, asupra ei poate fi instituită curatelă în formă
de patronaj.
(2) Curatorul (asistentul) persoanei fizice capabile poate fi desemnat de organul de
tutelă şi curatelă doar cu consimŃămîntul acesteia.
(3) Dispunerea de patrimoniul persoanei puse sub patronaj se efectuează de către
curator (asistent) doar în baza unui contract de mandat sau de administrare fiduciară
încheiat cu ea. Încheierea de acte juridice privind întreŃinerea şi satisfacerea
necesităŃilor cotidiene ale persoanei puse sub patronaj poate fi efectuată de curator
(asistent) cu acordul ei verbal.
(4) Patronajul asupra persoanei capabile, instituit în conformitate cu alin.(1),
încetează la cererea acesteia.
(5) Curatorul (asistentul) persoanei puse sub patronaj se eliberează de la
îndeplinirea obligaŃiilor sale în cazurile prevăzute la art.46 alin.(4) şi (5).

1.Patronajul ca formă de ocrotire a persoanelor capabile, dar cu o sănătate precară nu a

fost desemnat anterior în legislaŃie. Ca formă de ocrotire a persoanelor capabile ea era
specificată în art.129 CCF/1969 şi se numea curatelă. În prezentul articol patronajul este,
pe bună dreptate, separat de curatelă deoarece scopul curatelei este de a întregi capacitatea
de exerciŃiu a persoanei care nu o posedă în deplină măsură, iar scopul patronajului – de a
ajuta persoana capabilă să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi să-şi îndeplinească
obligaŃiile, fiindcă nu o poate face din cauza stării sănătăŃii.
2.În alineatul comentat curatorul este denumit asistent ceea ce redă mai exact esenŃa
acestui statut al persoanei care înfăptuieşte patronajul. Asistentul persoanei fizice capabile
se numeşte de autoritatea tutelară la cererea persoanei ce are nevoie de ajutor. Legea nu

63
 prevede expres care sînt cerinŃele faŃă de persoana ce pretinde a fi asistent, dar, reieşind
din faptul că cel care are nevoie de ajutor se află în neputinŃă, am putea spune, că se cere
îndeplinirea condiŃiilor prevăzute la art.38 CC. Asistentul poate fi o persoană indicată de
cel care are nevoie de ajutor sau la alegerea autorităŃii tutelare. În ultimul caz numirea
asistentului se face numai cu consimŃămîntul persoanei care are nevoie de ajutor, deoarece
ea este capabilă şi poate să-şi exprime conştient voinŃa.
3.Latura patrimonială a patronajului este mai complicată, deoarece ea prevede că asistentul
poate dispune de patrimoniul persoanei puse sub patronaj doar în baza unui contract de
mandat reglementat de art. art.1030-1052 CC, sau a unui contract de administrare fiduciată
reglementat de art. art.1053-1060 CC. Tot în acest alineat este stipulat că actele juridice
privind întreŃinerea şi satisfacerea necesităŃilor cotidiene ale persoanei puse sub patronaj
pot fi încheiate de către curator (asistent) cu acordul verbal al persoanei patronate. Deci,
dacă persoana de sub patronaj nu dispune de un patrimoniu valoros, imobile, nu apare
necesitatea încheierii contractului de mandat sau de administrare fiduciară. Cu atît mai
mult că în caz de necesitate a încheierii unui contract care cere autentificare notarială
asistentul poate acŃiona în baza unei procuri.
Patronajul poate fi înfăptuit gratuit sau remunerat. În cazurile încheierii unui contract de
mandat sau administrare fiduciară se vor aplica prevederele art. art.1033, 1057 CC, adică
activitatea la fel poate fi gratuită sau remunerată. În scopul asigurării securităŃii persoanei
care se află în neputinŃă activitatea asistentului este supravegheată de autoritatea tutelară.
4.Patronajul poate înceta în baza cererii persoanei cu capacitate deplină de exerciŃiu care,
din cauza sănătăŃii precare, nu este în stare să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi nici să-
şi îndeplinească obligaŃiile de sine stătător.motivele care stau la baza cererii de încetare a
patronajului nu importă.
5.Patronajul poate înceta şi în baza hotărîrii organului de tutelă şi curatelă în cazurile cînd
persoana de sub patronaj este plasată într-o instituŃie de asistenŃă socială publică, de
tratament, pentru invalizi etc. Are dreptul de a cere încetarea patronajului şi asistentul dacă
îndeplinirea sarcinii nu poate fi efectuată de către el din motive întemeiate (boală gravă,
deplasare îndelungată, necesitatea îngrijirii unui copil minor-invalid etc.). Prezentul alineat
indicînd cazurile de încetare a patronajului, face trimitere la alin.(4) şi (5) art.46 CC, din
care fapt reiese că patronajul este reglementat de prezentul cod ca o formă a curatelei. În
mod obişnuit patronajul încetează la moartea uneia dintre părŃi, fie a asistentului, fie a
persoanei de sub patronaj.

Articolul 49. Declararea persoanei dispărută fără veste

(1) Persoana fizica poate fi declarată dispărută fără veste dacă lipseşte de la
domiciliu şi a trecut cel puŃin un an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării
ei. DispariŃia se declară de instanŃa de judecată la cererea persoanei interesate.
(2) În cazul imposibilităŃii de a se determina ziua primirii ultimelor informaŃii
despre dispărut, termenul pentru declararea dispariŃiei fără veste va începe să curgă
din prima zi a lunii următoare celei în care au fost primite ultimele informaŃii despre
dispărut, iar în cazul imposibilităŃii de a determina această luna, de la întâi ianuarie al
următorului an.

1. Scopul principal al declarării persoanei fizice dispărută fără veste constă în apărarea
drepturilor şi lucrurilor acesteia, deoarece lipsa îndelungată şi necunoaşterea locului aflării ei

64
creează pericol pentru acestea. Totodată survin consecinŃe negative pentru creditorii
persoanei dispărute, precum şi pentru acele persoane care se află la întreŃinerea ei. Pentru
declararea persoanei fizice dispărută fără veste trebuie să fie întrunite următoarele fapte
juridice:
a) lipsa la domiciliu a ştirilor despre locul aflării;
b) expirarea termenului de cel puŃin un an din ziua primirii ultimilor ştiri la
domiciliu despre locul aflării ei;
c) epuizarea tuturor posibilităŃilor de stabilire a ştiri despre locul aflării
persoanei.
Declararea persoanei dispărute fără veste are loc la cererea persoanelor interesate de
către instanŃa de judecată, conform prevederilor Capitolului XXVII din CPC.
Declararea de către instanŃa de judecată a persoanei fizice dispărută fără veste creează o
serie de consecinŃe juridice: a) asupra bunurilor acestei persoane se instituie pe baza hotărârii
instanŃei de judecată un administrator cu care autoritatea tutelară încheie contract de
administrare fiduciară; b) persoanele întreŃinute de către persoana declarată dispărută fără
veste obŃin dreptul de a primi pensie din cauza pierderii întreŃinătorului; c) din bunurile
proprietatea acestei persoane se acordă mijloace de întreŃinere celor pe care dispărutul era
obligat conform legii să-i întreŃină; d) contractul de mandat la care este parte persoana fizică
declarată dispărută fără veste încetează; d) încetează acŃiunea termenului procurii.
2. Expirarea termenului de cel puŃin 1 an din ziua primirii ultimilor ştiri este o condiŃie,
în lipsa căreia persoana fizică nu poate fi declarată absentă fără veste. Dacă se cunoaşte ziua
primirii ultimilor ştiri, atunci termenul de un an de zile începe să curgă din acea zi. Dacă este
imposibil de a se determina ziua primirii ultimelor informaŃii despre dispărut, termenul pentru
declararea dispariŃiei fără veste va începe să curgă din prima zi a lunii următoare celei în care
au fost primite ultimele informaŃii despre dispărut, iar în cazul imposibilităŃii de a determina
această luna, de la întâi ianuarie al următorului an.

Articolul 50. ProtecŃia bunurilor celui dispărut fără veste

(1) Dacă este necesară administrarea permanentă a patrimoniului persoanei

declarate dispărută fără veste, instanŃa de judecată numeşte un administrator, cu care
autoritatea tutelară încheie un contract de administrare fiduciară. La cererea persoanei
interesate, instanŃa de judecată poate numi un administrator şi înainte de expirarea
unui an din ziua primirii ultimilor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute.
(2) Declararea dispariŃiei persoanei nu atrage modificarea sau stingerea
drepturilor şi obligaŃiilor acesteia.

1. În scopul protejării averii persoanei declarate absente fără veste, precum şi a

persoanelor aflate cu el în raporturi juridice, dar care nu şi le pot realiza din cauza absenŃei
persoanei, se instituie un administrator. Administratorul se numeşte de către instanŃa de
judecată, iar autoritatea tutelată încheie cu acesta un contract de administrare fiduciară.
Contractul de administrare fiduciară este reglementat de prevederile art. art. 1053 – 1060.
Administratorul fiduciar este în drept, în temeiul acestui contract, să efectueze orice acŃiuni în
interesul celui declarat absent fără veste, inclusiv şi să încheie acte juridice, să achite datoriile
persoanei declarate absente fără veste, să înainteze pretenŃii către debitorii celui declarat
absent fără veste.
Administratorul este împuternicit să achite datoriile persoanei declarate absente fără
veste, să înainteze pretenŃii către debitorii celui declarat absent fără veste. Creditorii celui
absent fără veste sunt în drept să înainteze pretenŃii către administrator.

65
 Ca excepŃie, asupra averii persoanei declarate absente fără veste, administratorul se
numeşte de către instanŃa de judecată, la cererea persoanei interesate, chiar dacă nu a expirat
termenul de un an din ziua primirii ultimilor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute.
Dacă persoana absentă fără veste este declarată prin hotărârea instanŃei de judecată absentă
fără veste, administratorul se înlocuieşte cu un alt administrator instituit în baza hotărârii
instanŃei de judecată prin care a avut loc declararea persoanei absente fără veste.
2. Declararea persoanei absente fără veste nu duce la modificarea sau stingerea
drepturilor şi obligaŃiilor ei. Drepturile şi obligaŃiile persoanei declarate absente fără veste
sunt exercitate şi executate de către administrator.

Articolul 51. Efectele apariŃiei persoanei declarate dispăruta fără veste

(1) Dacă persoana declarată dispărută fără veste apare sau dacă sînt ştiri despre
locul aflării ei, instanŃa de judecată, la cererea persoanei interesate, anulează hotărârea
de declarare a dispariŃiei şi desfiinŃează, după caz, administrarea fiduciara a
patrimoniului acesteia.
(2) Cel declarat dispărut poate cere administratorului fiduciar repararea
prejudiciului cauzat prin administrarea necorespunzătoare a patrimoniului său.

1. Declararea persoanei absente fără veste prezumă aflarea acestuia în viaŃă. Dacă
persoana apare sau sunt ştiri despre locul aflării ei, instanŃa de judecată printr-o nouă hotărâre
anulează hotărârea pronunŃată prin care persoana a fost declarată absentă fără veste. Anularea
hotărârii instanŃei de judecată are loc la cererea persoanei declarate absent fără veste sau altor
persoane interesate în ordinea stabilită de art. 301 din CPC. Hotărârea de anularea constituie
temei pentru desfiinŃarea administrării fiduciare asupra bunurilor acesteia. Administratorul
este obligat să prezinte proprietarului o dare de seamă despre cheltuielile care le-a suportat în
legătură cu administrarea patrimoniului.
2. Deoarece administratorul fiduciar fiind obligat să administreze în nume propriu
patrimoniul persoanei declarate dispărute, dar pe riscul şi pe contul acesteia, el este obligat să
manifeste faŃă de interesele persoanei declarate absente fără veste diligenŃă de care dă dovadă
în propriile afaceri. De aceea, dacă administratorul fiduciar nu administrează corespunzător
patrimoniul persoanei declarate absente, ultima este în drept să pretindă repararea
prejudiciului cauzat (a se vedea art. 14 şi comentariul respectiv).

Articolul 52. Declararea persoanei decedata

(1) Persoana poate fi declarată decedată prin hotărâre a instanŃei de judecată dacă
timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după 6 luni dacă
a dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a
presupune ca a decedat în urma unui anumit accident.
(2) Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste în legătură cu acŃiuni
militare poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la încetarea
acŃiunilor militare.
(3) Ziua morŃii persoanei declarate decedată se consideră ziua la care hotărârea
judecătorească privind declararea decesului ei a rămas definitivă. Dacă o persoană
dispărută în împrejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a
presupune că a decedat în urma unui accident este declarată decedată, instanŃa de
judecată poate să declare ca dată a decesului ziua morŃii ei prezumate.

66
 (4) Declararea decesului produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic
constatat.

1. Persoana fizică poate fi declarată decedată dacă sunt întrunite condiŃiile cerute de
lege. Conform regulii generale, dacă, timp de 3 ani, la domiciliul persoanei lipsesc ştiri
despre locul aflării şi au fost epuizate toate mijloacele posibile pentru stabilirea locului aflării,
persoana poate fi declarată decedată de către instanŃa de judecată la cererea persoanelor
interesate. Pentru declararea persoanei decedată legea nu stabileşte obligativitatea declarării
absenŃei fără veste pe durata termenului în care ea a lipsit. Este suficient ca din momentul
primirii ultimilor ştiri la domiciliu despre locul aflării persoanei să expire 3 ani. Declararea
persoanei decedate poate avea loc şi după expirarea a 6 luni, dacă a dispărut în împrejurări ce
prezentau o primejdie de moarte (calamităŃi naturale – inundaŃii, cutremure etc.) sau care dau
temei a presupune ca a decedat în urma unui anumit accident (incendiu, catastrofe aeriene,
auto, maritime etc.).
2. Dacă dispariŃia fără veste este legată de acŃiuni militare, atunci persoana poate fi
declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la încetarea acŃiunilor militare. În baza
acestui temei poate fi declarat mort de către instanŃa de judecată nu numai un militar, dar şi
orice altă persoană fizică, care a dispărut în urma acŃiunilor militare.
3. Ziua morŃii persoanei declarate decedată, în temeiurile prezentului articol, se
consideră ziua la care hotărârea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas
definitivă. Dar dacă persoana este declarată decedată în urma dispariŃiei în împrejurări care
prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat în urma unui
accident, instanŃa de judecată poate să declare ca dată a decesului ziua morŃii ei prezumate,
adică ziua în care a avut loc accidentul sau calamitatea naturală.
Declararea persoanei decedate la cererea persoanelor interesate are loc în conformitate
cu prevederile Capitolului XXVII din CPC. La declararea persoanei decedate în baza
temeiurilor stabilite la art. 52 alin. 1 şi alin.2 , instanŃa de judecată reiese din prezumŃia morŃii
acesteia. Cu toate acestea hotărârea definitivă a instanŃei de judecată serveşte temei pentru
introducerea în actele de stare civilă a datelor privind decesul persoanei. Dar declararea
persoanei decedate nu exclude posibilitatea aflării ei în viaŃă. Din aceste considerente
hotărârea instanŃei de judecată despre declararea decesului are forŃă juridică numai la
domiciliul ei, adică la locul unde a fost declarată decedată. Numai în acest loc se face
înscrieri în actele de stare civilă despre decesul ei, căsătoria se consideră desfăcută, iar
bunurile care-i aparŃineau trec la moştenitori. Dacă persoana declarată decedată se află
undeva în viaŃă, hotărârea dată nu influenŃează asupra capacităŃii de folosinŃă şi de exerciŃiu
la locul aflării ei de facto. Toate convenŃiile încheiate de persoana declarată decedată sun
considerate valabile şi au putere juridică datorită faptului că ea posedă capacitate de exerciŃiu.
Declararea morŃii nu influenŃează asupra drepturilor ei subiective, dobândite acolo unde nu se
ştie despre declararea decesului ei.
4. Declararea decesului are aceleaşi efecte juridice ca şi moartea fizică, ceea ce
înseamnă că drepturile lui personale încetează ori se deschide succesiunea asupra bunurilor şi
acestea trec la moştenitori.

Articolul 53. Efectele apariŃiei persoanei declarate decedată

(1) În cazul apariŃiei sau descoperirii locului de aflare a persoanei declarate

decedată, instanŃa de judecata anulează hotărîrea privind declararea decesului ei.

67
 (2) Independent de momentul apariŃiei sale, persoana declarată decedată poate
cere de la oricare altă persoană să-i restituie bunurile care s-au păstrat şi care au trecut
cu titlu gratuit la aceasta după declararea decesului sau.
(3) Dobînditorul cu titlu oneros nu este obligat să restituie bunurile dacă nu se
dovedeşte că la data dobândirii lor ştia că cel declarat decedat este în viaŃă. Dacă
bunurile nu s-au păstrat, dobînditorul de rea-credinŃă este obligat să restituie valoarea
lor.
(4) Dacă bunurile persoanei declarate decedată au trecut pe baza dreptului de
succesiune la stat şi au fost vândute, după anularea hotărârii de declarare a decesului
persoanei i se restituie suma realizată din vânzarea bunurilor.

1. Temei pentru anularea hotărârii instanŃei de judecată despre declararea persoanei

decedate constituie apariŃia ei la domiciliu sau depistarea locului aflării ei. Adresarea la
instanŃa de judecată cu cererea despre anularea hotărârii instanŃei de judecată poate parveni
atît de la persoana declarată decedată cît şi de la alte persoane interesate. Anularea hotărârii
despre declararea persoanei decedate serveşte temei pentru anularea înregistrării decesului în
registrul de stare civilă. Căsătoria persoanei declarate decedate poate fi restabilită de către
organele stării civile la cererea ambilor soŃi, dacă nici unul din ei nu a încheiat o nouă
căsătorie.
2. Restituirea bunurilor care persoanei declarate decedate depinde de faptul dacă s-a
păstrat în natură şi de caracterul trecerii lor la alte persoane. Indiferent de momentul apariŃiei
sale, dar în limitele termenului de prescripŃie, care începe să curgă din momentul în care după
apariŃia sa persoana a aflat sau trebuia să afle despre trecerea bunurilor sale la alte persoane,
este în drept să se adreseze pentru restituirea lor. Astfel, persoana declarată decedată poate
cere de la oricare persoană restituirea bunurilor care s-au păstrat în natură şi au trecut cu titlu
gratuit la dobînditor după declararea decesului său (în ordine de succesiune sau au fost donate
de către moştenitori persoanelor terŃe). Interpretând per a contraria prevederea respectivă,
ajungem la concluzia că, dacă bunurile, cu toate că au trecut cu titlu gratuit, dar nu s-au
păstrat în natură, valoarea acestora nu se restituie de către dobânditorii cu titlu gratuit.
Dobînditorul cu titlu gratuit, în cazul în care a distrus, a consumat sau a realizat bunurile
dobândite, este obligat să compenseze valoarea lor în bani, conform prevederilor art. 1398,
dacă se dovedeşte că la momentul dobândirii ştia despre aflarea în viaŃă a persoanei declarate
decedate.
3. Dacă bunurile au trecut în baza unor acte juridice cu titlu oneros, persoana declarată
decedată nu este în drept să ceară restituirea lor de la dobînditorul cu titlu oneros. Ca
excepŃie, de la dobînditorul cu titlu oneros bunurile vor putea fi cerute, dacă se va dovedi că
acesta a fost de rea-credinŃă la data dobândirii lor. Adică se face dovada că dobînditorul ştia
că cel declarat decedat este în viaŃă. În acest caz dobînditorul de rea-credinŃă este obligat să
restituie bunurile dobândite, iar dacă bunurile nu s-au păstrat, fiind distruse, realizate,
întrebuinŃate, el este obligat să restituie valoarea lor. Deseori odată cu cererea de restituire a
bunurilor pot apărea litigii referitor la veniturile dobândite şi cheltuielile suportate pe durata
folosirii lor de către dobînditorul de la care sunt restituite bunurile. SoluŃionarea lor va avea
loc în conformitate cu prevederile art. 312 (vezi comentariul la articolul respectiv).
4. Cu totul diferit este soluŃionată problema în cazul în care bunurile persoanei declarate
decedată au trecut pe baza dreptului de succesiune la stat. Dacă aceste bunuri nu s-au păstrat
(au fost vândute), atunci, după anularea hotărârii de declarare a decesului, persoanei i se
restituie suma realizată din vânzarea bunurilor.

68
 Articolul 54. Înregistrarea de stat a actelor de stare civilă

(1) Înregistrării de stat sînt supuse următoarele acte de stare civilă:

a) naşterea;
b) adopŃia;
c) stabilirea paternităŃii;
d) încheierea căsătoriei;
e) desfacerea căsătoriei;
f) schimbarea numelui;
g) decesul.
(2) Înregistrarea actelor de stare civilă se efectuează de către organele de
înregistrare a actelor de stare civilă prin înscrierea datelor în registrele actelor de stare
civilă şi eliberarea de certificate în baza acestor înscrieri.
(3) Organele care efectuează înregistrarea actelor de stare civila, procedura de
înregistrare a acestor acte, procedura de rectificare şi modificare a lor, restabilirea şi
anularea înscrierilor actelor de stare civila, forma registrelor actelor de stare civila şi a
certificatelor, precum şi modalitatea şi termenele de păstrare a registrelor actelor de
stare civila, se stabilesc prin lege.

1. Conform art. 3 al Legii nr. 100/2001 privind actele de stare civilă, acestea sunt
înscrisuri autentice de stat, prin care se confirmă faptele şi evenimentele ce influenŃează
apariŃia, modificarea sau încetarea drepturilor şi obligaŃiilor persoanelor şi caracterizează
statutul de drept al acestora. Alin. 1 al articolului comentat enumără care acte de stare civilă
se supun înregistrării de stat, lista cărora este exhaustivă şi nu poate fi lărgită. Astfel, sunt
supuse înregistrării de stat asemenea acte de stare civilă precum: naşterea, adopŃia, stabilirea
paternităŃii, încheierea căsătoriei, desfacerea căsătoriei, schimbarea numelui , decesul.
Înregistrarea de stat a actelor de stare civilă are importanŃă pentru protecŃia drepturilor
patrimoniale şi personal nepatrimoniale ale persoanelor fizice, deoarece de aceste evenimente
legea leagă apariŃia, modificarea sau încetarea unor drepturi şi obligaŃii de o importanŃă
majoră pentru persoanele fizice. Astfel, odată cu naşterea copilului la părinŃi apar drepturi şi
obligaŃii părinteşti, obligaŃii de întreŃinere; în legătură cu moartea persoanei apar drepturile de
succesiune a patrimoniului defunctului, dreptul copilului minor al defunctului la pensie etc.
Scopul înregistrării de stat constă în stabilirea unei dovezi incontestabile a faptului că
evenimentele respective au avut loc şi momentul când ele au avut loc. În unele cazuri legea
leagă de înregistrarea actului de stare civilă naşterea (stingerea) de drepturi, adică stabileşte
că drepturile şi obligaŃiile corespunzătoare apar sau încetează doar din momentul înregistrării
actelor de stare civilă. Asemenea importanŃă este atribuită înregistrării căsătoriei şi
desfacerea căsătoriei (desfacerea la organele de stare civilă).
Înregistrarea actelor de stare civilă se efectuează şi în interesul statului, pentru a
determina, de exemplu, gradul de natalitate, mortalitate, etc. Aceste date sunt necesare pentru
elaborarea unor prognoze ştiinŃific argumentate de dezvoltare economică şi socială a
societăŃii.
2. Înregistrarea de stat a actelor de stare civilă se efectuează de către organele de
înregistrare a actelor de stare civilă. Sunt recunoscute valabile actele de stare civilă
oficializate conform ritualurilor religioase, până la instituirea sau reconstituirea organelor de
stare civilă. Aceste acte de stare civilă se echivalează cu actele de stare civilă întocmite la
organele de înregistrarea a actelor de stare civilă şi nu necesită înregistrare de stat ulterioară.
Înregistrarea actelor de stare civilă se efectuează prin înscrierea datelor de către
funcŃionarul organului de stare civilă în registrele actelor de stare civilă, eliberându-se în baza
acestor înscrieri certificatele corespunzătoare de stare civilă.

69
 3. Articolului comentat are un conŃinut general şi se limitează doar la aspectele cele mai
generale în materia actelor de stare civilă. Aceasta se explică prin faptul că: organele care
efectuează înregistrarea actelor de stare civila, procedura de înregistrare a acestor acte,
procedura de rectificare şi modificare a lor, restabilirea şi anularea înscrierilor actelor de stare
civila, forma registrelor actelor de stare civila şi a certificatelor, precum şi modalitatea şi
termenele de păstrare a registrelor actelor de stare civila, se stabilesc prin Legea nr. 100/2001
privind actele de stare civilă.

Capitolul II
PERSOANA JURIDICA
Sectiunea 1
DISPOZITII GENERALE

Articolul 55. NoŃiunea de persoana juridica

(1) Persoana juridica este organizaŃia care are un patrimoniu distinct si răspunde
pentru obligaŃiile sale cu acest patrimoniu, poate sa dobândească si sa exercite in
nume propriu drepturi patrimoniale si personale nepatrimoniale, sa-si asume
obligaŃii, poate fi reclamant si pârât în instanŃa de judecata.
(2) Persoana juridica poate fi organizata in mod corporativ sau in baza calităŃii de
membru, poate fi dependenta sau independenta de un anumit număr de membri,
poate avea scop lucrativ sau nelucrativ.
(3) In funcŃie de participare la constituirea patrimoniului persoanei juridice, fondatorii
(membrii) au sau nu au drepturi de creanŃă fata de ea. Persoane juridice in a căror
privinŃă fondatorii (membrii) au drepturi de creanŃa sânt societăŃile comerciale si
cooperativele. Persoane juridice in a căror privinŃa fondatorii (membrii) nu au
drepturi de creanŃa sânt organizaŃiile necomerciale.

1. Persoana juridică este un subiect de drept creat de legiuitor prin ficŃiune în scopul de
a permite colectivelor de indivizi să se manifeste în raporturile juridice similar unei persoane
fizice. Pentru aceasta dispoziŃia alin.(1) defineşte persoana juridică evidenŃiind principalele
elemente ale acesteia – organizaŃia (structura organizatorică) proprie, patrimoniul distinct,
răspunderea, capacitatea civilă şi procedurală.
- OrganizaŃia presupune o structură internă a subiectului – persoană juridică prin care
colectivul de participanŃi (fondatorii, asociaŃii, membrii, acŃionarii etc) al acesteia formează şi
manifestă în exterior o voinŃă unitară. Altfel spus, organizaŃia este structurarea colectivului de
oameni astfel încât aceştia să se manifeste ca unul singur. Persoana juridică ca o organizaŃie
de sine – stătătoare presupune existenŃa a cel puŃin două organe obligatorii şi altele
facultative:
a) organul suprem. Organul suprem (mai numit şi principal) la fondare este totalitatea
fondatorilor. În timpul activităŃii persoanei juridice organul suprem include în sine
totalitatea asociaŃilor, membrilor, acŃionarilor etc. În cadrul acestui organ se formează
voinŃa persoanei juridice, care-şi găseşte expresia în actele adoptate. Actele acestui
organ se fac în forma actelor de constituire (contract, statut), hotărârile de modificare
şi completare a acestora, precum şi alte acte adoptate prin majoritatea voturilor
stabilite de lege sau de însuşi actele constitutive. Numit convenŃional organ suprem
(adunarea asociaŃilor, adunarea generală a membrilor, acŃionarilor, congres etc.) acesta
este cel care decide cele mai importante probleme ce Ńin de existenŃa acestui subiect.

70
 Astfel el decide fondarea persoanei juridice, aprobă actele de constituire le modifică şi
completează, determină scopul, obiectul de activitate, modul de gestionare a
patrimoniului, constituie toate celelalte organe ale persoanei juridice, precum şi poate
decide reorganizarea şi lichidarea persoanei juridice. Actele acestui organ, adoptate în
limitele stabilite de lege sunt obligatorii pentru toŃi participanŃii persoanei juridice,
organele acesteia şi persoanele cu funcŃii de răspundere. În cazurile stabilite acestea
sunt opozabile terŃilor.
b) Organul executiv. Organul executiv este cel care manifestă în exterior voinŃa
persoanei juridice. Acesta poate fi colegial (comitet de conducere, direcŃie) sau
unipersonal (director, manager, preşedinte, administrator etc.) Organul executiv deŃine
atribuŃii de gestiune a patrimoniului şi reprezentare a persoanei juridice. Cu excepŃia
atribuŃiilor date de lege şi actele constitutive organului principal, organul executiv
poate face orice acŃiuni legale în numele persoanei juridice.
Unele persoane juridice au o structură organizatorică mai complicată. Astfel pot fi create
organe reprezentative care se interpun între organul principal şi cel executiv şi organe de
control. În calitate de organ reprezentativ sunt consiliul directoriu la societăŃile pe acŃiuni şi
cooperativele de producŃie care au mai mult de 50 de acŃionari sau membri, consiliul de
administraŃie la întreprinderile de stat, consiliile instituŃiilor financiare, fondurilor de
investiŃii, a burselor etc. Aceste organe au atribuŃia de a supraveghea activitatea organului
executiv în perioada dintre şedinŃele organului principal, de a decide asupra unor chestiuni
urgente care i le-a delegat organul principal. În unele cazuri organul principal poate delega şi
atribuŃia de desemnare şi revocare a organului executiv.
În calitate de organ de control sunt considerate comisia de revizie, de cenzori, sau un
auditor independent angajat special în acest scop. Organul de control controlează activitatea
organului executiv şi raportează rezultatele acestuia organului suprem.
Unele persoane juridice au structuri teritoriale (filiale), care deşi sunt amplasate în alte
localităŃi ele sunt părŃi componente ale acesteia, depind de ea organizatoric, juridic şi
economic.
Patrimoniu distinct. Reieşind din prevederile art.284 alin.(1) din CC, patrimoniul
persoanei juridice reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor cu caracter economic al
persoanei juridice. Reieşind din noŃiunea legală în patrimoniu se conŃine o parte activă şi o
parte pasivă. Frecvent prin patrimoniu se înŃelege numai latura activă, adică ansamblul de
bunuri (lucruri şi drepturi) ale persoanei juridice. Înzestrarea iniŃială a persoanei juridice cu
patrimoniu este prerogativa fondatorilor. ParticipanŃii la fondare fie că transmit cu titlul de
aport la capitalul social, cotizaŃie, taxă sau o altă contribuŃie materială, fie se obligă să
transmită în viitor anumite valori sau să contribuie prin anumite activităŃi la formarea
patrimoniului. Caracterul distinct al patrimoniului arată că acesta nu se confundă cu
patrimoniul participanŃilor la persoana juridică, deşi arată că aceştia sunt sursa de formare a
patrimoniului, participă într-un anumit mod la activitatea persoanei juridice. Prin patrimoniu
se stabileşte legătura de dependenŃă a persoanei juridice de voinŃa participanŃilor săi.
ParticipanŃii înzestrează persoana juridică cu patrimoniu pentru a realiza anumite scopuri
comune.
Ca universalitate juridică patrimoniul persoanei juridice este unic. Mărimea patrimoniului
poate fi diferită pentru fiecare persoană juridică şi depinde de valoarea bunurilor pe care
fondatorii le transmit, precum şi de eficienŃa activităŃii acesteia. Patrimoniul nu depinde de
regimul juridic al bunurilor care întră în activ, însă valoarea şi lichiditatea acestora arată
dinamica patrimoniului.
Răspunderea. Fundamentul răspunderii persoanei juridice îl constituie patrimoniul
acesteia. Toate bunurile incluse în activul patrimoniului pot fi urmărite pentru obligaŃiile
asumate. În unele cazuri pentru obligaŃiile persoanei juridice pot fi urmăriŃi şi alte persoane

71
(art.68). Ca exemplu ar servi răspunderea asociaŃilor pentru obligaŃiile societăŃii în nume
colectiv (art.121, 128), a comanditaŃilor pentru obligaŃiile societăŃii în comandită (art.136) a
fondatorilor pentru obligaŃiile instituŃiei (art.183). Răspunderea persoanei juridice este una
materială independent de caracterul şi natura obligaŃiei – civile, administrative, fiscale sau
penale.
Capacitatea. Pentru a avea calitatea de subiect şi a se manifesta în circuitul civil similar
unui individ, persoanei juridice i s-a conferit capacitate civilă, inclusiv capacitate de avea
drepturi şi obligaŃii proprii (capacitate de folosinŃă), precum şi de a dobândi drepturi şi aşi
asuma obligaŃii prin fapte proprii (capacitate de exerciŃiu). În legătură cu aceasta au fost
stabilite criteriile prin care o persoană juridică se individualizează, făcându-se posibil să fie
văzută distinct de alte subiecte. Aceste criterii au ca scopul de identifica subiectul respectiv
dintre totalitatea de persoane ( art.66 denumirea persoanei juridice) şi de ai determina
stabilimentul în spaŃiu (art. 67 sediul).
Datorită capacităŃii atribuite prin lege persoana juridică participă în circuitul civil
dobândind drepturi şi asumându-şi obligaŃii, manifestându-şi astfel voinŃa în raport cu alte
subiecte. Pentru a evidenŃia sub toate aspectele capacitatea civilă a persoanei juridice
legiuitorul a considerat necesar să evidenŃieze, chiar în definiŃie şi capacitatea civilă materială
(aptitudinea de a dobândi drepturi şi aşi asuma obligaŃii) şi capacitatea civilă procedurală
(aptitudinea de a fi reclamant şi pârât în instanŃă).
Capacitatea materială a persoanei juridice este determinată de prevederile art. 60 şi 61 din
CC cât şi de dispoziŃiile actelor legislative speciale care reglementează diverse forme de
persoane juridice.
Capacitatea procesuală a persoanei juridice este prevăzută de Codul de procedură civilă,
legea cu privire la contenciosul administrativ etc.
2. Alin.(2) stabileşte anumite criterii de clasificare a persoanelor juridice. Ca criterii
principale sunt evidenŃiate unirea factorului material sau personal, numărul de participanŃi,
precum şi scopul persoanei juridice. În sensul acestei norme persoana juridică este
organizată:
a) în mod corportativ sau dependentă de calitatea de membru. La constituirea persoanei
juridice în mod corporativ prioritate i se acordă criteriului material de participare la
formarea patrimoniului persoanei juridice şi existenŃei anumitor drepturi patrimoniale
ale fondatorilor asupra persoanei juridice astfel constituire. Posibilitatea fiecărui
fondator de a influenŃa activitatea persoanei juridice organizate în mod corporativ
depinde de mărimea participaŃiunii la capitalul social. Ca exemple de persoane
juridice constituite în mod corporativ sunt societatea comercială pe acŃiuni şi
societatea cu răspunderea limitată. La constituirea persoanei juridice dependentă de
calitatea de membru nu are importanŃă valoarea participării patrimoniale a
fondatorului, membrului sau asociatului, fiecăruia din aceştia revenindu-le câte un
singur vot. Astfel de categorii de persoane juridice se consideră societăŃile comerciale
în nume colectiv şi în comandită, asociaŃiile(sindicate, partide), cooperative de
producŃie etc.
b) persoana juridică poate fi dependentă de un anumit număr de persoane. Potrivit
acestui criteriu legiuitorul leagă existenŃa persoanei juridice de un anumit număr de
participanŃi (fondatori, asociaŃi, membri). De exemplu o societate în nume colectiv
sau în comandită poate avea numărul de asociaŃi minim de 2 persoane şi maxim de 20
de persoane.(art.121 şi 136 CC), cooperativele de producŃie pot avea cel puŃin de 5
persoane, societatea pe acŃiuni de tip închis poate avea cel mult de 50 de persoane,
partidele politice - cel puŃin 5000 de membri. Prevederi speciale sunt prevăzute şi
pentru alte forme de persoane juridice. Încălcarea dispoziŃiilor legale cu privire la
numărul de asociaŃi au consecinŃe diferite. Societatea în nume colectiv şi societatea în

72
 comandită în care au rămas un singur asociat se dizolvă dacă timp de 6 luni nu se
reorganizează (v. art.134 şi 143). Dacă într-o societate pe acŃiuni de tip închis numărul
de acŃionari depăşeşte 50 de persoane survin obligaŃiile stabilite la art.2 alin.(8) şi (9)
din Legea nr.1134/1997 cu privire la societăŃile pe acŃiuni, adică aceasta se va
reorganiza sau lichida. Dacă partidul sau o organizaŃiei social politică nu confirmă
numărul minim de membri stabilit prin art.5 din Legea nr.718/1991 survin
consecinŃele indicate la art.18 din aceiaşi lege. În cazul în care legea specială nu
prevede consecinŃele încălcării se aplică dispoziŃiile art.87 din C.civ./2002.
a) Persoane juridice cu scop lucrativ sau cu scop nelucrativ. Criteriul principal al
acestei clasificări este scopul urmărit de fondatori sau asociaŃii persoanei juridice.
Persoane juridice cu scop lucrativ sunt societăŃile comerciale (art.106-170 CC),
întrepriderile de stat şi municipale (art.179 CC) cooperativele de producŃie şi
cooperativele de întreprinzător. SocietăŃile comerciale sunt constituite în scop de a
desfăşura activitatea de întreprinzător, obŃinerea în rezultatul acestora a unor beneficii
şi împărŃirea lor între asociaŃi cu titlu de dividend. SocietăŃile comerciale se constituie
în formele stabilte de art.106 (2) din CC, adică SNC, SC, SRL şi SA. Persoanele
juridice care nu au scop lucrativ sunt organizaŃiile necomerciale (asociaŃiile,
instituŃiile, fundaŃiile etc.), persoanele juridice de drept public şi cooperativele de
consum. Aceste persoane juridice se constituie în scopuri ideale, iar în caz de obŃinere
a unor venituri din activitatea lor acesta este destinat realizării scopului propus şi nu
se împarte între fondatori sau asociaŃi.
3. Prin alin.(3) din articolul comentat legiuitorul determină legătura juridică dintre persoana
juridică şi persoanele care au constituit-o sau care dobândesc ulterior calitatea de asociat,
membru sau acŃionar al persoanei juridice. Persoanele care constituie persoana juridică au
posibilitatea de a participa la activitatea acesteia şi de a influenŃa formarea voinŃei ei prin
exprimarea dreptului de vot. ToŃi participanŃii la persoana juridică trebuie să contribuie la
formarea patrimoniului acesteia prin facerea unor aporturi la capitalul social, plata unor
cotizaŃii, taxe sau altfel de contribuŃii materiale. Ca urmare a acestor plăŃi participantul obŃine
anumite drepturi asupra persoanei juridice, drepturi care, la rândul lor pot fi divizate în
drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale. Referindu-se la drepturile asupra patrimoniului
(drepturi patrimoniale), legiuitorul a arătat că în societăŃile comerciale, în cooperative, în
întreprinderile de stat şi municipale fondatorii şi asociaŃii ( numiŃi participanŃii) dispun de
asemenea drepturi. Membrii organizaŃiilor necomerciale, în special asociaŃiile, sindicatele,
partidele, cultele participanŃii nu au drepturi patrimoniale asupra activelor persoanei juridice.
ParticipanŃii la societăŃile comerciale care au cote de participare la capitalul social, adică
drepturi de creanŃă, au posibilitatea, în anumite condiŃii, să-l înstrăineze prin acte între vii sau
pentru cauză de moarte, precum şi să dispună într-un alt mod de acest drept (art.131, 139,149,
152, 166 etc.). Cota de participare acordă deŃinătorului dreptul la o cotă din beneficiul supus
repartizării între asociaŃi, precum şi în cazul lichidării are dreptul la o parte din activele
supuse repartizării (art.96). În unele persoane juridice (societatea în nume colectiv, în
comandită, cooperative) asociatul poate să se retragă din societate cerând o cotă din activele
acesteia.
ParticipanŃii organizaŃiilor necomerciale nu au drepturi patrimoniale asupra activelor
acestora. Şi în această situaŃie ei nu pot pretinde la o parte din veniturile organizaŃiei nu pot
cesiona calitatea de asociat, nu pot pretinde la o cotă parte din patrimoniu în caz de retragere,
excludere şi lichidare (art.97).

Articolul 56. Regimul juridic aplicabil persoanelor juridice străine

73
 Persoanele juridice străine sânt asimilate, in condiŃiile legii, cu persoanele juridice ale
Republicii Moldova.

Persoanele juridice înregistrate în statele străine (persoane juridice străine) au aceleaşi

drepturi ca şi persoanele juridice înregistrate în Republica Moldova (persoane juridice
naŃionale) dacă legea din Moldova nu stabileşte altfel. Principalele reglementări ce Ńin de
statutul juridic al persoanelor juridice străine sunt stabilite prin dispoziŃiile art.1596 – 1600
C. Civ./2002. Reglementări speciale se conŃin şi în legi speciale.
Este important de a nu confunda persoana juridică străină cu „întreprinderea cu investiŃii
străine” reglementată prin Legea nr.998/1992 privind investiŃiile străine. Întreprinderea cu
investiŃii străine se constituie în Republica Moldova în una din formele societăŃilor
comerciale stabilite la art.106 alin.(2) CC, se înregistrează în Registrul de stat al
întreprinderilor şi organizaŃilor şi se consideră persoană juridică naŃională.
LegislaŃia pune anumite limite persoanelor juridice străine. De exemplu persoanele
juridice străine sunt limitate în dreptul de a cumpăra terenuri cu destinaŃie agricolă (art.6
alin.(2) din Legea nr.1308/1997). Potrivit dispoziŃiilor art.4 din Legea nr.718/1991 în
Republica Moldova nu se admite crearea partidelor şi altor organizaŃii social politice ale
statelor străine, precum şi subdiviziunile şi organizaŃiile lor. SocietăŃile pe acŃiuni din statele
străine pot plasa acŃiuni în RM numai cu respectarea dispoziŃiilor art.29 din Legea
nr.199/1998.
InstituŃiile financiare străine pot desfăşura activităŃi pe teritoriul Republicii Moldova
numai prin filiale şi sucursale şi numai dacă au fost autorizate de Banca NaŃională a
Moldovei art.6,7 din Legea nr.550/1995.

Articolul 57. Tipurile de persoane juridice

Persoanele juridice sânt de drept public sau de drept privat care, in raporturile
civile, sânt situate pe poziŃii de egalitate.

Persoanele juridice sunt divizate în două categorii de drept public şi de drept privat.
Această diviziune îşi raŃionamentul în interesul pe care îl promovează aceste persoane.
Dacă persoana juridică reprezintă interesul general al unei colectivităŃi (toŃi cetăŃenii
statului sau a unei localităŃi) aceasta este una de drept public.
Dacă persoana juridică este constituită de persoane private în scopul de a promova
interese particulare ale membrilor săi, sau unui cerc mai larg de persoane, aceasta este de
drept privat.
EvidenŃierea persoanelor juridice ca fiind de drept public trebuie de făcut după trei
criterii:
a) Statutul juridic al membrului, asociatului sau al fondatorului. Această structură
include o colectivitate determinată sau determinabilă de oameni: cetăŃenii statului;
cetăŃenii care locuiesc în localitatea concretă, înseşi statul, un organ al acestuia, sau o
persoană juridică formată de acestea.
b) Sursa principală a patrimoniului sunt bunurile din proprietatea colectivităŃii. Aceasta
din urmă decide soarta lor prin hotărârile organelor reprezentative sau de către
organele executive.
c) Scopul persoanei juridice este interesul general al colectivităŃii. Persoanele juridice de
drept public nu poate avea scop lucrativ.

74
 Statul şi unităŃile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public(art.58
CC). Statul îşi realizează capacitatea juridică prin intermediul organelor sale cărora le atribuie
personalitate juridică. Statul, prin intermediul organului competent formează şi alte persoane
juridice drept public, cărora li se deleghează funcŃii ale statului. Astfel de persoane sunt
Banca NaŃională a Moldovei, Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare. Unele persoane de
drept public, cum ar fi Camera de ComerŃ şi Industrie, Uniunea Notarilor, Uniunea
AvocaŃilor etc. deşi au ca participanŃi persoane private ele urmăresc un scop general
promovat şi susŃinut de stat, iar statul de asemenea le poate delega exercitarea unor atribuŃii
de stat.
SocietăŃile comerciale, organizaŃiile necomerciale, cooperativele şi alte persoane juridice
sunt persoane juridice de drept privat. Deşi unele persoane juridice de drept privat
promovează un interes general, similar persoanelor de drept public, ele continuă să fie
persoane juridice de drept privat. Ne referim în această situaŃie la sindicate , partide,
organizaŃii social politice şi altele de tipul acestora.
Potrivit dispoziŃiei comentate, persoanele juridice de drept public şi cele de drept privat în
raporturile civile au drepturi şi obligaŃii similare. În caz de încheiere a unor contracte de
vânzare –cumpărare, arendă, împrumut, prestări servicii etc. Statul şi unităŃile teritorial
administrative, indiferent de poziŃia lor contractuală au aceleaşi drepturi şi obligaŃii ca şi
persoanele private. Pentru executarea necorespunzătoare sau pentru neexecutarea contractului
acestea vor fi putea fi obligate să-şi onoreze obligaŃia şi să plătească daune interese. Statul şi
celelalte persoane juridice de drept public nu pot avea o poziŃie privilegiată în raport cu cele
de drept privat, căci în acest caz se pierde interesul acestora din urmă de a contracta.

Articolul 58. Persoanele juridice de drept public

(1) Statul si unităŃile administrativ-teritoriale participa la raporturile juridice civile pe

poziŃii de egalitate cu celelalte subiecte de drept. AtribuŃiile statului si ale unităŃilor
administrativ-teritoriale se exercita in asemenea raporturi de organele acestora, in
conformitate cu competenta lor.
(2) Organele împuternicite sa exercite o parte din funcŃiile (atribuŃiile) Guvernului
poseda personalitate juridica doar daca aceasta decurge din prevederile legii sau, in
cazurile expres prevăzute de lege, din actele autorităŃilor administraŃiei publice
centrale sau locale.
(3) Prin derogare de la prevederile alin.(2), persoanele juridice de drept public se pot
înfiinŃa si altfel, in cazuri expres prevăzute de lege.
(4) Următoarele articole ale acestui capitol nu se aplica persoanelor juridice de drept
public, cu excepŃia cazurilor prevăzute expres.

1.Reieşind din denumire şi conŃinutul articolului comentat persoane juridice de drept

public sunt statul, organele statului cărora prin lege le sunt atribuite statut de personalitate
juridică, unităŃile administrativ teritoriale şi alte persoane juridice formate în modul stabilit
de lege de către stat, organele statului sau de unităŃile administrativ teritoriale
Acestora li se aplică normele ce privesc persoanele juridice reglementate de Codul civil,
dacă contrariul nu rezultă din prevederile legilor speciale.
Statul, fiind menŃionat ca subiect distinct de drept, se manifestă în circuitul civil ca o
persoană juridică de drept public. Deşi nici un act normativ nu determină clar structura
organizatorică a statului aceasta poate fi evidenŃiată prin prisma noŃiunii de persoană
juridică. Structural statul are o organizare similară persoanei juridice având un organ suprem,
un organ reprezentativ şi organe executiv.

75
 Organul suprem – este poporul (totalitatea cetăŃenilor) căruia potrivit art. 2 din
ConstituŃie aparŃine suveranitatea şi puterea în stat. Poporul îşi poate manifesta şi exprima
unitar voinŃa prin două modalităŃi: - direct, prin participarea la referendum şi la alegeri; -
indirect prin reprezentaŃii săi în organul legislativ. La alegeri poporul delegă puterea de stat
care-i aparŃine spre a fi exercitată persoanelor care întrunesc un anumit număr de voturi,
numiŃi parlamentari. Aceştia la rândul lor în comun formând Parlamentul organ cu atribuŃii
de legiferare al statului.
Parlamentul formează voinŃa statului care îşi găseşte expresia în actele legislative, acte
care stabilesc modul de formare şi funcŃionare a tuturor organelor statului şi determină
comportamentul tuturor participanŃilor la raporturile juridice. DispoziŃiile actelor legislative
sunt obligatorii pentru toŃi participanŃii la viaŃa juridică – persoane fizice, persoane juridice
organe de stat, inclusiv şi pentru organul emitent.
Organ executiv – este Guvernul. Acesta, potrivit Legii cu privire la Guvern organizează
executarea actelor legislative, gestionează patrimoniul statului, reprezintă statul în raporturi
juridice, inclusiv încheie contracte semnând contractele civile în numele statului, precum şi
deleagă împuterniciri organelor de stat şi persoanelor cu funcŃii de răspundere de a exercita
anumite atribuŃii şi de a încheia anumite contracte în numele statului.
În circuitul civil statul, deşi reprezentat de un număr mare de organe, se manifestă
ca un singur subiect, dobândind şi exercitând drepturi şi obligaŃii în nume propriu, adică al
Republicii Moldova. În instanŃa de judecată statul trebuie să fie ca un participant unic – pârât,
reclamant, terŃ etc. Organele administraŃiei publice centrale menŃionate în art.107 din
ConstituŃie (ministerele, departamentele etc.) participând la relaŃiile civile nu dobândesc
drepturi şi obligaŃii pentru sine ci pentru stat. Aceste Organe, deşi având personalitate juridică
ele nu au patrimoniu propriu, nu au scop propriu, şi nu au răspundere proprie. Tot ce fac
aceste organe fac în numele statului, din contul statului şi pentru stat. De aceia organele
statului sunt o parte a unei persoane juridice şi nu persoane juridice de sinestătătoare.
UnităŃile teritorial administrative deşi sunt expres numite şi ca subiecte distincte (art.192)
ele totuşi trebuie privite ca persoane juridice de drept public. Această afirmaŃie rezultă din
articolul comentat şi art. 3 alin.(2) din Legea nr. 764/2001 privind organizarea administrativ
teritorială a Republicii Moldova potrivit căruia unităŃile administrativ teritoriale sunt
persoane juridice de drept public. UnităŃile administrativ teritoriale sunt raioanele, oraşele şi
satele. Au statut de UnităŃi teritorial administrative localităŃile care au statut de municipiu,
precum şi Unitatea administrativ teritorială Găgăuzia. Capacitatea juridică a UTA le exercită
autorităŃile administraŃiei publice locale ale acestora. În calitate de organ executiv al UTA
este primarul, prefectul sau Başcanul.
2.Organele care exercită o parte din atribuŃiile Guvernului sunt ministerele,
departamentele şi alte organe fondate de acestea. Potrivit dispoziŃiei comentate aceste organe
au statut de persoană juridică numai dacă aceasta este stabilit în mod expres în lege. Legea
cu privire la Guvern nu atribuie ministerelor şi departamentelor statutul de persoană juridică,
acesta însă le este stabilit prin Regulamentele aprobate de Guvern. În această situaŃie
ministerul sau departamentul trebuie privit ca un organ al persoanei juridice şi nu ca subiect
de sine-stătător. Personalitatea juridică a unor structuri ale Guvernului rezultă din dispoziŃii
legale. Ca exemplu serveşte Camera licenŃierii care potrivit dispoziŃiilor art.7 din Legea
nr.451/2001 are statut de persoană juridică.
3. Potrivit alin. (3) persoanele juridice de drept public pot fi înfiinŃate în modul stabilit de
lege. Prin legi speciale au fost fondate anumite persoane juridice care îndeplinesc anumite
funcŃii ale statului, contribuie la exercitarea puterii executive în stat, însă nu fac parte din
Guvern. Astfel de persoane juridice sunt:
- Banca NaŃională a Moldovei a cărui mod de constituire şi funcŃionare este reglementat
prin Legea nr.548/1995 cu privire la Banca NaŃională a Moldovei. Aceasta stabileşte

76
 în art.1 că, BNM „este persoană juridică publică autonomă şi este responsabilă faŃă de
Parlament”.
- Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare a fost constituită în baza Legii nr.192/1998
privind Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare. CNVM este persoană juridică, iar
autoritatea acesteia se extinde pe întreg teritoriu al Republicii Moldovei.
- Curtea de conturi a fost constituită prin Legea nr.312/1994 privind Curtea de conturi.
Curtea este organul suprem de control financiar în stat cu statut de persoană juridică şi
care decide în mod autonom asupra programului său de activitate.
2. Alin. (4) stabileşte că dispoziŃiile Codului civil privind peroanele juridice nu
reglementează statutul juridic al statului, al UTA, al Băncii NaŃionale, a Comisiei
NaŃionale a Valorilor Mobiliare precum nici al altor persoane juridice de drept public,
decât în cazul în care la prevederile Codului fac trimitere actele normative ce
reglementează statutul juridic al acestora.

Articolul 59. Persoane juridice de drept privat

(1) Persoanele juridice de drept privat se pot constitui liber doar in una din formele
prevăzute de lege.
(2) Persoanele juridice de drept privat pot avea scop lucrativ (comercial) si scop
nelucrativ (necomercial).

1.Alin.(1) dispune imperativ că persoanele juridice de drept privat se pot constitui doar
în formele prevăzute de lege. Forme ale persoanelor juridice de drept privat sunt:
i. societăŃile comerciale (art.106 (2).
ii. cooperativele (art.171);
iii. organizaŃiile necomerciale (180 alin.(2).
iv. întreprinderile de stat şi municipale (art.179);
2. Prin alin.(2) legiuitorul face cea mai importantă clasificare a persoanelor juridice de
drept privat, divizându-l după scopul urmărit de fondatorii acestora în:
- persoane juridice cu scop lucrativ;
- persoane juridice cu scop nelucrativ (ideal);
a) Persoanele juridice cu scop lucrativ se constituie de fondatori în scopul de a desfăşura o
activitate de întreprinzător (mai numită şi activitate lucrativă, economică, comercială, de
antreprenoriat) a realiza beneficii şi a le împărŃi între ei. Acestui scop corespund persoanele
juridice constituite în forma societăŃilor comerciale, unele cooperative şi întreprinderile de
stat şi municipale.
SocietăŃile comerciale pot avea forma de societate în nume colectiv, societate în
comandită, societate cu răspundere limitată sau societate pe acŃiuni. Fondatorii societăŃilor
comerciale la constituire pun în comun anumite bunuri pentru a desfăşura activităŃi de
întreprinzător în scopul realizării şi distribuirii între ei a beneficiilor.
Potrivit Legii nr.1007/2002 privind cooperativele de producŃie, cooperativa de producŃie se
constituie în scopul desfăşurării în comun a activităŃii de producŃie şi a altor activităŃi
economice, bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor
de participare la capitalul acesteia. Potrivit Legii nr.73/2001 cooperativa de întreprinzător,
contribuie la obŃinerea profitului de către membrii săi.
În calitate de persoane juridice cu scop lucrativ trebuie de considerat şi întreprinderile de
stat şi municipale care se constituie în scopul desfăşurării unor activităŃi de întreprinzător în
domenii importante pentru stat şi unităŃile administrativ teritoriale.

77
 b) Persoanele juridice cu scop nelucrativ se constituie de către fondatori, asociaŃi şi
membri care îşi propun un scop ideal, adică de a satisface aspiraŃiile sociale, profesionale,
culturale şi de altă natură. Persoanele juridice cu scop nelucrativ mai sunt numite şi
organizaŃiile necomerciale, care la rândul său se constituie în forme de asociaŃii, instituŃii şi
fundaŃii.
OrganizaŃiile necomerciale sunt:
- organizaŃiile obşteşti de apărare a drepturilor omului, de femei, de veterani, invalizi,
de tineret, societăŃi ştiinŃifice, ecologiste, cultural educative, sportive etc. constituite
potrivit Legii nr.837/1996 cu privire la asociaŃiile obşteşti,;
- uniunile de persoane juridice constituite potrivit art. 104 din CC;
- partidele şi alte organizaŃii social politice constituite potrivit Legii privind partidele şi
alte organizaŃii social politice nr.718/1991;
- cultele constituite potrivit Legii despre culte nr.979/1992;
- sindicatele constituite potrivit Legii sindicatelor nr.1129/2000;
- fundaŃiile;
- cooperativele de consum;
Deşi majoritatea persoanelor juridice cu scop nelucrativ pot desfăşura activităŃi
economice pentru a realiza beneficii, însă acest beneficiu nu poate fi distribuit cu titlu de
dividend sau dobândă ci se va utiliza pentru realizarea scopului propus de către organizaŃie.
ImportanŃa clasificării respective nu este de a determina care activităŃi pot fi practicate de
una sau altă categorie de persoane juridice. Atât persoanele juridice cu scop lucrativ, cât şi
cele cu scopuri ideale pot practica unele şi aceleaşi activităŃi. De exemplu, activitatea în
învăŃământ, dacă este practicată în formă de societate comercială aceasta indică că fondatorii
îşi propun ca scop obŃinerea de beneficii. Ca efect la sfârşitul exerciŃiului financiar, fondatorii
pot împărŃi beneficiul realizat în calitate de dividend, iar în caz de lichidare a unei asemenea
persoane juridice activele rămase se împart între asociaŃi conform art.96. Dacă persoana
juridică este constituită în forma organizaŃiei necomerciale membrii acesteia nu pot repartiza
beneficiul în calitate de dividend, precum nici nu pot fi repartizate actele în cazul lichidării
(art.97).

Articolul 60. Capacitatea de folosinŃa a persoanei juridice

(1) Capacitatea de folosinŃa a persoanei juridice se dobândeşte la data înregistrării de

stat si încetează la data radierii ei din registrul de stat.
(2) Persoana juridica cu scop lucrativ poate desfăşura orice activitate neinterzisă de
lege, chiar daca nu este prevăzută in actul de constituire.
(3) Persoana juridica cu scop nelucrativ poate desfăşura numai activitatea prevăzută
de lege si de actul de constituire.
(4) Persoanele juridice de drept public participa la circuitul civil in măsura in care
aceasta este necesar atingerii scopurilor sale. Ele sânt asimilate persoanelor juridice
de drept privat in măsura in care participa la circuitul civil.
(5) Persoana juridica poate practica anumite tipuri de activităŃi, a căror lista este
stabilita de lege, doar in baza unui permis special (licenŃa). Dreptul persoanei
juridice de a practica activitatea pentru care este necesara licenŃa apare in
momentul obŃinerii ei sau in momentul indicat in ea si încetează o data cu expirarea
licenŃei daca legea nu prevede altfel.
(6) Persoana juridica poate fi limitata in drepturi doar in cazurile si in modul prevăzut
de lege.

78
 1. Capacitatea de folosinŃă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaŃii
civile. Capacitatea de folosinŃă a societăŃi comerciale se caracterizează prin generalitate,
inalienabilitate, intangibilitate, specialitate, legalitate şi unicitate.
Generalitatea capacităŃii rezultă din dispoziŃiile art.60 alin.(1) şi 61 alin.(1) şi se
exprimă prin aptitudinea generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaŃii fără a le
enumăra limitativ sau a le evidenŃia anumite criterii distinctive. Altfel se poate spune că
capacitatea civilă exprimă: a) aptitudinea societăŃii comerciale de a avea drepturi, b)
aptitudinea – de a avea obligaŃii;
Caracterul legalităŃii arată că originea capacităŃii civile se află în actele legislative,
adică în lege. DispoziŃiile legale determină conŃinutul, începutul şi sfârşitul capacităŃii
civile.
Caracterul inalienabilităŃii capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice a fost analizat ca
o imposibilitate a înstrăinării sau refuzului în total sau în parte a persoanei juridice de la
propria capacitate de folosinŃă.
Caracterul intangibil al capacităŃii de folosinŃă constă în faptul că aceasta nu poate fi
limitată sau îngrădită decât în cazurile şi condiŃiile stabilite de lege.
Unicitatea capacităŃii civile arată că fiecare societate comercială are o singură
capacitate, dobândită la data înregistrării de stat şi care există atâta timp cât aceasta
„trăieşte”. Un subiect de drept nu poate avea două sau mai multe capacităŃi. Acest caracter
însă nu împiedică de a grupa drepturile şi obligaŃiile care fac parte din conŃinutul capacităŃii
după criteriul ramurilor şi subramurilor de drept, precum nici nu împiedică de a delimita
capacitatea de folosinŃă de cea de exerciŃiu.
Caracterul specialităŃii scopul de a diferenŃia capacitatea de folosinŃă a societăŃii
comerciale de cea a persoanei fizice. Ultima este considerată ca fiind o capacitate
universală, adică fiind aceiaşi pentru toate persoanele independent de rasă, naŃionalitate,
religie, sex, origine etnică, socială sau apartenenŃă politică. Reieşind din dispoziŃiile codului
civil capacitatea persoanei juridice este specializată în raport cu capacitatea persoanei
fizice. Compararea de exemplu a societăŃilor comerciale cu persoanele juridice cu scop
nelucrativ capacitatea primelor apare ca una universală. Doctrina a privit specialitatea ca o
limitare a capacităŃii de folosinŃă a persoanelor juridice, evidenŃiind trei limite a capacităŃii:
a) determinate de natura de subiect abstract, adică de aceia că persoana juridică nu poate
avea drepturile persoanei fizice; b) determinate de scopul pentru care a fost constituită; şi c)
determinate de natura categoriei de persoane juridice din care face parte.
Începutul capacităŃii de folosinŃă. Persoana juridică dobândeşte capacitatea de
folosinŃă concomitent cu calitatea de persoană juridică, adică de la data înregistrării şi
inlcuderea în Registrul de stat respectiv (art.63 CC). Dovadă a înregistrării de stat serveşte
certificatul de înregistrare eliberat de organul de stat care efectuează înregistrarea.
Numai după înregistrarea de stat persoana juridică poate să-şi deschidă un cont de
decontări într-o bancă comercială, poate să depună actele pentru a i se elibera licenŃa, poate
să desfăşoare activităŃi nelicenŃiate, dobândeşte dreptul exclusiv asupra propriei denumiri şi
embleme, poate solicita înregistrarea drepturilor dobândite în procesul de constituire, precum
şi să săvârşească alte acte juridice pentru atingerea scopurilor statutare propuse. Dobândirea
personalităŃii juridice impune şi unele obligaŃii stipulate de lege care sunt specifice numai
unui subiect de drept. Ca exemplu pot servi obligaŃia de înregistrare în calitate de contribuabil
la inspectoratul fiscal teritorial, să efectueze plăŃile numai prin operaŃiuni bancare, să Ńină
evidenŃa contabilă, să desfăşoare activitatea în limitele concurenŃei loiale etc. Societatea pe
acŃiuni este obligată să-şi înregistreze acŃiunile emise la fondarea societăŃii, să Ńină Registrul
acŃionarilor.
Capacitatea de folosinŃă încetează la data radierii acesteia din Registrul de stat. Radierea
se face potrivit art. 99 CC după ce s-a încheiat procedura de lichidare şi au fost prezentate

79
toate actele necesare. ExcepŃia de la această regulă este stabilită prin art. 100 CC potrivit
căruia capacitatea juridică a persoanei juridice poate să reapară dacă instanŃa redeschide
procedura de lichidare, dar aceasta este restrânsă la acŃiunile legate de încasarea valorilor
patrimoniale de la terŃi şi repartizarea acestora între asociaŃi sau după caz între terŃi.
2. Din dispoziŃia alin.(2) rezultă că persoanelor juridice cu scop lucrativ li se recunoaşte
o capacitate universală de folosinŃă, permiŃânduli-se să desfăşoare orice activitate economică
aducătoare de profit care consideră necesar, cu excepŃia celor interzise de lege, fără a fi
obligat ca aceste activităŃi să fie indicate expres în actele de constituire. ActivităŃile interzise
sunt acele pentru care există sancŃiuni penale sau administrative. Printre acestea am califica
infracŃiunile privind traficul de fiinŃe umane, munca forŃată, sclavia, activitatea mercenarilor,
operaŃiuni cu mijloace băneşti dobândite pe cale ilegală, comercializarea mărfurilor de
proastă calitate etc.. O serie de activităŃi nu sunt interzise, dar fiind permise numai
întreprinderilor de stat, rezultă că acestea nu sunt permise pentru societăŃile comerciale şi
cooperative. Nu întră în categoria activităŃilor interzise activităŃile desfăşurate în baza licenŃei
sau altei autorizaŃii de stat.
Capacitatea declarată la alin. (2) este necesară pentru a proteja circuitul civil de procese
judiciare de anulare a actelor încheiate de către persoana juridică, stabilindu-se că toate actele
încheiate de organul executiv în limitele legii obligă persoana juridică în toate cazurile. Deşi
actul constitutiv este legea persoanei juridice, limitele stabilite de aceste nu pot fi opuse
terŃilor, ci numai organelor şi participanŃilor (asociaŃilor, fondatorilor) acestora. Dacă
directorul neglijând interdicŃia din actul constitutiv încheie actul juridic, acesta este perfect
valabil. Dar dacă în rezultatul acestui act persoana juridică suportă pierderi ea poate să se
adreseze către director pentru a fi despăgubită.
3. Persoana juridică cu scop ideal (nelucrativ) are o capacitate limitată, aceasta putînd
desfăşura numai activităŃi permise de lege şi actul de constituire. De exemplu o asociaŃie a
arhitecŃilor sau a istoricilor ar putea face o activitate de restaurare a monumentelor istorice, ar
putea edita lucrările ştiinŃifice ale membrilor săi şi să le realizeze, însă ele nu ar putea să facă
comerŃ cu băuturi spirtoase, cu Ńigări din propriile magazine sau să organizeze transportul de
pasageri. Totodată, dacă asociaŃia respectivă are club al membrilor săi, iar acolo funcŃionează
un restaurant sau un bufet pentru deservirea acestora cu siguranŃă că acolo s-ar putea vinde şi
băuturi spirtoase şi Ńigări avînd pentru aceasta autorizaŃiile respective. Aceasta priveşte şi alte
activităŃi, cum ar fi procurarea şi vînzarea de imobile, de produse petroliere, dacă aceasta se
face pentru propria necesitate.
4. Persoana juridică de drept public pentru îndeplinirea atribuŃiilor stabilite de lege au
necesitate de a procura anumite bunuri materiale. Astfel, statul pentru asigurarea bunei sale
funcŃionări de asigura procesul de învăŃământ de stat, asigurarea populaŃiei cu servicii
medicale, capacitatea de apărare şi securitate a sa, trebuie să procure cele mai diverse
mărfuri, lucrări, servicii etc. Începînd cu rechizitele de birou, tehnică de calcul, mobilă şi
terminând cu medicamente, armament, imobile etc. acestea se procură din reŃeaua comercială
internaŃională sau naŃională. În legătură cu aceasta ele săvîrşesc acte civile, adică încheie
contracte de vînzare cumpărare, de arendă, de concesiune, de prestări servicii. La încheierea
şi executarea contractelor respective statul are acelaşi drepturi şi obligaŃii ca şi o persoană
juridică de drept privat.
5. Alin. (5) stabileşte obligaŃia persoanei juridice de a desfăşura unele activităŃi numai
după ce a fost obŃinută autorizaŃia necesară de la organul de stat competent. Lista activităŃilor
supuse autorizării este stabilită de art. 8 din Legea licenŃierii unor genuri de activitate nr.
451/30.07.2001. Autoritatea publică principală care eliberează licenŃe este Camera de
licenŃiere. Sunt competente de a elibera licenŃe în domenii speciale Banca NaŃională, Comisia
NaŃională a Valorilor Mobiliare, AgenŃia NaŃională pentru Reglementare în Energetică,
autorităŃile publice locale etc. LicenŃa se eliberează contra plată, în termen de 15 zile de la

80
adresare. Autoritatea publică este competentă de a controla titularii de licenŃă la obiectul
respectării cerinŃelor legale de desfăşurare a activităŃii autorizate, şi în cazul depistării unor
încălcări pot suspenda acŃiunea licenŃei sau după caz chiar pot retrage licenŃa. În cazul
suspendării persoana juridică nu poate desfăşura activitatea respectivă pînă cînd decizia de
suspendare nu este anulată. Dacă licenŃa este retrasă, persoana juridică nu poate desfăşura
activitatea respectivă pînă cînd nu obŃine o altă licenŃă. Pentru desfăşurarea activităŃii supuse
licenŃierii fără licenŃă, persoana juridică cît şi persoanele cu funcŃii de răspundere a acestora
pot fi sancŃionate.
6. Limitarea capacităŃii persoanei juridice are lor atunci cînd prin actele autorităŃilor
publice sau a instanŃelor de judecată se stabileşte anumite îngrădiri. Limitarea capacităŃii de
folosinŃă serveşte ca exemplu suspendarea sau retragerea licenŃei, interdicŃiile sau sechestrul
pus pe bunurile materiale, inclusiv pe contul bancar al societăŃii etc. Nu trebuie de privit ca o
limitare a capacităŃii persoanei juridice interdicŃiile puse persoanei care ocupă funcŃia de
administrator al persoanei juridice. Capacitatea de folosinŃă a persoanei juridice este limitată
dacă împotriva acestea a fost intentat un proces de insolvabilitate. Persoana juridică care are
calitatea de debitor, formal îşi păstrează personalitatea juridică, însă toate acŃiunile cu
bunurile acesteia le exercită administratorul insolvabilităŃii realizând voinŃa creditorilor.

Articolul 61. Capacitatea de exerciŃiu a persoanei juridice

(1) Persoana juridica îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi îşi execută
obligaŃiile prin administrator.
(2) Au calitatea de administrator persoanele fizice care, prin lege sau prin actul de
constituire, sînt desemnate să acŃioneze, în raporturile cu terŃii, individual sau
colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice.
(3) Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale executive
sînt supuse prin analogie regulilor mandatului dacă legea sau actul de constituire
nu prevede altfel.
(4) În cazul în care organul executiv nu este desemnat, participanŃii sau creditorii
persoanei juridice pot cere instanŃei de judecată desemnarea acestuia. Organul
executiv desemnat de instanŃa de judecată este revocat de aceasta în cazul în care
organul competent al persoanei juridice decide desemnarea organului executiv.

1. Capacitatea de exerciŃiu a persoanei juridice este aptitudinea acesteia de a dobândi

drepturi şi a exercita obligaŃii prin actele proprii. Ea exprimă a) aptitudinea sau
posibilitatea - de a dobândi şi exercita drepturi prin propriile acŃiuni; b) aptitudinea – de a
asuma şi a îndeplini obligaŃii prin propriile acŃiuni. Deci spre deosebire de capacitatea de
folosinŃă care este o aptitudine de a avea, capacitatea de exerciŃiu este o aptitudine de a
exercita. Persoana juridică este un subiect distinct de persoanele care o compun şi se
manifestă în circuitul civil prin intermediul organelor sale. Spre deosebire de persoana
fizică care este dotată de la natură, în principiu, de la o anumită vârstă, cu discernământ şi
voinŃă, persoana juridică nu are , în mod firesc discernământ şi nici o voinŃă proprie.
Societatea comercială se deosebeşte nu numai prin propriile atribute de identitate şi
patrimoniu distinct dar şi prin aptitudinea de a manifesta o voinŃă de sine-stătătoare,
generată de voturile asociaŃilor. În cadrul societăŃilor comerciale, voinŃa persoanei juridice
se realizează prin voinŃa celor ce o compun, constituiŃi în adunarea generală. Aceasta, însă,
nu se reduce la simpla lor însumare, ci este o calitate nouă. VoinŃele participanŃilor
persoanei juridice, exprimate în cadrul adunării generale, devin o voinŃă colectivă, care
constituie voinŃa persoanei juridice. La baza formării acestei voinŃe stă principiul

81
majorităŃii. Formarea voinŃei societăŃii comerciale diferă de la o formă la alta. Pentru
exprimarea voinŃei persoanei juridice pe unele chestiuni, de exemplu în societăŃile
comerciale pe persoane se cere acordul tuturor asociaŃilor, în societăŃile comerciale pe
capitaluri se cere o majoritate simplă, o majoritate absolută sau o majoritate calificată.
Capacitatea de exerciŃiu a persoanei juridice apare concomitent cu capacitatea de
folosinŃă, adică de la data înregistrării de stat. Fiind un subiect artificial, persoana juridică
îşi manifestă voinŃa în exterior numai prin intermediul administratorului sau altfel spus prin
organul său executiv. Administratorul este organ al persoanei juridice. Au calitatea de
administrator (organ executiv) persoanele fizice alese sau numite în modul stabilit de lege
sau de actul constitutiv. În ipoteza în care persoana juridică a fost înregistrată dar nu are
organ executiv rezultă că aceasta are capacitate de exerciŃiu, însă nu o poate realiza.
2. Calitatea de administrator o poate avea una sau mai multe persoane fizice care dispun
de capacitatea deplină de exerciŃiu. Dacă calitatea de administrator o au mai multor
persoane (comitet de conducere, direcŃie), actul constitutiv trebuie să prevadă modul în care
acestea acŃionează. În lipsa unor prevederi exprese, administratorii au împuterniciri egale
privind administrarea şi reprezentarea societăŃii. Potrivit art.70 alin.(6)-(7) din Legea
privind societăŃile pe acŃiuni calitatea de administrator o poate avea şi o persoană juridică.
Art.6 alin.(3) Legea nr.1204 cu privire la fondurile de investiŃii prevede că managerul
fondului de investiŃii poate să fie numai persoană juridică – participant profesionist la piaŃa
valorilor mobiliare. Managerul persoană juridică pentru a exercita funcŃia de administrator
numeşte o persoană fizică şi aceasta fiind reprezentant a administratorului – persoană
juridică săvârşeşte actele necesare în numele persoanei juridice pe care o administrează.
Calitatea de administrator a persoanei juridice o are persoana fizică care ocupă funcŃia
directorului, directorului general, managerului – şef, preşedintelui, primarului, guvernatorului
etc. FuncŃia de administrator o poate exercita şi altă persoană împuternicită prin lege sau act
constitutiv. Ca exemplu poate servi asociatul societăŃii în nume colectiv, comanditatul din
societatea în comandită. Nu poate avea calitatea de administrator a persoanei juridice
persoanele cărora le este interzis prin lege sau prin hotărâre judecătorească să ocupe posturi
cu funcŃii în persoanele juridice. InterdicŃii sunt stabilite prin ConstituŃie sau prin legi speciale
şi ele privesc deputaŃii, Preşedintele Republicii Moldova, membrii Guvernului, judecătorii,
inclusiv cei de la Curtea ConstituŃională, procurorii, etc. Prin hotărâre judecătorească poate fi
interzisă ocuparea funcŃiei de administrator în temeiul Legii cu privire la insolvabilitate,
precum şi în caz de condamnare pentru încălcarea regulilor de creditare, spălarea banilor,
abuzurile la emiterea titlurilor de valoare, înşelarea clienŃilor, luarea de mită, abuzul de
serviciu etc.
Numele administratorului se înscrie în registrul de stat în care se înmatriculează persoana
juridică. Dacă administratorul este revocat din funcŃie, sau el însuşi refuză de la aceasta,
calitatea de administrator trece la altă persoană numai după înscrierea datelor de identificare
acestuia în registru de stat. ExcepŃie face persoanele juridice de drept public a căror
desemnare se face prin acte ale autorităŃilor publice.
3. Prin alin. (3) se stabileşte că dacă prin actele constitutive sau prin contractul încheiat
între persoana juridică şi administratorul nu se stabileşte altfel, atunci relaŃiile dintre ele se
reglementează prin dispoziŃiile contractului de mandat. Contractul dintre persoana juridică şi
administrator poate fi un contract de muncă, şi în acest caz relaŃiile dintre aceştia vor fi
cârmuite de prevederile codului muncii. Dar şi în acest caz, atribuŃiile de reprezentare pe care
le are de regulă administratorul sunt supuse regulilor mandatului. Astfel, persoana juridică
prin hotărârea organului său suprem, sau dacă legea şi actul de constituire permite, prin
decizia consiliului, poate oricând retrage administratorului împuternicirea de reprezentare.
Administratorul la rândul său tot este îndreptăŃit să renunŃe oricând la atribuŃiile sale.
Retragerea sau renunŃarea de la funcŃia de administrator este posibilă, dar trebuie de făcut

82
într-o modalitate ordonată. În lipsa unor prevederi legale, modul de revocare a
administratorului, precum şi refuzul acestuia de la funcŃia deŃinută, modul de transmitere a
funcŃiei şi afacerilor gestionate trebuie să fie reglementate de actele constitutive ale persoanei
juridice, de regulamentul cu privire la organul executiv al persoanei juridice sau de contractul
încheiat cu acesta.
4. Prin dispoziŃia alin.(4) se stabileşte că, dacă în virtutea unor circumstanŃe
administratorul nu este desemnat, acesta poate fi desemnat de instanŃa de judecată. Astfel de
circumstanŃe pot fi egalitatea de voturi la adoptarea hotărârii de desemnare. Cererea de
desemnare a administratorului o poate înainta participanŃii (asociaŃii, membrii, acŃionarii etc.)
sau creditorii acesteia. InstanŃa va numi administratorul conducându-se prin analogie de
prevederile art.88. Candidatura administratorului o va numi persoana care s-a adresat. În caz
de pluralitate de candidaŃi, instanŃa va decide în favoarea celui cu calităŃi profesionale mai
înalte. Administratorul numit de instanŃă va avea aceleaşi atribuŃii ca şi administratorul
desemnat de organul suprem. Dacă organul suprem al persoanei juridice a desemnat
administratorul atunci acesta va depune o cerere prin care se va solicita revocarea acestuia din
funcŃie, şi transmiterea împuternicirilor către cel sine.

Articolul 62. Actele de constituire ale persoanei juridice

(1) Persoana juridica activează in baza contractului de constituire sau in baza

contractului de constituire si a statutului, sau doar in baza statutului. Persoanele
juridice de drept public, iar in cazurile prevăzute de lege, si persoanele juridice de
drept privat cu scop nelucrativ activează in baza normelor generale cu privire la
organizaŃiile de tipul respectiv.
(2) Contractul de constituire a persoanei juridice se încheie, iar statutul se aproba de
către fondatorii (membrii) ei. Persoana juridica constituita de către un singur
fondator activează in baza statutului aprobat de acesta.
(3) Actele de constituire ale persoanei juridice trebuie sa conŃină denumirea si sediul
ei, modul de administrare a activităŃii si alte date prevăzute de lege pentru
persoanele juridice de tipul respectiv. In actele de constituire ale persoanei juridice
cu scop nelucrativ se stabileşte obiectul si scopurile activităŃii ei.

1.Persoana juridică i-a naştere în baza actului de constituire. Actul de constituire este
documentul în care se materializează voinŃa fondatorului (fondatorilor) care decide
înfiinŃarea persoanei juridice, şi care circumscrie limitele, în care va acŃiona aceasta ca
subiect de drept. Actul constitutiv trebuie să corespundă condiŃiilor stabilite de lege şi să aibă
un conŃinut predeterminat de dispoziŃiile legale. Actul de constituire nu poate acorda mai
multe drepturi decât legea.
În calitate de act de constituire poate fi, fie numai contractul de constituire, fie numai
statutul, fie ambele şi contractul de constituire şi statutul. Denumirea diferită a actului de
constituire depinde de forma de organizare a acesteia, este persoana juridică cu scop lucrativ
sau cu scop nelucrativ.
Persoanele juridice cu scop lucrativ. Spre deosebire de legislaŃia anterioară care stabilea
constituirea societăŃii comerciale în nume colectiv şi societăŃii în comandită numai în baza
unui contract de constituire, iar celor cu răspundere limitată şi pe acŃiuni în baza a două acte
- contract de constituire şi statut, Codul civil prin art.107 alin.(1) şi art.108 stabileşte
constituirea societăŃilor comerciale printr-un act unic numit actul de constituire. Actul de
constituire a societăŃii comerciale este în esenŃă un act juridic unilateral, atunci când apare
un singur fondator sau un contract de societate, dacă în calitate de semnatari apar mai multe

83
 persoane. Actul de constituire conŃine asemenea clauze încât acoperă toate prevederile care
se includeau anterior în contractul de constituire şi în statut.
Spre deosebire de celelalte forme, societatea pe acŃiuni poate fi constituită la
dorinŃa fondatorilor, fie potrivit dispoziŃiilor art.157 numai prin actul de constituire, fie
potrivit art. 32-33, 35 din Legea nr.1134/1997 prin contract de constituire şi statut. În acest
caz, termenul de act de constituire trebuie considerat echivalent termenului de documente de
constituire.
Legiuitorul a stabilit condiŃii mai rigide pentru societăŃile comerciale, deoarece
pentru a realiza scopul pe care şi-l propun fondatorii sunt necesare valori patrimoniale
importante care aceştia trebuie să le transmită. De aceia prin actul de constituire se stabileşte
mai întâi obligaŃiile pe care fondatorii şi-i asumă unul faŃă de altul în legătură cu formarea
patrimoniului şi apoi se determină modul de colaborare dintre aceştia în legătură cu
funcŃionarea societăŃii. Pentru ca societatea comercială să dobândească personalitate juridică
actul de constituire trebuie întocmit în formă autentică.
Potrivit art.7 din Legea nr.1007/2002 cu privire la cooperativa de producŃie actul
constitutiv al cooperativei de producŃie este statutul.
Potrivit art.15 din Legea nr. 73/2001 documentele de constituire a cooperativei de
întreprinzător sunt contractul de constituire şi statutul.
Potrivit art.2 din Legea nr.146/1994 cu privire la întreprinderea de stat
Documentele de constituire a întreprinderii sunt decizia fondatorului şi statutul. DispoziŃii
similare sunt incluse şi în pct.9 din Regulamentul – Model al întreprinderii municipale.
Persoanele juridice fără scop lucrativ. Potrivit art.186 organizaŃiile necomerciale
acŃionează în baza statutului , dacă legea nu stabileşte altfel. Reieşind din dispoziŃiile Legii cu
privire la asociaŃiile obşteşti nr.837/1996 asociaŃiile obşteşti au ca act de constituire statutul.
Aceiaşi concluzie rezultă din Legea sindicatelor nr.1129/2000, din Legea cooperaŃiei de
consum nr.1252/2000.
Legea cu privire la fundaŃii în art.10-11 stabileşte că fundaŃia se constituie prin act de
constituire şi statut. Art.12 din Legea nr.1505/2000 privind asociaŃiile de economii şi
împrumut al cetăŃenilor prevede că „documentele de constituire a asociaŃiei sunt procesul –
verbal al adunării de constituire şi statutul”. Art.15 din Legea patronatelor prevede că
patronatul se constituie prin decizia de înfiinŃare şi statut.
Comparativ cu societăŃile comerciale cerinŃele faŃă de persoanelor juridice cu scop
nelucrativ cerinŃele sunt mai liberale. Forma autentică a actului de constituire se cere numai
pentru fundaŃii şi instituŃii private.
Codul prevede că prin legi speciale se poate stabili că persoanele juridice de drept public
pot activa fără un act constitutiv individual, admiŃându-se situaŃia că acestea să funcŃioneze
în baza unei legi cadru sau a unei legi speciale. În calitate de lege am considera că este legea
cu privire la statutul - cadru al satului (comunei) oraşului, municipiului nr.432/1995. Prin
această Lege se stabileşte că statutul satului sau oraşului este aprobat de consiliul local şi
înregistrat în organul executiv al autorităŃii administraŃiei publice ierarhic superioare. Prin
legi speciale sunt reglementate activitatea Băncii NaŃionale, Comisiei NaŃionale a Valorilor
Mobiliare, Curtea de conturi. Asemănător persoanelor de drept public prin cod se admite că,
în viitor, şi unele organizaŃiile necomerciale ar putea să activeze în baza unei legi cadru fără
a avea un act constitutiv individual. Totodată, adoptarea unei asemenea legi ar solicita şi
modificarea art.60-61 şi 63 potrivit cărora capacitatea civilă a persoane juridice apar de la
data înregistrării de stat.
2. Contractul (actul) de constituire a persoanei juridice trebuie să fie întocmit în formă
scrisă şi să fie semnat de toŃi fondatorii, iar în unele cazuri trebuie de autentificat notarial.
Actul de constituire a societăŃii comerciale trebuie să fie scris în limba română şi potrivit
art.107 alin.(1) autentificat notarial. Forma autentică este necesară fundaŃiei şi instituŃiei

84
private. Aceste dispoziŃii transformă actul de constituire într-un act solemn, nerespectarea
căreia,) duce la nulitatea societăŃii (art.110 (2) lit.a). Contractul de constituire a altor
persoane juridice decât cele menŃionate pot fi încheiate în formă scrisă sub semnătură
privată.
Dacă o persoană juridică se constituie de o singură persoană fizică sau juridică acesta
trebuie să întocmească un singur act de constituire. Astfel de persoane juridice pot fi
societăŃile cu răspundere limitată, societăŃile pe acŃiuni, fundaŃiile instituŃiile etc.
3. Alin.(3) stabileşte principalele clauze ale actului constitutiv. Astfel actul de constituire
trebuie să conŃină principalele clauze prin care se identifică o persoană juridică între
participanŃii circuitului civil şi în spaŃiu a acesteia, adică denumirea şi sediul. De asemenea
acestea trebuie să prevadă modul de administrare a persoanei juridice.
Celelalte clauze din actul de constituire sunt precizate în dispoziŃiile altor articole din
prezentul cod, sau în legile speciale care reglementează specificul diferitor forme de
persoane juridice. Astfel, art.108 prevede clauzele generale care trebuie să le includă actul de
constituire a societăŃii comerciale indiferent de formă, iar art.122, 137, 146, 157 prevede
clauzele particulare care trebuie să le cuprindă actul de constituire a formei concrete de
societate comercială.
OrganizaŃiile necomerciale sunt obligate să prevadă în actul de constituire obiectul de
activitate şi scopul care şi-l propune la fondare. În fond prin art.187 se prevede că astfel de
organizaŃii pot desfăşura orice gen de activitate neinterzis de lege, inclusiv activitate de
întreprinzător (art.188), dar care Ńine de realizarea scopului propus prin normele statutare. În
cazul când pe parcursul activităŃii organizaŃia necomercială îşi modifică obiectul sau scopul
ea trebuie să facă aceasta prin modificarea actului de constituire.

Articolul 63. Înregistrarea de stat a persoanei juridice

(1) Persoana juridica se considera constituita in momentul înregistrării ei de stat.

(2) Persoana juridica de drept public se considera constituita in momentul întrării in
vigoare a actului normativ prin care se aproba regulamentul ori statutul ei sau in
momentul indicat in act.
(3) Persoana juridica este pasibila de înregistrare de stat in modul prevăzut de lege.
Datele înregistrării de stat se înscriu in registrul de stat, fiind accesibile oricărei
persoane.
(4) Încălcarea modului, prevăzut de lege, de constituire a persoanei juridice sau faptul
ca actul de constituire nu este in conformitate cu legea atrage refuzul înregistrării
de stat a persoanei juridice. Nu se admite refuzul înregistrării din motivul
inoportunităŃii constituirii persoanei juridice.
(5) Persoana juridica este supusa reînregistrării de stat doar in cazurile prevăzute de
lege.

1.Prin această dispoziŃie legiuitorul stabileşte regula, potrivit căreia toate persoanele
juridice de drept privat nu există până la înregistrare. Persoana juridică ca subiect al
raporturilor juridice i-a naştere din momentul adoptării hotărârii de înregistrare de către
organul de stat, sau funcŃionarul public competent şi înmatricularea datelor de identitate şi a
altora stabilite de lege în registrul de stat. Din acelaşi moment aceasta dobândeşte şi
capacitate juridică. Înregistrarea persoanelor juridice în Republica Moldova se face prin act
administrativ. Numai dacă organul de înregistrare refuză înregistrarea din motive
neîntemeiate, persoana lezată se poate adresa în instanŃă pentru ca ultima prin act
judecătoresc să oblige organul de a înregistra persoana juridică.

85
 2. Persoanele juridice de drept public nu sunt supuse înregistrării de stat. Ele se consideră
înfiinŃate şi dobândesc capacitate la data întrării în vigoare a actului normativ prin care
acestea se fondează sau la altă dată indicată în acesta. Potrivit art. 17 din Legea nr.764/2001
formarea unităŃilor administrativ – teritoriale se efectuează de Parlament şi statutul de
persoană juridică este dobândit la data indicată în actul adoptat de acesta. Banca NaŃională a
Moldovei a fost înfiinŃată în concordanŃă cu Decretul Preşedintelui Republicii Moldova
nr.122/1991 prin reorganizarea Băncii republicane din Moldova. Potrivit art.32 din Legea
privind Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare nr.192/1998 „în termen de 2 luni de la
întrarea în vigoare a prezentei legi Comisia de Stat pentru PiaŃa Hârtiilor de Valoare se
reorganizează în Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare”. Prin Legea cu privire la protecŃia
concurenŃei nr.1103/2000 a fost fondată AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia ConcurenŃei şi a
fost aprobat Regulamentul acesteia. Similar acestora se creează şi alte persoane juridice de
drept public.
3.. Modul de înregistrare a persoanelor juridice de drept privat se stabileşte de acte normative
speciale. Deşi procedura de înregistrare a persoanelor juridice cu scop lucrativ este distinctă
de cea a persoanelor juridice cu nelucrativ totuşi de această divizare nu este atât de dură. De
exemplu:
- Camera Înregistrării de stat a Departamentului Tehnologii InformaŃionale înregistrează
întreprinderile (societăŃile comerciale, cooperativele de producŃie şi de întreprinzător,
întreprinderile de stat şi municipale) şi organizaŃiile (cooperativele de consum,
asociaŃiile de economii şi împrumut a cetăŃenilor, uniunile de întrepinderi, asociaŃiile de
locatari.). Înregistrarea la Camera Înregistrării de stat se efectuiază cu respectarea
dispoziŃiilor Legii cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaŃiilor
nr. 1265/2000 a altor acte normative care reglementează statutul juridic al subiectelor
supuse înregistrării. Pentru a înregistra o persoană juridică la Camera Înregistrării de
Stat oficiului teritorial al acesteia sau înseşi Camerei trebuie să i se prezinte actele
stipulate de art.11 din Legea nr.1265/2000, iar acesta timp de 15 zile adoptă decizie de
înregistrare sau de respingere a cererii de înregistrare. Dacă se adoptă hotărârea de
înregistrare, persoana juridică se înscrie în Registrul de stat sub un anumit număr,
indicându-se în mod obligatoriu datele principale de identitate ale acesteia (denumirea
completă şi abreviată, sediul, obiectul principal de activitate, mărimea capitalului
social), datele de identitate ale managerului principal şi al fondatorilor, precum şi alte
date care le cere legea sau fondatorii. Ca dovadă a înregistrării de stat Camera
eliberează managerului principal certificatul de înregistrare de modelul stabilit, iar la
cererea acestuia sau a fondatorilor extrase din Registru.
- SecŃia organizaŃii neguvernamentale şi partide politice a Ministerului JustiŃiei
înregistrează asocaŃii obşteşti, fundaŃii, instituŃii, organizaŃii şi partide politice,
patronate, sindicate etc. łinerea registrelor de stat şi înregistrarea unor categorii de
organizaŃii necomerciale se execută de Ministerul JustiŃiei: Astfel, potrivit art.19-25 a
Legii nr.837/1996 se Ńine registrul de stat şi se înregistrează asociaŃiile obşteşti, potrivit
art.15 din Legea nr.718/1991 se Ńine registrul de stat şi se înregistrează partidele şi
organizaŃiile social politice, potrivit art. 17-19 din Legea nr.976/2000 se Ńine registrul şi
se înregistrează patronatele, potrivit art.10 din Legea nr.1129/2000 se înregistrează
sindicatele, potrivit art.22 din Legea nr.581/1999 se Ńine registrul organizaŃiilor
necomerciale şi se înregistrează fundaŃiile etc.
- Modul de înregistrare a cultelor este reglementat de legea despre Culte nr.979/1992 şi
se exercită de Serviciul de Stat pentru problemele cultelor. Potrivit art.14 din Legea
menŃionată cultele în Republica Moldova se înregistrează prin procedura de
recunoaştere a acestora, cu condiŃia că au fost prezentate actele prevăzute de lege.

86
 Fiecare din organele menŃionate sunt împuternicite cu atribuŃii de înregistrare şi sunt
obligate să Ńină registrul persoanelor juridice pe care le înregistrează. De exemplu Camera
înregistrării de stat Ńine registrul de stat al întreprinderilor, Ministerul JustiŃiei Ńine registrul
asociaŃilor obşteşti, a partidelor politice, Serviciul de stat pentru problemele cultelor Ńine
registrul cultelor. În registre se înscriu principalele date privind persoana juridică înregistrată.
Astfel de date pe lângă numărul de înregistrare şi data înregistrării în registrul se înscrie
denumirea, sediul, obiectul de activitate, scopul, persoanele care o vor gestiona şi reprezenta,
iar pentru unele şi capitalul social, numele fondatorilor precum şi alte date stabilite de legile
speciale sau care le solicită fondatorii.
Datele incluse în Registrul de stat în care sunt înregistrate persoanele juridice sunt
accesibile tuturor persoanelor interesate. De exemplu, în Legea nr.1265/2001 se stipulează
expres că Camera este obligată să elibereze extrase din Registrul de stat în termen de 3 zile
de la solicitare.
4. DispoziŃia alin.(4) din articolul comentat stabileşte temeiurile generale de refuz a
înregistrării de stat a persoanei juridice. Codul civil stabileşte două temeiuri de refuz -
încălcare modului de constituire a persoanei juridice sau dacă actul de constituire nu
corespunde cerinŃelor stabilite în lege.
Prin încălcarea modului de constituire se înŃelege nerespectarea de către fondatori a unor
cerinŃe sau neefectuarea unor operaŃiuni stabilite de lege pentru constituirea persoanei
juridice. Un motiv pentru respingerea înregistrării ar servi nevărsarea minimului de capital
social stabilit la art.113 alin.(3) dacă se cere înregistrarea societăŃii comerciale, nepetrecerea
adunării constitutive la societatea pe acŃiuni, nu sau semnat numărul necesar de fondatori
(membri) sau nu au fost îndeplinite alte condiŃii. Nu va fi înregistrat un partid politic dacă nu
va avea cel puŃin 5000 de membri domiciliaŃi în cel puŃin jumătate din unităŃile administrativ
teritoriale de nivelul doi, dar nu mai puŃin de 600 în fiecare din acestea.
De cel de-al doilea temei de respingere a înregistrării Organul de stat poate face uz atunci
când actul de constituire nu conŃine prevederile indicate în lege pentru forma persoanei
juridice, conŃine unele prevederi care contravin legii, sau dacă nu este respectată forma
stabilită. Prin alte norme inclusiv cele din legile speciale se pot stabili şi alte temeiuri de refuz
al înregisrării de stat. Va fi respinsă înregistrarea persoanei juridice dacă există o altă
persoană juridică cu aceiaşi denumire, sau dacă nu au fost prezentate toate actele necesare.

Articolul 64. Publicitatea registrelor de stat ale persoanelor juridice

(1) Până in momentul in care faptul nu a fost înscris in registrul de stat al persoanelor
juridice si nu a fost făcut public, persoana in al cărei interes faptul trebuia
înregistrat nu poate sa-l opună terŃilor, cu excepŃia cazului când demonstrează ca
terŃul cunoştea faptul.
(2) Daca faptul este înregistrat si făcut public, terŃul trebuie sa-l recunoască in raport
cu sine. Aceasta prevedere nu este valabila pentru actele juridice săvârşite in
decursul a 15 zile de după momentul când faptul a fost făcut public in măsura in
care terŃul demonstrează ca nu a ştiut si nici nu trebuia sa ştie despre acest fapt.
(3) In cazul in care faptul care trebuia înregistrat a fost făcut public in mod greşit,
terŃul poate opune faptul făcut public persoanei in al cărei interes trebuia
înregistrat, cu excepŃia cazului când terŃul ştia sau trebuia sa ştie despre
neveridicitate.

1. Actele de constituire a persoanelor juridice şi sunt opozabile semnatarilor acestora de la

data semnării lor, independent dacă acestea au fost sau nu înregistrate. Semnatarii acestor

87
acte pot cere unul altuia îndeplinirea obligaŃiilor asumate. Însă pentru a le face opozabile
terŃilor este necesar de a le face cunoscute (publice) terŃilor, sau să fie accesibile acestora. Un
asemenea scop îl urmăreşte înregistrarea de stat. Cu adevărat prin înregistrare se urmăreşte un
triplu scop: - înregistrarea marchează „naşterea” societăŃii ca persoană juridică; - înregistrarea
permite statului să supravegheze activitatea persoanelor juridice în vederea respectării
legislaŃiei; înregistrarea asigură publicitatea cu privire la persoana juridică. Deoarece registrul
întreprinderilor este public, adică este accesibil terŃilor şi oricine este interesat poate să-l
consulte şi nu poate invoca necunoaşterea informaŃiei deŃinute acolo. Publicitatea are
importanŃă pentru terŃii care vor să intre în relaŃii cu persoana juridică, precum şi cu înseşi
asociaŃii sau membrii persoanei juridice. InformaŃia conŃinută în Registru precum şi în actele
constitutive deŃinute la organul de înregistrare se prezumă a fi veridică. În caz de conflicte
între actele constitutive deŃinute de organul de stat şi cele ce se află la persoana juridică şi la
membrii acesteia, prioritatea are cel dintâi, până la proba contrarie. Dacă organul principal
adoptă hotărârea de a modifica actele constitutive, inclusiv şi datele incluse în registru, aceste
modificări obŃin putere juridică şi pot fi utilizate în raport cu terŃii de la data când acestea au
fost înregistrate de către organul de stat. În Registrul de stat se înscrie cu preferinŃă
următoarele date : - denumirea persoanei juridice, sediul, durata activităŃii, numele
administratorului, capitalul social şi cotele de participare pe care le are fiecare asociat pentru
societăŃile comerciale, şi alte date pe care legea le stabileşte sau pe care membri acesteia
solicită. Publicitatea nu trebuie de confundat cu publicaŃiile persoanei juridice care aceasta
trebuie să le facă în Monitorul Oficial făcute potrivit dispoziŃiilor art.66 alin.(7) sau art.67
alin.(5) sau în alte publicaŃii. Datele prin care se modifică actele constitutive care au fost
adoptate de organul principal dar nu au fost înregistrate au putere juridică numai în raport cu
terŃii care cunoşteau despre modificările efectuate. Nu poate invoca faptul necunoaşterii
modificărilor terŃul care a participat la adunarea organului principal sau ulterior a fost
informat despre modificările efectuate. ObligaŃiile de a demonstra faptul cunoaşterii despre
modificările efectuate îl are persoana juridică sau asociaŃii acesteia. Datele înregistrate în
registru au putere juridică şi terŃul nu poate invoca necunoaşterea acestora. Totuşi un terŃ
poate să demonstreze că nu cunoaşte datele înregistrate dacă a contract cu persoana juridică
în timp de 15 zile de la data înregistrării. Alin. (3) stabileşte că datele înregistrate în registru
obligă persoana juridică şi atunci când acestea au fost înregistrate din greşeală. ExcepŃie de la
aceasta o fac numai terŃii care ştiau despre înregistrarea greşită.

Articolul 65. Durata persoanei juridice

(1) Persoana juridica este perpetua daca legea sau actele de constituire nu prevăd
altfel.
(2) La expirarea termenului stabilit pentru existenta persoanei juridice, aceasta se
dizolva daca până la acel moment actele de constituire nu se modifica.

De regulă, persoana juridică se constituie pentru a activa un termen nelimitat. Totuşi

fondatori, membrii sau asociaŃii sunt în drept să constituie persoana juridică pentru a activa
un termen fix (de ex. 25 ani) sau până la anumită dată. (de ex.1.01.2010). Persoana juridică
constituite în zonele libere şi având calitate de rezident al acestor zone pot stabili termenul de
activitatea până la expirarea termenului stabilit pentru zona liberă.
Persoana juridică constituite pentru un anumit termen nu poate să activeze după expirarea
acestuia, şi se consideră dizolvată. Din momentul dizolvării administratorul (organul
executiv) nu are dreptul să întreprindă noi operaŃiuni, adică nu poate desfăşura genurile de
activitate stabilite prin actul de constituire, dar are dreptul să le termine pe cele începute deja.

88
Mai mult prin art.90 alin. (7) lichidatorul este în drept să încheie noi acte juridice în măsura
în care acestea sunt necesare pentru lichidare. Astfel de acte ar putea fi cele de asigurare cu
energie electică, termică, telefonie etc. Persoana juridică a cărei termen de activitate a expirat
se consideră dizolvată de drept şi potrivit art. 86 alin.(2) trebuie să intre în procedura de
lichidare cu care conduce administratorul, dacă organul principal nu a desemnat un lichidator.
Persoana juridică constituită pentru un termen stabilit nu se va dizolva, dacă până la data
expirării va prelungi acest termen. Organul principal a persoanei juridice poate reveni şi
decide continuarea existenŃei şi activităŃii persoanei juridice chiar şi după ce a început
procedura de lichidare, dar până la repartiŃia activelor între asociaŃi (vezi art.86 alin.(5).

Articolul 66. Denumirea persoanei juridice

(1) Persoana juridica participa la raporturile juridice numai sub denumire proprie,
stabilita prin actele de constituire si înregistrata in modul corespunzător.
(2) Denumirea persoanei juridice trebuie sa includă, in limba de stat, forma juridica
de organizare.
(3) Persoana juridica nu poate fi înregistrată daca denumirea ei coincide cu
denumirea unei alte persoane juridice înregistrate deja.
(4) Se interzice utilizarea in denumirea persoanei juridice a sintagmelor ce contravin
prevederilor legale sau normelor morale, precum si a numelor proprii, daca
acestea nu coincid cu numele participanŃilor la constituirea organizaŃiei si daca nu
exista in acest sens acordul persoanei respective sau al moştenitorilor ei cu privire
la folosirea numelui.
(5) Persoana juridica nu poate folosi in denumirea sa cuvinte sau abrevieri care ar
induce in eroare cu privire la forma sa.
(6) Persoana juridica a cărei denumire este înregistrată are dreptul sa o utilizeze. Cel
care foloseşte denumirea unei alte persoane juridice este obligat, la cererea ei, sa
înceteze utilizarea denumirii si sa ii repare prejudiciul.
(7) Persoana juridica este obligata sa publice un aviz in "Monitorul Oficial al
Republicii Moldova" despre modificarea denumirii, sub sancŃiunea plăŃii de
daune-interese.
(8) In actul emis de persoana juridica trebuie sa se menŃioneze denumirea, numărul
înregistrării de stat, codul fiscal si sediul, sub sancŃiunea plăŃii de daune-interese.

1. Persoana juridică se identifică în circuitul civil de alte subiecte ale raporturilor juridice
inclusiv de alte persoane juridice prin denumirea sa, care constă din grupul de cuvinte stabilit
de lege pentru forma respectivă. Denumirea trebuie să conŃină o combinaŃie de elemente
obligatorii şi neobligatorii care ar face-o irepetabilă, si inconfundabilă cu o altă denumire
înregistrată în Registrele în care se înregistrează persoanele juridice. În calitate de elemente
obligatorii ale denumirii trebuie să fie forma de organizare a persoanei juridice şi numele sau
denumirea unui asociat care răspunde nelimitat pentru obligaŃiile societăŃii comerciale, însă
aceste elemente nu pot să individualizeze definitiv persoana juridică. De aceia persoana
juridică trebuie să conŃină şi un cuvânt, o îmbinări de cuvinte sau de litere care ar face-o
irepetabilă şi inconfundabilă cu altele.
DispoziŃiile legale obligă că în denumirea persoanei juridice să fie indicată forma de
organizare, cum ar fi „societate cu răspundere limitată”, „societate pe acŃiuni”, „asociaŃie”,
„fundaŃie” etc., iar pentru societăŃile comerciale pe persoane şi numele unui asociat care
răspunde nelimitat pentru obligaŃiile societăŃii comerciale. Astfel dacă persoana juridică este
o societate comercială sub forma de societate în nume colectiv sau societatea în comandită în

89
denumirea trebuie să fie indicat şi numele unuia sau tuturor asociaŃilor care răspund nelimitat
pentru obligaŃiile societăŃii. Societatea care indică în denumire numai numele unui asociat,
dar de fapt ei sunt mai mulŃi, legiuitorul obligă să se indice şi cuvântul şi „ şi compania” (vezi
art.121 alin.(3) şi art. 136 alin.(3). Ca exemplu ar servi denumirea Societatea în nume
colectiv „Movileanu şi compania” sau dacă societatea are un singur comanditat va purta
denumirea Societatea în comandită „Movileanu”.
Denumirea organizaŃiei necomerciale poate fi FundaŃia „SOROS”, InstituŃia obştească
„Centru de studiere şi propagare a dreptului privat”, AsociaŃia de cultură „Basarabia”,
Partidul Social Liberal etc. Norme similare sunt stabilite şi pentru cooperative care au
obligaŃia să precizeze forma „ cooperativă de consum”, „cooperativă de producŃie” sau
„cooperativă de întreprinzător”. În unele cazuri prin legi speciale se stabileşte că persoana
juridică trebuie să prevadă în denumirea sa şi alte prevederi cum ar fi „bursă de mărfuri”,
„fond de investiŃie”, etc. Denumirea persoanei juridice de drept public se stipulează în actul
normativ prin care aceasta se constituie. Indicarea la forma de organizare permite
participanŃilor la circuitul civil să facă concluzie despre scopul persoanei juridice precum şi
despre răspunderea asociaŃilor acesteia. Denumirea persoanei juridice se stabileşte iniŃial
de fondatori prin actul de constituire. Este important ca denumirea stabilită prin actele de
constituire să fie înregistrată în registrul de stat, căci dreptul persoanei juridice asupra
denumirii este protejat numai dacă există o asemenea înregistrare. Dacă denumirea indicată în
actele de constituire şi care se cere înregistrată este similară alteia înregistrate anterior
înregistrarea nu se va face.
Persoana juridică are un drept personal asupra denumirii sale având drept să o utilizeze
personal sau să permită sau să interzică altor persoane s-o folosească. Titularului i se acordă
dreptul de a cere celui care au utilizat-o neautorizat să plătească o despăgubire. În relaŃiile pe
care le are persoana juridică cu alte persoane denumirea este principalul element faŃă de care
este exprimată atitudinea şi recunoştinŃa terŃilor. Anume în ea (denumire) se exprimă
reputaŃia pozitivă sau negativă pe care o au terŃii faŃă de persoană. Denumirea este cea care se
încrustează în subconştientul acelora care sau aflat sau se află în legătură persoana juridică şi
anume ea poartă povara atitudinii pozitive sau negative. De aceia în activitatea de
întreprinzător denumirea dobândeşte o valoare economică. Această valoare este acordată de
către clientelă, care îi avansează „şansele” persoanei juridice sau altfel spus, prin şanse se
înŃelege o posibilitatea de a obŃine din activitatea de întreprinzător rezultate favorabile. Din
acest motiv „denumirea” capătă o valoare economică şi similar unui obiect palpabil se
transformă într-un res corporalis care incorporează în sine reputaŃia şi şansele în afaceri
societăŃii comerciale cu care o destinge clientela. Din acest considerent dreptul asupra
denumirii de firmă a societăŃii comerciale este calificat ca un bun, şi acesta poate fi în
anumite condiŃii transmisibil.
Codul civil stabileşte că prin lege pot fi interzise utilizarea unor cuvinte sau sintagme în
denumirea persoanelor juridice.
Nu pot fi utilizate în denumiri cuvinte care exprimă noŃiuni contrare bunelor moravuri.
Astfel de termeni ar fi cei prin care se exprimă cuvinte necenzurate, care face apel la violenŃă
fizică, duşmănie între naŃiuni sau altele de acest fel.
Nu pot fi utilizate în denumiri nume proprii care sunt similare numelor personalităŃilor
marcante. ExcepŃie de la această regulă o fac două situaŃii. Numele utilizat coincide cu
numele unuia din asociaŃi, sau chiar dacă nu coincide dar la utilizarea acestuia există
autorizaŃia persoanei sau a moştenitorilor acestora.
În conŃinutul tuturor actelor care ies de la persoana juridică trebuie să se indice alături de
alte date şi denumirea sa. Aceasta arată la funcŃia de semnare a angajamentelor pe care şi le
asumă o persoană juridică. Şi deci orice act emis de persoana juridică trebuie să-i poarte

90
denumirea şi semnătura persoanei împuternicită să angajeze persoana juridică în raport cu
terŃii.
Dacă actul de constituire al persoanei juridice cu scop lucrativ nu prevede denumirea
acesteia, societatea comercială poate fi declarată nulă în temeiul art.110 alin.(2) lit.c).

Articolul 67. Sediul persoanei juridice

(1) Persoana juridica are un sediu, indicat in actele de constituire.

(2) Stabilirea si schimbarea sediului sint opozabile tertilor din momentul inregistrarii
de stat.
(3) Adresa postala a persoanei juridice este cea de la sediu. Persoana juridica poate
avea si alte adrese pentru corespondenta.
(4) Toate documentele si scrisorile intrate la sediu se considera receptionate de catre
persoana juridica.
(5) Persoana juridica este obligata sa publice un aviz in "Monitorul Oficial al
Republicii Moldova" despre modificarea sediului sub sanctiunea platii de daune-
interese.

Sediul este un atribut principal al persoanei juridice şi arată locul în spaŃiu unde este aceasta
amplasată. Ca şi denumirea sediul se stabileşte prin actul constitutiv la libera alegere a
semnatarilor acestuia – fie locul de desfăşurare a activităŃii a persoanei juridice, fie locul
aflării organelor acesteia , fie domiciliul unuia din asociaŃi. În actul de constituire trebuie să
fie indicată localitatea, iar după caz strada, numărul casei sau şi a biroului. DispoziŃiile legale
nu impun condiŃii sau obligaŃii privitor la locul unde ar putea acesta să se afle, cu excepŃia că
ele trebuie să se înregistreze la organul fiscal din teritoriul unde-şi are sediul. În caz de
mutare a sediului aceasta trebuie să fie adus la cunoştinŃa terŃilor prin publicarea unui anunŃ
în Monitorul Oficial. Determinarea sediului are importanŃă practică sub cel puŃin trei aspecte:
- sediul persoanei juridice determină naŃionalitatea acesteia; Prin sediul societăŃii se
determină locul executării obligaŃiilor pecuniare, în care persoana juridică are calitatea de
debitor, sau în cazul altor obligaŃii când persoana juridică are calitatea de debitor şi prin
contract nu s-a stabilit contrariul;Sediul permite a determina instanŃa de judecată competentă
în litigiile în care persoana juridică are calitatea de pârât. Sub aspect procedural, legiuitorul
prezumă că toate actele care au ajuns la sediul indicat în Registrul de stat au fost aduse la
cunoştinŃa persoanei juridice, cu toate consecinŃele negative pentru aceasta. Dacă sediul este
modificat societatea are obligaŃia să comunice Organului de înregistrare timp de 7 zile despre
modificare şi să publice informaŃia respectivă în Monitorul Oficial. Pentru persoanele juridice
care se înregistrează la Camera înregistrării de stat potrivit Legii nr.1265/2000 este stabilită
şi sancŃiunea privind „sistarea activităŃii întreprinderii şi organizaŃiei” precum şi chiar
„lichidarea acesteia în condiŃii legale” ; Sediul determina organul fiscal al statului la care
persoana juridică prezintă rapoartele financiare şi fiscale şi la contul căruia se efectuiază
plăŃile obligatorii.
La sediul societăŃii trebuie să păstreze documentele persoanei juridice.

Articolul 68. Răspunderea persoanei juridice

(1) Persoana juridica răspunde pentru obligaŃiile sale cu tot patrimoniul ce ii aparŃine.

91
(2) Fondatorul (membrul) persoanei juridice nu răspunde pentru obligaŃiile persoanei
juridice, iar persoana juridica nu răspunde pentru obligaŃiile fondatorului
(membrului), cu excepŃiile stabilite de lege sau de actul de constituire.

Prin dispoziŃia alin.(1) se stabileşte principiul general, potrivit căruia toate persoanele juridice
ca şi toate persoanele de drept privat răspund pentru obligaŃiile cei revin cu toate bunurile
care îi aparŃin, independent de categoria la care aceste aparŃin, sunt ele bunuri corporale sau
incorporale, imobile sau mobile, sunt mijloace băneşti, hârtii de valoare, sau părŃi sociale.
Toate lucrurile pe care le deŃine persoana juridică cu drept de proprietate, indiferent de faptul
dacă au fost procurate din mijloace proprii sau din mijloacele atrase se includ în activul
persoanei juridice şi pot fi urmărite de către creditorii acesteia. ExcepŃie de la această regulă
este stabilită prin art. 194 potrivit căreia Republica Moldova şi unităŃile administrativ
teritoriale nu răspund cu bunurile proprietate publică, ci numai cu cele care sunt în circuitul
civil şi aparŃin acestora cu drept de proprietate privată.
Cu acŃiunea acestui principiu este legată şi procedura de lichidare forŃată a persoanei
juridice pentru cauza de insolvabilitate stabilită la art.101.
Prin alin.(2) se confirmă regulă potrivit căreia fiecare subiect de drept răspunde de sine-
stătot pentru propriile sale obligaŃii, adică persoana juridică nu poartă răspundere pentru
obligaŃiile fondatorilor sau a membrilor săi şi invers fondatorii membrii, asociaŃii sau alŃi
participanŃi ai persoanei juridice nu răspunde pentru obligaŃiile acesteia. De la această regulă,
însă sunt unele excepŃii. ExcepŃiile sunt stabilite fie de lege fie de actele constitutive ale
persoanei juridice. Astfel prin dispoziŃiile art.121 şi art.128 se stabileşte că asociaŃii societăŃii
în nume colectiv răspund pentru obligaŃiile societăŃii nelimitat şi solidar, dacă activele
societăŃii nu satisfac cerinŃele creditorilor. Aceiaşi regulă este stabilită în art.136 pentru
comanditaŃii din societăŃile în comandită şi în art.183 alin.(4) pentru fondatorii instituŃiei.
Poartă răspundere subsidiară pentru obligaŃiile întreprinderii în posesiune majoritară
(societăŃii fiice) întreprinderea cu participaŃiunea majoritară (societatea mamă), dacă prima a
devenit insolvabilă datorită executării dispoziŃiilor date cea dea doua. Astfel de reguli sunt
prevăzute la art.118 alin.(3) precum şi la art.9 alin. (5) şi (6) din Legea nr.1137/1997 privind
societăŃile pe acŃiuni.
Prin actul de constituire asociaŃii pot să-şi asume răspunderi suplimentare la cele stabilite
de dispoziŃiile legale. În special art.15 alin.(3) din Legea nr.1007/2002 cu privire la
cooperativele de producŃie se stabileşte că „statutul cooperativei poate prevedea o răspundere
suplimentară a membrului cooperativei pentru obligaŃiile acesteia în mărime ce nu va depăşi
venitul realizat de el în cooperativă în anul financiar precedent”.

Articolul 69. Reorganizarea persoanei juridice

(1) Persoana juridica se reorganizează prin fuziune (contopire si absorbŃie),

dezmembrare (divizare si separare) sau transformare.
(2) Hotărârea de reorganizare se ia de fiecare persoana juridica in parte, in condiŃiile
stabilite pentru modificarea actelor de constituire.
(3) In cazurile prevăzute de lege, reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau
separare se efectuează in baza unei hotărâri judecătoreşti.
(4) Daca prin fuziune sau dezmembrare se înfiinŃează o noua persoana juridica,
aceasta se constituie in condiŃiile prevăzute de lege pentru forma persoanei
juridice respective.
(5) Reorganizarea produce efecte fata de terŃi numai după data înregistrării de stat a
noilor persoane juridice, cu excepŃia reorganizării prin absorbŃie, care produce

92
 efecte la data înregistrării modificărilor in actele de constituire ale persoanei
juridice absorbante.

Reorganizare este un procedeu juridic de transmitere a drepturilor şi obligaŃiilor prin

succesiune de la o persoană juridică la alta potrivit căreia succesorul continuă raporturile
juridice în locul predecesorului său. Ca efect al reorganizării se produce fie dizolvarea unor
persoane juridice (absorbŃia), fie constituirea altora (separarea), fie că dizolvarea unora şi
constituirea altora se produc concomitent (contopirea şi divizarea). Dizolvarea unor şi
constituirea altor persoane juridice nu apar ca un scop în sine al reorganizării ci reprezintă
fenomene accesorii ale acestor operaŃiuni. O situaŃie cu totul deosibită se creează la
transformare, deoarece la aceasta nu are loc nici dizolvarea şi nici constituirea unei persoane
juridice noi, ci aceeaşi persoană juridică îşi continuă activitatea dar în altă formă, în altă haină
juridică.
DispoziŃiile legale din Codul civil cu privire la reorganizare stabilesc şi norme de
procedură care asigură o sincronizare a operaŃiunilor efectuate şi înregistrările pe care le
efectuează organul de stat în aşa fel încât să se asigure o transmisiune corectă şi unitară a
drepturilor şi obligaŃiilor.
Hotărârea pentru ca societatea să se reorganizeze sau să participe la un proces de
reorganizare în care sunt incluse mai multe persoane juridice poate s-o i-a numai organul
principal al persoanei juridice, de regulă cu o majoritate calificată din numărul total de voturi.
Dacă în procesul de reorganizare sunt implicate mai multe persoane juridice hotărârea cu
privire la reorganizare trebuie să fie adoptată de fiecare persoane juridice cu respectarea
tuturor cerinŃelor stabilite pentru forma persoanei juridice şi ale actului constitutiv.
Alin.(3) prevede că în unele cazuri reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau
separare poate s-o decidă şi instanŃa de judecată. Astfel de hotărâri poate să fie adoptată de
instanŃă în procesul de insolvabilitate când faŃă de persoana juridică insolvabilă se aplică
procedura planului stabilită de Legea insolvabilităŃii. Una din soluŃiile procedurii planului
poate fi divizarea persoanei juridice insolvabile în două sau mai multe şi transmiterea cotelor
de participaŃiune la unul sau mai mulŃi creditori. Legea cu privire la protecŃia concurenŃei
nr.1103/2000 stabileşte şi o modalitate de reorganizare forŃată a persoanelor juridice prin
decizia AgenŃiei NaŃionale pentru ConcurenŃei. Potrivit art.19 din Legea menŃionată AgenŃia
are dreptul să adopte o hotărâre privind divizarea sau separarea forŃată a unui agent economic
care ocupă o situaŃie dominantă pe piaŃă dacă acesta a încălcat de două şi mai multe ori
dispoziŃiile legale. Hotărârea de reorganizare prin divizare şi separare poate fi adoptată de
AgenŃie numai dacă apariŃia noilor persoane juridice duce la dezvoltarea concurenŃei şi există
posibilitatea de a izola organizatoric, teritorial şi tehnologic subdiviziunile persoanei juridice
care urmează a fi reorganizată.
ÎnfiinŃarea persoanei juridice noi care apare în rezultatul reorganizării se face cu
respectarea dispoziŃiilor obligatorii privind constituirea persoanei juridice de forma
respectivă. Astfel, dacă se realizează o contopire a două societăŃi în nume colectiv şi se
constituie o societate cu răspundere limitată, sau dintr-o societate pe acŃiuni se separă o nouă
societate cu răspundere limitată apoi la proiectul contractului de fuziune prin contopire (vezi
art.74 alin.(3) sau la proiectul de dezmembrare prin separare (vezi art.80 alin. (3) se anexează
actul de constituire a societăŃii cu răspundere limitată care se constituie. Valoare juridică
obligatorie actului de constituire i-o dă hotărârea organului suprem care adoptă hotărârea de
reorganizare şi nu semnătura persoanelor care vor dobândi calitatea de asociaŃi sau membri ai
persoanei juridice care se constituie. Hotărârea de aprobare a reorganizării este obligatorie
pentru toŃi membrii persoanei juridice care au votat pentru această hotărâre, care au votat
împotrivă sau care nu au fost prezenŃi. Însă, faŃă de terŃi operaŃiunea de reorganizare produce

93
efecte şi le este acestora opozabilă numai după înregistrare la organul de stat a noii persoane
juridice.
Considerăm necesar de a menŃiona că reorganizarea ca operaŃiune juridică nu poate opera
între persoane juridice de drept public, precum şi între persoanele juridice de drept public şi
persoane juridice de drept privat. Această afirmaŃie ne-i întemeiem pe dispoziŃiile art.58
alin.(4) din care rezultă că dispoziŃiile din articolele ce urmează nu sunt aplicabile
persoanelor juridice de drept public, decât în cazul când sunt norme exprese în acest sens.
De asemenea este problematică reorganizarea care implică persoane juridice cu scop
lucrativ cu cele fără scop lucrativ, cu excepŃia transformării. Despre fuziunea, divizarea şi
transformarea acestora a se vedea comentariul la art.73, 79 şi 85.

Articolul 70. Succesiunea de drept in cazul reorganizării persoanelor juridice

(1) In cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile si obligaŃiile fiecăreia din ele
trec la noua persoana juridica, in conformitate cu actul de transmitere.
(2) In cazul absorbŃiei unei persoane juridice de către alta, drepturile si obligaŃiile
persoanei juridice absorbite trec la persoana juridica absorbanta in conformitate
cu actul de transmitere.
(3) In cazul divizării persoanei juridice, drepturile si obligaŃiile ei trec la noile
persoane juridice in conformitate cu bilanŃul de repartiŃie.
(4) In cazul separării, o parte din drepturile si obligaŃiile persoanei juridice
reorganizate trece, la fiecare din persoanele juridice participante la reorganizare
(existente sau care iau fiinŃă), in corespundere cu bilanŃul de repartiŃie.
(5) In cazul reorganizării persoanei juridice prin transformare, drepturile si
obligaŃiile persoanei juridice reorganizate trec la noua persoana juridica in
conformitate cu actul de transmitere.

Prin articolul comentat sunt stabilite reguli de trecere a drepturilor şi obligaŃiilor de la

persoanele juridice care decid să se reorganizeze la persoanele juridice care-şi continuă
existenŃa şi după reorganizare sau care se constituie în rezultatul reorganizării. La
reorganizare are loc succesiunea universală sau cu titlul universal. La succesori se transferă
nu numai drepturile şi obligaŃiile care se indică în actul de transfer sau bilanŃul de repartiŃie şi
toate drepturile şi obligaŃiile persoanei juridice reorganizate, inclusiv şi cele nepatrimoniale.
Trec la succesori şi drepturile litigioase dintre părŃi, precum şi cele care nu erau cunoscute la
momentul reorganizării. Dacă drepturile care se transferă trebuie să fie înregistrate succesorul
de drepturi trebuie să le înregistreze.
Reorganizarea prin contopire a persoanelor juridice are ca efect dizolvarea persoanelor
juridice cu trecerea concomitentă a drepturilor şi obligaŃiilor la o nouă persoane juridică care
se înfiinŃează. Fiind un proces anevoios fuziunea prin contopire trebuie să fie motivată din
punct de vedere economic şi aceasta să se aducă la cunoştinŃa celor interesaŃi arătându-se
poziŃiile pozitive şi negative ale viitoarei reorganizări. Pentru aceasta legiuitorul stipulează
necesitatea elaborării unui proiect al contractului de contopire (art.74) care trebuie să arate
perspectivele fuziunii, participanŃii la aceasta, patrimoniul fiecărei persoane juridice care
doreşte să participe la reorganizare şi alte date ce au importanŃă. De asemenea acest plan
trebuie să arate data prezumată a viitoarei fuziuni şi întocmirii actului de transmitere. Actul
de transmitere se întocmeşte pe baza contractului de fuziune aprobat în condiŃiile art.75
numai după ce noua persoană juridică a fost înregistrată la organul înregistrării de stat şi
acesta primeşte în activul său toate bunurile persoanelor juridice care se dizolvă. Actul de
transmitere trebuie să fie semnat de administratorii persoanelor juridice care se dizolvă şi

94
administratorul persoanei juridice care s-a constituit. Actul de transmitere este unul din
ultimele documente care poate fi semnat de administratorul persoanei juridice care dizolvă.
Acesta este motivul pentru care persoana juridică care se constituie în rezultatul fuziunii
trebuie să fie înregistrată mai înainte decât ar fi fost radiate cele care se dizolvă, făcând ca
acestea (persoana juridică nou constituită şi persoanele juridice care se dizolve) pentru puŃin
timp să coexiste în timp.
Fuziunea prin absorbŃie este o procedură similară contopirii, urmând să efectueze aceleaşi
operaŃiuni juridice, adică elaborarea unui contract de fuziune, aprobarea acestuia de către
organele competente ale persoanelor juridice care fuzionează şi întocmirea unui act de
transmitere a patrimoniului. Deosebirea însă este că în rezultatul absorbŃiei nu se constituie o
nouă persoană juridică, şi drepturile şi obligaŃiile trec de la persoana juridică absorbită la
persoana juridică absorbantă, care preluându-le integral, îşi modifică propriile acte
constitutive, şi continuă toate raporturile juridice pe care le avea persoana juridică absorbită.
O diferenŃă poate fi observată şi Actul de transmitere în cazul absorbŃiei poate fi semnat de
persoanele juridice participante la fuziune chiar până la înregistrarea de stat modificărilor, şi
actul de transmitere trebuie prezentat împreună cu actele necesare pentru înregistrarea
modificărilor societăŃii absorbante cât şi împreună cu actele necesare pentru înregistrarea
excluderii (radierii) persoanei juridice absorbite.
Reorganizarea societăŃii prin divizare are ca efect trecerea patrimoniului de la persoana
juridică care se dizolvă la persoanele juridice care se constituie, şi noile societăŃi continuă
raporturile juridice ale societăŃii dizolvate în modul şi proporŃiile stabilite prin proiectul
dezmembrării aprobat în ordinea stabilită de art.81 şi a bilanŃului de repartiŃie. Actele de
constituire a persoanelor juridice care se înfiinŃează în rezultatul dezmembrării prin divizare
dobândesc putere juridică şi sunt opozabile membrilor persoanei juridice care se dizolvă de la
data aprobării lor împreună cu proiectul dezmembrării. Similar reorganizării prin contopire în
procesul reorganizării prin divizare este necesară coexistenŃa în timp a persoanei juridice care
se divizează şi încetează activitatea cu persoanele juridice care se constituie în rezultatul
reorganizării. Astfel încât ultimele mai întâi se înregistrează apar ca persoane juridice apoi
primesc prin bilanŃul de repartiŃie activele şi pasivele care le revin. Şi abia după aceasta
persoana juridică care s-a dezmembrat şi a stat la temelia fondării celor noi urmează a fi
radiată din registru. Aceasta îşi are explicaŃia în aceia că bunurile şi documentele trebuie să
fie transmise de la persoana juridică care s-a divizat la cele care s-au constituit şi în legătură
cu aceasta trebuie să fie întocmit un act semnat cel care transmite şi de cel care primeşte.
Dezmembrarea prin separare a persoanei juridice evidenŃiază două situaŃii: Prima situaŃie
este acea când în rezultatul dezmembrării dintr-o persoană juridică care-şi continuă existenŃa
i-a fiinŃă una sau mai multe persoane juridice la care trec o parte din drepturile şi obligaŃiile
primei.
Ce-a de-a doua situaŃie este când în rezultatul dezmembrării o parte din patrimoniu se separă
de la persoana juridică care îşi continuă existenŃa şi trece la o altă persoană juridică existentă.
Reieşind din cele menŃionate şi sub aspectul procedurii de reorganizare vor exista deosebiri.
Astfel în prima situaŃie va fi întocmit un plan de dezmembrare şi vor fi elaborate actele de
constituire ale persoanelor juridice care se constituie în rezultatul separării. În continuare va fi
mai întâi înregistrată societatea nouă, căreia i se va transmite o parte din activele şi pasivele
societăŃii care se reorganizează modificându-se şi actele de constituire ale acesteia din urmă.
În cea de-a doua situaŃie la planul de dezmembrare trebuie să fie anexat şi contractul încheiat
cu persoana juridică la care trece o parte din patrimoniu. În legătură cu aceasta sunt necesare
a fi operate modificări atât în actele constitutive ale persoanei juridice care se dezmembrează
cât şi a persoanei juridice care primeşte patrimoniul respectiv.
La transformarea persoanei juridice drepturile şi obligaŃiile persoanei juridice nu suportă
modificări, şi nu trec de la una la alte. Persoana juridică continuă să există însă într-o nouă

95
formă, şi nu este necesar a fi întocmit un act de transmitere. Mai ales că frecvent acelaşi
administrator continuă să reprezinte persoana juridică şi după transformare. Totuşi în unele
situaŃii transformarea are ca consecinŃe reducerea răspunderii. Ne referim la transformarea
unei societăŃi în nume colectiv sau a unei societăŃi în comandită într-o societate cu răspundere
limitată sau pe acŃiuni. În rezultatul acestei transformări asociaŃii care răspundeau subsidiar
pentru obligaŃiile societăŃii de până la transformare nelimitat şi solidar, după aceasta nu mai
au o astfel de răspundere. Acelaşi pericol există şi în cazul transformării unei instituŃii în
asociaŃie sau fundaŃie.

Articolul 71. Actul de transmitere si bilanŃul de repartiŃie

(1) Actul de transmitere si bilanŃul de repartiŃie trebuie sa conŃină dispoziŃii cu

privire la succesiunea întregului patrimoniu al persoanei juridice reorganizate,
in privinŃa tuturor drepturilor si obligaŃiilor fata de toŃi debitorii si creditorii
acesteia, inclusiv obligaŃiile contestate de părŃi.
(2) Actul de transmitere si bilanŃul de repartiŃie se confirma de fondatorii (membrii)
persoanei juridice sau de organul persoanei juridice împuternicit cu astfel de
atribuŃii prin lege sau act de constituire, care au decis reorganizarea persoanei
juridice, si se prezintă, împreuna cu actele de constituire ale persoanelor juridice
create, pentru înregistrarea lor de stat sau pentru introducerea modificărilor in
actele de constituire ale persoanelor juridice existente.

1. Actul de transmitere şi bilanŃul de repartiŃie sunt documentele prin care se confirmă

transferul patrimoniului de la o persoană juridică la alta, în sens că acest act serveşte ca temei
pentru o persoană juridică să scoată de la evidenŃa sa, iar alta să pună la evidenŃa sa anumite
bunuri şi obligaŃii. Aceste acte sunt cele care arată legătura dintre persoanele juridice
participante în procesul de reorganizare şi proporŃia de drepturi şi obligaŃii transferate. Deşi
din conŃinutul normei rezultă că actul de transmitere sau bilanŃul trebuie să prevadă toate
drepturile şi obligaŃiile persoanei juridice reorganizate, totuşi neindicarea lor nu înseamnă că
drepturile şi obligaŃiile nu trec. În temeiul art.72 alin.(4) succesorii răspund solidar pentru
obligaŃiile de până la reorganizare în cazul când nu este posibil de a determina succesorul.
Actul de transmitere se întocmeşte în cazul fuziunii persoanelor juridice şi se semnează de
administratorii persoanei juridice care transmite şi care primeşte. Actul respectiv se
întocmeşte în baza contractului de fuziune aprobat potrivit art.75. Acest act trebuie să fie
transmis la organul de înregistrare la care se înregistrează persoana juridică care se constituie
numai după înregistrarea acesteia. Aceasta se explică prin aceia că până la înregistrare
persoana juridică nu are capacitate juridică şi în numele ei nu poate să fie semnate acte.
Anume din acest considerent am menŃionat că persoana care se dizolvă şi cea care se
constituie în urma contopirii trebuie să coexiste în timp pentru întocmirea acestui act.
BilanŃul de repartiŃie se întocmeşte în cazul reorganizării prin dezmembrare şi trebuie să
fie aprobat de organul principal al persoanei juridice care se dezmembrează, precum şi să fie
semnat de administratorii persoanelor juridice care se dezmembrează precum şi de cele care
i-au fiinŃă în urma reorganizării. BilanŃul de repartiŃie îşi are originea în proiectul de
dezmembrare aprobat potrivit art.81.

Articolul 72. Garantarea drepturilor creditorilor persoanei juridice in cazul

reorganizării ei

96
 (1) In termen de 15 zile de la adoptarea hotărârii de reorganizare, organul executiv
al persoanei juridice participante la reorganizare este obligat sa informeze in
scris toŃi creditorii cunoscuŃi si sa publice un aviz privind reorganizarea in 2
ediŃii consecutive ale "Monitorului Oficial al Republicii Moldova".
(2) Creditorii pot, in termen de 2 luni de la publicarea ultimului aviz, sa ceara
persoanei juridice care se reorganizează garanŃii in măsura in care nu pot cere
satisfacerea creanŃelor. Dreptul la garanŃii aparŃine creditorilor doar daca vor
dovedi ca prin reorganizare se va periclita satisfacerea creanŃelor lor.
(3) Creditorii sînt in drept sa informeze organul înregistrării de stat cu privire la
creanŃele fata de debitorul care se reorganizează.
(4) Persoanele juridice participante la reorganizare răspund solidar pentru
obligaŃiile apărute până la reorganizarea acestora daca din actul de transmitere
si din bilanŃul de repartiŃie nu este posibila determinarea succesorului.
(5) Membrii organului executiv al persoanei juridice participante la reorganizare
răspund solidar, pe parcursul a 3 ani de la data reorganizării, pentru prejudiciul
cauzat prin reorganizare participanŃilor sau creditorilor persoanelor juridice
reorganizate.

ProtecŃia creditorilor este una din cele mai importante probleme ale procesului de
reorganizare a persoanelor juridice. Deoarece la reorganizare are loc o cesiune a datoriei de la
persoana debitoare la o altă persoană succesoare pentru aceasta este necesar acordul
creditorului. Articolul comentat stabileşte câteva-i tipuri de garanŃii, cum ar fi dreptul
creditorului la informaŃie privind reorganizarea, dreptul creditorului de a cere garanŃii de la
persoana juridică care se reorganizează precum şi posibilitatea creditorului de a se adresa
către succesorii persoanei juridice pentru a fi satisfăcut.
Potrivit alin.(1) administratorul persoanei juridice care se reorganizează sau participă la
o reorganizare este obligat să notifice personal fiecare creditor al său, precum şi să publice
informaŃia în Monitorul Oficial. Organul executiv al persoanei juridice trebuie să deŃină
dovezi că şi-a îndeplinit obligaŃia de informare personală, în caz contrar ei vor purta
răspundere personală pentru prejudiciul cauzat creditorilor prin neinformare. Data la care se
adoptă hotărărea de reorganizare este data la care se aprobă contractul de fuziune (art.75) sau
proiectul dezmembrării (art.81). Potrivit art.21 din Legea nr.1265/2000 întreprinderea sau
organizaŃia este obligată să înştiinŃeze în scris oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de stat
despre adoptarea hotărârii de reorganizare, pentru consemnarea începerii reorganizării în
Registrul de stat. Din momentul consemnării în Registru a începerii procedurii de
reorganizare organul de înregistrare nu este în drept să înregistreze modificări în actele de
constituire a societăŃilor implicate în procedura de reorganizare.
Creditorii care consideră că vor fi afectaŃi prin reorganizarea debitorului său au dreptul să
se opună procedurii de reorganizare şi să ceară fie garanŃii suplimentare, fie executarea
obligaŃiilor. Astfel dacă obligaŃia a ajuns la scadenŃă integral creditorul este în drept să ceară
executarea. Dacă obligaŃia a ajuns parŃial la scadenŃă creditorul poate cere achitarea datoriei,
iar pentru obligaŃia care încă nu a ajuns la scadenŃă el este în drept să ceară numai garanŃii,
însă nu poate cere executarea anticipată a obligaŃiei. Legiuitorul stabileşte că nu toŃi creditorii
pot cere garanŃii. De exemplu nu poate cere garanŃii creditorul a cărei obligaŃie integral deja
este garantată printr-o garanŃie reală (gaj sau ipotecă) sau personală a unui terŃ, creditorul
unui societăŃi pe acŃiuni care se transformă într-o societate cu răspundere limitată precum şi
alte situaŃii în care creditorul nu este nici de cum afectat de procedura de reorganizare. Are
dreptul de a cere garanŃii creditorul unei societăŃii care se reorganizează prin fuziune, în
legătură cu faptul că prin fuziune se poate unifica persoane juridice cu starea diferită a
activelor, unde unele pot fi în prag de insolvabilitate.

97
 Pentru ca persoana juridică să nu se reorganizeze până la executarea sau garantarea
creanŃelor se stabileşte dreptul creditorului de a preveni Camera Înregistrării de Stat pentru a
nu înregistra reorganizarea, dacă creditorul nu a fost satisfăcut. Dacă reorganizarea a fost
înregistrată contrar intereselor creditorului acesta are dreptul la apărare judiciară, putându-se
adresa atât în nulitatea înregistrării reorganizării şi pentru încasarea forŃată a creanŃelor sale.
DispoziŃia alin.(4) stabileşte răspunderea solidară a persoanei juridice pentru obligaŃiile de
până la reorganizare, dacă din actul de transmitere sau din bilanŃul de repartiŃie nu este
posibilă determinarea succesorului. Considerăm că legiuitorul stabileşte răspunderea solidară
nu numai pentru cazul în care numele creditorului nu este indicat în actele menŃionate, dar şi
în cazul în care creanŃele acestuia nu sunt incluse integral, sau când prin actul de transfer şi
bilanŃul de repartiŃie se stabileşte o disproporŃie între drepturi şi obligaŃii, astfel încât datoriile
nu pot fi acoperite din valoarea bunurilor transmise succesorului.
Alin.(5) stabileşte răspunderea administratorilor persoanei juridice pentru abuzurile pe
care aceştia le admit în procesul de reorganizare. Pentru despăgubire se pot adresa în egală
măsură atât asociaŃii sau membri persoanei juridice cât şi creditorii acesteia. Răspunderea în
faŃa creditorilor administratorii o poartă numai dacă în procesul de reorganizare au admis
încălcări ale procedurilor legale, dar nu şi pentru creanŃele pe care le au creditorii faŃă de
persoana juridică care s-a reorganizat.

Articolul 73. Fuziunea persoanelor juridice

(1) Fuziunea se realizează prin contopire sau absorbŃie.

(2) Contopirea are ca efect încetarea existentei persoanelor juridice participante la
contopire si trecerea integrala a drepturilor si obligaŃiilor acestora la persoana
juridica ce se înfiinŃează.
(3) AbsorbŃia are ca efect încetarea existentei persoanelor juridice absorbite si
trecerea integrala a drepturilor si obligaŃiilor acestora la persoana juridica
absorbanta.
(4) In cazurile stabilite de lege, fuziunea poate fi condiŃionata de permisiunea
organului de stat competent.

Fuziunea este o operaŃiune tehnico-juridică prin care două sau mai multe persoane
juridice în scopul concentrării capitalului şi sporirii rentabilităŃii activităŃii îşi unifică
patrimoniul în una singur. Fuziunea la rândul său are două forme: contopirea şi absorbŃia.
Deosebirea dintre aceste forme este în efecte juridice pe care acesta le produce.
Contopirea (numită şi fuziune) duce la dizolvarea persoane juridice care iniŃiază
procedura de reorganizare şi radierea acestora din Registrul de stat, şi apariŃia unei persoane
juridice noi, care se naşte pentru a continua raporturile juridice începute de societăŃile
predecesoare. Invers, în rezultatul fuziunii prin absorbŃie (numită şi asociere) persoana
juridică absorbantă continue să existe şi după fuziune, dar înglobează în sine drepturile şi
obligaŃiile persoanelor juridice absorbite care se dizolvă şi urmează a fi radiată din Registrul
de stat.
O problemă de importanŃă majoră pentru procedura de fuziune priveşte posibilitatea de a
fuziona a societăŃile comerciale cu organizaŃiile necomerciale. În legislaŃie nu există norme
exprese ce interzic o asemenea fuziune. Totodată este necesar de menŃionat că nu ar putea
fuziona o societate comercială cu o organizaŃie necomercială datorită faptului că asociaŃii
societăŃilor comerciale au drepturi de creanŃă asupra societăŃii comerciale pe când membrii
organizaŃiei necomerciale nu au drepturi de creanŃă, ci au numai drepturi personale (vezi
art.55 alin.(3). Nici într-un caz nu ar putea ca un membru care nu a avut drepturi patrimoniale

98
până la reorganizare să le aibă după reorganizare. Din acest motiv considerăm că fuziunea ar
putea opera doar între societăŃi comerciale sau între organizaŃii necomerciale.
În cazul fuziunii societăŃilor pe acŃiuni aceasta are loc prin consolidarea bilanŃurilor lor
cu convertirea ulterioară a acŃiunilor societăŃilor care participă la reorganizare în acŃiuni ale
societăŃii recent înfiinŃate. Potrivit art.29 din Legea nr.1204/1997 cu privire la fondurile de
investiŃii un fond de investiŃii poate să fuzioneze numai cu un alt fond de investiŃii, şi nici de
cum nu poate fuziona cu o altă societate comercială.
La fuziunea are loc o succesiune universală, deoarece drepturile şi obligaŃiile persoanelor
juridice care se dizolvă trec integral la persoana juridică care absorbantă sau la cea nou
constituită. Fuziunea prezintă pericol pentru creditorii persoanei juridice deoarece
operaŃiunea poate opera între persoane juridice cu starea financiară diferită. În principiu este
posibil de a absorbi şi pe o persoană în prag de insolvabilitate, şi atunci există pericolul de
majorare a numărului de creditori şi a creanŃelor acestora, subminând poziŃia creditorilor
persoanei juridice a cărei activitate este eficientă.
Fuziunea societăŃilor comerciale şi uniunilor acestora poate fi condiŃionată de autorizarea
organelor de stat competent. Legea cu privire la societăŃile pe acŃiuni stabileşte că în cazurile
stabilite de legislaŃia antimonopolistă fuziunea societăŃilor comerciale se efectuează cu
acordul organului de stat competent. Astfel, potrivit art.17 din Legea nr.820/2000 privind
protecŃia concurenŃei AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia ConcurenŃei efectuează controlul de
stat prealabil asupra creării, extinderii, comasării şi fuzionării asociaŃilor de agenŃi
economici, holdingurilor, grupurilor industrial – financiare, precum şi asupra comasării şi
fuzionării agenŃilor economici dacă faptul acesta ar duce la formarea unui agent economic a
cărui cotă pe piaŃa de mărfuri ar depăşi 35 la sută. Fără acordul acestei agenŃii înregistrarea
fuziunilor şi comasărilor respective se interzice.
De asemenea, potrivit art.93 alin. (9) din Legea privind societăŃile pe acŃiuni pentru
înregistrarea societăŃii înfiinŃate în procesul reorganizării prin fuziune şi asociere este
necesară şi autorizaŃia Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare.

Articolul 74. Proiectul contractului de fuziune

(1) In scopul fuziunii, organul împuternicit al persoanei juridice elaborează

proiectul contractului de fuziune.
(2) In proiectul contractului de fuziune trebuie sa se indice:
a) forma (felul) fuziunii;
b) denumirea si sediul fiecărei persoane juridice participante la fuziune;
c) fundamentarea si condiŃiile fuziunii;
d) patrimoniul care se transmite persoanei juridice beneficiare;
e) raportul valoric al participaŃiunilor;
f) data actului de transmitere, care este aceeaşi pentru toate persoanele
juridice implicate in fuziune.
(3) Daca persoanele juridice fuzionează prin contopire, in proiectul contractului de
fuziune trebuie sa se indice si denumirea, sediul si organul executiv al persoanei
juridice ce se constituie. La proiectul contractului de fuziune se anexează
proiectul actului de constituire al persoanei juridice care se constituie.
(4) Proiectul contractului de fuziune se întocmeşte in scris.
(5) Daca contractul de fuziune aprobat este afectat de o condiŃie, acesta se
desfiinŃează cu efect retroactiv in cazul in care condiŃia nu s-a realizat timp de un
an de la data aprobării. Contractul poate prevedea un termen mai scurt sau un
termen de prevenire.

99
 Fuziunea ca operaŃiune tehnico-juridică implică mai multe persoane juridice, care se
produce în baza unui contract de fuziune aprobat de organele competente ale acestora. La
contopire pot să participe două sau mai multe persoane juridice. Proiectul contractului de
fuziune se elaborează de persoanele interesate în procedura fuziunii cum ar fi asociaŃii,
membrii consiliului sau administratorul persoanei juridice şi se semnează de administratorii
acestora. Acest proiect de contract dobândeşte forŃă obligatorie după ce este aprobat de
organele competente ale persoanelor juridice care decid să fuzioneze în condiŃiile art.75.
Contractul de fuziune prin contopire după natura juridică este similar unui contract de
societate civilă. Spre deosebire de alte contracte civile în care interesele părŃilor contractante
sunt contrare, în contractul de societate civilă interesele asociaŃilor sunt identice, ei urmăresc
un scop comun. Astfel ca şi la societatea civilă prin contractul de contopire părŃile convin să
urmărească un scop comun, adică să constituie o nouă persoană juridică, şi să obŃină anumite
foloase din activitatea acesteia. Dar dacă în societatea civilă părŃile contractante unindu-şi
eforturile personale şi contribuŃiile materiale dau naştere la o proprietate comună (vezi
art.1342 alin.(3) apoi prin contractul de contopire părŃile contractante nu creează o proprietate
comună, dar tot patrimoniul participanŃilor la acest contract trec la noua societate care se
constituie. Contractul de fuziune are valoare juridică de la momentul aprobării de către
organul principal al persoanei juridice şi până la momentul înregistrării acestuia la organul de
înregistrare. O deosebire importantă există şi între drepturile pe care le generează contractul
pentru semnatarii acestor două contracte. Astfel prin contractul de societate civilă semnatarii
acestuia dobândesc drepturi şi îşi asumă obligaŃii pentru sine pentru întregul termen de
acŃiune al contractului, pe când la încheierea contractului de fuziune semnatari ai acestuia
sunt persoanele juridice care fuzionează, şi acestea au drepturi şi obligaŃii numai de la
aprobarea acestuia de către organele competente a fiecărei persoane juridice până la
înregistrarea contractului de fuziune şi a actelor de constituire a noii persoane juridice. După
înregistrarea de stat drepturile şi obligaŃiile le dobândesc asociaŃii şi membrii persoanei
juridice care se constituie.
Contractul de fuziune prin contopire se deosebeşte de contractul de fuziune prin absorbŃie.
Astfel dacă contractul de contopire urmăreşte scopul de constituire a unei noi persoane
juridice apoi contractul de fuziune prin absorbŃie are ca scop preluarea (înglobarea) de către
persoana juridică absorbantă a patrimoniului persoanei juridice absorbite. Ca efect al
înregistrării contractului de fuziune prin contopire toate persoanele juridice participante la
procesul de reorganizare îşi pierd capacitatea de subiect de drept prin dizolvare pe când la
înregistrarea contractului de fuziune prin absorbŃie capacitatea de subiect de drept o pierde
numai persoana juridică absorbită pe când cea absorbantă îşi continuă activitatea. De
asemenea contractul de fuziune prin absorbŃie stă la originea constituirii noii persoane
juridice şi fără acest document nu poate fi înregistrată noua societate pe când la fuziunea prin
absorbŃie acest contract serveşte ca temei pentru introducerea modificărilor şi completărilor
în actul de constituire a persoanei juridice absorbante.
Alin. (2) stabileşte care trebuie să fie conŃinutul contractului de fuziune.
Una din cele mai importante clauze care sunt necesare pentru fiecare contract civil clauzele
de identificare a persoanelor juridice care sunt implicate în procesul de reorganizare. În acest
sens legiuitorul menŃionează de a indica denumirea şi sediul acestora, însă reieşind dintr-o
dispoziŃia art.66 alin.(8) în contractul de fuziune trebuie de indicat şi alte date de identificare
cum ar fi numărul înregistrării de stat şi codul fiscal a fiecărei persoanei juridice. Contractul
trebuie să prevadă dacă fuziunea se face prin contopire sau prin absorbŃie. Dacă societăŃile
fuzionează prin contopire acestea trebuie potrivit alin.(3) să se indice datele de identitate ale
noii persoane juridice, să se anexeze actul de constituire al acesteia precum şi să se indice şi
numele candidaŃilor în membrii organului executiv. Cu siguranŃă din prevederile contractului

100
de fuziune trebuie să rezulte avantajele reorganizării, drepturile şi obligaŃiile care se transmit
succesorilor, datele de identitate a membrilor persoanelor juridice care se contopesc sau a
celor absorbite, mărimea participaŃiunilor pe care aceştia le-au avut până la reorganizare şi
mărimea participaŃiunilor pe care ei le vor avea în persoana juridică care se constituie sau în
cea absorbantă.
Potrivit art.29 din Legea nr.1204&1997 cu privire la fondurile de investiŃii şi art.94 din
Legea nr.1134/1997 contractul de fuziune prin contopire trebuie să conŃină prevederile art.33
din Legea nr.1134/1997 privind societăŃile pe acŃiuni, adică prevederile contractului de
constituire.
Din alin.(5) rezultă că fuziunea persoanelor juridice poate fi condiŃionată. Ca condiŃii
pentru fuzionare poate fi stabilite de exemplu, eliberarea autorizaŃiei de către Comisia
NaŃională pentru ProtecŃia ConcurenŃei, de obŃinerea unui credit, de obŃinerea unei licenŃe sau
de alŃi factori. Dacă condiŃia de fuzionare nu s-a realizat în termen de cel mult un an
contractul se consideră ca inexistent.

Articolul 75. Hotărârea de fuziune

(1) Contractul de fuziune produce efecte numai daca este aprobat de adunarea
generala a membrilor fiecărei persoane juridice participante la fuziune.
(2) Hotărârea de fuziune se adopta cu 2/3 din numărul total de voturi ale
participanŃilor daca o majoritate mai mare nu este prevăzută de actul de
constituire.

Pentru ca contractul de fuziune să producă efecte între persoanele juridice care intenŃionează
să fuzioneze, nu este de ajuns ca acest contract să fie semnat de administratori, ci este
necesară şi aprobarea acestui contract de către organul principal al fiecărei persoanei juridice.
Codul civil stabileşte şi o majoritate necesară pentru adoptarea hotărârii de reorganizare,
lăsând posibil ca numai prin actul de constituire să se prevadă o majoritate mai mare. Dar este
necesar de prevăzut că reorganizarea unei societăŃi în nume colectiv sau a unei societăŃi în
comandită poate fi făcută dacă sunt de acord toŃi asociaŃii. Tot odată trebuie de menŃionat că
în unele acte normative sunt stipulate prevederi prin care hotărârea de reorganizare ar putea fi
efectuată şi cu un număr de voturi mai mic. De exemplu Legea cu privire la societăŃile pe
acŃiuni poate decide reorganizarea cu 2/3 din voturile reprezentate la adunare, iar adunarea
acŃionarilor este deliberativă dacă la şedinŃă sunt prezenŃi acŃionarii ce deŃin mai mult de
jumătate din voturi. De asemenea este posibil de adoptat hotărârea şi cu un număr mai mic de
voturi cum ar fi convocarea unei adunări repetate la care este deliberativă cu cel puŃin1/3 din
numărul total de voturi (în acest sens art. 29 din Legea nr.1007/2002, şi art.58 din Legea
nr.1134/1997). De aceia considerăm că hotărârile de fuziune trebuie de adoptat cu respectarea
prevederilor art.75 alin.(2).

Articolul 76. Cererea de înregistrare a fuziunii

(1) După expirarea a 3 luni de la ultima publicaŃie a avizului privind fuziunea,

organul executiv al persoanei juridice absorbite sau al persoanei juridice
participante la contopire depune, la organul care a efectuat înregistrarea ei de
stat, o cerere prin care solicita înregistrarea fuziunii. La cerere se anexează:
a) copia autentificata de pe contractul de fuziune;
b) hotărârea de fuziune a fiecărei persoane juridice participante;

101
 c) dovada oferirii garanŃiilor acceptate de creditori sau a plăŃii datoriilor;
d) autorizaŃia de fuziune, după caz.
(2) După expirarea termenului prevăzut la alin.(1), organul executiv al persoanei
juridice absorbante sau al persoanelor juridice care se contopesc depune o cerere
de înregistrare la organul de stat unde este înregistrata persoana juridica
absorbanta sau unde urmează a fi înregistrata noua persoana juridica. La cerere
se anexează actele indicate la alin.(1). Persoana juridica ce se constituie
anexează, de asemenea, actele necesare înregistrării persoanei juridice de tipul
respectiv.

DispoziŃiile articolului comentat prevede limitele de timp în care persoana juridică

trebuie să prezinte cererea de înregistrare şi care acte trebuie să fie prezentate pentru a se
înregistra fuziunea. Astfel, persoana juridică care se înregistrează la Camera Înregistrării de
Stat a Departamentului Tehnologii InformaŃionale, trebuie potrivit art.21 din Legea
nr.1265/2000 să notifice organul de înregistrare cu privire la intenŃia de fuziune în termen de
3 zile de la data adoptării unei astfel de hotărâri de organul competent. În Registrul de Stat se
face o consemnare cu privire la viitoarea reorganizare. Pentru înregistrarea consemnării
trebuie să fie prezentate anumite acte, cum ar fi hotărârea de reorganizare, copia avizului
publicat în Monitorul Oficial şi certificatul de înregistrare pentru a înscrierea menŃiunii „în
proces de reorganizare”. Considerăm că termenul de 3 zile este un termen prea restrâns
pentru a prezenta copia avizului publicat în Monitorul Oficial. Mai mult, potrivit Codului
civil trebuie cel puŃin 2 publicaŃii în Monitorul Oficial pentru a preveni toŃi creditorii.
După expirarea a cel puŃin 3 luni de la data ultimei publicaŃii în Monitorul Oficial fiecare
persoană juridică trebuie să prezinte organului de înregistrare actele pentru înregistrarea
fuziunii. Împreună cu o cerere se prezintă contractul de fuziune în formă autentică aprobat de
organul competent şi semnat de administrator, precum şi hotărârea de fuziune, aprobată
potrivit art.75, actele care demonstrează garantarea drepturilor creditorilor sau satisfacerea
creanŃelor acestora, autorizaŃia de fuziune eliberată de organul de stat competent şi alte acte
stabilite de lege. Spre exemplu la înregistrarea societăŃilor comerciale şi altor întreprinderi
efectuată potrivit art. 22 din Legea nr.1265/2000 sunt cerute originalele actelor de constituire
şi a certificatului de înregistrare a persoanelor juridice care se dizolvă, actele ce confirmă
închiderea conturilor bancare, actele privind transmiterea pentru nimicire a ştampilei, copiile
de pe avizele privind fuziunea publicate în Monitorul Oficial. De asemenea se mai cere şi
actul de transfer, însă după cum am menŃionat în comentariul la art.71, actul de transfer
trebuie să fie semnat de administratorul persoanei juridice care se dizolvă şi de
administratorul persoanei juridice care s-a constituit. De acea actul de transfer va fi prezentat
mai târziu după ce va fi înregistrată persoana juridică nou constituită.
Alin.(3) stabileşte că, dacă are loc fuziunea prin contopire şi urmează a fi înregistrată o
nouă persoană juridică trebuie să se prezinte şi o cerere semnată de administratorii
persoanelor juridice care se dizolvă la organul de înregistrare în raza căreia trebuie să fie
înregistrată persoana juridică nou constituită şi să se prezinte toate actele necesare pentru
înregistrarea acesteia, inclusiv a celor indicate la lit. a) – d) din alin.(1).

Articolul 77. Înregistrarea fuziunii

(1) Înregistrarea fuziunii se face la organul care a efectuat înregistrarea de stat a

persoanei juridice absorbante sau care urmează sa înregistreze noua persoana
juridica.

102
 (2) Organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice absorbante sau
a noii persoane juridice informează despre înregistrarea fuziunii organul unde
este înregistrata persoana juridica absorbita sau persoanele juridice contopite.
(3) Organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice absorbite sau a
persoanelor juridice contopite înscrie in registrul de stat data la care s-a produs
absorbŃia sau contopirea si expediază spre păstrare organului care a înregistrat
fuziunea toate actele persoanelor juridice dizolvate.
(4) După înregistrarea efectuata conform alin.(1), persoanele juridice absorbite sau
cele contopite se considera dizolvate si se radiază din registrul de stat.

Înregistrarea fuziunii constă din mai multe înscrieri efectuate în registrul de stat pe care
trebuie să le efectueze organul de înregistrare. Astfel, dacă se înregistrează contopirea unor
persoane juridice sunt necesare cel puŃin trei operaŃiuni de înscriere, inclusiv înregistrarea
persoanei juridice nou constituite şi radierea celor care fuzionează şi se dizolvă. În cazul
absorbŃiei se fac cel puŃin două înscrieri, inclusiv înscrierea prin care se modifică actele de
constituire a persoanei juridice absorbante şi radierea persoanelor juridice absorbite.
Fiind prezentate actele indicate la art.76 precum şi altele indicate în comentariul la acest
articol organul de înregistrare trebuie să verifice actele prezentate şi dacă ele sunt întocmite
conform dispoziŃiilor legale să facă înregistrările care se cer. Potrivit art.20 alin.(1) din Legea
nr.1265/2000 în termen de 15 zile organul de înregistrare trebuie să adopte decizie de
înregistrare sau de respingere a cererii, pe când în alte acte normative un asemenea termen nu
este stabilit. Luând în consideraŃie că se efectuează mai multe înregistrări legiuitorul a stabilit
consecutivitatea operaŃiunilor de înregistrare şi în lipsa unor acŃiuni concordate ale
persoanelor juridice care participă la reorganizare nu se va putea respecta termenul
menŃionat.
Pentru a se face înregistrarea trebuie să fie prezentate actele tuturor persoanelor juridice
care participă la reorganizare inclusiv şi a persoanei juridice care se constituie. O primă
înregistrare se face de către organul competent care înregistrează persoana juridică care se
constituie sau cel care înregistrează modificările la persoana juridică absorbantă. De la
această dată toate drepturile şi obligaŃiile persoanelor juridice care se contopesc sau care sunt
absorbite trec la societatea nou constituită şi respectiv la persoana juridică absorbantă, şi
administratorii persoanelor juridice care se dizolvă nu mai sunt în drept să facă acte juridice
din numele acestora, fiind considerate ca dizolvate. ExcepŃie o face numai administratorii
persoanelor juridice care se contopesc. Aceştia au dreptul numai să semneze actul de
transmitere a bunurilor către persoana juridică care s-a constituit. Această explicaŃie îşi are
originea în dispoziŃia art.60 alin.(1) şi 61 alin.(1) potrivit căreia capacitatea civilă a persoanei
juridice apare numai la data înregistrării de stat şi numai atunci aceasta poate primi la bilanŃul
său şi după caz a înregistra bunuri.
Făcându-se înregistrarea potrivit alin.(1) organul care a înregistrat este obligat să
informeze despre aceasta organul de înregistrare a persoanelor juridice care se dizolvă, iar
acesta la rândul său trebuie să facă înscrierea de radiere şi să expedieze actele persoanelor
juridice dizolvate organului care a înregistrat persoana juridică nou constituită sau
modificările la persoana juridică absorbantă.

Articolul 78. Efectele fuziunii

(1) De la data înregistrării fuziunii, patrimoniul persoanei juridice absorbite sau al

persoanelor juridice care se contopesc trece la persoana juridica absorbanta sau
la noua persoana juridica.

103
 (2) După înregistrarea fuziunii, persoana juridica absorbanta sau noua persoana
juridica include in bilanŃul sau activele si pasivele persoanei juridice absorbite
sau ale persoanelor juridice contopite, iar bunurile sînt înregistrate ca bunuri ale
persoanei juridice absorbante sau ale noii persoane juridice.

Înregistrarea făcută potrivit art.77 serveşte temei juridic pentru trecerea universală a
drepturilor şi obligaŃiilor de la persoanele juridice care se dizolvă la persoana juridică nou
constituită şi respectiv la persoana juridică absorbantă. Toate raporturile civile şi comerciale
ale persoanelor dizolvate vor fi continuate de succesorii acestora.
Actul de înregistrare a fuziunii, care se demonstrează prin certificatul de înregistrare a
societăŃii noi constituite sau extrasul din registru pentru persoana juridică absorbantă, serveşte
ca temei pentru includerea la bilanŃul acestora a tuturor bunurilor primite prin succesiune.
Totodată, trebuie de menŃionat că pe lângă trecerea de drept a patrimoniului trebuie să fie
semnat şi actul de transfer între persoanele implicate în procesul de reorganizare. Actul de
transfer se semnează de reprezentantul persoanei juridică absorbantă şi reprezentantul
persoanei juridice absorbite până la depunerea actelor la organul de înregistrare, pe când în
cazul contopirii actul de transfer urmează a fi semnat numai după apariŃia persoanei juridice
care se constituie, adică după actul de înregistrare a acesteia. Actul de transfer serveşte temei
pentru includerea în bilanŃul contabil a activelor şi pasivelor primite de la persoanele juridice
care se dizolvă. Mai mult aceste acte servesc temei pentru ca bunurile supuse înregistrării de
stat să fie înregistrate după succesorii de drepturi. În special ne referim la imobile, valori
mobiliare (acŃiuni şi obligaŃiuni), mijloace de transport şi altele a căror înregistrare este
obligatorie.

Articolul 79. Dezmembrarea persoanei juridice

(1) Dezmembrarea persoanei juridice se face prin divizare sau separare.

(2) Divizarea persoanei juridice are ca efect încetarea existentei acesteia si trecerea
drepturilor si obligaŃiilor ei la doua sau mai multe persoane juridice, care iau
fiinŃa.
(3) Separarea are ca efect desprinderea unei parŃi din patrimoniul persoanei
juridice, care nu îşi încetează existenta, si transmiterea ei către una sau mai
multe persoane juridice existente sau care iau fiinŃa.

Dezmembrarea este o operaŃiune potrivit căreia dintr-o persoană juridică apar două sau
mai multe. Dezmembrarea se face prin două forme: divizare şi separare.
Divizarea se înŃelege ca o operaŃiune când o persoană juridică care-şi pierde calitatea de
subiect de drept prin dizolvare divizându-se în două sau mai multe persoane juridice care se
constituie, transferându-le acestora din urmă o parte din patrimoniu. Această modalitate a fost
utilizată frecvent la divizarea asociaŃiilor republicane de producŃie care avea aparatul central
în Chişinău iar filiale în alte localităŃi ale republicii. La divizarea asociaŃiei fiecare filială
dobândea personalitate juridică transmiŃându-i-se întreg patrimoniul care-l avuse în gestiune
până atunci păstrând acelaşi obiect de activitate, iar aparatul central care până atunci avuse
numai activităŃi administrative se diviza ca persoană juridică. Ca efect asociaŃie republicană
divizată se dizolva, iar drepturile şi obligaŃiile treceau la noile persoane juridice.
Reorganizarea prin separare se înŃelege operaŃiunea prin care din componenŃa unei
persoane juridice care nu-şi pierde personalitatea juridică prin dizolvare se desprind una sau
mai multe persoane juridice. Această formă este utilizată pentru formarea pe baza filialelor a
unor persoane juridice. Prin alin.(3) se evidenŃiază două modalităŃi ale separării. O situaŃie

104
este când dintr-o persoană juridică se separă una sau mai multe persoane juridice la care trec
o părŃi ale patrimoniului, iar în cea de-a doua situaŃie din prima se desprind părŃi din
patrimoniul acesteia însă nu se constituie noi persoane juridice ci acestea sunt alipite la alte
persoane juridice existente.
Prin dezmembrare are loc o succesiune cu titlu universal, deoarece de la o persoană
juridică parŃial trec drepturile şi obligaŃiile la una sau mai multe persoane juridice.

Articolul 80. Proiectul dezmembrării

(1) Proiectul dezmembrării persoanei juridice este elaborat de organul executiv.

(2) In proiectul dezmembrării trebuie sa se indice:
a) forma (felul) dezmembrării;
b) denumirea si sediul persoanei juridice care se dezmembrează;
c) denumirea si sediul fiecărei persoane juridice care se constituie in urma
dezmembrării sau cărora li se da o parte din patrimoniu;
d) partea de patrimoniu care se transmite;
e) numărul de participanŃi care trec la persoana juridica ce se constituie;
f) raportul valoric al participaŃiunilor;
g) modul si termenul de predare a participaŃiunilor persoanelor juridice cu
scop lucrativ care se dezmembrează si de primire a participaŃiunilor de
către persoanele juridice cu scop lucrativ care se constituie sau care
exista, data la care aceste participaŃiuni dau dreptul la dividende;
h) data întocmirii bilanŃului de repartiŃie;
i) consecinŃele dezmembrării pentru salariaŃi.
(3) Proiectul dezmembrării se întocmeşte in scris.
(4) La proiectul dezmembrării se anexează proiectul actului de constituire al noii
persoane juridice, după caz.

Dezmembrarea ca operaŃiune juridică se produce atunci când între asociaŃii sau

membrii persoanei juridice apar neînŃelegeri, sau când se consideră că dezmembrarea va
ridica eficienŃa activităŃii, datorită faptului că persoana juridică cu patrimoniu mai mic devine
mai mobilă, mai activă reacŃionând rapid la necesităŃi. Pentru ca dezmembrarea să se
efectueze este necesar de întocmit un plan de dezmembrare în care se arate toate aspectele,
inclusiv cauza reorganizării, eficienŃa, modalitatea etc., precum şi toate clauzele indicate la
alin.(2). În special trebuie să se indice expres partea din active şi din pasive care se transmite
fiecărei din persoanele care se constituie. Specificarea aceasta este importantă pentru
societăŃile comerciale şi cooperative în care asociaŃii au drepturi de creanŃă asupra
patrimoniului. De aceia trebuie de indicat partea din capitalul social şi participanŃiunile
fiecărui asociat care trec la societatea care se constituie, deoarece în baza acestora se
formează capitalul social al noii societăŃi. Fiecărui asociat trebuie să i se păstreze aceiaşi
mărime a participaŃiunii. Adică, dacă a deŃinut acŃiuni sau părŃi sociale de 100 000 lei şi în
noua societate trebuie să deŃină acŃiuni sau părŃi sociale de aceiaşi mărime, însă luând în
consideraŃie operaŃiunea de dezmembrare proporŃia la capitalul social va fi mai mare.
ProporŃional părŃii din capitalul social care trece la noua societate trebuie să se transmită
activele şi pasivele. În special la trecerea activelor în unele cazuri trebuie de luat în
consideraŃie valoarea de piaŃă a activelor şi nu preŃul lor de bilanŃ, în alte cazuri lichiditatea
acestora. La trecerea pasivelor trebuie de luat în consideraŃie scadenŃa obligaŃiilor. Planul
dezmembrării este principalul indiciu potrivit căruia se întocmeşte bilanŃul de repartiŃie.

105
 Pe lângă indicarea formei de organizare, denumirii şi sediului persoanelor juridice
care se constituie în rezultatul reorganizării, legiuitorul stabileşte că proiectul dezmembrării
trebuie să conŃină în anexe şi proiectele actelor de constituire a persoanelor juridice care i-au
fiinŃă. Actul de constituire trebuie să corespundă tuturor cerinŃelor stabilite de legislaŃie
pentru forma persoanei juridice care se constituie.
Ar fi util ca în proiectul planului să fie prevăzute şi datele de identitate ale
candidaŃilor în organele de supraveghere, executive şi de control a noilor persoane juridice.
În final, trebuie de menŃionat că importanŃa juridică a dispoziŃiilor acestui articol este
minoră, deoarece acesta reprezintă numai o intenŃie şi poate fi modificat aşa cum se va
considera necesar în cadrul şedinŃei de aprobare. Mai mult, planul dezmembrării ar putea fi
respins fără a produce vre-un efect juridic.

Articolul 81. Aprobarea proiectului dezmembrării

(1) Proiectul dezmembrării se aprobă de adunarea generala a participanŃilor cu 2/3

din numărul total de voturi daca actul de constituire nu prevede o majoritate
mai mare.
(2) Adunarea generala a participanŃilor, cu majoritatea indicata la alin.(1), aproba
actul de constituire al noii persoane juridice si desemnează organul ei executiv.

Prin hotărârea organului suprem al persoanei juridice se dă putere juridică proiectului

elaborat potrivit art.80, dacă pentru aceasta se votează cu majoritatea menŃionată la alin.(1).
FaŃă de hotărârea organului suprem legiuitorul nu impune nici un fel de condiŃii, însă
indicând că se aprobă proiectul dezmembrării, afirmăm că ea trebuie să conŃină toate
prevederile stipulate la art.80 alin.(2) şi (3) precum şi să dispună formarea organului executiv
al persoanei juridice ce se constituie. Pe lângă acestea trebuie să fie aprobate şi modificările
care se efectuează în actul de constituire a persoanei juridice care-şi păstrează identitatea
după constituire.
Prin dispoziŃia alin. (1) se stabileşte imperativ o majoritate calificată de 2/3 din numărul
total de voturi, admiŃându-se derogări prin actul constitutiv, în sensul stabilirii unei majorităŃi
mai dure. Această normă se aplică pentru toate persoanele juridice, iar dacă legile speciale
anterioare Codului civil prevăd o altă majoritate se va aplica dispoziŃiile Codului civil. În
special ne referim la dispoziŃiile art.50, 58, 61 din Legea nr.1134/1997 care prin coroborare
prevăd că hotărârea de reorganizare a societăŃii pe acŃiuni poate fi luată cu 2/3 din voturile
care sunt reprezentate la adunarea convocată iniŃial, aceasta fiind deliberativă în prezenŃa
acŃionarilor care deŃin mai mult de jumătate din numărul total de voturi, iar la adunarea
repetată ar putea să decidă cu aproximativ 25% din numărul total de voturi. Norme similare
există şi în alte acte normative, cum ar fi Legea cu privire la cooperativele de producŃie, de
întreprinzători, etc. Luând în consideraŃie importanŃa reorganizării pentru toŃi participanŃii
persoanei juridice, claritatea şi fermitatea dispoziŃiei alin.(1) considerăm că aceasta
prevalează cele din legile speciale. Această opŃiune se justifică prin pericolul care-l prezintă
reorganizarea pentru asociaŃii şi membrii persoanei juridice care se reorganizează, deoarece
contrar voinŃei lor (atunci când ei votează împotrivă sau nu sunt prezenŃi la adunarea
decisivă) ei se pot pomeni membri într-o altă persoană juridică. Iar atunci când se
reorganizează societăŃi comerciale, drepturile acestora pot fi afectate.
Prin adoptarea hotărârii de către organul suprem al persoanei juridice ce se
dezmembrează se obligă organul executiv al persoanei juridice să îndeplinească toate
formalităŃile necesare înregistrării reorganizării, inclusiv cele stabilite la art.72 şi 82.

106
 Hotărârea aprobată este obligatorie pentru toŃi participanŃii la persoana juridică şi pentru
organele acesteia, însă ea nu este opozabilă terŃilor. Opozabilitate obŃinând numai după
înregistrarea efectuată conform art.83. Prin adoptarea hotărârii prin care se aprobă
dezmembrarea suntem în prezenŃa unei limitări a drepturilor participanŃilor la persoana
juridică, care din anumite motive considerate de ei justificate votează împotriva reorganizării.
Astfel, contrar voinŃei lor fiind membri sau asociaŃi ai unei persoane juridice devin
participanŃi ai altor persoane juridice. În special persoanele care au drepturi patrimoniale pot
suferi în urma dezmembrării, devenind asociat al unei societăŃi cu activele compromise. Ca o
măsură de protecŃie de reorganizări păgubitoare apare art.79 din Legea 1134/1997 potrivit
căruia acŃionarul care a votat împotriva reorganizării, sau ilegal nu a fost admis la şedinŃa
adunării generale a societăŃii pe acŃiuni care a decis reorganizarea, are dreptul să ceară
societăŃii răscumpărarea acŃiunilor la preŃul de piaŃă dacă statutul nu stabileşte altfel.

Articolul 82. Cererea de înregistrare a dezmembrării

(1) Organul executiv al persoanei juridice care se dezmembrează depune, după

expirarea a 3 luni de la ultima publicare privind dezmembrarea, o cerere de
înregistrare a dezmembrării la organul care a efectuat înregistrarea ei de stat si
o alta la organul care va efectua înregistrarea de stat a persoanei juridice care se
constituie sau unde este înregistrata persoana juridica la care trece o parte din
patrimoniu. La cerere se anexează proiectul dezmembrării, semnat de
reprezentanŃii persoanelor juridice participante, si dovada oferirii garanŃiilor,
acceptate de creditori, sau a plaŃii datoriilor.
(2) La cererea depusa organului care va efectua înregistrarea de stat a persoanei
juridice care se constituie se anexează, de asemenea, actele necesare înregistrării
persoanei juridice de tipul respectiv.

După adoptarea hotărârii de reorganizare prin care a fost aprobat planul de dezmembrare a
persoanei juridice, organul executiv are obligaŃia să îndeplinească toate formalităŃile stabilite
la art.72. În acest sens se cere notificarea fiecărui creditor al său despre hotărârea de
reorganizare, publicarea în două ediŃii consecutive a Monitorului Oficial al Republicii
Moldova a avizului respectiv şi să se garanteze, sau după caz să satisfacă cerinŃele
creditorilor şi să îndeplinească alte condiŃii cerute de legile speciale. De exemplu, prin art. 21
din Legea nr.1265/2000 se stabileşte modul de înştiinŃare a organului de înregistrare privind
adoptarea hotărârii de reorganizare prin dezmembrare, care trebuie făcută în termen de 3 zile
de la data adoptării hotărârii. Dacă o asemenea înştiinŃare nu va fi făcută organul de
înregistrare ar putea refuza primirea cererii sau ar respinge înregistrarea reorganizării.
Cererea de înregistrare se depune după regulile stabilite la alin.(1), atât la organul de
înregistrare a persoanei juridice care se dezmembrează cât şi la organul de înregistrare în raza
căruia trebuie să se înregistrează persoana juridică care i-a fiinŃă anexându-se toate actele
necesare pentru modificarea actelor constitutive ale persoanelor juridice care-şi continuă
activitatea după reorganizare, cât şi actele necesare pentru înregistrarea noii persoane
juridice. Dacă se înregistrează o societate comercială trebuie să se respecte şi dispoziŃiile
art.22 din Legea nr.1265/2000.

Articolul 83. Înregistrarea dezmembrării

107
 (1) Înregistrarea dezmembrării se face la organul care a efectuat înregistrarea de
stat a persoanei juridice dezmembrate. Înregistrarea dezmembrării se face
numai după înregistrarea noilor persoane juridice sau a modificării actului de
constituire al persoanei juridice la care trece o parte din patrimoniu.
(2) Organul care urmează sa efectueze înregistrarea de stat a noii persoane juridice
sau care a înregistrat persoana juridica ce primeşte o parte din patrimoniu
informează organul unde este înregistrata persoana juridica dezmembrata
despre înregistrarea noii persoane juridice sau despre modificarea actului de
constituire al persoanei juridice care primeşte o parte din patrimoniu.
(3) Organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice dezmembrate
înregistrează dezmembrarea si, după caz, radiază persoana juridica ce s-a
divizat si informează despre aceasta organul unde este înregistrata noua
persoana juridica sau organul unde este înregistrata persoana juridica ce
primeşte o parte din patrimoniu. Acestea din urma înscriu data la care s-a
produs dezmembrarea.
(4) Dezmembrarea produce efecte din momentul înregistrării ei de stat la organul
unde este înregistrata persoana juridica dezmembrată.
(5) După înregistrarea efectuata conform alin.(1), persoana juridica divizata se
considera dizolvata si se radiază din registrul de stat.

Înregistrarea dezmembrării se face similar înregistrării fuziunii şi în acest sens poate fi

consultate şi comentariul la art.77. Totuşi, spre deosebire dispoziŃiile art.77 alin.(1)
dezmembrarea se consideră efectuată numai după ce a fost radiată persoana juridică care se
dizolvă prin reorganizare sau a fost modificat actul constitutiv ale persoanei juridice care-şi
continuă activitatea. Până la data radierii persoanei juridice dezmembrate sau modificarea
actului constitutiv al acesteia, trebuie să fie înregistrată persoanele juridice care se constituie
în rezultatul divizării sau separării. O situaŃie diferită este atunci când prin separare nu se
constituie o nouă persoană juridică, ci partea patrimoniului desprins trece de la o altă
persoană juridică existentă. În acest caz, din dispoziŃia alin.(1) se înŃelege mai întâi că se
înregistrează modificările la actele de constituire a persoanei juridice care primeşte
patrimoniul desprins şi apoi se vor înregistra modificările la actele constitutive a persoanei
juridice de la care acest patrimoniu s-a desprins.
OperaŃiunea de dezmembrare se consideră efectuată la momentul ultimii înregistrări, adică
la data înregistrării modificărilor în actele de constituire sau după caz a înscrierii actului de
radiere a persoanei juridice dizolvate, iar de la această dată drepturile şi obligaŃiile se
consideră transferate la succesori.
BilanŃul de repartiŃie a persoanei juridice trebuie să fie aprobat de organul executiv al
persoanei juridice care se dezmembrează şi desigur de organele executive ale persoanelor
juridice care se constituie sau care primesc patrimoniul. Acest bilanŃ se anexează la actele
tuturor persoanelor juridice care se dizolvă, modifică actele constitutive sau i-a fiinŃă în
rezultatul dezmembrării.

Articolul 84. Efectele dezmembrării

(1) De la data înregistrării dezmembrării, patrimoniul persoanei juridice

dezmembrate sau o parte din el trece la persoanele juridice constituite sau
existente.

108
 (2) Noua persoana juridica sau cea existenta primeşte prin act de transmitere si
include in bilanŃul sau patrimoniul primit si, după caz, înregistrează bunurile
supuse înregistrării.

Principalul efect al dezmembrării este trecerea prin succesiune cu titlul universal a

drepturilor şi obligaŃiilor de la persoana dezmembrată la cele care i-au fiinŃă sau care primesc
o parte din patrimoniu. Drepturile şi obligaŃiile care trec de la persoana dezmembrată la altele
potrivit bilanŃului de repartiŃie (vezi art.70 alin(3) şi (4) aprobat de către organul suprem, însă
toate bunurile din activ se transmit şi se primesc conform actului de transmitere semnat
reprezentanŃii persoanei juridice care se dezmembrează şi celei noi înfiinŃate. Dacă pentru
dobândirea dreptului legea cere înregistrarea în registrele publice persoana juridică care
primeşte trebuie să îndeplinească toate formalităŃile legate de înregistrarea acestora.

Articolul 85. Transformarea persoanei juridice

(1) Transformarea persoanei juridice are ca efect schimbarea formei sale juridice de
organizare prin modificarea actelor de constituire in condiŃiile legii.
(2) Transformarea persoanei juridice trebuie sa întrunească si condiŃiile prevăzute
de lege pentru forma juridica de organizare in care se transformă.

O persoană juridică înregistrată poate să-şi continue existenŃa sub o altă formă, cu condiŃia că
o asemenea hotărâre se adoptă de organul principal cu majoritatea indicată de lege şi
îndeplineşte toate condiŃiile legale prevăzute pentru forma de organizare juridică în care se
transformă. Deşi, după cum rezultă din operaŃiunea de transformare nu are loc o trecere a
drepturilor şi obligaŃiilor de la o persoană la altă, fiindcă persoana juridică nu dispare, ci
continuă existenŃa într-o altă haină juridică.
Chiar dacă în registru de stat se face înscrieri de radiere şi de înregistrare aceasta în opinia
noastră trebuie calificată ca o reînregistrare şi nu ca o dizolvare a unei persoane juridice şi
înfiinŃarea alteia noi. Persoana juridică continuă cu aceleaşi drepturi şi obligaŃii patrimoniale
pe care le avea până la transformare. Nu ar fi necesar nici actul de transmitere, căci
transformarea nu influenŃează componenŃa membrilor persoanei juridice şi administratorul
poate să rămână acelaşi. Însă în rezultatul transformării pot suferi schimbări drepturile şi
obligaŃiile membrilor sau după caz a asociaŃilor persoanei juridice.
În practica de aplicare a normelor legale s-a întâlnit frecvent reorganizarea prin
transformare a întreprinderilor de stat, şi a întreprinderii de arendă în societăŃi pe acŃiuni. În
procesul de privatizare a patrimoniului de stat au fost transformate mii de întreprinderi de
stat. În acest sens Guvernul prin Hotărârea nr.1056 din 12.11.1997 a aprobat şi Regulamentul
cu privire la reorganizarea în societăŃi pe acŃiuni a întreprinderilor supuse privatizării prin
transformarea întreprinderilor în societăŃi pe acŃiuni. Potrivit prevederilor acestui regulament
statul reprezentat de organul său Departamentul Privatizării apare ca fondator şi acŃionar unic
al societăŃii pe acŃiuni constituite prin reorganizarea (transformarea) întreprinderii de stat.
Au avut loc transformări frecvente a întreprinderilor agricole (a colhozurilor şi
sovhozurilor) în cooperative şi în societăŃi pe acŃiuni, societăŃi pe acŃiuni în societăŃi cu
răspundere limitată şi invers. Nu urmează a fi calificată ca transformare reorganizarea unei
societăŃi pe acŃiuni de tip închis în societate pe acŃiuni de deschis, a unei întreprinderi
naŃionale în întreprindere mixtă sau cu capital străin, a fondului de investiŃie pentru
privatizare în fond de investiŃie nemutual. Nu trebuie de considerat o transformare atunci
când are loc o schimbare a denumirii de firmă, sau a genului principal de activitate.

109
 Transformarea ca operaŃiune juridică în unele cazuri prezintă pericol pentru creditori.
Acesta se referă la societăŃile în nume colectiv şi societăŃile în comandită în cazul în care
acestea se transformă în persoane juridice în care asociaŃii duc o răspundere limitată. Pentru a
nu admite reorganizarea abuzivă şi limitarea de drept a obligaŃiilor asociaŃilor, legiuitorul în
art.135 a stabilit că asociaŃii societăŃii în nume colectiv şi comanditaŃii răspund solidar şi
nelimitat şi după transformarea societăŃii dar numai pentru obligaŃiile născute până la
reorganizare. Răspunderea asociaŃilor se limitează la termenul general de prescripŃie adică la
de trei ani de la data ajungerii obligaŃiei la scadenŃă. Această regulă se păstrează chiar şi în
cazul în care după reorganizare asociatul înstrăinează partea socială care îi aparŃine.
În cazul transformării unei societăŃi pe acŃiuni în altă formă de societate comercială sau în
cooperativă, art.96 din Legea nr.1134/1997 stabileşte că mărimea cotei fiecărui asociat sau
membru în capitalul propriu al persoanei juridice care se constituie nu poate fi mai mică faŃă
de valoarea nominală totală a acŃiunilor deŃinute de aceştia până la reorganizare.
Considerăm posibilă transformarea unei societăŃi comerciale într-o organizaŃie
necomercială, însă cu condiŃia că votează pentru aceasta toŃi asociaŃii. Ceia ce înseamnă că o
asemenea transformare cu o majoritate de voturi nu poate fi efectuată, deoarece potrivit art.55
alin.(3) asociaŃii societăŃilor comerciale au drepturi patrimoniale asupra averii acesteia, iar
membrii organizaŃiei necomerciale nu au asemenea drepturi şi ca consecinŃă a acestei
transformări persoanele care nu au participat la adunare sau au votat împotriva reorganizării
ar putea fi lipsiŃi de drepturile patrimoniale contrar voinŃei lor, iar acesta este în contradicŃie
cu prevederile art.46 din ConstituŃie.
Nu este posibilă nici o transformare a organizaŃiilor necomerciale în societăŃi comerciale.
Această afirmaŃie îşi are fundamentul în acelaşi art.55 alin.(3) potrivit căruia dacă asociatul
sau membrul unei organizaŃii necomerciale nu are drepturi de creanŃă asupra patrimoniului
acesteia el nu poate să-l dobândească de la succesorul de drepturi al persoanei juridice
drepturi patrimoniale, în acest caz reorganizarea ar putea fi utilizată ca o formă de dobândire
abuzivă a drepturilor.

Articolul 86. Dizolvarea persoanei juridice

(1) Persoana juridica se dizolva in temeiul:

a) Expirării termenului stabilit pentru durata ei;
b) atingerii scopului pentru care a fost constituita sau imposibilităŃii atingerii
lui;
c) hotărârii organului ei competent;
d) hotărârii judecătoreşti in cazurile prevăzute la art.87;
e) insolvabilităŃii sau încetării procesului de insolvabilitate in legătura cu
insuficienta masei debitoare;
f) faptului ca persoana juridica cu scop nelucrativ sau cooperativa nu mai are
nici un participant;
g) altor cauze prevăzute de lege sau de actul de constituire.
(2) Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii lichidării, cu
excepŃia cazurilor de fuziune si dezmembrare ce au ca efect dizolvarea, fără
lichidare, a persoanei juridice care îşi încetează existenta si transmiterea universala
a patrimoniului ei, in starea in care se găsea la data fuziunii sau a dezmembrării,
către persoanele juridice beneficiare.
(3) Persoana juridica continua sa existe si după dizolvare in măsura in care este
necesar pentru lichidarea patrimoniului.

110
(4) Din momentul dizolvării, administratorul nu mai poate întreprinde noi operaŃiuni,
in caz contrar fiind responsabil, personal si solidar, pentru operaŃiunile pe care le-a
întreprins. Aceasta prevedere se aplica din ziua expirării termenului stabilit pentru
durata societăŃii ori de la data la care asupra dizolvării a hotărât adunarea generala
a participanŃilor sau instanŃa de judecata.
(5) Organul competent al persoanei juridice poate reveni asupra hotărârii de lichidare
sau reorganizare daca patrimoniul nu este repartizat intre membrii acesteia sau nu
este transmis unor alte persoane.
(6) La data dizolvării persoanei juridice, administratorul acesteia devine lichidator
daca organul competent sau instanŃa de judecata nu desemnează o alta persoana in
calitate de lichidator.

Încetarea activităŃii unei persoane juridice impune parcurgerea a două faze: dizolvarea şi
lichidarea.
Faza dizolvării cuprinde anumite operaŃii care declanşează şi pregătesc încetarea existenŃei
persoanei juridice. La această fază persoana juridică îşi păstrează capacitatea civilă, dar
numai în măsura în care acesta este necesară pentru îndeplinirea formalităŃilor de lichidare.
De aceia alin.(4) stabileşte că din momentul dizolvării din numele persoanei juridice nu pot fi
întreprinse noi operaŃiuni.
Deci momentul cel mai important pentru faza dizolvării este că persoana juridică nu poate
să încheie noi contracte ce vizează obiectul să de activitate, însă ea este îndreptăŃită să
continue şi să finalizeze operaŃiunile deja începute (art.90 alin.(6). Acest moment survine la o
anumită dată, adică la data când expiră termenul la care a fost constituită, la data înregistrării
dizolvării în registrul de stat sau la data când hotărârea instanŃei devine executorie, sau
definitivă. Similare dizolvării sunt şi efectele „sistării activităŃii întreprinderii sau
organizaŃiei” indicate în art.13 alin.(3) din Legea nr.1265/2000. Dizolvarea nu trebuie de
confundat cu „suspendarea activităŃii” asociaŃiei obşteşti prevăzută de art. 47 din Legea
nr.836/1996 şi sau după caz a persoanei juridice în art.38 alin.(7) din Legea nr.293/1995
potrivit căreia persoanei juridice un anumit timp (de până la 6 luni sau în al doilea caz de 30
de zile) nu i se permite să efectueze anumite activităŃi. Considerăm că prin dispoziŃiile
menŃionate are loc o limitare a capacităŃii civile a persoanei juridice pentru un anumit timp,
însă ea nu duce la dizolvarea societăŃii. Dacă în termenul respectiv persoana juridică înlătură
neajunsurile care a dus la sistarea activităŃii atunci persoana juridică recapătă capacitatea
deplină. Totodată limitarea activităŃii nu înseamnă încetarea tuturor activităŃilor persoanei
juridice ci numai a celor activităŃi la desfăşurarea cărora au fost admise încălcări.
Dizolvarea persoanei juridice este urmată de procedura de lichidare. ExcepŃie de la această
regulă o constituie dizolvarea persoanei juridice pentru cauza de reorganizare, când persoana
juridică încetează fără lichidare datorită transmiterii patrimoniului la succesori.
În alin. (1) sunt indicate temeiurile de dizolvare a persoanei juridice. Din conŃinutul
acestuia cât şi din alte dispoziŃii pot fi evidenŃiate moduri de dizolvare voluntară, forŃată şi
care intervin în temeiurile legii. Sunt considerate ca moduri de dizolvare voluntară, cazurile
de dizolvare indicate la alin.(1) lit. a), b), c), adică expirarea termenului stabilit în actul de
constituire, atingerea scopului propus, imposibilitatea atingerii scopului propus şi adoptarea
hotărârii de către organul competent al persoanei juridice. Prin dispoziŃiile legii se consideră
dizolvarea când persoana juridică nu corespunde anumitor cerinŃe ale legii. Prin acestea s-ar
putea menŃiona şi prevederile art.134 şi 143.
Un prim temei de dizolvare a persoanei juridice este expirarea termenului pentru care a fost
constituită. De regulă persoana juridică se constituie pentru o perioadă de timp nelimitată.
ExistenŃa acesteia nu este legată de soarta asociaŃilor sau membrilor acestora şi deseori
persoana juridică continuă şi după moartea celor care au fondato. Totuşi, fondatorii sau

111
ulterior acestora asociaŃii sau membri pot să stabilească o dată fixă până la care persoana
juridică va exista. În acest sens art. 65 prevede că la expirarea termenului stabilit pentru
existenŃa persoanei juridice, aceasta se dizolvă dacă până la acest moment actele de
constituire nu se modifică. Dizolvarea în acest sens este considerată ca dizolvare de drept,
deoarece nu mai necesită o înregistrare a acesteia în registrul de stat şi nu trebuie să fie
informarea publică, considerându-se că actul de constituire fiind înregistrat la organul de
înregistrare se înregistrează şi termenul de activitate a acesteia este cunoscut de publicul
interesat. Anume din acest considerent a reieşit legiuitorul şi în art.27 din Legea nr.1265/2000
potrivit căreia numai în cazul în care în care hotărârea de lichidare a întreprinderii sau
organizaŃiei se adoptă de organul competent sau de instanŃa de judecată există obligaŃia de
înştiinŃare a oficiului teritorial al Camerei înregistrării de stat. Totuşi contrar acestei concluzii
art.89 prevede că organul executiv trebuie să înregistreze dizolvarea în registrul de stat
independent de faptul că de fapt înregistrarea dizolvării a fost înregistrată deja.
Un alt temei de dizolvare apare atunci când persoana juridică şi-a realizat scopul pentru
care s-a constituit precum şi situaŃia în care anumite circumstanŃe arată că realizarea scopului
propus prin actele de constituire este imposibil. În literatură s-a menŃionat că aceasta este de
asemenea o dizolvare de drept, şi deci la data când există circumstanŃele care arată la
realizarea scopului sau la cele ce fac imposibilă realizarea societatea trebuie să se considere
ca fiind dizolvată. Deşi este greu de obiectat împotriva acestei poziŃii, şi nu excludem
posibilitatea existenŃei unei situaŃii concrete care ar permite clar stabilirea datei dizolvării
pentru aceste temeiuri, totuşi în majoritatea cazurilor considerăm că data realizării sau
imposibilităŃii realizării scopului este una incertă şi de aceia asupra dizolvării trebuie să se
pronunŃe organul suprem sau instanŃa şi la data înregistrării acesteia conform art.69 societatea
întră în procedura de lichidare.
De cele mai multe ori persoanele juridice se constituie pentru o perioadă de timp
nelimitată şi îşi propun un scop general, cum ar fi realizarea şi împărŃirea profitului prin
intermediul desfăşurării activităŃii de întreprinzător de către societăŃile comerciale, sau
instituŃiile de învăŃământ pregătirea cadrelor pentru economia naŃională, satisfacerea unor
cerinŃe spirituale ale membrilor organizaŃiei religioase etc. Deci realizarea definitivă a
scopului general este de regulă, imposibilă. Dar dacă din prevederile actului constitutiv este
posibil de determinat realizarea scopului atunci persoana juridică trebuie să dizolve, dacă
organul principal nu adoptă hotărârea de dizolvare acest lucru poate să-l ceară oricare din
participanŃi prin instanŃa de judecată. Ca imposibilitate a realizării scopului ar putea servi
suportarea unor pierderi neaşteptate (distrugerea sau pierea averii ca efect al unor calamităŃi
naturale) în rezultatul cărora activele persoanei juridice sau redus într-atât încât nu mai
asigură activităŃi normale a acesteia. Unii autori consideră că neînŃelegerile grave dintre
asociaŃi care nu permit adoptarea unor hotărâri raŃionale ar putea fi invocat ca motiv de
imposibilitate a realizării scopului, şi deci temei de dizolvare a acesteia, iar dacă adunarea nu
poate adopta nici o asemenea hotărâre atunci instanŃa poate decide la cererea participanŃilor.
Dizolvarea intervine din dispoziŃiile legii în cazul în care numărul de asociaŃi scade sub
numărul stabilit de lege, valoarea activelor persoanei juridice scade sub nivelul capitalului
social minimal stabilit de lege precum şi alte prevederi legale. Dacă unul din temeiurile de
suspendare intervine atunci organul executiv trebuie să convoace organul principal şi să
raporteze despre acest temei. Ultimul trebuie să decidă fie înlăturarea temeiului de dizolvare
fie adoptarea hotărârii de dizolvare şi începutul lichidării. Dacă în acest sens nu s-a decis în
termenul stabilit de lege atunci dizolvarea poate decisă de către instanŃă la cererea
participanŃilor, acŃionarilor, a organului de stat competent sau a procurorului (vezi art.39
alin.(8)din Legea nr.1134/1997, art. 32 din Legea nr.718/1991). Ca model de dizolvare în
dispoziŃiile legii pot fi invocate normele art.134 şi 143 când societatea în nume colectiv şi
respectiv societatea în comandită se dizolvă dacă a rămas un singur asociat, sau numai

112
comanditari sau numai comanditaŃii şi în termen de 6 luni societatea nu a înlăturat cauza de
dizolvare.
Dizolvarea intervine prin act judecătoresc, dacă în instanŃă se demonstrează existenŃa
unuia din temeiurile stabilite la art.86 alin.(1) lit.e), art.87 alin.(1), art.110 alin.(2), precum şi
în cazul stabilit de art. 32 din Legea nr.718/1991, art.40 alin.(4) din Legea nr.837/1996, art.14
din Legea 979/1992. De fapt, prin dispoziŃiile celei din urme legi, adică prin modificarea din
2002 din Legea nr.979/1992 cu privire la culte se stabileşte o reglementare neclară, când pe
de o parte recunoaşterea cultului „se declară nulă”, iar pe de altă parte se indică „cu
interdicŃia, pe cale judiciară de a practica cultul pe o perioadă de un an”. În acest articol are
loc de fapt un amestec de reglementări şi noŃiuni juridice. Deoarece nulitatea poate invocată
pentru temeiurile existente la momentul depunerii actelor pentru recunoaştere, şi aceasta duce
la desfiinŃarea cultului ca persoană juridică adică a dizolvării acestuia şi întrarea în procedura
de lichidare. Dacă motivele indicate la art.9 din această lege intervin în timpul activităŃii
atunci nu poate fi cerută nulitatea ci poate fi cerută suspendarea activităŃii pentru un an sau
după caz dizolvarea cultului pentru că activitatea acesteia contravine ordinii publice şi
întrarea în procedura de lichidare.
Din dispoziŃia alin.(1)lit.(e) rezultă că insolvabilitatea sau încetarea procesului de
insolvabilitate ar servi ca un temei pentru dizolvare. Considerăm că dizolvarea poate opera
numai în condiŃiile art. 101 şi a art.44 din Legea insolvabilităŃii potrivit cărora a fost
pronunŃată hotărârea instanŃei competente prin care s-a intentat procesul de insolvabilitate şi
nici de cum intervenirea de fapt a insolvabilităŃii. Desigur că înseşi intentarea procedurii de
insolvabilitate nu duce neapărat la dizolvare şi nici o prevedere în acest sens nu există. Dacă
societatea solicită să-i fie aplicată procedura planului aceasta ar putea să desfăşoare
operaŃiuni curente şi deci să încheie noi contracte ce privesc obiectul principal de activitate
pentru a-şi restabili solvabilitatea sau după caz pentru a realiza planul aprobat de creditori şi
confirmat de instanŃă. Dizolvarea intervine numai în cazul în care debitorul insolvabil nu are
şanse de a-şi restabili solvabilitatea şi atunci administratorul nu este în drept să încheie
contracte noi ce privesc obiectul de activitate. Reieşind din cele menŃionate dacă dizolvarea
intervine în cazul intentării procesului de insolvabilitate, atunci în cazul încetării procesului
de insolvabilitate în legătură cu insuficienŃa masei debitoare a persoanei juridice nu poate
opera dizolvarea ci urmează deja radierea din registrul de stat a debitorului insolvabil, adică
efectuarea ultimei operaŃiuni a procesului de lichidare.
Dizolvarea persoanei juridice duce la radierea acesteia din Registrul de stat numai în caz
de reorganizare a acestei prin fuziune sau dezmembrare şi deci la dispariŃia ei ca subiect de
drept. În celelalte cazuri dizolvarea nu duce la pierderea personalităŃii juridice. Aceasta se
păstrează pentru efectuarea tuturor formalităŃilor de lichidare stabilite la art.90-99.
4. Prin alin. (4) se stabileşte data la care intervine dizolvarea. Dacă data la care expiră
termenul activităŃii nu ridică probleme şi acestea au fost supuse analizei anterior, apoi data
adoptării hotărârii de către adunarea generală a participanŃilor sau adoptării hotărârii de către
instanŃă urmează a fi analizate în mod critic şi distinct. Dacă hotărârea de dizolvare este
adoptată de adunarea generală sau de alt organ principal al persoanei juridice, această
hotărâre este opozabilă terŃilor de la data înregistrării dizolvării (vezi art.89), dată de la care
actele emise de persoana juridică trebuie să indice că aceasta este „în lichidare”. Dacă e să
admitem că între momentul adoptării hotărârii de adunare şi înregistrarea acesteia de către
organul de stat au fost făcute unele operaŃiuni atunci acestea obligă persoana juridică. Cel
care nu a respectat hotărârea adunării va fi responsabil faŃă de persoana juridică care a decis
dizolvarea. O altă situaŃie se creează dacă hotărârea de dizolvare se adoptă de instanŃă.
Regula este că hotărârea instanŃei este executorie la data când rămâne definitivă şi nu la data
adoptării. Anume hotărârea definitivă poate fi prezentată spre a fi înregistrată la organul de
stat potrivit art.89, iar de la înregistrarea acesteia şi a lichidatorului desemnat (art.90 alin.(2)

113
persoana juridică întră în procedura de lichidare. ExcepŃie de la această regulă este stabilită
prin Legea cu privire la insolvabilitate nr.632/2001 potrivit căreia hotărârea de intentare a
procesului de insolvabilitate devine executorie de la momentul pronunŃării (art.44), iar
dreptul de a administra şi a dispune cu averea insolvabilului din acest moment trece la
administratorului insolvabilităŃii desemnat de instanŃă.
Alin.(5) stabileşte că organul principal al persoanei juridice poate să intervină şi să-şi
modifice hotărârea de dizolvare, oricând până la momentul când patrimoniul a fost repartizat
potrivit art.96 şi 97, având posibilitatea să continue activitatea desfăşurată anterior, sau să
decidă reorganizarea în una din formele permise şi în modul stabilit de codul civil.
De regulă, organul care decide dizolvarea trebuie să desemneze şi lichidatorul care va
efectua toate formalităŃile de lichidare. Este oportun ca instanŃa de judecată în toate cazurile
când adoptă hotărârea cu privire la dizolvare să desemneze un lichidator, căci în caz contrar
lichidarea poate să sufere. Candidatura lichidatorului poate fi înaintată de persoana care
solicită dizolvarea sau să fie desemnată de către instanŃă din rândurile persoanelor care au
licenŃa de administrator al procedurii de insolvabilitate. Însă legea stabileşte reguli clare de
desemnare a lichidatorului numai în Legea nr.632/2001, însă nu şi în alte cazuri stabilite de
art.87, 110 etc. Totuşi, dacă persoana juridică se dizolvă pentru expirarea termenului, la
hotărârea organului principal sau prin hotărârea instanŃei şi lichidatorul nu a fost desemnat,
obligat să îndeplinească obligaŃiile lichidatorului este administratorul persoanei juridice.

Articolul 87. Dizolvarea persoanei juridice de către instanŃa de judecata

(1) InstanŃa de judecata dizolva persoana juridica daca:

a) constituirea ei este viciata;
b) actul de constituire nu corespunde prevederilor legii;
c) nu se încadrează in prevederile legale referitoare la forma ei juridica de
organizare;
d) activitatea ei contravine ordinii publice;
e) exista alte situaŃii prevăzute de lege.
(2) InstanŃa de judecata nu dizolva persoana juridica daca, in termenul pe care il
acorda, persoana va corespunde prevederilor legii.
(3) InstanŃa de judecata poate dizolva persoana juridica daca aceasta contravine
interdicŃiilor stabilite de prezentul cod pentru forma ei juridica de organizare
sau daca activitatea ei contravine grav actului de constituire.
(4) Dizolvarea persoanei juridice se pronunŃă la cererea participantului, a
procurorului sau a Ministerului JustiŃiei.

Articolul comentat stabileşte temeiurile care servesc ca bază juridică pentru instanŃa de
judecată care decide dizolvarea persoanei juridice. Constituirea persoanei juridice se
consideră viciată dacă actele constitutive ale acesteia nu corespund dispoziŃiilor legale, dacă
fondatorii acesteia nu au capacitatea civilă necesară, nu şi-au exprimat consimŃământul în
forma cerută de lege, obiectul de activitate prevăzut în actele constitutive este interzis de lege
sau se permite numai anumitor persoane juridice şi cea înregistrată nu face parte din categoria
celor care poate desfăşura un asemenea gen precum şi în alte cazuri stabilite de lege. Prin
dispoziŃiile art.110 se stabilesc exaustiv cazurile de nulitate a societăŃii comerciale.
Constituirea se consideră a fi viciată numai pentru situaŃiile existente la data constituirii şi nu
pentru cazurile apărute după aceasta.
Ca exemplu poate servi nerespectarea dispoziŃiilor cu privire la mărimea capitalului
social. Dacă capitalul social indicat în actele constitutive este mai mic decât cel minimal

114
stabilit de lege, iar societatea a fost înregistrată, atunci se poate invoca atât nulitatea (art.110
alin.(2)lit.d) cât şi dizolvarea dispusă prin alin.(1)lit a). Dar dacă pe parcursul activităŃii
societatea scade capitalul social sub minimul stabilit de lege şi reducerea este înregistrată la
organul de stat, atunci poate fi invocată dizolvarea pentru temeiul stabilită la alin.(1) lit. b).
Dizolvarea persoanei juridice pentru temeiul că actul de constituire nu corespunde
prevederilor legii operează atunci când organul principal al persoanei juridice ulterior
constituirii introduce modificări în acest act şi aceste modificări contravin dispoziŃiilor legale.
Aceiaşi regulă se păstrează în cazul în care legea se modifică, iar ca efect al acestei
modificări vechile prevederi ale statului contravin noilor dispoziŃii legale, şi în termenul
stabilit de actul normativ persoana juridică nu-şi aduce actele constitutive în concordanŃă cu
prevederile legii.
Temeiul stabilit la alin. (1) lit. c) poate opera în cazul în cazul în care după înregistrarea
persoanei juridice aceasta se transformă în una din formele de organizare care nu sunt
prevăzute de lege. Ca exemplu ar fi transformarea unei societăŃi comerciale în societate în
comandită pe acŃiuni, prevăzută de legislaŃia României, FranŃei, ElveŃiei sau a societăŃii cu
răspundere suplimentară prevăzută de legislaŃia FederaŃiei Ruse. Va opera dizolvarea şi în
cazul în care instituŃia financiară, fondul de investiŃie sau bursa de valori va fi înregistrată în
altă formă de organizare juridică decât cea stabilită de lege.
Persoana juridică poate fi dizolvată dacă activitatea acesteia contravine ordinii publice.
Se consideră că activitatea contravine ordinii publice dacă aceasta deşi nu este prevăzută în
actul de constituire se desfăşoară şi ea contravine normelor legale. De exemplu, societatea
comercială întreŃine băi sau săli de odihnă, paralel admiŃându-se activităŃi caracteristice
caselor de toleranŃă, sau se desfăşoară activităŃi supuse licenŃierii fără licenŃe, continuă
activitatea licenŃiată după expirarea termenului licenŃei, sau după retragerea licenŃei etc. O
asociaŃie obştească desfăşoară o activitate politică fapt ce este în contradicŃie cu prevederile
art. _________ din legea nr._____
O asociaŃie religioasă dacă activitatea _____________________ etc.
Dizolvarea poate fi pronunŃată în alte cazuri stabilite de lege. Ca exemplu poate servi art.
13 din Legea 1265/2000 potrivit căreia dacă societatea comercială sau organizaŃia înregistrată
nu comunică Camerei înregistrării, organului fiscal şi nu publică în Monitorul Oficial o
informaŃie cu privire la schimbarea sediului timp de 7 zile de la data schimbării atunci
organele de control sau de drept pot cere lichidarea acesteia, adică pot cere dizolvarea şi
începerea procedurii de lichidare. O asociaŃie obştească poate fi dizolvată şi în cazurile
stabilite de art.60 alin.(4) din Legea 837/1996 alin.(4). Potrivit acestor dispoziŃii se dizolvă
asociaŃia care efectuează acŃiuni de pregătire şi sau înfăptuire a acŃiunilor de schimbare prin
violenŃă a regimului constituŃional sau de subminare a integrităŃii teritoriale a statului, sau de
răsturnare autorităŃilor publice a statului, aŃâŃarea urii şi discordiei sociale, rasiale, naŃionale
sau religioase, violarea drepturilor şi libertaŃilor, crearea formaŃiunilor paramilitare,
avertizarea repetată a asociaŃiilor obşteşti asupra lichidării încălcărilor legislaŃiei făcută în
decursul unui an de organul care a înregistrat asociaŃia.
Alin.(2) stabileşte că, reieşind din circumstanŃele concrete, gravitatea încălcării sau chiar
numărul de avertizări făcute de organul de stat instanŃa ar putea acorda un anumit termen de
înlăturare a încălcărilor admise. Ca exemplu ar putea servi, schimbarea sediului care nu este
concomitentă şi încălcării obligaŃiei de plată a unor impozite sau a unor datorii, atunci
instanŃa poate acorda un termen pentru perfectarea actelor sale şi introducerea modificărilor
în actele de constituire.
Potrivit alin.(3) dizolvarea poate fi pronunŃată de instanŃă şi în cazul în care persoana
juridică în perioada de activitate nu respectă cerinŃele legii stabilite pentru forma de
organizare, sau dacă activitatea acesteia contravine grav actului de constituire. Se poate
dizolva societatea în nume colectiv şi cea în comandită dacă numărul de asociaŃi depăşeşte 20

115
de persoane şi în timpul acordat suplimentar acestea nu şi-au adus actele în concordanŃă cu
legea. Se poate pronunŃa dizolvarea bursei de valori dacă pe parcursul activităŃii pentru
nerespectarea prevederilor art.44 din Legea nr.199/1998 cu privire la piaŃa valorilor mobiliare
dacă capitalul social scade sub minimul stabilit de lege, dacă numărul de acŃionari scade sub
20 de persoane, dacă un membru a cumulat mai mult de 5 % din acŃiuni, dacă membri –
acŃionari ai bursei sunt şi alte persoane decât brocherii şi dealerii. Prevederi similare există şi
în Legea nr. 1117/1997 cu privire bursele de mărfuri potrivit cărora numărul de fondatori nu
poate fi mic de 10 persoane, capitalul social nu mai mic de 1 mln. lei, precum şi cota parte a
unui asociat să nu depăşească 10% din capitalul social. Cea doua situaŃie de dizolvare
stabilită de acest aliniat este dacă activitatea contravine grav actului de constituire. O
asemenea situaŃie poate exista pentru organizaŃiile necomerciale care potrivit art.60 alin.(3)
pot desfăşura numai activitatea prevăzută de actul de constituire şi care potrivit dispoziŃiilor
art.187 alin.(1) şi art.188 alin.(1) Ńin de realizarea scopurilor statutare sau rezultă din
acestea. Dacă în statut sunt stabilite clar activităŃile care pot fi desfăşurate, iar organul
executiv se abate de la acestea, atunci la cererea persoanelor indicate la alin.(4) se poate
pronunŃa dizolvarea. Poate fi dizolvată şi societatea în nume colectiv sau societatea în
comandită dacă persoanele împuternicite cu administrarea nu respectă obiectul de activitate
indicat în actul de constituire şi desfăşoară şi alte activităŃi în numele societăŃii. Dacă actul de
constituire a persoanei juridice prevede şi alte cazuri de dizolvare acestea pot fi invocate în
instanŃă.
InstanŃa de judecată poate pronunŃa dizolvarea persoanei juridice la cererea persoanelor
indicat el alin.(4). Pe lângă persoanele indicate în dispoziŃia menŃionată dreptul de a cere
dizolvarea şi începerea procedurii de lichidare o au potrivit art.13 alin.(3) din Legea
nr.1265/2000 şi organele de control şi cele de drept, potrivit art. __________organul de
înregistrare.

Articolul 88. Administrarea fiduciară

(1) InstanŃa de judecata care examinează cererea privind dizolvarea persoanei

juridice poate pune bunurile acesteia, la cerere, sub administrare fiduciara. In
încheiere se specifica data instituirii administrării fiduciare. InstanŃa
desemnează unul sau mai mulŃi administratori fiduciari si determina limitele
împuternicirilor si remuneraŃia lor.
(2) Daca instanŃa de judecata nu dispune altfel, organele persoanei juridice nu pot
emite decizii fără acordul prealabil al administratorului fiduciar, iar persoanele
cu drept de reprezentare a persoanei juridice nu pot încheia acte juridice fără
participarea acestuia.
(3) InstanŃa de judecata poate modifica sau anula in orice moment încheierea sa de
instituire a administrării fiduciare. Aceasta încetează in momentul in care
hotărârea judecătoreasca cu privire la dizolvare rămâne definitiva.
(4) Administratorul fiduciar notifica organul care a efectuat înregistrarea de stat a
persoanei juridice despre încheierea judecătoreasca si comunica despre sine
informaŃiile care se cer de la un administrator.
(5) Actul juridic încheiat de persoana juridica până la înregistrarea administrării
fiduciare, fără a tine cont de limitarea impusa prin administrare fiduciara, este
valabil daca cealaltă parte nu ştia si nici nu trebuia sa ştie despre instituirea
administrării fiduciare.

116
 DispoziŃiile articolului comentat constituie un mijloc de asigurare a integrităŃii bunurilor
persoanei juridice a cărei dizolvare se solicită, pentru ca persoanele cu funcŃii de răspundere
să nu întreprindă acŃiuni care ar lungi sau ar îngreuia în alt mod lichidarea acesteia.
Instituirea administrării fiduciare se face prin încheierea instanŃei pentru perioada dintre
depunerea acŃiunii la instanŃă şi până la adoptarea hotărârii judecătoreşti şi rămânerea acesteia
definitivă.
Temei pentru instituirea administrării judiciare serveşte cererea reclamantului. Totodată
instanŃa poate să respingă cerere respectivă dacă există motive care permite instanŃei să nu se
îndoiască că bunurile persoanei juridice vor fi în siguranŃă. Deşi administrarea fiduciară se
pronunŃă de către instanŃă, adică este o instituire forŃată, calitatea de fondator al administrării
precum şi cea de beneficiar o are persoana juridică a cărei dizolvare se solicită.
Prin încheiere instanŃei se determină numele administratorului (administratorilor)
fiduciar, competenŃa acestuia şi remuneraŃia. Numele administratorului fiduciar trebuie să fie
înregistrat în registrul de stat în care a fost înregistrată persoana juridică. Administratorul
desemnat trebuie să primească toate bunurile persoanei juridice în administrare, întocmind
inventarul necesar pentru aceasta. Administrarea fiduciară instituită se efectuează în temeiul
dispoziŃiilor art. 1053-1060, însă cu derogările stabilite de articolul comentat şi de încheierea
instanŃei. Astfel, spre deosebire de dispoziŃiile art.1056, instanŃa poate decide că organul
executiv al persoanei juridice a cărei dizolvare se solicită nu este desesizat, adică nu este
înlăturat de la administrarea trebuirilor persoanei juridice, şi în acest caz administratorul
fiduciar numit de instanŃă are prerogativa de a supraveghea activitatea acestor organe, iar
actele juridice pentru a avea valoare juridică va trebuie să fie confirmate în prealabil de el.
InstanŃa care a desemnat administratorul poate reveni oricând asupra încheierii sale cu
modificări, schimbarea administratorului, precum şi cu anularea administrării dacă temeiurile
de instituire au decăzut. Încheierea privind administrarea fiduciară instituită îşi pierde
valoarea juridică la data când hotărârea instanŃei cu privire la dizolvare rămâne definitivă.
Astfel dacă prin hotărârea instanŃei a fost respinsă cererea de dizolvare administratorul
decade din drepturi şi este obligat să transmită funcŃia administratorului (organului executiv)
a persoanei juridice, sau să inceteze supravegherea. Plata remuneraŃiei administratorului care
a fost efectuată, împreună cu alte cheltuieli judiciare şi prejudiciu trebuie să fie încasată de la
reclamant. Dacă prin hotărârea rămasă definitivă s-a pronunŃat dizolvarea persoanei juridice,
administrarea fiduciară încetează iar administratorul va preda lichidatorului funcŃia în
condiŃiile art.90 alin.(6) cu excepŃia situaŃiei prevăzute de art.86 alin.(6).

Articolul 89. Înregistrarea dizolvării

(1) In cazul in care persoana juridica se dizolva in unul din temeiurile prevăzute la
art.86 alin.(1) lit. a) - c), f) si g), organul ei executiv depune o cerere de dizolvare
la organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice respective. In
cazul in care persoana juridica se dizolva prin hotărârea adunării generale a
participanŃilor, aceasta hotărâre trebuie anexata la cerere.
(2) In cazul dizolvării prin hotărâre judecătoreasca, instanŃa transmite o copie de pe
hotărârea irevocabila organului care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei
juridice ce se dizolva.
(3) Cererea de dizolvare depusa de organul executiv al persoanei juridice si
hotărârea judecătoreasca sânt temeiuri pentru înregistrarea dizolvării.
(4) De la data înregistrării dizolvării, in documentele si informaŃiile care emana de
la persoana juridica, la denumire trebuie adăugata sintagma "in lichidare". In

117
 caz contrar, lichidatorul persoanei juridice răspunde personal pentru prejudiciul
cauzat terŃilor.

Hotărârea de dizolvare este obligatorie de la data adoptării, sau de la data când fiind
adoptată de instanŃă devine irevocabilă. SancŃiunile, iar după caz şi răspunderea juridică
pentru nerespectarea hotărârii de dizolvare neinregsitrate intervin numai pentru administrator
şi pentru persoanele care au avut cunoştinŃă de hotărâre şi care sunt ŃinuŃi la respectarea
prevederilor acestora. Însă pentru ca hotărârea de dizolvare voluntară să fie opozabilă terŃilor
trebuie să fie înregistrată în registrul de stat în care este înmatriculată persoana juridică a
cărei dizolvare s-a pronunŃat. Până la această înregistrare hotărârea este opozabilă numai
celor care au participat la adoptarea hotărârii. Momentul înregistrării dizolvării are în esenŃă
două semnificaŃii: persoana juridică din acest moment nu poate întreprinde noi operaŃiuni
(art.86 alin.(4), din acest moment întră în procedura de lichidare (art.86 alin.(2) din acest
moment se face publică dizolvarea căci ea devine opozabilă şi oricine doreşte poate consulta
registru de stat, iar de aceasta sunt legate şi alte efecte. De exemplu art.97 alin.(4) din Legea
nr.1134/1997 privind societăŃile pe acŃiuni prevede că tranzacŃiile cu hârtiile de valoare ale
societăŃii pe acŃiuni se suspendă de la data anunŃării hotărârii privind lichidarea.
ExcepŃie de la regula acestei înregistrării o are dizolvarea de drept a societăŃilor
comerciale pentru expirarea termenului de activitate stabilit de actul constitutiv. Momentul
dizolvării societăŃii comerciale este data expirării termenului de activitate, dată care este
înregistrată în registrul de stat, şi o înregistrare suplimentară introduce elemente de
incertitudine (v. coment. La arrt.86). Înregistrarea dizolvării este o obligaŃie a organului
executiv a persoanei juridice care a decis dizolvarea, organ care trebuie să depună împreună
cu o cerere şi hotărârea de dizolvare. Totuşi dizolvarea poate fi înregistrată şi la cererea
lichidatorului care în temeiul art.90 alin.(2) notifică organul care deŃine registrul de stat şi
prezintă acestuia hotărârea prin care a fost desemnat.
Dacă dizolvarea se pronunŃă prin hotărârea instanŃei de judecată, înregistrarea se face
numai în baza hotărârii irevocabile, şi nu după regula generală, potrivit căreia sunt executorii
hotărârile definitive (vezi art.207 din CPC). Ca excepŃie de la această regulă apar hotărârile
de executare imediată, inclusiv cele prin care se intentează procedura de insolvabilitate.
Această din urmă hotărâre devine executorie la momentul pronunŃării (vezi art.44 alin.(2) din
Legea insolvabilităŃii nr.632/2001)
Prin art. 27 din Legea nr.1265/2000 pentru întreprinderile şi organizaŃiile care se
înregistrează la Camera înregistrării de stat se stabileşte termenul de 3 zile pentru
înregistrarea dizolvării. Deşi, potrivit dispoziŃiei indicate calcularea termenului de 3 zile
începe la data adoptării hotărârii, nerespectarea acestuia nu este sancŃionat. Mai mult, acest
termen este o piedică birocratică în calea înregistrării dizolvării.
Prin alin.(4) legiuitorul pune în sarcina lichidatorului că toate actele, scrisori, rapoarte,
informaŃii etc. care emană de la persoana juridică dizolvată să indice că aceasta este în
lichidare. Cel care a contractat cu o persoană juridică în lichidare, şi cunoaşte acest fapt
suportă riscul actelor încheiate. Dacă, însă demonstrează că la încheierea actului nu a
cunoscut că persoana juridică era în procedură de lichidare, şi actul semnat nu conŃinea
sintagma „în lichidare”, prejudiciul poate fi încasat nu numai de la persoana juridică în
lichidare dar şi de la lichidatorul acestuia.

Articolul 90. Lichidatorul persoanei juridice

118
(1) Poate fi lichidator orice persoana fizica majora cu capacitate deplina de exerciŃiu
care are cetăŃenia Republicii Moldova si domiciliază pe teritoriul ei. Prin lege, pot fi
stabilite condiŃii suplimentare pentru persoana lichidatorului.
(2) Lichidatorul notifica despre desemnarea sa organul care a efectuat înregistrarea de
stat a persoanei juridice si comunica despre sine informaŃiile care se cer de la un
administrator. Lichidatorul anexează hotărârea de desemnare in calitate de
lichidator.
(3) In registru se înregistrează numele, domiciliul, numărul actului de identitate si
codul personal, semnătura lichidatorului.
(4) Lichidatorul are aceleaşi împuterniciri, obligaŃii si responsabilităŃi ca si
administratorul in măsura in care acestea sunt compatibile cu activitatea de
lichidator.
(5) In cazul desemnării mai multor lichidatori, aceştia reprezintă persoana juridica in
comun daca actul de constituire sau hotărârea prin care sânt desemnai nu prevede
altfel.
(6) Îndată după preluarea funcŃiei, lichidatorul împreuna cu administratorul face si
semnează inventarul si bilanŃul in care constata situaŃia exacta a activului si
pasivului.
(7) Lichidatorul finalizează operaŃiunile curente, valorifica creanŃele, transforma in
bani alte bunuri si satisface cerinŃele creditorilor. In măsura in care este necesar
pentru lichidare, el poate încheia noi acte juridice.
(8) Lichidatorul este obligat sa primească si sa păstreze patrimoniul, registrele si actele
persoanei juridice, sa tina un registru cu toate operaŃiunile lichidării in ordinea lor
cronologica.
(9) Lichidatorul poate fi revocat oricând de organul sau de instanŃa de judecata care l-
a desemnat. Prin aceeaşi hotărâre se desemnează un alt lichidator. Lichidatorul
revocat prezintă lichidatorului succesor un raport cu privire la activitatea pe care a
desfăşurat-o. Daca succesorul este desemnat de instanŃa de judecata, raportul se
prezintă acesteia.
(10) Remunerarea lichidatorului este stabilita de organul sau de instanŃa de judecata
care l-a desemnat, cu excepŃia cazurilor prevăzute de lege.

Din dispoziŃia prezentului articol rezultă că lichidatorul unei persoane juridice cumulativ
trebuie să întrunească următoarele condiŃii: să fie persoană fizică cetăŃean a Republicii
Moldova; să fi atins vârsta majoratului (18 ani); să nu fi fost declarată incapabilă în modul
stabilit de art.24; să aibă domiciliul în Moldova. În cazul în care administratorul devine
lichidator (vezi art.86 alin. (6) şi nu cumulează condiŃii stabilite de la alin.(1) el trebuie să
aducă la cunoştinŃa organului care a decis dizolvarea să fie numită o persoană care întruneşte
aceste condiŃii. CondiŃii suplimentare pentru persoanele care sunt lichidatori ai persoanelor
juridice sunt stabilite în legi speciale. De exemplu, art.73 din Legea nr. 632/2001 stabileşte
pentru administratorul insolvabilităŃii condiŃii speciale prin care stabileşte acestuia un statut
deosebit de cel al lichidatorului. În mare măsură aceste condiŃii sunt impuse pentru a proteja
interesele creditorilor, iar pe de altă parte şi pentru a contribui la efectuarea unei justiŃii
eficiente. Astfel administratorul insolvabilităŃii poate fi persoana care are studii superioare,
este domiciliat în Moldova, posedă cunoştinŃe şi experienŃă în domeniul de activitate a
persoanei juridice care se lichidează pentru cauză de insolvabilitate, este înregistrat în calitate
de intreprinzător individual (întreprindere individuală), deŃine licenŃa de administrator a
insolvabilităŃii, este independentă: de judecătorul care examinează procesul de insolvabilitate;
de creditori; de debitor; adică de persoana juridică care se declară insolvabilă şi să nu fie
membru al organelor de conducere şi nici asociat al acesteia; să nu fi fost membru al

119
comitetului de conducere şi nici asociat al persoanei juridice care a fost declarată insolvabilă
în ultimele 24 de luni; să nu aibă antecedente penale şi să nu fie lipsit de dreptul de
administra persoane juridice; să nu fie asociaŃi cu răspundere nelimitată a unei societăŃi în
nume colectiv sau a unei societăŃi în comandită;
Lichidatorul este obligat să notifice despre desemnarea sa în această calitate organul de
stat care Ńine registrul persoanelor juridice de tipul respectiv, să prezinte hotărârea prin care a
fost a desemnat şi să comunice toate datele sale de identitate stabilite la alin.(3). Actele
lichidatorului sunt opozabile terŃilor de la data înregistrării şi nu de la data desemnării. Actul
de înregistrare a lichidatorului se face concomitent cu înregistrarea dizolvării stabilită de
art.89, sau acestea două înregistrări trebuie corelate. În caz de pluralitate de lichidatori,
aceştia acŃionează în comun, iar actele de reprezentare trebuie să fie semnate de toŃi
lichidatorii dacă altfel nu este stipulat în actul de constituire a persoanei juridice sau
contrariul nu a fost stipulat în hotărârea de desemnare a lichidatorilor.
Întrarea în funcŃie a lichidatorului desemnează şi momentul trecerii responsabilităŃii de la
administrator la lichidator. Se prezumă că patrimoniul trece de la administrator la lichidator
în starea în care a fost la momentul semnării inventarului sau altfel numit a actului de predare
primire. De aceia inventarul trebuie să descrie cu maximă exactitate starea bunurilor primite
de lichidator, iar acesta din urmă trebuie să asigure evidenŃa activului şi pasivului în modul
stabilit de legislaŃie, să întreprindă toate măsurile pentru păstra şi a conserva valoarea
activelor, să păstreze toată documentaŃia persoanei juridice până la transmiterea acestea altor
persoane spre păstrare. Lichidatorul este obligat să Ńină evidenŃa operaŃiunilor de lichidare în
ordinea lor cronologică, cum ar fi a celor de satisfacere a cerinŃelor creditorilor, de vânzare a
unor active, de împărŃire a activelor între asociaŃi etc.
Lichidarea unei persoane juridice este o procedură de durată. Această perioadă este legată
pe de o parte de protecŃia drepturilor creditorilor şi disponibilizarea angajaŃilor, iar pe de altă
parte de finalizarea operaŃiunilor începute până la dizolvare, încasarea creanŃelor pe care
aceasta le are şi desigur de distribuŃia activelor rămase după satisfacerea cerinŃelor
creditorilor conform art.96 şi 97. Aici trebuie de menŃionat că adoptarea hotărârii de lichidare
nu este temei de reziliere a contractelor în care se află persoana juridică care se lichidează, şi
dacă alte temeiuri de reziliere nu sunt atunci lichidatorul va trebuie fie să aştepte până
contractul ajunge la scadenŃă, fie să negocieze cu cealaltă parte şi să-l despăgubească, fie să
transmită creanŃa sa prin cesiune, fie să întreprindă alte măsuri care ar permite încetarea
raporturilor juridice fără cheltuieli majore. Norma legală permite lichidatorului să încheie noi
acte juridice, însă acestea nu trebuie să fie cele indicate la art.86 alin.(4), dar altele care sunt
necesare persoanei juridice aflate în procedura de lichidare. Astfel de acte ar putea fi
contractele de prestări servicii (internet, telefonie, de organizare a licitaŃiilor), vânzare-
cumpărare a energiei termice, electrice, gazelor naturale, a activelor persoanei juridice ce se
lichidează, angajarea unor specialişti etc.
Lichidatorul desemnat activează până la momentul radierii persoanei juridice din
Registrul de stat, dacă organul care l-a desemnat între timp nu l-a revocat. Activitatea
lichidatorului revocat încetează l-a momentul când noul lichidatorul este înregistrat la organul
de înregistrare cu excepŃia obligaŃiei de transmitere a actelor şi a bunurilor persoanei juridice
în lichidare, care decade l-a momentul semnării inventarului, şi prezentării raportului privind
operaŃiunile deja săvârşite de el în calitate de lichidator.
Alin.(10) stabileşte organul care are obligaŃia de a fixa mărimea remuneraŃiei. Cu
siguranŃă că aceasta urmează a fi stabilită prin acord comun între lichidator şi organul care îl
desemnează. Ca orientare poate servi remuneraŃia plătită administratorului persoanei juridice
în lichidare, cu excepŃia cazului când legislaŃia stabileşte o anumită mărime. De exemplu
administratorului insolvabilităŃii instanŃa de judecată poate să-i stabilească o remuneraŃie de
până la 3% din sumele distribuite creditorilor în contul executării creanŃelor.

120
 Articolul 91. Informarea creditorilor

După înregistrarea desemnării sale, lichidatorul publica in "Monitorul Oficial al

Republicii Moldova", in doua ediŃii consecutive, un aviz despre lichidarea persoanei
juridice si, in termen de 15 zile, îl informează pe fiecare creditor cunoscut despre
lichidare si despre termenul de înaintare a creanŃelor.

Persoana juridică care a întrat în procedura de lichidare are obligaŃia de a informa

personal fiecare creditor al său despre adoptarea hotărârii de lichidare. Desigur că această
obligaŃie persistă numai faŃă de creditorii a căror calitate rezultă din actele contabile ale
debitorului, precum şi celor care au înaintat acŃiuni în judecată şi încă nu au fost soluŃionate.
Însă există şi creditori despre creanŃa cărora persoana juridică care se lichidează nu ştie şi
desigur acesta nu poate să-l cunoască. Ca exemplu poate fi cumpărătorul unui bun pentru care
persoana juridică în lichidare răspunde pentru vicii sau pentru evicŃiune. Anume pentru
prevenirea acestei categorii de creditori legiuitorul prevede obligaŃia persoanei juridice în
lichidare să facă cel puŃin două publicaŃii consecutive în Monitorul Oficial pentru ai informa.
Aceasta este o formalitate legală, căci chiar dacă aceşti creditori nu au luat cunoştinŃă de
avizul publicat ei se vor considera informaŃi.
Nerespectarea termenului de 15 zile de informare personală a creditorilor nu este un
termen de decădere din drepturi. Informarea poate fi efectuată şi mai târziu. Însă în cazul în
care informarea creditorului s-a făcut mult mai târziu decât termenul stabilit acesta, în
special creditorii din alte Ńări ar putea cere prelungirea termenului de înaintarea a pretenŃiilor
stabilit de art.92. Pentru societăŃile pe acŃiuni care au decis dizolvarea art.97 alin.(5) din
Legea nr.1134/1997 privind societăŃile pe acŃiuni stabileşte un termen de 10 de la data
adoptării pentru publicarea în Monitorul Oficial. O altă excepŃie stabilită de Legea
nr.1134/1997 este cea din art.97 alin.(6) potrivit căreia dacă societatea pe acŃiuni a fost
înregistrată, însă nu a încheiat nici un contract, lichidarea poate fi făcută şi fără publicarea
avizului în Monitorul Oficial. Deşi intenŃia este nobilă, problema cum organul de înregistrare
va putea verifica dacă societatea pe acŃiuni a încheiat sau nu contracte civile şi comerciale.

Articolul 92. Termenul de înaintare a creanŃelor

(1) Termenul de înaintare a creanŃelor este de 6 luni de la data ultimei publicaŃii a

avizului in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Prin hotărârea de
lichidare se poate prevedea un termen mai lung.
(2) In cazul in care lichidatorul respinge creanŃa, creditorul are dreptul, sub
sancŃiunea decăderii, ca, in termen de 30 de zile de la data când a fost informat
despre respingerea creanŃei, înainteze o acŃiune in instanŃa de judecata.

Termenul legal de înaintare a creanŃelor este de 6 luni. Însă acest termen nu lipseşte pe
creditorii cunoscuŃi de dreptul lor, ci este un punct de reper pentru lichidator la întocmirea
bilanŃului de lichidare. CreanŃele pot fi înaintate şi mai târziu, în limita termenului de
prescripŃie şi până la radierea persoanei juridice din registru (vezi art.99) iar dacă acestea sunt
întemeiate ele trebuie să fie recunoscute şi satisfăcute. În susŃinerea acestei opŃiuni vine şi
dispoziŃiile art.95 potrivit căreia dacă creditorul cunoscut nu a înaintat pretenŃii suma de bani
ce i se cuvine se depune pe cont bancar. Mai mult, legislaŃia stabileşte şi un mecanism de

121
protecŃie chiar şi pentru creditorii persoanei juridice lichidate dacă au existat active şi au fost
transmise potrivit art.96 şi 97 (vezi art.100).
Legea stabileşte un termen de decădere din drepturi numai pentru persoana a cărei
creanŃă a fost respinsă de persoana juridică care se lichidează şi nu a înaintat o acŃiune în
judecată privind încasarea forŃată.

Articolul 93. Proiectul bilanŃului de lichidare

(1) In termen de 15 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanŃelor,

lichidatorul este obligat sa întocmească un proiect al bilanŃului de lichidare care
sa reflecte valoarea de bilanŃ si valoarea de piaŃa a activelor, inclusiv creanŃele,
datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator si datoriile care se afla pe
rol in instanŃa judecătorească.
(2) Proiectul bilanŃului de lichidare se prezintă spre aprobare organului sau
instanŃei care a desemnat lichidatorul.
(3) Dacă din proiectul bilanŃului de lichidare rezulta un excedent al pasivelor fata de
active, lichidatorul este obligat sa declare starea de insolvabilitate. Cu acordul
tuturor creditorilor, lichidatorul poate continua procedura de lichidare fără a
intenta acŃiunea de insolvabilitate.

Lichidatorul îndeplinind anumite formalităŃi a procesului de lichidare trebuie să

determine mărimea activelor şi pasivelor persoanei juridice în lichidare reflectându-le în
proiectul bilanŃului de lichidare. BilanŃul de lichidare se consideră că are forŃă obligatorie
numai după ce este aprobat de organul care a desemnat lichidatorul. DispoziŃia alin.(1)
stabileşte că bilanŃul de lichidare trebuie să reflecte atât valoarea de bilanŃ cât şi valoarea de
piaŃă a bunurilor. În circuitul civil sunt situaŃii frecvente când valoarea de piaŃă a bunului
diferă de valoarea de bilanŃ. Ca exemplu, poate servi bunurile imobile a căror valoare de
piaŃă, de regulă este mai mare decât cea de bilanŃ. Potrivit regulilor stabilite prin Hotărârea
Guvernului nr.1218/1997 cu privire la clasificarea mijloacelor fixe pe categorii de proprietate
în scopul impozitării norma uzurii anuale pentru construcŃii capitale este de 5%, ceia ce
înseamnă că o clădire după 20 de ani, cu condiŃia că în ea ulterior nu s-au făcut investiŃii va
valora 0 lei, însă ca obiect ea va exista şi desigur va avea o anumită valoare. Şi invers,
progresul tehnico-ştiinŃific din ultimii ani arată că uzura morală a tehnicii de calcul este foarte
rapidă şi deci valoarea de bilanŃ poate fi mai mare decât valoarea de piaŃă. De fapt această
valoare de piaŃă nu poate fi exactă, şi trebuie de admis cu o anumită probabilitate, căci
valoarea exactă va fi determinată la momentul vânzării. BilanŃul de lichidare trebuie să fie
aprobat până la începutul satisfacerii creanŃelor care nu au ajuns la scadenŃă.
DispoziŃia alin.(3) obligă lichidatorul să depună o cerere prin care să ceară instanŃei
intentarea procesului de insolvabilitate dacă din proiectul bilanŃului rezultă un excedent al
pasivului faŃă de active. Cererea trebuie depusă în termen de cel mult o lună de la data când a
fost stabilit starea de insolvabilitate. În caz contrar art.26 alin.(4) din Legea nr.632/2001
prevede că lichidatorul va răspunde subsidiar în faŃa creditorilor pentru obligaŃiile apărute
după depăşirea termenului de o lună. Până la expirarea termenului de o lună lichidatorul ar
trebui să aducă la cunoştinŃa organului care l-a desemnat despre survenirea insolvabilităŃii şi
să obŃină de la creditori acordul că aceştia sunt de acceptă satisfacerea cerinŃelor în proporŃii
reduse şi nu doresc intentarea insolvabilităŃii. Luând în consideraŃie că procedura de
insolvabilitate este una costisitoare şi, de regulă de durată creditorilor le-ar fi mai convenabil
o executare voluntară şi rapidă decât procesul de insolvabilitate.

122
 Articolul 94. ProtecŃia drepturilor debitorilor

Hotărârea de reorganizare sau lichidare in afara procedurii insolvabilităŃii nu are ca

efect scadenŃa creanŃelor neajunse la scadenŃa.

DispoziŃia articolului comentat prevede expres că dizolvarea persoanei juridice adoptată

în temeiurileart.77 alin.(4), art.83 alin.(5), art.86 alin.(1) lit.a) – d); f)-g) nu au nici o
influenŃă asupra raporturilor juridice în care persoana juridică dizolvată se află. Raporturile
juridice în care s-a aflat persoana juridică dizolvată ca consecinŃă a reorganizării vor fi
continuate de succesorii acesteia preluând integral toate drepturile şi obligaŃiile celei
dizolvate. Raporturile juridice în care se află persoana juridică dizolvată continuă până la
scadenŃa acestora (vezi art.90 alin.(6), dacă părŃile nu convin altfel, sau la cererea unei din
părŃi raporturile nu încetează. Dizolvarea persoanei juridice nu poate servi ca temei pentru
rezilierea contractelor care încă nu au ajuns la scadenŃă, adică nu le-a expirat termenul.
Dacă persoana juridică este dizolvată de instanŃa de judecată în temeiurile stabile de art.84
alin.(1), iar aceasta nu poate desfăşura activităŃile stabilite prin actul de constituire şi deci nu
poate continua raporturile juridice în care aceasta s-a aflat, creditorii pot pretinde despăgubiri.

Articolul 95. Depunerea sumelor datorate creditorilor

Sumele datorate creditorilor cunoscuŃi care nu au înaintat pretenŃii si creditorilor

care nu s-au prezentat pentru a primi executarea se depun în conturi bancare pe
numele lor.

Satisfacerea cerinŃelor creditorilor de către persoana juridică în lichidare se face în locul

stabilit potrivit regulile indicate la art.573 şi 574. DispoziŃia prezentului articol stabileşte un
mecanism de executare a obligaŃiilor pecuniare în cazul în care contractul dintre părŃi nu
indică locul de executare, iar creditorul nu s-a prezentat pentru a primi executarea. Riscul
insolvabilităŃii instituŃiei financiare îl suportă creditorul care din anumite considerente nu a
primit executarea.

Articolul 96. Repartizarea activelor persoanelor juridice cu scop lucrativ

(1) Activele persoanei juridice cu scop lucrativ dizolvate care au rămas după
satisfacerea pretenŃiilor creditorilor sânt transmise de lichidator participanŃilor
proporŃional participaŃiunii lor la capitalul social.
(2) Lichidatorul efectuează calculele si întocmeşte raportul privind lichidarea, care
reflecta mărimea si componenta activelor ramase. Daca 2 sau mai mulŃi
participanŃi au dreptul la activele persoanei juridice, lichidatorul întocmeşte un
proiect de repartizare a activelor, in care stabileşte principiile de repartizare.
(3) Lichidatorul persoanei juridice dizolvate, cu consimŃământul participanŃilor,
poate sa nu înstrăineze bunurile ei daca nu este necesar pentru satisfacerea
creanŃelor creditorilor.
(4) Proiectul de împărŃire a activelor, calculele si raportul privind lichidarea se
prezintă spre aprobare organului sau instanŃei de judecata care a desemnat
lichidatorul. Organul sau instanŃa care a desemnat lichidatorul poate introduce
modificări in proiectul de împărŃire, luând in considerare voinŃa participanŃilor.

123
 După cum a fost menŃionat, persoanele cu scop lucrativ sunt societăŃile comerciale
constituite în forma societăŃilor în nume colectiv, societăŃilor în comandită, societăŃilor cu
răspundere limitată şi societăŃilor pe acŃiuni. Însă pe lângă aceste forme, mai pot fi
menŃionate şi întreprinderile de stat şi municipale (vezi art.179 şi Legea cu privire la
întreprinderea de stat nr.146/1994 şi Regulamentul model al întreprinderii municipale aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr.387/1994), precum şi cooperativele de producŃie (Vezi art.171
şi Legea nr.1007/2002 cu privire la cooperativele de producŃie) şi cooperativele de
întreprinzători (Vezi Legea nr.73/2001cu privire la cooperativele de întreprinzători). Activele
acestor persoane juridice pot fi repartizate după îndeplinirea a două formalităŃi: 1)
satisfacerea integrală a tuturor pretenŃiilor creditorilor; 2) expirarea termenului stabilit la
art.98.
Activele se transmit prin act de predare primire de către lichidator persoanelor îndreptăŃite.
Persoane îndreptăŃite sunt în dependenŃă de forma de organizare a persoanei juridice
fondatorii; asociaŃii, acŃionarii sau membrii acesteia adică persoanele care deŃin o
participanŃiune (o cotă) din capitalul social. Potrivit regulii din alin.(1) fiecăruia din aceste
persoane i se repartizează o cotă din active proporŃională cotei din capitalul social. Aceiaşi
regulă este stabilită şi la art.115 alin.(1) lit. d) pentru societăŃile comerciale, art.14 alin.(1)
lit.k) din Legea nr.1007/2002 pentru cooperativele de producŃie şi art. 86 alin.(2) lit.c) din
Legea nr.73/2001 pentru cooperativele de întreprinzători. O excepŃie de la principiul de
proporŃionalitatea participării la capitalul social se stabileşte prin art.115 alin.(2) pentru
societăŃile comerciale, potrivit căreia actul de constituire a societăŃii comerciale poate
prevedea şi o altă modalitate de repartizare a profitului şi a activelor decât cea proporŃională.
Mărimea activelor rămase după satisfacerea creanŃelor şi principiile de repartizare sunt
reflectate în raportul lichidatorului. Lichidatorul, luând în consideraŃie voinŃa participanŃilor,
va planifica împărŃirea activelor în natură sau le va lichida ( le va vinde transformând
bunurile în bani) şi va împărŃi sumele băneşti. Dacă activele se împart în natură, repartizarea
acestora se va face luând în consideraŃie următoarele reguli: 1) bunurile se vor împărŃi
proporŃional dreptului pe care îl are fiecare participant; 2) bunurile se vor atribui unuia sau la
mai mulŃi participanŃi de la care se va reŃine suma de bani care depăşeşte valoarea bunului; 3)
dacă bunurile nu vor putea fi împărŃite în natură ele vor fi vândute şi apoi se vor împărŃi
banii;
Raportul lichidatorului privind împărŃirea bunurilor urmează să fie aprobat de organul care
a desemnat lichidatorul. După aprobarea raportului, lichidatorul purcede la realizarea
acestuia. Transmiterea sumelor de bani sau a bunurilor se face prin act sub semnătură privată
dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel. De exemplu la repartizarea imobilelor se
va întocmi un act de transmitere în formă autentică şi înregistrat la oficiul cadastral
competent.

Articolul 97. Repartizarea activelor persoanelor juridice cu scop nelucrativ

(1) Activele care au rămas după satisfacerea creanŃelor creditorilor persoanei

juridice cu scop nelucrativ se repartizează intre persoanele care, conform actului
de constituire sau, in cazul prevăzut de actul de constituire, conform hotărârii
adunării generale, au dreptul la ele.
(2) Daca persoana juridica cu scop nelucrativ este constituita pentru satisfacerea
exclusiva a intereselor participanŃilor săi si actul constitutiv sau hotărârea
adunării generale nu prevăd persoanele care au dreptul la activele persoanei
juridice cu scop nelucrativ dizolvate, toate persoanele care la momentul

124
 dizolvării au calitatea de participant la ea beneficiază de dreptul la patrimoniul
rămas. Intre aceste persoane activele se repartizează proporŃional.
(3) Daca nu pot fi repartizate conform alin.(1) si (2), activele trec la stat, care le
utilizează la realizarea scopurilor statutare ale persoanei juridice cu scop
nelucrativ lichidate.

Activele persoanei juridice cu scop nelucrativ care au rămas după stingerea datoriilor
trebuie de transmis anumitor persoane, însă regula este deosebită de cea stabilită la art.96.
Astfel, din dispoziŃiile art.55 alin.(3) participanŃii organizaŃiilor necomerciale nu au drepturi
de creanŃă asupra patrimoniului acesteia. De aici şi concluzia că cota parte dintr-o organizaŃie
necomercială nu poate fi transmisă prin acte juridice şi deci nici calitatea de membru în
aceasta nu este transmisibilă. Din coroborarea dispoziŃiilor alin.(1) din articolul comentat şi
dispoziŃia art.55 alin.(3) rezultă că, de regulă, dreptul asupra patrimoniului nu o pot avea
participanŃii (membrii asociaŃii etc.) la organizaŃia necomercială. Patrimoniul organizaŃiei
rămas după satisfacerea cerinŃelor creditorilor trebuie transmis pentru realizarea scopurilor
propuse de către organizaŃia dizolvată. În sprijinul acestei afirmaŃii vine şi dispoziŃiile art.40
alin.(2) şi (3) din Legea nr.837/1996 cu privire la asociaŃiile obşteşti, art.37 alin.(7) din Legea
nr.581/1999 cu privire la fundaŃii, art.22 alin.(4) şi art.27 alin.(4) din Legea patronatelor nr.
976/2000, art.24 (18) alin.(3) şi 30 alin.(4) din Legea nr.718/1991 privind partidele şi alte
organizaŃii social politice etc.
Alin.(2) din articolul comentat apare ca o excepŃie de la regula stabilită la alin.(1),
admiŃând posibilitatea că unele organizaŃii necomerciale ar putea fi constituite pentru
interesul exclusiv al participanŃilor (membrilor) săi, şi atunci, dacă patrimoniul acestea a fost
format în exclusivitate din cotizaŃiile şi eforturile proprii, şi aceste organizaŃii nu au beneficiat
de subsidii, donaŃii, granturi făcute în alte scopuri decât interesul participanŃilor atunci
acestea ar putea să fie distribuite între participanŃii la persoana juridică. Astfel de excepŃii le-
am vedea cele stabilite de Legea condominiumului în fondul locativ nr.913/2000, potrivit
cărora asociaŃia coproprietarilor este în esenŃă o organizaŃie necomercială deoarece
participanŃii se asociază pentru administrarea, întreŃinerea şi exploatarea în comun a
complexului de bunuri imobiliare din condominu, şi ei potrivit art.35 alin.(3) din aceiaşi lege
au dreptul la cotă din activele asociaŃii care se lichidează. DispoziŃii similare există şi în
art.45 alin.(4) Legea nr.1505/1996 cu privire la asociaŃiile de economii şi împrumut a
cetăŃenilor şi în art.105 alin.(8) din Legea cooperaŃiei de consum nr.1252/2000. De fapt
dispoziŃia din ultima lege pare a cumula ambele principii, adică şi cel stipulat în alin.(1) şi cel
din alin.(2), deoarece se prevede numai restituirea părŃilor sociale ale membrilor cooperatori,
dar nu o cotă din active proporŃională participării la patrimoniu.
Alin.(3) stipulează că în cazul în care actele constitutive nu stabilesc şi organul principal al
organizaŃiei necomerciale nu poate adopta o hotărâre în acest sens, precum şi în cazul în care
organizaŃia necomercială este lichidată de către instanŃa de judecată pe un temei stabilit la
art.42 alin.(4) din Legea nr.837/1996 bunurile asociaŃiei obşteşti lichidate şi rămase după
satisfacerea creanŃelor pot fi trecute cu titlu gratuit în proprietatea statului.

Articolul 98. Termenul de repartizare a activelor

Activele persoanei juridice dizolvate nu pot fi repartizate persoanelor îndreptăŃite

decât după 12 luni de la data ultimei publicări privind dizolvarea şi după 2 luni din
momentul aprobării bilanŃului lichidării si a planului repartizării activelor daca aceste
documente nu au fost contestate in instanŃa de judecata sau daca cererea de contestare a
fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

125
Articolul comentat stabileşte limitele de timp mai devreme de care activele persoanei juridice
dizolvate însă încă neradiate din registrul de stat nu pot fi transmise persoanelor îndreptăŃite
de către lichidator. Deci numai după respectarea condiŃiilor menŃionate lichidatorul este
îndreptăŃit să repartizeze activele persoanei juridice în modul stabilit de art.96 sau după caz
de cel din art.97.
Din dispoziŃiile acestui articol rezultă că în cazul în care raportul lichidatorului întocmit în
modul stipulat la art.96-97 şi aprobat de organul care a desemnat lichidatorul lezează anumite
interese, atunci cel lezat poate ataca actul de aprobare şi numai după ce hotărârea instanŃei
prin care cererea a fost respinsă rămâne irevocabilă, numai atunci activele pot fi împărŃite.

Articolul 99. Radierea persoanei juridice din registru

(1) După repartizarea activelor nete, lichidatorul trebuie sa depună la organul

înregistrării de stat cererea de radiere a persoanei juridice din registru.
(2) La cererea de radiere se anexează toate actele necesare lichidării.

Radierea persoanei juridice din registru de stat unde a fost înregistrată constă într-o
înscriere în registru a operaŃiunii de excludere a subiectului de drept şi încetarea existenŃei
acestuia. Calitatea de subiect de drept, sau altfel spus capacitatea juridică a persoanei juridice
există atâta timp cât aceasta este înregistrată în Registrul de stat (vezi art.60 alin.(1), adică de
la data înregistrării – înscrierii (înmatriculării) în Registru până la data radierii din Registru.
Făcând paralelă cu persoana fizică care apare în rezultatul naşterii şi dispare la data decesului,
persoana juridică apare la data înregistrării şi dispare la data radierii. După radierea persoanei
juridice faŃă de aceasta nu pot fi înaintate nici un fel de cerinŃe şi acŃiuni civile sau de altă
natură, iar dacă ele se înaintează, potrivit art.131 alin.(2)pct.5) din Codul de procedură civilă,
judecătorul refuză primirea cererii.
Pentru radierea persoanei juridice lichidatorul este obligat să depună o cerere la organul de
stat care deŃine registrul în care a fost înregistrată persoana juridică dizolvată, şi anexează la
aceasta actele necesare.
DispoziŃii exprese cu privire la radiere din registru de stat există numai în Legea
nr.1265/2000, pe când în celelalte fie că sunt prevederi sumare fie că nu sunt de fel. Pentru
moment până la introducerea unor modificări în legile speciale am sugera că organele de stat
care înregistrează persoanele juridice trebuie să facă uz de analogia legii aplicând dispoziŃiile
Legii nr.1265/2000.
Astfel pentru a radia persoanele juridice înregistrate în registrul de stat al întreprinderilor
şi organizaŃiilor Ńinut de Camera Înregistrării de stat a Departamentului Tehnologii
InformaŃionale trebuie de prezentat următoarele acte: Cererea de radiere; BilanŃul de lichidare
aprobat de proprietar şi autentificat de notar; actele de constituire a persoanei juridice care se
lichidează în original; certificatul de înregistrare al persoanei juridice care se lichidează;
extrasul din registrul de stat care demonstrează că persoana juridică nu este fondator al altei
întreprinderi sau organizaŃii sau că aceasta nu are filiale şi reprezentanŃe; actul de confirmare
a achitări integrale cu bugetul de stat eliberat de inspectoratul fiscal; actul de confirmare a
închiderii conturilor bancare eliberat de băncile în care persoana juridică a avut conturi; actul
de predare spre nimicire a ştampilelor persoanei juridice eliberat de Comisariatul de poliŃie
din teritoriul în care-şi are sediul; Monitorul Oficial în care au fost publicate avizele de
lichidare; actul, eliberat de Arhiva de Stat, privind predarea spre păstrare a documentelor ce
fac parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova;

126
 DispoziŃiile Legii nr.1265/2000 stabileşte că actele indicate trebuie să fie prezentate în
termen de 3 zile de la data aprobării bilanŃului de lichidare, însă încălcarea acestuia nu
prevede nici o sancŃiune şi nici nu serveşte temei pentru respingerea cererii. Mai mult,
bilanŃul de lichidare poate fi aprobat de organul care a desemnat lichidatorul, însă distribuirea
activelor conform dispoziŃiilor art.96 şi 97 între persoanele care au dreptul la ele poate avea
loc numai târziu decât 2 luni din momentul aprobării bilanŃului de lichidare. Însă la momentul
repartiŃiei activelor persoana juridică încă trebuie să existe, adică nu este radiată. Din acest
considerent semnificaŃia juridică a termenului stabilit la art.29 alin.(1) din Legea
nr.1265/2000 este anihilată, şi chiar trebuie de exclus. Camera Înregistrării de stat după
verificarea actelor prezentate adoptă decizia de radiere din registru a persoanei juridice
dizolvate şi consemnează acest fapt în regisru. Termenul de adoptare a deciziei de radiere
este de 3 zile de la data primirii actelor.
Decizia Camerei privind radierea persoanei juridice din registrul de stat poate fi atacată
în contencios administrativ, dacă această decizie s-a bazat pe acte neveridice lezând
drepturile şi interesele creditorilor sau participanŃilor persoanei juridice.

Articolul 100. Redeschiderea procedurii de lichidare

(1) Daca, după radierea persoanei juridice, mai apare un creditor sau un îndreptăŃit sa
obŃină soldul ori daca se atesta existenta unor active, instanŃa de judecata poate, la
cererea oricărei persoane interesate, sa redeschidă procedura lichidării si, daca este
necesar, sa desemneze un lichidator. In acest caz, persoana juridica este considerata
ca fiind existenta, dar in exclusivitate in scopul desfăşurării lichidării redeschise.
Lichidatorul este împuternicit sa ceara persoanelor îndreptăŃite restituirea a ceea ce
au primit peste partea din active la care aveau dreptul.
(2) Pentru perioada in care persoana juridica nu a existat, se suspenda cursul
prescripŃiei extinctive a dreptului de acŃiune a persoanei juridice sau fata de
persoana juridica respectivă

Prin articolul comentat se instituie o procedură nouă, care nu a existat în legislaŃia

moldovenească de „reabilitare” sau „reînviere” a persoanei juridice radiate din Registru. Se
stabilesc două temeiuri de redeschidere a procedurii de lichidare: 1) dacă apare un creditor
sau o altă persoană îndreptăŃită să pretindă activul repartizat între participanŃi în temeiul
art.96 sau transmis în scopurile stabilite de art.97; 2) dacă sunt descoperite active ale
persoanei juridice lichidate care nu au fost valorificate de către lichidator;
În legătură cu aceste prevederi trebuie făcută următoarea precizare: redeschiderea
procedurii de lichidare poate fi făcută la cererea persoanei interesate făcută în termenul
general de prescripŃie stabilit la art.267, adică nu mai târziu de 3 ani de la data când a fost
adoptată decizia de radiere a persoanei juridice; solicitantul redeschiderii trebuie să
demonstreze că are calitatea de creditor a persoanei juridice care a fost deja radiată, şi că
activele persoanei juridice lichidate au fost repartizate conform art.96 sau 97, sau dacă acesta
este un participant al persoanei juridice lichidate să demonstreze că există active ale
persoanei juridice care nu au fost valorificate;
În calitate de pârât va figura Organul care a înregistrat radierea ???? vor fi persoanele care
au preluat activele ??? Dar dacă acesta este debitor al persoanei juriidice lichidate ??
Cererea va fi înaintată după regulile stabilirii faptelor care au valoare juridică ??? adică
recunoaşterea personalităŃii juridice ca fiind existentă ????

127
InstanŃa de judecată dacă găseşte cererea solicitantului justificată adoptă o hotărâre privind
recunoaşterea persoanei juridice ca fiind existentă, însă lichidatorul poate săvârşi numai
acŃiunile legate de valorificarea drepturilor stabilite.
Cine va plăti remuneraŃia lichidatorului până la încasarea şi valorificarea activelor ??
Lichidatorul va fi desemnat de instanŃă din rândurile persoanelor indicate de solicitant ??
din rândurile persoanelor care au licenŃa administratorului insolvabilităŃii ??
Lichidatorul va efectua următoarele acŃiuni:
- va deschide contul bancar pe numele persoanei juiridice;
- va solicita persoanelor care au primit activele persoanei juridice întoarcerea sumelor de
bani sau a bunurilor primite cu titlu parte din active în limita celor necesare pentru
stingerea datoriei iar în caz de necesitate va iniŃia un proces judiciar de încasare forŃată;
- va cere debitorului persoanei juridice a cărei procedură de lichidare s-a redeschis să
restituie datoria, iar dacă acesta nu va dori lichidatorul va intenta proces judecătoresc.
Cine va suporta cheltuielile de redeschidere a procesului ?
Trebuie să le suporte persoana care face cererea, dacă nimeni nu poartă vina pentru
neinformare??
Dacă unii din cei care au primit banii sunt de acord voluntar să restituie sumele necesare iar
unii nu ?
Poate unul să acopere datoria şi apoi să adreseze în regres faŃă de asociatul care a primit
suma de bani. Dar dacă cel care a primit patrimoniul societăŃii lichidate este statul ?

Articolul 101. Insolvabilitatea persoanei juridice

Prin hotărâre judecătoreasca, persoana juridica poate fi declarata insolvabila daca

ea nu-si poate onora obligaŃiile de plata fata de creditori. Temeiurile si modul de
declarare de către instanŃa de judecata a persoanei juridice drept insolvabile se stabilesc
prin lege.

Persoanele juridice de drept privat pot fi declarate insolvabile, dizolvate şi lichidate forŃat
dacă valoarea activelor acestora sunt mai mici decât valoarea pasivelor.
Procedura de insolvabilitate se intentează şi se desfăşoară potrivit dispoziŃiilor Legii
insolvabilităŃii nr.632/2001, iar atunci când aceasta nu dispune potrivit Codului de procedură
civilă. Procesul de insolvabilitate poate fi intentat împotriva tuturor persoanelor juridice de
drept privat, inclusiv a celor cu scop lucrativ (numite întreprinderi) şi celor cu scop nelucrativ
(societăŃile necomerciale) care sunt insolvabile şi sunt înregistrate în Republica Moldova.
Legiuitorul indică expres şi băncile, companiile de asigurare, fondurilor de investiŃii şi
companiilor fiduciare, care în esenŃă sunt persoane juridice cu scop lucrativ însă până la
punerea în vigoare a Legii nr.632/2002 aveau o procedură distinctă de lichidare forŃată ori în
general nu o aveau. Legea indică expres că nu pot fi supuse procedurii insolvabilităŃii statul,
unităŃile administrativ teritoriale şi persoanele juridice de drept public.
Temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate sunt prevăzute în art.22 din Legea
nr.632/2001. În sensul acestui articol instanŃa de judecată va intenta procesul de
insolvabilitate dacă persoana juridică se află în incapacitate de plată sau a survenit
insolvabilitate.
AcŃiunea de intentare a insolvabilităŃii (numită cerere introductivă) o poate face debitorul
(persoana juridică insolvabilă) şi creditorii persoanei juridice care nu-şi onorează obligaŃia.
Pentru persoana juridică insolvabilă, numită în textul Legii nr.632/2001 „debitor” sunt
reglementate două situaŃii distincte de intentare a procesului de insolvabilitate: prima este
când debitorul are dreptul de a depune cererea în instanŃa de judecată (art.25 din această lege)

128
şi cea de-a doua atunci când debitorul este obligat să facă aceasta (art.26 ). Legea prevede
procedura distinctă de depunere a cererii de către debitor şi de către creditor, stabilind care
trebuie să fie conŃinutul cererii şi care acte urmează să fie anexate.
Cererea introductivă se depune în instanŃa de judecată competentă de a examina cazurile
de insolvabilitate, care potrivit CPC sunt instanŃele judecătoreşti economice. InstanŃa, timp
de trei zile de la depunere cererii este obligată să pronunŃe o încheiere de admitere (punere pe
rol) a cererii sau de returnare a acesteia. Dacă cererea este admisă instanŃa poate lua măsurile
adecvate de asigurare a integrităŃii şi conservării patrimoniului persoanei juridice debitoare şi
să desemneze un administrator provizoriu. După admiterea cererii instanŃa de judecată trebuie
să întreprindă măsurile preliminare prevăzute de CPC şi de Legea nr.632/2001 pentru
examinarea cererii în fond. Legea insolvabilităŃii nu stabileşte un termen anumit de
examinare a acŃiunii în fond, lăsând pe seama prevederilor art.278-22 din CPC, potrivit căreia
litigiile trebuie să fie examinate într-un termen de cel mult 3 luni, dacă legea nu stabileşte un
alt termen. Totuşi, luând în consideraŃie scopul general al legii insolvabilităŃii şi obligaŃia
administratorului de activa în scopul păstrării, majorării şi valorificării masei debitoare şi a
executa „cât mai deplin creanŃele creditorilor”, toate acŃiunile trebuie să fie făcute în termen
restrânşi, şi din acest considerent am vedea un termen special de examinare a cererii în fond
de maxim 30 de zile, similar prevederilor din fosta Lege cu privire la faliment nr.786/1996.
După îndeplinirea acŃiunilor preliminare şi pregătirii cauzei de examinare instanŃa de
judecată examinează cererea introductivă şi pronunŃă o hotărâre prin care fie că decide
intentarea procesului de insolvabilitate (art.44), fie că respinge cererea şi hotărăşte lichidarea
debitorului dacă se constată că valoarea bunurilor debitorului este insuficientă pentru
acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate (vezi art.153 alin.(1) fie că respingă
cererea de insolvabilitate ca fiind neîntemeiată (art.44). Dacă se intentează procesul de
insolvabilitate instanŃa va desemna administratorul insolvabilităŃii, va publica dispozitivul
hotărârii în Monitorul Oficial, va notifica toŃi creditorii cunoscuŃi despre hotărârea respectivă
şi o va comunica tuturor organelor de stat indicate la art.45 alin.(3) din Legea nr.632/2001.
Hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate devine executorie din momentul
pronunŃării, deşi părŃile care se consideră lezate o pot ataca cu recurs. În condiŃiile art.47.
Intentarea procesului de insolvabilitate produce un şir de efecte juridice: - creanŃele
neajunse la scadenŃă se consideră scadente din momentul intentării procesului de
insolvabilitate (art.56 alin.(1); - debitorul pierde dreptul de a administra şi de a dispune de
bunurile ce-i aparŃin, acest drept transferându-se la administratorul insolvabilităŃi (art.83
alin.(1); - activitatea organelor de conducere a debitorului se suspendă; - plăŃile care se fac
către persoana juridică debitoare se transferă pe contul special gestionat de administrator; -
calcularea penalităŃilor aferente datoriilor se suspendă; - calcularea dobânzilor la obligaŃiile
băncii aflate în proces de insolvabilitate se întrerupe (art.84) şi altele;
Persoanei juridice faŃă de care a fost intentată procedura de insolvabilitate poate să i se
aplice şi procedura planului. Această procedură are ca scop evitarea declarării insolvabile a
debitorului fie restabilirea solvabilităŃii debitorului fie prin satisfacerea cerinŃelor creditorilor
după aplicarea unor măsuri de remediere financiară şi economică fie printr-o modalitate
specifică de valorificare a masei debitoare. Procedura planului poate fi propusă de debitor sau
de administrator şi în termen de cel mult 120 de zile de la data adoptării hotărârii de intentare
a procesului de insolvabilitate şi se confirmă de instanŃă numai dacă a fost votat la adunarea
creditorilor de către majoritatea simplă a creditorilor care deŃin cel puŃin 50% din valoarea
creanŃelor. Dacă planul a fost confirmat, instanŃa încetează procesul de insolvabilitate
(art.191) şi purcede la realizarea acestuia. Pe parcursul realizării planului debitorul reîntră în
drepturile sale de gestiune şi reprezentare, însă dacă planul prevede administratorul poate
supraveghea activitatea debitorului pe perioada realizării. Dacă planul confirmat s-a realizat
instanŃa încetează supravegherea debitorului.

129
 În cazul în care planul nu s-a realizat, la cererea oricăruia dintre creditori instanŃa va
decide aplicarea procedurii de insolvabilitate şi va ordona administratorului lichidarea
patrimoniului în modul stabilit de art.124 – 126 şi distribuirea masei debitoare în modul
stabilit de art.139-148.
Dacă aplicarea procedurii planului nu a fost solicitată sau cererea a fost respinsă,
administratorul îşi realizează atribuŃiile legale. Astfel administratorul i-a neîntârziat în
primire şi administrare bunurile persoanei juridice insolvabile, întocmeşte inventarul
bunurilor i-a toate măsurile necesare pentru paza, păstrarea, conservarea, evaluarea şi
vânzarea acestora, după caz valorifică creanŃele pe care le-a avut debitorul, inclusiv prin
declarea nulităŃii unor contracte încheiate de debitor, întocmeşte registrul creditorilor, tabelul
de creanŃe, reziliază contractele şi întreprinde alte formalităŃi necesare şi raportează despre
acestea instanŃei de judecată şi comitetului sau adunării creditorilor.
O atenŃie deosebită legiuitorul o atrage procedurii de vânzare (lichidare) a bunurilor
incluse în masa debitoare (art.122- 126) şi distribuirea banilor realizaŃi între creditori
(art.139-148).
După realizarea acŃiunilor menŃionate, în special după distribuirea tuturor bunurilor între
persoanele care au dreptul la acestea instanŃa hotărăşte încetarea procesului de
insolvabilitate, iar administratorul va prezenta organului de înregistrare toate actele necesare
pentru radierea din Registru a persoanei juridice insolvabile. Fără a ne adânci în analiza
textelor legale stabilite de art.154 şi 157 din Legea nr.632/2001 menŃionăm că acestea trebuie
să fie perfectate în sensul de a stabili reguli de radiere a persoanei insolvabile din Registru şi
de a descalificării debitorului persoană fizică şi a persoanelor cu funcŃii de răspundere
vinovate în insolvabilitatea persoanei juridice. În caz contrar dispoziŃiile legale nu-şi vor
atinge scopul propus.

Articolul 102. Filialele persoanei juridice

(1) Persoana juridica poate institui filiale in Republica Moldova si in străinătate daca
legea sau actul de constituire nu prevede altfel.
(2) Filiala nu este persoana juridica.

Persoana juridică constituită în una din formele stabilită de lege are un singur sediu, şi
realizarea scopului propus prin actele constitutive este limitat de regulă la perimetru localităŃii
sau a zonei apropiate de această localitate. Dreptul de a constitui filiale vine să precizeze şi să
suplimenteze capacitatea civilă a persoanei juridice. DispoziŃia alin.(1) stabileşte că oricare
persoană juridică poate să constituie filiale, dacă legea sau actul prin care a fost constituită
nu-i interzice. Dreptul de a fonda filiale este recunoscut unor categorii de persoane juridice şi
prin dispoziŃiile unor legi speciale. În acest sens este recunoscut societăŃilor pe acŃiuni (vezi
art.8 din Legea nr.1134/1997), asociaŃiilor obşteşti (vezi art.19 alin.(8) din Legea
nr.837/1996), fundaŃiilor (art.18 din Legea nr.581/1999), cooperativelor de producŃie (v.
Legea nr.1007/2002), cooperativelor de întreprinzători, art.9 (1) din Legea nr.73/2001;
cooperativelor de consum (art.32 alin.(1) din Legea nr.1252/2000); patronatelor ( art.16
alin.(1) din Legea 976/2000) etc.
Pentru a-şi realiza capacitatea civilă şi pentru a-şi extinde propria activitate în alte
localităŃi şi zone ale Republicii Moldova, iar în legătură cu aceasta pentru a-şi asigura
unitatea juridică şi patrimonială, persoana juridică poate să constituie structuri endogene
(interne), subordonate sie total şi care nu au personalitate juridică. Aceste structuri endogene
poartă denumirea de filiale şi pot să desfăşoare toate sau numai unele genuri de activitate ale
persoanelor juridice care le constituie.

130
 Reieşind din dispoziŃiile articolului comentat şi din cele cu care au fost coroborate pentru
a determina statutul filialei unei persoane juridice naŃionale trebuie de precizat următoarele:
a) Filiala este o structură instituŃionalizată (înregistrată) a persoanei juridice amplasată în
alt loc (fie în aceiaşi localitate, fie în altă localitate) decât sediul acesteia. Persoanele
juridice înregistrate la Camera Înregistrării de stat sunt obligate să înregistreze
filialele sale în modul stabilit de art.15 din Legea nr.1265/2000.
b) Filiala nu este persoană juridică, şi este în dependenŃă patrimonială şi juridică de
persoana juridică care a constituit-o, iar conducătorul acesteia poate face acte în
numele persoanei juridice numai în limitele stabilite de procura deŃinută. Filiala nu are
o structură organizatorică proprie, nu are o răspundere proprie şi nu are un patrimoniu
propriu. Filiala nu are date proprii de identitate şi nu are voinŃă proprie. Deşi poate să
aibă o denumire deosebită de cea a persoanei juridice, denumirea acesteia trebuie să
conŃină în sine şi denumirea persoanei juridice.
c) Filiala nu are propriul patrimoniu, iar bunurile pe care le utilizează aparŃin persoanei
juridice care a constituit-o Toate obligaŃiile care le angajează lucrătorii filialei,
precum şi suportarea tuturor cheltuielilor legate de întreŃinerea bunurilor (impozite şi
taxe obligatorii,) precum şi obligaŃiile din delicte provocate de bunurile – surse de
pericol sporit puse la dispoziŃia filialei aparŃin persoanei juridice;
d) Filiala se constituie şi se lichidează de persoana juridică, fără respectarea
formalităŃilor stabilite pentru persoana juridică, deşi ele trebuie să fie indicate în actul
de constituire a persoanei juridice şi să fie înregistrate în registrul de stat;
e) Filiala desfăşoară unele sau toate activităŃile persoanei juridice. Pentru activităŃile
supuse licenŃierii persoana juridică trebuie să obŃină copii autorizate de pe licenŃă care
demonstrează dreptul persoanei juridice de a desfăşura activitatea (vezi art.14 din
Legea nr.451/2001);
Constituirea şi lichidarea filialei este prerogativa organului principal a persoanei juridice.
Această concluzie rezultă din dispoziŃiile art.108 şi 187 din codul civil, art.35 din Legea
nr.1134/1997 etc. potrivit actele de constituire a persoanelor juridice trebuie să cuprindă
dispoziŃii cu privire la filiale. În Legea nr.1134/1997 cu privire la societăŃile pe acŃiuni
deschiderea filialelor nu este atribuŃia exclusivă a adunării generale a acŃionarilor, deci poate
fi transmisă şi consiliului directoriu al societăŃii, însă art.35 alin.(1) lit.(9) din Legea
nr.1134/1997 cere indicarea în statut a denumirii şi sediului filialei, însă modificarea
statutului este atribuŃia exclusivă a adunării generale. De aceia afirmăm că şi la societatea pe
acŃiuni constituirea filialei Ńine de competenŃa adunării generale a acŃionarilor. Actul de
constituire a filialei este regulamentul acesteia semnat de administratorul persoanei juridice,
care serveşte temei pentru înregistrare. Regulamentul filialei trebuie să stabilească modul de
funcŃionare a filialei, patrimoniul care îi este transmis acesteia, organele filialei, atribuŃiile
acestora, genurile de activitate care pot fi desfăşurate de filiale, însă acesta nu poate să
conŃină competenŃe mai largi decât există în statut. Regulamentul filialei este un act intern şi
conŃinutul lui nu poate fi opus terŃilor. ToŃi lucrătorii filialei sunt salariaŃii persoanei juridice
şi aceasta răspunde pentru acŃiunile acestora făcute în legătură cu executarea funcŃiilor ce le
revin.
Organul executiv este în drept să majoreze şi să reducă volumul activităŃii filialei, să
suspende activitatea acesteia, iar după caz să-l reînceapă. Lichidarea şi excluderea din
registru de stat a filialei se face de organul principal, însă fără respectarea formalităŃilor
stabilite de art.86-101.
Prin derogare de la regulile menŃionate, dacă o întreprindere cu investiŃii străine a decis să
deschidă o filială în Republica Moldova, această filială potrivit dispoziŃiilor art.8 alin.(3) din
Legea nr.998/1992 cu privire la investiŃiile străine este persoană juridică.

131
 Filialele persoanei juridice naŃionale deschise în străinătate au un dublu regim juridic.
Modul de constituire, funcŃionare şi lichidare a filialei din străinătate este guvernat de
legislaŃia statului pe teritoriul căruia filiala s-a constituit (vezi art.1597). Filiala din străinătate
este dependentă de persoana juridică care a constituit-o, având o dependenŃă patrimonială şi
organizaŃională similară celei dintre întreprinderea mamă şi întreprinderea fiică.
Persoanele juridice străine pot constitui în Republica Moldova filiale. Filiale societăŃilor
comerciale (întreprinderilor) din statele străine se constituie potrivit art.21 alin.(5) din Legea
nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi sunt persoane juridice. De
asemenea, sunt persoane juridice şi filialele fundaŃiilor străine(art.18 alin.(8) din Legea
nr.581/1999) filialele asociaŃiilor obşteşti străine (art.13 şi 19 din Legea nr.837/1996)
constituite în Moldova.

Articolul 103. Reprezentanta

(1) ReprezentanŃa este o subdiviziune separata a persoanei juridice situata in afara

sediului acesteia, care o reprezintă si ii apără interesele.
(2) Reprezentanta nu este persoana juridica.

Reprezentarea este un raport juridic în temeiul căruia o persoană, numită

“reprezentant” săvârşeşte acte juridice în numele altei persoane, numite "reprezentat", iar
consecinŃele juridice ale acestor acte, dacă ele sînt săvârşite în limitele împuternicirilor
acordate, apar nemijlocit pentru reprezentant. Reprezentarea se poate face de o persoană
fizică şi de o persoană juridică. O persoană fizică poate reprezenta persoana juridică în
temeiul unor contracte de muncă, de mandat, de comision, de agent comercial şi de
comisionar profesionist. Persoana juridică poate să reprezinte o altă persoană juridică numai
în temeiul unor contracte de mandat sau de comision sau de comisionar profesionist.
ReprezentanŃa în înŃelesul articolului comentat poate efectuată numai de persoane
fizice care sunt salariaŃi ai persoanei juridice care a constituit-o şi acŃionează în limita
împuternicirilor acrordate. ReprezentanŃa, numită şi agenŃie, se deosebeşte substanŃial de
filială, deoarece ea nu poate să practice activităŃi de producere, de executare a lucrărilor şi
prestare a serviciilor pentru clientelă, aşa cum o va face filiala sau întreprinderea înseşi.
ReprezentanŃa se consideră subdiviziunea separată a persoanei juridice, amplasată teritorial în
altă parte decât sediul social, apără şi reprezintă interesele persoanei juridice care a constituit-
o, negociază şi încheie acte juridice în numele acesteia. ReprezentanŃa îndeplineşte, prin
natura ei, o funcŃie specializată, şi anume cea de intermediar dintre întreprinderea care a
înfiinŃat-o şi terŃele persoane care contractează cu ea.
Modul de constituire a reprezentanŃei este asemănător cu modul de constituire a filialei.
ReprezentanŃa poate fi constituită de regulă în alte localităŃi ale Ńării sau în alte Ńări. Ea poate
fi constituită numai dacă acest lucru este prevăzut de actele constitutive ale întreprinderii.
Actul de constituire şi funcŃionare a reprezentanŃei este Regulamentul, aprobat de
organul de conducere al întreprinderii.
Raporturile juridice dintre membrii reprezentanŃei şi persoana juridică sînt raporturi
juridice de muncă. Membrii reprezentanŃei îşi vor îndeplini atribuŃiile în concordanŃă cu
prevederile Regulamentului, ale contractului de muncă, iar în anumite cazuri împuternicirile
vor fi indicate în procurile eliberate fie de şeful întreprinderii, fie de şeful reprezentanŃei.

Articolul 104. DispoziŃii generale cu privire la uniunea persoanelor juridice

132
 (1) In scopul coordonării activităŃii lor, al reprezentării si apărării intereselor
comune, persoanele juridice pot crea uniuni. Daca, prin hotărâre a
participanŃilor, se preconizează ca uniunea sa practice activitate de
întreprinzător, aceasta se reorganizează in societate comerciala sau in
cooperativa in modul prevăzut de prezentul cod.
(2) AsociaŃii uniunii îşi păstrează independenta si personalitatea juridica.
(3) Patrimoniul transmis uniunii de către fondatori (asociaŃi) este proprietate a
acesteia. Uniunea utilizează acest patrimoniu in scopurile determinate in actul
sau de constituire.
(4) Uniunea nu răspunde pentru obligaŃiile asociaŃilor săi. Aceştia poartă
răspundere subsidiara pentru obligaŃiile uniunii in mărimea si in modul
prevăzut in actul de constituire.
(5) ParticularităŃile statutului juridic al uniunii persoanelor juridice se stabilesc de
prezentul cod si de legislaŃia cu privire la organizaŃiile necomerciale.

Uniune este considerată persoana juridică necomercială formată de alte persoane

juridice în scopul sporirii posibilităŃilor de realizare, protecŃie şi apărare a intereselor comune
de natură tehnico - ştiinŃifică, socială, economice, financiare, de producŃie etc. creşterea
eficienŃei activităŃii, coordonării activităŃii, reprezentării intereselor profesionale comune.
ParticularităŃile de constituire şi funcŃionare a uniunile de persoane juridice este stabilit de
mai multe acte normative, inclusiv: concernele funcŃionează potrivit dispoziŃiilor stabilite în
art.120 din Codul civil, grupurile financiar industriale este cârmuit de dispoziŃiile Legii
nr.1418 grupurilor financiar –industriale, uniunea de cooperative de producŃie prin art.55-61
din Legea nr.1007/2002), uniunea de cooperative de întreprinzător (v. Art.88-94 din Legea
nr.73/2001), în uniuni de asociaŃii obşteşti potrivit art.9 din Legea nr.837/1996, uniuni sau
federaŃii de partide (vezi art.2 din Legea nr.718/1991 cu privire la partide şi alte organizaŃii
social politice) etc.
Uniunile de persoane juridice mai sunt numite asociaŃii, federaŃii, concerne, holdinguri,
"sisteme societare" sau "grupă de societăŃi", care sunt ansambluri de subiecte legate prin
raporturi juridice de o mare diversitate.
Uniunea de persoane juridice a fost definit în literatură ca "ansamblu stabil şi durabil
alcătuit din structuri asociate legate juridic prin relaŃii în temeiul cărora una dintre acestea
dobîndeşte şi exercită asupra celorlalte dominaŃia, făcînd să se manifeste unitatea de voinŃă
şi un scop comun". Este necesar de menŃionat că această definiŃie a fost făcută în legături cu
definirea unor structuri de societăŃi comerciale. Codul civil stabileşte unele principii de
activitate a concernului. Potrivit art.120 concernul reprezintă o uniune de întreprinderi care
are o conducere unică împuternicită cu anumite funcŃii de reprezentare, funcŃii de cooperare,
financiare, tehnico-ştiinŃifice, de investiŃii etc. şi în care întreprinderile asociate nu-şi pierd
independenŃa juridică. Concernul, sub aspect comparativ cu alte uniuni de întreprinderi, este
considerat o structură cu un nivel de centralizare mai înalt şi cu o subordonare mai strictă.
Concernul este o creaŃie a legislaŃiei germane care formează raporturi contractuale între
întreprinderea dominantă şi întreprinderile dominate. Clauzele contractuale ce leagă
întreprinderea dominantă de cele dominate permite celei dominante să dea directive celor
dominate făcînd astfel să se manifeste interesul de grup. În literatura juridică s-a menŃionat
existenŃa unor concerne verticale şi orizontale.
Concernele verticale au o structură complexă şi includ în sine întreprinderi din diferite
ramuri ale industriei, dar care sînt legate într-un ciclu de producŃie tehnologică. De exemplu:
extragerea minereurilor - metalurgia - construcŃia de maşini. Concernele orizontale au o
structură mai simplă şi includ în sine întreprinderi dintr-o singură ramură. De exemplu din

133
industria materialelor de construcŃie etc. Detalii cu privire la concerne a se vedea în
comentariul la art.120
Uniunea de persoane juridice se constituie după regulile stabilite pentru organizaŃiile
necomerciale, dacă în legile speciale nu sunt prevăzute reglementări deosebite.
O trăsătură comună a uniunilor de persoane juridice de orice formă este existenŃa unei
structuri dominante, şi unor structuri dominate. Structura dominantă, mai numită şi
suprastructură, sau uniune este o persoană juridică independentă care are patrimoniul fondat
din aporturile structurilor dominate şi activează pentru realizarea scopului propus prin actele
de constituire. Uniunea nu răspunde pentru obligaŃiile asumate de persoanele juridice care
întră în componenŃa sa.
În calitate de structuri dominate sînt persoanele juridice-fiice sau cele care, prin contract,
au delegat anumite funcŃii suprastructurii şi sînt obligate să se subordoneze acesteia.
Persoanele juridice dominate activează independent şi au propria personalitate juridică.
DispoziŃiile alin.(4) arată că asociaŃii uniunii mai numite şi structuri dominate răspund pentru
obligaŃiile uniunii dar în limitele stabilite de statut.

Articolul 105. PublicaŃiile persoanei juridice

In cazul in care legea sau actele de constituire prevăd publicarea informaŃiei

persoanei juridice, informaŃia se publica in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".
Actele de constituire pot prevedea publicarea informaŃiei despre persoana juridica si in
alte mijloace de informare in masa.

Persoanele juridice întră într-un şir de raporturi juridice cu caracter patrimonial, dobândind
drepturi şi asumându-şi obligaŃii. Ele au o influenŃă decisivă în activitatea socială, economică,
culturală şi politică a statutului, contribuie la acumularea valorilor materiale făcând statutul
mai bogat. Totodată persoanele juridice sunt în atenŃia statutului datorită faptului că ele în
anumite circumstanŃe prezintă un pericol major pentru investitori şi pentru creditori.
Modificările patrimoniului, a actelor de constituire reorganizarea şi lichidarea persoanelor
juridice trebuie să fie cunoscute de publicul larg şi să fie aduse la cunoştinŃa organului de stat
care le-a înregistrat. Din acest considerent dispoziŃiile legale pun în sarcina persoanelor
juridice obligaŃia de face public anumite acŃiuni.
Astfel, potrivit dispoziŃiilor codului civil persoana juridică este obligată să publice în MO
următoarele date: - modificarea denumirii (art.66 alin.(7); - modificarea sediului (art.67
alin.(5); - despre adoptarea hotărârii cu privire la reorganizare (art.72); - despre dizolvarea şi
începerea procedurii de lichidare (art.92), dispozitivul hotărârilor şi încheierilor adoptate de
instanŃa de judecată în procesele de insolvabilitate art.19 din Legea insolvabilităŃii
nr.632/2001. Considerăm de a fi publicat în mod obligatoriu şi modificarea capitalului social
al socităŃilor comerciale. În special reducerea care poate duce la păgubirea creditorilor.
În Monitorul Oficial trebuie să fie publicată numai atunci când legea obligă să fie făcută o
asemenea publicaŃie. Nu considerăm că dacă persoana juridică doreşte să facă alte publicaŃii
ar fi obligată de a publica în Monitorul Oficial. Ca exemplu ar servi publicaŃiile societăŃilor
pe acŃiuni de tip de deschis privind dezvăluirea informaŃiei (vezi art.91 din Legea
nr.1134/1997, art.54-58 din Legea nr.199/1998), avizul privind convocarea adunărilor
generale (vezi art.53 din Legea nr.1134/1997), pierderile de acte, alte anunŃuri care consideră
necesar.

S e c t i u n e a a 2-a

134
 SOCIETATILE COMERCIALE
§ 1. Dispozitii comune

Articolul 106. DispoziŃii generale cu privire la societăŃile comerciale

(1) Societate comerciala este organizaŃia comerciala cu capital social constituit din
participaŃiuni ale fondatorilor (membrilor). Patrimoniul creat din aportul
fondatorilor (membrilor) si cel dobândit de societatea comerciala in proces de
activitate aparŃine acesteia cu drept de proprietate. In cazurile prevăzute de
prezentul cod, societatea comerciala poate fi fondata de o singura persoana.
(2) Societatea comerciala poate fi constituita doar sub forma de societate in nume
colectiv, de societate in comandita, de societate cu răspundere limitata si de
societate pe acŃiuni.
(3) Societatea comerciala poate fi fondator (membru) al unei alte societăŃi comerciale,
cu excepŃia cazurilor prevăzute de prezentul cod si de alte legi.
(4) In calitate de aport la patrimoniul societăŃii comerciale pot servi mijloacele băneşti,
valorile mobiliare, alte bunuri sau drepturi patrimoniale. Evaluarea in bani a
aportului membrului la societatea comerciala se efectuează prin acordul
fondatorilor (membrilor) societăŃii si este susceptibila unui control independent
exercitat de experŃi (audit).

1.Literatura juridică defineşte societatea comercială ca o grupare de persoane constituită pe

baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaŃii se
înŃeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor activităŃi comerciale
(lucrative) în scopul realizării şi împărŃirii beneficiilor rezultate.
Din această definiŃie se desprind trei elemente specifice ale contractului de societate
comerciale: Fondatorii se obligă: a) să verse în capitalul social anumite valori patrimoniale b)
să desfăşoare în comun activitatea de întreprinzător în scopul; c) realizării şi împărŃirii de
beneficii.
Prin termenul de fondator sunt desemnaŃi toate persoanele fizice şi furidice care au
participat la constituirea societăŃii, au semnat actul de constituire şi se obligă să verse aportul
subscris. Ulterior înregistrării de stat a societăŃii, fondatorii devin asociaŃi, acŃionari, şi sunt
egali în drepturi cu persoanele (asociaŃii) care au dobândit în alt mod participaŃiuni la
capitalul social. Drepturile egale nu se referă la numărul de voturi care-l acordă partea din
capital deŃinută.
Societatea comercială este o persoană juridică care are capital social format din aportul
material şi nematerial al fondatorilor. Toate bunurile ce întră în patrimoniul societăŃii aparŃine
acesteia. Bunurile materiale pe care fondatorii le transmit în proprietate, precum şi cele
dobândite prin cumpărare, schimb, donaŃie, sau prin fabricare aparŃin societăŃii cu drept de
proprietate. Însă societatea poate avea în patrimoniu şi bunuri nemateriale (incorporale) care
sunt de fapt drepturile drepturi de creanŃă, dreptul de servitute, de uzufruct, de superficiu,
drepturi de proprietate intelectuală etc.
După cum rezultă din dispoziŃiile alin.(1) precum şi din definiŃia menŃionată societatea
comercială fiind recunoscută ca o grupare de persoane, care doreşte să activeze în comun, cu
un anumit scop în aşa fel încât să apară în raportule juridice ca unul singur i se atribuie
statutul de persoană juridică. Deci esenŃial pentru o societate este că din ea fac parte mai
multe persoane, care semnează actul de constituire, varsă aporturile la care sau obligat şi
întreprind toate măsurile legale pentru a activa ca o persoană juridică în atingerea scopului
propus. Cu titlu de excepŃie societatea comercială poate fi constituită şi de o singură

135
persoană, care deşi nu este o colectivitate, legea îi permite să se constituie şi să acŃioneze ca o
persoană juridică. Poate fi constituită de o singură persoană fizică şi juridică o societate cu
răspundere limitată (art.145 alin.(2) şi o societate pe acŃiuni (art.156 alin.(2).
2.Formele de societăŃi comerciale sunt indicate de legiuitor în mod exaustiv: Nu se poate
constitui o altă formă de societate care îmbină particularităŃi ale celor indicate, cum ar fi o
societate în comandită pe acŃiuni, sau o societate cu răspundere suplimentară.
3. Prin textul alin.(3) legiuitorul precizează capacitatea societăŃii comerciale, arătând că ea, ca
persoană juridică, are dreptul nu numai de constitui filiale, reprezentanŃe, de a face parte din
uniuni de persoane juridice, dar pot constitui şi pot participa la constituirea altor societăŃi
comerciale, transmiŃându-le acestora o parte din bunurile sale.
Bursa de valori, care este constituită în forma societăŃii pe acŃiuni de tip închis, nu poate
constitui societăŃi comerciale, ci poate constitui numai organizaŃii necomerciale. Bursa de
valori nu este în drept să distribuie între membrii săi venitul din activitatea sa, iar în legătură
cu aceasta este declarată ca organizaŃie necomercială (vezi art.44 alin.(6) şi (7) din Legea
nr.199/1998.
4. Aportul la capitalul social al societăŃii comerciale constă din aport în numerar (în bani) şi
aport în natură (nebănesc). Indiferent de forma aportului el va fi evaluat şi exprimat în
monedă naŃională.
Aportul în numerar se poate face în monedă naŃională sau străină. Persoanele fizice şi
juridice din Republica Moldova pot face aportul numai în monedă naŃională. Această cerinŃe
este stabilită în art. 3 şi 4 din Legea nr.1232/1992 cu privire la bani. Aportul în monedă
străină poate să-l facă investitorii străini, care potrivit Legii nr.998/1992 privind investiŃiile
străine pot fi cetăŃenii străini, apatrizii, precum şi cetăŃenii Republicii Moldova care au
domiciliul peste hotare, persoanele juridice de naŃionalitate străină şi statele străine. Vărsarea
aportului în numerar se face cu respectarea dispoziŃiilor art.113 alin.(3), art.14 din Legea
instituŃiilor financiare nr.550/1995 etc.
Aportul în natură poate consta din bunuri materiale (edificii, terenuri, utilaje, tehnică etc.)
şi bunuri imateriale (drepturi de folosinŃă cu bunurile materiale, drepturi de autor, dreptul la
denumire, drepturi la marca de producŃie, drepturi la inveŃii, drepturi la desene şi modele
industriale etc.) Aporturile în natură se fac cu respectarea dispoziŃiilor art.114 din Codul civil.

Articolul 107. Constituirea societăŃii comerciale

(1) Societatea comerciala se constituie prin act de constituire autentificat notarial.

(2) Fiecare fondator al societăŃii comerciale trebuie sa contribuie, in mărimea stabilita
de actul de constituire, la formarea capitalului social.

Actul de constituire a societăŃii comerciale se elaborează în formă scrisă şi se autentifică

notarial. Nerespectarea acestei cerinŃe se sancŃionează cu nulitatea actului de constituire şi
chiar a înseşi societăŃii (vezi art.110 alin.(2) lit.a). Legiuitorul impune autentificarea notarială
în scop de protecŃie a semnatorilor actului de constituire, precum şi potenŃialilor contractanŃi
ai persoanei juridice. Este important că o persoană care se angajează să răspundă nelimitat
pentru obligaŃiile societăŃii care se constituie, sau în cazul când aceasta se obligă să transmită
ca aport un bun imobil fie în proprietate sau în folosinŃă. Cultura juridică a majorităŃii
populaŃiei în Moldova lasă de dorit şi de aceia apariŃia fondatorilor în faŃa unui notar este
strict necesară. În acest sens art.50 din Legea nr.1453/2002 cu privire la notariat obligă
notarul să explice părŃilor sensul şi importanŃa proiectului actului juridic supus autentificării,
să verifice conformitatea conŃinutului lui cu intenŃiile reale ale părŃilor şi dacă nu este în
contradicŃie cu legislaŃia. De asemenea notarul verifică legalitatea actelor care servesc temei

136
pentru autentificarea actului de constituire. Deci autentificarea notarială este impusă nu în
scop de a îngreuia procesul de constituire a societăŃilor comerciale, ci pentru a asigura
securitatea circuitul civil şi viabilitatea societăŃii care se constituie.
ConŃinutul actului constitutiv este stabilit prin art.108. CondiŃiile de valabilitate a
acestuia sunt cele necesare oricărui act juridic, capacitatea (art.19), consimŃământul (199),
obiectul (art.206) şi cauza (art.207).
Actul de constituire a societăŃii comerciale trebuie să prevadă mărimea, forma şi termenul
de vărsare a aportului la capitalul social a fiecărui fondator. Aportul la capitalul social trebuie
să fie transmis de asociaŃi integral nu mai târziu de 6 luni de la data constituirii.

Articolul 108. Actul de constituire al societăŃii comerciale

(1) In actul de constituire al societăŃii comerciale trebuie sa se indice:

a) numele, locul si data naşterii, domiciliul, cetăŃenia si datele din actul de
identitate al fondatorului persoana fizica; denumirea, sediul, naŃionalitatea,
numărul de înregistrare al fondatorului persoană juridică;
b) denumirea societăŃii;
c) obiectul de activitate;
d) participaŃiunile asociaŃilor, modul si termenul lor de vărsare;
e) valoarea bunurilor constituite ca participaŃiune in natura si modul de
evaluare, daca au fost făcute asemenea aporturi;
f) sediul;
g) structura, atribuŃiile, modul de constituire si de funcŃionare a organelor
societăŃii;
h) modul de reprezentare;
i) filialele si reprezentanŃele societăŃii;
j) alte date, stabilite de lege pentru tipul respectiv de societate.
(2) Actul de constituire al societăŃii comerciale poate deroga de la prevederile prezentei
secŃiuni doar in cazurile prevăzute expres.
(3) Actul de constituire al societăŃii comerciale poate prevedea si alte clauze ce nu
contravin legii.
(4) Actul de constituire al societăŃii comerciale se întocmeşte in limba de stat si se
semnează de către toŃi asociaŃii fondatori.

1. Actul de constituire a societăŃilor comerciale pe persoane (societatea în nume colectiv şi

societate în comandită) are forma de contract bi- sau multilateral, deoarece, potrivit art.121 şi
136, în calitate de semnatare ai acestuia pot fi cel puŃin două persoane. În societatea cu
răspundere limitată şi cea pe acŃiuni, în dependenŃă de numărul de fondatori actul de
constituire va fi un act unilateral (declaraŃie) sau un contract. Legea cu privire la societăŃile pe
acŃiuni nr.1134/1997 stabileşte pentru societăŃile pe acŃiuni şi un al doilea act de constituire –
statutul. Deşi Legea nr.1134/1997 nu stipulează cine semnează actul şi dacă acesta trebuie să
fie autentificat notarial, considerăm că acesta trebuie să fie semnat de toŃi fondatorii societăŃii
pe acŃiuni şi să fie autentificat notarial. ExistenŃa a două acte constitutive pune problema
concurenŃei dintre ele, adică care din cele două are o valoare juridică mai mare. Potrivit art.32
din Legea nr.1134/1997 contractul de societate are prioritate faŃă de statut numai până la
înregistrarea societăŃii. După înregistrarea societăŃii efectul contractului de constituire
încetează. Dacă fondatorii nu şi-au îndeplinit obligaŃiile stipulate în contract atunci contractul
va fi valabil până la executarea integrală a acestor obligaŃii. Actele normative stabileşte că şi

137
societatea cu răspundere limitată trebuie să aibă statut (vezi pct.8 din Regulamentul
societăŃilor economice).
Alin.(1) stabileşte clauzele care trebuie incluse în conŃinutul actului de constituire a
societăŃii comerciale. În dependenŃă de forma societăŃii comerciale, actul de constituire
trebuie suplimentat cu dispoziŃiile art.122, 137, 146,157 din Codul civil, precum şi cu alte
clauze care le doresc fondatorii însă cu condiŃia că acestea să nu contravină dispoziilor
actelor normative. Clauzele indicate sunt dispoziŃii imperative şi neindicarea lor în actele de
constituire poate servi ca temei de respingere a cererii de înregistrare a societăŃilor
comerciale.
Actul de constituire trebuie întocmit în limba română, semnat de toate persoanele care
participă la fondare şi potrivit art.107 se autentifică notarial.

Articolul 109. Înregistrarea de stat a societăŃii comerciale

(1) Societatea comerciala trebuie înregistrata, in modul si termenul stabilit de lege, la

organul înregistrării de stat în a cărui rază teritorială se află sediul său.
(2) Dacă înregistrarea societăŃii comerciale nu a avut loc in termen de 3 luni de la data
autentificării notariale a actului de constituire, membrii ei au dreptul sa fie
degrevaŃi de obligaŃiile ce rezulta din subscripŃiile lor, daca actul de constituire nu
prevede altfel.

Înregistrarea societăŃii comerciale se face de către registratorii Camerei Înregistrării de

Stat a Departamentului Tehnologii InformaŃionale în modul stabilit de Legea nr.1265/2001
cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaŃiilor. Spre deosebire de alte
state unde înregistrarea societăŃilor comerciale se face prin act judecătoresc în Moldova
înregistrarea de stat se face prin act administrativ.
Persoanele care au semnat şi autentificat actul de constituire a societăŃii comerciale
trebuie să împuternicească, fie prin înseşi actul constitutiv, fie prin procesul verbal al adunării
de constituire persoana care va înregistra societatea comercială. Aceasta va îndeplini toate
alte formalităŃi necesare constituirii şi va prezenta Camerei Înregistrării de Stat următoarele
acte:
a) cererea de înregistrare de modelul stabilit;
b) actele de constituire ale societăŃii care se înregistrează. În calitate de acte constituire vor
fi: - pentru societatea în nume colectiv şi cea în comandită – actul de constituire sub
formă de contract de societate; pentru societatea cu răspundere limitată şi societatea pe
acŃiuni două acte de constituire care apar sub forma de contract de societate şi statut.
Legea nr.1265/2000 indică ca neapărat de a prezenta şi hotărârea de fondare. În opinia
mea hotărârea de fondare se întocmeşte la constituirea societăŃii pe acŃiuni, la care se
reglementează expres modul de desfăşurare a adunării constitutive. Pe când la celelalte
societăŃi hotărârea asociaŃilor rezultă din înseşi actul de constituire.
c) actele de identitate ale fondatorilor. Dacă calitatea de fondator o are o persoană fizică
cetăŃean a Republicii Moldova sau un apatrid domiciliat în Moldova el va prezenta
buletinul de identitate. CetăŃeanul străin şi apatrizii cu domiciliul în străinătate care sunt
fondatori vor prezenta paşaportul sau alt act de identitate eliberat de statul în care-şi are
domiciliul. Dacă calitatea de fondator o are o persoană juridică naŃională, organului de
înregistrare trebuie să i se prezinte actele de constituire a acesteia, copia certificatului de
înregistrare a acesteia. Dacă fondator este o persoană juridică de naŃionalitate străină,
acesta va prezenta în formă autentică şi legalizate următoarele acte traduse în limba
română: extrasul din registrul persoanelor juridice din statul său, copia certificatului de

138
 înregistrare şi actele de constituire a persoanei juridice străin, certificatul de bonitate
care demonstrează solvabilitatea sau capacitatea persoanei juridice de vărsa aportul la
care s-a obligat.
d) Actul de identitate a administratorului (managerului) societăŃii comerciale. Dacă
administrator sau administratori vor fi persoane fizice aceştia vor prezenta buletinul de
identitate şi cazierul judiciar. Dacă managerul va fi o persoană juridică el trebuie să
prezinte aceleaşi acte ca şi fondatorul societăŃii comerciale, precum şi actele persoanei
fizice care administrează managerul persoană juridică.
e) Bonul de plată a taxei de timbru. Societatea comercială care se înregistrează cu un
anumit capital social este obligată să achite 0,5% din mărimea capitalului social în
calitate de taxă de timbru. Nu achită taxa de timbru societăŃile pe acŃiuni, societăŃile
comerciale şi alte persoane juridice cu scop lucrativ care sunt constituite în baza cotelor
de teren echivalent şi a cotelor valorice a fostelor întreprinderi agricole privatizate.
f) Bonul de plată a taxei de înregistrare. Mărimea plăŃii taxei de înregistrare este stabilită
prin Hotărârea Guvernului nr.926/2002 privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată,
prestate de Camera Înregistrării de stat.
g) Actul care demonstrează că fondatorii au vărsat aportul în numerar la capitalul social.
Aporturile în numerar se fac la contul bancar provizoriu care se deschide în numele
societăŃii comerciale care se constituie.
În cazul în care înregistrării de stat este supusă o societate comercială care va
desfăşura activităŃi financiare, activitatea de asigurare, vor fonda fonduri nestatale de pensii,
persoanele împuternicite vor prezenta avizul Băncii NaŃionale sau după caz avizul
Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii
de pe lână Ministerul FinanŃelor.
De asemenea dacă se înregistrează o societate comercială în capitalul social al căreia
statul are o cotă parte este necesar avizul organului de stat care exercită dreptul de
proprietar în numele statului. Dreptul de proprietar în numele statului îl exercită Guvernul,
fiind împuternicit pentru aceasta de Parlament (vezi art.12 din Legea nr.64/1990 cu privire la
Guvern). Guvernul la rândul său a delegat împuternicirile sale autorităŃilor de administrare
publică centrală. Deşi nu se menŃionează expres în Lege, dar dacă o parte socială sau
anumite acŃiuni din capitalul social este deŃinut de unităŃile administrativ teritoriale, în acest
caz considerăm că este necesar şi avizul organului competent. În sprijinul acestei afirmaŃii
aducem art.12 alin.(29 lit. r) potrivit căruia înfiinŃarea agenŃilor economici de interes local,
precum şi participarea unităŃii administrativ teritoriale cu cotă parte în capitalul social al
societăŃilor comerciale o decide consiliul local.
Actele menŃionate anterior se depun la oficiul teritorial din raza căreia îşi va avea sediul
societatea care se cere să fie înregistrată. Camera are oficii teritoriale în centrele judeŃene şi
în m. Chişinău. Deşi Legea nu stipulează dar camera înregistrării de stat obligă ca toate
societăŃile comerciale care sunt fondate cu participarea investitorului străin să fie înregistrate
în oficiul din Chişinău.
Registratorul care a primit actele verifică legalitatea actelor şi în termen de 15 zile va
adopta o decizie prin care fie va ordona înregistrarea societăŃii fie o va refuza. Refuzul
înregistrării trebuie să fie făcut pentru motivele indicate în art.16 din Legea nr.1265/2000.
Dacă s-a decis înregistrarea societăŃii comerciale, datele despre aceasta se includ în Registrul
de stat al întreprinderilor, iar persoanei împuternicite i se eliberează certificatul de
înregistrare. În legătură cu înregistrarea în Registrul se înscriu următoarele date: denumirea
completă şi prescurtată a societăŃii; sediul ; obiectul principal de activitate; termenul pentru
care a fost constituită; mărimea capitalului social; partea din capitalul social a fiecărui
fondator; datele de identitate a fiecărui fondator şi a administratorului (managerului)
societăŃii; data şi numărul de înregistrare; numele registratorului; în registru se înscriu şi alte

139
 date prevăzute de alte legi speciale sau date pe care le solicită fondatorii. Toate aceste date
sunt preluate din actele de constituire, cu excepŃia celor care registratorul le înscrie din
proprie iniŃiativă.
Ca efect al înregistrării de stat societatea dobândeşte personalitate juridică şi poate încheia
în nume propriu acte juridice. Toată informaŃia scrisă în registru se consideră a fi veridică.
Dacă societatea doreşte să modifice unele date care au fost înscrise în registru ea are dreptul
să o facă, dar numai prin intermediul organului suprem de decizie care poate să modifice
actul de constituire, a cărui hotărâre făcută în forma stabilită se prezintă din nou organului de
înregistrare.
Alin. (2) din articolul comentat stabileşte o regulă potrivit căreia dacă societatea
comercială nu a dobândit personalitate juridică, adică nu a fost înregistrată timp de 3 luni, iar
în cazul în care actul de constituire prevede un termen mai mare, în timpul indicat acolo, de
la data când actul de constituire a fost autentificat ei pot să refuze de a vărsa aporturile la
care s-au obligat şi pot cere înapoi totul ce au transmis pe contul provizoriu.

Articolul 110. Nulitatea societăŃii comerciale

(1) Societatea comerciala poate fi declarata nula prin hotărâre judecătorească.

(2) Hotărârea privind nulitatea societăŃii comerciale poate fi pronunŃată numai atunci
când:
a) actul de constituire lipseşte sau nu este autentificat notarial;
b) obiectul societăŃii este ilicit sau contrar ordinii publice;
c) actul de constituire nu prevede denumirea societăŃii, participaŃiunile
asociaŃilor, mărimea capitalului social subscris sau scopul societăŃii;
d) dispoziŃiile legale privind capitalul social minim nu au fost respectate;
e) toŃi fondatorii au fost incapabili la data constituirii societăŃii.
(3) Dispozitivul hotărârii de declarare a nulităŃii societăŃii comerciale se înserează in
publicaŃiile societăŃii in termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

O societate comercială poate dispare dacă este declarată nulă prin hotărârea instanŃei de
judecată. Prezentul articol vine să confirme că societatea comercială este un contract şi dacă,
ea nu trebuia, dar totuşi a fost înregistrată cu actul constitutiv care conŃine dispoziŃiile
menŃionate la alin.(2), poate fi anulată de instanŃă la cererea persoanelor interesate. Nulitatea
societăŃii comerciale diferă de nulitatea altor acte juridice care se declară potrivit art.216-232
Cod civil.
Declararea nulităŃii poate fi făcută în proces de contencios administrativ sau în proces
civil. În proces civil se va cere nulitatea actelor de constituire pentru cauzele indicate la
alin.(2) lit.b)-e), iar în contencios administrativ se va cere anularea actului de înregistrare
efectuat de Camera Înregistrării de Stat pentru cauza indicată la alin.(2) lit. a).
Alin. (2) stabileşte exaustiv cazurile în care o societate comercială poate fi declarată nulă.
Aceste cazuri de excepŃie sunt incluse şi în unele reglementări internaŃionale. Astfel ele sunt
obiectul reglementării Primei Directive a Consiliului ComunităŃii Europene din 9 martie 1968
prin care se recomandă statelor membre de a le include în reglementările interne. Nulitatea
poate fi declarată numai dacă cauzele nulităŃii sunt anterioare apariŃiei personalităŃii juridice,
adică înregistrării de stat a societăŃii. În mod normal toate aceste neajunsuri trebuie să fie
descoperite de registrator în procesul înregistrare dacă acesta îşi îndeplineşte funcŃiile în
modul corespunzător. Dar, dacă totuşi societatea a fost înregistrată cu atare neajunsuri ea se
declară nulă la cererea persoanelor interesate. Persoane interesate care pot declara nulitatea

140
sunt asociaŃii persoanei juridice precum şi organul de stat care efectuat înregistrarea sau cel
care supraveghează respectarea legislaŃiei de către autorităŃile publice.
InstanŃa poate declara societatea ca fiind nulă dacă actul de constituire lipseşte sau nu este
autentificat notarial. Se consideră că actul constitutiv lipseşte sau nu este autentificat atunci
când el fie nu este în dosarul cu documentele de constituire a societăŃii comerciale deŃinute de
Camera Înregistrării de Stat fie exemplarul din acest dosar nu este autentificat. Dar dacă,
actul constitutiv totuşi există la administratorul societăŃii, la unul din asociaŃi cu numărul de
înregistrare pus de registrator, şi acest exemplar a fost autentificat notarial societatea nu poate
fi declarată nulă. Dacă pe actul de constituire din dosarul Camerei nu este indicat că este în
formă autentică, dar la notar există un exemplar al actului constitutiv autentificat la o dată
anterioară înregistrării de stat şi conŃinutul acestora este identic trebuie de considerat că actul
de constituire este în formă autentică. Nulitatea operează şi în cazul în care actul de
constituire există, dar potrivit alin.(2) lit.c) în conŃinutul lui nu este indicată: - denumirea
societăŃii comerciale care a fost înregistrată; - dacă nu este indicată mărimea totală a
capitalului social, iar potrivit legislaŃiei în vigoare societatea de tipul respectiv trebuie să aibă
un anumit capital social; - nu este indicată partea din capitalul social care revine fiecărui
fondator care a participat la fondare; - nu este indicat obiectul de activitate a societăŃii.
Obiectul de activitate a societăŃii comerciale se consideră ilicit dacă: este interzis de a fi
desfăşurat de actele normative; pentru practicarea acestui gen de activitate este pedeapsă
penală, sau administrativă; activitatea este permisă numai întreprinderilor de stat, iar
societatea comercială are capitalul deŃinut şi de persoane private; societatea care desfăşoară
această activitate trebuie să obŃină autorizarea organului de stat până la înregistrare
(instituŃiile financiare, companiile de asigurare). Obiectul de activitate se consideră că este
contrar ordinii publice, atunci când el nu este interzis expres de normele juridice, însă
activitatea respectivă atentează la ordinea publică.
InstanŃa poate declara nulitatea, dacă în actul de constituire este prevăzut capitalul
social, dar mărimea indicată acolo este mai mică decât mărimea minimală indicată în actele
normative. Sau deşi în actul de constituire a fost indicat capitalul social corect, dar în realitate
capitalul social format a fost mai mic decât minimul stabilit de lege. Astfel, legislaŃia în
vigoare stabileşte un capital social minim de 10 000 lei pentru societăŃile pe acŃiuni de tip
închis şi de 20 000 lei pentru cele de tip deschis, 500 000 lei pentru fondurile de investiŃii
nemutuale şi pe intervale şi pentru bursele de valori, 1 mln. lei pentru fondurile de investiŃii
mutuale şi bursele de mărfuri etc.
Un ultim motiv de nulitate a societăŃii comerciale indicat la alin.(2) lit. e) este dacă nici
unul din fondatorii societăŃii nu au capacitatea civilă necesară de a participa la fondarea unei
societăŃi comerciale. Prin termenul de incapabil trebuie de înŃeles nu numai persoanele care
au fost declarate incapabile prin hotărârea instanŃei de judecată (vezi art.24) sau cele care nu
au atins vârsta de 7 ani, dar şi persoanele fizice care nu au capacitatea deplină de exerciŃiu
(art.21, 22,) şi persoanele juridice cărora li se interzice prin lege sau prin propriul act de
constituire să participe la constituirea unei societăŃii comerciale. Al doilea moment care
merită atenŃie, că societatea va fi declarată nulă numai dacă toŃi fondatorii nu au capacitatea
respectivă. Dacă unul din fondatori nu are capacitatea societatea trebuie privită în aşa fel de
parcă acesta nici nu ar fi. Numai dacă excluderea acestuia duce la apariŃia altor temeiuri de
nulitate atunci societatea poate fi anulată, însă din alte temeiuri. Ca exemplu poate fi că
nesocotirea asociatului poate să ducă la reducerea capitalului sub minimul stabilit de lege, sau
numele acestui asociat era utilizat în denumirea de firmă.
Hotărârea instanŃei care a rămas definitivă şi executare căreia nu a fost suspendată de
instanŃa de recurs trebuie să fie publicată timp de 15 zile în ziarul indicat în actul de
constituire a societăŃii şi în Monitorul Oficial după regulele stabilite la art.91.

141
 Articolul 111. Efectele declarării nulităŃii societăŃii comerciale

(1) Pe data la care hotărârea judecătoreasca de declarare a nulităŃii societăŃii

comerciale rămâne definitiva, aceasta se dizolva si intra in lichidare. Prin hotărâre
judecătoreasca de declarare a nulităŃii se desemnează lichidatorul societăŃii.
(2) Nulitatea societăŃii comerciale nu afectează actele juridice încheiate in numele ei,
excepŃie constituind cazul prevăzut la alin.(3).
(3) Daca societatea comerciala declarata nula este insolvabila, lichidarea ei se
efectuează conform legislaŃiei cu privire la insolvabilitate.
(4) AsociaŃii cărora le este imputabilă nulitatea societăŃii comerciale răspund nelimitat
si solidar fata de ceilalŃi asociaŃi si fata de terŃi pentru prejudiciul cauzat prin
nulitatea societăŃii.

Societatea comercială care a fost declarată nulă, se consideră că a fost dizolvată la data la
care hotărârea instanŃei a rămas definitivă. Hotărârea instanŃei este definitivă la data expirării
termenului de apel, dacă părŃile nu au atacat cu apel sau la data când instanŃa a respins
cererea de apel. Societatea declarată nulă potrivit art.110 întră în procedura de lichidare şi
acesteia i se aplică regulile stabilite la art. 86 alin.(2) – (6) art.89 – 99. InstanŃa de judecată
are obligaŃia să desemneze şi lichidatorul acesteia, dar dacă nu a făcut-o urmează a fi aplicat
art.86 alin.(6).
Conceptul de nulitate a societăŃii comerciale este diferit de nulitatea actelor juridice
stabilită de cele stabilite în Titlul III Capitolul III din Codul civil, care fie că are efect
retroactiv, fie că încetează numai pentru viitor. Specificul nulităŃii societăŃii comerciale este
influenŃat de natura juridică a contractului de constituire a societăŃii ca consecinŃă a existenŃei
căruia i-a naştere o persoană juridică. Nulitatea societăŃii priveşte mai puŃin relaŃiile dintre
fondatori şi asociaŃi. În mare măsură aceasta priveşte încetarea existenŃei unei persoane
juridice şi ieşirea din raporturile în care aceasta a fost cu terŃii. De aceia nulitatea nu afectează
actele încheiate de societatea comercială încheiate anterior datei dizolvării, precum nici nu
pune capăt existenŃei persoanei juridice. Persoana juridică continuă să existe şi după
dizolvare în măsura în care aceasta este necesar pentru lichidarea patrimoniului (art.86
alin.(3) iar lichidatorul va finaliza operaŃiunile începute de ea, iar în unele cazuri, poate
încheia chiar şi acte noi (vezi art.90 (7) şi dispare societatea la data radierii din Registrul de
Stat.
InstanŃa care examinează nulitatea societăŃii nu examinează şi starea patrimonială a
acesteia. Ea se pronunŃă în exclusivitate asupra temeiurilor de nulitate. Dacă după declararea
nulităŃii lichidatorul stabileşte că activele societăŃii nu satisfac cerinŃelor creditorilor, adică
există temei juridic de insolvabilitate atunci el este obligat să depună o cerere prin care să
declare insolvabilitatea şi să iniŃieze procedura respectivă potrivit Legii nr.632/2001 cu
privire la insolvabilitate.
Potrivit alin.(4) asociaŃii cu rea credinŃă care au contribuit la semnarea actelor de
constituire şi la înregistrarea societăŃii cu încălcările care au dus la nulitate răspund pentru
prejudiciu faŃă de asociaŃii cu bună credinŃă şi faŃă de persoanele terŃe care au suportat
prejudiciu în rezultatul nulităŃii. Acesta este şi efectul prevăzut de art.219 alin.(3) potrivit
căruia cel prejudiciat poate să pretindă repararea de la cel vinovat.

Articolul 112. Formarea capitalului social al societăŃii comerciale

142
(1) Capitalul social determina valoarea minima a activelor pe care trebuie sa le deŃină
societatea comerciala.
(2) Capitalul social al societăŃii comerciale se formează din aporturile fondatorilor,
exprimate in lei.
(3) Capitalul social se vărsa integral in cel mult 6 luni de la data înregistrării societăŃii
comerciale.
(4) Asociatul unic varsă integral aportul până la data înregistrării societăŃii comerciale.

1.Una din condiŃiile esenŃiale ale constituirii şi funcŃionării societăŃii comerciale ca persoană
juridică este înzestrarea acesteia cu anumite valori patrimoniale, care permite subiectului de
drept să se manifeste în circuitul civil. Reieşind din principiul general al dreptului, potrivit
căruia orice persoană dispune de un patrimoniu, societatea comercială i-a naştere cu anumite
drepturi şi obligaŃii civile. Temelia patrimoniului, în sens îngust, o constituie drepturile cu
care o înzestrează fondatorii societăŃii, ansamblul cărora formează, la constituire, şi capitalul
propriu al acesteia, mai numit şi capital social sau capital nominal.
Capitalul social, este expresia valorică a totalităŃii aporturilor – în numerar sau în natură –
cu care participanŃii la o societate comercială contribuie, potrivit art.113 şi 114 la constituirea
patrimoniului acesteia, spre a asigura mijloacele materiale necesare desfăşurării activităŃii şi
realizării scopurilor statutare. Este important de reŃinut că capitalul social reprezintă o
expresie valorică (bănească) a contribuŃiilor asociaŃilor societăŃii şi nu este un ansamblul de
bunuri transmise de aceştia. Chiar dacă obiect al aportului a fost un bun mobil sau imobil, în
capitalul social se include valoarea acestuia la momentul transmiterii. Ulterior transmiterii
valoarea bunului poate creşte în rezultatul unor îmbunătăŃiri aduse, sau poate scădea în
rezultatul uzurii fizice sau morale, dar capitalul social nu se va modifica în dependenŃă de
aceste oscilaŃii.
ObligaŃia societăŃii ce rezultă din alin.(1) este de a păstra la activ bani sau bunuri
(corporale, incorporale) cu valoare minimă egală cu cea a capitalului social. Însă bunurile
care au fost obiectul aportului pot fi înstrăinate de societate, iar locul valorii acestui bun, la
activ, va fi ocupat de contravaloarea care a obŃinut-o societatea ca echivalent al bunului
înstrăinat, adică preŃul (în caz de vânzare), obiectul schimbului, partea socială sau acŃiunile
(în cazul când bunul a fost transmis ca aport la capitalul social al altei societăŃi) sau dreptul
de creanŃă. Deci bunurile care sunt la activul societăŃii circulă liber fără a influenŃa valoarea
capitalului social.
2. Pentru ca capitalul social să fie format, adică ca el se existe în realitate, fiecare
asociat trebuie să transmită aportul la care s-a obligat. Angajamentul asociatului de a
transmite aportul la formarea capitalului trebuie fixat în actul de constituire şi nu trebuie să
fie mai mic decât minimul stabilit de lege. Pentru unele societăŃi minimul este stabilit de
actele normative. Ca exemplu poate servi societatea pe acŃiuni a cărei capital social minim nu
poate fi mai mic de 10 000 lei dacă societatea este de tip închis şi mai mic de 20 000 mii lei
dacă este de tip deschis. În funcŃie de obiectul de activitate al societăŃii capitalul social minim
este de o sumă mai mare. De exemplu dacă societatea este constituită sub formă de bancă ea
nu poate avea un capital mai mic decât 32 mln. lei, fond de investiŃii nu mai mic decât 500
000 lei, bursă de mărfuri nu mai mic decât 1 mln. lei etc. Indiferent de natura juridică a
aportului fondatorului la capitalul social, fie în natură (bunuri materiale sau imateriale) fie în
monedă străină capitalul social trebuie să fie exprimat în monedă naŃională, adică în lei.
3. Capitalul social se consideră că a fost vărsat, numai atunci când asociaŃii au transmis
integral aporturile la care s-au obligat prin actul de constituire. Prin termenul de vărsare se
înŃelege transmiterea banilor pe contul provizoriu al viitoarei societăŃi sau pe contul de
decontări a societăŃii persoane juridice. Dacă aportul constă din bunuri, bunurile se transmit
prin act de predare primire de către asociat sau reprezentantul acestuia către reprezentantul

143
societăŃii. Dacă se transmit bunuri care se supun înregistrării (imobile, acŃiuni, obligaŃiuni,
mijloace de transport, mărci comerciale sau de producŃie, desene şi modele industriale etc.),
bunul se consideră transmis la data înregistrării după societate. Actul de constituire
stabileşte termenul în care el trebuie să fie transmise aporturile de către fondatori, însă
dispoziŃiile respective trebuie să Ńină cont de art.113 alin.(3) şi alin.(3) din articolul comentat.
Din acestea rezultă că fondatorii sunt obligaŃi să transmită o sumă de bani egală cel puŃin
40% din aportul subscris de el până la data înregistrării societăŃii vărsându-i pe aceştia pe un
cont provizoriu. Restul aportului, asociatul trebuie să-l transmită în termenul stabilit de actul
de constituire, termen care nu poate să depăşească 6 luni de la data înregistrării.
4. ExcepŃie de la dispoziŃiile alin.(3) se face pentru societatea care se constituie de un
singur fondator, acesta având obligaŃia să verse integral aportul său, valoarea căruia trebuie să
fie egal cu mărimea capitalului social până la data înregistrării de stat a societăŃii în
constituire. În legătură cu această obligaŃie apare o problemă de ordin tehnic la transmiterea
bunurilor, altele decât sumele băneşti. Dacă sumele băneşti se transmit pe un cont provizoriu
deschis de fondatori pe numele viitoarei societăŃi (vezi art.8 din Regulamentul privind
deschiderea şi închiderea conturilor la băncile din Republica Moldova aprobat prin Hotărârea
Băncii NaŃionale nr.415/1999), şi după înregistrarea societăŃii acest cont se transformă în cont
de decontări al acesteia, apoi bunurile nu pot fi transmise căci societatea comercială ca
subiect de drept încă nu există şi deci nu poate să le primească. De aceia am vedea utilă o
dispoziŃie similară celei din art. 34 din Legea nr.1134/1997 potrivit căreia aporturile
nebăneşti se predau prin proces – verbal de către fondatorii societăŃii pe acŃiuni organului
executiv al acesteia în termen de o lună de la data înregistrării de stat a societăŃii.

Articolul 113. Aportul la capitalul social al societăŃii comerciale

(1) Aportul la capitalul social al societăŃii comerciale este considerat a fi in bani daca
actul de constituire nu prevede altfel.
(2) PrestaŃiile in munca si serviciile depuse la înfiinŃarea societăŃii comerciale si pe
parcursul existentei ei nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului
social.
(3) La data înregistrării societăŃii comerciale, fiecare asociat este obligat sa verse in
numerar cel puŃin 40 procente din aportul subscris daca legea sau statutul nu
prevede o proporŃie mai mare.
(4) Pentru aportul la capitalul social al societăŃii comerciale nu se calculează dobânzi,
cu excepŃiile stabilite de lege.
(5) In cazul in care asociatul nu a vărsat in termen aportul, oricare asociat are dreptul
sa-i ceara in scris aceasta, stabilindu-i un termen suplimentar de cel puŃin o luna si
avertizându-l ca e posibila excluderea lui din societate.
(6) Daca nu vărsa aportul in termenul suplimentar, asociatul pierde dreptul asupra
părŃii sociale si asupra fracŃiunii vărsate, fapt despre care trebuie notificat.

1. Principala obligaŃie asumată de fondator prin contractul de societate este cea de

transmitere a aportului în capitalul social. Prin acesta el contribuie la formarea bazei
materiale a societăŃii, permiŃând acesteia să se constituie ca subiect de drept, să se manifeste
în circuitul civil în sensul realizării de beneficii la o parte din care va putea pretinde.
Prin aport se înŃelege în mod obişnuit valoarea cu care un asociat contribuie la formarea
capitalului social. AsociaŃii transmiŃând aportul în proprietatea sau folosinŃa societăŃii
comerciale dobândesc ca contra-echivalent al prestaŃiei făcute un drept de creanŃă, drept care
incorporează în sine dreptul de a participa cu drept de vot la adoptarea deciziilor, dreptul de a

144
 obŃine dividende, şi dreptul la o parte din active în cazul lichidării societăŃii. Aceste drepturi
sunt de esenŃa societăŃii comerciale şi asociatul nu poate fi lipsit de ele. Întinderea acestor
drepturi depinde de proporŃia (participaŃiunea) care o deŃine asociatul la capitalul social.
ParticipaŃiunea la capitalul social deŃinută de asociat mai este numit şi parte socială sau cotă
parte sau acŃiune prin care se reprezintă de fapt dreptul de creanŃă. AsociaŃii transmiŃând
aporturile îşi unesc prin aceasta bunurile în scopul de a desfăşura o activitate comună,
contribuind prin aceasta la realizarea obiectului statutar. Prin activitatea comună se înŃelege
colaborarea între asociaŃi la adunarea asociaŃilor, când aceştia determină strategia de
activitate a societăŃii, aleg sau desemnează organele de conducere care vor realiza strategia,
aprobă sau resping rapoartele de gestiune şi control, decid repartizarea dividendelor sau
incorporarea acestora în capitalul social, execută alte acŃiuni ce Ńin de funcŃionarea normală a
societăŃii.
Pentru a putea face proba efectuării aportului de către fondator, între acesta şi societate
trebuie să se întocmească un înscris, de exemplu un act de predare primire, un proces verbal,
un document bancar prin care se confirmă transferul sau depunerea sumei de bani la contul
societăŃii, actul de transfer a hârtiilor de valoare, actul de transmitere a imobilului înregistrat
la oficiul cadastral etc.
În calitate de aport la capitalul social cu răspundere limitată pot fi transmise sume de
bani şi bunuri corporale, incorporale mai numite şi aporturi în natură. DispoziŃia alin.(1)
stabileşte prezumŃia că aportul se prezumă a fi făcut în bani dacă contrariul nu rezultă din
conŃinutul actului constitutiv semnat de fondatori. Aportul în bani poate fi făcut cât în
monedă naŃională, atât şi în monedă străină care circulă în Republica Moldova. Aportul făcut
în monedă străină trebuie să fie exprimat în moneda naŃională, adică în lei moldoveneşti.
Aportul în bani poate fi depus la contul provizoriu bancar deschis special în scopul
constituirii societăŃii în numerar sau prin virament. LegislaŃia stabileşte proporŃia minimă a
aportului bănesc, care urmează a fi transmis în capitalul social a societăŃii faŃă de aporturile în
bunuri materiale şi nemateriale. Din dispoziŃia alin.(3) rezultă că cel puŃin 40% din capitalul
social trebuie să reprezinte sumele băneşti, sume care trebuie să existe deja la momentul
înregistrării de stat pe contul provizoriu al acesteia.
2.Eforturile care sunt depuse de asociaŃi la înfiinŃarea societăŃii comerciale ce privesc
elaborarea actelor de constituire, a planului de afaceri, îndeplinirea formalităŃilor de
înregistrare etc. nu pot constitui ca aport la capitalul social. Nu pot fi considerate ca aport la
majorarea capitalului social orice alte activităŃi depuse de asociaŃi în timpul activităŃii
societăŃii comerciale cu excepŃiile stabilite de art.114 alin.(4).
3. Alin.(3) stabileşte o triplă condiŃie pentru constituirea societăŃii comerciale. Că cel puŃin
40% din capitalul social să fie transmise până la înregistrarea de stat, cel puŃin 40% din
capitalul social să fie în numerar şi că fiecare asociat este obligat să verse 40 % din aportul
subscris.
4. Persoana care a transmis aportul în capitalul social nu poate pretinde pentru valoarea
aceasta dobânzi de la societatea sau de la alŃi fondatori. ExcepŃie de la această regulă poate să
fie şi dispoziŃia din art.44 alin.(11) care prevede că pentru aporturile transmise pentru
acŃiunile emisiunii suplimentare poate fi plătită dobânda calculată dacă majorarea capitalului
social nu a avut loc.
5. Fondatorul sau asociatul care nu a transmis aportul în termenul stabilit de actul de
constituire sau de lege el poate fi pus în întârziere de oricare din asociaŃi. Punerea în
întârziere înseamnă că asociatului care nu şi-a onorat obligaŃia cei revine i s-a amintit despre
neexecutare şi i se stabileşte un termen suplimentar de a vărsa aportul datorat. Numai dacă
nici în termenul suplimentar asociatul nu-şi onorează obligaŃia el poate exclus din societate cu
consecinŃele indicate la alin.(6).

145
6. Alin. (6) stabileşte consecinŃele neonorării de către fondator sau asociat a obligaŃiei de
transmitere a aportului. În această situaŃie el nu poate fi forŃat să-şi onoreze obligaŃia în
natură, ci suportă consecinŃele negative. Adică el pierde dreptul asupra aportului care l-a făcut
deja potrivit cerinŃelor alin.(3) este lipsit de partea din capitalul social care-i revine, fiind
lipsit şi de calitatea de asociat.

Articolul 114. Aportul în natură la capitalul social al societăŃii comerciale

(1) Aportul în natură la capitalul social al societăŃii comerciale are ca obiect orice
bunuri aflate in circuit civil.
(2) Bunurile se considera a fi transmise cu titlu de proprietate daca actul de constituire
nu prevede altfel.
(3) Nu se pot constitui aporturi la formarea sau la majorarea capitalului social al
societăŃii de capital creanŃele si drepturile nepatrimoniale.
(4) AsociaŃii in societatea in nume colectiv si asociaŃii comanditaŃi se pot obliga la
prestaŃii in munca si la servicii cu titlu de aport social, care insa nu constituie aport
la formarea sau la majorarea capitalului social. In schimbul acestui aport, asociaŃii
au dreptul sa participe, potrivit actului de constituire, la împărŃirea beneficiilor si a
activului societăŃii, rămânând totodată obligaŃi sa participe la pierderi.
(5) Aportul in natura trebuie vărsat in termenul stabilit de actul de constituire, dar nu
mai târziu de termenul indicat la art.112 alin.(3). In cazul majorării capitalului
social, aportul se vărsa in termenul stabilit de adunarea generala, dar nu mai târziu
de 60 de zile de la adoptarea hotărârii de majorare a capitalului social.
(6) Valoarea aportului in natura la capitalul social al societăŃii comerciale se aproba de
adunarea generala.
(7) Aportul in creanŃe se considera vărsat numai după ce societatea comerciala a
obŃinut plata sumei de bani care face obiectul creanŃei.

Aportul în natură se consideră acel făcut în bunuri corporale(mobile şi imobile) şi cele

incorporale. Ca exemplu, obiectul aportului în natură pot fi bunurile corporale sub formă de
terenuri, construcŃii, mijloace de transport, tehnică de calcul, diverse utilaje şi mijloace de
producŃie. Prin bunurile incorporale care pot fi transmise în capitalul social sunt mărcile de
producŃie şi comerŃ, desenele şi modele industriale, secrete de producŃie, valori mobiliare,
drepturi de folosinŃă a lucrurilor corporale (uzufruct), tehnologii precum şi alte drepturi
patrimoniale. Aport în natură este considerat şi aportul în muncă şi în servicii care-l pot să-l
aducă asociaŃii societăŃii în nume colectiv şi societăŃii în comandită, însă acest tip de aport nu
majorează partea asociatului din capitalul social. Bunurile care se transmit ca aport trebuie să
fie utile, adică să fie posibile de a fi utilizate în procesul de activitate a societăŃii. Numai
bunurile care vor putea fi utilizate în activitate de întreprinzător face societatea eficientă şi
pot aduce asociaŃilor beneficii.
O condiŃie importantă pentru bunurile corporale aduse ca aport la capitalul social este că
acestea să fie în circuitul civil. Se consideră în circuitul civil toate bunurile a căror circuit nu
este interzis. Bunurile aflate în circuitul civil la rândul său pot fi divizate în două categorii:
- bunuri a căror circulaŃie este liberă. Circulă liber imobilele, tehnica de calcul,
autoturismele, utilaje şi alte mijloace de producŃie, produse alimentare şi alte bunuri a
căror circuit nu este condiŃionat.
- bunuri a căror circulaŃie este limitată. Sunt limitate în circuitul civil armamentul,
substanŃele explozibile şi narcotice, precum şi altele a căror circuit este condiŃionat de
legislaŃie

146
 Nu sunt în circuit bunurile proprietate publică indicate în art.127 din ConstituŃie, precum
şi obiectele care deşi, pot satisface anumite nevoi, dar datorită calităŃilor lor deosebite este
inuman şi amoral de a le include în circuitul civil (a se vedea Legea privind transplantul de
organe şi Ńesuturi umane nr.473 din 25.06.1999, potrivit căreia
anumite organe umane pot fi donate, însă nu pot fi vândute). De fapt, prin Legea nr.
1134/1997 cu privire la societăŃile pe acŃiuni se stabileşte că bunurile proprietate publică pot
fi transmise în capitalul social cu drept de folosinŃă.
Alin.(3) stabileşte că alături de cele indicate la alin.(1) adică cele scoase din circuitul civil
nu pot servi ca aport la capitalul social al societăŃilor pe capital (societatea cu răspundere
limitată şi societatea pe caŃiuni) creanŃele şi drepturile nepatrimoniale. Însă creanŃele pot fi
transmise ca aport la capitalul social al societăŃilor pe persoane, adică a societăŃilor în nume
colectiv şi al societăŃilor în comandită (a se vedea alin.(7).
Fondatorii, prin dispoziŃia actului constitutiv, sau a altui act de transmitere a aportului pot
decide liber dacă bunurile corporale care servesc obiect al aportului se transmit în
proprietatea sau în folosinŃa societăŃii şi în dependenŃă de aceasta se face evoluarea. Dacă din
conŃinutul actului constitutiv sau a actului de transmitere nu se poate face concluzie cu care
drept a fost transmis bunul corporal, legea stabileşte prezumŃia că acesta este considerat
transmis cu drept de proprietate. Bunurile transmise în proprietatea societăŃii sînt scoase din
patrimoniul fondatorului şi el nu mai este nici coproprietar. Transmiterea operează în temeiul
contractului de constituire, care datorită voinŃei exprimate de fondatori devine translativ de
proprietate. După transmiterea bunurilor, fondatorul dobândeşte un drept de creanŃă (partea
socială) asupra societăŃii egal cu valoarea bunurilor transmise. Dreptul de proprietate asupra
bunurilor transmise dă o stabilitate economică societăŃii. Fondatorul (asociatul) nu poate cere
înapoi bunul transmis, iar în cazul în care doreşte să iasă din societate, el va transmite dreptul
său de creanŃă, materializat prin certificatul cotei de participare, altei persoane, obŃinând
echivalentul lui bănesc. Bunurile transmise ca aport vor putea fi pretinse de asociat numai la
lichidarea societăŃii şi în cazul în care actul constitutiv prevede un asemenea drept.
Societatea duce riscul pieirii fortuite a bunurilor care-i aparŃin, cu ele sînt garantaŃi
creditorii sociali şi ele servesc ca bază economică pentru activitatea de antreprenoriat. De
aceea actele de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile trebuie perfectate aşa cum
prevede legislaŃia, adică atunci când legea prevede ele trebuie să fie înregistrate în registrul
public. Ca exemplu poate servi înregistrarea imobilelor în registrul de imobile, sau
înregistrarea acŃiunilor şi obligaŃiunilor în registrul valorilor mobiliare.
Bunurile transmise în folosinŃă au un regim juridic deosebit. Valoarea acestor bunuri nu
intră în capitalul social. În capitalul social va intra numai valoarea dreptului de folosinŃă. În
calitate de indiciu la evoluarea dreptului de folosinŃă a unui bun poate fi luată mărimea
arendei pe care ar plăti-o în prealabil societatea pentru utilizarea unui asemenea bun. Această
mărime prezumabilă este valoarea dreptului de folosinŃă care se include în activul societăŃii şi
ca aport la capitalul social. În limita acestui aport asociatului i se acordă o parte socială, cu
care acesta va vota la adunările asociaŃilor şi va putea pretinde la o parte din beneficiul
repartizat.
Bunurile transmise în folosinŃă pentru un anumit termen nu vor putea fi cerute înapoi pînă
la expirarea acestui termen. În cazul pieirii fortuite a bunului transmis în folosinŃă, riscul va fi
suportat de fondatorul care rămîne proprietar. Fondatorul rămînînd obligat în faŃa societăŃii cu
suma de bani care n-a fost valorificată de societate din dreptul de folosinŃă asupra bunului
pierit.
Similar bunurilor corporale trebuie de considerat transmise şi bunurile incorporale. Dacă
nu este stabilit termenul, limitele şi alte criterii de transmitere neexlusivă sau temporară a
bunului incorporal se consideră că a fost transmis cu drept de proprietate industrială. Dreptul

147
de proprietate industrială trece de la fondator la societate după înregistrarea transmiterii la
AGEPI.
Una din cele mai importante probleme care apar la transmiterea aporturilor în natură este
şi evaluarea corectă a acestora. Prin alin.(6) se stipulează că valoarea aportului este aprobat
de adunarea generală, adică organul suprem al societăŃii comerciale. Evaluarea, trebuie făcută
reieşind din preŃurile libere existente pe piaŃă şi aprobate de fondatori până la semnarea şi
autentificarea actelor constitutive, sau până la transmiterea de fapt al acestuia societăŃii în
cazul majorării capitalului social. Practica arată că procesul de evaluare a bunurilor este unul
anevoios, şi se datorează antagonismelor, care apar între asociaŃii ce depun aporturi băneşti şi
cei ce depun aporturi în natură. Cei care depun aporturi în natură tind ca bunul transmis de ei
ca aport să fie evoluat la cel mai mare preŃ posibil, pentru a obŃine o cotă mai mare în
capitalul social, pentru a avea o influenŃă mai mare în societate. Cel care depune aportul în
bani, are o tendinŃă inversă, deoarece el leagă aportul de folosul sau eficienŃa pe care aceste
bunuri o vor aduce societăŃii. Potrivit art.5 alin.(4) lit.i) din Legea nr.989/2002 cu privire la
activitatea de evoluare, la transmiterea bunurilor în capitalul social al societăŃilor comerciale
trebuie să se facă o evoluare de către un expert licenŃiat. O dispoziŃie similară există şi art.41
alin(7) din Legea privind societatea pe acŃiuni potrivit căreia dacă aportul nebănesc al
fondatorului depăşeşte 10% din capitalul social sau bunul ce face obiectul aportului nu circulă
pe piaŃa organizată, valoarea aportului se aprobă în temeiul raportului organizaŃiei de audit
sau a altei organizaŃii specializate care nu este persoană afiliată a societăŃii. Totuşi chiar şi
evoluarea efectuată de expertul independent trebuie să fie aprobată de organul suprem al
societăŃii comerciale, acesta fiind ultima instanŃă care poate accepta sau respinge valoarea
bunului care se transmite.

Articolul 115. Drepturile membrului societăŃii comerciale

(1) Membrul societăŃii comerciale are dreptul:

a) sa participe la conducerea si la activitatea societăŃii in condiŃiile stabilite de
lege si de actul de constituire;
b) sa cunoască informaŃia despre activitatea societăŃii si sa ia cunoştinŃă de
cărŃile contabile si de alta documentaŃie in modul prevăzut de lege si de actul
de constituire;
c) sa participe la repartizarea profitului societăŃii, proporŃional participaŃiunii
la capitalul social;
d) sa primească, in caz de lichidare a societăŃii, o parte din valoarea activelor ei
ramase după satisfacerea creanŃelor creditorilor, proporŃional
participaŃiunii la capitalul social;
e) sa întreprindă alte acŃiuni prevăzute de lege sau de actul de constituire.
(2) Actul de constituire poate prevedea si o alta modalitate de repartizare a profitului
societăŃii sau a activelor decât cea indicata la alin.(1), dar nimeni nu poate avea
dreptul la întregul profit realizat de societate si nici nu poate fi absolvit de
pierderile suferite de ea.
(3) Daca organele de conducere refuza sa o facă, membrul societăŃii comerciale este in
drept sa ceara, in numele acesteia, celorlalŃi membri repararea prejudiciului pe
care l-au cauzat.

Calitatea de membru, mai numit şi asociat sau acŃionar, al societăŃii comerciale îl are
persoana fizică sau juridică care a participat la constituirea societăŃii (fondatorul) şi a

148
transmis aportul la capitalul social sau persoana care ulterior constituirii a dobândit prin acte
juridice o parte (acŃiuni) din capitalul social al societăŃii comerciale.
Legea enumără cu titlu de exemplu, unele drepturi ale asociatului pe care acesta îl are în
raport cu societatea comercială. Aceste drepturi ale membrului se nasc ca consecinŃă a
onorării de către acesta a obligaŃiei principale indicate la art.116 alin.(1) lit.a).
Dreptul asociatului de a participa la conducerea şi activitatea societăŃii, constă în a)
dreptul acestuia de a participa la şedinŃa adunării asociaŃilor şi b) dreptul de vot la această
adunare. AsociaŃii societăŃii în nume colectiv şi comanditaŃii din societatea în comandită au
dreptul să participe personal la activitatea societăŃii. Dacă pentru asociatul societăŃii în nume
colectiv acest drept apare numai în cazul în care actul de constituire nu prevede altfel(art.124
alin.(1), apoi comanditatul prin esenŃă are nu numai dreptul dar şi obligaŃia de participa
personal la activitatea societăŃii în comandită. Oricare asociat, indiferent de mărimea parŃii
care-i aparŃine din capitalul social şi de numărul de voturi are dreptul să participe la lucrările
adunării asociaŃilor şi să se expună pe marginea chestiunilor care se discută. De regulă toŃi
asociaŃii au dreptul de vot în cadrul adunării asociaŃilor. ExcepŃie o fac acŃionarii care deŃin
acŃiuni preferenŃiale ale societăŃii pe acŃiuni (art.14 alin.(5) din Legea nr.1134/1997) precum
şi acŃionarul interesat în încheierea unei contract de proporŃii cu societatea emitentă (vezi
art.86 alin.(6) Legea nr.1134/2001) precum şi persoana care a procurat un pachet important
de acŃiuni fără respectarea condiŃiilor impuse de lege (vezi art.84 alin.(11) Legea
nr.1134/1997). În societăŃile pe acŃiuni acŃionarii au drepturi suplimentare stabilite expres de
lege (a se vedea art.167 şi 168 din Codul civil şi art.26 din Legea nr.1134/1997)
Participarea asociatului la conducerea societăŃii în calitate de membru al organului
executiv sau al altui organ depinde de faptul dacă el este ales în această funcŃie la şedinŃa
adunării asociaŃilor sau la al altui organ stabilit de aceasta.
Fiecărui asociat i se acordă dreptul să facă cunoştinŃă cu informaŃia despre activitatea
societăŃii, i-a în legătură cu aceasta el trebuie să aibă acces la actele Ńinute de societate. În
special asociatul este în drept să facă cunoştinŃă cu actele constitutive şi modificările făcute la
el, procesele verbale ale adunării generale, ale consiliului şi comisiei de cenzori dacă
asemenea organe există. Asociatul are dreptul să facă cunoştinŃă cu actele contabile ale
societăŃii şi să facă copii de pe ele. În societăŃile pe capitaluri potrivit actului de constituire
există organ de control, (comisie de cenzori sau auditor) asociatul poate cere organului de
control să efectueze controlul respectiv (vezi art.168 lit.a) şi art.26 alin.(29) lit.b) din Legea
nr.1134/1997). De asemenea el are dreptul să ia cunoştinŃă de materialele pentru ordinea de
zi a adunării asociaŃilor cu un anumit termen înainte de desfăşurarea şedinŃei pentru a avea
timp să se pregătească.
Asociatul are dreptul să pretindă la o parte din beneficiul societăŃii proporŃional părŃii din
capitalul social deŃinute. Astfel fiecare asociat având o parte nominală din capitalul social,
dreptul lui se extinde în aceiaşi proporŃie şi asupra activelor societăŃii care depăşesc după
valoare capitalul social. Repartizarea beneficiului se face de regulă la adunările ordinare
anuale ale asociaŃilor care se desfăşoară după expirarea fiecărui an financiar. Însă actul de
constituire poate prevedea şi o repartizare şi mai frecventă. În deosebi repartizarea mai
frecvente poate să aibă loc în societăŃile pe persoane în care asociaŃii aduc ca aport şi
prestaŃiile în muncă şi în servicii. Societatea poate să repartizeze beneficii numai atunci când
el cu adevărat există, adică activele societăŃii depăşesc valoarea capitalului social indicat în
actul de constituire şi al capitalului de rezervă preconizat. Potrivit regulii generale beneficiul
se repartizează proporŃional participării la capitalul social, însă alin.(2) prevede că actul
constitutiv poate să deroge de la regula proporŃionalităŃii, stabilind o altă regulă de repartizare
a profitului, luând în consideraŃie alŃi indici. Tot odată legea interzice aşa numita clauză
leonină, potrivit căreia un asociat ar putea să pretindă tot profitul realizat de societate sau ar
putea fi absolvit total de la pierderile suportate de societate.

149
 Fiecare asociat al societăŃii comerciale are dreptul la o parte din activele societăŃii
lichidate care au rămas după satisfacerea cerinŃelor creditorilor. Dreptul la aceste active
asociatul îl realizează în condiŃiile stabilite de art.96 alin.(1) şi numai devreme de termenul
art.98.
Prin alin.(3) legea permite asociatului societăŃii comerciale de a intenta acŃiuni indirecte
către alŃi asociaŃi care prin acŃiunile lor au păgubit societatea cerând acestora să
despăgubească societatea. AsociaŃii pot să prejudicieze societatea prin întârzierea transmiterii
aportului, sau acesta fiind persoană cu funcŃii de răspundere face abuz de funcŃia ocupată
utilizând patrimoniul societăŃii în propriul său interes sau încheind contracte cu conflict de
interes.

Articolul 116. ObligaŃiile membrului societăŃii comerciale

(1) Membrul societăŃii comerciale este obligat:

a) sa transmită participaŃiunea la capitalul social in ordinea, mărimea, modul si
termenele prevăzute in actul de constituire;
b) sa nu divulge informaŃia confidenŃiala despre activitatea societăŃii;
c) sa comunice imediat societăŃii faptul schimbării domiciliului sau a sediului, a
numelui sau a denumirii, alta informaŃie necesara exercitării drepturilor si
îndeplinirii obligaŃiilor societăŃii si ale membrului ei;
d) sa îndeplinească alte obligaŃii prevăzute de lege sau de actul de constituire.
(2) Fără acordul societăŃii de persoane, membrul nu are dreptul sa practice activităŃi
similare celei pe care o practica societatea. Acordul membrilor se prezumă, până la
proba contrara, pentru activităŃile despre care membrii erau informaŃi la data
acceptării in calitate de membru.
(3) In cazul in care membrul încalcă prevederile alin.(2), societatea poate cere
repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor si obligaŃiilor sau a beneficiului
care rezulta din actele încheiate. Cererea privind repararea prejudiciului sau
cesiunea drepturilor si obligaŃiilor sau a beneficiului se prescrie in termen de 3 luni
de la data la care membrii au aflat sau trebuiau sa afle despre încheierea actului,
dar nu mai târziu de un an de la data încheierii actului juridic.

Principala obligaŃie a asociatului societăŃii comerciale este transmiterea aportului

(participaŃiunii) la care se obligă prin actul de constituire. Asociatul unic trebuie să verse
aportul său indiferent de natura acestuia, până la data înregistrării societăŃii comerciale (vezi
art.112 alin.(4). AcŃionarii au obligaŃia să verse întregul aport în numerar datorat pentru
acŃiunile subscrise de asemenea până la înregistrarea societăŃii (art.34 alin.(4), iar aportul în
natură pentru acŃiunile subscrise se transmit în termen de o lună de la data înregistrării de stat.
AsociaŃii altor forme de societăŃi transmit aportul în modul stabilit de actul de constituire însă
cu respectarea dispoziŃiilor art.113 alin.(3) şi art.112 alin.(3).
Fiecare asociat are obligaŃia să păstreze informaŃia confidenŃială ce Ńin de afacerile
societăŃii. Care informaŃie este considerată confidenŃială pentru societate trebuie să decidă
organul executiv. Organul executiv stabilind care informaŃie este confidenŃială trebuie să Ńină
cont de dispoziŃiile Legii nr.171/1994 cu privire la secretul comercial. Încălcarea obligaŃiei de
confidenŃialitate duce la dreptul societăŃii de a pretinde despăgubiri de la persoana vinovată.
ObligaŃia pusă în sarcina asociatului prin alin.(1) lit. c) este una imperfectă. Societatea nu-
l poate sancŃiona pe asociat pentru neonorarea obligaŃiei respective, ci asociatul suportă
consecinŃele toate consecinŃele negative ce vor surveni. De exemplu, acŃionarul nu poate
invoca faptul că nu a fost informat despre convocarea adunării generale dacă el nu a

150
comunicat despre schimbarea adresei sau a sediului său. Succesorul poate să nu fie admis la
adunarea generală dacă în Registrul acŃionarilor nu i-a fost înscris numele sau denumirea.
Asociatul poate să aibă şi alte obligaŃii pe care şi le-a asumat prin actul de constituire. De
exemplu actele unor societăŃi cu investiŃii străine investitorii străini îşi asumă obligaŃia de a
realiza producŃia fabricată de societate, de permisiune de a fabrica sub marca de producŃie a
acestuia. Actul de constituire trebuie să prevadă în acest caz şi consecinŃele neonorării
obligaŃiei respective.
Alin.(2) stabileşte obligaŃia de neconcurenŃă pe care o datorează asociatul societăŃii pe
persoane. Acesta ne având dreptul să practice în nume propriu (întreprinzător individual) sau
printr-o societate comercială constituită de acesta sau de membri familiei sale care acelaşi
obiect de activitate. ObligaŃia de neconcurenŃă nu va opera în cazul în care la data dobândirii
calităŃii de asociat în societatea pe persoane asociatul deja desfăşura această activitate.
Încălcarea dispoziilor clauzei de neconcurenŃă poate avea una din cele două consecinŃe: fie
repararea prejudiciului cauzat societăŃii, fie să ceară asociatului vinovat ca acesta să-i
cesioneze drepturile şi oblgaŃiile pe care acesta le-a dobândit prin actul juridic încheiat în
dauna societăŃii. Dreptul societăŃii de a cere repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor
se prescrie cu termenul de maxim un an de la data efectuării actului prin care s-a încălcat
pactul de neconcurenŃă, şi trei luni de la data când societatea a aflat său era obligată să afle.

Prelim art. 117 – 120

1. Realitatea economică şi reglementarea juridică. Dreptul societăŃilor comerciale şi alte
ramuri de drept tratează în mare parte societăŃile comerciale ca entităŃi independente din
punct de vedere juridic si economic, care participă la circuitul civil prin intermediul încheierii
de contracte sau prin alte mecanisme. Adeseori, insă, raporturile dintre societăŃi şi anumiŃi
participanŃi la circuitul civil sînt mult mai stînse, decît o s-ar parea la prima vedere.
Intensitatea raporturilor se poate manifesta in moduri diverse: participarea considerabilă la
capitalul social al societăŃii sau dispoziŃii din actul constitutiv al societăŃii care permit
influenŃarea deciziilor luate de către societate, cooperarea economică sau strategică intensă
între două sau mai multe societăŃi, inclusiv prin constituirea comună unor intreprinderi mixte,
(inter)dependenŃa economică de un furnizor sau distribuitor, etc., acestea putînd exista
alternativ sau cumulativ. Cauza principală constă in tendinŃa economică de concentrare şi
interferenŃă a întreprinderilor în special în vederea reducerii costurilor de producŃie, desfacere
şi administrare precum şi a limitării riscurilor economice şi a răspunderii juridice. Sinergia
acestui fenomen poate avea atît efecte pozitive cît şi consecinŃe negative pentru participanŃii
la circuitul civil. Pe lîngă crearea de monopoluri care afecteaza libera concurenŃă,
censecinŃele negative se pot manifesta şi prin crearea de riscuri suplimentare pentru creditorii
întreprinderilor sau asociaŃilor minoritari ai acestora. Asemenea riscuri pot rezulta din crearea
de grupuri de întreprinderi care permit întreprinderii dominante exercitarea influenŃei sale în
detrimentrul intreprinderilor dependente. Acest fenomen constituie parŃial, alături de alte
norme de drept, obiectul de reglementare al dispoziŃiilor art. 117-120 Cod civil.
2. Origine şi excurs istoric. DispoziŃiile articolelor 117 – 120 Cod civil reprezintă in forma,
conŃinutul şi domeniul de aplicare o premieră in cadrul legislaŃiei Republicii Moldova.
Reglementarea a fost inspirată de legea germana privind societaŃile pe acŃiuni (§§ 15 – 19
Aktiengesetz din 1965), care reglementeaza raporturi similare între întreprinderi afiliate.
Legea S.A. germană conŃine in §§ 15 – 22 definiŃii legale generale, care, prin intermediul
analogiei, se aplică de către jurisprudenŃă şi literatură raporturilor juridice dintre toate
formele de societăŃi comerciale. Pe lîngă acestea legea SA germană mai conŃine în §§ 291
urm., §§ 311 urm. şi dispoziŃii speciale, dreptul subsanŃial ca atare, care se aplică asupra
societăŃilor pe acŃiuni.

151
ConcepŃia dreptului german a fost recepŃionată in Codul civil doar parŃial. ConŃinutul
normelor 117-120 Cod civil constituie doar o preluare incompletă şi, in forma actuală,
imprecisă a definiŃiilor §§ 15 – 19 Aktiengesetz. Codul civil nu conŃine norme de drept
substanŃial privind raporturile intre întreprinderi afilate. DispoziŃiile ancorate in art. 117-120
Cod civil au suferit pe parcursul elaborării codului civil modificări esenŃiale. Versiunea
proiectului de Cod civil propusă parlamentului pentru prima lectură continea definitii
consistente si neechivoce19. Modifcarile efectuate in cadrul lecturilor a doua şi a treia a
Codului civil in parlament a condus la aparitia unor definiŃii incomplete. InconsistenŃa art.
117-120 Cod civil faŃă de dispoziŃiile paralele din dreptul german şi din versiunea iniŃiala a
codului civil se datorează mai puŃin unei concepŃii proprii a legislatorului moldovean, cît
percepŃiei neadecvate a complexităŃii raporturilor juridice reglementate. Aceste inadvertenŃe
urmeaza a fi eliminate şi completate prin interpretarea teleologică si sistematică adecvată a
conŃinutului dispoziŃiilor 117-120 Cod civil.
3. Scopul reglementării. În spatele reglementării raporturilor de afiliere se ascunde intenŃia
legiuitorului de a cuprinde toŃi asociaŃii unei societăŃi comerciale care, altfel decît asociaŃii
privaŃi, datorită exercitării unei activităŃi de întreprinzător în afara participaŃiunii în societate,
prezintă pericolul coliziunii de interese şi, ca urmare, de prejudiciere a societăŃii in favoarea
altor întreprinderi. Scopul primar al dispoziŃiilor art. 117-120 Cod civil constă, de aceea, în
crearea unui cadru juridic general pentru reglementarea fenomenului întreprinderilor afiliate.
Prin intermediul definiŃiilorilor legale se urmăreşte identificarea, concretizarea şi
sistematizarea raporturilor între întreprinderi care urmeaza a fi calificate drept raporturi de
afiliere. Identificarea acestora înseamnă stabilirea raporturilor care conŃin riscuri potenŃiale
pentru întreprinderile angajate în raporturile de afiliere, pentru asociaŃii minoritari, pentru
creditorii acestor întreprinderi sau pentru ordinea publică in general. Odată identificate legea
poate prevedea măsuri preventive adecvate. Concretizarea raporturilor de afiliere presupune
determinarea formelor în care raporturile de afiliere pot aparea. Concretizarea are drept scop
subsumarea raporturilor concrete între întreprinderi unei anumite categorii de raporturi de
afiliere. Prin sistematizare trebuie de înŃeles elementele organizatorice ale dispoziŃiilor art.
117-120 Cod civil. Concernul in sensul art. 120 alin. 1 Cod civil, de exemlu, constituie o
nouă formă de organizare in sens juridic, care poate atrage, dupa caz, aplicarea anumitor
norme speciale.
Scopul secundar al dispoziŃiilor privind societăŃile comerciale afiliate constă în crearea unei
baze normative comune şi uniforme pentru actele normative speciale (subsecvente Codului
civil) referitoare la raporturile juridice de afiliere. Cu excepŃia art. 118 alin. 3 Cod civil,
reglementările art. 117-120 Cod civil nu prevăd efecte juridice concrete. Acestea urmează a
fi, reieşind din specificul fiecărei societăŃi comerciale, obiectul de reglementare a normelor
speciale privind societăŃile comerciale.
4. Întreprinderi afiliate în cadrul altor acte normative. DispoziŃiile art. 117-120 Cod civil
se aplică raporturilor juridice indicate in art. 117 Cod civil. Asemenea raporturi pot cadea de
asemenea sub incidenŃa altor ramuri speciale de drept. Asemenea situaŃii pun problema unei
eventuale coliziuni a normelor aplicabile. Totodată, unele norme se află intr-un raport de
interdependenŃă cu dispoziŃiile Codului civil sau au efecte indirecte asupra acestora. În afara
dispoziŃiilor legilor speciale privind societăŃile comerciale, asupra cărora vom reveni în
context context mai jos, întrebări deosebite ridică indeosebi următoarele reglementări.
a. Grupurile financiar industriale (GFI). LegislaŃia cu privire la GFI (Legea 1418/2000)
constituie lex specialis faŃă de art. 117-120 Cod civil, dispoziŃiile legislaŃiei civile fiind
aplicabile doar in cazul lipsei unor dispoziŃii speciale (Art. 2 Legea 1418/2000). DistincŃia de
bază între întreprinderile membre a unui GFI şi intreprinderi afiliate in sensul art. 117 Cod

19
Vezi Buruiană, M., Drept moldovean Nr. 1/2002, Proiectul codului civil, Art. 207 – 211.

152
civil constă in condiŃiile şi particularităŃile speciale de constituire şi funcŃionare a unui GFI.
Acestea se referă indeosebi la componenŃa heterogenă a grupului, natura contractuală a
acestuia, înregistrarea obligatorie a grupului, etc. O întreprindere membră a unui GFI poate
constitui, după caz, şi o intreprindere afiliată in sensul art. 117, nu şi viceversa, dacă nu sunt
intrunite condiŃiile de constituire a unui GFI. În masura in care raporturile in cadrul unui GFI
pot fi subsumate şi art. 117-120 Cod civil, vom fi in prezenŃa unei forme de întreprinderi
afiliate menŃionate la art. 117 Cod civil. DispoziŃiile art. 117-120 Cod civil vor fi aplicate
doar in mod complementar, in cazul lipsei unei dispoziŃii speciale, inclusiv prin intermediul
analogiei legii conf. art. 5 alin. 1 Cod civil.
b. Monopoluri. Concentrarea şi/sau interferenŃa intreprinderilor in sensul art. 117-120 Cod
civil poate atrage aplicarea legislaŃiei cu privire la protecŃia concurenŃei (Legea 1103/2000).
Asemenea dispoziŃii sînt aplicabile concomitent şi alături de art. 117 urm. Cod civil.
LegislaŃia privind protecŃia concurenŃei urmăreşte un alt scop decît art. 117-120 Cod civil, şi
anume garantarea unei concurenŃe loiale între participanŃii la circuitul economic prin
intezicerea şi sancŃionarea practicilor de limitare sau obstucŃionare a concurenŃei. DispoziŃiile
art. 117 urm. Cod civil, dimpotrivă, au drept scop crearea unui cadru juridic pentru protecŃia
intereselor întreprinderilor dependente, a asociaŃilor minoritari si a creditorilor acestora.
c. Persoane interdependente. LegislaŃia fiscală (Codul fiscal 1163/1997) foloseşte termenul
general de persoană interdependentă pentru definirea paŃială a raporturilor în sensul
reglementat de art. 117-120 Cod civil. Întrucît prin art. 5 pct. 12 lit. b Codul fiscal 1163/1997
se urmăreşte stabilirea sferei contribuabililor, aceste norme constituie, datorită scopului lor
special, lex specialis faŃă de dispoziŃiile art. 117-120 Cod civil. În ce măsură art. 117 urm., şi
in special noŃiunea de “influenŃă dominantă” prin art. 119 alin. 1 Cod civil, ar constitui un
mod mai adecvat pentru determinarea cercului de contribuabili datorită caracterului mai
extensiv al definiŃiei de “influenŃă dominantă” faŃă de cea a “controlului”, rămîne o întrebare
de competenŃa organelor fiscale.
d. Întreprinderi asociate, fiice si mixte. LegislaŃia contabilităŃii conŃine norme proprii de
definire a raporturilor între întreprinderi (vezi HMF 174/1997, Standardul NaŃional de
Contabilitate 28, “Contabilitatea investiŃiilor in întreprinderile asociate” – in continuare
S.N.C. 28). DefiniŃiile pct. 4 a S.N.C. 28 fac distincŃia între întreprinderi asociate şi
întreprinderi fiice. Elementul de calificare drept întreprindere asociată il constituie
“influenŃa notabilă” a unei întreprinderi asupra alteia, adică autorizarea investitorului de a
participa la luarea deciziilor privind politicile financiare si de producŃie ale întreprinderii
deŃinute, dar fara a detine dreptul de control asupra acestor politici. InfluenŃa notabilă
presupune deŃinerea unei cote de 20-50% din capitalul social a întreprinderii, realizată prin
reprezentarea în consiliul directorilor sau în organul de administraŃie echivalent al
întreprinderii asociate sau prin participarea la procesul de elaborare a politicii financiare şi de
producŃie, sau prin realizarea operatiilor materiale dintre investitor si întreprinderea asociata,
sau prin schimbul de personal de conducere, ori prin furnizarea de informatii tehnice
esentiale. Controlul, element determinant al întreprinderii fiice, se prezumă a exista in cazul
deŃinerii unei cote mai mare de 50% din capitalul statutar. Indreprinderile mixte sînt
întreprinderile “controlate mixt”, adica atunci cînd două întreprinderi participă la capitalul
social al altei întreprinderi cu o cotă de 50%.
DefiniŃiile legislaŃiei contabile sînt importante, întrucît acestea au drept obiect de
reglementare parŃial întreprinedrile care constituie şi obiectul art. 117-120 Cod civil.
DefiniŃiile legislaŃiei contabile nu se suprapun integral cu definiŃiile prevăzute de art. 117-120
Cod civil. Deşi definiŃia “influenŃei notabile” corespunde in mare măsură celei a “influenŃei
dominante” din art. 119 alin. 1 Cod civil, ultima este mai cuprinzătoare decât prima (inra art.
117, II, III). DispoziŃiile codului civil nu conŃin termenul de control, definiŃia “influenŃei
dominante” fiind suficientă pentu reglementarea raporturilor de afiliere, o definiŃie mai

153
flexibilă a “întreprinderii in posesiune majoritară” fiind prevăzuta la art. 118 alin. 1 Cod civil.
În comparaŃie cu legislaŃia contabilităŃii Codul civil introduce şi posibilitatea instituirii
influeŃei dominante prin incheierea unor contracte speciale sau integrării intr-o altă
intreprinderi conform art. 120 alin. 2 Cod civil. În privinŃa întreprinderilor mixte cunoscute
de legislaŃia contabilităŃii trebuie de menŃionat si noua reglementare a art. 120 alin. 1 Cod
civil.
Luînd in consideraŃie scopul art. 117-120 Cod civil (supra 3) şi scopul legislaŃiei contabilităŃii
de a asigura o evidenŃă a schimbarii, evoluŃiei si fluctuaŃiei patrimoniului întreprinderilor –
fundamentul raspunderii intreprindrii pentru obligaŃiile sale –, considerăm necesară
racordarea definiŃiilor legislaŃiei contabile la noile dispoziŃii cadru ale art. 117-120 Codul
civil.

Articolul 117. Societatile comerciale afiliate

Se considera societati comerciale afiliate societatile care, in raporturile dintre ele, sint:
a) intreprinderi in posesiune majoritara si intreprinderi cu participatiune majoritara;
b) intreprinderi dependente si dominante;
c) intreprinderi ale concernului;
d) intreprinderi cu participatiune reciproca.

I. Aspecte generale
1. Scurt istoric. Proiectul de bază al Codului civil propus spre aprobare Parlamentului în luna
mai 2000 art. 207 (corespondentul art. 117 Cod civil) conŃinea noŃiunea de „întreprinderi
înrudite”. NoŃiunea şi terminologia se articula din punct de vedere terminologic şi sistematic
cu formularea generală a titlului § 9 (art. 207 – 211 proiect Cod civil) de „întreprinderi
înrudite”. În cadrul lecturilor in parlament art. 207 proiect a devent art. 117Cod civil,
introducîndu-se modificări substanŃiale. Astfel termenul de „întreprindere” din cadrul noŃiunii
iniŃiale a fost substituit cu termenul de „societate comercială”, iar termenul de „înrudit” a fost
înlocuit cu „afiliat”. De asemenea a fost omisă din noŃiunea iniŃială în actualul art. 117 Cod
civil expresia „independendent din punct de vedere juridic”.
2. Obiectul si scopul normei. Art. 117 Cod civil introduce termenul cumulativ de “societăŃi
comerciale afiliate”. Acest termen cuprinde formele de intreprinderi afiliate reglementate in
art. 118-120 Cod civil. Scopul normei Ńine de natura tehnicii legislative şi constă în
simplificarea trimiterilor la formele de întreprinderi afiliate in cadrul Codului civil sau a altor
acte normative speciale prin folosierea unui termen general şi cumulativ pentru toate formele
de afiliere.
3. Sistemul reglementării. Art. 117 Cod civil prevede patru forme de afiliere, constituind
totodată dispoziŃia legală generală privind societăŃile comerciale afilate. Acestea sunt definite
în concret în art. 118-120 Cod civil. De remarcat este faptul că art. 117 lit. d Cod civil nu
contine o reglementare speciala in articolele subsecvente. DefiniŃia concretă a întreprinderilor
cu participaŃiune reciprocă urmează a fi elaborată de catre literatură şi jurisprudenŃă.
4. FuncŃia reglementării. Art. 117 Cod civil introduce o nouă reglementare in cadrul
dreptului societăŃilor comerciale. Este vorba de „dreptul societăŃilor comerciale afiliate”, cu
alte cuvinte un cadru juridic care cuprinde întreprinderilor afiliate in una din formele
prevăzute in art. 117 Cod civil. FuncŃia art. 117-120 Cod civil acestor norme constă în
normarea raporturilor de afilierea şi sistematizarea acestora. Prin aceasta se urmăreşte crearea
fundamentului juridic pentru normele speciale de protecŃie a drepturilor şi intereselor
întreprinderilor dependente, asociaŃilor minoritari şi a creditorilor acestor întreprinderi. Una
din dispoziŃiile speciale din cadrul Codului civil este art. 118 alin. 3.

154
II. Domeniul de aplicare
1. SocietăŃi comerciale. a) DefiniŃiile art. 117-120 Cod civil sînt definiŃii neutre in ceea ce
priveşte forma societăŃilor comerciale. Ele sînt aplicabile asupra tuturor formelor de
societăŃi comerciale indicate la art. 106 alin. 2 Cod civil, adică atît asupra societăŃilor
comerciale de persoane, societatea în nume colectiv şi societatea în comandită, cît şi
societăŃilor de capitaluri, societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acŃiuni. O
importanŃă deosebită o constituie aplicabilitatea normelor privind raporturile de afiliere
asupra societăŃilor de capitaluri datorită principiului răspunderii limitate a asociaŃilor sau
acŃionarilor acestora.
b) Aplicabilitatea acestor norme asupra societăŃilor comerciale rezultă in primul rînd din
sistemul reglementării societăŃilor comerciale, dispoziŃiile art. 117 urm. fiind ancorate în
cadrul dispoziŃiilor generale privind toate formele de societăŃi comerciale. Codul civil nu
prevede nici in cadrul dispoziŃiilor art. 117-120, nici in cadrul dispoziŃiilor speciale
referitoare la formele societăŃilor comerciale excepŃii de la aplicabilitatea acestor norme.
c) În al doilea rînd domeniul de aplicabilitate este evident, dacă luăm in considerare
modificările efectuate de către parlament (sus Prelim art. 117-120, 2; art. 117, I 1) asupra
dispoziŃiilor din proiectul de bază a Codui civil. Terminologia iniŃială a proiectului (art. 207
proiect) „întreprindere înrudită” a fost înlocuită cu cea de „societate comercială afiliată”.
IntenŃia legiuitorului a fost, pe de o parte, de a accentua aplicabilitatea acestor norme asupra
societăŃilor comerciale, şi, pe de altă parte, de a limita domeniul de aplicare a normelor numai
asupra societăŃilor comerciale. IntenŃia este clară şi binevenită în măsura in care este vorba de
o întreprindere in posesiune majoritară, dependentă sau a concernului în forma unei societăŃi
comerciale. Reducerea aplicabilităŃii normei numai asupra societăŃilor comerciale în cazul în
care este vorba de o întreprindere cu participaŃiune majoritară sau dominantă nu corespunde
pe deplin scopului normelor art. 117-120 Cod civil de a cuprinde toate formele şi cazurile de
afiliere între întreprinderi. Această restricŃie este nevoie de a fi exstinsă prin intermediul
interpretării normelor şi a noŃiunii de întreprindere în sensul producerii de efecte juridice
depline (infra art. 118, II-V).
2. Aspecte legate de raporturile cu elemente de extraneitate. a) Aplicarea dispoziŃiilor art.
117 urm. Cod civil unui raport cu elemente de extraneitate, de exemplu in cazul in care
asociatul majoritar este o întreprindere străină, presupune că legea aplicabilă este Codului
civil sau alte normelor speciale modloveneşti care atrag după sine aplicarea art. 117 urm. Cod
civil. Legea aplicabilă se stabileşte conform dispoziŃiilor dreptului internaŃional privat. În
cazul in care legea aplicabliă este legea R.M., atunci definiŃiile art. 117 urm. Cod civil se
aplică şi întreprinderilor străine care îndeplinsec condiŃiile din ipoteza normelor in cauză.
b) Probleme speciale apar în situaŃia atribuirii (imputaŃiei) paticipaŃiunilor la capitalul social
sau a influenŃei unei întreprinderi străine asupra altor întreprinderi naŃionale sau străine (infra
art. 118, VI) . Dacă, spre exemplu, întreprinderea străină A deŃine o participaŃiune in capitalul
social a întreprinderii naŃionale B, iar întreprinderea străină C, dependentă de întreprinderea
străină A în sensul art. 119 Cod civil, deŃine o paticipaŃiune majoritară în capitalul social al
întreprinderii naŃionale B, se pune problema, în ce masură raportul între A şi C poate fi
calificat drept raport de dependenŃă conform dispoziŃiilor art. 119 Cod civil. Răspunsul este
afirmativ, numai in acest fel putînd fi realizat scopul normelor art. 117 urm. Cod civil, anume
de a cuprinde toate raporturile de afiliere între întreprinderi, indiferent de naŃionalitatea
acestora. Numai în acest caz este posibilă elaborarea eficientă prin intermediul normelor
speciale a unor sisteme de protecŃie a asociaŃilor minoriatari sau creditorilor întreprinderilor
dependente. În cazul amintit mai sus întreprinderea A va fi, în urma atribuirii acesteia a
paricipaŃiunilor întreprinderii C, de asemenea întreprindere dominantă faŃă de întreprinderea
naŃională B. Aceaşi soluŃie este valabilă şi pentru situaŃia in care o terŃă persoană, fizică sau
juridică, străină deŃine in nume propriu insă in contul unei alte întreprinderi naŃionale sau

155
străine participaŃiuni la o întreprindere naŃională sau exercită influenŃa asupra unei asemenea
întreprinderi în contul altuia. Această soluŃie este necesară pentru a garanta, că efectele
juridice prevăzute pentru raporturile de afiliere în dispoziŃiile normelor speciale nu vor fi
eludate prin inventarea şi folosirea intenŃionată a unor structuri cu elemente de extraneitate.
III. GeneralităŃi privind noŃiunea de întreprindere
1. Principiu. În spatele reglementării raporturilor de afiliere se ascunde intenŃia legiuitorului
de a cuprinde toŃi asociaŃii unei societăŃi comerciale care, altfel decît asociaŃii privaŃi, datorită
exercitării unei activităŃi de întreprinzător în afara participaŃiunii în societate, prezintă
pericolul coliziunii de interese şi ca urmare de prejudiciere a societăŃii in favoarea altor
întreprinderi. Pentru acoperirea tuturor categoriilor de asociaŃi a unei societăŃi comerciale
legea foloseşte termenul de întreprindere.
2. Caracterul neutru. a) Art. 117 urm. introduc şi folosesc termenul de întreprindere. Legea
nu defineşte acest termen. Grupa de elaborare a Codului civil s-a lăsat inspirată la formularea
art. 117 (art. 207 proiectul de bază) de concepŃia legiuitorului german, care, de asemenea, din
cauza dificultălii de a defini acest termen a lăsat noŃiunea de întreprindere deschisă. Mai mult,
legiuitorul moldovean a modificat in cadrul lecturilor proiectului de bază a Codului civil in
parlament definiŃia iniŃială din proiect, reducînd noŃiunea de întreprindere la aceea de
societate comercială: „se consideră societăŃi comerciale afiliate societăŃile, care, în raporturile
dintre ele, sînt întreprinderi ...” (supra I, 2). Textul legii este clar doar la prima vedere, avînd
un conŃinut ambiguu, dacă analizăm formularea textului in detaliu.
b) Legiuitorul moldovean nu defineşte raportul dintre societatea comercială şi
întreprindere. La citirea textului de lege se creează impresia unui semn de egalitate între
aceste două instituŃii. Societatea comercială X care deŃine o participaŃiune majoritară in
capitalul social al societatii comerciale Y, sînt societăŃi comerciale afiliate în sensul art. 117
lit. a, 118 alin. 1 Cod civil. Acelaşi lucru este exprimat dacă folosim expresia de întreprindere
X şi Y, termen folosit în art. 117 urm. Cod civil.
c) NoŃiunea de întreprindere se deosebeşte de cea a societaŃii comerciale. O întreprindere
există şi în cazul desfăşurării unei activităŃi de către antreprenorii individuali, a practicării
independente a unei activităŃi profesionale libere (avocat, medic, arhitect, jurnalist, etc.) sau
în cazul activităŃii practicate de către o cooperativă, fundaŃie, asociaŃie sau instituŃie. Toate
sînt întreprinderi, întrucît ele constituie concentrarea, organizarea şi utilizarea, după caz, a
mijloacelor de producŃie, capital financiar sau capital uman în vederea creării sau sporirii de
valori, sau realizării unor scopuri determinate (vez de ex. art. 126 Legea 632/2001). Din
punct de vedere juridic, noŃiunea de întreprindere înseşi este neutră, ea cuprinzînd toate
formele de întreprindere fără distincŃii. Întreprinderea (în sine) nu este susceptibilă nici de
capacitate de folosinŃă şi nici de exerciŃiu. Pentru participarea acesteia la circuitul civil este
nevoie de un titular de drepturi şi obligaŃii, legea prevăzînd in mod expres subiectele care
dispun de asemenea capacitate. Întreprinderea poate, de aceea, participa la circuitul civil
numai prin intermediul unui purtător de drepturi şi obligaŃii, fie persoană fizică, fie pesoană
juridică. În acest sens orice întreprindere este nevoită, fie de a face „uz” de capacitatea
persoanei fizice, fie (reeşind din raŃionamente economice sau din scopul întreprinderii) de a
face uz de forma juridică a unei persoane juridice prevăzute expres de lege. Privind acest
aspect din perspectiva titularului înseamnă: o persoană fizică (de ex. arhitect, antreprenor
individual, etc.) nu este întreprinderea inseşi, ci numai purtătorul (de drepturi şi obligaŃii ale)
acesteia; o persoană juridică nu este întreprinderea inseşi, indiferent de scopul comercial sau
necomercial al acestei întreprinderi, ci doar titularul (de drepturi şi obligaŃii ale) acesteia.
2. NoŃiunea întreprinderii reieşind din scopul normelor art. 117 urm. Cod civil. a)
Privită din această perspectivă reglementarea art. 117 urm. Cod civil trebuie interpretată in
sensul intenŃiei legiuitorului moldovean de a selecta dintr-o multitudine de întreprinderi
posibile numai acele întreprinderi, a căror titular [purtător] de drepturi şi obligaŃii este o

156
societate comercială indicată la art. 106 alin. 2 Cod civil. RaŃionamentul legiutorului (a
parlamentului în cadrul lecturilor a doua şi a treia a Codului civil) este firesc, reieşind din
locul dispoziŃiilor art. 117 urm în cadrul Codului civil. Acest raŃionament, însă, işi pierde
valoarea, dacă îl analizăm din punctul de vedere a scopului art. 117 urm. Cod civil şi anume
de a cuprinde toate raporturile între întreprinderi care prezintă riscuri pentru întreprinderea
dependentă, pentru asociaŃii minoritari sau pentru creditorii întreprinderii. Reducerea sferei
întreprinderilor la cele purtate de o societate comercială restrînge implicit şi sfera
întreprinderilor care, fără a activa sub egida unei societăŃi comerciale, ci a altui subiect
capabil de a fi purtător de drepturi şi obligaŃii, prezintă ca urmare a existenŃei unui raport
indicat in art. 117 Cod civil riscuri menite tocmai de a fi cuprinse de definiŃiile art. 118-120
Cod civil. Or, aceasta nu corespunde pe deplin scopului art. 117 urm. Cod civil.
b) O noŃiune generală a întreprinderii in sensul utilizat de art. 117 urm. Cod civil, care ar
cuprinde toate constelaŃiile posibile ale art. 117 Cod civil, nu există. De aceea, este necesară o
interpretare teleologică a noŃiunii de întreprindere pentru derterminarea cercului de
întreprinderi care sînt cuprinse în cadrul dispoziŃiilor normative ale art 117 urm. Cod civil. În
acest context nu este vorba de o întreprindere în calitate de obiect al normei, ci in calitate de
adresat al dispoziŃiilor legale. Cercul acestora trebuie determinat astfel, încît scopul urmărit
de art. 117 urm., identificarea tuturor raporturilor între întreprinderi care prezintă riscuri
potenŃiale pentru participanŃi (vezi Prelim. art. 117-120, 3), să poată fi realizat. Pentru aceasta
este nevoie de a distinge între trei categorii de întreprinderi şi anume între întreprinderile
protejate de art. 117 urm. Cod civil, întreprinderile dependente şi întreprinderile dominante.
IV. Întreprinderi obiect de protecŃie a art. 117 urm. Cod civil
1. SocietăŃile comerciale. Întreprinderile care urmează a fi protejate prin crearea une baze
normative în forma art. 117 urm. Cod civil sînt întreprinderile organizate în forma uneia din
societăŃile comerciale indicate la art. 106 alin. 2 Cod civil. Aceasta rezultă atît din locul
dispoziŃiilor art. 118 în cadrul sistemului Codului civil cît şi din scopul art. 117-120 Cod
civil. Aceste întreprinderi reprezintă punctul de pornire a reglementării, ele constituind, deci,
obiectul de protecŃie a dispoziŃiilor normative. Calitatea de întreprindere obiect de protecŃie a
art. 117 urm. Cod civil nu exlude însă şi existenŃa concomitentă a calităŃii de întreprindere
dominantă sau dependentă (infra V, VI), dacă întreprinderea în forma societăŃii comerciale
participă la rîndul ei in captialul social sau deŃine voturi a unei alte întreprinderi.
2. Alte forme de organizare. Măsura în care noŃiunea de întreprindere protejată de art. 117
urm. Cod civil pot fi extinse prin analogia legii conform art. 5 alin. 1 Cod civil şi asupra
întreprinderilor în alte forme juridice organizare, urmează a fi discutat în literatură şi decis de
jurisprudenŃă. O asemenea extindere poate fi acceptată, dacă necesitatea protecŃiei intereselor
unor asemenea întreprinderi este comparabilă cu situaŃia presupusă de art. 117-120 Cod civil,
lipsa unei reglementări exprese nefiind intenŃionată.
V. NoŃiunea de întreprindere (dominantă)
1. NoŃiune. Scopul art. 117 urm. Cod civil constă în crearea unui cadru juridic pentru
cuprinderea şi prevenirea pericolelor coliziunii de interese înre societate şi asociaŃi şi prin
aceasta a prejudiciilor potenŃiale care pot fi cauzate societăŃii de către asociaŃii ei.
Întreprindere în acest context este orice asociat, indiferent de natura şi forma juridică de
organizare a acestuia, care, pe lîngă participaŃiunea in capitalul social al societăŃii, dispune şi
de alte interesse economice, care datorită naturii şi inentsităŃii acestora fundamentează
îngrijorarea serioasă, că acesta din cauza acestor interese ar putea exercita influenŃa asupra
societăŃii, pe care o are datorită calităŃii sale de asociat, în detrimentul acesteia.
2. Conexiunea intereselor economice. a) Simpla participaŃiune in capitalul social al unei
societăŃi comerciale nu-l califică pe asociat drept întreprindere în sensul art. 117 urm. Cod
civil. Aceasta este valabil şi pentru un asociat majoritar. De asemenea, simpla concentrare a
voturilor mai multor asociaŃi în mîinile unui asociat prin contracte speciale nu duce la

157
transformarea acestuia în întreprindere, dacă nu sînt îndeplinite şi alte condiŃii. Irelevant este
şi faptul, că un asemenea asociat exercită o influenŃă asupra societăŃii, precum şi modul
exercitării influenŃei.
b) Necesar şi suficient este desfăşurarea de către asociat unei activităŃi de întreprinzător
în afara participaŃiunii în societate. Activitatea de întreprinzător trebuie înŃeleasă extensiv,
nelimitîndu-se la una strict comercială. Important este existenŃa unor interese economice
suplimentare participaŃiunii in societate, care să permită prezumŃia unei coliziuni de interese.
RaŃionamentul constă în faptul, că desfăşurarea activităŃii de întreprinzător (individual sau
organizat intr-o anumită forma juridică) in afara participaŃiunii in societate prezintă în mod
tipic pericolul promovării pe seama societăŃii a intereselor propriei întreprinderi.
Indispensabil este în acest caz îngrijorarea serioasă privind coliziunea de interese cauzată de
intensitatea sau de natura altor interese economice ale asociatului. O îngrijorare este serioasă
atunci cînd în circumstanŃele concrete un comportament în detrimentul societăŃii este de
aşteptat sau nu poate fi exclus. De ex. asociaŃii antreprenori individuali, comerciaŃi, fermieri
sînt întreprinderi în sensul art. 117 urm. datorită existenŃei neechivoce a unor interese
economice ale întreprinderii pe care o desfăşoară in afara participaŃiunii. Aceeaşi soluŃie o
implică şi desfăşurarea unei profesii libere, dacă posibilitatea unui conflict de interese în
detrimentul societăŃii nu poate fi exclus.
c) DeŃinerea concomitentă de către un asociat, alături de participaŃiunea într-o societate, de
participaŃiuni în capitalul social sau a unui număr de voturi al unei (sau mai multor) alte
societăŃi comerciale (participaŃiune multiplă) pune problema, dacă şi în ce condiŃii un
asemenea asociat poate fi calificat întreprindere in sensul art. 117 urm. Cod civil. Întrebarea
este relevantă în special in cazul acŃionarilor care deŃin concomitent acŃiuni la mai multe
societăŃi pe acŃiuni. ParticipaŃiunea multiplă poate constitui un element constituant al calităŃii
de întreprindere în sensul art. 117 urm. Cod civil. Pentru aceasta este, însă, nesesară o
participaŃiune considerabilă într-o altă întreprindere. Decisiv este pericolul care se naşte
pentru societate atunci, cînd un asociat influent are şi alte interese economice în afara
societăŃii date datorită participaŃiunii sale considerabile intr-o altă întreprindere. În acest caz
persistă posibilitatea, că un asemenea asociat va da prioritate altor intereselor economice
decît celor ale societăŃii. CondiŃia desfăşurării unei activităŃi concrete în cadrul întreprinderii
uneia din societăŃi sau a unei activităŃi de coordonare a întreprinderilor exercitatete de
societăŃile în care este asociat nu este necesară.
„ParticipaŃiunea considerabilă” nu se cofundă cu noŃiunea de participaŃiune majoritară într-
o altă întreprindere. Pentru calificarea unei participaŃiuni drept „considerabilă” este suficientă
asumarea prezumŃiei (îngrijorării serioase), că asociatul se va comporta din cauza intereselor
condiŃionate de participaŃiunea importantă în detrimentul societăŃii. O „participaŃiune
considerabilă” sau „număr de voturi considerabil” se calculează în acest caz luînd in
consideraŃie şi principiile de atribuire a participaŃiunilor, respectiv voturilor deŃinute prin
intermediul altor întreprinderi (infra art. 118, VI). Dacă, de ex., aŃionarul influent în
societatea pe acŃiuni X este concomitent asociat în societatea cu răspundere limitată Y, care
practică o întreprindere riscantă însă cu un coieficient de cîştig ridicat, va fi tentat de a
canaliza mijloace financiare din societatea X in societatea Y pentru a mări şansele de cîştig.
Deşi un asemenea scenariu este cel mai probabil în cazul in care asociatul deŃine in societatea
Y o participaŃiune majoritară, un asemena comportament nu poate fi exclus nici în cazul
deŃinerii unei participaŃiuni minoritare în aceasta. Acelaşi rezultat poate fi atins şi atunci cînd
acŃionarul societăŃii X deŃine o participaşiune majoritara în societatea Z care la rîndul ei este
asociat în soicetatea Y, mijloacele financiare a societăŃii X putînd fi transferate societăŃii Y
prin intermediul societăŃii Z. Această posibilitate de a favoriza alte interese datorită unei
participaŃiuni considerabile constituie, de aceea, elementul determinant pentru diferenŃierea

158
între asociaŃii „asociaŃi privaŃi” şi asociaŃii „întreprinderi”, ultimii prezentînd pericolele
enunŃate mai sus.
3. Cazuri speciale. a) Holding. În cazul unei societăŃi holding se disting două situaŃii.
Dacă societatea holding deŃine participaŃiuni considerabile fără a exercita drepturile
rezultînd din acestea („parcarea” participaŃiunilor), societatea holding nu îndeplineşte
condiŃiile unei întreprinderi. Dacă societătii holding i-au fost transferate
participaŃiunile asociaŃilor nu doar în posesie, ci şi cu dreptul de a administra şi a exercita
drepturile rezultate din participaŃiunile considerabile, societatea holding constituie o
întreprindere în sensul art. 117 urm. Cod civil; calitatea de întreprindere a asociaŃilor
care au transferat participaŃiunile societăŃii holding încetează. Aceeaşi soluŃie o necesită
(cu atît mai mult) şi cazul in care societatea holding pe lîngă administrarea
participaŃiunilor considerabile a altor asociaŃi exercită şi o activitate de întreprinzător
proprie.
Întrebarea calităŃii de întreprindere a societăŃii holding trebuie distinsă de întrebarea
privind calitatea de întreprindere a asociatului societăŃii holding în care acesta deŃine o
participaŃiune considerabilă sau îi poate influenŃa deciziile. Asociatul va dobîndi, după
caz alături de societatea holding, calitatea de întreprindere atunci cînd pe lîngă
posibilitatea exercitării influenŃei asupra societăŃii holding poate evident influenŃa şi
deciziile privind administrarea participaŃiunilor de către societatea holding. Întrucît
aceste sfere de influenŃă nu pot fi separate cu certitudine una de cealaltă, este necesară,
pornind de la scopul art. 117 urm Cod civil, aplicarea dispoziŃiilor privind raporturile
de afiliere şi faŃă de asociatul societăŃii holding.
b) AsociaŃii, fundaŃii. ExplicaŃiile făcute mai sus la lit. a sînt valabile şi în privinŃa
calităŃii de întreprindere a asociaŃiilor, fundaŃiilor sau altor organizaŃii necomerciale
care sînt asociaŃi in societăŃi comerciale. Cu toate că, de ex., o fundaŃie nu urmăreşte
sopuri comerciale, există pericolul coliziunii de interese din considerentul exercitării
influenŃei unilateral in favoarea intereselor urmărite de fundaŃie. Această soluŃie este
impusă, pe de-asupra, şi de necesitatea prevenirii eludării dispoziŃiilor art. 117 urm.
Cod civil prin recurgerea la exercitarea influenŃei asupra unei societăŃi sub paravanul
unor organizaŃii necomerciale. În privinŃa calităŃii de întreprindere a membrilor unor
asemenea organizaŃii, întreprinderi în sensul art. 117 urm. Cod civil, importantă nu este
calitatea de membru, ci influenŃa concretă pe care o persoană o are în cadrul
organizaŃiei respective, cauzală pentru influenŃa asupra societaŃii comerciale.
c) Statul şi unităŃile administrativ teritoriale in calitate de asociaŃi ai unei societăŃi pot
constitui întreprinderi în sensul art. 117 rum. Cod civil. Pentru aceasta nu este necesară
existenŃa unor interese sau ataşamente economice speciale. Pericolul care emană din partea
statului sau a unităŃii administrativ-teritoriale de a favoriza interesele publice în detrimentul
intereselor societăŃii la care este asociat este suficient. Prejudicierea societăŃii prin exercitarea
influenŃei asupra acesteia nu poate fi justificată de interesele publice. Statul şi unităŃile
administrativ-teritoriale participă la raporturile de drept civil pe poziŃie de egalitate cu ceilalŃi
participanŃi (art. 58, 192 urm. Cod civil), fiind obligaŃi la respectarea normelor de drept
respective. Orice intervenŃie pe cale administrativă cu scopul justificării influenŃei asupra
unei societăŃi are drept consecinŃă dezechilibrarea balanŃei de interese garantată de dreptul
privat.
VI. NoŃiunea de întreprindere (dependentă)
1. Scopul normativ. NoŃiunea unei întreprinderi dependente presupune definirea acesteia
pornind de la scopul art. 117 urm. Cod civil. Alături de scopul cuprinderii tuturor raporturilor
de afiliere, dispoziŃiile legale urmăresc de asemenea şi prevenirea eludării acestor norme prin

159
interpunerea şi folosirea unor întreprinderi subordonate. Realizarea scopului legii implică
posibilitatea atribuirii (imputării) participaŃiunilor şi/sau voturilor în societăŃile comerciale
deŃinute de către un alt subiect de drepturi şi obligaŃii în numele sau în contul întreprinderii
dominante precum şi în cazul posibilităŃii indirecte de influenŃare a unei întreprinderi prin
intermediul alteia. Din acest considerent este necesară o interpretare teleologică extensivă a
noŃiunii de întreprindere dependentă (subordonată), care – la fel ca şi noŃiunea de
întreprindere dominantă (supra V) – trec peste noŃiunea de întreprindere ca scop de protecŃia
a art. 117 urm. Cod civil (supra IV).
2. NoŃiune. Întreprindere in acest sens este orice entitate susceptibilă de a fi titular de drepturi
şi obligatii, indiferent de forma juridică de organizare sau a naturii activităŃii desfăşurate.
Întreprindere dependentă este în primul rînd orice întreprindere organizată in forma juridică a
unei societăŃi comerciale prevăzute la art. 106 alin. 2 Cod civil. Întreprinderi dependente pot
fi de asemenea şi cooperativele, fundaŃiile, asociaŃiile sau întreprinzătorii individuail.
CondiŃia esenŃială o constituie existenŃa unui titular de drepturi şi obligaŃii, adică a unui
subiect capabil de a exercita drepturile ce decurg din participaŃiuni sau drepturile de vot.
VII. IndependenŃa din punct de vedere juridic
1. Preliminarii. În varianta proiectului de Cod civil noŃiunea art. 117 (ar. 207 proiect)
conŃinea de asemenea sintagma „întreprindere independentă din punct de vedere juridic”. Art.
117 Cod civil in forma acutală nu conŃine expres o asemenea condiŃie. Aceasta este
menŃionată în art. 118 Cod civil. Legiuitorul a considerat, probabil, în cadrul modificării
textului proiectului de Cod civil, că în cazul unei societeăti comerciale o asemenea sintagmă
nu este nevoie, aceasta fiind subînŃeleasă. Acest raŃionament este susceptibil de interpretare,
datorită noŃiunilor diferite a societăŃii şi a întreprinderii (supra III), pe de o parte, şi a noŃiunii
specifice de întreprindere in cadrul art. 117 urm. Cod civil (supra IV-VI), pe de altă parte.
2. NoŃiunea de „independenŃă juridică”. IntenŃia art. 117 urm. Cod civil constă în crearea
unui cadru juridic în scopul protecŃiei unei întreprinderi organizate în forma juridică a unei
societăŃi comerciale faŃă de influenŃa negativă a oricărei alte întreprinderi, indiferent de forma
juridică de organizare a acesteia din urmă. Deoarece o întreprinderea în sine nu este
susceptibilă de capacitate de folosinŃa şi exerciŃiu (art. 60, 61 Cod civil), este nevoie de un
titular (purtător) de drepturi şi obligaŃii a acesteia. Independente din punct de vedere juridic
sînt întreprinderile care nu participă la circuitul civil prin intermediul aceluiaşi titular, ci sînt
atribuite unor titulari de drepturi şi obligaŃii diferiŃi. Astfel nu constituie întreprindere în
sensul art. 117 urm. reprezentaŃele, filialele, sucursalele, agenŃiile sau alte (sub)structuri a
unei societăŃi comerciale, deoarece a acestea sunt atribuite aceluiaş titular de drepturi şi
anume societăŃii comerciale. De asemenea, nu constituie întreprinderi în sensul art. 117 urm.
Cod civil acele întreprinderi, a căror titulari au fuzionat creînd un titular de drepturi şi
obligaŃii nou.
3. DependenŃa economică. DependenŃa sau independenŃa economică a unei întreprinderi este
irelevantă în acest context. Pericolul emană de la o întreprindere abia atunci, cînd aceasta
poate participa prin intermediul titularului ei ca subiect independent la circuitul civil, putînd
dobîndi în acest fel şi calitatea de asociat într-o societate comercială. Împrejurările de natură
economică accentuează riscul coliziunii de interese între întreprinderea-asociat şi
intreprinderea-societate. Constitutiv pentru aplicarea art. 117 urm. Cod civil este, însă,
independenŃa din punct de vedere juridic.
VIII. Întreprinderi cu participaŃiune reciprocă
1. NoŃiune. a) Art. 117 prevede la lit. d categoria întreprinderilor cu participaŃiune reciprocă,
fără a o defini. O definiŃie legală a acestor raporturi nu există nici în articolele subsecvente.
Prin întreprindere cu participaŃiune reciprocă se înŃelege întreprinderea căreia îi aparŃin
participaŃiuni într-o altă întreprindere, care la rîndul ei posedă participaŃiuni in prima

160
întreprindere. Regelementarea este necesară datorită riscului diluării capitalului social a
societăŃilor de capitaluri.
b) Legea nu prevede o cotă din capitalul social de la care întreprinderile cu participaŃiune
reciprocă sînt considerate ca atare (în proiectul de bază a Codului civil era prevăzută o cotă
minimă de 25 %20). În lipsa unei prevederi legale exprese constituie întreprinderi cu
participaŃiune reciprocă orice întreprinderi care deŃin participaŃiuni reciproc, indiferent de
mărimea acestora. Norme speciale pot prevedea cote diferite şi lega de acestea efecte juridice
speciale, ca de ex. art. 118 alin. 2 Cod civil.
2. LegislaŃia aplicabilă. Asupra întreprinderilor cu participaŃiune reciprocă se aplică
dispoziŃiile art. 118-120 Cod civil în mod corespunzător.

Articolul 118. Intreprinderea in posesiune majoritara si intreprinderea cu

participatiune majoritara

(1) Daca majoritatea participatiunilor in capitalul social al unei intreprinderi

independente din punct de vedere juridic sau majoritatea voturilor in ea apartin unei
alte intreprinderi, prima este o intreprindere in posesiune majoritara, iar cea de-a doua
este o intreprindere cu participatiune majoritara.
(2) Intreprinderea in posesiune majoritara nu este in drept sa detina direct sau indirect
participatiuni in capitalul social sau voturi in intreprinderea cu participatiune
majoritara.
(3) Intreprinderea cu participatiune majoritara raspunde subsidiar pentru obligatiile
intreprinderii in posesiune majoritara daca ultima a devenit insolvabila in urma
executarii dispozitiilor date de intreprinderea cu participatiune majoritara.

I. Obiectul şi scopul normei.

Art. 118 Cod civil defineşte raportul de afiliere între întreprinderi în forma participaŃiunii
majoritare, considerîndu-l un raport juridic de sine stătător. Acesta trebuie deosebit de
raportul de dependenŃă în sensul art. 119 alin. 1. Cod civil. Deşi acestea de regulă se
suprapun, în situaŃii de excepŃie poate exista un raport de participaŃiune, fără însă a exista şi
un raport de dependenŃă, prezumŃia de dependenŃă (art. 119 alin. 2) putînd fi răsturnată prin
dovada contrariului. Efectul juridic principal al participaŃiunii majoritare este prezumpŃia de
dependenŃă conform art. 119 alin 2 Cod civil. Totodată participaŃiunea majoritară este
element constitutiv al răspunderii subsidiare a întreprinderii dominante conform alin. 3.
II. Domeniul de aplicare
1. Întreprinderi în posesiune majoritară. a) În măsura în care este vorba de întreprinderi în
posesiune majoritară ca obiect de protecŃie a dispoziŃiilor art. 117-120 Cod civil, întreprinderi
în posesiune majoritară in sensul art. 118 Cod civil cuprinde toate formele de societăŃi
comerciale indicate la art. 106 alin. 2 Cod civil (supra art. 117, IV). Sintagma „independentă
din punct de vedere juridic” este în acest sens necesară pentru delimitarea acestora de alte
(sub)structuri a societăŃilor comerciale ca de ex. filiale, sucursale sau reprezentanŃe. În
privinŃa analogiei legii asupra altor forme de întreprinderi vezi supra art. 117, IV, 2.
b) În măsura în care este necesară atribuirea participaŃiunilor unei întreprinderi alteia (infra
VI), întreprindere în posesiune majoritară poate fi orice întreprindere, indiferent de forma
juridică de organizare a titularului ei de drepturi şi obligaŃii (supra art. 117, V, VI). Asemenea
întreprinderi pot fi de ex. întreprinderile de stat şi municipale (art. 179 Cod civil) , grupuri
financiar industriale (Legea 1418/2000), întreprinderi străine în forma unei alte societăŃi

20
Vezi Buruiană, M., Drept moldovean Nr. 1/2002, Proiectul codului civil, Art. 211.

161
comerciale decît a celor indicate la art. 106 alin 2 Cod civil, etc. Limitări în privinŃa
determinării cercului întreprinderilor în posesiune majoritară apar nemijlocit atunci, cînd
condiŃia deŃinerii majorităŃii participaŃiunilor sau a majorităŃii voturilor în aceste întreprinderi
nu poate fi îndeplinită. În cazul asociaŃiior, cooperativelor sau instituŃiilor membrii acestora
deŃin doar un singur drept de vot, o concentrare a voturilor nefiind posibilă. De asemenea în
cazul fundaŃiei sau a întreprinzătorului individual nu poate fi vorba de întreprindere în
posesiune majoritară. Asemenea întreprinderi pot fi, însă, dependente datorită posibilităŃii de
influenŃare a deciziilor acestora (infra art. 119, II), ele fiind susceptibile atribuirii
participaŃiunilor altor întreprinderi.
2. Întreprinderi cu participaŃiune majoritară. Sfera întreprinderilor cu participaŃiune
majoritară nu este limitată de art. 118 la societăŃi comerciale, ci cuprinde toate formele de
întreprinderi în sensul indicat la art. 117 Cod civil (supra art. 117, V, VI). Pentru
determinarea calităŃii de întreprindere cu participaŃiune majoritară se vor aplica regulile de
atribuire a participaŃiunilor (infra VI).
III. NoŃiunea participaŃiunii majoritare
O participaŃiune majoritară există conform art. 118 alin. 1 Cod civil atunci, cînd unei
întreprinderi, indiferent de forma juridică de organizare a acesteia, îi aparŃin participaŃiunile
în capitalul social sau majoritatea voturilor a unei întreprinderi independente din punct de
vedere juridic (vezi supra II, 1). ParticipaŃiunea majoritară poate exista atît in forma
participării la capitalul social cît şi în forma deŃinerii majorităŃii voturilor într-o
întreprindere, termenul de „participaŃiune” avînd un caracter generic. Ambele forme de
participare presupun existenŃa valabilă a participaŃiunii sau a dreptului de vot. ParticipaŃiunii
majoritare în capitalul social a unei întreprinderi îi corespunde, de regulă, şi majortiatea
voturilor în această întreprindere. Există însă situaŃii, de ex. în cazul acŃiunilor preferenŃiale
fără drept de vot a unei societăŃi pe acŃiuni sau asociaŃilor unei societăŃi in nume colectiv cu
voturi multiple (art. 123 alin. 2 Cod civil), cînd participaŃiunea în capitalul social şi
majoritatea voturilor nu se suprapun. Formele de participaŃiune nu sînt cerute cumulativ, doar
una din acestea fiind suficientă. Ambele forme de participaŃiune în sine constituie elemente
constitutive a prezumŃiei de dependenŃă a art. 119 alin. 2 Cod civil, întrebarea răsturnării
acestei prezumŃii fiind una de natură probatorie şi subordonată condiŃiilor art. 119 alin. 2 Cod
civil.
IV. ParticipaŃiunea majoritară la capitalul social
1. Preliminarii. ParticipaŃiunea în capitalul social a unei întreprinderi are loc in forma
dobîndirii (cu titlu de proprietate) a unei cote părŃi din capitalul social a unei întreprinderi
organizate într-o anumită formă juridică. Denumirea participaŃiunilor variază în funcŃie de
forma de organizare juridică a întreprinderii: participaŃiuni la capitalul social în cazul
societăŃii în nume colectiv şi a societăŃii în comandită, părŃi sociale în cazul societăŃii cu
răspundere limitată, acŃiuni în cazul societăŃii pe acŃiuni. Denumirea concretă a
participaŃiunilor este susceptibilă de interpretare, dacă denumirea folosită nu corespunde
voinŃei reale a părŃilor.
2. Calculul participaŃiunilor. a) Calculul participaŃiunilor depinde de forma juridică de
organizare a întreprinderii. ParticipaŃiunea într-o societate pe acŃiuni se determină reieşind
din raportul sumei valorii nominale (fixate) a acŃiunilor dobîndite faŃă de mărimea nominală a
capitalului social al societăŃii pe acŃiuni (vezi art. 158 alin. 2, 161 alin. 6 Cod civil, art. 12 , 40
alin. 3 Legea 1134/1997). În cazul societăŃii cu răspundere limitată se aplică aceeaşi regulă,
valoarea nominală a fracŃiunii părŃilor sociale dobîndite raportîndu-se la mărimea valorii
nominale a capitalului social al societăŃii (vezi art. 147 alin. 2, 149 Cod civil). ParticipaŃiunile
la o societate în nume colecti sau în comandită se calculează, de asemenea, pornind de la
raportul participaŃiunii fată de capitalul social al acesteia. În cazul societăŃii în comandită este

162
necesar calculul separat al participaŃiunilor în funcŃie de calitatea asociatului de comanditat
sau comanditar.
b) În cazul tuturor societăŃilor comerciale nu este necesară condiŃia vărsării integrale a
capitalului, dacă şi participaŃiunile aferente părŃii din capital încă nevărsate oferă drepturile
depline aferente acestei categorii de participaŃiuni. Mărirea capitalului social al societăŃii pe
acŃiuni şi în cazul societăŃii cu răspundere limitată este luată in consideraŃie de la momentul
înregistrării acesteia conform legii (vezi art. 109 Cod civil, art 27 urm. Legea 845/1992; art.
18 urm. Legea 1265/2000). Capitalul de rezervă nu este inclus în mărimea capitalului social
a societăŃilor pe acŃiuni (art. 46 Legea 1134/1997) şi cu răspundere limitată (art. 148 Cod
civil).
c) Din mărimea nominală a capitalului unei societăŃi pe acŃiuni sau cu răspundere limitată se
scade fracŃiunea acŃiunilor, respectiv părŃilor sociale proprii dobîndite de către societate
sau de către o altă persoană in numele sau contul acesteia (vezi art. 162 alin. 2 Cod civil).
Aceasta este cerută de necesitatea prevenirii eludării dispoziŃiilor art. 118 alin. 1 Cod civil.
Necesar şi suficient pentru scăderea unor asemenea participaŃiuni din mărimea nominală a
capitalului social este menŃinerea costurilor şi a riscului economic rezultînd din participaŃiuni
de către societate sau transferarea acestora asupra societăŃii, chiar dacă societatea nu are
(permanent sau temporar) dreptul de a cere transferarea participaŃiunilor în posesia sa.
Asemenea situaŃii pot apărea în special în tranzacŃiile cu acŃiuni. Exemplu: societatea pe
acŃiuni X este constituită cu un capital social in mărime de 1000.000 Lei şi deŃine 10% din
acŃiunile proprii; persoana Y deŃine 10% în contul societăŃii X iar societatea Z deŃine 420.000
Lei de acŃiuni a societăŃii X. Drept bază de calcul a participaŃiunii lui Z se ia suma de 800.000
Lei, Z deŃinînd o participaŃiune de 4,2 : 8 (sau 52,5 %), deci o participaŃiune majoritară.
De asemenea, participaŃiunile prorprii deŃinute de către o societate indirect prin intermediul
unei întreprinderi dependente (sau de către un terŃ în numele acesteia) trebuie scăzute din
mărimea capitalului social luat ca bază de calcul al participaŃiunilor majoritare. O asemenea
participaŃiune este interzisă conform art. 118 alin. 2 Cod civil. Necesitatea rezultă, de
asemenea, din prevenirea eludării art. 118 alin. 1 Cod civil. Dacă, totuşi, o întreprindere
deŃine asemenea participaŃiuni se impune următoarea soluŃie. În exemplul susmenŃionat, dacă
societatea X nu deŃine direct 10% din acŃiunile proprii, ci acestea sunt deŃinute de către
societatea D, întreprindere dependentă a societăŃii X (sau de către un terŃ T în numele
societăŃii D), aceste 10% trebuie de asemenea scăzute din baza de calcul a participaŃiunii lui
Z. Scăderea este impusă de faptul, că societăŃii D (respectiv T) îi este interzisă exercitarea
drepturilor rezultînd din aceste acŃiuni în adunarea generală a societăŃii X, deoarece este
evident, că în asemenea cazuri se eludează, printrea altele, interdicŃia dreptului la vot a
acŃiunilor de tezaur prevăzută în art. 162 alin. 8 Cod civil, art. 13 alin 4 Legea 1134/1997
(respectiv art. 151 alin. 3 Cod civil pentru societatea cu răspundere limitată). InterdicŃia
votului întreprinderii dependente în societatea dominantă (sau a terŃilor în contul
întreprinderii dependente) poate fi fundamentată din punct de vedere juridic atît prin aplicarea
analogiei (conf. art. 5 alin. 1 Cod civil) art. 162 alin. 8 Cod civil, art. 13 alin 4 Legea
1134/1997 (respectiv art. 151 alin. 3 Cod civil) cît şi prin interpretarea art. 118 alin. 2 Cod
civil în sensul interdicŃiei exercitării oricăror drepturi rezultînd din participaŃiunile unei
întreprinderi dependente sau unui terŃ în contul acesteia la capitalul social a întreprinderii
dominante. Luînd în considerare interdicŃia votului întreprinderii dependente şi a terŃilor în
întreprinderea indispensabilă imperativelor normative, în exemplul de mai sus, cota de 10 %
din acŃiuni deŃinute de societatea D (sau T) se va scădea din mărimea nominală a capitalului
societăŃii X, întreprinderea Z deŃinînd o participaŃiune majoritară. Dacă acestea nu s-ar scădea
din mărimea nominală a capitalului social, întreprinderea Z nefiind întreprindere cu
participaŃiune majoritară conform art. 118 alin. 1 Cod civil, ea deŃinînd doar 4,2:9 (46,66 %)
din acŃiuni, s-ar ajunge la un rezultat contrar scopului art. 118 alin. 1 şi 2 Cod civil.

163
V. Majoritatea voturilor
1. Preliminarii. Art. 118 alin. 1 Cod civil prevede expres în cadrul termenului generic de
participaŃiune şi participaŃiunea majoritară în forma deŃinerii unei majorităŃi a dreptulor la
vot. CondiŃia esenŃială a aplicării dispoziŃiei legale este existenŃa dreptului la vot, acesta
lipsind de ex. în cazul acŃiunilor preferenŃiale. ExistenŃa valabilă a dreptului la vot se
stabileşte în funcŃie de legea aplicabilă situaŃiei concrete. În cazul întreprinderilor străine
existenŃa unui drept de vot, de ex. a unor voturi suplimentare sau voturi de veto, etc., depinde
de legea aplicabilă întreprinderii străine.
2. Caclulul voturilor. a) Calculul drepturilor la vot a unei întreprinderi într-o altă
întreprindere (supra II, 1) are loc prin raportarea drepturilor la vot pe care întreprinderea în
cauză le poate exercita faŃă de numărul total de drepturi la vot. Prin numărul total de drepturi
la vot se înteleg toate drepturile la vot, indiferent dacă aceste drepturi rezultă din
participaŃiuni la capitalul social sau în baza altor întelegeri sau acte normative.
b) Din numărul total de voturi trebuie scăzute acele drepturi la vot pe care societatea pe
acŃiuni sau cu răspundere limitată le are în baza participaŃiunilor proprii sau deŃinute de către
un terŃ în contul acesteia. De asemenea, drepturile de vot rezultînd din participaŃiunile
deŃinute prin intermediul unei întreprinderi dependente sau un terŃ în contul acesteia se vor
scădea din numărul total de voturi. Pentru detalii a se vedea supra IV 2 c.
c) Pentru calculul majorităŃii drepturilor la vot a unei întreprinderi este necesară posibilitatea
exersării (directe sau indirecte) a drepturilor la vot. Prin urmare, nu vor fi luate în calcul
acele drepturi la vot care sînt supuse unor limitări (de ex. exersarea a maximum 25% din
drepturi) pentru perioada limitărilor. De asemenea drepturile aparŃinînd unor terŃi sau
reprezentanŃilor acestora, dacă nu vor fi atribuite întreprinderii (infra VI), nu vor fi luate in
consideraŃie la calcularea majorităŃii voturilor.
VI. Atribuirea (imputarea) participaŃiunilor şi a dreptului la vot
1. GeneralităŃi. a) Atribuirea participaŃiunilor şi voturilor aparŃinînd altor titulari unei
întreprinderi nu este reglementată expres de lege. Aceasta este, însă, imanentă realizării
scopului art. 117 urm., rezulînd tacit din interpretarea teleologică a art. 118 alin. 1 Cod
civil. Atribuirea participaŃiunilor unei întreprinderi reprezintă mecanismul juridic prin care
participaŃiunile aparŃinînd altor întreprinderi sau terŃe persoane sînt considerate ca aparŃinînd
concomitent şi acestei întreprinderi datorită posibilităŃii acesteia de a influenŃa indirect
exercitarea drepturilor rezultînd din aceste participaŃiuni. Scopul atribuirii este calculul
participaŃiunii majoritare reale într-o întreprindere. În caz contrar, aplicarea dispoziŃiile art.
118 alin. 1 Cod civil ar putea fi simplu eludată prin interpunerea intenŃionată de întreprinderi
sau terŃe persoane. Mecanismul atribuirii trebuie aplicat atît în privinŃa participaŃiunilor cît
şi voturilor unui alt titular. Aceasta rezultă din intenŃia art. 118 alin. 1 Cod civil de a
cuprinde atît participaŃiunile în capitalul social cît şi majoritatea drepturilor la vot. Pot fi
distinse trei situaŃii în care este necesară atribuirea participaŃiunilor.
2. Atribuirea participaŃiunilor aparŃinînd întreprinderii dependente. ParticipaŃiuni ale
unei întreprinderii sînt considerate şi participaŃiunile (participaŃiuni în capitalul social şi/sau
drepturi la vot) care aparŃin unei întreprinderi dependente de aceasta. Întreprinderea
dependentă poate fi atît întreprindere cu sediul in R.Moldova cît şi o întreprindere străină.
Atribuirea nu se limitează numai la un singur raport de dependenŃă (întreprinderile mamă-
fiică), ci cuprinde toate segmentele subsecvente (întreprinderile fiică-nepoată-strănepoată-
etc.), dacă condiŃia dependenŃei este realizată. Raportul de dependenŃă se stabileşte conform
art. 119 Cod civil (infra art. 119, II).
3. Atribuirea participaŃiunilor aparŃinînd unor terŃe persoane. ParticipaŃiuni ale unei
întreprinderi sînt considerate şi acele participaŃiuni (participaŃiuni în capitalul social şi/sau
drepturi la vot) care aparŃin unei terŃe persoane în contul întreprinderii sau unie persoane
dependente de către această terŃă persoană. Prin sintagma „în contul întreprinderii” se

164
înŃelege situaŃia în care terŃul este (formal) titularul participaŃiunilor, costurile şi riscurile
economice ale participaŃiunilor fiind suportate de către întreprindere. Cazul principal este cel
al administrării fiduciare a participaŃiunilor conf. art. 1053 urm. Cod civil.
4. Atribuirea participaŃiunilor aparŃinînd întreprinzătorilor individuali. a) Pentru
calculul participaŃiunii (participaŃiuni în capitalul social şi/sau drepturi la vot) unui
antreprenor individual într-o întreprindere, separarea participaŃiunilor în participaŃiuni Ńinînd
de sfera întreprinderii şi participaŃiuni aparŃinînd sferei private sau altui patrimoniu
individual nu poate fi luată în consideraŃie. În acest mod s-ar eluda dispoziŃia art. 118 alin. 1
Cod civil prin simplul fapt al calificării participaŃiunilor drept participaŃiuni deŃinute în afara
întreprinderii. Acest principiu se aplică în toate cazurile, cînd o întreprindere în sensul art.
117 urm. Cod civil încearcă evitarea aplicării dispoziŃiilor art. 118 alin. 1 prin formarea de
„categorii” de participaŃiuni. Prin urmare, principiul atribuirii participaŃiunilor se aplică, de
ex., şi liberilor profesionişti datorită termenului extensiv de întreprindere în sensul art. 117
urm. Cod civil. De asemenea, în cazul statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale
principiul atribuirii poate elimina eludarea legii prin crearea de categorii de participaŃiuni
„aparŃinînd” unor subdiviziuni administrativ-teritoriale diferite.
b) Probleme ridică atribuirea participaŃiunilor aparŃinînd asociaŃilor unei societaŃi în nume
colectiv sau societăŃi în comandită acestor societăŃi. Problema principală rezultă din
separaŃia de patrimonii între patrimoniul privat al asociatului şi al societăŃii, atribuirea
participaŃiunilor aparŃinînd asociatului societăŃii necesitînd transferul acestor participaŃiuni în
patrimoniul societăŃii. Clară este situaŃia atribuirii participaŃiunile societăŃii în cazul în care
asociatul deŃine aceste participaŃiuni în contul acesteia, şi viceversa, asociatului, dacă
participaŃiuile sînt deŃinute de societate în contul acestuia (vezi supra 2, 3). În celelalte cazuri
atribuirea participaŃiunilor aparŃinînd asociatului societăŃii (şi viceversa) depinde de numărul
de asociaŃi, de raporturile juridice (reale) dintrea aceştia şi in special de modul de
administrare a societăŃii, adică de posibilitatea influenŃării deciziilor societăŃii de către
asociat. Această soluŃie este necesară în vederea evitării eludării art. 118 alin. 1 Cod civil prin
simpla constituire unor societăŃi în nume colectiv sau în comandită şi transferarea a unei părŃi
din participaŃiuni în patrimoniul acestora.
5. Detalii speciale. a) Pentru atribuirea participaŃiunilor nu este nevoie ca întreprinderea
căreia i se atribuie participaŃiunile să deŃină ea înseşi participaŃiuni. ParticipaŃiunea majoritară
poate astfel exista numai din participaŃiuni atribuite. Acasta este valabil pentru toate trei
alternative susmenŃionate (supra 2-4).
b) Atribuirea participaŃiunilor unei întreprinderi nu absorbă participaŃiunile celorlalŃi
participanŃi. Dimpotrivă, participaŃiunile vor fi atribuite în continuare tuturor întreprinderilor
implicate. Astfel, este posibil ca o întreprindere să se afle concomitent în participaŃiune
majoritară a două întreprinderi. Exemplu: societatea X deŃine direct 40 % din participaŃiunile
societăŃii Z; societatea Y, la care societatea X deŃine 100% din participaŃiuni, deŃine în
societatea Z restul de 60 % din participaŃiuni. În acest caz avem situaŃia unei duble
participaŃiuni majoritare în societaeta Z: atît a societăŃii Y (direct) cît şi a societăŃii X
(indirect) ca rezultat al atribuirii acesteia a 60% deŃinute de către Y. Atribuirea
participaŃiunilor deŃinute de Y (60%) societăŃii X nu are drept efect absorbŃia acestora, astfel
că atît societatea X cît şi Y sînt întreprinderi cu participaŃiune majoritară. Neabsorbirea
participaŃiunilor are efecte importante în privinŃa răspunderii întreprinderilor cu participaŃiune
majoritară conform art. 118 alin. 3 Cod civil.
VII. InterdicŃii pentru întreprinderea în posesiune majoritară (art. 118 alin. 2)
1. GeneralităŃi. a) Privind noŃiunea de participaŃiune reciprocă a se vedea supra art. 117,
VIII. Art. 118 alin. 2 urmăreşte protecŃia acŃionarilor minoritari şi a creditorilor.
b) ProtecŃia este necesară în privinŃa riscului diluării capitalului. Aceasta poate apărea atît
în ceea ce priveşte aportul de parŃi sociale, cît şi menŃinerea sau documentarea schimbărilor

165
legate de capital. În cazul aporturilor la capitalul social este vorba, din punct de vedere
economic, de o singură prestaŃie, aceasta fiind de facto restituită societăŃii prin intermediul
participaŃiunii reciproce.
c) ParticipaŃiunea reciprocă poate afecta principiile generale de administrare a
întreprinderilor societăŃi comerciale, acestea necesitînd o protecŃie corespunzătoare.
Drepturile rezultînd din participaŃiunile reciproce sînt exercitate de către organele societăŃilor,
astfel că acestea vor putea influenŃa, în funcŃie de cota de voturi exersabile, în mod decisiv
hotărîrile luate de către adunările generale ale ambelor societăŃi. Aceasta poate duce, după
caz, la sustragerea organelor societăŃii de sub controlul asociaŃilor prin intermediul adunării
generala sau eludarea altor mecanisme de control. Totodată, participaŃiunea reciprocă
considerabilă permite ocuparea de posturi în ambele societăŃi, prin denumirea sau trimiterea
de către fiecare societate în cealaltă a aceloraŃi persoane sau de persoane loiale, ducînd de
asemenea la eludarea principiilor de organizare şi control a organelor societăŃii.
2. ParticipaŃiunea reciprocă simplă. ParticipaŃiunea reciprocă simplă există atunci, cînd
întreprinderile deŃin participaŃiuni reciproce, fără ca vreuna din acest întreprinderi să fie
întreprindere cu participaŃiune majoritară, respectiv în posesiune majoritară. O asemenea
participaŃiune reciprocă nu este intersiză de lege lata. Termenul de posesiune majoritară este
unul generic, cuprinnzînd conf. art. 118 alin. 1 Cod civil atît majoritatea participaŃiunilor în
capitalul social cît şi majoritatea drepturilor la vot (supra III). Calculul participaŃiunii
majoritare are loc potrivit regulilor generale a art. 118 alin. 1 Cod civil, inclusiv a
prinicipiilor de atribuire a participaŃiunilor (supra IV-VI).
3. ParticipaŃiunea reciprocă calificată. a) ParticipaŃiunea reciprocă calificată presupune, că
una din întreprinderile cu participaŃiune reciprocă este o întreprindere în posesiune majoritară
conform art. 118 alin. 1 Cod civil. Elementul constituv îl constituie participaŃiunea
majoritară care transformă una din întreprinderile cu participaŃiune reciprocă intr-o
întreprindere în posesiune majoritară. Calculul participaŃiunii majoritare, participaŃiuni în
capitalul social sau majorităŃii voturilor, are loc potrivit regulilor generale arătate la art. 118
alin. 1 Cod civil (supra IV-VI).
b) ParticipaŃiunea reciprocă calificată este intersiză. InterdicŃia cuprinde ambele situaŃii
posibile. Pe de o parte este interzisă dobîndirea de către întreprinderea în posesiune
majoritară de participaŃiuni (în capitalul social sau voturi) în întreprinderea cu participaŃiune
majoritară. Pe de altă parte legea interzice deŃinerea de participaŃiuni (în capitalul social sau
voturi) în întreprinderea cu participaŃiune majoritară din momentul dobîndirii de către aceasta
din urmă a statutului de întreprindere cu participaŃiune majoritară. Pentru situaŃia în care
întreprinderea deŃine deja participaŃiuni în întreprinderea cu participaŃiune majoritară, art. 118
alin. 2 Cod nu prevede nici modul, nici un termen pentru înstrăinarea participaŃiunilor şi nici
sancŃiuni concrete pentru încălcarea art. 118 alin. 2 Cod civil.
c) Din interpretarea teleologică a art. 118 alin. 2 Cod civil rezultă, că, în acest caz,
întreprinderea în posesiune majoritară este obligată de a înstrăina participaŃiunile reciproce.
Aceasta soluŃie este regula şi constituie punctul de pornire a art. 118 alin. 2 Cod civil.
Desigur, participaŃiunea calificată poate înceta şi prin înstrăinarea de către întreprinderea cu
participaŃiune majoritară a participaŃiunilor sale în întreprinderea în posesiune majoritară,
dacă ea nu doreşte menŃinerea statutului de întreprindere cu participaŃiune majoritară (de ex.
în cazul dobîndirii prin succesiune a unei cote părŃi din partiicpaŃiuni, fără a exista intenŃia
întreprinderii de a menŃine o participaŃiune majortară în întreprinderea în posesiune
majoritară).
d) Înstrăinarea este necesară din momentul în care elementul constitutiv al participaŃiunii
reciproce calificate, adică dobîndirea unei participaŃiuni majoritare conf. art. 118 alin. 2 Cod
civil (supra a), s-a realizat. Înstrăinarea participaŃiunilor de către întreprinderea în posesiune
majoritară nu va avea loc, de regulă, instantaneu, astfel că pînă la înstrăinare se va scurge o

166
perioadă anumită de timp. Din interpretarea teleologică a art. 118 alin. 2 Cod civil rezultă, în
acest caz, necesitatea interzicerii întreprinderii in posesiune majoritară a exercitării, atît direct
cît şi indirect, a tuturor drepturilor la vot în întreprinderea cu participaŃiune majoritară.
Numai în acest fel este posibilă realizarea deplină scopului art. 118 alin. 2 Cod civil.
e) Înstrăinarea de către întreprinderea în participaŃiune majoritară a participaŃiunilor deŃinute
în întreprinderea cu participaŃiune majoritară presupune cunoaşterea de către întreprinderea
aflată în participaŃiune majoritară a existenŃei unui raport de participaŃiune reciprocă
calificată. ObligaŃia de publicitate a participaŃiunilor nu este prevăzută expres de art. 118
alin. 2 Cod civil. O asemenea obligaŃie rezultă din interpretarea teleologică a art. 118 alin. 1
şi 2 Cod civil. În măsura în care asemenea obligaŃii nu există deja în baza unor legi speciale
(pentru societăŃile pe acŃiuni Legea 1134/1997, Legea 199/1998, legislaŃia antimonopolistă,
dispoziŃii speciale ale Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare; pentru asociaŃii societăŃilor
cu răspundere limitată şi societăŃile de persoane de ex. conorm dispoziŃiilor privind
exercitarea dreptul de preempŃiune), realizarea scopului art. 118 alin. 2 Cod civil implică
obligaŃia generală a întreprinderii care dobîndeşte o participaŃiune majoritară într-o altă
întreprindere de a comunica aceasta imediat întreprinderii în participaŃiune majoritară.
ObligaŃia de publicitate revine dobînditorului şi atunci, cînd dobîndirea de participaŃiuni are
loc indirect, prin intermediul altor persoane în contul dobînditorului. Această obligaŃie
rezultă implicit din noŃiunea de „participaŃiune majoritară” a art. 118 alin. 1 Cod civil, care
cuprinde datorită atribuirii pariticpaŃiunilor (supra VI) şi dobîndirea indirectă de
participaŃiuni.
4. Aspecte de lege ferenda. Legea prevede participaŃiunea majoritară drept criteriu de
calificare a participaŃiunii reciproce calificate. Într-adevăr, aceasta constituie cazul principal.
Pentru realizarea scopului art. 117 urm. Cod civil considerăm, de lege ferenda, necesară
luarea raportului de dependenŃă drept criteriu de referinŃă pentru interzicerea perticipaŃiunii
reciproce calificate. NoŃiunea de dependenŃă în sensul art. 119 alin. 1 Cod civil este mai largă
decît cea de participaŃiune majoritară, cuprinzînd şi cazurile în care nu există o participaŃiune
majoritară conf. art. 118 alin. 1, însă întreprinderea are posibilitatea de a influenŃa deciziile
celeilalte întreprinderi. De aceea, interdicŃia deŃinerii de participaŃiuni trebuie formulată
pornind de la întreprinderea dependentă, respectiv posibilitatea influenŃării (reciproce a)
deciziilor, numai astfel putînd fi realizat pe deplin scopul formulat în art. 118 alin. 2 Cod
civil. ParticipaŃiunea majoritară constituie doar cazul principal al dependenŃei, aceasta fiind
prezumată conf. art. 119 alin. 2 Cod civil, nu însă şi singurul caz de dependenŃă (infra art.
119, II, III). Luarea dependenŃei în sensul art. 119 alin. 1 Cod civil drept element constitutiv
pentru participaŃiunea reciprocă calificată duce la extinderea interdicŃiei de a deŃine
participaŃiuni în întreprinderea dominantă, creînd un cadru juridic mai restrictiv. InstanŃa
poate aplica regimul juridic prevăzut în art. 118 alin. 2 Cod civil şi în cazul participaŃiunilor
reciproce între întreprinderi dominante şi dependente prin intermediul analogiei legii conf.
art. 5 alin. 1 Cod civil.
VII. Răspunderea pentru cauzarea insolvabilităŃii (art. 118 alin. 3)
1. GeneralităŃi. Scopul direct al art. 118 alin. 3 Cod civil îl reprezintă instituirea răspunderii
juridice pentru cauzarea insolvenŃei unei întreprinderii în posesiune majoritară. Răspunderea
este necesară în vederea protecŃiei acŃionarilor minoritari şi a creditorilor întreprinderii în
participaŃiune majoritară. Scopul indirect al art. 118 alin. 3 este unul preventiv, constînd în
prevenirea cauzării insolvenŃei unei întreprinderi sub sancŃiunea raspunderii juridice
subsidiare.
2. CondiŃiile răspunderii.
a) Întreprindere. Atragerea răspunderii art. 118 alin. 3 Cod civil presupune existenŃa calităŃii
de întreprindere a titularului unei participaŃiuni majoritare. Art. 118 alin. 3 nu prevede o
noŃiune specială de întreprindere. Calitatea de întreprindere titularului unei participaŃiuni

167
majoritare se stabileşte pornind de la noŃiunea generală a întreprinderii în sensul art. 117 Cod
civil (supra art. 117, III, V, VI). Întreprinderea în participaŃiune majoritară este orice
societate comercială indicată la art. 106 alin. 2 Cod civil (supra IV, art. 117, IV).
b) ParticipaŃiunea majoritară. Întreprinderea subiect al răspunderii trebuie sa deŃină direct
sau indirect o participaŃiune majoritară în întreprinderea în posesiune majoritară. NoŃiunea
participaŃiuniii majoritare se determină potrivit art. 118 alin. 1 Cod civil, (supra III). Pentru
calculul paricipaŃiunii majoritare şi a regulilor de atribuire a participaŃiunilor deŃinute indirect
a se vedea supra IV-VI.
c) DispoziŃia dată de întreprinderea cu participaŃiune majoritară. Art. 118 alin. alin. 3
Cod civil nu concretizează circumstanŃele în care se va realiza condiŃia existenŃei unor
dispoziŃii date de întreprinderea cu participaŃiune majoritară întreprinderii în participaŃiune
majoritară. CondiŃia presupune determinarea conŃinutului a două elemente esenŃiale: a
noŃiunii de „dispoziŃie” şi a „dării” dispoziŃiei. NoŃiunea de dispoziŃie trebuie înŃeleasă
pornind de la scopul urmărit de art. 118 alin. 3 Cod civil, adică protecŃia întreprinderii în
participaŃiune majoritară împotriva oricărei influenŃe a întreprinderii cu participaŃiune
majoritară care poate cauza insolvenŃa primei. Pentru cuprinderea tuturor riscurilor eventuale
este necesară o noŃiune extensivă a noŃiunii de dispoziŃie. Prin urmare, prin dispoziŃie se
întelege orice influenŃă asupra întreprinderii în participaŃiune majoritară. DispoziŃia poate fie
exercitată în orice formă: ordin, directivă, recomandare, sfat, plan, dorinŃă, formularea unor
scopuri, etc. Caracterul obligatoriu al unei dispoziŃii (obligaŃia de a realiza dispoziŃia) nu este
necesar. Natura favorabilă sau defavorabilă a dispoziŃiei date întreprinderii în participaŃiune
majoritară este irelevantă, art. 118 alin. 3 Cod civil nelimitînd aplicabilitatea sa doar la cazul
existenŃei unor dispoziŃii defavorabile (acestea pot fi doar aparent favorabile). Din punct de
vederea practic, însă, natura acesteia este significantă pentru stabilirea existenŃei raportului de
cauzalitate între dispoziŃie şi insolvabilitate, întrucît o dispoziŃie favorabilă nu va cauza, de
regulă, insolvabilitatea unei înterprinderi. Caracterul prejudiciabil sau nu al unei dispoziŃii se
va determina pornind de la interesele întreprinderii în posesiune majoritară.
„Darea” unei dispoziŃii presupune posibilitatea atribuirii influenŃei exercitate asupra
întreprinderii în participaŃiune majoritară întreprinderii cu participaŃiune majoritară. Prin
urmare, dispoziŃia trebuie să emane de la întreprinderea cu participaŃiune majoritară. Nu
numai influenŃa directă prin intermediul organelor de conducere a întreprinderii cu
participaŃiune majoritară asupra organelor de conducere a întreprinderii în participaŃiune
majoritară constituie dispoziŃii date de întreprinderea majoritară. Orice altă influenŃă
exercitată indirect prin alte persoane sau titulari de drepturi va realiza condiŃia „darii de
dispoziŃii”. Aceasta este realizată de ex. atunci, cînd influenŃa are loc prin trimiterea de
reprezentanŃi în organele de conducere a întreprinderii în participaŃiune majoritară, deŃinerea
de mandate duble, trimiterea de reprezentanŃi (persoane cu funcŃii de răspundere) în
subdiviziunile întreprinderii în participaŃiune majoritară sau alte cazuri similare, dacă prin
aceasta se realizează influenŃarea deciziilor întreprinderii în posesiune majoritară.
d) Executarea dispoziŃiei date de întreprinderea cu participaŃiune majoritară. DispoziŃia
dată unei întreprinderi trebuie executată pentru a produce efecte. Numai executarea unei
dispoziŃii date de întreprinderea cu participaŃiune majoritară poate atrage răspunderea
acesteia. DispoziŃiile neexecutate nu produc efecte juridice. Exercutarea nu presupune
obligativitatea executării unei dispoziŃii, dispoziŃiile executate benevol constituind de
asemenea dispoziŃii în sensul art. 118 alin. 3 Cod civil.
e) Insolvabilitatea întreprinderii în participaŃiune majoritară. Aplicarea dispoziŃiilor art.
118 alin. 3 Cod civil intervine atunci, cînd întreprinderea în posesiune majoritară a devenit
insolvabilă. Insolabilitatea unei întreprinderi se determină conform Legii 632/2001. Art. 118
alin. 3 Cod civil nu deosebeşte între temeiurile insolvabilităŃii, aceasta putînd aparea atît în

168
forma incapacităŃii de plată (art. 22 alin. 2 Legea 632/2001) cît şi a supraîndatoririi (art. 22
alin. 3 Legea 632/2001) întreprinderii în participaŃiune majoritară.
f) Raportul de cauzalitate între dispoziŃia întreprinderii cu participaŃiune majoritară şi
insolvabilitate. Răspunderea subsidiară a întreprinderii cu participaŃiune majoritară conf. art.
118 alin. 3 Cod civil presupune existenŃa unui raport de cauzalitate între dispoziŃia (sau
dispoziŃiile) date de aceasta şi insolvabilitatea întreprinderii în participaŃiune majortară.
Raportul de cauzalitate există şi în cazul în care executarea mai multor dispoziŃii succesive
sau date unor organe diferite sau de o intensitate diferită luate ca un tot unitar au cauzat
insolvabilitaea întreprinderii.
g) Lipsa condiŃiei culpei. Art. 118 alin. 3 Cod civil instituie o răspundere objectivă a
întreprinderii cu participaŃiune majoritară indiferent de existenŃa, inexistenŃa sau gradul
culpei acesteia. De lipsa condiŃiei culpei trebuie deosebit cazul în care întreprinderea cu
participaŃiune majoritară poate face dovada, că actele juridice sau măsurile luate de
întreprinderea în posesiune majoritară ca urmare a dispoziŃiilor sale ar fi fost luate în
asemenea circumstanŃe şi de un organ de conducere a unei întreprinderi independente (infra
5). În asemenea cazuri nu lipseşte culpa, ci elementul constituant al prejudiciului.
3. Efectele juridice. a) Realizarea elementelor constitutive ale art. 118 alin. 3 Cod civil are
drept efect raspunderea juridică subsidiară a întreprinderii cu participaŃiune majoritară
pentru obligaŃiile întreprinderii în posesiune majoritară. Prima va răspunde în măsura în care
patrimoniul societăŃii în participaŃiune majoritară nu este suficient satisfacerii creanŃelor
creditorilor ei.
b) Răspunderea întreprinderii cu participaŃiune majoritară conf. art. 118 alin. 3 Cod civil
presupune constatarea insuficienŃei patrimoniului întrerpinderii în participaŃiune majoritară
într-un proces de insolvabilitate sau cel puŃin deschiderea acestuia conform art. 17 urm.
Legea 632/2001.
c) Art. 118 alin. 3 Cod civil nu prevede expres răspunderea întreprinderii cu participaŃiune
majoritară faŃă de întreprinderea în participaŃiune majoritară. Astfel, dreptul de a cere plata
creanŃelor rămase neacoperite după desfăşurarea procesului de infosvabilitate a întreprinderii
în participaŃiune majoritară din patrimoniul întreprinderii cu participaŃiune majoritară
aparŃine creditorilor titulari ai creanŃelor rămase neacoperite.
d) Executarea unor dispoziŃii defavorabile intereselor întreprinderii în participaŃiune
majoritară poate, după caz, atrage şi răspunderea organelor întreprinderii în posesiune
majoritară pentru încălcarea obligaŃiilor de loialitate şi diligenŃă faŃă de întreprinderea
condusă. Organele de conducere a întreprinderii în participaŃiune majoritară sînt obligate,
înainte de executarea unei dispoziŃii, de a verifica caracterul defavorabil al acestora vis-à-vis
de interesele întreprinderii. Răspunderea membrilor organelor de conducere sau a altor
persoane cu funcŃii de răspundere se determină conform regulilor generale sau speciale
prevăzute pentru forma juridică concretă de organizare juridică a întreprinderii.
Întreprinderea cu posesiune majoritară nu se va putea elibera de răspundere bazîndu-se pe
faptul, că organele întreprinderii în posesiune majoritară sînt obligate la verificarea
caracterului favorabil sau defavorabil al dispoziŃiilor date de întreprinderea în participaŃiune
majoritară.
4. Exonerarea de raspundere. În cazul lipsei unui element constitutiv a răspunderii
prevăzută de art. 118 alin. 3 Cod civil lipseşte răspunderea însăşi. Evaluarea intereselor luate
în vedere de către legiuitor la instituirea răspunderii subsidiare în art. 118 alin. 3 Cod civil
impune tacit şi un caz special, în care întreprinderea cu participaŃiune majoritară trebuie
exonerată de răspundere. Este vorba de situaŃia în care întreprinderea cu participaŃiune
majoritară face dovada, că actele juridice sau măsurile luate de întreprinderea în posesiune
majoritară, ca urmare a dispoziŃiilor sale, ar fi fost luate în asemenea circumstanŃe şi de un
organ de conducere diligent a unei întreprinderi independente. Exonerarea de răspundere

169
este necesară, întrucît art. 118 alin. 3 Cod civil nu are drept scop transferarea tuturor
riscurilor proceselor decizionale şi riscurilor economice a întreprinderii în participaŃiune
majoritară asupra întreprinderii în participaŃiune majoritară. Art. 118 alin. 3 Cod civil
intenŃionează sancŃionarea numai acelor riscuri care decurg din influenŃa exercitată de
întreprinderea majoritară şi care nu corespund exigenŃelor obligaŃiilor de conducere a unei
întreprinderi independente.
5. Sarcina probei. a) Dovada existenŃei unor dispoziŃii date de întreprinderea cu
participaŃiune majoritară şi a raportului de cauzalitate între acestea şi insolvabilitatea
înterprinderii în participaŃiune majoritară revine reclamantului. Art. 118 alin. 3 Cod civil nu
prevede o prezumŃie generală, confrom căreia dispoziŃiile date de o întreprindere cu
participaŃiune majoritară ar fi cauzale pentru insolvabilitatea întreprinderii în posesiune
majoritară.
b) Administrarea integrală de către reclamant a probelor privind existenŃa unor dispoziŃii din
partea întreprinderii cu participaŃiune majoritară precum şi dovada raportului de cauzalitate
între dispoziŃii şi insolvabilitate vor constitui, de regulă, impedimente majore în
implementarea răspunderii art. 118 alin. 3 Cod civil. Acest rezultat nu corespunde scopului
art. 118 alin. 3 Cod civil. Pentru crearea unui echilibru între interesele participanŃilor
considerăm necesară dovada prima facie. Totuşi, simpla dovadă a existeŃei unei participaŃiuni
majoritare nu este suficientă. Reclamantul poate face, însă, dovada existenŃei unei sau mai
multor dispoziŃii directe (supra 2 c) date de către întreprinderea cu participaŃiune majoritară, a
existenŃei unor relaŃii interpersonale strînse între întreprinderi, a unor dispoziŃii indirecte sau
a unor indicii ferme de natură a permite asumarea prezumtiei, că acestea datorită naturii lor ar
fi putut cauza insolvabilitatea întreprinderii în participaŃiune majoritară. Pîrîtului
(întreprinderii cu participaŃiune majoritară) îi va reveni, în acest caz, dovada lipsei
dispoziŃiilor date întreprinderii în posesiune majoritară sau a lipsei raportului de cauzalitate
între influenŃa exercitată asupra întreprinderii în participaŃiune majoritară şi insolvabilitatea
acesteia.
c) Sarcina probei în vederea exonerării de răspundere a întreprinderii cu participaŃiune
majoritară (supra 4) îi revine acesteia în calitate de pîtît.
6. Aspecte de lege ferenda.
a) Răspunderea subsidiară prevăzută la art. 118 alin. 3 Cod civil are ca punct de pornire
participaŃiunea majoritară, directă sau indirectă, în capitalul social al unei întreprinderi sau
majoritatea voturilor acesteia. Neîndeplinirea acestei condiŃii are drept efect lipsa răspunderii.
Totuşi, există situaŃii cînd o întreprindere care nu deŃine participaŃiunea majoritară inntr-o altă
întreprindere poate, după caz, exercita o influenŃă asupra acesteia ce poate cauza
insolvabilitatea întreprinderii. Aceste cazuri nu vor putea fi subsumate art. 118 alin. 3 Cod
civil, întrucît lipseşte condiŃia existenŃei unei participaŃiuni majoritare. Asemenea situaŃii
au fost reglementate de art. 119 alin. 1 Cod civil sub noŃiunea de dependenŃă. Pentru
realizarea scopului art. 117 urm. Cod civil este necesar und corectiv legislativ. Acesta se
poate realiza prin transferarea art. 118 alin. 3 în art. 119 alin. 3 şi substituirea condiŃiei
participaŃiunii majoritare cu aceea a raportului de dependenŃă. Pînă la o modificare eventuală
a textului de lege insanŃa poate, oricum, aplica art. 118 alin. 3 Cod civil şi asupra celorlalte
cazuri prin intermediul analogiei legii conf. art. 5 alin. 1 Cod civil.
b) Art. 118 alin. 3 Cod civil nu prevede răspunderea întreprinderii cu participaŃiune
majoritară faŃă de întreprinderea în participaŃiune majoritară. Prin urmare, întreprinderea în
participaŃiune majoritară însăşi nu are dreptul de a cere de la întreprinderea cu participaŃiune
majoritară acoperirea creanŃelor creditorilor săi. De asemenea, nici administratorul
insolvabilităŃii nu poate exercita un asemena drept împotriva întreprinderii dominante,
întrucît un asemena drept al întreprinderii în participaŃiune majoritară nu există. Dreptul de a
trage la răspundere întreprinderea cu participaŃiune majoritară aparŃine creditorilor

170
întreprinderii în participaŃiune majoritară cu creanŃe nesatisfăcute din masa debitoare.
Considerăm această situaŃie defavorabilă pentru creditori. Aceştia sînt nevoiŃi de a acŃiona în
mod individual întreprinderea cu participaŃiune majoritară, nedispunînd adesea nici de
experienŃa şi nici de accesul deplin la informaŃiile legate de afacerile şi de aspectele legate de
conducerea societăŃii în participaŃiune majoritară. De asemenea, riscul suportării cheltuielilor
de judecată va constitui o barieră majoră în exercitarea acestui drept. De regulă, doar
creditorii instituionalizaŃi sau cei versaŃi vor reuşi exercitarea cu succes a unei asemena
acŃiuni în răspundere subsidiară. De aceea, considerăm necesară configurarea răspunderii
subsidiare a întreprinderii cu participaŃiune majoritară drept răspundere faŃă de
întreprinderea în participaŃiune majoritară. Într-un asemenea caz, dreptul întreprinderii în
participaŃiune majoritară ar putea fi exercitat în cazul procesului de insolvabilitate de către
administratorul insolvabilităŃii.
c) Art. 118 alin. 3 Cod civil prevede expres doar răspunderea juridică a întreprinderii cu
participaŃiune majoritară. Întrucît participaŃiunea majoritară poate exista şi indirect, prin
interpunerea de alŃi titulari, este necesară instituirea răspunderii subsidiare solidare a
întreprinderilor angajate în deŃinerea participaŃiunii majoritare (art. 530 urm. Cod civil).
Aceasta rezultă din scopul art. 118 alin. 3 Cod civil de a proteja interesele creditorilor
întreprinderii în participaŃiune majoritară, indiferent de modul de deŃinere a participaŃiunii
majoritare. Exemplu: întreprinderii X şi Y le aparŃin cîte 40% din participaŃiunile
întreprinderii Z; întreprinderii X îi aparŃin 100% din acŃiunile întreprinderii Y; întreprinderea
X va fi întreprindere cu participaŃiune majoritară faŃă de întreprinderea Z. ProtecŃia maximă a
creditorilor întreprinderii Z impun răspunderea subsidiară solidară a întreprinderilor X şi Y,
întrucît acestea acŃionează în comun la darea de dispoziŃii întreprinderii Z care duc la
insolvabilitatea acesteia. Răspunderea solidară nu va împiedica, ulterior, exercitarea
drepurilor la regres între debitorii solidari (X şi Y) conform regulilor generale (art. 544 Cod
civil).

Articolul 119. Intreprinderea dependenta si intreprinderea dominanta

(1) Intreprindere dependenta este intreprinderea asupra careia o alta intreprindere

(intreprinderea dominanta) poate exercita in mod direct sau indirect o influenta
dominanta.
(2) Se prezuma ca o intreprindere in posesiune majoritara este dependenta de
intreprinderea cu participatiune majoritara in ea.

I. GeneralităŃi
1. Obiectul normei. Art. 119 alin. 1 Cod civil reglementează raportul de dependenŃă între
două întreprinderi. Legea prevede dependenŃa drept un raport de afiliere de sine stătător (art.
117 lit. b). Totodată, raportul de dependenŃă este conceput ca şi noŃiune centrală a raporturilor
de afiliere. Raportul de dependenŃa este completat, pe de o parte, de prezumŃia de dependenŃă
a art. 119 alin. 2 Cod civil, care stabileşte legătura cu art. 118 Cod civil. Pe de altă parte,
dependenŃa constituie fundamentul prezumŃiei existenŃei unui concern a art. 120 alin. 3 Cod
civil, dacă existenŃa unui raport de dependenŃă nu poate fi combătută (infra art. 120, III, V,
VI).
2. Deosebiri. Raportul de dependenŃă reglementat de art. 119 alin. 1 Cod civil se deosebeşte
de raportule juridice de dependenŃă cunoscute pînă în prezent de legislaŃia în vigoare.
NoŃiunea este foarte largă (infra II), cuprinzînd toate posibilităŃile directe sau indirecte,
garantate din punct de vedere juridic, de influenŃare a deciziilor unei întreprinderi. Legea nu
prevede elemente constitutive suplimentare, ca de ex. art. Art. 9 alin. 8 Legea 1134/1997.

171
Raportul de dependenŃă reglementat de art. 119 alin. 1 Cod civil cuprinde toate raporturile de
depenendenŃă, inclusiv cele în care influenŃa dominantă este exercitată sau poate fi exercitată
într-un mod sigur şi decisiv datorită participaŃiunii majoritare în capitalul social sau deŃinerii
majorităŃii de voturi. Art. 119 alin. 1 Cod civil nu deosebeşte între intensitatea dependenŃei
(„dependenŃă simplă” sau „dependenŃă calificată”=control), întrucît în toate cazurile
existenŃei unei posibilităŃii influenŃei dominante pot apărea riscuri specifice pentru
întreprinderea dependentă sau creditorii acesteia.
II. Raportul de dependenŃă (art. 119 alin. 1)
1. Preliminarii. a) Legiuitorul a ales o definiŃie extensivă a noŃiunii de dependenŃă în
vederea cuprinderii tuturor situaŃiilor posibile de influenŃare directă sau indirectă a unei
întreprinderi. Impedimentele practice la stabilirea existenŃei unei inflenŃe dominante în
circumstanŃe neclare nu pot servi drept cauză pentru restrîngerea definiŃiei de dependenŃă.
Din contra, noŃiunea largă a dependenŃei este menită de a cuprinde şi acele situaŃii, în care o
întreprindere recurge la metode sau structuri confuze în vederea exercitării influenŃei
dominante asupra alteia în scopul eludării dispoziŃiilor art. 117 urm. Cod civil.
b) Un raport de dependenŃă în sensul art. 119 alin. 1 Cod civil există atunci, cînd, privită din
perspectiva unei întreprinderi independente din punct de vedere juridic (supra art. 117, III-
VI), aceasta se află în situaŃia în care o altă întreprindere poate exercita direct sau indirect o
influenŃă dominantă asupra acesteia. Posibilitatea de a exercita o influenŃă dominantă este
suficientă. Această posibilitate trebuie însă să fie constantă, cuprinzătoare şi fundamentată
juridic.
2. Posibilitatea exercitării influenŃei dominante. a) InfluenŃa dominantă. NoŃiunea
influenŃei dominante rezultă tacit din scopul art. 119 alin. 1 Cod civil de a cuprinde toate
influenŃele posibile asupra întreprinderii de natură a dezechilibra balanŃa între organele de
conducere, inclusiv de control, prevăzută pentru întreprinderile independente. Dezechilibrul
creat în urma unei influenŃe asupra întreprinderii are drept efect posibilitatea implementării
unor scopuri proprii în detrimentul întreprinderii, asociaŃilor minoritari sau a creditorilor
întreprinderii. O influenŃă este dominantă atunci, cînd prin natura acesteia ea corespunde cel
puŃin nivelului influenŃei rezultînd dintr-o participaŃiune majoritară în sensul art. 118 alin. 1
Cod civil. CondiŃia posibilităŃii de impunere a executării de către întreprinderea dependentă a
dispoziŃiilor rezultînd din influenŃa dominantă a unei alte întreprinderi nu este necesară, ea
îngustînd in mod neîntemeiat domeniul de aplicare a art. 119 alin. 1 Cod civil. Numirea de
persoane loiale în organele de conducere a unei întreprinderi permite asumarea eventualităŃii
unui comportament loial întreprinderii dominante.
b) Posibilitatea exercitării. Exercitarea efectivă a influenŃei dominante asupra unei
întreprinderi nu este necesară conform art. 119 alin. 1 Cod civil, posibilitatea exercitării fiind
suficientă („poate exercita”). Posibilitatea exercitării influenŃei dominante trebuie, însa, să fie
constantă şi cuprinzătoare.
Constant înseamnă posibilitatea exercitării influenŃei pentru o anumită perioadă de timp, fără
condiŃia existenŃei unui cadru temporal legal prestabilit. Este vorba mai mult de certitudinea
exercitării, decît de continuitatea acesteia. Posibilitatea doar accidentală de a exercita o
influenŃă momentană asupra întreprinderii este insuficientă. În cazul în care posibilitatea
exercitării influenŃei depinde de colaborarea (benevolă) a altor titulari (de. ex. alŃi asociaŃi în
baza unor convenŃii de exercitare a drepturilor la vot într-un anumit mod) dependenŃa există
doar atunci, cînd colaborarea acestora este constantă pentru o anumită perioadă de timp. Ea
încetează odată cu încetarea colaborării titularilor de drepturi.
Posibilitatea exercitării unei influenŃe dominante este cuprinzătoare atunci, cînd influenŃa
poate fi exercitată cel puŃin asupra politicii personalului întreprinderii, întrucît prin numirea
de persoane loiale în cadrul organelor acesteia se poate asigura o racordare a întreprinderii la
interesele întreprinderii dominante. O întreprindere va fi dependentă chiar şi în cazul în care

172
influenŃarea politicii personalului întreprinderii este imposibilă, dacă o altă întreprindere
poate influenŃa unul sau mai multe din sferele centrale ale activităŃii întreprinderii ca de ex. a
politicii financiare, de producŃie, de desfacere, de investiŃie, etc.
c) Fără impotanŃă este modul în care întreprinderea are direct sau indirect, prin intermediul
altor titulari, posibilitatea exercitării inlfuenŃei dominante.
3. Modurile de influenŃare. a) Posibilitatea exercitării influenŃei dominante trebuie să fie
fundamentată juridic de dreptul privind organizarea juridică a întreprinderilor (după caz a
dreptului societăŃilor comerciale), adică să pătrundă în structura internă a întreprinderii.
b) DependenŃa de facto faŃă de o întreprindere, de. ex. în baza unor contracte de credit, de
livrare sau distribuire, nu constituie dependenŃă în sensul art. 119 alin. 1 Cod civil, nici
atunci, cînd acestea coexistă cu participaŃiuni într-o întreprindere, care de sine stătătăr nu
oferă posibilitatea exercitării unei influenŃe dominante. Chiar şi în cazul contractelor just-in-
time sau a contractelor de franchising (art. 1171 urm. Cod civil) care pot avea ca efect o
dependenŃă economică considerabilă faŃă de întreprindere nu constituie un raport de
dependenŃă în sensul art. 119 alin. 1 Cod civil).
c) ParticipaŃiunea majoritară (în capitalul social sau a majorităŃii drepturilor la vot) atrage
implicit prezumŃia de dependendenŃă art. 119 alin. 2 Cod civil. ParticipaŃiunile minoritare (în
capitalul social sau a unui număr minoritar de drepturi la vot) vor fi suficiente pentru
aplicarea art. 119 alin. 1 Cod civil atunci, cînd datorită circumstanŃelor concrete (prezenŃei
reduse a asociaŃilor în adunările generale; dispoziŃii speciale ale actelor constitutive ale
întreprinderilor; convenŃii între asociaŃi, etc.) acestea oferă (constant) posibilitatea exercitării
unei influenŃe dominante. Doar posibilitatea de blocare a deciziilor în organele întreprinderii
nu constituie influenŃă dominantă, întrucît aceasta nu poate canaliza cu siguranŃă
întreprinderea în direcŃia dorită şi nici nu o poate forŃa la adoptarea anumitor decizii concrete.
În cazul societăŃilor pe acŃiuni, drepturile exercitate de către instituŃiile de credit rezultînd din
acŃiunile deŃinute in depot nu constituie influenŃă dominantă, deoarece instuŃiile exercită
drepturile în bază de mandat (oricînd revocabil) şi sînt supuse indicaŃiilor acŃionarilor.
c) Un contract de subordonare a administrării întreprinderii unei alteia (art. 120 alin. 2
Cod civil; infra art. 120, IV) va constitui prin definiŃie un concern şi, implicit, un raport de
dependenŃă în sensul art. 119 alin. 1 Cod civil. Contractele de transfer a venitului unei
întreprinderi alteia (art. 120 alin. 2 Cod civil) nu conduc per se şi la existenŃa unui raport de
dependenŃă. Un asemenea contract, totuşi, poate constitui un indiciu ferm pentru asumarea
unui asemenea raport. Încorporarea unei întreprinderi (art. 120 alin. 2 Cod civil) alteia
presupune existenŃa unui raport de dependenŃă.
III. Formele dependenŃei
1. DependenŃa directă şi indirectă. Conform Art. 119 alin. 1 Cod civil un raport de
dependenŃă poate exista atît prin posibilitatea directă cît şi indirectă de a exercita o inlfuenŃă
dominantă asupra unei întreprinderi. Indirect înseamnă că o întreprindere are posibilitatea
(supra II 2) exercitării unei influenŃe dominante prin interpunerea unei sau mai multor alte
întreprinderi sau terŃi (supra art. 118, VI).
2. DependenŃa multiplă. a) DependenŃa multiplă simplă există atunci, cînd un terŃ
(întreprindere în sensul art. 117 urm. Cod civil) cu posibilitatea de a exercita o influenŃă
dominantă asupra unei întreprinderi este obligat de a exercita această influenŃă conform
dispoziŃiilor unei alte întreprinderi. În acest caz nu este necesară dependenŃa terŃului de
întreprindere, obligaŃia executării dispoziŃiilor întreprinderii de către terŃ putînd avea temei
contractual sau legal. Cazul în care terŃul nu este dependent de întreprinderea a cărei
dispoziŃii este obligat să le execute este numită dependenŃă multiplă simplă.
b) DependenŃa multiplă suprapusă există în cazul în care un terŃ (întreprindere în sensul
art. 117 urm. Cod civil), pe lîngă posibilitatea exercitării unei influenŃe dominante asupra
unei întreprinderi, este la rîndul său dependent de o altă întreprindere. Acesta este cazul

173
întreprinderilor mamă-fiică-nepoată-etc., în care întreprinderea fiică este dependentă de
întreprinderea mamă, iar întreprinderea nepoată de întreprinderea fiică. Întreprinderea
nepoată va fi dependentă direct de întreprinderea fiică şi indirect de întreprinderea mamă.
DependenŃa multiplă suprapusă nu se limitează doar la unul sau două segmente, acestea
putînd fi continuate de nenumărate ori, în măsura în care sînt întrunite condiŃiile existenŃei
unui raport de dependenŃă în fiecare segment conf. art.119 alin. 1 Cod civil.
3. Întreprinderi comune (joint ventures). ÎnfiinŃarea unor întreprinderi comune nu
fundamentează în mod automat un raport de dependenŃă în sensul art. 119 alin. 1 Cod civil.
Un asemenea raport depinde de împrejurările de fapt concrete şi de raporturile între
întreprinderile fondatoare. În cazul în care o întreprindere fondatoare poate exercita o inflenŃă
dominantă asupra întreprinderii comune, aceasta va fi întprindere dominantă faŃă de
întreprinderea comună. În cazul în care nici una din întreprinderile fondatoare nu poate
influenŃa întreprinderea comună (de ex. participaŃiunea 50:50 sau 33,3:33,3:33,3), existenŃa
unui raport de dependenŃă depinde de faptul, dacă între întreprinderile fondatoare există un
cadru contractual bine definit care permite exercitarea comună a influenŃei dominante asupra
întreprinderii comune. În asemenea cazuri întreprinderile fondatoare vor fi întreprinderi
dominante.
IV. PrezumŃia de dependenŃă (art. 119 alin. 2)
1. Scop, condiŃii, efectle juridice. a) Art. 119 alin. 2 Cod civil prevede prezumŃia de
dependenŃă a unei întreprinderi în posesiune majoritară faŃă de întreprinderea cu
posesiune majoritară. Întrucît raportul de dependenŃă va rezulta, de regulă, din
participaŃiunea în capitalul social sau deŃinerea de voturi într-o întreprindere,
legiuitorul a reglementat acest caz în mod deosebit. Scopul normei este completarea
noŃiunii raportului de dependenŃă, contribuind astfel la crearea unui cadru juridic
stabil.
b) CondiŃia aplicării art. 119 alin. 2 Cod civil este existenŃa unei participaŃiuni
majoritare în sensul art. 118 alin. 1 Cod civil (supra art. 118, III-V, VII). Regulile
privnd atribuirea participaŃiunilor se aplică în mod corespunzător la calcularea
participaŃiunii majoritare (supra art. 118, VI).
c) Efectul juridic direct al prezumŃiei art. 119 alin. 2 Cod civil este răsturnarea sarcinii
probei. Sarcina probei privind independenŃa întreprinderii (lipsei posibilităŃii de
exercitare a unei influenŃe dominante) revine aceluia care o invocă, acesta fiind, de
regulă, întreprinderea cu participaŃiune majoritară. Efectul juridic indirect al prezmŃiei
dependenŃei este prezumpŃia existenŃei unui concern conf. art. 120 alin. 3 Cod Civil
(infra art. 120, VI).
2. Răsturnarea prezumŃiei de dependenŃă. a) Art. 119 alin. 2 Cod civil instituie o prezumŃie
de dependenŃă relativă, ea putînd fi răsturnată prin dovada independenŃei întreprinderii
în participaŃiune majoritară.
b) PrezumŃia de dependenŃă poate fi răsturnată prin dovada lipsei posibilităŃii de
exercitare a unei influenŃe dominante. Faptul neexercitării (de facto a) influenŃei
dominante asupra întreprinderii este irelevant, pentru aplicarea art. 119 alin. 1 Cod
civil fiind suficientă posibilitatea exercitării influenŃei dominante (supra II). De
asemenea, simpla promisiune a întreprinderii cu participaŃiune majoritară de a nu
exercita inflenŃa dominantă nu este suficientă pentru dovada independenŃei unei
întreprinderi. Indispensabil pentru independenŃa întreprinderii este un fundament
neechivoc, care să garanteze lipsa posibilităŃii de exercitare a influenŃei dominante.
3. Probe. a) În cazul existenŃei unei participaŃiuni majoritare în capitalul social în sensul art.
118 alin. 1 Cod civil întreprinderea cu participaŃiune majoritară poate face dovada

174
lipsei majorităŃii drepturilor la vot în întreprinderea în participaŃiune majoritară,
dovedind astfel lipsa influenŃei dominante. Totuşi, simpla dovadă a lipsei majorităŃii
voturilor nu este suficientă, necesară fiind concomintent şi dovada lipsei posibilităŃii
exercitării de facto a influenŃei, de ex. datorită prezenŃei reduse a asociaŃilor în
adunarea generală a întreprinderii în participaŃiune majoritară.
b) În cazul participaŃiunii majoritare prin deŃinerea majorităŃii voturilor într-o
întreprindere, întreprinderea cu participaŃiune majoritară poate face dovada, că
datorită dispoziŃiilor actelor constitutive ale întreprinderii în participaŃiune majoritară,
a unor restricŃii a drepturilor la vot, a unor contracte speciale de transferare a
dreptului la vot unui terŃ independent, etc., nu are posibilitatea exercitării unei
influenŃei dominante asupra întreprinderii în participaŃiune majoritară. În cazul
societăŃilor de persoane important este, de asemenea, dacă în actul de constituire a
societăŃii s-a prevăzut un alt mod de conducere a societăŃii decît cel prevăzut de lege
(art. 123 alin. 2; art. 138 alin. 1, 123 alin. 2 Cod civil). O neexercitare de facto a
influenŃei dominante nu este suficientă, indispensabilă fiind imposibilitatea
fundamentată juridic de a exercita o influenŃă dominantă asupra întreprinderii în
participaŃiune majoritară.

Articolul 120. Concernul si intreprinderea concernului

(1) Daca mai multe intreprinderi, fara ca sa depinda una de alta, sint reunite sub o
conducere unica, atunci ele formeaza un concern. Fiecare este intreprindere a
concernului.
(2) Se considera ca formeaza un concern intreprinderile intre care exista un contract
prin care o intreprindere subordoneaza administrarea sa unei alte intreprinderi sau se
obliga sa verse intregul venit unei alte intreprinderi ori intreprinderile dintre care una
este integrata (incorporata) alteia.
(3) Se prezuma ca intreprinderea dominanta formeaza cu intreprinderea dependenta un
concern.

I. GeneralităŃi
1. Obiectul normei. Art. 120 Cod civil introduce noŃiunea de concern. Criteriul pricipal de
definire a concernului este reunirea a două sau mai multe întreprinderi (independente din
punct de vedere juridic [supra Art. 117, VII], dar nu neapărat şi din punct de vedere
economic) sub o conducere unică. Scopul normei este cuprinderea întreprinderilor reunite sub
o conducerea unică într-un termen unic de concern. ImportanŃa reglementării este la
momentul actual greu de stabilit, deoarece în prezent nici în Codul civil şi nici în alte acte
normative nu există dispoziŃii concrete care să folosească concernul drept criteriu de referinŃă
pentru anumite efecte juridice. Pentru curpinderea riscurilor rezultînd din raporturile de
afiliere este suficient deja existenŃa unui raport de dependenŃă în sensul art. 119 alin. 1 Cod
civil (altfel în cazul concernelor orizontale, infra II).
2. NoŃinea de conducere unică. a) CondiŃia principală a existenŃei unui concern o constituie
conducerea unică a două sau mai multe întreprinderi. Legea nu defineşte termenul de
conducere unică. Aceasta poate fi privită atît un sens restrîns cît şi într-un sens larg.
b) În sens restrîns, prin conducere unică a două sau mai multor întreprinderi se înŃelege o
conducere (planificare, executare, contol) cuprinzătoare şi armonizată a tuturor (sau
majorităŃii) segmentelor organizatorice şi domeniilor de activitate a întreprinderilor antrenate

175
într-un concern. O noŃiune stricto sensu a conducerii unice are drept efect conceprea
concernului ca o entitate economică, întrucît conducerea unică trebuie să cuprindă
coordonarea tuturor (sau majorităŃii) domeniilor de activitate a tuturor întreprinderilor
concernului.
c) În sens larg, prin conducere unică a mai multor întreprinderi se întelege conducerea
(planificare, executare, contol) armonizată a cel puŃin unui segment de activitate a
întreprinderilor concernului, ca de ex. producŃia, desfacerea, planificarea, organizarea, etc. În
special conducerea unică a finanŃelor întreprinderilor este suficientă pentru existenŃa unui
concern. Considerăm definiŃia lato sensu a conducerii unice ca fiind cea mai apropiată
scopului urmărit de art. 117 urm. Cod civil. NoŃiunea stricto sensu restrînge în mod
neîntemeiat domeniul de aplicare a art. 118 Cod civil. Chiar şi în cazul în care art. 117 urm.
Cod civil vor fi interpretate ca fiind concomitent şi un fundament pentru organizarea juridică
a activităŃii economice a mai multor întreprinderi sub o conducere unică, noŃiunea lato sensu
a conducerii unice este suficientă pentru cuprinderea şi a întreprinderilor conduse unic într-un
sens restrîns.
3. Formele conernelor. Concernele pot fi împărŃite în orizontale şi verticale. Deosebirea
între acestea constă în existenŃa unui raport de dependenŃă (în sensul art. 118 alin. 1 Cod
civil) în cazul concernelor verticale, concernele orizontale fiind constituite din întreprinderi
independente. În funcŃie de fundamentul juridic al dreptului de a exercita conducerea unică,
concernele pot fi împărŃite în contractuale şi de fapt. În cazul primelor, fundamenul juridic
este un contract menŃionat la art. 120 alin. 2 sau o decizie de încorporare. Conducerea unică
în cazul concernelor de fapt nu are fundament contractual, acesta variind în funcŃie de
circumstanŃele concrete (infra IV).
4. Întreprindere a concernului. Toate întreprinderile reunite (orizontal sau vertical) sub o
conducere unică sînt întreprinderi ale concernului. Astfel, nu numai întreprinderea mamă şi
fiică constituie asemenea întreprinderi, ci, de asemenea, şi întreprinderea nepoată,
strănepoată, etc., precum şi acele întreprinderi nepoate, strănepoate, etc. care aparŃin unor
întreprinderi fiice diferite constituie între ele întreprinderi ale concernului.
5. ProtecŃia concurenŃei. Aplicarea art. 120 Cod civil nu exclude aplicarea normelor privind
protecŃia concurenŃei (de ex. Legea 1103/2000). Ambele reglementări se vor aplica
concomitent. Art. 118 Cod civil nu constituie un fudament juridic pentru legitimarea unor
grupuri de întreprinderi de natura a leza libera concurenŃă. Formarea de concerne în sensul
art. 118 Cod civil este supusă în continuare controlului normelor privind protecŃia
concurenŃei.
II. Concern orizontal (Art. 120 alin. 1)
1. NoŃiune. Art. 120 alin. 1 Cod civil reglementează concernul orizontal. Termenul de
„concern orizontal” nu este prevăzut de lege, acesta poate fi însă utilizat ca termen generic
pentru identificarea mai simplă a elementelor constitutive ale art. 129 alin. 1 Cod civil.
2. CondiŃii. a) Întreprinderile antrenate într-un concern orizontal trebuie să fie întreprinderi
în sensul art. 117 urm. Cod civil (supra art. 117, III-VI). b) Întreprinderile trebuie reunite sub
o conducere unică. Legea nu prevede modul de reunire sub o conducere unică, aceasta putînd
avea loc atît pe cale contractuală, cît şi prin alte intrumente de fapt. c) Întreprinderile trebuie
reunite în scopul conducerii unice (supra I 2). Considerăm conducerea unică în sens restrîns
ca fiind necesară şi suficientă. d) Un concern orizontal conf. art. 120 alin. 1 Cod civil este
doar atunci posibil, cînt între întreprinderi nu există un raport de dependenŃă în sensul art. 119
alin. 1 Cod civil. Pentru aplicarea art. 119 alin. 1 Cod civil este condiŃia independenŃei din
punct de vedere juridic a întreprinderilor antrenate este indispensabilă. În caz contrar va
exista un concern vertical (infra III, IV). f) ExistenŃa unui conern în sensul art. 120 alin. 1
Cod civil presupune existenŃa a cel puŃin două întreprinderi. Această condiŃie nu este
prevăzută expres de lege, ea rezulînd însă tacit din esenŃa unui grup de întreprinderi.

176
3. Concern orizontal contractual. a) Un concern orizontal contractual în sensul art. 120
alin. 1 Cod civil există atunci, cînd reunirea a două sau mai multe întreprinderi independente
din punct de vedere juridic sub o conducere unică are loc prin încheierea unic contract. Legea
nu prevede nici condiŃii de formă şi nici privind conŃinutul acestuia, acestea fiind lăsate la
latitudinea participanŃilor conform principiului libertăŃii contractuale. Fără importanŃă este
modul de conducere unică a întreprinderilor prevăzut în conctract, adică dacă aceasta se
realizează în comun, doar de o singură întreprindere sau prin crearea unor organe speciale în
acest scop. Necesar este, însă, ca prin încheierea contractului să nu se nască între întreprinderi
sau faŃă de un terŃ un raport de dependenŃă (art. 118 alin. 1 Cod civil), deoarece în acest caz
vom fi în prezenŃa unui concern contractual vertical (art. 120 alin. 2 Cod civil). Natura
juridică a unui contract de reunire a întreprinderilor sub o conducere unică va fi, de regulă, un
contract de societate civilă în sensul art. 1339 Cod civil. De asemenea, încheierea unui
contract de administrare fiduciară între întreprinderi poate da naştere, după caz, unui concern
orizontal contractual.
b) Un contract prin care se naşte un concern orizontal contractual în sensul art. 120 alin. 1
Cod civil trebuie deosebit de contractul de subordonare a administrării întreprinderii unei
alteia în sensul Art. 120 alin. 2 Cod civil, întrucît prin reunirea sub o conducere comună nu se
nasc raporturi de subordonare între întreprinderi, acestea ramîn în continuare pe poziŃie de
egalitate (idependente).
c) La încheierea unui contrat de reunire a mai multor întreprinderi sub o conducere unică se
vor respecta dispoziŃiile privind protecŃia concurenŃei (supra I, 5).
4. Concern orizontal de fapt. Reunirea mai multotr întreprinderi independente din punct de
vedere juridic sub o conducere unică poate avea loc şi fără încheierea unui contract. Modul de
reunire sub o conducere unică trebie stabilit în fiecare caz concret. Conducerea unică poate fi
realizată, de ex., prin exercitarea unor funcŃii de conducere a mai multor întreprinderi de către
aceeaşi persoană. CondiŃia esenŃială, în toate cazurile, este lipsa unui raport de dependenŃă în
sensul art. 119 alin. 1 Cod civil. Simpla coordonare a activităŃii întreprinderilor nu este
suficientă, necesară fiind exercitarea unei conduceri unice (supra I, 2).
III. Concern vertical (noŃiune)
Art. 120 alin. 2 şi 3 Cod civil nu prevăd nici termenul de concernului vertical şi nici o
definiŃie a acestuia. Termenul de concern vertical urmează a fi folosit în comentar în scopul
simplicării identificării art. 120 alin. 2 şi 3 Cod civil. DefiniŃia concernului vertical rezultă
din esenŃa art. 120 alin. 2 Cod civil, acesta existînd atunci, cînd două sau mai multe
întreprinderi (independente din punct de vedere juridic) dependente una de alta, sînt reunite
sub o conducere unică. Un concern vertical presupune, deci, existenŃa unui raport de
dependenŃă între întreprinderile concernului reunite sub o conducere unică. În cazul art. 120
alin. 2 acest raport de dependenŃă şi implicit existenŃa unui concern vertical este prezumat
absolut. Art. 120 alin. 3 Cod conŃine o prezumŃie relativă a existenŃei unui concern vertical.
În funcŃie de fundamentul juridic al raportului de dependenŃă pot fi deosebite concerne
verticale contractuale şi concerne verticale de fapt.
IV. Concern vertical contractual sau prin încorporare (Art. 120 alin. 2)
1. PrezumpŃia absolută. Art. 120 alin. 2 Cod civil instituie prezumŃia absolută a existenŃei
unui concern în cazul în care între întreprinderi există un contract de subordonanre a
administraŃiei unei alteia sau unui contract de transfer a venitului unei întreprinderi precum şi
în cazul încorporării unei întreprinderi alteia. PrezumŃia este absolută („se consideră”).
Dovada contrarie nu este admisibilă. Enumerarea cazurilor este exhaustivă, interpretarea art.
120 alin. 2 Cod civil fiind permisă doar restrictiv.
2. Concern vertical contractual. a) Legea prevede două cazuri, în care încheierea unui
contract duce la naşterea unui concern vertical. DispoziŃiile legale sînt foarte sumare,
necesitînd stringent, datorită efectelor juridice a acestora asupra întreprinderilor antrenate

177
într-un concern, o concretizare cît mai detaliată. Legea nu conŃine detalii în privinŃa formei
sau conŃinutului contractelor. Considerăm cel puŃin forma scrisă necesară. În special în
vederea protecŃiei întreprinderii dependente autentificarea notarială a contractului şi/sau
înregistrarea acestuia în registrul de stat al întreprinderilor oferă protecŃie maximă. De
asemenea, legea nu prevede nici condiŃia existenŃei unei hotărîri a adunării generale a
întreprinderilor contractante. În măsura în care o asemenea condiŃie nu rezultă din dispoziŃiile
speciale privind formele societăŃilor comerciale concrete, considerăm de lege ferenda
includerea unei asemenea condiŃii generale precum şi a unui cvorum adecvat (3/4 din
numărul de voturi sau capital social) drept indispensabile pentru garantarea drepturilor
asociaŃilor minoritari şi a creditorilor întreprinderilor contractante. La calificarea unui
contract drept contract de subordonare a administraŃiei unei întreprinderi altei întreprinderi
sau de vărsare a venitului unei alte întreprinderi este important conŃinutul acestora, nu
denumirea lor.
b) Contract de subordonare a administraŃiei unei întreprinderi alteia se încheie între două
întreprinderi în sensul art. 117 urm. Cod civil. Privite prin prisma scopului dispoziŃiilor art.
117 urm. Cod civil, întreprinderile a căror conducere este subordonată alteia vor fi
întreprinderile organizate în forma societăŃilor comerciale (supra art. 117, IV). Din contra,
întreprindere cărora li se poate suborodona conducerea unei altor întreprinderi pot fi orice
întrprinderi, indiferent de forma juridică de organizare a acestora (supra 117, V, VI).
Contractul trebuie să subordoneze administrarea întreprinderii alteia. NoŃiunea de
administrare variază în funcŃie de forma de organizare juridică a întreprinderii. În general va
fi vorba de subordonarea domeniilor de planificare, coordonare, control, numirea
personalului, etc. conducerii unei alte întreprinderi supraordonate. Subordonarea administrării
unei alte întreprinderi nu implică subordonarea tuturor sferelor de administrare, suficient fiind
dreptul întreprinderii supraordonate de a determina unilateral direcŃiile prioritare de activitate
a întreprinderii subordonate şi posibilitatea impunerii acestora conducerii întreprinderii
subordonate.
Subordonarea înseamnă dreptul întreprinderii supraordonate de a impune o anumită
administrare întreprinderii subordonate. Acest drept poate fi realizat de ex. prin dispoziŃii
obligatorii sau prin trimiterea de persoane loiale în organele de conducere a întreprinderii
subordonate. Prin subordonare organele întreprinderii subordonate rămîn acesleaşi, ele
exercitînd în continuare conducerea întreprinderii, însă luînd în considerare dispoziŃiile sau
directivele obligaroriii ale întreprinderii supraordonate (a se deosebi de contractul de
administrare fiduciară a unei întreprinderi conf. art. 1053 urm. Cod civil, după care funcŃiile
organelor sînt preluate integral de o altă întreprindere).
c) Contractul de vărsare a venitului unei întreprinderi alteia există atunci, cînd una din
întreprinderi se obligă a transfera întregul venit altei întreprinderi. Privind părŃile contractului
a se vedea comentariile asupra contractului de subordonare a administraŃiei unei întreprinderi
altei întreprinderi (supra b). Contractul se va încheia de către organele de conducere a
întreprinderilor. DispozŃiile speciale prevăzute pentru unele societăŃi comerciale referitoare la
formă sau la condiŃia aprobării de către adunarea generală a unor asemenea contracte se vor
aplica în mod corespunzător. A se vedea comentariile de mai sus (supra 2 a). În privinŃa
conŃinutului indispensabilă este obligaŃia de transfer a întregului venit a întreprinderii. Prin
venit se înŃelege venitul anual care ar fi fost indicat în raportul financiar anual (art. 43 urm.
Legea 426/1995; MF 147/1997), dacă nu ar fi existat obligaŃia de vărsare a venitului altei
întreprinderi (un venit pozitiv nu va exista, întrucît prin transferul venitului acesta va fi trecut
în partea pasivă a balanŃei). În principiu, venitul trebuie vărsat întreprinderii cocontractante,
întrucît aceasta va suporta riscul insolvabilităŃii întreprinderii (art. 118 alin. 3 Cod civil
analog). Un contract de varsare a întregului venit în favoarea unei terŃe persoane poate fi
acceptat doar cu condiŃia răspunderii subsidiare solidare a întreprinderii cocontractante şi a

178
terŃului beneficiar conf. art. 118 alin. 3 Cod civil analog pentru insolvabilitatea întreprinderii,
evitîndu-se astfel tendinŃa interpunerii de întreprinderi pentru evitarea aplicării dispoziŃilor
legale.
3. Concern vertical prin încorporare. a) Legea nu defineşte termenul de încorporare, fiind
necesară o intervenŃie legislativă concretă. Prin urmare, expunerile de mai jos reprezintă doar
cîteva puncte de reper de lege ferenda pentru o eventuală reglementare sau pentru
jurisprudenŃă.
b) În general prin încorporare se înŃelege integrarea din punct de vedere juridic a unei
întreprinderi într-o altă întreprindere în vederea simplificării unor formalităŃi şi procese de
administrare imanente întreprinderilor independente. Prin îcorporare puterea de decizie în
toate domeniile administrării trece în mîinile întreprinderii în care este încorporată
întreprinderea, aceasta putînd fi condusă ca o simplă filială sau sucursală.
c) Încorporarea poate avea loc între întreprinderi în sensul art. 117 urm. Cod civil (supra art.
117, III-VI). De regulă, întreprinderea încorporată va fi o societate pe acŃiuni sau cu
răspundere limitată. Întreprinderea în care urmează a fi încorporate o altă întreprindere poate
fi orice întreprindere.
d) Încorporarea presupune dobîndirea tuturor participaŃiunilor sau a unei participaŃiuni de cel
puŃin 95% din capitalul social al întreprinderii ce urmează a fi încorporată (detalii vizînd
societăŃile pe acŃiuni a se vedea art. 84 Legea 1134/1997; Legea 119/1998). Încorporarea
necesită o hotărîre a adunării genereale a întreprinderii ce urmează a fi încorporată cît şi o
hotărîre a adunării generale a întreprinderii în care se va încorpora întreprinderea. Întrucît
încorporarea va avea drept rezultat răspunderea subsidiară întreprinderii centrale pentru
obligaŃiile întreprinderii integrate conf. art. 118 alin. 3 Cod civil analog (inra 4), necesar este
aplicarea unui cvorum prevăzut pentru modificarea capitalului social al întreprinderii.
Deciziile de încorporare trebuie înregistrate în registrul de stat al întreprinderilor în vederea
publicităŃii acestora. În cazul existenŃei de asociaŃi minoritari legea trebuie să prevadă
dreptul de opŃiune a acestora de a rămîne în continuare în întreprinderea încorporată sau a de
a ieşi din aceasta. Posibilă este, de asemenea, reglementarea condiŃiilor în care asociatul
majoritar ar avea dreptul de a „elimina” asociaŃii minoritari (squeeze out). În ambele cazuri
este necesară prevederea modului de compensare a asociaŃilor minoritari. De asemenea, este
necesară crearea unui mecanism de acordare de garanŃii pentru creditorii întreprinderii
încorporate, dacă aceştia fac dovada plauzibilă a existeŃei unor riscuri rezultînd din
încorporarea întreprinderii.
4. Efectele juridice. a) Instituirea unui concern vertical pe cale contractuală sau prin
încorporare atrage după sine răspunderea subsidiară a întreprinderii supraordonate conform
118 alin. 3 (după caz analog conform art. 5 alin. 1 Cod civil). Răspunderea rezultă din
caracterul sinalagmatic a unui contract, dreptului de a conduce întreprinderea, respectiv de a
obŃine venitul unei alte întreprinderi, corespunzîndu-i obligaŃia de a prelua riscurile juridice şi
economice a întreprinderii subordonate (paralelismul competenŃei şi a răspunderii). În cazul
existenŃei unei participaŃiuni majoritare la încheierea unui contract de subordonare a
administrării întreprinderii sau a vărsării întregului capital sau în cazul unei hotărîri de
încorporare, art. 118 alin. 3 Cod civil se va aplica direct (supra art. 118, VII). Art. 118 alin. 3
Cod civil se va aplica în mod analog conf. art. 5 alin. 1 Cod civil atunci, cînd la încheierea
unui contract meinŃionat la art. 120 alin. 2 Cod civil întreprinderea supraordonată nu este
întreprindere cu participaŃiune majoritară în sensul art. 118 alin. 1 Cod civil.
b) Fundamentarea răspunderii întreprinderii supraordonate ar fi mult mai simplă (de lege
ferenda), dacă raspunderea prevăzută la art. 118 alin. 3 Cod civil ar porni de la existenŃa unui
raport de dependenŃă şi nu a participaŃiunii majoritare (supra art. 118, VII, 6). În cazurile unui
concern vertical întreprinderea subordonată sau încorporată este dependentă de întreprinderea
supraordonată.

179
V. Concern vertical de fapt
1. NoŃiune. Art. 120 alin. 3 Cod civil conŃine prezumŃia unui concern în cazul existenŃei unui
raport de dependenŃă între întreprinderi (infra V). Legea nu defineşte elementele constitutive
a unui asemenea concern. NoŃiunea acestuia rezultă din art. 120 alin. 3 Cod civil analizat
cumulativ cu alineatele 1 şi 2 a art. 120 Cod civil. Prin conern vertical de fapt se înŃelege
raportul juridic în care una sau mai multe întreprinderi dependente sînt reunite sub o
conducere unică a întreprinderii dominante, fără ca raportul de dependeŃă să existe în baza
unui contract sau hotărîre de încorporare prevăzute la art. 120 alin. 2 Cod civil. În acest caz
întreprinderea dominantă va exercitata o conducere unică de facto.
2. CondiŃii. a) Un concern vertical de fapt poate lua naşte doar între întreprinderi în sensul
art. 117 urm. Cod civil. Întreprindere dominantă poate fi orice întreprindere (supra art. 117,
III, V). Întreprindere dependentă va fi orice întreprindere organizată în forma unei societăŃi
comerciale prev. la art. 106 alin. 2 Cod civil (supra art. 117, IV). În măsura în care raportul de
dependenŃă
există indirect, prin interpunerea de alŃi titulari (întreprinderea A deŃine o parte din
participaŃiuni în întreprinderea B prin intermediul unei fundaŃii C, avînd ca fondator unic
întreprinderea A), aceşti titulari se vor considera, după caz, întreprinderi dominante, respectiv
dependente (fundaŃia C va fi considerată drept întreprindere dependentă de întreprinderea A,
şi, după caz, întreprindere dominantă faŃă de întreprinderea B) (supra art. 117, V, VI).
Întreprinderile trebuie să fie independente din punct de vedere juridic, excluse fiind filialele,
sucursalele, agenŃiile, etc. (supra art. 117, VII).
b) Între întreprinderi trebuie să existe un raport de dependenŃă în sensul art. 119 alin. 1 Cod
civil (supra art. 119, II, III). În cazul existenŃei unei participaŃiuni majoritare raportul de
dependenŃă se prezumă conf. art. 119 alin. 2 Cod civil (supra art. 119, IV). Raportul de
dependenŃă nu trebuie să rezulte dintr-un contract de subordonare a administraŃiei
întreprinderii alteia, de vărsare a întregului venit altei întreprinderi sau dintr-o hotărîre de
încorporare, în aceste cazuri existînd un concern vertical în sensul art. 120 alin. 2 Cod civil
(prezumŃie absolută).
c) Întreprinderile dependente trebuie reunite sub o conducere unică. Pentru noŃiunea de
conducere unică a se vedea supra I, 2. Exercitarea conducerii unice depinde de specificul
formei de oganizare a întreprinderii. În cazul societăŃii pe acŃiuni dependente impunerea
conducerii unice presupune respectarea tuturor rigurozitaŃilor şi formalităŃilor impuse de
Legea 1134/1997 şi de statutul societăŃii. Posibilitatea impunerii une conduceri unice
societăŃilor cu răspundere limitată şi societăŃilor de persoane depinde de dispoziŃile legale
speciale şi, datorită libertăŃii mai largi de dispoziŃie a asociaŃilor, de prevederile concrete ale
actelor constitutive a acestor societăŃi. Conducerea unică nu este limitată la un singur segment
(întreprinderea mamă-fiică), aceasta putînd cuprinde concomitent mai multe segmente
(întreprinderile mamă-fiică-nepoată-etc.).
d) Conducerea unică a întreprinderilor dependente trebuie exercitată în mod efectiv. Simpla
posibilitate de a exercita conducerea unică nu este suficientă pentru existenŃa unui concern.
Exercitarea reală a conducereii unice reprezintă criteriul de diferenŃiere între întreprinderile
dependente în sensul art. 119 alin. 1 Cod civil şi întreprinderile (dependente ale) concernului
în sensul art. 120 alin. 3 Cod civil. Ultimile sînt, pe lîngă raportul de dependenŃă, conduse
unic efectiv de către întreprinderea dominantă, exercitarea conducerii transformîndu-le în
întreprinderi ale concernului; în cazul neexercitării efective a conducerii unice, chiar şi în
prezenŃa posibilităŃii exercitării acesteia, întreprinderile vor fi doar dependente în sensul art.
119 alin. 1 Cod civil.
e) Concernul vertical de fapt este prezumat în cazul existenŃei unui raport de dependenŃă
între întreprinderi conf. art. 120 alin. 3 Cod civil (infra V).

180
3. Efectele juridice. ExistenŃa unui concern vertical de fapt presupune exercitărea efectvă a
conducerii unice a întreprinderilor dependente. Impunerea efectivă a conducerii unice
însemnă, prin urmare, obligarea la executarea anumitor dispoziŃii a întreprinderii dominante.
În cazul realizării condiŃiilor art. 118 alin. 3 Cod civil, întreprinderea dominantă va fi Ńinută
de a răspunde subsidiar pentru obligaŃiile înterprinderilor dependente ale concernului (supra
art. 118, VII). În cazul în care raportul de dependenŃă nu se datorează participaŃiunii
majoritare, art. 118 alin. 3 se va aplica analog (art. 5 alin. 1 Cod civil). A se vedea în acest
sens supra III, 4 şi art. 118, VII 6.
VI. PrezumŃia existenŃei unui concern vertical de fapt (Art. 120 alin. 3)
1. NoŃiune. Art. 120 alin. 3 Cod civil prevede prezumŃia existenŃei unui concern între
întreprinderea dominantă şi întreprinderea dependentă. Legea instituie o prezumpŃie relativă
(„se prezumă”; altfel art. 120 alin. 2 Cod civil - „se consideră”), dovada contrarie fiind
posibilă. PrezumŃia existenŃei unui conern este ultimul segment din lanŃul reglementărilor
legale a raporturilor de afiliere: o întreprindere în participaŃiune majoritară (art. 118 alin. 1) se
prezumă (art. 119 alin. 2) a fi dependentă (art. 119 alin. 1) de întreprinderea cu participaŃiune
majoritară, formînd împreună cu aceasta un concern (art. 120 alin. 3). Scopul prezumŃiei
concernului este răsturnarea sarcinii probei, dovada contrariului (lipsei concernului)
revenindu-i întreprinderii pîrîte.
2. Proba contrarie. a) Întreprinderea concernului poate răsturna prezumŃia art. 120 alin. 3
Cod civil prin dovada lipsei unuia din elementele constitutive ale concernului vertical de
fapt (supra IV). În cazul în care întreprinderea dovedeşte inexistenŃa unui raport de
dependenŃă lipseşte prezumŃia art. 120 alin. 3 Cod civil ca atare, întrucît va lipsi un element
constitutiv al prezumŃiei înseşi. Dovada neexercitării conducerii unice are ca efect răsturnarea
prezumŃiei concernului. Lipsa exercitării conducerii unice nu implică, însă, şi lipsa automată
a unui raport de dependenŃă în sensul art. 119 alin. 1 Cod civil.
b) Dovada concretă necesară răsturnării prezumŃiei conernului depinde de noŃiunea largă sau
restrînsă a conducerii unice a concernului (supra I, 2), deoarece în funcŃie de noŃiunea
acesteia va trebui dovedit un volum diferit de fapte. Dovada prima facie nu este suficentă,
necesare fiind dovezi substanŃiale de natură a răsturna neechivoc prezumŃia legală a
concernului.

§ 2. Societatea in nume colectiv

Articolul 121. DispoziŃii generale cu privire la societatea în nume colectiv

(1) Societate în nume colectiv este societatea comercială ai cărei membri practică, în
conformitate cu actul de constituire, activitate de întreprinzător în numele societăŃii şi
răspund solidar şi nelimitat pentru obligaŃiile acesteia. Clauza prin care se limitează
răspunderea nu este opozabilă terŃilor.
(2) Numărul asociaŃilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane
fizice sau juridice. O persoană fizică sau juridică poate fi asociatul numai al unei
societăŃi în nume colectiv.
(3) Denumirea societăŃii în nume colectiv trebuie să includă sintagma în limba de
stat “societate în nume colectiv” sau abrevierea “S.N.C.”, numele sau denumirea
asociaŃilor. Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor asociaŃilor, în
denumirea societăŃii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puŃin unuia
dintre asociaŃi şi sintagma în limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”.

181
 1. ConsideraŃii introductive. Societatea în nume colectiv este considerată drept cea mai
veche dintre societăŃile comerciale reglementate de dreptul comercial contemporan. În
doctrină se afirmă că primele societăŃi comerciale - datând din îndepărtata antichitate - se
înrudesc, cel puŃin unele dintre ele, cu societatea în nume colectiv, reglementată de dreptul
actual, iar altele se aseamănă cu societatea în comandită simplă, consacrată, de asemenea,
prin normele legale în prezent în vigoare. Apreciabila vechime a societăŃii în nume colectiv
este legată de simplitatea funcŃionării acestei societăŃi. De altfel, această simplitate explică,
pe de o parte, şi faptul că multă vreme această formă juridică societară a fost considerată de
doctrină ca fiind arhetipul societăŃii comerciale.
Societatea în nume colectiv se caracterizează prin întrunirea a două elemente: (a) asociaŃii
îşi exercită activitatea de întreprinzător sub o firmă (denumire) colectivă şi în numele
societăŃii şi (b) răspund în mod solidar şi nemărginit pentru obligaŃiile sociale. Astfel, dintre
toate societăŃile comerciale reglementate de legislaŃia în vigoare, în societatea în nume
colectiv responsabilitatea asociaŃilor este cea mai gravă din câte se pot imagina, aceasta fiind
în acelaşi timp nelimitată şi solidară. De asemenea, retragerea asociatului din societatea în
nume colectiv este grevată de îndeplinirea anumitor condiŃii, iar în caz de retragere
răspunderea acestuia pentru obligaŃiile sociale născute anterior respectivului moment subzistă
pe o perioadă destul de lungă.
Datorită acestor elemente, societatea în nume colectiv se înfăŃişează ca fiind cea mai
personală; în cazul ei, elementul intuitu personae şi importanŃa lui pentru constituirea şi
funcŃionarea societăŃii este ridicat la paroxism. Din acest motiv, de cele mai multe ori,
societatea în nume colectiv se înfăŃişează ca o societate familială, constituită între membrii
aceleiaşi familii (părinŃi şi copii, sau fraŃi şi surori ori rude de grad mai îndepărtat), iar alteori
ea este uzuală în cadrul unei anumite profesiuni (caz în care se constituie cu participarea unor
membri ai aceluiaşi corp profesional). Desigur, nimic nu se opune ca o societate în nume
colectiv să fie înfiinŃată de persoane fizice între care nu există nici legături de rudenie şi nici
activităŃi profesionale, ci există doar relaŃii de prietenie ori de consideraŃie reciprocă.
Trebuie menŃionat că, în ultimii 50 de ani, în toate statele europene ponderea societăŃilor
în nume colectiv în ansamblul societăŃilor comerciale a scăzut simŃitor, ceea ce demonstrează
relativ slaba atractivitate pe care acestea o prezintă acum pentru cei interesaŃi să constituie o
societate comercială. În prezent, societatea în nume colectiv suportă concurenŃa societăŃii cu
răspundere limitată şi a societăŃii pe acŃiuni, care din raŃiuni practice sunt preferate de
participanŃii la activitatea de antreprenoriat. Există o explicabilă predilecŃie a marii majorităŃi
a celor care doresc să creeze o societate comercială să-şi valideze această dorinŃă constituind
fie o societate cu răspundere limitată (şi mai ales o astfel de societate), fie o societate pe
acŃiuni, deoarece aceste forme juridice societare le conferă mai multă certitudine şi mai multă
securitate juridică cel puŃin în ceea ce priveşte patrimoniul lor. Într-adevăr, avantajele oferite
de societatea în nume colectiv decurgând din simplitatea formalităŃilor de constituire şi a
mecanismului de funcŃionare sunt în mare măsură umbrite de responsabilitatea nelimitată a
asociaŃilor pentru datoriile sociale. Acest gen de responsabilitate creează în persoana
asociaŃilor un puternic sentiment de insecuritate referitor la patrimoniul lor, şi totodată o
remarcabilă reŃinere de a-şi asuma riscurile inevitabile pe care le implică orice afacere
comercială. Ori, în cazul societăŃii cu răspundere limitată şi a societăŃii pe acŃiuni, ambele
constituite pe ideea responsabilităŃii limitate a asociaŃilor pentru datoriile sociale, fiecare
participant are sentimentul deplinei securităŃi a propriului său patrimoniu, ceea ce îi conferă şi
curajul necesar pentru asumarea riscurilor pe care le implică afacerile comerciale. În aceste
condiŃii, societatea în nume colectiv continuă să rămână preferată ca formă juridică pentru
organizarea de mici întreprinderi la care participă un număr restrâns de asociaŃi, pe care îi
uneşte deplina încredere reciprocă şi care nu au veleităŃi de a realiza venituri apreciabile.

182
 Totuşi, cu toate că numărul societăŃilor în nume colectiv este într-o continuă descreştere,
în ultimele decenii, în statele Europei occidentale, se observă o folosire din ce în ce mai
frecventă a acestui tip de societate ca tehnică de organizare a unor filiale comune în cadrul
unor grupuri de societăŃi. Astfel, societatea în nume colectiv tinde să devină dintr-o societatea
de persoane fizice o societate de societăŃi.
Societatea în nume colectiv este reglementată, sub diferite denumiri, în majoritatea
statelor lumii: “société en nom collectif” (Belgia, FranŃa, Luxemburg), “полноe
товариществo” (FederaŃia Rusă), “società in nome collettivo” (Italia), “sociedade em nome
colectivo” (Portugalia), “Sociedad Colectiva” (Spania), “offene handelsgesellschaft”
(Germania, Austria), “Kollectivgesellschaft” sau “société en nom collectif ” (ElveŃia),
“interessentskaber” (Danemarca), “Avoin yhtiö” (Finlanda). MenŃionăm şi faptul că există
state care nu reglementează un asemenea tip de societate, şi anume: Olanda, Grecia,
Norvegia, Suedia, Liechtenstein.
2. DefiniŃia societăŃii în nume colectiv. Cea mai veche şi, în acelaşi timp, cea mai simplă
formă de societate comercială, societatea în nume colectiv, este definită în doctrină ca
“societatea constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multor
persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfăşura o activitate comercială, în
scopul împărŃirii beneficiilor rezultate şi în care asociaŃii răspund nelimitat şi solidar pentru
obligaŃiile societăŃii”. O definiŃiei apropiată este dată şi de Codul civil în art.121 alin.1, şi
anume, “societate în nume colectiv este societatea comercială ai cărei membri practică, în
conformitate cu actul de constituire, activitate de întreprinzător în numele societăŃii şi
răspund solidar şi nelimitat pentru obligaŃiile acesteia”.
Din definiŃia legală a societăŃii în nume colectiv rezultă următoarele caractere ale
acesteia:
(a) societatea este constituită în scopul desfăşurării activităŃilor de antreprenoriat şi are
personalitate juridică distinctă de cea a asociaŃilor21. Această concluzie poate fi trasă atât din
faptul că dispoziŃiile care reglementează societatea în nume colectiv au fost plasate în
capitolul II din cod – “Persoana juridică”, cât şi din faptul că asociaŃii societăŃii în nume
colectiv exercită activitatea de antreprenoriat în numele societăŃii - persoană juridică, iar nu în
nume propriu. În acest context, este important de remarcat că în cuprinsul Codului civil nu au
fost reluate dispoziŃiile art.15 şi 16 din Legea nr.845-XII/1992 cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi şi a pct.6 din Regulamentul societăŃilor economice (R.S.E.), aprobat prin H.G.
nr.500/1991, potrivit cărora societăŃile în nume colectiv şi în comandită nu au personalitate
juridică, iar patrimoniul lor este inseparabil de cel al asociaŃilor;
(b) la baza asocierii şi funcŃionării societăŃii în nume colectiv stă actul constitutiv
(contractul de societate), în cadrul societăŃii în nume colectiv manifestându-se cel mai
pregnant caracterul contractual al societăŃii comerciale;
(c) toŃi asociaŃii societăŃii participă nemijlocit la activitatea acesteia. Deoarece în
societatea în nume colectiv toŃi asociaŃii îşi riscă întreaga avere, este firesc ca aceştia să
coopereze şi să se controleze reciproc;
(d) toŃi asociaŃii societăŃii răspund solidar şi nelimitat pentru obligaŃiile contractate de
aceasta, orice clauză care ar înlătura sau limita această răspundere este nulă. Aceasta
reprezintă o derogare de la regula generală, înscrisă în art.68 alin.2 din Codul civil, conform
căreia fondatorii (membrii) persoanei juridice nu răspund pentru obligaŃiile persoanei
juridice. Astfel, societatea în nume colectiv reprezintă pentru creditorii sociali cea mai
avantajoasă formă de societatea comercială, deoarece în caz de neexecutare a obligaŃiilor
societăŃii ei pot fi despăgubiŃi atât din bunurile societăŃii, cât şi din bunurile personale ale
asociaŃilor.
21
Această trăsătură delimitează societatea în nume colectiv de societatea civilă, reglementată de art.1339-1354 C. civ., care nu este persoană
juridică.

183
 3. Constituirea societăŃii în nume colectiv. Constituirea societăŃii în nume colectiv este
reglementată, în principal, de dispoziŃiile art.106-115 din Codul civil, ce constituie dreptul
comun în materia constituirii societăŃilor comerciale, dispoziŃii care se completează cu
normele speciale cuprinse în art.121 din cod. Întrucât regulile generale privind constituirea
societăŃilor comerciale au fost examinate în cadrul comentariilor la articolele menŃionate,
vom aborda doar unele aspecte specifice constituirii societăŃii în nume colectiv.
Pot fi asociaŃi într-o societate în nume colectiv atât persoane fizice, cât şi persoane
juridice. Întrucât legea nu distinge, înseamnă că şi societăŃile comerciale, indiferent de forma
lor, pot avea calitatea de asociaŃi ai societăŃii în nume colectiv.
Participarea persoanelor juridice la o societate în nume colectiv poate ridica o serie de
probleme determinate atât de răspunderea nelimitată a asociaŃilor pentru obligaŃiile sociale
cât şi de gradul de implicare în activitatea unei asemenea societăŃi.
Astfel, în doctrină s-au purtat discuŃii în legătură cu posibilitatea dobândirii calităŃii de
asociat la o societatea în nume colectiv a societăŃilor cu răspundere limitată şi pe acŃiuni,
avându-se în vedere aparenta incompatibilitate între răspunderea limitată pentru obligaŃiile
sociale a acestor societăŃi şi a asociaŃilor lor şi răspunderea nelimitată şi solidară a asociaŃilor
societăŃii în nume colectiv. În acest context s-a arătat că participarea unei societăŃi cu
răspundere limitată sau pe acŃiuni la înfiinŃarea unei societăŃi în nume colectiv nu are nici o
legătură cu extinderea răspunderii propriilor asociaŃi pentru datoriile sale. Oricare dintre
societăŃile menŃionate este subiect de drept distinct de societatea la care dobândeşte calitatea
de asociat, iar responsabilitatea pe care şi-o asumă în această calitate este propria sa
responsabilitate şi nu a asociaŃilor. Vom fi astfel în prezenŃa a două responsabilităŃi diferite ce
se situează şi se analizează în două planuri diferite, şi anume: responsabilitatea societăŃii
asociat faŃă de creditorii societăŃii la care participă şi responsabilitatea propriilor săi asociaŃi
faŃă de propriii creditori sociali, întinderea celei dintâi responsabilităŃi este concordantă cu
forma juridică a societăŃii înfiinŃate, iar întinderea celei de-a doua responsabilităŃi corespunde
formei juridice a societăŃii participante. În cazul în care societatea înfiinŃată este o societate în
nume colectiv, iar societatea participantă este o societate cu răspundere limitată sau o
societate pe acŃiuni, aceasta (adică societatea participantă) va trebui să contribuie, aidoma
oricărui alt asociat al unei societăŃi în nume colectiv, după epuizarea subscripŃiei sale de
capital cu întregul său patrimoniu la acoperirea datoriilor sociale faŃă de creditorii ultimei
societăŃi (adică a societăŃii în nume colectiv).
Pe de altă parte, având în vedere gradul de implicare a asociaŃilor unei societăŃi în nume
colectiv în activitatea acesteia, precum şi răspunderea nelimitată şi solidară a asociaŃilor,
legiuitorul a înŃeles să interzică participarea la o asemenea societate atât a autorităŃilor
administraŃiei publice, cât şi a întreprinderilor de stat şi a societăŃilor pe acŃiuni în care statul
deŃine cel puŃin 30 la sută din acŃiuni (pct.4 din R.S.E.22). MenŃionăm că în proiectul Codului
civil23 se prevedea o asemenea interdicŃie doar pentru stat şi unităŃile administrativ-teritoriale,
însă această dispoziŃie a proiectului nu se mai regăseşte, din păcate în forma finală a codului.
Legea limitează numărul asociaŃilor dintr-o societatea în nume colectiv la 20 de persoane.
Astfel, potrivit art.121 alin.2 fraza I din cod, numărul asociaŃilor într-o astfel de societatea nu
poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. Limitarea
numărului de asociaŃi este dispusă de legiuitor tocmai pentru a asigura caracterul intuitu
personae a societăŃii în nume colectiv. Trebuie, totuşi, de precizat că o asemenea limitare nu
este cunoscută şi de alte legislaŃii continentale, şi nici chiar de legislaŃia FederaŃiei Ruse din

22
Având în vedere art.2 lit.b) din Legea nr.1125-XV/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova, considerăm că
dispoziŃiile R.S.E. sunt aplicabile, în lipsa unei abrogări exprese, şi în continuare, dar doar în măsura în care nu contravin prevederilor
codului. În mod concret, deoarece modificările implicite ale dispoziŃiilor R.S.E. în materia societăŃilor în nume colectiv sunt destul de
numeroase, vom apela la prevederile actului normativ menŃionat numai în măsura în care dispoziŃiile sale acoperă anumite lacune ale
textelor Codului civil.
23
Elaborat de Comisia specială pentru definitivarea proiectului Codului civil constituită prin Hotărârea Parlamentului nr.1315/26.10.2000.

184
al cărui Cod civil au fost, de altfel, preluate majoritatea dispoziŃiilor referitoare la societatea
în nume colectiv.
O altă limitare instituită de lege se referă la posibilitatea unei persoane fizice sau juridice
de a participa doar la o singură societate în nume colectiv (art.121 alin.2 fraza a II-a din cod).
Precizăm, de asemenea, că în dezvoltarea acestei interdicŃii, art.136 alin.2 din cod stipulează
că asociatul comanditat (care răspunde nelimitat şi solidar pentru obligaŃiile sociale) din
societatea în comandită nu va putea fi asociat într-o societate în nume colectiv, şi, respectiv,
nici asociatul unei societăŃi în nume colectiv nu va putea deveni membru comanditat într-o
societate în comandită. Deşi prin aceste interdicŃii legiuitorul a urmărit protejarea creditorilor
sociali, prin evitarea unor situaŃii în care prin participarea unei persoane la mai multe societăŃi
în nume colectiv (sau societăŃi în comandită) s-ar diminua întinderea răspunderii acesteia
pentru datoriile sociale, ele sunt, totuşi, criticabile, întrucât nu vor reuşi să asigure o protecŃie
eficace a drepturilor de creanŃă a creditorilor sociali, fiind uşor de imaginat o mulŃime de alte
circumstanŃe care ar putea afecta solvabilitatea asociatului cu răspundere nelimitată,
circumstanŃe pe care legea nu le poate prevede.
4. Firma societăŃii în nume colectiv. Pentru identificarea ei în activitatea comercială
societatea în nume colectiv, ca orice persoana juridică, trebuie să aibă o firmă şi un sediu,
determinarea cărora se realizează prin actul constitutiv. Firma folosită de societatea în nume
colectiv trebuie să cuprindă, potrivit art.121 alin.3 din cod, două elemente de identificare,
ambele constând din cuvinte scrise. În primul rând, se cere ca în firmă să figureze numele sau
denumirea asociaŃilor. Dacă firma societăŃii în nume colectiv nu poate include numele sau
denumirea tuturor asociaŃilor, aceasta va cuprinde, în mod obligatoriu, numele sau denumirea
a cel puŃin unuia dintre asociaŃi şi sintagma în limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi
Co”. În cazul în care un asociat al cărui nume sau denumire figurează în firma societăŃii a
ieşit din societate, firma acesteia va fi modificată în mod corespunzător. Cel de-al doilea
element component al firmei constă în menŃiunea obligatorie “societate în nume colectiv”,
scrisă în întregime sau cu abrevierea “S.N.C.”.

Articolul 122. Actul de constituire al societăŃii în nume colectiv

(1) În afară de cele menŃionate la art.108 alin.(1), în actul de constituire al societăŃii

în nume colectiv trebuie să se indice:
a) cuantumul şi conŃinutul capitalului social al societăŃii şi modul depunerii
aporturilor;
b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaŃiunilor fiecărui participant la
capitalul social;
c) răspunderea membrilor pentru încălcarea obligaŃiilor de depunere a aporturilor;
d) procedura de adoptare a hotărârilor de către asociaŃi;
e) procedura de admitere a noilor asociaŃi;
f) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.
(2) Actul de constituire poate fi modificat numai prin votul unanim al tuturor
asociaŃilor.

1. Actul constitutiv al societăŃii în nume colectiv. Potrivit legii, la baza constituirii

societăŃii în nume colectiv se află contractul de constituire (de societate)24, semnat de toŃi

24
Contractul de constituire a unei societăŃi (sau, cum mai este denumit, contract de societate comercială) diferă de contractul de societate
civilă reglementat de art.1339-1354 din Codul civil. Astfel, în timp ce primul contract are ca efect constituirea unui patrimoniu prin
aporturile fondatorilor, cel de-al doilea creează doar o indiviziune de bunuri. În consecinŃă, în timp ce societatea civilă nu va avea niciodată
personalitate juridică în vreme ce societatea comercială, indiferent de formă, are o asemenea personalitate.

185
asociaŃii (membrii) societăŃii (art.62 alin.1 şi 108 alin.4 din Codul civil şi pct.8 din R.S.E.).
Deşi legea nu cere fondatorilor şi redactarea unui statut (ca, de exemplu, în cazul societăŃilor
pe acŃiuni), nimic nu-i împiedică pe aceştia să redacteze şi un asemenea act. Această
concluzie se impune având în vedere principiul libertăŃii convenŃiilor în conformitate cu care
părŃile contractante sunt libere să încheie orice act juridic cu condiŃia ca acesta să nu aducă
atingere dispoziŃiilor imperative ale legii. Ori, statutul unei societăŃi comerciale este şi el, lato
sensu, un act juridic, un produs al voinŃei asociaŃilor prin care aceştia statornicesc reguli
privind funcŃionarea societăŃii. Aşadar, legea nu cere în mod obligatoriu statutul pentru
valabilitatea constituirii societăŃii în nume colectiv, dar nici nu interzice asociaŃilor ca, dacă
aceştia doresc, să-l întocmească. Într-o asemenea ipoteză s-ar putea pune problema forŃei
juridice a unui asemenea statut. Considerăm că, şi în această situaŃie statutul societăŃii rămâne
în esenŃa lui o convenŃie conexă contractului de constituire, pe care îl întregeşte, fie în sensul
ca îl completează, fie în sensul că îl explicitează. Astfel că, în situaŃia în care prevederile
statutului vor fi, sub anumite aspecte, contradictorii cu cele ale contractului de constituire vor
avea prioritate întotdeauna stipulaŃiile contractului, deoarece legea cere pentru înfiinŃarea
unei societăŃi în nume colectiv numai contractul de constituire nu şi statutul. Orice
neconcordanŃă dintre stipulaŃiile contractuale şi prevederile statutare nu poate legitima
concluzia că acestea din urmă le-ar modifica pe cele dintâi, căci statutul nu poate fi privit în
nici un caz ca act juridic de modificare a contractului de constituire.
Ca orice act juridic, şi contractul de constituire trebuie să îndeplinească condiŃiile
generale de validitate: capacitatea de a contracta, consimŃământul valabil al părŃilor care se
obligă, un obiect determinat şi licit şi o cauză licită. În plus, acesta va trebui să prezinte şi
anumite elemente specifice care îl particularizează faŃă de celelalte contracte. Ne referim aici
la intenŃia de a colabora în desfăşurarea activităŃii comerciale (affectio societatis), obligaŃia
asociaŃilor de a contribui prin aporturi la formarea patrimoniului societar, precum şi
participarea la beneficii şi la pierderi. Întrucât toate aceste condiŃii au mai fost analizate nu
vom mai reveni asupra lor. Precizăm doar că, în societatea în nume colectiv elementul
affectio societatis este mai pregnant decât în cadrul altor societăŃi. AsociaŃii dintr-o asemenea
societate participând “de regulă” direct şi nemijlocit la activitatea societăŃii.
În ceea ce priveşte conŃinutul contractului de constituire a societăŃii în nume colectiv,
acesta, pe lângă menŃiunile obligatorii prevăzute la art.108 alin.1 din Codul civil va trebui să
cuprindă şi o serie de dispoziŃii, care sunt prevăzute de art.122 alin.1 din Codul civil. Întrucât
clauzele generale au mai fost analizate vom examina în continuare numai aspectele specifice
societăŃii în nume colectiv.
Toate clauzele unui contract de societate, obligatorii potrivit legii, pot fi grupate după
cum urmează:
a) Clauze de identificare. Includem aici clauzele referitoare la identificarea fondatorilor
societăŃii în nume colectiv şi clauzele referitoare la individualizarea viitoarei societăŃi, prin
care se stabilesc denumirea (firma), forma juridică şi sediul societăŃii. Precizăm că denumirea
(firma) societăŃii în nume colectiv trebuie să respecte cerinŃele prevăzute de art.121 alin.3 din
cod;
b) Clauze privind caracteristicile societăŃii. Avem în vedere clauzele privind obiectul şi
capitalul social prezumat al societăŃii. Mai exact, potrivit art.122 alin.1 lit.a)-b) din Codul
civil, actul constitutiv al societăŃii în nume colectiv, va trebui să indice atât cuantumul cât şi
structura şi modalitatea de constituire a capitalului social al societăŃii, inclusiv prin precizarea
aporturilor fiecărui asociat, în numerar sau în alte bunuri, precum şi răspunderea asociaŃilor
pentru încălcarea obligaŃiilor de depunere a acestora.
MenŃionăm că, deşi în cazul societăŃii în nume colectiv legea nu cere un minim de capital
pentru înfiinŃarea societăŃii, aceasta nu înseamnă că o astfel de societate s-ar putea constitui şi
funcŃiona fără capital social. Acest lucru este greu de presupus tocmai datorită faptului că,

186
capitalul social reprezintă principalul instrument economic pentru realizarea scopului în
vederea căruia societatea a fost constituită. Este adevărat că importanŃa capitalului social în
cazul societăŃii în nume colectiv este întrucâtva diminuată datorită faptului că acesta nu mai
constituie singura garanŃie a creditorilor sociali pentru datoriile societăŃii, ei putându-se
îndrepta împotriva oricărui asociat care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaŃiile sociale.
Din aceste considerente, legiuitorul, deşi prevede obligativitatea menŃionării capitalul social
în actul constitutiv, nu stabileşte şi un minimum de capital necesar constituirii societăŃii. În
ceea ce ne priveşte, considerăm că această atitudine a legiuitorului nu trebuie interpretată în
sensul că se lasă o libertate deplină asociaŃilor de a fixa cuantumul capitalului social.
AsociaŃii dintr-o societate în nume colectiv nu vor putea indica un capital simbolic, impropriu
ca valoare economică de a asigura îndeplinirea scopului societăŃii. Un asemenea capital ar fi
de natură să îndeplinească numai formal cerinŃa instituită de art.122 alin.1 lit.a) din cod,
relativă la necesitatea precizării în cuprinsul actului constitutiv a mărimii capitalului social,
ceea ce ar contraveni finalităŃii urmărite de legiuitor. De aceea, în opinia noastră, cerinŃa
legală despre care este vorba poate fi considerată îndeplinită doar atunci când asociaŃii
societăŃii în nume colectiv stabilesc în actul constitutiv al respectivei societăŃi un capital
rezonabil. Sintagma capital rezonabil urmând a desemna o valoare minimă a capitalului
social care, raportat la finalitatea societăŃii comerciale avută în vedere, ar putea fi apreciat ca
îndestulător pentru realizarea obiectului de activitate şi, deci, implicit al finalităŃii societăŃii
avută în vedere de asociaŃi la înfiinŃarea acesteia.
O altă precizare importantă se impune cu privire la tipurile de aport permise la
constituirea societăŃii în nume colectiv. După cum s-a mai arătat aporturile la capitalului
social al unei societăŃi comerciale pot fi în numerar, acestea fiind obligatorii indiferent de
forma societăŃii, şi în natură, ce au ca obiect orice bun cu valoare economică care prezintă
interes pentru activitatea societăŃii. Ca regulă generală, prestaŃiile în muncă şi servicii ale
asociaŃilor nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social (art.113 alin.2
din Codul civil). O asemenea interdicŃie este motivată de faptul că aporturile în muncă şi
servicii nu pot servi drept garanŃie pentru creditorii sociali, ori anume aceasta este funcŃia de
bază a capitalului social. Totuşi, în cazul societăŃilor în nume colectiv (dar şi în comandită)
legea permite asociaŃilor să efectueze astfel de aporturi, având în vedere că asociaŃii răspund
cu întregul lor patrimoniu pentru datoriile sociale, iar drepturile creditorilor sociali nu sunt
afectate în nici un fel. Aporturile constând în prestaŃii în muncă şi servicii nu sunt cuprinse în
capitalul social al societăŃii, dar asociaŃii vor avea dreptul în schimbul acestora să participe, în
limitele stabilite de actul constitutiv, la împărŃirea beneficiilor şi a activului societăŃii, fiind
totodată, obligaŃi să participe şi la pierderi (art.114 alin.4 din Codul civil). MenŃionăm
totodată că, în accepŃiunea legii, un aport în muncă şi servicii constă în obligaŃia pe care şi-o
asumă asociatul de a pune la dispoziŃia societăŃii cunoştinŃele sale tehnice, serviciile şi munca
sa.
c) Clauze privind funcŃionarea societăŃii. Legea cere ca în actul constitutiv al societăŃii
să se precizeze structura, atribuŃiile, modul de constituire şi de funcŃionare a organelor
societăŃii, precum şi modul de reprezentarea a acesteia (art.108 alin.1 lit.g)-h) din Codul
civil). În plus, potrivit art.122 alin.1 lit.d)-e) din cod, actul constitutiv al societăŃii în nume
colectiv trebuie să prevadă: procedura de adoptare a hotărârilor de către asociaŃi, procedura
de admitere a noilor membri, precum şi temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a
asociatului din societate. Deşi formularea acestui text de lege sugerează obligativitatea
includerii unor asemenea clauze în actul constitutiv, considerăm că din economia articolelor
următoare reiese în mod clar că asemenea precizări nu sunt obligatorii. AsociaŃii vor stipula
în contractul de constituire clauze cu privire la reprezentarea societăŃii, procedura de adoptare
a hotărârilor sau de retragere ori excludere din societate, numai în măsura în care înŃeleg să
deroge de la unele norme dispozitive ale codului. Astfel, din analiza coroborată a textele

187
legale în materia societăŃii în nume colectiv, conchidem că asociaŃii vor putea prevedea, de
exemplu: situaŃiile când o hotărâre se va putea adopta cu majoritatea voturilor membrilor,
prin derogare de la regula conform căreia conducerea societăŃii se exercită prin acordul
tuturor membrilor (art.123 alin.1 din cod); atribuirea unui număr de voturi proporŃional cotei
de participare a asociaŃilor, prin derogare de la regula “un asociat – un vot” (art.123 alin.2 din
cod); persoanele care vor reprezenta societatea în nume colectiv (art.125 din cod).
d) Clauze privind modalitatea de participare la beneficii şi pierderi. AsociaŃii vor preciza
în actul constitutiv al societăŃii în nume colectiv modul şi proporŃia de participare a fiecăruia
la câştigurile şi pierderile societăŃii. Cu alte cuvinte, asociaŃii vor putea stabili modul de
împărŃire a profitului rezultat din activitatea societăŃi, inclusiv periodicitatea şi termenele în
care se va efectua această operaŃiune, şi, în mod corelativ, modul în care se va face imputarea
pierderilor, derogând de la regula instituită de art.127 alin.1 din Codul civil conform căreia
repartizarea veniturilor şi imputarea pierderilor se face între asociaŃi proporŃional
participaŃiunilor fiecăruia la capitalul social. Precizăm doar că, nu va fi posibilă inserarea
unor clauze numite în doctrină leonine, precum clauza prin care totalitatea beneficiilor se
atribuie unuia dintre asociaŃi sau clauza conform căreia unul dintre asociaŃi să fie dispensat de
obligaŃia de a participa la pierderi. Tot leonină este considerată în literatura de specialitate şi
clauza prin care se garantează unuia dintre asociaŃi un minim de foloase, pentru că aceasta
echivalează cu scutirea de participare la pierderi.
Contractul de constituire a societăŃii în nume colectiv va putea cuprinde orice alte clauze
pe care asociaŃii le consideră necesare, cu condiŃia ca prin asemenea clauze să nu se aducă
atingere dispoziŃiilor imperative ale Codului civil.
Contractul de constituire se va încheia în mod obligatoriu în limba de stat şi se va semna
de toŃi asociaŃii fondatori (art.108 alin.4 din Codul civil). Precizăm, de asemenea, că actul
constitutiv al societăŃii în nume colectiv trebuie încheiat în formă autentică (art.107 alin.1 din
cod), care este cerută ad validitatem, întrucât art.110 alin.2 lit.a) din cod sancŃionează cu
nulitatea lipsa acesteia. Contractul de constituire va fi supus autentificării notariale în modul
stabilit de Legea nr.1453-XV/8.11.2002 cu privire la notariat. La efectuarea actelor notariale,
notarii vor verifica printre altele dacă contractul de societate nu cuprinde clauze ce contravin
legislaŃiei, iar în cazul existenŃei unor asemenea clauze vor refuza autentificarea lui (art.41
alin.1 din Legea cu privire la notariat).
În sfârşit, menŃionăm că actului constitutiv încheiat de către asociaŃii fondatori îi sunt
incidente principiile generale de drept conform cărora retragerea unui contractant se poate
face numai cu acordul celorlalŃi contractanŃi, moartea sau interdicŃia unuia dintre ei va avea
ca efect stingerea convenŃiei sau continuarea acesteia de către moştenitori, revenirea de
comun acord asupra clauzelor iniŃial stabilite.
2. Modificarea actului constitutiv al societăŃii în nume colectiv. După cum am
menŃionat actul constitutiv al societăŃii în nume colectiv este contractul de constituire (de
societate), a cărui problematică juridică a fost analizată mai sus. Aşadar, atunci când se
vorbeşte despre modificarea actului constitutiv al societăŃii menŃionate este vizat însuşi
contractul de constituire prin care se înfiinŃează o astfel de societate.
Deoarece contractul de constituire a societăŃii în nume colectiv este opera voinŃei comune
a asociaŃilor exprimată în armonie cu principiul libertăŃii convenŃiilor, el va putea fi modificat
tot prin voinŃa comună a asociaŃilor căci ceea ce s-a făcut mutuum consensus poate fi desfăcut
mutuum disensus. Această regulă este consacrată expres şi de dispoziŃiile Codului civil în
materia societăŃilor în nume colectiv, potrivit cărora “actul de constituire poate fi modificat
numai prin votul unanim al tuturor asociaŃilor” (art.122 alin.2 din cod).
Modificarea actului constitutiv al societăŃii în nume colectiv este dominată de principiul
simetriei actelor juridice care presupune ca actul juridic modificator să îndeplinească aceleaşi
condiŃii de formă şi de fond care s-au cerut îndeplinite de actul juridic modificat la momentul

188
perfectării. Aşadar, contractul de constituirea a societăŃii în nume colectiv poate fi modificat
din punct de vedere juridic prin voinŃa comună a tuturor asociaŃilor cu respectarea condiŃiilor
de formă şi de fond care s-au cerut îndeplinite la perfectarea lui.
Dar care este momentul de când pot fi aduse modificări contractului de constituire şi
momentul până la care pot fi aduse asemenea modificări? După cum s-a arătat şi în doctrină,
actul constitutiv al oricărei societăŃi comerciale, deci inclusiv al societăŃii în nume colectiv,
de principiu poate fi modificat începând cu momentul imediat următor celui al perfectării lui.
AsociaŃii păstrează nealterată facultatea de a modifica actul constitutiv până la momentul
desfiinŃării acestuia, fie prin declararea judecătorească a nulităŃii lui, fie prin rezilierea lui de
către asociaŃi, fie ca urmare a intervenŃiei unei cauze generale sau speciale de dizolvare a
societăŃii.
În sfârşit, menŃionăm că, având în vedere faptul că contractul de constituire a societăŃii în
nume colectiv reprezintă cea mai importantă sursă de informare pentru terŃele persoane care
intră în contact cu societatea, legiuitorul a instituit obligativitatea înregistrării modificărilor
contractului la Camera Înregistrării de Sat în termen de maxim 7 zile de la data efectuării lor,
acestea dobândind eficienŃă juridică numai de la data înregistrării (art.18 din Legea nr.1265-
XIV/05.10.2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaŃiilor).

Articolul 123. Conducerea societăŃii în nume colectiv

(1) Conducerea societăŃii în nume colectiv se exercită prin acordul tuturor

membrilor. În actul de constituire al societăŃii pot fi prevăzute cazurile în care hotărârea
se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor.
(2) Fiecare membru al societăŃii în nume colectiv are un singur vot dacă actul de
constituire nu prevede altfel.

1. Conducerea societăŃii în nume colectiv. Organizarea societăŃii în nume colectiv este

la fel de simplă ca şi cea a societăŃilor civile. Legea conferă asociaŃilor o libertate mai
accentuată în ceea ce priveşte modul de organizare a activităŃii unei asemenea societăŃi spre
deosebire de societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acŃiuni.
Astfel, art.123 din cod nu instituŃionalizează o adunare generală a asociaŃilor ca organ
suprem de conducere a societăŃii în nume colectiv, deşi atribuie prerogativele decizionale
privind activitatea societăŃii tuturor asociaŃilor. SoluŃia aleasă de legiuitor se justifică prin
numărul mic de asociaŃi într-o asemenea societate spre deosebire de alte forme societare.
Legiuitorul s-a limitat să instituie regula unanimităŃii în ceea ce priveşte luarea deciziilor
privind activitatea societăŃii. Astfel, potrivit art.123 alin.1 fraza I din Codul civil, conducerea
societăŃii în nume colectiv se exercită prin acordul tuturor membrilor. Instituirea acestei
reguli este determinată de necesitatea ca fiecare dintre asociaŃi să aibă un cuvânt de spus în
funcŃionarea societăŃii, avându-se în vedere faptul că aceştia răspund nelimitat şi solidar
pentru datoriile sociale. Totuşi, regula enunŃată nu are un caracter imperativ, asociaŃii putând
prevedea prin actul constitutiv diverse situaŃii în care o hotărâre să se adopte cu majoritatea
voturilor (art.123 alin.1 fraza a II-a din cod), excepŃie făcând hotărârile de modificarea a
actului constitutiv, care se vor lua, în mod obligatoriu, prin votul unanim al asociaŃilor
(art.122 alin.2 din cod). În mod concret, asociaŃii ar putea prevedea regula majorităŃii la
adoptarea hotărârilor cu privire la: repartizarea beneficiilor şi pierderilor (art.127 alin.1 din
cod); acceptarea succesorilor membrului decedat în calitatea de asociaŃi în societate (art.132
alin.1 din cod); alegerea administratorilor, dacă aceştia nu au fost desemnaŃi prin actul
constitutiv; aprobarea dării de seama anuale şi a bilanŃului anual; alte chestiuni pentru a căror
soluŃionare legea nu cere unanimitatea. AsociaŃii vor stabili, de asemenea, şi felul majorităŃii

189
necesare adoptării unor asemenea hotărâri - simplă sau calificată, precum şi modul în care se
va proceda în cazul parităŃii de voturi. Pe de altă parte, în tăcerea legii, considerăm că dacă
majoritatea asociaŃilor va adopta o hotărâre prin care se contravine actului constitutiv sau
unei dispoziŃii legale imperative, minoritatea de asociaŃi care a votat împotrivă va putea ataca
respectiva hotărâre în justiŃie solicitând anularea ei.
La luarea deciziilor cu privire la activitatea societăŃii fiecare asociat are, dacă actul de
constituire nu prevede altfel, un singur vot (art.123 alin.2 din cod). În consecinŃă, asociaŃii
vor putea prevedea în contractul de constituire un alt mod de atribuire a voturilor, spre
exemplu, proporŃional cotei de participare a fiecărui asociat, fără ca prin această atribuire
stabilită să fie posibilă lipsirea totalmente de vot a vreunui asociat.

Articolul 124. Administrarea societăŃii în nume colectiv

(1) Fiecare membru al societăŃii în nume colectiv are dreptul de a acŃiona în numele
societăŃii dacă actul de constituire nu prevede că toŃi membrii administrează societatea
în comun sau că administrarea este delegată unor anumiŃi membri sau unor terŃi.
(2) Împuternicirile administratorului se limitează la domeniul de activitate al
societăŃii. Pentru săvârşirea de acte ce depăşesc aceste limite este necesar acordul
tuturor asociaŃilor.
(3) În cazul administrării în comun, deciziile trebuie luate în unanimitate. Dacă
administrarea societăŃii se deleagă unei sau mai multor persoane, ceilalŃi membri,
pentru a încheia acte juridice în numele societăŃii, trebuie să aibă procură de la prima
(primele). În raporturile cu terŃii, societatea nu are dreptul să invoce clauzele actului de
constituire prin care se limitează împuternicirile membrilor societăŃii, cu excepŃia
cazurilor în care societatea va demonstra că terŃul, în momentul încheierii actului
juridic, cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că membrul nu este împuternicit să
acŃioneze în numele societăŃii.
(4) Fiecare membru al societăŃii în nume colectiv, indiferent de faptul este sau nu
împuternicit să administreze societatea, are dreptul să ia cunoştinŃă, personal sau
asistat de un expert, de toata documentaŃia privind administrarea. Clauza prin care se
exclude sau se limitează acest drept este nulă.

1. Desemnarea administratorilor. În cazul în care actul constitutiv nu arată cine sunt

administratorii societăŃii sau nu prevede nimic cu privire la modul de administrare al
societăŃii se presupune că fiecare asociat are dreptul de a acŃiona în numele acesteia din
partea celorlalŃi asociaŃi, având dreptul de a încheia toate operaŃiunile necesare exercitării
activităŃii societăŃii. Posibilitatea participării oricărui asociat la administrarea societăŃii este o
consecinŃă firească a răspunderii nelimitate a asociaŃilor pentru datoriile sociale.
În practică, totuşi, nu vom întâlni numeroase acte constitutive care să nu desemneze
modul concret de administrare a societăŃii, inclusiv persoanele desemnate ca administratori,
de vreme ce art.108 alin.1 lit.h) din Codul civil cere în mod expres inserarea în actul
constitutiv a unei asemenea menŃiuni. În consecinŃă, se punea în mod firesc întrebarea care ar
fi opŃiunile asociaŃilor în ceea ce priveşte modul de administrare a societăŃii? Răspunsul este
dat de dispoziŃiile art.124 din cod, potrivit cărora asociaŃii pot prevedea în actul constitutiv ca
(a) administrarea societăŃii se fie exercitată în comun, de către toŃi asociaŃii, sau ca (b)
administrarea să fie delegată unuia sau mai multora dintre asociaŃi ori chiar unor terŃe
persoane. În fine, asociaŃii ar putea stipula în actul constitutiv ca (c) administrarea societăŃii
să fie exercitată de către fiecare dintre asociaŃi, care să îndeplinească în mod individual toate
atribuŃiile pe care le presupunea calitatea de administrator.

190
 În practică, în cele mai multe cazuri, asociaŃii de la societăŃile în nume colectiv preferă să
încredinŃeze administrarea societăŃii unuia sau mai multora dintre asociaŃi ori chiar unor terŃe
persoane. Posibilitatea de a desemna un administrator neasociat este criticabilă la prima
vedere25, întrucât caracterul intuitu personae al societăŃii în nume colectiv şi existenŃa unei
răspunderi nemărginite a asociaŃiilor ar impune ca aceştia să conducă direct activitatea socială
şi să nu o încredinŃeze unor persoane străine de societate. Tocmai din acest considerent
legiuitorul a instituit, ca regulă, administrarea societăŃilor în nume colectiv prin administratori
asociaŃi. Totuşi, avându-se în vedere că o asemenea regulă vizează în primul rând protejarea
asociaŃilor, acestora li se acordă posibilitatea ca în funcŃie de interesele pe care le au să opteze
pentru desemnarea unui administrator neasociat. Acesta nu trebuie să fie neapărat o persoană
fizică, ci această calitatea poate să fie încredinŃată şi unei persoane juridice.
Administratorii societăŃii în nume colectiv vor putea fi numiŃi prin actul constitutiv sau,
ulterior constituirii, aleşi de către asociaŃi. Administratorii desemnaŃi prin actul constitutiv
sunt aleşi prin consensul tuturor asociaŃilor. În cazul în care desemnarea administratorilor nu
s-a făcut prin actul constitutiv al societăŃii, aceştia vor putea fi aleşi ulterior înregistrării
societăŃii în conformitate cu dispoziŃiile art.123 alin.1 din Codul civil, fie cu unanimitate de
voturi (regula unanimităŃii), fie cu votul asociaŃilor care reprezintă majoritatea absolută a
capitalului social, dacă o asemenea modalitate este prevăzută de actul constitutiv.
Serviciile făcute de administratorii societăŃii în favoarea acesteia, în îndeplinirea
funcŃiilor lor, sunt, de regulă, remunerate. AsociaŃii au deplină libertate să decidă dacă
administratorii beneficiază de o remuneraŃie sau nu, ori să stabilească cuantumul acesteia. În
principiu, se acordă administratorilor o remuneraŃie lunară fixă. Legea nu interzice însă ca
asociaŃii să decidă stabilirea remuneraŃiei administratorilor sub forma unei sume variabile,
reprezentând o cotă-parte aprioric predeterminată din beneficiile realizate de societate. În
fine, este posibilă şi o a treia soluŃie care să rezulte din combinarea primelor două menŃionate.
O astfel de soluŃie, comportând o remuneraŃie mixtă, se justifică mai cu seamă atunci când
administratorul nu cumulează în persoana sa calitatea de asociat, pe lângă cea de
administrator.
2. Puterile administratorilor. În raporturile care se stabilesc între administratori şi
societate, pe de o parte, şi administratori şi asociaŃi pe de altă parte, puterile administratorului
sunt determinate prin actul constitutiv al societăŃii în nume colectiv (care este contractul de
constituire) şi lege.
Administratorii desemnaŃi pot manifestă iniŃiativa oricăror operaŃiuni comerciale care se
circumscriu celor efectuate în mod obişnuit de societate, fără să aibă nevoie în acest sens de
acordul prealabil al celorlalŃi asociaŃi. Este însă posibil ca, în exercitarea atribuŃiilor sale, un
administrator să aibă iniŃiativa unei operaŃiuni ce depăşeşte limitele determinate de domeniul
curent de activitate al societăŃii, dar care, în acelaşi timp, nu excede limitele stabilite prin
actul constitutiv privind obiectul de activitate. Potrivit art.124 alin.2 din cod, pentru
săvârşirea de acte ce depăşesc aceste limite este necesar acordul tuturor asociaŃilor.
În practică, destul de frecvent, mai cu seamă în cazul societăŃilor în nume colectiv cu
potenŃial economic ridicat, prin actul constitutiv se prevede că administrarea societăŃii va fi
asigurată de o pluralitate de administratori. Într-o atare ipoteză, tot actul constitutiv va fi cel
care va stabili modul cum se distribuie între administratori sarcinile privind administrarea
societăŃii. Totodată, prin actul constitutiv se poate stipula organizarea unui consiliu de
administraŃie, precum şi condiŃiile în care acesta va delibera. Este însă posibil ca din actul
constitutiv să lipsească orice stipulaŃie privind repartizarea sarcinilor între multiplii

25
De altfel, o asemenea dispoziŃie nu există în alte legislaŃii. Trebuie, totuşi, de precizat că dacă în unele legislaŃii (FederaŃia Rusă)
posibilitatea de a delega administrarea societăŃii în nume colectiv unor terŃe persoane este exclusă de plano, în altele (FranŃa, România), deşi
textele legale nu menŃionează în termen expliciŃi o asemenea posibilitate, opinia dominantă a doctrinei este în sensul că, în principiu,
asociaŃii pot desemna ca administrator un terŃ faŃă de societate.

191
administratori, ipoteză în care considerăm că fiecare administrator privit separat este investit
cu prerogativa generală de a îndeplini toate actele de gestiune cerute de interesele societăŃii şi
care se circumscriu, bineînŃeles, obiectului de activitate a societăŃii.
Din punct de vedere al sferei puterilor, nu există nici o deosebire între administratorii
asociaŃi şi cei neasociaŃi, cu o singură menŃiune: în îndeplinirea actelor de administrare,
administratorul asociat exprimă atât voinŃa sa de asociat, cât şi pe aceea de administrator,
astfel încât, în caz de abuz de putere, el poate suporta dubla sancŃiune a revocării puterii de
reprezentare şi a excluderii din societate (a se vedea art.126 aln.1 şi art.129 alin.2 din Codul
civil).
O situaŃie particulară este şi aceea în care prin actul constitutiv s-a prevăzut administrarea
societăŃii de către toŃi asociaŃii în comun. În acest caz orice decizie luată de ei va fi
considerată valabilă numai dacă a fost adoptată în unanimitate (art.124 alin.3 fraza I din cod).
Administrarea societăŃii pe baza unanimităŃii reprezintă sistemul cel mai prudent, dar în
acelaşi timp şi cel mai greoi de funcŃionare, deoarece în situaŃia existenŃei unor divergenŃe
între administratorii asociaŃi nu se va putea realiza unanimitatea, şi prin urmare nu se va putea
încheia nici actul sau operaŃiunea proiectată. Sigur, un asemenea sistem prezintă marele
avantaj al eliminării unor eventualele erori sau abuzuri pe care le-ar putea săvârşi
administratorul individual, dar cum se va proceda în situaŃia în care întrunirea unanimităŃii nu
este posibilă datorită unor factori obiectivi? cum ar fi de exemplu, absenŃa îndelungată a
unuia dintre administratorii asociaŃi din localitate. Sau cum se va proceda în cazul în care
trebuie luată o decizie în cazuri de urgenŃă iar unii administratori sunt în imposibilitate de a fi
contactaŃi sau de a lua parte la deliberarea asupra acelei decizii? Se pot, de asemenea,
imagina şi numeroase situaŃii când unul din asociaŃi se opune în mod nejustificat adoptării
unei decizii, blocând astfel activitatea societăŃii. Din păcate, Codul nostru civil, spre
deosebire de alte legislaŃii (cum ar fi, de exemplu, cea franceză, română), nu răspunde la
aceste întrebări26. În ceea ce ne priveşte, considerăm că asociaŃii, în virtutea libertăŃii
conferite de legiuitor în privinŃa modului de organizare a activităŃii societăŃii în nume
colectiv, vor putea stipula felul în care vor fi reglementate şi asemenea situaŃii. Astfel,
asociaŃii ar putea stabili ca divergenŃele existente între administratorii asociaŃi să fie
soluŃionate prin votul asociaŃilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. De
asemenea, asociaŃii ar putea să prevadă, prin actul constitutiv, posibilitatea adoptării de
hotărâri doar de către un singur administrator sau de către o parte dintre ei în situaŃiile în care
ceilalŃi administratori sunt “în imposibilitate” de a participa la administrare sau în situaŃiile în
care necesitatea luării deciziei este motivată de un caz urgent, când neîndeplinirea urgentă a
unui act de administrare ar fi de natură să pricinuiască un prejudiciu semnificativ societăŃii. În
lipsa unor asemenea prevederi, în toate cazurile când se încalcă regula unanimităŃii
administratorii care a luat respectiva decizie vor putea fi obligaŃi să suporte prejudiciul pe
care, eventual, 1-au cauzat societăŃii. În ceea ce priveşte exprimarea voinŃei asociaŃilor
obligaŃi a administra împreună, în lipsa unei stipulaŃii exprese în actul constitutiv, aceasta va
putea îmbrăca orice formă. Desigur, în măsura în care legea impune pentru un act o anumită
formă, aceasta trebuie respectată. Codul civil nu impune ca exprimarea voinŃei să se facă
simultan.
În sfârşit, menŃionăm că şi prin clauzele stipulate în actul constitutiv pot fi stabilite
anumite limite ale acestor puteri în sensul precizării că anumite acte, enumerate limitativ, pot
fi îndeplinite de administratori numai cu acordul tuturor asociaŃilor sau, cel puŃin, a acelora
dintre ei care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. Depăşirea acelor limite se
sancŃionează cu asumarea implicită a responsabilităŃilor personale a administratorului care a
nesocotit stipulaŃiile actului constitutiv al societăŃii. Printre actele de acest gen s-ar putea
26
Din păcate în forma finală nu se mai regăsesc unele dispoziŃii ale art.215 şi art.219 din proiectul Codului civil care reglementau asemenea
situaŃii.

192
menŃiona: înstrăinarea imobilelor, contractarea de împrumuturi peste o anumită valoare
prestabilită, gajarea sau ipotecarea bunurilor societăŃii pentru garantarea unor credite acordate
de o bancă comercială în favoarea altei societăŃi comerciale sau a unor terŃi sau chiar a unui
asociat etc. În doctrină s-a remarcat însă pe bună dreptate că actul constitutiv nu trebuie să fie
prea restrictiv în această privinŃă. Administratorilor trebuie să li se lase o marjă suficient de
largă pentru a-şi putea manifesta, în mod liber şi nestânjenit, iniŃiativa în îndeplinirea actelor
de gestiune a patrimoniului social.
În acest context s-ar putea discuta dacă prevederile actului constitutiv prin care sunt
desemnaŃi administratorii societăŃii, precum şi cele care prevăd restricŃii impuse
administratorilor sunt opozabile terŃilor. Şi asta deoarece pot fi imaginate numeroase situaŃii
în care un asociat care nu are nu are dreptul de a administra societatea şi nici procură pentru a
încheia acte juridice în numele societăŃii încheie totuşi astfel de acte, ori situaŃii în care un
administrator, deşi legal desemnat, încheie un act juridic cu depăşirea limitelor
împuternicirilor conferite prin actul constitutiv. Astfel, pe de o parte, prin prisma principiului
relativităŃii contractului, aceste restricŃii nu ar trebui să fie opozabile terŃilor, deoarece aceştia
nu au participat la perfectarea actului constitutiv. Pe de altă parte, însă, acest principiu nu
poate primi câmp liber de aplicare în cazul contractului prin care se constituie societatea
comercială, deoarece clauzele acelui contract sunt supuse publicităŃii în momentul
înregistrării societăŃii, prin înscrierea lor în Registrul de stat al întreprinderilor. În
soluŃionarea acestei probleme trebuie avute în vedere atât interesele societăŃii şi cât şi
drepturile terŃului cocontractant, care nu poate fi pus în situaŃia inechitabilă de a suporta
consecinŃele relei-credinŃe a unui asociat sau unui administrator al societăŃii. Astfel, potrivit
art.124 alin.3 fraza a III-a din Codul civil, în raporturile cu terŃii, societatea nu are dreptul să
invoce clauzele actului de constituire prin care se limitează împuternicirile membrilor
societăŃii, cu excepŃia cazurilor în care societatea va demonstra că terŃul, în momentul
încheierii actului juridic, cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că membrul nu este
împuternicit să acŃioneze în numele societăŃii. Astfel că, după părerea noastră, în cazul în care
limitarea împuternicirilor asociaŃilor a fost înscrisă în Registrul de stat al întreprinderilor,
societatea va putea invoca cu succes acest fapt împotriva unui terŃ, întrucât din momentul
înscrierii aceste informaŃii devin publice şi sunt accesibile terŃului. Deşi dispoziŃia legală se
referă în mod expres doar la situaŃia asociatului, considerăm că nimic nu se opunea ca acelaşi
principiu să se aplice şi în cazul administratorului care şi-a depăşit împuternicirile.
3. ObligaŃiile administratorilor. Potrivit literaturii de specialitate, administratorii
societăŃii în nume colectiv au următoarele îndatoriri principale:
a) să administreze afacerile societăŃii cu diligenta unui bun comerciant şi să depună
aceleaşi eforturi pe care le-ar depune în cazul în care şi-ar administra propriile afaceri;
b) să nu abuzeze de semnătura socială. Totuşi, dacă operaŃiunea încheiată de administrator
nu este îndeplinită în mod curent de societate, dar nu excede limitele stabilite prin actul
constitutiv privind obiectul de activitate şi puterile administratorului, ea poate fi îndeplinită,
însă numai dacă toŃi asociaŃii sunt de acord în prealabil cu săvârşirea ei (art.124 alin.2 din
cod). În caz contrar, el va fi răspunzător pentru daunele cauzate societăŃii, dar societatea
rămâne obligată faŃă de terŃii de bună-credinŃă;
c) să îndeplinească îndatoririle lor în conformitate cu legea, actul constitutiv şi hotărârile
asociaŃilor.
4. Controlul gestiunii societăŃii. Datorită numărului mic de asociaŃi şi a volumului redus
al activităŃii, societatea în nume colectiv nu are anumite persoane special desemnate pentru
exercitarea controlului asupra gestiunii administratorilor, aşa cum sunt cenzorii în societăŃile
de capitaluri. În absenŃa unor cenzori, fiecare dintre asociaŃii care nu este administrator al
societăŃii va exercita dreptul de control asupra gestiunii societăŃii. Acest drept se exercită atât
prin participarea la luarea deciziilor de către asociaŃi în problemele esenŃiale ale activităŃii

193
societăŃii, cât şi prin verificarea tuturor documentelor ce Ńin de activitatea societăŃii. Astfel,
potrivit art.124 alin4 din Codul civil, fiecare membru al societăŃii în nume colectiv, indiferent
de faptul este sau nu împuternicit să administreze societatea, are dreptul să ia cunoştinŃă,
personal sau asistat de un expert, de toata documentaŃia privind administrarea. Orice clauză
prin care s-ar exclude sau limita acest drept este nulă.

Articolul 125. Reprezentarea societăŃii în nume colectiv

(1) Dreptul şi obligaŃia de a reprezenta societatea în nume colectiv îl au toŃi membrii

ei.
(2) Actul de constituire poate stipula dreptul unuia sau mai multor membri de a
reprezenta societatea. În acest caz, ceilalŃi membri nu au dreptul să o reprezinte.
(3) În cazul în care dreptul de reprezentare aparŃine mai multor membri, fiecare are
dreptul să acŃioneze de sine stătător dacă actul de constituire nu prevede că ei trebuie să
acŃioneze în comun.
(4) În cazul desemnării administratorilor dintre terŃi, dreptul de a reprezenta
societatea în nume colectiv poate fi stipulat în actul de constituire.
(5) Persoanele care au dreptul de a reprezenta societatea în nume colectiv sunt
obligate să notifice despre desemnarea lor organul de stat unde este înregistrată.
(6) Prevederile actului de constituire care limitează dreptul asociaŃilor de a
reprezenta societatea în nume colectiv nu sunt opozabile terŃilor de bună-credinŃă.
Buna-credinŃă se prezumă.

1. Reprezentarea societăŃii în nume colectiv. Art.125 din Codul civil stabileşte regula în
materia reprezentării societăŃilor în nume colectiv, şi anume că ori de câte ori nu se prevede
altfel prin actul constitutiv fiecare asociat are dreptul de a reprezenta societatea şi, implicit de
a încheia orice act în numele societăŃii, în limitele legii şi ale obiectului de activitate. Această
regulă este o particularizare a celei înscrise în art.124 alin.1 din cod. Considerăm că tehnica
aleasă de legiuitor de a reglementa printr-un articol separat reprezentarea societăŃii în nume
colectiv nu este cea mai indicată, deoarece dispoziŃiile alin.1-4 ale art.125 din cod le
reformulează practic pe cele ale art.124 din cod care reglementează administrarea societăŃii.
Şi aceasta deoarece, în principiu, sub raportul statutului juridic, administratorul cumulează în
persoana sa o dublă calitate, şi anume: pe de o parte, el este un organ de gestiune, iar, pe de
altă parte, administratorul este şi se manifestă şi ca un organ de reprezentare a societăŃii în
raporturile juridice ale acesteia. Ca organ de gestiune a patrimoniului social, administratorul
este abilitat să decidă în tot ceea ce priveşte patrimoniul societăŃii, în vederea realizării
obiectului de activitate al societăŃii şi a scopului avut în vedere la constituirea acesteia. Ca
organ de reprezentare a societăŃii, administratorul acŃionează nu în numele său personal, ci în
numele şi pe contul societăŃii. Actele juridice pe care el le îndeplineşte în această calitate,
produc efecte direct în persoana societăŃii. Astfel fiind, considerăm că funcŃia de reprezentare
a societăŃii este de natura activităŃii administratorului, acesta putând reprezenta societatea în
relaŃiile cu terŃii, chiar dacă actul constitutiv nu menŃionează nimic în această privinŃă. În
consecinŃă, nu găsim nici o raŃiune pentru reglementarea separată a dreptului de reprezentare
a societăŃii separat de dispoziŃiile legale privind administrarea societăŃii. Sigur, au existat şi
opinii în literatura de specialitate, care au rămas însă izolate, potrivit cărora administrarea
societăŃii nu se confundă cu reprezentarea, iar administratorii reprezintă, în regulă generală,
simple organe deliberative, dar nu şi organe prin care se exprimă voinŃa socială; astfel încât,
pentru a putea reprezenta societatea în relaŃiile cu terŃii, o persoană, asociat sau administrator,
ar trebui să fie învestită expres cu această putere, fie la constituirea societăŃii, fie ulterior. Din

194
punctul nostru de vedere, aceste opinii nu sunt justificate. Considerăm că, singurele limitări
care ar putea fi aduse puterilor administratorilor sunt cele stipulate în actul constitutiv. Astfel,
este posibil, dacă se prevede prin actul constitutiv, ca un administrator să nu aibă drept de
reprezentare al societăŃii în relaŃiile cu terŃii.
Potrivit art.125 alin.4 din cod, persoanele care au dreptul de a reprezenta societatea în
nume colectiv sunt obligate să notifice despre desemnarea lor organul de stat unde societatea
este înregistrată. O asemenea notificare este importantă deoarece din momentul înscrierii
acestui fapt în Registrul de stat al întreprinderilor persoana respectivă va putea încheia acte
juridice valabile în numele societăŃii, şi pentru societate, acte apte să genereze obligaŃii şi
drepturi subiective valabile atât pentru societate, cât şi pentru terŃii cu care aceasta intră în
raporturi juridice. Totuşi, în ceea ce priveşte terŃii de bună credinŃă, societatea nu va putea
invoca prevederile actului de constituire prin care se limitează dreptul asociaŃilor de a
reprezenta societatea în nume colectiv (art.125 alin.6 din cod27).

Articolul 126. Lipsirea şi renunŃarea la dreptul de administrare şi de reprezentare a

societăŃii în nume colectiv

(1) Dacă există motive întemeiate, la cererea oricărui membru, instanŃa de judecată
poate priva persoana de dreptul de a administra şi a reprezenta societatea în nume
colectiv. Motive întemeiate sunt, printre altele, încălcarea gravă a obligaŃiilor şi
imposibilitatea exercitării atribuŃiilor.
(2) Printr-o declaraŃie adresată persoanelor cu drept de administrare şi
reprezentare, fiecare membru poate renunŃa în orice moment la dreptul de a administra
şi a reprezenta societatea.

1. Încetarea dreptului de administrare a societăŃii în nume colectiv. Dreptul de a

administra şi reprezenta societatea în nume colectiv încetează fie prin revocarea
administratorului (art.126 alin.1 din cod), fie prin renunŃarea acestuia la dreptul de a
administra şi reprezenta (art.126 alin.2 din cod), precum şi prin expirarea termenului duratei
mandatului încredinŃat, moartea sau incapacitatea administratorului ori dizolvarea societăŃii
(acestea din urmă cazuri de încetare a funcŃiilor administratorului, deşi nu sunt prevăzute
expres de Codul civil, nu comportă nici o discuŃie deoarece sunt împrejurări obiective care nu
antrenează modificarea actului constitutiv şi deci nu necesită îndeplinirea unor formalităŃi sau
proceduri speciale de către asociaŃi).
a) Revocarea administratorului. În privinŃa revocării administratorului Codul civil
prevede că, în cazul în care există motive întemeiate, instanŃa de judecată, la cererea oricărui
asociat, “va putea priva persoana de dreptul de a administra şi reprezenta societatea în nume
colectiv” (art.126 alin.1 din cod). După opinia noastră, formularea legală este deficitară din
mai multe considerente. Astfel, aşa cum am arătat mai sus, este nejustificată abordarea
separată a dreptului de administrare şi a dreptului de reprezentare, întrucât ambele reprezintă
prerogative ale funcŃiei de administrator. În ceea ce priveşte situaŃiile în care societatea este
reprezentată de alte persoane decât administratorii acesteia se vor aplica întotdeauna regulile
de la mandat. Această concluzie rezultă fără nici o urmă de îndoială din dispoziŃiile art.124
alin.3 fraza a II-a din cod, potrivit cărora, dacă administrarea societăŃii este încredinŃată unor
administratori, asociaŃi sau nu, ceilalŃi asociaŃi au nevoie de procură de la administratorii
desemnaŃi pentru a încheia acte juridice în numele societăŃii. Pe de altă parte, dispoziŃiile
art.126 nu Ńin cont de faptul că, calitatea de administrator poate fi dobândită atât de către unul

27
Această dispoziŃie nu reprezintă altceva decât o reluare inexplicabilă a dispoziŃiilor alin.3 al art.124 din Codul civil.

195
sau mai mulŃi asociaŃi cât şi de către persoane din afara societăŃii. În acest din urmă caz,
considerăm că ar fi normal şi logic ca asociaŃii societăŃii, atâta timp cât au înŃeles să renunŃe
la posibilitatea de a administra ei înşişi societatea şi au încredinŃat administrarea societăŃii
unor administratori neasociaŃi, să-i poată oricând revoca pe aceştia, respectând, bineînŃeles,
principiul simetriei actelor juridice, în sensul că revocarea administratorilor neasociaŃi să se
facă cu acelaşi număr de voturi cu care s-a făcut desemnarea. Mai mult chiar, considerăm că
revocarea administratorului neasociat poate interveni oricând şi independent de vreo culpă a
acestuia, fiind vorba de o revocare ad nutum. În susŃinerea teoriei enunŃate se poate
argumenta şi cu faptul că dispoziŃiile art.126 alin.1 din cod urmăresc în mod prioritar
protejarea intereselor asociaŃilor, prin evitarea posibilităŃii de înlăturare abuzivă a unui asociat
de la administrarea societăŃii, ştiindu-se că aceştia poartă o răspundere nelimitată pentru
datoriile sociale.
În considerarea celor expuse mai sus, apreciem că dispoziŃiile art.126 alin.1 din cod se
vor aplica doar în ceea ce priveşte revocarea administratorilor care întrunesc în aceeaşi
persoană două calităŃi distincte, şi anume aceea de asociat şi aceea de administrator.
Revocarea administratorului asociat se va putea face, aşadar, la solicitarea oricărui asociat dar
numai prin hotărâre judecătorească şi numai dacă există temeinice în acest sens. ExistenŃa
sau, după caz, inexistenŃa unor asemenea motive este lăsată la aprecierea instanŃei
judecătoreşti, legea făcând doar o enumerare exemplificativă. Astfel, potrivit art.126 alin.1
fraza a doua din cod, sunt considerate motive întemeiate: încălcarea gravă a obligaŃiilor şi
imposibilitatea exercitării atribuŃiilor. În acest din urmă caz, considerăm că nu poate fi vorba
de o imposibilitate obiectivă (cum ar fi, moartea sau incapacitatea administratorului, în
asemenea ipoteze funcŃia de administrator încetând de drept), ci, mai degrabă, de o
nepriceperea sau inabilitatea profesională. Ar putea constitui motive temeinice pentru
revocarea administratorului şi neglijenŃa gravă în îndeplinirea atribuŃiilor sau însărcinărilor ce
i-au fost încredinŃate, precum şi incorectitudinea (indiferent de natura ei sau de modul în care
se manifestă).
Revocarea administratorului va produce efecte fată de societate din momentul rămânerii
definitive a hotărârii prin care a fost pronunŃată, iar faŃă de terŃi numai din momentul
înscrierii, cu titlu de menŃiuni, a hotărârii de revocare în Registrul de stat al întreprinderilor.
Ipotetic vorbind, până la acea dată, administratorul în cauză va putea încheia acte juridice cu
terŃii ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Acele acte juridice îşi vor produce efectele normale
atât în persoana societăŃii, cât şi în ce priveşte pe terŃii implicaŃi.
b) RenunŃarea la dreptul de administrare a societăŃii în nume colectiv. RenunŃarea la
dreptul de administrare este o manifestare unilaterală de voinŃă a administratorului, în sensul
de a-şi declina această calitate, iar asociaŃii nu îl pot obliga pe acela care şi-a exprimat voinŃa
într-un atare sens să revină asupra deciziei luate. RenunŃarea are un caracter discreŃionar,
putând interveni în orice moment, singura condiŃie cerută de lege este aceea a notificării
celorlalŃi administratori asupra renunŃării (art.126 alin.2 din cod). Desigur, în condiŃiile în
care datorită renunŃării societăŃii i-a fost cauzat un prejudiciu, aceasta va avea dreptul la
despăgubiri.
O anumită particularitate o reprezintă ipoteza administratorului renunŃător care a fost
desemnat în această funcŃie prin actul constitutiv al societăŃii ca unic administrator. Într-o
atare ipoteză asociaŃii vor fi puşi în situaŃia de a numi un alt administrator, ceea ce de facto
presupune modificarea contractului de constituire.

Articolul 127. Repartizarea veniturilor şi pierderilor societăŃii în nume colectiv

196
 (1) Veniturile şi pierderile societăŃii în nume colectiv se repartizează între membrii ei
proporŃional participaŃiunilor la capitalul social, dacă actul de constituire sau acordul
membrilor nu prevede altfel. Acordul cu privire la înlăturarea membrului societăŃii de
la participarea la veniturile sau pierderile societăŃii este nul.
(2) Asociatul care a acŃionat în interesul societăŃii în nume colectiv fără
împuternicire are dreptul, dacă societatea nu a acceptat actele juridice încheiate de el,
sa-i ceară compensarea cheltuielilor suportate, în limita beneficiului sau a economiilor
obŃinute de societate ca rezultat al acŃiunilor lui.
(3) Dacă, drept urmare a pierderilor suportate, activele nete ale societăŃii în nume
colectiv vor deveni mai mici decât capitalul ei social, venitul obŃinut de societate nu va
fi repartizat între membrii ei până când valoarea activelor nete nu va depăşi cuantumul
capitalului social.

1. Distribuirea beneficiilor şi a pierderilor înregistrate de societate. Scopul urmărit de

asociaŃi cu ocazia constituirii societăŃii în nume colectiv, ca de altfel a oricărei societăŃi
comerciale, este acela de a realiza beneficii şi de a le împărŃi între ei. Însă activitatea
comercială desfăşurată poate înregistra şi pierderi, în acest caz, datorită legăturii sociale care
îi uneşte, asociaŃii trebuie să participe şi la suportarea pierderilor.
În general, asociaŃii preferă să stabilească modul de împărŃire a beneficiilor şi de
suportare a pierderilor înregistrate de societate prin actul constitutiv al societăŃii. Totuşi,
pentru ipoteza în care asociaŃii nu fac asemenea precizări în actul constitutiv, art.127 alin.1
din Codul civil, stabileşte regula conform căreia beneficiile şi pierderile societăŃii în nume
colectiv se repartizează între asociaŃi proporŃional participării lor la capitalul social. Această
regulă însă poate fi amendată prin stipulaŃii contractuale contrare din actul constitutiv sau
chiar printr-o hotărâre luată în unanimitate de către asociaŃi. Astfel, asociaŃii au facultatea să
stipuleze ca repartizarea beneficiilor să se facă Ńinându-se seama de gradul de participare al
fiecăruia dintre ei la realizarea activităŃii comerciale a societăŃii sau la administrarea
societăŃii. Principiul care va guverna orice acord a asociaŃilor privind împărŃirea beneficiilor
şi pierderilor decurge din însăşi finalitatea societăŃii – toŃi asociaŃii trebuie să primească
beneficii şi să participe la împărŃirea pierderilor, iar clauzele derogatorii de la regula
proporŃionalităŃii distribuirii dividendelor sunt admise până la limita în care ele frizează
clauza leonină. Depăşirea acestei limite se sancŃionează cu nulitatea absolută a lor. Astfel, nici
un asociat nu va putea fi exclus de la beneficii sau exonerat de a suporta pierderile (art.127
alin.1 fraza a II-a din cod). După opinia noastră, în contractul de constituire nu vor putea fi
înserate nici clauze prin care unul din asociaŃi să fie limitat la beneficii vădit derizorii sau
clauze prin care se garantează unuia dintre asociaŃi un minim de foloase, pentru că acestea
echivalează cu excluderea participării la beneficiile sau pierderile societăŃii. SancŃiunea
prevăzută de lege în aceste situaŃii este nulitatea unei asemenea clauze, urmând ca celelalte
clauze ale actului constitutiv să-şi menŃină valabilitatea. Cât priveşte împărŃirea beneficiilor şi
pierderilor societăŃii în acest caz, se va aplica regula consacrată de art.127 alin.1 din cod.
AsociaŃii au deplina libertate să decidă dacă întregul profit este supus distribuirii, sau dacă
numai o parte a acestuia va primi o astfel de destinaŃie, cealaltă parte a profitului urmând a fi
folosită în alte scopuri (cum ar fi, de exemplu, constituirea sau alimentarea unui fond de
rezervă sau a de dezvoltare, etc.).
MenŃionăm că distribuirea de beneficii asociaŃilor se va putea face numai din profitul net
obŃinut de societate. Astfel, dacă, drept urmare a pierderilor suportate, activele nete ale
societăŃii au devenit mai mici decât capitalul ei social, venitul obŃinut de societate nu va putea
fi repartizat între membrii ei până când valoarea activelor nete nu va depăşi cuantumul
capitalului social (art.127 alin.3 din cod). În ceea ce ne priveşte, considerăm că o asemenea
restricŃie este superfluă în cazul societăŃilor în nume colectiv, întrucât răspunderea pentru

197
datoriile societăŃii nu este limitată doar la patrimoniul acesteia ci toŃi asociaŃii răspund
nelimitată şi solidară cu tot patrimoniul lor pentru orice obligaŃie a societăŃii, ori în aceste
condiŃii orice diminuare a activelor nete ale societăŃii nu va afecta în nici un fel interesele
creditorilor sociali.
2. Recuperarea cheltuielilor efectuate de asociaŃi în realizarea scopului societăŃii. În
îndeplinirea obligaŃiei de administra şi reprezenta societatea, orice asociat poate fi pus în
situaŃia de a cheltui anumite sume de bani în interesul societăŃii. Intr-o atare ipoteză, acel
asociat este îndreptăŃit să primească ceea ce a cheltuit, sens în care el trebuie să prezinte
societăŃii documentele justificative ale cheltuielilor făcute. Dar care va fi soluŃia în situaŃia în
care asociatul acŃionează în numele societăŃii fără a avea acest drept? ImportanŃa soluŃionării
acestei chestiuni este dată tocmai de faptul că societatea nu va putea invoca lipsa validităŃii
actului în raporturile cu terŃii de bună credinŃă pe motivul că asociatul care a încheiat actul
juridic respectiv nu avea dreptul de a reprezenta societatea. Considerăm că, în ipoteza în care
societatea a suferit un prejudiciu în urma demersului întreprins de asociatul în culpă, ea va
prelua eventualul beneficiul a respectivei afaceri cu titlu de reparare a pagubei, iar atunci
când beneficiul nu va acoperi integral paguba încercată, societatea va avea posibilitatea să
promoveze o acŃiune în responsabilitate delictuală împotriva acelui asociat. Pe de altă parte,
dacă societatea a avut de câştigat de pe urma unui astfel de demers a asociatului, legea acordă
acestuia din urmă dreptul de a solicita societăŃii compensarea cheltuielilor suportate de el în
limita beneficiului sau a economiilor obŃinute de către societate ca rezultat al acŃiunilor sale
(art.127 alin.2 din Codul civil).

Articolul 128. Răspunderea membrilor societăŃii în nume colectiv pentru obligaŃiile

ei

(1) Membrii societăŃii în nume colectiv poartă răspundere subsidiară solidară cu tot
patrimoniul lor pentru obligaŃiile societăŃii.
(2) Membrul societăŃii în nume colectiv care nu este fondatorul ei poarta răspundere
în egală măsura cu alŃi membri pentru obligaŃiile apărute până la încadrarea lui în
societate.
(3) Membrul care a ieşit din societatea în nume colectiv poartă răspundere, pentru
obligaŃiile apărute până la ieşirea lui din societate, în egală măsură cu membrii rămaşi,
în termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăŃii pentru
anul în care a ieşit din societate.
(4) Asociatul faŃă de care este introdusă o acŃiune pentru obligaŃiile societăŃii în
nume colectiv poate opune numai excepŃiile la care societatea sau asociatul personal are
dreptul.
(5) Acordul membrilor societăŃii în nume colectiv asupra limitării sau înlăturării
răspunderii prevăzute de prezentul articol este nul.

1. Răspunderea asociaŃilor pentru obligaŃiile sociale. În concepŃia Codului civil,

societatea în nume colectiv beneficiază de personalitate juridică. Fiind subiect de drept
distinct, societatea are dreptul să îşi asume obligaŃii în raporturile cu terŃii şi, pe cale de
consecinŃă, va răspunde cu patrimoniul propriu pentru nerespectarea obligaŃiilor în cauză.
Însă pentru obligaŃiile sociale, răspunderea va revine nu numai societăŃii în nume colectiv, ci
şi asociaŃilor acesteia. În acest sens, art.128 alin.1 din cod dispune: “Membrii societăŃii în
nume colectiv poartă răspundere subsidiară solidară cu tot patrimoniul lor pentru obligaŃiile
societăŃii”. Astfel că, asociaŃii societăŃii în nume colectiv au o răspundere solidară şi
nelimitată pentru datoriile sociale. Răspunderea lor are totodată un caracter subsidiar. În

198
doctrină s-a afirmat că asociaŃii societăŃii în nume colectiv sunt garanŃi ai executării de către
societate a propriilor datorii, fiind într-o poziŃie asemănătoare fidejusorului faŃă de creditorii
sociali şi faŃă de societate (care rămâne obligatarul principal), iar asociatul plătitor are o
acŃiune în regres contra societăŃii.
Întrucât răspunderea solidară şi nelimitată a asociaŃilor din societatea în nume colectiv
este de esenŃa unei altfel de societăŃi, orice acord a asociaŃilor prin care limitează, divide sau
exclude răspunderea acestora este nul de drept (art.128 alin.5 din Codul civil). Prin această
dispoziŃie a codului se urmăreşte ocrotirea terŃilor contractanŃi.
ExistenŃa unei duble răspunderi pentru obligaŃiile sociale, a societăŃii şi a asociaŃilor,
ridică problema de a şti care este modul de funcŃionare a acestei răspunderi. Va trebui
creditorul social să se îndrepte mai întâi împotriva societăŃii sau va putea acŃiona în instanŃă
direct asociaŃii? Va avea asociatul care a plătit datoria societăŃii o acŃiune în regres împotriva
societăŃii? Dar împotriva celorlalŃi asociaŃi? Răspunderea acestora din urmă va fi şi ea
solidară într-o asemenea ipoteză? Din păcate, deşi această problematică este de o importanŃă
majoră, legiuitorul, în mod inexplicabil, nu a considerat necesar să o reglementeze. Chiar
dacă din prevederile alin.4 al art.128 Cod civil, potrivit cărora asociatul faŃă de care este
introdusă o acŃiune pentru obligaŃiile societăŃii în nume colectiv poate opune numai excepŃiile
la care societatea sau asociatul personal are dreptul, s-ar putea deduce că creditorii sociali şi-
ar putea îndrepta acŃiunea direct împotriva asociaŃilor, o asemenea posibilitate ar fi de natură
să înlăture practic caracterul subsidiar al răspunderii asociaŃilor. Astfel, societatea ar putea
oricând evita răspunderea pentru obligaŃiile sociale, transferând-o asociaŃilor prin simpla
neexecutare a obligaŃiilor, ori, după cum e şi firesc, caracterul subsidiar al răspunderii
presupune posibilitatea obŃinerii beneficiului de discuŃiune, adică acea excepŃie prin care
creditorii sunt obligaŃi să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal şi numai în
măsura imposibilităŃii satisfacerii creanŃelor lor vor putea urmări şi patrimoniul debitorilor
subsidiari. În consecinŃă, considerăm că răspunderea pentru nerespectarea obligaŃiilor sociale
incumbă societăŃii, ca persoană juridică, întrucât aceste obligaŃii fac parte din patrimoniul ei,
şi care patrimoniu este separat de cel a asociaŃilor, iar răspunderea subsidiară a asociaŃilor are
doar rolul de a garanta obligaŃiile sociale a căror executarea cade în sarcina societăŃii. Nu se
poate vorbi de o răspundere solidară a societăŃii şi a asociaŃilor faŃă de creditorii sociali.
Tocmai din acest motiv, legiuitorul, pentru a fi pe deplin consecvent, a eliminat din forma
finală a Codului civil textul art.223 alin.4 din proiect, care acorda creditorilor sociali
posibilitatea de a se îndrepta direct împotriva asociaŃilor societăŃii după ce societatea era pusă
în întârziere prin notificare. O asemenea dispoziŃie, chiar dacă are avantajul de a proteja
interesele creditorilor, nu Ńinea cont de caracterul subsidiar al răspunderii asociaŃilor şi nici
din celelalte principii care decurg din calitatea de persoană juridică a societăŃii în nume
colectiv.
În concluzie, răspunderea asociaŃilor societăŃii în nume colectiv pentru datoriile sociale
asumate în numele societăŃii de reprezentaŃii ei (legali sau de fapt)28 este subsidiară
răspunderii societăŃii. Astfel, creditorii trebuie să urmărească mai întâi societatea şi, în cazul
în care patrimoniul acesteia nu este îndestulător pentru plata creanŃelor sociale, pot urmări şi
pe asociaŃi (această soluŃie aplicându-se şi în cursul lichidării societăŃii). În mod concret,
după ce vor obŃine un titlu executoriu împotriva societăŃii (sau acest titlu executoriu există
deja) creditorii sociali vor porni executarea silită a societăŃii, şi numai dacă creanŃa acestora
nu a fost satisfăcută, ei vor putea să se îndrepte, pe baza acelui titlu29, împotriva asociaŃilor.

28
Pentru a putea pretinde un drept de creanŃă împotriva societăŃii, terŃul trebuie să dovedească faptul că operaŃiunea din care rezultă creanŃa a
fost încheiată în numele societăŃii şi că această operaŃiune a fost încheiată din partea societăŃii de către o persoană autorizată sau care, în
mod aparent, era o persoană autorizată.
29
Deşi prevederile Codului civil nu o conŃin o dispoziŃie expresă în acest sens, considerăm că titlul executoriu împotriva societăŃii este
opozabil şi asociaŃilor, astfel încât respectivii creditori vor putea urmări pe baza aceluiaşi titlu şi pe asociaŃi, nemaifiind necesar un alt titlu
executor de obligare a asociaŃilor la plată.

199
Desigur că, în cazul în care societatea în nume colectiv a fost declarată insolvabilă sau dacă
în urma lichidării activelor societăŃii creanŃele creditorilor nu au fost satisfăcute integral,
aceştia, în mod logic, nu se pot îndrepta decât direct împotriva asociaŃilor, iar asociaŃii vor
putea vor putea invoca în apărarea lor doar excepŃiile pe care le-ar fi putut opune şi societatea
(art.128 alin.4 teza I din cod). În toate celelalte situaŃii, dacă creditorii sociali se îndreptă
direct împotriva asociaŃilor, aceştia vor putea opune creditorilor beneficiul discuŃiunii, ca
orice fidejusor de drept comun. O asemenea excepŃie se încadrează în categoria celor
personale pe care legea le permite să le invoce (art. 128 alin.4 teza a II-a din cod).
Răspunderea asociaŃilor este nelimitată şi solidară. Având o răspundere nelimitată, asociatul
urmărit va răspunde pentru creanŃa creditorului, cu toate bunurile sale mobile şi imobile,
prezente şi viitoare. De asemenea, fiind obligat solidar, asociatul urmărit va răspunde pentru
întreaga creanŃă a creditorului neputând invoca un beneficiu de diviziune. BineînŃeles că, după
ce va plăti întreaga creanŃă a creditorului, asociatul care a făcut plata va avea o acŃiunea în
regres împotriva celorlalŃi asociaŃi, datorită faptului că plătind datoria socială el devine astfel
creditor pentru partea care excede participarea lui la suportarea pierderilor societăŃii. Asociatul
care a plătit o datorie a societăŃii nu va putea însă să urmărească pe un alt asociat pentru tot
ceea ce a plătit în plus faŃă de ceea ce îi revenea să plătească, ci îl va putea urmări numai pentru
ceea ce îi revine din obligaŃia de plată proporŃional cu participaŃiunea sa la capitalul social, dacă
asociaŃii prin actul constitutiv nu au prevăzut o altă cotă parte de participare la pierderi. Cu alte
cuvinte, solidaritatea asociaŃilor priveşte numai raporturile asociaŃilor cu terŃii, iar nu şi
raporturile dintre asociaŃi, chiar dacă datoria a fost asumată în numele societăŃii. Dacă s-ar
admite soluŃia contrară s-ar ajunge la un cerc vicios, unde asociatul care plăteşte poate să se
întoarcă împotriva celorlalŃi, în solidar.
Persoanele care devin asociaŃi ulterior înfiinŃării societăŃii în nume colectiv răspund
solidar şi nemărginit pentru toate obligaŃiile contractate anterior de societate, orice clauză
contrară fiind fără efect faŃă de terŃi (art.128 alin.2 din cod).
MenŃionăm că, potrivit art.128 alin.3 din Codul civil, asociatul care a ieşit din societatea
în nume colectiv răspunde, în egală măsură cu asociaŃii rămaşi, pentru “obligaŃiile apărute”30
până la ieşirea lui din societate, această răspundere prescriindu-se doar după trecerea unui
termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăŃii pentru anul în
care a ieşit din societate. Prin această dispoziŃie se urmăreşte protejarea drepturilor
creditorilor sociali, întrucât aceştia contractează cu societatea în considerarea nu numai a
solvabilităŃii societăŃii ci şi a asociaŃilor pe care speră să-i regăsească în societate în
momentul scadenŃei şi executării creanŃei sale.
2. Răspunderea asociaŃilor pentru încălcarea obligaŃiei de neconcurenŃă. Pentru a
proteja interesele societăŃii în nume colectiv, legea interzice asociatului dintr-o asemenea
societate să practice, fără acordul acesteia, activităŃi similare celor pe care le practică societatea
(art.116 alin.2 din Codul civil). Pentru înlăturarea acestei interdicŃii este necesară existenŃa
consimŃământului tuturor asociaŃilor, nu numai a celor care deŃin majoritatea capitalului
social, pentru că numai în acest fel s-ar putea împiedica înŃelegerile dolosive între unii
asociaŃi. Din această perspectivă, art.116 alin.2 din cod trebuie interpretat în sensul că
participarea asociatului la activităŃi concurente ce atrag răspunderea sa personală trebuie
cunoscută de toŃi asociaŃii, şi nu numai de majoritatea lor. Considerăm că existenŃa
consimŃământului poate fi probată prin orice mijloc, fără a fi necesară exprimarea lui în scris.
Mai mult chiar, art.116 alin.2 fraza a doua din cod stabileşte că, dacă asociaŃii au cunoscut
activităŃile concurente ale unuia dintre ei înainte de data acceptării acestuia ca asociat în
societate, consimŃământul se prezumă acordat.

30
Considerăm a fi fost mult mai indicată utilizarea în textul legii a expresiei “obligaŃii născute”, care este mult mai neechivocă decât cea
folosită de legiuitor.

200
 SancŃiunea violării interdicŃiei din art.116 alin.2 din cod nu poate fi anularea contractelor
încheiate de asociat cu terŃii, deoarece terŃii nu pot avea obligaŃia de a cerceta dacă actele
săvârşite de un asociat contravin sau nu unei interdicŃii legale, ea privind numai raporturile
dintre asociat şi societate31. Astfel că, în cazul încălcării de către asociat a interdicŃiei de
neconcurenŃă, societatea va putea doar fie să solicite să solicite despăgubiri asociatului
culpabil, fie să decidă că asociatul a lucrat în contul ei şi, în consecinŃă, să preia drepturile şi
obligaŃiile acestuia ori beneficiul care rezultă din actele încheiate (art.116 alin.3 fraza I din
Codul civil). După cum s-a arătat în doctrină, societatea nu poate cumula dreptul de a cere
despăgubiri de la asociat cu dreptul de a încasa beneficiile obŃinute de acesta prin operaŃiunile
făcute în concurenŃă cu societatea. Cererea privind repararea prejudiciului sau cesiunea
drepturilor şi obligaŃiilor (sau a beneficiului) se prescrie în termen de 3 luni de la data la care
ceilalŃi asociaŃi au aflat sau trebuiau să afle despre încheierea actului, dar nu mai târziu de un
an de la data încheierii acestuia (art.116 alin.3 fraza a II-a din cod).

Articolul 129. Modificarea componentei membrilor societăŃii în nume colectiv

(1) În caz de retragere a unui membru al societăŃii în nume colectiv, de deces,

declarare a dispariŃiei fără veste sau a incapacităŃii unui membru persoană fizică, de
insolvabilitate, deschidere a procedurii de reorganizare în temeiul unei hotărâri
judecătoreşti, de lichidare a membrului persoană juridică al societăŃii sau de urmărire
de către un creditor a participaŃiunii membrului în capitalul social, societatea poate sa-
şi continue activitatea dacă este prevăzut de actul de constituire al societăŃii sau dacă
hotărârea privind continuarea activităŃii se adoptă în unanimitate de către membrii
rămaşi.
(2) Membrul societăŃii în nume colectiv poate fi exclus din societate dacă ceilalŃi
membri cer, din motive întemeiate prin unanimitate de voturi, instanŃei de judecată
excluderea lui.
(3) Dacă membrul societăŃii în nume colectiv a ieşit din ea, participaŃiunile la
capitalul social ale membrilor rămaşi se majorează corespunzător, dacă prin actul de
constituire sau prin acordul membrilor nu este prevăzut altfel.
(4) Membrul societăŃii în nume colectiv poate transmite, cu acordul celorlalŃi
membri, participaŃiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt membru sau
unui terŃ. O dată cu participaŃiunea trec, integral sau proporŃional părŃii transmise,
drepturile membrului care a transmis participaŃiunea.

1. ConsideraŃii generale. În afara cazurilor generale de dizolvare prevăzute în art.86 din

Codul civil pentru orice persoană juridică, societatea în nume colectiv încetează, potrivit
art.129 alin.1 din Codul civil, dacă prin actul constitutiv sau hotărârea asociaŃilor nu se
prevede altfel, prin:
(a) Retragerea din societate a unui asociat. Prin ieşirea voluntară a unui asociat,
societatea suferă o modificare faŃă de situaŃia juridică iniŃială, ceea ce justifică în lipsa unei
stipulaŃii contrare a actului constitutiv sau a deciziei unanime a celorlalŃi asociaŃi dizolvarea
societăŃii în nume colectiv32;
(b) Decesul asociatului persoană fizică sau reorganizarea asociatului persoană juridică.
În urma decesului unui asociat societatea în nume colectiv fie se dizolvă, fie îşi continuă
activitatea, cu moştenitorii acestuia (dacă există acordul tuturor asociaŃilor în acest sens) ori
31
După opinia noastră, soluŃia menŃinerii contractelor încheiate cu terŃii nu se va mai justifica în cazul în care aceştia au fost de rea-credinŃă
la data încheierii actului cu asociatul, acŃionând împreună cu acesta în scopul fraudării societăŃii în nume colectiv.
32
Pentru detalii vezi comentariul art.130 Cod civil.

201
fără moştenitorii asociatului decedat, cărora însă li se va plăti cota parte din activele nete ale
societăŃii proporŃional participării asociatului în cauză la capitalul social. O soluŃie similară se
aplică şi în cazul succesorilor rezultaŃi în urma reorganizării asociatului persoană juridică;
(c) Incapacitatea asociatului persoană fizică sau insolvabilitatea unui asociat persoană
juridică. Ca urmare a punerii sub interdicŃie a asociatului persoană fizică33 sau a declarării
insolvabilităŃii asociatului persoană juridică34, patrimoniul acestora nu mai poate fi considerat
o garanŃie pentru creditori, iar implicarea activă acestora în viaŃa socială nu mai este posibilă.
Aceste împrejurări descalifică societatea şi justifică dizolvarea ei în lipsa unei clauze contrare
sau a deciziei unanime a celorlalŃi asociaŃi;
(d) Declararea judecătorească a dispariŃiei sau asociatului persoană fizică. Şi în acest
caz datorită imposibilităŃii obiective a asociatului vizat de a participa la activitatea societăŃii
în nume colectiv se impune dizolvarea societăŃii, dacă nu există o prevedere contrară în actul
constitutiv sau dacă ceilalŃi asociaŃi nu au hotărât altfel;
(e) Lichidarea asociatului persoană juridică;
(f) Excluderea unui asociat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a
participaŃiunii sale la capitalul social a societăŃii35.
În ipoteza intervenirii oricăreia dintre situaŃiile enunŃate mai sus, societatea în nume
colectiv, de regulă, îşi va înceta activitatea şi va fi supusă procedurii lichidării în condiŃiile
prevăzute de lege. Societatea nu se dizolvă însă dacă există în actul constitutiv o clauză de
continuare a activităŃii sau dacă acest lucru este hotărât de ceilalŃi asociaŃi în unanimitate.
Continuarea activităŃii se va face întotdeauna într-o nouă componenŃă, fapt ce va trebui, în
mod obligatoriu, reflectat şi în actul constitutiv al societăŃii.
Cota parte a participaŃiunii la capitalul social a asociatului care nu se mai regăseşte în
societate va fi împărŃită între asociaŃii rămaşi, prin majorarea proporŃională a participaŃiunilor
fiecăruia corespunzător cotei pe care o deŃineau anterior, afară numai dacă prin actul
constitutiv sau prin acordul asociaŃilor nu se prevede altfel (art.129 alin.3 din Codul civil).
Având în vedere că patrimoniul societăŃii a fost constituit ca urmare a fructificării
aporturilor asociaŃilor, inclusiv a celui care nu mai face parte din societate, este echitabil ca
restul asociaŃilor să-l despăgubească pe el sau succesorii (creditorii) săi pentru partea care i-ar
reveni şi care rămâne în proprietatea societăŃii. Ca regulă generală, spre a nu se perturba
activitatea societăŃii, asociatul respectiv sau succesorii (creditorii) săi nu vor primi în natură o
parte proporŃională din patrimoniul social ci o sumă de bani care să reprezinte contravaloarea
acesteia.
2. Transmiterea participaŃiunii asociatului la capitalul social. După cum am mai
arătat, în schimbul aporturilor lor, asociaŃii dobândesc anumite participaŃiuni, care le conferă
calitatea de asociat, cu toate drepturile şi obligaŃiile aferente. Transmiterea participaŃiunilor
implică şi transmiterea calităŃii de asociat. Întrucât schimbarea persoanei asociatului poate
leza caracterul intuitu personae al societăŃii în nume colectiv - în locul asociatului iniŃial
putând intra în societate o persoană care nu are calităŃile avute în vedere la constituirea
societăŃii - Codul civil prevede că orice transmitere (prin cesiune, schimb sau donaŃie) a
participaŃiunilor asociaŃilor să se facă doar cu acordul unanim al asociaŃilor, care trebuie să
cunoască şi să evalueze calităŃile personale ale noului asociat (art.129 alin.4 din cod).
ConsimŃământul tuturor asociaŃilor este cerut indiferent dacă transmiterea participaŃiunilor se
face unui terŃ sau unui alt asociat.
Modificarea structurii participaŃiunilor asociaŃilor la capitalul social va trebui înscrisă în
Registrul de stat al întreprinderilor, iar transmiterea va produce efecte numai din ziua
efectuării acestor menŃiuni în registrul indicat.

33
Vezi art.24 şi 25 din Codul civil.
34
Vezi art.101 din Codul civil.
35
Pentru detalii vezi comentariul art.133 Cod civil.

202
 Pentru protejarea intereselor societăŃii şi a terŃilor, Codul civil prevede că asociatul care a
transmis participaŃiunea sa la capitalul social rămâne răspunzător faŃă de terŃi pentru
obligaŃiile apărute până la ieşirea lui din societate (art.128 alin.3 din cod), iar noul asociat va
răspunde, în egală măsură cu ceilalŃi asociaŃi, atât pentru obligaŃiile ivite ulterior încadrării
sale în societate cât şi pentru obligaŃiile existente până la acel moment (art.128 alin.3 din
cod).
3. Excluderea asociatului din societate. Societatea în nume colectiv este o societate care
se bazează atât pe încrederea dintre asociaŃi şi pe calităŃile personale ale acestora, cât şi pe
implicarea şi conlucrarea tuturor asociaŃilor la activităŃile comerciale ale societăŃii. Datorită
acestui fapt, succesul sau insuccesul societăŃii depinde în mare măsură de faptele asociaŃilor,
de activitatea pe care ei o desfăşoară în societate. Astfel că, în cazul în care un asociat nu îşi
îndeplineşte obligaŃiile asumate faŃă de societate ori săvârşeşte anumite fapte potrivnice
intereselor societăŃii, existenŃa societăŃii este ameninŃată. Pentru a proteja societatea şi,
implicit, pentru a apăra interesele celorlalŃi asociaŃi, Codul civil reglementează posibilitatea
excluderii din societate a asociatului indezirabil.
Măsura excluderii asociatului din societate apare ca o sancŃiune aplicată asociatului şi, în
acelaşi timp, ca un remediu pentru salvarea existenŃei societăŃii, în folosul celorlalŃi asociaŃi.
Potrivit art.129 alin.2 din Codul civil excluderea unui asociat din societatea în nume
colectiv se va putea face numai pentru motive temeinice la cererea unanimă a celorlalŃi
asociaŃi şi va fi pronunŃată de instanŃa judecătorească.
Regula unanimităŃii în ceea ce priveşte acordul asociaŃilor cu privire la excludere se
justifică prin faptul că urmare a excluderii se va modifica implicit şi actul constitutiv. Este de
la sine înŃeles că asociatul a cărui excludere se intenŃionează nu va putea vota în această
chestiune.
InstanŃa judecătorească sesizată de asociaŃi va aprecia dacă există “motivele întemeiate”
pentru excludere cerute de lege. Din păcate Codul civil nu face o enumerare măcar
enunŃiativă a unor asemenea motive. În doctrină s-a arătat că ar putea constitui motive
temeinice pentru excluderea asociatului: (a) neefectuarea de către asociat a aportului angajat
prin actul constitutiv36; (b) amestecarea fără drept în administrarea societăŃii, întrucât
întinderea drepturilor şi obligaŃiilor sale în calitate de simplu asociat au fost convenite fie
iniŃial prin actul constitutiv. fie ulterior prin consensul asociaŃilor, a cărei hotărâri este obligat
să le respecte; (c) încălcarea limitelor mandatului primit de a administra şi reprezenta
societatea; (d) săvârşirea de către asociatul administrator a unor fapte păgubitoare pentru
societatea37; (e) urmărirea participaŃiunii asociatului de către creditorii personali38; alte cauze
anume prevăzute în actul constitutiv ce nasc posibilitatea excluderii pe motivul nerespectării
unor obligaŃii societare.
S-ar putea discuta în context dacă motivele temeinice cerute de lege implică cu necesitate
culpa asociatului. Se pune astfel problema cum se va proceda în cazul incapacităŃii sau
insolvabilităŃii asociatului ori în cazul declarării judecătoreşti a dispariŃiei a asociatului
persoană fizică sau a reorganizării asociatului persoană juridică ori a exercitării de către
creditorii unui asociat a dreptului de a-i urmări participaŃiunea? Se va proceda la excluderea
asociatului aflat în situaŃiile de mai sus în conformitate cu procedura prevăzută de art.133 din
Codul civil sau calitatea sa de asociat va înceta prin simpla hotărâre a celorlalŃi asociaŃi ori ca
urmare a unei stipulaŃii exprese în acest sens a actului constitutiv? După opinia noastră simpla
intervenire a împrejurărilor menŃionate mai sus nu poate duce la încetarea ope legis a calităŃii
de asociat, cu atât mai mult cu cât un asemenea fapt comportă în mod necesar modificarea
36
Vezi şi art.113 alin.5 din Codul civil.
37
Considerăm că asociatul care îndeplineşte funcŃia de administrator va putea fi exclus din societate dacă săvârşeşte o fraudă în dauna
societăŃii ori se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altor persoane. Asemenea fapte reprezintă
manifestări ale relei-credinŃe ori abuzului de putere şi trebuie sancŃionate cu excluderea din societate.
38
Vezi art.133 Cod civil.

203
actului constitutiv al societăŃii. Prin urmare, considerăm că şi în aceste ipoteze se va impune
excluderea asociatului din societate prin acordul unanim al celorlalŃi asociaŃi, în caz contrar
societatea urmând să se dizolve. Totuşi, întrucât situaŃiile enumerate nu implică culpa
asociatului şi sunt expres prevăzute de lege ca şi cauze care în anumite condiŃii pot duce la
dizolvarea societăŃii (art.129 alin.1 din cod), considerăm că excluderea asociatului în acest
caz se va face cu votul unanim a asociaŃilor fără a mai fi necesară pronunŃarea unei hotărâri
judecătoreşti în acest sens, măsura excluderii apărând exclusiv ca un remediu pentru
salvgardarea societăŃii.
Asociatul exclus din societate pierde calitatea de asociat de la data excluderii, cu toate
consecinŃele care decurg din acest fapt. Acesta va avea dreptul la beneficii şi va suporta
pierderile, până în ziua excluderii sale. De asemenea, asociatul exclus are dreptul la
contravaloarea părŃii sale de participaŃiune la capitalul social. MenŃionăm însă, ca regulă
generală, că, întrucât răspunderea asociatului pentru obligaŃiile sociale apărute până la data
excluderii subzistă pe o perioadă de 2 ani calculaŃi din ziua aprobării dării de seamă despre
activitatea societăŃii pentru anul în care a ieşit din societate, acesta nu-şi va putea retrage
contravaloarea participaŃiunii care i se cuvine decât după împlinirea acestui termen.

Articolul 130. Retragerea membrului din societatea în nume colectiv

(1) Membrul societăŃii în nume colectiv are dreptul să se retragă din ea cu condiŃia
informării celorlalŃi membri cu cel puŃin 6 luni până la data retragerii.
(2) Acordul dintre membrii societăŃii în nume colectiv asupra renunŃării la dreptul
de retragere din societate este nul.

1. Retragerea asociatului din societate. În anumite cazuri, în cursul duratei societăŃii în

nume colectiv, asociaŃii pot să îşi manifeste dorinŃa de a părăsi societatea. Retragerea din
societate este ieşirea voluntară a unui asociat din societate, cu consecinŃa încetării calităŃii de
asociat a acestuia.
Reglementarea actuală conferă o largă libertate asociatului în ceea ce priveşte exercitarea
opŃiunii de a se retrage din societatea în nume colectiv. Astfel, legea nu condiŃionează în nici
un fel exercitarea dreptului de retragere de invocarea unor motive care ar legitima ieşirea din
societate şi nici de acordul celorlalŃi asociaŃi. Singura condiŃie impusă de Codul civil este ca
asociatul care doreşte să se retragă să notifice celorlalŃi asociaŃi intenŃia sa cu cel puŃin 6 luni
înainte de data preconizată a retragerii (art.130 alin.1 din cod). Această cerinŃă este justificată
de faptul că o retragere intempestivă a asociatului ar putea periclita existenŃa şi funcŃionarea
normală a societăŃii.
Orice convenŃie dintre asociaŃi asupra renunŃării la dreptul de retragere din societate este
nulă de drept (art.130 alin.2 din cod).

Articolul 131. Efectele retragerii membrului din societatea în nume colectiv

(1) Membrului care s-a retras din societatea în nume colectiv i se achită valoarea
parŃii din patrimoniu proporŃional participaŃiunii lui în capitalul social dacă actul de
constituire nu prevede altfel.
(2) Prin înŃelegere dintre membrul care se retrage din societatea în nume colectiv şi
membrii ramaşi, achitarea valorii patrimoniului poate fi înlocuită cu transmiterea lui în
natură.

204
 (3) Partea din patrimoniul societăŃii în nume colectiv sau valoarea acestei parŃi, ce i
se cuvine membrului care se retrage, se determină conform bilanŃului întocmit la
momentul retragerii.

1. Efectele retragerii asociatului din societate. Ca urmare a retragerii din societate,

asociatul pierde calitatea de asociat. Acesta va avea, însă, dreptul la partea sa din patrimoniul
societăŃii proporŃional participaŃiunii sale la capitalul social (art.131 alin.1 din Codul civil).
În principiu, drepturile asociatului retras cuvenite pentru participaŃiunile sale se vor stabili
prin acordul asociaŃilor. Legea impune doar, ca regulă generală, ca aceste drepturi să fie
determinate conform unui bilanŃ întocmit la momentul retragerii (art.131 alin.3 din cod). În
aceste condiŃii asociaŃii vor hotărî dacă asociatul retras va primi doar contravaloarea în bani a
părŃii sale din patrimoniu sau dacă i se va transmite efectiv în natură această parte (art.131
alin.2 din cod). În caz de neînŃelegere între asociaŃi considerăm că drepturile asociatului
retras vor fi stabilite de către instanŃele judecătoreşti.
Retragerea asociatului din societate va trebui obligatoriu menŃionată în Registrul de stat al
întreprinderilor, iar capitalul social al societăŃii se va reduce în mod corespunzător.
Asociatul retras din societate poartă răspundere pentru obligaŃiile apărute până la ieşirea
lui din societate, în egală măsură cu membrii rămaşi, în termen de 2 ani din ziua aprobării
dării de seamă despre activitatea societăŃii pentru anul în care a ieşit din societate (art.128
alin.3 din cod).
Prin retragerea asociatului societatea în nume colectiv suferă o modificare faŃă de situaŃia
iniŃială, dar ea îşi va continua existenŃa. Numai excepŃional, când datorită retragerii numărul
asociaŃilor s-a redus la unul singur, societatea se dizolvă, afară numai dacă asociatul rămas
hotărăşte continuarea existenŃei societăŃii sub o altă formă, prin reorganizare (art.134 din
Codul civil).

Articolul 132. Decesul sau reorganizarea membrului societăŃii în nume colectiv

(1) Succesorii membrului societăŃii în nume colectiv decedat sau reorganizat pot
deveni, dac actul de constituire nu interzice, asociaŃi cu acordul tuturor membrilor.
Actul de constituire poate prevedea o majoritate de voturi pentru adoptarea deciziei de
acceptare a succesorului în calitate de asociat.
(2) Dacă membrii societăŃii în nume colectiv nu acceptă succesorii în calitate de
asociaŃi, societatea este obligată să le plătească partea din activele nete, determinată la
data decesului sau reorganizării, proporŃională părŃii din capitalul social deŃinute de
asociatul decedat sau reorganizat.
(3) Succesorul membrului societăŃii în nume colectiv poartă răspundere, în limitele
patrimoniului care a trecut la el, de obligaŃiile pentru care, în conformitate cu art.128
alin.(2) şi (3), purta răspundere membrul decedat sau reorganizat.

1. Decesul asociatului persoană fizică sau reorganizarea asociatului persoană

juridică. Potrivit Codului civil, în caz de deces al unuia dintre asociaŃi persoană fizică sau de
reorganizare a asociatului persoană juridică, societatea în nume colectiv poate continua,
asociaŃii rămaşi având la îndemână două posibilităŃi: fie să plătească succesorilor acestora
partea ce revenea asociatului, fie să continue societatea cu aceştia. Posibilitatea de opŃiune
există doar dacă actul constitutiv prevede sau asociaŃii hotărăsc în unanimitate continuarea
activităŃii, în caz contrar societatea se va dizolva.

205
 Societatea în nume colectiv va putea continua activitatea cu succesorii asociatului decedat
sau reorganizat dacă există în acest sens acordul tuturor asociaŃilor sau acordul majorităŃii
dintre ei, dacă actul constitutiv prevede un asemene cvorum pentru adoptarea deciziei
(art.132 alin.1 din Codul civil). În ceea ce priveşte cerinŃa textului de lege invocat ca actul
constitutiv să nu conŃină o clauză ce ar interzice cooptarea în societate a succesorilor
asociatului decedat sau reorganizat, considerăm că o asemenea condiŃie este inoperantă, atâta
timp cât asociaŃii rămaşi vor putea oricând modifica actul constitutiv în sensul contrar. S-ar
putea presupune chiar că aceştia o fac în mod implicit atunci când îi acceptă în unanimitate în
calitatea de asociaŃi pe succesorii asociatului decedat sau reorganizat.
Deşi Codul civil nu o prevede în mod expres, considerăm că şi succesorii asociatului, în
mod obligatoriu, vor trebui să-şi exprime consimŃământul cu privire la dobândirea calităŃii de
asociat într-o societate în nume colectiv. Această cerinŃă apare, în mod logic, ca o consecinŃă
a necesităŃii modificării actului constitutiv, modificare ce implică îndeplinirea în persoana
noilor asociaŃi a aceloraşi formalităŃi şi condiŃii de fond care sunt necesare încheierii unui
contract de constituire a unei societăŃi în nume colectiv. Astfel fiind, considerăm că nu vor
putea fi cooptaŃi în societate moştenitorii minori sau incapabili ai asociatului decedat, chiar
dacă o clauză de continuare cu moştenitorii a activităŃii societăŃii există în actul constitutiv.
În cazul în care moştenitorii asociatului decedat sau succesorii asociatului reorganizat nu
sunt acceptaŃi în calitate de asociaŃi în societate sau nu consimt ei să devină asociaŃi,
societatea este obligată să le plătească partea din activele nete, determinată la data decesului
sau reorganizării, proporŃională părŃii din capitalul social deŃinute de asociatul decedat sau
reorganizat (art.132 alin.2 din cod). Prin similitudine cu situaŃia retragerii asociatului,
succesorii vor avea dreptul la o parte în natură din patrimoniul social, ci numai la o sumă de
bani care să reprezinte valoarea acesteia. Succesorii vor avea, de asemenea, dreptul şi la
beneficiile cuvenite asociatului decedat sau reorganizat până la data decesului sau
reorganizării.
În ceea ce priveşte responsabilitatea succesorilor asociatului decedat sau reorganizat,
art.132 alin.3 din Codul civil, prevede că aceştia vor răspunde pentru datoriile sociale apărute
până în momentul decesului sau reorganizării doar până la concurenŃa activului patrimoniului
pe care l-au preluat de la asociatul decedat sau reorganizat.
Ca urmare a decesului asociatului persoană fizică sau reorganizării asociatului persoană
juridică, indiferent de natura schimbărilor intervenite, noua situaŃie juridică din societatea
trebuie reflectată în actul constitutiv al societăŃii şi în Registrul de stat al întreprinderilor.

Articolul 133. Urmărirea participaŃiunii membrului din capitalul social al societăŃii

în nume colectiv

(1) Urmărirea participaŃiunii din capitalul social al membrului societăŃii în nume

colectiv pentru datoriile lui nelegate de participarea la societate (datorii personale) se
permite doar în cazul insuficienŃei unui alt patrimoniu al acestuia pentru onorarea
datoriilor. Creditorii unui astfel de membru sunt în drept să ceară societăŃii separarea
unei părŃi din patrimoniul ei proporŃional participaŃiunii debitorului la capitalul social
pentru urmărirea acestei părŃi. Partea din patrimoniul societăŃii susceptibilă separării
sau valoarea ei se determină conform unui bilanŃ întocmit la momentul înaintării
pretenŃiilor creditorilor cu privire la separare.
(2) Urmărirea patrimoniului proporŃional participaŃiunii membrului la capitalul
social condiŃionează excluderea membrului din societatea în nume colectiv şi atrage
efectele prevăzute la art.128 alin.(2) şi (3).

206
 1.Urmărirea participaŃiunilor asociaŃilor de către creditorii personali ai acestora.
Autonomia patrimoniului societăŃii în nume colectiv faŃă de patrimoniile propriilor asociaŃi
determină o serie de consecinŃe juridice şi pentru creditorii personali ai acestora din urmă.
Astfel, odată ce bunurile aduse ca aport de către asociaŃi au intrat în patrimoniul societăŃii,
asociaŃii nu vor mai avea nici un drept asupra acestora, iar pe cale de consecinŃă nici
creditorii personali ai asociaŃilor nu le vor mai putea urmări, indiferent de data creanŃei lor.
Creditorii asociaŃilor îşi vor satisface drepturile de creanŃă din patrimoniul asociaŃilor, în care
se vor regăsi bineînŃeles şi beneficiile obŃinute de asociat ca urmare a participării la societate.
Totuşi, în scopul protejării intereselor creditorilor asociaŃilor, legea le permite acestora din
urmă să solicite, în ipoteza în care patrimoniul propriu al asociatului este insuficient pentru
onorarea datoriilor, separarea unei părŃi din patrimoniul societăŃii în nume colectiv
corespunzătoare participaŃiunii asociatului debitor la capitalul social al societăŃii în vederea
acoperirii creanŃelor respective (art.133 alin.1 din Codul civil). Cota parte din patrimoniul
societăŃii cuvenite asociatului potrivit participaŃiunilor sale sau contravaloarea ei se determină
conform unui bilanŃ întocmit la data înaintării pretenŃiilor creditorilor cu privire la separare
(art.132 alin.1 fraza a treia din cod).
MenŃionăm că posibilitatea exercitării acestor drepturi speciale ale creditorilor asociaŃilor
nu încalcă principiul autonomiei patrimoniului societăŃii şi nici nu instituie o răspundere a
societăŃii pentru datoriile asociaŃilor, întrucât plata creanŃelor se face nu din patrimoniul
societăŃii ci din partea de active nete care se cuvine asociatului.
Exercitarea de către creditorii unui asociat a dreptului de a urmări participaŃiunea acestuia
în societatea în nume colectiv impune excluderea din societate a asociatului respectiv, în caz
contrar societatea urmând să se dizolve. Precizăm că, în cazul în care societatea îşi continuă
activitatea fără asociatul exclus, obligaŃia acestuia de a răspunde pentru obligaŃiile sociale
apărute până la ieşirea lui din societate subzistă pentru o perioadă de 2 ani calculată din ziua
aprobării dării de seamă despre activitatea societăŃii pentru anul în care a ieşit din societate
(art.133 alin.2 coroborat cu art.128 alin.3 din cod).

Articolul 134. Dizolvarea societăŃii în nume colectiv

(1) În afară de cazurile prevăzute la art.86 alin.(1), societatea în nume colectiv se

dizolvă dacă în ea rămâne un singur membru.
(2) Ultimul membru rămas al societăŃii în nume colectiv are dreptul ca, în termen
de 6 luni, să reorganizeze societatea, în modul prevăzut de prezentul cod.

1. Dizolvarea societăŃii în nume colectiv. Societatea în nume colectiv se dizolvă potrivit

cauzelor generale de dizolvare a persoanelor juridice prevăzute de art.86 alin.1 Cod civil în
următoarele situaŃii: (a) expirarea termenului stabilit pentru durata ei; (b) imposibilitatea
realizării scopului pentru care a fost constituita sau realizarea acestuia; (c) existenŃa unei
hotărâri a asociaŃilor în acest sens, luată în unanimitate; (d) existenŃa unei hotărâri
judecătoreşti de dizolvare (art.87 din cod); (e) insolvabilitatea societăŃii.
În afară de aceste cauze generale legea stabileşte şi anumite cauze de dizolvare aplicabile
societăŃii în nume colectiv. Astfel, potrivit art.129 alin.1 din Codul civil, dacă prin actul
constitutiv sau hotărârea unanimă a asociaŃilor nu se prevede altfel, societatea în nume
colectiv se dizolvă în cazul: (a) decesului, incapacităŃii sau declarării judecătoreşti a
dispariŃiei asociatului persoană fizică; (b) declarării insolvabilităŃii, reorganizării sau
lichidării asociatului persoană juridică; (c) retragerii din societatea a unui asociat; (d)
excluderii unui asociat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a participaŃiunii sale
la capitalul social a societăŃi.

207
 De asemenea, potrivit art.134 alin.1 din cod, societatea în nume colectiv se dizolvă dacă,
indiferent de cauză, numărul asociaŃilor s-a redus la unul singur, în acest caz ne mai putând fi
îndeplinită condiŃia prevăzută de art.121 alin.1 din cod.
Însă în această ultimă situaŃie legea recunoaşte asociatului rămas singur în societate
dreptul de a decide, în termen de 6 luni, reorganizarea societăŃii în nume colectiv în societate
cu răspundere limitată sau societate pe acŃiuni.
După opinia noastră asociatul rămas singur în societate va putea evita dizolvarea acesteia
şi daca va transmite (cesiona) o parte din participaŃiunile sale unei alte persoane, astfel încât
să fie îndeplinită cerinŃa minimului de asociaŃi.

Articolul 135. Reorganizarea societăŃii în nume colectiv

(1) În cazul reorganizării societăŃii în nume colectiv în societate pe acŃiuni, în

societate cu răspundere limitată sau în cooperativă, asociaŃii continuă, în termen de 3
ani, să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaŃiile născute până la reorganizare.
(2) Asociatul nu este absolvit de răspundere nici în cazul în care, până la expirarea
termenului de 3 ani, înstrăinează dreptul de participaŃiune la capitalul social.

1. Reorganizarea societăŃii în nume colectiv. Pe parcursul existenŃei societăŃii în nume

colectiv anumite interese ale asociaŃilor acesteia pot determina necesitatea schimbării formei
juridice a societăŃii. Astfel că, asociaŃii vor putea decide transformarea societăŃii din care fac
parte într-o altă formă de societate comercială sau în cooperativă. O asemenea reorganizare a
societăŃii în nume colectiv este posibilă numai cu condiŃia ca asociaŃii ei să respecte condiŃiile
prevăzute de lege pentru forma juridică în care se va transforma societatea (art..85 alin.2 din
Codul civil).
Reorganizarea societăŃii în nume colectiv se va decide numai în unanimitate de către
asociaŃi. Concomitent cu transformarea societăŃii în nume colectiv se va opera şi o schimbare
în denumirea iniŃială a societăŃii, adoptându-se o denumire nouă, în armonie cu regulile de
formare a denumirii proprii pentru noua formă juridică pe care o ia pentru viitor societatea
juridică transformată.
Schimbarea formei juridice a societăŃii comerciale produce efect numai pentru viitor, iar
nu şi pentru trecut. De aceea, în cazul în care o atare schimbare ocazionează şi modificarea
întinderii responsabilităŃii asociaŃilor pentru datoriile sociale (cum se întâmplă bunăoară
atunci când o societate în nume colectiv se transformă într-o societate cu răspundere limitată)
convertind-o dintr-o responsabilitate nelimitată într-una limitată, caracterul limitat al
răspunderii asociaŃilor devine operant numai pe data înscrierii menŃiunii respective în
Registrul de stat al întreprinderilor. Astfel, asociaŃii societăŃii în nume colectiv vor rămâne în
continuare responsabili nelimitat pentru datoriile contractate de societatea transformată până
la data reorganizării. În acest sens, art.135 alin.1 din Codul civil prevede în mod explicit că,
în cazul reorganizării societăŃii în nume colectiv în societate pe acŃiuni, în societate cu
răspundere limitată sau în cooperativă, asociaŃii vor continua să răspundă solidar şi nelimitat
pentru obligaŃiile născute până la reorganizare pe parcursul unei perioade de 3 ani de la data
înregistrării reorganizării. Mai mult chiar, legea prevede că asociatul nu va fi absolvit de
răspundere nici în cazul în care, până la expirarea termenului de 3 ani, înstrăinează dreptul de
participaŃiune la capitalul social (art.135 alin.2 din cod). AsociaŃii vor răspunde limitat la
valoarea aporturilor subscrise la formarea capitalului social numai pentru datoriile pe care
societatea reorganizată le va contracta ulterior înscrierii menŃiunii respective de schimbare a
formei sale juridice în Registrul de stat al întreprinderilor. Această soluŃie se impune ca o
măsură de protejare a intereselor creditorilor sociali despre care se prezumă că au consimŃit să

208
intre în raporturi juridice obligaŃionale cu societatea în nume colectiv, tocmai pe
considerentul că au conştientizat responsabilitatea nelimitată a asociaŃilor ca o garanŃie
suplimentară a creanŃei lor.
O problemă specială se pune relativ la reorganizarea societăŃii în nume colectiv într-o
societate în comandită. Se ştie că o astfel de societate (adică cea în comandită) are, printre
notele de specificitate, existenŃa a două categorii de asociaŃi, anume comanditaŃi şi
comanditarii, cei dintâi cu responsabilitate nelimitată, iar ceilalŃi având beneficiul
responsabilităŃii limitate. Ca urmare, prin efectul transformării societăŃii în nume colectiv în
societate în comandită simplă, unii dintre asociaŃii săi trebuie să dobândească calitatea de
comanditaŃi, iar alŃii calitatea de comanditari. Chestiunea care se cere lămurită este după ce
criteriu se va produce scindarea asociaŃilor în cele două categorii distincte. După cum s-a
arătat în doctrină, fiecare dintre asociaŃi va avea libertatea să aleagă între cele două calităŃi la
care ne-am referit. Dacă nici unul dintre ei nu va opta pentru calitatea de comanditat sau,
respectiv, pentru calitatea de comanditar, transformarea societăŃii în nume colectiv în
societate în comandită simplă nu va fi posibilă, întrucât nici unul dintre asociaŃi nu poate fi
constrâns să accepte aceea dintre calităŃile menŃionate pe care nu o doreşte. De asemenea,
considerăm că pentru identitate de raŃiune art.135 Cod civil se va aplica în mod corespunzător
în ipoteza reorganizării societăŃii în nume colectiv într-o societate în comandită, chiar dacă
interesul practic al aplicării acestor dispoziŃii priveşte numai asociaŃii comanditari.

§ 3. Societatea in comandita

Articolul 136. DispoziŃii generale cu privire la societatea în comandită

(1) Societate în comandită este societatea comercială în care, de rând cu membrii

care practică în numele societăŃii activitate de întreprinzător şi poartă răspundere
solidară nelimitată pentru obligaŃiile acesteia (comanditaŃi), există unul sau mai mulŃi
membri-finanŃatori (comanditari) care nu participă la activitatea de întreprinzător a
societăŃii şi suportă în limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea
societăŃii.
(2) Persoana poate fi comanditat doar într-o singură societate în comandită.
Membrul societăŃii în nume colectiv nu poate fi comanditat în societatea în comandită.
Comanditatul din societatea în comandită nu poate fi membru al societăŃii în nume
colectiv.
(3) Denumirea societăŃii în comandită trebuie să includă sintagma în limba de stat
"societate în comandită" sau abrevierea "S.C.", numele sau denumirea comanditaŃilor.
Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor comanditaŃilor, în denumirea
societăŃii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puŃin unuia dintre
comanditaŃi şi sintagma în limba de stat "şi compania" sau abrevierea "şi Co". Dacă în
denumirea societăŃii este inclus numele sau denumirea comanditarului, acesta poarta
răspundere solidară nelimitată.
(4) DispoziŃiile cu privire la societatea în nume colectiv sunt aplicabile societăŃii în
comandită în măsura în care prezentul cod nu conŃine norme exprese cu privire la
societatea în comandită.

1. ConsideraŃii generale. Societatea în comandită îşi are geneza din Evul Mediu. Ea a
fost imaginată ca un instrument juridic menit să contracareze rigorile dreptului canonic şi a
regulamentelor militare care a instituit interdicŃia pentru deŃinătorii de capitaluri (clerici,

209
nobili şi militari) de a acorda împrumuturi cu dobânzi şi, totodată, apt să dea satisfacŃie
acelora care, animaŃi de pasiunea pentru comerŃ, dar şi de dorinŃa de aventură, nu se puteau
implica în afaceri comerciale din lipsa mijloacelor financiare necesare într-un asemenea scop.
Marii deŃinători de capitaluri ai acelor vremuri aveau totodată un statut social care nu le
permitea să exercite profesiunea de comerciant. Astfel fiind, trebuia găsit un artificiu juridic
care, pe de o parte, să servească la ocolirea interdicŃiei privind acordarea de împrumuturi cu
dobândă, instituită şi sancŃionată sever de dreptul canonic, iar pe de altă parte, să permită
posesorilor de capital, cărora statutul social nu le permitea să se implice în afaceri comerciale,
să-şi poată plasa eficient disponibilul de capital în operaŃiuni comerciale aducătoare de profit.
Un asemenea artificiu a fost găsit prin reglementarea legală a societăŃii în comandită.
Mecanismul care a stat la baza acestei societăŃi era următorul: deŃinătorii de capitaluri
încredinŃau în baza unui contract (denumit commenda39) anumite sume de bani unor negustori
profesionişti sau unor căpitani de corăbii pentru ca aceştia să le folosească în afaceri, urmând
ca beneficiile astfel obŃinute să fie împărŃite între ei. Pe această cale, deŃinătorii de capital
investeau capitalul disponibil şi riscau numai sumele încredinŃate celor care se angajau să se
implice în afaceri comerciale.
Cei care încredinŃau sume de bani spre utilizare în afaceri comerciale altora au fost denumiŃi
comanditari, iar aceia care, primind acele sume, se angajau să le utilizeze pentru derularea unor
afaceri comerciale au fost numiŃi comanditaŃi. Comanditarii încredinŃau comanditaŃilor sumele
de bani necesare derulării anumitor afaceri comerciale şi îşi asumau riscurile pierderii acelor
sume pe baza încrederii pe care ei o aveau faŃă de aceştia din urmă. Aşadar, încrederea
comanditarilor în corectitudinea comanditaŃilor a fost ideea forŃă care a fundamentat şi, totodată
care a dominat dintotdeauna societatea în comandită.
Într-adevăr, acest tip de societate comercială se bazează pe încredere – comanditarii care
au bani şi vor să-i investească fără să rişte o răspundere nelimitată, încredinŃează sumele de
bani comanditaŃilor, care nu au suficient capital, dar au iniŃiativă şi vor să desfăşoare o
activitate comercială în scopul obŃinerii de beneficii.
Reglementarea în dreptul modern a societăŃii în comandită a fost aspru criticată în
doctrină, apreciindu-se că această formă de societate a devenit total desuetă, iar în practică
aceasta nu se mai bucură de interesul întreprinzătorilor care preferă alte forme de societate,
mai practice şi mai operaŃionale. Astfel, în doctrina franceză s-a arătat că comanditaŃii din
societatea în comandită sunt de fapt administratori ai societăŃii care nu ar trebui să răspundă
nelimitat şi solidar pentru obligaŃiile societăŃii, cu atât mai mult cu cât în dreptul modern
accentul este pus pe garanŃiile materiale oferite de mărimea capitalului şi a activelor sociale şi
mai puŃin pe garanŃiile personale oferite de unii asociaŃi. Aceasta este şi explicaŃia tendinŃei
din unile legislaŃii moderne de a elimina din câmpul relaŃiilor comerciale acest gen de
societate care era actuală în evul mediu dar a devenit anacronică în prezent40. Cu toate
acestea, societatea în comandită continuă să fie reglementată, sub diferite denumiri, de
majoritatea legislaŃiilor europene: “société en commandite simple” (Belgia, FranŃa,
Luxemburg), “товарищество на вере” sau “коммандитнoe товарищество” (FederaŃia
Rusă), “società in accomandita semplice” (Italia), “ sociedade em comandita simples”
(Portugalia), “Sociedad Comanditaria” (Spania), “Commanditaire vennootschap” (Olanda),
“Kommanditgesellschaft - KG” (Germania, Austria), “Kommanditgesellschaft” sau “société
en commandite” (ElveŃia), “kommanditselskaber - KS” (Danemarca), “Kommandiittyhtiö”
(Finlanda).

39
Cuvântul provine de la lat. accomendare, ce înseamnă a se încredinŃa cuiva.
40
Societatea în comandită nu este reglementată în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Norvegia, Suedia, Grecia,
Liechtenstein.

210
 MenŃionăm, de asemenea, că prin Proiectul Codului Civil41 se intenŃiona reglementarea şi
unei forme de societate asemănătoare societăŃii în comandită, şi anume societatea în
comandită pe acŃiuni (art.326-art.331 din Proiect). Societatea în comandită pe acŃiuni este
considerată în doctrină ca fiind asemănătoare societăŃii în comandită deoarece cuprinde ca şi
aceasta din urmă două categorii de asociaŃi: comanditaŃii şi comanditarii. Deosebirea
esenŃială dintre cele două forme de societăŃi constă în aceea că, în cazul societăŃii în
comandită pe acŃiuni, capitalul social este împărŃit în acŃiuni, ca şi în cazul societăŃii pe
acŃiuni. Întrucât capitalul social al societăŃii în comandită pe acŃiuni are aceeaşi structură ca
acela al societăŃii pe acŃiuni, Proiectul Codului civil asimila societatea în comandită pe acŃiuni
cu societatea pe acŃiuni, cu precizarea că, în privinŃa răspunderii pentru obligaŃiile sociale,
societatea în comandită pe acŃiuni urmează regulile societăŃii în comandită - asociaŃii
comanditaŃi răspund nelimitat şi solidar, iar asociaŃii comanditari răspund numai în limita
aportului lor. Legiuitorul a preferat, însă, să elimine din forma finală a Codului civil
dispoziŃiile care reglementau societatea în comandită pe acŃiuni, operaŃiune justificată după
părerea noastră de faptul că această formă de societate se întâlneşte rar în practică, investitorii
preferând societatea pe acŃiuni.
2. DefiniŃia societăŃii în comandită. Art.136 alin.1 din Codul civil defineşte societatea în
comandită ca fiind acea “societate comercială în care, de rând cu membrii care practică în
numele societăŃii activitate de întreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru
obligaŃiile acesteia (comanditaŃi), există unul sau mai mulŃi membri-finanŃatori (comanditari)
care nu participă la activitatea de întreprinzător a societăŃii şi suportă în limita aportului depus
riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăŃii”.
Din definiŃia legală rezultă următoarele caractere ale societăŃii în comandită:
(a) societatea în comandită, ca şi societatea în nume colectiv, este constituită în scopul
desfăşurării activităŃilor de antreprenoriat şi are personalitate juridică distinctă de cea a
asociaŃilor;
(b) prezenŃa în structura societăŃii a două categorii de asociaŃi - comanditaŃii şi
comanditarii;
(c) răspunderea asociaŃilor pentru obligaŃiile sociale este diferită: asociaŃii comanditaŃi
răspund nelimitat şi solidar, iar asociaŃii comanditari răspund doar în limita aportului
subscris42 de ei.
Societatea în comandită prezintă avantaje pentru ambele categorii de asociaŃi: pe de o
parte, asociaŃii comanditari, care dispun de mijloace financiare, au posibilitatea să le
investească, încasând beneficii fără a se implica în activitatea societăŃii şi fără a să risca o
răspundere nelimitată, iar, pe de altă parte, asociaŃii comanditaŃi, care nu au suficient capital
dar au iniŃiativă, au ocazia să atragă capital în condiŃii mult mai avantajoase decât cele ale
unui împrumut şi să desfăşoare o activitate comercială în scopul obŃinerii unor beneficii.
3. Constituirea societăŃii în comandită. Societatea în comandită se constituie, în
principiu, potrivit regulilor generale aplicabile societăŃilor comerciale (art.106-115 din Codul
civil). Actul constitutiv al societăŃii este contractul de constituire (societate), iar pentru
constituirea societăŃii trebuie îndeplinite formalităŃile prevăzute de lege.
Deoarece regulile generale privind constituirea societăŃilor comerciale au fost analizate în
cadrul comentariilor la articolele menŃionate, ne vom referi în cele ce urmează doar la unele
aspecte specifice constituirii societăŃii în comandită.
Vor putea fi asociaŃi într-o societate în comandită atât persoane fizice, cât şi persoane
juridice, indiferent de tipul acestora. În ceea ce priveşte problematica pe care o poate ridica

41
Elaborat de Comisia specială pentru definitivarea proiectului Codului civil constituită prin Hotărârea Parlamentului nr.1315/26.10.2000.
42
Considerăm mai indicată această formulare întrucât, în mod evident, asociatul având obligaŃia de a vărsa în întregime aportul răspunderea sa
va fi circumscrisă noŃiunii de “aport subscris” şi nu de aportul efectiv “depus” aşa cum în mod eronat s-ar putea deduce din formularea textului
art.136 alin.1 din cod.

211
participarea în calitatea de asociat comanditat a persoanelor juridice la o societate în
comandită facem trimitere la discuŃiile făcute pe acest subiect în materia societăŃii în nume
colectiv, deoarece comanditaŃii sunt asimilaŃi sub toate aspectele asociaŃilor de la această din
urmă formă societară.
Ca şi în cazul societăŃii în nume colectiv şi pe aceleaşi considerente, legea limitează, prin
art.136 alin.2 fraza I din cod, posibilitatea unei persoane fizice sau juridice de a participa în
calitate de asociat comanditat doar la o singură societatea în comandită. În continuare,
legiuitorul explicând limitele acestei interdicŃii, stipulează că asociatul unei societăŃi în nume
colectiv nu va putea deveni membru comanditat într-o societate în comandită şi, respectiv, nici
asociatul comanditat (care răspunde nelimitat şi solidar pentru obligaŃiile sociale) din societatea
în comandită nu va putea fi asociat într-o societate în nume colectiv (art.136 alin.2 fraza a II-a
şi a III-a din cod)43. Asociatul comanditat va putea însă participa la o societate cu răspundere
limitată sau la o societate pe acŃiuni, şi chiar la o altă societatea în comandită în calitatea de
asociat comanditar. Precizăm că în privinŃa asociaŃilor comanditari din societatea în comandită
legea nu prevede nici o restricŃie similară celei enunŃate.
Codul civil nu cere pentru constituirea societăŃii în comandită un minim de asociaŃi dar,
datorită faptului că această societate presupune în mod necesar două categorii de asociaŃi -
comanditaŃii şi comanditarii – este firesc că pentru înfiinŃarea unei astfel de societăŃi să fie
necesari cel puŃin doi asociaŃi, dintre care unul să-şi asume calitatea de comanditat, iar altul,
să-şi asume calitatea de comanditar.
În ceea ce priveşte numărul maxim de asociaŃi, considerăm că societatea în comandită va
putea avea un număr nelimitat de asociaŃi comanditari şi maximum 20 de asociaŃi comanditaŃi
(art.136 alin.4 coroborat cu art.121 alin.2 fraza I din Codul civil44).
MenŃionăm că legea interzice participarea la o societate în comandită atât a autorităŃilor
administraŃiei publice, cât şi a întreprinderilor de stat şi a societăŃilor pe acŃiuni în care statul
deŃine cel puŃin 30 la sută din acŃiuni (pct.4 din R.S.E.). În ceea ce ne priveşte, Ńinând cont că
raŃiunea unei asemene interdicŃii, şi anume evitarea unei răspunderi nelimitate şi solidare a
acestui tip de persoane juridice, ni se pare logic ca aceasta să vizeze doar calitatea de asociaŃi
comanditaŃi, subiectele de drept menŃionate putând participa, în principiu, la o societate în
comandită în calitate de asociaŃi comanditari.
4. Firma societăŃii în comandită. Ca persoană juridică, societatea în comandită are o
firmă proprie ca atribut de identificare. Firma folosită de societatea în comandită trebuie să
cuprindă, potrivit art.136 alin.3 din cod, două elemente de identificare, ambele constând din
cuvinte scrise. În primul rând, se cere ca în firmă să figureze numele sau denumirea
asociaŃilor comanditaŃi. Dacă firma societăŃii în comandită nu poate include numele sau
denumirea tuturor comanditaŃilor, aceasta va cuprinde, în mod obligatoriu, numele sau
denumirea a cel puŃin unuia dintre comanditaŃi şi sintagma în limba de stat “şi compania” sau
abrevierea “şi Co”. În cazul în care un asociat comanditat al cărui nume sau denumire
figurează în firma societăŃii a ieşit din societate, firma se va modifica în mod corespunzător.
Cel de-al doilea element component al firmei constă în menŃiunea obligatorie “societate în
comandită”, scrisă în întregime, sau cu abrevierea “S.C.”.
Întrucât asociatul comanditar are o răspundere limitată pentru obligaŃiile sociale, numele
sau denumirea sa nu va putea figura în firma societăŃii. Dacă, însă, numele sau denumirea
unui comanditar figurează, totuşi, cu consimŃământul acestuia, în firma societăŃii, el devine

43
În acest context reiterăm opinia pe care am exprimat-o şi cu altă ocazie potrivit căreia dispoziŃiile legale menŃionate sunt exagerate pe
considerentul că, deşi prin aceste interdicŃii se urmăreşte protejarea creditorilor sociali, ele nu sunt de natură să acopere toate împrejurările
care ar putea afecta solvabilitatea asociatului cu răspundere nelimitată şi, în consecinŃă, să reuşească să asigure o protecŃie eficientă a
drepturilor de creanŃă a creditorilor sociali.
44
După opinia noastră aceste prevederi modifică implicit limita de asociaŃi – 20 persoane – stabilită în pct.4 din R.S.E. în conformitatea cu
prevederile art.2 lit.b) din Legea nr.1125-XV/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova.

212
răspunzător nelimitat şi solidar pentru obligaŃiile societăŃii45 (art.136 alin.3 fraza a III-a din
cod). Această prevedere se explică prin intenŃia legiuitorului de a apăra pe terŃi împotriva
oricărei confuzii ce s-ar putea crea între asociaŃii comanditaŃi şi comanditari.
5. Aplicarea reglementărilor cu privire la societatea în nume colectiv în materia
societăŃii în comandită. Deoarece societatea în comandită se apropie în foarte multe privinŃe
de societatea în nume colectiv, art.136 alin.4 din Codul civil prevede că dispoziŃiile cu privire
la societatea în nume colectiv sunt aplicabile, în măsura în care codul nu conŃine norme
exprese cu privire la societatea în comandită, şi acesteia din urmă. După cum se poate
observa majoritatea normelor în discuŃie se referă la statutul juridic al comanditaŃilor în
societate, acesta fiind similar celui al asociaŃilor din societatea în nume colectiv. Aplicarea
dispoziŃiilor legale din materia societăŃilor în nume colectiv societăŃii în comandită îşi are
fundamentarea pe ideea potrivit căreia comanditaŃii sunt mai reprezentativi decât
comanditarii pentru societate, întrucât ei îşi înscriu numele pe firma societăŃii şi tot ei
înfăptuiesc administrarea acesteia.

Articolul 137. Actul de constituire al societăŃii în comandită

În afară de cele menŃionate la art.108 alin.(1), în actul de constituire al societăŃii în

comandită trebuie să se indice:
a) cuantumul şi conŃinutul capitalului social al societăŃii şi modul depunerii
aporturilor;
b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaŃiunilor fiecărui comanditat în
capitalul social;
c) răspunderea comanditaŃilor pentru încălcarea obligaŃiilor de depunere a
aportului;
d) volumul comun al aporturilor depuse de comanditaŃi;
e) procedura de adoptare a hotărârilor de către asociaŃi;
f) procedura de admitere a noilor asociaŃi;
g) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.

1. Actul constitutiv al societăŃii în comandită. Actul constitutiv al societăŃii în comandită

este contractul de constituire (de societate), încheiat în limba de stat şi semnat de toŃi asociaŃii
societăŃii (art.62 alin.1 coroborat cu art.108 alin.4 din Codul civil).
Actul constitutiv al societăŃii în comandită trebuie să îndeplinească atât condiŃiile generale
de validitate cât şi acele condiŃii specifice care îl particularizează faŃă de celelalte contracte.
Având în vedere faptul că toate aceste condiŃii au mai fost analizate şi cu alte ocazii nu vom
mai reveni asupra lor.
Contractul de constituire a societăŃii în comandită trebuie să fie încheiat în formă
autentică (art.107 alin.1 din cod) şi să cuprindă elementele prevăzute de art.108 alin.1 din
Codul civil. Pe lângă aceste menŃiuni contractul va trebui să conŃină o serie de dispoziŃii
obligatorii care sunt prevăzute de art.137 alin.1 din cod referitoare la: (a) cuantumul şi
conŃinutul capitalului social al societăŃii şi modul depunerii aporturilor; (b) mărimea şi
modalitatea de modificare a participaŃiunilor fiecărui comanditat în capitalul social; (c)
răspunderea comanditaŃilor pentru încălcarea obligaŃiilor de depunere a aportului; (d)
volumul comun al aporturilor depuse de comanditaŃi; (e) procedura de adoptare a hotărârilor

45
În doctrină s-a susŃinut că aceleaşi consecinŃe ar trebui să se producă şi asupra unei persoane străine de societate al cărei nume sau
denumire figurează, cu consimŃământul său, în firma societăŃii în comandită, pe considerentul că se creează astfel o aparenŃă că persoana
respectivă este membru a societăŃii, iar sancŃiunea responsabilităŃii nelimitate şi solidare a respectivei persoane este destinată ocrotirii terŃilor
de bună credinŃă.

213
de către asociaŃi; (f) procedura de admitere a noilor asociaŃi; (g) temeiurile şi procedura de
retragere şi excludere a asociatului din societate. Deoarece textul art.137 alin.1 din Codul
civil nu face altceva decât să reia dispoziŃiile art.122 alin.1 din cod, cu excepŃia menŃiunii de
la lit.c), nu vom stărui în mod deosebit asupra acestor aspecte, făcând bineînŃeles trimiterea
necesară la comentariile făcute pe marginea art.122 din cod.
Precizăm, totuşi, că deşi legea nu cere nici pentru înfiinŃarea societăŃii în comandită un
minim de capital lăsând acest lucru la aprecierea asociaŃilor fondatori care sunt liberi să
stabilească valoarea şi structura capitalului social iniŃial. După cum am mai arătat, această
libertate recunoscută de lege fondatorilor nu trebuie înŃeleasă în sensul că ei ar putea constitui
societatea fără subscrieri de capital sau subscriind numai un capital simbolic, deoarece
capitalul social este un element absolut necesar pentru constituirea oricărei societăŃi
comerciale, inclusiv a societăŃii în comandită. Pe de altă parte, capitalul social trebuie să fie
suficient de important sub aspect valoric pentru a putea să asigure, cel puŃin în faza iniŃială a
funcŃionării societăŃi, realizarea scopului în vederea căruia aceasta a fost constituită.
În contractul de constituire se va indica, în mod obligatoriu, şi categoria din care face parte
fiecare asociat - comanditaŃilor sau comanditarilor, întrucât acestea au un regim juridic diferit,
în primul rând, sub aspectul responsabilităŃii ce le incumbă pentru datoriile sociale. Potrivit
legii, în actul constitutiv se va indica şi mărimea participaŃiunilor fiecărui comanditat la
capitalul social, dar şi volumul cumulat (total) al aporturilor lor. Deşi Codul civil nu o prevede
în mod explicit, considerăm că va trebui indicată, în mod obligatoriu, şi mărimea
participaŃiunilor fiecărui asociat comanditar comanditar, cu atât mai mult cu cât o serie de
dispoziŃii ale art.139 din cod se referă la participaŃiunile acestei categorii de asociaŃi46.
MenŃionăm, de asemenea, că asociaŃii comanditaŃi vor putea efectua aporturi în industrie
(prestaŃii în muncă şi servicii), care, deşi nu sunt cuprinse în capitalul social al societăŃii, vor
da dreptul acestora să participe, în limitele stabilite de actul constitutiv, la împărŃirea
beneficiilor şi a activului societăŃii, ei rămânând, totodată, obligaŃi să participe şi la pierderi
(art.114 alin.4 din Codul civil).
După cum am mai spus, deşi legea prevede numai obligativitatea încheierii unui contract
de constituire, nimic nu se opune ca asociaŃii să perfecteze concomitent cu acesta şi un statut
al societăŃii. Dacă asociaŃii vor decide să încheie şi un statut, acesta deşi va constitui un act
juridic valabil, totuşi nu va avea valoarea juridică a statutului cerut de lege obligatoriu pentru
societăŃile pe acŃiuni. Astfel că, un posibil statut la societatea în comandită nu va putea
contrazice prevederile contractului de constituire – în caz contrar statutul este considerat nul
Actul constitutiv a societăŃii în comandită va putea fi modificat numai prin voinŃa comună
a tuturor asociaŃilor. deşi o asemenea regulă nu este expres consacrată de dispoziŃiile Codului
civil în materia societăŃii în comandită, soluŃia se impune prin coroborarea prevederilor
art.136 alin.4 cu cele ale art.122 alin.2 din cod.

Articolul 138. Conducerea administrativă şi reprezentarea societăŃii în comandită

(1) Conducerea societăŃii în comandită se exercită de către comanditaŃi. Modul de

conducere, de administrare şi de reprezentare a societăŃii de către comanditaŃi este
stabilit de aceştia în conformitate cu prevederile prezentului cod referitoare la
societatea în nume colectiv.
(2) Comanditarii nu au dreptul să participe la conducerea şi administrarea societăŃii
în comandita, să o reprezinte fără procură, să conteste acŃiunile comanditaŃilor în
legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăŃii exercitate în limitele

46
De altfel, o asemenea dispoziŃie este prevăzută în pct.59 al R.S.E.

214
activităŃii ei obişnuite. În cazul în care acŃiunile depăşesc limitele activităŃii obişnuite,
este necesar acordul tuturor asociaŃilor.

1. Conducerea societăŃii în comandită. Ca şi în cazul societăŃii în nume colectiv,

societatea în comandită nu are instituŃionalizată o adunare generală a asociaŃilor. Mai mult
chiar din formularea textului alin.1 din art.138 Cod civil s-ar putea crede că conducerea
societăŃii în comandită este exercitată exclusiv de către asociaŃii comanditaŃi, opinie susŃinută
şi de literatura de specialitate din FederaŃia Rusă, din al cărui cod civil a şi fost preluat acest
text. După părerea noastră o asemenea interpretare nu are temei legal, întrucât, pe de o parte,
textul se referă la conducerea administrativă sau, altfel spus, la administrarea societăŃii, iar, pe
de altă parte, implicarea asociaŃilor comandidari în procesul decizional al societăŃii este
expres prevăzută de articolul menŃionat în alin.2 fraza a doua47 - text care, de altfel nu se
regăseşte în codul rus. În acest context, Ńinem să atragem atenŃia că prin operaŃiunea efectuată
în ultimă instanŃă de către legiuitor de a prelua unele dispoziŃii din Codul civil rus, iar altele
din Proiectul Codului civil, s-a ajuns ca forma finală a codului să prezinte o reglementare
lipsită de coerenŃa şi claritatea necesară unei norme juridice.
Astfel fiind, considerăm că asupra problemelor esenŃiale ale societăŃii vor delibera şi
decide toŃi asociaŃii, atât comanditaŃii cât şi comanditarii. Cităm în acest sens şi dispoziŃiile
pct.63 ale R.S.E. potrivit cărora în problemele ce nu se referă la sferele tradiŃionale de
activitate ale societăŃii, precum şi în cazurile de suspendare a tranzacŃiei planificate de
asociatul comanditat, împuternicit cu administrarea societăŃii, hotărârile se vor lua de către
toŃi asociaŃii.
În ceea ce priveşte cvorumul necesar luării unor asemenea decizii, ca şi în societatea în
nume colectiv, se aplică regula unanimităŃii, care nu are totuşi un caracter imperativ, asociaŃii
putând prevedea prin actul constitutiv diverse situaŃii în care o hotărâre să se adopte cu
majoritatea voturilor (art.136 alin.4 coroborat cu art.123 alin.1 din cod). ExcepŃie fac
hotărârile de modificarea a actului constitutiv, care se vor lua întotdeauna prin votul unanim
al asociaŃilor.
La luarea deciziilor cu privire la activitatea societăŃii fiecare asociat va avea un singur vot,
însă prin actul constitutiv asociaŃii vor putea prevedea şi un alt mod de atribuire a voturilor,
spre exemplu, proporŃional cotei de participare a fiecărui asociat, fără ca prin această atribuire
stabilită să fie posibilă lipsirea totalmente de vot a vreunui asociat (art.136 alin.4 coroborat cu
art.123 alin.2 din cod).
2. Administrarea societăŃii în comandită. Administrarea societăŃii în comandită se
exercită de către comanditaŃi (art.138 alin.1 fraza I din Codul civil). Excluderea asociaŃilor
comanditari de la administrarea societăŃii este menită să apere interesele terŃilor. Actele care
angajează societatea nu pot fi încheiate de asociaŃii comanditari, care au o răspundere
limitată, ci numai de asociaŃi comanditaŃi, care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaŃiile
sociale.
Modul de conducere, de administrare şi de reprezentare a societăŃii de către comanditaŃi
este conturat de dispoziŃiile Codului civil referitoare la societatea în nume colectiv (art.138
alin.1 fraza a II-a din cod). Astfel, în lipsa unei stipulaŃii contrare în actul constitutiv, dreptul
de a administra şi reprezenta societatea aparŃine fiecărui comanditat. AsociaŃii, însă, vor putea
decide ca administrarea şi reprezentarea societăŃii în comandită să fie efectuată în comun de
către toŃi asociaŃii comanditaŃi ori să fie delegată unuia sau mai multora dintre aceştia. În ceea
ce priveşte posibilitatea desemnării unui terŃ în funcŃia de administrator, considerăm că acest
lucru nu este posibil la o societate în comandită, prevederile art.138 alin.1 din cod având un
caracter imperativ.

47
“În cazul în care acŃiunile depăşesc limitele activităŃii obişnuite, este necesar acordul tuturor asociaŃilor”.

215
 În cazul în care când prin actul constitutiv se stipulează că, în exercitarea prerogativelor
de administratori ai societăŃii, comanditaŃii vor lucra împreună, decizia privind efectuarea
oricărui act de administrare trebuie să fie adoptată cu consimŃământul unanim al acestora.
În principiu, comanditaŃii desemnaŃi ca administratori vor putea avea iniŃiativa oricăror
operaŃiuni comerciale care se circumscriu celor efectuate în mod obişnuit de societate, fără să
aibă nevoie în acest sens de acordul prealabil al celorlalŃi asociaŃi. Dacă însă operaŃiunea
proiectată depăşeşte limitele determinate de domeniul curent de activitate al societăŃii
administratorul va avea nevoie de acordul tuturor asociaŃilor (art.138 alin.2 fraza a II-a din
cod).
ComanditaŃii nu vor putea practica, fără acordul celorlalŃi asociaŃi, activităŃi similare celor
pe care le practică societatea din care fac parte. ConsimŃământul celorlalŃi asociaŃi se
prezumă, până la proba contrară, dacă activităŃile comanditatului operaŃiunile, fiind anterioare
actului constitutiv, au fost cunoscute de ceilalŃi asociaŃi şi aceştia nu au interzis continuarea
lor (art.116 alin.2 din Codul civil). SancŃiunea încălcării acestei interdicŃii nu va fi anularea
contractelor încheiate de asociat cu terŃii, ci, după caz, angajarea răspunderii asociatului
culpabil, care va fi obligat la plata unor despăgubiri către societate, ori preluarea de către
societate a drepturilor şi obligaŃiile asociatului sau beneficiul care rezultă din actele încheiate
(art.116 alin.3 din Codul civil).
Potrivit art.138 alin.2 din Codul civil dispune că asociaŃii comanditari nu au dreptul să
participe la conducerea şi administrarea societăŃii în comandită, să o reprezinte fără procură,
precum şi să conteste acŃiunile comanditaŃilor în legătură cu administrarea sau cu
reprezentarea societăŃii exercitate în limitele activităŃii ei obişnuite. InterdicŃia comanditarilor
de a se amesteca în administrarea societăŃii este justificată, pe de o parte, de scopul protejării
terŃilor, care ar putea să se înşele asupra poziŃiei comanditarilor, considerând că tratează cu
asociaŃi care răspund nelimitat pentru datoriile sociale, iar, pe de altă parte, de faptul că,
răspunderea comanditarilor pentru datoriile sociale fiind limitată, aceştia trebuie împiedicaŃi
să se lanseze în operaŃiuni imprudente pe socoteala societăŃii. Această interdicŃie nu are însă
un caracter absolut, comanditarii putând încheia anumite acte în contul societăŃii în temeiul
unei procuri speciale dată pentru o operaŃiune determinată de către asociaŃii comanditaŃi care
sunt administratori ai societăŃii. Procura va trebui, în mod obligatoriu, să precizeze
operaŃiunea sau să determine operaŃiunile care vor fi încheiate de asociatul comanditar în
contul societăŃii. Deoarece în acest fel ar putea reprezenta societatea şi un terŃ, nu există riscul
de confuzie din partea creditorilor sociali, în sensul că ar fi tratat cu un asociat ce se obligă
nelimitat pentru datoria socială.
Considerăm de asemenea că asociatul comanditar va putea încheia orice act permis de
lege unei persoane străine ce nu participă la conducerea societăŃii. De exemplu, va putea fi un
colaborator tehnic, va putea Ńine casieria societăŃii, va putea fi salariat al societăŃii, cu
condiŃia de a nu depăşi rolul de subaltern în relaŃiile cu terŃii, va putea garanta obligaŃiile
acesteia ca fidejusor, va putea împrumuta societatea sau va putea să-i vândă mărfuri. De
asemenea, asociaŃii comanditari pot consilia pe administratori, cu condiŃia ca terŃii să nu aibă
cunoştinŃă despre aceasta.
Din păcate legiuitorul nu a prevăzut şi sancŃiunea care se aplică asociatului comanditar
care a încălcat interdicŃia de a administra şi reprezenta societatea. Plecându-se de la scopul
pentru care a fost instituită această interdicŃie, şi anume de a proteja terŃele persoane, în
doctrină s-a arăta că răspunderea asociatului comanditar ar trebui să fie solidară şi
nemărginită, dar limitată la operaŃiunea încheiată de el, dacă imixtiunea în afacerile societăŃii
are caracter izolat, lipsit de continuitate. În acest caz terŃii sunt ocrotiŃi suficient dacă pentru
acea operaŃiune răspunde alături de societate şi comanditarul vinovat. Dacă însă comanditarul
se amestecă în mod constant în administrarea societăŃii, răspunderea sa va deveni solidară şi
nemărginită şi se va extinde la toate datoriile sociale posterioare primului act de ingerinŃă în

216
afacerile sociale (aceasta deoarece prin actul de ingerinŃă comanditarul îşi schimbă statutul
juridic în cadrul societăŃii). În doctrină s-a mai arătat că, în afară de răspunderea sa pentru
datoriile sociale, acŃionarului comanditar care intervine nepermis în administrarea societăŃii,
îi este angajată şi răspunderea civilă faŃă de ceilalŃi asociaŃi, dacă prin ingerinŃa sa în gestiune
le-a cauzat acestora o pagubă. AcŃiunea în răspundere civilă introdusă de asociaŃi este o
acŃiune contractuală, izvorâta din actul constitutiv.
În vederea necesităŃii asigurării independenŃei comanditaŃilor, care răspund cu întreaga lor
avere pentru datoriile sociale, în activitatea lor de administrare a societăŃii, legea interzice
comanditarilor să conteste acŃiunile comanditaŃilor în legătură cu administrarea sau cu
reprezentarea societăŃii exercitate în limitele activităŃii ei obişnuite. Comanditarii vor putea
însă contesta orice acŃiune a comanditaŃilor contrară legii sau actului constitutiv.

Articolul 139. Drepturile şi obligaŃiile comanditarului

(1) Comanditarul are dreptul:

a) să primească partea ce i se cuvine din veniturile societăŃii proporŃional
participaŃiunii sale la capitalul social, în modul prevăzut de actul de constituire;
b) să ia cunoştinŃă de dările de seamă şi de bilanŃurile anuale şi să le verifice cu
datele din registre şi din alte documente justificative;
c) să se retragă din societate la sfârşitul anului financiar şi să primească o parte din
activele ei proporŃional participaŃiunii sale la capitalul social, în modul stabilit de actul
de constituire;
d) să transmită participaŃiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt
comanditar ori, dacă este stipulat de actul de constituire, unui terŃ.
(2) Regulile privind interdicŃia concurentei, prevăzute la art.116 alin.(2), nu se aplică
comanditarului dacă actul de constituire nu prevede altfel.
(3) În momentul înregistrării societăŃii în comandită, comanditarul este obligat să
verse cel puŃin 60% din participaŃiunea la care s-a obligat, urmând ca diferenŃa să fie
vărsată în termenul stabilit în actul de constituire. Depunerea aportului se confirmă
prin certificat de participare eliberat de societate.
(4) Actul de constituire al societăŃii în comandită poate prevedea şi alte drepturi şi
obligaŃii ale comanditarului.

1. Statutul juridic al comanditarilor. AsociaŃii comanditari din societatea în comandită

au următoarele drepturi:
(a) Dreptul de a participa la împărŃirea beneficiilor. Calitatea de subscriitor al unui aport
conferă comanditarului dreptul de a participa la câştigurile societăŃii proporŃional cu
participaŃiunile sale la capitalul social. Modalitatea concretă de încasare a beneficiilor se va
stabili de către asociaŃi în conformitate cu clauzele actului constitutiv şi dispoziŃiile art.127
din Codul civil, care se aplică în mod corespunzător şi societăŃii în comandită;
(b) Dreptul de a participa la conducerea societăŃii. După cum am mai arătat, asociatul
comanditar va participa la conducerea societăŃii prin autorizarea comanditaŃilor administratori
pentru efectuarea operaŃiunilor care depăşesc limitele puterilor lor (art.138 alin.2 fraza a II-a
din cod), precum şi prin implicarea sa în deliberare şi luarea deciziilor asupra unor probleme
esenŃiale ale societăŃii, cum ar fi, de exemplu, modificarea actului constitutiv;
(c) Dreptul de supraveghere şi control a activităŃii societăŃii. Comanditarul are dreptul de
a controla exactitatea datelor înscrise în dările de seamă şi de bilanŃurile anuale ale societăŃii
prin cercetarea registrelor contabile şi a celorlalte documente justificative (art.139 alin.1 lit.b)
din cod). Orice convenŃie între asociaŃi cu privire la limitarea sau renunŃarea la acest drept

217
este nulă. Deşi codul reglementează în mod expres doar dreptul comanditarilor de a
supraveghea şi controla activitatea societăŃii, menŃionăm că, în realitate acest drept îl au şi
asociaŃii comanditaŃi, prevederea legală având ca scop doar sublinierea faptului că asociaŃii
comanditari nu sunt excluşi de la supravegherea şi controlul gestiunii societăŃii;
(d) Dreptul de retragere. La sfârşitul anului financiar comanditarul se va putea retrage din
societate, iar societatea este obligată, în modul stabilit de actul constitutiv, să-i plătească
acestuia o cotă parte din activele nete ale societăŃii proporŃional participării lui la capitalul
social (art.139 alin.1 lit.c) din cod);
(e) Dreptul de a cesiona, în orice mod, participaŃiunea sa la capitalul social48.
(f) Dreptul preferenŃial la recuperarea aporturilor în caz de dizolvarea a societăŃii.
Potrivit art.143 alin.2 din cod, în cazul dizolvării societăŃii în comandită, inclusiv ca urmare a
insolvabilităŃii, comanditarii au dreptul preferenŃial faŃă de comanditaŃi la recuperarea
aporturilor din patrimoniul societăŃii rămas după satisfacerea tuturor pretenŃiilor creditorilor.
Principala obligaŃie a comanditarilor este aceea de a efectua aportul pe care l-au subscris.
Aportul de capital subscris de comanditari poate să fie în numerar, în totalitatea lui sau parŃial
în numerar şi parŃial în bunuri în natură. În toate cazurile, cel puŃin parŃial, acest aport trebuie
să fie în numerar (art.113 alin.3 din cod). Comanditarul, spre deosebire de comanditat, nu va
putea efectua aporturi constând în prestaŃii în muncă şi servicii (aporturi în industrie).
Potrivit legii, comanditarul este obligat să verse până în momentul înregistrării societăŃii
cel puŃin 60% din aportul subscris (la care s-a obligat), urmând ca diferenŃa să fie vărsată în
termenul stabilit în actul constitutiv (art.139 alin.3 din cod), dar nu mai târziu de 6 luni de la
data înregistrării societăŃii (art.112 alin.3 din cod). După cum s-a arătat în doctrină, creditorii
societăŃii nu vor putea urmări comanditarul care nu a efectuat vărsământul integral al
aportului subscris pentru recuperarea creanŃelor lor faŃă de societate, însă vor putea exercita
împotriva acestuia o acŃiune oblică cerând ca respectivul comanditar să fie obligat prin
hotărâre judecătorească la îndeplinirea obligaŃiilor referitoare la vărsământul integral al
aportului subscris. În schimbul aportului comanditarului i se va elibera un certificat de
participare, care va atesta calitatea de asociat a deŃinătorului şi valoarea aportului de capital
adus de el în societate.
Comanditarul mai are obligaŃia de a nu se implica în administrarea societăŃii. În acest
sens, el nu va putea reprezenta societatea fără o procură specială dată de către comanditaŃii
administratori pentru o anumită operaŃiune determinată şi nici nu va putea contesta acŃiunile
comanditaŃilor legate de administrarea societăŃii în limitele activităŃii ei obişnuite (art.138
alin.2 din cod).
Având în vedere că asociaŃii comanditari sunt excluşi de la administrarea societăŃii, dar şi
faptul că răspunderea lor pentru obligaŃiile sociale este limitată la valoarea aporturilor
efectuate, aceştia au dreptul, chiar fără consimŃământul celorlalŃi asociaŃi, să practice
activităŃi concurente sau având acelaşi obiect cu cele ale societăŃii din care fac parte, întrucât
interdicŃia instituită de art.116 alin.2 din Codul civil nu li se aplică, afară numai dacă prin
actul constitutiv se prevede altfel (art.139 allin.2 din cod).
În afară de drepturile şi obligaŃiile menŃionate mai sus actul constitutiv al societăŃii în
comandită poate prevedea şi alte drepturi şi obligaŃii ale comanditarului (art.139 allin.4 din
cod)

Articolul 140. Răspunderea în cazul acceptării calităŃii de comanditar

48
Pentru detalii a se vedea comentariul art.142 din Codul civil.

218
 Persoana care devine comanditar al unei societăŃi existente poartă riscul pierderilor
în limita participaŃiunii sale şi pentru obligaŃiile născute până la momentul dobândirii
calităŃii de asociat. Clauza contrara este inopozabilă terŃilor.

1. Răspunderea comanditarului. Răspunderea pentru obligaŃiile societăŃii revine

acesteia şi asociaŃilor comanditaŃi. Ca şi în cazul societăŃii în nume colectiv, răspunderea
pentru obligaŃiile societăŃii în comandită revine, în principal, societăŃii, iar răspunderea
asociaŃilor comanditaŃi are un caracter subsidiar. În consecinŃă, creditorii sociali se vor
îndrepta mai întâi împotriva societăŃii şi, numai în cazul când creanŃele lor vor rămâne
nesatisfăcute vor putea urmări asociaŃii pentru datoriile sociale. De remarcat că, în subsidiar,
creditorii sociali vor putea urmări numai asociaŃii comanditaŃi, nu şi pe cei comanditari49.
Răspunderea asociaŃilor comanditaŃi este nelimitată şi solidară. Ea îşi are temeiul în
dispoziŃiile art.136 alin.1 din Codul civil, precum şi în cele ale art.128 din cod, aplicabile - în
baza art.136 alin.4 din cod - şi asociaŃilor comanditaŃi.
În ceea ce-i priveşte pe asociaŃii comanditari, aceştia răspund numai până la concurenŃa
capitalului social subscris (art.136 alin.1 din cod). Astfel că, întrucât valoarea aporturilor
acestor asociaŃi este absorbită în patrimoniul social, ei nu vor avea o răspundere personală
faŃă de creditorii societăŃii, aşa cum au asociaŃii comanditaŃi. În aceste condiŃii ni se pare
superfluă, precizarea art.140 din Codul civil conform căreia persoana care devine comanditar
al unei societăŃi existente poartă riscul pierderilor în limita participaŃiunii sale şi pentru
obligaŃiile născute până la momentul dobândirii calităŃii de asociat.
După cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, nimic nu se opune ca prin actul
constitutiv asociatul comanditar să-şi agraveze răspunderea pentru datoriile sociale. În acest
caz, pentru suma care excede contribuŃia sa la capitalul social, comanditarul acŃionează ca un
fidejusor în raporturile cu creditorii sociali, având beneficiul de discuŃiune în cazul în care
aceştia trec la urmărirea sa.

Articolul 141. Reducerea participaŃiunii comanditarului

(1) Reducerea participaŃiunii unui comanditar nu este opozabilă terŃilor până la

înscrierea reducerii în registrul de stat.
(2) Reducerea participaŃiunii nu este opozabilă creditorilor ale căror creanŃe s-au
născut până la momentul înregistrării reducerii.

1. Reducerea participaŃiunii comanditarului. Potrivit art.141 alin.1 din Codul civil,

reducerea participaŃiunii comanditarului, indiferent de temeiul juridic care a generat-o, este
opozabilă terŃilor doar după înscrierea acesteia în registrul de stat al întreprinderilor, iar
potrivit alin.2 al aceluiaşi articol, opozabilitatea nu priveşte terŃii ale căror creanŃe s-au născut
până la momentul înregistrării reducerii. Având în vedere obscuritatea dispoziŃiilor legale
citate, singura interpretare a acestora pe care o putem întrevedea ar fi că legiuitorul a înŃeles
să oprească orice repartizare de active proporŃională participaŃiunii la care este îndreptăŃit
comanditarul la ieşirea din societate fără efectuarea unui bilanŃ care să stabilească exact
valoarea activului şi pasivului societăŃii la data înregistrării reducerii participaŃiunii
comanditarului.
O altă interpretare posibilă ar fi că legiuitorul a intenŃionat să “prelungească” răspunderea
comanditarului pentru obligaŃiile sociale născute anterior înregistrării reducerii participaŃiunii
acestuia şi peste acel moment. Însă, în această ipoteză ne permitem să ne îndoim de

49
Cu excepŃia asociaŃilor comanditari care au intervenit în administrarea societăŃii şi care prin această ingerinŃă îşi schimbă statutul juridic.

219
finalitatea practică a dispoziŃiei, întrucât orice creditor social, în situaŃia în care nu îşi va
satisface creanŃa prin executarea patrimoniului societăŃii, se va îndrepta cu siguranŃă
împotriva asociaŃilor comanditaŃi, care răspund personal şi solidar, şi nu împotriva unui
comanditar care a ieşit din societate şi pe care ar putea eventual să-l urmărească doar până la
concurenŃa participaŃiunii pe care a avut-o în societate.

Articolul 142. Înstrăinarea participaŃiunii comanditarului

(1) ParticipaŃiunea comanditarului poate fi înstrăinată unor terŃi şi poate trece

succesorilor fără acordul asociaŃilor, dacă actul de constituire nu prevede altfel.
(2) Comanditarii au dreptul de preemŃiune în cazul înstrăinării participaŃiunii de
către alt comanditar. Regulile privind înstrăinarea participaŃiunii în societatea cu
răspundere limitată se aplică în modul corespunzător.
(3) Prin înstrăinarea integrală a participaŃiunii încetează calitatea de comanditar.

1. Transmiterea participaŃiunilor comanditarului. În schimbul aporturilor lor asociaŃii

comanditari primesc participaŃiuni, care le conferă anumite drepturi şi obligaŃii. Codul civil
reglementează transmisiunea participaŃiunilor atât între asociaŃi, cât şi către persoane din
afara societăŃii sau prin succesiune.
Ca regulă generală, participaŃiunea comanditarului va putea fi înstrăinată unor terŃi sau
transmisă mortis cauza succesorilor fără acordul asociaŃilor dacă actul constitutiv nu prevede
altfel (art.142 alin.1 din cod). Astfel fiind, actul constitutiv ar putea prevedea anumite
restricŃii în acest sens sau chiar interdicŃia înstrăinării.
Din coroborarea dispoziŃiilor art.142 alin.2 cu cele ale art.152 alin.1 din cod se poate
observa că legea prevede principiul liberei transmisiuni a participaŃiunilor comanditarilor
între asociaŃi, precum şi către soŃul, rudele şi afinii în linie dreaptă fără limită de grad, iar în
linie colaterală până la gradul doi inclusiv, afară numai dacă actul constitutiv prevede altfel.
În ceea ce priveşte transmiterea participaŃiunilor către alte persoane decât cele menŃionate,
legea impune respectarea anumitor condiŃii având în vedere că printr-o asemenea înstrăinare
se pot aduce atingeri caracterului intuitu persoanae al societăŃii în comandită. Cea mai
importantă dintre ele se referă la dreptul de preemŃiune pe care îl au comanditarii în cazul
înstrăinării participaŃiunii unui alt comanditar (art. 142 alin.2 din cod)50.
Orice înstrăinare a participaŃiunii comanditarului trebuie înscrisă în Registrul de stat al
întreprinderilor şi va produce efecte faŃă de terŃi numai din acest moment.
Ca efect al înstrăinării integrale a participaŃiunii încetează şi calitatea de comanditar a
înstrăinătorului.

Articolul 143. Dizolvarea societăŃii în comandită

(1) În afară de cazurile prevăzute la art.86 alin.(1), societatea în comandită se

dizolvă dacă nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar şi dacă, în decursul
a 6 luni de la retragerea ultimului comanditar sau ultimului comanditat, nu s-a
reorganizat sau nu a acceptat un alt comanditat sau comanditar.
(2) În cazul dizolvării societăŃii în comandită, inclusiv ca urmare a insolvabilităŃii,
comanditarii au dreptul preferenŃial faŃă de comanditaŃi la recuperarea aporturilor din
patrimoniul societăŃii rămas după satisfacerea tuturor pretenŃiilor creditorilor.

50
Pentru detalii a se vedea comentariile la art.152 alin.2-10 din Codul civil care se aplică în mod corespunzător şi societăŃi în comandită.

220
 1. Dizolvarea societăŃii în comandită. În afară de cauzele generale de dizolvare a
persoanelor juridice, prevăzute de art.86 alin.1 din cod, societatea în comandită se dizolvă,
dacă prin actul constitutiv sau hotărârea unanimă a asociaŃilor nu se prevede altfel, şi în cazul:
(a) decesului, incapacităŃii sau declarării judecătoreşti a dispariŃiei asociatului comanditat
persoană fizică; (b) declarării insolvabilităŃii, reorganizării sau lichidării asociatului
comanditat persoană juridică; (c) retragerii din societatea a unui asociat comanditat; (d)
excluderii unui asociat comanditat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a
participaŃiunii sale la capitalul social a societăŃi.
De asemenea, potrivit art.144 alin.1 din codul civil, societatea în comandită se dizolvă şi
dacă, indiferent de cauză, nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar, iar ceilalŃi
asociaŃi nu au reorganizat societatea sau nu au acceptat un alt comanditat sau comanditar în
decursul a 6 luni de la retragerea ultimului comanditat sau, după caz, comanditar.
La lichidarea societăŃii în comandită, comanditarii vor avea un drept de preferinŃă faŃă de
comanditaŃi la recuperarea din patrimoniul societăŃii rămas după satisfacerea tuturor
pretenŃiilor creditorilor a aporturilor pe care le-au efectuat (art.143 alin.2 din cod).

Articolul 144. Reorganizarea societăŃii în comandită

(1) În cazul reorganizării societăŃii în comandită în societate pe acŃiuni, în societate

cu răspundere limitată sau în cooperativă, comanditaŃii continuă, în termen de 3 ani, să
răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaŃiile născute până la reorganizare.
(2) Comanditatul nu este absolvit de răspundere nici în cazul în care înstrăinează,
până la expirarea termenului de 3 ani, dreptul la participaŃiune la capitalul social.

1. Răspunderea asociaŃilor comanditaŃi în cazul reorganizării societăŃii în

comandită. Întrucât art.144 din Codul civil nu face altceva decât să reia dispoziŃiile art.135
din cod, facem trimitere la comentariile pe care le-am făcut acestui text de lege, cu precizarea
că art.144 vizează doar răspunderea asociaŃilor comanditaŃi.

§ 4. Societatea cu raspundere limitata

Articolul 145. DispoziŃii generale cu privire la societatea cu răspundere limitata

Societate cu răspundere limitata este societatea comerciala al cărei capital social este
divizat in părŃi sociale conform actului de constituire si ale cărei obligaŃii sânt garantate
cu patrimoniul societăŃii.
Societatea cu răspundere limitata poate fi constituita de una sau de mai multe persoane.
Membrii societăŃii cu răspundere limitata nu poarta răspundere pentru obligaŃiile
acesteia. Ei suporta riscul pierderilor, ce rezulta din activitatea societăŃii, in limitele
participaŃiunii lor la capitalul social.
Asociatul care nu a vărsat in termenul stabilit aportul subscris răspunde subsidiar
pentru obligaŃiile societăŃii, in limita părŃii nevărsate.
Societatea cu răspundere limitata are denumire deplina si poate avea denumire
abreviata. Denumirea deplina si cea abreviata trebuie sa includă sintagma in limba de
stat "societate cu răspundere limitata" sau abrevierea "S.R.L."

221
 1. Societatea cu răspundere limitată este o persoană juridică formată prin voinŃa uneia sau
mai multor persoane, exprimată în actul de constituire, prin care acestea convin să pună în
comun anumite bunuri pentru a desfăşura activitate de întreprinzător, a realiza şi a împărŃi
beneficii, societate în care asociaŃii nu răspund pentru obligaŃiile ei, ci suportă riscul
activităŃii acesteia în limitele părŃii sociale deŃinute.
2. LegislaŃia stabileşte numărul minim şi numărul maxim de asociaŃi. SRL poate fi
constituită una şi mai multe persoane. Art.17 din Legea nr.8451992 cu privire la
antreprentoriat şi întreprinderi în această societate nu poate fi mai mult de 50 de persoane. În
calitate fondator sau asociat al SRL poate fi o persoană fizică, o persoană juridică, statul sau o
unitate administrativ teritorială.
3. Alin. (3) vine să confirme că asociatul SRL nu poate fi atras la răspundere pentru
obligaŃiile societăŃii. El riscă cu bunurile transmise ca aport la capitalul social, sau să suporte
riscul în limita valorii părŃii sociale deŃinute, în cazul în care societatea va activa ineficient.
De la această regulă, însă există unele excepŃii. Astfel art.27 din Legea insolvabilităŃii
nr.632/2001 stabileşte că dacă insolvabilitatea societăŃii survine ca rezultat al culpei
fondatorilor (asociaŃilor) aceştia poartă răspundere subsidiară faŃă de creditori în măsura în
care bunurile societăŃii insolvabile nu ajung pentru satisfacerea cerinŃelor creditorilor. O
regulă similară există şi în art.118 alin.(3) C.civ., numai că acŃiunea acesteia este limitată
numai la fondatorii persoane juridice care deŃin majoritatea voturilor în capitalul social al
societăŃii insolvabile.
(4) Potrivit art.112 alin.(3) C.civ. fiecare asociat este obligat să verse aportul integral în
termen de cel mult 6 luni de la data înregistrării societăŃii comerciale. Nerespectarea acestui
termen însă nu duce la pierderea calităŃii de asociat. Dreptul de a cere vărsarea integrală a
aportului îl are însăşi societatea prin administratorul său precum şi alŃi asociaŃi. Dacă, însă
societatea devine insolvabilă, până la expirarea termenului de 6 luni, sau mai târziu de această
dată, dar unul sau mai mulŃi asociaŃi nu ş-au vărsat integral aportul la capitalul social, atunci
acestea vor putea fi urmărite de creditorii societăŃii în limitele valorii aportului nevărsat.
(5) Conform dispoziŃiilor legale, societatea cu răspundere limitată are o denumire stabilită
de actele constitutive şi înscrisă în Registrul de stat. Denumirea trebuie să fie unicală, adică
să aibă un conŃinut irepetabil care să asigure inconfundabilitatea cu denumirile altor societăŃi
şi chiar cu cele ale unor alte persoane juridice. Actele de constituire trebuie să accepte o
denumire de firmă care să includă toate elementele stabilite de legislaŃie, inclusiv cele care nu
au caracter obligatoriu, dar care, luate în ansamblu, permit societăŃii să se deosebească în
circuitul civil şi comercial naŃional şi internaŃional de toate celelalte subiecte. Societatea
poate avea, pe lângă denumire deplină, şi una prescurtată.
Regimul juridic al denumirii societăŃii comerciale îşi are fundamentul în dispoziŃiile art.66
C.civ., art.24-26 Legea nr.845/1992, art.5 Legea nr.1134/1997, precum şi în art.8 din
ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 20 martie 188351. ProtecŃia
juridică a denumirii de firmă se asigură şi prin art.8 din Legea nr.1103/2000 cu privire la
protecŃia concurenŃei52 şi art.162 din Codul cu privire la contravenŃiile administrative53.
Denumirea societăŃii cu răspundere limitată se compune din elemente care permit
identificarea ei. În structura denumirii societăŃii comerciale, doctrina juridică evidenŃiază
două părŃi: corpul şi accesoriul.
Corpul este format din elemente obligatorii, pe când accesoriul poate avea elemente
obligatorii, dar şi elemente selectate arbitrar de fondatori. Corpul firmei este compus din

51
ConvenŃia de la Paris pentru ProtecŃia ProprietăŃii Industriale încheiată la 20.03.1883. În: Tratate
InternaŃionale, 1998, vol.6, p.160. Republica Moldova a aderat la această ConvenŃie în 1993 (Hotărârea
Parlamentului nr.1328-XII din 11.03.1993).
52
Monitorul Oficial, 2000, nr. 166-168.
53
Veştile R.S.S.M., 1985, nr. 3.

222
textul care indică forma de organizare a societăŃii comerciale. Astfel denumirea deplină
trebuie să includă forma de organizare a societăŃii: „societate cu răspundere limitată” iar
denumirea lor prescurtată să conŃină abrevierea respectivă: SRL. Legea nu stabileşte locul
acestei sintagme – la începutul denumirii ori la sfârşitul acesteia – de aceea fondatorii sunt cei
care determină locul corpului în denumire.
Accesoriul poate consta din litere54, cifre55, cuvînt56 sau îmbinări de cuvinte57.
SocietăŃile cu răspundere limitată care desfăşoară activităŃi de bursă trebuie să conŃină în
denumire şi cuvântul bursă, activităŃi de lombard trebuie să conŃină şi cuvântul lombard58,
societatea care are în capitalul social investiŃii străine va include în denumirea de firmă
sintagmele „întreprindere mixtă” sau „întreprindere cu investiŃii străine” 59 .

Articolul 146. Actul de constituire al societăŃii cu răspundere limitata

In afara de cele menŃionate la art.108 alin.(1), in actul de constituire al societăŃii cu

răspundere limitata trebuie sa se indice: a) cuantumul capitalului social; b) valoarea
nominala a participaŃiunilor.

Actul de constituire a SRL este legea societăŃii concrete. Dacă clauzele actului de
constituire sunt nu sunt contrare dispoziŃiilor legale ele obligă toate organele societăŃii şi toŃi
asociaŃii. În caz de litigii dintre asociaŃi şi societate dispoziŃiile actului de constituire pot servi
ca normă juridică pentru soluŃionarea lor.
In actul de constituire al societăŃii cu răspundere limitată trebuie sa se indice: 1) numele,
locul si data naşterii, domiciliul, cetăŃenia si datele din actul de identitate al fondatorului
persoana fizica; denumirea, sediul, naŃionalitatea, numărul de înregistrare al fondatorului
persoană juridică; 2)denumirea societăŃii; 3) obiectul de activitate; 4) participaŃiunile
asociaŃilor, modul si termenul lor de vărsare; 5) valoarea bunurilor constituite ca
participaŃiune in natura si modul de evaluare, daca au fost făcute asemenea aporturi; 6)
sediul; 7) structura, atribuŃiile, modul de constituire si de funcŃionare a organelor societăŃii;
8) modul de reprezentare; 9) filialele si reprezentanŃele societăŃii; 10) mărimea capitalului
social; 11) mărimea părŃii sociale a fiecărui asociat;
În dependenŃă de genul de activitate desfăşurat, de relaŃiile dintre asociaŃi, de perspectivele
care şi le propun asociaŃii în actul de constituire pot fi stipulate şi alte clauze.

Articolul 147. Capitalul social al societăŃii cu răspundere limitată

54
De exemplu: „R&R”, “BTB”, “VIT”, “KLM” .
55
De exemplu: „555”, „989”.
56
Accesoriul poate fi alcătuit dintr-un cuvânt de uz comun (Copăcel, Toamna, Lăcrimioară, FântâniŃa etc.),
dintr-un nume (Ionel, Viorica), o denumire (Cricova, Călăraşi) un cuvânt inventat (Vitanta) sau format prin
unirea rădăcinilor sau iniŃialelor a două sau mai multe cuvinte (MOLRU, INMACOM), un cuvânt dintr-o altă
limbă (Mc Donalds, Салют) etc.
57
Accesoriul denumirii poate consta şi dintr-o compoziŃie de cuvinte (Floare-Carpet, Vatra Haiducului, Valea
Părului, Apă Bună). Uneori denumirea de firmă poate consta din cuvinte străine în care se include şi forma de
organizare juridică din altă limbă („Castle View Marketing LTD”, „PriceWaterhouse Coopers”).
58
Prin Hotărârea Guvernului nr.204/1995 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de organizare,
funcŃionare şi licenŃiere a lombardurilor (pct.10), se stabileşte că denumirea completă a lombardului trebuie să
conŃină cuvântul „Lombard”, altor persoane juridice fiindu-le interzis să includă în denumire acest cuvânt sau
derivate ale lui.
59
Legea nr.998/1992, art.7.

223
Mărimea minimă a capitalului social al societăŃii cu răspundere limitată este stabilita
prin lege.
Capitalul social al societăŃii cu răspundere limitată este divizat in părŃi sociale.

(1) Potrivit pct. 69 din Regulamentul societăŃilor economice aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr.500 din 10.09.1991 societatea cu răspundere limitată trebuie să aibă un capital
social de cel puŃin 300 salarii minime lunare, ceia ce în prezent constituie 5400 lei. Pentru
unele societăŃi care desfăşoară activităŃi speciale capitalul social trebuie să fie mai mare.
Astfel societăŃile care îşi propun ca scop de a desfăşura activitate:pentru
Pentru desfăşurarea activităŃilor de importare a produselor petroliere trebuie să aibă un capital
echivalent cu cel puŃin 750 000 dolari SUA.
Lombard trebuie să aibă un capital echivalent cu cel puŃin 25 000 dolari SUA dacă activează
în municipii şi cel puŃin 15 000 dolari SUA dacă activează în localităŃi rurale;
Organizarea şi întreŃinerea cazinoului capitalul trebuie să constituie cel puŃin 600 000 lei;
Organizarea lotereilor naŃionale capitalul trebuie să constituie cel puŃin 250 000 lei;
Organizarea lotereilor regionale capitalul trebuie să constituie cel puŃin 150 000 lei;
Organizarea pariurilor şi întreŃinerea sălilor cu automate de joc capitalul trebuie să constituie
cel puŃin 200 000 lei;
Organizarea jocurilor de abilitate capitalul trebuie să constituie cel puŃin 50 000 lei;
ÎntreŃinerea automatelor de joc capitalul trebuie să fie cel puŃin 25 000 lei;
organizarea bursei de comerŃ cu mărfuri trebuie să aibă un capital minim nu mai puŃin de
bursie 1 mln. lei;
organizarea activităŃii de schimb valutar trebuie să aibă un capital social de cel puŃin 200 000
lei.
În societatea cu răspundere limitată capitalul se devizează în atâtea părŃi sociale căŃi asociaŃi
sunt în societate. Fiecare asociat deŃine o singură parte socială. Dacă societatea este cu asociat
unic, acesta deŃine o parte socială egală cu mărimea capitalului social.
O parte socială poate fi deŃinută de mai multe persoane. Fiecare din cei ce o deŃin sunt în
drept să participe la adunarea asociaŃilor.

Articolul 148. Capitalul de rezervă al societăŃii cu răspundere limitata

Societatea cu răspundere limitata este obligata sa formeze un capital de rezerva de cel

puŃin 10% din cuantumul capitalului social.
Capitalul de rezerva al societăŃii cu răspundere limitata poate fi folosit doar la
acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului ei social.
Capitalul de rezerva al societăŃii cu răspundere limitata se formează prin vărsăminte
anuale din beneficiul ei, in proporŃie de cel puŃin 5% din beneficiul net, până la
atingerea mărimii stabilite de actul de constituire.
Daca valoarea activelor nete ale societăŃii cu răspundere limitata se reduce sub nivelul
capitalului social si al capitalului de rezerva, vărsămintele in capitalul de rezerva
reîncep.

Articolul comentat stabileşte mărimea minimă a capitalului de rezervă, modul de formare,

cât şi modul de utilizare a acestuia. Capitalul de rezervă al societăŃii cu răspundere limitată
are un rol asiguratoriu. Aceasta înseamnă că beneficiul societăŃii va fi calculat ca un excedent
al valorii totale a activelor faŃă de mărimea sumară a capitalul social şi a capitalului de
rezervă.

224
 În opinia noastră importanŃa capitalului de rezervă este redusă. Dacă legiuitorul consideră
că mărimea capitalului social pentru asigurarea cerinŃelor creditorilor nu este satisfăcătoare el
ar putea majora mărimea minimă a capitalului social, pentru a realiza aceiaşi ce realizează
prin capitalul social. Norma cu privire la capitalul de rezervă are un caracter dispozitiv şi
nerespectarea ei nu se sancŃionează nici de cum.

Articolul 149. Partea sociala a asociatului societăŃii cu răspundere limitata

Partea sociala a asociatului societăŃii cu răspundere limitata reprezintă o fracŃiune din

capitalul ei social, stabilita in funcŃie de mărimea aportului la acest capital.
Asociatul deŃine o singura parte sociala. PărŃile sociale pot avea mărimi diferite si sânt
indivizibile daca actul de constituire nu prevede altfel.
In cazul in care un asociat dobândeşte o alta parte sociala sau o fracŃiune din partea
sociala a unui alt asociat, partea sociala a primului se majorează proporŃional valorii
părŃii sociale dobândite.
Actul de constituire al societăŃii cu răspundere limitata poate restrânge mărimea
maxima a părŃii sociale a asociaŃilor. Limitarea nu se poate stabili doar fata de un
asociat anume.
Daca actul de constituire nu prevede altfel, asociaŃii pot schimba coraportul intre
părŃile sociale.
Societatea cu răspundere limitata eliberează asociatului care a vărsat aportul integral
un certificat prin care se atesta deŃinerea părŃii sociale si mărimea ei.
ContribuŃiile suplimentare la capitalul social se efectuează in conformitate cu
prevederile statutului, proporŃional aporturilor fiecărui asociat. Actul de constituire
poate limita obligaŃia de a vărsa contribuŃii suplimentare la o anumita suma stabilita
proporŃional aporturilor.

(1) Partea socială a asociatului este o fracŃiune din capitalul social şi arată din capital care
revine asociatului. Ea poate fi stabilită atât în raport procentual faŃă de mărimea totală a
capitalului social cât şi în sumă bănească. Valoarea părŃii sociale depinde de mărimea
aportului vărsat de asociat la constituirea societăŃii şi la majorarea acestuia. Partea socială a
asociatului poate fi majorată fără ca asociatul să facă aport suplimentar, însă în cazul în care
societate majorează capitalul social din contul beneficiilor şi rezervelor societăŃii. În această
situaŃie partea socială a fiecărui asociat se majorează proporŃional.
(2)Un asociat poate deŃine o singură parte socială cu care poate vota la adunarea socială.
Asociatul poate dobândi una sau mai multe părŃi sociale de alŃi asociaŃi, în acest caz, însă
valoarea propriei părŃi se va majora proporŃional valorilor părŃilor procurate.
Alin. (2) stabileşte prezumŃia că partea socială a asociatului este indivizibilă. Asociatul
poate să-şi vândă o fracŃiune din partea socială deŃinută, numai în cazul în care actul de
constituire prevede că partea socială este divizibilă. Dacă această prevedere lipseşte atunci
partea socială nu poate fi împărŃită între coproprietari, soŃi, moştenitori precum şi între
societăŃile succesoare în caz de reorganizare prin dezmembrare a asociatului persoană
juridică.
Valoarea maximă a părŃii sociale poate fi limitată prin lege sau prin act de constituire.
Astfel, potrivit art.13 din Legea 1117/1997 privind bursele de mărfuiri „cota parte a fiecărui
membru al bursei în capitalul social nu poate depăşi 10 %”. O dispoziŃie similară se poate
stipula şi în actul de constituire a unei societăŃi. În lipsa unei dispoziŃii exprese asociaŃii pot
să cumpere alte părŃi sociale, inclusiv şi să acumuleze o parte socială egală cu întregul
capital. Ei pot şi să vândă toată partea socială sau o fracŃiune din ea.

225
 Fiecărui asociat care a vărsat aportul integral societatea îi eliberează un certificat care
confirmă executarea obligaŃiei de aport. În afară de certificat asociatului trebuie să i se
elibereze şi un act contabil care confirmă transmiterea bunurilor la societate. Aceasta poate fi
un bon de plată, dacă aportul s-a făcut în bani, un certificat de depozit, o factură sau cel puŃin
un act de predare-primire dacă aportul s-a făcut în bunuri. Certificatul de asociat nu este
hârtie de valoare şi transmiterea lui altei persoane nu dovedeşte înstrăinarea sau gajarea părŃii
sociale. Certificatul vine să confirme că o anumită persoană are calitatea de asociat. Acelaşi
lucru se poate demonstra prin actul de constituire, actul de cumpărare, donare, schimb cu o
parte socială, precum şi printr-un certificat de moştenire a părŃii sociale cu condiŃia că acestea
sunt înregistate la Camera Înregistrării de stat.
Dacă actul de constituire prevede efectuarea de către asociaŃi a contribuŃiilor suplimentare,
mărimea acestora trebuie să fie proporŃională aporturilor deja efectuate.

Articolul 150. Partea sociala a soŃilor in societatea cu răspundere limitata

Asupra părŃii sociale a soŃilor in societatea cu răspundere limitata dobândite in timpul

căsătoriei se aplica regimul juridic al proprietăŃii comune in devălmăşie.
SoŃul asociatului nu poate cere divizarea părŃii sociale si nici primirea sa in societate
daca actul de constituire nu prevede altfel.

Alin. (1) din articolul comentat vine să confirme regula că toate bunurile dobândite în timpul
căsătoriei sunt proprietate comună în devălmăşie a soŃilor. Deci dacă unul din soŃi în timpul
căsătoriei participă la fondarea unei societăŃi comerciale, sau procură o parte socială din
mijloacele comune partea socială este în proprietea comună a socŃilor. Nu va fi proprietatea
comună partea socială obŃinută de unul din soŃi prin moştenire, donaŃie, sau o procură din
banii moşteniŃi sau donaŃi, sau transmite în capitalul social un bun obŃinut prin moşternire sau
donare.
Dacă are loc partajarea bunurilor între soŃi sau între foştii soŃi, valoarea părŃii sociale va fi
calculată ca un bun comun, însă ea nu va putea fi divizată între soŃi dacă aceasta nu este
expres stabilit în actul de constituire.
SoŃului asociat îi revine partea socială ca valoare, iar celuilalt i se compensează din contul
altor bunuri divizibile. Dacă partea socială este divizibilă şi soŃul asociatului poate fi primit în
societate atunci partea socială va fi divizată în două părŃi egale sau în alte proporŃii cum
convin coproprietarii şi calitatea de asociat o dobândeşte şi soŃul care până la partajare nu
avea calitatea de asociat.

Articolul 151. Dobândirea de părŃii sociale proprii de către societatea cu răspundere

limitata

Societatea cu răspundere limitata poate dobândi, daca au fost achitate integral, părŃi
sociale proprii doar:
in baza hotărârii adunării generale a asociaŃilor, adoptate la cererea asociatului care si-
a propus spre vânzare partea sociala sau o parte din ea;
de la succesorii asociatului decedat;
in cazul executării silite a creanŃelor creditorului asociatului; d) in cazul excluderii
asociatului.

226
Partea sociala poate fi dobândita de societatea cu răspundere limitata doar din contul
activelor care depăşesc mărimea capitalului social si a altor fonduri pe care societatea
este obligata sa le constituie si din care nu se permite sa se facă plăti asociaŃilor.
Societatea cu răspundere limitata care a dobândit o parte sociala in capitalul sau social
nu este in drept sa obŃină pentru aceasta parte sociala o parte din profitul repartizat si
nici sa participe la vot in cadrul adunării asociaŃilor.
Societatea cu răspundere limitata este obligata sa micşoreze capitalul social
proporŃional valorii părŃii sociale dobândite in cazul in care partea sociala nu este
înstrăinată in termen de 6 luni din momentul dobândirii.

Societatea cu răspundere limitată poate dobândi propriile părŃi sociale. Scopul procurării
părŃii sociale de către societate este de proteja societatea de întrarea în ea a persoanelor
străine, cât şi dorinŃa asociaŃilor rămaşi de a concentra controlul asupra societăŃii.
La procurare trebuie să se Ńină cont de unele restricŃii:
societatea nu poate să procure partea socială de la asociatul unic. Reieşind din esenŃa
persoanei juridice şi a societăŃii comerciale în general SRL nu poate să se constituie decât cu
cel puŃin un singur fondator. Societatea nici nu poate să existe fără cel puŃin un asociat căci ea
nu ar avea organ suprem (adunare a asociaŃilor) care şi-ar exercita drepturile exclusive.
Societatea poate să-şi procure părŃile sociale numai din activele care excede mărimea
capitalului social.
Alin.(1) din articolul comentat stabileşte cazurile în care societatea ar putea să procure părŃile
sociale.
Adunarea asociaŃilor, adoptă hotărârea de a procura părtea socială de la asociatul său atunci
când acesta a formulat-o în modul stabilit de art.152 alin.(4). Hotărârea se adoptă timp de 30
de zile de la înaintarea ofertei. Societatea are prioritate faŃă de unul sau mai mulŃi asociaŃi
care doresc personal să o procure. Această prioritate însă nu va opera în cazul în care
vânzătorul doreşte să o vândă unui anumit asociat, şi în actul de constituire nu sunt
impedimente cu privire la procurarea de către asociat a părŃii sociale. Un impediment poate fi
dispoziŃia art. 149 alin.(4) C.civ.
Prin actul de constituire al SRL se poate stabili restricŃii dure cu privire la întrarea în societate
a altor persoane decât cei care au semnat actul de constituire. Această restricŃie priveşte şi
succesorii asociatului. Succesorii asociatului decedat nu vor putea dobândi calitatea de
asociat în cazul în care actul de constituire interzice trecerea părŃii sociale şi a calităŃii de
asociat prin succesiune. În acest caz succesorii vor putea pretinde valoarea părŃii sociale
moştenite. Adunarea asociaŃilor trebuie să decidă asupra procurării părŃii sociale în termen de
cel mult 6 luni de la data deschiderii moştenirii. La expirarea acestui termen moştenitorul va
putea pretinde calitatea de asociat. În cazul în care moştenitorului i se achită valoarea părŃii
sociale, aceasta nu trebuie să fie valoarea nominală ci o parte din valoarea de piaŃă a activelor
nete ale societăŃii. Dacă asociatul are 25 % din capital, atunci lui i se va achita 25 % din
valoare activelor. Această valoarea poate fi mai mare decât partea din capitalul social, dar
poate fi şi mai mică. Totul depinde de eficienŃa activităŃii societăŃii.
Societatea poate să cumpere partea socială a asociatului în cazul în care creditorii personali ai
acestuia îşi realizează dreptul de creanŃă asupra asociatului din partea acestuia. Creditorii îşi
pot realiza dreptul lor cu respectarea art.153 C.civ. Societatea va putea procura partea socială
în concurenŃă cu alŃi cumpărătări, inclusiv cu alŃi asociaŃi. Numai când ea va oferi cel mai bun
preŃ ea îşi va realiza acest drept.
Partea socială a asociatului exclus din societate se consideră procurată de societate şi aceasta
urmează să restituie valoarea părŃii sociale deŃinute cu reŃinerea prejudicului suportat de
societate. Dacă mărimea prejudiciului este mai mare decât valoarea părŃii sociale a celui
exclus, societatea va putea pretinde despăgubiri.

227
 Alin.(2) stabileşte regula că partea socială poate fi cumpărată numai dacă societatea are
active ce depăşesc mărimea capitalului social. Legea permite să se procure chiar din activele
care formează capitalul de rezervă al societăŃii sau şi alte fonduri create de societate.
Partea socială procurată de societate nu dă dreptul de vot, pentru ea nu se repartizează
dividende şi nici active în caz de lichidare a societăŃii. Deşi această parte socială (fracŃiune a
capitalului social) există, în realitate drepturile incorporate în ea nu pot fi realizate de nimeni.
Partea din dividende sau partea din active care revine acestei părŃi sociale se vor repartiza
deŃinătorilor celorlalte părŃi sociale proporŃional participării la capitalul social.
Societate care a dobândit prin unul din modurile stabilite la alin.(1) una sau mai multe
părŃi sociale trebuie în termen de 6 luni de la înregistrarea actului de procurare fie să le
înstrăineze, fie să-şi reducă capitalul social. În opinia noastră cea mai justificată operaŃiune de
înstrăinare este repartizarea (înstrăinarea) părŃii sociale între asociaŃii rămaşi, proporŃional
participării acestora la capitalul social.

Articolul 152. Înstrăinarea părŃii sociale in societatea cu răspundere limitata

Partea sociala sau o fracŃiune a părŃii sociale poate fi înstrăinata liber soŃului, rudelor si
afinilor in linie dreapta fără limita si in linie colaterala până la gradul doi inclusiv,
celorlalŃi asociaŃi si societăŃii daca actul de constituire nu prevede altfel.
Asociatul nu poate înstrăina partea sociala până la vărsarea integrala a aportului
subscris, cu excepŃia cazului de succesiune.
In cazul înstrăinării părŃii sociale unor alte persoane decât cele menŃionate la alin.(1),
asociaŃii au dreptul de preemŃiune. înstrăinarea se face in acest caz in condiŃiile alin.(4)-
(9).
Asociatul care intenŃionează sa înstrăineze parŃial sau integral partea sociala transmite
o oferta scrisa administratorului societăŃii. Acesta aduce oferta la cunoştinŃa tuturor
asociaŃilor in termen de 15 zile de la data transmiterii.
AsociaŃii trebuie sa-si formuleze in scris acceptarea si sa o transmită administratorului
in termen de 15 zile de la data primirii ofertei. Asociatul indica mărimea fracŃiunii din
partea sociala, pe care intenŃionează sa o dobândească.
Daca exista mai mulŃi solicitanŃi, fiecare dobândeşte o fracŃiune a părŃii sociale in
mărimea solicitata. In cazul dezacordului dintre ei, partea sociala este distribuita
proporŃional părŃii sociale deŃinute de fiecare.
Daca, in termen de 30 de zile de la data transmiterii ofertei, asociaŃii sau societatea nu a
procurat partea sociala, aceasta poate fi înstrăinată unui terŃ la un preŃ care sa nu fie
mai mic decât cel indicat in oferta.
In cazul vânzării părŃii sociale sau a unei fracŃiuni din ea cu încălcarea dreptului de
preemŃiune, fiecare asociat poate, in decursul a 3 luni de la data încheierii actului
juridic, sa ceara pe cale judiciara ca drepturile si obligaŃiile cumpărătorului sa treacă la
el.
Actul juridic de înstrăinare a părŃii sociale se autentifica notarial. (10) Orice clauză
contrară prevederilor alin.(2)-(9) este nulă.

Partea socială, în esenŃa sa este un bun şi poate fi obiectul actelor juridice civile. Astfel
partea socială poate fi înstrăinată prin vânzare cumpărare, schimb, donaŃie, poate fi transmisă
în capitalul social al altei societăŃi comerciale. Actul juridic prin care se înstrăinează o parte
socială sau o fracŃiune din aceasta trebuie să fie autentificat notarial.
Ea poate fi grevată cu gaj precum şi transmisă prin succesiune.

228
 Articolul comentat reglementează specificul înstrăinării părŃii sociale. Cuvântului
înstrăinare i se potriveşte mai multe tipuri de acte juridice, inclusiv donaŃia, schimbul, aportul
la capitalul social, totuşi considerăm că în acest articol majoritatea dispoziŃiilor, în special
alin.(3)-(8) se referă la înstrăinarea prin acte de vânzare-cumpărare. Aceasta rezultă din
dispoziŃia expresă a alin.(8) în care se foloseşte cuvântul vânzare, dar şi din esenŃa celorlalte
aliniate. Nu poate fi vorba despre un drept de preferinŃă în cazul donării sau în cazul în care
acesta se face aport la capitalul social. Deşi teoretic se păstrează posibilitatea realizării
dreptului de preferinŃă în cazul înstrăinării prin contracte de schimb, în realitate sunt rare
cazuri când mai mulŃi asociaŃi ar avea obiectul schimbului în care este interesat vânzătorul
părŃii sociale.
Partea socială poate fi înstrăinată prin acte între vii numai după ce a fost vărsat întregul
aport la care fondatorul s-a obligat.
Prin actul de constituire se poate limita sau chiar interzice trecerea părŃii sociale la terŃele
persoane. Aceasta rezultă din alin.(1) care spune că „partea socială poate fi înstrăinată liber ...
dacă actul de constituire nu prevede altfel”. Deci asociatul poate liber dona, vinde, schimba
sau a o depune în capitalul social al altei societăŃi partea socială care îi aparŃine dacă actul de
constituire nu interzice acest lucru. Aceste interdicŃii ar putea fi privite ca limitări aduse
dreptului de proprietate asupra părŃii sociale, limite la care, de fapt, convin asociaŃii prin actul
de constituire al societăŃii.
Alin. (3) prevede că asociatul are dreptul de preemŃiune la cumpărarea părŃii sociale numai
faŃă de alte persoane decât cele indicate în alin.(1). Actul de constituire, însă, poate stabili
dreptul de preferinŃă a asociatului şi faŃă de rude sau afini.
AsociaŃii nu au dreptul de preferinŃă unul faŃă de altul. Vânzătorul poate înstrăină liber
partea sa socială oricărui alt asociat consideră necesar. Un impediment la o asemenea
înstrăinare poate servi art.149 alin.(4) C.civ.
Asociatul care doreşte să vândă partea socială trebuie să respecte dreptul preferenŃial al
celorlalŃi asociaŃi şi al societăŃii. În cazul în care asociatul vinde unui terŃ fără a respecta
regulile stabilite la alin.(4) fiecare asociat poate, în proces judiciar, să ceară drepturile şi
obligaŃiile cumpărătorului. AcŃiunea de cerere a drepturilor cumpărătorului poate fi formulată
în termen de 3 luni de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare a părŃii sociale.

Articolul 153. Urmărirea părŃii sociale de către creditorii asociatului

Creditorii asociatului pot urmări partea sociala numai in temeiul unui titlu executoriu
daca creanŃele nu pot fi satisfăcute din contul altor bunuri ale asociatului.
Dreptul creditorilor asupra părŃii sociale se exercita cu respectarea dispoziŃiilor art.152.

Partea socială este un bun care se include în activul patrimoniului asociatului. La cererea
creditorilor asociatului, se poate adopta o încheiere de asigurare a acŃiunii civile sau de
executare a unei hotărâri a instanŃei de judecată. Prin măsura de asigurare asociatului i se
poate interzice vânzarea sau gajarea părŃii sociale. Actul prin care se adoptă măsura de
asigurare trebuie de adus la cunoştinŃa administratorului SRL a cărei parte socială o deŃine
asociatul, precum şi să fie înregistrat la Camera Înregistrării de Stat.
Creditorii personali ai asociatului pot urmări partea socială a acestuia. Realizarea dreptului
creditorului asupra părŃii sociale pe cale forŃată poate fi efectuată numai pe baza unui titlu
executoriu şi numai dacă asociatul nu dispune de alte bunuri. Legiuitorul a decis să lase
partea socială asociatului pentru a fi realizată doar în ultimul rând, considerând că aceasta nu
numai că este producătoare de dividende dar este şi o modalitate de realizare a dreptului la

229
muncă. De regulă fondatorii sau asociaŃii SRL şi activează în calitate de salariaŃi ai acestor
societăŃi.

Articolul 154. Excluderea asociatului societăŃii cu răspundere limitata

Adunarea generală a asociaŃilor, administratorul, unul sau mai mulŃi asociaŃi pot cere
excluderea din societatea cu răspundere limitata a asociatului:
care a fost pus in întârziere si nu a vărsat integral aportul subscris in perioada
suplimentara;
care, fiind administrator, comite frauda in dauna societăŃii, foloseşte bunurile societăŃii
in scop personal sau al unor terŃi.
Excluderea asociatului se face numai prin hotărâre judecătoreasca.
Asociatului exclus i se restituie, in termen de 6 luni, aportul vărsat, fără dobânda, dar
numai după repararea prejudiciului cauzat. ObligaŃia de reparare a prejudiciului
subzista in partea neacoperită prin aportul vărsat.

Asociatul poate fi exclus din societate prin hotărârea judecăŃii pentru două motive:
nu a vărsat aportul la care s-a obligat;
cumulând şi funcŃia de administrator foloseşte bunurile societăŃii în alte scopuri decât
obŃinerea profitului, sau face alte acŃiuni care păgubeşte direct sau indirect societatea;
Nu se cere ca aceste două motive să fie cumulative.
Fiecare asociat este obligat să verse în capitalul social după cum urmează:
cel puŃin 40 % din aportul subscris în numerar până la înregistrarea de stat a societăŃii;
restul aportului se varsă potrivit art.112 alin.(3) C.civ. în cel mult 6 luni de la data
înregistrării societăŃii. Prin actul de constituire se poate stabili şi un termen mai restrâns.
Dacă asociatul nu a vărsat aportul în termenul stabilit de lege sau de actul de constituire,
oricare alt asociat îl poate notifica pe cel care a întârziat despre faptul întârzierii şi stabileşte
un termen suplimentar de cel puŃin o lună şi îl avertizează că dacă el nu varsă în timpul
suplimentar va fi exclus din societate (art.113 alin.(5) C.civ.).
Dacă asociatul pus în întârziere nu varsă integral aportul nici în termenul suplimentar atunci
administratorul, unul sau mai mulŃi asociaŃi din proprie iniŃiativă sau la hotărârea instanŃei de
judecată poate cere excluderea asociatului din societate. Dacă asociatul a fost exclus, acesta
este obligat să acopere prejudiciul suportat de societate în legătură cu nevărsarea în termen a
aportului precum şi toate cheltuielile legate de procesul de excludere. În cazul în care
mărimea aportului vărsat de asociat nu acoperă prejudiciul suportat acesta va fi obligat să-l
repare din alte bunuri. Dacă mărimea aportului acoperă integral prejudiciul cauzat societăŃii
prin nevărsare, suma rămasă după acoperirea prejudiciului va fi restituită asociatului în
termen de şase luni.

Articolul 155. Conducerea, administrarea si reprezentarea societăŃii cu răspundere

limitata

Normele cu privire la conducerea, administrarea si reprezentarea societăŃii cu

răspundere limitata sânt stabilite prin lege si statutul sau.

ParticularităŃile de constituire, funcŃionare, administrare şi reprezentare a societăŃii cu

răspundere limitată se reglementează prin acte normative speciale şi actul de constituire a
societăŃii. Astfel actul normativ în care-şi are continuarea reglementarea juridică a SRL este

230
Regulamentul societăŃilor economice aprobat prin hotărârea Guvernului nr.500 din
10.09.1991. Desigur că norme juridice obligatorii pentru asociaŃi şi pentru organele societăŃii
se conŃin şi în actul de constituire (statutul) a societăŃii. Actul de constituire, reieşind din
normele dispozitive ale actelor normative, poate conŃine dispoziŃii derogatorii precum şi
dispoziŃii care nu sunt obligatorii pentru actul de constituire, însă fondatorii sau ulterior
asociaŃii consideră necesar a le include. DispoziŃiile incluse în actul de constituire devin
obligatorii pentru toŃi asociaŃii, pentru organele de conducere şi control ale societăŃii de la
data aprobării acestora şi sunt opozabile terŃilor de la data înregistrării acestora în Registrul
de stat al întreprinderilor.

§ 5. Societatea pe actiuni

Articolul 156. DispoziŃii generale cu privire la societatea pe acŃiuni

(1) Societate pe acŃiuni este societatea comerciala al cărei capital social este divizat
în acŃiuni şi ale cărei obligaŃii sînt garantate cu patrimoniul societăŃii.
(2) Societatea pe acŃiuni poate fi constituita de una sau de mai multe persoane.
(3) AcŃionarii nu răspund pentru obligaŃiile societăŃii. Ei suporta, în limitele
participaŃiunii lor la capitalul social, riscul pierderilor ce rezultă din activitatea
societăŃii.
(4) AcŃionarul care nu a vărsat în termen aportul subscris răspunde subsidiar
pentru obligaŃiile societăŃii, în limita parŃii nevărsate.
(5) Societatea pe acŃiuni are denumire deplina şi poate avea denumire prescurtata.
În denumirea deplina şi prescurtata trebuie să se includă sintagma în limba de stat
"societate pe acŃiuni" sau abrevierea "S.A.".

1. ConsideraŃii preliminare. Una din formele juridice în care o societate comercială

poate să se organizeze pentru a putea dobândi personalitate juridică şi a funcŃiona legal este
cea de societate pe acŃiuni. SocietăŃile pe acŃiuni sunt considerate de doctrină cele mai
moderne, mai evoluate şi mai complexe forme de societăŃi comerciale. ImportanŃa lor în orice
economie de piaŃă este deosebită. SocietăŃile pe acŃiuni, a căror activitate se desfăşoară, de
regulă, pe teritorii largi, de multe ori cu depăşirea graniŃelor unei Ńări sau ale unui continent,
sunt societăŃile create pentru realizarea marilor afaceri. Forma juridică de societate
comercială pe acŃiuni se impune pentru marile întreprinderi ale căror nevoi de capitaluri nu
pot fi asigurate de un cerc restrâns de persoane. Ea permite colectarea acestor capitaluri
făcând apel public la economiile unor mase mici de investitori care primesc în schimbul
investiŃiilor lor titluri (acŃiuni sau obligaŃiuni) uşor negociabile – mai ales dacă societatea este
cotată la bursă – şi generatoare de profit (dividende sau plusvaloarea cesiunii), în condiŃiile
limitării responsabilităŃii lor la cadrul sumelor angajate pentru subscrierea sau cumpărarea
acestor titluri. Transmisibilitatea uşoară a acestor titluri produce o primenire continuă a
asociaŃilor şi asigură continuitatea existenŃei persoanei juridice dincolo de limitele biologice ale
persoanei fizice.
Societatea pe acŃiuni este tipul însuşi al societăŃii de capitaluri, grupând un număr mare de
asociaŃi care, de cele mai multe ori, nici nu se cunosc între ei şi a căror participare la societate
este fundamentată pe capitalurile pe care ei le investesc în întreprindere. Datorită importanŃei
capitalului, calităŃile personale ale asociaŃilor sunt estompate până la dispariŃie în favoarea
aporturilor la capital. Pentru aceste considerente societatea pe acŃiuni în formă pură este
cunoscută în doctrină şi sub numele de societate anonimă.

231
 Datorită importanŃei economice şi rolului lor în societatea modernă societăŃile pe acŃiuni
sunt întâlnite şi reglementate în majoritatea statelor lumii, sub diferite denumiri:
“corporation” sau “stock company” (S.U.A.), “public company limited by shares” (Marea
Britanie şi alte state din sistemul “common law”), “société anonyme” (FranŃa),
“Aktiengesellschaft” (Germania), “società per azioni” (Italia), “naamloze vennootschap”
(Olanda), “sociedade anonima” (Portugalia), “Sociedad Anonima” (Spania), “aktieselskab”
(Danemarca), “Osakeyhtiö” (Finlanda), “Aksjeselskap” (Norvegia), “Aktiebolag” (Suedia),
“Акционерное общество” (FederaŃia Rusă).
În Republica Moldova societăŃile în discuŃie, pe lângă dispoziŃiile Codului civil, sunt
amplu reglementate printr-o lege specială privind societăŃile pe acŃiuni nr.1134-
XIII/02.04.1997 (în continuare Legea SA). Astfel, avem actualmente o reglementare paralelă
a societăŃilor pe acŃiuni, atât în cod cât şi prin lege specială, existând numeroase discordanŃe
între dispoziŃiile celor două acte normative. Pe de altă parte, se poate constata că în varianta
finală a Codului adoptată de legiuitor (societăŃilor pe acŃiuni fiindu-le alocate 15 articole, de
la art.156 la art.170) se regăseşte doar o parte din reglementarea destul de consistentă (50 de
articole) şi coerentă pe care societăŃile pe acŃiuni au primit-o în proiectul Codului civil60, iar
selecŃia făcută de legiuitor nu este tocmai cea mai potrivită, aceasta fiind lipsită de o
concepŃie clară şi unitară asupra reglementării activităŃii societăŃilor în discuŃie. Mult mai
indicat, după părerea noastră, ar fi fost fie elaborarea sau păstrarea doar a câtorva articole
care să răspundă cerinŃei de generalitate şi dezvoltarea şi completarea lor prin lege specială
(lege care, de altfel, exista la data adoptării codului) în condiŃiile în care s-a vrut reducerea
numărului dispoziŃiilor din cod prin care să fie reglementată cu caracter general activitatea
societăŃilor pe acŃiuni, fie menŃinerea şi, eventual, completarea, dispoziŃiilor din proiectul
codului şi abrogarea legii speciale – Legea SA.
SoluŃia legiuitorului de a reglementa societăŃile pe acŃiuni atât în Codul civil cât şi prin
lege specială este după părerea noastră discutabilă, cu atât mai mult cu cât dispoziŃiile codului
sunt pe alocuri incoerente, lipsite de substanŃă şi de multe ori contradictorii cu cele ale legii
speciale, fapt care va crea multiple probleme de interpretare şi de aplicare a celor două acte
normative.
O prima problemă care poate fi ridicată în acest context este cea a forŃei juridice a
dispoziŃiilor celor două acte normative şi a soluŃiei pe care ar trebui să o adopte interpretul în
cazul unor discrepanŃe existente între acestea. Răspunsul la această întrebare este îngreunat
de două elemente: primo – Codul civil cuprinde dispoziŃii cu caracter general, fiind completat
cu dispoziŃiile Legii SA, care reiau şi particularizează reglementările din cod şi secundo –
Codul civil (lege generală) a fost adoptat ulterior legii speciale. Ca regulă generală, Codul
civil (ce cuprinde într-o formă unitară şi sistematizată principalele norme ale ramuri de drept
civil şi comercial) fiind, în principiu, o lege organică iar Legea SA – una ordinară, se va da
prioritate dispoziŃiilor codului. Astfel, în conformitate cu dispoziŃiile art.2 lit.b) din Legea
pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova nr.1125-XV/13.06.2002,
legile şi actele normative în vigoare se vor aplica în măsura în care nu contravin Codului civil
al Republicii Moldova. Această regulă se va aplica fără probleme în situaŃiile în care între
dispoziŃiile codului şi cele ale Legii SA există o neconcordanŃă evidentă, cum ar fi, de
exemplu, în cazul art.160 alin.1 din cod şi art.46 alin.1 din Legea SA (care reglementează
cota minimă a capitalului de rezervă) sau în cazul art.158 alin.4 din cod şi art.36 alin.1, art.37
alin.2 din Legea SA (care reglementează termenele de vărsare a aporturilor la constituirea
societăŃii). Dar cum se va proceda în situaŃiile în care dispoziŃiile codului sunt ele însele
incoerente? De exemplu, cum vor fi interpretate şi coroborate dispoziŃiile art.62 şi art.157 din
cod cu cele ale art.32, 33, 35 din Legea SA cu privire la actele constitutive? Ori, cum se va

60
Elaborat de Comisia specială pentru definitivarea proiectului Codului civil constituită prin Hotărârea Parlamentului nr.1315/26.10.2000.

232
proceda în situaŃia în care dispoziŃiile Legii SA ar putea fi apreciate ca neconforme concepŃiei
codului, deşi nu există contradicŃii aparente între reglementări (cum ar fi cazul dispoziŃiilor
Legii SA care fac distincŃie între societăŃile pe acŃiuni de tip închis şi cele de tip deschis sau
care reglementează Ńinerea adunării constitutive, etc.) ? În cele ce urmează vom încercă
identificarea unor soluŃii acceptabile, susŃinând totuşi necesitatea unor corelări şi modificări
exprese a celor două acte normative.
Reamintim în acest context că în majoritatea statelor europene societăŃile pe acŃiuni sunt
reglementate, în principal, fie numai prin legi speciale, împreună cu celelalte societăŃi
comerciale (Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord – “Companies Act 1985”,
România – Legea societăŃilor comerciale nr.31/1990, Portugalia – “Codigo Das Sociedades
Comerciais” (Codul societăŃilor comerciale), Ungaria), sau prin lege separată (Germania,
Austria, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia, Spania, Grecia), fie numai în codul
comercial (FranŃa – art.L224-1 - L.228-97, Belgia, Polonia, Republica Ceha) sau civil (Italia -
art.2325-2461, Olanda – art.64-164, ElveŃia – art.620-763 din Codul Federal al ObligaŃiilor,
completate prin Legea federală din 4 octombrie 1991).
2. DefiniŃia societăŃii pe acŃiuni. În art.156 alin.1 Codul civil defineşte societatea pe
acŃiuni ca fiind acea “societate comercială al cărei capital social este în întregime divizat în
acŃiuni şi ale cărei obligaŃii sunt garantate cu patrimoniul societăŃii”. DefiniŃia existentă în
cod este superioară celei din legea specială deoarece accentuează o trăsătură distinctivă a
societăŃilor de capitaluri, şi anume, că în cadrul acestora, spre deosebire de societăŃile de
persoane – societatea în nume colectiv şi societatea în comandită -, executarea obligaŃiilor
societăŃii este garantată numai cu patrimoniul acesteia, iar asociaŃii (acŃionarii) societăŃii
nu răspund pentru obligaŃiile sociale.
Trebuie menŃionat că, deşi nu constituie regula, soluŃia definirii legale (în textul legii)
a societăŃii pe acŃiuni este întâlnită şi în alte legislaŃii. Astfel, art.L225-1 din Codul
comercial francez, consideră societatea anonimă ca o societate a cărei capital este divizat
în acŃiuni şi care se constituie între participanŃi care răspund pentru pierderi în limita
aporturilor lor. De asemenea, §1 din Legea germană privind societăŃile pe acŃiuni
(Aktiengesetz) din 1965 defineşte societatea pe acŃiuni ca fiind o societate care dispune de
proprie personalitate juridică, a cărei capital este divizat în acŃiuni, iar pentru obligaŃiile
asumate aceasta răspunzând numai cu patrimoniul ce-i aparŃine.
3. Trăsăturile specifice ale societăŃii pe acŃiuni. Societatea pe acŃiuni se
individualizează prin următoarele trăsături:
- societatea pe acŃiuni este persoană juridică, ei fiindu-i aplicabile în absenŃa unor
dispoziŃii speciale regulile generale aplicabile tuturor persoanelor juridice prevăzute în
art.55-105 din prezentul cod;
- societatea pe acŃiuni este întotdeauna comercială (cu scop lucrativ) indiferent de
obiectul său de activitate. Acesteia îi sunt aplicabile în lipsa unor dispoziŃii derogatorii
prevederile art.106-120 din prezentul cod;
- capitalul social al societăŃii este divizat în acŃiuni, care sunt titluri negociabile şi
transmisibile;
- asociaŃii (acŃionarii) societăŃii nu răspund pentru obligaŃiile societăŃii, suportând, în
limitele participaŃiunii lor la capitalul social, doar riscul pierderilor ce rezultă din
activitatea acesteia (art.156 alin.3).
4. Scurt istoric al societăŃilor pe acŃiuni. SocietăŃile pe acŃiuni s-au dezvoltat într-o
perioadă relativ recentă. Sub o formă rudimentară le găsim, însă, şi în alte timpuri. Astfel, o
formă embrionară este semnalată în societăŃile romane de publicani - societatis publicanorum
- adică a concesionarilor de impozite publice, care emiteau părŃi cesibile.

233
 În doctrina franceză, se consideră că societăŃile pe acŃiuni ar avea originea în concesiunile
acordate la sfârşitul Evului Mediu de către suveranitatea teritorială societăŃilor de capitalişti
de a organiza servicii de interes general – servicii publice, bănci etc.
După o altă teză, societatea pe acŃiuni ar fi o aplicaŃie a regulii maritime potrivit căreia
proprietarul unei nave răspunde pentru avariile cauzate de căpitanul său numai în limita
capitalului investit în acea navă.
În general, în doctrină, se reŃin ca precedente primare: coproprietatea minieră germană,
băncile italiene din Evul Mediu şi companiile coloniale.
În proprietatea minieră germană o mină care nu putea fi material divizată era împărŃită în
cote denumite carate. Fiecare posesor răspundea proporŃional cu valoarea cotei sale, care
putea fi liber transmisă.
În secolul al XV-lea, în Italia, se întâlnesc organizaŃii bancare al căror capital era
reprezentat prin titluri cesibile, întocmai ca acŃiunile din dreptul modern. Prototipul acestor
bănci era instituŃia cunoscută în Genova sub denumirea “Officium Procuratorum Sanchi
Georgio”. Republica Genoveză, având nevoie de bani, lansa împrumuturi pe piaŃă, în
schimbul cărora elibera titluri cesibile şi producătoare de interese (dobânzi). Aceste titluri,
denumite loca, erau garantate cu veniturile pe care Republica le percepea din impozite. În
momentul în care Republica n-a mai putut plăti “interesul” (dobânzile) la sumele
împrumutate a acordat deŃinătorilor titlurilor dreptul la control asupra unor gestiuni publice şi
apoi, privilegiul perceperii impozitelor. ConsorŃiul de capitalişti, constituit pentru apărarea
drepturilor, s-a transformat, astfel, într-o instituŃie bancară care funcŃiona ca o instituŃie
publică de sine stătătoare.
Politica de expansiune colonială din secolul XVII-XVIII a contribuit, de asemenea într-o
mare măsură, la constituirea unor forme incipiente de societăŃi pe acŃiuni, cărora li se acorda
privilegiul exclusiv al exploatării şi colonizării unor teritorii. Aceste companii erau constituite
pe baza unor patente regale sau conexiuni, cu participarea unui mare număr de posesori de
fonduri (regele, curtenii, negustorii). ContribuŃiile asociaŃilor formau un patrimoniu distinct
de patrimoniul asociaŃilor care avea ca titular compania, în calitate de persoană juridică.
Pentru prima dată, contribuŃiile la formarea patrimoniului au primit denumirea de “acŃiuni”.
În sfârşit, riscurile asociaŃilor erau limitate la contribuŃiile lor la formarea patrimoniului
companiei.
Astfel, în cursul secolelor XVII-XVIII au luat fiinŃă: Compania Olandeză a Indiilor
Orientale (1602), Compania Olandeză a Indiilor Occidentale (1621), Compania engleză a
Indiilor, Compania Insulelor Americii (1626) pentru colonizarea insulelor Martinica şi
Guadelup, Compania Noii FranŃe (1628) pentru colonizarea Canadei, Compania Mărilor
Sudului – toate companii celebre în epocă şi care au jucat un rol economic însemnat în
procesul de colonizare. Aceste companii, constituite prin concesiunea suveranităŃii teritoriale,
aveau adevărate drepturi regaliene: dreptul de a bate monedă, dreptul de a Ńine în permanenŃă
trupe sub arme, dreptul de a edicta regulamente locale. Legiuitorul a considerat aceste
companii, mai curând, ca fiind mijloace de realizare a intereselor publice, decât ca instituŃii
de drept privat.
Reglementarea societăŃii pe acŃiuni, ca tip general de societate, a fost realizată de Codul
comercial francez (1807) care, preluând principiile care reglementau marile companii
coloniale, reglementează societatea anonimă cu cele două forme ale sale: societatea pe acŃiuni
şi societatea în comandită pe acŃiuni. Astfel de reglementări au fost preluate de legislaŃiile
majorităŃii Ńărilor europene.
Deşi această formă de societate a adus servicii deosebite economiilor Ńărilor în care a
existat, ea a permis, în acelaşi timp, şi comiterea unor fraude de mari proporŃii de către
administratorii lor, fraude ce au ruinat pe acŃionari sau pe creditorii sociali. Acesta a fost unul
din motivele pentru care societăŃile anonime pe acŃiuni puteau funcŃiona numai pe baza

234
autorizaŃiei guvernului şi numai după anul 1867 (în FranŃa, Belgia, Olanda, Germania) şi din
1946 (în Anglia) această reglementare a fost suprimată, fapt ce a dus la o adevărată
expansiune a societăŃilor comerciale pe acŃiuni.
Pe teritoriul actualei Republici Moldova se pare că prima societate pe acŃiuni atestată este
Societatea anonimă (pe acŃiuni) belgiană, constituită în 1896, care avea în proprietate
tramvaiele şi liniile de tramvaie din Chişinău. Aceasta avea un capital social de 11 milioane
franci, divizat în 11 mii acŃiuni, a căror principali deŃinători erau două corporaŃii belgiene:
Compania generală de căi ferate şi electricitate – 5120 de acŃiuni şi Compania căilor ferate
din Belgia – 5020 de acŃiuni; restul acŃiunilor, în număr de 860, fiind deŃinute de 7 persoane
fizice.
Mai trebuie să amintim că între 1918 şi 1944 pe teritoriul dintre Prut şi Nistru s-a aplicat
Codul comercial român de la 1887, care a fost inspirat, în cea mai mare parte, din Codul de
comerŃ italian din 1882, considerat cel mai modern cod al acelor timpuri. Codul comercial
român conŃinea o amplă reglementare a societăŃilor pe acŃiuni în Titlul VIII “Despre societăŃi
şi despre asociaŃiuni comerciale”, în special în art.121-187.
După cel de-al doilea război, în republică, ca şi în toate Ńările blocului comunist, a
funcŃionat economia planificată fiind desfiinŃate sau reorganizate în întreprinderi de stat toate
societăŃile pe acŃiuni.
După declararea independenŃei la 27 august 1991 şi ca urmare a declanşării procesului de
liberalizare a economiei şi privatizării în peisajul economic al Ńării au reapărut şi societăŃile
pe acŃiuni. Activitatea acestora a fost reglementată iniŃial prin Legea privind societăŃile pe
acŃiuni nr.847-XII/03.01.1992, abrogată de Legea SA care este şi astăzi în vigoare.
5. Tipurile societăŃilor pe acŃiuni. Legea SA face diferenŃa între societăŃile pe acŃiuni
deschise şi cele închise, pentru aceste doua tipuri de societăŃi existând în unele cazuri
reglementări diferite, deşi Codul civil nu face nici o precizare în acest sens, spre deosebire
de Codul civil al FederaŃiei Ruse care în art.97 consacră această distincŃie şi defineşte cele
două tipuri de societăŃi. În legislaŃia rusă, prevederile codului au fost dezvoltate într-o lege
specială din 26.12.1995 privind societăŃile pe acŃiuni, de unde, de altfel, au şi fost
importate în mare parte în Legea SA. Între timp, majoritatea specialiştilor în domeniu au
criticat această împărŃire, considerând, pe bună dreptate, că regulile stipulate pentru
societăŃile pe acŃiuni de tip închis le apropie de societăŃile cu răspundere limitată, iar
oportunitatea existenŃei acestora a fost pusă la îndoială. Trebuie menŃionat că această
dihotomie juridică s-a încetăŃenit în legislaŃia rusă ca urmare a unei preluări nereuşite a
modelului de reglementarea a societăŃilor comerciale din dreptul anglo-saxon, unde există
două tipuri de societăŃi comerciale cu răspundere limitată (de tip public şi de tip privat). În
acest sistem de drept tradiŃia unei asemenea reglementări este justificată de absenŃa ca tip
de societate comercială a societăŃii cu răspundere limitată, astfel încât societatea publică pe
acŃiuni cu răspundere limitată (public company limited by shares) din dreptul anglo-saxon
(dar şi olandez) este similară cu societăŃile clasice pe acŃiuni din sistemul dreptului
continental, iar societatea privată pe acŃiuni cu răspundere limitată (private company
limited by shares) este corespunzătoare în mare măsură societăŃilor cu răspundere limitată.
Astfel, considerăm că modelul de reglementare separată a societăŃilor pe acŃiuni de tip închis
adoptat de legiuitorul nostru este absolut neinspirat, întrucât legislaŃia Republicii Moldova
reglementează printre alte forme de societate comercială şi pe aceea a societăŃii cu
răspundere limitată. Sigur, o anumită distincŃie între societăŃile pe acŃiuni (chiar în
deschise şi închise, dar nu în modul în care o face legea noastră) se face şi în legislaŃiile
statelor din sistemul de drept continental, însă ea este esenŃial diferită de cea prezentă în
Legea nr.1134/1997 privind societăŃile pe acŃiuni. De regulă, în legislaŃiile respective
distincŃia operează doar pe planul participării acŃiunilor societăŃii la circuitul “public” al
valorilor mobiliare, în sensul că asemenea societăŃi pot face apel la investiŃii din partea

235
 publicului larg, atât în vederea subscrierii de acŃiuni, cât şi în vederea participării acestuia
la vânzarea de acŃiuni, acestea fiind cotate şi la bursele de valori. Astfel, de exemplu, în
dreptul francez şi român, societăŃile pe acŃiuni sunt împărŃite în închise (de tip închis) şi
deschise (deŃinute public), după cum capitalul social al acestora din urmă a fost constituit
prin subscripŃie publică şi/sau dacă acŃiunile lor sau alte valori mobiliare au făcut obiectul
unei oferte publice regulat promovate şi încheiate cu succes.
După părerea noastră, absenŃa în cod a unor referinŃe la împărŃirea societăŃilor pe
acŃiuni în deschise şi închise nu este una întâmplătoare, ci ar putea evidenŃia intenŃia
legiuitorului de a nu mai face o asemenea distincŃie şi de a se alinia în acest fel la practica
statelor occidentale. Totuşi, având în vedere că dispoziŃiile Legii SA nu au fost expres
modificate şi Ńinând cont de faptul că acestea le completează pe cele din cod, care face în
repetate rânduri trimiterea la lege (cum este cazul şi a art.158 alin.1 din cod care
reglementează limita minimă a capitalului social), considerăm că distincŃia abordată
continuă să opereze până la o necesară modificare a legii. Drept urmare, vom încerca, în
continuare, să redăm sintetic principalele diferenŃe între societăŃile pe acŃiuni de tip
deschis şi cele de tip închis, aşa cum sunt ele reglementate în Legea privind societăŃile pe
acŃiuni. Astfel:
- societatea de tip închis, spre deosebire de societatea de tip deschis, nu are dreptul să
plaseze public acŃiunile sale sau alte valori mobiliare sau să le propună, în alt mod, unui
cerc nelimitat de persoane pentru achiziŃionare (art.2 alin.5 din Legea SA). Cu alte
cuvinte, orice valoare mobiliară emisă de o societate de tip închis va putea fi plasată numai
în cadrul unui cerc limitat de persoane, care cuprinde acŃionarii acestei societăŃi şi/sau alte
persoane, a căror listă se aprobă de majoritatea acŃionarilor în modul prevăzut de statutul
societăŃii (art.44 alin.4 din Legea SA). De asemenea, înstrăinarea acŃiunilor unei societăŃi
închise este supusă unei proceduri speciale, destul de greoaie, reglementate în art.27 din
Legea SA;
- numărul fondatorilor, iar ulterior constituirii a acŃionarilor, societăŃii închise nu poate
fi mai mare de 50, pe când numărul fondatorilor şi acŃionarilor societăŃii deschise nu este
limitat (art.2 alin.6 şi art.31 alin.5 din Legea SA);
- actele constitutive ale unei societăŃi de tip închis (statutul) trebuie să conŃină o clauză
care să stipuleze modul de înstrăinare a acŃiunilor (art.35 alin.1 lit.k) din Legea SA);
- capitalul social al unei societăŃi deschise nu poate fi mai mic de 20 mii lei, iar al
societăŃii închise de 10 mii lei (art.40 alin.2 din Legea SA);
- în privinŃa societăŃilor deschise sunt stabilite câteva reguli speciale ce se referă la
publicitatea anumitor informaŃii legate de activitatea societăŃii (art.92 din Legea SA).
Tipul societăŃii trebuie expres prevăzut în actele constitutive ale acesteia, iar
modificarea tipului de societate se poate face numai prin modificarea statutului societăŃii.
MenŃionăm, de asemenea, că modificarea tipului de societate este obligatorie în cazul în
care numărul acŃionarilor societăŃii închise va depăşi limita stabilită de lege (50 de
acŃionari). În această situaŃie, potrivit art.2 alin.8 din Legea SA, societatea, în termen de 3
luni, fie se va transforma în societate deschisă (ori în cooperativă de producŃie), fie se va
reorganiza prin divizare (separare). În caz contrar, societatea închisă urmează a fi lichidată
prin hotărâre a adunării generale a acŃionarilor sau a instanŃei judecătoreşti (art.2 alin.9 din
Legea SA).
6. LegislaŃia aplicabilă societăŃilor pe acŃiuni. În afara dispoziŃiilor Codului civil şi
Legii SA constituirea şi funcŃionarea societăŃilor pe acŃiuni din anumite domenii de activitate
este reglementată şi prin de alte acte normative. Astfel, particularităŃile înfiinŃării şi statutului

236
juridic al societăŃilor pe acŃiuni la privatizarea patrimoniului întreprinderilor de stat şi
municipale sunt stabilite de legislaŃia cu privire la privatizare, iar la reorganizarea
colhozurilor, sovhozurilor, întreprinderilor şi organizaŃiilor intergospodăreşti, precum şi a
întreprinderilor prelucrătoare din complexul agroindustrial, şi de legislaŃia funciară.
ParticularităŃile înfiinŃării şi statutului juridic al societăŃilor pe acŃiuni în domeniul activităŃii
bancare, investiŃionale, bursiere şi de asigurări sunt stabilite de alte acte legislative, dintre
care enumerăm Legea instituŃiilor financiare nr.550-XIII/21.07.1995, Legea cu privire la
fondurile de investiŃii nr.1204-XIII/05.06.1997, Legea cu privire la asigurări nr.1508-
XII/15.06.1993. Întreprinderilor cu investiŃii străine organizate sub formă de societăŃi pe
acŃiuni le sunt aplicabile şi dispoziŃiile Legii nr.998-XII/01.04.1992 privind investiŃiile
străine.
Mai menŃionăm că, reglementările privind societăŃile pe acŃiuni, cuprinse în cod, Legea
SA şi în celelalte legi speciale pe care le-am menŃionate mai sus, se completează cu
prevederile Legii insolvabilităŃii nr.632-XV/14.10.2001, Legii nr.199-XIV/18.11.1998 cu
privire la piaŃa valorilor mobiliare (ale cărei dispoziŃii sunt completate cu reglementările
emise de Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare), Legii nr.451-XV/30.07.2001 privind
licenŃierea unor genuri de activitate, cu alte dispoziŃii cuprinse în legislaŃia comercială, fiscală
(întrucât societatea pe acŃiuni desfăşoară o activitate producătoare de venituri), financiară şi
valutară.
7. Atributele de identificare a societăŃii pe acŃiuni. Societatea pe acŃiuni, ca şi orice
altă persoană juridică, se identifică obligatoriu prin două elemente: denumirea (firma) şi
sediul. Aceste elemente sunt distincte de elementele de identificare a asociaŃilor
(acŃionarilor). Societatea pe acŃiuni are propria sa firmă şi propriul sediu, fără o legătură
obligatorie cu numele şi domiciliul asociaŃilor, persoane fizice, respectiv denumirea şi sediul
asociaŃilor, persoane juridice.
Pentru identificarea ei în activitatea comercială societatea pe acŃiuni trebuie să aibă o
denumire. Aceasta trebuie să cuprindă: numele concret al societăŃii, care permite a o deosebi
de celelalte organizaŃii, şi cuvintele “societate pe acŃiuni” pentru denumirea deplină sau
iniŃialele “S.A” pentru denumirea prescurtată, scrise în limba de stat (art.157 alin.5 din cod şi
art.5 alin.2 din Legea SA). În mod facultativ, firma societăŃii poate să cuprindă şi alte date
care nu sunt în contradicŃie cu legislaŃia.
În doctrină s-a discutat dacă firma unei societăŃi pe acŃiuni poate fi determinată prin
numele unui asociat (acŃionar). Această discuŃie a fost generată de faptul că societatea pe
acŃiuni este o societate de capitaluri a cărei element definitoriu este cota de capital
investită de asociat (intuitu pecuniae) şi nu calităŃile personale ale asociatului (intuitu
personae) ca la societăŃile de persoane. În acest sens, cităm o hotărâre a CurŃii de Apel
Bucureşti care a statuat că numele unui asociat poate face totuşi parte din firma unei
societăŃi anonime (pe acŃiuni) cu condiŃia ca prin trecutul şi calităŃile sale să fi devenit un
element obiectiv, desprins de persoana unuia din asociaŃi, cum ar fi de pildă Voinea,
Malaxa (mari industriaşi – n.a). Curtea a socotit că aceste nume au devenit adevărate
denumiri, obiectivându-se. Într-un asemenea caz, patronimicul va deveni un bun
incorporal al societăŃii în cauză şi, în consecinŃă, dacă asociatul respectiv s-ar retrage din
societate n-ar putea să interzică societăŃii utilizarea în denumirea socială a patronimicului
său.
Potrivit Legii SA sediu social al societăŃii pe acŃiuni este considerat sediul organului său
executiv, indicat în statutul societăŃii (art.6 alin.1). Pentru aceasta se va indica localitatea,
strada şi spaŃiul unde va funcŃiona organul executiv al societăŃii. MenŃionăm, că sediul indicat
trebuie să fie real, nu fictiv. Datorită importanŃei sale pentru viaŃa societăŃii, legea obligă
societatea pe acŃiuni să anunŃe creditorii, acŃionarii săi, precum şi autorităŃile publice stabilite
de legislaŃie, despre schimbarea sediului său (art.6 alin.3 din Legea SA). În afară de sediu

237
social societatea trebuie să aibă şi o adresă pentru relaŃii (art.6 alin.2 din Legea SA). În ce ne
priveşte considerăm inutilă o asemenea normă, deoarece criteriul utilizat pentru determinarea
sediului este cel al locului unde se află organul său executiv. Astfel, adresa pentru relaŃii va
coincide, de regulă, cu sediul social al societăŃii, iar în cazul în care adresa pentru relaŃii nu va
coincide cu cea a sediului social simpla prezenŃă a acesteia nu va fi de natură să înlesnească
comunicarea cu societatea.
8. Executarea obligaŃiilor sociale şi răspunderea acŃionarilor. Însuşirea societăŃii
comerciale pe acŃiuni de a fi o persoană juridică autonomă, recunoscută ca atare de lege, îi
conferă în circuitul civil valenŃele oricărui subiect de drept, şi anume, calitatea de a fi titulară
de drepturi şi obligaŃii. GraŃie personalităŃii juridice societatea pe acŃiuni participă în nume
propriu la raporturile juridice şi răspunde pentru obligaŃiile asumate. Deoarece problemele
legate de capacitatea persoanelor juridice au fost analizate mai sus (vezi art.60-61), ne vom
opri în cele ce urmează doar asupra unor aspecte legate de executarea obligaŃiilor societăŃii şi
limitele răspunderii acŃionarilor.
Având dreptul să participe la raporturile juridice, societatea pe acŃiuni îşi poate asuma
anumite obligaŃii. Fiind obligaŃii ale societăŃii (obligaŃii sociale), societatea va răspunde
pentru nerespectarea lor. Răspunderea societăŃii pentru obligaŃiile sale este asigurată graŃie
patrimoniului propriu, care constituie o garanŃie pentru creditorilor societăŃii - creditorii
sociali (art.156 alin.1 din cod). Patrimoniul reprezintă suportul material al societăŃii, prin
aceea că mijloacele materiale şi băneşti ce-l compun dau acesteia posibilitatea să participe la
circuitul economic, încheind diverse raporturi juridice. Potrivit art.4 alin.1 din Legea SA,
patrimoniul societăŃii se constituie ca rezultat al plasării acŃiunilor, al activităŃii sale
economico-financiare şi în alte temeiuri prevăzute de legislaŃie. Întrucât patrimoniul societăŃii
are drept titular societatea ca persoană juridică, înseamnă că acest patrimoniu are un caracter
autonom, el fiind distinct de patrimoniile asociaŃilor (acŃionarilor) care au constituit
societatea. Ca o consecinŃă a autonomiei patrimoniului societăŃii, aceasta nu răspunde pentru
obligaŃiile acŃionarilor săi (art.4 alin.4 din Legea SA). Pe de altă parte, nici acŃionarii nu vor
suporta pasivul social decât în limita aportului lor (art.156 alin.3 din cod şi art.24 alin.3 din
Legea SA). Responsabilitatea acŃionarilor, limitată la nivelul aporturilor, este un principiu de
bază al societăŃilor de capitaluri. DispoziŃiile art.156 alin.4 din cod precizează că “acŃionarul
care nu a vărsat în termen aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaŃiile societăŃii, în
limita parŃii nevărsate”. În realitate, textul de mai sus nu are în vedere o răspundere propriu-
zisă, care ar antrena acoperirea de către acŃionar a datoriilor sociale în calitate de garant, ci
executarea obligaŃiei proprii şi normale a fiecărui acŃionar de a plăti valoarea nominală a
acŃiunilor (aportului) pe care le-a subscris. AcŃionarul se obligă prin contractul de societate
(în cazul plasării acŃiunilor la înfiinŃarea societăŃii) sau printr-un acord cu societatea (în cazul
subscripŃiei acŃiunilor emisiunii suplimentare) să verse aportul subscris în termenele
prevăzute de lege sau de contractul de societate (hotărârea privind emisiunea acŃiunilor -
pentru emisiunea închisă, prospectul ofertei publice - pentru emisiunea publică) şi este dator
să-şi onoreze obligaŃia asumată. Astfel, în cazul constituirii societăŃii, dacă fondatorul nu-şi
execută de bunăvoie obligaŃia sa de aport, cofondatorii îl pot constrânge pe cale
judecătorească, cerând executarea obligaŃiei asumate prin contractul de societate, iar în cazul
subscripŃiei acŃiunilor emisiunii suplimentare, organele de conducere a societăŃii vor decide
fie urmărirea în justiŃie a investitorilor (acŃionarilor) pentru vărsămintele datorate, fie
adoptarea unei hotărâri privind refuzul de a încheia emisiunea acŃiunilor şi restituirea către
investitori a mijloacelor pe care aceştia le-au depus în contul plăŃii acŃiunilor.
Deosebit de interesante sunt în contextul problemei pe care am abordat-o mai sus
dispoziŃiile Legii SA care reglementează răspunderea acŃionarului pentru prejudiciul ce i-a
fost cauzat societăŃii ca urmare a neexecutării sau a executării necorespunzătoare a
obligaŃiilor ce-i revin, acesta răspunzând în faŃa societăŃii cu mărimea prejudiciului cauzat

238
(art.29 alin.3). Astfel, teoretic, dacă societatea va face dovada prejudiciului cauzat societăŃii
şi legăturii de cauzalitate între prejudiciu şi neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a
obligaŃiilor de către acŃionar, acesta din urmă va putea fi obligat la plata despăgubirilor în
condiŃiile dreptului comun. Considerăm că dispoziŃia menŃionată consacră doar o regulă
generală şi poate fi aplicată doar în coroborare cu o serie de alte dispoziŃii particulare din
Legea SA. MenŃionăm în acest sens dispoziŃiile Legii SA care reglementează răspunderea
fondatorilor şi tranzacŃiile cu conflict de interese. Astfel, fondatorii societăŃii pe acŃiuni
răspund solidar, faŃă de societate şi terŃi, pentru obligaŃiile lor legate de înfiinŃarea societăŃii
(art.31 alin.10 lit.a) din Legea SA). Răspunderea fondatorilor poate fi angajată faŃă de
societate, pentru încălcarea obligaŃiilor impuse de lege cu privire efectuarea aporturilor, iar
faŃă de terŃi (creditori sociali) pentru neîndeplinirea formalităŃilor legale prevăzute pentru
constituirea societăŃii şi pentru obligaŃiile luate cu ocazia constituirii societăŃii care nu au fost
preluate de societate asupra sa (nu au fost aprobate de către adunarea constitutivă). De
asemenea, fondatorii societăŃii răspund solidar faŃă de terŃi pentru obligaŃiile sociale apărute
în cazul săvârşirii de către ei a unor acŃiuni în numele societăŃii după ce s-a considerat că
fondarea acesteia nu a avut loc (art.31 alin.10 lit.a) din Legea SA). În cazul tranzacŃiilor cu
conflict de interese, acŃionarul interesat în efectuarea tranzacŃiei (acŃionarul ce deŃine de sine
stătător sau împreuna cu persoanele sale afiliate peste 25% din acŃiunile cu drept de vot ale
societăŃii şi are un interes material ce nu coincide cu cel al societăŃii) este obligat să comunice
în scris existenŃa conflictului de interese organului de conducere de competenŃa căruia Ńine
încheierea unei asemenea tranzacŃii şi, dacă este cazul, să se abŃină de la vot în adunarea
generală a acŃionarilor (art.85 şi 86 din Legea SA). MenŃionăm că răspunderea acŃionarilor nu
va putea fi antrenată în afara cazurilor arătate mai sus în nici o altă situaŃie, chiar dacă statutul
societăŃii ar prevedea şi alte cazuri de răspundere, asemenea dispoziŃii fiind lipsite de forŃă
juridică.
9. Constituirea societăŃii pe acŃiuni. Doctrinei juridice îi sunt cunoscute două moduri de
constituire a societăŃii pe acŃiuni:
- constituirea obişnuită, prin aporturile fondatorilor, denumită şi constituire simultană sau
fără apel la subscripŃie publică;
- constituirea cu apel la subscripŃia publică a acŃiunilor, denumită şi constituire
continuată (succesivă).
De lege lata, în Republica Moldova înfiinŃarea unei noi societăŃi pe acŃiuni este posibilă
numai prin subscrierea acŃiunilor între un număr de fondatori strict determinaŃi prin actele
constitutive, adică fără apel la subscripŃia publică (constituire simultană). Această concluzie
rezultă din conŃinutul art.158 alin.3 din cod, care prevede că “acŃiunile emise la constituirea
societăŃii pe acŃiuni se plasează integral între fondatori”. În ceea ce ne priveşte, considerăm că
ar fi fost binevenită şi consacrarea posibilităŃii de a apela la subscripŃia publică la constituirea
societăŃi deschise pe acŃiuni, deoarece în acest caz plafonul mai ridicat al capitalului social ce
trebuie subscris este de natură a crea unele dificultăŃi fondatorilor. Printre avantajele
constituirii prin subscripŃie publică a societăŃii pe acŃiuni doctrina menŃionează următoarele:
- pentru societate: posibilitatea obŃinerii în termen scurt a capitalului necesar pentru
demararea unei activităŃi economice de mai mare anvergură, fără a fi nevoie de trecerea unei
perioade de timp în care societatea să funcŃioneze, în scopul obŃinerii din profitul propriu a
capitalului necesar expansiunii economice, sau pentru a convinge terŃii să investească în
societate pe baza rezultatelor economice deja obŃinute;
- pentru acŃionari: posibilitatea acordată investitorilor interesaŃi, care nu doresc să
participe activ la managementul unei întreprinderi comerciale de mare anvergură, de a deveni
acŃionari ai unei astfel de societăŃi comerciale chiar de la momentul constituirii ei, mizând pe
succesul ei în viitor şi, în consecinŃă, pe multiplicarea valorii investiŃiei făcute, într-un grad

239
mai mare decât în situaŃia în care ar investi într-o societate comercială deja “consacrată” şi
care se află într-un proces de extindere a activităŃii.
Este adevărat totuşi, că în ciuda acestor avantaje economice, în statele unde această
modalitate de constituire a societăŃilor pe acŃiuni este reglementată (FranŃa, Belgia, ElveŃia,
Italia, Spania, Portugalia – instituŃiile de credit trebuie să fie formate obligatoriu prin
subscripŃie publică, Norvegia, Suedia, Ungaria, Polonia, România), ea este utilizată numai
într-un număr destul de limitat de cazuri. Aceasta deoarece, pe de o parte, procedura de
constituire a societăŃilor pe acŃiuni prin subscripŃie publică este foarte anevoioasă, iar pe de
altă parte subscriitori sunt destul de greu de câştigat. O asemenea modalitate prezintă şi riscul
de înşelare a micilor investitori care ar putea fi ispitiŃi de câştigurile mănoase promise de
către unii fondatori lipsiŃi de scrupule sau nepricepuŃi şi, pe cale de consecinŃă, a creării unor
societăŃi fictive sau neviabile.
Din coroborarea art.30 alin.2 cu art.37 alin.1 şi 2 din Legea SA rezultă că înfiinŃarea
societăŃii pe acŃiuni implică parcurgerea a două etape:
- prima etapă are un caracter preparator, de organizare – în această etapă se întocmesc
actele constitutive ale societăŃii, este subscris capitalul social şi are loc adunarea constitutivă;
- a doua etapă a constituirii societăŃii este destinată dobândirii personalităŃii juridice.
Acest lucru se realizează prin înregistrarea societăŃii la organele teritoriale ale Camerei
Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii InformaŃionale în conformitate cu art.63 şi
109 din prezentul cod şi dispoziŃiile Legii cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor
şi organizaŃiilor nr.1265-XIV/05.10.2000.
10. Fondatorii societăŃii pe acŃiuni. Atât în doctrină cât şi în dispoziŃiile legale
aplicabile în materia societăŃilor pe acŃiuni sunt folosite pentru a desemna persoanele care
participă la crearea şi la activitatea societăŃii pe acŃiuni mai multe denumiri: asociat
(membru), acŃionar, fondator, achizitor (subscriitor). În doctrină se admite că noŃiunea
(conceptul) de asociat are calitate de gen proxim, cuprinzând în sfera sa celelalte noŃiuni
(specii). Astfel, calitatea de fondator al unei societăŃi pe acŃiuni revine persoanelor care au
luat decizia de a o înfiinŃa (art.31 alin.1 din Legea SA). Calitatea de achizitor aparŃine celor
care subscriu acŃiunile unei societăŃi pe acŃiuni. Aceste persoane fizice sau juridice se înscriu
în sfera asociaŃilor (lato sensu). Însuşirea de acŃionar presupune, prin definiŃie, posesiunea
unor acŃiuni. În concluzie, se poate spune că fiecare dintre cele trei specii analizate de
membrii societari are, spre deosebire de noŃiunea supraordonată de asociat, pe de-o parte un
conŃinut ideatic mai complex, întregit cu trăsături proprii, adiŃionale şi totodată distinctive, iar
pe de altă parte o extensiune mai restrânsă decât sfera larg cuprinzătoare a noŃiunii de gen.
Fără a intra în prea multe detalii referitor la acest subiect ne limităm să menŃionăm că
legislaŃia în vigoare consacră aptitudinea de a întemeia o societate pe acŃiuni în Republica
Moldova, atât în favoarea persoanelor fizice, cât şi a persoanelor juridice, inclusiv cele de
naŃionalitate străină şi apatride. Astfel, conform art.31 alin.2 al Legii SA, “fondatori ai
societăŃii pot fi persoane fizice capabile şi persoane juridice din Republica Moldova, din alte
state, apatrizi, precum şi state străine şi organizaŃii internaŃionale”. În consecinŃă, putem
concluziona că înfiinŃarea societăŃilor pe acŃiuni este dominată de principiul libertăŃii de
asociere a persoanelor fizice şi juridice. Posibilitatea concretă de participare la înfiinŃarea
unei societăŃi pe acŃiuni, depinde de anumite condiŃii care pot să difere în funcŃie de natura şi
naŃionalitatea subiectului de drept în cauză. Astfel, statutul persoanelor juridice prezintă unele
particularităŃi faŃă de cel al persoanelor fizice, iar fondatorii de naŃionalitate străini trebuie să
se conformeze şi unor norme speciale.
Codul civil nu prevede un număr minim de fondatori, societatea pe acŃiuni putând fi
valabil înfiinŃată prin manifestarea de voinŃă a unei singure persoane (art.156 alin.2), deşi în
mod obişnuit numărul acestora este mai mare. În cazul în care societatea pe acŃiuni este
constituită de o singură persoană, decizia de înfiinŃare a societăŃii va fi luată de această

240
persoană de sine stătător şi se va perfecta sub formă de declaraŃie de fondare a societăŃii
(art.30 alin.3 din Legea SA). De la această regulă se prevede o singură excepŃie, şi anume,
societatea pe acŃiuni nu poate fi înfiinŃată de o societate comercială care este la rându-i
alcătuită dintr-un singur asociat (art.31 alin.6 din Legea SA). În caz de încălcare a acestei
prevederi, statul, prin intermediul Ministerului FinanŃelor, precum şi oricare persoană
interesată sunt în drept să ceara, pe cale judecătorească, dizolvarea societăŃii astfel constituite.
După părerea noastră formularea articolului este stângace, în sensul că, din cuprinsul
articolului nu reiese clar dacă această prevedere se aplică numai societăŃilor în curs de
constituire (de altfel, este destul de greu de presupus că s-ar reuşi eludarea acestei dispoziŃii şi
înregistrarea societăŃii) sau şi societăŃilor în care s-a ajuns la un singur acŃionar societate
comercială cu asociat unic ca rezultat al cumulării tuturor acŃiunilor.
Posibilitatea înfiinŃării unei societăŃi pe acŃiuni de către o singură persoană este o
“curiozitate” legislativă, întrucât contravine într-o oarecare măsură însăşi naturii acesteia de
societate de capitaluri printre a cărei caractere juridice figurează şi cel al unui număr minim
de asociaŃi. De altfel, cu excepŃia câtorva legislaŃii, cum ar fi cea a Marii Britanii, Olandei sau
a Ńărilor nordice (Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia) majoritatea legislaŃiilor statelor
europene prevăd un număr minim de asociaŃi, după cum urmează: FranŃa61 - 7 persoane;
Germania, România, Portugalia - 5 persoane; ElveŃia, Polonia - 3 persoane; Austria, Belgia,
Italia, Luxemburg şi Grecia - 2 persoane. Prin fixarea unui număr minim de asociaŃi se
urmăreşte ca în societatea pe acŃiuni care corespunde marilor întreprinderi comerciale
factorul uman să fie lipsit de importanŃă, eficient fiind numai capitalul. Subliniem că,
organizarea unei forme “derogatorii” de societate prin manifestarea de voinŃă a unei singure
persoane (mai ales în condiŃiile în care, de regulă, cifra de afaceri a societăŃilor pe acŃiuni este
foarte mare) poate duce la evaziune fiscală, la constituire de “monopoluri”, precum şi la
precaritatea societăŃii (cazul decesului acŃionarului unic sau a hotărârii unilaterale de
lichidare), fapt ce ar putea aduce grave prejudiciu terŃilor care au legături cu societatea. În
consecinŃă, chiar dacă prin dispoziŃiile art.31 alin.6 din Legea SA se încearcă atenuarea
efectelor negative, considerăm că cea mai indicată soluŃie rămâne, totuşi, introducerea unui
număr minim de asociaŃi. În caz contrar, dispoziŃiile legale în materie ar trebui armonizate cu
Directiva a XII-a nr.83/667/CEE din 2 decembrie 1989 care reglementează societăŃile cu
răspundere limitată cu asociat unic, dar care se aplică şi societăŃilor pe acŃiuni cu asociat unic
în statele care permit o asemenea formă de societate unipersonală. Astfel, de lege ferenda: ar
trebui instituită o interdicŃie prin care o persoană fizică sau juridică să poată fi fondator
(acŃionar) unic decât într-o singură societate; ar trebui instituită obligativitatea dezvăluirii
informaŃiei publicului larg despre existenŃa unui singur acŃionar în societate; ar trebui
instituită obligativitatea evaluării de către un expert independent al aporturilor în natură aduse
de fondatorul unic; stabilirea unor reguli clare privind modul de perfectare a tranzacŃiilor
între societate şi acŃionarul unic al acesteia.
În final, menŃionăm că Legea SA prevede că numărul fondatorilor unei societăŃi pe acŃiuni
de tip închis nu va putea depăşi 50 de fondatori, pe când numărul fondatorilor societăŃii pe
acŃiuni de tip deschis nu este limitat (art.31 alin.5 din Legea SA). Această dispoziŃie
reprezintă o aplicare particulară a regulii prevăzute la art.2 alin.6 din legea SA conform căreia
numărul acŃionarilor societăŃii închise, împreună cu acŃionarii reprezentaŃi prin deŃinătorii
nominali de acŃiuni, nu poate fi mai mare de 50. Indiferent de faptul dacă societatea este
închisă sau deschisă, la momentul înregistrării acesteia, numărul de fondatori va fi egal cu
numărul de acŃionari. Deoarece este posibil ca fondatorii să participe la constituirea societăŃii

61
În legislaŃia franceză este reglementată şi aşa numita “ société par action simplifiée” – SAS (“societate pe acŃiuni simplificată”), formă de
societate pe acŃiuni destinată în principal colaborării între societăŃi care vor să desfăşoare un proiect comun. SAS poate fi constituită din cel
puŃin două societăŃi comerciale care îndeplinesc anumite condiŃii în privinŃa capitalului social. O altă particularitate importantă a SAS este
interdicŃia pentru aceasta de a oferi valori mobiliare spre subscripŃie publică.

241
prin intermediul reprezentanŃilor (mandatarilor), precizăm că, în aceste cazuri, numărul
maxim de fondatori trebuie să fie determinat în funcŃie de numărul mandanŃilor, iar nu de cel
al mandatarilor.

Articolul 157. Actul de constituire al societăŃii pe acŃiuni

În afara de cele menŃionate la art.108 alin.(1), în actul de constituire al societăŃii pe

acŃiuni trebuie să se indice:
a) numele sau denumirea fondatorilor;
b) cuantumul capitalului social;
c) numărul, tipul şi valoarea nominală a acŃiunilor; clasele de acŃiuni şi numărul
de acŃiuni de fiecare clasă;
d) mărimea aportului şi numărul de acŃiuni atribuit fiecărui fondator;
e) numărul, tipul, valoarea nominala, mărimea dobânzii şi termenele de stingere a
obligaŃiunilor emise de societate;
f) modul de Ńinere a registrelor societăŃii;
g) ordinea de încheiere a contractelor cu conflict de interese.

1. ConsideraŃii preliminare. În literatura de specialitate s-a arătat că o societate

comercială este, în esenŃă un contract şi totodată, o persoană juridică. Astfel că, la baza
constituirii şi funcŃionării oricărei societăŃi comerciale, deci şi a societăŃii pe acŃiuni, se află
voinŃa fondatorilor, manifestată în condiŃiile legii. În acest sens, coroborând dispoziŃiile art.62
din cod cu cele ale art.32 din Legea SA, putem spune că fundamentul activităŃii societăŃii pe
acŃiuni îl reprezintă contractul de societate (de constituire – în terminologia codului) şi
statutul. În cazul în care societatea pe acŃiuni se constituie de către un singur fondator
contractul de societate este înlocuit printr-o declaraŃia de constituire a societăŃii. Societatea pe
acŃiuni dobândeşte personalitate juridică prin îndeplinirea unor formalităŃi cerute de lege care
se întemeiază pe actele constitutive, în speŃă, pe contractul de societate (declaraŃia de
constituire a societăŃii). ImportanŃa acestuia în faza constitutivă a societăŃii este subliniată şi
de dispoziŃia conform căreia contractul de societate (declaraŃia de constituire a societăŃii) are
prioritate faŃă de statutul societăŃii până la înregistrarea ei de stat (art.32 alin.2 din Legea SA).
După acest moment singurul act care reglementează activitatea societăŃii pe acŃiuni este
statutul, efectul contractului de societate (declaraŃiei de constituire a societăŃii) încetând,
conform art.32 alin.3 din Legea SA, după înregistrarea de stat a societăŃii şi executarea de
către fondatori a tuturor obligaŃiilor lor.
2. Contractul de societate. Contractul de societate este actul constitutiv primar, prin care
două sau mai multe persoane îşi asumă obligaŃia de a înfiinŃa o societate pe acŃiuni. În acelaşi
timp contractul cuprinde regulile care guvernează raporturile dintre fondatori sau altfel spus,
acesta stabileşte condiŃiile activităŃii comune a fondatorilor în vederea înfiinŃării societăŃii
(art.33 alin.1 din Legea SA). ObligaŃia de a constitui o societate pe acŃiuni poate fi asumată şi
de o singură persoană, aceasta întocmind în acest caz o declaraŃie de constituire a societăŃii pe
acŃiuni care va conŃine aceleaşi prevederi ca şi contractul de societate.
Fără a intra inutil în prea multe detalii facem precizarea că, contractul de societate
comercială este diferit de contractul de societate civilă reglementat de Codul civil în art.1339-
1354. Astfel, în timp ce primul contract are ca efect constituirea unui patrimoniu prin
aporturile fondatorilor, cel de-al doilea creează doar o indiviziune de bunuri. ConsecinŃa este
că societatea civilă nu are personalitate civilă în vreme ce societatea comercială, indiferent de
formă, are o asemenea personalitate.

242
 3. CondiŃiile de valabilitate ale contractului de societate. Contractul de societate,
pentru a fi încheiat valabil, trebuie să îndeplinească anumite condiŃii.
În primul rând, contractul de societate, ca orice act juridic, trebuie să îndeplinească
condiŃiile generale pentru validitatea oricărui act juridic: capacitatea de a contracta,
consimŃământul valabil al părŃilor care se obligă, un obiect determinat şi licit şi o cauză licită.
În principiu, acestuia îi este aplicabil regimul juridic de drept comun, statornicit de Codul
civil (Cartea întâi, Titlul II “Actul juridic şi reprezentarea”), nu însă fără a exista anumite
adaptări impuse de caracterul comercial al acordului de voinŃă.
În al doilea rând, contractul de societate trebuie să aibă anumite elemente specifice care îl
particularizează faŃă de celelalte contracte. În categoria condiŃiilor specifice se înscriu:
intenŃia de a colabora în desfăşurarea activităŃii comerciale (affectio societatis), obligaŃia
asociaŃilor de a contribui prin aporturi la formarea patrimoniului societar, precum şi
participarea la beneficii şi la pierderi.
În cele ce urmează vom examina anumite particularităŃi legate de capacitatea părŃilor de a
încheia contractul de societate la constituirea societăŃilor pe acŃiuni, făcând trimitere pentru
alte generalităŃi la analiza articolelor care reglementează valabilitatea actului juridic în
general, precum şi particularităŃile elementului affectio societatis în cadrul societăŃilor pe
acŃiuni.
În privinŃa capacităŃii cerute pentru a încheia contractul de societate, Legea SA prevede că
“fondatori ai societăŃii pe acŃiuni pot fi persoane fizice capabile şi persoane juridice
[...]”(art.31 alin.2). În lipsa unor alte dispoziŃii prin care să se prevadă condiŃii speciale pentru
capacitatea de a încheia contractul de societate considerăm că persoanele fizice trebuie să
dispună de capacitate deplină de exerciŃiu, în condiŃiile dreptului comun. Considerăm, de
asemenea, că persoanele fizice cu capacitate de exerciŃiu restrânsă (minorii între 14 şi 18 ani
şi persoanele a căror capacitate de exerciŃiu a fost limitată de instanŃele judecătoreşti) nu vor
putea încheia un contract de societate în vederea constituirii unei societăŃi pe acŃiuni, dată
fiind responsabilitatea fondatorilor în constituirea societăŃii. Aceştia vor putea, însă, ulterior
constituirii societăŃii, să dobândească acŃiuni cu condiŃia încuviinŃării prealabile din partea
ocrotitorului legal.
MenŃionăm că exercitarea facultăŃii de a încheia contractul de societate poate fi supusă şi
unor diferite restricŃii în funcŃie de calitatea individuală a părŃii interesate. Astfel, de exemplu,
potrivit dispoziŃiilor art.11 alin.3 lit.c) din Legea serviciului public nr.443-XIII/04.05.1995,
funcŃionarii publici nu au dreptul să desfăşoare nemijlocit activitate de întreprinzător.
Considerăm că această dispoziŃie trebuie interpretată în sensul că funcŃionarii publici, de
orice grad, nu pot înfiinŃa societăŃi comerciale, inclusiv pe acŃiuni, însă pot dobândi sau
înstrăina acŃiuni ori părŃi sociale a unor societăŃi deja constituite.
În ceea ce priveşte persoanele juridice, acestea vor putea participa la înfiinŃarea unei
societăŃi pe acŃiuni numai în cazul în care acest lucru nu este interzis prin lege sau prin statut
şi numai dacă ele însele sunt legal constituite. Anumite particularităŃi există în situaŃia în care
parte la contractul de societate (fondator) sunt întreprinderile de stat sau cele municipale, caz
în care este necesară autorizaŃia autorităŃilor publice în subordonarea cărora se află
întreprinderile fondatoare, sau statul şi unităŃile administrativ-teritoriale, situaŃii reglementate
prin dispoziŃii speciale, cum sunt, de exemplu, cele ale Legii privind administraŃia publică
locală nr.186-XIV/6.11.1998 (vezi art.18 alin.2 lit.r), art.59 lit.n), art.88).
Un caz aparte este reprezentat de posibilitatea prevăzută de art.31 alin.2 teza a II-a din
Legea SA ca în calitate de fondator a societăŃii pe acŃiuni să apară statele străine şi
organizaŃiile internaŃionale. Considerăm că o asemenea dispoziŃie este superfluă şi chiar
dăunătoare climatului de afaceri din moment ce statul are în economiile dezvoltate un rol
foarte redus, iar calitatea de subiect de drept privat a acestuia şi a organizaŃiilor internaŃionale
este subiect de controversă în literatura de specialitate.

243
 IntenŃia asociaŃilor de a conlucra în cadrul societăŃii în scopul desfăşurării activităŃii
comerciale şi al obŃinerii şi împărŃirii de beneficii (affectio societatis) este tratată de doctrina
occidentală ca un element specific şi obligatoriu al contractului de societate, fără, însă, ca
vreo lege să-l reglementeze expres. În doctrină s-a făcut distincŃie între societatea comercială
şi alte contracte, fie şi nenumite, tocmai prin analiza prezenŃei sau absenŃei elementului
affectio sodetatis. Astfel, simpla participare a salariaŃilor la beneficii nu îi transformă pe
aceştia în asociaŃi (acŃionari), întrucât lipseşte affecto societatis. De asemenea, nu suntem în
prezenŃa unei societăŃi, în cazul închirierii unui bun (de exemplu, un fond de comerŃ), chiar
dacă locatarul are un drept la beneficiile obŃinute. SituaŃia este aceeaşi şi în cazul unui
contract de împrumut al unei sume de bani, când s-a convenit în favoarea împrumutătorului
un drept la beneficiile rezultate din folosirea sumei împrumutate. În sfârşit, în doctrină s-a
arătat deosebirea dintre contractul de societate comercială şi acordul de cartel62 ori contractul
de tontină63.
În doctrina străină s-a mai arătat că acest element este mai pregnant în cadrul societăŃilor
de persoane sau al societăŃilor de capital alcătuite dintr-un număr relativ restrâns de asociaŃi,
pentru că în aceste condiŃii se poate manifesta juridic această intenŃie comună prin
participarea directă şi nemijlocită a asociaŃilor la conducerea societăŃii sau la dezbaterile în
adunarea generală a societăŃii care ia sau ratifică decizii privind activitatea acesteia. Pe de altă
parte, s-a subliniat că o astfel de participare care să dea expresie intenŃiei comune a
asociaŃilor de a participa la o anumită activitate economică în şi prin intermediul societăŃii
este mai mult teoretică în cazul societăŃilor pe acŃiuni care grupează un număr mare de
acŃionari. Această împrejurare duce de cele mai multe ori la evaporarea intenŃiei comune de a
acŃiona şi înlocuirea ei cu o stare de pasivitate comună de a fi “administraŃi” care, din păcate
pentru viaŃa juridică şi economică a societăŃii, permite managementului societăŃii să
“guverneze” nestingherit interesele societăŃii şi să scape oricărui control serios din partea
acŃionarilor. După cum s-a spus, adunările sunt vidate de putere. Acest fenomen a fost
remarcat de timpuriu de doctrină, care a constatat pasivitatea “născută din faptul că cei mai
mulŃi acŃionari au suflet de obligatari, adică de împrumutători de fonduri şi nu de asociaŃi,
deci de oameni care nu se interesează de viaŃa societăŃii”. De aceea, în doctrină s-a susŃinut
că, în cazul unor astfel de societăŃi, este firesc ca cei mai mulŃi dintre acŃionari să se
mulŃumească să încaseze dividendele şi să revândă acŃiunile. Aceasta este o situaŃie mai mult
decât iluzorie, întrucât în lipsa lui affectio societatis, în scurtă vreme, există riscul ca atât
dividendele cât şi interesaŃii de achiziŃionarea unor acŃiuni la o societate fără viitor, se
evaporă. Mai degrabă am afirma că, în aceste cazuri, affectio societatis se va manifesta doar
prin exercitarea drepturilor de a participa la adunarea generală a acŃionarilor şi de a vota sau
nu proiectele de hotărâri. Cu cât numărul de acŃionari este mai mare, cu atât mai mult aceste
drepturi trebuie exercitate cu mai mare scrupulozitate, pentru a nu permite administraŃiei
societăŃii să escamoteze situaŃia juridică şi economică a societăŃii, şi să manipuleze votul
adunării. In opinia unor autori, în cazul societăŃilor cu mii sau zeci de mii de acŃionari - cum
sunt de fapt cele cotate în bursă - intenŃia comună de a coopera se metamorfozează şi trebuie
să se manifeste printr-o atitudine de responsabilitate a acŃionarilor unii faŃă de alŃii şi toŃi faŃă
de societate, prin exercitarea activă şi cu bună credinŃă a drepturilor sociale care decurg din
deŃinerea acŃiunilor.

62
Cartelul este înŃelegerea intervenită între două sau mai multe întreprinderi participante de a-şi plafona cantităŃile de marfă pe
care le fabrică, de a le pune în circulaŃie la preŃuri fixate în comun sau de a-şi împărŃi pieŃele de desfacere. Prin contrast cu
societatea comercială, atare uniuni îşi menŃin, ca persoane juridice distincte, deplina independenŃă în activitatea proprie de
producŃie şi de valorificare a acesteia. ConvenŃia de cartel constituie, de regulă, o formă monopolistă, pe care dispoziŃiile legale o
prohibă, deoarece destabilizează funcŃionalitatea concurenŃei pe piaŃa liberă.
63
Prin contractul de tontină, persoanele interesate (denumite aderenŃi) se obligă să alcătuiască, prin aporturi individuale sau prin cotizaŃii
succesive, un fond comun, urmând ca bunurile astfel colectate să fie distribuite, la expirarea convenŃiei, între supravieŃuitori. ContractanŃii
nu exercită nici o activitate în comun. Se exclude prin urmare şi în acest caz caracterul de societate comercială.

244
 Un alt caz particular îl reprezintă şi fondurile de investiŃii în cadrul cărora nu există
intenŃia de a coopera cu ceilalŃi acŃionari ai fondului pentru activitatea comună în cadrul
societăŃii în scopul împărŃirii beneficiilor şi pierderilor. Profitul este aşteptat de cumpărătorul
acŃiunii din revânzarea acesteia, iar nu din beneficiile ce ar putea rezulta din activitatea
societăŃii.
De asemenea, affectio societatis dispare şi când societatea nu este decât o tehnică de
organizare a întreprinderii sau a patrimoniului. Acest lucru este evident în cazul societăŃii pe
acŃiuni cu un singur asociat (fondator).
În final, facem precizarea că fenomenul dispersiei acŃiunilor în mâinile a mii de acŃionari
a impus în legislaŃia şi practica altor state diverse soluŃii. Astfel, de exemplu, în dreptul
american complexitatea problemelor a impus apariŃia unor firme specializate în reprezentarea
acŃionarilor şi supravegherea conducerii societăŃii, denumite proxy advisory firms, care oferă
acŃionarilor, în esenŃă, următoarele servicii: analiza propunerilor de rezoluŃii ale adunărilor
generale ale acŃionarilor, recomandări privind votul în aceste adunări asupra diverselor
rezoluŃii, exercitarea drepturilor de control asupra acŃionarilor societăŃii. O altă soluŃie
recomandată de avocaŃi şi adoptată în practică a fost crearea (încorporarea) de către acŃionarii
minoritari a unor societăŃi specializate în supravegherea administraŃiei societăŃii în care sunt
minoritari. Aceste soluŃii au permis: creşterea profitului pe fiecare acŃiune, un nivel mai
realistic de plată a membrilor consiliului de administraŃie si a executivului societăŃii,
înlăturarea “exploatării” acŃionarilor minoritari de către cei majoritari sau de către executivul
societăŃii. Iată deci că affectio societatis poate lua forme diverse şi subtile de manifestare
odată cu diversificarea fenomenului adusă de mărirea numărului de acŃionari şi cotarea
societăŃilor în bursă.
4. ConŃinutul contractului de societate (declaraŃiei de constituire a societăŃii). Ca act
constitutiv al societăŃii pe acŃiuni contractul de societate (declaraŃia de constituire – în cazul
în care societatea este înfiinŃată de un singur fondator) trebuie să cuprindă anumite clauze
(elemente) care să stabilească condiŃiile activităŃii fondatorilor în vederea înfiinŃării societăŃii.
Din coroborarea art.62 alin.3, 108 şi 157 din Cod, precum şi a art.33 alin.2 din Legea SA
reiese informaŃiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractul de societate (declaraŃia
de constituire). În cazul nerespectării acestor dispoziŃii societatea nu va putea fi înregistrată.
Aceste informaŃii (clauze) pot fi grupate în mai multe categorii: clauze care privesc
identificarea părŃilor care îl încheie, clauze care privesc caracteristicile distinctive ale
viitoarei entităŃi colective, clauze care privesc drepturile şi obligaŃiile fondatorilor acesteia,
clauze care privesc modul şi termenele de înfiinŃare a societăŃii. Pe lângă prevederile
obligatorii, enumerate prin dispoziŃiile legale sunt, de asemenea, posibile menŃiuni
facultative. Contextul este desigur finalizat prin semnăturile celor în cauză.
a) Clauze de identificare:
Clauze privind identificarea fondatorilor. Individualizarea este necesară mai întâi cu
privire la părŃile care încheie actele constitutive ale societăŃii. Elementele de identificare
diferă după cum fondatorii sunt persoane fizice sau juridice. Fondatori ai societăŃii pot fi
persoane fizice, persoane juridice, precum şi organe ale statului şi administraŃiei locale.
Identificarea lor în actul constitutiv se face: pentru persoanele fizice, prin indicarea numelui,
prenumelui, domiciliului, a numărului şi seriei actului de identitate şi a cetăŃeniei; pentru
persoanele juridice – se indică denumirea persoanei juridice, sediul, naŃionalitatea, persoana
cu împuterniciri speciale care o reprezintă, precum şi locul de înregistrare şi numerele
certificatelor cu privire la înregistrarea de stat; pentru organele de stat sau de administraŃie
locală – se indică denumirea organului, împuternicirile, persoana care reprezintă acest organ.
Clauze privind individualizarea viitoarei societăŃi. De asemenea, este necesar ca, în
contractul de societate, să fie precizate caracteristicile distinctive ale societăŃii ce se
constituie. Prin aceste clauze se stabilesc denumirea, forma juridică, tipul şi sediul societăŃii:

245
 - denumirea sau firma societăŃii. Contractul de societate trebuie să cuprindă denumirea
completă şi prescurtată a firmei, astfel cum este reglementată în art.156 alin.5 din cod, sub
care societatea va fi înmatriculată în Registrul de stat al întreprinderilor. Pentru a nu întâlni
piedici la înregistrarea societăŃii, denumirea ce urmează a fi folosită trebuie verificată de
organele de înregistrare în scopul corelării acesteia cu firmele existente pentru a se elimina
orice concordanŃă cu vreo întreprindere înregistrată sub aceeaşi denumirea. Denumirea
societăŃii, ca element de identificare, va figura pe toate actele ce emană de la societate;
- forma juridică a societăŃii. Trebuie menŃionat într-un mod neechivoc că societatea
care se constituie va fi o societate pe acŃiuni;
- tipul societăŃii. Se va specifica dacă societatea care urmează să se constituie va fi o
societate deschisă sau închisă.
- sediul societăŃii. Ca atribut de identificare, sediul societăŃii, denumit şi sediul social,
este locul care situează în spaŃiu societatea comercială, ca subiect de drept. Deoarece art.6
alin.1 din Legea SA prevede că sediul societăŃii “este considerat sediul organului său
executiv”, se va indica localitatea, strada şi spaŃiul unde va funcŃiona organul executiv al
societăŃii.
b) Clauze privind caracteristicile societăŃii. Sunt avute în vedere clauzele privind
obiectul şi scopul societăŃii, precum şi capitalul social prezumat.
- Obiectul societăŃii. În contract trebuie să se indice obiectul de activitate a societăŃii.
Legea cere să fie arătate toate genurile de activitate care urmează a fi practicate de societate.
Facem precizarea că societatea are dreptul de a practica orice activitate, cu excepŃia celor
interzise de lege, iar pentru cele în cazul cărora se cer autorizaŃii speciale – numai dacă au
obŃinut licenŃele respective (vezi art.8 din Legea nr.451-XV/30.07.2001 privind licenŃierea
unor genuri de activitate);
- Scopul societăŃii. Deşi art.33 alin.2 lit.c) din Legea SA prevede înserarea obligatorie a
unei informaŃii în privinŃa scopului societăŃii, considerăm că această menŃiune nu este
necesară, scopul prezumat fiind întotdeauna cel de a realiza şi împărŃi beneficiile (profitul).
- Capitalul social prezumtiv. În contractul de societate trebuie să se precizeze anumite
elemente legate de capitalul social. Astfel, în mod obligatoriu, trebuie prevăzută mărimea
capitalului subscris de fondatori (adică valoarea totală a aporturilor pentru care fondatorii s-
au obligat să contribuie la constituirea societăŃii). LegislaŃia Republicii Moldova prevede
pentru societăŃile pe acŃiuni un capital social minim de 10.000 lei, dacă se constituie o
societate pe acŃiuni de tip închis, şi de 20.000 lei, dacă se constituie o societate pe acŃiuni de
tip deschis (art.40 alin.2 din Legea SA). Mai trebuie menŃionat, în mod expres, în contractul
de societate aportul fiecărui asociat, în numerar sau în alte bunuri, valoarea lor şi modul
evaluării. În sfârşit, trebuie să se arate modul în care a fost divizat capitalul social, indicându-
se clasele şi numărul de acŃiuni plasate la înfiinŃarea societăŃii; suma, modul, şi termenele de
plată a acŃiunilor achiziŃionate de fondatori, precum şi caracteristicile fiecărei clase de acŃiuni
plasate la înfiinŃarea societăŃii.
c) Clauze privind drepturile şi obligaŃiile fondatorilor societăŃii. Fondatorii trebuie să
stabilească în contractul de societate drepturile ce le revin şi obligaŃiile pe care şi le asumă în
procesul de constituire a societăŃii. Astfel, conform art.33 alin.2 lit.h), i, k) din Legea SA, în
contractul de societate vor fi stipulate dispoziŃii privind:
- obligaŃiile fondatorilor şi răspunderea acestora. Astfel, de exemplu, trebuie menŃionate
operaŃiunile şi actele juridice pe care fondatorii au dreptul să le încheie în cursul constituirii
în contul viitoarei societăŃi comerciale. Avem în vedere, de exemplu, încheierea unui contract
de locaŃiune pentru sediul societăŃii sau cumpărarea unui sediu, deschiderea unui cont la
bancă etc. Determinarea regimului juridic al acestor operaŃiuni este foarte important,
deoarece societatea va prelua numai acele acte juridice care au fost încheiate în limitele
stabilite de contractul de societate şi aprobate de adunarea constitutivă. În concluzie, pentru

246
actele juridice preluate, societatea devine, retroactiv, titularul drepturilor şi obligaŃiilor, iar
pentru actele juridice care nu au fost preluate, răspunderea rămâne fondatorilor, deoarece
conform art.31 alin.11 din Legea SA, societatea răspunde pentru obligaŃiile fondatorilor
legate de înfiinŃarea ei numai în cazul în care adunarea generală a acŃionarilor aprobă ulterior
acŃiunile săvârşite de aceştia. Acelaşi regim juridic îl au şi cheltuielile efectuate de fondatori
în cursul constituirii societăŃii (până la adunarea constitutivă). Astfel, conform art.31 alin.8
din Legea SA, fondatorii suportă toate cheltuielile necesare înfiinŃării şi înregistrării
societăŃii, care se restituie de societate în temeiul dării de seamă a fondatorilor asupra
cheltuielilor suportate;
- lista fondatorilor împuterniciŃi să depună cererea de înregistrare a societăŃii;
- modul şi termenele de restituire a cheltuielilor de înfiinŃare şi înregistrare a societăŃii.
d) Clauze care privesc modul şi termenele de înfiinŃare a societăŃii. În contractul de
societate trebuie prevăzut, de asemenea, modul şi termenele de pregătire şi de Ńinere a
adunării constitutive.
MenŃionăm că, contractul de societate poate cuprinde şi alte prevederi pe care fondatorii
le consideră necesare, cu condiŃia, însă că acestea să nu contravină actelor normative în
vigoare.
5. Încheierea contractului de societate. Anterior demarării actelor materiale şi juridice
necesare constituirii societăŃii şi, bineînŃeles, înaintea convocării adunării constitutive,
fondatorii vor încheia contractul de societate prin care vor concretizează voinŃa lor de a
întemeia societatea. De regulă, când efortul lor nu se finalizează în scopul propus,
neînŃelegerile ce apar vor fi deduse judecăŃii.
Contractului de societate încheiat de fondatori îi sunt incidente principiile generale de
drept conform cărora retragerea unui contractant se poate face numai cu acordul celorlalŃi
contractanŃi, moartea sau interdicŃia unuia dintre ei va avea ca efect stingerea convenŃiei sau
continuarea acesteia de către moştenitori, după cum au prevalat calităŃile personale sau
posibilităŃile materiale ale defunctului, respectiv interzisului, revenirea de comun acord
asupra clauzelor iniŃial stabilite.
MenŃionăm că contractul de societate va avea efect numai faŃă de contractanŃi, fiind un
res inter allios acta faŃă de viitoarea societate.
Contractul de societate trebuie întocmit în limba de stat şi semnat de toŃi fondatorii, care
vor fi şi unicii subscriitori ai acŃiunilor societăŃii. Contractul de societate mai trebuie
autentificat notarial în modul stabilit de legislaŃie (vezi art.50 din Legea nr.1453-
XV/8.11.2002 cu privire la notariat). La efectuarea actelor notariale, notarii stabilesc
identitatea şi verifică capacitatea juridică şi de exerciŃiu a fondatorilor sau a reprezentanŃilor
lor, iar în acest din urmă caz notarii vor verifica şi împuternicirile acestora (art.42 şi 43 din
Legea cu privire la notariat). Precizăm, de asemenea, că notarii, au obligaŃia să verifice dacă
contractul de societate nu cuprinde clauze ce contravin legislaŃiei, iar în cazul existenŃei unor
asemenea clauze să refuze autentificarea lui (art.41 alin.1 din Legea cu privire la notariat).
În final, precizăm că în cazul constituirii societăŃii pe acŃiuni de către o singură persoană,
declaraŃia de constituire a societăŃii va cuprinde aceleaşi date şi se va perfecta în acelaşi mod
ca şi contractul de societate (art.33 alin.5 din Legea SA). Prin urmare, toate afirmaŃiile făcute
cu ocazia analizării contractului de societate, referitoare la conŃinutul şi autentificarea
contractului de societate sunt valabile şi pentru declaraŃia de constituire a societăŃii.
6. Statutul societăŃii pe acŃiuni. Dacă contractul de societate este un acord de voinŃă
pentru a da naştere unei persoane juridice, statutul are ca unică raŃiune stabilirea cartei
(“constituŃiei”) societăŃii. Statutul unei societăŃi defineşte pe de o parte toate elementele de
individualizare a societăŃii (formă, durată, denumire, obiect, capital, sediul social), iar pe de
altă parte organismele care exercită drepturile de care dispune societatea comercială,
respectiv condiŃiile în care asociaŃii (acŃionarii) şi organele de gestiune iau deciziile în contul

247
societăŃii comerciale ca entitate abstractă. Regulile cuprinse în statut au sens şi raŃiune numai
în măsura existenŃei societăŃii. În consecinŃă, statutul nu se poate aplica societăŃii în formare
la fel ca persoanei juridice căreia îi este destinat şi îi justifică existenŃa. Astfel, în perioada în
care societatea este în formare numai contractul de societate guvernează raporturile dintre
asociaŃii fondatori; în acest sens trebuie interpretate şi dispoziŃiile art.32 alin.2 din Legea SA
potrivit cărora “Contractul de societate (declaraŃia de constituire a societăŃii) are prioritate
faŃă de statutul societăŃii până la înregistrarea ei de stat”.
Statutul, spre deosebire de contractul de societate, va fi aprobat de adunarea constitutivă
şi semnat de persoanele care au împuternicirile acestui organ. O problemă care ar putea
apărea în practică în legătură cu statutul societăŃii este dacă acesta trebuie sau nu autentificat
notarial. În ceea ce ne priveşte, considerăm că statutul, chiar dacă face parte din actele
constitutive ale societăŃii iar art.107 alin.1 prevede autentificarea notarială a acestora, nu va
trebui în mod obligatoriu autentificat. Concluzia se desprinde din analiza coroborată a art.33
şi 35 din Legea SA, dispoziŃiile cărora prevăd în mod expres autentificarea numai pentru
contractul de societate.
7. ConŃinutul statutului. Chiar dacă nu este un veritabil act managerial, statutul unei
societăŃi pe acŃiuni trebuie să constituie un nucleu juridic cu dispoziŃii referitoare la
organizarea şi funcŃionarea societăŃii.
Statutul societăŃii trebuie să cuprindă în mod obligatoriu anumite clauze stabilite de
legislaŃie (art.108 şi 157 din Cod şi art.35 alin.1 lit.a)-q) din Legea SA). Unele clauze ale
actului constitutiv primar (contract de societate sau decizie de constituire) vor fi repetate şi în
statut. Astfel, vor fi reiterate clauzele din contractul de societate privind individualizarea
societăŃii (denumire, formă juridică, tipul societăŃii pe acŃiuni, sediul), precum şi cele privind
caracteristicile societăŃii (obiectul de activitate, capitalul social). La acestea se adaugă şi
clauza facultativă referitoare la durata societăŃii. MenŃionăm că legislaŃia Republicii Moldova
nu prevede vreo limitare de durată a activităŃii societăŃii pe acŃiuni. Astfel, potrivit art.3 alin.2
din Legea SA, durata societăŃii este nelimitată, dacă statutul nu prevede altfel. În consecinŃă,
nimic nu se opune ca fondatorii să prevadă un termen la împlinirea căruia societatea îşi va
înceta activitatea de drept. Precizăm, de asemenea, că anumite legislaŃii (ex. franceză) prevăd
o durată maximă a societăŃii (ex. 99 de ani).
În afară de clauzele menŃionate mai sus, statutul va trebui să cuprindă în mod
obligatoriu:
a) Clauzele privind drepturile şi obligaŃiile acŃionarilor. În principiu, statutul societăŃii va
cuprinde cu precădere date privind drepturile şi obligaŃiile deŃinătorilor de acŃiuni
preferenŃiale, întrucât celelalte drepturi şi obligaŃii sunt reglementate destul de amănunŃit în
art.24-29 din Legea SA (pentru detalii legate acŃiuni preferenŃiale vezi comentariul art.161
din cod);
b) Clauze privind valorile mobiliare emise de societate (acŃiuni, obligaŃiuni). Este vorba
de clauze referitoare la: clasele de acŃiuni şi numărul de acŃiuni de fiecare clasă; numărul,
tipul şi valoarea nominală a acŃiunilor autorizate spre plasare şi plasate; modul de emitere a
acŃiunilor autorizate spre plasare; modul de înstrăinare a acŃiunilor (pentru societăŃile
închise); modul de emitere a obligaŃiunilor autorizate spre plasare, numărul tipul valoarea
nominală, mărimea dobânzii şi termenele de stingere a obligaŃiunilor emise de societate.
Aceste clauze vor putea să reia dispoziŃiile din Legea SA sau să prevadă reglementări diferite,
în măsura în care nu contravin legislaŃiei în vigoare;
c) Clauze privind modul de distribuire a profitului. Statutul va prevedea modul şi
termenele de plată a dividendelor şi de acoperire a pierderilor societăŃii, precum şi modul de
creare şi de utilizare a capitalului de rezervă (pentru detalii legate de capitalul de rezervă a
societăŃii pe acŃiuni vezi comentariul art.160 din cod). Astfel, statutul va trebui să cuprindă
informaŃii referitoare modul de împărŃire a profitului rezultat din activitatea societăŃi sub

248
formă de dividende, periodicitatea acestora şi în mod corelativ, imputarea distributivă a
pierderilor, clauze care sunt lăsate, în principiu, la discreŃia acŃionarilor. În consecinŃă, este
posibil şi nu contravine legii prevederea în statut a unor clauze privind participarea la profit şi
la pierderi, precum, de exemplu, subordonarea dreptului la dividende, condiŃiei de a se fi
realizat un profit minim. Pe de altă parte, în doctrină se arată că nu este posibilă inserarea
unor clauze numite leonine, precum clauza prin care se atribuie unuia sau unora dintre
acŃionari dreptul de a prelua dobânzi care, în fapt, absorb aproape totalitatea profitului, sau
precum clauza conform căreia se garantează unuia dintre acŃionari un minim de foloase,
pentru că aceasta echivalează cu scutirea de participare la pierderi;
d) Clauze privind conducerea şi gestiunea societăŃii. Aici includem:
- clauze privind structura organizatorică a societăŃii, competenŃa fiecărui organ şi
modul de alegere a lui;
- clauze privind modul de luare a hotărârilor de către organele de conducere ale
societăŃii, inclusiv lista chestiunilor asupra cărora hotărârea se ia cu majoritatea calificată de
voturi sau în unanimitate;
- clauze privind modul şi termenele de pregătire şi Ńinere a adunărilor acŃionarilor;
- clauze privind modul de încheiere a tranzacŃiilor de proporŃii şi a tranzacŃiilor cu
conflict de interese;
- clauze privind modul de Ńinere a registrelor societăŃii;
- alte clauze necesare bunei funcŃionări a societăŃii pe acŃiuni.
e) Clauzele privind sediile secundare ale societăŃii (filiale şi reprezentanŃe). Dacă
fondatorii doresc ca societatea să aibă sedii secundare, acest lucru trebuie să fie expres
menŃionat în statut. La fel, şi în cazul în care acestea se vor înfiinŃa ulterior înregistrării
societăŃii, va trebui indicată denumirea şi sediul filialelor şi reprezentanŃelor societăŃii.
CerinŃa inserării printre clauzele statutare a unor date privind sediile secundare ale societăŃii a
fost criticată în literatura de specialitate, pe motivul că o asemenea procedură apare ca fiind
destul de greoaie, întrucât este necesară convocarea Adunării generale a acŃionarilor care să
hotărască modificarea sau completarea statutului în acest sens. Această procedură este de
natură să creeze dificultăŃi, în special, unor societăŃi mari, ale căror necesităŃi şi politică
economică reclamă o mare mobilitate în privinŃa constituirii sau reorganizării sediilor
secundare. Pentru a accelera cât de cât procesul de constituire, dreptul de a lua deciziile în
acest sens se va putea delega de către adunarea generală consiliului societăŃii (consiliului
directorilor sau consiliului observatorilor);
f) Clauze privind reorganizarea, dizolvarea şi lichidarea societăŃii pe acŃiuni. În statut
trebuie să se prevadă şi clauze privind reorganizarea şi încetarea existenŃei societăŃii pe
acŃiuni. În speŃă, fondatorii trebuie să stabilească temeiurile şi condiŃiile de schimbare a
tipului societăŃii, de reorganizare sau dizolvare a ei. Chiar dacă, cel mai adesea, cu privire la
această problemă fondatorii (acŃionarii) reproduc dispoziŃiile legale ori fac trimitere la ele,
credem că este în interesul lor să stabilească anumite reguli ferme în această privinŃă,
putându-se astfel înlătura inconvenientele şi dezavantajele ce ar putea să apară dat fiind
insuficienŃa sau ambiguitatea legislaŃiei în această materie;
g) Clauze facultative. ConŃinutul statutului poate fi întregit şi cu clauze pe care
dispoziŃiile codului civil şi Legii SA le consideră opŃionale, în cazul în care fondatorii le vor
considera necesare. Astfel, conform art.35 alin.2 din Legea SA, statutul societăŃii poate
cuprinde şi alte date ce nu sunt în contradicŃie cu legislaŃia. Subliniem, în acest context, că
eventualele prevederi din statutul societăŃii care vin în contradicŃie cu legislaŃia sunt
considerate nevalabile de la data adoptării (art.35 alin.4 din Legea SA).
Statutul, aprobat în conformitate cu legea, devine actul de bază al societăŃii pe
acŃiuni. Prevederile statutului societăŃii sunt obligatorii pentru persoanele cu funcŃii de
răspundere şi acŃionarii societăŃii (art.35 alin.3 din Legea SA). Modificarea şi

249
completarea acestuia se poate face numai cu respectarea condiŃiilor legale şi a
prevederilor statutare, iar modificările şi completările făcute în statut sau statutul
societăŃii în redacŃie nouă intră în vigoare numai după înregistrarea lor la Registrul de
stat al întreprinderilor (art.35 alin.5 din Legea SA). Modificarea şi completarea
statutului se aprobă de către adunarea generală a acŃionarilor, iar în termen de 7 zile de
la data adoptării hotărârii, societatea este obligată să comunice Camerei Înregistrării de
stat informaŃiile privind modificările efectuate în statut, în vederea trecerii
modificărilor respective în Registrul de stat (vezi art.18 şi 19 din Legea cu privire la
înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaŃiilor).
În final, menŃionăm că statutul trebuie redactat în mod obligatoriu în limba de stat, iar
informaŃiile pe care le cuprinde nu pot fi obiect al secretului comercial (art.32 alin.4 din
Legea SA), ele având, prin urmare un caracter public.

Articolul 158. Capitalul social al societăŃii pe acŃiuni

(1) Mărimea minimă a capitalului social al societăŃii pe acŃiuni este stabilita prin
lege.
(2) Capitalul social al societăŃii pe acŃiuni se formează prin plasarea acŃiunilor
între acŃionari şi reprezintă valoarea aporturilor în numerar şi în natură vărsate
proporŃional numărului şi valorii acŃiunilor subscrise.
(3) AcŃiunile emise la constituirea societăŃii pe acŃiuni se plasează integral între
fondatori.
(4) Fondatorii sunt obligaŃi să plătească acŃiunile subscrise până la înregistrarea
societăŃii pe acŃiuni dacă aportul este în numerar sau în termen de 30 de zile de la
înregistrarea de stat dacă aportul este în natură.
(5) În cazul în care activele societăŃii pe acŃiuni s-au redus sub minimul stabilit de
lege, iar adunarea acŃionarilor nu a hotărât acoperirea pierderilor sau reorganizarea
societăŃii, aceasta se dizolvă.

1. ConsideraŃii preliminare. În Republica Moldova, procedura de constituire a societăŃii

pe acŃiuni cuprinde, după cum am mai menŃionat mai multe etape dintre care ne interesează în
special:
1. încheierea (aprobare) contractului de societate (declaraŃiei de
constituire);
2. subscrierea acŃiunilor de către fondatori – formarea capitalului social;
3. Ńinerea adunării constitutive.
2. NoŃiunea de capital social. Capitalul social este un concept juridic şi contabil, este un
nomen juris, constant pe toată durata societăŃii, cel puŃin până la modificarea actului
constitutiv (statutului). Pierderile patrimoniale nu au nici o influenŃă asupra capitalului social
cu excepŃia cazului când au consecinŃa externă de a obliga societatea să-l reducă. Capitalul
social este expresia valorică a aporturilor acŃionarilor, iar, în schimbul aporturilor, acŃionarii
primesc din partea societăŃii acŃiuni.
Capitalul social reprezintă prima şi cea mai importantă garanŃie pentru creditorii
societăŃii. În acest sens, cităm şi dispoziŃiile art.40 alin.1 din Legea SA care prevăd că,
“capitalul social al societăŃii determină valoarea minimă a activelor nete ale societăŃii, care
asigură interesele patrimoniale ale creditorilor şi acŃionarilor”.
Pentru a constitui o garanŃie cât mai eficace, societatea pe acŃiuni are obligaŃia de a indica
mărimea capitalului social în statutul, bilanŃul, registrul acŃionarilor şi pe foaia cu antet ale
societăŃii (art.40 alin.7 din Legea SA).

250
 3. Limita minimă a capitalului social. În societăŃile de capitaluri, cum este şi societatea
pe acŃiuni sunt stabilite de lege anumite valori minimale obligatorii. Astfel, potrivit art.40
alin.2 din Legea SA, capitalul social al societăŃii deschise pe acŃiuni nu poate fi mai mic de
20 mii lei, iar al societăŃii închise pe acŃiuni de 10 mii lei.
Un minim de capital social necesar înfiinŃării unei societăŃi pe acŃiuni este prevăzut şi de
alte legislaŃii. În statele Uniunii Europene aceste este de cel puŃin 25.000 € (conform art.6 a
Directivei a II-a nr.77/91/CE din 13 decembrie 1976). În raport cu această cifră, capitalul
social minim stabilit de legislaŃia noastră poate părea prea mic mai ales că acumularea mare
de capital în cazul societăŃilor pe acŃiuni este necesară pentru realizarea marilor afaceri (pe
care, de regulă, nu şi le pot permite celelalte tipuri de societăŃi). Justificarea unei cifre atât de
mici rezidă în pauperizarea continuă a economiilor populaŃiei – aceasta fiind un potenŃial
subscriitor în procesul constituirii unei societăŃi pe acŃiuni. Considerăm, totuşi, că se impune
pentru societăŃile mixte sau cu capital integral străin (indiferent de tipul societăŃii) o majorare
a minimelor admise de legislaŃia actuală.
Subliniem, de asemenea, că în cazul anumitor societăŃi, datorită naturii obiectului lor de
activitate, există reglementări derogatorii care privesc limita minimă de capital. Astfel, de
exemplul, pentru bănci, potrivit art.5 din Legea instituŃiilor financiare nr.550-
XIII/21.07.1995, Banca NaŃională este investită cu dreptul exclusiv de a stabili şi de a
schimba capitalul minim. Prevederi privind limita minimă de capital social, derogatorii de la
dispoziŃiile art.40 al Legii SA sunt prevăzute şi pentru societăŃile de asigurări, fondurile de
investiŃii, bursa de valori etc.
4. Formarea capitalului social. Capitalul social al societăŃii pe acŃiuni se formează
prin plasarea acŃiunilor între acŃionari şi reprezintă valoarea aporturilor în numerar şi în
natură vărsate proporŃional numărului şi valorii acŃiunilor subscrise (art.158 alin.2 Cod civil).
Capitalul social va fi egal cu suma valorii nominale a acŃiunilor plasate, dacă aceasta a fost
stabilită în documentele constitutive (art.40 alin.3 din Legea SA). Dacă societatea a plasat
acŃiuni a căror valoare nominală nu a fost stabilită, capitalul social va fi egal cu valoarea
sumară a aporturilor depuse în contul plăŃii acŃiunilor (art.40 alin.5 din Legea SA). Subliniem
că valoarea acŃiunilor autorizate spre plasare, însă neplasate, ale societăŃii nu se include în
capitalul ei social.
Dacă valoarea aporturilor efectuate în contul plăŃii acŃiunilor depăşeşte valoarea nominală
a acŃiunilor plasate, această depăşire constituie capitalul suplimentar al societăŃii, care poate fi
utilizat numai pentru întregirea, inclusiv majorarea, capitalului social al societăŃii (art.40
alin.4 din Legea SA).
După cum am menŃionat mai sus, capitalul social cuprinde valoarea aporturilor în
numerar şi în natură aduse la constituirea societăŃii sau prin subscripŃii ulterioare. Aportul
poate avea ca obiect orice bun cu valoare economică care prezintă interes pentru activitatea
societăŃii. Legea nu cere ca aporturile subscriitorilor (acŃionarilor) să fie egale ca valoare sau
ca ele să aibă acelaşi obiect şi nici ca aportul unui subscriitor să aibă un obiect unitar. Întrucât
atât efectuarea cît şi varietăŃile de aport au fost analizate anterior (vezi comentariile al art.
112-114 din cod) ne vom opri în cele ce urmează doar asupra unor aspecte particulare
societăŃilor pe acŃiuni.
Astfel, potrivit Legii SA, aporturi la capitalul social pot fi: mijloace băneşti, valorile
mobiliare plătite în întregime, alte bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale sau alte drepturi care
pot fi evaluate în bani, precum şi obligaŃiile (datoriile) societăŃii faŃă de creditori achitate cu
active (art.41 alin.2 din Legea SA).
Aporturile în numerar (mijloace băneşti) au ca obiect o sumă de bani pe care
subscriitorul (acŃionarul) se obligă să o transmită societăŃii.
Mijloacele băneşti reprezentând acŃiunile subscrise se virează într-un cont bancar
provizoriu al societăŃii, indiferent dacă este vorba de subscrierea acŃiunilor la înfiinŃarea

251
societăŃii sau a celor dintr-o emisiune suplimentară (art.34 alin.4 şi art.44 alin.7 din Legea
SA). Precizăm că, vărsământul trebuie constatat printr-un înscris bancar care să menŃioneze
suma vărsată şi să cuprindă elementele de identificare ale subscriitorului.
MenŃionăm că, în cazul subscrierii de acŃiuni la înfiinŃarea societăŃii se pune problema
momentului până la care acŃiunile trebuie achitate. Astfel, pe de o parte, potrivit art.158 alin.4
teza I din cod, acŃiunile trebuie achitate până la data înregistrării societăŃii, dispoziŃie
derogatorie de la regula instituit de art.112 alin.3 din cod conform căreia aporturile pot fi
vărsate în termen de cel mult 6 luni de la înregistrarea societăŃii. Pe de altă parte, potrivit
art.36 alin.1 din Legea SA, aporturile în numerar trebuie vărsate integral până la data Ńinerii
adunării constitutive, această fiind, de altfel, şi o condiŃie pentru Ńinerea acesteia. Considerăm
că în acest caz, vor avea prioritate dispoziŃiile codului ca norme posterioare care modifica
implicit dispoziŃiile Legii SA, în conformitate cu dispoziŃiile art.2 lit.b) din Legea pentru
punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova nr.1125-XV/13.06.2002, potrivit
cărora legile şi actele normative în vigoare se vor aplica în măsura în care nu contravin
Codului civil al Republicii Moldova.
Subliniem, de asemenea, că în conformitate cu art.113 alin.3 din cod, la constituirea
societăŃii pe acŃiuni aportul fiecărui fondator va trebui să fie constituit din cel puŃin 40% aport
în numerar (mijloace băneşti) care trebuie vărsate până la data înregistrării societăŃii.
Justificarea acestei dispoziŃii rezidă în necesitatea ca orice societate comercială să dispună
încă de la începutul activităŃii de mijloace băneşti deoarece sumele de bani sunt
indispensabile începerii oricărei activităŃi comerciale.
Vărsământul este efectuat într-un cont provizoriu, care este blocat până la momentul la
care societatea dobândeşte personalitate juridică sau emisiunea suplimentară de acŃiuni este
încheiată, după care, la cererea societăŃii, se transferă într-un cont activ, din care societatea
poate efectua operaŃiuni curente. În situaŃia unei emisiuni suplimentare de acŃiuni societatea
va putea, totuşi, utiliza mijloacele virate în contul bancar provizoriu până la înregistrarea
totalurilor emisiunii, în cazul acordării de către bancă sau o altă persoană juridică a unei
cauŃiuni sau garanŃii a obligaŃiei societăŃii de a restitui aporturile încasate în contul plaŃii
acŃiunilor, precum şi dobânzile obŃinute în rezultatul utilizării acestora (art.44 alin.9 din
Legea SA).
Aporturile în natură (aporturile nebăneşti). Acest aport are ca obiect anumite bunuri, care
pot fi bunuri imobile (clădiri, instalaŃii) şi bunuri mobile corporale (materiale, mărfuri) sau
incorporale (valori mobiliare, drepturi de proprietate intelectuală, etc.). CondiŃia prealabilă ca
aceste bunuri să formeze obiectul aportului în natură este aceea de a fi în circuitul civil
(art.114 alin.1 din cod). Activitatea fondatorilor pentru înfiinŃarea societăŃii, precum şi
activitatea de muncă a acŃionarilor care lucrează în societate, constituind practic un aport în
muncă, nu pot forma obiect al aportului într-o societate pe acŃiuni (art.41 alin.11 lit.a) din
Legea SA). Aporturi la capitalul social nu pot fi, bineînŃeles, nici datoriile fondatorilor,
acŃionarilor societăŃii şi ale altor persoane (art.41 alin.11 lit.b) din Legea SA). Vor putea
constitui, însă, aporturi la capitalul social datoriile societăŃii faŃă de creditori (art.41 alin.2
lit.b) din Legea SA) prin convertirea acestora în acŃiuni în modul prevăzut de art.44 alin.6
teza a II-a din Legea SA şi art.11 din Legea insolvabilităŃii nr.632-XV/14.11.2001.
Aporturile în natură se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare şi predarea
efectivă a bunurilor către societate.
Potrivit art.158 alin.2 teza a II-a din cod şi art.34 alin.5 din Legea SA coroborate cu art.36
alin.4 lit.a) din Legea SA, la constituirea societăŃii pe acŃiuni aporturile în natură se predau de
către fondatori, cu proces-verbal, organului executiv al societăŃii în termen de o lună de la
data înregistrării de stat a societăŃii, dar numai dacă ele a fost aprobate de către adunarea
constitutivă. După părerea noastră, termenul limită stabilit de lege pentru efectuarea
aporturilor în natură la constituirea societăŃii este mult prea scurt. DispoziŃiile Legii SA ar

252
trebui corelate cel puŃin cu cele din cod, care prevăd un termen de 6 luni de la data
înregistrării societăŃii, dacă nu chiar cu cele din alte legislaŃii, care sunt mult mai realiste.
Astfel, legea română privind societăŃile comerciale prevede un termen de 1 an, legea rusă
privind societăŃile pe acŃiuni – 1 an, legea franceză – 5 ani, iar Directiva a II-a nr.77/91/CE a
ComunităŃii Economice Europene din 13 decembrie 1976 – cel mult 5 ani (art.9 alin.2).
łinem să precizăm că, nu întotdeauna stabilirea unui termen scurt pentru vărsarea integrală a
aporturilor în natură este şi în avantajul societăŃii. Uneori, vărsămintele ulterioare sunt mai
utile, societatea nefiind întotdeauna pregătită să le fructifice. Astfel, de exemplu, o instalaŃie
industrială care trebuie livrată în etape succesive, pe măsură ce se asamblează părŃile ei
componente.
Vărsarea aporturilor în natură în cadrul majorării capitalului social pe calea unei emisiuni
suplimentare de acŃiuni se va face, având în vedere “tăcerea legii”, şi în acest caz, cu proces-
verbal de predare a bunurilor către organul executiv al societăŃii. MenŃionăm că aporturile în
natură la majorarea capitalului social vor putea fi aduse doar în cazul unei emisiuni închise de
acŃiuni. Această concluzie se desprinde din analiza dispoziŃiilor legale care reglementează
modul în care se desfăşoară emisiunea publică de acŃiuni, cu toate că o interdicŃie expresă în
acest sens nu există. În ceea ce priveşte termenul la care bunurile trebuie predate, acesta va fi
cel stipulat în hotărârea adunării generale a acŃionarilor sau a consiliului societăŃii pe acŃiuni
prin care s-a luat decizia de majorare a capitalului social (art.42 alin.3 din Legea SA), fără a
putea fi însă mai mare de 60 de zile de la data adoptării hotărârii de majorare a capitalului
social (art.114 alin.5 teza a II-a din cod).
Aportul poate consta în transmiterea către societate a dreptului de proprietate asupra
bunului sau a dreptului de folosinŃă (art.41 alin.3 din Legea SA).
Aportul în proprietate este realizat prin transferarea la societate a dreptului de proprietate
asupra bunurilor aduse ca aport. Se înŃelege că, dacă s-a convenit transmiterea dreptului de
proprietate, bunul va intra în patrimoniul societăŃii, subscriitorul (acŃionarul) nemaiavând un
drept asupra lui. În consecinŃă, bunul nu va putea fi urmărit de creditorii asociatului, iar la
dizolvarea societăŃii, acŃionarul nu va avea dreptul la restituirea bunului, ci la valoarea sa.
Proprietatea bunului subscris ca aport este transferată la societate împreună cu drepturile care
sunt în legătură cu acel bun precum şi cu accesoriile care se unesc în mod natural sau
artificial cu bunul în cauză. Transmiterea imobilelor în societate va fi opozabilă terŃilor după
îndeplinirea formalităŃilor de publicitate imobiliară. De altfel, legea prevede expres obligaŃia
pentru societate de a înregistra în termen de 2 luni de la înregistrarea de stat a acesteia
bunurile imobiliare şi mobiliare, predate de fondatori, ce se supun înregistrării în
conformitate cu legislaŃia (art.37 alin.3 lit.b) din Legea SA).
Aportul în folosinŃă constă în punerea bunului la dispoziŃia societăŃii fără a opera un
transfer de proprietate. Precizăm că, întrucât societatea dobândeşte numai un drept de
folosinŃă, subscriitorul rămâne proprietarul bunului şi în această calitate, la dizolvarea
societăŃii, are dreptul la restituirea bunului.
Legea prevede că anumite bunuri nu pot fi aduse ca aport decât cu drept de folosinŃă.
Astfel, bunurile care fac parte din domeniul public pot fi transmise societăŃii în calitate de
aport la capitalul social numai cu drept de folosinŃă (art.41 alin.4 din Legea SA).
Aportul în folosinŃă poate fi făcut şi de către o persoană care nu este proprietarul bunului
ci numai uzufructuar sau locatar, dar numai cu acordul proprietarului bunului. Această
concluzie se desprinde din interpretarea per a contrario a dispoziŃiei legale conform căreia nu
pot fi aduse ca aport bunurile aparŃinând achizitorului de acŃiuni cu drept de administrare
economică sau gestionare operativă, fără acordul proprietarului acestor bunuri (art.41 alin.11
lit.d) din Legea SA).
De regulă, punerea bunului la dispoziŃia societăŃii se face pe o perioadă determinată. În
cazul prelungirii dreptului de folosinŃă a aporturilor în natură, cesionat societăŃii, peste

253
termenul stabilit, societatea este obligată să elibereze suplimentar acŃiuni proprietarului
acestor aporturi în modul prevăzut de documentele de constituire sau de hotărârea adunării
generale a acŃionarilor societăŃii (art.41 alin.8 din Legea SA), iar în cazul încetării înainte de
termen a dreptului de folosinŃă, acŃionarul este obligat să restituie societăŃii dividendele şi
acŃiunile primite în plus, în modul prevăzut de documentele de constituire sau de hotărârea
adunării generale a acŃionarilor societăŃii (art.41 alin.9 din Legea SA).
Unele particularităŃi ale aportului în natură sunt determinate de anumite categorii de
bunuri. Astfel, de exemplu, nu vor putea fi aduse ca aport bunurile mobiliare şi imobiliare
neînregistrate, inclusiv produsele activităŃii intelectuale, supuse înregistrării în
conformitate cu legislaŃia (art41 alin.11 lit.b) din Legea SA).
Prezintă, de asemenea, anumite particularităŃi şi aportul valorilor mobiliare. Este
indiscutabil că fondatorii sunt în drept să transmită la constituirea societăŃii, acŃiuni şi
obligaŃiuni ale întreprinderilor înregistrate în republica Moldova sau peste hotarele ei.
Transmiterea dreptului de proprietate asupra acŃiunilor şi obligaŃiunilor trebuie notificată
societăŃii emitente, pentru a fi înregistrată în registrul acŃionarilor (deŃinătorilor de
obligaŃiuni) a acesteia. În legătură cu aportul valorilor mobiliare se pune, însă, întrebarea
în ce măsură vor putea constitui obiect al unui asemenea aport celelalte valori mobiliare,
altele decât acŃiunile sau obligaŃiunile unei societăŃi, cum ar fi: obligaŃiile împrumuturilor
externe de stat, bonurile de tezaur, certificatele bancare, etc. considerăm că asemenea
valori mobiliare vor putea fi aduse ca aport, însă, cu condiŃia ca ele să fie exigibile până la
termenul la care trebuie îndeplinită obligaŃia de aport; aportul considerându-se vărsat
numai după ce societatea a obŃinut plata sumei de bani care face obiectul acestora.
BineînŃeles că, aportul valorilor mobiliare la capitalul social va trebui evaluat şi aprobat de
adunarea constitutivă sau de adunarea generală a acŃionarilor ori consiliul societăŃii pe
acŃiuni (art.41 alin.6 din Legea SA). Pentru o asemenea aprobare, se vor prezenta în
adunarea constitutivă date privind rezultatele tranzacŃiilor bursiere ori extrabursiere cu
valorile mobiliare în cauză, pentru o justă apreciere a valorii acestora.
Evaluarea aporturilor în natură. Bunul care face obiectul aportului în natură trebuie
evaluat în bani, pentru a se putea stabili valoarea acŃiunilor cuvenite subscriitorului în
schimbul aportului. Această evaluare este obligatorie şi se face de către acŃionari
(fondatori), consiliul societăŃii sau, când este necesar, de către experŃi şi se aprobă de
adunarea constitutivă a fondatorilor sau de adunarea generală a acŃionarilor ori consiliul
societăŃii. Evaluarea exactă a aporturilor în natură este necesară pentru a preîntâmpina
cazurile de supraevaluare sau de subevaluare a acestora.
Evaluarea în sine este o operaŃiune complexă, atât sub aspectul criteriilor adoptate, cât
şi al momentului la care se raportează evaluarea. Pentru a facilita această operaŃiune
legiuitorul a stabilit câteva criterii de evaluare.
Astfel, conform art.41 alin.6 din Legea SA, valoarea de piaŃă a aporturilor în natură se
aprobă prin hotărârea adunării constitutive sau a adunării generale a acŃionarilor ori prin
decizia consiliului societăŃii, pornindu-se de la preŃurile pieŃei organizate publicate la data
transmiterii acestor aporturi.
Valoarea de piaŃă a aporturilor în natură transmise societăŃii cu drept de folosinŃă se
determină pornind de la arenda calculată pe perioada stabilită în documentele de
constituire ale societăŃii sau în hotărârea adunării generale a acŃionarilor (art.41 alin.5 din
Legea SA).
În cazurile în care valoarea de piaŃă a aportului în natură al fondatorului sau al
acŃionarului societăŃii depăşeşte 10% din capitalul social al societăŃii şi valoarea bunurilor

254
 nu poate fi stabilită din cauză că asemenea bunuri nu se găsesc pe piaŃă, valoarea de piaŃă a
acestui aport se aprobă în temeiul raportului organizaŃiei de audit sau al unei alte
organizaŃii specializate care nu este persoană afiliată a societăŃii (art.41 alin.7 din Legea
SA). Aceeaşi soluŃie considerăm că trebuie să fie adoptată în cazul unor divergenŃe între
fondatori sau acŃionari cu privire la valoarea bunurilor ce formează obiectul aportului.
Precizăm, de asemenea, că potrivit legii, modificarea, în conformitate cu legislaŃia, a
valorii de inventar a patrimoniului societăŃii, inclusiv a celui depus în calitate de aport la
capitalul social, nu constituie temei pentru modificarea mărimii capitalului social şi a cotelor
acŃionarilor în el, dacă legislaŃia, statutul societăŃii sau hotărârea adunării generale a
acŃionarilor nu prevede altfel (art.41 alin.10 din Legea SA). Pentru soluŃie similară s-a
pronunŃat şi doctrina, opinându-se că supraevaluarea aportului este opozabilă tuturor
acŃionarilor dacă nu a fost făcută prin manopere dolozive sau în scop de fraudă, ea putând fi
corijată ulterior prin reducerea capitalului social. Reducerea de capital pentru acest motiv va
fi imputată asupra tuturor acŃiunilor, afară de cazul în care cel care a făcut aportul acceptă să
suporte singur consecinŃele supraevaluării aportului său.
5. Plasarea acŃiunilor la constituirea societăŃii şi adunarea constitutivă. AcŃiunile
emise la constituirea societăŃii pe acŃiuni trebuie subscrise integral de către fondatori,
indiferent de tipul societăŃii pe acŃiuni - deschisă sau închisă (art.158 alin.4 din cod şi art.34
alin.2 din Legea SA). Subliniem că acŃiunile societăŃii care se înfiinŃează vor putea fi plasate
prin subscriere secretă şi la un preŃ egal sau mai mare decât valoarea lor nominală, dacă
această valoare este stabilită în contractul de societate (art.34 alin.3 din Legea SA). Suma
valorilor nominale a tuturor acŃiunilor plasate la înfiinŃarea societăŃii pe acŃiuni, formând
capitalul social al societăŃii, nu poate fi mai mică de 10.000 lei (în cazul constituirii unei
societăŃi pe acŃiuni de tip închis) şi 20.000 lei (în cazul constituirii unei societăŃi pe acŃiuni de
tip deschis).
În cazul în care vreunul din fondatori nu-şi execută de bunăvoie obligaŃia sa de aport,
cofondatorii îl pot constrânge pe cale judecătorească, cerând executarea obligaŃiei asumate
prin contractul de societate. Amintim, de asemenea, că potrivit art.34 alin.6 din Legea privind
societăŃile pe acŃiuni, fondatorii care au făcut aporturi în numerar la capitalul social al
societăŃii în volum incomplet răspund solidar, în limita părŃii neachitate a acestor aporturi,
pentru obligaŃiile societăŃii apărute după înregistrarea ei de stat. De asemenea, ei pot să
transmită terŃilor obligaŃiile lor faŃa de societate numai pe calea transferului datoriei.
Adunarea constitutivă marchează ultimul pas în calea naşterii societăŃii pe acŃiuni. Ea va
fi convocată în termenul prevăzut în contractul de societate. Adunarea constitutivă are
atribuŃiile conferite, în principal, de art.36 alin.4 din Legea SA. Aceste atribuŃii pot fi
considerate totodată şi ca obligaŃii ale adunării constitutive. Adunarea constitutiva va hotărî
cu privire la înfiinŃarea societăŃii pe acŃiuni, va aproba statutul societăŃii, va aproba valoarea
aporturilor în numerar ce urmează a fi făcute de către unii fondatori în contul achitării
acŃiunilor subscrise, va alege organele de conducere şi control ale societăŃii prevăzute de lege
şi statut (art.36 alin.4 din Legea SA). În afară de problemele arătate mai sus, adunarea
constitutivă va soluŃiona şi alte chestiuni ce privesc constituirea legală şi începutul
funcŃionării societăŃii pe acŃiuni care nu sunt în contradicŃie cu legislaŃia (de exemplu, va
aproba contractele încheiate de fondatori până la adunarea constitutivă).
Adunarea constitutivă va fi considerată deliberativă dacă la ea vor participa personal sau
prin reprezentare toŃi fondatorii. În lipsă de cvorum, ea se va convoca din nou (art.36 alin.2
din Legea SA). Pentru validitatea deliberărilor este necesară şi în acest caz prezenŃa tuturor
fondatorilor. Dacă fondatorii sau reprezentanŃii acestora nu s-au întrunit nici de această dată
“se consideră că fondarea societăŃii nu a avut loc prin decizia fondatorilor şi reprezentanŃilor
lor prezenŃi”, care se comunică tuturor fondatorilor în termen de 7 zile de la data adoptării ei
(art.36 alin.3 din Legea SA). Această dispoziŃie legală este, după părerea noastră, ambiguă,

255
permiŃând o dublă interpretare. Pe de o parte, se lasă de înŃeles că din punct de vedere al legii
constituirea nu se realizează de drept, dacă adunarea constitutivă convocată repetat nu
întruneşte cvorumul necesar, iar pe de altă parte, în acest sens trebuie să decidă fondatorii şi
reprezentanŃii lor prezenŃi la adunare. Considerăm că interpretarea optimă este aceea conform
căreia dreptul de a declara societatea ca nefiind constituită este facultativ şi cei prezenŃi vor
putea, prin urmare, decide şi convocarea unei a treia adunări constitutive (dacă interesele lor
o justifică).
Adunarea alege un preşedinte şi un secretar. Participarea fondatorilor se va constata prin
liste de prezentă, semnate de fiecare dintre ei.
În cadrul adunării constitutive hotărârile se adoptă cu o majoritate de 3/4 din voturile
reprezentate de acŃiunile subscrise, indiferent de natura problemei puse în discuŃie (art.36
alin.5 din Legea SA).
În ceea ce ne priveşte, considerăm necesară de lege ferenda introducerea în legislaŃie a
unei dispoziŃii conform căreia fondatorii care au constituit aporturi în natură să nu aibă drept
de vot în deliberările referitoare la aprobarea aporturilor lor, chiar daca ei sunt şi subscriitori
de acŃiuni în numerar. Desigur, restricŃia ar privi doar exprimarea votului fondatorului în
deliberările referitoare la aportul său în natură, el putând să voteze în deliberările referitoare
la aporturile în natură ale altor fondatori. O asemenea dispoziŃie ar fi de natură să elimine
presiunea exercitată de un fondator în sensul supraevaluării aportului său şi ar completa şi
elimina posibilitatea eludării dispoziŃiilor art.41 alin.5,6,7 din Legea SA referitoare la calculul
valorii aporturilor în natură transmise societăŃii.
Desfăşurarea lucrărilor adunării constitutive va fi reflectată în procesul-verbal al adunării
întocmit în modul stabilit de art.64 alin.1, 2 şi 4 din Legea SA.
După soluŃionarea de către adunarea constitutivă a tuturor chestiunilor ce vizează
constituirea societăŃii pe acŃiuni se va proceda la înregistrarea societăŃii.
În cazul neexecutării de către fondatori a dispoziŃiilor legale referitoare la Ńinerea adunării
constitutive se consideră că fondarea societăŃii nu a avut loc. Declararea nefondării societăŃii
se face prin hotărâre judecătorească, iar dreptul de a adresa instanŃei judecătoreşti o cerere în
acest sens îl are orice fondator sau acŃionar al societăŃii, precum şi Comisia NaŃională a
Valorilor Mobiliare (art.36 din alin.6 din Legea SA).
6. Corelarea valorii activelor nete ale societăŃii cu capitalului ei social. Întrucât
capitalul social reprezintă limita gajului general al creditorilor societăŃii, el este fix pe toată
durata societăŃii. Astfel, valoarea activelor nete ale societăŃii nu trebuie să fie mai mică decât
mărimea capitalului ei social. În acest sens, art.158 alin.5 din cod dispune, că în cazul în care
activele societăŃii pe acŃiuni s-au redus sub minimul stabilit de lege, iar adunarea acŃionarilor
nu a hotărât acoperirea pierderilor sau reorganizarea societăŃii, aceasta se dizolvă. De
asemenea, potrivit art.39 alin.6 din Legea SA, dacă, la expirarea celui de-al doilea an
financiar sau a oricărui an financiar ulterior, valoarea activelor nete ale societăŃii potrivit
bilanŃului anual va fi mai mică decât mărimea capitalului social, adunarea generală anuală a
acŃionarilor este obligată să ia o hotărâre prin care să aprobe fie reducerea capitalului social
şi/sau majorarea valorii activelor nete prin efectuarea de către acŃionarii societăŃii a unor
aporturi suplimentare, fie dizolvarea societăŃii. În caz contrar, societatea va putea fi dizolvată
prin hotărârea instanŃei judecătoreşti, luată la cererea oricărui acŃionar al societăŃi sau a
Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare (art.39 alin.8 din Legea SA). Considerăm necesară
stabilirea unui procent minim de diferenŃă între active le nete şi capitalul social al societăŃii la
care adunarea generală a acŃionarilor să fie convocată şi obligată să procedeze la luarea
măsurilor prevăzute de legislaŃie, pentru a nu ajunge la situaŃia absurdă în care pentru o
diferenŃă de câteva sute de lei să fie convocată adunarea generală a acŃionarilor sau mai grav
să fie dizolvată societatea.

256
 Cel mai adesea, reducerea activelor nete ale societăŃii se datorează unor pierderi
patrimoniale cauzate de păgubitoarele afaceri ale societăŃii, reaua administrare sau
conjuncturii economice nefavorabile. Se poate crea astfel o disproporŃie între capitalul
social nominal şi valoarea activelor nete care este dăunătoare atât acŃionarilor cât şi
creditorilor sociali. ExistenŃa unor pierderi este o piedică în distribuirea de dividende,
acestea neputând fi distribuite decât din beneficiile reale (art.48 alin.5 lit.c) din Legea SA).
O reducere de capital, urmată de o perioadă de revenire a societăŃii, redeschide
posibilitatea distribuirii de dividende. Este o operaŃie de asanare financiară în sensul
restabilirii echivalenŃei între activele nete şi capitalul social ca şi între valoarea nominală şi
valoarea de piaŃă a acŃiunilor. EchivalenŃa se restabileşte fie prin reducerea cifrei
capitalului social la limita activelor nete, fie prin majorarea valorii activelor nete prin
efectuarea de către acŃionarii societăŃii a unor aporturi suplimentare, până la nivelul
capitalului social nominal (art.39 alin.6 lit.a) şi b) din Legea SA). Ca alternativă la cele
două soluŃii menŃionate poate servi şi reorganizarea (transformarea) societăŃii pe acŃiuni în
altă formă de organizare juridică, după caz, altă formă de societate comercială sau
cooperativă. În caz, contrar societatea urmând a se dizolva.
O altă cauză a discrepanŃei între valoare activelor nete poate fi neefectuare
vărsămintelor pentru acŃiunile subscrise sau o supraevaluare a unor aporturi în natură. În
aceste situaŃii soluŃiile ar fi: fie executarea silită a subscriitorilor care nu şi-au efectuat
aporturile ori, dacă este vorba de o supraevaluare a aporturilor în natură, completarea
acestora şi implicit a capitalului, fie reducerea capitalului la valoarea reală a aporturilor.
Uneori există situaŃii când, deşi societatea este prosperă, capitalul său depăşeşte necesarul
de resurse pentru realizarea obiectului social. Pentru a debloca acest capital în exces şi a
restabili echilibrul dintre activ şi pasiv se acŃionarii pot proceda la reducerea capitalului
social. Capitalul în exces poate să apară şi în cazul reducerii obiectului societăŃii sau al
transformării societăŃii (de exemplu, din societate pe acŃiuni de tip deschis în societatea pe
acŃiuni de tip închis). Subliniem, totuşi, că în aceste situaŃii reducerea capitalului este o
facultate a acŃionarilor şi este lăsată la discreŃia acestora.
7. Procedee şi condiŃii de validitate pentru efectuarea reducerii de capital. Potrivit
art.45 alin.1 din Legea SA, capitalul social al societăŃii poate fi redus prin reducerea valorii
nominale a acŃiunilor plasate (denominalizare) şi/sau anularea acŃiunilor de tezaur.
Primul procedeu – micşorarea valorii nominale a acŃiunilor plasate (art.81 din Legea
SA) – constă în reducerea valorii nominale a acŃiunilor cu menŃinerea numărului acestora.
Astfel, dacă o societatea are un capital de 30.000 lei, împărŃit în 10.000 de acŃiuni a 3 lei
valoare nominală, reducerea capitalului se poate efectua prin reducerea valorii nominale a
acŃiunilor de la 3 lei la un leu, în mod corelativ capitalul se va reduce de la 30.000 lei la
10.000 lei. Reducerea capitalului prin diminuarea valorii nominale a acŃiunilor se face fie prin
aducerea valorii nominale a acestora în concordanŃă cu valoarea lor contabilă (dacă societatea
a înregistrat pierderi), fie prin restituirea unor sume de bani acŃionarilor.
Al doilea procedeu – anularea acŃiunilor de tezaur – se realizează prin anularea acŃiunilor
de tezaur existente sau prin dobândirea propriilor acŃiuni de către societate prin achiziŃionare
(art.78 din Legea SA), răscumpărare (art.79 din Legea SA) sau în alt mod, urmată de anularea
lor (vezi comentariul art.162 din cod).
Indiferent de procedeul folosit pentru reducerea capitalului social, reducerea nu va putea
fi făcută sub limita stabilită de art.40 alin.2 din Legea SA – 10.000 lei (în cazul unei societăŃi
pe acŃiuni de tip închis) şi 20.000 lei (în cazul unei societăŃi pe acŃiuni de tip deschis) – sau
sub limita prevăzută de reglementările derogatorii de la dispoziŃiile art.40, în cazul
societăŃilor de asigurări, fondurilor de investiŃii etc.

257
 Reducerea capitalului social se hotărăşte de adunarea generală a acŃionarilor, cu cvorumul
şi majoritatea prevăzute de art.58 alin.1 coroborat cu art.50 alin.3 din Legea SA. Hotărârea
trebuie să conŃină motivele pentru care se efectuează reducerea, procedeul folosit, precum şi
date despre numărul de acŃiuni anulate sau valoarea nominală a acŃiunilor. În acest fel se
asigură transparenŃa operaŃiei de reducere pentru creditorii sociali, care trebuie să fie
informaŃi cât mai complet, având în vedere că reducerea capitalului social afectează garanŃia
pe care acesta o reprezintă pentru executarea creanŃelor lor.
Hotărârea de reducere a capitalului social va fi publicată de societate în termen de 15 zile
de la data adoptării, pentru a fi opozabilă terŃilor (art.45 alin.3 din Legea SA). Deşi legea nu
stabileşte unde poate fi publicată informaŃia privitoare la reducerea capitalului social,
publicarea într-un ziar local sau cu tiraj mic nefiind de natură să atingă scopul publicării –
aceea de a aduce la cunoştinŃa tuturor creditorilor societăŃii intenŃia de reducere a capitalului
social, considerăm că această informaŃie va trebui publicată în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova (partea a IV-a) şi/sau într-un ziar de mare tiraj cu acoperire naŃională.
În preocuparea legiuitorului pentru apărarea creditorilor, art.45 alin.4 din Legea SA
prevede că orice creditor al societăŃii are dreptul să ceară de la societate, în termen de o lună
de la data publicării hotărârii cu privire la reducerea capitalului social, acordarea de cauŃiuni
sau garantarea obligaŃiilor asumate de ea ori executarea înainte de termen sau încetarea
înainte de termen a obligaŃiilor societăŃii şi repararea prejudiciilor cauzate de aceasta. În ceea
ce ne priveşte, socotim că, creditorul va trebui să învedereze că este lezat prin reducere, în
sensul că creanŃa sa nu mai găseşte în capitalul astfel redus o suficientă acoperire. De
asemenea, considerăm necesar modificarea textului art.45 din Legea SA, în sensul că, în
cazul în care reducerea capitalului social este determinată de pierderi financiare suferite de
societate, creditorii să-şi piardă dreptul de a solicita societăŃii acordarea de garanŃii ori
executarea înainte de termen a creanŃelor lor64.
Dacă creditorii sociali nu au solicitat societăŃii acordarea de garanŃii (cauŃiuni) ori
executarea creanŃelor lor sau dacă cererile creditorilor au fost satisfăcute, hotărârea de
reducere a capitalului social intră în vigoare după trecerea a 2 luni de la data publicării (art.45
alin.5 din Legea SA).
Reducerea capitalului social se va reflecta în statutul societăŃii şi se va înregistra la
Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare (art.42 alin.5 din Legea SA). Modificarea
înregistrată a capitalului social se va reflecta, pe lângă statut, şi în bilanŃ, în registrul
acŃionarilor şi pe foaia cu antet ale societăŃii.
Dacă reducerea capitalului social are ca finalitate restituirea către acŃionari a unei părŃi din
aporturi, reprezentând active nete ale societăŃii, această plată se va putea efectua numai după
înregistrarea modificărilor referitoare la reducerea capitalului în statutul societăŃii (art.45
alin.6 din Legea SA).

Articolul 159. Plasarea emisiunii suplimentare de acŃiuni

(1) Emisiunea suplimentară de acŃiuni este publică dacă acestea nu sunt subscrise
integral de acŃionari.
(2) CondiŃiile emisiunii suplimentare de acŃiuni sunt stabilite prin lege şi sunt
aceleaşi pentru toŃi subscriitorii.

1. ConsideraŃii generale. În viaŃa unei societăŃi comerciale apare, destul de frecvent şi în

situaŃiile din cele mai diverse, necesitatea măririi capitalului social. Apare şi atunci când

64
DispoziŃii în acest sens sunt cuprinse în Codul civil italian (art.2446).

258
societatea întâmpină dificultăŃi financiare, dar şi atunci când ea este într-o situaŃie prosperă şi
vrea să-şi extindă activitatea. În ambele situaŃii societatea are nevoie de noi fonduri băneşti
sau de anumite bunuri, pe care preferă să şi le procure prin majorare de capital decât să
recurgă la un împrumut bancar sau la o emisiune de obligaŃiuni. Orice împrumut înseamnă un
efort financiar pentru societate, implicând plăŃi la scadenŃă şi dobânzi împovărătoare, la care
băncile adaugă diverse cerinŃe – de la garanŃii până la controlul societăŃii. La rândul său
emisiunea de obligaŃiuni, pe lângă inconvenientele oricărei datorii, este incertă cât priveşte
acoperirea emisiunii.
Majorarea de capital poate deveni necesară şi în situaŃia în care s-au acumulat rezerve
importante rezultând din profitul societăŃii sau când, datorită inflaŃiei monetare, valoarea
contabilă a activelor societăŃii este disproporŃionat de mică faŃă de valoarea lor actualizată ca
şi atunci când valoarea reală a activelor este mult mai mare decât cifra capitalului social, ceea
ce creează o disproporŃie între acestea ca şi între valoarea nominală a acŃiunilor şi valoarea
lor intrinsecă. În asemenea situaŃii se procedează la majorarea capitalului social prin
încorporarea beneficiilor (profitului) ce exced capitalul de rezervă sau, după caz, a
diferenŃelor din reevaluare, realizându-se astfel o echilibrare a bilanŃului.
Majorarea capitalului mai poate deveni necesară pentru a realiza lărgirea şi diversificarea
acŃionariatului unei societăŃi, prin posibilitatea ce se dă salariaŃilor societăŃii sau altor
persoane de a subscrie noile acŃiuni.
În sfârşit, majorarea capitalului social poate constitui o obligaŃie legală ca, în cazul
ridicării limitei minime a capitalului social.
În literatura de specialitate, printre căile de mărire a capitalului social este enumerată şi
fuziunea. Trebuie, însă, să Ńinem seama că, deşi fuziunea produce, printre alte efecte, şi pe
acela al majorării capitalului societăŃii absorbante, totuşi ea este o operaŃiune complexă, cu
multiple consecinŃe, având o eventualitate bine conturată şi care, atât pe plan legislativ cât şi
statutar, îşi găseşte o reglementare proprie, distinctă de cea a măririi capitalului.
Surse ale măririi capitalului social pot fi capitalul propriu al societăŃii, în limita părŃii ce
depăşeşte capitalul ei social şi cel de rezervă, şi/sau aporturile primite de la achizitorii de
acŃiuni (art.43 alin.3 din Legea SA).
Potrivit legii, capitalul social al societăŃii poate fi majorat prin ridicarea valorii nominale a
acŃiunilor existente65 şi/sau prin plasarea de acŃiuni ale emisiunii suplimentare în limitele
claselor şi numărului de acŃiuni autorizate spre plasare (art.43 alin.1 din Legea SA).
2. Emisiunea suplimentară de acŃiuni. Emisiunea suplimentară de acŃiuni reprezintă,
după cum am mai arătat, o modalitate de majorarea capitalului social şi se efectuează în
condiŃiile stabilite de Legea SA, legislaŃia cu privire la valorile mobiliare, statutul societăŃii şi
hotărârea adunării generale sau a consiliului societăŃii de emitere suplimentară de acŃiuni.
Emisiunea suplimentară de acŃiuni poate fi publică sau închisă. Codul civil defineşte în
art.159 alin.1 emisiunea publică de acŃiuni ca fiind acea emisiune în care acŃiunile nu sunt
subscrise integral de acŃionarii societăŃii. Per a contrario, emisiunea închisă de acŃiuni va fi
considerată aceea în care acŃiunile au fost subscrise în întregime de către acŃionarii societăŃii.
Această abordare a codului diferă oarecum de cea din legislaŃia cu privire la piaŃa
valorilor mobiliare, pe care o considerăm mai exactă, şi care înŃelege prin emisiunea publică
de acŃiuni o emisiune efectuată prin intermediul unei oferte publice de acŃiuni (art.9 din
Legea nr.199-XIV/18.11.1998; în continuare – Legea PVM), iar prin emisiune închisă –
plasarea acŃiunilor în cadrul unui cerc limitat de persoane, a căror listă se aprobă în modul
prevăzut de statutul societăŃii emitente (pct.4 din InstrucŃiunea CNVM privind modul de
emisiune şi înregistrare de stat a valorilor mobiliare aprobată prin Hotărârea CNVM cu
privire la modul de emisiune şi înregistrare de stat a valorilor mobiliare nr.76-5/29.12.1997).
65
Majorarea capitalului social prin creşterea valorii nominale a acŃiunilor se poate face prin încorporarea fie a resurselor disponibile, fie a
diferenŃelor favorabile din reevaluarea patrimoniului.

259
Prin ofertă publică de valori mobiliare se înŃelege oferta de valori mobiliare de o anumită
clasă efectuată în una din următoarele modalităŃi: prin publicarea în mass-media a unui anunŃ
adresat unui cerc nelimitat de persoane; prin intermediul unei propuneri privind transmiterea
dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare din clasa respectivă, adresată unui număr
de cel puŃin 100 de persoane; prin transmiterea drepturilor de proprietate asupra valorilor
mobiliare din clasa respectivă la mai mult de 50 de persoane, cu excepŃia cazurilor emisiunii
constitutive sau în rezultatul modificării caracteristicilor distinctive ale clasei înregistrate a
valorilor mobiliare plasate (pct.4 din InstrucŃiunea CNVM privind modul de emisiune şi
înregistrare de stat a valorilor mobiliare).
MenŃionăm că o societate pe acŃiuni de tip închis nu va putea apela la o emisiune publică
de acŃiuni. Aceasta nu înseamnă nicidecum că societatea pe acŃiuni de tip închis nu va putea
atrage noi acŃionari, aceştia însă vor fi selectaŃi de acŃionarii societăŃii emitente. Astfel,
potrivit legii, societatea pe acŃiuni de tip închis este în drept să efectueze plasarea individuală
a acŃiunilor emisiunii suplimentare numai în cadrul unui cerc limitat de persoane, a căror listă
se aprobă de majoritatea acŃionarilor în modul prevăzut de statutul acestei societăŃi (art.44
alin.4 din Legea SA).
Societatea pe acŃiuni de tip deschis poate apela atât la subscripŃia publică a acŃiunilor
emisiunii suplimentare (emisiune publică), cât şi la plasarea individuală a acŃiunilor
respective (emisiune închisă), dacă statutul societăŃii nu prevede altfel.
În consecinŃă, având în vedere dispoziŃiile Legii SA, dar şi pe cele din legislaŃia privind
valorile mobiliare, definiŃia dată de codul civil emisiunii publice de acŃiuni este criticabilă, ea
nereuşind să surprindă anumite aspecte legate de emisiunile de acŃiuni efectuate de societăŃile
pe acŃiuni de tip închis, în special, posibilitatea acestora de a oferi spre subscriere propriile
acŃiuni şi unor persoane din afara societăŃii, care nu sunt acŃionari. Sigur că dispoziŃia codului
civil prin care este definită emisiunea publică ar putea fi interpretată ca un argument în plus
în ceea ce priveşte intenŃia legiuitorului de a elimina distincŃia făcută de Legea SA între
societăŃile de tip închis şi cele de tip deschis, lucru binevenit după părerea noastră, dar în
acest caz se impune, în primul rând, corelarea şi, implicit, modificarea actelor normative cu
caracter special – Legea SA şi legislaŃia cu privire la valorile mobiliare, întrucât numeroase
dispoziŃii din actele normative menŃionate pornesc tocmai de la distincŃia care operează între
cele două tipuri de societăŃi pe acŃiuni.
3. CondiŃiile emisiunii suplimentare de acŃiuni. Indiferent de modalitatea adoptată de
societate pentru efectuarea emisiunii suplimentare, aceasta nu va putea fi efectuată decât după
înregistrarea de stat a acŃiunilor plasate la înfiinŃarea societăŃii (art.44 alin.2 din Legea SA).
De asemenea, nu se va putea face o emisiune suplimentară de acŃiuni nici în cazul în care
plasarea acŃiunilor unei emisiuni anterioare nu a fost încheiată, moment consemnat de
înregistrarea acŃiunilor plasate în modul prevăzut de legislaŃie (art.161 alin.5 din cod).
Emisiunea suplimentară de acŃiuni se face în temeiul unei hotărâri a adunării generale
a acŃionarilor sau, cu titlu de excepŃie, conform prevederilor art.43 alin.2 din Legea SA, de
consiliul societăŃii, în cazurile de mărire a capitalului social cu până la 50% din mărimea
capitalului nominal existent (dacă statutul societăŃii nu prevede o cotă mai mică, în
limitele căreia consiliul este în drept să ia decizii pentru mărirea capitalului social) prin
emisiune suplimentară de acŃiuni. Hotărârea se va lua de către adunarea generala a
acŃionarilor, cu cvorumul şi majoritatea prevăzute de art.58 alin.1 coroborat cu art.50
alin.3 din Legea SA, ori de către consiliul societăŃii, cu cvorumul şi majoritatea prevăzute
de art.68 alin.5 şi 7 din Legea SA, şi trebuie să cuprindă următoarele elemente: datele de
identificare ale societăŃii; data şi numărul înregistrării de stat al societăŃii; data adoptării
hotărârii privind emisiunea valorilor mobiliare; denumirea organului de conducere al
societăŃii care a adoptat hotărârea privind emisiunea suplimentară de acŃiuni; tipul
acŃiunilor; clasa acŃiunilor; numărul de ordine al emisiunii respective a acŃiunilor din clasa

260
 respectivă; numărul acŃiunilor în emisiunea respectivă; numărul total de acŃiuni în clasa
respectivă (Ńinând cont de emisiunea în cauză); forma acŃiunilor, iar în cazul emisiunii de
acŃiuni materializate - descrierea sau specimenul titlului de acŃiuni; descrierea drepturilor
pe care acŃiunile din clasa respectivă le conferă achizitorilor şi a altor caracteristici
distinctive; modul de emisiune a acŃiunilor (emisiune publică sau închisă); termenele
iniŃiale şi finale ale plasamentului acŃiunilor din emisiunea respectivă; semnătura
conducătorului societăŃii, numele şi funcŃia acestuia, ştampila societăŃii; alte date stabilite
de legislaŃie (art.10 alin.2 din Legea PVM). Precizăm că, trebuie adoptate hotărâri separate
pentru fiecare clasă de acŃiuni pentru care se face emisiunea (art.10 alin.1 din Legea
PVM).
CondiŃiile emiterii suplimentare de acŃiuni, inclusiv costul plasării lor, vor fi aceleaşi
pentru toŃi subscriitorii de acŃiuni (art.159 alin.2 din cod).
În cazul în care acŃiunile emisiunii suplimentare sunt achitate în întregime cu activele nete
(capitalul propriu) al societăŃii, acestea se vor repartiza fără plată între acŃionarii societăŃii, în
corespundere cu clasele şi proporŃional numărului de acŃiuni care le aparŃin (art.44 alin.6 teza
I din Legea SA). Dacă emisiunea suplimentară este efectuată pentru stingerea datoriilor
societăŃii, acŃiunile se vor repartiza între creditorii sociali, cu acordul lor, proporŃional sumei
datorată de societate fiecărui creditor (art.44 alin.6 teza a II-a din Legea SA).
MenŃionăm că achitarea în rate a acŃiunilor la plasamentul lor este interzisă (art.11
alin.5 din Legea SA).
Mijloacele băneşti încasate de la plasarea publică a acŃiunilor emisiunii suplimentare
se virează la contul bancar provizoriu al societăŃii (art.44 alin.7 din Legea SA). Precizăm
că, până la înregistrarea totalurilor emisiunii suplimentare de acŃiuni, mijloacele virate la
contul bancar provizoriu nu vor putea fi utilizate de societate decât în cazul acordării de
către bancă sau o altă persoană juridică a unei cauŃiuni sau garantări a obligaŃiei societăŃii
de a restitui aporturile încasate în contul plaŃii acŃiunilor, precum şi dobânzile obŃinute în
rezultatul utilizării acestora (art.44 alin.9 din Legea SA).
Societatea emitentă este obligată să încheie plasamentul acŃiunilor emise: în cazul
emisiunii închise – la expirarea unui an de la data adoptării hotărârii privind emisiunea, iar în
cazul emisiunii deschise – nu mai târziu de 6 luni de la data înregistrării prospectului de
emisiune a acŃiunilor, cu excepŃia situaŃiilor când hotărârea privind emisiunea (pentru
emisiunea închisă) sau prospectul ofertei publice (pentru emisiunea publică) nu preconizează
un termen mai mic (art.44 alin.8 din Legea SA coroborat cu art.9 alin.5 din Legea PVM).
Termenele de efectuare a emisiunii, prevăzute de hotărârea privind emisiunea sau prospectul
ofertei publice, nu vor fi prelungite în cazul în care emisiunea acŃiunilor se suspendă din
motivul depistării vreunei încălcări a prevederilor legale şi este reînnoită, după înlăturarea
încălcărilor, în baza hotărârii Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare (art.9 alin.10 din
Legea PVM).
Societatea emitentă este în drept să încheie emisiunea înainte de termen în cazul plasării
totale a acŃiunilor sau adoptării de către organele de conducere a societăŃii a hotărârii privind
refuzul de a încheia emisiunea acŃiunilor şi privind restituirea către investitori a mijloacelor
pe care aceştia le-au depus în contul plăŃii acŃiunilor - în cazul în care adoptarea unei
asemenea hotărâri este prevăzută de hotărârea privind emisiunea acŃiunilor - pentru emisiunea
închisă, sau de prospectul ofertei publice - pentru emisiunea publică (art.9 alin.9 din Legea
PVM).
Emisiunea se consideră efectuată dacă au fost plasate acŃiuni în număr egal cu cel
stabilit de societatea emitentă şi coordonat cu Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare în
hotărârea privind emisiunea acŃiunilor sau în prospectul ofertei publice (art.9 alin.8 teza I
din Legea PVM).

261
 În cazul în care au fost plasate acŃiuni în număr mai mic decât cel stabilit de societatea
emitentă, emisiunea se consideră neefectuată (art.9 alin.8 teza a II- a din Legea PVM). În
cazul în care emisiunea acŃiunilor a fost calificată de către Comisia NaŃională a Valorilor
Mobiliare ca neefectuată sau nevalabilă, toate acŃiunile din emisiunea respectivă se
restituie societăŃii emitente pentru a fi anulate. Mijloacele obŃinute de societate în urma
plasamentului acŃiunilor urmează a fi restituite achizitorilor în modul stabilit de către
Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare. Totodată, societatea va restitui şi beneficiul
obŃinut ca rezultat al folosirii mijloacelor atrase în procesul plasamentului sau câştigul
ratat, în cazul în care condiŃiile emisiunii conŃin o asemenea stipulare (art.44 alin.11 din
Legea SA şi art.9 alin.11 din Legea PVM). Toate cheltuielile legate de calificarea
emisiunii ca neefectuată sau nevalabilă şi de restituirea mijloacelor respective achizitorilor
sunt suportate de societatea emitentă (art.9 alin.12 din Legea PVM).
După plasamentul acŃiunilor, consiliul societăŃii adoptă darea de seamă asupra rezultatelor
emisiunii, precum şi modificările legate de aceasta în statutul societăŃii, şi ia măsuri pentru
înscrierea informaŃiilor necesare în registrul acŃionarilor. Înscrierile în registrul acŃionarilor în
legătură cu totalurile emisiunii suplimentare de acŃiuni, se fac în baza dării de seamă
înregistrate cu privire la totalurile emisiunii suplimentare de acŃiuni, a hotărârii de înregistrare
a măririi capitalului social şi a listei subscriitorilor de acŃiuni (art.44 alin.10 din Legea SA).
Emisiunea închisă a acŃiunilor include următoarele etape: (1) adoptarea de către
societate a hotărârii privind emisiunea suplimentară a acŃiunilor; (2) plasamentul
acŃiunilor; (3) adoptarea de către societate a dării de seamă asupra rezultatelor emisiunii;
(4) înregistrarea la Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare a dării de seamă asupra
rezultatelor emisiunii şi calificarea emisiunii de către Comisia NaŃională a Valorilor
Mobiliare ca efectuată sau neefectuată; (5) operarea în statutul societăŃii a modificărilor şi
completărilor determinate de rezultatele emisiunii; (6) introducerea în registru a datelor
despre achizitorii de acŃiuni şi eliberarea extraselor din registru (art.9 alin.3 din Legea
PVM).
Emisiunea publică de acŃiuni include următoarele etape: (1) adoptarea de către societate a
hotărârii privind emisiunea suplimentară a acŃiunilor; (2) pregătirea şi aprobarea de către
societate a prospectului ofertei publice, cere trebuie să respecte condiŃiile prevăzute în art.13
din Legea PVM; (3) înregistrarea ofertei publice la Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare
în modul stabilit de art.14 din Legea PVM; (4) deschiderea de către societate a unui cont
provizoriu în lei pentru acumularea mijloacelor băneşti obŃinute în procesul plasamentului
acŃiunilor; (5) imprimarea titlurilor reprezentative a acŃiunilor – în cazul în care se emit valori
mobiliare materializate; (6) dezvăluirea informaŃiei cuprinse în prospectul ofertei publice; (7)
plasamentul acŃiunilor; (8) adoptarea de către societate a dării de seamă asupra rezultatelor
emisiunii; (9) înregistrarea la Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare a dării de seamă asupra
rezultatelor emisiunii şi calificarea emisiunii de către Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare
ca efectuată sau neefectuată; (10) operarea în statutul societăŃii a modificărilor şi
completărilor determinate de rezultatele emisiunii; (11) închiderea contului provizoriu şi
transferarea mijloacelor de pe acest cont pe contul curent al societăŃii – în cazul în care
Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare a calificat emisiunea publică a acŃiunilor ca
efectuată; (12) introducerea în registru a datelor despre achizitorii de acŃiuni şi eliberarea
titlurilor care atestă dreptul de proprietate asupra acŃiunilor (în cazul emisiunii de acŃiuni
materializate) sau a certificatelor de acŃiuni (în cazul emisiunii de acŃiuni nematerializate)
primilor proprietari de acŃiuni (art.9 alin.2 din Legea PVM).

Articolul 160. Capitalul de rezervă al societăŃii pe acŃiuni

262
 (1) Societatea pe acŃiuni este obligată să constituie un capital de rezervă de cel puŃin
10% din mărimea capitalului social.
(2) Capitalul de rezervă poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor societăŃii pe
acŃiuni sau la majorarea capitalului ei social.
(3) Capitalul de rezervă se formează prin vărsăminte anuale din beneficiul societăŃii
pe acŃiuni, în proporŃie de cel puŃin 5% din beneficiul net, până la atingerea mărimii
stabilite de actul de constituire.
(4) Daca valoarea activelor nete ale societăŃii pe acŃiuni se reduce sub nivelul
capitalului social şi al capitalului de rezervă, vărsămintele în capitalul de rezervă
reîncep.

1. Capitalul de rezerva al societăŃii pe acŃiuni. DestinaŃia beneficiilor societăŃii pe

acŃiuni este, potrivit însuşi scopului actului constitutiv, de a fi distribuite, sub formă de
dividende acŃionarilor. Art.160 din cod prevede o derogare de la acest principiu, impunând
formarea unui capital de rezervă prin preluarea anuală a unei cote din beneficiul societăŃii, în
proporŃie de cel puŃin 5% din profitul net până la atingerea mărimii stabilite de actul de
constituire, însă nu mai puŃin de 10% din mărimea capitalului social (art.160 alin.1 şi 3 din
cod). Limita minimă de 10% nu poate fi ştirbită. Dacă, totuşi, capitalul de rezervă coboară,
din orice cauză, sub această limită, el va fi completat în mod corespunzător. Această cotă se
calculează prin raportarea la capitalul social nominal şi nu la cel efectiv vărsat. Capitalul de
rezervă are rolul unei asigurări pentru societate şi pentru creditorii ei, pentru acoperirea
eventualelor deficite din anii mai puŃin favorabili societăŃii. Din punct de vedere al naturii
juridice capitalul de rezervă este o prelungire a capitalului social.
Formarea capitalului de rezervă este obligatorie, dispoziŃiile art.160 din cod fiind de
ordine publică (imperative).
Volumul defalcărilor la capitalul de rezervă se stabileşte de adunarea generală a
acŃionarilor şi va constitui nu mai puŃin de 5% din profitul net al societăŃii pe acŃiuni. Din
momentul în care rezerva legală a atins limita de 10% prelevarea încetează a mai fi
obligatorie în afară de cazul în care statutul prevede o limită mai mare. În mod corespunzător,
dacă valoarea activelor nete ale societăŃii pe acŃiuni se reduce sub nivelul capitalului social şi
al capitalului de rezervă, vor reîncepe şi vărsămintele în capitalul de rezervă (art.160 alin.4
din cod).
O primă problemă legată de capitalul de rezervă se ridică în legătură cu cota minimă a
acestuia, deoarece art.160 alin.1 din cod prevede o cotă de minimum 10% din capitalul social
spre deosebire de dispoziŃiile art.46 alin.1 din Legea SA care prevede o cotă minimă de 15%.
Prioritate vor avea dispoziŃiile codului ca norme posterioare care modifica implicit
dispoziŃiile Legii SA, în conformitate cu dispoziŃiile art.2 lit.b) din Legea pentru punerea în
aplicare a Codului civil al Republicii Moldova nr.1125-XV/13.06.2002, potrivit cărora legile
şi actele normative în vigoare se vor aplica în măsura în care nu contravin Codului civil.
MenŃionăm că impunerea unui capital de rezervă este proprie majorităŃii legislaŃiilor,
diferenŃe apărând doar în ceea ce priveşte cota minimă a acestuia (20% - în România, 15% -
Rusia, 10% - FranŃa).
O a doua problemă legată de capitalul de rezervă este legată de destinaŃia acestuia. Astfel,
potrivit art.46 alin.4 din Legea SA, capitalul de rezervă nu poate fi folosit decât pentru
acoperirea pierderilor societăŃii şi/sau plata dobânzii sau a altor venituri aferente
obligaŃiunilor plasate de ea, în cazul insuficienŃei de profit sau de mijloace ale fondurilor
speciale ale societăŃii, cu obligaŃia reîntregirii lui dacă a coborât sub limita legală sau
statutară. Pe de altă parte, conform art.160 allin.2 din cod, capitalul de rezervă poate fi folosit
doar la acoperirea pierderilor societăŃii pe acŃiuni sau la majorarea capitalului ei social.

263
Aplicând aceeaşi regulă menŃionată mai sus considerăm că prioritate vor avea dispoziŃiile
codului car ele modifică implicit pe cele ale Legii SA, deşi posibilitatea utilizării capitalului
de rezervă pentru mărirea capitalului social ne apare ca discutabilă. Sigur se poate susŃine că,
cel puŃin teoretic, prin acest procedeu de majorare nu ar putea fi adusă atingere drepturilor
creditorilor societăŃii, ba mai mult prin existenŃa unui capital social mai mare, pe de o parte,
şi prin refacerea într-un termen scurt al capitalului de rezervă, pe de altă parte, chiar într-un
cuantum mai mare, deoarece cota minimă va fi raportată de această dată unui capital social
mai mare, creditorii vor avea numai de câştigat.
Capitalul de rezervă va putea fi folosit doar conform destinaŃiei indicate mai sus. Acesta
nu va putea fi folosit, de exemplu, la plata de dividende în anii în care nu a fost realizat profit.
Considerăm totuşi că, în situaŃia în acre acŃionarii au hotărât să majoreze cota capitalului de
rezervă peste limita minimă impusă de lege sau actul constitutiv prevede o cotă mai mare,
partea care excede cota de 10% din capitalul social va putea fi folosită şi pentru alte destinaŃii
decât cele arătate mai sus, în funcŃie de hotărârea adunării generale. Aceasta deoarece
majorarea cotei minime legale ale capitalului de rezervă este o facultate pentru societăŃi, în
funcŃie de interesele acŃionarilor.
Spre deosebire de capitalul social, capitalul de rezervă nu este supus regulii fixităŃii sau
intangibiităŃii, el variind pe măsura alocării de prelevări sau prin folosire conformă cu
destinaŃia sa.
Deşi art.46 alin.3 din Legea SA prevede obligativitatea plasării capitalului de rezervă în
active cu lichiditate înaltă, care ar asigura folosirea lui în orice moment, aplicarea practică a
acestei dispoziŃii va fi foarte dificilă.
2. Fonduri de rezervă statutare. În afară de capitalul de rezervă, statutul societăŃii pe
acŃiuni mai poate să prevadă şi alte fonduri de rezervă - fonduri de rezervă statutare. Acestea
nu pot fi eliminate decât printr-o modificare a statutului. De asemenea, chiar dacă nu sunt
prevăzute în statut, adunarea generală poate să stabilească fonduri de rezervă cu o destinaŃie
precisă, de exemplu pentru amortismente sau pentru creanŃe dubioase, acestea fiind denumite
uneori şi rezerve facultative.
Spre deosebire capitalul de rezerva, rezervele statutare şi cele facultative pot avea orice
destinaŃie hotărâtă de acŃionari, ele nefiind decât beneficii reportate, a căror împărŃire este
amânată. Astfel, rezervele statutare pot fi distribuite sub formă de dividende pe baza unei
hotărâri a adunării generale, dar numai dacă acest lucru se prevede prin statut, în caz contrar
fiind necesară modificarea acestuia, iar rezervele facultative pot fi întotdeauna distribuite ca
dividende doar pe baza unei hotărâri a adunării generale a acŃionarilor.

Articolul 161. AcŃiunile

(1) AcŃiuni sunt părŃile în care este divizat capitalul social al societăŃii pe acŃiuni în
conformitate cu actul de constituire.
(2) AcŃiunea atestă dreptul acŃionarului de a participa la conducerea societăŃii, de a
primi dividende sau o parte din valoarea bunurilor societăŃii în cazul lichidării acesteia,
precum şi alte drepturi prevăzute de lege sau de actul de constituire al societăŃii.
(3) Felurile acŃiunilor sunt determinate prin actul de constituire. În caz contrar, ele
vor fi la purtător. AcŃiunile nominative pot fi emise în formă materiala, pe suport de
hârtie, sau în formă dematerializată, prin înscriere în cont.
(4) AcŃiunile nu pot fi emise pentru o suma mai mica decât valoarea lor nominală.
(5) Nu pot fi emise acŃiuni noi până când nu sunt plătite cele din emisiunea
precedenta.
(6) AcŃiunile se emit cu valoare totală nu mai mică decât mărimea capitalului social.

264
 (7) AcŃiunea este indivizibilă. Dacă o acŃiune este deŃinută de mai multe persoane,
acestea sunt considerate un singur acŃionar şi îşi exercită drepturile prin reprezentant.
(8) Tipurile acŃiunilor, regimul juridic şi modul lor de circulaŃie sunt reglementate de
lege.

1. NoŃiunea de acŃiune. Societatea pe acŃiuni este în drept să emită valori mobiliare sub
formă de acŃiuni şi obligaŃiuni. Plasarea, circulaŃia şi anularea acŃiunilor şi obligaŃiunilor
societăŃii se efectuează în conformitate cu Codul civil, Legea SA, legislaŃia cu privire la
valorile mobiliare şi actul constitutiv al societăŃii.
Pentru a se reflecta participarea acŃionarilor la formarea capitalul social, teoretic, acesta
este împărŃit în fracŃiuni, materializate în titluri reprezentative, numite acŃiuni.
Sensul noŃiunii de acŃiune a fost, în general, conturat de doctrină, plecând de la drepturile
pe care acŃiunea le conferă şi de la izvorul acestor drepturi. Astfel, profesorul Cesare Vivante
(în “Traité du droit commercial”, tome II, Paris, 1911) arăta că acŃiunea are trei sensuri:
fiecare fracŃiune de capital social, ansamblul drepturilor şi obligaŃiilor care decurg pentru
asociaŃi din contractul de societate, titlul prin intermediul căruia asociaŃii îşi exercită
drepturile şi le transmit altora. Asemănător, profesorul I.L. Georgescu (“Drept copmercial
român. SocietăŃile comerciale”, vol.II, Bucureşti, 1948) desluşea în noŃiunea de acŃiune trei
sensuri: o fracŃiune a capitalului social, obligatoriu egală, pentru că egalitatea este unul din
caracterele esenŃiale ale acŃiunii, titlul de credit constatator al drepturilor şi obligaŃiilor
derivând din calitatea de acŃionar şi înscrisul în care dreptul acŃionarului este încorporat.
Conform legislaŃiei franceze, acŃiunea reprezintă dreptul acŃionarului şi titlul care constată
dreptul, iar în cea americană, acŃiunea (“share”) are înŃelesul de fracŃiune egală a capitalului
social al unei societăŃi pe acŃiuni. Legea SA defineşte acŃiunea ca pe un document ce atestă
dreptul proprietarului lui (acŃionarului) de a participa la conducerea societăŃii, de a primi
dividende, precum şi o parie din bunurile societăŃii în cazul lichidării acesteia (art.12 alin.1
din Legea SA).
În consecinŃă, putem spune că noŃiunea de acŃiune este susceptibilă de mai multe sensuri.
AcŃiunea este o fracŃiune a capitalului social; ea trebuie să fie egală în valoare cu celelalte
acŃiuni din aceeaşi clasă.
Apoi, acŃiunea este un titlu de credit; ea încorporează şi constată drepturile şi obligaŃiile
izvorâte din calitatea de acŃionar.
În sfârşit, acŃiunea desemnează raportul societar, adică raportul juridic dintre acŃionar şi
societate.
2. Caracterele acŃiunilor. Din cele arătate mai sus rezultă următoarele caractere ale
acŃiunilor:
a) AcŃiunile sunt fracŃiuni ale capitalului social care au o anumită valoare nominală.
Fiecare acŃiune reprezintă o valoare nominală care exprimă fracŃiunea din capitalul social pe
care o încorporează. Astfel, conform art.161 din cod, acŃiunile sunt părŃile în care este divizat
capitalul social al societăŃii pe acŃiuni în conformitate cu actul constitutiv, iar potrivit art.12
alin.9 din Legea SA, valoarea nominală a acŃiunii reflectă partea de capital social al societăŃii
ce revine unei acŃiuni plasate.
AcŃiunile au o valoare nominală (atribuită de statut şi de acŃiunea în sine), reală (dată de
divizarea patrimoniului în numărul de acŃiuni, această valoare nu poate fi cunoscută exact
decât prin rezultatele lichidării definitive), curentă sau de bursă (dată de cerere şi ofertă).
Emisiunea la o valoare inferioară valorii nominale este interzisă (art. 161 alin.4 din cod)
şi nici valoarea totală a acŃiunilor emise nu poate fi mai mică decât mărimea capitalului social
(art. 161 alin.4 din cod), pentru că nu s-ar mai constitui capitalul social, în schimb, este
permisă emisiunea la o valoare superioară. DiferenŃa dintre valoarea la care este emisă
acŃiunea şi valoarea nominală se numeşte primă de emisiune şi se încorporează în rezervele

265
societăŃii. AcŃiunile se pot emite la o valoare superioară valorii nominale pentru că
patrimoniul societăŃii în care intră surplusul este o garanŃie mai serioasă pentru creditori.
Valoarea nominală nu trebuie confundată cu valoarea patrimonială sau contabilă, care poate fi
dobândită în cursul existenŃei societăŃii datorită fluctuaŃiilor patrimoniului după bunele sau
relele afaceri pe care le săvârşeşte, în raport de aceste variaŃiuni, acŃiunea va avea şi o valoare
de bursă, care poate fi superioară sau inferioară faŃă de cea nominală. Desigur valoarea de
bursă a acŃiunii presupune cotarea titlurilor pe o piaŃă organizată de valori mobiliare.
AcŃiunile societăŃii vor avea valoare nominală care trebuie să se împartă la un leu (art.12
alin.5 din Legea SA). MenŃionăm că pentru a evita o fracŃionare excesivă şi, deci, apariŃia
unor dificultăŃi legate de constituirea şi funcŃionarea societăŃii, unele legislaŃii instituie un
plafon minim privind valoarea nominală a acŃiunii. Astfel, de exemplu, potrivit art.93 din
Legea româna privind societăŃile comerciale nr.31/1990, valoarea nominală a unei acŃiuni nu
va putea fi mai mică de 1.000 de lei.
Prin fixarea valorii nominale a acŃiunii se determină valoarea aportului ce trebuie efectuat
pentru fiecare acŃiune subscrisă.
Valoarea nominală a acŃiunii se aprobă de adunarea constitutivă sau de adunarea generală
a acŃionarilor şi se indică în documentele de constituire ale societăŃii şi în alte documente
prevăzute de Legea SA şi de legislaŃia cu privire la valorile mobiliare (art.12 alin.7 din Legea
SA).
În cazul plasării acŃiunilor a căror valoare nominală nu este determinată, consiliul
societăŃii este în drept, în decizia de emitere a acestora sau în darea de seamă cu privire la
totalurile emisiunii, să fixeze valoarea acŃiunii. Valoarea fixată a acŃiunii nu se indică în
documentele de constituire ale societăŃii şi se foloseşte la stabilirea mărimii capitalului social
şi capitalului suplimentar ale societăŃii (art.12 alin.8 din Legea SA).
b) AcŃiunile sunt fracŃiuni egale ale capitalului social. Acest caracter este valabil doar în
cazul acŃiunilor ordinare. Astfel, potrivit art.12 alin.5 din Legea SA, toate acŃiunile ordinare
ale societăŃii vor avea valoare nominală egală. În consecinŃă, toate acŃiunile ordinare trebuie
să încorporeze aceeaşi valoare. Având o valoare egală, acŃiunile conferă proprietarilor
drepturi egale. Valoarea egală a acŃiunilor asigură condiŃiile necesare pentru luarea hotărârilor
în adunarea generală a acŃionarilor.
Prin derogare de la principiul conform căruia acŃiunile trebuie să fie de o egală valoare,
societatea are posibilitatea emiterii, în condiŃiile stabilite de statut şi adunarea generală a
acŃionarilor, de acŃiuni preferenŃiale, ce pot avea valori nominale diferite şi conferi titularilor
drepturi diferite.
MenŃionăm că valoarea nominală a acŃiunilor se distinge de valoarea intrinsecă. Aceasta
din urmă reprezintă cota parte acŃiunii în activele nete, fără datoriile faŃă de terŃi, iar nu numai
în capitalul social. La momentul constituirii societăŃii, valoarea intrinsecă este egală cu
valoarea nominală, în timp ce pe durata funcŃionării societăŃii, valoarea intrinsecă creşte sau
scade comparativ cu valoarea nominală, după cum activele nete depăşesc sau sunt mai mici
decât capitalul social. De asemenea, valoarea nominală şi valoarea intrinsecă se deosebesc de
valoarea bursieră, prezentă în cazurile în care acŃiune este cotată la bursă şi care se stabileşte
numai în funcŃie de mecanismul cererii şi ofertei.
c) AcŃiunile sunt indivizibile. Acest fapt este expres prevăzut de art.161 alin.7 din cod.
Dacă o acŃiune este deŃinută de mai multe persoane, acestea sunt considerate un singur
acŃionar şi îşi exercită drepturile prin reprezentant (art.161 alin.7 din cod).
Caracterul indivizibil al acŃiunilor este menit să asigure buna funcŃionare a societăŃii.
Divizarea acŃiunilor ar avea drept rezultat fracŃionarea excesivă a capitalului social şi,
implicit, creşterea numărului acŃionarilor, ceea ce ar îngreuna funcŃionarea societăŃii. Astfel,
în situaŃia când o acŃiune devine proprietatea mai multor persoane (de exemplu, în cazul
transmisiunii succesorale), legea cere coproprietarilor să îşi desemneze un reprezentant dintre

266
ei, care va exercita drepturile şi obligaŃiile aferente acŃiunii. Aceeaşi soluŃia va trebui
adoptată, după părerea noastră, şi în cazul în care un număr mai mare de acŃiuni se transmite
moştenitorilor care sunt în indiviziune, până la partajarea averii succesorale.
d) AcŃiunile sunt titluri negociabile. AcŃiunile emise de societate sunt titluri care
încorporează anumite valori patrimoniale. De aceea, ele sunt considerate titluri de valoare,
fiind denumite şi valori mobiliare. Aceste titluri de valoare se pot transmite altor persoane, în
condiŃiile legii.
3. Natura juridică a acŃiunilor. Natura juridică a acŃiunlor este definită diferit în
literatura de specialitate.
În general, se admite că acŃiunile fac parte din categoria titlurilor de credit (de valoare).
S-a observat însă că acŃiunile nu satisfac pe deplin condiŃiile titlurilor de credit; acŃiunile
reprezintă titluri care încorporează anumite drepturi, dar ele nu îndeplinesc condiŃiile
autonomiei şi literalităŃii. Astfel, acŃiunile nu sunt titluri autonome, independente faŃă de actul
juridic din care decurg; ele îşi au izvorul în actele constitutive. Totodată, în cazul
transmisiunii acŃiunilor, dobânditorul devine titularul unui drept derivat, iar nu al unui drept
nou, originar. Tot astfel, acŃiunile sunt titluri lipsite de literalitate; întinderea drepturilor
conferite este incomplet determinată prin titlu, motiv pentru care trebuie cercetate actele
constitutive.
Datorită faptului că nu au toate caracterele titlurilor de credit, se consideră că ele nu sunt
titluri de credit perfecte, ci titluri speciale, denumite corporative, societare sau de
participaŃiune.
4. Clasificarea acŃiunilor. Potrivit art.161 alin.8 din cod, tipurile acŃiunilor, regimul
juridic şi modul lor de circulaŃie sunt reglementate de lege. Din analiza prevederilor Codului
civil, Legii SA şi legislaŃiei cu privire la valorile mobiliare, am putea clasifica acŃiunile emise
de societatea pe acŃiuni după mai multe criterii, şi anume: (1) în funcŃie de drepturile
conferite; (2) în funcŃie de modul lor de transmitere; (3) în funcŃie de momentul achitării; (4)
în funcŃie de proprietarul acŃiunii.
(1) Clasificarea acŃiunilor în funcŃie de drepturile conferite. În funcŃie de drepturile
conferite – egale sau diferite –, acŃiunile se împart în două categorii: acŃiuni ordinare şi
acŃiuni preferenŃiale. Astfel, potrivit art.14 alin.1 din Legea SA, societatea este în drept să
plaseze acŃiuni ordinare şi preferenŃiale.
AcŃiunea ordinară este acŃiunea care conferă proprietarului ei dreptul la un vot în
adunarea generală a acŃionarilor, dreptul de a primi o cotă-parte din dividende şi o parte din
bunurile societăŃii în cazul lichidării acesteia (art.14 alin.2 din Legea SA). Toate acŃiunile
ordinare ale societăŃii vor avea valoare nominală egală.
Drepturile patrimoniale ale proprietarilor de acŃiuni ordinare pot fi realizate numai după
satisfacerea tuturor drepturilor patrimoniale ale proprietarilor de acŃiuni preferenŃiale (art.14
alin.3 din Legea SA).
AcŃiunea preferenŃială este acŃiunea care conferă proprietarului ei drepturi suplimentare
faŃă de proprietarul acŃiunii ordinare referitor la ordinea primirii dividendelor şi la cuantumul
dividendelor, precum şi la ordinea primirii unei părŃi din bunurile societăŃii care se distribuie
în cazul lichidării ei (art.14 alin.4 din Legea SA). Aceste acŃiuni oferă investitorilor un risc
mai mic decât acŃiunile ordinare prin faptul ca ele conferă un drept de preferinŃă fata de
acŃiunile ordinare în ce priveşte dreptul la dividende şi în cazul lichidării. Statutul societăŃii
va trebui să prevadă în mod concret drepturile suplimentare pe care le conferă proprietarului
fiecare tip de acŃiune preferenŃială.
AcŃiunile preferenŃiale vor putea fi subscrise şi de fondatorii societăŃii pe acŃiuni, aceasta
fiind singura modalitate legală de a-i remunera pentru activitatea lor legată de constituirea
societăŃii.

267
 Societatea este în drept să plaseze acŃiuni preferenŃiale cu dividende fixate sau nefixate
(art.15 alin.2 din Legea SA). În cazul acŃiunilor preferenŃiale cu dividende nefixate (în care
nu este prevăzut cuantumul dividendelor), proprietarii acestora vor avea prioritate la
încasarea dividendelor faŃă de deŃinătorii de acŃiuni ordinare. Dividendele fixate se stabilesc
prin statut într-o sumă fixată pe o acŃiune sau în procent fixat faŃă de valoarea nominală
acŃiunii.
AcŃiunile preferenŃiale cu dividende fixate pot fi cumulative, parŃial cumulative sau
necumulative.
AcŃiunile cumulative acordă proprietarilor lor dreptul de a primi, printr-un singur
vărsământ, toate dividendele acumulate într-o anumită perioadă de timp sau dreptul de a
primi dividende în următoarea perioadă dacă societatea nu le-a plătit în perioada precedentă
(art.15 alin.4 din Legea SA).
AcŃiunile parŃial cumulative dau dreptul de a primi o parte din dividendele acumulate, iar
acŃiunile necumulative nu dau un asemenea drept (art.15 alin.5 din Legea SA).
Dacă societatea plasează acŃiuni preferenŃiale de două sau mai multe clase66, în statutul ei
va trebui prevăzută ordinea de plată a dividendelor anunŃate (art.15 alin.8 din Legea SA).
AcŃiunea preferenŃială cu dividente fixate nu dă drept de vot proprietarului ei. El va putea,
totuşi, participa la discutarea chestiunilor de pe ordinea de zi a adunării generale a
acŃionarilor, fără, însă, a putea să şi voteze. Totuşi, legea recunoaşte titularilor acŃiunilor
preferenŃiale cu dividente fixate posibilitatea de a votă în anumite cazuri, când adunarea
generală a acŃionarilor ia hotărâri asupra unor chestiuni care privesc modificarea drepturilor
lor (art.25 alin.3 coroborat cu art.15 alin.6, art.25 alin.11 şi art. 49 alin.9 din Legea SA).
Astfel, potrivit art.15 alin.6 din Legea SA, titularii acŃiunilor preferenŃiale cu dividente fixate
vor obŃine dreptul de vot în cazul:
- neplăŃii dividendelor fixate pe acŃiunile cumulative sau parŃial cumulative în decursul
termenului stabilit de statut. Dreptul la vot încetează după plata în întregime a dividendelor
acumulate;
- luării de către adunarea generală a acŃionarilor a hotărârii privind modificarea
drepturilor proprietarilor de acŃiuni preferenŃiale în legătură cu transformarea societăŃii
deschise în societate închisă, cu reorganizarea ori lichidarea societăŃii, cu emiterea
suplimentară de acŃiuni preferenŃiale de altă clasă care dau proprietarilor lor drepturi
suplimentare faŃă de proprietarii acŃiunilor preferenŃiale plasate, sau din alte motive prevăzute
de legislaŃia cu privire la valorile mobiliare sau de statutul societăŃii.
În acest din urmă caz, vor avea drept de vot şi titularii acŃiunilor preferenŃiale cu dividente
nefixate (art.15 alin.7 din Legea SA).
AcŃiunea preferenŃială dă proprietarului ei şi dreptul la primirea unei părŃi din bunurile
societăŃii în cazul lichidării acesteia într-un cuantum corespunzător valorii de lichidare a
acestei acŃiuni. Valoarea de lichidare a acŃiunii preferenŃiale este stabilită în statutul societăŃii
şi poate depăşi valoarea ei nominală. Dacă în statut nu este stabilită valoarea de lichidare a
acŃiunii preferenŃiale, în caz de lichidare a societăŃii, proprietarul acestei acŃiuni are dreptul la
primirea unei părŃi din bunurile societăŃii în cuantum corespunzător valorii nominale a
acŃiunii (art.14 alin.6 şi 7 din Legea SA).
Dacă societatea plasează acŃiuni preferenŃiale de două sau mai multe clase, în statutul ei
va trebui prevăzută valoarea de lichidare a acŃiunilor preferenŃiale de fiecare clasă (art.15
alin.8 din Legea SA).
În final, menŃionăm că, cota-parte de acŃiuni preferenŃiale nu poate depăşi 25% din
capitalul social al societăŃii (art.14 alin.8 din Legea SA). Limita de 25% trebuie, să fie

66
Prin clasă de acŃiuni legea înŃelege totalitatea acŃiunilor cu aceleaşi caracteristici – acordare de drepturi egale, valoare nominală egală,
dacă aceasta este stabilită, aceeaşi formă şi acelaşi număr sub care se află înregistrate în Registrul de stat al valorilor mobiliare (art.15 alin.1
din Legea SA).

268
calculată, după părerea noastră, la data emiterii acŃiunilor şi raportată la întreg capitalul
subscris, deoarece legea nu prevede că are în vedere capitalul vărsat. Prin stabilirea acestei
limite se urmăreşte împiedicarea transformării dreptului la dividend al celorlalŃi acŃionari într-
un drept iluzoriu şi încălcarea principiului fundamental conform căruia orice acŃionar are
dreptul la o parte din beneficii (dividend) în schimbul contribuŃiei sale la formarea capitalului
social.
(2) Clasificarea acŃiunilor în funcŃie de modul lor de transmitere. După modul lor de
transmitere valorile mobiliare sunt de două feluri: la purtător şi nominative.
AcŃiunile la purtător sunt acŃiuni care nu au numele titularului menŃionat în titlu. Potrivit
art.3 din Legea PVM, Registrul deŃinătorilor de valori mobiliare la purtător nu se Ńine, iar
realizarea şi transmiterea drepturilor conferite de ele nu necesita identificarea proprietarului
acestor valori. În consecinŃă, titular al acŃiunii este posesorul ei căruia îi aparŃin şi drepturile
aferente acŃiunii pe care şi le va exercita. Transmiterea ei se face fără vreo formalitate de
înregistrare ori publicitate.
AcŃiunile nominative sunt acŃiuni care au înscris în titlu numele titularului. În titlu se
menŃionează numele, prenumele şi domiciliul acŃionarului sau, după caz, denumirea şi sediul
acestuia. Aceste elemente de identificare sunt înscrise şi în registrul acŃionarilor societăŃii.
Drepturile aferente acŃiunii aparŃin şi pot fi exercitate numai de către titularul acŃiunii.
Spre deosebire de Legea SA (art.11 alin.4) şi Legea PVM (art.4 alin.2) care prevăd că
societatea pe acŃiuni este în drept să plaseze numai acŃiuni nominative, Codul civil,
modificând implicit dispoziŃiile sus-menŃionate, permite şi emiterea de acŃiuni la purtător.
AcŃiunile pot fi nominative sau la purtător la alegerea acŃionarilor, a căror voinŃă se
exprimă în actul constitutiv (statut). DispoziŃiile codului stabilesc o prezumŃie potrivit căreia,
dacă felul acŃiunilor nu este determinat prin actul constitutiv, acestea vor fi considerate la
purtător (art.160 alin.3 teza I şi a II-a din cod). Cu alte cuvinte, acŃiunile de drept comun sunt
acŃiunile la purtător, acŃiunile nominative constituie excepŃia şi este necesară o menŃiune
expresă în actul constitutiv al societăŃii pentru ca acŃiunile să fie nominative.
AcŃiunile nominative pot fi emise în formă materială, pe suport de hârtie, sau în formă
dematerializată, prin înscriere în contul analitic deschis pe numele proprietarului lor (art.160
alin.3 teza a III-a din cod), cu respectarea regulii conform căreia toate valorile mobiliare
dintr-o clasă vor fi plasate în aceeaşi formă (art.11 alin3 din Legea SA). Întrucât în ambele
situaŃii societatea este obligată să asigure înscrierea în registrul acŃionarilor a unor informaŃii
indiferent de forma acŃiunilor, distincŃia legală prezintă interes doar sub aspectul înscrisului
cu valoare de probă şi condiŃiile pe care acesta trebuie să le îndeplinească, şi anume, titlurile
ce reprezintă acŃiunile emise în formă materială şi certificatul de acŃiuni – pentru acŃiunile
plasate în formă dematerializată. Forma acŃiunilor se stabileşte de către societate şi se indică
în hotărârea privind emisiunea acestora, adoptată de organul de conducere abilitat al
societăŃii, iar în cazurile stabilite de legislaŃie – şi în prospectul de emisiune a valorilor
mobiliare şi/sau în actele constitutive ale societăŃii. Forma acŃiunilor poate fi schimbată prin
decizia organului de conducere al societăŃii, care a adoptat hotărârea de a le emite, dar numai
cu acordul majorităŃii deŃinătorilor de acŃiuni de clasa respectivă şi după înregistrarea deciziei
la Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare.
Subliniem că, de lege lata, nu există, ca în legislaŃia altor state (de exemplu, FranŃa)
posibilitatea de a emite acŃiuni la purtător în formă dematerializată. Acest fapt este de natură
să creeze anumite probleme în practică. Astfel, menŃionăm că, de regulă, în statele unde sunt
reglementate ambele tipuri de acŃiuni, acŃiunile la purtător sunt emise de societăŃile mari pe
acŃiuni, deoarece prezintă avantajul cesibilităŃii mult mai mari în comparaŃie cu cele
nominative, în schimb, acŃiunile nominative sunt caracteristice societăŃilor mai mici, cu
capitaluri mai reduse, şi care au un număr mai mic de acŃionari. În aceste condiŃii acŃiunile la
purtător, fiind în număr foarte mare, vor genera costuri ridicate pentru a fi emise şi dificultăŃi

269
de manipulare, iar datorită cesibilităŃii sporite sunt în pericol de a se deteriora rapid. Apoi,
riscul de a fi furate există în privinŃa titlurilor la purtător, căci numai posesorul acestora este
prezumat a fi proprietarul lor. În consecinŃă, considerăm că ar fi util, de lege ferenda,
reglementarea posibilităŃii ca şi acŃiunile la purtător să poată fi emise în formă
dematerializată, prin înscriere în cont. În plan practic, dematerializarea şi utilizarea sistemelor
electronice de înregistrare şi tranzacŃionare vor fi de natură să înlăture dificultăŃile de
manipulare a titlurilor de valoare, care vor deveni tot mai mari pe măsura creşterii numărului
acŃiunilor la purtător.
AcŃiunile din aceeaşi clasă trebuie emise într-o singură formă (art.4 alin.2 din Legea
PVM).
Transmiterea dreptului de proprietate asupra acŃiunilor la purtător se realizează prin
simpla tradiŃiune a titlului (acŃiunii), iar dreptul trece la cumpărător din momentul transmiterii
titlului, dacă contractul nu prevede altă condiŃie.
Transmiterea dreptului de proprietate asupra acŃiunilor nominative se realizează, în modul
stabilit de legislaŃia cu privire la valorile mobiliare, prin intermediul dispoziŃiei de transmitere
(în cazul în care evidenta acŃiunilor se Ńine în registrul acŃionarilor) sau prin intermediul
dispoziŃiei date deŃinătorului nominal (în cazul în care evidenta acŃiunilor o Ńine deŃinătorul
nominal care este un profesionist la piaŃa valorilor mobiliare ce deŃine, în numele său, valori
mobiliare din însărcinarea proprietarilor de valori mobiliare67), perfectate în conformitate cu
cerinŃele stabilite de către CNVM (art.26 alin.2 din Legea PVM). În aceste cazuri, dreptul de
proprietate asupra acŃiunilor nominative nematerializate trece la cumpărător din momentul
efectuării înscrierii pe contul lui personal în registru (în cazul în care evidenta acŃiunilor se
Ńine în registrul acŃionarilor) sau în documentele de evidenŃă ale deŃinătorului nominal (în
cazul în care evidenta acŃiunilor o Ńine deŃinătorul nominal) (art.26 alin.5 din Legea PVM).
Dreptul de proprietate acŃiunilor nominative materializate trece la cumpărător fie din
momentul eliberării titlului care atesta dreptul de proprietate asupra acŃiunilor, după
efectuarea înscrierii pe contul personal al cumpărătorului (în cazul în care evidenta acŃiunilor
se Ńine în registrul acŃionarilor), fie din momentul efectuării înscrierii respective pe contul
personal al cumpărătorului în registru, după ce îi transmite deŃinătorului nominal, al cărui
client este cumpărătorul, titlul ce reprezintă acŃiunile (în cazul în care evidenta acŃiunilor o
Ńine deŃinătorul nominal) (art.26 alin.6 din Legea PVM).
În doctrina străina s-a discutat problema dacă înscrierea transmiterii acŃiunilor în registrul
acŃionarilor (sau documentele de evidenŃă ale deŃinătorului nominal) priveşte numai stabilirea
proprietăŃii faŃă de societate şi terŃi sau şi raporturile dintre părŃile contractante. Cu alte
cuvinte, se pune întrebarea dacă vânzarea unei acŃiuni nominative este valabilă între părŃi şi
faŃă de creditorii lor prin simplul consimŃământ al părŃilor, iar înscrierea este cerută numai
pentru ca vânzarea să fie opozabilă societăŃii emitente, sau înscrierea este o condiŃie privind
transmiterea dreptului de proprietate? Considerăm că din formularea textelor legale (art.26
alin.2, 5, 6 din Legea PVM) rezultă fără echivoc că formalitatea înscrierii în registru este o
condiŃie privind transmiterea dreptului de proprietate asupra acŃiunilor nominative şi nu doar
o condiŃie de publicitate pentru opozabilitatea transmiterii. MenŃionăm că interesul
transferului acŃiunilor nominative prin menŃiunea în registru este protejarea societăŃii, a
acŃionarilor şi a creditorilor sociali.
(3) Clasificarea acŃiunilor în funcŃie de momentul achitării. Potrivit art.12 alin.2 din
Legea SA, prin statutul societăŃii se vor stabili acŃiunile autorizate spre plasare şi acŃiunile
plasate de societate.
AcŃiuni autorizate spre plasare sunt acŃiunile stabilite de adunarea constitutivă sau de
adunarea generală a acŃionarilor societăŃii, înregistrate în Registrul de stat al valorilor
67
Calitatea de deŃinător nominal o pot avea depozitarii (în cazul acŃiunilor deponenŃilor lor), brokerii şi managerii fondurilor de investiŃii,
precum şi companiile fiduciare (în cazul acŃiunilor clienŃilor lor).

270
mobiliare şi în limita claselor şi numărului cărora societatea este în drept să emită acŃiuni
suplimentare (art.12 alin.3 din Legea SA).
AcŃiunile plasate sunt acŃiunile achitate în întregime de primii lor achizitori (subscriitori),
înregistrate în Registrul de stat al valorilor mobiliare şi în registrul acŃionarilor societăŃii
(art.12 alin.4 din Legea SA).
(4) Clasificarea acŃiunilor în funcŃie de proprietarul acŃiunii. În legislaŃie se mai face
distincŃie între acŃiunile aflate în circulaŃie şi acŃiunile de tezaur.
AcŃiunile aflate în circulaŃie sunt acŃiunile plasate de societate ce aparŃin persoanelor
fizice sau juridice în calitate de acŃionari.
AcŃiunile de tezaur sunt acŃiunile dobândite de societatea pe acŃiuni emitentă de la
acŃionarul său (art.162 alin.1 din cod).
AcŃiunile de tezaur nu constituie capital propriu al societăŃii, nu dau dreptul la vot în
adunarea generală a acŃionarilor, dreptul la primirea dividendelor şi a unei părŃi din bunurile
societăŃii în cazul lichidării acesteia (art.162 alin.8 din cod).
5. Drepturile acŃionarilor. AcŃionarul este un membru al societăŃii pe acŃiuni, deŃinătorul
unui titlu negociabil, prin a cărui transmitere se produc permanente transformări în
componenŃa structurală a societăŃii. Legea defineşte acŃionarul ca fiind persoana care a
devenit proprietar al unei sau al mai multor acŃiuni ale societăŃii în modurile stabilite de
legislaŃie (art.24 alin.1 din Legea SA).
Societatea pe acŃiuni aparŃine acŃionarilor, iar drepturile lor sunt reprezentate de acŃiuni
emise de societate în favoarea fiecărui acŃionar în schimbul unei sume în numerar sau în
schimbul unor active oferite de fiecare acŃionar, acestea urmând să fie utilizate de societate pe
parcursul desfăşurării activităŃii sale. Dar, societatea pe acŃiuni are personalitate juridică şi
este un subiect de drept distinct de persoana acŃionarilor, fiecare având propriul patrimoniu.
AcŃionarul nu devine proprietar al patrimoniului societăŃii, ci dobândeşte doar un drept de
creanŃă asupra acestui patrimoniu în limita acŃiunilor deŃinute (art.24 alin.4 din Legea SA). În
consecinŃă, acŃionarii nu vor răspunde pentru obligaŃiile societăŃii şi vor suporta riscul
pierderilor doar în limita valorii acŃiunilor ce le aparŃin (art.24 alin.3 din Legea SA).
DistincŃiile între patrimoniul societăŃii şi cele ale acŃionarilor sunt în cazul societăŃii pe
acŃiuni atât de pregnante încât se consideră că acŃionarii au drepturi împotriva societăŃii şi
obligaŃii faŃă de ea.
Prin drepturi ale acŃionarilor se înŃeleg prerogativele conferite acestora de lege şi de actul
constitutiv al societăŃii, în temeiul cărora pot pretinde societăŃii şi altor persoane o anumită
conduită, constând în acŃiuni sau abstenŃiuni, folosind la nevoie forŃa de constrângere a
statului, pe calea acŃionării în justiŃie.
Potrivit art.161 alin.2 din cod şi art.25 din Legea SA, acŃiunea conferă titularului
următoarele drepturi principale: (a) dreptul de a participa la conducerea societăŃii (dreptul de a
participa la adunarea generală a acŃionarilor; dreptul de vot, cu excepŃia acŃiunilor fără drept de
vot; dreptul de a fi ales în organele de conducere ale societăŃii); (b) dreptul la informare; (c)
dreptul la dividende; (d) dreptul de a înstrăina acŃiunile deŃinute; (e) dreptul de a cere societăŃii
răscumpărarea acŃiunilor deŃinute; (f) dreptul asupra părŃii cuvenite din valoarea bunurilor
societăŃii la lichidarea acesteia. MenŃionăm că acŃionarii vor putea avea şi alte drepturi
prevăzute de lege (de exemplu, drepturi suplimentare ale acŃionarilor care deŃin un pachet de
acŃiuni prevăzute de art.167, 168 din cod) sau actul constitutiv (de exemplu, dreptul de
preemŃiune asupra acŃiunilor emisiunii suplimentare).
Drepturile acŃionarilor sunt guvernate de două principii: principiul egalităŃii de tratament
între acŃionarii care deŃin acŃiuni din aceeaşi clasă şi principiul indivizibilităŃii acŃionarilor, în
sensul că o singură şi aceeaşi persoană trebuie să valorifice drepturile derivate din acŃiuni,
chiar dacă acestea sunt proprietatea mai multor persoane. Astfel, potrivit art.161 alin.7 din

271
cod, dacă o acŃiune este deŃinută de mai multe persoane, acestea sunt considerate un singur
acŃionar şi îşi exercită drepturile prin reprezentant.
Doctrina clasifică drepturile acŃionarilor în drepturi nepatrimoniale şi drepturi
patrimoniale.
Drepturile nepatrimoniale ale acŃionarilor sunt: dreptul de a participa la adunarea
generală, dreptul de vot, dreptul de a fi ales în organele de conducere ale societăŃii, dreptul de
a fi informat, dreptul la apărarea intereselor legitime etc.
(a) Dreptul de a participa la adunarea generală. Acest drept îl au toŃi acŃionarii societăŃii,
chiar dacă, din anumite motive (de exemplu, deŃin acŃiuni preferenŃiale fără drept de vot sau
când există conflict de interese cu privire la problemele supuse dezbaterii), ei nu pot participa
la luarea hotărârilor. Astfel, potrivit art.25 alin.2 din Legea SA, acŃionarul deŃinător de acŃiuni
care nu dau dreptul la vot poate participa la discutarea chestiunilor de pe ordinea de zi a
adunării generale a acŃionarilor. De asemenea, acŃionarii în privinŃa cărora există un conflict
de interese cu privire la problemele supuse dezbaterii sunt obligaŃi să se abŃină de la vot, însă
vor putea participa la adunare.
Lista acŃionarilor care au dreptul să participe la adunare se întocmeşte de persoana care
Ńine registrul acŃionarilor societăŃii şi cuprinde toŃi acŃionarii care sunt incluşi în registrul
acŃionarilor la data de referinŃă fixată de consiliul societăŃii, care însă nu va putea preceda
data luării deciziei de convocare a adunării generale ordinare a acŃionarilor şi nu poate depăşi
termenul de 45 de zile înainte de Ńinerea ei68 (art.54 alin.1 şi 2 din Legea SA). Prin stabilirea
unei date de referinŃă se urmăreşte în primul rând identificarea acŃionarilor care au dreptul de
a participa la adunarea generală în raport de o dată stabilită în mod unitar pentru toŃi
acŃionarii, în lipsa unei asemenea date unice, este aproape imposibil de stabilit căror acŃionari
le va fi notificată convocarea adunării generale. Lista acŃionarilor astfel stabilită va putea fi
modificată numai în cazurile prevăzute de art.54 alin.5 din Legea SA. DispoziŃiile menŃionate
urmăresc asigurarea respectării dreptului de participare la adunarea generală a tuturor
acŃionarilor, inclusiv a celor care au achiziŃionat acŃiuni cu puŃin timp înainte de Ńinerea
adunării.
În contextul precizărilor de mai sus, care se aplică în mod evident numai deŃinătorilor de
acŃiuni nominative se pune problema modalităŃii în care vor putea participa la adunările
generale deŃinătorii acŃiunilor la purtător, cu atât mai mult cu cât codul care a prevăzut
posibilitatea emiterii unor asemenea acŃiuni nu conŃine nici o dispoziŃie în acest sens. Fără a
putea oferi un răspuns la această întrebare, exemplificăm prin soluŃia adoptată de legea din
România care prevede obligativitatea depunerii acŃiunilor la purtător de către posesorii lor în
anumite locuri indicate în actul constitutiv sau în înştiinŃarea de convocare. Prin această
procedură se urmăreşte dovada proprietăŃii asupra acelor acŃiuni, ceea ce, pe de o parte,
permite deŃinătorului acŃiunilor să participe în mod valabil la adunarea generală, iar, pe de
altă parte, permite să se verifice ponderea pe care o are acŃionarul respectiv în totalul
voturilor. Totodată, prin verificările făcute, se poate preveni accesul la adunare al unor
persoane care nu au calitatea de participanŃi şi care ar putea tulbura deliberările şi se poate
împiedica crearea unor majorităŃi fictive.
(b) Dreptul de vot. Dreptul de vot în adunarea generală pe care îl conferă acŃiunea este un
drept esenŃial, de natură socială, în absenŃa căruia acŃionarul nu îşi poate apăra interesele
proprii şi nu îşi poate exercita dreptul de a participa la conducerea societăŃii. În mod
excepŃional, legea permite crearea anumitor acŃiuni fără drept de vot – acŃiuni preferenŃiale,
în schimbul unor avantaje de natură economică, însă nici în aceste cazuri suprimarea

68
Deoarece legea se referă expres la adunările generale ordinare, rezultă per a contrario că în cazul adunărilor generale extraordinare lista
acŃionarilor care au dreptul să participe la adunare se poate întocmi cu mai puŃin de 45 de zile înainte de Ńinerea ei. Această concluzie se
impune cu atât mai mult cu cât, de cele mai multe ori, adunarea generală extraordinară trebuie să se întrunească în mai puŃin de 30 de zile de
la data primirii de către societate a cererii de a Ńine o astfel de adunare.

272
dreptului la vot nu este totală, titularul unor asemenea acŃiuni obŃinând acest drept în situaŃiile
prevăzute de Legea SA (de exemplu, art.15 alin.6 şi 7) sau de actul constitutiv al societăŃii.
Dreptul la vot, dat de acŃiunea cu drept de vot, nu poate fi limitat, decât în cazurile şi în
condiŃiile prevăzute de lege, dispoziŃiile care îl reglementează fiind imperative. O astfel de
restrângere legală a dreptului de vot o întâlnim, de exemplu, în cazul tranzacŃiilor cu conflict
de interese când acŃionarul interesat în efectuarea tranzacŃiei trebuie să se abŃină de la vot
(art.86 alin.6 din Legea SA) sau în situaŃiile prevăzute de art.61 alin.6 din Legea SA, care
reglementează cazurile în care persoanele cu funcŃii de răspundere ale societăŃii ce deŃin
acŃiuni sau îi reprezintă pe alŃi acŃionari nu au drept de vot. Există şi situaŃia particulară a
cumpărării de către societate a propriilor acŃiuni (acŃiuni de tezaur), când, obiectiv, votul
corespunzător acestor acŃiuni nu poate fi exercitat (art.162 alin.8 din cod).
O acŃiune cu drept de vot conferă titularului ei un vot, conform principiului “o acŃiune cu
drept de vot – un vot” (art.61 alin.4 din Legea SA). Singurele excepŃii de la principiul
proporŃionalităŃii votului sunt cele înscrise în art.61 alin.5 din Legea SA, conform căruia
acŃionarul are dreptul să voteze numai cu acel număr de acŃiuni care nu depăşeşte limita
stabilită de legislaŃie, şi art.66 alin.7 din Legea SA – în cazul alegerii consiliului societăŃii
prin vot cumulativ.
(c) Dreptul de a fi ales în organele de conducere ale societăŃii. Orice acŃionar are dreptul
de a fi ales în organele de conducere ale societăŃii (consiliul societăŃii, organul executiv sau
comisia de cenzori).
(d) Dreptul de a fi informat. AcŃionarii au dreptul să fie informaŃi asupra desfăşurării
activităŃii societăŃii. Dreptul de a fi informat este unul dintre cele mai importante drepturi ale
acŃionarilor. Nu este vorba numai de dreptul la informaŃiile importante, ci şi de dreptul la
informaŃii oportune, corecte şi complete. Fără acestea acŃionarul nu îşi poate exercita cu
discernământ nici un drept, nici chiar dreptul fundamental de a vota. Dreptul la informare se
exercită în condiŃiile şi modalităŃile prevăzute de art.170 din cod şi art.25 alin.1 lit.b) şi c),
precum şi art.91 şi 92 din Legea SA.
(e) Dreptul la apărarea intereselor legitime. AcŃionarii sunt în drept, în modul stabilit de
legislaŃie, să sesizeze organele de conducere ale societăŃii şi/sau Comisia NaŃională a
Valorilor Mobiliare şi/sau instanŃa judecătorească (art.28 alin.2 din Legea SA).
În afară de drepturile nepatrimoniale fundamentale, enumerate mai sus, legea acordă
acŃionarilor care deŃin un anumit pachet de acŃiuni şi unele drepturi suplimentare (art.167,
168 din cod şi art.26 din Legea SA). Mai menŃionăm că, actul constitutiv al societăŃii poate
acorda şi alte drepturi suplimentare decât cele prevăzute de lege.
Drepturile patrimoniale ale acŃionarilor sunt: dreptul la dividende, dreptul de a înstrăina,
gaja sau pune în administrare fiduciară acŃiunile deŃinute, dreptul de preemŃiune asupra
acŃiunilor emisiunii suplimentare şi asupra acŃiunilor societăŃii închise înstrăinate de ceilalŃi
acŃionari, dreptul de a cere răscumpărarea de către societate a acŃiunilor deŃinute, dreptul
asupra bunurilor rezultate din lichidare.
(a) Dreptul la dividende. Scopul principal urmărit de acŃionar prin achiziŃionarea de
acŃiuni este obŃinerea unui profit sub formă de dividende. Potrivit art.25 alin.1 lit.d) din Legea
SA, acŃionarul are dreptul să primească dividendele anunŃate în corespundere cu clasele şi
proporŃional numărului de acŃiuni care îi aparŃin. Dividendele se raportează proporŃional
valorii nominale, a numărului şi claselor de acŃiuni deŃinute de acŃionar. MenŃionăm că
deŃinătorii de acŃiuni preferenŃiale obŃin dividende înaintea deŃinătorilor de acŃiuni ordinare
(art.14 alin.5 din Legea SA), fără însă a exista posibilitatea să li se garanteze de către
societate plata de dividende (art.48 alin.3 din Legea SA). Astfel, chiar şi în cazul în care
societatea a realizat un profit, adunarea generală a acŃionarilor sau, după caz, consiliul
societăŃii vor putea lua hotărârea de a repartiza profitul în alte scopuri decât plata
dividendelor (de exemplu, pentru investiŃii).

273
 Dividendele se plătesc, de regulă, anual, legea prevăzând, însă, şi posibilitatea plăŃii unor
dividende intermediare. Astfel, conform art.48 alin.2 şi 5 din Legea SA, societatea are dreptul
să plătească dividende intermediare (trimestriale, semestriale) şi anuale pe acŃiunile aflate în
circulaŃie, iar, potrivit art.49 alin.1 din lege, decizia cu privire la plata dividendelor
intermediare se va lua de consiliul societăŃii, iar hotărârea cu privire la plata dividendelor
anuale – de adunarea generală a acŃionarilor, la propunerea consiliului societăŃii, fără, însă, a
putea stabili dividende mai mari decât cele propuse de consiliu. Precizăm, totuşi, că plata
dividendelor intermediare este posibilă numai într-un conjunctură economică şi de afaceri
stabilă, fără fluctuaŃii prea mari, în caz contrar societatea riscând să plătească dividende
pentru un semestru sau trimestru în care a realizat profit, iar la sfârşitul anului să înregistreze
pierderi sau un profit sub mărimea dividendelor acordate.
În scopul asigurării unei stabilităŃi financiare a societăŃii şi a protejării drepturilor
creditorilor sociali, prin lege se stabilesc anumite restricŃii şi limitări în ceea ce priveşte
distribuŃia de dividende. Astfel, potrivit art.48 alin.5 din Legea SA, societatea nu este în drept
să ia hotărâre cu privire la plata dividendelor: (a) până la răscumpărarea acŃiunilor la cererea
acŃionarilor în cazurile prevăzute de lege; (b) dacă, la data luării hotărârii cu privire la plata
dividendelor, societatea este insolvabila sau plata dividendelor va duce la insolvabilitatea ei;
(c) dacă valoarea activelor nete, conform ultimului bilanŃ al societăŃii, este mai mică decât
capitalul ei social sau va deveni mai mică în urma plăŃii dividendelor; (d) pe acŃiunile
ordinare dacă nu s-a hotărât cu privire la plata dividendelor pe acŃiunile preferenŃiale; (e) pe
orice acŃiuni dacă nu s-a hotărât cu privire la plata dobânzii pe obligaŃiuni.
Determinarea acŃionarilor care au dreptul la dividende se face în conformitate cu art.49
alin.4 din Legea SA. Astfel, în lista acŃionarilor care au dreptul să primească dividende
intermediare vor fi înscrişi acŃionarii şi deŃinătorii nominali de acŃiuni înregistraŃi în registrul
acŃionarilor cel mai târziu cu 15 zile până la luarea hotărârii cu privire la plata dividendelor
intermediare, iar în lista acŃionarilor care au dreptul să primească dividende anuale vor fi
înscrişi acŃionarii şi deŃinătorii nominali de acŃiuni înregistraŃi în registrul menŃionat la data la
care se întocmeşte lista acŃionarilor care au dreptul să participe la adunarea generală, dată
fixată de consiliul societăŃii, care, însă, nu poate preceda data luării deciziei de convocare a
adunării generale ordinare a acŃionarilor şi nu poate depăşi termenul de 45 de zile înainte de
Ńinerea ei. Subliniem faptul că nici în acest caz, Legea SA sau codul nu prevăd modalitatea de
încasare a dividendelor aferente acŃiunilor la purtător, iar pentru o posibilă soluŃie facem
trimitere la considerentele exprimate cu ocazia analizei problemei similare a dreptului de
participarea la adunarea generală a deŃinătorilor de acŃiuni la purtător.
Deşi, de regulă, dividendele sunt plătite cu mijloace băneşti, nimic nu se opune ca acestea
să fie distribuite prin acŃiuni sau alte bunuri destinate consumului populaŃiei civile, a căror
circulaŃie nu este interzisă sau limitată de actele legislative, dacă acest lucru este prevăzut în
actul constitutiv al societăŃii. Pentru cazul în care dividendele sunt plătite în acŃiuni, legea
stabileşte regula, conform căreia dividendele pe acŃiunile de aceeaşi clasă pot fi plătite cu
acŃiuni de altă clasă numai în temeiul unei hotărâri aparte a acŃionarilor care deŃin acŃiuni de
clasa dată, luată cu votul a unui număr de acŃionari care să reprezinte cel puŃin trei pătrimi din
aceste acŃiuni, şi confirmată prin hotărârea adunării generale a acŃionarilor (art.49 alin.9 din
Legea SA).
ObligaŃiile societăŃii referitoare la plata dividendelor apar la data anunŃării hotărârii cu
privire la plata lor (art.48 alin.4 din Legea SA). Din acest moment, dreptul la dividende
încetează să mai fie un drept social, el devenind un drept de creanŃă individual al acŃionarului
faŃă de societate, cu toate consecinŃele ce decurg din acest drept. Tot de la această dată, suma
care revine acŃionarului nu mai face parte din patrimoniul societăŃii. În consecinŃă, dacă
societatea este declarată în stare de faliment, el se poate înscrie, cu valoarea dividendelor,
alături de ceilalŃi creditori, la masa debitoare.

274
 Termenul de plată a dividendelor se stabileşte de consiliul societăŃii în conformitate cu
statutul societăŃii, însă nu poate fi mai mare de 3 luni de la data luării deciziei cu privire la
plata lor (art.49 alin.10 din Legea SA).
(b) Dreptul de a înstrăina, gaja sau pune în administrare fiduciară acŃiunile. Dreptul de
proprietate asupra acŃiunilor aparŃine acŃionarului, acest drept putând fi transferat, gajat sau
trecut asupra succesorilor. Codul civil prevede expres doar dreptul acŃionarului de a înstrăina
acŃiunile deŃinute (art.166 alin.1), însă dispoziŃiile codului trebuie completate cu cele ale legii
speciale conform cărora “acŃionarul are dreptul să înstrăineze acŃiunile care îi aparŃin, să le
pună în gaj sau în administrare fiduciară” (art.25 alin.1 lit.e) din Legea SA).
Precizăm că acŃiunile emise de societate pot fi grevate cu obligaŃii de gaj în temeiul unui
contract de gaj ce se perfectează în scris şi cu respectarea condiŃiilor stabilite de art.460 Cod
civil şi art.28 din Legea PVM, a căror neîndeplinire atrage nulitatea contractului de gaj cu
toate consecinŃele generate de acest fapt, prevăzute de legislaŃie. AcŃiunile gajate nu dau
creditorului gajist dreptul de a participa ca acŃionar la adunările generale, dreptul de
participare şi de vot fiind exercitate de către acŃionar (art.460 alin.3 din cod). Este absolut
firesc să fie aşa, de vreme ce drepturile menŃionate sunt nişte drepturi intangibile ale
acŃionarului, iar creditorul gajist rămâne o persoană străină de societate; singurul drept pe
care îl conferă gajul este ca, în cazul în care acŃionarul debitor nu plăteşte datoria, creditorul
să provoace vânzarea acŃiunilor gajate şi să se îndestuleze cu prioritate din preŃul acestora.
În final, menŃionăm că orice grevare cu sarcini (sechestru, gaj, etc.) a acŃiunilor trebuie
înscrisă în registrul acŃionarilor într-o rubrică specială (art.164 alin.4 din cod).
(c) Dreptul de preemŃiune asupra acŃiunilor emisiunii suplimentare şi asupra acŃiunilor
societăŃii închise înstrăinate de ceilalŃi acŃionari.
AcŃionarul care deŃine acŃiuni cu drept de vot sau alte valori mobiliare ale societăŃii care
pot fi convertite în acŃiuni cu drept de vot are drept de preemŃiune asupra acŃiunilor cu drept
de vot plasate public sau asupra altor valori mobiliare ale societăŃii care pot fi convertite în
acŃiuni cu drept de vot, dacă acest drept este prevăzut de statutul societăŃii sau de decizia de
emitere a acŃiunilor cu plasare publică (art.25 alin.10 din Legea SA). AcŃionarii au drept de
preemŃiune la procurarea acŃiunilor emisiunii noi, acest drept exercitându-se proporŃional
numărului de acŃiuni care le aparŃin la momentul adoptării hotărârii privind emisiunea
acŃiunilor. Prin lege nu se stabileşte un termen în interiorul căruia acŃionarii ar trebui să-şi
exercite dreptul de preemŃiune asupra acŃiunilor emisiunii suplimentare. În acest caz, dacă
termenul nu este precizat în actul constitutiv al societăŃii, adunarea generală a acŃionarilor
sau, după caz, consiliul societăŃii va hotărî care va fi acesta, acŃionarii fiind obligaŃi să
respecte acest termen pentru exercitarea dreptului lor de preemŃiune. După expirarea
termenului, acŃiunile vor putea fi subscrise de public.
Înstrăinarea acŃiunilor unei societăŃi închise este supusă unei proceduri speciale,
reglementată în art.27 din Legea SA şi descrisă mai sus. Reamintim doar că, în societatea de
tip închis, acŃionarul este în drept să propună acŃiunile sale spre vânzare numai celorlalŃi
acŃionari, care au un drept de preemŃiune asupra acestora şi pe care îl pot exercita în decurs de
o lună de la data primirii ofertei acŃionarului de către societate.
(d) Dreptul de a cere răscumpărarea de către societate a acŃiunilor deŃinute. AcŃionarul
are dreptul să ceară răscumpărarea acŃiunilor ce îi aparŃin, în cazurile prevăzute de lege sau de
actul constitutiv al societăŃii. AcŃionarul este în drept să ceară răscumpărarea acŃiunilor care îi
aparŃin în cazul în care nu a fost informat sau nu i s-a permis să participe la adunarea generală
a acŃionarilor la care s-au luat hotărâri cu privire la operarea în actul constitutiv al societăŃii a
unor modificări ce limitează drepturile acŃionarilor, inclusiv în legătură cu transformarea
societăŃii deschise în societate închisă, sau cu privire la efectuarea de către societate a unei
tranzacŃii de proporŃii sau cu privire la reorganizarea societăŃii ori în cazul în care el a votat
împotriva luării unor astfel de hotărâri şi a cerut ca acest fapt să fie consemnat în procesul-

275
verbal al adunării generale şi în lista acŃionarilor care au dreptul să ceară răscumpărarea
acŃiunilor ce le aparŃin (art.166 alin.3 din cod şi art.79 alin.2 şi 3 din Legea SA). MenŃionăm
că acŃionarul nu este în drept să ceară răscumpărarea acŃiunilor ce îi aparŃin în cazul în care s-
a luat hotărârea de lichidare a societăŃii sau dacă acŃiunile date au fost incluse în listingul
bursei de valori (art.166 alin.4 din cod şi art.79 alin.8 din Legea SA).
(e) Dreptul asupra bunurilor rezultate din lichidare. La încetarea existenŃei societăŃii,
acŃionarii au dreptul să primească partea ce li se cuvine în urma lichidării societăŃii (art.115
alin.1 lit.d) din cod şi art.25 alin.1 lit.g) din Legea SA). Trebuie precizat însă că acest drept
poate fi valorificat numai după ce au fost achitate toate datoriile faŃă de creditorii societăŃii şi
numai dacă a mai rămas un sold activ.
La repartizarea bunurilor se va Ńine cont de clasele acŃiunilor deŃinute (art.98 din Legea
SA). Ca şi în cazul repartizării dividendelor, deŃinătorii de acŃiuni preferenŃiale au prioritate
faŃă de deŃinătorii de acŃiuni ordinare la obŃinerea cotei din bunurile societăŃii ce se distribuie
în cazul lichidării ei.
Pe lângă drepturile enumerate mai sus, expres prevăzute de Legea privind societăŃile pe
acŃiuni, acŃionarii vor putea să exercite orice alte drepturi prevăzute de actul constitutiv al
societăŃii, care nu vin în contradicŃie cu reglementările legale în domeniu (de exemplu,
dreptul prioritar de a procura bunurile sau serviciile societăŃii).
Drepturile conferite de acŃiuni se realizează în cazul acŃiunilor nominative emise în formă
materializată de persoana indicată în titlu respectiv, la prezentarea acestuia de către deŃinător
sau de către persoana împuternicită de acesta, iar în cazul acŃiunilor nominative emise în
formă nematerializată – de persoana indicată în registrul acŃionarilor (art.27 alin.1 din Legea
SA). În ceea ce priveşte acŃiunile la purtător, drepturilor conferite de acestea vor fi exercitate
de către posesorul titlului (acŃiunii).
6. Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acŃionarilor. Problematica apărării
drepturilor acŃionarilor este în contextul actual de o importanŃă deosebită, cu atât mai mult cu
cât orice drept subiectiv care nu este însoŃit de mijloace procesuale de apărare accesibile şi
eficiente îşi pierde din atractivitate. Problematica în discuŃie comportă o anumită specificitate
determinară de particularităŃile relaŃiilor sociale din cadrul societăŃilor pe acŃiuni. Astfel, în
societăŃile pe acŃiuni interesele acŃionarului sunt valorificate atât direct – prin exercitarea de
către acesta a drepturilor ce îi aparŃin, cât şi mediat – prin activitatea societăŃii a cărui
membru este. În acest context, nu e deloc dificil de imaginat o multitudine de cazuri în care
interesele unui acŃionar ar intra în conflict nu numai cu interesele altui acŃionar ci şi cu cele
ale societăŃii în general. Pentru exemplificare putem menŃiona situaŃiile când adunarea
generală urmează să hotărască asupra reinvestirii profitului şi neacordării de dividende,
modificării drepturilor conferite de acŃiunile dintr-o anumită clasă, convertirea valorilor
mobiliare ale societăŃii, fuziunii sau reorganizării acesteia etc. Un aspect important în
prevenirea şi soluŃionarea problemelor ce Ńin de satisfacerea intereselor acŃionarilor îl
reprezintă realizarea unei corelări echitabile între interesele acŃionarilor majoritari şi cele ale
acŃionarilor minoritari, inclusiv protejarea acestora din urmă de abuzurile şi arbitrarul
“majorităŃii”.
Legea SA şi legislaŃia cu privire la valorile mobiliare cuprind o serie de dispoziŃii menite
să apere drepturile şi interesele legitime ale acŃionarilor minoritari împotriva unor eventuale
abuzuri venite din partea acŃionarilor majoritari. Aceste dispoziŃii asigură protejarea
intereselor acŃionarilor minoritari pe două căi distincte: pe de o parte, este stabilit un
mecanism eficient de participare la adoptarea deciziilor în cadrul societăŃii care să Ńină cont,
în măsura posibilităŃilor, de interesele tuturor acŃionarilor, iar, pe de altă, acŃionarului
nemulŃumit de adoptarea unor decizii care îi afectează interesele i se oferă posibilitatea de a
se retrage din societate cu obligarea acesteia din urmă la răscumpărarea acŃiunilor deŃinute.

276
 În prima categorie includem dispoziŃiile care reglementează dreptul acŃionarului de a
participa la adunarea generală, precum şi obligativitatea de a supune votului acesteia orice
măsură capabilă să aducă atingere drepturilor şi intereselor legitime ale oricărui acŃionar.
Astfel, una din cele mai importante garanŃii împotriva abuzurilor de orice fel în legătură cu
drepturile acŃionarilor o reprezintă dispoziŃia legală conform căreia drepturile acŃionarilor
date de acŃiunile de orice clasă pot fi modificate numai prin hotărârea adunării generale a
acŃionarilor, iar această hotărâre este valabilă numai în cazul existenŃei unei hotărâri aparte a
acŃionarilor care deŃin acŃiuni de clasa dată, luată cu votul a unui număr de acŃionari care să
reprezinte cel puŃin trei pătrimi din aceste acŃiuni (art.25 alin.11 din Legea SA). În literatura
de specialitate s-a discutat dacă majoritatea cerută de lege va putea să dispună nestânjenită
chiar cu privire la acele drepturi ale acŃionarilor care au fost socotite de aceştia esenŃiale
pentru intrarea în societate? Fără a intra în detaliile frământărilor iscate de această problemă
în literatura de specialitate, vom arăta că se consideră în mod unanim că există o serie de
drepturi intangibile ale acŃionarilor, un minimum de drepturi prezumate a constitui însăşi
cauza intrării acestora în societate, drepturi ce nu pot fi modificate. Iată care sunt, potrivit
doctrinei, aceste drepturi inderogabile: (a) dreptul la dividend şi de a participa la împărŃirea
finală a patrimoniului social, prin lichidare; (b) dreptul de a lua parte la administrarea
societăŃii, prin participarea la formarea voinŃei sociale; cu alte cuvinte este vorba despre
dreptul de a participa la adunările generale, iar în cadrul acestora de a discuta problemele de
pe odinea de zi, de a vota, de a lua parte la numirea membrilor consiliului societăŃii, comisiei
de cenzori sau a altor organe sociale speciale; (c) dreptul de a lupta împotriva hotărârilor
adunărilor generale când acestea sunt contrarii legii sau actului constitutiv şi dreptul de a
controla gestiunea, când celelalte organe sunt deficiente, fie adresându-se adunării generale,
fie instanŃelor judecătoreşti; (d) dreptul de a se retrage din societate atunci când adunarea
generală ia unele decizii grave privind viata societăŃii; (e) dreptul acŃionarului de a nu i se
impune obligaŃii faŃă de societate mai mari decât cele prevăzute în actele constitutive (astfel,
adunarea generală nu poate impune acŃionarilor aporturi suplimentare faŃă de cele la care s-au
obligat; (f) dreptul la paritate de tratament, în sensul că adunarea generală nu poate modifica
raportul de egalitate dintre acŃionari (de exemplu, prin emiterea unor acŃiuni numai pentru
unii dintre acŃionari, fără ca toŃi să aibă vocaŃie la acestea); (g) dreptul de a înstrăina acŃiunile
pe care le deŃine (singurele limitări a dreptului de înstrăinare a acŃiunilor sunt prevăzute
pentru societăŃile pe acŃiuni de tip închis în art.27 din Legea SA. Aceste limitări fiind de
strictă interpretare, adunarea generală nu va putea introduce în statut aşa numitele clauze de
agrement, în virtutea cărora acŃionarul ar deveni prizonierul acŃiunilor sale. De asemenea,
adunarea nu va putea, prin hotărâre, să împiedice pe un acŃionar să înstrăineze acŃiunile pe
care le posedă. Analizând drepturile expuse mai sus constatăm că acestea, în majoritate, sunt
drepturi ce rezultă din dispoziŃiile legale, chiar dacă unele nu sunt consacrate în mod formal
de un text de lege. Hotărârea adunării generale care ar încălca aceste drepturi, implicit ar
încălca legea, or, indiscutabil, atotputernicia adunării generale este limitată de lege.
În cea de-a doua categorie includem dispoziŃiile ce reglementează dreptul acŃionarului de
a se retrage din societate atunci când nu este de acord cu anumite hotărâri a adunării generale
cu obligaŃia pentru societate de a-i răscumpăra acŃiunile pe care le deŃine (art.166 alin.2-3 din
cod şi art.79 alin.2 şi 3 din Legea SA). Un alt mecanism menit să protejeze interesele
acŃionarilor minoritari este acela prin care se stabileşte obligativitatea pentru persoana care a
achiziŃionat, de sine stătător sau împreună cu persoanele sale afiliate, acŃiuni ale unei
societăŃii deschise reprezentând un pachet de control, de a propune acŃionarilor să-i vândă
acŃiunile cu drept de vot care le aparŃin (ofertă tender), propunere ce trebuie făcută în termen
de 3 luni de la data înregistrării în registrul acŃionarilor a achiziŃionării acestui pachetului de
control (art.84 alin.5 din Legea SA şi art.21 din Legea PVM). MenŃionăm că noŃiunea de
“pachet de control” este în strânsă corelaŃie cu noŃiunea de “poziŃie de control”, care potrivit

277
art.3 din Legea PVM, însemnă “exercitarea influenŃei decisive asupra hotărârilor adoptate de
către o persoană fizică sau juridică”. Este normal ca deŃinerea de către o persoană a unui
pachet de control să fie de natură să afecteze interesele acŃionarilor minoritari din societate,
de unde şi grija legiuitorului de a-i proteja pe aceştia din urmă.
Dar care sunt modalităŃile procesuale de apărarea a drepturilor acŃionarilor? LegislaŃia
conŃine o dispoziŃie expresă în acest sens, şi anume, potrivit art.28 alin.2 din Legea SA,
pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, acŃionarii sunt în drept, în modul stabilit
de legislaŃie, să sesizeze organele de conducere ale societăŃii şi/sau Comisia NaŃională a
Valorilor Mobiliare şi/sau instanŃa judecătorească. Această dispoziŃie este completată de
prevederile art.59 alin.5 din Legea SA, conform cărora hotărârea luată de adunarea generală a
acŃionarilor contrar cerinŃelor legii sau ale actului constitutiv al societăŃii poate fi atacată în
justiŃie de oricare dintre acŃionari sau de o altă persoană împuternicită, dacă: (a) acŃionarul nu
a fost înştiinŃat, în modul stabilit de prezenta lege, despre data. ora şi locul Ńinerii adunării
generale; (b) acŃionarul nu a fost admis la adunarea generală fără temei legal; (c) adunarea
generala s-a Ńinut tară cvorumul necesar; (d) hotărârea a fost luată asupra unei chestiuni care
nu figura în ordinea de zi a adunării generale sau cu încălcarea cotelor de voturi; (e)
acŃionarul a votat contra luării hotărârii ce îi lezează drepturile şi interesele legitime; (f)
drepturile şi interesele legitime ale acŃionarului au fost grav încălcate în alt mod. Hotărârile
adunării generale adoptate cu încălcarea prevederilor legii sau ale actului constitutiv vor fi,
după caz, fie aduse în concordanŃă cu actele respective printr-o nouă hotărâre a adunării
generale, adoptate cu respectarea cerinŃelor statutare şi legale, fie anulate de către instanŃa
judecătorească.
7. Reprezentarea acŃionarilor. Cu excepŃia dispoziŃiei art.161 alin.7, potrivit căreia
“dacă o acŃiune este deŃinută de mai multe persoane, acestea sunt considerate un singur
acŃionar şi îşi exercită drepturile prin reprezentant”, Codul civil nu cuprinde alte precizări
referitoare la reprezentarea acŃionarilor. Găsim, însă, asemenea reglementări în legea specială.
Astfel, potrivit legii, acŃionarul este în drept, în temeiul mandatului sau contractului, să
cesioneze exercitarea drepturilor sale reprezentantului sau deŃinătorului nominal de acŃiuni69
(art.25 alin.5 din Legea SA).
În principiu, reprezentant al acŃionarului poate fi orice persoană. Legiuitorul nostru
stabileşte o singură restricŃie cu privire la calitatea de reprezentant, şi anume, aceea conform
căreia persoanele cu funcŃii de răspundere ale societăŃii, cu excepŃia membrilor consiliului
societăŃii, nu pot fi reprezentanŃi ai acŃionarului (art.25 alin.8 din Legea SA). Prin această
interdicŃie se urmăreşte, în principal, înlăturarea posibilităŃii ca persoanele care exercită
atribuŃii de dispoziŃie în conducerea societăŃii să influenŃeze, prin acapararea unui număr
mare de voturi, rezultatul deliberărilor în adunarea generală a acŃionarilor.
Deoarece Legea privind societăŃile pe acŃiuni nu cuprinde alte reguli speciale aplicabile
reprezentării, se va da eficienŃă dispoziŃiilor de drept comun din materia reprezentării.
Astfel, acŃionarii, persoane fizice, care nu au capacitate legală de exerciŃiu vor fi
reprezentaŃi de reprezentanŃii lor legali. În această categorie intră minorii până la 14 ani şi
incapabilii. Minorii pot fi reprezentaŃi de părinŃi, adoptatori sau tutore, iar incapabilii – de
tutore (art.22 alin.1 şi art.24 alin.2 din cod). La rândul lor, reprezentanŃii legali vor putea
mandata alte persoane să exercite drepturile de acŃionar, caz în care suntem în prezenŃa unei
“duble reprezentări”.
În ceea ce priveşte acŃionarii, persoane fizice cu capacitate de exerciŃiu restrânsă (minorii
între 14 şi 18 ani şi persoanele a căror capacitate de exerciŃiu a fost limitată de instanŃele
69
DeŃinător nominal de acŃiuni poate fi persoana care deŃine acŃiuni în temeiul unui contract sau un participant profesionist la piaŃa valorilor
mobiliare care deŃine, în numele său, acŃiuni din însărcinarea proprietarilor de acŃiuni sau a altor deŃinători nominali, nefiind proprietar al
acŃiunilor respective. Calitatea de deŃinător nominal o pot avea depozitarii (în cazul acŃiunilor deponenŃilor lor), brokerii şi managerii
fondurilor de investiŃii, companiile fiduciare (în cazul acŃiunilor clienŃilor lor). DeŃinătorul nominal poate realiza drepturile conferite de
acŃiuni numai având împuternicirile respective ale proprietarilor acestora (art.8 alin.5 din PVM).

278
judecătoreşti), aceştia îşi vor exercita drepturile de acŃionar, cu încuviinŃarea prealabilă a
părinŃilor, adoptatorilor sau curatorilor (art.21 alin.1 şi art.25 alin.2 din cod).
AcŃionarii, persoane juridice, vor fi reprezentate în exercitarea drepturilor lor de acŃionar
de către persoana desemnată în acest sens de către organele de conducere în conformitate cu
statutul persoanei juridice respective. Şi reprezentanŃii persoanei juridice pot da, la rândul lor,
cu respectarea dispoziŃiilor legii şi a actelor constitutive, procură specială altor persoane
pentru a exercita drepturile societăŃii acŃionare
Exercitarea drepturilor ce revin satului (comunei), oraşului (municipiului) sau raionului,
în calitate de acŃionar al societăŃii pe acŃiuni, este de atribuŃia primarului (art.38 pct.30),
respectiv, preşedintelui comitetului executiv al consiliului raional (art.67 lit.l) din Legea
nr.186/1998 privind administraŃia publică locală). Pe lângă regula instituită de art.25 alin.7
din Legea SA potrivit căreia “statul poate avea doar un singur reprezentant într-o societate”,
exercitarea drepturilor conferite de acŃiunile deŃinute de stat comportă o serie de
particularităŃi ce sunt prevăzute în Regulamentul cu privire la reprezentarea statului în
societăŃile economice aprobat prin H.G. nr.109/1999.
În sfârşit, orice acŃionar cu capacitate deplină de exerciŃiu poate delega exercitarea
drepturilor sale unei alte persoane printr-o procură specială ce va fi supusă, în principiu,
regulilor generale aplicabile reprezentării (art.242-257 din cod). Mandatarul poate fi un alt
acŃionar sau o persoană străină de societate. Nu pot fi mandatari, după cum am arătat mai sus,
persoanele cu funcŃii de răspundere ale societăŃii, cu excepŃia membrilor consiliului societăŃii.
AcŃionarul este în drept să-1 înlocuiască oricând pe reprezentantul său ori pe deŃinătorul
nominal de acŃiuni sau să-i retragă împuternicirile, dacă actele legislative, contractul sau actul
administrativ nu prevede altfel (art.25 alin.9 din Legea SA).
8. ObligaŃiile acŃionarilor. Deşi nici cu privire la obligaŃiile acŃionarilor Codul civil, spre
deosebire de Legea SA, nu conŃine nici o dispoziŃie expresă, existenŃa acestora reiese din
analiza unor texte privind societatea pe acŃiuni. Vom examina pe scurt, în cele ce urmează,
principalele obligaŃii ale acŃionarilor.
(a) ObligaŃia de a efectua plata vărsămintelor datorate. Principala obligaŃie a acŃionarului
este aceea de a efectua plata vărsămintelor datorate sau, cu alte cuvinte, de a achita valoarea
nominală a acŃiunilor subscrise. AcŃionarul se obligă prin contractul de societate sau printr-un
acord cu societatea (în cazul subscripŃiei acŃiunilor emisiunii suplimentare) şi este dator să-şi
onoreze obligaŃia asumată. Astfel, în cazul constituirii societăŃii, dacă fondatorul nu-şi
execută de bunăvoie obligaŃia sa de aport, cofondatorii îl pot constrânge pe cale
judecătorească, cerând executarea obligaŃiei asumate prin contractul de societate, iar în cazul
subscripŃiei acŃiunilor emisiunii suplimentare, organele de conducere a societăŃii vor decide
fie urmărirea în justiŃie a investitorilor (acŃionarilor) pentru vărsămintele datorate, fie
adoptarea unei hotărâri privind refuzul de a încheia emisiunea acŃiunilor şi restituirea către
investitori a mijloacelor pe care aceştia le-au depus în contul plăŃii acŃiunilor.
(b) ObligaŃia de a comunica societăŃii informaŃiile cerute de lege. Astfel, potrivit art.29
alin.1 lit.a) şi b) din Legea SA, acŃionarul este obligat să informeze persoana care Ńine
registrul acŃionarilor despre toate schimbările din datele sale, introduse în registru şi să
comunice în scris societăŃii, Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare şi organului de stat
care efectuează reglementarea antimonopolistă despre achiziŃionarea de acŃiuni ale societăŃii
deschise în număr ce depăşeşte limita stabilită de legislaŃie. De asemenea, conform art.29
alin.2 din Legea SA, acŃionarii persoane cu funcŃii de răspundere ale societăŃii deschise sunt
obligaŃi să comunice în scris societăŃii şi Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare despre
toate tranzacŃiile lor cu acŃiunile societăŃii, în modul prevăzut de legislaŃia cu privire la
valorile mobiliare.

279
 (c) ObligaŃia de a nu se amesteca fără drept în administrarea societăŃii. Potrivit legii,
acŃionarul nu este în drept, fără împuterniciri speciale, să acŃioneze în numele societăŃii sau pe
cauŃiunea ori cu garanŃia societăŃii (art.25 alin.14 din Legea SA).
(d) ObligaŃia de a respecta actele constitutive ale societăŃii şi hotărârile adunării
generale. AcŃionarii sunt ŃinuŃi să respecte prevederile statutare şi hotărârile adunării
generale, dacă au fost luate cu respectarea procedurii prevăzute de lege. MenŃionăm că,
hotărârile adunării generale sunt obligatorii atât pentru acŃionarii care au fost prezenŃi la
adunare, cat şi pentru cei absenŃi. Totuşi, în cazul în care hotărârile adunării generale sunt
contrare legii sau actului constitutiv ele vor putea fi atacate în justiŃie de oricare dintre
acŃionari în condiŃiile prevăzute de art.59 alin.5 din Legea SA.
(e) ObligaŃia acŃionarului de a suporta pierderile sociale până la concurenŃa aportului
său. AcŃionarii nu vor suporta pasivul social decât în limita aportului lor. Responsabilitatea
acŃionarilor, limitată la nivelul aporturilor, este un principiu de bază al societăŃilor de
capitaluri.
În încheiere, menŃionăm că, în cazul în care societăŃii i-a fost cauzat un prejudiciu ca
urmare a neexecutării sau a executării necorespunzătoare de către acŃionar a obligaŃiilor ce-i
revin, acesta va răspunde în faŃa societăŃii cu mărimea prejudiciului cauzat (art.29 alin.3 din
Legea SA).

Articolul 162. Dobândirea de acŃiuni proprii (acŃiunile de tezaur)

(1) AcŃiunea de tezaur este acŃiunea dobândită de societatea pe acŃiuni emitentă de la

acŃionarul său.
(2) Societatea pe acŃiuni nu poate dobândi acŃiuni proprii, nici direct, nici prin
persoane care acŃionează în nume propriu, dar pe seama acestei societăŃi, în afară de
cazul în care adunarea generală a acŃionarilor hotărăşte altfel, cu respectarea
dispoziŃiilor prezentului articol.
(3) Valoarea acŃiunilor proprii dobândite de societatea pe acŃiuni, inclusiv a celor
aflate în portofoliul său, nu poate depăşi 10% din capitalul social subscris.
(4) Se pot dobândi numai acŃiuni eliberate integral şi numai în cazul în care capitalul
social subscris este vărsat integral.
(5) AcŃiunea proprie poate fi dobândită de societatea pe acŃiuni doar din contul
activelor care depăşesc mărimea capitalului social şi a altor fonduri pe care societatea
este obligată să le constituie şi din care nu se permite să se plătească drepturile
acŃionarilor.
(6) AcŃiunile proprii dobândite cu încălcarea dispoziŃiilor alin.(2)-(5) vor fi
înstrăinate în cel mult un an de la data subscrierii lor. AcŃiunile care nu au fost
înstrăinate în acest termen vor fi anulate, societatea fiind obligată să reducă
corespunzător capitalul social.
(7) RestricŃiile prevăzute la alin.(2) - (6) nu se aplica atunci când dobândirea de către
societate a unui număr determinat de acŃiuni proprii, eliberate integral, se face în una
din următoarele situaŃii:
a) cu scopul de a reduce capitalul social, prin anularea unui număr de acŃiuni
proprii de o valoare corespunzătoare reducerii;
b) pentru cedarea către personalul societăŃii a unui număr de acŃiuni proprii, în
limitele şi în condiŃiile aprobate de adunarea generala a acŃionarilor;
c) prin efectul succesiunii universale sau al fuziunii ori al unei hotărâri
judecătoreşti pronunŃate intr-o procedură de urmărire silită împotriva unui debitor al
societăŃii;

280
 d) cu titlu gratuit;
e) în scopul regularizării cursului acŃiunilor proprii pe piaŃa bursieră sau pe piaŃa
organizată extrabursieră, numai cu avizul Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare.
(8) AcŃiunea de tezaur nu dă societăŃii dreptul la vot în cadrul adunării generale a
acŃionarilor, dreptul la dividend şi nici dreptul la o parte din patrimoniu în cazul
lichidării societăŃii.

1. ConsideraŃii generale. În principiu, orice persoană fizică sau juridică poate deŃine în
proprietate acŃiuni ale unei societăŃi comerciale. Prin urmare, nimic nu se opune ca o societate
pe acŃiuni să fie acŃionara unei alte societăŃi. Problema care însă s-a ridicat în doctrină este
cea a admisibilităŃii ca o societate pe acŃiuni să devină proprietara propriilor sale acŃiuni?
Dobândirea de către societate a acŃiunilor proprii prezintă numeroase avantaje, dar şi
dezavantaje, ce au fost relevate de doctrina comercială. Astfel, s-a arătat că printr-o asemenea
operaŃiune s-ar oferi posibilitatea societăŃii de a susŃine cursul propriilor acŃiuni, prin
cumpărarea acestora în cantitate mare, sau, dimpotrivă să le facă să scadă, vânzând titlurile pe
care le deŃine în portofoliu. Pe de altă parte, se subliniază că asemenea speculaŃii, prin
denaturarea valorii acŃiunilor, ar putea fi catastrofale pentru depunători. S-a mai spus, de
asemenea, că dacă această posibilitate ar fi oferită, s-ar constitui un capital fictiv (autodeŃinut)
care nu ar mai reprezenta o garanŃie reală pentru creditorii sociali, că nu se poate accepta ca o
societate să fie propriul ei acŃionar, nefiind admisibil ca o persoană să fie în acelaşi timp şi
debitor şi creditor, etc.
Atitudinea legiuitorului nostru în această problemă este una cât se poate de flexibilă.
Astfel, deşi se instituie regula interzicerii dobândirii de către societate a propriilor sale
acŃiuni, se prevede şi posibilitatea derogării de la această regulă prin hotărârea adunării
generale a acŃionarilor cu respectarea anumitor restricŃii (art.162 alin.2 din cod). Totodată,
sub presiunea necesităŃilor care pot apărea în activitatea cotidiană a societăŃii, legiuitorul a
prevăzut şi o serie de excepŃii de la regulă, când dobândirea propriilor acŃiuni se poate face
fără a se Ńine seama de restricŃiile instituite în alin.2-5 ale art.162 din cod.
În concluzie, putem afirma că dobândirea de către societate a propriilor acŃiuni este
permisă: (a) restricŃionat, cu respectarea condiŃiilor prevăzute de alin.2-5 ale art.162 din cod
şi (b) fără restricŃii, în cazurile prevăzute de art.162 alin.7 din cod.
AcŃiunile dobândite de societatea emitentă de la acŃionarii săi sunt denumite de legiuitor
acŃiuni de tezaur (art.162 alin.1 din cod). Este de observat că spre deosebire de concepŃia
promovată de Legea SA, Codul civil include în sfera acŃiunilor de tezaur orice acŃiune plasată
de societate dobândită (s.a.) de la acŃionarul său şi nu doar acŃiunile achiziŃionate sau
răscumpărate. Altfel spus, vor fi considerate acŃiuni de tezaur şi cele dobândite de societate ca
efect al unei succesiuni sau cu titlu gratuit.
Dacă legislaŃia nu prevede altfel, acŃiunile de tezaur vor fi trecute în inventarul societăŃii.
AcŃiunea de tezaur nu dă societăŃii dreptul la vot în cadrul adunării generale a acŃionarilor,
dreptul la dividend şi nici dreptul la o parte din patrimoniu în cazul lichidării societăŃii
(art.162 alin.8 din cod). Aceste drepturi vor fi suspendate până la înstrăinarea sau, după caz,
anularea acŃiunilor de către societate.
2. Dobândirea restricŃionată de către societate a propriilor acŃiuni. După cum am
arătat mai sus, ca regulă generală, societatea pe acŃiuni nu poate dobândi acŃiuni proprii nici
direct şi nici prin persoane care acŃionează în nume propriu, dar pe seama acestei societăŃi.
Codul civil prevede însă şi o importantă derogare de la acest principiu, şi anume ipoteza în
care adunarea generală a acŃionarilor hotărăşte în acest sens, dobândirea propriilor acŃiuni
este posibilă cu condiŃia respectării dispoziŃiilor art.162 alin.3-5 din cod, şi anume: (a)
valoarea acŃiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor aflate în portofoliul său, nu
trebuie să depăşească 10% din capitalul social subscris. Considerăm că pentru stabilirea

281
plafonului de 10 % se va lua în calcul valoarea nominală a acŃiunilor; (b) se pot dobândi
numai acŃiuni integral liberate şi numai în cazul în care capitalul social subscris este integral
vărsat. În completarea acestei dispoziŃii vine şi prevederea din art.78 alin.8 pct.1 din Legea
SA, conform căreia societatea nu va putea achiziŃiona propriile acŃiuni în decursul unei luni
până la începutul plasării acŃiunilor emisiunii suplimentare, în procesul plasării acestora,
precum şi în decursul unei luni după plasarea lor; (c) plata acŃiunilor dobândite se va face
numai din contul activelor care depăşesc mărimea capitalului social şi/sau din contul altor
fonduri disponibile ale societăŃii. Această dispoziŃie este completată de prevederile art.78
alin.8 pct.2 din Legea SA, potrivit cărora, societatea pe acŃiuni nu este în drept să
achiziŃioneze acŃiuni plasate de ea dacă, conform ultimului bilanŃ societatea este insolvabilă
sau achiziŃionarea acŃiunilor plasate o va face insolvabilă ori valoarea activelor nete ale
societăŃii este mai mică decât valoarea capitalului ei social sau va deveni mai mică în urma
achiziŃionării acŃiunilor plasate. Considerăm că referirea legiuitorului la “alte fonduri pe care
societatea este obligată să le constituie şi din care nu se permite să se plătească drepturile
acŃionarilor” nu este prea reuşită, deoarece ar putea fi interpretată în sensul că plata acŃiunilor
s-ar putea face şi din capitalul de rezervă, lucru ce contravine art.160 alin.2 din cod.
În cazul dobândirii de acŃiuni proprii cu încălcarea acestor condiŃii operaŃiunea nu va fi
nulă, însă acŃiunile astfel dobândite vor trebui înstrăinate în cel mult un an de la “data
subscrierii” lor. Considerăm că referirea legiuitorului la “data subscrierii” este greşită
deoarece sancŃiunea prevăzută urmează a se aplica indiferent de modalitatea de dobândire
(cumpărare de la un terŃ, schimb, etc.) şi nu numai în cazul în care societatea subscrie
propriile acŃiuni. AcŃiunile care nu au fost înstrăinate în acest termen vor fi anulate, societatea
fiind obligată să reducă în mod corespunzător capitalul social.
3. Dobândirea fără restricŃii de către societate a propriilor acŃiuni. După cum am
arătat, codul civil prevede în art.162 alin.7 o serie de situaŃii de excepŃie când societatea poate
dobândi propriile sale acŃiuni fără respectarea restricŃiilor menŃionate mai sus. Singura
condiŃie impusă este ca acŃiunile să fie integral liberate.
Cazurile în care nu mai funcŃionează restricŃiile prevăzute de art.162 alin.3-5 din cod sunt
următoarele:
(a) Dobândirea se face cu scopul de a reduce capitalul social, prin anularea unui număr de
acŃiuni proprii de o valoare corespunzătoare reducerii. BineînŃeles că întreaga operaŃiune va
trebui să respecte regulile prevăzute pentru reducerea capitalului social enunŃate de art.45
alin.2-5 din Legea SA, iar acŃiunile de tezaur vor fi anulate după înregistrarea modificărilor
respective în actul constitutiv al societăŃii;
(b) Dobândirea se face pentru cedarea către personalul societăŃii a unui număr de acŃiuni
proprii, în limitele şi în condiŃiile aprobate de adunarea generala a acŃionarilor. Întrucât codul
civil nu distinge, cesiunea acŃiunilor către salariaŃi se va putea face atât cu titlu oneros cât şi
cu titlu gratuit. Dacă cesiune ase face cu titlu gratuit, ea echivalează practic cu participarea
salariaŃilor la împărŃirea beneficiilor societăŃii, societatea având uneori acest interes pentru a
stimula ataşamentul salariaŃilor faŃă de societate prin cooptarea lor ca acŃionari ai acesteia.
Considerăm că, pentru a preveni eventualitatea unor abuzuri şi având în vedere necesitatea
armonizării legislaŃiei naŃionale cu cea a Uniunii Europene este necesară introducerea unui
termen în care acŃiunile dobândite de societate trebuie cesionate către salariaŃi; Directiva a II-
a nr.77/91/CE a ComunităŃii Economice Europene din 13 decembrie 1976 prevăzând în acest
sens un termen de 12 luni de la data achiziŃionării acŃiunilor (art19 pct.3). Precizăm că
practica stimulării salariaŃilor prin oferire de acŃiuni este frecvent întâlnită în statele
occidentale, existând chiar, în unele din ele, posibilitatea emiterii unor acŃiuni destinate
exclusiv salariaŃilor – denumite “employee shares” sau “bonus shares”;
(c) Dobândirea are loc printr-o transmitere universală sau cu titlul universal a unui
patrimoniu (în urma unei succesiuni sau fuziuni) ori ca efect al unei hotărâri judecătoreşti

282
pronunŃate intr-o procedură de urmărire silită împotriva unui debitor al societăŃii. Fuziune ava
avea ca rezultat dobândirea de societate a propriilor acŃiuni atunci când societatea absorbantă
era acŃionar al societăŃii absorbite la data fuziunii;
(d) Dobândirea se face cu titlu gratuit. Semnalăm faptul că prevederea acestui caz de
excepŃie, în care societatea poate dobândi fără limite propriile sale acŃiuni, ar putea fi de
natură să faciliteze eludarea interdicŃiilor legale, prin încheierea unor acte deghizate;
(e) Dobândirea se face în scopul regularizării cursului acŃiunilor proprii pe piaŃa bursieră
sau pe piaŃa organizată extrabursieră. Posibilitatea dobândirii în acest caz priveşte numai
acŃiunile cotate la bursă sau pe o piaŃă secundară organizată. De asemenea, dobândirea va
putea fi făcută numai cu avizul Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare.
Deşi situaŃia reglementată de art.166 alin.2-3 din cod, când societatea este obligată să-şi
răscumpere acŃiunile plasate, nu este menŃionată printre ipotezele de dobândire fără restricŃii
de către societate a propriilor acŃiuni, considerăm că nici în acest caz nu se vor aplica
restricŃiile prevăzute de art.162 alin.3-5 din cod, fiind regretabilă omisiunea legiuitorului în
acest sens.
4. Procedura de dobândire a acŃiunilor proprii. În principiu, dobândire de către
societate a propriilor acŃiuni se va face fie în temeiul unei hotărâri a adunării generale a
acŃionarilor (în cazul în care dobândirea se face în scopul reducerii capitalului social, cesiunii
acestora către personalul societăŃii, etc.), fie în temeiul unei hotărâri a consiliului societăŃii (în
situaŃiile în care dobândirea se face cu titlul gratuit sau în scopul regularizării cursului
acŃiunilor).
În ipoteza în care dobândirea acŃiunilor proprii se face prin achiziŃionare, în hotărârea
societăŃii vor fi indicate clasele şi numărul acŃiunilor ce urmează să fie achiziŃionate, preŃul de
achiziŃie, forma de plată şi termenul în decursul căruia va avea loc achiziŃionarea, acesta
neputând fi mai mic de o lună (art.78 alin.4 din Legea SA). De asemenea, societatea este
obligată să aducă la cunoştinŃa fiecărui acŃionar sau reprezentant legal al acestuia ori deŃinător
nominal de acŃiuni propunerea de achiziŃionare a acŃiunilor aflate în circulaŃie ale societăŃii
şi/sau să publice propunerea sa (art.78 alin.5 din Legea SA). Odată publicat, sau comunicat în
alt mod, anunŃul privind achiziŃionarea de către societate a acŃiunilor plasate, orice acŃionar
va putea să vândă acŃiunile ce îi aparŃin, iar societatea va fi obligată să le achiziŃioneze în
condiŃiile anunŃate. În consecinŃă, societatea nu va putea refuza sau alege selectiv ofertele
acŃionarilor. Totuşi, dacă numărul total de acŃiuni care figurează în ofertele acŃionarilor
depăşeşte numărul de acŃiuni anunŃate pentru achiziŃionare de către societate, societatea va
achiziŃiona acŃiunile proporŃional numărului lor indicat în fiecare ofertă (art.78 alin.7 din
Legea SA).

Articolul 163. ObligaŃiunile

(1) Societatea pe acŃiuni poate emite obligaŃiuni la purtător sau obligaŃiuni

nominative. ObligaŃiunile nematerializate pot fi numai nominative.
(2) Valoarea nominala a tuturor obligaŃiunilor plasate de societate nu trebuie să
depăşească mărimea capitalului social.
(3) ObligaŃiunea acordă deŃinătorului său dreptul la dobânda promisa de emitent,
iar la sfârşitul perioadei pentru care este emisă şi dreptul la valoarea nominală a
acesteia. ObligaŃiunile pot fi convertite în acŃiuni.
(4) ObligaŃiunea nu poate fi emisa pentru o perioada mai mica de un an.
(5) ObligaŃiunile se emit numai prin oferta publică şi se achita numai în numerar.
Achitarea în rate a obligaŃiunii nu se admite.

283
 (6) ObligaŃiunile nu pot fi plasate în scopul constituirii, întregirii sau majorării
capitalului social.
(7) Tipul obligaŃiunilor, regimul juridic şi modul lor de circulaŃie sunt reglementate
de lege.

1. NoŃiunea şi natura juridică a obligaŃiunilor. O societate pe acŃiuni îşi poate procura

bani, atunci când are nevoie de un capital suplimentar, folosind mai multe procedee. În
primul rând, societatea îşi poate majora capitalul social printr-o emisiune de noi acŃiuni.
Aceasta presupune însă acoperirea completă a acŃiunilor din emisiunea precedentă, iar
mărirea numărului de acŃionari cu noii subscriitori ai acŃiunilor emise conduce la o micşorare
a dividendelor prin împărŃirea profitului cu aceştia. În al doilea rând, societatea poate solicita
credite de la o bancă, dar inconvenientele acestui procedeu constau în posibilitatea procurării
unor sume relativ mici pe care banca le poate acorda, în termenul scurt de rambursare, ca şi în
garanŃiile pe care societatea trebuie să le constituie. În sfârşit, există şi procedeul mai
avantajos pentru societate de a se împrumuta prin subscripŃie publică. Societatea va emite, în
acest scop, obligaŃiuni – titluri care constată un drept de creanŃă asupra societăŃii pentru o
sumă de bani scadentă, în general, după o perioadă mai lungă de timp.
Sistemul obligaŃiunilor este specific societăŃii pe acŃiuni, celelalte forme societare nefiind
abilitate de lege să procedeze la emisiunea de obligaŃiuni.
Avantajele emisiunii de obligaŃiuni sunt multiple şi ele au fost reliefate în doctrina
comercială. S-a arătat astfel că această modalitate de procurare a fondurilor prezintă avantaje
atât pentru societate, cât şi pentru deŃinătorul de obligaŃiuni. Societatea care are nevoie de
bani poate să procure, graŃie acestui procedeu, sume importante, fără a suporta
inconvenientele care decurg din majorarea capitalului social sau din contractarea unui credit
bancar. Astfel, emiterea obligaŃiunilor va putea fi făcută şi în situaŃia în care acŃiunile
subscrise n-au fost integral liberate. Apoi, obligatarii fiind simpli creditori ai societăŃii şi nu
asociaŃi, prin emiterea obligaŃiunilor nu se va modifica nici structura adunării acŃionarilor,
nici cota-parte din beneficiul cuvenit fiecărui acŃionar. În sfârşit, dobânda pe care societatea o
plăteşte obligatarilor, spre deosebire de dividende, se va deduce din profitul social impozabil.
În raport cu creditele bancare, emiterea de obligaŃiuni poate fi mai puŃin oneroasă. În ceea ce
îl priveşte pe obligatar, acesta va primi în fiecare an dobânda aferentă valorii nominale a
obligaŃiunilor, indiferent dacă societatea a realizat sau nu profit. El este, de asemenea, sigur
că i se va rambursa, la scadenŃă, valoarea nominală a obligaŃiunilor, spre deosebire de
acŃionar, care nu are garanŃia că, prin vânzare sau în urma lichidării societăŃii, va redobândi
valoarea nominală a acŃiunilor deŃinute. Totuşi, în literatura de specialitate s-a arătat că în
perioadele de inflaŃie aceste avantaje reprezintă doar o amăgire pentru obligatari. In
momentul rambursării împrumutului, în virtutea principiului nominalismului monetar, aceştia
nu vor primi decât valoarea nominală a obligaŃiunilor deŃinute.
Codul civil nu conŃine o definiŃie a obligaŃiunilor, o găsim, însă, în Legea SA care
defineşte obligaŃiunea ca fiind un document ce atestă dreptul proprietarului lui (obligatarului)
de a primi suma vărsată în contul achitării obligaŃiunii şi dobânda sau un alt profit aferent în
mărimea şi în termenul stabilite prin decizia de emitere a obligaŃiunilor” (art.16 alin.1 din
Legea SA).
În doctrină obligaŃiunile au fost definite ca fiind titluri de credit emise de societate în
schimbul sumelor de bani împrumutate, care încorporează îndatorirea societăŃii de a rambursa
aceste sume şi de a plăti dobânzile aferente.
În ceea ce priveşte natura juridică a obligaŃiunilor, acestea, ca şi acŃiunile, sunt valori
mobiliare emise de societate. În timp ce acŃiunile sunt titluri reprezentative ale părŃilor
sociale ce constituie fracŃiuni ale capitalului social, iar acŃionarii, în sens larg, sunt membri ai
societăŃii, obligaŃiunile sunt titluri de credit, fracŃiuni ale unui împrumut unic cu o anumită

284
valoare nominală, iar obligatarii sunt creditori ai societăŃii pentru suma reprezentând valoarea
obligaŃiunii subscrise şi dobânzile aferente (art.16 alin1 şi 2 din Legea SA).
Obligatarul, nefiind asociat, nu are dreptul la dividende şi nici la celelalte drepturi pe care
le are un acŃionar, dar nici nu participă la pierderile societăŃii. Pe de altă parte, obligatarii au
dreptul preferenŃial faŃă de acŃionari la primirea unei părŃi din profitul societăŃii sub formă de
dobândă sau alt profit (art.16 alin.3 din Legea SA). ObligaŃiunea, a cărei profitabilitate este
dată de o dobândă fixă, este valoare de plasament, în timp ce acŃiunea este o valoare
speculativă, profitabilitatea ei variind în funcŃie de valoarea beneficiului înregistrat de
societate.
ObligaŃiunea are în comun cu acŃiunea mai multe caractere, şi anume: negociabilitatea şi
indivizibilitatea faŃă de societate, felurile în care pot fi emise, precum şi modalităŃile de
transmitere.
ObligaŃiunile fiind indivizibile, asemenea acŃiunilor, prin analogie cu art.161 alin.7 din
cod, când o obligaŃiune devine proprietatea mai multor persoane, pentru exercitarea
drepturilor rezultate din titlu, coindivizarii trebuie să desemneze un singur reprezentant.
2. Felurile obligaŃiunilor. ObligaŃiunile pot fi clasificate după modul de circulaŃie, după
forma emiterii şi după forma de răscumpărare.
(a) ObligaŃiunile, după modul cum circulă, sunt de două feluri: obligaŃiuni nominative şi
obligaŃiuni la purtător.
ObligaŃiunile nominative se caracterizează prin aceea că au numele titularului înscris în
titlu. Dreptul de proprietate asupra acestora se transmite prin intermediul dispoziŃiei de
transmitere perfectate în conformitate cu legislaŃia cu privire la valorile mobiliare.
ObligaŃiunile la purtător nu cuprind menŃiuni de identificare a titularului titlului, iar
dreptul de proprietate asupra acestor obligaŃiuni se transferă prin simpla lor tradiŃiune.
Deşi Legea SA (art.11 alin.4) şi Legea PVM (art.4 alin.2) prevăd că societatea pe acŃiuni
este în drept să plaseze numai valorile mobiliare – deci şi obligaŃiuni – nominative, Codul
civil, modificând implicit dispoziŃiile sus-menŃionate, permite şi emiterea de obligaŃiuni la
purtător (art.163 alin.1).
(b) După forma emiterii obligaŃiunile pot fi materializate (pe suport de hârtie) sau
nematerializate (prin înscrierea în contul analitic deschis pe numele proprietarului lor sau
deŃinătorului nominal în registrul oblilgatarilor). ObligaŃiunile nematerializate pot fi numai
nominative (art.163 alin.1 din cod).
(c) În funcŃie de forma de răscumpărare, obligaŃiunile pot fi convertibile sau
neconvertibile.
ObligaŃiunile convertibile sunt acele obligaŃiuni care dau obligatarilor dreptul de a
schimba obligaŃiunile pe acŃiuni ale societăŃii, fie din emisiunea suplimentară, fie pe acŃiuni
de tezaur.
ObligaŃiunile neconvertibile sunt acele acŃiuni pe care societatea le poate stinge exclusiv
cu mijloace băneşti.
Posibilitatea emiterii unor obligaŃiuni convertibile în acŃiuni este expres prevăzută de lege
(art.163 alin.3 din cod şi art.16 alin.5 din Legea SA). Precizăm că conversia obligaŃiunilor în
acŃiuni nu se poate face decât la cererea obligatarului societatea neputând să-l oblige să
accepte convertirea în locul rambursării valorii nominale şi a dobânzii.
CondiŃiile de convertire a obligaŃiunilor vor fi stabilite de către adunarea generală a
acŃionarilor (art.50 alin.3 lit.g) din Legea SA), fiind cuprinse şi în prospectul respectiv de
ofertă publică. MenŃionăm că acŃionarii societăŃii vor avea un drept preferenŃial de subscriiere
(de preemŃiune) la plasarea obligaŃiunilor convertibile în acŃiuni în măsura în care acest drept
este prevăzut de actul constitutiv şi nu a fost suprimat de adunarea generală a acŃionarilor
(art.25 alin.10 din Legea SA).

285
 3. Emiterea obligaŃiunilor. Legea cere pentru lansarea unui împrumut cu obligaŃiuni
îndeplinirea, în prealabil, a anumitor condiŃii de fond şi de formă.
CondiŃii de fond. Emiterea acŃiunilor trebuie să aibă ca scop obŃinerea de către societate a
mijloacelor circulante. Această concluzie se desprinde din analiza art.163 alin.6 din cod,
conform căruia obligaŃiunile nu pot fi plasate în scopul constituirii, întregirii sau majorării
capitalul social al societăŃii.
Pentru a ocroti creditul general, legea impune ca valoarea nominală a tuturor
obligaŃiunilor plasate de societate să nu depăşească mărimea capitalului social (art.163 alin.2
din cod). În mod indiscutabil legiuitorul a avut în vedere capitalul vărsat şi existent, în scopul
asigurării unei proporŃii reale între fondurile societăŃii şi fondurile împrumutate. În cazul în
care se fac mai multe emisiuni, acestea trebuie să respecte toate la un loc limita stabilită.
Dacă această limită a fost atinsă, societatea nu va mai putea emite alte obligaŃiuni, dacă nu
procedează la o majorare a capitalului social, şi dacă din suma cu care capitalul a fost sporit
nu a fost vărsată o parte suficientă pentru ca valoarea obligaŃiunilor emise să respecte limita
stabilită.
Trebuie spus că prevederea art.16 alin.6 fraza I din Legea SA, potrivit căreia societatea
este în drept să plaseze numai obligaŃiuni asigurate prin gajarea bunurilor ei proprii sau pe
cauŃiunea ori cu garanŃia terŃilor, este de natură a limita drastic sau chiar a suprima
posibilitatea societăŃilor de a emite obligaŃiuni. Considerăm că limitarea emisiunii de
obligaŃiuni la mărimea capitalului social este suficientă pentru protejarea intereselor
obligatarilor, iar dispoziŃiile art. 16 alin.6 din Legea SA ar putea fi modificate în sensul că,
dacă valoarea nominală a obligaŃiunilor emise depăşeşte mărimea capitalului social,
emisiunea de obligaŃiuni va putea fi considerată valabilă cu condiŃia ca obligaŃiunile care
depăşesc valoarea capitalului social să fie garantate de terŃi.
Conform legii, valoarea nominală a obligaŃiunii societăŃii trebuie să se împartă la 100 de
lei (art.16 alin.4 fraza I din Legea SA). În consecinŃă, valoarea nominală a unei obligaŃiuni nu
va putea fi mai mică de 100 de lei. Legea prevede, de asemenea, că obligaŃiunile vor putea fi
emise pentru o perioadă de cel puŃin un an (art.163 alin.4 din cod şi art.16 alin.4 fraza II din
Legea SA).
CondiŃii de formă. CompetenŃa de a hotărî emiterea de obligaŃiuni aparŃine, conform
art.50 alin.3 lit.g) din Legea SA, adunării generale a acŃionarilor.
Emiterea obligaŃiunilor poate fi efectuată numai prin intermediul unei oferte publice,
deci în cadrul unei emisiuni publice (art.163 alin.5 din cod). În consecinŃă, societăŃile pe
acŃiuni de tip închis nu vor putea efectua emisiuni de obligaŃiuni.
În ceea ce priveşte regulile aplicabile emisiunilor de obligaŃiuni, ele sunt în principiu
aceleaşi cu cele aplicabile emisiunii acŃiunilor şi sunt reglementate de art.9 alin.2 şi alin.5-16
din Legea PVM. Amintim, totuşi, că în cazul emisiunii de obligaŃiuni decizia de emisiune a
obligaŃiunilor va conŃine şi date despre patrimoniul societăŃii, asupra căruia obligatarii au
dreptul de deŃinător de gaj, sau denumirea întreagă a chezaşului sau garantului împrumutului
prin emitere de obligaŃiuni în cauză şi date despre obligaŃiile acestuia (art.16 alin.6 din Legea
SA).
4. Subscrierea şi rambursarea obligaŃiunilor. Spre deosebire de acŃiuni, obligaŃiunile se
plătesc numai în numerar (art.163 alin.5 fraza I din cod), iar valoarea obligaŃiunilor subscrise
trebuie să fie integral vărsată, întrucât legea nu permite achitarea în rate a obligaŃiunilor
(art.163 alin.5 fraza a II-a din cod).
ObligaŃiunile se rambursează de societatea emitentă la scadenŃă. La aceea dată fiecare
titular al unei obligaŃiuni va primi suma de bani corespunzătoare valorii nominale a
obligaŃiunii. După cum am mai menŃionat obligaŃiunile emise de societate pot fi liberate şi
prin convertirea lor în acŃiuni ale societăŃii emitente (art.163 alin.3 fraza a II-a din cod).

286
 În doctrină s-a arătat că dacă un singur subscriitor a subscris toate obligaŃiunile
convertibile în acŃiuni şi solicită conversia lor, iar societatea nu se opune, nimic nu împiedică
conversia obligaŃiunilor şi majorarea în acest fel a capitalului social, pentru că ne aflăm în
prezenŃa unui contract unic de împrumut între emitent şi subscriitor, a cărui modificare în
executare este la latitudinea părŃilor. Pentru identitate de raŃiune, considerăm, cu toate că
legea nu prevede în acest sens, că societatea va putea rambursa valoarea obligaŃiunilor
subscrise cu acordul deŃinătorilor şi înainte de termenul fixat în prospectul de emisiune (dar
nu mai devreme de un an). În acest caz, rambursarea se va putea face la o sumă superioară
valorii nominale a obligaŃiunilor, diferenŃa reprezentând prima sau premiul, care are menirea
să compenseze dobânzile pe perioada rămasă până la scadenŃă.
5. Drepturile deŃinătorilor de obligaŃiuni. DeŃinătorii de obligaŃiuni (obligatarii) din
aceeaşi clasă au drepturi egale, indiferent dacă sunt în acelaşi timp şi acŃionari sau angajaŃi ai
societăŃii emitente. ObligaŃiunea acordă deŃinătorului său dreptul la valoarea nominală a
acesteia, precum şi la dobânda stipulată în prospectul de ofertă publică.
Este de observat lacuna legislaŃiei în ceea ce priveşte organizarea obligatarilor, între care
se creează o adevărată comuniune de interese ce reclamă o anumită protecŃie, lipsa unei
asemenea protecŃii fiind de natură să expună creditul public diverselor operaŃiuni abuzive ale
societăŃii emitente. Când vorbim de organizarea obligatarilor ne referim în primul rând la
posibilitatea acestora de a se întruni într-o adunare a deŃinătorilor de obligaŃiuni, în cadrul
căreia să poată delibera asupra tuturor măsurilor care au ca obiect apărarea intereselor
obligatarilor, cu dreptul de a interveni cu respectarea unor anumite limite în activitatea
societăŃii. LegislaŃia actuală reglementează problema supravegherii societăŃii emitente de
către obligatari ca şi când fiecare din aceştia din urmă şi-ar fi avut izvorul drepturilor proprii
în operaŃiuni distincte, lăsând fiecăruia grija de a-şi apăra interesele. Astfel, singurele
dispoziŃii în acest sens sunt cele care reglementează drepturile creditorilor societăŃii. Astfel,
deŃinătorii de acŃiuni vor avea, în virtutea calităŃii lor de creditori ai societăŃii, dreptul de
informare asupra activităŃii societăŃii. În acest scop, obligatarii vor putea să studieze şi să
solicite pe cheltuiala lor copii de pe documentele indicate la art.92 alin.1 din Legea SA. De
asemenea, în cazul reducerea capitalului social, obligatarii societăŃii vor avea dreptul să ceară
de la aceasta acordarea de cauŃiuni sau garantarea obligaŃiilor asumate de ea ori executarea
înainte de termen sau încetarea înainte de termen a obligaŃiilor societăŃii şi repararea
prejudiciilor cauzate (art.45 alin.4 din Legea SA).

Articolul 164. Registrul acŃionarilor şi registrul deŃinătorilor de obligaŃiuni

(1) Societatea emitentă de acŃiuni şi obligaŃiuni nominative Ńine registrul

deŃinătorilor de acŃiuni şi registrul deŃinătorilor de obligaŃiuni.
(2) Dacă societatea are mai mult de 50 deŃinători de acŃiuni sau obligaŃiuni,
registrele sunt Ńinute de un registrator independent.
(3) Registrul acŃionarilor şi registrul deŃinătorilor de acŃiuni (obligaŃiuni – n.a.)
trebuie să conŃină:
a) denumirea, sediul şi numărul de înregistrare al societăŃii emitente, numărul de
înregistrare al fiecărei emisiuni acordat de Comisia NaŃionala a Valorilor Mobiliare;
b) numele, alte date din actul de identitate, domiciliul acŃionarului sau al
deŃinătorului de obligaŃiuni persoană fizică; denumirea, numărul de înregistrare şi
sediul acŃionarului sau deŃinătorului de obligaŃiuni persoană juridică;
c) numărul de acŃiuni sau obligaŃiuni, tipul, clasa şi valoarea nominala a acŃiunilor
sau obligaŃiunilor deŃinute de fiecare acŃionar sau deŃinător de acŃiuni (obligaŃiuni –
n.a.);

287
 d) data la care fiecare acŃionar sau deŃinător de obligaŃiuni a dobândit sau a
înstrăinat acŃiuni sau obligaŃiuni.
(4) Registrul trebuie să aibă o rubrică specială în care se menŃionează sechestrul,
gajul sau o altă grevare a acŃiunilor sau obligaŃiunilor fiecărui acŃionar sau deŃinător de
obligaŃiuni.

1. ConsideraŃii generale. Pe lângă celelalte evidenŃe prevăzute de lege pentru toate

societăŃile comerciale (registrele de contabilitate şi registrele care privesc activitatea
societăŃii), societatea pe acŃiuni trebuie să Ńină anumite registre specifice – registrele
deŃinătorilor de valori mobiliare ale societăŃii. łinerea acestor registre se face în scopul
asigurării evidenŃei valorilor mobiliare ale societăŃii, deŃinătorilor acestora şi operaŃiunilor
efectuate cu respectivele valori mobiliare.
Legea obligă societăŃile pe acŃiuni înregistrate în Republica Moldova care emit valori
mobiliare nominative să asigure Ńinerea registrelor deŃinătorilor de valori mobiliare: registrul
deŃinătorilor de acŃiuni şi registrului deŃinătorilor de obligaŃiuni (art.164 alin.1 din cod).
Registrele respective reprezintă un sistem unificat de înscrieri, ce cuprinde date despre orice
persoană înregistrată în calitate de posesor sau deŃinător nominal de acŃiuni sau obligaŃiuni
nominative ale societăŃii. În fapt, registrele menŃionate se prezintă sub forma unei liste a
persoanelor înregistrate, întocmită conform datelor la momentul respectiv pentru fiecare clasă
a valorilor mobiliare în parte, listă ce permite identificarea persoanelor înregistrate, evidenŃa
drepturilor persoanelor asupra valorilor mobiliare înregistrate pe numele lor, executarea
dispoziŃiilor de transmitere, precum şi descrierea clasei valorilor mobiliare, pentru care este
Ńinut registrul deŃinătorilor lor. Prin aceste registre se asigură totodată recepŃionarea şi
expedierea către persoanele înregistrate a informaŃiei referitoare la valorile mobiliare, precum
şi colectarea şi păstrarea, în termenele stabilite de lege, a informaŃiei privind toate
operaŃiunile ce implică efectuarea modificărilor în registre.
łinerea registrelor deŃinătorilor de valori mobiliare va începe fie în termen de maximum
15 zile de la înregistrarea de stat a societăŃii pe acŃiuni, în cazul în care în procesul constituirii
au fost emise acŃiuni nominative, fie din momentul plasamentului valorilor mobiliare, în
cazul emisiunii ulterioare de acŃiuni sau obligaŃiuni nominative (art.7 alin.1 din Legea PVM).
łinerea registrelor deŃinătorilor de valori mobiliare se efectuează fie de însăşi societatea
pe acŃiuni, fie prin intermediul unui registrator independent70, în temeiul unui contract cu
privire la Ńinerea registrului. Trebuie menŃionat că, dacă numărul persoanelor înregistrate în
registrele deŃinătorilor de valori mobiliare (şi nu a “deŃinătorilor de acŃiuni sau obligaŃiuni” –
aşa cum în mod defectuos prevede textul art.162 alin.2 din cod) este de peste 50, societatea
este obligată să transmită Ńinerea registrului unui registrator independent. În cazul în care
societatea nu îndeplineşte această cerinŃă, ea va fi obligată să încheie contractul cu privire la
Ńinerea registrului cu registratorul numit de Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare.
Registratorul ales de societate nu va putea fi o persoană afiliată societăŃii sau organizaŃiei
gestionare ori organizaŃiei de audit a societăŃii (art.17 alin.4 din Legea SA). De asemenea,
societatea pe acŃiuni nu va putea încredinŃa Ńinerea simultană a registrului mai multor
registratori (art.7 alin.4 din Legea PVM), iar până la încetarea acŃiunii contractului cu privire
la Ńinerea registrelor deŃinătorilor de valori mobiliare nu va putea transmite Ńinerea acestora
unei alte persoane sau să-l Ńină de sine stătător (art.17 alin.7 din Legea SA).
După semnarea contractului cu privire la Ńinerea registrelor deŃinătorilor de valori
mobiliare, societatea pe acŃiuni va transmite registratorului toate documentele prevăzute de
legislaŃie şi contract necesare pentru Ńinerea registrelor: documentele cu privire la acŃiunile
sau obligaŃiile autorizate spre plasare sau puse în circulaŃie, documentele de constituire a
70
Registrator independent este o persoana juridică, participant profesionist la piaŃa valorilor mobiliare, ce dispune de licenŃa Comisiei
NaŃionale a Valorilor Mobiliare de a desfăşura activitatea de Ńinere a registrului.

288
societăŃii cu toate modificările şi completările efectuate, procesele-verbale ale adunărilor
acŃionarilor, documentele care confirmă achitarea acŃiunilor şi alte documente, ce servesc
drept bază pentru efectuarea înscrierilor în registre.
2. Datele conŃinute de registrele deŃinătorilor de valori mobiliare ale societăŃii pe
acŃiuni. Potrivit art.164 alin.3 şi 4 din cod, registrul acŃionarilor şi registrul deŃinătorilor de
obligaŃiuni (nu “deŃinătorilor de acŃiuni” aşa cum este în mod evident eronat în textul legii,
fiind vorba cel mai probabil de o eroare de redactare) trebuie să conŃină: (a) denumirea, sediul
şi numărul de înregistrare al societăŃii emitente; (b) numărul de înregistrare al fiecărei
emisiuni de valori mobiliare acordat de Comisia NaŃionala a Valorilor Mobiliare; (c) numele,
domiciliul şi alte date din actul de identitate ale acŃionarului sau deŃinătorului de obligaŃiuni
persoană fizică ori denumirea, numărul de înregistrare şi sediul acŃionarului sau deŃinătorului
de obligaŃiuni persoană juridică; (d) numărul de acŃiuni sau obligaŃiuni, tipul, clasa şi
valoarea nominala a acŃiunilor sau obligaŃiunilor deŃinute de fiecare acŃionar sau deŃinător de
obligaŃiuni; (d) data la care fiecare acŃionar sau deŃinător de obligaŃiuni a dobândit sau a
înstrăinat acŃiuni sau obligaŃiuni; (e) date privind sechestrul, gajul sau o altă grevare a
acŃiunilor sau obligaŃiunilor fiecărui acŃionar sau deŃinător de obligaŃiuni.
În principiu, registrele deŃinătorilor de valori mobiliare ale societăŃii pe acŃiuni pot fi
Ńinute atât pe suport de hârtie, cât şi în sistem computerizat. Totuşi, registratorul independent
este obligat să Ńină registrele numai în sistem computerizat (pct.4.4 din Regulamentul cu
privire la registrul acŃionarilor şi registrul posesorilor de obligaŃii ai societăŃii pe acŃiuni
elaborat de CNVM, publicat în Monitorul Oficial al R. Moldova nr.5-6/25.01.1996).
3. Efectuarea înscrierilor în registrele deŃinătorilor de valori mobiliare ale societăŃii.
În registrele deŃinătorilor de valori mobiliare ale societăŃii se înregistrează toate tranzacŃiile
translative de proprietate săvârşite cu acŃiunile şi obligaŃiunile nominative ale societăŃii fie
inter vivos (vânzarea-cumpărare, schimb, donaŃie, etc), fie mortis cauza (succesiune), precum
şi constituirea unor garanŃii asupra acestora. Astfel, orice modificări care reflectă transmiterea
sau grevarea cu sarcini a dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare nominative se vor
introduce în registru corespunzător de către deŃinătorul de registru în termen de 3 zile de la
data depunerii tuturor documentelor prevăzute de lege (dispoziŃie de transmitere, contractul
de gaj, certificat de moştenitor, hotărâre judecătorească, etc.). Înscrierile în registrele
deŃinătorilor de valori mobiliare ale societăŃii se efectuează la cererea societăŃii, achizitorului,
proprietarului, reprezentantului acestuia sau deŃinătorului nominal al valorilor mobiliare
(art.18 alin.1 din Legea SA şi art.7 alin.5 din Legea PVM). În cazul refuzului de a efectua
înscrierea în registrul corespunzător, deŃinătorul registrului este obligată să trimită în scris
solicitantului, în termen de 3 zile de la data depunerii tuturor documentelor prevăzute de lege,
o notificare argumentată motivată asupra refuzului (art.18 alin.3 din Legea SA). Refuzul
deŃinătorului de registru de a introduce înscrierea în registru sau eschivarea de la această
acŃiune poate fi atacată la Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare sau/şi în instanŃa de
judecată (art.17 alin.13 din Legea SA şi art.7 alin.6 din Legea PVM).
ImportanŃa efectuării înscrierilor rezidă în faptul că, pe de o parte, ele au caracter
constitutiv al dreptului de proprietate (dreptul de proprietate asupra valorilor mobiliare se
transmite noului proprietar din momentul efectuării înscrierii respective în registrul
acŃionarilor sau registrul deŃinătorilor de obligaŃiuni ori în documentaŃia de evidenŃă a
deŃinătorului nominal al valorilor mobiliare în modul stabilit de legislaŃie – art.18 alin.2 din
Legea SA), iar, pe de altă parte, în cazul emisiunii de valori mobiliare nominative în formă
dematerializată, înscrierile făcute în registrele deŃinătorilor de valori mobiliare ale societăŃii
au caracter probatoriu în baza legii, ele constituind un temei pentru eliberarea către
proprietarii sau deŃinătorii nominali ai valorilor mobiliare a extraselor din registrele
respective.

289
 4. ObligaŃiile şi răspunderea registratorului. Registratorul, indiferent dacă este vorba
de un registrator independent sau de societatea pe acŃiuni care Ńine ea însăşi registrele
deŃinătorilor de valori mobiliare, este obligat: (a) să respecte modalitatea stabilită de Ńinere a
registrului; (b) să deschidă în registru un cont personal (cont analitic) pentru fiecare persoană
înregistrată, în modul stabilit de către Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare; (c) să opereze
în registru toate modificările şi completările necesare; (d) să elibereze persoanelor înregistrate
extrase din registru. În afară de aceste obligaŃii, registratorul independent mai este obligat: (a)
să aducă la cunoştinŃa persoanelor înregistrate informaŃia dezvăluită de societate; (b) să
prezinte societăŃii listele persoanelor înregistrate în registru; (c) să confrunte lunar cu
societatea balanŃa acŃiunilor ei şi a altor valori mobiliare; (d) să nu divulge altor persoane
informaŃii privitoare la activitatea oricărei societăŃi faŃă de care el exercită funcŃiile de
registrator independent; (e) să nu efectueze tranzacŃii cu valorile mobiliare ale societăŃii cu
care a încheiat contractul cu privire la Ńinerea registrului; (f) să nu delege altor persoane
executarea obligaŃiilor din contractul de Ńinere a registrului fără acordul societăŃii; (g) la
încetarea sau rezilierea contractului de Ńinerea a registrului, să respecte modul stabilit de către
Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare de transmitere a registrului (art.17 alin.8 şi 10 din
Legea SA şi art.37 alin.3 din Legea PVM).
Persoana care Ńine registrele deŃinătorilor de valori mobiliare ale societăŃii răspunde
pentru prejudiciul cauzat proprietarului sau deŃinătorului nominal al valorilor mobiliare în
cazurile încălcării termenelor de efectuare a înscrierii în registru, eschivării sau refuzului
nemotivat de a face înscrierea sau de a elibera extrase din registru, comiterii de greşeli la
Ńinerea registrului şi în alte cazuri prevăzute de legislaŃie. Trebuie de subliniat că, chiar dacă
societatea pe acŃiuni a încheiat un contract cu privire la Ńinerea registrelor cu un registrator
independent, ea nu este eliberată în fata acŃionarilor de răspundere pentru Ńinerea registrului.
Registratorul nu răspunde pentru prejudiciu cauzat persoanelor înregistrate în registrele
deŃinătorilor de valori mobiliare numai dacă acesta s-a produs ca urmare a neprezentării de
către persoanele respective a informaŃiei pe care acestea erau obligate să o aducă la cunoştinŃa
registratorului (art.17 alin.11-12 coroborat cu art.18 alin.4 din Legea SA).
Actele nelegitime ale registratorului pot fi atacate de către persoanele interesate la
Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare şi/sau în justiŃie, iar în cazul imposibilităŃii realizării
drepturilor conferite de valorile mobiliare datorită acŃiunilor sau inacŃiunilor registratorului
putându-se solicita şi repararea prejudiciului astfel cauzat, inclusiv a beneficiului nerealizat
(art.17 alin.13 din Legea SA coroborat cu art.7 alin.12 din Legea PVM).

Articolul 165. Certificatul de acŃiuni sau obligaŃiuni

(1) Societatea pe acŃiuni este obligată să elibereze certificate de acŃiuni sau de

obligaŃiuni deŃinătorilor de acŃiuni sau de obligaŃiuni nematerializate.
(2) Certificatul confirmă că persoana căreia îi este eliberat deŃine un anumit număr
de acŃiuni sau de obligaŃiuni ale societăŃii emitente. Certificatul nu este o valoare
mobiliara, iar transmiterea lui nu înseamnă transmiterea valorilor mobiliare.

1. ConsideraŃii generale. După cum am mai menŃionat valorile mobiliare nominative pot
fi emise în formă materială, pe suport de hârtie, sau în formă dematerializată, prin înscriere în
contul analitic deschis pe numele proprietarului lor. Indiferent de forma de emitere a valorilor
mobiliare societatea va asigura înscrierea informaŃiilor cerute de lege în registrele
deŃinătorilor de valori mobiliare respective. În cazul în care societatea emite valori mobiliare
nominative în formă materială calitatea de acŃionar se va dovedi prin titlul ce reprezintă
acŃiunile. Dacă însă valorile mobiliare nominative au fost plasate în formă dematerializată,

290
prin înscriere în cont, societatea este obligată să elibereze, din oficiu sau la solicitarea
proprietarului valorilor mobiliare respective, a reprezentantului acestuia sau a deŃinătorului
nominal, certificate de acŃiuni sau de obligaŃiuni (art.165 alin.1 din cod). Aceste certificate
sunt nişte acte care atestă dreptul de proprietate asupra unui anumit număr de acŃiuni sau de
obligaŃiuni de aceeaşi clasă, precum şi drepturile proprietarului lor faŃă de societatea
emitentă. Certificatele de acŃiuni şi certificatele de obligaŃiuni fac probă despre drepturile
constatate şi întinderea acestora până la proba contrarie. Certificatele de acŃiuni sau de
obligaŃiuni nu sunt titluri de valoare, iar transmiterea lor nu înseamnă transmiterea valorilor
mobiliare pe care le atestă (art.165 alin.2 din cod).
În contextul precizărilor de mai sus, este de semnalat neconcordanŃa de natură
terminologică existentă între dispoziŃiile codului civil menŃionate mai sus şi concepŃia
promovată de legislaŃia cu privire la valorile mobiliare, dar şi de o parte din dispoziŃiile Legii
SA (art.19-23), potrivit cărora valorile mobiliare materializate se pun în circulaŃie sub formă
de certificate care autentifică drepturile conferite de valorile mobiliare, iar valorile mobiliare
nominative nematerializate se emit în formă de înscrieri făcute în conturile personale ale
persoanelor înregistrate, documentul care confirmă drepturile conferite de valoarea mobiliara
fiind hotărârea privind emisiunea valorilor mobiliare şi extrasul din registru. Pentru a evita
eventualele confuzii şi interpretări eronate dispoziŃiile din legislaŃia cu privire la valorile
mobiliare ar trebui corelate cu prevederile codului civil. În consecinŃă, considerăm că toate
dispoziŃiile din legislaŃia cu privire la valorile mobiliare şi din Legea SA care fac referire la
eliberarea şi elementele certificatului de acŃiuni (sau de obligaŃiuni) trebuie interpretate în
sensul că se referă la titlurile ce reprezintă acŃiunile emise în formă materială, pe suport de
hârtie, iar cele care fac referire la extrasele din registrele de acŃiuni (sau obligaŃiuni) sunt
aplicabile în cazul emisiunii de valori mobiliare în formă dematerializată.
2. AcŃiunile (obligaŃiunile) emise în formă materială. Titlurile acŃiunilor
(obligaŃiunilor) trebuie să cuprindă anumite elemente prevăzute de lege, în lipsa cărora
acestea sunt considerate nule.
Astfel, titlurile acŃiunilor trebuie să cuprindă, potrivit art.21 alin.2 din Legea SA:
denumirea întreagă a societăŃii emitente, tipul şi sediul ei; denumirea documentului; numărul
de ordine al titlului; numele, prenumele şi numărul actului de identitate (denumirea, numărul
certificatului de înregistrare de stat) al acŃionarului, în cazul acŃiunilor nominative; clasa şi
numărul de acŃiuni ce aparŃin acŃionarului cu drept de proprietate; valoarea nominala a
acŃiunii, dacă a fost stabilită de statutul societăŃii; numărul de acŃiuni plasate de clasa dată;
numărul din Registrul de stat al valorilor mobiliare sub care sunt înregistrate acŃiunile de
clasa dată; drepturile şi privilegiile de bază date de acŃiunile de clasa respectivă, inclusiv
mărimea dividendelor fixate şi valoarea de lichidare a acŃiunii, dacă acestea sunt prevăzute de
statutul societăŃii; semnătura în facsimil a conducătorului organului executiv şi a contabilului-
şef al societăŃii emitente; imprimatul sigiliului societăŃii emitente; denumirea întreagă, sediul
şi numărul certificatului de înregistrare de stat al persoanei care Ńine registrul acŃionarilor;
data eliberării documentului şi semnătura persoanei care 1-a eliberat.
Titlurile obligaŃiunilor trebuie să cuprindă, conform art.22 alin.2 din Legea SA,
următoarele menŃiuni obligatorii: denumirea întreagă a societăŃii emitente, tipul şi sediul ei;
denumirea documentului; numărul de ordine al titlului; numele, prenumele şi numărul actului
de identitate (denumirea, numărul certificatului de înregistrare de stat) al obligatarului, în
cazul obligaŃiunilor nominative; clasa şi numărul de obligaŃiuni ce aparŃin obligatarului cu
drept de proprietate; valoarea nominală a obligaŃiunii; numărul de obligaŃiuni plasate de clasa
dată; numărul din Registrul de stat al valorilor mobiliare sub care sunt înregistrate
obligaŃiunile de clasa dată; termenul de plasare şi de stingere a obligaŃiunilor de clasa dată,
precum şi mărimea, modul şi termenele de plată a dobânzii sau a altor venituri aferente,
prevăzute în decizia de emitere a obligaŃiunilor; semnătura în facsimil a conducătorului

291
organului executiv şi a contabilului-şef al societăŃii emitente; imprimatul sigiliului societăŃii
emitente; denumirea întreagă, sediul şi numărul certificatului de înregistrare de stat al
persoanei care Ńine registrul obligatarilor; data eliberării titlului şi semnătura persoanei care 1-
a eliberat.
Eliberarea titlurilor de valori mobiliare se face de către persoana care Ńine registrele
deŃinătorilor de valori mobiliare ale societăŃii în termen de 3 zile de la data solicitării (art.23
alin.1 din Legea SA). Eliberarea titlurilor de valori mobiliare se face, de regulă, la plasarea
valorilor respective, iar costurile eliberării sunt suportate de societatea emitentă.
Titlul de valori mobiliare poate atesta dreptul de proprietate asupra uneia, asupra câtorva
sau asupra tuturor valorilor dintr-o clasă. Dreptul asupra unei valori mobiliare poate fi atestat
printr-un singur titlu. În consecinŃă, nu se permite eliberarea unor titluri de valori mobiliare,
dreptul de proprietate asupra cărora a fost atestat printr-un titlu eliberat anterior (art.23 alin.3
din Legea SA). În cazul transmiterii valorilor mobiliare nominative, titlul eliberat
proprietarului lor precedent va fi anulat, iar noului proprietar i se va elibera un alt titlu, dacă
legislaŃia cu privire la valorile mobiliare sau statutul societăŃii nu prevede altfel (art.23 alin.5
din Legea SA). În caz de pierdere sau deteriorare a titlului de valori mobiliare, titularului
acestora i se va elibera o copie de pe titlu, contra unei taxe stabilite de societate, care însă nu
va putea depăşi cheltuielile pentru confecŃionarea copiei (art.23 alin.6 din Legea SA).
Emitentul titlurilor de valori mobiliare poartă răspunderea, conform legislaŃiei, pentru
necorespunderea datelor din titlu cu cele indicate în hotărârea privind emisiunea valorilor
mobiliare.
3. AcŃiunile (obligaŃiunile) emise în formă dematerializată. Certificatul de acŃiuni
(obligaŃiuni). După cum am menŃionat, în cazul plasării de valori mobiliare nominative în
formă dematerializată, prin înscriere în cont, dovada drepturilor de proprietate asupra
valorilor mobiliare respective se va face cu certificatul de valori mobiliare (acŃiuni sau
obligaŃiuni). Certificatele de acŃiuni sau de obligaŃiuni nu sunt titluri de valoare, iar
transmiterea lor nu înseamnă transmiterea valorilor mobiliare pe care le atestă.
Certificatele de acŃiuni şi certificatele de obligaŃiuni este documentul care se eliberează de
deŃinătorul registrului, din oficiu sau la solicitarea proprietarului valorilor mobiliare
respective, a reprezentantului acestuia sau a deŃinătorului nominal, şi confirmă drepturile
acŃionarului sau obligatarului ori deŃinătorului nominal de acŃiuni sau obligaŃiuni asupra
respectivelor valori mobiliare ale societăŃii, la data eliberării certificatelor.
Certificatul de acŃiuni trebuie să cuprindă, potrivit art.19 alin.4 din Legea SA: (a)
denumirea întreagă a societăŃii emitente, tipul şi sediul ei, precum şi mărimea capitalului ei
social; (b) denumirea documentului; (c) numărul de ordine al extrasului; (d) numărul contului
analitic al acŃionarului sau al deŃinătorului nominal al acŃiunilor; (e) numele, prenumele,
numărul actului de identitate (denumirea, numărul certificatului de înregistrare de stat) al
acŃionarului sau al deŃinătorului nominal al acŃiunilor; (f) domiciliul (sediul) acŃionarului,
reprezentantului legal al acestuia sau deŃinătorului nominal al acŃiunilor, precum şi numerele
lui de telefon şi de telefax; (g) clasele şi numărul de acŃiuni ce aparŃin acŃionarului sau
deŃinătorului nominal; (h) valoarea nominală a acŃiunilor de fiecare din clasele ce aparŃin
acŃionarului sau deŃinătorului nominal, dacă aceasta a fost stabilită de statutul societăŃii; (i)
numărul tuturor acŃiunilor plasate de fiecare din clasele ce aparŃin acŃionarului sau
deŃinătorului nominal; (j) numărul din Registrul de stat sub care sunt înregistrate acŃiunile de
fiecare din clasele aparŃinând acŃionarului sau deŃinătorului nominal; (k) drepturile şi
privilegiile de bază date de acŃiunile preferenŃiale de fiecare din clasele ce aparŃin
acŃionarului sau deŃinătorului nominal, inclusiv mărimea dividendelor fixate şi valoarea de
lichidare a acŃiunii, dacă acestea sunt prevăzute de statutul societăŃii; (l) grevarea dreptului de
proprietate asupra acŃiunilor aparŃinând acŃionarului sau deŃinătorului nominal; (m)
denumirea întreagă, sediul şi numărul certificatului de înregistrare de stat al persoanei care

292
Ńine registrul acŃionarilor; (n) data şi ora eliberării certificatului, precum şi semnătura
persoanei care 1-a eliberat; (o) imprimatul sigiliului persoanei juridice care Ńine registrul
acŃionarilor; (p) certificatul trebuie să conŃină o indicaŃie certă a faptului că respectivul nu
este un titlu de valoare, ci numai un document ce confirmă că la data eliberării persoana
indicată în el a fost persoană înregistrată faŃă de acŃiunile sau obligaŃiunile cu numerele
indicate sau valoarea indicată, precum şi de tipul indicat în certificat. De asemenea, extrasul
din registru trebuie să conŃină o indicaŃie certă a faptului că pentru perfectarea transmiterii
acŃiunilor sau obligaŃiunilor şi înregistrării tranzacŃiei, este necesară prezentarea în faŃa
deŃinătorului registrului a dispoziŃiei de transmitere semnată de către persoana înregistrată sau
de către reprezentantul ei.
În principiu, aceleaşi menŃiuni va trebui să le cuprindă şi certificatul de obligaŃiuni.
Proprietarul, reprezentantul acestuia sau deŃinătorului nominal al valorilor mobiliare ale
societăŃii este în drept să ceară, iar deŃinătorul de registru (după caz, societatea pe acŃiuni,
registratorul independent sau deŃinătorul nominal al valorilor mobiliare) este obligat să-i
elibereze certificatul de valori mobiliare cu privire la acŃiunile sau obligaŃiunile care sunt
înscrise în registru pe numele persoanei date, în termen de 3 zile de la data cererii (art.20
alin.1 coroborat cu art.20 alin.4 din Legea SA ). Certificatul de valori mobiliare se eliberează
pentru una, câteva sau toate valorile mobiliarede o clasă, câteva clase ori de toate clasele
valorilor mobiliare ale societăŃii (art.20 alin.3 din Legea SA).
În cazul în care deŃinătorul registrului nu eliberează certificatul la cerere, sau îl eliberează
purtând alte menŃiuni decât cele prevăzute de lege, acesta va putea fi acŃionat în justiŃie sau la
Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare şi va răspunde pentru prejudiciile cauzate în acest
fel proprietarului valorilor mobiliare.
Eliberarea primului certificat de valori mobiliare către proprietarul sau reprezentantul
acestuia ori deŃinătorul nominal al valorilor mobiliare se face din contul societăŃii. Eliberarea
către aceeaşi persoană a celui de-al doilea şi a certificatelor ulterioare ce confirmă drepturile
asupra aceloraşi valori mobiliare se face contra unor taxe stabilite de legislaŃia cu privire la
valorile mobiliare, dacă statutul societăŃii nu prevede eliberarea acestora din contul societăŃii
(art.20 alin.2 din Legea SA).
În sfârşit, subliniem că deŃinătorul registrului nu este obligat să controleze numărul
certificatelor eliberate, ce corespund unei anumite acŃiuni sau obligaŃiuni. Precizăm, de
asemenea, că certificatele de valori mobiliare nu pot fi retrase din circulaŃie şi anulate de către
registrator.

Articolul 166. Dreptul de înstrăinare a acŃiunii şi obligaŃia de răscumpărare

(1) AcŃionarul este în drept să înstrăineze liber, în condiŃiile legii, acŃiunile deŃinute.
(2) Societatea este obligată să răscumpere acŃiunile plasate de ea în cazul:
a) împlinirii termenului de răscumpărare stabilit la emiterea acŃiunilor;
b) introducerii în actul de constituire a unor clauze care limitează drepturile
acŃionarului;
c) încheierii unor contracte de proporŃii în temeiul hotărârii adunării generale a
acŃionarilor;
d) reorganizării societăŃii dacă răscumpărarea acŃiunilor se impune.
(3) AcŃionarul are dreptul să ceară răscumpărarea acŃiunilor dacă nu a fost informat
sau nu i s-a permis să participe la adunarea la care s-a luat hotărâre cu privire la
chestiunile indicate la alin.(2) lit.b)-d) sau dacă a votat împotriva unei astfel de hotărâri
şi a cerut consemnarea faptului în procesul-verbal.
(4) AcŃionarul nu are dreptul să ceară răscumpărarea acŃiunilor:

293
 a) în cazurile stipulate la alin.(2) lit.b)-d) dacă acŃiunile au fost incluse în listingul
bursei de valori mobiliare;
b) dacă s-a adoptat o hotărâre de lichidare a societăŃii.
(5) Hotărârea de răscumpărare a acŃiunilor se adoptă de către adunarea generala a
acŃionarilor dacă actul de constituire nu atribuie această funcŃie consiliului societăŃii.
(6) AcŃiunile se răscumpăra la preŃul de piaŃă dacă actul de constituire nu prevede
altfel.

1. ConsideraŃii generale. Datorită specificului societăŃilor pe acŃiuni, retragerea

acŃionarului din societate este posibilă ca regulă generală doar pe calea înstrăinării acŃiunilor
ce îi aparŃin unei terŃe persoane.
AcŃiunea, fiind un titlu negociabil prin definiŃie, poate fi înstrăinată fie către un cerc
restrâns, fie către un cerc nelimitat de persoane, art.166 alin.1 din cod prevăzând, în acest
sens, că “acŃionarul este în drept să înstrăineze liber, în condiŃiile legii, acŃiunile deŃinute”.
Astfel, dacă societatea pe acŃiuni este de tip deschis, acŃionarul este în drept să înstrăineze
oricui acŃiunile deŃinute, fie pe piaŃa extrabursieră, fie la Bursa de valori, dacă acŃiunile sunt
listate la bursă.
Dacă societatea pe acŃiuni este de tip închis, acŃionarul este în drept să propună acŃiunile
sale spre vânzare numai celorlalŃi acŃionari. Astfel, acŃionarul societăŃii închise care doreşte
să-şi vândă acŃiunile este obligat să trimită în scris organului executiv al societăŃii o ofertă cu
indicarea condiŃiilor tranzacŃiei propuse (art.27 alin.1 din Legea SA). Dacă, în decurs de o
lună de la data primirii de către societate a ofertei acŃionarului, nici un acŃionar al societăŃii
nu a procurat acŃiunile supuse înstrăinării, organul executiv fie va decide răscumpărarea în
numele societăŃii a respectivelor acŃiuni (acestea devenind în acest caz acŃiuni de tezaur), fie
le va propune unui terŃ (art.27 alin.2 din Legea SA). Dacă societatea sau terŃul indicat de ea,
în decursul celei de-a doua luni de la data primirii de către societate a ofertei acŃionarului, nu
s-a folosit de dreptul de a achiziŃiona acŃiunile supuse înstrăinării, acŃionarul este în drept să
le vândă oricărei alte persoane, cu singura condiŃie ca preŃul de vânzare să nu fie mai mic
decât cel propus altor acŃionari (art.27 alin.3 din Legea SA). Precizăm că nu necesită acordul
acŃionarilor sau al societăŃii transferul dreptului de proprietate asupra acŃiunilor societăŃii
închise pe calea succesiunii, cu titlu de cauŃiune, precum şi în alte temeiuri prevăzute de
legislaŃie sau de actul constitutiv al societăŃii.
2. Răscumpărarea de către societate a acŃiunilor plasate. În concepŃia codului civil
răscumpărarea de către societate a acŃiunilor plasate este un caz particular al dobândirii de
către societatea a propriilor acŃiuni. Spre deosebire de achiziŃionare, care este operaŃiunea de
cumpărare de acŃiuni din iniŃiativa societăŃii, răscumpărarea este operaŃiunea de cumpărare a
acŃiunilor proprii de către societate dar, de data aceasta, la cererea acŃionarilor. Cazurile şi
condiŃiile de răscumpărare obligatorie de către societate a acŃiunilor plasate de ea sunt
prevăzute în art.166 alin.2-6 din Codul civil, dispoziŃiile căruia sunt completate de art.79 din
Legea SA.
Dar pentru început ne exprimăm nedumerirea în legătură cu prevederea din cod potrivit
căreia “societatea este obligată să răscumpere acŃiunile plasate de ea în cazul împlinirii
termenului de răscumpărare stabilit la emiterea acŃiunilor (sic!)” (art.166 alin.2 lit.a) din cod).
Trecând peste faptul că posibilitatea emiterii unor acŃiuni cu specificarea unui termen de
răscumpărare este un nonsens juridic şi contravine înseşi naturii juridice a acŃiunilor, ele fiind
nişte titluri de participaŃiune reprezentând fracŃiuni ale capitalului social al societăŃii, o
asemenea posibilitate nu este reglementată în alte dispoziŃii ale codului sau ale legii speciale,
ceea ce face inaplicabila prevederea menŃionată. Ne exprimăm speranŃă că acest text din cod
va fi îndepărtat cu prima ocazie.

294
 După cum am arătat, în societăŃile pe acŃiuni retragerea acŃionarului din societate este
posibilă ca regulă generală doar pe calea înstrăinării acŃiunilor ce îi aparŃin unei terŃe
persoane. În scopul protejării acŃionarilor minoritari, însă, legea conferă acestora dreptul de a
se retrage din societate şi, corelativ, dreptul de a cere răscumpărarea acŃiunilor ce le aparŃin,
acest drept reprezentând pentru aceştia un mijloc de a se apăra împotriva hotărârilor adunării
generale a acŃionarilor care sunt legal adoptate, dar care totuşi le afectează unele drepturi
personale esenŃiale71. Conceput ca mijloc de conciliere a intereselor generale ale societăŃii,
căreia nu i se poate nega libertatea de a-şi adapta organismul la nevoile practice, dreptul de
retragere este, el însuşi, un drept intangibil care nu poate fi ridicat acŃionarului printr-o
hotărâre a adunării generale, nici chiar cu votul majorităŃii acŃionarilor.
Din punct de vedere al efectelor produse, dreptul de retragere al acŃionarului, în baza
art.166 alin.2, se deosebeşte de dreptul acestuia de a se retrage din societate prin înstrăinarea
acŃiunilor. În cazul în care acŃionarul se retrage prin înstrăinarea acŃiunilor el recuperează
ceea ce a investit prin dobândirea acŃiunilor numai în limita contravalorii acŃiunilor
înstrăinate, convenită între înstrăinător şi dobânditor. AcŃionarul înstrăinător are un drept de
creanŃă împotriva dobânditorului pentru plata contravalorii acŃiunilor, nu şi un drept de
creanŃă împotriva societăŃii, cu excepŃia plăŃii dividendelor ce i se cuvin în condiŃiile art.49
alin.4 din Legea SA. În situaŃia prevăzută de alin.2 al art.166 din cod, acŃionarul solicită
societăŃii răscumpărarea acŃiunilor, având un drept de creanŃă împotriva acesteia pentru plata
contravalorii lor calculate în funcŃie de preŃul de piaŃă sau prin alte metode stabilite în actul
constitutiv.
Din raŃiuni ce Ńin de păstrarea fiinŃei sociale, dreptul de retragere al acŃionarului cu
obligaŃia pentru societate de a răscumpăra acŃiunile este limitat. AcŃionarul nu are dreptul de
a se retrage ori de câte ori adunarea generală adoptă o hotărâre cu care acesta nu este de
acord, ci numai atunci când adunarea generală ia hotărâri grave privind viaŃa societăŃii, cu
privire la unele elemente considerate esenŃiale pentru intrarea acŃionarului în societate, aşa
încât, schimbarea lor îl îndreptăŃeşte să se retragă. Astfel, acŃionarul îşi va putea exercita
dreptul retragere, şi corelativ, de a cere răscumpărarea acŃiunilor numai atunci când adunarea
generală ia hotărâri cu privire la: (a) introducerea în actul constitutiv a unor clauze care
limitează drepturile acŃionarului; (b) încheierea de către societatea a unor contracte de
proporŃii; (c) reorganizarea societăŃii (art.166 alin.2 lit.b, c, d din cod).
În ceea ce priveşte dreptul acŃionarului de a se retrage din societate în cazul în care
adunarea generală a acŃionarilor hotărăşte asupra modificării actului constitutiv prin
introducerea unor clauze care limitează drepturile acŃionarului, codul civil nu face alte
precizări, rămânând în sarcina doctrinei şi a jurisprudenŃei să stabilească aceste situaŃii.
MenŃionăm, totuşi, în acest sens, precizarea făcută în art.79 alin.2 lit.b) teza a II-a din Legea
SA, care include în categoria modificărilor ce limitează drepturile acŃionarilor şi
transformarea societăŃii pe acŃiuni deschise în societate închisă (nu şi viceversa). Am putea
adăuga în categoria modificărilor actului constitutiv care limitează drepturile acŃionarului şi
cele referitoare la convertirea acŃiunilor dintr-o clasă în alta, limitarea drepturilor date de
acŃiunile dintr-o clasă etc.
Şi încheierea de către societate a unor contracte de proporŃii poate servi drept temei
pentru retragerea acŃionarului din societate. Este de remarcat folosirea de către legiuitor în
dispoziŃiile codului civil a expresiei de “contracte de proporŃii” spre deosebire de expresia
“tranzacŃii de proporŃii” utilizată în Legea SA. Deşi cele două noŃiuni comportă anumite
deosebiri de nuanŃă, considerăm că acestea trebuie trecute cu vederea, deoarece fără îndoială
legiuitorul a înŃeles să se refere la aceleaşi operaŃiuni. Din analiza dispoziŃiilor Legii SA, se

71
În ceea ce priveşte hotărârile adunării generale ce care aduc atingere interesului social al acŃionarului şi care au fost adoptate cu încălcarea
cerinŃelor legale sau statutare, acestea vor putea fi anulate printr-o acŃiune în justiŃie introdusă de acŃionar sau de o altă persoană
împuternicită. A se vedea în acest sens art.59 alin.5 din Legea SA.

295
poate deduce că hotărârea adunării generale, pentru a putea fi considerată suficient de
importantă pentru a fi de natură să afecteze drepturile şi interesele acŃionarului şi să servească
drept temei pentru retragerea acestuia din societate, trebuie să vizeze o tranzacŃie (sau câteva
tranzacŃii legate reciproc) prin care societatea achiziŃionează, înstrăinează, gajează, dă sau ia
în arendă cu drept de răscumpărare bunuri a căror valoare constituie peste 50% din valoarea
activelor societăŃii conform ultimului bilanŃ (art.82 alin.1 lit.a) din Legea SA) sau care se
referă la plasarea de către societate a acŃiunilor cu drept de vot sau a altor valori mobiliare
convertibile în astfel de acŃiuni, ce constituie peste 50% din totalul acŃiunilor cu drept de vot
plasate de societate (art.82 alin.1 lit.b) din Legea SA). Numai în aceste situaŃii, şi cu
întrunirea celorlalte condiŃii cerute de dispoziŃiile codului acŃionarul va putea cere societăŃii
răscumpărarea acŃiunilor pe care le deŃine.
În fine, drept temei pentru retragerea acŃionarului poate servi şi reorganizarea societăŃii.
Estet evident că reorganizarea societăŃii, fie că îmbracă forma fuziunii, fie că îmbracă forma
dezmembrării ori a transformării, este de natură să determine o sporire a obligaŃiilor
acŃionarului sau pierderea unor drepturi.
Îndeplinirea condiŃiilor menŃionate mai sus nu este suficientă pentru retragerea
acŃionarului din societate şi răscumpărarea acŃiunilor sale de către societate, ci mai este
necesar ca acŃionarul respectiv să fi lipsit de la adunare, fie pentru că nu a fost informat fie
pentru că nu i s-a permis să participe la adunarea generală a acŃionarilor la care s-au luat
hotărâri ce îi afectează interesul social (art.166 alin.3 teza I din cod). Este de observat că, spre
deosebire de art.79 alin.3 lit.a) din Legea SA, codul civil nu mai prevede cerinŃă ca
împiedicarea participării acŃionarului la adunare să fie rezultatul unei acŃiuni lipsite de temei
legal. Retragerea acŃionarului cu răscumpărarea ulterioară a acŃiunilor de către societate este
posibilă şi în situaŃia în care acesta a participat la adunarea generală cu condiŃia, însă, să fi
votat împotriva hotărârii ce îi afectează în mod grav interesele şi să fi cerut ca acest fapt să fie
consemnat în procesul-verbal al adunării generale şi în lista acŃionarilor care au dreptul să
ceară răscumpărarea acŃiunilor ce le aparŃin (art.166 alin.3 teza a II-a din cod şi art.79 alin.3
lit.b) din Legea SA).
Există şi situaŃii când, deşi toate condiŃiile indicate sunt întrunite, acŃionarul nu va putea
solicita răscumpărarea acŃiunilor, şi anume, în cazul în este vorba de o hotărâre de lichidare a
societăŃii sau dacă acŃiunile societăŃii sunt incluse în listingul bursei de valori (art.166 alin.4
din cod şi art.79 alin.8 din Legea SA).
3. Procedura de răscumpărare a acŃiunilor. Dreptul de a solicita societăŃii
răscumpărarea acŃiunilor deŃinute îl vor avea numai acŃionarii incluşi în lista respectivă, ce se
întocmeşte în termen de 10 zile de la data Ńinerii adunării generale a acŃionarilor care a luat
hotărârile prin care au fost afectate drepturile şi interesele acŃionarilor şi se anexează la
procesul verbal al adunării (art.64 alin.3 lit.c) din Legea SA). După cum am menŃionat în
această listă vor fi incluşi atât acŃionarii care nu au participat la adunarea datorită
neinformării sau împiedicării participării, cât şi acŃionarii care, deşi au participat la adunare,
s-au opus adoptării hotărârii şi au cerut consemnarea acestui fapt în procesul-verbal al
şedinŃei. Deşi nici în cod şi nici în Legea SA nu există nici o prevedere în acest sens,
considerăm că societatea este obligată să înştiinŃeze toŃi acŃionarii îndrituiŃi despre dreptul de
a solicita răscumpărarea acŃiunilor deŃinute şi condiŃiile de realizare a acestuia.
Termenul de depunere de către acŃionari a cererilor de răscumpărare a acŃiunilor ce le
aparŃin este cel stabilit în actul constitutiv al societăŃii, care nu va putea fi însă mai mic de 2
luni de la data luării de către adunarea generală a acŃionarilor a hotărârii ce lezează interesele
acŃionarului (art.79 alin.6 din Legea SA).
Art.166 alin.5 din cod prevede că hotărârea de răscumpărare a acŃiunilor societăŃii se ia de
adunarea generală a acŃionarilor sau de consiliul societăŃii, dacă actul constitutiv atribuie
această competenŃă consiliului societăŃii, fără a face alte precizări. Întrucât este greu de

296
presupus că legiuitorul a avut în vedere întrunirea unei noi adunări generale extraordinare
care să adopte o asemenea decizie, urmează să conchidem că hotărârea privind răscumpărarea
acŃiunilor de către societate, precum şi condiŃiile unei asemenea răscumpărări (preŃul de
achiziŃie, termenele în care se va face achiziŃionarea de acŃiuni pe această cale etc.), vor fi
adoptate în cadrul şedinŃei adunării care a adoptat şi hotărârea care afectează drepturile
acŃionarilor, bineînŃeles, ulterior luării unei asemenea decizii.
O altă problemă ce se poate ivi este aceea a numărului mare de acŃiuni pe care societatea
este obligată să le răscumpere, mai exact în situaŃia în care valoarea acestora va depăşi cota
de 10 % impusă de lege. În aceste cazuri propunem aplicarea regulii proporŃionalităŃii, altfel
spus societatea va răscumpăra acŃiuni în aceeaşi proporŃie de la fiecare acŃionar care a
solicitat răscumpărarea.
Răscumpărarea acŃiunilor societăŃii se va face la preŃul lor de piaŃă, cu excepŃia cazului
când actul constitutiv al societăŃii prevede altfel (art.166 alin.6 din cod). Potrivit Legii SA,
valoarea de piaŃă a bunurilor, inclusiv a valorilor mobiliare, este preŃul la care vânzătorul şi
cumpărătorul, deŃinând întreaga informaŃie despre preŃurile de piaŃă la aceste bunuri şi nefiind
obligaŃi, respectiv, să le vândă şi să le cumpere, ar fi de acord să efectueze această tranzacŃie
(art.75 din Legea SA). După cum se poate observa definiŃia legală este prea vagă şi nu
stipulează criterii concrete pentru determinarea valorii de piaŃă. În consecinŃă, considerăm că
în cazul răscumpărării acŃiunilor valoare lor de piaŃă se va putea stabili doar de o organizaŃie
specializată care nu este persoană afiliată a societăŃii.

Articolul 167. Drepturile suplimentare ale acŃionarilor care deŃin 5% din acŃiuni

AcŃionarii care deŃin 5% şi mai mult din acŃiunile cu drept de vot au dreptul:
a) să facă propuneri pentru ordinea de zi a adunării generale a acŃionarilor;
b) să propună candidaŃi în consiliul societăŃii şi pentru funcŃia de cenzor;
c) să ceară convocarea şedinŃei extraordinare a consiliului societăŃii;
d) să ceară instanŃei de judecată desemnarea membrilor consiliului societăŃii dacă
aceştia nu sunt aleşi pe parcursul a 2 adunări generale ale acŃionarilor.

Articolul 168. Drepturile suplimentare ale acŃionarilor care deŃin 10% din acŃiuni

AcŃionarii care deŃin 10% şi mai mult din acŃiunile cu drept de vot au dreptul:
a) să ceară efectuarea unor controale extraordinare asupra societăŃii;
b) să ceară determinarea costului plasării acŃiunilor din emisiunea suplimentară
dacă cererea este bazată pe concluzia unui auditor;
c) să ceară, în numele societăŃii, repararea prejudiciului cauzat acesteia de
membrii organelor ei.

1. ConsideraŃii generale. După cum este şi firesc, acŃionarii care deŃin un pachet mai
mare de acŃiuni beneficiază pe lângă drepturile conferite oricărui acŃionar72, şi de anumite
drepturi nepatrimoniale suplimentare. Justificarea acordării acestor drepturi rezidă în aceea
că, deŃinând un anumit număr de acŃiuni, aceşti acŃionari au un interes nemijlocit în buna
desfăşurare a activităŃii societăŃii şi supravegherea atentă a tuturor operaŃiunilor derulate de
societate. Codul civil şi Legea SA prevede o serie de drepturi suplimentare în funcŃie de
pachetul de acŃiuni deŃinut, şi anume 5%, 10% sau 25% din acŃiunile cu drept de vot. Este de

72
A se vedea în acest sens comentariile la art.161 din cod.

297
observat că drepturile suplimentare le sunt atribuite doar proprietarilor de acŃiuni ordinare (cu
drept de vot), nu şi proprietarilor de acŃiuni preferenŃiale. Deşi într-o anumită măsură această
soluŃie este justificată de faptul că acŃiunile preferenŃiale oferă un risc mai mic investitorilor
decât acŃiunile ordinare, deoarece ele conferă un drept de preferinŃă fata de acŃiunile ordinare
atât în ceea ce priveşte dreptul la dividende cât şi în cazul lichidării societăŃii, este
incontestabil că şi proprietarii acestor acŃiuni au interes de a veghe la buna gestiune a
societăŃii. Prin urmare, considerăm că se impune acordarea unor drepturi suplimentare şi
aceste categorii de deŃinători de acŃiuni, mai cu seamă a dreptului de a cere efectuarea unor
controale asupra activităŃii societăŃii şi de a cere, în numele acesteia, repararea prejudiciului
cauzat de membrii organelor ei de conducere.
Asupra drepturile suplimentare prevăzute de lege considerăm că nu se va putea deroga
prin actul constitutiv sau hotărâre a adunării generale a acŃionarilor, ele fiind garantate tuturor
deŃinătorilor de pachete de acŃiuni cu drept de vot în cuantumul prevăzut de lege. Prin actul
constitutiv se vor putea însă acorda şi alte drepturi suplimentare decât cele prevăzute de lege
(art.26 alin.4 din Legea SA). De asemenea, nimic nu se opune acordării, prin actul constitutiv,
pentru acŃionarii care deŃin acŃiuni cu drept de vot într-o proporŃie mai mare decât cea legală a
unor drepturi suplimentare faŃă de cele stabilite de lege.
2. Drepturile suplimentare ale acŃionarilor care deŃin 5% din acŃiuni. AcŃionarii care
deŃin cel puŃin 5% din acŃiunile cu drept de vot ale societăŃii, au dreptul, în modul prevăzut de
lege şi de actul constitutiv:
(a) să facă propuneri pentru ordinea de zi a adunării generale a acŃionarilor. Deşi codul
civil nu prevede expres, acest drept se exercită numai cu privire la adunarea anuală a
acŃionarilor (art.26 alin.1 lit.a) coroborat cu art.53 din Legea SA). Dreptul de a face propuneri
pentru ordinea de zi a adunării generale se exercită în condiŃiile stabilite de art.52 din Legea
SA (dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel). Astfel, acŃionarul (după caz, un grup de
acŃionari care deŃin împreună cel puŃin 5% din acŃiunile cu drept de vot) va face, până cel
târziu la data de 10 ianuarie a anului următor celui gestionar, propuneri pentru înscrierea în
ordinea de zi a adunării a cel mult două chestiuni. Chestiunile propuse pentru a fi înscrise în
ordinea de zi vor fi formulate în scris, indicându-se motivele înscrierii lor, numele şi
prenumele (denumirea) acŃionarului (acŃionarilor) care propune chestiunea, precum şi clasele
şi numărul de acŃiuni care îi aparŃin. Consiliul societăŃii va examina cererile primite de la
acŃionari, urmând să decidă cu privire la satisfacerea lor sau la refuzul de a le satisface, nu
mai târziu d e15 zile până la data Ńinerii adunării generale. Decizia adoptată de consiliul
societăŃii în acest sens se va expedia acŃionarilor în termen de cel mult 3 zile de la data luării
ei. În cazul în care consiliul societăŃii aprobă propunerile primite de la acŃionari, el nu va
putea să modifice formulările chestiunilor propuse pentru a fi înscrise în ordinea de zi a
adunării generale. Eschivarea consiliului societăŃii de la luarea deciziei, precum şi refuzul
acestuia de a înscrie chestiunea în ordinea de zi a adunării generale pot fi atacate în organele
de conducere ale societăŃii şi/sau Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare ori în justiŃie;
(b) să propună candidaŃi în consiliul societăŃii şi pentru funcŃia de cenzor. Şi acest drept
se exercită în condiŃiile arătate mai sus, cu precizarea că listele cu propuneri de candidaŃi
trebuie depuse nu mai târziu de 20 de zile până la data Ńinerii adunării generale a acŃionarilor,
iar dacă adunarea generală se va Ńine în formă mixtă până cel târziu la data de 10 ianuarie a
anului următor celui gestionar. Lista depusă va putea conŃine un număr de candidaŃi care să
nu depăşească componenŃa numerică a organelor pentru care se face propunerea. La lista de
propuneri se va anexa în mod obligatoriu acordul scris al fiecărui candidat;
(c) să ceară convocarea şedinŃei extraordinare a consiliului societăŃii. Şi în acest caz,
dreptul de a cere convocarea şedinŃei exdraordinare a consiliului societăŃii o are atât
acŃionarul care deŃine de unul singur un pachet de 5% din acŃiunile cu drept de vot, cât şi un

298
grup de acŃionari care deŃin împreună acŃiuni cu drept de vot într-un asemenea cuantum
(art.167 lit.c) din cod coroborat cu art.68 alin.4 lit.c) din Legea SA);
(d) să ceară instanŃei de judecată desemnarea membrilor consiliului societăŃii dacă
aceştia nu sunt aleşi pe parcursul a 2 adunări generale ale acŃionarilor. Odată cu adoptarea
codului se observă şi o schimbare de optică a legiuitorului, art.167 lit.d) din cod modificând
implicit art.26 alin.1 lit.c) din Legea SA, care prevedea că, în cazul în care acŃionarii nu aleg
consiliul societăŃii în decursul a două sau mai multe adunări generale, acŃionarii ce deŃin cel
puŃin 5% din acŃiunile cu drept de vot vor putea adresa instanŃei judecătoreşti cereri în
vederea lichidării societăŃii.
3. Drepturile suplimentare ale acŃionarilor care deŃin 10% din acŃiuni. AcŃionarii care
deŃin cel puŃin 10% din acŃiunile cu drept de vot ale societăŃii, pe lângă drepturile arătate mai
sus, au de asemenea dreptul, în modul prevăzut de lege şi de actul constitutiv:
(a) să ceară efectuarea unor controale extraordinare asupra societăŃii. Dreptul
acŃionarilor de a solicita efectuarea unor controale asupra activităŃii societăŃii face parte dintr-
o serie de mijloace legale puse la dispoziŃia acŃionarilor pentru a facilita accesul acestora la
informaŃiile referitoare la gestiunea patrimoniului social. AcŃionarul sau, după caz, un grup de
acŃionari care deŃin împreună cel puŃin 10% din acŃiunile cu drept de vot, vor putea solicita
fie efectuarea unui control intern asupra activităŃii economico-financiare a societăŃii, care se
va exercita de către comisia de cenzori (art.72 alin.2 lit.b) din Legea SA), fie efectuarea unui
control extern (de audit) exercitat de către auditori, care sunt persoane străine de societate
specializate în activităŃi de control (art.89 alin.2 lit.a) din Legea SA). Rapoartele asupra
acestor controale vor fi remise atât organelor de conducere ale societăŃii cât şi acŃionarilor
care le-au solicitat. În cazul în care controlul se efectuează de auditori, serviciile acestora vor
fi plătite de acŃionarul (acŃionarii) care au solicitat controlul, dacă hotărârea adunării generale
a acŃionarilor nu prevede altfel. Deşi nici codul civil, şi nici Legea SA, nu conŃin criterii
pentru desemnarea persoanelor care vor exercita controlul de audit, considerăm că acestea
vor trebui să fie independente atât faŃă de societate cât şi faŃă de acŃionarii care au cerut
controlul, având în vedere că sarcina persoanelor care efectuează controlul de audit este de a
aduce un punct de vedere obiectiv în examinarea situaŃiilor contabile ale societăŃii, precum şi
a exactităŃii şi corectitudinii situaŃiilor prezentate;
(b) să ceară determinarea costului plasării acŃiunilor din emisiunea suplimentară dacă
cererea este bazată pe concluzia unui auditor;
(c) să ceară, în numele societăŃii, repararea prejudiciului cauzat acesteia de membrii
organelor ei. AcŃionarii care deŃin cel puŃin 10% din acŃiunile cu drept de vot ale societăŃii
vor putea să intenteze acŃiuni pentru repararea prejudiciilor cauzate societăŃii de persoanele
cu funcŃii de răspundere în urma încălcării intenŃionate sau grave de către aceste persoane a
prevederilor legii sau actului constitutiv.
4. Drepturile suplimentare ale acŃionarilor care deŃin 25% din acŃiuni. În sfârşit,
potrivit art.26 alin.3 şi art.53 alin.3 lit.c) din Legea SA, acŃionarii care deŃin cel puŃin 25% din
acŃiunile cu drept de vot ale societăŃii, au, în plus faŃă de drepturile arătate mai sus, şi dreptul
de a cere convocarea adunării generale extraordinare a acŃionarilor. În cererea de convocare a
adunării generale extraordinare vor fi formulate chestiunile ce urmează a fi înscrise pe
ordinea de zi a adunării, indicându-se şi motivele înscrierii lor, precum şi date privind numele
şi prenumele (denumirile), clasele şi numărul de acŃiuni ce aparŃin acŃionarilor ce au solicitat
convocarea (art.53 alin.4 din Legea SA). Consiliul societăŃii va examina cererea de convocare
în termen de 15 zile de la data depunerii şi va decide convocarea adunării generale
extraordinare, asigurând totodată informarea acŃionarilor despre aceasta, ori va refuza
convocarea, expediind această decizie acŃionarilor care au cerut-o (art.53 alin.6 din Legea
SA). Dacă consiliul societăŃii nu a examinat cererea de convocare în termenul stabilit sau a
refuzat neîntemeiat convocarea, acŃionarii care au cerut convocarea adunării generale

299
extraordinare sunt în drept, fie să convoace adunarea generală de sine stătător, în modul
stabilit pentru consiliul societăŃii, fie să atace în justiŃie eschivarea consiliului societăŃii de a
lua o decizie sau refuzul de a convoca adunarea generală (art.53 alin.10 din Legea SA).

Articolul 169. Conducerea, administrarea şi reprezentarea societăŃii pe acŃiuni

Normele cu privire la conducere, administrare şi reprezentare a societăŃii pe acŃiuni

sunt stabilite prin lege şi actul de constituire.

1. ConsideraŃii generale. Codul civil nu conŃine nici o dispoziŃie, nici măcar cu caracter
general, privind modul de funcŃionare a societăŃii pe acŃiuni. AbsenŃa unor asemenea
dispoziŃii, deşi motivată de existenŃa unei ample reglementări în Legea SA, este după părerea
noastră neavenită, atâta timp cât şi-au găsit loc în cuprinsul codului unele dispoziŃii care
reglementează aspecte de o mai mică importanŃă, cum ar fi de exemplu cele referitoare la
registrele deŃinătorilor de valori mobiliare (art.164) sau capitalul de rezervă a societăŃii
(art.160). Singura dispoziŃie în materie a codului civil face trimitere la reglementarea
conŃinută de Legea SA şi la prevederile actului constitutiv.
Societatea pe acŃiuni, ca orice persoană juridică, nu are o existenŃă organică şi, deci, nici o
voinŃă naturală. Ca atare, voinŃa societăŃii se manifestă prin organele sale. VoinŃa socială se
formează în organul de deliberare, care este adunarea generală a acŃionarilor (organ colectiv
format din totalitatea acŃionarilor). VoinŃa socială este adusă la îndeplinire prin actele juridice
ale consiliului de administraŃie al societăŃii (consiliul directorilor sau consiliul observatorilor)
şi organului executiv. În sfârşit, controlul activităŃii de gestiune a societăŃii se realizează de
către un organ specializat – comisia de cenzori.
Mecanismele de funcŃionare a organelor de conducere a societăŃii pe acŃiuni sunt
reglementate de art.7 şi art.50-74 din Legea SA, de actul constitutiv şi regulamentele
societăŃii.
Din analiza coroborată a dispoziŃiilor Legii SA rezultă următoarele posibilităŃi de
structurare a organelor de conducere ale unei societăŃi pe acŃiuni:

Modelul I Modelul II Modelul III Modelul IV Modelul V Modelul VI

Adunarea generală a
Da
acŃionarilor
Consiliul directorilor
Da Nu
(consiliul observatorilor)
Unipersona Colegial + Colegial +
Organ executiv Colegial Colegial Unipersonal
l unipersonal unipersonal
Comisia de cenzori
Da
(cenzorul)

În ceea ce priveşte posibilele modele de organizare se impune următoarea precizare, şi

anume, modelele IV, V şi VI vor putea fi aplicate numai în societăŃile pe acŃiuni cu un număr
de acŃionari mai mic de 50, unde atribuŃiile consiliului societăŃii (consiliul directorilor sau
consiliul observatorilor) pot fi exercitate de adunarea generală a acŃionarilor (art.7 alin.2 din
Legea SA). Alegerea modelului potrivit de conducere are o mare însemnătate practică,
întrucât eficacitatea unei societăŃi pe acŃiuni depinde în mare măsură de încrederea pe care
acŃionarii şi potenŃialii investitori o au în sistemul de conducere şi administrare a societăŃii.
În cele ce urmează vom încerca o trecere în revistă a principalelor atribuŃii ale organelor
de conducere a societăŃii pe acŃiuni.

300
 2. Adunarea generală a acŃionarilor. Adunarea generală a acŃionarilor este depozitara
voinŃei sociale şi, în consecinŃă, organul suprem de conducere al societăŃii pe acŃiuni. Ea este
aceea care numeşte celelalte organe, stabileşte limitele în care ele urmează să-şi desfăşoare
activitatea şi exercită controlul asupra acestora. Ea va putea să exercite acŃiunea în răspundere
împotriva celorlalte organe de conducere, derivând din raporturile de mandat. În sfârşit, tot ea
este chemată să modifice actul constitutiv, punându-1 de acord cu necesităŃile noi, născute din
desfăşurarea activităŃii sociale.
Adunarea generală a acŃionarilor se Ńine cel puŃin o dată pe an, şi are, în mod obligatoriu,
următoarele atribuŃii exclusive: (a) aprobă statutul societăŃii în redacŃie nouă sau modificările
şi completările aduse în statut, inclusiv cele ce Ńin de schimbarea claselor şi numărului de
acŃiuni autorizate spre plasare, de convertirea, denominalizarea, consolidarea sau împărŃirea
acŃiunilor societăŃii, cu excepŃia modificărilor şi completărilor determinate de mărirea
capitalului social prin mărirea valorii nominale fixate a acŃiunilor plasate şi prin emitere
suplimentară de acŃiuni, în cazurile în care hotărârea de modificare a capitalului social a fost
luată de consiliul societăŃii; (b) hotărăşte cu privire la modificarea capitalului social, cu
excepŃia cazurilor de mărire a capitalului social cu maximum 50%, prin mărirea valorii
nominale fixate a acŃiunilor plasate şi prin emitere suplimentară de acŃiuni, când hotărârea de
modificare a capitalului social se ia de consiliul societăŃii; (c) aprobă clasele şi numărul de
obligaŃiuni autorizate spre plasare; (d) aprobă regulamentul consiliului societăŃii şi al comisiei
de cenzori; (e) alege şi revocă membrii consiliului societăŃii şi comisiei de cenzori, stabileşte
cuantumul retribuŃiei muncii lor, remuneraŃiilor anuale şi compensaŃiilor; (f) hotărăşte cu
privire la tragerea la răspundere sau eliberarea de răspundere a membrilor consiliului
societăŃii şi a comisiei de cenzori; (g) confirmă organizaŃia de audit şi stabileşte cuantumul
retribuŃiei serviciilor ei; (h) hotărăşte cu privire la modificarea drepturilor acŃionarilor; (i)
hotărăşte, în cazurile prevăzute de lege sau de actul constitutiv, cu privire la încheierea
tranzacŃiilor de proporŃii; (j) examinează şi aprobă dările de seamă anuale ale societăŃii,
prezentate de consiliului societăŃii şi de comisia de cenzori; (k) aprobă normativele de
repartizare a profitului societăŃii; (l) hotărăşte cu privire la repartizarea profitului anual,
inclusiv plata dividendelor anuale, sau la acoperirea pierderilor societăŃii; (m) hotărăşte cu
privire la prelungirea duratei societăŃii, modificarea obiectului de activitate al societăŃii,
modificarea formei de societate, modificarea tipului societăŃii, reorganizarea (fuziunea,
divizarea, transformarea) sau lichidarea ei (art50 alin.3 coroborat cu art.26 alin.11 din Legea
SA). Chestiunile enumerate mai sus sunt de competenŃa exclusivă a adunării generale a
acŃionarilor şi, prin urmare, nu pot fi transmise spre examinare altor organe de conducere ale
societăŃii.
În afară de chestiunile ce Ńin de competenŃa exclusivă a adunării generale a acŃionarilor,
adunarea va putea hotărî şi în alte probleme.
Astfel, de exemplu, potrivit art.50 alin.4 din Legea SA, adunarea generală a acŃionarilor
are competenŃa, dacă statutul societăŃii nu prevede altfel, de a aproba: (a) direcŃiile prioritare
ale activităŃii societăŃii; (b) modul de înştiinŃare a acŃionarilor despre Ńinerea adunării
generale, precum şi modul de prezentare acŃionarilor a materialelor de pe ordinea de zi a
adunării generale pentru a se lua cunoştinŃă de ele; (c) regulamentul organului executiv al
societăŃii şi deciziile privind numirea şi revocarea conducătorului acestuia, privind stabilirea
cuantumului retribuŃiei muncii lui, remuneraŃiei şi compensaŃiilor, privind tragerea lui la
răspundere sau eliberarea de răspundere; (d) dările de seamă trimestriale ale organului
executiv al societăŃii; (e) hotărârile privind deschiderea, transformarea sau lichidarea filialelor
şi reprezentanŃelor, privind numirea şi revocarea conducătorilor lor. Chestiunile enumerate,
nefiind de competenŃa exclusivă a adunării generale, vor putea fi transmise spre examinare
consiliului societăŃii în temeiul unei hotărâri a adunării generale.

301
 De asemenea, în societăŃile pe acŃiuni cu un număr de acŃionari mai mic de 50, adunarea
generală a acŃionarilor va exercita, în cazul în care consiliului societăŃii nu a fost constituit, şi
atribuŃiile consiliului (art.7 alin.2 din Legea SA).
În principiu, adunarea generală a acŃionarilor nu este în drept să hotărască cu privire la
chestiuni care, conform legii sau statutului societăŃii, nu Ńin de atribuŃiile ei, cu excepŃia
cazului în care vreunul din organele de conducere ale societăŃii nu poate soluŃiona o chestiune
ce Ńine de atribuŃiile lor şi cere acest lucru adunării generale a acŃionarilor (art.50 alin.6 şi 7
din Legea SA).
Hotărârile adunării generale a acŃionarilor în problemele ce Ńin de atribuŃiile ei sunt
obligatorii pentru toate persoanele cu funcŃii de răspundere ale societăŃii şi toŃi acŃionarii
acesteia, indiferent dacă au participat sau nu la adunare şi daca au susŃinut sau nu adoptarea
hotărârii.
MenŃionăm că în cazul în care numărul acŃionarilor societăŃii nu este mai mare de unu,
hotărârea adunării generale a acŃionarilor se consideră hotărârea unipersonală luată de acest
acŃionar.
Formele, modul de convocare şi desfăşurare a adunărilor generale sunt reglementate de
art.51-64 din Legea SA.
3. Consiliul societăŃii. Întrucât acŃionarii sunt adesea prea numeroşi pentru a-şi putea
exercita în mod eficient drepturile ce implică conducerea şi administrarea societăŃii prin
adunări generale ale acŃionarilor, în cadrul societăŃilor pe acŃiuni se formează o conducere
interne ce are menirea să se ocupe de societate intr-o maniera stabilă şi fără a avea vreo
legătură cu compoziŃia acŃionariatului ca urmare a transferurilor. Acest organ este consiliul
societăŃii (consiliul directorilor sau consiliul observatorilor). ExistenŃa unui organ permanent
de decizie şi control (consiliul societăŃii), superior ierarhic organului executiv ce se ocupă de
gestiunea de zi cu zi a societăŃii, este caracteristică societăŃilor pe acŃiuni. Ceea ce e, însă, de
remarcat la Legea privind societăŃile pe acŃiuni este flexibilitatea sa în privinŃa structurării
organelor de conducere – societatea având posibilitatea, în primul rând, de a opta între a avea
un organ executiv unipersonal ori unul colegial sau o îmbinarea a acestora două, iar, în al
doilea, de a nu mai constitui consiliul societăŃii în acele societăŃi pe acŃiuni care au mai puŃin
de 50 de acŃionari, în acest caz atribuŃiile consiliului societăŃii fiind exercitate de adunarea
generală a acŃionarilor.
Potrivit legii, consiliul societăŃii reprezintă interesele acŃionarilor în perioada dintre
adunările generale, este subordonat acestora, şi, în limitele atribuŃiilor sale, exercită
conducerea generală şi controlul asupra activităŃii societăŃii (art.65 alin.1 din Legea SA).
Consiliul societăŃii are următoarele atribuŃii exclusive: (a) decide cu privire la convocarea
adunării generale a acŃionarilor; (b) stabileşte data, ora şi locul adunării generale, precum şi
ora înregistrării participanŃilor la ea; (c) stabileşte data la care trebuie să fie întocmită lista
acŃionarilor care au dreptul să participe la adunarea generală; (d) stabileşte ordinea de zi a
adunării generale a acŃionarilor; (f) decide cu privire la mărirea capitalului social în cazurile
de mărire a capitalului social în limita a 50% din capitalul social existent, prin mărirea valorii
nominale fixate a acŃiunilor plasate şi prin emitere suplimentară de acŃiuni, precum şi
modifică în legătură cu aceasta statutul societăŃii; (g) aprobă prospectul de emisiune
suplimentară de acŃiuni, rezultatele emiterii suplimentare de acŃiuni, precum şi modifică în
legătură cu aceasta statutul societăŃii; (h) decide, în cursul anului financiar, cu privire la
repartizarea profitului net, la folosirea capitalului de rezervă şi a celui suplimentar, precum şi
a mijloacelor fondurilor speciale ale societăŃii; (i) face, la adunarea generală a acŃionarilor,
propuneri cu privire la plata dividendelor anuale şi decide cu privire la plata dividendelor
intermediare; (j) aprobă valoarea de piaŃă a bunurilor care constituie obiectul unei tranzacŃii
de proporŃii; (k) decide cu privire la încheierea tranzacŃiilor de proporŃii care au o valoare
între 25% şi 50% din totalul activelor societăŃii; (l) decide cu privire la achiziŃionarea de către

302
societate a acŃiunilor plasate în scopul prevenirii scăderii cursului lor; (m) hotărăşte cu privire
la încheierea de către societate a tranzacŃiilor cu conflict de interese; (n) încheie contracte cu
organizaŃia gestionară a societăŃii; (o) desemnează, dacă este cazul, registratorul societăŃii şi
stabileşte cuantumul retribuŃiei serviciilor lui; (q) aprobă fondul de salarizare şi normativele
de retribuire a muncii personalului societăŃii; (p) decide cu privire la aderarea societăŃii la o
asociaŃie sau la o uniune de întreprinderi; (r) prezintă adunării generale a acŃionarilor raportul
anual cu privire la activitatea sa şi la funcŃionarea societăŃii, întocmit în conformitate cu
legislaŃia, cu statutul societăŃii şi cu regulamentul consiliului societăŃii (art.65 alin.2 din
Legea SA). Chestiunile enumerate mai sus sunt de competenŃa exclusivă a consiliului
societăŃii şi, prin urmare, nu pot fi transmise spre examinare organului executiv al societăŃii.
În afară de chestiunile ce Ńin de competenŃa exclusivă a consiliului societăŃii, consiliul va
putea hotărî şi în alte probleme, cum ar fi, de exemplu, cele prevăzute de art.65 alin.3 din
Legea SA.
Consiliul societăŃii nu este în măsură să delege împuternicirile sale, nici în tot şi nici în
parte, unei altei persoane (art.65 alin.6 din Legea SA).
Modul de alegere şi funcŃionare a consiliului societăŃii sunt reglementate de art.66-68 din
Legea SA.
4. Organul executiv al societăŃii. Organul executiv al societăŃii pe acŃiuni este organul
care exercită conducerea curentă a societăŃii, prin intermediul căruia societatea îşi manifestă
(exteriorizează) voinŃa socială, este organul care exprimă capacitatea de folosinŃă şi exerciŃiu
în raport cu terŃele persoane, organele de stat şi reprezintă societatea în instanŃele
judecătoreşti. Organul executiv al societăŃii pe acŃiuni asigură îndeplinirea hotărârilor
adunării generale a acŃionarilor şi deciziilor consiliului societăŃii, fiind subordonat consiliului
societăŃii şi, dacă acest lucru este prevăzut expres în actul constitutiv, adunării generale a
acŃionarilor (art.69 alin.2 din Legea SA).
Societatea pe acŃiuni poate avea un organ executiv colegial (comitet de conducere sau
comitet de direcŃie), unipersonal (director general, director) sau, daca statutul prevede, o
îmbinare a acestor două organe. MenŃionăm, de asemenea, că adunarea generală poate delega
împuternicirile organului executiv al societăŃii unei persoane juridice specializate
(“organizaŃie gestionară” – în terminologia legii).
FuncŃionarea organului executiv este reglementată de art.70 din Legea SA, actul
constitutiv, precum şi regulamentele interne ale societăŃii.
5. Comisia de cenzori. Structura organizatorică a societăŃii pe acŃiuni include şi un organ
de control al gestiunii societăŃii – cenzorii. Astfel, în timp ce adunarea generală are funcŃia de
elaborare a voinŃei sociale, iar consiliul societăŃii şi organul executiv de concretizare a
acesteia prin administrarea şi gestiunea societăŃii în limita realizării obiectului social, cenzorii
controlează şi supraveghează respectarea legalităŃii în actele de gestiune.
Cenzorii nu sunt un organ de decizie. Ei verifică numai dacă cei abilitaŃi să facă acte
juridice respectă legea. Verificările lor se finalizează în rapoarte prin intermediul cărora
cenzorii informează pe acŃionari în adunările generale sau pe membrii consiliului societăŃii cu
cele constatate. În anumite situaŃii excepŃionale cenzorii sunt abilitaŃi să ceară convocarea
adunării generale (art.53 alin.3 lit.b) şi art.72 alin.7 lit.a) din Legea SA), iar atunci când se
impune, să participe, cu drept de vot consultativ, la şedinŃele organului executiv sau ale
consiliului societăŃii şi la adunarea generală a acŃionarilor (art.72 alin.7 lit.b) din Legea SA).
În exercitarea atribuŃiilor, cenzorii au acces la toate documentele, registrele şi evidenŃele
societăŃii pentru a se informa, dar totodată au şi obligaŃia de a păstra secretul profesional
fiindu-le interzis de a comunica acŃionarilor în particular, sau terŃilor, datele referitoare la
operaŃiunile societăŃii, constatate cu ocazia exercitării atribuŃiilor lor.
În legislaŃiile comerciale există două variante de abordare a controlului gestiunii societăŃii
pe acŃiuni: controlul intern exercitat de cenzori (de regulă, acŃionari ai societăŃii) şi controlul

303
extern exercitat de auditori, persoane străine de societate, specializate în asemenea activităŃi,
retribuite, de regulă, în baza unei convenŃii de prestări servicii.
Legea SA a adoptat un sistem flexibil de abordare a controlului gestiunii societăŃii,
permiŃând efectuarea unui control dublu, atât de către cenzori interni, cât şi de către auditori
(cenzori externi independenŃi), conform art.72 alin.8 din Legea SA. În anumite cazuri
controlul extern este obligatoriu, şi anume, la societăŃile deschise cu un număr de acŃionari şi
deŃinători nominali de acŃiuni de peste 300 (art.89 din Legea SA).
Cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori exercită controlul obligatoriu şi cel ocazional
al activităŃii economico-financiare a societăŃii şi se subordonează numai adunării generale a
acŃionarilor (art.71 alin.1 şi art.72 alin.1 şi 2 din Legea SA).
AtribuŃiile, componenta numerică, modul de formare şi de funcŃionare a comisiei de
cenzori a societăŃii se stabilesc prin actul constitutiv al societăŃii şi, dacă este cazul,
regulamentul comisiei de cenzori.

Articolul 170. Asigurarea accesului acŃionarilor la informaŃiile societăŃii pe acŃiuni

(1) Societatea pe acŃiuni este obligată să publice, cu cel puŃin 10 zile înainte de
Ńinerea adunării generale anuale a acŃionarilor, în publicaŃiile sale bilanŃul contabil
anual, bilanŃul profitului şi pierderilor, valoarea contabilă a acŃiunilor şi a
obligaŃiunilor, alte date, conform legii.
(2) Societatea pe acŃiuni este obligată să pună la dispoziŃia acŃionarilor, în condiŃiile
legii şi ale actului de constituire, informaŃii despre conducerea, administrarea şi
reprezentarea societăŃii, despre situaŃia financiară şi altele, inclusiv actul de constituire,
certificatul de înregistrare a societăŃii şi a acŃiunilor, regulamentele societăŃii, procesele-
verbale ale adunărilor generale, ale consiliului, lista membrilor consiliului, a
administratorilor, contractele cu registratorul, cu auditorul, dările de seamă contabile şi
fiscale, rapoartele cenzorului.
(3) La cererea acŃionarilor, societatea este obligată să elibereze, pe cheltuiala
solicitanŃilor, copii şi extrase de pe documentele indicate la alin.(2).

1. ConsideraŃii generale. DispoziŃiile art.170 au rolul de a asigura dreptul la informare al

acŃionarilor. DispoziŃiile articolului menŃionat trebuie coroborate cu cele ale art.91 şi 92 din
Legea SA, prin care se urmăreşte asigurarea accesibilităŃii la unele informaŃii despre societate
pentru toate persoanele interesate, conform unei proceduri care garantează obŃinerea
informaŃiei respective, indiferent de scopul solicitării ei.
2. Publicarea informaŃiei despre activitatea societăŃii. ConŃinutul art.170 alin.1 din cod
este asemănător cu cel al art.91 din Legea SA cu menŃiunea că dispoziŃiile codului prevăd
obligativitatea dezvăluirii informaŃiei indiferent de tipul societăŃii pe acŃiuni. Astfel, orice
societate pe acŃiuni este obligată să publice, cu cel puŃin 10 zile înainte de Ńinerea adunării
generale anuale a acŃionarilor, bilanŃul contabil anual, bilanŃul profitului şi pierderilor,
valoarea contabilă a acŃiunilor şi a obligaŃiunilor, precum şi alte date prevăzute de lege (cum
ar fi, de exemplu, darea de seamă asupra rezultatelor emisiunii publice a valorilor mobiliare),
iar pentru societăŃile deschise pe acŃiuni care au un număr de acŃionari şi deŃinători nominali
de acŃiuni de peste 300 vor publica şi principalele teze ale raportului de audit, cu indicarea
denumirii organizaŃiei de audit care la elaborat (art.91 alin.1 lit.d) din Legea SA).
Publicarea acestor informaŃii se va face în organul de presă indicat în actul constitutiv al
societăŃii, aceasta fiind după părerea noastră interpretarea corectă a noŃiunii de “publicaŃii ale
societăŃii”, utilizată de legiuitor în art.170 alin.1 din cod.

304
 Publicarea informaŃiilor cerute de lege are o importanŃă foarte mare, întrucât pe de o
parte, informaŃiile prompte şi corecte inspiră investitorilor încredere, reprezentând totodată un
stimulent pentru membrii organelor de conducere ale societăŃii, în sensul că ei sunt mai
eficienŃi dacă constată că buna activitate pe care au desfăşurat-o a fost observată, iar pe de
altă parte, fără a dispune de informaŃii recente şi exacte, nici acŃionarii nu-şi pot exercita în
mod corespunzător drepturile conferite de acŃiuni.
3. Accesul acŃionarilor la documentele societăŃii. Societatea pe acŃiuni este obligată să
pună la dispoziŃia acŃionarilor, în condiŃiile legii şi ale actului constitutiv, informaŃii despre
conducerea, administrarea şi reprezentarea societăŃii, precum şi despre situaŃia sa financiară
(art.170 alin.2 din cod). Pentru aceasta societatea va asigura accesul acŃionarilor l ao serie de
documente ale societăŃii prevăzute de lege, şi anume: (a) actele constitutive; (b) certificatul de
înregistrare a societăŃii şi certificatele de înregistrare a acŃiunilor; (c) regulamentele societăŃii;
(d) procesele-verbale ale adunărilor generale ale acŃionarilor şi procesele-verbale ale
adunărilor consiliului societăŃii; (e) lista membrilor consiliului societăŃii, lista membrilor
organului executiv şi a celorlalte persoane cu funcŃii de răspundere ale societăŃii; (f)
contractele cu registratorul şi cu persoanele care efectuează auditul societăŃii; (g) dările de
seamă contabile şi fiscale; (h) rapoartele cenzorului, rapoartele persoanelor care au efectuat
auditul societăŃii, precum şi actele de control, inclusiv deciziile luate în urma controlului, ale
organelor de stat care au exercitat controlul asupra activităŃii societăŃii; (i) prospectele de
emisiune a valorilor mobiliare ale societăŃii, toate modificările şi completările operate în ele,
precum şi dările de seamă cu privire la totalurile emisiunilor; (j) lista persoanelor interesate,
cu indicarea datelor prevăzute de art.85 alin.2 din Legea SA; (k) date despre volumul lunar şi
preŃurile medii ale tranzacŃiilor înregistrate în registrele deŃinătorilor valorilor mobiliare ale
societăŃii (art170 alin.2 din cod coroborat cu art.92 alin.1 din Legea SA).
Dacă personalul societăŃii refuză prezentarea informaŃiilor şi documentelor menŃionate,
acŃionarii interesaŃi vor putea sesiza acest fapt organelor de conducere sau Comisiei NaŃionale
a Valorilor Mobiliare, iar în caz de necesitate se vor adresa instanŃelor judecătoreşti pentru a
obŃine obligarea societăŃii la prezentarea informaŃiilor respective.
Societatea este obligată să elibereze la cererea acŃionarilor şi pe cheltuiala acestora copii
şi extrase de pe documentele indicate mai sus (art.170 alin.3 din cod). În ceea ce priveşte
cuantumul plăŃii datorate de acŃionar pentru eliberarea unei copii sau a unui extras, acesta se
va stabili de societate fără, însă, a putea depăşi volumul cheltuielilor necesare pentru aceasta.
Pretinderea unui preŃ exagerat pentru furnizarea copiilor şi extraselor respective ar echivala
cu un refuz. Desigur, nimic nu se opune ca actul constitutiv sau hotărârea adunării generale a
acŃionarilor să prevadă gratuitatea furnizării unor asemene acopiii şi extrase.
În sfârşit, menŃionăm că potrivit art.92 din Legea SA vor avea acces la informaŃiile
menŃionate şi creditorii societăŃii, bineînŃeles că în măsura în care informaŃiile respective nu
constituie secret comercial.

S e c t i u n e a a 3-a
COOPERATIVELE

Articolul 171. DispoziŃii generale cu privire la cooperative

(1) Cooperativa este asociaŃia benevolă de persoane fizice şi juridice, organizată pe

principii corporative în scopul favorizării şi garantării, prin acŃiunile comune ale
membrilor săi, a intereselor lor economice şi a altor interese legale.

305
 (2) Cooperativa nu poate avea mai puŃin de 5 membri. Calitatea de membru de
cooperativa o poate avea persoana fizică de la vârsta de 16 ani şi persoana juridică.
(3) Membrul cooperativei suportă riscul ce rezultă din activitatea acesteia în limita
participaŃiunii deŃinute în patrimoniul ei, inclusiv partea nevărsată.
(4) Denumirea cooperativei trebuie să conŃină cuvântul "cooperativa" şi să indice în
limba de stat scopul principal al activităŃii sale.
(5) ParticularităŃile şi statutul juridic al diferitelor tipuri de cooperative, precum şi
drepturile şi obligaŃiile membrilor lor se stabilesc de prezentul cod şi de alte legi.

1. ConsideraŃii preliminare. Cooperativele sunt părŃi componente ale economiei

naŃionale şi ale vieŃii sociale, activitatea lor economică desfăşurându-se în sistemul sectorului
privat al economiei de piaŃă. Cooperativele sunt, ca şi societăŃile comerciale, persoane
juridice de drept privat; în cadrul acestei categorii, însă, ele ocupă un rol aparte. Astfel, deşi
se aseamănă, sub multe aspecte, cu societăŃile comerciale, cooperativele nu sunt identice cu
acestea nici în general şi nici în ceea ce priveşte reglementările speciale referitoare la cele
două categorii de persoane juridice. Spre deosebire de societăŃile comerciale, care au ca
motor al funcŃionării exclusiv obŃinerea unor profituri, cooperativele există, mai degrabă,
pentru a servi necesităŃilor membrilor ce o deŃin şi controlează. Cooperativele sunt, deci, în
general, persoane juridice cu sau fără caracter economic, cu un profil propriu, specific.
Codul civil defineşte cooperativa ca fiind o “asociaŃie benevolă de persoane fizice şi
juridice, organizată pe principii corporative în scopul favorizării şi garantării, prin acŃiunile
comune ale membrilor săi, a intereselor lor economice şi a altor interese legale” (art.171
alin.1 din cod).
DefiniŃia legală se apropie, astfel, foarte mult de definiŃia dată cooperativei de către
AlianŃa Cooperatistă InternaŃională (ACI), potrivit căreia, cooperativa este “o asociaŃie
autonomă de persoane ce s-au asociat voluntar în vederea satisfacerii necesităŃilor şi
aspiraŃiilor lor comune pe plan economic social şi cultural printr-o întreprindere deŃinută în
comun şi controlată democratic”.
În fine, doctrina a definit cooperativa ca pe o societate asociativă cu caracter economic
constituită pe baza consimŃământului exprimat în mod liber de către persoanele care devin
membrii acesteia, în scopul desfăşurării unei activităŃi în comun cu mijloace material-
financiare comune.
Din definiŃiile de mai sus, dar şi din observaŃiile făcute pe marginea reglementărilor legale
în domeniu, se pot evidenŃia următoarele trăsături definitorii pentru o cooperativă:
a) Posibilitatea asocierii libere şi voluntare şi a retragerii necondiŃionate dintr-o astfel de
întreprindere. Cooperativele se constituie pe baza liberului consimŃământ şi sunt deschise
tuturor persoanelor care sunt de acord să-şi asume responsabilităŃile calităŃii de membru
cooperator, fără nici un fel de discriminare pe criterii de naŃionalitate, origine etnică, religie,
apartenenŃă politică, origine socială sau sex;
b) Structura democratică a funcŃionării. Cooperativele funcŃionează în mod democratic şi
sunt controlate de către membrii cooperatori, care participă la stabilirea politicilor şi
adoptarea deciziilor, potrivit principiului “un membru – un vot”, iar conducerea aleasă este
responsabilă în faŃa membrilor;
c) O participare economică echitabilă a membrilor. Astfel, fiecare membru a
cooperativei contribuie în mod echitabil la constituirea capitalului social, participă activ la
acŃiunile acesteia şi, în final, beneficiază de o distribuire corectă şi justă a rezultatelor ei
economice;
d) Un capital social variabil, ce este susceptibil de creştere prin vărsăminte treptate făcute
de membrii asociaŃi şi de diminuare prin luarea înapoi, totală sau parŃială, a participaŃiunilor
vărsate;

306
 e) Autonomia şi independenŃa cooperativei în relaŃiile cu alte persoane fizice sau juridice,
inclusiv cu autorităŃile publice.
2. Tipurile şi reglementarea legală a cooperativelor. Din analiza coroborată a actelor
normative în vigoare, am putea clasifica cooperativele în câteva categorii, şi anume: (a)
cooperative de întreprinzător73; (b) cooperative de producŃie74; (c) cooperative de consum75;
(d) cooperative de credit (denumite în legislaŃie “asociaŃii de economii şi împrumut ale
cetăŃenilor”76).
Aceste tipuri de cooperative sunt reglementate, în afară de dispoziŃiile Codului civil
(art.171-art.178) ce constituie dreptul comun în materie77, de: Legea privind cooperativele de
întreprinzător78 nr.73-XV/12.04.2001 (Legea C.Î.), Legea privind cooperativele de
producŃie79 nr.1007-XV/25.04.2002 (Legea C.P.), Legea cooperaŃiei de consum80 nr.1252-
XIV/28.09.2000 (Legea C.C.), Legea privind asociaŃiile de economii şi împrumut ale
cetăŃenilor81 nr.1505-XIII/18.02.1998 (Legea A.E.Î.C.), precum şi de alte acte cu valoare
normativă privind unele forme de cooperative ce prezintă anumite specificităŃi faŃă de
genurile enumerate mai sus82. Scopul tuturor acestor acte normative este de a asigura
reglementările necesare constituirii şi activităŃii unor variate forme de cooperative.
În principiu, majoritatea reglementărilor în domeniu adoptate în ultimii ani Ńin cont de
tendinŃele reformiste din statele europene în sectorul cooperaŃiei, cum ar fi: stabilirea unui
număr minim de persoane abilitate să formeze o cooperativă, posibilitatea de a oferi unor
membri mai mult decât un vot, lărgirea limitelor pentru activităŃi şi colaborarea cu membri,
posibilitatea de a emite obligaŃiuni, permiterea terŃilor să participe la constituirea capitalului
(“membri finanŃatori”), permiterea transformării cooperativei într-o societate comercială,
inclusiv societate pe acŃiuni.
MenŃionăm în acest context că, din punct de vedere al legislaŃiei care reglementează
cooperativele, statele europene pot fi divizate în trei mari categorii: (a) state în care există o
lege generală cooperatistă (Belgia, Finlanda); (b) state în care legislaŃia cooperatistă este
divizată în conformitate cu scopurile sectoriale şi sociale ale cooperativei (FranŃa, Italia,
Portugalia, Spania, Suedia) şi (c) state în care nu există legislaŃie cooperatistă şi, în care
natura cooperatistă a companiei derivă din documentele de asociere (Marea Britanie, Olanda,
Danemarca, Luxemburg).
3. Firma cooperativei. Potrivit art.171 alin.4 din Codul civil, denumirea cooperativei
trebuie să includă cuvântul “cooperativă” şi să indice în limba de stat scopul principal al
activităŃii sale, de exemplu: “cooperativa de prestări servicii “Ciubotăraş”.

73
Art.5 alin.1 din Legea privind cooperativele de întreprinzător defineşte cooperativa de întreprinzător ca fiind “o organizaŃie comercială
(întreprindere) cu statut de persoană juridică, ai cărei membri sunt persoane juridice şi/sau fizice care practică activitate de întreprinzător”.
74
Cooperativa de producŃie este definită de Legea privind cooperativele de producŃie ca fiind “o întreprindere înfiinŃată de către 5 sau mai
multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităŃii de producŃie şi a altei activităŃi economice, bazate preponderent pe munca
personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia” (art.1 alin.1).
75
Cooperativa de consum este o asociaŃie autonomă şi independentă de persoane fizice, creată pe principiul liberului consimŃământ, prin
cooperarea de părŃi sociale ale membrilor săi, care desfăşoară activităŃi economice pentru satisfacerea intereselor acestora şi necesităŃii lor de
consum (art.1 din Legea cooperaŃiei de consum).
76
AsociaŃia de economii şi împrumut a cetăŃenilor este considerată în concepŃia Legii privind asociaŃiile de economii şi împrumut ale
cetăŃenilor “o organizaŃie necomercială cu statut juridic special, care primeşte ca depuneri economiile personale ale membrilor săi şi le
acordă împrumuturi cu destinaŃie specială, nu are ca scop obŃinerea de profit (venit) şi nu-l repartizează între membri, dacă este obŃinut, ci îl
îndreaptă spre dezvoltarea sa” (art.3 lit.a) din lege).
77
Potrivit art.171 alin.5 din Codul civil, “particularităŃile şi statutul juridic al diferitelor tipuri de cooperative, precum şi drepturile şi
obligaŃiile membrilor lor se stabilesc de prezentul cod şi de alte legi.”
78
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.49-50/03.05.2001.
79
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.71-73/6.06.2002.
80
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.154-156/14.12.2000.
81
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.38-39/30.04.1998.
82
Codul cu privire la locuinŃe (Veştile .... nr.2718-X/03.06.1983), H.G. cu privire la aprobarea Statutului-model al cooperativei de construire
a locuinŃelor nr.338/08.10.1984 (Veştile .... nr.11/93/1984), Legea privatizării fondului de locuinŃe nr.1324-XII/10.03.1993 (M. O.
nr.5/30.05.1993), H.G. cu privire la aprobarea Statutului-model al cooperativei de construcŃie a garajelor şi a Statutului-model al asociaŃiei
proprietarilor de garaje nr.365/06.04.1998 (M.O. nr.56-59/25.06.1998), H.G. privind aprobarea documentelor-tip ale cooperativelor agricole
de întreprinzător de prestări servicii şi ale uniunilor acestora nr.809/19.06.2002 (M. O. nr.91-94/27.07.2002).

307
 MenŃionăm că denumirea cooperativei nu trebuie să includă numele membrilor săi sau
altor persoane.
4. Constituirea cooperativei. Cooperativa fiind o “asociaŃie benevolă de persoane fizice
şi juridice...”, membru al acesteia poate deveni orice persoană fizică, indiferent de cetăŃenie,
sex, domiciliu83 etc., ori juridică84. Persoanele fizice vor putea obŃine calitatea de membru a
unei cooperative de la vârsta de 16 ani85 (art.22 alin.4 şi 171 alin.2 din cod). Astfel, în ipoteza
în care în cazul decesului unui membru al cooperativei succesorul său este o persoană care nu
au împlinit 16 ani, acesta nu va putea dobândi calitatea de membru, însă va avea dreptul la
plata contravalorii participaŃiunii şi a dividendelor cuvenite asociatului decedat conform
situaŃiei financiare anuale încheiate la sfârşitul exerciŃiului financiar în care a intervenit
decesul.
Codul civil stabileşte un număr minim de membri pentru înfiinŃarea cooperativei în număr
de cinci (art.171 alin.1 fraza I din cod). Prin legi speciale se prevede pentru anumite tipuri de
cooperative un număr minim mai mare; astfel cooperativele de consum şi asociaŃiile de
economii şi împrumut a cetăŃenilor nu vor putea avea mai puŃin de 10 membri. Dacă numărul
de membri a cooperativei se reduce, indiferent de cauză, sub limita stabilită, cooperativa este
obligată fie să majoreze numărul de membri până la limita stabilită, fie să se reorganizeze
într-o întreprindere cu altă formă juridică, fie să se dizolve, în temeiul hotărârii adunării
generale.
Legea nu prevede o limită maximă de membri, însă leagă de atingerea unui anumit număr
anumite efecte juridice (de exemplu, acordând posibilitatea desemnării unui consiliu de
observatori, în cazul în care cooperativa există mai mult de 50 de membri, sau, prevăzând
posibilitatea de a Ńine adunarea generală sub forma adunării reprezentanŃilor).
O problemă de real interes în legătură cu constituirea cooperativei este cea legată de
obligativitatea Ńinerii unor adunări constitutive, prevăzută prin legile speciale (art.18 din
Legea C.Î., art.8 din Legea C.P., art.20 din Legea C.C., art.21 din Legea A.E.Î.C.), în
condiŃiile în care Codul civil nu conŃine nici o dispoziŃie în acest sens, ba din contra, din
formularea art.172 alin.4 din cod s-ar putea deduce că o asemenea adunare nu este necesară.
După opinia noastră, “tăcerea” codului nu poate fi interpretată altfel decât în sensul validării
soluŃiilor oferite prevederile normelor speciale.
5. Răspunderea membrilor cooperativei. Art.171 alin.3 din codul civil instituie
principiul răspunderii limitate a membrilor cooperativei la valoarea participaŃiunii aduse în
societate, mai exact la valoarea cotei la care s-a obligat potrivit statutului. Este important de
precizat că dispoziŃiile sus citate vin în contradicŃie cu cele ale art.174 alin.3 din cod care
instituie practic o răspundere subsidiară indirectă a membrilor cooperativei pentru datoriile
acesteia, prin obligaŃia prevăzută în sarcina acestora de a acoperi pierderile cooperativei prin
contribuŃii suplimentare personale. Potrivit aceluiaşi text de lege, “membrii cooperativei
poartă răspundere subsidiară solidară pentru obligaŃiile ei în limitele părŃii netransmise a
contribuŃiei suplimentare a fiecărui membru”. După cum se poate observa această dispoziŃie
instituie, pe de o parte, o solidaritate între membrii cooperativei în ceea ce priveşte
răspunderea acestora pentru datoriile cooperativei, iar, pe de altă parte, limitează această
răspunderea la contravaloarea părŃii netransmise a contribuŃiei suplimentare a fiecărui
membru, or, după cum se ştie, de esenŃa solidarităŃii pasive este tocmai posibilitatea de a cere
unui debitor (în cazul nostru – membru a cooperativei) executarea integrală a obligaŃiei. În
afară de aceasta, parcă pentru a complica şi mai mult lucrurile, legiuitorul prevede

83
Prin derogare de la regula generală art.14 alin.1 din Legea A.E.Î.C. consacră principiul comunităŃii teritoriale al înfiinŃării şi desfăşurării
activităŃii asociaŃiei de economii şi împrumut.
84
Potrivit art.22 alin.1 din Legea C.C. vor putea dobândi calitatea de membru a cooperativei de consum numai persoanele fizice. În acelaşi
sens, art.14 alin.1 din Legea A.E.Î.C. condiŃionează posibilitatea de a deveni membri ai asociaŃiei de statutul de persoană fizică.
85
Pentru asociaŃiei de economii şi împrumut a cetăŃenilor limita de vârstă este stabilită la 18 ani, datorită specificului activităŃii unor
asemenea cooperative.

308
posibilitatea inserării în statutul cooperativei a unor clauze prin care să reglementeze
răspunderea individuală a membrilor cooperativei86 (art.172 alin.2 lit.b) din cod). În aceste
condiŃii, suntem tentaŃi să dăm prioritate dispoziŃiilor art.171 alin.3 din cod, care limitează
răspunderea membrului unei cooperative la valoarea participaŃiunii deŃinute în patrimoniul
cooperativei, inclusiv partea nevărsată, dacă e cazul; cu atât mai mult cu cât dispoziŃiile din
legile speciale care reglementează în parte fiecare tip de cooperativă conŃin prevederi
similare.

Articolul 172. Statutul cooperativei

(1) În statutul cooperativei trebuie să se indice:

a) denumirea;
b) obiectul de activitate şi scopul;
c) sediul;
d) aporturile membrilor în capitalul social, modul şi termenul de vărsare a acestora;
e) prestaŃia în bani sau în alte bunuri la care pot fi obligaŃi membrii, precum şi
natura şi valoarea acestor prestaŃii;
f) structura, atribuŃiile, modul de constituire şi de funcŃionare a organelor de
conducere ale cooperativei;
g) modul de reprezentare;
h) regulile de convocare a adunării generale a membrilor;
i) filialele şi reprezentanŃele societăŃii;
j) alte date stabilite de lege.
(2) Nu sunt valabile, decât în cazul includerii în statut, dispoziŃiile cu privire la:
a) aporturile în natură, obiectul acestora şi preŃul pentru care sunt acceptate,
precum şi membrul care le face;
b) răspunderea individuala a membrilor;
c) derogările de la lege privind intrarea în cooperativă, retragerea şi excluderea
membrului;
d) întinderea şi restricŃiile dreptului de vot al membrului;
e) calculul şi destinaŃia excedentului activ al exerciŃiului financiar şi în cazul
lichidării;
f) cota în a cărei limită unii membri pot participa la capitalul social.
(3) Statutul poate prevedea şi alte clauze ce nu contravin legii.
(4) Statutul se întocmeşte în limba de stat şi se semnează de către toŃi membrii
fondatori.

1. Actul de constituire al cooperativei. Actul de constituire a cooperativei este statutul87.

Acesta va fi întocmit în limba de stat şi semnat de către toŃi membrii fondatori (art.172 alin.4
din Codul civil). În condiŃiile în care, după cum am mai arătat, Ńinerea unei adunări
constitutive este obligatorie, conŃinutul statutului va fi discutat şi aprobat în cadrul acesteia.
Statutul cooperativei va trebui să conŃină toate clauzele necesare pentru o funcŃionare
normală a cooperativei. Potrivit art.172 alin.1 din cod, statutul cooperativei va trebui să
indice, în mod obligatoriu, următoarele: (a) denumirea; b) obiectul de activitate şi scopul; (c)
sediul; (d) aporturile membrilor în capitalul social, modul şi termenul de vărsare a acestora;

86
Astfel, de exemplu, potrivit art.15 alin.3 din Legea C.P., “statutul cooperativei poate prevedea o răspundere suplimentară a membrului
cooperativei pentru obligaŃiile acesteia în mărime ce nu va depăşi venitul realizat de el în cooperativă în anul financiar precedent”.
87
Art.15 din Legea C.Î. prevede obligativitatea încheierii şi unui contract de constituire, conŃinutul căruia este reglementat în art16 al
aceleiaşi legi.

309
(e) prestaŃia în bani sau în alte bunuri la care pot fi obligaŃi membrii, precum şi natura şi
valoarea acestor prestaŃii; (f) structura, atribuŃiile, modul de constituire şi de funcŃionare a
organelor de conducere ale cooperativei; (g) modul de reprezentare; (h) regulile de convocare
a adunării generale a membrilor; (i) filialele şi reprezentanŃele societăŃii.
Statutul cooperativei va mai putea prevedea şi unele dispoziŃii cu privire la: (a) aporturile
în natură, obiectul acestora şi preŃul pentru care sunt acceptate, precum şi membrul care le
face; (b) răspunderea individuala a membrilor; (c) derogările de la lege privind intrarea în
cooperativă, retragerea şi excluderea membrului; (d) întinderea şi restricŃiile dreptului de vot
al membrului; (e) calculul şi destinaŃia excedentului activ al exerciŃiului financiar şi în cazul
lichidării; (f) cota în a cărei limită unii membri pot participa la capitalul social. De notat că
asemenea prevederi nu pot fi valabile decât prin introducerea lor în statutul cooperativei
(art.172 alin.2 din cod).
În afară de clauzele menŃionate statutul cooperativei de întreprinzător va trebui să conŃină
date cu privire la: modul de formare şi de utilizare a rezervelor fondurilor)cooperativei,
normele de prudenta financiara, modul de acordare a informaŃiei membrilor şi membrilor
asociaŃi ai cooperativei şi răspunderea pentru neacordarea acesteia, modul de contestare a
deciziilor organelor cooperativei şi de soluŃionare a litigiilor dintre membrii cooperativei,
dintre aceştia din urmă şi cooperativă, precum şi modul tragerii la răspundere a persoanelor
cu funcŃii de răspundere ale cooperativei, temeiurile şi modul de reorganizare şi dizolvare a
cooperativei (art.17 din Legea C.Î.).
De asemenea, statutul cooperativei de producŃie va trebui să cuprindă şi clauze referitoare
la: modul de participare prin muncă personală a membrilor cooperativei la activitatea
acesteia, modul de retribuire a muncii membrilor cooperativei, modul de formare a capitalului
social şi a rezervelor (fondurilor) cooperativei, modul de distribuire a profitului net între
membrii cooperativei, modul de acoperire a pierderilor de bilanŃ ale cooperativei, modul de
acordare a informaŃiei membrilor cooperativei, modul de reorganizare şi lichidare a
cooperativei (art.9 din Legea C.P.).
Clauzele minime ale statutului unei cooperative de consum sunt prevăzute de art.83 din
Legea C.C., iar pentru statutul unei asociaŃii de economii şi împrumut a cetăŃenilor – de art.22
din Legea A.E.Î.C.
Statutul cooperativei va putea prevedea şi alte clauze ce nu contravin legii, în caz contrar,
acestea fiind nule de drept.
Prevederile statutului cooperativei sunt obligatorii pentru persoanele cu funcŃii de
conducere a cooperativei, dar şi pentru membrii acesteia.
Modificarea statutului este de competenŃa exclusivă a adunării generale a membrilor
cooperativei (art.175 alin.5 lit.a) din Codul civil).

Articolul 173. Înregistrarea cooperativei

Înregistrarea de stat a cooperativelor se efectuează în modul stabilit pentru

societăŃile comerciale.

1. Înregistrarea cooperativei. Dobândirea de către cooperativă a personalităŃii juridice se

realizează, potrivit art.63 din Codul civil, prin înregistrarea de stat a acesteia. Potrivit art173
din cod, înregistrarea de stat a cooperativelor se efectuează în modul stabilit pentru societăŃile
comerciale. În mod concret, înregistrarea cooperativei are loc la organele teritoriale ale
Camerei Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii InformaŃionale în conformitate cu
dispoziŃiile art.10-art.14 din Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi
organizaŃiilor nr.1265-XIV/05.10.2000. DispoziŃiile Legii cu privire la înregistrarea de stat a

310
întreprinderilor şi organizaŃiilor se completează, în măsura necesităŃilor, cu dispoziŃiile art.19
din Legea C.Î. (pentru cooperativa de întreprinzător), art.12 din Legea C.P. (pentru
cooperativa de producŃie), art.84 din Legea C.C. (pentru cooperativa de consum) şi art.23 din
Legea A.E.Î.C. (pentru cooperativele de credit).

Articolul 174. Capitalul social al cooperativei

(1) Cooperativa are un capital social variabil. El reprezintă suma tuturor

participaŃiunilor membrilor cooperativei în conformitate cu statutul ei.
(2) Până la înregistrarea cooperativei, membrul este obligat să depună integral
participaŃiunea sa dacă legea sau statutul cooperativei nu prevede altfel.
(3) Membrii cooperativei sunt obligaŃi ca, în termen de 2 luni după aprobarea
bilanŃului contabil anual, să recupereze, prin contribuŃii suplimentare, pierderile
cooperativei. În cazul neîndeplinirii acestei obligaŃii, cooperativa poate fi desfiinŃată
prin hotărâre judecătorească, la cererea creditorilor. Membrii cooperativei poarta
răspundere subsidiară solidară pentru obligaŃiile ei în limitele părŃii netransmise a
contribuŃiei suplimentare a fiecărui membru.
(4) Patrimoniul rămas după lichidarea cooperativei se repartizează între membrii
acesteia în conformitate cu statutul ei.

1. Capitalul social al cooperativei. Ca orice altă persoană juridică, şi cooperativa are un

patrimoniu propriu, existenŃa acestuia fiind, de altfel, şi o condiŃie sine qua non a existenŃei
cooperativei. Acest patrimoniu propriu şi distinct de cel al membrilor şi al altor persoane
fizice sau juridice este destinat realizării obiectului social stabilit în actul său constitutiv. Una
din cele mai importante componente a patrimoniului cooperativei este capitalul social.
Capitalul social reprezintă suma tuturor participaŃiunilor88 membrilor cooperativei în
conformitate cu statutul ei (art.174 din cod).
Precizăm că legea nu cere, ca în cazul anumitor forme de societăŃi comerciale, o limită
minimă de capital social89, dar nici o limită maximă a acestuia. Valoarea capitalului social va
fi determinată în fiecare caz concret de membrii cooperativei90, care sunt liberi să decidă atât
în acest sens, cât şi în privinŃa aportului fiecăruia.
În principiu, membru cooperator va putea efectua atât aporturi în bani (numerar), cât şi în
natură. Aportul în natură are ca obiect anumite bunuri mobile sau imobile şi care pot fi
transmise cooperativei cu titlu de proprietate sau cu titlul de folosinŃă. La anumite tipuri de
cooperative sunt acceptate numai aporturi în numerar – cooperativa de consum (art.90 alin.1
din Legea C.C.) şi cooperativa de credit (A.E.Î.C.), în cadrul căreia datorită specificităŃii sale
se vor efectua doar aporturi în numerar. De asemenea, chiar în cadrul cooperativelor în
privinŃa cărora legea permite aporturi în natură se va putea stabili prin statut obligativitatea
efectuării doar a aporturilor în numerar.
Nu vor putea constitui obiect al aportului: (a) evaluarea în bani a activităŃii privind
constituirea cooperativei, (b) bunurile imobile şi mobile neînregistrate, inclusiv produsele
activităŃii intelectuale, pasibile înregistrării de stat în conformitate cu legislaŃia, (c) bunurile a
căror participare în circuitul civil este interzisă sau limitată de actele legislative, dacă nu
există autorizaŃia corespunzătoare a autorităŃii publice abilitate, (d) împrumuturi primite de la

88
Unele acte normative folosesc expresia de “cotă de participare” sau “parte socială”.
89
Din coroborarea art.25 cu art.7 alin.3 din Legea A.E.Î.C. reiese că pentru cooperativele de credit legea prevede un minim de capital social,
care va fi de cel puŃi 50 de salarii minime, şi va creşte proporŃional numărului de asociaŃi potrivit regulii conform căreia participaŃiunea
minimă a unui asociat nu poate fi mai mică de 5 salarii minime în vigoare la data depunerii.
90
Acesta fiind, după părerea noastră, şi sensul dispoziŃiei legale potrivit căreia “cooperativa are un capital variabil”.

311
cooperativă, (e) alte bunuri nebăneşti determinate de statutul cooperativei (art.38 alin.7 din
Legea C.Î. şi art.24 alin.3 din Legea C.P.).
Pentru unele tipuri de cooperative prin lege este stabilit şi un plafon de participare la
capitalul social, şi anume: pentru cooperativa de întreprinzător (art.39 alin.3 din Legea C.Î.) şi
pentru cooperativa de producŃie (art.25 alin.3 din Legea C.P.) – 20%, iar pentru cooperativa
de credit – 10% (art.25 alin.2 din Legea A.E.Î.C.). Prin statut se vor putea prevedea şi cote
mai mici în conformitate cu art.172 alin.2 lit.f) din Codul civil.
Membrul cooperator va efectua integral aportul până la înregistrarea cooperativei, afară
numai dacă prin lege sau statutul acesteia se prevede altfel (art.174 alin.2 din Codul civil).
În afară de capitalul social patrimoniul cooperativei (capitalul total) este format din
fondurile (rezervele) cooperativei, constituite potrivit legii sau statutului, beneficiu net
(profitul nerepartizat), precum şi din alte surse.
Potrivit art.174 din cod, “membrii cooperativei sunt obligaŃi ca, în termen de 2 luni după
aprobarea bilanŃului contabil anual, să recupereze, prin contribuŃii suplimentare, pierderile
cooperativei. În cazul neîndeplinirii acestei obligaŃii, cooperativa poate fi desfiinŃată prin
hotărâre judecătorească, la cererea creditorilor. Membrii cooperativei poarta răspundere
subsidiară solidară pentru obligaŃiile ei în limitele părŃii netransmise a contribuŃiei
suplimentare a fiecărui membru”. Întrucât asupra acestei dispoziŃii cel puŃin bizare a legii ne-
am pronunŃat anterior nu vedem necesitatea unei reveniri. Ne vom limita să menŃionăm doar
faptul că, după opinia noastră, răspunderea membrului unei cooperative va fi limitată la
valoarea participaŃiunii deŃinute în patrimoniul cooperativei, avându-se în vedere
participaŃiunea la care s-a obligat potrivit statutului. Astfel că, în ipoteza în care membrul
cooperator nu a efectuat integral aportul corespunzător participaŃiunii sale, răspundere sa va fi
angajată inclusiv pentru partea nevărsată (art.171 alin.3 din cod).
În sfârşit, precizăm că patrimoniul rămas după lichidarea cooperativei se va repartiza între
membrii acesteia în conformitate cu statutul ei (art.174 alin.4).

Articolul 175. Conducerea cooperativei

(1) Organul suprem de conducere al cooperativei este adunarea generala a

membrilor ei. În cooperativa cu peste 50 de membri poate fi creat un consiliu de
observatori, care va exercita controlul asupra activităŃii organelor ei executive. Membrii
consiliului de observatori nu au dreptul să activeze în numele cooperativei.
(2) Organele executive ale cooperativei - consiliul de administraŃie şi preşedintele
cooperativei - exercită administrarea curentă şi se subordonează consiliului de
observatori şi adunării generale.
(3) Preşedinte al cooperativei, membri ai consiliului de observatori şi ai consiliului de
administraŃie pot fi doar membrii cooperativei. Aceeaşi persoană nu poate fi
concomitent membru al consiliului de observatori şi al consiliului de administraŃie sau
preşedinte al cooperativei.
(4) CompetenŃa organelor de conducere ale cooperativei şi modul de emitere a
deciziilor se stabilesc de lege şi de statutul cooperativei.
(5) De competenta exclusivă a adunării generale Ńin:
a) modificarea statutului;
b) formarea consiliului de observatori şi ridicarea împuternicirilor membrilor lui,
atribuirea şi ridicarea împuternicirilor organelor executive ale cooperativei, dacă acest
drept nu este atribuit prin statut consiliului de observatori;
c) aprobarea dărilor de seama anuale şi a bilanŃului contabil anual, repartizarea
pierderilor;

312
 d) deciderea asupra reorganizării şi lichidării cooperativei.
(6) Prin legislaŃia cu privire la cooperative şi prin statutul cooperativei, competenŃei
exclusive a adunării generale pot fi atribuite şi alte chestiuni. Problemele a căror
soluŃionare intră în competenŃa exclusivă a adunării generale sau a consiliului de
observatori nu pot fi date în competenŃa organelor executive ale cooperativei.
(7) Membrul cooperativei are dreptul la un singur vot în adunarea generala.

1. ConsideraŃii generale. Cooperativa este organizată pe principii corporative în scopul

favorizării şi garantării, prin acŃiunile comune ale membrilor săi, a intereselor lor economice
şi a altor interese legale. Structurile de conducere ale cooperativei sunt: adunarea generală a
membrilor cooperativei, consiliul cooperativei (consiliu de observatori), consiliu de
administraŃie şi preşedintele, precum şi comisia de cenzori (comisia de revizie).
CompetenŃa organelor de conducere ale cooperativei şi modul de emitere a deciziilor sunt
stabilite de lege şi de statutul cooperativei.
2. Organe deliberative. Adunarea generală. Adunarea generală a membrilor
cooperativei este organul suprem de conducere a acesteia şi se compune din totalitatea
membrilor asociaŃi sau din reprezentanŃii aleşi în adunările generale a reprezentanŃilor
(adunare generală de sector)91.
Adunarea generală are competenŃă exclusivă în următoarele chestiuni: (a) modificarea
statutului; (b) formarea consiliului de observatori şi ridicarea împuternicirilor membrilor lui,
atribuirea şi ridicarea împuternicirilor organelor executive ale cooperativei, dacă acest drept
nu este atribuit prin statut consiliului de observatori; (c) aprobarea dărilor de seama anuale şi
a bilanŃului contabil anual, repartizarea pierderilor; (d) deciderea asupra reorganizării şi
lichidării cooperativei (art.175 alin.5 din cod). În afară acestor chestiuni, potrivit art.42 alin.1
din Legea C.Î., de competenŃa exclusivă a adunării generale mai sunt şi problemele ce Ńin de:
aprobarea direcŃiilor prioritare şi/sau a programului de activitate, precum şi a bugetului
cooperativei; aprobarea hotărârii privind plasarea obligaŃiunilor sau altor titluri de creanŃă;
stabilirea surselor şi mărimii defalcărilor în rezervele (fondurile) cooperativei şi a direcŃiilor
de utilizare a acestora; aprobarea normativelor de repartizare a profitului net al cooperativei;
examinarea plângerilor membrilor cooperativei împotriva acŃiunilor preşedintelui şi/sau ale
consiliului cooperativei. De asemenea, potrivit art.26 alin.1 din Legea C.P., de competenŃa
exclusivă a adunării generale sunt şi: stabilirea mărimii taxei de intrare şi cotei de participare,
a modului depunerii lor; adoptarea sistemelor şi modului de retribuire a muncii în
cooperativă; adoptarea hotărârilor privind primirea în cooperativă şi excluderea din
cooperativă; aprobarea normativelor de repartizare a profitului net al cooperativei; adoptarea
hotărârilor privind încheierea tranzacŃiilor cu bunurile imobile; examinarea plângerilor
membrilor cooperativei împotriva deciziilor consiliului cooperativei sau preşedintelui
cooperativei. Potrivit art.36 alin.1 din Legea C.C. adunarea generală mai este exclusiv
competentă să: soluŃioneze contestaŃiile privind încetarea calităŃii de membru cooperator;
stabilească şi modifice cuantumul taxei de înscriere şi al părŃilor sociale; adopte programul de
activitate al cooperativei de consum, bugetul de venituri şi cheltuieli; hotărască asupra
dobândirii, înstrăinării sau transmiterii fondurilor fixe şi să ia măsuri pentru acoperirea
pierderilor suportate de cooperativa de consum; hotărască asupra înfiinŃării de întreprinderi
cooperatiste. În fine, potrivit art.32 alin.2 din Legea A.E.Î.C. de competenŃa exclusivă a
adunării generale sunt şi: aprobarea direcŃiilor principale de folosire a mijloacelor asociaŃiei,
precum şi a limitei cheltuielilor ei; adoptarea de hotărâri, după caz, privind exercitarea
auditului şi alegerea organizaŃiei de audit; stabilirea modului de primire ca depuneri a
economiilor personale ale membrilor asociaŃiei şi modului de acordare a împrumuturilor către
91
Posibilitatea desfăşurării unor adunări a reprezentanŃilor sau adunări de sector este prevăzută de lege pentru cooperativele cu peste 300 de
membri.

313
aceştia; adoptarea de hotărâri privind primirea în asociaŃie şi excluderea din ea; adoptarea
nomenclatorului de informaŃii confidenŃiale privind activitatea asociaŃiei.
Adunarea generală poate fi ordinară sau extraordinară.
Ca regulă generală, în adunarea generală membrul cooperativei are dreptul la un singur
vot (art.175 alin.7 din Codul civil), însă prin statut ar putea fi prevăzute anumite situaŃii în
care, datorită cotei de participare a unui membru la relaŃiile economice ale cooperativei care
depăşeşte în mod considerabil volumul participării altor membri, acestuia să i se acorde mai
multe voturi.
Consiliul de observatori. Potrivit legii, în cooperativele cu peste 50 de membri poate fi
creat un consiliu de observatori, care să exercite controlul asupra activităŃii organelor ei
executive (art.175 alin.1 fraza a II-a din cod). După cum se poate observa testul legii nu
obligă, ci acordă doar dreptul de a crea un asemenea organ de conducere. Vor putea fi aleşi în
consiliul de observatori al cooperativei doar membrii acesteia, cu condiŃia să nu fie membru
al consiliului de administraŃie sau preşedinte al cooperativei (art.175 alin.3 din cod).
Membrii consiliului de observatori nu au dreptul reprezinte cooperativa (art.175 alin.1
fraza a III-a din cod).
3. Organe executive. Organele executive ale cooperativei sunt: (a) consiliul de
administraŃie şi (b) preşedintele (directorul) cooperativei. Aceste organe exercită
administrarea curentă a cooperativei şi urmăresc realizarea zilnică a sarcinilor cooperativei.
Preşedintele cooperativei este cel care o reprezintă în raporturile acesteia cu autorităŃile
publice, alte persoane juridice şi persoanele fizice. În principiu, cooperativa este angajată
legal în raporturile ei financiare şi patrimoniale prin semnătura preşedintelui.
Consiliul de administraŃie şi preşedintele cooperativei se subordonează consiliului de
observatori şi adunării generale.
Preşedinte al cooperativei sau membru al consiliului administraŃie poate fi doar un
membru a cooperativei. Aceeaşi persoană nu poate fi concomitent membru al consiliului de
observatori şi al consiliului de administraŃie sau preşedinte al cooperativei (art.175 alin.3 din
cod).
4. Organe de control. Deşi Codul civil nu face nici o menŃiune cu privire la comisia de
cenzori (comisia de revizie), prin legile speciale se prevede obligativitatea şi competenŃa
acestui organ de control (art.13 alin.5, art.57-58 din Legea C.Î.; art.10 alin.1 lit.d), art.39-40
din Legea C.P.; art.38 din Legea A.E.Î.C.). Comisia de cenzori, aleasă de adunarea generală,
verifică activitatea economico-financiară din cooperativă. Legea permite ca, în anumite
situaŃii, funcŃiile comisiei de cenzori să fie transmise, prin hotărârea adunării generale, unei
organizaŃii de audit sau unei uniuni de cooperative.

Articolul 176. Dobândirea calităŃii de membru

(1) Cooperativa poate primi oricând noi membri.

(2) Statutul cooperativei poate stabili unele condiŃii particulare la admiterea a noi
membri.

1. Dobândirea calităŃii de membru a cooperativei. Orice persoană fizică sau juridică

care îndeplineşte condiŃiile legale poate deveni membru a cooperativei.
După cum am arătat singura condiŃie impusă de Codul civil este cea referitoare la vârsta,
şi anume de a avea cel puŃin 16 ani împliniŃi (art.171 alin.2 din cod).
Prin legile speciale care reglementează funcŃionarea unor tipuri distincte de cooperative se
mai prevăd o serie de condiŃii suplimentare. Astfel, pentru a putea deveni membru unei
cooperative de credit (A.E.Î.C.) solicitantul trebuie să întrunească cumulativ următoarele

314
condiŃii: (a) să fie persoană fizică, (b) să fie cetăŃeni ai Republicii Moldova sau apatrizi, (c) să
aibă 18 ani împliniŃi, (d) să domicilieze într-o localitate care intră în aria teritorială de
activitate a cooperativei, (e) să aibă aceleaşi profesii sau să lucreze în domenii profesionale
conexe ori să aibă alte interese comune prevăzute de statutul cooperativei, (f) să fi depus
efectiv aportul care reprezintă cota sa de participare (art.14 alin.1 din Legea A.E.Î.C.).
O altă restricŃie, de data această cu privire la persoanele juridice, este prevăzută de art.22
alin.1 din Legea C.C. potrivit căruia pot dobândi calitatea de membru a cooperativei de
consum numai persoanele fizice. De asemenea, potrivit art.24 alin.1 al aceleiaşi legi, nu va
putea dobândi calitatea de membru a cooperativei nici persoana care are interese contrare
celor ale cooperativei de consum sau care îi face concurenŃă.
Pe lângă aceste condiŃionări legale statutul cooperativei va putea stabili unele condiŃii
particulare la admiterea a noi membri (art.176 alin.2 din cod).

Articolul 177. Încetarea calităŃii de membru al cooperativei şi restituirea

participaŃiunii

(1) Calitatea de membru al cooperativei încetează prin retragere, excludere, deces

sau lichidare.
(2) Membrul are dreptul să se retragă din cooperativă până la adoptarea deciziei de
dizolvare.
(3) Membrului care se retrage din cooperativă i se compensează valoarea
participaŃiunii sau i se transmite patrimoniu corespunzător participaŃiunii sale.
Calculele se efectuează conform bilanŃului de la data retragerii, iar dacă retragerea are
loc pe parcursul exerciŃiului financiar, restituirea se face conform ultimului bilanŃ.
(4) Membrul cooperativei poate, dacă statutul nu prevede altfel, să înstrăineze
oricând participaŃiunea sa către un alt membru sau un terŃ care urmează să devină
membru, retrăgându-se astfel din cooperativă fără a cere partea sa din patrimoniu.
(5) Membrul cooperativei poate fi exclus prin hotărâre a adunării generale în cazul
neexecutării sau al executării neconforme a obligaŃiilor atribuite prin statutul
cooperativei, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege sau de statutul cooperativei.
Membrul exclus din cooperativă are dreptul la restituirea participaŃiunii în
conformitate cu alin.(3).
(6) ParticipaŃiunea se transmite prin succesiune dacă statutul cooperativei nu
prevede altfel. În cazul în care nu pot deveni membri ai cooperativei, succesorilor li se
achită valoarea participaŃiunii.
(7) Urmărirea participaŃiunii pentru datorii personale se permite doar în cazul
insuficienŃei unui alt patrimoniu al membrului cooperativei pentru achitarea lor în
modul prevăzut de lege sau de statutul cooperativei.

1. ConsideraŃii generale. Calitatea de membru al cooperativei încetează prin retragerea

ori excluderea membrului, precum şi ca urmare a decesului membrului persoană fizică sau
lichidarea membrului persoană juridică (art.177 alin.1 din cod).
2. Retragerea din cooperativă. Principiul asocierii libere şi voluntare care guvernează
înfiinŃarea cooperativei implică, pe cale de consecinŃă, şi posibilitatea pentru membrul acestei
structuri de a se retrage necondiŃionat din ea. În aplicarea acestui principiu, Codul civil
consacră dreptul membrului unei cooperative de a se retrage oricând din ea, acest drept
subzistând până la adoptarea deciziei de dizolvare a cooperativei (art.177 alin.1 din cod).
Pentru a se retrage din cooperativă membrul acesteia va trebui să depună o cerere în acest
sens la organele executive ale acesteia. Ca urmare a retragerii membrului retras fie i se va

315
plăti contravaloarea patrimonială a participaŃiunii sale, fie i se va transmite o parte din
patrimoniu corespunzător acestei participaŃiuni (art.177 alin.3 din cod). În toate cazurile,
calculele se vor efectua conform bilanŃului de la data retragerii, iar dacă retragerea are loc pe
parcursul exerciŃiului financiar, restituirea se face conform ultimului bilanŃ.
3. Înstrăinarea cotei de participare (participaŃiunii). Potrivit art.177 alin.4 din cod,
membrul cooperativei poate, dacă statutul nu prevede altfel, să înstrăineze oricând
participaŃiunea sa către un alt membru sau un terŃ care urmează să devină membru,
retrăgându-se astfel din cooperativă fără a cere partea sa din patrimoniu. DispoziŃiile legale în
materie fac distincŃie în ceea ce priveşte înstrăinare participaŃiunii de către membru, după
cum aceasta se face unui alt membru sau unui terŃ faŃă de cooperativă. În cazul în care
înstrăinarea se face unui alt membru legea nu prevede acordul în acest sens a organelor de
conducere a cooperativei. Dacă însă înstrăinarea se face în favoarea unui terŃ va fi necesar
după caz acordul consiliului societăŃii sau chiar a adunării generale.
Înstrăinarea participaŃiunii poate interveni şi mortis cauza. În această situaŃie, dacă
statutul cooperativei nu prevede altfel, participaŃiunea membrului decedat se va transmite
moştenitorilor acestuia care dobândesc astfel calitatea de membri ai cooperativei (art.177
alin.6 din cod). BineînŃeles că, succesorii vor trebui să îndeplinească pentru aceasta condiŃiile
formale impuse de lege, în caz contrar ei neputând dobândi calitatea de membru a
cooperativei. Într-o asemenea ipoteză moştenitorii vor avea totuşi dreptul la plata
contravalorii participaŃiunii şi a dividendelor cuvenite asociatului decedat conform situaŃiei
financiare anuale încheiate la sfârşitul exerciŃiului financiar în care a intervenit decesul.
4. Excluderea din cooperativă. Membrul cooperativei poate fi exclus prin hotărâre a
adunării generale în cazul neexecutării sau al executării neconforme a obligaŃiilor atribuite
prin statutul cooperativei, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege sau de statutul
cooperativei (art.177 alin.5 din Codul civil). Constituie motive
pentru excluderea membrului din cooperativă, de exemplu: nevărsarea integrală a
aporturilor la termenele stabilite prin lege sau statut; dobândirea calităŃii de membru cu
încălcarea prevederilor legale; încălcarea unei obligaŃii de neconcurenŃă înscrisă în statutul
cooperativei, etc.
5. Urmărirea participaŃiunii de către creditorii personali ai membrului cooperativei.
Întrucât patrimoniul cooperativei are drept titular cooperativa ca persoană juridică, acest
patrimoniu are un caracter autonom faŃă de patrimoniile membrilor cooperativei. Astfel fiind
cooperativa nu va răspunde pentru obligaŃiile contractate de membrii săi. Codul civil oferă,
totuşi, posibilitatea urmăririi de către creditorii personali ai membrului cooperativei a
participaŃiunii acestuia, cu condiŃia ca creanŃele acestora să nu fi fost satisfăcute prin
executarea patrimoniului membrului (art.177 alin.7 din cod).

Articolul 178. Reorganizarea şi lichidarea cooperativei

Cooperativa se reorganizează şi lichidează în modul stabilit pentru societatea

comercială.

1. Reorganizarea şi lichidarea cooperativei. Potrivit art.178 Cod civil cooperativa se

reorganizează şi lichidează în modul stabilit pentru societăŃile comerciale.
Un caz specific de reorganizarea şi lichidare a cooperativei este micşorarea numărului de
membri sub limita legală. În aceste condiŃii, membrii rămaşi vor trebui să hotărască fie
majorarea numărului de membri până la limita minimă legală stabilită pentru tipul respectiv
de cooperativ, fie reorganizarea cooperativei într-o întreprindere cu altă formă juridică, fie
dizolvarea acesteia şi, drept consecinŃă, lichidarea ei.

316
 S e c t i u n e a a 4-a
INTREPRINDERILE DE STAT
SI INTREPRINDERILE MUNICIPALE

Articolul 179. Întreprinderile de stat si întreprinderile municipale

(1) Întreprinderile de stat se fondează si se dotează de către Guvern sau de alte

organe abilitate prin lege.
(2) Întreprinderile municipale se fondează si se dotează de către autorităŃile
administraŃiei publice locale.
(3) Întreprinderile de stat si întreprinderile municipale sînt persoane juridice si
răspund pentru obligaŃii cu tot patrimoniul lor.
(4) Statul si unităŃile administrativ-teritoriale nu poarta răspundere pentru
obligaŃiile întreprinderilor de stat si ale întreprinderilor municipale. Aceste
întreprinderi nu poarta răspundere pentru obligaŃiile statului si ale unităŃilor
administrativ-teritoriale.
(5) ParticularităŃile fondării, funcŃionarii si încetării activităŃii întreprinderilor de
stat si întreprinderilor municipale se reglementează de prezentul cod, de
legislaŃia cu privire la întreprinderile de stat si la întreprinderile municipale, cu
privire la administraŃia publica locala, de alte acte normative, precum si de
statutele-model ale acestor întreprinderi.

Întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale sunt persoane juridice cu scop lucrativ

constituite de stat şi respectiv de unităŃile administrativ teritoriale ca persoane juridice de
drept public. Statul şi UAT poate să fondeze de sine-stătător o persoană juridică pe care o
dotează cu bunuri şi care prin înregistrarea la organul competent dobândeşte dreptul să
desfăşoare independent activitatea de întreprinzător pentru a obŃine venit. Altfel spus, aceasta
este o modalitate de a destina bunurile statului şi UTA, inclusiv cele proprietate publică unei
activităŃi economice reproductive.
(1) Întreprinderile de stat, potrivit alin.(1) din articolul comentat şi art.2 din Legea
nr.146/1994 cu privire la întreprinderea de stat, se fondează de către Guvern ca autoritate
executivă a statului, precum şi organele centrale de specialitate ale statului cărora Guvernul
le-a delegat împuternicirea respectivă. Această competenŃă este atribuită şi în legătură cu
faptul că Guvernul exercită în numele statului atribuŃiile de proprietar. Numai acest organ
poate dispune de bunurile statutului prin transmiterea dreptului de proprietate sau prin
transmiterea posesiei şi folosinŃei.
(2) Întreprinderile municipale se fondează de unităŃile administrativ teritoriale, prin
decizia consiliului local. În gestiunea întreprinderii municipale se transmit bunurile care se
află în proprietatea UAT.
(3) Alin.(3) şi (4) vine să confirme o regulă, potrivit căreia fiecare persoană răspunde
pentru obligaŃiile asumate cu întreg patrimoniul pe care îl are. Nici întreprinderea nu
răspunde pentru obligaŃiile fondatorului (statului sau UAT) şi nici fondatorul nu răspunde
pentru obligaŃiile întreprinderii.
Aici este necesar de a preciză că la crearea acestor întreprinderi bunurile nu se transmit
în proprietate ci se transmit, după caz întreprinderii de stat în „gestiune operativă”, iar
întreprinderii municipale în gestiune „gestiune economică”. Deşi, expres nicăieri nu este
prescris afirmăm că bunurile se consideră transmise cu un drept similar celui de folosinŃă.

317
Bunurile transmise de stat întreprinderii de stat continuă să rămână în proprietatea statului. La
această concluzie impune dispoziŃia art. 1 din Legea nr.146/1994 cu privire la întreprinderea
de stat în care se dispune că capitalul social al întreprinderii de stat „aparŃine în întregime
statului”, sau că întreprinderea de stat este persoana juridică care desfăşoară activitatea de
întreprinzător pe „baza proprietăŃii de stat transmise ei gestiune”. Întreprinderea municipală
îşi poate înstrăina fondurile fixe numai în baza deciziei fondatorului.
Din aceste dispoziŃii rezultă că dacă întreprinderea de stat şi cea municipală nu este
proprietară a bunurilor primite în gestiune nici nu poate să răspundă cu ele pentru obligaŃiile
sale. Ele răspund numai cu bunurile care le dobândeşte în rezultatul activităŃii.
(5) ParticularităŃile fondării, funcŃionării şi încetării activităŃii întreprinderilor de stat se
reglementează de Legea nr.146/1994 cu privire la întreprinderea de stat. În executarea Legii
nr.146/1994 Guvernul a elaborat şi a pus în vigoare Hotărârea sa nr.770/1994 privind
aprobarea unor acte nomative vizând funcŃionarea Legii cu privire la întreprinderea de stat,
prin care a fost aprobate trei acte normative: a) regulamentul Consiliului de administraŃie al
întreprinderii de stat; b) Statutul – model al întreprinderii de stat; c) Contractul-tip între
fondator şi managerul-şef al întreprinderii de stat;
În unele domenii de activitate au fost aprobate Regulamente cu privire la organizarea
concursului pentru ocuparea funcŃiei vacante de administrator (manager-şef) al întreprinderii
de stat. Astfel prin Hotărârea Guvernului nr.642/2003 despre aprobarea Regulamentului cu
privire la organizarea concursului pentru ocuparea funcŃiei vacante de manager-şef
(conducător) în instituŃiile şi organizaŃiile subordonate AgenŃiei de Stat RelaŃii Funciare şi
Cadastru.
ParticularităŃile fondării, funcŃionării şi încetării activităŃii întreprinderilor municipale sunt
reglementate prin Regulamentul-Model al întreprinderii municipale aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr.387 din 6 iunie 1994.

S e c t i u n e a a 5-a
ORGANIZATIILE NECOMERCIALE

Articolul 180. DispoziŃii generale cu privire la organizaŃiile necomerciale

(1) OrganizaŃie necomercială este persoana juridică al cărei scop este altul decît
obŃinerea de venit.
(2) OrganizaŃii necomerciale sînt:
a) asociaŃia;
b) fundaŃia;
c) instituŃia.

I. Alin.1 al art. 180 defineşte noŃiunea organizaŃiei necomerciale. Cu sens de sinonim,

art. 59 vorbeşte despre persoane juridice cu scop nelucrativ. Datorită faptului că organizaŃiile
necomerciale pot avea cele mai diverse scopuri şi activa în diferite domenii, este mai simplu
de a le defini ca ceea ce nu sunt, decît în termeni afirmativi, adică accentuînd ce nu este şi
nu ceea ce este o organizaŃie necomercială. Criteriul de bază după care delimităm
organizaŃiile necomerciale de societăŃile comerciale este urmărirea în activitatea primelor a
oricărui alt scop licit decît obŃinerea venitului.
OrganizaŃiile necomerciale contribuie la realizarea dreptului la libera asociere şi libera
expresie, stimulează pluralismul şi toleranŃa, contribuie la asigurarea respectării legilor şi la
stabilitate socială. Activitatea organizaŃiilor necomerciale este îndreptată spre atingerea unor

318
scopuri de utilitate publică: sociale, umanitare, filantropice, educaŃionale, ştiinŃifice,
culturale, de administrare, satisfacerea necesităŃilor spirituale, etc.
Faptul că organizaŃiile necomerciale activează pentru atingerea altor scopuri decît obŃinerea
venitului nu înseamnă că acestea nu pot obŃine venituri. Spre deosebire de societăŃile
comerciale însă, obŃinerea venitului nu reprezintă un scop în sine, ci o modalitate de atingere
a scopului. Venitul obŃinut, inclusiv din activitatatea de întreprinzător (Art 188) nu poate fi
repartizat între participanŃii la activitatea organizaŃiei necomerciale (alin. 3 art.55) şi poate fi
utilizat doar pentru atingerea scopurilor statutare. Acest principiu este fixat şi în unele legi
speciale care reglementează activitatea anumitor categorii de organizaŃii necomerciale (art.
28, Legea 837/1996; art. 23, Legea 581/1999; art. 24(18), Legea 718/1991; art. 22, Legea
nr.976/2000).
OrganizaŃiile necomerciale dispun de capacitate civilă specială, fiind în drept să desfăşoare
doar acea activitate care este prevăzută de lege şi de actele de constituire a lor (alin.3, art.60).
Avînd calitatea de persoană juridică, organizaŃiilor necomerciale li se aplică în mod
corespunzător normele generale care reglementează activitatea persoanelor juridice (Art.55-
105).
II. Pornind de la prevederile art. 59 conform căror persoanele juridice de drept privat se
pot constitui liber în una din formele prevăzute de lege, în alin.2 al articolului comentat se
indică formele în care se pot crea organizaŃiile necomerciale, enumărarea fiind exhaustivă.
Deosebirea principială între formele organizaŃiilor necomerciale constă în următoarele:
a) asociaŃiile sunt persoane juridice create pe baza asocierii de persoane (universitas
personarum);
b) fundaŃiile reprezintă persoane juridice create în rezultatul asocierii de bunuri
(universitas bonorum) unde fondatorul nu deŃine controlul asupra acestora;
c) insituŃiile reprezintă persoane juridice create în rezultatul asocierii de bunuri
(universitas bonorum), unde fondatorul menŃine controlul asupra proprietăŃii
transferate.
În dependenŃă de particularităŃile anumitor categorii de organizaŃii necomerciale, legea
reglementează diferite tipuri ale acestora în cadrul formelor menŃionate (alin. 2 art.181; alin.
5 art.183).

Articolul 181. Asociatia

(1) Asociatie este organizatia necomerciala constituita benevol de persoane fizice si

juridice asociate, in modul prevazut de lege, prin comunitate de interese, care nu
contravin ordinii publice si bunelor moravuri, pentru satisfacerea unor necesitati
nemateriale.
(2) Asociatia poate avea forma de asociatie obsteasca, asociatie religioasa, partid
sau de alta organizatie social-politica, de sindicat, uniune de persoane juridice, de
patronat, alte forme in conditiile legii.
(3) In asociatie, calitatea de membru se consemneaza.
(4) Patrimoniul transmis asociatiei de catre fondatori (asociati) este proprietatea ei.
Asociatia utilizeaza acest patrimoniu in scopurile stabilite in statut.
(5) Membrii nu-si pastreaza drepturile asupra patrimoniului transmis asociatiei in
proprietate, nici asupra cotizatiilor de membru. Ei nu raspund pentru obligatiile
asociatiei, iar aceasta nu raspunde pentru obligatiile membrilor sai.
(6) Particularitatile constituirii, ale activitatii, statutul juridic al diferitelor tipuri
de asociatii se stabilesc prin lege.

319
I. A.Legiutorul stabileşte două criterii de bază la definirea asociaŃiei ca o formă a
organizaŃiei necomerciale:
a) scopul asocierii este satisfacerea necesităŃilor nemateriale ale persoanelor; NoŃiunea
„necesităŃilor nemateriale” este foarte
largă, practic fiind imposibil de a enumăra exhaustiv o listă a acestora. Aici se încadrează
oricare necesitate spirituală a individului şi cele care nu Ńin de material. În sens larg,
necesităŃile spirituale reprezintă necesităŃile din lumea ideilor, cunoştinŃelor, reprezentărilor,
valorilor culturale, etc. Pe cît de diferite sunt necesităŃile spirituale ale indivizilor, pe atît de
diverse sunt şi asociaŃiile care se constituie pentru satisfacerea lor. Constituirea unei asociaŃii
pentru satisfacerea necesităŃilor spirituale nu exclude însă posibilitatea susŃinerii materiale a
membrilor săi. Astfel, uniunile de creaŃie se crează inclusiv pentru susŃinerea materială a
asociaŃilor prin crearea condiŃiilor benefice de creaŃie, punînd la dispoziŃia membrilor
ateliere de creaŃie, organizînd expoziŃii, etc.
b) asocierea persoanelor are loc după comunitatea intereselor acestora. Interesul
desemnează necesităŃile materiale şi
spirituale ale indivizilor conştientizate sub forma aşteptărilor,idealurilor şi care reprezintă
mobilul acŃiunilor omeneşti, adică ceea ce acŃionează ca stimul şi element de motivaŃie
pentru comportamentul persoanelor sau a diferitor grupruri sociale. În depenenŃă de obiect,
deosebim interes economic, politic, profesional, ştiinŃific, spiritual, confesional, etc.
Comunitatea intereselor înseamnă pe de o parte existenŃa la fiecare membru a asociaŃiei a
unui interes, iar pe de altă parte – coordonarea interesului personal cu interesele altor
persoane – membri ai asociaŃiei. Interesele asociaŃilor nu trebuie să contravină ordinii publice
şi bunelor moravuri. ConstituŃia Republicii Moldova şi legile ei interzic constituirea şi
activitatea asociaŃiilor care prin activitatea lor urmăresc schimbarea prin violenŃă a regimului
constituŃional, subminarea integrităŃii teritoriale a Republicii Moldova, propagarea răsbouilui,
aŃîŃarea urii naŃionale, rasiale sau religioase, constituirea formaŃiunilor militare sau
paramilitare.
B. Asocierea persoanelor în asociaŃii este benevolă. Aceasta presupune libera
manifestare a voinŃei persoanelor care se asociază. Caracterul benevol este trăsătura care în
cea mai mare parte determină esenŃa asociaŃiilor şi constă în realizarea anumitor porniri
interne ale individului, fără a fi constrîns (impus) de factori din exterior. Datorită faptului că
constituirea asociaŃiilor este o modalitate de exercitare a unui drept fundamental al omului –
dreptul la libera asociere,- principiul respectiv este fixat în cele mai importante instrumente
internaŃionale cu privire la drepturile omului. Astfel, art.20 a DeclaraŃiei Universale a
Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 consfinŃeşte dreptul la libertatea întrunirilor şi de
asociere paşnică, stabilind totodată un principiu foarte important, conform cărui, nimeni nu
poate fi obligat să facă parte dintr-o asociaŃie. Prevederi similare se conŃin şi în art. 22 al
Pactului internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 11 al ConvenŃiei europene
pentru apărarea drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale, adoptată de Consiliul Europei
la 4 noiembrie 1950 (în vigoare pentru Republica Moldova din 12 septembrie 1997). Abateri
de la principiul asocierii benevole sunt posibile doar în cazurile prevăzute de lege, atunci cînd
obiectul restrîngerii constituie măsuri necesare întro societate democratică (Art. 11,
ConvenŃia europeană a drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale). Astfel, pentru a putea
participa la competiŃii oficiale, sportivii de performanŃă sunt obligaŃi de a fi membru al unei
asociaŃii sportive, club sau federaŃie sportivă naŃională (alin.3 Art. 16, Legea 330/1999).
Curtea ConstituŃională a Republicii Moldova a stabilit că prin această restricŃie „...se
urmăreşte o mai bună organizare a ramurii (culturii fizice şi sport), se evită haosul şi
exercitarea abuzivă a dreptului la libera asociere” (Hot. CurŃ. Const. 17/2000).
C. AsociaŃiile se constituie în modul prevăzut de lege şi dispun de capacitate civilă
din momentul înregistrării de stat. Normele generale care reglementează constituirea

320
persoanelor juridice (art.60- 63) se completează de normele care reglementează activitatea
diferitor categorii de asociaŃii (vezi comentariul la alin 6. a articolului comentat).
D. Fondatori ai asociaŃiilor pot fi cel puŃin două persoane înzestrate cu capacitate
civilă. Legile speciale care reglementează activitatea diferitor tipuri de asociaŃii stabilesc, în
dependenŃă de specificul activităŃii lor, exigenŃe proprii faŃă de numărul şi calitatea
persoanelor care le pot constitui. Astfel, asociaŃiile obşteşti pot fi fondate de cel puŃin 3
persoane fizice şi/sau a unei sau mai multe persoane juridice – asociaŃii obşteşti (alin.3
Art.14, Legea 837/1996); Sindicatele se constituie la iniŃiativa a cel puŃin 3 persoane fizice
(Art.8, Legea 1129/2000); AsociaŃiile patronale se constituie la iniŃiativa a cel puŃin 10
patroni – persoane juridice/fizice (Art. 6, Legea 976/2000); OrganizaŃiile religioase – cel
puŃin10 persoane fizice (Art. 5, HG 758/1994); AsociaŃiile de economii şi împrumuturi pot fi
constituite la iniŃiativa a cel puŃin 10 cetăŃeni ai Republicii Moldova sau apatrizi (Art.7, 14,
21, Legea 1505/1998).
II. În alin.2 a articolului comentat se conŃine o enumărare a formelor posibile de
asociaŃii. Încît enumărarea nu este exhaustivă, asociaŃiile se pot crea şi în alte forme,
prevăzute de lege.
III. Institutul consemnării calităŃii de membru, alături de scopul asocierii şi
comunitatea de interese ale asociaŃilor reprezintă o particularitate caracteristică organizaŃiilor
necomerciale constituite în formă de asociaŃie. În cazul fundaŃiilor şi instituŃiilor calitatea de
membru nu se consemnează
Consemnarea calităŃii de membru presupune următoarele:
a) organul suprem de conducere a asociaŃiei este adunarea tuturor membrilor;(alin.2, Art
7, Legea Legea 837/1996; Art.32, Legea 1505/1998; Art.9, Legea 1129/2000; Art.15,
Legea 976/2000;)
b) statutul asociaŃiei trebuie să conŃină prevederi referitor la modul de dobîndire şi
pierdere a calităŃii de membru; (lit. c), alin 3, Art.16, Legea 976/2000; lit.c), alin 1,
Art.9, Legea 1129/2000; lit. e), alin.1, Art.18, Legea 837/1996 );
c) membrii asociaŃiei sunt egali în drepturi şi beneficiază de drepturile consfinŃite în lege
şi în statutul asociaŃiei, inclusiv de a alege şi de a fi ales în organele de conducere şi
de a verifica activitatea acestora;
d) obligaŃiile membrilor asociaŃiei sunt prevăzute de statutul ei. Pentru nerespectarea
obligaŃiilor membrul poate fi exclus din asociaŃie;
e) membrii asociaŃiei participă la crearea patrimoniului acesteia, achitînd cotizaŃii de
membru (lit.a), alin.2, Art.22, Legea 976/2000; lit.i), alin.1, Art.18 şi lit.a) Art.30,
Legea 837/1996; alin.1, Art. 27, Legea 1129/2000)
IV. Pentru desfăşurarea activităŃii oricare persoană juridică necesită un patrimoniu,
distinct de cel al fondatorilor (asociaŃilor) săi (Art.55). Patrimoniul asociaŃiilor se constituie
din taxe de aderare şi cotizaŃii de membru, din donaŃii, încasări din organizarea lecŃiilor
publice, expoziŃiilor, lotereilor, licitaŃiilor, acŃiunilor sportive şi de altă natură, venituri din
activitatea economică (inclusiv de întreprinzător), alte surse neinterzise de lege.
Una din sursele de formare a patrimoniului asociaŃiilor reprezintă contribuŃiile fondatorilor
(asociaŃilor). Norma comentată prevede că patrimoniul transmis de fondatori (asociaŃi)
reprezintă proprietatea asociaŃiei. Această prevedere urmează a fi interpretată restrictiv, or
fondatorii (asociaŃii) pot transmite anumite bunuri şi cu alt titlu legal (folosinŃă gratuită sau
contra plată), rămînînd proprietarul lor. Prevederea respectivă se aplică doar patrimoniului
transmis în baza unui act juridic translativ de proprietate.
Atît patrimoniul obŃinut de la fondatori (asociaŃi) cît şi cel obŃinut din alte surse urmează să
fie utilizat întru atingerea scopurilor statutare. Actele juridice prin care asociaŃia utilizează
patrimoniului contrar scopurilor fixate în statut sunt lovite de nulitate absolută (Art.220).

321
 V. AsociaŃia face parte din categoria persoanelor juridice în a căror privinŃă fondatorii
(membrii) nu au drepturi de creanŃă (alin.3, Art.55). Din momentul transmiterii de către
membri a patrimoniului în proprietatea asociaŃiei, ei pierd orice drept asupra acestuia. Regula
este valabilă şi în privinŃa cotizaŃiilor de membru, care se achită de membri în modul, forma
şi mărimea prevăzută de statutul asociaŃiei. Membrii asociaŃiei nu pot cere restituirea
patrimoniului transmis nici chiar în caz de retragere sau excludere din rîndurile membrilor.
Mai mult ca atît, în caz de excludere sau retragere, membrii asociaŃiei vor fi obligaŃi la plata
cotizaŃiilor stabilite pentru toată perioada cît au avut calitatea de membru.
Din moment ce membrii nu au nici drepturi reale şi nici de creanŃă asupra patrimoniului
asociaŃiei, aceştia nu poartă răspundere pentru obligaŃiile ei, precum nici asociaŃia nu poartă
răspundere pentru obligaŃiile membrilor.
VI. Prevederile alin. 6 au o semnificaŃie dublă:
a) Codul civil stabileşte bazele reglementării juridice a activităŃii asociaŃiilor
necomerciale. Normele speciale, care reglementează activitatea diferitor tipuri de
asociaŃii Ńinînd cont de specificul acestora se conŃin în legi speciale.
b) Reglementarea particularităŃilor funcŃionării diferitor tipuri de asociaŃii, precum şi
instituirea altor tipuri de asociaŃii decît
cele prevăzute la alin. 3 al art.181 se face prin lege şi nu prin alte acte normative;
Astfel, particularităŃile activităŃii asociaŃiilor obşteşti sunt stabilite prin Legea nr. 837-XIII
din 17 mai 1996 Cu privire la asociaŃiile obşteşti (MO nr.6 din 23.01.1997); ale federaŃiilor
sportive – Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999 Cu privire la cultură fizică şi sport (MO nr.
83-86/399 din 05.08.1999); ale organizaŃiilor religioase ale cultelor – Legea nr. 979-XII din
24.03.1992 Cu privire la culte (Monitorul nr.3/70 din 30.03.1992); ale partidelor - Legea nr.
718 din 17 septembrie 1991 Privind partidele şi a alte organizaŃii social-politice (Veştile nr.
11-12/106 din 1991); ale sindicatelor – Legea sindicatelor nr.1129 din 07 iulie 2000 (MO nr.
130 -132/919 din 19.10.2000); ale patronatelor - Legea patronatelor nr.976-XIV din 11 mai
2000 (MO nr. 141-143/1013 din 09.11.2000); ale asociaŃiilor de economii şi împrumuturi -
Legea nr.1505-XIII din 18 februarie 1998 (MO 38-39/268 din 30.04.1998); ale asociaŃiilor
avocaŃilor – Legea nr.1260 din 19.07.2002 Cu privire la avocatură; ale asociaŃiilor notarilor –
Legea nr.1153 - XIII din 11 aprilie 1997 Cu privire la notariat (MO 61/520 din 16.09.1997).

Articolul 182. Fundatia

(1) Fundatie este organizatia necomerciala, fara membri, infiintata de una sau mai
multe persoane fizice si juridice, dotata cu patrimoniu distinct si separat de cel al
fondatorilor, destinat atingerii scopurilor necomerciale prevazute in actul de
constituire.
(2) Fundatia poate fi constituita si prin testament.

I. A. FundaŃia este o formă a organizaŃiilor necomerciale, creată şi dotată cu

patrimoniu de fondatorii ei pentru atingerea scopurilor statutare. Articolul comentat defineşte
doar noŃiunea fundaŃiei. ParticularităŃile statutului juridic al fundaŃiilor în Republica Moldova
este determinat de Legea 581/1999.
B. Spre deosebire de asociaŃii, care reprezintă o asociere de persoane şi activitatea
căror este îndreptată primordial spre satisfacerea intereselor şi protejarea drepturilor
membrilor săi, fundaŃia reprezintă o asociere de patrimoniu, constituit de fondator (fondatori)
pentru realizarea unor scopuri necomerciale, care corespund intereselor acestora. Activitatea
fundaŃiilor nu este bazată pe elementul de colaborare între membri sau prin cel al democraŃiei
interne şi din acest considerent, în fundaŃii nu se consemnează calitatea de membru. Menirea

322
fundaŃiilor este de a acumula patrmoniul necesar activităŃii, de a-l administra şi de al utiliza
pentru atingerea scopurilor sale
Patrimoniului fundaŃiei (inclusiv a mijloacelor băneşti) se repartizează beneficiarilor săi (Art.
4, Legea 581/1999), prin finanŃarea diferitor programe (fundaŃii ) sau se utilizează nemijlocit
de fundaŃie pentru realizarea diverselor programe (proiecte) întru atingerea scopurilor
statutare (fundaŃii operaŃionale).
C..Fondatori ai fundaŃiei pot fi atît persoanele fizice cît şi cele juridice (comerciale şi
necomerciale). FundaŃia poate fi constituită şi de o singură persoană. ComponenŃa
fondatorilor poate fi schimbată ulterior înregistrării fundaŃiei prin operarea modificărilor în
actul de constituire. Norma comentată nu stabileşte cerinŃe speciale faŃă de fondatorii
fundaŃiei. Conform legii speciale însă, nu pot avea calitatea de fondator autorităŃile publice
centrale şi locale, precum şi instituŃiile bugetare (alin.4, Art.6, Legea 581/1999). Aceştia pot
contribui la activitatea fundaŃiilor prin acordarea de finanŃe publice pentru
finanŃarea/realizarea programelor de utilitate publică.
D. Actul de constituire a fundaŃiei este contractul de constituire sau decizia de
constituire (în cazul unui singur fondator). Actul de constituire a fundaŃiei urmează să fie
încheiat în formă autentică (Art. 10, Legea 581/1999). În cazul constituirii fundaŃiei prin
testament, actul de constituire a fundaŃiei este decizia de constituire, semnată de executorul
testamentar (alin. 3, Art. 10, 581/1999). Suplimentar semnării actului de constituire,
fondatorii fundaŃiei aprobă statutul ei.
E. Fondatorii fundaŃiei, asociindu-şi bunurile constituie patrimoniul iniŃial al ei, care
nu poate fi mai mic 200 salarii minime şi nu se poate diminua pe toată durata activităŃii
fundaŃiei (Art. 9, Legea 581/1999). Patrimoniul iniŃial poate fi subscris în bani sau în bunuri
materiale. Fiind înzestrate cu capacitate civilă specială, fundaŃiile, ca şi celelalte forme ale
organizaŃiilor necomerciale urmează să utilizeze patrimoniul doar întru atingerea scopurilor
statutare. Utilizarea patrimoniului prin derogare de la scopurile prevăzute în statut reprezintă
temei de lichidare forŃată a fundaŃiei de către instanŃele judecătoreşti (lit. b, Art. 35, Legea
581/1999).
Atît patrimoniul transmis de fondatori la momentul constituirii, cît şi cel obŃinut de fundaŃie
din alte surse legale reprezintă proprietatea fundaŃiei. Fondatorii îşi pierd toate drepturile în
privinŃa patrimoniului transmis fundaŃiei. FundaŃia nu va purta răpundere pentru obligaŃiile
fondatorilor cît şi fondatorii pentru obligaŃiile fundaŃiei. În cazul lichidării fundaŃiei
patrimoniul acesteia se utilizează în modul prevăzut de statut şi nu poate fi repartizat
fondatorilor săi. Dacă statutul fundaŃiei nu conŃine prevederi referitor la soarta patrimoniului
în cazul lichidării, atunci după achitarea cu creditorii, acesta este repartizat unei fundaŃii care
are scopuri analogice, în conformitate cu decizia comisiei de lichidare (alin.7, Art.36, Legea
581/1999).
F. O particularitate a fundaŃiilor constă în faptul că după constituire, fondatorii lor
pierd orice posibilitate de a influienŃa direct activitatea fundaŃiei, or aceştia nu pot fi membri
a nici unui organ de conducere sau control (alin.2, Art. 25, Legea 581/1999). Controlul
asupra activităŃii fundaŃiei şi modului de utilizare a patrimoniului este realizat de fondatori
prin intermediul organelor fundaŃiei, componenŃa căror este desemnată de fondatori.
II. FundaŃiile pot fi constituite atît prin acte între vii cît şi pentru cauză de moarte.
Norma comentată, stipulînd posibilitatea constituirii fundaŃiei prin testament, oferă
posibilitatea persoanelor fizice, după moartea acestora, să dispună de patrimoniul său
integral sau în parte pentru scopuri de utilitate publică.
Atunci cînd testatorul dispune constituirea unei fundaŃii, testamentul trebuie să conŃină expres
sau să permită deducerea scopului viitoarei fundaŃii.
Înregistrarea fundaŃiei constituite prin testament este pusă în sarcina executorului
testamentar (alin. 3, art.10, Legea 581/1999), care se determină conform prevederilor

323
Art.1475.Executorul testamentar este obligat să înregistreze fundaŃia în cel mult o lună de la
eliberarea certificatului de moştenitor. Deşi semnarea actului de constituire şi aprobarea
statutului în acest caz sunt puse în sarcina executorului testamentar, calitatea de fondator o
are testatorul. La constituirea fundaŃiei prin testament se aplică în mod corespunzător
prevederile normelor în materie de legat (Art.1498).
Conform prevederilor alin.4. Art.10, Legea 581/1999, succesorii legali şi creditorii
testatorului dispun faŃă de fundaŃia constituită prin testament de aceleaşi drepturi ca şi în
privinŃa oricărui alt bun succesoral.

Articolul 183. Institutia

(1) Institutie este organizatia necomerciala constituita de fondator (fondatori) pentru

exercitarea unor functii de administrare, sociale, culturale, de invatamint si altor
functii cu caracter necomercial, finantata partial sau integral de acesta (acestia).
(2) Patrimoniul se considera transmis de fondator institutiei cu drept de
proprietate daca actul de constituire nu prevede altfel.
(3) Pot avea calitate de fondator persoanele fizice si cele juridice, inclusiv
persoanele juridice de drept public.
(4) Fondatorul raspunde pentru obligatiile institutiei in masura in care patrimoniul
acesteia nu este suficient pentru stingerea lor.
(5) Institutia poate fi publica sau privata.

InstituŃia reprezintă o organizaŃie necomercială, fără membri, care se constituie pentru

exercitarea diverselor funcŃii cu caracter necomercial. Ca regulă, instituŃiile se crează pentru a
presta anumite servicii, care corespund intereselor fondatorilor. Specificul instituŃiei în raport
cu celelalte forme ale organizaŃiilor necomerciale este determinat de următoarele:
• fondatorul (fondatorii) finanŃează integral sau parŃial activitatea ei;
• fondatorul (fondatorii) păstrează controlul direct asupra instituŃiei, reprezentînd
organul suprem de conducere a ei.
• fondatorul poartă răspundere subsidiară pentru obligaŃiile instituŃiei.
InstituŃia este forma optimă pentru constituirea instituŃiilor de învăŃămînt (publice sau
private), sociale, culturale (muzee, teatre, biblioteci), etc.
Constituind o instituŃie, fondatorul urmează să finanŃeze activitatea acesteia. FinanŃarea poate
fi integrală, adică în măsura în care acoperă necesităŃile pentru desfăşurarea activităŃii pentru
care a fost creată sau parŃială. FinanŃarea din partea fondatorului poate fi atît în bani cît şi în
natură. Deşi legea nu stabileşte limitele minime a finanŃării fondatorului, aceasta urmează să
acopere în întregime sau în parte necesităŃile instituŃiei pentru desfăşurarea activitatăŃii
pentru care a fost creată. Mărimea, modul şi periodicitatea finanŃării instituŃiei de către
fondator se stabileşte în actul de constituire.
InstituŃia în calitate de persoană juridică este în drept să-şi completeze patrimoniul din toate
sursele permise de lege şi actul de constituire. Atunci cînd prin actul de constituire este
înzestrată cu dreptul de a desfăşura activităŃi economice profitabile, instituŃia îşi va co-finanŃa
activitatea din veniturile obŃinute.
Alin. 2 al normei comentate reglementează regimul juridic al bunurilor transmise de
fondator instituŃiei. ContribuŃia fondatorului se consideră transmisă cu titlu de proprietate, în
măsura în care actul de constituire nu prevede alt regim juridic. Fondatorul poate transmite
bunurile şi cu alt titlu legal care-i va permite instituŃiei să activeze pentru atingerea
scopurilor. Astfel, bunurile pot fi grevate cu uzufruct în favoarea instituŃiei, transmise în
folosinŃă (locaŃiune sau comodat), etc. InstituŃia exercită drepturile de posesie, folosinŃă şi

324
dispoziŃie asupra bunurilor pe care le deŃine cu alt titlu legal decît dreptul de proprietate în
limitele determinate de lege şi de actul juridic în baza cărui i-au fost transmise.
Patrimoniul obŃinut de instituŃie în rezultatul activităŃii sale, cu excepŃia celui transmis de
fondator cu alt titlu de cît cu drept de proprietate, reprezintă proprietatea instituŃiei.
InstituŃia poate fi creată de orice persoană cu capacitate, inclusiv de persoane juridice
de drept public. InstituŃia poate fi fondată de o singură persoană fizică sau juridică.
Norma ce se conŃine în alin. 4 al articolului comentat instituie răspunderea subsidiară
a fondatorului (fondatorilor) instituŃiei pentru obligaŃiile acesteia. În cazul insuficienŃei
patrimoniului instituŃiei pentru acoperirea propriilor obligaŃii, creditorii vor cere satisfacerea
creanŃelor lor de la fondatorul (fondatorii) instituŃiei, care sunt obligaŃi să stingă obligaŃiile
instituŃiei integral. RaŃiunea instituirii răspunderii solidare este dictată de faptul că rolul
fondatorului (fondatorilor) la administrarea patrimoniului instituŃiei este determinant.
Administrînd direct sau prin intermediul persoanelor desemnate instituŃia, fondatorul
(fondatorii) sunt responsabili de obligaŃiile ei întro măsură mai mare decît fondatorii altor
forme de organizaŃii necomerciale.
În dependenŃă de statutul fondatoruluii şi specificul funcŃionării acestora, legea face
distincŃie între instituŃiile publice şi private (Art. 184, 185).

Articolul 184. Institutia publica

(1) Institutia publica se constituie in baza unui act emis de autoritatea publica si
este finantata, integral sau partial, de la bugetul acesteia din urma.
(2) Institutia publica nu este in drept sa instituie alte persoane juridice, cu exceptia
uniunii de persoane juridice.

InstituŃia publică reprezintă o persoană juridică de drept privat constituită pentru desfăşurarea
anumitor activităŃi îndreptate spre realizarea funcŃiilor atribuite prin lege la competenŃa
autorităŃii publice – fondator.
Fondator al instituŃiei publice poate fi doar o persoană juridică de drept public (Art. 58), care
este înzestrată cu dreptul de a constitui instituŃii în temeiul legilor care reglementează
competenŃa lor.
Potrivit alin.1 al normei comentate actul de constituire a instituŃiei publice este actul emis de
autoritatea publică de nivel central sau local, conform competenŃei ei (decretul preşedintelui,
hotărîre de guvern, ordinul ministrului, decizia consiliului local, etc). În temeiul alin.2, Art.
62 şi Art. 186, instituŃia publică activează în baza statutului aprobat de fondator.
CompetenŃa autorităŃilor publice de a constitui anumite categorii de instituŃii este
reglementată prin legi speciale. Astfel, instituŃiile de învăŃămînt se constituie în baza Legii
547/1995; instituŃiile teatrale, circurile – Legea 1421/2002; bibliotecile – Legea 286/1994;
muzeele – Legea 1596/2002.
InstituŃia publică urmează să fie dotată cu patrimoniul necesar activităŃii sale din bugetul
autorităŃii publice – fondator. Legea admite finanŃarea activităŃii instituŃiilor publice şi din
alte surse legale decît alocaŃiile fondatorului. InstituŃia publică va putea desfăşura activităŃi
economice profitabile doar în cazurile cînd actele de constituire a acesteia prevăd această
posibilitate.
Alin.2 a normei comentate interzice instituŃiei publice de a fonda persoane juridice, altele
decît uniunile de persoane juridice (Art. 104). ProhibiŃia se referă atît la constituirea
societăŃilor comerciale, cooperativelor cît şi a organizaŃiilor necomerciale.
În cazurile în care uniunea se reorganizează în societate comercială sau cooperativă (alin.1,
Art. 104), instituŃia publică urmează să-şi retragă calitatea de fondator a uniunii de persoane

325
juridice. De altfel, se anihiliează scopul protector al prohibiŃiei legale ce se conŃine în alin. 2,
Art. 184.

Articolul 185. Institutia privata

(1) Institutia privata se constituie in baza hotaririi persoanei fizice sau juridice de
drept privat, care o doteaza potrivit scopului preconizat.
(2) Hotarirea de constituire a institutiei private se autentifica notarial.

Potrivit alin.1 al articolului comentat fondatori ai instituŃiilor private pot fi persoane

fizice şi persoane juridice de drept privat. Din punct de vedere a numărului fondatorilor,
instituŃiile private pot fi constituite de cel puŃin o persoană din cele menŃionate mai sus.
ComponenŃa fondatorilor poate fi diferită, astfel încît, instituŃiile private pot fi constituite în
egală măsură de către persoane fizice, persoane fizice şi juridice şi doar de persoane juridice.
Pentru constituirea anumitor categorii de instituŃii, legile speciale prevăd exigenŃe
suplimentare referitor la numărul şi calitatea fondatorilor. Astfel, instituŃiile obşteşti pot fi
constituite de cel puŃin 3 persoane fizice şi/sau o persoană juridică -asociaŃie obştească
Art...,Legea 837/1996; InstituŃiile filantropice pot fi constituite doar de o societate
filantropică (Art. 8, Legea 1420/2002); AutorităŃile publice pot avea calitatea de fondator
doar a instituŃiilor publice (Art.184).
Actele de constituire a instituŃiei sunt hotărîrea de constituire şi statutul. În dependenŃă de
modul de adoptare a deciziei de constituire a instituŃiei private – unipersonal sau colegial,
prin hotărîrea fondatorului de fondare legiuitorul are în vedere decizia de constituire sau
acordul (contractul) de constituire. Astfel, instituŃia privată se crează prin decizia de
constituire atunci cînd este fondată de o singură persoană sau prin acordul de constituire – în
cazul mai multor fondatori. Actele de constituire a instituŃiei urmează să corespundă
prevederilor alin.3, Art. 62 şi Art. 186.
Pornind de la prevederile art. 183, fondatorii instituŃiei private urmează să o înzestreze parŃial
sau întegral cu cele necesare pentru desfăşurarea activităŃii statutare. ContribuŃia fondatorului
(fondatorilor) poate fi exprimată atît în bani cît şi în natură. Modul de finanŃare şi
periodicitatea acestei urmează să fie prevăzută în hotărîrea de constituire a instituŃiei private.
Potrivit alin. 2, hotărîrea de constituire a instituŃiei private urmează să fie
autentificată notarial. Nerespectarea formei autentice produce efectele stabilite la art. 213.
Forma autentică nu este cerută pentru statutul instituŃiei private

Articolul 186. Statutul organizatiei necomerciale

(1) Organizatia necomerciala actioneaza in baza de statut daca legea nu prevede

altfel.
(2) Statutul trebuie sa fie semnat de toti fondatorii daca legea nu prevede altfel.
(3) In statutul organizatiei necomerciale trebuie sa se indice:
a) denumirea;
b) scopul si obiectul de activitate;
c) sediul;
d) numele, domiciliul, data nasterii, cetatenia si alte date din actele de identitate ale
fondatorilor;
e) conditiile si modul de admitere in organizatia necomerciala, modul de retragere
si de excludere a membrilor (pentru asociatii);

326
 f) modul de formare a patrimoniului, contributiile fondatorilor si cotizatiile
periodice ale membrilor;
g) modul de desemnare si de revocare a membrilor organelor;
h) modul de constituire si de lichidare a filialelor;
i) modul si conditiile de reorganizare;
j) modul de lichidare a organizatiei;
k) alte date stabilite de lege pentru tipul respectiv de organizatie necomerciala.
(4) Statutul poate prevedea si alte clauze care nu contravin legii.

I. Conform prevederilor art. 62 persoanele juridice activează în baza actelor de

constituire. Actul de constituire a
organizaŃiei necomerciale, conform regulii generale stabilite la alin. 1 al articolului comentat
este statutul ei.
Statutul organizaŃiei este un act juridic de natură contractuală, reprezentînd o înŃelegere a
fondatorilor (asociaŃilor). Statutul reprezintă „constituŃia” organizaŃiei necomerciale, avînd
drept obiect stabilirea regulilor şi condiŃiilor de organizare, conducere şi funcŃionare a
acestora. Întrucît statutul este un act juridic, pentru validitatea sa trebuie îndeplinite condiŃiile
cerute faŃă de valabilitatea actului juridic – consimŃămînt, capacitate, obiect, cauza, formă,
etc. (Capit.II, Titlul III, Cartea I).
Legile speciale care reglementează activitatea diferitor tipuri de organizaŃii necomerciale pot
conŃine alte prevederi referitor la actele de constituire a lor. Astfel, actul de constituire a
fundaŃiilor este declaraŃia de constitire – în cazul cînd este constituită de un fondator şi
contractul de constituire, atunci cînd este constituită de doi şi mai mulŃi fondatori (Art.10,
Legea 581/1999). Suplimentar, fondatorii fundaŃiei aprobă şi statutul fundaŃiei (Art.11, Legea
581/1999). La constituirea asociaŃiilor obşteşti în formă de instituŃie obştească sau la
constituirea uniunii de asociaŃii obşteşti, fondatorii urmează să semneze contractul de
constituire şi să aprobe statutul (lit.d., p.3, art.19, Legea 837/1996). Actul de constituire al
instituŃiei publice este actul emis de autoritatea publică (Art.184), iar a instituŃiei private –
hotărîrea fondatorului (Art.185). În anumite situaŃii, organizaŃiile necomerciale pot activa în
baza normelor generale cu privire la organizaŃiile de tipul respectiv (vezi com. Art.62).
II. Potrivit alin.2 al articolului comentat, statutul organizaŃiei necomerciale se
semnează de către toŃi fondatorii, dacă
legea nu prevede altfel. Semnătura fondatorului dovedeşte manifestarea consimŃămîntului său
de a participa la constituirea organizaŃiei necomerciale.
În cazul constituirii fundaŃiei în baza testamentului, statutul ei se aprobă de executorul
testamentar în conformitate cu certificatul de moştenitor (Art.11, Legea 581/1999).
III. Pornind de la cerinŃele generale faŃă de actele de constituire a persoanelor juridice
(alin.3, art.62), alin. 3 al normei comentate stabileşte cerinŃele obligatorii faŃă de conŃinutul
statutului oricărei organizaŃii necomerciale. În cazul cînd statutul nu conŃine informaŃia
cerută de lege, organul competent va refuza înregistrarea organizaŃiei necomerciale. Dacă
după înregistrare se constată că statutul nu corespunde prevederilor legii, atunci organizaŃia
va fi dizolvată de către instanŃa de judecată (p.b), alin.1, art.87).
A. Statutul organizaŃiei neomerciale trebuie să conŃină denumirea acesteia. Denumirea
organizaŃiei necomerciale este un element de individualizare a ei, care o deosebeşte de alŃi
participanŃi la circuitul civil. Denumirea trebuie să conŃină în mod obligatoriu forma de
organizare juridică a organizaŃiei necomerciale. Alte cerinŃe obligatorii faŃă de denumirea
organizaŃiei necomerciale sunt fixate în art. 66.
B. Din considerentul că oganizaŃiile necomerciale sunt înzestrate cu capacitate civilă
specială (alin.3, art.60), statutul organizaŃiei necomerciale trebuie să conŃină scopul şi
obiectul de activitate. Scopul şi obiectul de activitate trebuie să fie licite şi formulate clar.

327
Obiectul de activitate nu trebuie să fie formulat generic, ci trebuie stabilit concret, prin
indicarea activităŃilor care pot fi practicate de organizaŃia necomercială.
C. În statutul organizaŃiei necomerciale urmează să fie fixate prevederi referitor la
sediul acesteia – un alt element a persoanei juridice cu ajutorul cărei ea se individualizează în
spaŃiu, în calitate de participant la raporturile juridice civile. Sediul organizaŃiei necomerciale
este considerat locul de aflare a organelor de conducere şi control a acesteia şi este stabilit de
fondatori (asociaŃi), avînd în vedere locul unde organizaŃia îşi va desfăşura activitatea.
Reglementarea juridică a sediului persoanei juridice se conŃine în art.67.
D. Statutul organizaŃiei necomerciale trebuie să conŃină prevederi referitor la
fondatorii ei. Deşi norma comentată cere doar datele care individualizează persoana fizică -
nume, data naşterii, cetăŃenia şi alte informaŃii din buletinul de identitate, atunci cînd în
calitate de fondator a organizaŃiei necomerciale figurează persoane juridice, statutul trebuie să
conŃină datele care le individualizează ce se conŃin în certificatul de înregistrare a lor –
denumire, sediu, etc.
E. În statutele organizaŃiilor necomerciale în care se consemnează calitatea de
membru, adică constituite în formă de asociaŃie, trebuie să se conŃină prevederi referitor la
modul şi condiŃiile de admitere a membrilor, modul de retragere şi de excludere a lor din
organizaŃie. La acest compartiment urmează să se conŃină detalii referitor la cerinŃele faŃă de
persoanele care pot deveni membri. Acestea se formulează în dependenŃă de scopul şi
specificul asocierii şi pot fi legate de vîrstă, statut social, apartenenŃa la o anumită profesie (în
cazul asociaŃiilor profesionale), alte cerinŃe. Statutul poate limita sau poate exclude în general
posibilitatea admiterii noilor membri, constituind o organizaŃie necomercială de tip închis.
Statutele asociaŃiilor trebuie să prevadă posibilitatea retragerii benevole precum şi temeiurile
şi modul de excludere a membrilor. Suplimentar, trebuie să se conŃină prevederi referitor la
drepturile şi obligaŃiile membrilor.
F. OrganizaŃiile necomerciale trebuie să dispună de o anumită bază materială, adică
de resurse material-financiare (bunuri şi mijloace băneşti), care le permite o funcŃionare şi
dezvoltare continuă în vederea realizării scopurilor statutare.
Patrimoniul organizaŃiilor necomerciale se poate crea din orice sursă neinterzisă de lege. Una
din sursele iniŃiale de bază de constituire a patrimoniului organizaŃiilor necomerciale
reprezintă contribuŃiile fondatorilor. În statut urmează să fie stabili expres modul în care
contribuie fondatorii la constituirea patrimoniului şi exăpresia bănească a contribuŃiei lor.
MenŃionăm că contribuŃia fondatorilor este obligatorie doar în cazurile prevăzute de lege la
constituirea anumitor tipuri de organizaŃii necomerciale. Astfel fondatorii fundaŃiei trebuie să
constituie patrimoniul iniŃial al ei în mărime de cel puŃin 200 salarii minime (Art. 9, Legea
581/1999); Fondatorii instituŃiei au obligaŃia de a o finanŃa integral sau parŃial, în modul şi
mărimea prevăzută de hotărîrea de constituire (Art.183).
În asociaŃie, sursa de bază de constituire a patrimoniului reprezintă cotizaŃiile de membru.
Statutul organizaŃiilor necomerciale constituite în formă de asociaŃie trebuie să conŃină
categoriile de cotizaŃii achitate de membri (ex. cotizaŃii de aderare, cotizaŃii de membru, etc),
mărimea concretă a cotizaŃiilor de membru şi periodicitatea plăŃilor. AsociaŃiile pot să
prevadă facilităŃi la achitarea cotizaŃiilor anumitor categorii de membri. În unele tipuri de
asociaŃii, legea reglementează limitele minime şi maxime ale contribuŃiei membrilor. Astfel
cota minimă a unui membru a asociaŃiei de economii şi împrumuturi este de 5 salarii minime,
iar cota maximă – nu mai mult de 10% din cotele depuse de toŃi membrii asociaŃiei (Art. 25,
Legea 1505/1998).
În afară de contribuŃiile fondatorilor şi cotizaŃiilor achitate de membrii organizaŃiilor
necomerciale patrimoniul acestora se poate constitui şi din alte surse legale, cum ar fi donaŃii,
sponsorizări, subsidii din partea autorităŃilor publice, venituri din activitatea de întreprinzător,
etc. Toate acestea urmează să fie reflectate în statutul organizaŃiei necomerciale.

328
Pentru anumite tipuri de organizaŃii necomerciale sunt stabilite restricŃii referitor la sursele de
constituire a patrimoniului. Conform art. 12, Legea 718/1991activitatea partidelor şi a altor
organizaŃii social politice patrimoniul acestora nu poate fi constituit din finanŃări din partea
persoanelor fizice şi juridice străine, a întreprinderilor şi instituŃiilor de stat, a persoanelor
anonime şi a asociaŃiilor neînregistrate de persoane.
G. Statutul trebuie să conŃină clauze referitor la administrarea organizaŃiei
necomerciale care să determine organele de conducere şi control, competenŃa acestora,
numărul membrilor organelor, modul de desemnare şi de revocare a membrilor, mandatul
organelor desemnate (vezi comentariul Art.189).
H. OrganizaŃia necomercială este în drept să deschidă filiale în Ńară şi peste hotarele
ei, în condiŃiile Art. 102. InformaŃia referitor la filialele ei reprezintă o altă prevedere
obligatorie a statutului organizaŃiei necomerciale. Cu excepŃia cazurilor cînd statutul prevede
expres că organizaŃia nu va avea filiale sau legea interzice posibilitatea deschiderii filialelor,
statutul trebuie să conŃină clauze referitor la modul de constituire şi de lichidare a filialelor.
Compartimentul respectiv trebuie să conŃină informaŃii referitor la modul de creare a
filialelor, dotarea lor cu patrimoniu, administrarea şi reprezentarea filialei, drepturile şi
obligaŃiile ei, încetarea activităŃii filialei.
I. Reorganizarea persoanelor juridice este reglementată de art. 69-85. Pornind de la
aceste norme, statutul organizaŃiei necomerciale trebuie să conŃină prevederi referitor la
modul şi condiŃiile de reorganizare a acesteia. Datorită faptului că reorganizarea, ca şi
lichidarea organizaŃiei necomerciale produce consecinŃe juridice importante, soluŃionarea
problemei respective trebuie atribuită la competenŃa organului suprem al organizaŃiei
necomerciale (alin.2, Art.69). Tot din acest considerent, aprobarea deciziei respective, ca
regulă se face cu o majoritate calificată de voturi (2/3, ¾, etc).
La stabilirea conŃinutului prevederilor statutului organizaŃiei necomerciale în privinŃa
reorganizării acestei trebuie să se Ńină cont de faptul că deşi ea se poate opera şi între
organizaŃii necomerciale şi societăŃi comerciale, în rezultatul reorganizării pot să rezulte doar
organizaŃii necomerciale. Imposibilitatea reorganizării organizaŃiei necomerciale în societate
comercială este determinată de două momente: În primul rînd, organizaŃia necomercială,
dispunînd de capacitate civilă specială (alin.3, Art.60) nu poate transmite societăŃii
comerciale, care este înzestrată cu capacitate civilă generală (alin.2, Art.60) mai multe
drepturi de cît deŃine. Pe de altă parte, reorganizarea din organizaŃie necomercială în societate
comercială contravine prevederilor alin. 3, Art.55.
J. Alte prevederi obligatorii ale statutului organizaŃiei necomerciale sunt cele
referitor la lichidarea acesteia. Statutul
trebuie să conŃină prevederi referitor la lichidarea benevolă a organizaŃiei necomerciale, or
temeiurile de dizolvare forŃată sunt fixate în Art. 87.
Lichidarea persoanelor juridice se face în conformitate cu prevederile Art. 86-100. Ca şi în
cazul reorganizării, statutul trebuie să conŃină prevederi clare referitor la temeiurile de
lichidare, organul competent să decidă lichidarea, modul de desemnare a lichidatorului şi
cerinŃele faŃă de acesta, modul de repartizare a activelor în cazul lichidării. Din considerentul
că fondatorii (membrii) nu au drepturi de creanŃă faŃă de organizaŃia necomercială (alin.3,
Art.55), în cazul lichidării activele ei nu pot fi repartizate lor, dar trebuie utilizate conform
prevederilor Art.97.
K. Legile care reglementează activitatea diferitor tipuri de organizaŃii necomerciale
stabilesc exigenŃe suplimentare faŃă de statutele acestora. Astfel, statutul partidului şi a altor
organizaŃii social-politice trebuie să conŃină prevederi referitor la competenŃa organelor de a
desemna candidaturi în alegerile locale, parlamentare sau prezidenŃiale (p.9), Art.5, Legea
718/1991); Statutul asociaŃiilor obşteşti trebuie să conŃină forma organizatorico-juridică a
asociaŃiei şi informaŃii referitor la formele de participare a asociaŃiilor obşteşti la viaŃa

329
societăŃii şi a statului p.a), k), alin.1, Art.18, Legea 837/1996); Statutul asociaŃiilor de
economii şi împrumuturi va conŃine în mod obligatoriu date referitor la mărimea minimă a
capitalului propriu şi nomenclatorul serviciilor prestate de asociaŃie (p. d), e), alin. 1, Art.22,
Legea 1505/1998); Statutul fundaŃiei trebuie să prevadă suplimentar date referitor la modul
de transmitere a dreptului de proprietate de către fundaŃie, categoriile de beneficiari potenŃiali
ai fundaŃiei (p.e), g), alin.2, Art.11, Legea 581/1999); Statutul patronatului trebuie să prevadă
procedura controlului activităŃii acestuia (lit. h), alin. 1, Art. 16, Legea 976/2000); Statutul
sindicatului urmează să conŃină prevederi referitor la modul de asociere în centre sindicale în
formă de federaŃii şi confederaŃii (lit.i), alin.3, Art.9, Legea 1129/2000);
IV. Unul din principiile de activitate a organizaŃiilor necomerciale este principiul
autoadministrării şi autogestiunii. Reieşind din acest principiu, precum şi din faptul că
organizaŃiile necomerciale sunt înzestrate cu capacitate civilă specială (alin.3, Art.60), alin. 4
al normei comentate permite organizaŃiilor necomerciale să stabilească în statut şi alte
prevederi alături de cele obligatorii, cu condiŃia că acestea să nu contravină legii.

Articolul 187. Genurile de activitate ale organizatiilor necomerciale

(1) Organizatiile necomerciale sint in drept sa desfasoare orice gen de activitate

neinterzis de lege, care tine de realizarea scopurilor prevazute de statut.
(2) Activitatea care, conform legii, este supusa licentierii va fi practicata de
organizatiile necomerciale doar dupa obtinerea licentei.

I.Alin.1 al articolului comentat determină cerinŃele faŃă de genurile de activitate care

pot fi practicate de organizaŃiile necomerciale – ele trebuie să fie legale, să corespundă şi să
contribuie la realizarea scopurilor statutare. ExigenŃele respective rezultă din norma ce se
conŃine la alin.3, Art.60, conform cărei, organizaŃia necomercială este înzestrată cu capacitate
civilă specială.
Pentru a putea desfăşura anumite genuri de activitate, trebuie să se întrunească două condiŃii:
a) genul respectiv de activitate să nu fie interzis expres de lege;
Se are în vedere atît interdicŃia cu desfăşurării anumitor genuri de activitate pentru toate
categoriile de persoane juridice, cît şi prescripŃia că un anumi gen de activitatea poate fi
practicat doar de societăŃile comerciale.
b) practicarea genului respectiv de activitate să fie îndreptat spre atingerea scopurilor
pentru care a fost constituită organizaŃia
necomercială.
Norma comentată nu stabileşte criteriile după care o anumită activitate este recunoscută drept
una „care Ńine de realizarea scopurilor statutare”. Se consideră că atare activitatea, care
rezultă din scopuri şi care este necesară pentru atingerea lor. Astfel, drept activitate „care Ńine
de realizarea scopurilor” unui teatru va fi recunoscută atît activitatea lui de bază - montarea şi
reprezentarea spectacolelor, cît şi activitatea complementara, care este în legătură funcŃională
şi constitituie un sistem unic cu activitate de bază: confecŃionarea decorului şi costumelor
(inclusiv pentru comercializarea lor altor persoane); difuzarea publicităŃii şi comercializarea
biletelor, serviciile de depozit în vestiarele teatrului; comercializarea produselor în bufetul
teatrului, etc.
Pentru a putea desfăşura o activitate concretă, nu este obligatoriu indicarea acesteia în actul
de constituire a organizaŃiei necomerciale. Lista activităŃilor care pot fi practicate poate fi
formulată şi ne-exhaustiv, admiŃîndu -se formula „şi alte activităŃi neinterzise de lege”. La
încheirea actelor juridice concrete, de fiecare dată însă se va verifica dacă actul Ńine de

330
realizarea scopurilor statutare. Actele juridice încheiate contrar scopurilor organizaŃiilor
necomerciale sunt nule în condiŃiile art.220.
II. OrganizaŃiile necomerciale pot desfăşura orice activităŃi care Ńin de realizarea
scopurilor statutare, inclusiv cele, care conform legii sunt supuse licenŃierii. În aceste cazuri,
norma comentată prescrie organizaŃiilor necomerciale obŃinerea licenŃei anterior începerii
desfăşurării genului respectiv de activitate. Genurile de activitate care sunt supuse licenŃierii
şi condiŃiile de oferire a licenŃelor sunt stabilite în Legea 451/2001.

Articolul 188. Activitatea economica a organizatiei necomerciale

(1) Organizatia necomerciala este in drept sa desfasoare activitatea economica ce

rezulta nemijlocit din scopul prevazut in statut.
(2) Pentru practicarea activitatii economice care nu rezulta nemijlocit din scopul
prevazut in statut, organizatiile necomerciale pot fonda societati comerciale si
cooperative.
(3) Dreptul unor anumite categorii de organizatii necomerciale de a fonda societati
comerciale si cooperative poate fi limitat prin lege.

I. În calitate de participanŃi la circuitul civil şi în condiŃiile reale de piaŃă, organizaŃiile

necomerciale trebuie să fie apte de aşi spori patrimoniul său. Aceasta le permite pe de o parte
să se autofinanŃeze şi să nu depindă de finanŃarea din afara organizaŃiei, iar pe de altă parte,
să acumuleze rezerve pentru propria dezvoltare, ceea ce în ultima instanŃă contribuie la
atingerea scopurilor statutare. Norma comentată se referă la activităŃile economice aducătoare
de venituri ale organizaŃiilor necomerciale. Prin activităŃi economice profitabile se înŃelege
activitatea organizaŃiei îndreptată spre obŃinerea veniturilor de la proprietatea sa, de la
producerea şi comercializarea mărfurilor şi serviciilor.Spre deosebire de societăŃile
comerciale care sunt în drept să desfăşoare orice activitate aducătoare de venituri,
organizaŃiile necomerciale sunt în drept să desfăşoare doar acele activităŃi economice
profitabile, care rezultă nemijlocit din scopurile statutare. Această limitare este dictată de
faptul că scopul organizaŃiilor necomerciale este unul ideal, de a servi binelui public şi altul
decît obŃinerea venitului. Realizarea activităŃilor profitabile nu reprezintă pentru organizaŃiile
necomerciale un scop în sine, ci o activitate complementară, care contribuie la desfăşurarea
activităŃii de bază. Oferirea posibilităŃii de a desfăşura orice activitate profitabilă ar putea
sustrage organizaŃiile necomerciale de la urmărirea scopului pentru care au fost constituite.
Legea nu determină criteriile după care se stabileşte dacă o activitate sau alta rezultă
nemijlocit din scopul organizaŃiei necomerciale. Se consideră că rezultă nemijlocit din
scopurile statutare următoarele genuri de activitate economică aducătoare de venituri:
a) activitatea economică „pasivă” – activitatea care permite obŃinerea veniturilor în
rezultatul utilizării proprietăŃii şi/sau a deŃinerii drepturilor de proprietate intelectuală
(locaŃiunea proprietăŃii, depozitele bancare, dividende, remuneraŃia de autor, royalti,
etc);
b) comercializarea bunurilor şi serviciilor produse de organizaŃiile necomerciale în
rezultatul activităŃii prevăzute de actele de constituire. Ex. – comercializarea
obiectelor de cult de către organizaŃiile religioase; comercializarea publicaŃiilor (cărŃi,
studii, cercetări, sondaje, etc) organizaŃiilor necomerciale; încasarea taxei de studii de
către instituŃiile de învăŃămînt; etc.
c) comercializarea bunurilor şi prestarea serviciilor produse de organizaŃia necomercială
altor persoane decît beneficiarilor direcŃi ai săi. Astfel, o instituŃie medicală constituită
pentru oferirea serviciilor medicale gratuite copiilor cu disabilităŃi poate presta contra

331
 plată servicii medicale altor persoane, pentru acumularea fondurilor, care i-ar permite
să desfăşoare activitatea de bază;
Prin lege, anumitor categorii de organizaŃii necomerciale li se poate interzice sau limita
dreptul de a practica activităŃi economice profitabile. Astfel, uniunile de persoane juridice nu
sunt în drept să desfăşoare activitate de întreprinzător(alin.1, Art.104). Partidele şi alte
organizaŃii social-politice pot obŃine venituri doar de la mijloacele de informare în masă care
le aparŃin, din comercializarea literaturii social-politice, materialelor de propagandă şi
agitaŃie, confecŃiilor cu simbolică proprie, în rezultatul organizării festivalurilor, expoziŃiilor,
lecŃiilor şi altor manifestaŃii de acest gen (alin.1, Art. 23(17), Legea 718/1991).
II. Alin. 2 al articolului comentat permite organizaŃiei necomeciale să desfăşoare şi
genuri de activitate economică care nu rezultă nemijlocit din scopurile statutare ale ei.
Aceasta este posibil prin constituirea societăŃilor comerciale sau a cooperativelor.
Constituirea societăŃilor comerciale şi a cooperativelor de către organizaŃiile necomerciale şi
funcŃionarea lor are loc în modul prevăzut de art. 106-178.
OrganizaŃiile necomerciale pot fonda societăŃi comerciale atît independent cît şi în asociere
cu alte persoane. SocietăŃile comerciale şi cooperativele create de organizaŃiile necomerciale
dispun de capacitate civilă generală (alin.2, Art.60). Din acest considerent, ele pot desfăşura
orice gen de activitate neinterzis de lege, spre deosebire de fondatori lor. Veniturile realizate
de la activitatea societăŃilor comerciale şi cooperativelor respective se supun regimului
juridic al patrimoniului organizaŃiei necomerciale şi vor fi utilizate exclusiv pentru atingerea
scopurilor organizaŃiilor necomerciale – fondator.
III. În dependenŃă de scopurile, particularităŃile constituirii şi funcŃionării anumitor
categorii de organizaŃii necomerciale, acestora se poate limita dreptul sau se poate interzice
de a constitui societăŃi comerciale sau cooperative. Astfel, nu dispun de acest drept instituŃiile
publice (alin. 2, art.184); Partidele şi alte organizaŃii social – politice nu pot constitui
întreprinderi industriale, asociaŃii şi cooperative de producŃie (alin. 4, Art. 22(16), Legea
718/1991).

Articolul 189. Conducerea, administrarea si reprezentarea organizatiei necomerciale

Normele de conducere, administrare si reprezentare a organizatiei necomerciale sint

stabilite prin lege si statutul ei.

OrganizaŃiile necomerciale se constituie pentru realizarea scopurilor de utilitate

publică care corespund intereselor fondatorilor şi sunt fixate în actele de constituire.
Realizărea intereselor fondatorilor se face prin intermediul mecanismului de conducere şi
administrare a organizaŃiei necomerciale.
VoinŃa organizaŃiilor necomerciale în calitate de persoane juridice este creată şi exprimată
prin intermediul organelor acestora. În rezultatul acŃiunilor lor organizaŃiile necomerciale
dobîndesc drepturi şi îşi asumă obligaŃii. Norma comentată stabileşte că regulile de
conducere, administrare şi reprezentare sunt determinate în lege şi în statutul organizaŃiei
necomerciale.
Legile care reglementează activitatea diferitor tipuri de organizaŃii necomerciale conŃin
prevederi referitor la organele obligatorii şi competenŃa lor. Pornind de la minimul legal,
organizaŃiile necomerciale sunt libere să-şi construiască propriul model de guvernare prin
indicarea în statut a structurii concrete a organelor de conducere (suprem şi executiv), modul
de creare şi funcŃionare a acestora, durata mandatului, competenŃa şi modul de adoptare a
deciziilor.

332
 Conducerea, administrarea şi reprezentarea organizaŃiei necomerciale ca şi a altor
persoane juridice se face prin intermediul organului suprem şi a executivului.
Organul suprem de conducere a organizaŃiei necomerciale este determinat de forma acesteia.
Astfel, în asociaŃii – organizaŃie care consemnează calitatea de membru, organul suprem de
conducere este adunarea generală a membrilor; în fundaŃii – organul suprem este consiliul
fundaŃie desemnat de fondator (fondatori); în instituŃii – însăşi fondatorul sau adunarea
fondatorilor.
Organul suprem de conducere este împuternicit să soluŃioneze cele mai importante chestiuni
ce Ńin de activitatea organizaŃiei necomerciale. CompetenŃa exclusivă a organului suprem de
conducere a organizaŃiei necomerciale Ńine de:
• adoptarea deciziilor referitor la schimbarea statutului juridic a organizaŃiei –
modificarea şi completarea statutului, reorganizarea şi încetarea activităŃii;
• adoptarea deciziilor ce Ńin de strategia activităŃii organizaŃiei necomerciale. Organul
supem de conducere determină direcŃiile prioritare şi programul de activitate.
• desemnarea şi revocarea organelor executive şi a altor organe a organizaŃiei
necomerciale.
Legile speciale determină competenŃa exclusivă a organului suprem de conducere, în
dependenŃă de forma şi specificul activităŃii organizaŃiei necomerciale. Prin statut, la
competenŃa exclusivă a organului suprem poate fi atribuită soluŃionarea oricărei chestiuni.
Mecanismul conducerii şi administrării organizaŃiei necomerciale presupune crearea
organului executiv, care este competent să conducă activitatea cotidiană a organizaŃiei. Dacă
organul suprem de conducere este chemat, pornind de la interesele fondatorilor, să formeze
voinŃa organizaŃiei necomerciale, organul executiv realizează voinŃa organizaŃiei în activitatea
practică şi săvîrşeşte în numele ei acte juridice.
Organul executiv poate fi colegial (consiliu, direcŃie, etc) sau unipersonal (director,
preşedinte, etc). Statutul organizaŃiei necomerciale poate prevedea constituirea mai multor
organe executive, delimitîndu-le competenŃa.
De competenŃa organului executiv este soluŃionarea tuturor chestiunilor, care prin lege sau
statut nu sunt atribuite la competenŃa exclusivă a altor organe.
Constiuirea şi activitatea organului executiv se va efectua cu respectarea legilor speciale care
reglementează activitatea diferitor tipuri de organizaŃii necomerciale şi a prevederilor Art. 61.

Articolul 190. Conflictul de interese

(1) Organizatia necomerciala trebuie sa evite, in activitatea sa, conflictele de

interese, iar in cazul aparitiei, le va solutiona in conformitate cu art.191.
(2) Se considera ca exista conflict de interese in cazul incheierii unui act juridic
referitor la patrimoniul organizatiei necomerciale intre aceasta si persoana interesata.
(3) In sensul prezentului articol, sint considerati persoane interesate:
conducatorul organizatiei, membrii organelor ei de conducere si control, angajatii,
precum si orice alta persoana care, datorita relatiilor specifice cu organizatia
necomerciala, poate conditiona luarea de decizii privind incheierea de acte juridice
in numele organizatiei cu sine sau cu persoane cu care se afla in raporturi de rudenie
de pina la gradul trei inclusiv, in relatii de munca, sau cu persoane al caror creditor
este.

Normele ce se conŃin în articolul comentat au menirea să reglementeze situaŃiile cînd o

persoană, în virtutea poziŃiei pe care o deŃine poate obŃine beneficii personal, familiei sale,
rudelor sau altor perosoane cu care se află în relaŃii, în detrimentul organizaŃiei necomerciale.

333
În astfel de situaŃii apare un conflict între interesele persoanelor respective şi ale organizaŃiei
necomerciale.
Misiunea organizaŃiilor necomerciale, prin definiŃie, este una de a servi binelui public şi
nu intereselor limitate, particulare. Satisfacerea intereselor personale în detrimentul
organizaŃiei necomerciale nu contribuie la atingerea scopurilor declarate şi din acest
considerent organizaŃiile necomerciale trebuie să acorde o atenŃie specială politicilor sale cu
privire la conflictele de interese.
Survenirea prejudiciului nu este o condiŃie necesară pentru recunoaşterea actului juridic
ca încheiat cu conflict de interese. Însăşi admiterea conflictului de interese în activitatea
organizaŃiei necomerciale dăunează intereselor ei şi din acest considerent,
Alin.1 prescrie organizaŃilor necomerciale să evite în activitatea lor conflictele de
interese.
Conform alin. 2, suntem în prezenŃa unui conflict de interese de fiecare dată cînd se
încheie un act juridic referitor la patrimoniul organizaŃiei necomerciale între aceasta şi
persoana interesată. Pornind de la prevederile art. 248, se va considera cu conflict de interese
oricare act juridic încheiat cu o persoană interesată referitor la bunurile care aparŃin
organizaŃiilor necomerciale, activul şi pasivul patrimoniului ei.
În sensul normei comentate, potenŃiale persoane interesate sunt:
a) Conducătorul organizaŃiei şi membrii organelor de conducere şi control, din
considerentul că aceştea nemijlocit sunt împuternicite de lege şi/sau actul de
constituire să acŃioneze în numele şi pe seama organizaŃiei necomerciale în
raporturile cu terŃii şi pot adopta sau condiŃiona adoptarea deciziilor.
b) AngajaŃii organizaŃiei necomerciale, or aceştia pot condiŃiona adoptarea anumitor
decizii de organele de conducere.
c) Alte persoane decît cele indicate la lit.a) şi b) care datorită relaŃiilor sale specifice cu
organizaŃia necomercială, le permite condiŃionarea adoptării deciziilor. Aici se
încadrează fondatorul (fondatorii) organizaŃiei necomerciale, finanŃatorii ei,
beneficiarii (consumatorii) mari de servicii, etc.
Persoanele indicate se vor considera interesate atît în cazul încheierii actelor juridice cu
dînşii personal, cît şi cu:
a) rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală pînă la gradul trei inclusiv;
b) persoanele cu care se află în relaŃii de muncă. În raporturile de muncă respective
persoana interesată poate avea atît calitate de patron al persoanei cu care se încheie
actul juridic cît şi de angajat al acesteia.
c) SocietăŃile comerciale şi organizaŃiile necomerciale în care persoana interesată are
calitatea de fondator (membru) sau angajat;
d) Persoanele al căror creditor este în virtutea unor obligaŃii contractuale sau
extracontractuale.
Reieşind din misiunea lor, potenŃialele persoane interesate urmează să respecte cu
stricteŃe interesele organizaŃiilor necomerciale. Aceasta presupune atît abŃinerea de la
săvîrşirea acŃiunilor care prejudiciază organizaŃia necomercială cît şi utilizarea patrimoniului
ei doar pentru atingerea scopurilor pentru care a fost constituită.
O modalitate de evitare a conflictelor de interese reprezintă abŃinerea de la încheierea
actelor juridice cu persoanele menŃionate mai sus. Constituirea organelor de conducere şi
control din diferite persoane, în aşa mod, încît membrii anumitor organe de conducere să nu
fie membri ai altor organe de conducere şi a organelor de control la fel contribuie la evitarea
conflictelor de interese. Unele legi care reglementează activitatea diferitor tipuri de
organizaŃii necomerciale conŃin interdicŃii exprese în acest sens. Astfel, membrii Consiliului
fundaŃiei nu poate fi membru al oricărui alt organ de conducere sau control al acesteia (alin.5,

334
art.25, Legea 581/1999). În cazurile cînd organizaŃia necomercială este totuşi în prezenŃa
conflictelor de interese, ele urmează a fi soluŃionate conform prevederilor art.191.

Articolul 191. Solutionarea conflictului de interese

(1) Actele juridice cu conflict de interese trebuie sa fie aprobate in prealabil de

organul suprem al organizatiei necomerciale daca prin statut nu s-a stabilit competenta
unui alt organ colegial.
(2) Persoana interesata este obligata sa repare prejudiciul adus organizatiei
necomerciale prin incheierea unui act juridic cu conflict de interese daca acesta nu a
fost aprobat de organul competent.
(3) Pe linga reparatia prejudiciului, persoana interesata trebuie sa restituie
organizatiei necomerciale tot venitul obtinut ca urmare a incheierii actului juridic cu
conflict de interese. Daca prejudiciul a fost cauzat prin actiunea mai multor persoane
interesate, ele vor purta raspundere solidara fata de organizatia necomerciala.

I. Menirea normelor care reglementează conflictul de interese este nu de a interzice

încheierea actelor juridice cu persoanele interesate (alin. 3 art. 190). În unele situaŃii, în
rezultatul încheierii a unor astfel de tranzacŃii organizaŃiile necomerciale ar putea avea
beneficii şi nu pierderi (ex. închirierea anumitor bunuri de la membrii unei asociaŃii la preŃuri
mai joase decît cele existente pe piaŃă). Din acest considerent, reglementările respective au
mai curînd rolul de a proteja deciziile cu privire la anumite cursuri de acŃiune şi nu neapărat
de a preveni o tranzacŃie.
Încheierea unui act juridic cu conflict de interese este posibil, conform alin. 1 al normei
comentate doar ulterior aprobării lui de către organul suprem al organizaŃiei necomerciale sau
de către un alt organ colegial, împuternicit prin statut să soluŃioneze conflictele de interese.
Prin statut s-ar putea determina competenŃa organelor de revizie şi control (comisia de
revizie, consiliul de tutelă, etc) să soluŃioneze conflictele de interese sau a unui organ special
constituit în vederea depistării şi soluŃionării conflictelor de interese.
În cazul cînd însăşi membrii organelor împuternicite să soluŃioneze conflictele de interese
sunt persoane interesate, soluŃionarea conflictului de interese va fi de competenŃa organului
suprem al organizaŃiei necomerciale.
Din considerentul că interesele organizaŃiei necomerciale determinate de lege şi actul de
constituire urmează să prevaleze asupra intereselor particulare a persoanelor interesate,
organul competent să soluŃioneze conflictul de interese va aproba încheierea actului juridic
doar în cazul cînd acesta nu prejudiciază interesele organizaŃiei necomerciale.
Deşi norma nu prevede expres, pentru a evita survenirea consecinŃelor prevăzute la alin.2,
persoana interesată trebuie să înştiinŃeze prealabil încheierii, într-o formă care permite de a
face dovada executării acestei obligaŃii, organul împuternicit să încheie acte juridice despre
relaŃiile pe care le are cu persoana ce ar putea beneficia în rezultatul tranzacŃiei. Pentru a
exclude oricare posibilitate de a influenŃa decizia organului care soluŃionează conflictul de
interese, persoana interesată urmează să nu asiste la adoptarea deciziei respective. Alin.2, art.
26 al Legii 581/1999 interzice expres membrilor consiliului fundaŃiei să participe la adoptarea
deciziei, cînd se examinează o problemă legată de un interes patrimonial sau de altă natură a
lor sau a rudelor de pînă la gradul III a acestora, fapt care urmează să fie consemnat în
procesul verbal al şedinŃei.
II. Alin. 2 al articolului comentat stabileşte consecinŃele încheirii unui act juridic cu
conflict de interese fără respectarea procedurii determinate de alin.1. Persoana interesată va fi

335
obligată să repare integral prejudiciul adus organizaŃiei necomerciale conform normelor care
reglementează efectele neexecutării obligaŃiei (Cap.V, Cartea III).
Persoana interesată va fi exonerată de răspundere atunci cînd deşi a înştiinŃat organizaŃia
despre interesul care îl are, actul juridic a fost încheiat fără respectarea procedurii de
soluŃionare a conflictului de interese (alin.4, art. 1398). În această situaŃie, prejudiciul cauzat
organizaŃiei necomerciale va fi reparat de persoana care a încheiat actul juridic fără a
respecta procedura de soluŃionare a conflictului de interese, în modul cum răspunde
mandatarul pentru prejudiciul cauzat mandantului (alin.3, art.61).
III. Dacă în rezultatul încheierii unui act juridic cu conflict de interese pesoana
interesată a realizat un venit, ea va fi obligată să-l restituie organizaŃiei necomerciale,
suplimentar reparării prejudiciului cauzat, după regulile care guvernează îmbogăŃirea fără
justă cauză (Art.1389-1397) .
Dacă la încheirea tranzacŃiei cu conflict de interese au acŃionat mai multe persoane interesate,
acestea vor repara prejudiciul cauzat în mod solidar, conform prevederilor art.530-549.

Capitolul III
PARTICIPAREA REPUBLICII MOLDOVA
SI A UNITATILOR ADMINISTRATIV-
TERITORIALE LA RAPORTURILE
REGLEMENTATE DE LEGISLATIA CIVILA

Articolul 192. Republica Moldova si unităŃile ei administrativ - teritoriale

ca subiecte de drept civil

(1) Republica Moldova si unităŃile ei administrativ-teritoriale participa la

raporturile reglementate de legislaŃia civila pe principiul egalităŃii
participanŃilor la aceste raporturi - persoane fizice si juridice.
(2) Subiectelor menŃionate la alin.(1) se aplica normele care reglementează
participarea persoanelor juridice la raporturile reglementate de legislaŃia civilă
daca din lege sau din specificul acestor subiecte nu reiese altfel.

Statul, prin intermediul organelor sale emite acte normative şi cere tuturor participanŃilor
la circuitul civil să respecte dispoziŃiile imperative incluse în aceste acte. În caz contrar,
respectarea se asigură prin forŃa de constrângere. Totuşi, viaŃa juridică impune situaŃii, în care
statul, pentru a-şi asigura buna funcŃionare trebuie să intre în relaŃii cu persoanele private. În
aceste din urmă relaŃii statul, însă, nu-şi rezervă o poziŃie privilegiată. Repetând unele
dispoziŃii din art.58 C.civ., în alin. (1) se arată că statul şi unităŃile administrativ-teritorial
(UTA) participă la raporturile civile pe poziŃie de egalitate cu alte subiecte. Proclamând
expres numai principiul egalităŃii în raporturile civile cu participarea statului şi a UAT,
aceasta nu înseamnă că alte principii ale dreptului civil nu sunt aplicabile raporturilor civile
cu participarea statului. Trebuie menŃionat că reieşind din dispoziŃia celui de-al doilea aliniat
şi alte principii ale dreptului civil sunt aplicabile acestor raporturi. Ca exemplu am putea
menŃiona principiul inviolabilităŃii proprietăŃii şi principiul libertăŃii contractule principii
care-şi au fundamentul în art.126 şi 127 din ConstituŃie şi art. 1, 315, 667 din C.civ.
Articolul comentat stabileşte prezumŃia potrivit căreia statului şi UAT li se aplică
normele care reglementează participarea persoanelor juridice reglementate de legislaŃia civilă,
dacă din lege sau din specificul acestor subiecte nu rezultă contrariul. Desigur că faŃă de stat
şi UAT nu pot fi utilizate normele cu privire la capacitatea de folosinŃă şi de exerciŃiu a

336
persoanei juridice, cu privire la denumire, sediu, acte constitutive, înregistrare de stat,
reorganizare sau lichidare.
Anumite dispoziŃii din Codul civil şi din alte acte legislative prevăd expres posibilitatea
participării statutului şi unităŃilor administrativ teritoriale în raporturile civile. Astfel de
dispoziŃii am putea menŃiona dispoziŃiile exprese a art. art. 1404, 1405, 1515, precum şi
art.1410-1413 C.civ. care vor fi aplicate în cazul în care proprietarul sursei de pericol sporit, a
animalului, sau construcŃiei este statul. De asemenea poate fi menŃionată răspunderea statului
şi a UAT pentru obligaŃiile instituŃiei publice în măsura în care patrimoniul acesteia nu este
deajuns pentru stingerea oblgaŃiilor asumate. Potrivit art.3 din Legea nr.589/1995 privind
rezervele materiale de stat şi de mobilizare păstrarea şi deservirea rezervelor materiale ale
statului se efectuează .... şi la unii agenŃi economici, indiferent de forma de proprietate, pe
bază de contract. Pentru asigurarea necesităŃilor statului în bunuri şi servicii se organizează
achiziŃii publice. AchiziŃiile publice decurg în conformitate cu Legea nr.1166 /1997 cu privire
la achiziŃii de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităŃile statului.
Cele menŃionate arată că legiuitorul promovează consecvent respectarea principiilor civile
în raportule cu participarea statului şi a UAT.

Articolul 193. Modalitatea de participare a Republicii Moldova si a unităŃilor ei

administrativ-teritoriale la raporturile reglementate de legislaŃia civila

(1) AutorităŃile administraŃiei publice centrale pot sa dobândească si sa exercite

drepturi si obligaŃii patrimoniale si personale nepatrimoniale in numele
Republicii Moldova, precum si sa o reprezinte in instanŃa de judecata, in limitele
competentei.
(2) AutorităŃile administraŃiei publice locale pot sa dobândească si sa exercite
drepturi si obligaŃii patrimoniale si personale nepatrimoniale in numele
unităŃilor administrativ-teritoriale in limitele competentei.
(3) In cazul si in modul prevăzut de lege, de decretele Preşedintelui Republicii
Moldova, de hotărârile si ordonanŃele Guvernului si de actele autorităŃilor
administraŃiei publice locale, in numele lor pot acŃiona, prin autorizare speciala,
persoane fizice si juridice. Regulile mandatului se aplica in măsura in care nu
contravin esenŃei raportului juridic sau nu este stipulat expres altfel.

Ca şi la persoanele juridice de drept privat capacitatea juridică a statului şi a UAT se

realizează prin organele sale.
Statul se manifestă în circuitul civil prin organul său executiv – Guvernul. Guvernul, însă
fiind un organ colegial realizează atribuŃiile ce le revin prin ministere ca organe centrale de
specialitate. Acestea potrivit art.107 din ConstituŃie realizează politica Guvernului şi conduc
cu domeniile de activitatea încredinŃate şi sunt responsabile de activitatea lor. În anumite
domenii de activitate Guvernul formează alte organe centrale de specialitate cum sunt
departamentele, agenŃiile de stat, administraŃiile sau alte organe de stat. Ca exemplu poate
servi AgenŃia de Stat pentru achiziŃii publice formată în cadrul Ministerului Economiei care
este organul de stat care organizează procesul de achiziŃii publice a mărfurilor, lucrărilor şi
serviciilor pentru necesităŃile statului, precum şi AgenŃia de Stat pentru Rezervele Materiale
care organizează păstrarea, schimbarea şi utilizarea rezervelor materiale ale statului.
Sunt organe ale statului şi Banca NaŃională şi Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare,
care pentru a-şi asigura desfăşurarea activităŃii întră în relaŃii civile cu persoanele private.
Dreptul organelor centrale de specialitate de a reprezenta statul rezultă, fie din legi speciale
fie din Regulamentele aprobate de Guvern.

337
 Potrivit art.34 din Legea nr.123/2003 cu privire la administrarea publică locală primarul
reprezintă unitatea administrativ-teritorial de nivelul întâi (satele, comunele, oraşele) în
raporturile juridice la care participă. Potrivit art.59 din Legea nr.123/2003 raionul ca unitate
administrativ teritorială este reprezentată în raporturile juridice la care participă de către
preşedintele raionului.
Primarul sau preşedintele raionului este cel care semnează actele juridice în numele UAT şi le
reprezintă în alte raporturi juridice. Însă în unele situaŃii juridice primarul poate să semneze
actele juridice numai având decizia consiliului respectiv. Astfel, pentru ca primarul să poată
semna acte juridice de înstrăinare a bunurilor UAT care aparŃin domeniul privat, de schimb al
terenurilor, de constituire a societăŃilor comerciale sau de transmitere a bunurilor în capitalul
social al societăŃii comerciale se fac numai după ce consiliul local a adoptat o decizie
favorabilă în acest sens.
În calitate de reprezentant al statului poate fi prin delegare (substituire) şi o persoană
privată. Astfel potrivit Regulamentului cu privire la reprezentarea statului în societăŃile
economice aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.109/1999 se stabileşte că împuternicirile
reprezentantului statului pot fi delegate funcŃionarilor publici sau specialiştilor
întreprinderilor, organizaŃiilor şi instituŃiilor de stat, altor cetăŃeni ai Republicii Moldova,
precum şi persoanelor juridice, disponibile să asigure realizarea funcŃiilor reprezentatului
statului. Împuternicirile se confirmă prin ordinul emis de conducătorul organului central de
specialitate din domeniul economiei naŃionale în care activează societatea comercială în care
statul deŃine acŃiuni sau părŃi sociale.
Prin mandat fiecare conducător al organului central de specialitate (Ministrul, Directorul
Departamenului) este în drept să elibereze procuri pentru o persoană fizică sau juridică pentru
ca acestea din urmă să încheie anumite acte juridice cu alte persoane private în limita
atribuŃiilor stabilite pentru organul respectiv.

Articolul 194. Răspunderea civila a Republicii Moldova si a unităŃilor ei administrativ-

teritoriale

(1) Republica Moldova si unităŃile ei administrativ-teritoriale răspund pentru

obligaŃii cu toate bunurile ce le aparŃin cu drept de proprietate privata.
(2) Republica Moldova nu poarta răspundere pentru obligaŃiile unităŃilor
administrativ-teritoriale.
(3) UnităŃile administrativ-teritoriale nu poarta răspundere pentru obligaŃiile
Republicii Moldova.
(4) DispoziŃiile alin.(2) si (3) nu se răsfrâng asupra cazurilor in care Republica
Moldova a acordat garanŃii pentru obligaŃiile unităŃilor administrativ-teritoriale
sau acestea au acordat garanŃii pentru obligaŃiile Republicii Moldova.
(5) ParticularităŃile răspunderii civile a Republicii Moldova si a unităŃilor
administrativ-teritoriale in raporturi cu persoane fizice si juridice străine sau cu
alte state sânt stabilite prin lege.

1. Statul şi UAT răspund pentru obligaŃiile asumate doar în limita valorii bunurilor aflate
în circuitul civil. Bunurile proprietate publică nu pot fi utilizate pentru satisfacerea cerinŃelor
creditorilor. Aceasta rezultă din dispoziŃia art.296 alin.(4) C.civ. potrivit căruia bunurile
domeniului public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. În special art.1 din
Legea insolvabilităŃii dispune că Statul, unităŃile adminisrativ – teritoriale şi persoanele
juridice de drept public nu sunt subiecte ale insolvabilităŃii, adică acestora nu li se aplică
procedura de insolvabilitate.

338
 Statul şi UAT răspunde în faŃa persoanelor private pentru prejudiciul adus acestora în
raporturile contractuale cât şi în cele extracontractuale. Astfel, potrivit art.1404 C.civ.
prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau prin nesoluŃionarea în termen legal a
unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcŃii de răspundere din
cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. Prejudiciul cauzat persoanei fizice prin
condamnare ilegală atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii
preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraŃiei scrise de a nu părăsi
localitatea etc. se repară de către stat integral (art.1405 C. civ.).
Statul sau UAT va fi obligat să repare prejudiciul cauzat persoanelor private de către sursa
de pericol sporit, de către animale, de către deteriorarea unor construcŃii care aparŃin statului
dacă nu va demonstra circumstanŃele care exclud răspunderea.
2. Similar persoanelor private Republica Moldova şi UAT răspunde numai pentru propriile
obligaŃii.

T i t l u l III
ACTUL JURIDIC SI REPREZENTAREA
Capitolul I
DISPOZITII GENERALE CU PRIVIRE
LA ACTUL JURIDIC

Articolul 195. NoŃiunea actului juridic

Act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinŃei
îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaŃiilor civile.

1. Unul din elementele definitorii ale actului juridic civil este manifestarea de voinŃă.
Avînd drept scop crearea, modificarea ori stingerea unor rapoturi cu alte persoane,
voinŃa autorului actului juridic civil trebuie să fie manifestată, exteriorizată.
Eficacitatea acestei voinŃe depinde de posibilitatea altor persoane de a lua cunoştinŃă
de ea. Prin manifestare, voinŃa încetează de a mai fi un fenomen subiectiv, devenind
un fapt social, o realitate obiectivă, iar terŃii pot lua cunoştinŃă de conŃinutul ei şi pot
adopta o anumită conduită.
2. Manifestarea de voinŃă trebuie să provină de la un subiect de drept civil- persoană
fizică sau persoană juridică. Întrucît actul juridic civil este un act volitiv, conştient, el
poate fi săvîrşit numai de un subiect care are capacitatea de exerciŃiu necesară
(privitor la capacitatea de exerciŃiu a persoanei fizice, a se vedea art. art. 19 – 26;
capacitatea de ezerciŃiu a persoanei juridice – art. 61.)
Persoana fizică, adică omul privit individual (art. 17), săvîrşeşte acte juridice civile
personal. Persoana juridică, neavînd o voinŃă proprie în sens psihologic, acŃionează
prin intermediul unor persoane fizice, abilitate de a săvîrşi asemenea manifestări de
voinŃă. Aceste persoane fizice, care săvîrşesc acte juridice civile, prin lege sau prin
actul de constituire, în numele şi pe seama persoanei juridice, sînt administratorii (art.
61).
3. Manifestarea de voinŃă trebuie să fie îndreptată spre producerea efectelor juridice:
naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaŃiilor civile. IntenŃia de a
produce efecte juridice este un element necesar al actului juridic civil, astfel încît
aceste efecte nu se pot produce, conform legii, decît dacă o asemenea intenŃie a

339
 existat. Această trăsătură definitorie deosebeşte actul juridic civil de faptul juridic
civil, care este săvîrşit fără intenŃia de a produce efecte juridice, care însă se produc în
virtutea legii. Astfel, nu sunt acte juridice aşa acŃiuni ca: efectuarea construcŃiilor sau
lucrărilor pe terenul altuia (art. 329 (3)), îmbogăŃirea fără justă cauză (art. art. 1389 –
1397), fapta ilicită cauzatoare de prejudicii (art. 1398) etc., deoarece pentru a produce
efecte juridice, legea nu cere existenŃa unei voinŃe îndreptate spre realizarea acestor
efecte. În exemplele date drepturile şi obligaŃiile civile iau naştere, se modifică ori se
sting, indiferent de faptul dacă autorii acestor acŃiuni au avut sau nu o atare intenŃie.
4. Finalitatea actelor juridice este crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi şi
obligaŃii civile concrete. Prin această trăsătură actul juridic civil se deosebeşte de
actele juridice din alte ramuri de drept (de ex.: actul juridic administrativ.)

Articolul 196. Actul juridic unilateral, bilateral şi multilateral

(1) Actul juridic unilateral este manifestarea de voinŃă a un ei singure părŃi.

Actul juridic unilateral poate da naştere la obligaŃii pentru terŃi numai în cazurile
prevăzute de lege.
(2) Actul juridic unilateral se aplică în modul corespunzător dispoziŃiile privind
obligaŃiile şi contractele dacă acestea nu contravine legii sau caracterului unilateral al
actului juridic.
(3) Actul juridic bilateral este manifestarea de voinŃă concordantă a două părŃi.
(4) Actul juridic multilateral este manifestarea de voinŃă a trei sau mai multe
părŃi.

1. Actele juridice civile se clasifică în funcŃie de numărul părŃilor în acte unilaterale,

bilaterale şi multilaterale. Prin parte în actul juridic se înŃelege persoana care,
manifestîndu-şi voinŃa, personal sau prin reprezentant, promovează în act un interes
juridic propriu şi direct.
2. Este unilateral actul juridic civil care este rezultatul manifestării voinŃei unei singure
părŃi. Sunt acte civile unilaterale: testamentul (art.1449), acceptarea succesiunii (art.
1516), renunŃarea la succesiune (art.1526) , procura (art.252), oferta (art.681),
promisiunea publică de recompensă (art.art. 1371-1374), rezoluŃiunea sau rezilierea
unui contract (art.art. 733-748) etc.
3. Întrucît actul juridic reprezintă principalul izvor al obligaŃiilor civile, iar contractul
este cel mai răspîndit act juridic, între aceste trei categorii juridice: „act juridic”,
„obligaŃii” şi „contract”, există o interdependenŃă strînsă. În virtutea acestui fapt
reglementările prezentului cod în materiile de obligaŃii şi contracte sunt aplicabile, în
anumite limite, şi actelor juridice. Nu pot fi aplicate acele dispoziŃii privind obligaŃiile
şi contractele care prevăd în mod necesar existenŃa a două sau mai multe părŃi,
deoarece în actul juridic unilateral nu există decît o singură parte.
4. Este bilateral actul juridic civil care reprezintă rezultatul voinŃei concordate a două
părŃi. Actele juridice bilaterale, numite contracte, sunt cele mai frecvent utilizate acte
juridice în dreptul civil.
De reŃinut că nu trebuie confundată clasificarea actelor juridice civile în unilaterale şi
bilaterale, făcută în funcŃie de numărul părŃilor, cu clasificarea contractelor în
unilaterale şi sinalagmatice (bilaterale), în baza criteriului efectelor lor (a se vedea
comentariul la art.666).
5. Este multilateral actul juridic civil care este rezultatul acordului de voinŃă a trei sau
mai multe părŃi. Un act multilateral tipic este contractul de societate civilă (art.1339).

340
 Este de menŃionat că numărul părŃilor actului juridic multilateral nu întotdeauna
coincide cu numărul persoanelor ce participă nemijlocit la operaŃia juridică în cauză.
Astfel, contractul de constituire a unei societăŃi comerciale , încheiat pentru mai mulŃi
fondatori de un mandatar unic (privitor la mandat a se vedea art. art.1039-1052),
constituie un act multilateral, deşi este săvîrşit de o singură persoană.

Articolul 197. Actul juridic cu titlu gratuit şi actul juridic cu titlu oneros

(1) Act juridic cu titlu gratuit este actul prin care se procură unei părŃi un folos
patrimonial fără a se urmări obŃinerea în schimb a unui alt folos patrimonial.
(2) Act juridic cu titlu oneros este actul prin care se procură unei părŃi un folos
patrimonial pentru obŃinerea în schimb a unui alt folos patrimonial.

1. Clasificarea actelor juridice în acte cu titlu gratuit şi acte cu titlu oneros se referă
numai la actele civile patrimoniale (care au un conŃinut evaluabil în bani), dar nu şi la
actele civile nepatrimoniale (care au un conŃinut neevaluabil în bani).
2. Actul cu titlu gratuit este acel act, în care avantajul (folosul) patrimonial conferit
uneia dintre părŃi nu are drept scop obŃinerea avantajului corelativ. Acte cu titlu
gratuit sunt: donaŃia (art.827), comodatul (art.859), legatul (art.1486).
3. Actele cu titlu gratuit se clasifică, la rîndul lor, în acte dezinteresate şi liberalităŃi.
Prin actele dezinteresate, dispunătorul face un serviciu gratuit gratificatului, dar nu-şi
micşorează patrimoniul propriu. Drept exemple por servi: comodatul, mandatul
neremunerat (art. art. 1030, 1033), fidejusiunea gratuită (art.1146). LiberalităŃile sunt
acele acte, prin care se operează un transfer de valori patrimoniale de la dispunător la
gratificat, transfer care diminuează patrimoniul dispunătorului. Sunt liberalităŃi
donaŃia şi legatul.
4. Actul cu titlu oneros este acel act, în care avantajului patrimonial pe care o parte îl
procură celeilalte părŃi sau unui terŃ, îi corespunde un avantaj patrimonial corelativ.
Sunt acte cu titlu oneros: vînzarea-cumpărarea (art.753), schimbul (art.823),
locaŃiunea (art.875), antrepriza (art.946) ş. a.
5. Avantajul corelativ avantajului conferit de partea din actul cu titlu oneros nu trebuie
să fie procurat neapărat anume acestei părŃi, ci poate fi acordat şi unui terŃ, fără ca prin
aceasta actul să-şi piardă caracterul oneros. Ca exemplu poate servi contractul de
asigurare, în care asiguratorul se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat,
suma asigurată ori despăgubirea unui terŃ- beneficiarului asigurării (art.1301).
6. Există acte juridice care, prin esenŃa, lor pot fi numai gratuite sau numai oneroase. De
exemplu, comodatul este întotdeauna un act gratuit (art.859). Dacă pentru darea în
folosinŃă a bunului comodantul ar primi o remunerare, acest raport şi-ar schimba
natura juridică şi ar deveni locaŃiune (art.875).
Alte acte pot fi atît gratuite, cît şi oneroase, în funcŃie de opŃiunea părŃilor
participante. Astfel mandatul, fidejusiunea (art.1146), depozitul (art.1086, 1088),
împrumutul (art.867, 869) pot fi atît acte oneroase, cît şi gratuite, în dependenŃă de
faptul dacă în contract s-a stipulat sau nu o remuneraŃie.

Articolul 198. Actele juridice de conservare, de administrar şi de dispoziŃie

(1) Act juridic de conservare este actul prin care se urmăreşte preîntîmpinarea
pierderii unui drept subiectiv civil.

341
 (2) Act juridic de administrare este actul prin care se urmăreşte o obişnuită
punere în valoare a unui bun sau patrimoniu.
(3) Act juridic de dispoziŃie este actul care are ca rezultat ieşirea din patrimoniu
a unui drept sau grevarea cu sarcini reale a unui bun.

1. În funcŃie de natura juridică, scopul sau rolul actului în gestiunea patrimoniului, actele
juridice se clasifică în acte de conservare, de administrare şi de dispoziŃie.
2. Prin acte de conservare se înŃeleg actele destinate păstrării unui drept sau
preîntîmpinării pierderii lui. Actele în cauză sunt întotdeauna utile patrimoniului,
deoarece implică cheltuieli băneşti minime faŃă de valoarea dreptului păstrat ori
salvat. Ca acte de conservare sunt menŃionate următoarele: întreruperea prescripŃiei
extinctive prin intentarea unei acŃiuni (art.277), înregistrarea gajului (art.470, 471),
somaŃia (art.617).
3. Sunt acte de administrare actele săvîrşite pentru a face bunurile productive, fără a
depăşi limitele unei exploatări normale a lor. Ca exemple pot servi: darea în locaŃiune
a bunurilor (art.875), asigurarea bunurilor (art. 1301), darea bunurilor în administrare
fiduciară (art.1053).
4. Se consideră acte de dispoziŃie actele, prin care se operează ieşirea unor bunuri din
patrimoniu sau grevarea unor bunuri, adică depăşindu-se dreptul de a administra, se
înstrăinează bunuri, se constituie drepturi reale asupra lor sau se renunŃă la drepturi.
Printre actele de dispoziŃie se numără: vînzarea-cumpărarea, schimbul, constituirea
asupra bunurilor, a unui drept de uzufruct (art.395, 396), uz sau abitaŃie (art.424),
superficie (art.443, 444), gaj (art.454, 466), tranzacŃia (art.1331).
5. ImportanŃa practică a clasificării în cauză a actelor juridice civile se învederează, în
special, în materie de reprezentare şi de capacitate.
De exemplu, tutorele, ca reprezentant legal al persoanei puse sub tutelă, săvîrşeşte în
numele acesteia acte de administrare a bunurilor ei, fără a fi necesară permisiunea
prealabilă a autorităŃii tutelare (art.41). În ceea ce priveşte actele ce depăşesc
drepturile de administrare, adică actele de dispoziŃie (acte juridice care duc la
micşorarea averii persoanei puse sub tutelă), tutorele are nevoie de permisiunea
prealabilă a autorităŃii tutelare (art.42).
Un alt exemplu este contractul de mandat (art.1030). Astfel, mandatul general este valabil
numai pentru actele de conservare şi de administrare; pentru actele de dispoziŃie mandatul
trebuie să fie special (art.1032).

Capitolul II
CONDITIILE DE VALABILITATE
ALE ACTULUI JURIDIC

Articolul 199. ConsimŃămîntul

(1) ConsimŃămîntul este manifestarea, exteriorizată, de voinŃă a persoanei de a

încheia un act juridic.
(2) ConsimŃămîntul este valabil dacă provine de la o persoană cu discernămînt, este
exprimat cu intenŃia de a produce efecte juridice şi nu este viciat.

1.Una din trăsăturile definitorii a consimŃămîntului este exteriorizarea voinŃei persoanei

de a încheia un act juridic.

342
 Actele juridice pot fi exteriorizate în diferite modalităŃi: în scris, verbal sau prin acŃiuni
concludente. Manifestarea de voinŃă poate fi expresă( directă) atunci cînd este
manifestată prin mijloace care pot să o aducă nemijlocit la cunoştinŃa terŃilor, sau tacită
(indirectă, implicită) cînd se exteriorizează prin fapte care nu comunică direct voinŃa, dar
permit deducerea ei cu certitudine. Cumpărătorul care acceptă verbal sau în scris oferta
vînzătorului sau care ridică mîna în cazul vînzării la licitaŃie îşi exprimă voinŃa expres.
Moştenitorul care intră efectiv în posesiunea patrimoniului succesoral acceptă
succesiunea tacit (art.1516 al.3). În acest context este de reŃinut că tăcerea în sine ca şi
inacŃiunea nu produce efecte juridice. Prin natura ei tăcerea nu permite stabilirea voinŃei
persoanei de a săvîrşi un act juridic. Totuşi, în mod excepŃional, Ńinînd cont de
împrejurările concrete în care s-a produs, tăcerea poate valora ca manifestare de voinŃă.
Astfel, tăcerea valorează ca acceptare a unei oferte atunci cînd legea, practica stabilită
între părŃi sau uzanŃele îi conferă această valenŃă (art.694).
Există unele acte care, prin natura lor, necesită manifestarea expresă a voinŃei. De
exemplu, actele numite solemne sau formale trebuie să fie încheiate, sub pedeapsa
nulităŃii, în forma prescrisă de lege – forma scrisă (art. 210), sau forma autentică (art.
212).
2. ConsimŃămîntul trebuie să provină de la o persoană cu discernămînt, adică avînd
facultatea de a pătrunde, de a judeca şi a aprecia lucrurile la justa valoare. Subiectul de
drept civil trebuie să conştientizeze acŃiunile sale, să-şi dea seama de urmările lor şi să le
dorească în cunoştinŃă de cauză.
3. ConsimŃămîntul trebuie exprimat cu intenŃia de a produce efecte juridice. Această
condiŃie reiese din însăşi esenŃa actului juridic civil care este o manifestare de voinŃă,
înreptată spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaŃiilor civile (a se
vedea comentariul la art. 195).
4. ConsimŃămîntul nu trebuie să fie viciat. Pentru formarea valabilă a oricărui act juridic
consimŃămîntul trebuie să fie liber şi dat în cunoştinŃă de cauză. Aceste condiŃii nu sunt
întrunite atunci cînd consimŃămîntul este alterat de vicii: eroare (art.227), dol (art.228),
violenŃă (art.229) sau leziune (art.230).

Articolul 200. Momentul de producere a efectelor consimŃămîntului

(1) Manifestarea de voinŃă care trebuie recepŃionată de cealaltă parte produce efecte
în momentul în care parvine acesteia, indiferent de faptul dacă a luat sau nu
cunoştinŃă de conŃinutul ei.
(2) Manifestarea de voinŃă nu produce efecte în cazul în care celeilalte părŃi i-a
parvenit anterior sau îi parvine în acelaşi timp o declaraŃie de retractare.
(3) Valabilitatea manifestării de voinŃă nu este afectată de decesul persoanei care şi-
a exprimat voinŃa, sau de lipsirea ei de capacitate de exerciŃiu, dacă aceste
evenimente au avut loc după exprimarea voinŃei.

1. Eficacitatea voinŃei depinde de posibilitatea destinatarului de a lua cunoştinŃă de ea

pentru a putea acŃiona în cunoştinŃă de cauză.
2. Norma alineatului 1 se referă la actele juridice bilaterale, multilaterale şi actele
unilaterale supuse comunicării. Sunt acte supuse comunicării actele unilaterale pentru
valabilitatea cărora este necesară comunicarea voinŃei către o persoană determinată, de
exemplu procura art. 252, rezoluŃiune a unui contract (art. 737), care se deosebesc de
actele unilaterale nesupuse cominicării, care se formează prin simpla exteriorizare a

343
voinŃei autorului actului, fără să fie necesară aducerea ei la cunoştinŃa unei persoane
determinate: testamentul (art. 1449), promisiunea publică de recompensă (art. 1371) etc.
3. DispoziŃiile prezentului articol se concretizează în reglementările privind momentul
încheierii contractului. Astfel contractul se consideră încheiat în momentul primirii
acceptului de către ofertant (art. 699) . O normă similară este consacrată în ConvenŃia de
la Viena din 11 aprilie 1980 asupra contractelor de vînzare-cumpărare. Art. 18 al.2 din
această ConvenŃie stipulează: „acceptarea unei oferte produce efecte în momentul în care
indicaŃia de aceptare parvine ofertantului”.
Este de reŃinut că în ce priveşte ajungerea acceptării la cunoştinŃa ofertantului, poate
exista un decalaj între momentul sosirii acceptării la sediul ofertantului şi momentul cînd
acesta ia cunoştinŃă efectiv despre conŃinutul acceptării. Acest fapt crează premise pentru
un abuz din partea ofertantului care poate să pretindă că a luat cunoştinŃă despre acceptare
la o dată ulterioară celei la care înştiinŃarea respectivă a sosit la sediul lui. Pentru a evita
asemenea abuzuri, se prezumă că ofertantul cunoaşte conŃinutul acceptării chiar din
momentul în care notificarea acceptării a parvenit la sediul lui.
În acelaşi context este de menŃionat că în ceea ce priveşte notificarea „Principiile
UNIDROIT cu privire la contractele comerciale internaŃionale” din 1984 consacră
următoarea regulă: notificarea produce efecte în momentul în care ea parvine
destinatarului, adică atunci cînd aceasta i se comunică verbal sau i se livrează la sediul
său, sau la adresa sa poştală (art.9).
4. Retractarea manifestării de voinŃă are ca efect lipsirea acesteia de eficacitate, cu
condiŃia ca retractarea să ajungă la destinatar anterior sau cel tîrziu concomitent cu
manifestarea de voinŃă. Această regulă îşi găseşte concretizarea în art.683 al.2: oferta
poate fi revocată dacă revocarea ajunge la destinatarul ofertei cel tîrziu concomitent cu
oferta.
5. Deoarece actul juridic produce efecte din momentul cînd manifestarea de voinŃă
parvine destinatarului, decesul autorului actului sau lipsirea lui de capacitatea de
exerciŃiu, survenite ulterior, nu trebuie să afecteze valabilitatea actului juridic.
În cazul decesului persoanei care a săvîrşit actul juridic, drepturile şi obligaŃiile izvorîte
din acesta trec asupra succesorului (art.art.1432, 1444)
În cazul lipsirii atorului actului juridic de capacitatea de exerciŃiu, tutorele ca reprezentant
legal al acestuia va săvîrşi actele juridice necesare în vederea realizării drepturilor şi
executării obligaŃiilor ce decurg din actul juridic săvîrşit de persoana declarată incapabilă.

Articolul 201. Imposibilitatea determinarii esentei consimtamintului

Actul juridic se considera neincheiat in cazul in care esenta consimtamintului

nu poate fi determinata cu certitudine nici din exprimarea exteriorizata si nici
din alte circumstante ale incheierii sale.

Deoarece eficacitatea actului juridic depinde de posibilitatea destinatarului de a lua

cunoştinŃă de manifestarea de voinŃă exteriorizată, actul juridic nu poate fi încheiat dacă
cel căruia îi este adresată manifestarea de voinŃă nu o percepe şi nu pătrunde în esenŃa ei,
şi nici alte circumstanŃe nu permit deducerea certă şi univocă a acesteia.
Cînd esenŃa consimŃămîntului nu poate fi determinată, nu ne aflăm în prezenŃa unui
adevărat act juridic, întrucît nu se poate şti care anume efecte le-a dorit autorul lui.
Pentru ca manifestarea de voinŃă să producă efecte juridice, ea trebuie să fie exteriorizată
în aşa mod, încît să demonstreze clar şi precis esenŃa consimŃămîntului celui ce încheie
actul juridic.

344
 Articolul 202. Acordul terŃului la încheierea şi executarea actului juridic

(1) Dacă efectul unui act juridic care trebuie îndeplinit faŃă de altcineva depinde
de acordul unui tert, acordul sau dezacordul poate fi exprimat atît faŃă de o parte,
cît şi de cealalta.
(3) Acordul nu necesită formele stabilite pentru actul juridic.

1. Legea prevede cazuriile cînd un act juridic produce efecte juridice numai dacă există
acordul unui terŃ. Acest acord poate fi prealabil – autorizare,încuviinŃare sau ulterior –
confirmare, aprobare. În unele norme noŃiunile evocate sînt exprimate prin alte sintagme:
consimŃămînt (art.34), permisiune (art. 42), acceptare (art. 568).
Legea prevede obligativitatea acordului terŃului privind încheierea anumitor categorii de acte
juridice, care ating nemijlocit interesele unui terŃ. Printre asemenea acte se numără: actul de
dispoziŃie al celui neîndreptăŃit (art. 205), reprezentarea fără împuterniciri (art. 249), actele
de dispoziŃie asupra bunurilor imobile proprietate comună în devălmăşie (art. 369 alin. 2),
preluarea datoriei de la debitor (art. 568) etc.
Pentru alte categorii de acte juridice acordul terŃuluii este necesar în vederea exercitării
controlului asupra conŃinutului acestor acte juridice. Aici încuviinŃarea este cerută în vederea
protecŃiei unui participant la actul juridic. Este cazul actelor juridice încheiate de persoanele
limitate în capacitatea de exerciŃiu (art. 25), de minorii în vîrstă de la 14 la 18 ani (art. 34).
2. Este necesar de a face diferenŃiere între încuviinŃarea (acordul) în sensul dreptului civil de
autorizaŃiile administrative date de organele publice abililitate. CondiŃiile şi efectele acestor
autorizaŃii sînt reglementate de dreptul public.
3. DispoziŃiile prezentului articol sînt aplicabile actelor juridice care trebuiesc îndeplinite
faŃă de altcineva. TerŃul poate exprima acordul său atît părŃii care săvîrşeşte actul juridic, cît
şi părŃii faŃă de care actul este îndeplinit.
4. Actul juridic încheiat cu autorizare (acord prealabil) devine valabil necondiŃionat din
momentul încheierii lui. Dacă lipseşte autorizarea actul nu este nevalabil în mod inevitabil, ci
se consideră încheiat sub condiŃie suspensivă: survenirea efectelor depinde de faptul dacă va
fi dat acest acord sau nu, adică de un eveniment viitor şi incert (art. 239). Odată cu darea
confirmării (acordului ulterior) actul devine valabil cu efect retroactiv. Dacă confirmarea este
refuzată actul juridic devine în mod definitv nevalabil.
5. Fiind o manifestare de voinŃă independentă de actul juridic pentru care acordul este dat, nu
este necesar ca el să îmbrace o formă predeterminată, atunci cînd această formă este cerută
pentru actul juridic în cauză. Potrivit principiului consensualismului, voinŃa juridică produce
efecte indiferent de forma în care a fost manifestată: oral, în scris, printr-un comportament
concludent, iar uneori, chiar prin tăcere (a se vedea comentariul la art. 208). Prin urmare,
acordul este valabil în orice modalitate nu ar fi exprimat.

Articolul 203. Acordul prealabil pentru încheierea actului juridic

Acordul prealabil este revocabil pînă la încheierea actului juridic în măsura în care
nu reiese altfel din raportul juridic în a cărui bază a fost dat acordul prealabil.
Revocarea poate fi exprimată atît faŃă de o parte, cît şi de cealaltă.

345
1. Acordul prealabil, ca şi orice manifestare de voinŃă, este, în principiu, revocabil (vezi art.
200 alin. 2). Revocarea (retractarea) acordului prealabil are ca efect lipsirea acestuia de
eficacitate, dacă revocarea ajunge la destinatar pînă la încheierea actului juridic.
2. Acordul prealabil este irevocabil atunci cînd legea prevede expres acest lucru sau
irevocabilitatea este prevăzută prin acordul părŃilor privind raportul juridic pentru care se cere
acordul prealabil. De exemplu, pentru actele de dispoziŃie asupra bunurilor imobile
proprietate comună în devălmăşie ete necesar acordul scris al tuturor proprietarilor devălmaşi
(art. 369 alin. 2). În contractul de vînzare-cumpărare asupra unui bun imobil prorietate
comună în devălmăşie poate fi prevăzută condiŃia că, odată dat, acordul fiecăruia din
coproprietarii devălmaşi este irevocabil.
3. Ca şi însuşi acordul prealabil revocarea lui poate fi exprimată atît părŃii care săvîrşeşte
actul juridic cît şi părŃii faŃă de care actul juridic este îndeplinit.

Articolul 204. Acordul ulterior pentru încheierea actului juridic

(1) Acordul ulterior (confirmarea), în lipsa unor dispoziŃii contrare, are efect
retroactiv din momentul încheierii actului juridic.
(2) Prin retroactivitate nu se desfiinŃează actele de dispoziŃie pe care cel care a dat
confirmarea le-a făcut anterior confirmării sau care au avut loc în cursul executării
silite, al îndeplinirii măsurii sechestrului ori au fost luate de administratorul
insolvabilităŃii.

1. Actul juridic, pentru care se cere confirmarea, produce efecte din momentul în care a fost
încheiat actul juridic, şi nu din momentul în care a fost dată confirmarea, dacă altceva nu este
prevăzut de lege sau de acordul părŃilor atului juridic. Confirmarea este o condiŃie a
valabilităŃii unui asemenea act juridic, însă efectele lui survin din momentul cînd
manifestarea voinŃei de a încheia actul juridic parvine celeilalte părŃ (art. 200 alin 1).
2. Prin retroactivitate nu se desfiinŃează actele de dispoziŃie (vezi art. 198 alin.3 şi
comentariul) pe care cel care a dat confirmarea le-a făcut anterior confirmării. Această
prevedere are ca scop protejarea terŃilor contra eventualei nulităŃi a actelor juridice efectuate
în favoarea lor de către cel care şi-a exprimat acordul ulterior. Prevederea în cauză se referă
la actele de dispoziŃie săvîrşite între momentul încheierii actului juridic pentru care sete
necesar acordul ulterior şi momentul exprimării acestui acord. Dacă persoana care trebuie să
îşi exprime acordul a modificat sau a grevat dreptul în privinŃa căruia trebuie să-şi exprime
acordul, dobînditorul dreptului respectiv va dobîndi un drept modificat sau grevat. Această
situaŃie intervine, de exemplu, în cazul actului juridic încheiat în numele unei alte persoane
fără a avea împuterniciri pentru reprezentare, care produce efecte numai în cazul în care
reprezentatul îl confimă ulterior (art. 249 alin. 1). Astfel, dacă neîndreptăŃitul a încheiat un act
juridic prin care se înstrăinează un bun, iar reprezentatul, anterior confirmării acestui act, a
gajat acest bun, noul proprietar ve dobîndi bunul fiind grevat de gaj.
3. Prin rectroacivitate de asemenea nu se desfiinŃează actele de dispoziŃie efectuate împotriva
persoanei care trebuie să-şi dea acordul ulterior:
- Care au avut loc în cursul executării silite (a se vedea art. 359 al Codul de procedură
civilă din 26.12.1964 );
- Care au avut loc în cursul îndeplinirii măsurii sechestrului (a se vedea capitolul XIII al
Codului de procedură civilă din 30.05.2003);
- Care au fost luate de administratorul insolvabilităŃii (a se vedea art.38 al Legii
insolvabilităŃii nr. 632/2001//M.O., nr. 139 – 140 din 15.11.2001).

346
 Articolul 205. Efectele actului de dispoziŃie al celui neîndreptăŃit

(1) Un act de dispoziŃie încheiat cu privire la un lucru de o persoană neîndreptăŃită

produce efecte dacă este încheiat cu încuviinŃarea celui îndreptăŃit.
(2) Actul de dispoziŃie al celui neîndreptăŃit produce efecte dacă cel îndreptaŃit îl
confirmă sau dacă cel care încheie actul dobîndeşte ulterior bunul sau îl
moşteneşte de la cel îndreptăŃit şi răspunde nelimitat pentru obligaŃiile succesorale.
În cazul dobîndirii sau moştenirii, dacă au fost încheiate succesiv mai multe acte de
dispoziŃie incompatibile între ele, produce efecte doar actul care a fost încheiat
primul.

1. Norma alineatului 1 al prezentului articol se referă la cazurile în care este încheiat un act
de dispoziŃie cu privire la un lucru de o persoană care nu este proptietarul lucrului şi nu este
titular al unui careva alt drept care i-ar conferi puterea de a săvîrşi asemenea acte. Actul de
dispoziŃie în cauză produce efecte numai dacă există încuviinŃarea (acordul prealabil) celui
îndreptăŃit. ÎncuviinŃarea poate fi exprimată în orice formă. (a se vedea comentariul la art.
202).
2. DispoziŃiile alineatului 2 prevăd următoarele condiŃii de valabilitate a actului de dispoziŃie
dacă acesta nu este încheiat cu încuviinŃarea celui îndreptăŃit:
A. Actul de dispoziŃie produce efecte dacă este confirmat ulterior de cel îndreptăŃit. Este
cazul, de exsemplu, încheierii unui act de dispoziŃie de către o persoană în numele
unei alte persoane fără a avea împuterniciri sau cu depăşirea împuternicirilor (art. 249
alin.1).
B. Persoana neîndreptăŃită care încheie actul dobîndeşte ulterior bunul. De exemplu,
mandatarul, fără a avea împuternicirea de a încheia acte de dispoziŃie privind bunurile
mandantului (vezi art. 1032 alin.2), încheie un contract de gaj al acestor bunuri. Actul
de dispoziŃie în cauză (contractul de gaj) va fi valabil dacă persoana neîdreptăŃită
(mandatarul) va dobîndi ulterior aceste bunuri în orice mod prevăzut de lege (art.320).
C. Persoana neîndreptăŃită care încheie actul moşteneşte bunul de la cel îndreptăŃit şi
răspunde nelimitat pentru obligaŃiile succesorale. SituaŃia indicată în punctul prezent
este un caz particular al celei prevăzute în punctul B, deoarece moştenirea
(succesiunea) este unul din modurile de dobîndire a bunurilor (art. 320). CondiŃia
valabilităŃii actului de dispoziŃie în cazul moştenirii este ca moştenitorul să răspundă
nelimitat pentru obligaŃiile succesorale.
3. Dacă în cazul dobîndirii sau moştenirii au fost încheiate succesiv mai multe acte de
dispoziŃie incompatibile între ele (de exemplu un bun a fost vîndut unei persoane, iar apoi a
fost donat altei persoane), produce efecte doar actul care a fost încheiat primul. Art. 762
prevede o normă specială pentru contractele de vînzare – cumpărare, care derogă de la regula
vizată: dacă vînzătorul a vîndut unul şi acelaşi bun mobil mai multor persoane, prioritate are
cumpărătorul în a cărui posesiune a fost dat bunul.

Articolul 206. Obiectul actului juridic

(1) Obiect al actului juridic este obligatia persoanei care a incheiat actul juridic.
(2) Obiectul actului juridic trebuie sa fie licit, sa se afle in circuit civil si sa fie
determinat sau determinabil cel putin in specia sa.
(4) Pot constitui obiect al actului juridic si bunurile viitoare.

347
1. Obiect al actului juridic sînt acele acŃiuni sau inacŃiuni, la care se obligă persoana în
virtutea actului juridic încheiat. ObligaŃia poate consta în a da, a face ori a nu face.
ObligaŃia de a da, adică de a transfera un drept real se poate concretiza în livrări de mărfuri,
în plata unei sume de bani cu titlu de preŃ al mărfii primei de asigurare, dobînzei bancare etc.
ObligaŃia de a face, în care prestaŃia constă într-un fapt pozitiv pe care debitorul se obligă să-l
săvîrşească, se poate concretiza în prestări de servicii (contractul de transport, contractul de
asigurare, contractele bancare etc.) sau executarea de lucrări (contractul de antrepriză).
ObligaŃia de a nu face constă în abŃinerea de la săvîrşirea unor anumite fapte şi se
materializează, de exemplu, în obligaŃia de a nu recurge la concurenŃa neloială. De exemplu,
art. 8 al Legii nr. 1103/2000 cu privire la protecŃia concurenŃei (M.O. nr. 166-168 din
31.12.2000) le interzice agenŃilor economici să efectueze acte de concurenŃă neloială.
2. Pentru ca actul juridic să ia fiinŃă şi să fie valabil, este necesar ca obiectul să existe. În
principiu, raportul obligaŃional se poate naşte doar atunci cînd el Ńine de un bun ce există la
momentul încheierii actului. Dacă pierderea bunului se produce după încheierea actului,
obligaŃia va fi valabil formată, dar va rămîne, în vederea stabilirii efectelor juridice ale
pierderii, de determinat dacă aceasta este fortuită sau este datorată unor acŃiuni culpabile.
Sunt însă valabile actele juridice referitoare la bunurile viitoare (a se vedea p.6 infra). Aceasta
înseamnă că nu este necesar ca bunul ce constituie obiect al obligaŃiei să existe la momentul
naşterii obligaŃiei; este suficient ca el să fie de natură să existe într-un moment careva în
viitor.
3. Obiectul trebuie să fie licit. Această condiŃie cere ca acŃiunea sau inacŃiunea autorului
actului juridic să fie în concordanŃă cu legea. Astfel este ilicit prin obiectul său actul juridic
prin care o persoană se obligă să săvîrşească o infracŃiune în schimbul unei sume de bani.
Totodată, cînd obiect al actului juridic este abŃinerea de la săvîrşirea unor acŃiuni, aceasta
trebuie să fie deasemenea licită. De exemplu, conform Legii nr. 1103/2000 cu privire la
protecŃia concurenŃei, este considerat nul orice acord al agenŃilor economici neconcurenŃi,
unul dintre care deŃine o situaŃie dominantă pe piaŃă, iar celălalt este furnizorul sau
cumpărătorul (beneficiarul) acestuia, dacă un astfel de acord poate aduce la limitarea
concurenŃei, inclusiv este îndreptat spre limitarea teritoriului vînzării sau cercului de
cumpărători, interzicerea de a desface mărfuri produse de concurenŃi (art. 7 alin. 2).
4. Obiectul trebuie să se afle în circuitul civil . Bunurile inalienabile ca viaŃa, sănătatea şi
integritatea corporală a persoanei umane nu pot constitui obiect valabil al actului juridic civil
bunurile inalienabile (viaŃa, sănătatea şi integritatea persoanlă a persoanei umane), bunurile
circuitul cărora este interzis sau restrîns în scopul protejării sănătăŃii şi securităŃii publice
(substanŃe toxice, droguri, ), bunurile care prin natura lor aparŃin tuturor (lumina, aerul,
marea).
5. Obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil. Dacă obiectul unei prestaŃii de a da
este un bun determinat individual (art.294 al.1): un obiect de artă, un imobil etc., actul juridic
trebuie să conŃine suficiente elemente pentru individualizarea bunului. O desemnare
insufficient de precisă ar putea da naştere unei erori în obiect, erori-obstacol (a se vedea
art.227).
Bunurile determinate generic (art.294 al.2) care formează obiectul prestaŃiei trebuie să fie
determinate cel puŃin în specia lor: grîu, petrol, un automobil de un anumit model etc.
Asemenea bunuri trebuie să fie determinate şi sub aspectul cantităŃii lor. Astfel, este nul
contractul de vînzare – cumpărare în cazul în care nu este stabilită cantitatea bunului vîndut
sau modul de determinare a acesteia (art. 774).
6. Obiect al actului juridic pot fi bunurile viitoare. În practică asemenea acte juridice se
întîlnesc destul de frecvent. De exemplu, un furnizor se obligă să livreze la comanda
cumpărătorului produse pe care nu le are în stoc şi care urmează să fie fabricate. La fel, o
persoană poate cumpăra un apartament într-un imobil care urmează a fi construit.

348
Este de menŃionat că actele juridice asupra unor bunri viitoare comportă anumite riscuri,
deoarece nu este întotdeauna posibil de a aprecia corect valoarea acestor bunuri. În acest sens,
este nul contractul prin care o parte se obligă să transmită patrimonial său viitor sau o parte
din acel patrimoniu sau să-l greveze cu usufruct (art. 674). Nul este şi contractul asupra
moştenirii unui terŃ încă în viaŃă (art. 675).
Actul asupra unui bun viitor va deveni caduc, dacă bunul preconizat nu va exista, cu excepŃia
culpei uneia din părŃi care va pune problema responsabilităŃii. Astfel, în cazul vînzării unui
bun ce urmează a fi fabricat, cumpărătorul va fi obligat să achite preŃul numai dacă bunul va
fi efectiv livrat.

Articolul 207. Cauza actului juridic

(1) Actul juridic civil încheiat fără cauză ori fondat pe o cauză falsă sau ilicită nu
poate avea nici un efect.
(2) Cauza actului juridic se prezumă pînă la proba contrara.
(3) Este ilicită cauza care contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri.

1. Cauza (scopul) este obiectivul urmărit la încheierea actului juridic civil, este acel interes
pe care autorul (părŃile) actului juridic caută să-l satisfacă.
Cauza actului juridic civil constă din două elemente: elementul obiecti şi elementul subiectiv.
Elementul obiectiv constă în scopul imediat, direct, numit şi scopul obligaŃiei, este abstract şi
invariabil în cadrul unei anumite categotii de acte juridice civile. Scopul imediat este:
- considerarea (reprezentarea mintală) a contraprestaŃiei cocontractantului – în
contractele sinalagmatice cu titlu oneros;
- considerarea remiterii bunului – în actele reale;
- intenŃia de a gratifica – în contractele cu titlu gratuit,
- considrerea unei împrjurări viitoare şi incerte de care depinde survenirea
efectelor – în cotractele aleatorii.
Elementul subiectiv constă în scopul mediat, numit şi scopul actului juridic, este concret şi
variabil de la act la act juridic şi de la persoană la persoană. Scopul mediat este motivul
determinant al încheierii actului juridic civil şi se referă sau la însuşirile unei prestaŃii sau la
calităŃile unei persoane. Astfel eroarea asupra calităŃilor esenŃiale obiectului prestaŃiei sau
asupra persoanei , în cazul cînd identitatea acestuia este motivul determinant al încheierii
actului juridic, poate atrage nulitatea actului (art. 227).
Scopul imediat şi scopul mediat au, de regulă, domeniul său de aplicare: primul permite de a
verifica dacă cauza există, iar al doilea – dacă ea este reală, licită şi morală.
2. Pentru a fi valabilă cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească următoarele
condiŃii: a) să existe, b) să fie reală, c) să fie licită şi morală.
a) ExistenŃa ca condiŃie de valabilitate a cauzei este formulată în alineatul 1 al
prezentului articol: “actul juridic civil încheiat fără cauză… nu poate avea nici un
effect”. InexistenŃa cauzei Ńine de scopul imediat al actului. Astfel, în contractele
sinalagmatice obligaŃia unei părŃi este lipsită de cauză atunci cînd partea contractullui
nu poate primi cotraprestaŃia la care este îndreptăŃită. ObligaŃia cumpărătorului este
fără cauză atunci cînd bunul ce constituie obiect al contractului a pierit înaintea
încheierii acestuia. În contractele reale se poate vorbi de inexistenŃa cauzei atunci
cînd remiterea bunului nu a avut loc. De exemplu, este lipsită de cauză obligaŃia unei
personae de resttitui o sumă de bani pe care în realitate nu a primit-o.
Deoarece cauza este un element constitutiv al actului juridic fără de care acesta nu
poate exista, inexistenŃa cuzei trebuie sancŃionată cu nulitatea absolută (art. 217).

349
 b) CondiŃia de valabilitate a cauzei – să fie reală- este formulată tot în alineatul 1: “actul
juridic civil .. fondat pe o cauză falsă… nu poate avea nici un effect.” Cauza falsă
este strîns legată de eroare – viciu de consimŃămînt (art. 227). Uneori cauza falsă este
echivalentă cu absenŃa cauzei: cocontractantul credea în existenŃa cauzei atunci cînd
ea nu exista.
Ca consecinŃă a similitudinii dintre cauza falsă şi eroare, sancŃiunea trebuie să fie,
ca pentru orice viciu de consimŃămîn, nulitatea relativă (art. 218).
c) Conform aceluiaşi alineat 1 “actul juridic civil… fondat pe o cauză ilicită… nu poate
avea nici un effect. ConŃinutul acestei condiŃii este precizat în alineatul 3: “este ilicită
cauza care contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri.
În privinŃa cauzei ce contavine legii este de reŃinut că actul juridic este nul doar dacă
el contavine normelor imperative ale legii şi dacă legea nu prevede altfel (art. 220,
alin.1).
LegislaŃia Republicii Moldova nu cunoaşte o definiŃie a ordinii publice ca noŃiune de
drept civil. În doctrină şi în jurisprudenŃă ordinea publică este privită ca o totalitate de
dispoziŃii legale imperative de drept public şi de drept privat ce urmăresc ca finalitate
apărarea instituŃiilor şi valorilor fundamentale ale societăŃii, ocrotirea socială a tuturor
persoanelor, a drepturilor şi libertăŃilor omului, precum şi dezvoltarea economică a
Ńării. Este necesar de a face deosebire dintre noŃiunea de ordine publică în dreptul civil
de noŃiunea desemnată prin aceeaşi sintagmă – ordine publică – în dreptul penal.
La fel, legea nu prevede o definiŃie a buneleor moravuri. Această noŃiune ce diferă de
la o Ńară la alta în funcŃie de tradiŃiile istorice specificul naŃional, religios etc.,
reprezintă regulile de morală socială considerate ca fundamentale pentru ordinea
societăŃii. Bunele moravuri, spre deosebire de normele juridice, nu sînt edictate în
dreptul pozitiv, ci îşi găsesc reflectarea în reprezentările general recunoscute în
societate despre comporatamentul cuvenit, care s-au constituit pe parcursul dezvoltării
sociale, fiind, totodată, influenŃate de ptincipiile generale ale dreptului şi de
jurisprudenŃă.
Pentru a stabili o cauză imorală deseori este necesar de a depăşi aparenŃa obiectivă a
scopului imediat şi de a stabili motivul determinant (scopul mediat) al încheierii
actului juridic. Astfel, cumpărarea unui imobil, considerată obieciv, este întotdeauna
licită şi morală. Va fi însă imorală cauza unui asemenea act juridic dacă cumpărătorul
imobilului intenŃionează să instaleze în el o casă de toleranŃă.
Cauza ilicită atrage nulitatea absolută a actului juridic civil (art. 220).
3. Actul juridic este valabil chiar dacă cauza nu este expresă. Cauza nu trebuie dovedită,
existenŃa ei fiind prezumată de lege. Sarcina dovedirii inexistenŃei cauzei incumbă acelui
care o invocă.

Articolul 208. Forma actului juridic

(1) Actul juridic poate fi incheiat verbal, în scris sau in formă autentică.
(2) Forma este o condiŃie de valabilitate a actului juridic numai in cazurile expres
prevazute de lege.
(3) Actul juridic care poate fi incheiat verbal se consideră incheiat şi in cazul in
care comportamentul persoanei arată vădit voinŃa de a-l incheia.
(4) Tăcerea se considera exprimare a vointei de a incheia actul juridic in cazurile
prevazute de lege sau de acordul părŃilor.
(5) Orice modificare adusă unui act juridic trebuie să imbrace forma stabilită
pentru acel act.

350
 (6) Promisiunea de a incheia un act juridic nu trebuie să imbrace forma ceruta
pentru acel act.

1. Forma actului juridic civil este modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinŃă cu

intenŃia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil. În articol se conŃin regulile
generale cu privire la forma actului juridic civil şi sînt determinate modalităŃile existente de
exprimare a manifestării voinŃei de a încheia un act juridic civil: verbal, în scris, în formă
autentică, prin acŃiuni concludente, prin tăcere.
2. Conform principiului consensualismului, simpla manifestare de voinŃă este suficientă
pentru ca actul juridic civil să ia naştere în mod valabil din punct de vedere al formei. Prin
consecinŃă, pentru a produce efecte, manifestarea de voinŃă nu trebuie să îmbrace o formă
specială, decît în cazurile expres prevăzute de lege.
3. CodiŃiile de formă a actului juridic civil se clasifică, în funcŃie de consecinŃele
nerespectării nerespectării lor, în următoarele categorii:
- forma cerută pentru valabilitatea actului juridic – ad validatem; în cazul cînd
forma este cerută de lege ca condiŃie a valabilităŃii actului juridic civil,
nerespectarea ei atrage nulitatea actului (art. 211 alin 2; art. 213 alin.1);
- forma cerută pentru probarea actului juridic – ad probationem; nerespectarea ei
nu atrage nulitatea actului, ci imposibilitatea dovedirii lui prin proba cu martori
(art.211 alin. 1);
- forma cerută pentru opozabilitate faŃă de terŃi; nerespectare acestei cerinŃe se
sancŃionează cu inopozabilitatea, ceea ce înseamnă că terŃa persoană este în
drept să ignore actul juridic care trebuia adus la cunoştinŃa altor persoane prin
îneplinirea formalităŃilor impuse de lege (a se vedea comentariul la art. 214).
4. Comportamentul persoanei care arată vădit voinŃa ei de a încheia un act juridic (acŃiuni
concludente) produce efecte juridice, conform alineatului 3, numai în cazul cînd asemenea act
juridic poate fu încheiat verbal. Exemple de încheiere a actelor juridice civile prin acŃiuni
concludente sînt: procurarea mărfurilor prin automat (art. 806), retragerea de numerar prin
distribuitorul automat de bancnote (“bancomat”), acceptarea succesiunii prin intrarea în
posesiunea patrimoniului succesoral (art. 1516, alin. 3), acceptarea ofertei prin acŃiuni ce
atestă consimŃirea ei (art. 687, alin. 1).
5. Tăcerea în sine nu produce efecte juridice, deoarece nu permite de a deduce cu certitudine
voinŃa persoanei de a încheia una act juridic (a se vedea comentariul la art. 199). Tăcerea se
consideră ca exprimare a voinŃei de de a încheia un act juridic civil numai în cazurile expres
prevăzute de lege sau de acordul părŃior. De exemplu, conform art.904, alin.1, contractul de
locaŃiune se consideră prelungit pe un termen nedeterminat dacă raporturile contractuale
continuă tacit după expirarea termenului contractului.
6. Deoarece actul juridic prin care se operează modificări la actul juridic iniŃial constituie un
tot întreg cu acesta din urmă, este firesc ca el să îmbrace aceiaşi forma stabilită pentru actul
iniŃial. Astfel, în cazul cînd părŃile unui contract încheiat în formă autentică convin să aducă
modificări la acest contract, acordul lor cu privire la modificările în cauză trebuie să fie
încheiat în aceeaşi formă.
7. Promisiunea de a încheia un act juridic se poate realiza în două modalităŃi: promisiunea
unilaterală şi promisiunea sinalagmatică.
a) Promisiunea unilaterală de a încheia un act juridic este un act prin care o persoană,
promitentul, se angajază în faŃa unei alte persoane, beneficiar, să încheie un act
juridic, condiŃiile căruia sînt deja determinate, în caz dacă beneficiarul va cere acest
lucru. Deoarece promisiunea unilaterală se distinge de actul juridic formarea căruia ea
îl pregăteşte, în virtutea principiului consensualismului, promisiunea poate îmbrăca
orice formă, independent de forma ceruta pentru actul juridic definitiv.

351
 b) Promisiunea sinalagmatică este atunci cînd două persoane se angajază reciproc să
încheie ulterior un act juridic, cu condiŃia ca o formalitate suplimentară să fie
îndeplinită în viitor. De exemplu, constatînd acordul lor asupra tuturor condiŃiilor
esenŃiale ale contractului, părŃile convin să perfecteze ulterior contractul lor în faŃa
unui notar. Forma promisiunii sinalagmatice de a încheia un act juridic de asemmenea
poate să difere de foma actului definitiv.

Articolul 209. Forma verbală a actului juridic

(1) Actul juridic pentru care legea sau acordul părŃilor nu stabileşte forma scrisă sau
autentică poate fi incheiat verbal.
(2) Actul juridic care se execută chiar la incheierea lui poate fi incheiat verbal.
ExcepŃie fac actele juridice pentru care se cere forma autentică sau actele juridice
pentru care forma scrisă este cerută pentru valabilitate.

1. Într-o societate cu un puternic dinamism economic cum este societatea modernă,

cerinŃele de a întocmi actele juridice în forme prestabilite îngreuiază, într-o oarecare
măsură, schimbul rapid de bunuri şi servicii. Deaceea legislatorul a prevăzut
posibilitatea încheierii unui şir de acte juridice în formă verbală. Acestea sînt toate
actele juridice pentru care legea sau acordul părŃilor nu cer forma scrisă sau autentică.
2. De cele mai dese ori forma verbală se utilizează în cazul actelor care se execută chiar
la încheierea lor. Aceste acte, de obicei, se încheie în cadrul operaŃiilor cotidiene în
sfera comerŃului cu amănuntul, prestărilor de sevicii etc., condiŃia fiind ca valoarea
obiectului acestor acte juridice să nu depăşască suma de 1000 de lei (a se vedea
art.210 alin.1). Legislatorul a redus semnificativ numărul actelor juridice ce pot fi
încheiate verbal în comparaŃie cu Codul Civil anterior. Astfel, dacă din economia
art.art.45 şi 46 al Codului Civil din 1964 rezulta că actele juridice care se execută
chiar la încheierea lor pot fi săvîrşite în formă verbală indiferent de suma lor (cu
excepŃiile stipulate de lege), atunci prezentul cod stabileşte pentru aceste acte plafonul
de 1000 de lei.
3. Nu pot fi încheiate în formă verbală actele juridice care se execută chiar la executarea
lor dacă legea prevede expres pentru aceste acte forma autentică sau forma scrisă ca
condiŃie a valabilităŃii. De exemplu, nu poate fi încheiat în formă verbală un contract
de donaŃie a unui bun pentru înstrăinarea căruia se cere formă autentică (art.830
alin.1);

Articolul 210. Forma scrsiă a actului juridic

(1) Trebuie să fie încheiate in scris actele juridice dintre persoanele juridice,
dintre persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice dacă
valoarea obiectului actului juridic depăşeste 1000 de lei, iar in cazurile prevăzute de
lege, indiferent de valoarea obiectului.
(2) În cazul în care, conform legii sau învoielii între părŃi, actul juridic trebuie
încheiat in scris, el poate fi încheiat atît prin întocmirea unui singur înscris, semnat
de părŃi, cît şi printr-un schimb de scrisori, telegrame, telefonograme, altele asemenea,
semnate de partea care le-a expediat.
(3) Utilizarea mijloacelor tehnice la semnarea actului juridic este permisă în cazul
şi în modul stabilit de lege ori prin acordul părŃilor.

352
 (4) Daca, din cauza unei deficiente fizice, boli sau din alte cauze, persoana nu
poate semna cu propria mînă actul juridic, atunci, in baza împuternicirii date
de ea, actul juridic poate fi semnat de o altă persoană. Semnătura terŃului
trebuie să fie certificată de notar sau de o altă persoană împuternicită prin lege,
arătîndu-se cauza în a cărei virtute cel care a incheiat actul juridic nu a
putut semna cu propria mînă.

1. Multiplele şi importantele avantaje pe care le prezintă forma scrisă a actelor juridice civile
(crearea posibilităŃii de a preciza în termeni clari conŃinutul actului juridic, conferrirea
certitudinii în privinŃa momentului încheierii lui, facilitarea controlului asupra modului de
executare a obligaŃiilor cărora acesta le dă naştere etc.) determină utilizarea foarte largă a
acestei fome în circuitul civil. ParticipanŃii la raporturile juridice civile pot îmbrăca în formă
scrisă orice act juridic, dacă legea nu cere expres o altă formă, de exemplu, forma autentică.
Pe lîngă recurgerea opŃională a subiecŃilor de drept civil la forma scrisă, aceasta este cerută în
anumite condiŃii prin lege. Alineatul 1 al prezentului articol prevede forma scrisă pentru
actele juridice încheiate de orice subiecŃi de drept civil dacă valoarea obiectului actului
juridic depăşeşte suma de 1000 de lei.
2. Legea cere forma scrisă pentru unele acte juridice indiferent de valoarea obiectului lor.
Codul Civil prevede obligativitatea formei scrise pentru diferite categorii de acte juridice:
clauza penală (art. 625), contractul de locaŃiune a unui bun imobil (art. 876), contractul de
arendă (art. 912), contractul de leasing (art. 924), contractul de administrare fiduciară (art.
1054), contractul de servicii turistice (art. 1134), contractul de fidejusiune (art. 1147),
contractul de franchising (art. 1172), contractul de credit bancar (art. 1236), contractul de
asigurare (art. 1308) etc.
3. Obligativitatea formei scrise poate fi prevăzută atît prin lege cît şi prin acordul părŃilor.
Astfel, printr-o promisiune de vînzare părŃile pot conveni ca actul definitiv să-l încheie numai
în formă scrisă. Acordul părŃilor asupra adoptării formei scrise poate fi ca condiŃie de
validitate a actului juridic în cauză sau poate avea scop probator, părŃile urmînd doar să
limiteze libertatea utilizării anumitor mijloace de probă în privinŃa actului juridic respectiv (a
se vedea art.211 şi comentariul). De aceea este necesar să se stabilească, de la caz la caz, care
a fost intenŃia reală a părŃilor atunci cînd au convenit să încheie actul juridic respectiv în fomă
scrisă şi în funcŃie de aceasta să se decidă dacă nerespectarea formei scrise atrage nulitatea
actului juridic sau are consecinŃe doar în privinŃa mijloacelor de probare.
4. Alineatul 2 al prezentului articol prevede modalităŃile formei scrise ale actelor juridice
civile. Actul juridic poate îmbrăca forma unui înscris semnat de persoana sau persoanele care
îl încheie, sau de persoanele împuternicite pentru aceasta în modul cuvenit. De asemenea,
actul juridic poate fi încheiat prin intermediul alcătuirii mai multor documente semnate de
părŃile care le expediază: prin schimb de scrisori, telegrame telefonograme, altele asemenea.
Este cazul, de exemplu, al contractelor încheiate prin corespondenŃâ sau „între absenŃi” prin
schimb de ofertă şi acceptare.
expedierea comunicării anume de persoana ce încheie actul juridic.
Pentru unele categorii de contracte legea prevede modalităŃi speciale ale formei scrise. De
exemplu, dovada încheierii contractului de asigurare rezultă din trimiterea unui document de
asigurare, precum poliŃa de asigurare, din cererea de plată a primei ori din înscrisul prin care
se constată efectuarea acestei plăŃi (art. 1308 alin. 6). Contractul de transport de bunuri este
constatat printr-o scrisoare de trăsură (art. 994), iar cel de transport de persoane – printr-un
bilet (art. 986).
5.Alineatul 3 prevede posibilitatea utilizării, în cazul şi în modul stabilit de lege ori prin
acordul părŃilor, a mijloacelor tehnice la semnarea actului juridic. Dezvoltarea tehnologiilor
informaŃionale din ultimii ani a adus la recunoaşterea şi răspîndirea tot mai largă a încheierii

353
actelor juridice prin intermediul „semnăturii electronică”. Utilizarea „semnăturii electronice”
este reglementată atît pe plan internaŃional (a se vedea: Legea model a C.N.U.D.C.I. asupra
comerŃului electronic, aprobată de Adunarea Generală a ONU la 16.12.1996, Directiva
1999/93/EC a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 13.12.1999
privind regimul comunitar al semnăturilor electronice), cît şi la nivel naŃional.
Ca exemplu a utilizării mijloacelor tehnice la semnarea actelor juridice prin acordul părŃilor
pot servi prevederile contractelor încheiate între bănci şi clienŃi referitor la utilizarea
cardurilor bancare (art.1289), conform cărora formarea numărului personal de identificare a
clientului echivalează cu semnătura lui manuscrisă.
6. Alineatul 4 prevede posibilitatea de a respecta forma scrisă în cazul cînd persoana nu
poate semna actul juridic cu propria mînă. Actul juridic poate fi semnat de o altă persoană, în
baza împuternicirii date de persoana inaptă de a semna. Persoana care semnează trebuie să
aibă capacitate de exerciŃiu şi semnătura ei trebuie să fie certificată de notar sau de altă
persoană împuternicită prin lege, indicîndu-se cauza în a cărei virtute cel care a încheiat actul
juridic nu a putut semna cu propria mînă.

Articolul 211. Efectele nerespectarii formei scrise a actului juridic

(1) Nerespectarea formei scrise a actului juridic face sa decada partile din
dreptul de a cere, in caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic.
(2) Nerespectarea formei scrise a actului juridic atrage nulitatea lui numai in cazul
in care acest efect este expres prevazut de lege sau prin acordul partilor.

1. Nerespectare formei scrise a actului juridic civil poate avea ca consecinŃă nulitatea actului
juridic în caz dacă forma scrisă este cerută ad validatem, sau imposibilitatea dovedirii acestui
act prin proba cu martori, atunci cînd forma scrisă este cerută ad probationem (a se vedea p.
3 al comentariului la art. 208).
2. Ca regulă generală, nerespectrea formei scrise actului juridic civil nu atrage nulitatea lui,
ci lipseşte părŃile de a cere, în caz de litigiu, de dreptul de a cere proba cu martori pentru
dovedirea acestui act. PărŃile sînt în drept să dovedească actul juridic în cauză cu toate
celelalte mijloace de probă prevăzute de lege. Codul de procedură civilă (M. O. nr. 111-115
din 12.06.2003) prevede că, în afară de depoziŃiile martorilor, în calitate de probe se admit
elementele de fapt constatate din explicaŃiile părŃilor şi ale altor personae interesate în
soluŃionarea pricinii, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile
experŃilor.
3. Atunci cînd forma scrisă este cerută prin lege ca condiŃie de valabilitate a actului juridic
civil, este firesc ca sancŃiunea lipsei sale să fie nulitatea absolută, ca în toate cazurile cînd se
încalcă o dispoziŃie legală imperativă (art. 220).
Codul civil prevede sancŃiunea nulităŃii ca consecinŃă a nerespectării formei scrise pentru
diferite categorii de acte juridice civile, prinre care se numără: clauza penală (art. 625),
contractul de fidejusiune (art. 1147), contractul de franchising (art. 1172) etc.
4. DispoziŃiile prezentului articol se aplică atît în cazurile cînd forma scrisă a actului juridic
civil este impusă de lege, cînd şi atunci forma scrisă obligatorie este instituită prin acordul
părŃilor ( a se vedea p.3 al comentariului la art. 210).

Articolul 212. Forma autentică a actului juridic

Forma autentică a actului juridic este obligatorie in cazurile:

354
 a) stabilite de lege;
b) prevazute prin acordul partilor, chiar daca legea nu cere forma autentica.

1. Instituirea prin lege a formei autentice obligatorii pentru unele acte juridice civile are
diferute finalităŃi:
a) atenŃionarea părŃilor asupra importanŃei pe care o prezintă actul juridic pentru patrimoniul
lor, de exemplu în cazul contractului de ipotecă (art. 468, alin. 2);
b) asigurarea libertăŃii şi certitudinii consimŃămîntului, de exemplu în cazul testamentului
(art. 1458)
c) exercitarea unui control al societăŃii, prin autorităŃile publice, asupra actelor ce prezintă o
importanŃă juridică generală, de exemplu, actul de constituire a unei societăŃi comerciale (art.
107, alin. 1).
Ptintre actele juridice care trebuie să fie încheiate în formă autentică se numără următoarele:
procura pentru încheierea actelor juridice în formă autentică (art. 252 alin.2), procura de
substituire (art.253 alin. 2), contractul de ipotecă (art. 468 alin.2), contractul de vînzare-
cumpărare a întreprinderii (art. 818), contractul de rentă (art. 849) etc.
2. În afară de cazurile cînd forma autentică este impusă de lege, părŃile pot cădea de acord să
încheie orice act juridic în această formă. ConsecinŃele nerespectării unui asemenea acord sînt
aceleaşi ca şi pentru nerespectarea formei autentice cerute imperativ de lege (art. 213).
3. Autentificarea actelor juridice civile se efectuează, de regulă, de către notari în
conformitate cu Legea 1543/2002 cu privire la notariat (M. O. nr.154-157 din 21.11.2002).
Aceeaşi lege prevede cazurile cînd actele juridice sînt autentificate de alte persoane abilitate
prin lege de a desfăşura activitate notarială. Astfel, actele juridice (în afară de contractele de
înstrăinare de bunuri imobile şi contractele de gaj) încheiate de persoanele fizice şi juridice
ale Republicii Moldova pe teritoriul altor state sînt autentificate de consulii Republicii
Moldova (art. 36). Conform art. 37 al aceleiaşi legi autentificarea unor acte juridice este
efectuată de persoanele cu funcŃii de răspundere abilitate ale autorităŃilor publice locale
(autentificarea testamentelor, unor feluri de procuri, contractelor de înstrăinare a bunurilor
imobile).
4. Codul civil prevede posibilitatea autentificării unor acte juridice civile şi de alte persoane.
De exemplu, art. 252 alin. 4, 5 prevede condiŃiile eliberării procurilor care sînt echivalate cu
cele autentificate notarial. Sînt asimilate cu actele juridice autentificate notarial testamentele
autentificate de persoanele indicate în art. 1459.

Articolul 213. Efectele nerespectării formei autentice

(1) Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea actului juridic.

(2) Dacă una dintre părti a executat total sau parŃial actul juridic pentru care se
cere forma autentică, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea lui notarială,
instanŃa de judecată are dreptul, la cererea părŃii care a executat total sau parŃial
actul juridic, să îl declare valabil dacă el nu conŃine elemente care contravin legii. In
cazul acesta, nu se cere autentificarea notarială ulterioara a actului juridic.
(3) Partea care s-a eschivat neîntemeiat de la autentificarea notarială a actului
juridic este obligată sa repare celeilalte părŃi prejudiciul cauzat prin întîrzierea
autentificării.

1. ConsecinŃa nerespectării formei autentice a actului juridic civil atrage nulitatea lui
absolută (art. 217), survenind efectele prevăzute de lege (art. 219). DispoziŃiile prezentului

355
articol se aplică atît în cazurile cînd legea cere expres forma autentică, cît şi atunci cînd
aceasta rezidă în acordul părŃilor.
2. DispoziŃiile alineatului 2 sînt similare cu cele care erau stipulate în art. 49 al Codului Civil
din 1964 şi au au ca scop apărarea intereselor părŃii de bună credinŃă a actului juridic în cazul
în care cealaltă parte se eschivează de la autentificarea lui notarială. Partea care a executat
total sau parŃial actul juridic în cauză poate cere instanŃei de judecată să îl declare valabil, cu
condiŃia ca actul să nu conŃină elemente care contravin legii. În acest caz hotărîrea instanŃei
de judecată va înlocui autentificarea notarială a actului juridic.
3. Alineatul 3 conŃine o prevedere nouă, care nu era cunoscută Codului Civil anterior: partea
care s-a eschivat neîntemeiat de la autentificarea notarială este obligată să repare părŃii de
bună credinŃă prejudicial cauzat prin întîrzierea autentificării. Acest prejudiciu va include şi
cheltuielile de judecată pe care le-a suferit partea de bună credinŃă în legătură cu declararea
actului juridic valabil de către instanŃa de judecată.

Articolul 214. Inregistrarea actului juridic

(1) Actul juridic ce are ca obiect bunuri imobile urmează sa fie inregistrat în
modul stabilit prin lege.
(2) Poate fi stabilită prin lege condiŃia inregistrării unor alte acte juridice.

1. Alineatul 1 stabuleşte obligaŃia de înregistrare a actelor juridice civile care au ca obiect

bunurile imobile. Aceste bunuri sînt enumerate în art. 288. Prevederile alineatului 1 al
prezentului articol sînt completate prin dispoziŃiile art. 290, care stabileşte regulile privind
înregistrarea drepturilor asupra bunurilor immobile şi prin dispoziŃiile altor legi. Legea
cadastrului bunurilor imobile 1543/1998 (M.O. nr. 44-46 din 21.05.1998) în art. art. 4, 5
prevede obligativitatea înregistrării bunurilor imobile şi drepturilor asupra lor. În registrul
bunurilor imobile, în afară de drepturile patrimoniale asupra bunului imobil, se înscriu sub
formă de menŃiune faptele juridice care pot duce la stingerea sau naşterea drepturilor
patrimoniale asupra bunului imobil. Legea privind preŃul normativ şi modul de vînzare-
cumpărare a pămîntului 1308/1997 (M.O. nr. 57-58 din 04.09.1997) stipulează că în termen
de 3 luni de al data autentificării notariale a contractului de vînzare-cumpărare a terenului,
prezintă acest contract organului cadastral teritorial în al cărui rază de acŃiune este situat
terenul, pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra lui (art. 4 alin.5, art. 5 alin. 3).
2. Înregistrarea actelor juridice care au ca obiect bunuri imobile are menirea să asigure
publicitatea acestor acte. Înregistrarea constă în înscrierea într-un registru public unic a
informaŃiei despre toate actele juridice care au ca obiect bunuri imobile, ceea ce permite de a
avea o informaŃie deplină şi veridică cu privire la proprietarul bunului imobil, grevările
acestui bun etc. Scopul acestei cerinŃe de formă a actului juridic este protecŃia terŃilor,
deoarece aceştia au interesul, cînd actele juridice se referă la bunuri imobile, să cunoască
exact situaŃia acestor bunuri, operaŃiile de constituire, modificare, transmitere sau stingere a
drepturilor reale respective.
3. Alineatul 2 prevede posibilitatea stabilirii prin lege a condiŃiei înregistrării şi a unor alte
acte juridice. Legea prevede obligaŃia înregistrării de stat a societăŃilor comerciale, care au la
baza lor un act juridic, care este actul de constiutire (a se vedea art.art. 107 –109 şi
comentariile). Conform art. 818 contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii ca complex
patrimonial unic se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat.
4. Ca regulă generală, consecinŃa nerespectării condiŃiei de înregistrare a actelor juridice
constă în inopozabilitatea lor faŃă de terŃi. Această formalitate nu afectează valabilitatea
actului juridic sau admisibilitatea anumitor mijloace de probă şi intervine deja după naşterea

356
valabilă a actului juridic. Între părŃi actul juridic respectiv îşi produce, de regulă, toate
efectele, dar eficienŃa practică a actului este anihilată substanŃial dacă nu se îndeplineşte
cerinŃa de înregistrare. Astfel, locatarul în cadrul unui contract de locaŃiune a unui imobil pe
un termen ce depăşeşte 3 ani nu poate opune drepturile sale privind acest imobil locatarului
ulterior al aceluiaşi imobil, care a înscris însă mai înainte contractul de locaŃiune în registrul
bunurilor imobile (art. 876 alin. 2).
Inopozabilitatea este consecinŃa nerespectării condiŃiei de înregistrare a actelor juridice atît în
cazurile expres stipulate de lege, cît şi atunci cînd legea nu prevede expres consecinŃele
nerespectării acestei condiŃii. Nerespectarea obligaŃiei de înregistrare a actelor juridice atrage
nulitatea lor numai în cazul în care acest efect este expres prevăzut de lege.
5. În unele cazuri legea impune obligaŃia de înregistrare ca condiŃie de valabilitate a actului
juridic privitor la un bun imobil. Astfel, contractul de ipotecă se prezintă pentru înregistrare la
organul cadastral teritorial în termen de 3 luni de la data încheierii lui. Nerespectarea
termenului atrage nulitatea contractului (art. 470 alin. 2).
4. Înregistrarea este o condiŃie a naşterii efectelor unor acte juridice, cum este cazul actelor
juridice civile translative de proprietate asupra bunurilor imobile. Dreptul de proprietate
asupra acestor bunuri se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu
excepŃiile prevăzute de lege (art.321 alin. 2).

Articolul 215. Efectele eschivării de la inregistrarea actului juridic

(1) Dacă actul juridic ce urma să fie inregistrat este încheiat în forma cerută de
lege, însă partea obligată se eschivează de la înregistrarea acestuia sau dacă a
expirat termenul stabilit de lege pentru înregistrare, instanta de judecată, la cererea
părŃii interesate, este în drept să dispună prin hotărîre înregistrarea actului juridic. În
cazul acesta, actul juridic se înregistrează în baza hotărîrii instanŃei de judecată.
(2) Partea care s-a eschivat neîntemeiat de la înregistrarea actului juridic este
obligată să repare celeilalte părŃi prejudiciul cauzat prin întîrzierea înregistrării actului
juridic.

1. În scopul apărării părŃii de bună credinŃă a actului juridic civil, în cazul în care cealaltă
parte se eschivează de la înregistrarea acestuia sau dacă a expirat termenul stabilit de lege
pentru înregistrare, legea permite părŃii de bună credinŃă să ceară instanŃei de judecată
dispunerea înregistrării actului juridic. CondiŃia este ca acesta să fie încheiat în forma cerută
de lege, de exemplu, în formă scrisă sau în formă autentică. În cazul acesta, actul juridic se
înregistrează în baza hotărîrii instanŃei de judecată.
2. Norma prezentului articol este asemănătoare cu cea a art. 213 cu privire la eschivarea de
la autentificarea notarială a actului juridic. Există însă o deosebire substanŃială între aceste
două ipoteze: în cazul eschivării de la autentificarea notarială a actului juridic o condiŃie
necesară este ca actul juridic să fie executat total sau parŃial, pe cînd în cazul eschivării de la
înregistrarea actului juridic asemenea condiŃie nu se impune.
3. Conform alineatului 2, partea de bună credinŃă este îndreptăŃită să ceară de la partea care
s-a eschivat neîntemeiat de la înregistrarea actului juridic prejudiciul cauzat prin întîrzierea
înregistrării actului juridic. Acest prejudiciu va include şi cheltuielile de judecată pe care le-a
suferit partea de bună credinŃă în legătură cu declararea actului juridic valabil de către
instanŃa de judecată.

Capitolul III

357
 NULITATEA ACTULUI JURIDIC

Articolul 216. Actele juridice nule şi anulabile

(1) Actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate
absolută).
(2) Actul juridic poate fi declarat nul, în temeiurile prevăzute de prezentul cod, de
către instanŃa de judecată sau prin acordul părŃilor (nulitate relativă).

1. Nulitatea este sancŃiunea care se aplică în cazul în care la încheierea actului juridic civil nu
se respectă condiŃiile de valabilitate. Nulitatea este mijlocul prevăzut de lege pentru a asigura
respectarea condiŃiilor de valabilitate a actului juridic. În măsura în care un act juricic concret
nu respectă aceste condiŃii, el este lipsit de efectele sale prin intermadiul nulităŃii.
2. Nulitatea actului juridic civil se clasifică în absolută şi relativă în funcŃie de natura
interesului juridic ocrotit prin dispoziŃia legală încălcată la încheierea actului juridic.
Este absolută acea nulitate care sancŃionează nerespectarea, la înheierea actului juridic, a unei
norme care ocroteşte un interes general, obştesc.
Este relativă acea nulitate care sancŃionează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a
unei norme care ocroteşte un interes particular, individual, personal.
Actul juridic nul (nulitate absolită) nu este valabil nici un moment şi nu produce nici un efect.
Actul juridic anulabil (nulitate relativă) pînă nu este anulat îşi produce toate efectele sale; din
momentul însă ce nulitatea lui este pronunŃată, aceste efecte cad, ele fiind distruse şi pentru
trecut.
3. Sub aspect terminologic, nulitatea absolută este desemnată în legislaŃie şi doctrină prin
formulele: „actul este nul”, „nul de drept” sau „actul va fi nul”, iar nulitatea relativă – prin
formulele: „actul este anulabil”, „actul poate fi anulat”, actul poate fi declarat nul”.
4. Printre temeiurile nulităŃii absolute prevăzute de prezentul cod se numără următoarele:
- lipseşte un element esenŃial pentru formarea actului juridic, precum consîmŃămîntul
(art. 199), obiectul (art. 206), cauza (art. 207), forma cerută ad validatem (art.art. 211,
213);
- prin obiectul sau cauza sa actul juridic contravine normelor imperative, ordinii
publice, sau bunelor moravuri (art. 220);
- actul juridic este fictiv sau simulat (art. 221);
- actul juridic este încheiat de o persoană fără capacitate de exerciŃiu (art. 222);
- actul juridic este încheiat de un minor în vîrstă de la 7 la 14 ani (art. 223);
- nu este respectată obligaŃia de înregistrare a actului juridic ca condiŃie de valabilitate
( a se vedea art. 214 şi comentariul, art. 470 alin.2).
5. Printre temeiurile nulităŃii relative prevăzute de prezentul cod se numără următoarele:
- actul juridic este încheiat de un minor în vîrstă de la 14 la 18 ani sau de o persoană
limitată în cpacitatea de exerciŃiu (art. 224);
- actul juridic este încheiat de o persoană fără discernămînt sau care nu îşi putea dirija
acŃiunile (art. 225);
- actul juridic este încheiat cu încălcarea limitei împuternicirilor (art. 226);
- actul juridic este afectat de vicii de consimŃămînt: eroare (art. 227), dol (art. 228),
violenŃâ (art. 229), leziune (art. 230), înŃelegere dolosivă între dintre reprezentantul
unei părŃi şi cealaltă parte (art. 231);
- actul juridic este încheiat cu încălcarea interdicŃiei de a dispune de un bun (art. 232).
6. În principiu, nulitatea presupune emiterea unei hotărîri judecătoreşti. Totuşi, pentru actele
juridice anulabile, legea prevede posibilitatea declarării nulităŃii prin acordul părŃilor. Cînd

358
părŃile sînt de acord, nulitatea poate fi hotărîtă pe cale amiabilă, fără a fi necesară intervenŃia
organului jurisdicŃional.
7. Dacă actul juridic lovit de nulitate nu poate fi desfiinŃat pe cale amiabilă, partea intresată
în declararea nulităŃii trebuie să se adreseze în instanŃa de judecată (acŃiunea în nulitate).
Necesitatea acŃiunii în nulitate se învederează mai ales atunci cînd în baza actului una sau mai
multe părŃi au săvîrşit prestaŃii. Este firesc că restituirea prestaŃiilor efectuate se poate obŃine
doar în temeiul unei hotărîri judecătoreşti.
8. Nulitatea poate fi invocată nu numai pe calea acŃiunii în nulitate, dar şi pe calea excepŃiei,
ca mijloc de apărare faŃă de acŃinea în executare intentată de cealaltă parte.

Articolul 217. Nulitatea absolută a actului juridic

(1) Nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are
un interes născut şi actual. InstanŃa de judecată o invocă din oficiu.
(2) Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părŃi a
actului lovit de nulitate.
(3) AcŃiunea în constatare a nulităŃii absolute este imprescriptibilă.

1. Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată. Prin „orice persoană
interesată” nu se înŃelege însă oricine are un interes orecare în declararea nulităŃii. Interesul
trebuie să îndeplinească anumite condiŃii:
- să fie recunoscut de lege; nu poate fi invocat un interes ce contravine legii, ordinii
publice sau bunelor moravuri;
- să fie în strînsă legătură cu cauza nulităŃii;
- să fie născut şi actual; nu poate fi temei pentru declararea nulităŃii un interes viitor,
eventual, incert, sau care s-a epuizat către momentul invocării nulităŃii.
2. Deoarece nulitatea absolută este sancŃiunea pentru nerespectarea normei ce ocroteşte un
interes general, este firesc să se acorde unui cerc cît mai larg de persoane şi organe de stat
posibilitatea aplicării acestei sancŃiuni.
3. Întrucît, de regulă, actele juridice produc efecte juridice numai între părŃi, anume acestea
au, în primul rînd, interes să invoce nulitatea absolută.
4. PărŃilor actului juridic sînt asimilaŃi avînzii cauză ai acestora, adică persoanele interesate
în măsura în care situaŃia lor este afectată de actul în cauză. Astfel, achizitorul unui imobil
închiriat, Ńinut în virtutea art. 900 al prezentului cod să respecte contractul de locaŃiune
încheiat de fostul proprietar, ar putea, în anumite condiŃii, să invoce nulitatea contractului de
locaŃiune. În cazul în care achizitorul va obŃine declararea nulităŃii, imobilul va fi liber de
locaŃiune.
5. Actele juridice sînt opozabile terŃilor şi deci există situaŃii în care terŃii pot avea un interes
recunoscut de lege de a invoca nulitatea absolută. Al doilea cumpărător al unui imobil poate
invoca nulitatea absolută a actului de vînzare-cumpărare prin care primul cumpărător a
dobîndit acelaşi imobil, fiindcă are un interes recunoscut de lege ca instanŃa judecătorească să
desfiinŃeze actul juridic în cauză.
6. Reprezentantul legal poate intenta acŃiunea în constatarea nulităŃii absolută din numele
persoanei în al cărei interes este stabilită această sancŃiune. Astfel, în virtutea art.art.32, 33 al
prezentului cod, tutorele, în calitate de reprezentant legal al persoanei lipsite de capacitate de
exerciŃiu sau al minorului în vîrstă de pînă la 14 ani, apără drepturile şi interesele persoanelor
tutelate, inclusiv în instanŃa de judecată. În cadrul acestor împuterniciri, tutorele poate invoca
nulitatea absolută a actelor juridice încheiate de persoanele fără capacitate de exerciŃiu (art.
222) şi celor încheiate de un minor în vîrstă de pînă la 14 ani (art. 223).

359
7. La fel, creditorii părŃilor pot avea interesul să ceară aplicarea aceastei sancŃiuni; ei pot cere
declararea nulităŃii pe calea acŃiunii oblice în condiŃiile art. 599 al prezentului cod (a se vedea
de asemenea comentariul la art. 218).
8. Procurorul poate intenta acŃiuni în apărarea drepurilor şi libertăŃlior legitime la cererea
persoanelor care nu se pot adresa în judecată, din motive întemeiate, personal, sau poate
intenta din oficiu acŃiuni în apărarea intereselor persoanelor incapabile. De asemenea,
procurorul este în drept să adreseze în instanŃă o acŃiune în apărarea drepturilor şi intereselor
statului şi ale societăŃii (a se vedea art. 71 al Codului de procedură civilă).
9. InstanŃa de judecată poate invoca nulitatea absolută din oficiu, declarînd ineficacitatea
actului juridic chiar dacă părŃile nu ştiu sau nu vor să aplice această sancŃiune.
10. Nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare (referitor la confirmare – a se
vedea p. 6 al comentariului la art. 218). Inadmisibilitatea confirmării actului lovit de nulitate
absolută este necesară pentru a se realiza finalitatea dispoziŃiei legii încălcate la încheierea
acestui act juridic, ocrotindu-se un interes general, obştesc.
11. AcŃiunea în constatarea nulităŃii absolute este imprescriptibilă, adică poate fi intentată
indiferent de termenul scurs de la data încheierii actului juridic. Deoarece nulitatea absolută
are ca scop ocrotirea unui interes general, social, este necesar ca ea să poată fi invocată
oricînd, făcîndu-se derogare de la norma generală prevăzută de art. 267 alin. 1 al prezentului
cod. Numai prin înlăturarea oricărei limite în timp poate fi asigurată protejarea eficientă a
acestui interes.

Articolul 218. Nulitatea relativă a actului juridic

(1) Nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al

cărei interes este stabilită sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de
creditorii chirografari ai părŃii ocrotite pe calea acŃiunii oblice. InstanŃa de judecată
nu poate să o invoce din oficiu.
(2) Nulitatea relativă poate fi acoperită prin voinŃa expresă sau tacită a persoanei
în al cărei interes este stabilită nulitatea. VoinŃa de a confirma actul juridic lovit de
nulitate trebuie să fie certă şi evidentă.
(3) Pentru confirmarea actului juridic lovit de nulitate relativă, voinŃa nu trebuie
să fie exprimată în forma cerută pentru încheierea actului juridic respectiv.
(4) Dacă fiecare parte poate invoca nulitatea actului juridic sau dacă mai multe
persoane pot cere declararea nulităŃii, confirmarea actului juridic de către o
persoană nu le impiedica pe celelalte sa invoce nulitatea.

1. Stabilită pentru ocrotirea interesului individual, particular al unei persoane concrete, legea
stabileşte un cerc determinat de persoane care pot intenta acŃiunea în anulare sau opune
excepŃia nulităŃii relative. Va putea invoca nulitatea relativă, în primul rînd, însăşi persoana în
al cărei interes este stabilită sancŃiunea nulitatăŃii relative.
2. Succesorii persoanei îndreptăŃite să invoce nulitatea relativă pot cere anularea actului
juridic, numai dacă acŃiunea în anulare nu este strict legată de persoana celui îndreptăŃit. De
exemplu, succesorii soŃilor decedaŃi nu vor fi îndreptăŃiŃi să intenteze acŃiunea în anularea
căsătoriei pentru vicii de consimŃămînt.
3. AcŃiunea în anulare poate fi intentată din numele persoanei în al cărei interes este stabilită
sancŃiunea nulităŃii relative de către reprezentantul ei legal. Reprezentant legal este persoana
ce săvîrşeşte acte juricice în numele reprezentatului în baza împuternicirilor ce rezultă din
lege (a se vedea art. 242 alin. 1 şi comentariul).

360
4. Creditorii chirografari ai părŃii în a cărei interes este stabilită nulitatea relativă pot invoca
această nulitate pe calea acŃiunii oblice. Creditori chirografari sînt acei creditori care nu se
bucură de nici o garanŃie specială (de exemplu, drept de gaj) în privinŃa bunurilor debitorului.
În corespundere cu prevederile art. 599 al prezentului cod, în cazul în care persoana
îndreptăŃită să intenteze o acŃiune în nulitate relativă refuză sau omite să exercite acest drept
în dauna unui creditor al său a cărui creanŃă este certă, lichidă şi exigibilă, acest creditor poate
intenta în numele debitorului său asemenea acŃiune.
5. InstanŃa de judecată nu poate invoca din oficiu nulitate relativă aşa cum o poate face în
cazul nulităŃii absolute. Însă instanŃa de judecată, în virtutea rolului diriguitor care îi incumbă
conform art. 9 al Codului de procedură civilă, trebuie să-i explice părŃii interesate dreptul său
de a invoca această nulitate şi să-i acorde sprijin în exercitarea acestui drept.
6. Nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare de cel care este îndreptăŃit s-o invoce.
Confirmarea este actul juridic prin care cel îndreptăŃit să invoce nulitatea renunŃă la dreptul
de a cere anularea actului sau de a opune nulitatea pe cale de excepŃie.
Prin natura sa confirmarea este un act juridic care prezintă următoarele caractere:
- este unilateral, deoarece îşi produce toate efectele în rezultatul manifestării voinŃei
unei singure părŃi;
- este abdicativ, deoarece reprezintă renunŃarea la un drept;
- are caracter accesoriu, deoarece nu are o existenŃă de sine stătătoare, ci se referă în
mod necesar la un alt act juridic.
Pentru a fi valabilă confirmarea trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
- să emane de la partea îndreptăŃită să invoce nulitatea, fiindcă poate să renunŃe la un
drept doar titularul acestuia;
- temeiul nulităŃii actului să fi încetat la momentul confirmării, deoarece, fiind ea însăşi
un act juridic, confirmarea trebuie să reprezinte o manifestare de voinŃă neviciată;
- să fie făcută în cunoştinŃă de cauză, adică autorul confirmării să cunoască viciul.
Ca şi orice act juridic confirmarea est o manifestare de voinŃă care poate fi comunicată în
diferite modalităŃi. Confirmarea poate fi expresă sau tacită. Confirmarea expresă poate fi
exprimată în formă scrisă sau în formă autentică. Confirmarea este tacită atunci cînd
persoana, în al cărei interes este invocată nulitatea, săvîrşeşte fapte care demonstrează în mod
cert şi evident voinŃa sa. Confirmarea tacită poate rezulta din executarea voluntară a actului
anulabil, precum şi din alte acŃiuni ale celui îndreptăŃit să invoce nulitatea, dacă acestea arată
vădit voinŃa de a confirma actul în cauză.
Fiind ea însăşi un act juridic, confirmarea actului juridic lovit de nulitate nu trebuie să fie în
mod necesar exprimată în forma cerută pentru actul juridic respectiv.
7. Dacă la încheierea actului juridic au fost încălacate dispoziŃiile legale ce ocroteau două sau
mai multe părŃi ale acestui act, fiecare din aceste părŃi poate invoca nulitatea. De exemplu,
întru-un contract de vînzare-cumpărare vînzătorul este minor în vîrstă de la 14 la 18 ani, iar
cumpărătorul, deşi major, a fost victima unei erori. În acest caz ambele părŃi pot invoca
nulitatea relativă, dar fiecare o invocă din motivele sale, deoarece au fost încălcate dispoziŃii
legale ce ocroteau interese diferite ale ambelor părŃi. Cauzele de anulare operează în mod
independent una de alta. Respectiv, dacă una din părŃi confirmă actul juridic anulabil, această
confirmare nu leagă cealaltă parte (celelalte părŃi), deoarece dreptul acesteia (acestora) de a
invoca nulitatea pentru temeiurile sale continuă să existe.
8. AcŃiunea în nulitate relativă, spre deosebire de cea în nulitate absolută, este prescriptibilă,
adică ea trebuie intentată în termenul de prescripŃie extinctivă. Termenul general de
prescripŃie extinctivă, conform art. 267, este de 3 ani. Prin derogare de la regula generală, art.
233 stabileşte termene de prescripŃie extinctivă speciale pentru acŃiunile în anularea actelor
juridice afectate de eroare (art. 227), încheiate prin dol (art. 228), încheiate prin violenŃă (art.
229) şi încheiate prin leziune (art. 230).

361
Articolul 219. Efectele nulităŃii actului juridic

(1) Actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii. Dacă
din conŃinutul său rezultă că poate înceta numai pentru viitor, actul juridic nu va
produce efecte pentru viitor.
(2) Fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic
nul, iar în cazul imposibilitătii de restituire, este obligată să plătească contravaloarea
prestaŃiei.
(3) Partea şi terŃii de bună-credinŃă au dreptul la repararea prejudiciului cauzat
prin actul juridic nul.

1. Prin efectele efectele nulităŃii actului juridic se înŃeleg consecinŃele juridice ale aplicării
sancŃiunii nulităŃii, absolute sau relative, actului juridic încheiat cu încălcarea condiŃiilor de
valabilitate stabilite de lege sau de părŃi. Nulitatea are menirea să restabilească, pe cît este
posibil, situaŃia juridică a părŃilor şi a terŃilor existentă la momentul încheierii actului. De
aceea, nulitatea trebuie să opereze nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut, cu efect
retroactiv. Retroactivitatea este înlăturarea efectelor actului juridic care s-au produs între
momentul încheierii actului şi acela al desfiinŃării lui. Retroactivitatea este consecinŃa
necesară a sancŃiunii nulităŃii; într-adevăr nulitatea nu şi-ar putea realiza finalitatea dacă ar
permite să existe, chiar şi numai pentru trecut, efecte ale actului juridic contrar legii sau
voinŃei părŃilor.
2. Natura juridică a anumitor acte juridice civile implică excepŃii de la regula
retroactivităŃii. Este cazul contractelor cu executare continuă sau succesivă (ce comportă o
executare eşalonată, în timp a prestaŃiilor de acelaşi fel repetate în intervale de timp
regulate sau neregulate). Aceste contracte nu pot fi desfiinŃate decît pentru viitor. Un
contract de locaŃiune (art.art. 875 – 910), în virtutea căruia locatorul a asigurat folosinŃa
unui bun, iar locatarul a plătit chiria, nu poate fi desfiinŃat pentru trecut, deoarece
beneficiul folosinŃei este ireversibil şi deci restituirea chiriei nu se justifică, deoarece ea ar
aduce la îmbogăŃirea fără justă cauză a locatarului (art.art. 1389 – 1397).
3. Alineatul 2 consacră regula repunerii părŃilor în situaŃia anterioară – restitutio in
integrum – ceea ce implică restituirea reciprocă a prestaŃiilor, dacă în temeiul actului nul
s-au efectuat prestaŃii, astfel încît părŃile actului juridic să ajungă în situaŃia care exista
înaintea încheierii actului. Această regulă apare ca un mijloc de asigurare a eficienŃei
practice a regulii retroactivităŃii.
4. Restituirea prestaŃiilor trebuie să fie efectuată în natură. De exemplu, în cazul nulităŃii
unui act de vînzare – cumpărare, cumpărătorul trebuie să restituie bunul, iar vînzătorul este
Ńinut să restituie preŃul. Sînt însă cazuri cînd, din diferite motive, părŃile sau una din părŃi
nu poate să restiuie prestaŃia în natură. Atunci părŃile sau partea în imposibilitate este Ńinută
să restituie contravaloarea prestaŃiei. Cuantumul contravalorii prestaŃiei va fi stabilit prin
acordul părŃilor, iar în cazul în care părŃile nu vor ajunge la un acord – va fi stabilit de către
instanŃa de judecată.
5. Fiind strîns legată de regula retroactivităŃii, restitutio in integrum cunoaşte, în principiu,
aceleaşi excepŃii ca şi retroactivitatea efectelor nulităŃii.
6. În virtutea principiului relativităŃii actelor juridice (actul juridic produce efecte numai
între părŃi), nulitatea produce efecte numai în privinŃa părŃilor care au încheiat actul.
Efectele nulităŃii pot avea, însă, impact şi asupra terŃilor, atunci cînd aceştea au dobîndit
drepturi de la partea împotriva căreia s-a declarat nulitatea. Întrucît nimeni nu poate
transmite mai multe drepturi decît are el însuşi, este firesc ca odată cu desfiinŃarea

362
 dreptului dobîndit prin actul juridic de una din părŃi să înceteze şi dreptul
subdobînditorului. Altfel spus, anularea actului iniŃial atrage şi nulitatea actului subsecvent.
7. Legea prevede excepŃii de la această regulă. Este cazul subdobînditorului de bună
credinŃă şi cu titlu oneros asupra unui bun mobil. Conform art. 331 dobînditorul de bună
credinŃă dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului mobil şi în cazul cînd cel care a
dispus de bun nu era proprietarul lui. De exemplu, A a încheiat cu B un contract de depozit
(art. 1086). B, fiind depozitar, vinde (deşi nu are dreptul s-o facă) bunul depozitat lui C
care este de bună credinŃă (nu ştie că B nu este proprietarul bunului). Apoi contractul de
depozit este declarat nul (de exemplu, în virtutea unui viciu de consimŃămînt). Conform
regulii generale, anularea contractului iniŃial (contractului de depozit) ar trebui să atragă şi
nulitatea contractului subsecvent (contractului de vînzare-cumpărare), C fiind obligat să
restituie bunul. Totuşi, dreptul de proprietate al lui C va fi menŃinut în virtutea art. 331,
deoarece acesta este dobînditor de bună credinŃă.
O normă particulară instituită în vederea apărării terŃului dobînditor de bună credinŃă se
conŃine în art. 220 alin.3.
8. În dispoziŃia alin. 3 este este reflectat unul din principiile dreptului civil - principiul
ocrotirii bunei credinŃe, adică al protejării persoanei ce exercită drepturile şi execută
obligaŃiile în mod onest, loial, fără dol sau fraudă. În cazul nulităŃii actului juridic, partea
de bună credinŃă este îndreptăŃită să ceară despăgubiri. Aceasta reiese din regula generală
consacrată în art.14 alin.1, conform căreia persoana lezată într-un drept al ei poate cere
repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. În ceea ce piveşte întinderea despăgubirii
pe care o poate pretinde partea de bună credinŃă, alin. 2 al art. 14 stipulează că prejudiciul
include cheltuielile pe care persoana lezată în drept le-a suportat sau urmează să le suporte
la restabilira dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale, precum şi
beneficiul neobŃinut din cauza încălcării dreptului său.
Partea de bună credinŃă poate să beneficieze de dispoziŃia alin. 3, în special, în cazurile în
care culpa celeilalte părŃi este manifestă, adică în cadrul actelor încheiate prin dol (art.
228), violenŃă (art.229), înŃelegere dolosivă dintre reprezentantul unei părŃi şi cealaltă parte
(art.231); dar şi în cazurile cînd cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre aceea că
actul este lovit de nulitate (art. 222 alin.2, art.223 alin.2, art. 224 alin.2).
Întrucît efectele nulităŃii se pot răsfrînge şi asupra terŃilor (vezi p. 6 supra), terŃii de bună
credinŃă de asemenea sînt îndreptăŃiŃi să primească despăgubiri în cazul nulităŃii actului
juridic.

Articolul 220. Nulitatea actului juridic ce contravine legii,

ordinii publice sau bunelor moravuri

(1) Actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea
nu prevede altfel.
(2) Actul juridic sau clauza care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri
sînt nule.
(3) Nulitatea clauzei nu atrage nulitatea intregului act juridic dacă se poate
presupune ca acesta ar fi fost încheiat şi în lipsa clauzei declarate nulă.

1. DispoziŃiile prezentului articol sînt o continuare a prevederilor art. 206. alin.2 care
stipulează că obiectul actului juridic civil trebuie să fie licit şi ale art. 207 conform căruia este
nul actul juridic fondat pe o cauză ilicită, adică care contravine legii, ordinii publice sau
bunelor moravuri (vezi p.3 al comentariului la art. 206 şi p.2 al comentariului la art. 207).

363
2. Regula generală consacrată în alin. 1 reiese din principiul legalităŃii şi are ca finalitatea
respectarea prevederilor legii şi deci apărarea interesului, pentru ocrotirea căruia s-a instituit
dispoziŃia legală respectivă. SancŃiunea nerespectării acetei norme este nulitatea absolută.
Este clar însă că nu orice încălcare a legii atrage nulitatea absolută. Norma acestui alineat
prevede că sînt lovite de nulitate absolută actele juridice care contravin normelor imperative,
adică acelor norme care prescriu în mod expres o conduită obligatorie, o obligaŃie de la care
subiectul nu se poate sustrage sau n-o poate ocoli (norme onerative), sau care, prin dispoziŃia
lor, interzic săvîrşirea unor acŃiuni (norme prohibitive). Asemenea norme se conŃin atît în
prezentul cod, cît şi în alte acte legislative.
3. Legea poate prevedea alte efecte decît nulitatea absolută a actelor juridice care contravin
normelor imperative. Este, de exemplu, cazul art. 211 care prevede efectele nerespectării
formei scrise a actului juridic şi al art. 221 alin. 2 care prevede efectele actului juridic
simulat. Totodată, pentru încălcarea unor norme imperative legea prevede în calitate de
sancŃiune nulitatea relativă şi nu cea absolută.
4. După cum s-a menŃiont mai sus (vezi p.2 al comentariului la art. 207), legislaŃia Republicii
Moldova nu cunoaşte o definiŃie nici a ordinii publice nici a bunelor moravuri. Aceste noŃiuni
nu existau în Codul civil precedent. Art. 51 al Codului civil din 1964 conŃinea noŃiunea de
convenŃie încheiată cu un scop contrar intereselor statului şi societăŃii, care în linii generale
poate fi privită ca o noŃiune similară celei a actului juridic care contravine ordinii publice sau
bunelor moravuri.
Întrucît norma dată are ca finalitate ocrotirea valorilor fundamentale ale societăŃii şi a fost
instituită în interes general, sancŃiunea pentru încheierea actelor juridice care contravin
ordinii publice sau bunelor moravuri este nulitatea absolută.
5. Regulile prezentului articol sînt aplicabile atît actului juridic în întregime, cît şi unei părŃi
sau unei clauze a actului. În funcŃie de întinderea ineficacităŃii, nulităŃile se împart în nulităŃi
totale şi nulităŃi parŃiale. Nulitatea este totală atunci cînd ea desfiinŃează actul juridic în
întregime. De exemplu, contractul de donaŃie încheiat de o persoană fără capacitate de
exerciŃiu este lovit de nulitate absolută, deoarece contravine legii integral. Nulitatea este
parŃială dacă ineficacitatea se limitează doar la o parte sau la o clauză a actului juridic. De
exemplu, nulitatea unei condiŃii ilicite sau imorale inserate într-un contract de donaŃie este o
nulitate parŃială. În principiu, nulitatea unei părŃi sau a unei clauze a actului juridic nu atrage
nevalabilitatea întregului act.
Însă menŃinerea acelor efecte ale actului care nu contravin legii, ordinii publice sau bunelor
moravuri este imposibilă dacă se dovedeşte că actul nu ar fi fost încheiat fără partea ori
clauza lovită de nulitate. Cel care invocă nulitatea totală, deşi numai o parte sau o clauză a
actului contravin legii, ordinii publice sau bunelor moravuri, trebuie să demonstreze că clauza
ori partea respectivă a determinat consimŃămîntul părŃilor. Pînă la proba contrară orice parte
ori clauză nulă este prezumată ca nedeterminantă în încheierea actului juridic luat în
întregime.

Articolul 221. Nulitatea actului juridic fictiv sau simulat

(1) Actul juridic încheiat fără intenŃia de a produce efecte juridice (actul juridic
fictiv) este nul.
(2) Actul juridic încheiat cu intenŃia de a ascunde un alt act juridic (actul juridic
simulat) este nul. Referitor la actul juridic avut în vedere de părŃi se aplica regulile
respective.
(3) În cazul trecerii bunului dobîndit în baza unui act juridic fictiv la un terŃ de
bună-credinŃă, se consideră că trecerea a avut loc in baza unui temei juridic valabil.

364
1. Actele juridice fictive şi cele simulate au menirea să creeze o aparenŃă juridică pentru terŃi
şi implică:
- o neconcordanŃă intenŃionată între voinŃa reală şi voinŃa declarată;
- această neconcordanŃă are ca scop amăgirea terŃilor.
Motivele actelor juridice fictive şi simulate pot fi diferite: ocolirea unor dispoziŃii legale
imperative, fraudarea fiscului sau a creditorilor, ascunderea faŃă de public a anumitor operaŃii
juridice etc.
2. Actul juridic încheiat fără intenŃia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este
lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui act lipseşte unul din elementele definitorii
ale actului juridic consfinŃit în art. 195 – intenŃia de a da naştere, modifica, sau stinge drepturi
şi obligaŃii civile. Manifestarea de voinŃă în cazul actului juridic fictiv este falsă şi are ca scop
inducerea în eroare a altor persoane, creînd aparenŃa existenŃei actului juridic în realitate. De
exemplu, pentru a evita aplicarea măsurilor de executare silită asupra bunurilor sale, persoana
încheie un contract de donaŃie cu o rudă de a sa, fără intenŃia de a transmite proprietatea, ci
doar în scopul creării aparenŃei săvîrşirii actului în cauză.
3. Actul juridic simulat implică existenŃa de fapt a două acte, dintre care unul este aparent şi
nu este menit să producă nici un efect, iar altul este secret, care diferă de cel aparent privitor
la natura, părŃile sau conŃinutul operaŃiei juridice.
SimulaŃia poate fi subiectivă sau obiectivă. SimulaŃia este subiectivă atunci cînd se referă la
părŃile actului juridic. Este cazul interpunerii de persoane. De exemplu, o persoană vrea să-şi
extindă proprietatea, cumpărînd terenurile de pămînt din vecinătate, dar se teme că
proprietarii acestora vor cere un preŃ exagerat dacă el se va prezenta în persoană. Atunci el
însărcinează un terŃ să procure aceste terenuri, care, în aparenŃă, acŃionează în numele şi pe
contul propriu, dar de fapt acŃionează pe contul mandantului său ascuns, care va deveni
proprietarul efectiv al bunurilor.
SimulaŃia este obiectivă atunci cînd se referă la natura sau conŃinul actului juridic. De
exemplu, se încheie un act simulat de donaŃie a unei părŃi de imobil, ascunzînd un contract de
vînzare-cumpărare, pentru a eluda dreptul de preemŃiune a celorlalŃi coproprietari ai acestui
imobil (art. 352). În alte cazuri simulaŃia are ca obiect numai un element sau o clauză a
contractului. De exemplu, în scopul fraudării fiscale, în actul autentificat notarial se indică un
anumit preŃ, iar printr-un acord secret părŃile convin că operaŃia se va efctua la un preŃ mai
înalt decît cel indicat în actul aparent.
4. În cazul în care actul juridic secret (avut în vedere de părŃi) corespunde condiŃiilor de
valabilitate prevăzute de lege el poate fi recunoscut valabil, aplicîndu-se prevederile legale ce
reglementează asemenea acte. În caz contrar actul va fi lovit de nulitate absolută sau relativă,
în dependenŃă de prevederile normei legale încălcate.
5. Norma alineatului 3 are ca scop apărarea terŃului dobînditor de bună credinŃă. Prin
derogare de la regula potrivit căreia anularea actului iniŃial atrage şi nulitatea actului
subsecvent, în cazul anulării actului juridic fictiv, actul juridic în baza căruia bunul a trecut la
terŃ va fi considerat valabil (a se vedea, de asemenea, p.p. 6 şi 7 al comentariului la art. 219).

Articolul 222. Nulitatea actului juridic încheiat de o persoăna

fără capacitate de exerciŃiu

(1) Actul juridic încheiat de o persoană fără capacitate de exerciŃiu este nul.
(2) Persoana cu capacitate de exerciŃiu deplină este obligată să repare prejudiciul
cauzat celeilalte părŃi prin încheierea actului juridic nul dacă se demonstrează că
a ştiut sau trebuia să ştie că cealaltă parte nu are capacitate de exerciŃiu.

365
1. Prevederile prezentului articol se aplică persoanelor care nu au aptitudinea de a dobîndi
prin fapta proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaŃii civile şi de a
le executa ( a se vedea art. 19). Aceste persoane sînt:
- minorii în vîrstă de pînă la 7 ani. În numele acestora actele juridice sînt încheiate de
către reprezentanŃii lor legali – părinŃi, adoptatori sau, după caz, tutore (art. 33);
- persoanele care în urma unei tulburări psihice nu pot conştientiza sau dirija acŃiunile
sale şi sînt declarate de instanŃa de judecată incapabile (interzişii judiciari). În numele
acestora actele juridice sînt încheiate de către tutore (art.art. 24, 33).
La încheierea actelor juridice de către turore este necesar de respectat prevederile art. 42 care
stipulează obligaŃia tutorelui de a obŃine permisiunea prealabilă a autorităŃii tutelare pentru
încheierea anumitor acte juridice şi prevederile art. 43 care stabilesc interdicŃia pentru tutore
de a încheia acte juridice cu titlu gratuit prin care cel pus sub tutelă se obligă sau renunŃă la
drepturi.
Întrucît ocrotirea persoanelor incapabile este de un interes general, social, actele juridice
încheiate de aceste persoane sînt lovite de nulitate absolută.
2. Nulitatea actului juridic încheiat de persoana fără capacitate de exerciŃiu atrage efectele
prevăzute de art. 219: fiecare parte trebuie să restiutie tot ce a primit în baza actului juridic,
iar în cazul imposibiltăŃii de restituire – să plătească contravaloarea prestaŃiei.
3. În afară de repunerea părŃilor în situaŃia anterioară, nulitatea actului juridic încheiat de o
persoană incapabilă atrage obligaŃia părŃii cu capacitate de exerciŃiu deplină de a repara
prejudiciul cauzat persoanei incapabile, dacă se va demonstra că a ştiut sau trebuia să ştie
despre incapacitatea celeilalte părŃi. Întinderea despăgubirii se stabileşte conform regulii art.
14 alin.2.
Reieşind din principiul general al răspunderii civile, conform căruia vinovăŃia părŃii care a
cauzat prejudiicu se prezumă, obligaŃia de a dovedi că nu a ştiut şi nu a trebuit să ştie despre
incapacitatea celeilalte părŃi îi incumbă părŃii cu capacitate de exerciŃiu deplină. Pînă la
proba contrară se prezumă că partea cu capacitate de exerciŃiu deplină a ştiut sau trebuia să
ştie că cealaltă nu are capacitate de exerciŃiu. Această soluŃie se impune şi prin anologie cu
art. 223 alin. 2.

Articolul 223. Nulitatea actului juridic încheiat de un minor în

vîrstă de la 7 la 14 ani

(1) Actele juridice încheiate de un minor în virstă de la 7 la 14 ani, cu excepŃia celor

stipulate la art. 22 alin.(2), sînt nule.
(2) Persoana cu capacitate de exerciŃiu deplină este obligată să repare prejudiciul
cauzat minorului dacă nu demonstrează că nu a ştiut şi nu trebuia să ştie că cealaltă
parte nu are capacitatea de exerciŃiu necesară încheierii actului juridic.

1. Regula generală privind capacitatea de exerciŃiu a minorului în vîrstă de la 7 la 14 ani este

pevăzută în art. 22 alin.1: actele juridice pentru şi în numele acestor persoane sînt încheiate
de părinŃi, adoptatori sau tutore (referitor la încheierea actelor juridice de către tutore – a se
vedea de asemenea art. art. 42, 43). Actele juridice încheiate de minorul în vîrstă de la 7 la 14
ani sînt lovite de nulitate absolută.
2. Prin derogare de regula generală, minorul în vîrstă de la 7 la 14 ani este în drept să încheie
de sine stătător actele juridice stipulate în art. 22 alin. 2:
- acte juridice de mică valoare care se execută la momentul încheierii lor;

366
 - acte juridice de obŃinere gratuită a unor beneficii ( a se vedea art. 197 alin. 1 şi
comentariul) care nu necesită autentificare notarială (a se vedea art. 212 şi
comentariul) sau înregistrarea de stat a drepturilor apărute în temeiul lor (a se vedea
art. 214 şi comentariul);
- acte de conservare (a se vedea art. 198 alin.1 şi comentariul).
3. Efectele nulităŃii actului juridic săvîrşit de minorul în vîrstă de la 7 la 14 ani sînt:
- repunerea părŃilor în situaŃia anterioară (art. 219 alin.2) şi
- obligaŃia părŃii cu capacitate de exerciŃiu deplină de a repara prejudiciul cauzat
minorului. În alin. 2 este stipulată expres obligaŃia persoanei cu capacitate de exerciŃiu
deplină de a dovedi că nu a ştiut şi nu trebuia să ştie că cealaltă parte nu are
capacitatea de exerciŃiu necesară încheierii actului juridic, pentru a fi exonerată de
obligaŃia de reparare a prejudiciului.

Articolul 224. Nulitatea actului juridic încheiat de un minor

în virstă de la 14 la 18 ani sau de o persoană limitată în
capacitatea de exerciŃiu

(1) Actul juridic încheiat de un minor în virstă de la 14 la 18 ani sau de o persoană

limitată în capacitatea de exerciŃiu fără acordul părinŃilor, adoptatorilor sau al
curatorului, dacă acest acord este cerut de lege, poate fi declarat nul de instanŃa de
judecatâ, la cererea parinŃilor, adoptatorilor sau a curatorului.
(2) Persoana cu capacitate de exercitiu deplină este obligată să repare prejudiciul
cauzat celeilalte părŃi dacă se demonstrează că a ştiut sau trebuia să ştie că
cealaltă parte nu are capacitatea de exerciŃiu necesară încheierii actului juridic.

1. SubiecŃii la care se referă prezenzul articol sînt:

- minorul în vîrstă de la 14 la 18 ani;
- persoana care în urma consumului abuziv de alcool, de droguri şi alte substanŃe
psihotrope înrăutăŃeşte starea materială a familiei sale şi este limitată de către instanŃa
de judecată în capacitatea de exerciŃiu (art. 25).
2. Regula generală privind capacitatea de exerciŃiu a minorului în vîrstă de la 14 la 18 ani se
conŃine în art. 21 alin.1, care dispune că el, în principiu, încheie acte juridice personal dar cu
încuviinŃarea părinŃilor, adoptatorilor sau a curatorului.
ÎncuviinŃarea este manifestarea de voinŃă unilaterală prin care o persoană îşi dă acordul său
pentru încheierea unui act juridic de către altă persoană. Legea nu cere o anumită formă
pentru încuviinŃare; ea poate fi scrisă sau verbală, expresă şi chiar tacită, dar vădită şi certă.
Actele juridice încheiate de minorul în vîstă de la 14 la 18 ani fără încuviinŃarea persoanelor
sus numite sînt lovite de nulitate relativă.
3. Legea prevede o serie de excepŃii de regula generală, în virtutea cărora actele juridice, în
funcŃie de capacitatea de exerciŃiu a minorului, se împart în:
- acte pe care minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani le poate încheia valabil singur,
fără încuviinŃarea părinŃilor, adoptatorilor sau a curatorului (art. 21 alin.2);
- acte pentru săvîrşirea cărora este nevoie, în afară de încuviinŃarea părinŃilor,
adoptatorilor sau a curatorului, şi de permisiunea prealabilă a autorităŃii tutelare (art.
42); aceste acte pot fi declarate nule nu numai pe motivul lipsei încuviinŃării
părinŃilor, adoptatorilor sau a curatorului dar şi din cauza lipsei permsiunii autorităŃii
tutelare, ca acte ce contravin normelor imperative (art. 220 alin.1).

367
 - acte pe care minorul în vîrstă de al 14 la 18 ani nu le poate încheiea cu nici un fel de
încuviinŃare (art. 43); în cazul încheierii unor astfel de acte, ele vor fi lovite de nulitate
în virtutea art. 220 alin.1.
4. Referitor la capacitatea de exerciŃiu a persoanelor limitate în capacitatea de exerciŃiu,
art. 25 alin. 2 stipulează că aceste persoane au dreptul să încheie acte juridice cu privire la
dispunerea de patrimoniu, să primească şi să dispună de veniturile sale doar cu acordul
curatorului. În cazul încheierii unor asemenea acte de către persoana cu capacitate de
exerciŃiu limitată fără acordul curatorului, aceste acte vor fi lovite de nulitate relativă în
corespundere cu alin. 1 al prezentului articol.
Pentru actele juridice sipulate în art. 42, pe lîngă încuviinŃarea curatorului, este cerută şi
permisiunea prealabilă a autorităŃii tutelare. Actele juridice încheiate cu încălcarea
dispoziŃiilor art. 42 vor fi lovite de nulitate în virtutea normei art. 220 alin.1, ca acte ce
contravin normelor imperative. Tot în temeiul art. 220 alin.1 vor fi nule şi actele juridice
încheiate cu încălcarea prevederilor art. 43.
5. Persoanele care pot intenta acŃiunea în anulare conform alin.1 sînt: sînt părinŃii, adoptatorii
şi curatorul. Prin derogare de la norma generală a art. 218, nulitatea în baza normei date poate
fi invocată şi de curatorul minorului în vîrstă de la 14 la 18 ani sau al persoanei cu capacitate
de exerciŃiu limitată.
6. Efectele nulităŃii actului juridic săvîrşit de minorul în vîrstă de la 7 la 14 ani sînt:
- repunerea părŃilor în situaŃia anterioară (art. 219 alin.2) şi
- obligaŃia părŃii cu capacitate de exerciŃiu deplină de a repara prejudiciul cauzat
celeilalte părŃi dacă se demonstrează că a ştiut sau trebuia să ştie că cealaltă parte nu
are capacitatea de exerciŃiu nercesară încheierii actului juridic.

Articolul 225. Nulitatea actului juridic încheiat de o persoană

fără discernămînt sau care nu îşi putea dirija acŃiunile

Actul juridic încheiat de o persoană cu capacitate de exerciŃiu deplină într-un

moment în care nu putea să conştientizeze acŃiunile sale ori să le dirijeze poate fi
declarat nul de instanŃa de judecată.

1. Norma prezentului articol se referă la persoanele cu capacitatede exerciŃiu deplină.

SituaŃia reglementată de prezentul articol se deosebeşte de incapacitatea persoanei declarată
de instanŃa de judecată în virtutea faptului că persoana, în urma unei tulburări psihice (boli
mintale sau deficienŃe mintale), nu poate conştientiza sau dirija acŃiunile sale (art. 24 alin.1).
În cazul actelor juridice încheiate de persoana declarată incapabilă trebuie să existe decizia
instanŃei de judecată privind declararea incapacităŃii persoanei, pronunŃată anterior încheierii
actului juridic lovit de nulitate, ceea ce nu este necesar în sutuaŃia reglementată de prezenzul
articol. SancŃiunea actului juridic încheiat de persoana declarată incapabilă este nulitatea
absolută (art. 222 alin.1), pe cînd sancŃiunea actului juridic încheiat în condiŃiile prezentului
articol este nulitatea relativă.
2. Nulitatea actului juridic aflat sub incidenŃa prezentului articol este cauzată de faptul că
persoana respectivă era lipsită de discernămînt, adică nu avea facultatea de a pătrunde, de a
judeca şi a aprecia lucrurile la justa lor valoare, sau nu era în stare să înŃeleagă sensul
acŃiunilor sale sau să le dirijeze. Cauzele care pot genera asemenea stare a persoanei sînt de
diferită natură; ele pot fi atît exterioare (traumă fizică, boală, moartea persoanelor apropiate,
calamitate naturală etc.), cît şi provocate de însăşi persoană (stare de ebrietate) şi nu au
importanŃă juridică.

368
3. Norma dată poate fi aplicată prin anlogie şi în cazul încheierii actului juridic de către o
persoană juridică, dacă persoana fizică care reprezenta persoana juridică nu putea să
conştientizeze acŃiunile sale sau să le dirijeze.

Articolul 226. Nulitatea actului juridic încheiat cu incălcarea limitei

împuternicirilor

În cazul în care atribuŃiile persoanei privind încheierea actului juridic sînt

limitate prin contract, iar împuternicirile organului persoanei juridice - prin actul
de constituire, în comparaŃie cu cele stipulate prin mandat, lege sau cu cele deduse din
circumstanŃele în care se încheie actul juridic, acesta, încheiat fără respectarea
limitelor impuse, poate fi declarat nul numai în cazul în care se demonstreaza că
cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre limitări.

1. Norma art. 226 reprezintă o derogare de la regula generală consfinŃită în art. 249 alin.1,
conform căreia, dacă o persoană încheie un act juridic în numele unei alte persoane cu
depăşirea împuternicirilor pentru reprezentare, actul juridic produce efecte pentru reprezentat
numai în cazul în care acesta îl confirmă ulterior. Pentru valabilitatea actului juridic încheiat
cu depăşirea atribuŃiilor stabilite prin contract sau prin contractul de constituire a persoanei
juridice nu este necesară confirmarea lui de către reprezentat; asemenea act juridic este
valabil dacă nu va fi declarat de către instanŃa de judecată nul în condiŃiile art. 226.
2. Norma prezentului articol a fost edictată în scopul asigurării stabilităŃii circuitului civil şi
comercial şi instituie prezumŃia valabilităŃii actului juridic încheiat în conformitate cu
mandatul, legea şi în condiŃiile obişnuite de săvîrşire a unor asemenea acte juridice. Acest act
juridic poate fi anulat numai dacă persoana care invocă nulitatea va demonstra că cealaltă
parte a ştiut sau trebuia să ştie despre limitările impuse printr-un contract sau prin actul de
constuire a persoanei juridice.
3. Actul juridic încheiat cu depăşirea atribuŃiilor stabilite prin contract sau prin actul de
constituire a persoanei juridice este lovit de nulitate relativă. Cercul persoanelor care pot
invoca nulitatea se stabileşte conform prevederilor art. 218 alin.1.
4. Legea conŃine unele norme speciale referitoare la limitarea împuternicirilor de
reprezentare. Astfel, art. 125 alin. 6 stipulează că prevederile actului de constituire care
limitează dreptul asociaŃilor de a reprezenta societatea în nume colectiv nu sînt opozabile
terŃilor de bună credinŃă. Buna-credinŃă se prezumă. Prin urmare, actul juridic încheiat de un
asociat al acestei societăŃi este valabil indiferent de prevederile actului de constituire care
limitează dreptul asociatului de a reprezenta societatea , dacă cealaltă parte nu a ştiut şi nu
trebuia să şie despre aceste prevederi.

Articolul 227. Nulitatea actului juridic afectat de eroare

(1) Actul juridic încheiat în baza unei erori considerabile poate fi declarat nul de
instanŃa de judecată.
(2) Eroarea este considerabilă daca la încheiere a existat o falsă reprezentare
referitor la:
a) natura actului juridic;
b) calităŃile substanŃiale ale obiectului actului juridic;
c) părŃile actului juridic (partenerul sau beneficiarul), în cazul în care identitatea
acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic.

369
 (3) Eroarea asupra motivului este considerabilă doar în cazul în care motivul este
inclus în obiectul actului juridic.
(4) Eroarea imputabila celui al cărui consimŃămînt este viciat nu poate servi temei
pentru anularea actului juridic.
(5) Persoana în al cărei interes a fost declarată nulitatea este obligată să repare
celeilalte părŃi prejudiciul cauzat, dar nu mai mult decît beneficiul pe care aceasta l-ar
fi obŃinut dacă actul juridic nu ar fi fost declarat nul. Prejudiciul nu se repară în
cazul în care se demonstrează că cel îndreptăŃit la despăgubire ştia sau trebuia să ştie
despre eroare.
(6) Actul juridic încheiat sub influenŃa erorii nu poate fi contestat dacă cealaltă
parte este de acord să-l execute în conformitate cu dorinŃa părtŃi care intenŃionează să
conteste actul.

1. Eroarea este reprezentarea falsă a realităŃii la încheierea unui act juridic civil.
Eroarea poate fi de fapt sau de drept.
Eroarea de fapt este este reprezentarea greşită a unei situaŃii faptice la încheierea actului
juridic (referitor la obiectul actului, calităŃile lui, persoana cocontractantului etc.).
Eroarea de drept este o reprezentare greşită a existenŃei sau conŃinutului normelor de drept
(cu excepŃia normelor imperative ori a celor ce privesc ordinea publică).
Actul juridic încheiat în baza erorii este lovit de nulitate relativă.
Pentru ca eroarea să constiutie temei de anulare a actului juridic civil este necesar ca ea să fie
considerabilă, în sensul că elementul asupra căruia reprezentarea este falsă să fie determinant
pentru încheierea actului, astfel încît, dacă ar fi fost cunoscută realitatea, actul nu s-ar fi
încheiat.
2. Pentru ca eroarea să fie considerabilă este necesar ca reprezentarea falsă să se refere la
următoarele elemente:
A. Natura actului juridic. Eroarea care se referă la acest element (error in negatio) este
considerată ca cea mai gravă formă a erorii (numită în doctrină eroare-obstacol) şi în
unele sisteme de drept naŃionale este sancŃionată cu nulitate absolută. Eroarea în
privinŃa naturii actului juridic este, de exemplu, atunci cînd o parte crede că încheie un
anumit act juridic iar cealaltă parte consideră că încheie un alt act juridic (o persoană
intenŃionează să vîndă un bun, iar cealalta crede că primeşte acest bun cu tilu de
donaŃie).
B. CalităŃile substanŃiale ale obiectului actului juridic. Eroarea care se referă la acest
element (error in substantiam) Ńine de acele calităŃi al obiectului care Ńin de însăşi
esenŃa lui şi fără de care el nu ar fi ceea ce este. La aceste calităŃi se atribuie atît
însuşirile materiale ale obiectului, cît şi alte elemente ca: autenticitatea, apartenenenŃa,
vechimea, aptitudinea de a servi destinaŃiei avute în vedere etc. Colegiul civil al CurŃii
de Apel, judecînd o cauză privind anularea unui contract de vînzare-cumpărare a unei
odăi locative la cererea cumpărătorului, a menŃinut decizia instanŃei judecătoreşti prin
care contractul a fost declarat nul pe motivul că odaia locativă avea o suprafaŃă mai
mică decît cea indicată în contract. Bazîndu-se pe art. 59 alin.1 al Codului civil din
1964, care prevedea că convenŃia încheiată datorită unei erori care are o însemnătate
esenŃială poate fi declarată nulă, instanŃa a considerat că suprafaŃa spaŃiului locativ
litigios are o însemnătate esenŃială la încheierea contractului (Curtea de Apel.
Culegere de practică judiciară 2001-2002, Chişinău, 2002, p.36-38) .
C. PărŃile actului juridic (partenerul sau beneficiarul). Eroarea asupra părŃilor cu care s-
a încheiat actul juridic (error in personam) produce efecte numai în cazul în care
identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic. Actele
juridice în care persoana cocontractantului este decisivă la încheierea lor (intuitu

370
 personae) sînt destul de numeroase. Acestea pot fi contracte cu titlu gratuit, care se
încheie în consideraŃia persoanei gratificate. Cînd un donator, dorind să facă o donaŃie
unei persoane pe care o consideră o rudă de a sa, face în realitate o donaŃie unei
persoane străine, eroarea donatorului constiuie un viciu, deoarece aici calitatea de
rudă este motivul determinant al donaŃiei. Printre actele intuitu personae se numără şi
acte cu titlu oneros; acestea sînt, de exemplu, contractele în care identitatea fizică,
identitatea civilă, pregătirea profesională, experienŃa, talentul, capacităŃile intelectuale
şi alte calităŃi personale ale cocontractantului sînt decisive la încheierea actului:
contractele de împrumut, de mandat, de depozit, de societate civilă, de tranzacŃie, de
antrepriză etc.
3. În principiu, eroarea asupra motivului încheierii actului juridic nu este considerabilă,
fiindcă motivul, ca atare, nu are importanŃă juridică şi nu afectează valabilitatea actului
juridic. Astfel, dacă o persoană cumpără o cravată, crezînd că ea se asortează cu un costum al
său, iar în realitate culoarea ei nu i-a convenit, această eroare nu poate servi ca temei pentru
anularea actului de vînzare-cumpărare.
Eroarea asupra motivului este considerabilă doar în cazul în care motivul este inclus în
obiectul actului juridic. Persoana care a cumpărat într-un magazin de antichităŃi un obiect de
artă la un preŃ foarte ridicat, considerînd greşit că acest obiect a aparŃinut unui personaj
istoric, nu poate cere anularea actului, chiar dacă motivul apartenŃei obiectului personajului
istoric a fost determinant, dacă această calitate a obiectului nu a fost stipulată la încheierea
actului. SoluŃia ar fi diferită dacă s-ar fi specificat în act că obiectul a fost cumpărat din
motivul că a aparŃinut unui personaj istoric.
4. Nu poate servi ca temei pentru anularea actului juridic eroarea care este imputabilă celui al
cărui consimŃămînt este viciată. Erorea este imputabilă acestuia dacă el a manifestat uşurinŃă
sau neglijenŃă, nu a luat măsurile elementare de precauŃie, nu şi-a îndeplinit obligaŃia de a se
informa. În acest caz eroarea este inexcuzabilă. Este sau nu imputabilă eroarea persoanei a
cărei consimŃămînt este viciat se apreciază în funcŃie de circumstanŃele concrete ale cauzei,
reieşind din vîrsta, experienŃa, profesia persoanei în cauză.
5. Persoana în a cărei interes a fost pronunŃată nulitatea este obligată să repare celeilalte părŃi
prejudiciul cauzat. Legea stabileşte întinderea despăgubirii la care poate pretinde partea
prejudiciată; despăgubirea nu este mai mare decît beneficiul pe care cel îndreptăŃit la
despăgubire l-ar fi obŃinut dacă actul juridic nu ar fi fost declarat nul şi nu include prejudiciul
efectiv suportat (a se vedea art. 14).
Partea căreia i-a fost cauzat prejudiciu prin anularea actului juridic afectat de eroare are
dreptul la despăgubire numai dacă că ea este de bună-credinŃă. Prejudiciul nu se repară dacă
se demonstrează că această parte ştia sau trebuia să ştie despre eroare.
6. PărŃile uni act juridic afectat de eroare pot remedia pe cale amiabilă efectele erorii. De
exemplu, cumpărătorul într-un act de vînzare-cumpărare intenŃionează să invoce nulitatea
actului pe motivul erorii în calităŃile substanŃiale ale obectului actului. Însă înainte de a fi
intentată acŃiunea în anulare părŃile convin ca vînzătorul să reducă preŃul obiectului. Dacă
vînzătorul este de acord să reducă preŃul în conformitate cu dorinŃa cumpărătorului, acesta din
urmă nu mai poate contesta actul în cauză.
7. Dovada erorii incumbă celui ce invocă acest viciu de consimŃămînt. Fiind un fapt juridic,
eroarea poate fi dovedită cu orice mijloace de probă.

Articolul 228. Nulitatea actului juridic încheiat prin dol\

(1) Actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul

dolosiv sau viclean al uneia din părŃi poate fi declarat nul de instanŃa de judecată

371
chiar şi în cazul în care autorul dolului estima că actul juridic este avantajos pentru
cealaltă parte.
(2) Daca una dintre părŃi trece sub tăcere anumite împrejurări la a căror
dezvăluire cealaltă parte nu ar mai fi încheiat actul juridic, anularea actului juridic
poate fi cerută numai în cazul în care, în baza principiului bunei-credinŃe, se putea
aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste împrejurări.
(3) În cazul în care dolul este comis de un terŃ, actul juridic poate fi anulat numai
dacă se demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre dol.

1. Dolul constă în inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace dolosive sau viclene
pentru a o determina să încheie un act juridic.
Dolul are două elemente constitutive:
- elementus subiectiv, care constă întenŃia de a induce în eroare o persoană pentru a o
determina să încheie un act juridic; dacă inducerea în eroare a fost provocată
neintenŃionat, nu există dol;
- elementul obieciv, care constă în utilizarea diferitor mijloace viclene pentru realizarea
intenŃiei de induce în eroare: manopere viclene, minciuni, maşinaŃii etc.
2. Pentru ca dolul să fie temei de anulare a actului juridic este necesar ca eroarea să fie
determinantă pentru încheierea actului juridic, adică mijloacele viclene utilizate de una dintre
părŃi să fie de aşa natură, încît să fie evident că fără aceste mijloace, cealaltă parte n-ar fi
încheiat actul. Aceste mijloace pot fi cele mai diferite. De exemplu, constiutuie dol inducerea
cumpărătorului în eroare de către vînzătorul unei mărfi cu ajutorul unui certificat de origine
fals, fapt care l-a determinat pe cumpărător să încheie actul de vînzare-cumpărare. De
asemenea este dol în cazul speculării, profitării cu rea-credinŃă de afecŃiunea unei persoane
pentru a o determina să facă o donaŃie sau un testament.
Este necesar ca mijloacele dolosive să prezinte o anumită gravitate pentru a putea produce
efectele unui viciu de consimŃămînt. Astfel exagerarea de către vînzător a calităŃilor mărfii
sale de obicei nu constituie dol.
3. Spre deosebire de eroarea propriu-zisă, care operează ca temei de anulare a actului juridic
numai dacă se referă la elementele actului juridic expres stipulate în lege (a se vedea art. 227
alin.2 şi comentariul), eroarea provocată de dol atrage anulabilitatea actului juridic, oricare ar
fi elementul actului juridic la care se referă această eroare. Astfel, actul juridic afectat de dol
poate fi anulat chiar dacă eroarea victimei cade asupra motivului, ceea ce, de regulă, este
imposibil în cazul erorii propriu-zise(a se vedea art. 227 alin.3 şi comentariul).
4. Dolul este un fapt obiectiv şi produce efecte juridice prin sine însuşi. Motivele pentru care
partea în culpă a indus în eroare cealaltă parte nu au importanŃă juridică. Dolul este temei de
anulare a actului juridic chiar dacă autorul dolului estima că actul juridic este avantajos
pentru cealaltă parte.
5. De cele mai multe ori mijloacele dolosive se exprimă prin fapte pozitive. Sînt însă cazuri
cînd dolul se realizează prin abŃinerea de la acŃiuni, omisiuni (dol prin reticenŃă). Este dol
prin reticenŃă atunci cînd una din părŃi trece sub tăcere intenŃionat anumite împrejurări care
prezintă interes esenŃial, determinant pentru cealaltă parte şi pe care autorul dolului, dacă era
lioal şi de bună credinŃă, trebuia să le comunice. Uneori însăşi legea determină caracterul
dolosiv al omisiunilor. Este, de exemplu, cazul contractului de asiguare (a se vedea art.
1317).
6. În principiu, dolul provine de la cealaltă parte a actului juridic. Însă dolul care este comis
de un terŃ de asemenea poate servi ca temei de anulare a actului juridic dacă cealaltă parte a
ştiut sau trebuia să ştie despre manoperele dolosive ale terŃului şi nu l-a avertizat pe
cocontractant sau chiar a fost instigator ori complice al terŃului. De asemenea dolul terŃului

372
constituie temei de anulare a actelor juridice unilaterale, întrucît în aceste acte cealaltă parte
nu există.
7. Ca şi în cazul erorii, dovada dolului incumbă celui care îl invocă. Fiind un fapt juridic,
dolul poate fi dovedit cu orice mijloace de probă.
8. Natura dublă a dolului – viciu de consimŃămînt şi fapt cauzator de prejudiciu – comportă
şi o sancŃiune dublă. Ca viciu de consimŃămînt dolul atrage nulitatea relativă a actului juridic
cu efectele respective prevăzute de lege (art. 219). Ca delict civil dolul generează dreptul
părŃii vătămate la despăgubiri (art. 1398).

Articolul 229. Nulitatea actului juridic încheiat prin violenŃă

(1) Actul juridic încheiat în urma constrîngerii prin violenŃă fizică sau psihică poate
fi declarat nul de instanŃa de judecată chiar şi în cazurile cînd violenŃa a fost
exercitată de un terŃ.
(2) ViolenŃa este temei de anulare a actului juridic numai în cazul în care se
demonstreaza ca este de natură să determine o persoană să creadă că ea, soŃul, o rudă
sau o altă persoană apropiată ori patrimoniul lor sînt expuşi unui pericol iminent.
(3) În sensul prezentului articol, nu există violenŃă atunci cînd autorul ei nu a
utilizat vreun mijloc ilicit.

1. ViolenŃa este constrîngerea sau ameninŃarea unei persoane cu un rău injust care îi produce
o temere care o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
ViolenŃa – viciu de consimŃămînt presupune două elemente constitutive:
- elementul obiectiv, care constă în amenŃarea cu un rău;
- elementul subiectiv, care constă în temerea, ca consecinŃă a ameninŃării, care afectează
consimŃămîntul.
Răul cu care se ameninŃă poate fi de natură patrimonială (de ex., distrugerea unui bun), fizică
(de ex., vătămarea integrităŃii corporale) sau morală (de ex., compromiterea reputaŃiei).
În afară de persoana ameninŃată răul poate privi pe soŃ, o rudă sau altă persoană apropiată.
2. Spre deosebire de dol, care, de regulă, provine de la cealaltă parte, şi numai în anumite
condiŃii poate emana de la terŃi (a se vedea art. 228 alin.3 şi comentariul), în privinŃa violenŃei
legea precizează expres că ea este temei de anulare şi atunci cînd este exercitată de un terŃ.
Din punct de vedere juridic este indiferent dacă ea emană de la cealaltă parte a actului juridic
sau de la un terŃ.
3. Pentru ca violenŃa să servească ca temei de anulare a actului juridic trebuie să fie întrunite
următoarele condiŃii:
- violenŃa trebuie să fie determinantă pentru încheierea actului juridic;
- pericolul la care este supusă victima sau patrimoniul ei trebuie să fie iminent.
Aprecierea existenŃei acestor condiŃii se face în fiecare caz concret, reieşind din împrejurările
încheierii actului juridic şi persoana victimei (vîrsta, experienŃa, forŃa fizică sau morală etc.).
4. ViolenŃa - viciu de consimŃămînt este atunci cînd ameninŃarea cu un rău este injustă,
nelegitimă. Nu constituie violenŃă faptul de a ameninŃa cu folosirea unei căi legitime sau cu
exercitarea unui drept. De exemplu, creditorul îl ameninŃă pe debitor că îl va da în judecată
dacă acela nu va îndeplini obligaŃiile sale contractuale.
5. Actul încheiat prin violenŃă este lovit de nulitate relativă. Nulitatea rezultată din violenŃă
poate fi acoperită prin confirmare (art. 218 alin. 2) numai după încetarea violenŃei, astfel încît
actul juridic al confirmării să nu fie el însuşi viciat.
6. Dovada violenŃei incumbă celui ce invocă acest viciu de consimŃămînt. Fiind un fapt
juridic, violenŃa poate fi dovedită cu orice mijloace de probă.

373
 Articolul 230. Nulitatea actului juridic încheiat prin leziune

(1) Actul juridic pe care o persoană l-a încheiat din cauza unui concurs de
împrejurări grele de care a profitat cealaltă parte, in condiŃii extrem de nefavorabile,
poate fi declarat nul de instanŃa de judecată.
(2) InstanŃa de judecată poate menŃine actul juridic dacă pîrîtul oferă o reducere
a creanŃei sale sau o despăgubire pecuniară echitabilă.

1. Leziunea este prejudiciul material pe care îl suferă una din părŃile actului juridic civil din
cauza disproporŃiei vădite de valoare existente în momentul încheierii actului între prestaŃia la
care s-a obligat şi prestaŃia pe care ar urma să o primească în locul ei.
Leziunea ca temei de anulare a actului juridic presupune două elemente constitutive:
- elementul obiectiv, care constă în disproporŃia vădită de valoare între contraprestaŃii
ceea ce face ca actul juridic să fie extrem de nefavorabil pentru una din părŃi;
- elementul subiectiv, care constă în profitarea de starea de nevoie creată de un concurs
de împrejurări grele în care se află cealaltă parte.
Leziunea există numai în contractele sinalagmatice, oneroase şi comutative şi este exclusă în
contractele gratuite, în cele unilaterale şi în cele aleatorii.
2. Pentru ca leziunea să servească ca temei pentru anularea actului juridic este necesar să fie
întrunite următoarele condiŃii:
- starea de necesitate în care se află partea ce ivocă nulitatea să fie determinantă pentru
încheierea actului juridic, astfel încît, dacă nu s-ar afla în asemenea împrejurări,
partea dată nu ar fi încheiat acest act sau nu l-ar fi încheiat în asemenea condiŃii;
- actul juridic să fie încheiat în condiŃii nu pur şi simplu nefavorabile, ci extrem de
nefavorabile pentru una din părŃi;
- disproporŃia dintre contraprestaŃii să exite în momentul încheierii actului juridic şi nu
într-un moment ulterior; în caz contrar ar exista situaŃia de impreviziune dar nu de
leziune;
- să se demonstreze că cealaltă parte a profitat de starea de necesitate în care se găsea
partea ce invocă leziunea.
Este leziune, de exemplu, în cazul cînd o persoană, profitînd de starea materială foarte grea
cauzată de lipsa mijloacelor de existenŃă a altei persoane, o determină să vîndă un obiect
preŃios la un preŃ excesiv de mic în comparaŃie cu valoarea reală a obiectului sau o determină
să ia un împrumut cu o dobîndă excesiv de mare.
3. Leziunea atrage nulitate relativă a actului juridic. În corespundere cu regula generală
consacrată în art. 219, efectul nulităŃii este repunerea părŃilor în situaŃia anterioară. Legea
prevede posibilitatea menŃinerii actului juridic lezionar, în cazul în care se vor lua măsuri în
vederea restabilirii echilibrului contraprestaŃiilor. InstanŃa de judecată poate dispune o
reducere a creanŃei creditorului sau o despăgubire pecuniară echitabilă oferită părŃii
prejudiciate. De exemplu, instanŃa poate obliga pîrîtul să plătească părŃii lezate o despăgubire
pentru repararea prejudiciului cauzat prin vînzarea la un un preŃ excesiv de mic sau să reducă
dobînda excesivă pentru împrumut.
4. Dovada leziunii incumbă celui care o invocă. Fiind un fapt juridic, leziunea poate fi
dovedită cu orice mijloace de probă.

Articolul 231. Nulitatea actului juridic încheiat în urma înŃelegerii dolosive

dintre reprezentantul unei părŃi şi cealaltă parte

374
 (1) Actul juridic încheiat în urma înŃelegerii dolosive dintre reprezentantul unei
părŃi şi cealaltă parte poate fi declarat nul de instanŃa de judecată.
(2) Cererea de anulare, în cazul prevazut la alin.(1), poate fi depusă în termen de un
an de la data la care cel interesat a aflat sau trebuia să afle despre încheierea actului
juridic.

1. În actul juridic încheiat prin reprezentant (art. 242) acesta din urmă nu manifestă voinŃa sa
proprie, scopul lui este de a comunica voinŃa reprezentatului. În cazul înŃelegerii dolosive
dintre reprezentant şi cealaltă parte voinŃa reprezentatului nu este manifestată, ea este
înlocuită cu voinŃa reprezentantului, ceea ce atrage nulitatatea acestui act juridic. Actul
juridic încheiat în urma înŃelegerii dolosive dintre reprezentantul unei părŃi şi cealaltă
parte este lovit de nulitate relativă.
2. ÎnŃelegerea dolosivă dintre reprezentantul unei părŃi şi cealaltă parte presupune săvîrşirea
de către reprezentant în mod intenŃionat, cu rea-voinŃă a unor acŃiuni ce contravin voinŃei
reprezentatului. NeglijenŃa reprezentantului şi încheierea actului juridic în condiŃii
nefavorabile pentru reprezentat, la fel ca şi depăşirea împuternicirilor date de reprezentat nu
cad sub incidenŃa prezentului articol.
Scopul înŃelegerii dolosive (obŃinerea beneficiilor de către părŃile acestei înŃelegeri, cauzarea
prejudiciilor reprezentatului etc.) nu are importanŃă juridică.
3. Alineatul 2 stabileşte termennul de prescripŃie extinctivă pentru acŃiunea în anulare a
actului juridic încheiat în urma înŃelegerii dolosive dintre reprezentantul unei părŃi şi
cealaltă parte. Prin deroagare de la regula generală privind termenul de prescripŃie extinctivă
care este de 3 ani (art. 267), norma dată stabileşte un termen de prescripŃie de un an. Acest
termen începe să curgă de la data la care cel interesat a aflat sau trebuia să afle despre
încheierea actului juridic.

Articolul 232. Nulitatea actului juridic încheiat cu încalcarea

interdicŃiei de a dispune de un bun

Actul juridic prin care s-a dispus de un bun referitor la care, prin lege sau de
instanŃa de judecată, sau de un alt organ abilitat, este instituita, in favoarea unor
persoane, o interdicŃie cu privire la dispoziŃie poate fi declarat nul de instanŃa de
judecată la cererea persoanelor în favoarea cărora este instituită interdicŃia.

1. Norma prezentului articol se referă la actele juridice de dispoziŃie (art. 198), prin care se
dispune de un bun, referitor la care este instiutită o interdicŃie în favoarea unor persoane.
InterdicŃia poate fi instiutită prin lege, de instanŃa de judecată, sau de un alt organ abilitat.
2. Legea stabileşte interdicŃii privind actele de dispoziŃie în vederea ocrotirri intereselor unor
categorii de persoane. Astfel, sînt interzise actele cu titlu gratuit prin care cel pus sub tutelă
sau curatelă se obligă sau renunŃă la drepturi (art.43). Această interdicŃie este instiutită în
favoarea persoanelor incapabile, celor cu capacitate de exerciŃiu restrînsă sau limitată (a se
vedea art.art. 20 –22, 24,25). Sînt interzise actele de dispoziŃie asupra bunurilor imobile
proprietate comună în devălmăşie fără acordul scris al coproprietarilor devălmaşi (art. 369).
Debitorului gajist îi este intrezis să încheie acte juridice de înstrăinare a bunurilor gajate fără
autorizaŃia creditorului gajist (art.477 alin3). Este interzis orice act de dispoziŃie al debitorului
asupra unui bun din masa debitoare efectuaut după intentarea procesului de insolvabilitate
(art. 83 al Legii insolvabilităŃii nr. 632/2001//M.O., nr. 139 – 140 din 15.11.2001).

375
 3. InterdicŃia de a încheia acte juridice de dispoziŃie poate fi instituită de către instanŃa de
judecată. Conform art. 175 la Codului de procedură civilă, instanŃa de judecată este în drept:
a) să pună sechestru pe bunurile pîrîtului; b) să interzică pîrîtului săvîrşirea unor anumite
acte; c) să interzică altor persoane săvîrşirea unor anumite acte în privinŃa obiectului în
litigiu.
4. Actul juridic de dispoziŃie încheiat cu încălcarea interdicŃiei de a dispune de un bun este
lovit de nulitate relativă. În prezentul articol se stipulează expres că acŃiunea în anulare poate
fi intentată de persoana în favoarea căreia este instiuită interdicŃia: coproprietarul în cazul
unui act juridic prevăzut de art. 369, creditorul gajist în cazul actelor juridice prevăzute de art.
477 alin.3 etc.

Articolul 233. Termenul înaintării acŃiunii privind anularea actului juridic

(1) Persoana îndreptăŃită are dreptul să ceară anularea actului juridic pentru
temeiurile stipulate la art.227, 228 şi 230 în termen de 6 luni de la data cînd a aflat sau
trebuia să afle despre temeiul anulării.
(2) În temeiul stipulat la art.229, cererea de anulare poate fi depusă în termen de 6
luni de la data cînd a incetat violenta.

1. AcŃiunea în nulitate relativă, spre deosebire de cea în nulitate absolută, este prescriptibilă,
adică ea trebuie intentată în termenul de prescripŃie extinctivă. Prin prezentul articol sînt
instituite termene speciale de prescripŃie extinctivă pentru acŃiunile în anulare a unor categorii
de acte juridice. Aceste termene derogă de la regula generală privind termenul de prescripŃie
extinctivă care este de 3 ani (art. 268) şi constiutie 6 luni privitor la acŃiunile în anularea:
- actului juridic afectat de eroare (art. 227),
- actului juridic încheiat prin dol (art. 228),
- actului juridic afectat de leziune (art. 230) şi
- actului juridic încheiat prin violenŃă (art. 229).
2. O problemă importantă în cea care priveşte prescripŃia acŃiunii în anularea unui act juridic
este acea a datei de la care ea începe să curgă. Conform regulii generale, termenul de
prescripŃie extinctivă începe să curgă de la data cînd persoana a cărei drept a fost încălcat a
aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Privitor la acŃiunile în anularea actului
juridic această dată variază în funcŃie de temeiul acŃiunii în anulare. În cazul acŃiunilor în
anularea actului juridic afectat de eroare, actului juridic încheiat prin dol şi actului juridic
afectat de leziune termenul de prescripŃie începe să curgă de la data cînd cel îndreptăŃit a aflat
sau trebuia să afle despre temeiul anulării, iar în cazul acŃiunii în anularea actului juridic
încheiat prin violenŃă – termenul de prescripŃie începe să curgă da la data cînd a încetat
violenŃa.
3. Prevederile prezentului articol trebuiesc privite în ansamblu cu prevederile art. 272 alin. 5.

Capitolul IV
ACTELE JURIDICE INCHEIATE
SUB CONDITIE

Articolul 234. Actul juridic încheiat sub condiŃie

376
 Actul juridic se consideră încheiat sub condiŃie cînd apariŃia şi încetarea
drepturilor subiective civile şi a obligaŃiilor corelative depind de un eveniment viitor
şi nesigur ca realizare.

1. CondiŃia este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare de care depinde existenŃa naşterea
sau desfiinŃarea actului juridic.
CondiŃia, ca modalitate a actului juridic, prezintă următoarele caractere:
A. Este un eveniment viitor sau un eveniment care deja a survrnit, însă deoacamdat nu
este cunoscut părŃilor. Nu este condiŃie dacă este cert, chiar fără ca părŃile să ştie, că
evenimentul nu se va produce.
B. Este un eveniment nesigur. Incertitudinea în privinŃa survenirii evenimentului viitor
deosebeşte condiŃia de termen, care este un eveniment viitor şi sigur ca realizare, de
care depinde producerea sau stingerea efectelor unui act juridic. Astfel, obligaŃia ce
urmează a fi executată la moartea unei anumite persoane este o obligaŃie cu termen,
fiind neîndoelnic că acest eveniment se va produce, chiar dacă nu se poate cunoaşte
data decesului. Dacă însă producerea efectelor unui act juridic este condiŃionată de
moartea unei persoane pînă la o anumită dată, sîntem în faŃa unui act cu condiŃie
suspensivă (a se vedea art. 239 şi comentariul), neputîndu-se şti cu siguranŃă dacă
decesul se va întîmpla sau nu pînă la această dată.
C. CondiŃia trebuie să fie rezultatul voinŃei părŃilor, ca manifestare a princiliului libertăŃii
contractuale. Dacă eficacitatea actului juridic este condiŃionată de producerea unui
eveniment viitor şi nesigur prin lege, nu este condiŃia, ca modalitate a actului juridic,
în sensul strict-juridic al acestei noŃiuni.
D. De realizarea evenimentului viitor şi nesigur depinde eficacitatea actului juridic –
producerea sau încetarea retroactivă a efectelor lui, dar nu însăşi existenŃa actului
juridic afectat de această modalitate. Actul juridic ca atare există deoarece, prin
ipoteză, întruneşte toate elementele esenŃiale cerute de lege (consimŃămînt, capacitate,
obiect, cauză şi, eventual, formă), dar apariŃia sau dispariŃia retroactivă a efectelor
actului sînt condiŃionate de producerea unui eveniment viitor şi incert.
2. În funcŃie de legătura dintre voinŃa părŃilor şi realizarea sau nerealizarea condiŃiei, aceasta
poate fi cauzală, mixtă şi potestativă.
Este cauzală acea condŃie cărei realizare depinde de întîmplare, fiind totalmente independentă
de voinŃa părŃilor. Este cazul actului juridic subordonat unui eveniment natural, sau care
depinde exclusiv de voinŃa unui terŃ. De exemplu, obligaŃia de a iriga un teren, dacă pînă într-
o dată anumită nu va ploua, este o obligaŃie sub condiŃie cauzală.
Este potestativă acea condiŃie a cărei realizare depinde exclusiv de voinŃa părŃilor (a se vedea
art. 235 alin.2 şi comentariul).
Este mixtă condiŃia a cărei realizare depinde de voinŃa uniea din părŃi şi de voinŃa unui terŃ.
Răspunde acestei definiŃii, de exemplu, condiŃia ca una din părŃi să încheie un alt act juridic:
cumpărarea unui bun cu condiŃia vînzării altui bun sau cu condiŃia obŃinerii unui împrumut.

Articolul 235. CondiŃia nulă

(1) Este nulă condiŃia care contravine legii, ordinii publice şi bunelor moravuri
sau condiŃia a cărei îndeplinire este imposibilă. Actul juridic încheiat sub astfel de
condiŃie este nul în întregime.
(2) CondiŃia a cărei survenire sau nesurvenire depinde de voinŃa părŃilor actului
juridic este nulă. Actul juridic încheiat sub o astfel de condiŃie este nul.

377
1. După cum este nul actul juridic ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri,
tot aşa este nulă şi condiŃia, ca modalitate a actului juridic, atunci cînd este ilicită, imorală sau
contrară ordinii publice (a se vedea art. 220 şi comentariul şi p.2 al comentariului la art.207).
2. CondiŃia este imposibilă cînd evenimentul avut în vedere de părŃi este absolut irealizabil în
împrejurările sau cu mijloacele existente la data încheierii actului juridic. Este firesc ca o
asemenea condiŃie să fie nulă, deoarece subordonarea îndeplinirii obligaŃiei unui eveniment
despre care se ştie din capul locului că este imposibil de realizat echivalează cu lipsa intenŃiei
de a se obliga. Imposibilitatea poate fi fizică, dacă se datorează unor cauze de ordin material
sau natural (de exemplu, condiŃia de a transforma fierul în aur), sau juridică dacă este
determinată de impedimente de de ordin legislativ (de exemplu, condiŃia săvîrşirii unui act
juridic de către o persoană incapabilă). Imposibilitatea se apreciază la data încheierii actului
juridic, deoarece un fapt imposibil de realizat la un moment dat poate deveni realizabil
ulterior, fie datorită dezvoltării ştiinŃei şi tehnicii, fie datorită modificării legislaŃiei.
3.CondiŃia imposibilă, ilicită, imorală sau contrară ordinii publice este sancŃionată cu nuiutate
absolută. Nulitatea este totală, adică inserarea în actul juridic a unei clauze condiŃionale
atrage nulitatea întregului act juridic. Această normă este o derogare de la regula generală,
conform căreia nulitatea clauzei nu atrage nulitatea întregului act juridic dacă se poate
presupune că acesta ar fi fost încheiat şi în lipsa acestei clauze (art. 220 alin.3).
4. Alineatul 2 este consacrat condiŃiei potestative – condiŃiei a cărei survenire sau nesuvenire
depinde de voinŃa părŃilor actului juridic. În principiu, actul juridic, încheiat sub o condiŃie a
cărei survenire depinde exclusiv de voinŃa unei părŃi, este nul. Deşi textul legii nu precizează,
este valabil actul juridic cu condiŃie potestativă pentru creditor. În favoarea acestei soluŃii
optează atît jurisprudenŃa, cît şi doctrina. Într-adevăr, nu există nici un impediment ca
debitorul să se oblige sub condiŃia ca creditorul să săvîrşeacă, sau, din contra, să se abŃină de
la săvîrşirea unor acŃiuni.
Actul juridic încheiat sub condiŃie potestativă pentru debitor este lovit de nulitate, odată ce
survenirea acestei condiŃii depinde exclusiv de voinŃa debitorului. De exemplu, va fi nul actul
de vînzare-cumpărarare în care vînzătorul „îşi asumă obligaŃia” de a vinde bunul „atunci cînd
va vrea”, întrucît asumarea unei obligaŃii subordonată totalmente arbitrarului debitorului
echivalează cu neasumarea vreunei obligaŃii. Acest act juridic este lovit de nulitate absolută.

Articolul 236. CondiŃia pozitivă

(1) Dacă actul juridic este încheiat sub condiŃia survenirii unui eveniment
oarecare într-un termen determinat, condiŃia se consideră nerealizată dacă acest
termen a expirat şi evenimentul nu a survenit.
(2) Dacă termenul nu este determinat, condiŃia poate fi îndeplinită oricînd.
CondiŃia poate fi recunoscută nerealizată atunci cînd este evident că survenirea
ulterioara a evenimentului este imposibilă.

1. CondiŃia pozitivă este condiŃia că se va produce un anumit eveniment. În prezentul articol

sînt fixate regulile privind determinarea momentului în care se poate considera că o condiŃie
pozitivă este căzută, adică nu mai este realizabilă în mod definitiv. Regulile sînt diferite în
funcŃie de fapul dacă părŃile au fixat sau nu un termen pentru realizarea condiŃiei.
2. Dacă părŃile au fixat un termen în decursul căruia condiŃia va trebui să se realizeze pentru
a produce efecte, atunci condiŃia se poate considera nerealizată:
- cînd termenul fixat a expirat înainte ca condiŃia să se fi realizat, chiar dacă ea se va
realiza ulterior, fiindcă voinŃa părŃilor a fost de a considera ca valabilă numai
realizarea împlinită pînă la expirarea termenului fixat. Astfel cînd se stabileşte ca

378
 condiŃie transmiterea proprietăŃii unui bun determinat individual (art.294 alin.1), de
exemplu, un imobil anumit, condiŃia se consideră nerealizată dacă proprietatea nu a
fost transmisă pînă la data fixată, chiar dacă a fost transmisă ulterior.
- cînd, înainte de expirarea termenului fixat, realizarea condiŃiei a devenit imposibilă în
mod cert pe viitor. Astfel, în exemplul dat condiŃia se consideră nerealizată dacă
bunul determinat individual a pierit (imobilul a fost demolat) înainte de această dată,
astfel încît este sigur că proprietatea nu mai poate fi transmisă.
3. Dacă părŃile n-au fixat nici un termen pentru realizarea condiŃiei, atunci, în principiu,
realizarea ei trebuie aşteptată la infinit şi condiŃia nu se poate nicicînd considerată ca definitiv
nerealizată. CondiŃia poate fi recunoscută ca definitiv nerealizată atunci cînd este evident că
survenirea ulterioară a evenimentului este imposibilă. De exemplu, dacă se pune drept
condiŃie căsătoria unei persoane, fără a fixa termenul în care această căsătorie va trebui să
aibă loc, condiŃia se va considera definitiv nerealizată, dacă acea persoană moare înainte de a
se căsători, doarece este cert că condiŃia nu se mai poate realiza.

Articolul 237. CondiŃia negativă

(1) În cazul în care actul juridic este încheiat sub condiŃia nesurvenirii unui
eveniment anumit într-un termen determinat, condiŃia se consideră realizată chiar şi
pînă la expirarea acestui termen dacă este evident că survenirea ulterioară a
evenimentului este imposibilă.
(2) Dacă termenul nu este determinat, condiŃia se consideră realizată doar atunci
cînd va fi evident că evenimentul nu va surveni.

1. În prezentul articol este reglementată realizarea condiŃiei negative. CondiŃia negativă este
condiŃia că nu se va produce un anumit eveniment.
2. Dacă părŃile au fixat un termen pentru nesurvenirea evenimentului, atunci condiŃia se
consideră realizată:
- dacă termenul fixat s-a epuizat fără ca evenimentul să se producă, chiar dacă el se
produce ulterior;
- dacă, chiar şi pînă la expirarea termenului fixat devine evident că evenimentul nu va
mai putea avea loc.
De exemplu, condiŃia că o persoană nu se va căsători timp de un an este realizată, fie cînd a
trecut un an fără ca persoana să se căsătorească, fie, dacă înaintea expirării termenului de un
an, persoana moare, astfel încît este cert că nu poate avea loc căsătoria.
3. Dacă părŃile n-au fixat un termen pentru ca să nu survină un anumit eveniment, atunci
condiŃia va rămîne nerealizată un timp indefinit, şi nu va fi considerată realizată decît în cazul
cînd va fi evident că evenimentul nu se mai poate produce.

Articolul 238. Inadmisibilitatea influenŃei asupra realizării condiŃiei

(1) Persoana care a încheiat un act juridic sub condiŃie determinată nu are dreptul,
pîna la realizarea condiŃiei, să efectueze acŃiuni capabile să împiedice executarea
obligaŃiilor sale.
(2) Dacă condiŃia se realizează, iar persoana a intreprins deja acŃiunile
menŃionate la alin.(1), ea este obligată sa repare celeilalte părŃi prejudiciul cauzat
astfel.

379
1. DispoziŃiile prezentului articol au ca scop de a asigura ca lucrurile să decurgă normal şi de
a exclude amestecul cu rea-credinŃă şi neloial al uneiea din părŃi în desfăşurarea
evenimentelor. Persoana care a încheiat un act juridic sub condiŃie nu poate săvîrşi, înaunte
de îndeplinirea condiŃiei, acŃiuni care ar afecta executarea obligaŃiilor sale. Dacă prin acŃiuni
culpabile săvîrşite înaintea îndeplinirii condiŃiei debitorul împiedică executarea obligaŃiilor
sale, el poate cauza prin aceasta prejudicii creditorului.
2. La survenirea condiŃei partea, care a săvîrşit acŃiuni capabile să împiedice executarea
obligaŃiilor sale, este obligată să repare celeilalte părŃi prejudiciul cauzat prin acŃiunile sale.
Pentru ca sancŃiunea prevăzută în alineatul 2 să fie aplicată trebuie să fie îndeplinite
următoarele condiŃii:
- condiŃia determinată de părŃi să se realizeze;
- partea care a săvîrşit acŃiunile în cauză să se afle în culpă.
Întinderea despăgubirii pe care o poate predinde partea de bună-credinŃă se stabileşte conform
prevederilor art. 14 alin.2.
Prevederile prezentului articol trebuiesc privite în ansamblu cu cele înscrise în art. 241.

Articolul 239. Actul juridic incheiat sub condiŃie suspensivă

Actul juridic se consideră încheiat sub condiŃie suspensivă dacă apariŃia

drepturilor subiective civile şi a obligaŃiilor corelative prevăzute de el depinde de
un eveniment viitor şi incert sau de un eveniment survenit, însă deocamdată
necunoscut părŃilor.

1. CondiŃia este suspensivă atunci cînd efectele actului juridic sînt subordonate unui
eveniment viitor şi incert sau unui eveniment survenit dar necunoscut părŃilor la momentul
încheierii actului juridic. Astfel, vînzarea poate fi subordonată obŃinerii unui împrumut,
donaŃia poare fi condiŃionată de căsătoria donatarului. În cazul condiŃiei suspensive actul
juridic este valabil format, dar eficacitatea sa deplină depinde de poroducerea unui fapt
ulterior – împlinirea condiŃiei. Atît timp cît condiŃia suspensivă nu s-a împlinit, drepturile şi
obligaŃiile părŃilor se află suspendate în existenŃa lor.
2. Din actele juridice încheiate sub condiŃie decurg următoarele consecinŃe:
- creditorul nu poate cere executarea obligaŃiei. De exemplu, într-un act de vînzare-
cumpărare cu condiŃie suspensivă cumpărătorul nu poate cere predarea bunului, pînă
la survenirea condiŃiei;
- debitorul nu datorează nimic; dacă totuşi a plătit, el poate cere restituirea plăŃii ca
nedatorată;
- în actele translative sau constitutive de drepturi reale nu are loc transmiterea sau
constituirea acestor drepturi. De exemplu, înstrăinătorul sub condiŃia suspensivă
rămîne proprietarul bunului înstrăinat, cu consecinŃele ce decurg din acest titlu,
inclusiv referitor la riscul pieirii fortuite (dacă bunul piere înaintea survenirii condiŃiei
suspensive, vînzătorul nu poate pretinde cumpărătorului plata preŃului);
- creditorul poate săvîrşi acte de dispoziŃie (de exemplu, dobînditorul sub condiŃie
suspensivă poate să înstrăineze sau să gajeze bunul), dar condiŃionat, căci, în virtutea
unui principiu general al dreptului, nimeni nu poate ceda mai multe drepturi decît are
el însuşi. Achizitorul nou va deveni titular al dreptului afectat de aceeaşi condiŃie;
- termenul de prescripŃie extinctivă nu începe să curgă (art. 272 alin.2).
3. Dacă condiŃia suspensivă a survenit, se consideră, retroactiv, că actul a fost pur şi simplu.
În principiu, prin survenirea condiŃiei suspensive actul juridic îşi produce efectele din
momentul încheierii sale, ca şi cînd nu ar fi fost afectat de această condiŃie. Locul drepturilor

380
şi obligaŃiilor condiŃionale îl iau drepturile şi obligaŃiile pure şi simple. Actul devene eficace
cu efect retroactiv.
Articolul dat nu conŃine nici o prevedere expresă referitor la soarta actelor de dispoziŃie
săvîrşite de creditor (dobînditor) şi celor săvîrşite de debitor (înstrăinător) înaintea survenirii
condiŃiei suspensive, dacă condiŃia se realizează. JurisprudenŃa şi doctrina altor Ńări,
legislaŃiile cărora conŃin dispoziŃii similare (FranŃa, România etc.), consideră că actele de
dispoziŃie săvîrşite de creditor (dobînditor) se consolidează retroactiv, iar cele săvîrşite de
debitor (înstrăinător) se desfiinŃează retroactiv.
La determinara efectelor actelor de dispoziŃie săvîrşite de debitor (înstrăinător), care
provizoriu a rămas proprietarul bunului înstrăinat, trebuie de Ńinut cont de dispozŃiile art.319,
care stipulează că schimbarea proprietarului nu afectează drepturile terŃilor asupra bunului
dobîndit cu bună-credinŃă anterior transmiterii dreptului de proprietae.
4. Dacă condiŃia suspensivă nu s-a realizat ( referitor la condiŃia nerealizată – a se vedea art.
236), părŃile se găsesc în situaŃia în care ar fi fost dacă n-ar fi încheiat actul. Nerealizarea
condiŃiei suspensive, ca şi realizarea ei produce efect retroactiv. Dacă prestaŃiile reciproce au
fost deja efectuate între părŃi (de exemplu, s-a plătit un avans), ele trebuie restituite. Actele de
dispoziŃie săvîrşite de debitor (înstrăinător) se consolidează retroactiv, cele săvîrşite de
creditorul virtual (dobînditor), din contra, se desfiinŃează retroactiv.
5. Dacă efectele actului juridic sînt subordonate unui eveniment deja survenit dar încă
necunoscut de părŃi, condiŃia suspensivă va fi realizată atunci cînd părŃile vor lua cunoştinŃă
de producerea evenimentului. Dacă survenirea evenimentului produs devine cunoscută uneia
din părŃi, ea trebuie să informeze într-un termen rezonabil cealaltă parte (celelalte părŃi)
despre aceasta. CondiŃia suspensivă în cauză se consideră realizată în momentul cînd ambele
părŃi, în actele juridice bilaterale, sau toate părŃile, în actele juridice multilaterale, iau
cunoştinŃă de survenirea evenimentului căruia îi sînt supuse efectele actului juridic.

Articolul 240. Actul juridic încheiat sub condiŃie rezolutorie

Actul juridic se consideră încheiat sub condiŃie rezolutorie dacă realizarea

condiŃiei atrage desfiinŃarea actului juridic şi restabilirea situaŃiei existente pînă la
încheierea lui.

1. CondiŃia este rezolutorie atunci cînd realizarea ei atrage desfiinŃarea actului juridic.
Astfel, actul de vînzare-cumpărare poate fi supus unei condŃii rezolutorii de neplată a preŃului
la o anumită scadenŃă. Actul juridic încheiat sub condiŃie rezolutorie esre valabil şi eficace
din momentul încheierii lui. Eficacitatea acestui act juridic este însă provizorie, astfel încît
realizarea condiŃiei rezolutorii atrage desfiinŃarea retroactivă a lui.
2. Actul juridic încheiat sub condiŃie rezolutorie produce următoarele consecinŃe:
- creditrul poare cere executarea obligaŃiei, iar debitorul, respectiv, este obligat s-o
execute;
- în actele translative sau constitutive de drepturi reale aceste drepturi se transmit sau se
constiutie. Dobînditorul devine imediat proprietarul bunului transmis cu toate
consecinŃele ce decurg din acest titlu, inclusiv referitor la suportarea riscurilor;
- dobînditorul poate înstrăina sau gaja bunul sub rezerva efectului retroactiv al realizării
condiŃiei;
- termenul de prescripŃie extinctivă începe să curgă în conformitate cu regula generală
(art. 272 alin.1).

381
3. Dacă condiŃia rezolutorie s-a realizat, în principiu, obligaŃia se desfiinŃează retroactiv.
Prin consecinŃă, părŃile sînt obligate să restiutie reciproc prestaŃiile primite. Dacă restituirea
nu se pote face în natură, ea se va efectua prin echivalent.
Regula retroactivităŃii nu operează în cazul actelor juridice cu executare continuă sau
succesivă. Astfel, într-un contract de locaŃiune (art.art.875 – 910), restituirea reciprocă
prestaŃiilor este imposibilă, fiindcă locatarul nu poate restitui beneficiul folosinŃei, deaceea
nici restituirea chiriei nu ar fi justificată.
Actele de dispoziŃie ale creditorului (dobînditorului) săvîrşite înainte de survenirea condiŃiei
rezolutorii se desfiinŃează retroactiv (sub rezerva protecŃiei drepturilor terŃilor asupra bunului
dobîndit cu bună-credinŃă – art. 319) , în timp ce actele de dispoziŃie ale debitorului
(înstrăinătorului) sînt consolidate retroactiv.
4. Dacă condiŃia rezolutorie nu s-a realizat, actul juridic condiŃional se transformă în unul
pur şi simplu, făcînd să dispară incertitudinea ce exista în privinŃa eficacităŃii sale definitive.
Toate efectele actului care s-au produs rămîn în vigoare, actul fiind definitiv consolidat.

Articolul 241. Buna-credinŃă la survenirea condiŃiei

(1) Dacă survenirea condiŃiei a fost reŃinută cu rea-credinŃă de partea pentru

care survenirea condiŃiei este dezavantajoasă, condiŃia se consideră survenită.
(2) Dacă la survenirea condiŃiei a contribuit cu rea-credinŃă partea pentru care
survenirea condiŃiei este avantajoasă, condiŃia nu se consideră survenită.

1. În prezentul articol îşi găseşte manifestarea unul din principiile generale ale dreptului civil
- principiul ocrotirii bunei credinŃe, adică al protejării persoanei ce exercită drepturile şi
execută obligaŃiile în mod onest, loial, fără dol sau fraudă. Regulile prezentului articol se
referă, în special, la actele juridice cu condiŃie mixtă (a se vedea p.2 al comentariului la art.
234), în care realizarea condiŃiei depinde parŃial de voinŃa uneia din părŃi. Acest text
completează prevederile art. 235 alin.2, care interzic condiŃia potestativă: dacă realizarea
condiŃiei, în principiu, nu trebuie să depindă de voinŃa exclusivă a uneia din părŃi, atunci, este
firesc că niciuna din părŃi nu trebuie să influenŃeze cu rea-credinŃă asupra survenirii sau
nesurvenirii condiŃiei.
2. Regulile prezentului articol se aplică în cazurile cînd prin acŃiunile sale culpabile una din
părŃi reŃine survenirea unei condiŃii care îi este dezavantajoasă, sau din contra, contribuie la
survenirea condiŃiei care îi este avantajoasă. De exemplu, comportarea cu rea-credinŃă a
debitorului unei obligaŃii de plată rezultată dintr-un act juridic încheiat sub condiŃia obŃinerii
de către debitor a unui împumut se poate manifesta în neefectuarea de către acesta a tuturor
formalităŃilor necesare în vederea obŃinerii împrumutului, sau în refuzul nejustificat al
propunerii de împtumut.
Dacă prin comportarea sa cu rea-credinŃă debitorul reŃine producerea evenimentului care
constiutie condiŃia naşterii obligaŃiei sale (condiŃie suspensivă), creditorul are două opŃiuni:
- dacă condiŃia totuşi survine, el poate cere repararea prejudiciului conform dispoziŃiilor
art.238;
- poate să ceară considerarea condiŃiei ca survenită, atrăgînd prin consecinŃă
exigibilitatea creanŃei.
De asemenea, debitorul prin acŃiuni culpabile poate contribui la producerea unui eveniment
care constituie o condiŃie rezolutorie în scopul de a desfiinŃa efectele actului juridic care nu îi
este avantajos. În acest caz creditorul poate cere recunoaşterea acestei condiŃii ca nesurvenită
pentru a menŃine efectele actului, eficacitatea căruia a fost anihilată în mod artificial.

382
Aceleaşi efecte survin şi în cazul cînd creditorul prin acŃiunile sale de rea-credinŃă împiedică
realizarea unei condiŃii rezolutorii sau provoacă survenirea unei condiŃii suspensive.
3. Pentru ca sancŃiunile înscrise în prezentul articol să fie aplicabile este necesar ca acŃiunile
persoanei, care a contribuit la survenirea condiŃiei, sau, din contra, la întîrzierea survenirii ei,
să fie culpabile. Dacă asemenea acŃiuni au avut loc în cadrul exercitării unui drept, nu se
poate vorbi de culpă şi, prin urmare aceste sancŃiuni nu se vor aplica.

Capitolul V
REPREZENTAREA SI PROCURA

Articolul 242. Reprezentarea

(1) Un act juridic poate fi încheiat personal sau prin reprezentant. Împuternicirile
reprezentantului rezultă din lege, din act juridic sau din împrejurările în care
acŃionează.
(2) Actul juridic încheiat de o persoana (reprezentant) în numele unei alte persoane
(reprezentat) în limitele împuternicirilor dă naştere, modifică sau stinge drepturile şi
obligaŃiile civile ale reprezentatului.
(3) Dacă actul juridic este încheiat în numele unei alte persoane, părŃii cu care a
contractat reprezentantul nu i se poate opune o lipsă a împuternicirilor dacă
reprezentatul a creat astfel de împrejurări în virtutea cărora această parte presupunea
cu bună-credinŃă existenŃa unor asemenea împuterniciri.
(4) Dacă la încheierea unui act juridic reprezentantul nu prezintă împuternicirile
sale, actul produce efecte nemijlocit pentru persoana reprezentată doar în cazul în care
cealaltă parte trebuia, pornind de la împrejurările în care s-a încheiat actul, să
presupună existenŃa reprezentării. Aceeaşi regulă se aplică şi atunci când pentru
cealaltă parte persoana contractantului nu are importanŃă.
(5) Este interzisă încheierea prin reprezentant a actului juridic care, după natura
lui, urmează a fi încheiat nemijlocit de persoana contractantă sau a cărui încheiere prin
reprezentant este interzisă expres de lege.

1. ConsideraŃii preliminare. În principiu, fiecare act juridic este destinat să producă

efecte pe seama persoanelor care au luat parte la încheierea lui şi care sunt părŃi; toate
celelalte persoane care nu au participat la încheierea actului sunt terŃi faŃă de acesta, iar actul
respectiv nu va produce nici un efect pe seama lor. Suntem, astfel, în prezenŃa principiului
relativităŃii efectelor actului juridic care dă expresie ideii exprimate într-un vechi adagiu
juridic, potrivit căruia res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest (actul
juridic încheiat între anumite persoane nu poate nici să prejudicieze şi nici să profite altor
persoane). În acest context trebuie subliniat că sunt părŃi, şi deci efectele actelor juridice se
produc faŃă de ele, persoanele care participă în mod fizic şi direct la încheierea actelor,
semnându-le. Este însă posibil ca, datorită unor consideraŃii de ordin practic, părŃile unui act
juridic să participe la încheierea acestuia prin intermediul altor persoane. În aceste cazuri,
efectele actelor juridice astfel încheiate se produc în persoana celui reprezentat; din punct de
vedere juridic considerându-se că la încheierea actului a luat parte însuşi reprezentatul.
Reprezentarea a fost definită în literatura juridică ca fiind acel procedeu prin care o
persoană, numită reprezentant, încheie un act juridic în numele şi pe seama altei persoane,
numite reprezentat, astfel încât efectele actului se produc direct şi nemijlocit în persoana şi
patrimoniul acesteia din urmă. Prin reprezentare, manifestarea de voinŃă a reprezentatului,

383
care devine parte a raportului juridic, este înlocuită de manifestarea de voinŃă a
reprezentantului.
Reprezentantul care participă la încheierea actului este un simplu intermediar în
operaŃiunea juridică respectivă – el nu devine parte în raportul juridic, iar efectele actului
încheiat se produc în persoana reprezentatului.
Reprezentarea constituie o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor actului
juridic civil, în sensul că actul juridic încheiat prin reprezentare se produc faŃa de reprezentat,
iar nu faŃă de reprezentant, deşi anume acesta din urmă este cel care încheie în realitate actul
juridic.
InstituŃia reprezentării este reglementată în principal în Codul civil, atât prin dispoziŃii cu
caracter general (art.242-251 din cod), cât şi prin dispoziŃii speciale care concretizează
aplicarea acestei instituŃii în unele materii, îndeosebi la contractul de mandat (art.1030-1052
din cod), dar şi în situaŃia reprezentării persoanelor lipsite de capacitate de exerciŃiu (art.22
alin.1 şi art.33 alin.2 din cod), persoanelor juridice (art.61 alin.1, art.125, art.138, art.155,
art.169, art.189), societăŃilor civile (art.1345 din cod) ori în materia solidarităŃii creditorilor
(art.529 din cod) sau debitorilor (art.549 din cod), precum şi a gestiunii de afaceri (art.1378-
1388 din cod). De asemenea, dispoziŃii cu privire la reprezentare cuprind şi Codul de
procedură civilă (art.75-81), Codul familiei (art.61 alin.2 şi art.146 alin.6), precum şi o serie
de alte acte normative.
Reprezentarea îndeplineşte un rol important şi are o deosebită utilitate în raporturile
juridice. Astfel, dacă n-ar exista reprezentare, persoanele lipsite de capacitatea de exerciŃiu,
deci care nu pot încheia personal un act juridic valabil, nu s-ar putea bucura de nici un avantaj
al vieŃii juridice. Prin acest procedeu juridic legea ocroteşte incapabilii (minorii sub 14 ani şi
alte persoane lipsite de capacitate de exerciŃiu), dându-le un reprezentant legal care cu voinŃa
sa înlocuieşte voinŃa neconştientă a celor lipsiŃi de capacitate de exerciŃiu şi încheie acte
juridice în numele şi pe socoteala acestora din urmă, care astfel vor dobândi drepturi şi asuma
obligaŃiile spre folosul lor, ca titulari de drepturi şi obligaŃii.
Însă, utilitatea reprezentării se învederează şi în cazul persoanelor cu deplină capacitate de
exerciŃiu cărora le dă posibilitatea să încheie acte juridice (fără a lua parte, în persoană, la
formarea lor), prin reprezentant convenŃional, facilitând astfel considerabil schimburile
economice între persoane aflate la mare distanŃă unele de altele, permiŃând o însemnată
economie de timp şi efort, şi asigurând totodată folosirea de către cei interesaŃi a persoanelor
cu pregătire de specialitate într-un anumit domeniu etc. Tot prin procedeul reprezentării
persoanele juridice pot încheia acte prin împuterniciŃii (organele) lor.
Un caz aparte în care poate funcŃiona reprezentarea îl constituie gestiunea de afaceri.
După cum se ştie, ea constă în săvârşirea de către o persoană (gerant) a unui act juridic sau a
unui fapt în interesul altei persoane (gerat), fără ca aceasta să fi dat gestorului de afaceri vreo
împuternicire. Dacă actul săvârşit pe seama altei persoane a fost necesar şi util, el produce de
îndată efecte faŃă de această persoană (art.1387 din codul civil). Este un caz de reprezentare
fără împuternicire, actul producându-şi efectele direct în persoana şi patrimoniul geratului
(reprezentatului), prin voinŃa util manifestată a gerantului (reprezentantului) şi în puterea
legii, care validează asemenea acte.
2. Felurile reprezentării. Principalul criteriu de clasificare a reprezentării îl constituie
izvorul împuternicirii. Astfel, potrivit art.242 alin.1 din Codul civil, împuternicirile
reprezentantului rezultă din lege, din act juridic sau din împrejurările în care acesta
acŃionează. După părerea noastră, formularea textului de lege este criticabilă, întrucât
împuternicirile reprezentantului ar putea rezulta din anumite împrejurări numai în măsura în
care legea sau un act le atribuie anumite consecinŃe juridice92. În consecinŃă, putem afirma,
92
Legiuitorul a preluat, în mod neinspirat după părerea noastră, dispoziŃiile art.64 alin.2 din codul civil anterior, potrivit cărora
“împuternicirea poate să rezulte din împrejurările în care acŃionează reprezentantul (vânzător în comerŃul cu amănuntul, casier, ş.a.m.d.)”.

384
fără riscul de a greşi că, reprezentarea poate fi în sistemul nostru de drept de două feluri:
legală şi convenŃională.
Reprezentarea este legală atunci când legea împuterniceşte o persoană să săvârşească
anumite acte juridice în numele şi pe seama altei persoane. În această ipoteză, cazurile şi
întinderea împuternicirilor reprezentantului sunt determinate prin lege.
Reprezentarea este convenŃională când împuternicirea se acordă de către reprezentat
reprezentantului printr-un contract. Exemplul tipic de astfel de reprezentare îl constituie
mandatul.
Reprezentarea legală sau convenŃională se numeşte şi judiciară, atunci când o persoană,
numită reprezentant, îndeplineşte actele procesuale într-un proces şi participă la raporturile
procesuale în numele şi pentru o altă persoană, numită reprezentat.
Doctrina a mai clasificat reprezentarea şi în funcŃie de participarea sau lipsa de participare
a voinŃei reprezentantului la stabilirea raporturilor juridice de reprezentare. În raport de acest
criteriu, distingem reprezentarea voluntară şi reprezentarea obligatorie sau necesară. În prima
categorie intră cazurile de reprezentare întemeiate pe voinŃa reprezentatului, care participă la
reprezentare, fie înainte de săvârşirea actului juridic prin acordarea împuternicirii, fie ulterior,
prin ratificare (confirmare). Cea de a doua categorie cuprinde acele cazuri în care raporturile
juridice de reprezentare se stabilesc independent de voinŃa reprezentatului (reprezentare
legală, gestiunea de afaceri).
În fine, după criteriul obiectului său, adică din punctul de vedere al actelor juridice ori al
bunurilor la care se referă, reprezentarea poate fi clasificată în generală sau specială. Ea este
generală când priveşte toate actele juridice pe care o persoană le poate săvârşi prin
reprezentant sau toate bunurile acestei persoane. Astfel, spre exemplu, reprezentarea
minorului sub 14 ani de către părinŃi sau tutore este generală sub ambele aspecte, deoarece
are ca obiect toate actele juridice susceptibile de a fi încheiate în numele şi pe seama
minorului de către reprezentantul său legal, precum şi toate bunurile din patrimoniul acestuia.
Reprezentarea este specială când are ca obiect o anumită categorie de acte (de exemplu, acte
de administrare) sau un anumit act (cum ar fi, un act de vânzare-cumpărare) ori unele bunuri
sau un bun singular din patrimoniul reprezentatului. Reprezentarea poate fi specială din
ambele puncte de vedere, în sensul că ea poate avea ca obiect un singur act juridic cu privire
la un singur bun.
3. Efectele reprezentării. Reprezentarea generează trei serii de raporturi juridice: între
reprezentat şi reprezentant, între reprezentat şi terŃul parte în act şi între reprezentant şi
acelaşi terŃ. Ca atare, efectele reprezentării trebuie examinate faŃă de fiecare dintre cele trei
persoane, angajate în cele trei serii de raporturi juridice.
Efectele faŃă de reprezentat. Ca urmare a reprezentării, efectele actului juridic încheiat de
reprezentant se produc direct
în persoana şi patrimoniul reprezentatului, în principiu ca şi când acesta ar fi săvârşit personal
actul respectiv. În acest sens, art.242 alin.2 din Codul civil prevede că, actul juridic încheiat
de o persoana (reprezentant) în numele unei alte persoane (reprezentat) în limitele
împuternicirilor dă naştere, modifică sau stinge drepturile şi obligaŃiile civile ale
reprezentatului. Astfel, reprezentatul devine parte în raporturile stabilite de reprezentant de la
data încheierii actului, chiar dacă a aflat acest lucru ulterior şi chiar dacă neregularitatea
iniŃială a reprezentării a fost înlăturată abia mai târziu, prin ratificare. Ca parte şi beneficiar al
actului, reprezentatul răspunde faŃă de terŃi pentru prejudiciile cauzate de reprezentant cu
ocazia încheierii actului, independent de răspunderea proprie pe care reprezentantul şi-o
angajează într-o asemenea situaŃie faŃă de aceiaşi terŃi.
Efectele faŃă de reprezentant. Nefiind parte în act, reprezentantul nu devine personal nici
creditor, nici debitor faŃă de terŃ şi nici nu poate să pretindă de la acesta din urmă executarea
actului, afară numai dacă ar avea o împuternicire specială în acest sens din partea

385
reprezentatului. De aceea el nu poate cere rezoluŃiunea, anularea ori revocarea actului, chiar
dacă ar fi îndeplinite condiŃiile acestora. De asemenea, nici terŃul contractant nu se poate
îndrepta împotriva reprezentantului cu vreo acŃiune izvorâtă din act, afară de cazul când
acesta şi-ar fi asumat o obligaŃie personală alături de reprezentat.
Efectele faŃă de terŃ. TerŃul contractant – parte în actul încheiat prin reprezentare –
stabileşte raporturi juridice directe numai cu reprezentantul. El se obligă numai faŃă de acesta
şi tot astfel numai lui poate să-i pretindă drepturile rezultate din act.
4. Actele care pot forma obiectul reprezentării. Art.242 alin.1 fraza întâia din Codul
civil stabileşte regula potrivit căreia un act juridic poate fi încheiat personal sau prin
reprezentant. Prin urmare, cele mai multe acte juridice vor putea fi încheiate prin
reprezentare. Este interzisă, însă, încheierea prin reprezentant a actelor juridice care, după
natura lor, urmează a fi încheiate nemijlocit de persoana contractantă sau a cărui încheiere
prin reprezentant este interzisă expres de lege (art.242 alin.5 din cod). Printre asemenea acte
putem enumera testamentul, căsătoria, adopŃia, recunoaşterea maternităŃii şi a paternităŃii etc.
La determinarea sferei actelor care intră în categoria celor ce nu pot fi încheiate decât
personal se va Ńine seama caracterul drepturilor pe care le conferă şi a obligaŃiilor pe cale le
impune un asemenea act persoanei contractante. De cele mai multe ori inadmisibilitatea
reprezentării va decurge în mod necesar din condiŃiile de validitate a actului impuse de lege,
cum ar fi, de exemplu, semnătura personală a celui ce se obligă, etc.
5. Subiectele reprezentării. După cum am mai arătat, pot fi reprezentate atât persoanele
fizice cît şi persoanele juridice.
În ceea ce priveşte însă posibilitatea de a figura ca reprezentanŃi există unele îngrădiri în
acest sens. Astfel, în ipoteza unei reprezentări legale, persoanele fizice vor putea figura ca
reprezentanŃi doar dacă posedă capacitate de exerciŃiu deplină, şi aceasta deoarece validitatea
actului încheiat se va aprecia în raport de manifestarea de voinŃă a reprezentantului. În
ipoteza însă a reprezentării convenŃionale, întrucât validitatea actului se va aprecia în
principal prin prisma voinŃei reprezentatului, ar putea figura în calitate de reprezentanŃi şi
persoanele cu capacitate de exerciŃiu limitată, cu condiŃia de a avea capacitatea prevăzută de
lege pentru a putea reprezenta o altă persoană. Astfel, de exemplu, un minor cu capacitate de
exerciŃiu limitată va trebui să aibă încuviinŃarea prealabilă a părinŃilor sau curatorului pentru
a încheia valabil, sub aspectul capacităŃii, contractul de mandat în temeiul căruia urmează să
încheie pentru mandant acte juridice cu terŃii.
Persoanele juridice vor putea figura ca reprezentanŃi cu condiŃia respectării principiului
specialităŃii capacităŃii lor de folosinŃă sau, altfel spus, cu condiŃia ca o asemenea activitatea
să nu contravină actelor lor constitutive şi scopului în vederea căruia au fost create.
În sfârşit, menŃionăm că legea instituie unele îngrădiri şi în cazul reprezentării judiciare.
Astfel, potrivit art.76 alin.1 din codul de procedură civilă nu pot fi reprezentanŃi decât
persoanele cu capacitate de exerciŃiu deplină, iar potrivit art.78 din acelaşi cod nu vor putea fi
reprezentanŃi în judecată judecătorii, procurorii, ofiŃerii de urmărire penală, poliŃiştii,
deputaŃii, cu excepŃia cazurilor participării lor la proces în calitate de împuterniciŃi ai acestor
autorităŃi sau în calitate de reprezentanŃi legali, precum şi persoanele care au acordat sau
acordă în pricina respectivă asistenŃă judiciară unor persoane ale căror interese sunt în
contradicŃie cu interesele persoanei pe care o reprezintă, sau care au participat în acea pricină
în calitate de judecător, de procuror, de ofiŃer de urmărire penala, de expert.
Reprezentantul din raporturile juridice de reprezentare nu trebuie confundat cu
comisionarul din contractul de comision sau intermediarul din contractul de intermediere. În
primul caz deosebirea rezidă în faptul că deşi comisionarul lucrează în contul şi la
însărcinarea comitentului contractul cu terŃul este încheiat în nume propriu, comisionarul
fiind cel care devine parte în actul încheiat cu terŃul. În cel de-al doilea caz, intermediarul nu

386
participă la încheierea propriu-zisă a actului, el fiind doar un mijlocitor la încheierea acestuia
între client şi terŃ.
Nu poate fi considerat reprezentant nici curatorul unui minor în vârstă de la 14 la 18 ani
sau a unei persoane limitate de instanŃa judecătorească în capacitatea de exerciŃiu, deoarece el
doar îşi dă consimŃământul la încheierea actelor juridice pe care persoana ce se afla sub
curatelă nu are dreptul să le încheie de sine stătător.
6. Împuternicirea de a reprezenta. Pentru ca actul juridic încheiat de reprezentant să-şi
producă efectele direct în persoana şi patrimoniul reprezentatului este necesar ca
reprezentantul să aibă o împuternicire în acest sens, fie din partea reprezentatului însuşi
(reprezentare convenŃională), fie numai de la lege (reprezentare legală). Mai mult, pentru ca
reprezentarea să fie valabilă reprezentantul trebuie să lucreze în calitate de reprezentant al
altei persoane (reprezentat), în numele şi pe seama acesteia. În acest sens, reprezentantul va
trebui să aducă la cunoştinŃa persoanei cu care încheie actul calitatea sa de reprezentant,
pentru ca acea persoană să ştie că raportul juridic nu se formează între ea şi reprezentant ci
între ea şi persoana reprezentată. Dacă reprezentantul nu aduce faptul la cunoştinŃa celeilalte
părŃi sau dacă el ignoră calitatea sa de reprezentant, reprezentarea nu mai poate avea loc, iar
raportul juridic se formează direct şi exclusiv între reprezentant şi cealaltă parte.
În literatura juridică s-a arătat că, pentru ca reprezentarea să-şi producă efectele care îi
sunt specifice, reprezentantul trebuie să-şi exprime clar intenŃia de a încheia actul juridic în
numele şi pe seama reprezentatului (contemplatio domini). El trebuie să-şi exteriorizeze fără
echivoc această intenŃie, pentru ca persoana interesată în săvârşirea actului să aibă conştiinŃa
limpede că tratează cu un reprezentant, iar nu cu însăşi partea direct interesată. Dacă
reprezentantul nu procedează astfel, el devine parte în act şi îşi asumă personal obligaŃiile,
fără să poată angaja în vreun fel pe reprezentat. S-a mai arătat, de asemenea, că, la rândul său,
şi terŃul contractant trebuie să lucreze şi el cu intenŃia ca actul pe care îl încheie să-şi producă
efectele în persoana şi patrimoniul reprezentatului. Cu alte cuvinte, consecinŃele juridice ale
reprezentării trebuie să fie rezultatul voinŃei comune în acest sens atât a reprezentantului cât
şi a terŃului contractant.
Deşi codul civil nu statuează în mod expres o asemenea condiŃie a reprezentării ea poate
fi uşor dedusă din dispoziŃiile art.242 alin.4, potrivit cărora, dacă la încheierea unui act juridic
reprezentantul nu prezintă împuternicirile sale actul produce efecte nemijlocit pentru
persoana reprezentată doar în cazul în care cealaltă parte trebuia, pornind de la împrejurările
în care s-a încheiat actul, să presupună existenŃa reprezentării. În consecinŃă, în materia
reprezentării, reprezentantul va trebui să prezinte terŃului contractant împuternicirile sale, în
caz contrar efectele operaŃiunii încheiate producându-se direct asupra sa. Dar legea prevede şi
o excepŃie de la această regulă, când actul astfel încheiat îşi produce efectele direct în
persoana reprezentatului, şi anume în ipoteza în care reieşind din împrejurările încheierii
actului terŃul contractant trebuia să presupună existenŃa reprezentării, chiar dacă persoana
contractantului nu are pentru el nici o importanŃă (art.242 alin.4 din cod).
7. Reprezentarea aparentă. În ipoteza în care o persoană încheie acte juridice în numele
şi pe seama altei persoane, dar îi lipseşte împuternicirea legală sau convenŃională în acest
sens actele respective nu produc efecte faŃă de “reprezentat”, cu excepŃia cazului când acesta
din urma confirmă (ratifică) actul astfel încheiat în condiŃiile stipulate de art.249 din codul
civil.
Există, totuşi, şi situaŃii în care în anumite condiŃii speciale (şi fără a se putea vorbi de
gestiune de afaceri) un act juridic încheiat în lipsa unei împuterniciri în acest sens poate
produce efecte faŃă de persoana în numele şi pe seama căreia s-a încheiat actul. Astfel,
potrivit art.242 alin.3 din cod, dacă actul juridic este încheiat în numele unei alte persoane,
părŃii cu care a contractat reprezentantul nu i se poate opune o lipsă a împuternicirilor dacă
reprezentatul a creat astfel de împrejurări în virtutea cărora această parte presupunea cu bună-

387
credinŃă existenŃa unor asemenea împuterniciri. Altfel spus, “reprezentatul” va suporta
efectele actului încheiat în numele şi pe seama sa de o altă persoană în cazurile în care prin
comportarea sa insuflă terŃilor contractanŃi credinŃa existenŃei unor împuterniciri pe care le-a
acordat. Această soluŃie îşi găseşte justificarea în comportamentul culpabil al
“reprezentatului” care creează, în acest fel, aparenŃa unei reprezentări. În asemenea situaŃii,
după cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, cea mai adecvată modalitatea de reparare a
prejudiciului cauzat de greşeala, neglijenŃa sau imprudenŃa “reprezentatului” o constituie
eficacitatea faŃă de el a actului respectiv. Astfel, de pildă, dacă reprezentatul a împuternicit pe
reprezentantul său să împrumute o anumită sumă de bani, neglijând să specifice în procură că
ea este valabilă numai pentru un singur împrumut, el va fi obligat să suporte consecinŃele şi
ale altor împrumuturi făcute de reprezentant fără să fi existat în realitate o împuternicire în
acest sens, şi aceasta ca o consecinŃă a culpei in omittendo a reprezentatului. SoluŃia va fi
aceeaşi în cazul când reprezentatul a semnat în alb o procură, de care ulterior reprezentantul a
abuzat, atribuindu-şi împuterniciri pe care acesta nu a consimŃit să i le acorde.
Considerăm că pentru a da eficienŃă dispoziŃiilor art.242 alin.3 din cod referitoare la
reprezentarea aparentă trebuie dovedită culpa “reprezentatului”, culpă în lipsa căreia
angajarea acestuia prin actul încheiat fără împuternicire ar fi excesivă. Sigur, în anumite
condiŃii va fi suficientă chiar şi simpla pasivitate a “reprezentatului”, care, ştiind că altă
persoană încheie sau vrea să încheie acte juridice în numele şi pe seama sa, nu ia atitudine
pentru a înlătura orice echivoc (non redamatio luneta cum scientia et patientia sat est ad
inducendum mandatum).

Articolul 243. Reprezentantul limitat în capacitatea de exerciŃiu

Actul juridic încheiat de reprezentant este valabil şi în cazul în care reprezentantul

este limitat în capacitatea de exerciŃiu.

1. ParticularităŃile condiŃiilor de validitate ale actului juridic încheiat prin

reprezentare. Capacitatea. Întrucât adevărata parte în actul încheiat prin reprezentare este
reprezentatul, condiŃiile de validitate ale acestuia se examinează în persoana reprezentatului.
În consecinŃă, şi capacitatea necesară pentru validitatea actului juridic săvârşit de reprezentant
se va aprecia numai în persoana reprezentatului, căci actul produce efecte numai faŃă de el.
Aceasta este şi semnificaŃia dispoziŃiei art.243 din cod, potrivit căreia, actul juridic încheiat
de reprezentant este valabil şi în cazul în care reprezentantul este limitat în capacitatea de
exerciŃiu.
Astfel, de exemplu, pentru încheierea valabilă a unui act de dispoziŃie în numele şi pe
seama reprezentatului, acesta din urmă trebuie sa aibă capacitate de exerciŃiu deplină.
Reprezentantul însă va putea încheia în mod valabil actul chiar dacă nu are o atare capacitate,
fiind suficient să aibă discernământul necesar pentru a-şi da seama de semnificaŃia şi
consecinŃele acŃiunii sale. Prin urmare, un minor cu capacitate de exerciŃiu limitată poate face
pentru persoana majoră pe care o reprezintă un act de dispoziŃie, fără a avea nevoie de
încuviinŃarea prealabilă a părinŃilor sau tutorelui ori de încuviinŃarea prealabilă a autorităŃii
tutelare. În literatura juridică s-a arătat, însă, că este necesar ca reprezentantul să aibă
capacitatea prevăzută de lege pentru a putea reprezenta o altă persoană. Astfel în cazul luat ca
exemplu mai sus, minorul cu capacitate de exerciŃiu limitată trebuie să aibă încuviinŃarea
prealabilă a părinŃilor sau tutorelui pentru a încheia valabil, sub aspectul capacităŃii,
contractul de mandat în temeiul căruia urmează să încheie pentru reprezentat (mandant) acte
juridice cu terŃii.

388
 Articolul 244. Substituirea reprezentantului

(1) Reprezentantul trebuie să încheie personal actele juridice pentru care este
împuternicit. El poate să transmită împuternicirile unui terŃ numai în cazul în care este
împuternicit de reprezentat sau în cazul în care aceasta o cer interesele reprezentatului.
(2) Reprezentantul care a transmis unui terŃ împuternicirile este obligat să aducă
faptul cât mai curând la cunoştinŃa reprezentatului, precum şi informaŃia necesară
despre substituitor. În cazul în care nu îndeplineşte această obligaŃie, reprezentantul
poartă răspundere pentru acŃiunile substituitorului ca pentru acŃiuni proprii.

1. Substituirea reprezentantului. Deoarece desemnarea reprezentantului, indiferent dacă

este rezultatul voinŃei reprezentatului sau unei dispoziŃii legale, se face Ńinându-se seama de
calităŃile personale ale acestuia, adică intuitu personae, reprezentantul va trebui să încheie
personal actele juridice pentru care este împuternicit (art.244 alin.1 fraza I din codul civil). El
va putea să-şi substituie o altă persoană în îndeplinirea sarcinii sale, prin transmiterea unei
părŃi sau a tuturor împuternicirilor primite, numai în cazul în care un asemenea drept i-a fost
conferit de către reprezentat sau în cazul în care substituirea este impusă de interesele
reprezentatului (art.244 alin.1 fraza a II-a din cod). În primul caz, posibilitatea substituirii
poate rezulta fie din însăşi actul generator al reprezentării, fie dintr-un act ulterior acestuia. În
ceea ce priveşte cea de a doua ipoteză, când substituirea este impusă de interesele
reprezentatului, exprimăm serioase rezerve faŃă de redactarea textului care ar permite, în
opinia noastră, anumite abuzuri din partea reprezentatului în condiŃiile în care legea nu
stabileşte nici un criteriu obiectiv pentru substituire ci lasă această decizie la libera apreciere
a reprezentantului. Considerăm că ar fi indicată în această ipoteză aplicarea dispoziŃiilor din
materie de mandat, potrivit cărora mandatarul trebuie să transmită împuternicirile sale către
un terŃ, dacă interesele mandantului o cer, atunci când din cauza unor circumstanŃe
imprevizibile nu poate exercita mandatul şi nu are posibilitate sa-l informeze în timp util
despre aceasta pe mandant (art.1036 alin.2 din codul civil).
Ca efect al substituirii se modifică subiectele raportului de reprezentare. Întrucât o
asemenea modificare ar putea afecta persoana reprezentată, legea stabileşte pentru
reprezentant obligaŃia de a aduce cât mai curând la cunoştinŃa reprezentatului atât faptul
substituirii, cât şi informaŃii despre substituitor în toate cazurile în care reprezentantul
transmite unui terŃ împuternicirile sale (art.244 alin.2 fraza I din cod). Legea are în vedere
acele informaŃii care ar avea vreo înrâurire asupra exercitării împuternicirilor, şi anume:
numele şi prenumele (denumirea) substituitorului, domiciliul (sediu) acestuia, alte calităŃi
personale sau profesionale relevante în îndeplinirea împuternicirilor. În cazul în care
reprezentantul nu îndeplineşte această obligaŃie, el va purta răspundere pentru acŃiunile
substituitorului ca pentru acŃiunile proprii (art.244 alin.2 fraza a II din cod).
MenŃionăm, că în cazul în care posibilitatea substituirii este prevăzută în actul care a
generat raportul de reprezentare, reprezentantul va răspunde doar pentru vina ce-i revine în
privinŃa alegerii terŃului93 şi pentru modul în care i-a transmis instrucŃiunile (art.1036 alin.4
din codul civil). Considerăm, de asemenea, că în situaŃia în care actul care permite
substituirea arată şi terŃul care urmează a substitui nu va putea fi angajată nici un fel de
răspundere a reprezentantului.

Articolul 245. Viciile de consimŃământ, obligaŃia cunoaşterii

93
Este vorba de aşa numita culpă in eligendo.

389
 (1) La declararea nulităŃii pentru viciu de consimŃământ a actului juridic încheiat de
reprezentant, se are în vedere doar consimŃământul acestuia.
(2) Dacă reprezentantul împuternicit prin procura a acŃionat în conformitate cu
anumite indicaŃii ale reprezentatului, ultimul nu are dreptul să invoce necunoaşterea de
către reprezentant a unor circumstanŃe pe care reprezentatul le cunoştea sau trebuia să
le cunoască.

1. ParticularităŃile condiŃiilor de validitate ale actului juridic încheiat prin

reprezentare. ConsimŃământul. După cum am arătat, întrucât adevărata parte în actul
încheiat prin reprezentare este reprezentatul, condiŃiile de validitate ale acestuia se
examinează în persoana reprezentatului. Este însă la fel de adevărat că deşi reprezentantul
încheie actul juridic în numele şi pe seama reprezentatului el nu este un instrument pasiv ori
un simplu purtător de cuvânt al acestuia. Actul de voinŃă necesar pentru săvârşirea operaŃiei
aparŃine reprezentantului, care manifestă în acest sens o certă iniŃiativă. După cum s-a
subliniat şi în doctrină, libertatea de iniŃiativă a reprezentantului variază în funcŃie de felul
reprezentării şi de limitele împuternicirii, dar ea nu poate lipsi cu desăvârşire. Pe de altă parte,
spre deosebire de voinŃa reprezentantului, a cărei participare este de esenŃa reprezentării, rolul
voinŃei reprezentatului în constituirea şi funcŃionarea reprezentării variază în raport cu felul
reprezentării, putând uneori lipsi cu desăvârşire, fără ca prin aceasta să împiedice eficacitatea
reprezentării. Astfel, dacă în cazul reprezentării convenŃionale participarea voinŃei proprii a
reprezentatului este absolut necesară şi această voinŃă determină, prin procură, limitele
împuternicirii reprezentantului, la reprezentarea legală voinŃa reprezentatului nu participă în
nici un fel, iar limitele împuternicirii sunt fixate de lege. O situaŃie similară există în cazul
gestiunii de afaceri.
După cum s-a subliniat şi în literatura de specialitate, stabilirea rolului voinŃei
reprezentatului şi a reprezentantului în diferitele feluri de reprezentări este importantă pentru
determinarea validităŃii actului juridic încheiat de reprezentant, în numele şi pe seama
reprezentatului.
Astfel, în ipoteza reprezentării convenŃionale, când la stabilirea raportului de reprezentare
participă deopotrivă voinŃa reprezentatului şi voinŃa reprezentantului, lipsa consimŃământului
se apreciază atât în persoana reprezentatului cât şi în persoana reprezentantului. În ipoteza
reprezentării legale, când la încheierea actului juridic participă numai voinŃa reprezentantului,
ca în cazul tutorelui care acŃionează în numele şi pe seama minorului sub 14 ani ori a
incapabilului, pentru validitatea actului interesează numai existenŃa voinŃei reprezentantului.
O altă problemă legată de validitatea consimŃământului dat la încheierea unui act prin
reprezentare o constituie aprecierea viciilor de consimŃământ. În această materie, anularea
actului încheiat prin reprezentare se va putea cere doar pentru vicierea consimŃământului
reprezentantului, nu şi a reprezentatului (art.245 alin.1 din codul civil)94. Mai mult chiar, dacă
reprezentantul împuternicit prin procura a acŃionat în conformitate cu anumite indicaŃii ale
reprezentatului, ultimul nu are dreptul să invoce necunoaşterea de către reprezentant a unor
circumstanŃe pe care reprezentatul le cunoştea sau trebuia să le cunoască (art.245 alin.2 din
cod). Cu alte cuvinte, în ipoteza menŃionată, pentru anularea unui act încheiat prin
reprezentare pentru vicii de consimŃământ nu este suficient ca consimŃământul
reprezentantului să fi fost viciat în modurile prevăzute de lege, ci mai este necesar ca o
asemenea viciere să nu fi fost determinată de anumite circumstanŃe pe care reprezentatul le
cunoştea sau trebuia să le cunoască.

94
Există, totuşi, şi posibilitatea anulării actului încheiat prin reprezentare pentru vicierea consimŃământului reprezentatului, şi anume în
ipoteza în care actul a fost încheiat în urma înŃelegerii dolosive dintre reprezentant şi terŃul contractant (art.231 din Codul civil).

390
 Articolul 246. Împuterniciri de reprezentare

(1) Acordarea împuternicirilor se efectuează prin exprimarea voinŃei faŃă de

persoana care se împuterniceşte sau faŃă de terŃ în a cărui privinŃă va avea loc
reprezentarea.
(2) DeclaraŃia de acordare a împuternicirilor nu trebuie efectuată în forma cerută
pentru actul juridic care urmează să fie încheiat în baza împuternicirilor. Această
dispoziŃie nu se aplică dacă astfel rolul protector al cerinŃelor de formă este anihilat.

1. Împuterniciri de reprezentare. În ipoteza reprezentării convenŃionale, pentru ca actul

juridic încheiat de reprezentant să-şi producă efectele direct în persoana şi patrimoniul
reprezentatului este necesar ca reprezentantul să aibă o împuternicire în acest sens din partea
reprezentatului. Potrivit dispoziŃiilor art.246 alin.1 din cod, acordarea împuternicirilor se
efectuează prin exprimarea voinŃei faŃă de persoana care se împuterniceşte sau faŃă de terŃul
în a cărui privinŃă va avea loc reprezentarea. Exprimarea voinŃei poate îmbrăca, după caz,
forma unui act juridic fie autentic, fie sub semnătură privată, unei scrisori, etc. ori poate fi
făcută chiar şi în mod verbal95. Această concluzie rezultă, în mod evident din prevederile
art.246 alin.2 fraza I din cod conform cărora “declaraŃia de acordare a împuternicirilor nu
trebuie efectuată în forma cerută pentru actul juridic care urmează să fie încheiat în baza
împuternicirilor”. DispoziŃia menŃionată nu se aplică, potrivit art.246 alin.2 fraza a II-a din
cod, dacă în acest mod rolul protector al cerinŃelor de formă este anihilat. După opinia noastră
aceste prevederi vor da naştere la numeroase interpretări şi, pe cale de consecinŃă, la abuzuri,
fiind mult mai indicat de a supune declaraŃia de acordare a împuternicirilor formei cerute de
lege pentru actul care urmează să fie încheiat în baza acestora. O asemenea redactare a
textului ar pune capăt controverselor inutile şi ar asigura coordonarea dispoziŃiilor art.246
alin.2 cu cele ale art.252 alin.2 din codul civil.

Articolul 247. Durata împuternicirilor

(1) Dacă sunt acordate printr-o declaraŃie adresată unui terŃ, împuternicirile rămân
valabile pentru acesta până la anularea lor de către persoana care le-a acordat.
(2) În cazul în care o persoană, prin comunicare specială adresată unui terŃ sau prin
comunicare publică, a anunŃat că împuterniceşte o altă persoană cu dreptul de a o
reprezenta, ultima are dreptul de reprezentare în primul caz faŃă de terŃul indicat, iar
în al doilea caz faŃă de orice altă persoană. Împuternicirile de reprezentare se păstrează
până la anulare în ordinea în care sunt acordate.

1. Durata împuternicirilor acordate printr-o declaraŃie adresată unui terŃ. Potrivit

art.247 alin.1 din codul civil, împuternicirile acordate printr-o declaraŃie adresată unui terŃ
rămân valabile pentru acesta până la anularea lor de către persoana care le-a acordat. Pentru a
înceta reprezentarea va fi necesară notificarea terŃului asupra anulării împuternicirilor. Astfel
fiind, toate actele juridice încheiate de reprezentant cu terŃul respectând limitele
împuternicirilor primite vor produce efecte faŃă de reprezentat.
Acordarea împuternicirilor poate fi făcută printr-o comunicare adresată unui terŃ, fie
printr-o comunicare publică. În primul caz persoana împuternicită are dreptul de reprezentare
faŃă de terŃul indicat, iar în al doilea caz faŃă de orice altă persoană. Împuternicirile de
95
De regulă, însă, se redactează un înscris (procură) pentru ca în raport de acesta să se poată verifica împuternicirile conferite
reprezentantului şi limitele în care acesta poate contracta în numele reprezentatului.

391
reprezentare se păstrează până la anulare în ordinea în care sunt acordate (art.247 alin.2 din
cod).

Articolul 248. Modificarea sau retragerea împuternicirilor

Despre modificarea sau retragerea împuternicirilor terŃii trebuie anunŃaŃi prin

mijloace adecvate. În cazul nerespectării acestei cerinŃe, modificarea sau retragerea
împuternicirilor nu poate fi opusă terŃilor, cu excepŃia cazurilor în care se va dovedi că
aceştia ştiau sau trebuiau să ştie despre modificarea sau retragerea împuternicirilor în
momentul încheierii actului juridic.

1. Modificarea sau retragerea împuternicirilor. Art.248 din codul civil stabileşte

regula potrivit căreia terŃii trebuie anunŃaŃi prin mijloace adecvate despre modificarea sau
retragerea împuternicirilor reprezentantului, în caz contrar modificarea sau retragerea
împuternicirilor nu le va fi opozabilă, iar actele astfel încheiate vor produce efecte faŃă de
reprezentat. Regula stipulată de art.248 este aplicabilă numai în cazul terŃilor de bună
credinŃă, care nu ştiau şi nici nu ar fi trebuit să ştie despre modificarea sau retragerea
împuternicirilor în momentul încheierii actului juridic. Aşadar, legea ocroteşte terŃii de bună-
credinŃă care au încheiat acte juridice cu reprezentantul căruia i-a încetat reprezentarea fără
ştirea lor, păstrând validitatea acestor acte. Deşi legea nu defineşte şi nici nu face o enunŃare,
nici măcar exemplificativă, a “mijloacelor adecvate” prin care modificările împuternicirilor
reprezentantului trebuie comunicate terŃilor, considerăm că ele vor trebui să fie de natură a
permite în mod efectiv luarea la cunoştinŃă de către terŃele persoane a voinŃei reprezentatului.

Articolul 249. Încheierea actului juridic fără împuterniciri de reprezentare

(1) Dacă o persoană încheie un act juridic în numele unei alte persoane fără a avea
împuterniciri pentru reprezentare sau cu depăşirea împuternicirilor, actul juridic
produce efecte pentru reprezentat numai în cazul în care acesta îl confirmă ulterior. În
acest caz, actul juridic poate fi confirmat atât expres, cât si prin acŃiuni concludente.
(2) Dacă cealaltă parte se adresează reprezentatului cu o cerere despre confirmarea
actului, confirmarea poate fi făcută numai printr-o declaraŃie expresă adresată
nemijlocit acestei parŃi. Dacă declaraŃia despre confirmare nu este trimisă celeilalte
părŃi în termen de 2 săptămâni de la data primirii cererii, se consideră că reprezentatul
a refuzat să confirme actul juridic.
(3) Până la confirmare, partea care a încheiat actul juridic cu reprezentantul lipsit
de împuterniciri, în cazul în care nu a ştiut despre lipsa împuternicirilor, poate renunŃa
la actul juridic printr-o declaraŃie adresată reprezentatului sau reprezentantului.

1. Actul juridic încheiat fără împuterniciri de reprezentare sau cu depăşirea acestor

împuterniciri. În mod obişnuit, dacă o persoană încheie acte juridice în numele şi pe seama
altei persoane, dar îi lipseşte împuternicirea în acest sens, ori dacă având împuternicire,
depăşeşte limitele ei, actele respective nu produc efecte faŃă de reprezentat96. În acest sens,
dispoziŃiile art.249 alin.1 din Codul civil, prevăd că dacă o persoană încheie un act juridic în
numele unei alte persoane fără a avea împuterniciri pentru reprezentare sau cu depăşirea
împuternicirilor, actul juridic produce efecte pentru reprezentat numai în cazul în care acesta
96
În anumite condiŃii speciale un act juridic săvârşit în lipsa oricărei împuterniciri va putea produce efecte faŃă de persoana în numele şi pe
seama căreia s-a încheiat. Pentru amănunte a se vedea comentariile art.242 alin.3 şi 4 din cod.

392
îl confirmă ulterior. Un act juridic va fi considerat încheiat fără împuternicire atât în cazul în
care persoanei care l-a încheiat nu i-au fost acordate în modul prevăzut de lege împuterniciri
de reprezentare, inclusiv în ipoteza în care acordarea acestora nu s-a făcut în forma cerută de
lege, cât şi în cazurile când deşi împuternicirile au fost legal acordate valabilitatea lor a
încetat, ca, de exemplu, în ipotezele menŃionate de art.255 alin.1 din cod. Depăşirea limitelor
împuternicirilor se poate manifesta în privinŃa naturii juridice a actului încheiat (ex.:
reprezentantul a fost împuternicit să facă o vânzare însă încheie un act de donaŃie), în privinŃa
alegerii persoanelor cu care reprezentantul contractează, în cazul în care cercul acestora este
strict determinat prin împuternicirile acordate ori în privinŃa unor alte condiŃii impuse de
reprezentat prin acordarea împuternicirilor (ex.: reprezentantul a fost împuternicit să
contracteze un împrumut de la banca X, însă reprezentantul, prin depăşirea limitelor
împuternicirilor, a contractat împrumutul de la banca Y), etc.
După cum am arătat mai sus actul juridic încheiat de reprezentant cu depăşirea
împuternicirii sau în lipsa oricărei împuterniciri nu va produce efecte faŃă de persoana în
numele şi pe seama căreia a fost săvârşit decât dacă aceasta din urmă îl va confirma
ulterior. În literatura de specialitate s-a menŃionat chiar că persoana care a încheiat acte
juridice pe seama altei persoane fără împuternicire sau cu depăşirea acestora va putea face
în mod valabil un angajament personal faŃă de persoana cu care a contractat, promiŃându-i
să obŃină confirmarea actului juridic de către reprezentat97.
Dacă persoana în numele şi pe seama căreia a fost încheiat actul refuză confirmarea
acestuia, actul nu-şi va mai produce efectele fireşti, iar manifestările de voinŃă ale
reprezentantului şi ale terŃului contractant rămân faŃă de el res inter alios acta, neputând
avea nici o consecinŃă juridică în persoana sau patrimoniul său. Dacă confirmă însă actul,
acesta îşi produce toate consecinŃele faŃă de reprezentant şi de terŃul contractant, generând
între părŃi aceleaşi efecte ca şi când nu ar fi existat neregularitatea în privinŃa reprezentării,
căci confirmarea înlătură piedica existentă până atunci în calea deplinei lui eficacităŃi.
Ca urmare a confirmării, actul îşi produce efectele de la data încheierii lui, iar nu de la
data confirmării. Aceasta se explică prin împrejurarea că actul ia naştere chiar pe data
încheierii lui, prin manifestarea de voinŃă proprie a reprezentantului, iar confirmarea se
mărgineşte doar să înlăture piedica existentă până atunci în calea deplinei eficacităŃi a
actului98. Totuşi, în privinŃa terŃilor care nu au participat la încheierea actului confirmarea
nu va putea avea efect retroactiv, ci va opera de la data când a fost săvârşită. Aceasta
înseamnă că confirmarea nu poate să vătămeze drepturile dobândite de terŃi ex intervallo,
adică între data actului încheiat de reprezentant şi data confirmării, pe motivul că actul
făcut fără împuterniciri este făcut de o persoană fără calitate. Dacă actul ulterior de
confirmare sau repudiere nu poate vătăma drepturile terŃilor de bună-credinŃă, în schimb
putem spune că el poate profita acestora prin confirmare, consolidând actele lor în mod
retroactiv.
Confirmarea, fiind un act unilateral, îşi produce efectele prin simpla manifestare de voinŃă
a reprezentatului99 şi nu necesită vreo manifestare de voinŃă a reprezentantului sau a terŃului
contractant. MenŃionăm că acesta din urmă va putea, până la confirmare, să renunŃe la actul
juridic pe care l-a încheiat, printr-o declaraŃie adresată reprezentatului sau reprezentantului,
cu condiŃia însă să nu fi ştiut despre lipsa de împuternici a reprezentantului (art.249 alin.2 din
Codul civil).
Fiind, în principiu, un act juridic, confirmarea – spre a fi operantă – trebuie să
îndeplinească, la data săvârşirii ei, toate condiŃiile de validitate ale oricărui act juridic.

97
ConvenŃie de port-fort.
98
A se vedea în acest sens şi comentariul art.204 din cod.
99
Deşi legea nu o prevede în mod expres, considerăm că confirmarea va putea să emane atât de la reprezentat, cât şi de la succesorii săi.

393
 Confirmarea poate fi expresă (consemnată printr-un înscris) sau tacită (art.249 alin.1 fraza
a II-a din cod). Când este tacită confirmarea reiese din anumite acŃiuni concludente ale
reprezentatului, din care rezultă neîndoielnic voinŃa lui de a aproba actul încheiat în numele şi
pe seama sa, cum ar fi, de exemplu, executarea voluntară (totală sau parŃială) a obligaŃiilor
care îi incumbă prin actul respectiv. În ceea ce priveşte forma confirmării, considerăm că
atunci când legea impune o anumită formă pentru acordarea împuternicirilor de reprezentare
în vederea încheierii actului şi confirmarea acestuia se va putea face numai în acea formă.
Mai menŃionăm, de asemenea, că potrivit art.249 alin.2 din cod, dacă terŃul contractant se
adresează reprezentatului cu o cerere despre confirmarea actului, confirmarea poate fi făcută
numai printr-o declaraŃie expresă adresată nemijlocit acestuia. În cazul în care în termen de 2
săptămâni de la data primirii cererii reprezentatul nu va trimite terŃului contractant declaraŃia
despre confirmare, se consideră că reprezentatul a refuzat să confirme actul juridic.
Deşi legea prevede un termen în care trebuie să se facă confirmarea doar în cazul în care
terŃul contractant se adresează reprezentatului cu o cerere în acest sens (2 săptămâni),
considerăm că şi în toate celelalte cazuri confirmarea actului va trebui făcută într-un termen
rezonabil raportat la natura specifică a fiecărui act.
O altă problemă legată de confirmare o constituie obiectul acesteia. Astfel, întrucât este
posibil ca reprezentantul să fi săvârşit fără împuternicire sau cu depăşirea acesteia unul sau
mai multe acte juridice, confirmarea poate avea ca obiect unul, câteva sau toate actele
încheiate de reprezentant. În literatura juridică s-a arătat că confirmarea este indivizibilă, când
are ca obiect un singur act juridic sau când, săvârşindu-se mai multe acte juridice, acestea
sunt legate între ele în mod indisolubil, astfel încât nu pot fi decât sau toate confirmate, sau
toate repudiate.

Articolul 250. Răspunderea reprezentantului care a acŃionat fără împuterniciri

(1) Persoana care a încheiat un act juridic în calitate de reprezentant, în cazul în

care nu poate demonstra că a avut împuterniciri, este obligată, la alegerea celeilalte
părŃi, să execute actul juridic sau să repare prejudiciul cauzat dacă reprezentatul refuză
să confirme actul juridic.
(2) Dacă reprezentantul nu ştia despre lipsa împuternicirilor, el este obligat numai la
repararea prejudiciului care se datorează faptului că cealaltă parte era convinsă că
împuternicirile există şi numai în măsura în care valabilitatea actului juridic prezenta
interes pentru cealaltă parte.
(3) Reprezentantul care a acŃionat fără împuterniciri este exonerat de răspundere
dacă cealaltă parte ştia sau trebuia să ştie despre lipsa împuternicirilor. Reprezentantul
nu poartă răspundere nici în cazurile când era limitat în capacitatea de exerciŃiu, cu
excepŃia cazurilor când a acŃionat cu încuviinŃarea curatorului.

1. Răspunderea reprezentantului care a acŃionat fără împuterniciri. Un act juridic

încheiat de reprezentant cu depăşirea împuternicirii sau în lipsa oricărei împuterniciri nu
produce efecte faŃă de persoana în numele şi pe seama căreia a fost săvârşit decât dacă
aceasta îl confirmă ulterior. În acest context se pune problema apărării drepturilor şi
interesele terŃilor de bună-credinŃă care au contractat în condiŃiile în care nu cunoşteau faptul
că reprezentarea este imperfectă. Codul civil soluŃionează această problemă prin obligarea
persoanei care a încheiat un act juridic în calitate de reprezentant şi care nu poate face dovada
împuternicirilor sale în acest sens de a executa actul juridic astfel încheiat sau de a repara
prejudiciul cauzat terŃului contractant (art.250 alin.1 din cod). Dacă terŃul contractant va opta
în sensul executării de către reprezentant a actului încheiat, persoana care a încheiat actul în

394
calitate de reprezentant devine parte în act şi va executa personal obligaŃiile ce izvorăsc din
acesta.
Deşi legea lasă la latitudinea terŃului contractant alegerea modalităŃii concrete prin care va
răspunde persoana care a încheiat actul în calitate de reprezentant, exercitarea acestei opŃiuni
va fi posibilă numai în măsura în care aceasta din urmă ar putea fi parte în actul încheiat fără
împuterniciri.
Potrivit art.250 alin.2 din cod, reprezentantul care nu ştia despre lipsa împuternicirilor va
răspunde numai în măsura în care valabilitatea actului juridic încheiat prezenta interes pentru
terŃul contractant. Este de menŃionat, de asemenea, că în acest caz reprezentantul va putea fi
obligat doar la repararea prejudiciului care se datorează faptului că terŃul contractant era
convins că împuternicirile există.
În sfârşit, art.250 alin.3 din cod stabileşte doua cauze de înlăturare a răspunderii persoanei
care a acŃionat fără împuternicire. În primul rând, răspunderea reprezentantului care a acŃionat
fără împuterniciri nu va fi angajată în cazul în care terŃul contractant ştia sau trebuia să ştie
despre lipsa împuternicirilor. O asemenea exonerare de răspundere apare ca firească atât în
ipoteza în care terŃul a cunoscut şi acceptat încheierea actului de către reprezentant fără
împuternicirile corespunzătoare, el asumându-şi riscul ca actul astfel încheiat să nu fie
confirmat ulterior de către reprezentat, cât şi în ipoteza în care ar fi putut cunoaşte lipsa de
împuternicirilor de reprezentarea depunând minime diligenŃe în acest sens, de exemplu prin
verificarea înscrisului care atestă împuternicirile conferite reprezentantului. În al doilea rând,
răspunderea reprezentantului nu va fi angajată nici atunci când acesta era limitat în
capacitatea de exerciŃiu, cu excepŃia cazurilor când a acŃionat cu încuviinŃarea curatorului.

Articolul 251. Actul juridic încheiat cu sine (contrapartida)

Reprezentantul nu are dreptul, în măsura în care nu îi este permis în mod expres, să

încheie acte juridice în numele reprezentatului cu sine însuşi, nici în nume propriu, nici
în calitate de reprezentant al unui terŃ, cu excepŃia cazului în care actul juridic constă
exclusiv în executarea unei obligaŃii.

1. Actul juridic încheiat cu sine (contrapartida). Actul juridic cu sine însuşi a fost
definit în doctrină ca operaŃiunea juridică încheiată pentru două părŃi diferite de voinŃa unei
singure persoane, care acŃionează într-o dublă calitate. O atare operaŃie există în ipoteza în
care aceeaşi persoană încheie un act pe de o parte ca reprezentant al unei alte persoane, iar pe
de altă parte, pentru sine (in proprio), precum şi în cazul când aceeaşi persoană apare ca
reprezentant al ambelor părŃi contractante (aşa-numita dublă reprezentare). Astfel,
reprezentantul care cumpără pentru sine un bun cu vânzarea căruia a fost însărcinat de
reprezentat sau persoana care încheie un contract de locaŃiune ca reprezentant atât al
locatorului cât şi al locatarului săvârşeşte un aşa-zis contract cu sine însuşi.
Din punct de vedere tehnico-juridic actul cu sine însuşi nu este de neconceput, deoarece
acelaşi individ poate acŃiona, pe tărâm juridic, în mai multe calităŃi, exprimând interesele
unor persoane diferite, susceptibile de a figura ca părŃi distincte într-un act. O asemenea
operaŃiune ar părea chiar să simplifice încheierea unui act. În practică însă actul cu sine însuşi
prezintă riscul vătămării drepturilor reprezentatului din pricina conflictului de interese ce se
poate ivi între reprezentat şi reprezentant ori partea pe care acesta din urmă, de asemenea, o
reprezintă. Într-adevăr, într-o asemenea situaŃie reprezentantul ar putea fi ispitit să dea
precădere intereselor proprii atunci când încheie cu sine însuşi actul juridic, în care figurează
şi ca reprezentant al altei persoane, sau să favorizeze pe una dintre părŃi în dauna celeilalte, în
cazul dublei reprezentări.

395
 Pentru considerentele de mai sus, Codul civil interzice reprezentantului să încheie acte
juridice în numele reprezentatului cu sine însuşi, atât în nume propriu, cât şi în calitate de
reprezentant al unui terŃ (art.251 din cod). Dar deoarece actul cu sine însuşi nu este subminat
de un viciu de structură, ci este primejdios numai prin conflictul de interese pe care îl poate
prilejui între reprezentat şi reprezentant, legea îl consideră valabil ori de câte ori reprezentatul
a autorizat expres pe reprezentant să încheie o atare operaŃie juridică sau când actul juridic
încheiat constă exclusiv în executarea unei obligaŃii, în această ipoteză lezarea intereselor
reprezentatului fiind cu desăvârşire exclusă.
În orice caz sancŃiunea nesocotirii prohibiŃiei cu privire la actul cu sine însuşi nu poate fi
decât nulitatea relativă, susceptibilă de a fi invocată numai de persoana ocrotită prin
instituirea acestei prohibiŃii, adică de reprezentat.

Articolul 252. Procura

(1) Procura este înscrisul întocmit pentru atestarea împuternicirilor conferite de

reprezentat unui sau mai multor reprezentanŃi.
(2) Procura eliberată pentru încheierea de acte juridice în forma autentică trebuie să
fie autentificată notarial.
(3) Procurile autentificate, conform legii, de autorităŃile administraŃiei publice locale
sunt echivalate cu procurile autentificate notarial.
(4) Sunt echivalate cu procurile autentificate notarial procurile eliberate de:
a) persoane care se află la tratament staŃionar în spitale, sanatorii şi în alte
instituŃii medicale militare, în cazul în care sunt autentificate de şefii acestor instituŃii,
de adjuncŃii în probleme medicale sau de medicul-şef, sau de medicul de garda;
b) militari, iar în punctele de dislocare a unităŃilor militare, instituŃiilor sau
instituŃiilor de învăŃământ militar unde nu există birouri notariale sau alte organe care
îndeplinesc acte notariale, de salariaŃi şi de membri ai familiilor lor şi ale militarilor,
autentificate de comandantul (şeful) unităŃii sau al instituŃiei respective;
c) persoane care ispăşesc pedeapsa în locuri de privaŃiune de libertate,
autentificate de şeful instituŃiei respective;
d) persoane majore care se află în instituŃii de protecŃie socială a populaŃiei,
autentificate de administraŃia instituŃiei respective sau de conducătorul organului de
protecŃie socială respectiv.
(5) Procurile eliberate pentru primirea salariului sau a altor drepturi la locul de
muncă, a pensiilor, indemnizaŃiilor, burselor, a corespondenŃei, inclusiv a coletelor şi
mandatelor băneşti, pot fi autentificate de administraŃia de la locul de muncă sau de
studii al persoanei care eliberează procura, de organizaŃia de exploatare a locuinŃelor de
la domiciliul persoanei care eliberează procura sau de administraŃia instituŃiei medicale
în care este internată persoana care eliberează procura.

1. ConsideraŃii generale. Termenul de procură are un dublu înŃeles. Într-o primă

accepŃiune el desemnează actul juridic unilateral supus comunicării prin care reprezentatul
împuterniceşte pe reprezentantul său, în cadrul reprezentării convenŃionale, să încheie unul
sau mai multe acte juridice cu terŃe persoane. Într-o a doua accepŃiune, procura este înscrisul
în care se consemnează împuternicirea conferită de reprezentat. Anume în această din urmă
accepŃiune termenul de “procură” este folosit şi în codul civil, care în art.252 alin.1 defineşte
procura drept un înscris care este întocmit pentru atestarea împuternicirilor conferite de
reprezentat unui sau mai multor reprezentanŃi. Procura se redactează în special pentru ca terŃii
să fie în măsură să verifice împuternicirile conferite reprezentantului, precum şi limitele în

396
care acesta poate contracta în numele reprezentatului. Tocmai de aceea procura va trebui să
fie prezentată terŃilor fie de către reprezentant, fie de către reprezentat.
Deşi, de regulă, procura se dă în temeiul unui contract de mandat, ea nu se confundă cu
mandatul, fiind un act juridic distinct. Procura îşi poate avea izvorul şi în alte contracte (de
exemplu, într-un contract de muncă sau într-un act constitutiv al unei persoane juridice – în
aceste cazuri de cele mai multe ori în practică se încheie un act denumit “delegaŃie”, dar care
este echivalentul unei procuri).
Deoarece procura este un act juridic unilateral întocmirea procurii nu este condiŃionată de
acceptarea reprezentantului, însă îndeplinirea sau nu a operaŃiunii prevăzute în procure
depinde de manifestarea sa de voinŃă.
Procura poate atesta împuternicirile conferite unuia sau mai multor reprezentanŃi100
(art252 alin.1 din cod). Pe de altă parte, subliniem că procura va putea fi dată şi unui singur
reprezentant de către mai mulŃi reprezentaŃi, cu condiŃia însă să existe un interes comun în
încheierea actului sau operaŃiunii care formează obiectul procurii (de exemplu, să reprezinte
mai multe persoane în cadrul unui proces în care nu există o contrarietate de interese între
persoanele reprezentate)101.
2. Felurile procurii. Procurile pot fi clasificate după criteriul întinderii şi obiectului
împuternicirilor conferite în trei categorii: generale, speciale şi pentru un singur act.
Procura este generală când reprezentantul primeşte împuternicirea de a se ocupa de toate
treburile reprezentatului încheind în acest scop toate actele juridice care vor fi necesare şi
care pot fi săvârşite prin reprezentant (acest tip de procură se eliberează, de regulă, de o
persoană care pleacă pe o perioadă îndelungată, lăsând gestiunea întregii sale averi pe seama
reprezentantului).
Procura este specială când reprezentantul este împuternicit să efectueze anumite
operaŃiuni determinate (de exemplu, operaŃiuni de administrare a unui imobil) sau să încheie
numai o anumită categorie de acte (de exemplu, acte de achiziŃionare de materie primă).
Procura este dată pentru un singur act când are ca obiect încheierea unui anumit act sau o
anumită operaŃiune care este expres prevăzută în conŃinutul procurii, cum ar fi, procura
eliberată pentru încheierea unui act de vânzare-cumpărare a unui autoturism determinat sau
pentru ridicarea unui colet, etc.
3. CondiŃii de formă. Procura va putea fi dată doar în formă scrisă (art.252 alin.1 din
Codul civil). Înscrisul va fi întocmit în condiŃiile prevăzute de art.210 din Codul civil şi va
trebui să conŃină anumite elemente pentru a putea fi valabil ca procură, şi anume: datele de
identificare ale reprezentatului şi reprezentantului, obiectul şi limitele împuternicirilor
conferite reprezentantului, data întocmirii (art.254 alin.2 din cod).
Când pentru validitatea actului juridic legea cere consemnarea lui într-un înscris autentic,
procura eliberată în vederea încheierii acelui act trebuie, de asemenea, autentificată notarial
(art.252 alin.2 din cod), întrucât, de vreme ce autenticitatea actului este impusă de legiuitor
pentru salvgardarea unui interes obştesc ori pentru ocrotirea părŃilor împotriva unui
consimŃământ uşuratic la un act de o însemnătate deosebită, este firesc ca autorul actului să
fie obligat să îndeplinească aceleaşi cerinŃe de formă atunci când înŃelege să încheie actul prin
reprezentant. Numai în acest mod va putea fi asigurată pe deplin realizarea scopului urmărit
prin edictarea autenticităŃii102.
Sunt echivalate cu procurile autentificate notarial procurile autentificate, conform legii, de
autorităŃile administraŃiei publice locale (art.252 alin.3 din cod). Astfel, potrivit art.37 lit.e)
din Legea cu privire la notariat, persoanele cu funcŃie de răspundere abilitate ale autorităŃilor
100
Pentru anumite particularităŃi ale procurii dată mai multor reprezentanŃi a se vedea comentariile art.1037 din Codul civil, care se va aplica
prin analogie în toate situaŃiile când există mai mulŃi reprezentanŃi şi nu numai la contractul de mandat.
101
Această posibilitate este prevăzută expres de art.53 alin.1 din Legea cu privire la notariat nr.1453-XV/2002 (M. Of. al R. Moldova
nr.154-157/2002).
102
Vezi şi comentariile art.246 alin.2 din Codul civil.

397
administraŃiei publice locale pot efectua, printre altele, şi autentificarea procurilor pentru
primirea pensiilor şi a indemnizaŃiilor, precum şi pentru primirea sumelor indexate din
depunerile băneşti ale cetăŃenilor în Banca de Economii.
De asemenea, având în vederea anumite împrejurări neobişnuite, excepŃionale în care se
poate afla persoana care doreşte să întocmească o procură ce necesită autentificare notarială,
codul civil prevede posibilitatea autentificării acesteia de către alte persoane decât notarul,
echivalând-o totodată cu procurile autentificate notarial. Astfel, sunt echivalate cu procurile
autentificate notarial:
(a) procurile întocmite de persoanele care se află la tratament staŃionar în spitale, sanatorii
şi în alte instituŃii medicale militare, cu condiŃia să fie autentificate de şefii acestor instituŃii,
de adjuncŃii în probleme medicale sau de medicul-şef, ori de medicul de garda (art.252 alin.4
lit.a) din cod);
(b) procurile întocmite de militari şi autentificate de comandantul (şeful) unităŃii sau al
instituŃiei de învăŃământ militar (art.252 alin.4 lit.b) teza I din cod);
(c) procurile eliberate de salariaŃii unităŃilor, instituŃiilor militare sau instituŃiilor de
învăŃământ militar, precum şi procurile întocmite de membri ai familiilor respectivilor
salariaŃi şi ai familiilor militarilor, dacă sunt autentificate de comandantul (şeful) unităŃii sau
al instituŃiei de învăŃământ militar. Procurile menŃionate vor putea fi autentificate de către
comandantul (şeful) unităŃii sau al instituŃiei de învăŃământ militar numai cu condiŃia ca în
punctele de dislocare a unităŃilor, instituŃiilor sau instituŃiilor de învăŃământ militar să nu
existe birouri notariale sau alte organe care îndeplinesc acte notariale (art.252 alin.4 lit.b) teza
a II-a din cod);
(d) procurile întocmite de persoanele care îşi ispăşesc pedeapsa în locuri de privaŃiune de
libertate, dacă sunt autentificate de şeful instituŃiei respective (art.252 alin.4 lit.c) din cod);
(e) procurile eliberate de persoanele majore care se află în instituŃii de protecŃie socială a
populaŃiei, autentificate de administraŃia instituŃiei respective sau de conducătorul organului
de protecŃie socială respectiv (art.252 alin.4 lit.d) din cod).
În ceea ce ne priveşte considerăm că numărul prea mare de persoane abilitate să
autentifice procurile întocmite de persoanele şi în împrejurările menŃionate mai sus este de
natură a antrena numeroase abuzuri, care ar anihila rolul protector al cerinŃei formei autentice
impusă de lege unor asemenea tipuri de procuri. Pot fi imaginate suficiente ipoteze în care
persoanele chemate să autentifice procurile ar putea abuza de poziŃia lor profitând de
prerogativele pe care legea le acordă. Mult mai indicat ar fi, după părerea noastră, ca şi în
situaŃiile de mai sus autentificarea procurilor să fie efectuată tot de către notari, cu atât mai
mult cu cât legea103 le permite îndeplinirea actelor notariale chiar în afara biroului notarial şi
în afara orelor de program. Singurele excepŃii care ar justifica autentificarea procurilor de
către alte persoane ar putea fi cele în care în locul în care se află, în împrejurările de mai sus,
persoana care doreşte să întocmească procura nu există birouri notariale. În aceste din urmă
situaŃii considerăm că cel mai indicat ar fi ca procurile să fie autentificate de către persoane
anume investite din cadrul autorităŃilor administraŃiei publice locale.
În sfârşit, pentru a simplifica procedurile de multe ori greoaie şi costisitoare a
autentificării notariale, legea permite persoanelor să apeleze în cazul procurilor eliberate
pentru efectuarea anumitor operaŃiuni comune, de largă răspândire, la o autentificare
“simplificată”. Astfel, potrivit art.252 alin.5 din Codul civil, procurile eliberate pentru
primirea salariului sau a altor drepturi la locul de muncă, a pensiilor, indemnizaŃiilor,
burselor, a corespondenŃei, inclusiv a coletelor şi mandatelor băneşti, pot fi autentificate de
administraŃia de la locul de muncă sau de studii al persoanei care eliberează procura, de
organizaŃia de exploatare a locuinŃelor de la domiciliul persoanei care eliberează procura sau

103
Art.38 alin.2 din Legea cu privire la notariat.

398
de administraŃia instituŃiei medicale în care este internată persoana care eliberează procura.
Este de observat că enumerarea operaŃiunilor pentru care legea permite asemenea
autentificare este limitativă.

Articolul 253. Procura de substituire

(1) Persoana căreia îi este eliberată procura poate elibera o procură de substituire
numai dacă acest drept este stipulat expres în procură sau dacă este în interesul
reprezentantului.
(2) În toate cazurile, procura de substituire trebuie autentificată notarial.

1. Procura de substituire. După cum am arătat şi cu o altă ocazie, deoarece desemnarea

reprezentantului se face Ńinându-se seama de calităŃile personale ale acestuia, el va trebui să
efectueze personal operaŃiunea sau să încheie actele juridice pentru care este împuternicit.
Reprezentantul va putea să-şi substituie o altă persoană în îndeplinirea sarcinii sale, prin
transmiterea unei părŃi sau a tuturor împuternicirilor primite, numai în cazul în care un
asemenea drept i-a fost conferit de către reprezentat sau în cazul în care substituirea este
impusă de interesele reprezentatului. DispoziŃiile art.253 alin.1 din codul civil nu fac altceva
decât să reia regula stabilită de art.244 din cod, prevăzând că persoana căreia îi este eliberată
procura poate elibera o procură de substituire numai dacă acest drept este stipulat expres în
procură sau dacă este în interesul reprezentantului104.
Procura de substituire va trebui întotdeauna autentificată notarial (art.253 alin.2 din cod).
Întrucât dispoziŃia textului de lege menŃionat este imperativă nu se vor putea întocmi procuri
de substituire în modalităŃile menŃionate de art.252 alin.3-5 din cod.
Procura de substituire va putea fi autentificată notarial numai după prezentarea de către
reprezentant a procurii de bază în care este menŃionat dreptul de substituire ori după
prezentarea dovezilor referitoare la faptul că mandatarul (reprezentantul) procurii de bază a
fost silit de împrejurări să facă aceasta pentru a apară interesele persoanei care a eliberat
procura (art.53 alin.3 din Legea cu privire la notariat).
Prin procura de substituire reprezentantul iniŃial va putea transmite o parte sau toate
împuternicirile care i-au fost conferite, pe o durată egală cu termenul de valabilitate a procurii
de bază sau mai scurtă. În toate cazurile, procura de substituire nu va putea însă conŃine mai
multe împuterniciri decât procura de baza, iar termenul ei de valabilitate nu va putea depăşi
termenul de valabilitate al procurii de bază. Odată cu încetarea valabilităŃii procurii de bază
va înceta şi valabilitatea procurii de substituire (art.255 alin.3 din cod).

Articolul 254. Termenul procurii

(1) Procura se eliberează pe un termen de cel mult 3 ani. Dacă termenul nu este
indicat în procură, ea este valabila timp de un an de la data întocmirii.
(2) Este nulă procura în care nu este indicată data întocmirii.
(3) Procura eliberată pentru încheierea unor acte juridice în afara Republicii
Moldova şi autentificată notarial este valabilă până la anularea ei de către persoana
care a eliberat-o.

104
Întrucât procura de substituire reprezintă mijlocul tehnico-juridic prin care se realizează substituirea reprezentantului, trimitem cu privire
la alte consideraŃiuni asupra acestui subiect la comentariile art.244 din codul civil.

399
 1. Termenul procurii. Durata procurii este limitată de lege. Astfel, potrivit art.254 alin.1
fraza I din codul civil, procura se poate elibera pe un termen de cel mult 3 ani. Procura
întocmită pentru un termen mai mare va fi valabilă doar până la împlinirea termenului de 3
ani. Dacă în procură nu s-a indicat termenul de valabilitate, ea va fi valabila timp de un an de
la data întocmirii (art.254 alin.1 fraza I din cod).
Întrucât toate termenele de valabilitate a procurii încep să curgă de la data întocmirii
acesteia, legea consideră nulă procura în care nu este indicată data întocmirii (art.254 alin.2
din cod).
Prin excepŃie de la regula instituită de art.254 alin.1 din cod, procura eliberată pentru
încheierea unor acte juridice în afara Republicii Moldova şi autentificată notarial este valabilă
până la anularea ei de către persoana care a eliberat-o (art.254 alin.3 din codul civil). Este
vorba, bineînŃeles, de o procură în care nu este indicat termenul de valabilitate. În ceea ce ne
priveşte, considerăm nejustificată diferenŃa de tratament juridic între procurile eliberate
pentru încheierea unor acte juridice în afara Republicii Moldova şi cele eliberate pentru
încheierea de acte juridice în interiorul Ńării.

Articolul 255. Încetarea valabilităŃii procurii

(1) Valabilitatea procurii încetează în cazul:

a) expirării termenului;
b) anulării de către persoana care a eliberat-o;
c) renunŃării persoanei căreia îi este eliberată;
d) dizolvării persoanei juridice care a eliberat procura;
e) dizolvării persoanei juridice căreia îi este eliberată procura;
f) decesului persoanei fizice care a eliberat procura, declarării ei drept incapabilă,
limitată în capacitatea de exerciŃiu ori dispărută fără de veste;
g) decesului persoanei fizice căreia îi este eliberată procura, declarării ei
incapabilă, limitată în capacitatea de exerciŃiu sau dispărută fără de veste.
(2) Persoana care a eliberat procura o poate anula în orice moment, iar persoana
căreia îi este eliberată procura poate renunŃa la ea în orice moment. Orice clauză
contrară este nulă.
(3) O dată cu încetarea valabilităŃii procurii, încetează valabilitatea procurii de
substituire.

1. Încetarea valabilităŃii procurii. Valabilitatea procurii încetează prin expirarea

termenului stipulat în procură sau prevăzut de lege. De asemenea, procura eliberată pentru
încheierea unor acte determinate încetează prin încheierea acestora, altfel spus prin
executarea împuternicirilor primite.
Întrucât procura este un act juridic unilateral, reprezentatul care a eliberat-o va putea
oricând să o anuleze (revoce)105, chiar dacă este dată cu termen, orice clauză prin care acesta
ar renunŃa la dreptul său de cere anularea procurii fiind considerată nulă (art.255 alin.2 din
codul civil). MenŃionăm că anularea poate fi nu numai totală dar şi parŃială (de exemplu,
procura dată pentru vânzarea casei şi autoturismului se anulează în privinŃa casei). De
asemenea, valabilitatea procurii poate să înceteze şi prin renunŃarea la ea a persoanei căreia îi
este eliberată. Valabilitatea procurii încetează din momentul anulării ei de către persoana care

105
Deşi codul civil foloseşte termenul de “anulare”, considerăm mai potrivit pe cel de “revocare”, deoarece, pe de o parte, este mai potrivit
în materia analizată, iar, pe de altă parte, nu creează confuzie cu instituŃia anulării actelor juridice pentru nulitate relativă.

400
a eliberat-o sau a renunŃării persoanei căreia îi este eliberată şi nu din momentul informării
despre acest lucru a celeilalte părŃi106.
Valabilitatea procurii încetează şi în cazul decesului uneia dintre părŃi, declarării ei drept
incapabilă, limitată în capacitatea de exerciŃiu ori dispărută fără de veste (art.255 alin.1 lit.f)
şi g) din cod). În mod corespunzător, procura va încetaşi ca urmare a dizolvării persoanei
juridice care a eliberat sau căreia îi este eliberată procura (art.255 alin.1 lit.d) şi e) din cod).
Întrucât procura de substituire are un caracter derivat, o dată cu încetarea valabilităŃii
procurii de bază va înceta şi valabilitatea acesteia.
La încetarea valabilităŃii procurii, persoana căreia îi este eliberată procura sau succesorii
ei sunt obligaŃi să restituie imediat procura (art.257 alin.2 din cod).

Articolul 256. Informarea despre anularea şi încetarea valabilităŃii procurii

Persoana care a eliberat procura este obligată să informeze despre anularea şi

încetarea valabilităŃii procurii pe cel căruia i-a eliberat procura şi pe terŃii cunoscuŃi de
el cu care reprezentantul urma să contracteze. Aceeaşi obligaŃie o au succesorii celui
care a eliberat procura în cazurile stipulate la art.255 alin.(1) lit. d) si f).

1. Informarea despre anularea şi încetarea valabilităŃii procurii. Problema informării

despre anularea şi încetarea procurii se află într-o anumită corelaŃie cu cea privind încetării
valabilităŃii acesteia. Astfel, deşi valabilitatea procurii încetează din momentul anulării ei de
către persoana care a eliberat-o, pentru ca procura să înceteze efectiv sunt necesare notificări
în acest sens către mandatar şi terŃi. Astfel, este normal să se presupună că, atâta vreme cât
cel căruia i-a fost eliberată procura nu a cunoscut încetarea acesteia, el va continua să
acŃioneze în această calitate fără a i se putea face vreo imputare. Pe de altă parte pentru ca
efectele unei situaŃii juridice să înceteze, este necesar ca voinŃa celui îndrituit a-i pune capăt
să se exteriorizeze într-un mod susceptibil de a permite luarea ei în consideraŃie în cadrul
raporturilor juridice. Pentru aceste considerente, dispoziŃiile art.255 fraza I din codul civil
obligă persoana care a eliberat procura să informeze despre anularea acesteia atât pe cel
căruia i-a eliberat-o cât şi pe terŃii cunoscuŃi de el cu care reprezentantul urma să contracteze,
în caz contrar, anularea nefiindu-le opozabilă. De asemenea, obligaŃia de a informare despre
încetarea valabilităŃii procurii există şi în cazul dizolvării persoanei juridice sau decesului
persoanei fizice care a eliberat procura, declarării ei drept incapabilă sau limitată în
capacitatea de exerciŃiu, însă, de această dată, ea revine succesorului persoanei juridice
dizolvate sau a persoanei fizice decedate, tutorelui persoanei declarate incapabile ori
curatorului persoanei limitate în capacitatea de exerciŃiu (art.255 fraza a II-a din cod).

Articolul 257. Efectele încetării valabilităŃii procurii

(1) Actele juridice încheiate de reprezentant până la momentul când acesta a aflat
sau trebuia să afle despre încetarea valabilităŃii procurii rămân valabile pentru
reprezentant şi pentru succesorii lui, cu excepŃia cazului în care aceştia demonstrează că
cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie că procura a încetat.
(2) La încetarea valabilităŃii procurii, persoana căreia îi este eliberată procura sau
succesorii ei sunt obligaŃi să restituie imediat procura.

106
Vezi şi comentariul art.256 din codul civil.

401
 1. Efectele încetării valabilităŃii procurii. În scopul protejării terŃilor de bună-credinŃă
ce au încheiat acte juridice cu reprezentantul căruia i-au încetat împuternicirile, legea
consideră valabile toate actele juridice încheiate de acesta până la momentul când a aflat sau
trebuia să afle despre încetarea valabilităŃii procurii. Actele astfel încheiate îşi vor produce
efectele atât faŃă de reprezentat cât şi faŃă de succesorii săi, cu excepŃia cazului în care aceştia
demonstrează că ca terŃul contractant a ştiut sau trebuia să ştie că procura a încetat (art.257
alin.1 din codul civil).
Din momentul informării, cel căruia i-a fost eliberată procura va răspunde pentru
eventualele acte încheiate fără împuternicire.
La încetarea valabilităŃii procurii, persoana căreia îi este eliberată procura sau succesorii
ei sunt obligaŃi să restituie imediat procura (art.257 alin.2 din cod), presupunându-se că în
lipsa acesteia terŃii nu ar mai trata cu reprezentantul decât dacă ar fi de rea-credinŃă sau
insuficient de prudenŃi şi deci în culpă.

Articolul 258. Reprezentarea comercială

(1) Reprezentantul comercial este persoana care reprezintă de sine stătător şi

permanent interesele întreprinzătorului la încheierea actelor juridice în vederea
gestionarii afacerii.
(2) Reprezentarea comercială concomitentă a diferiŃilor participanŃi la încheierea
actului juridic se admite doar dacă există un acord expres între părŃi în acest sens şi în
alte cazuri prevăzute de lege, reprezentantul comercial fiind Ńinut să execute atribuŃiile
cu diligenŃa unui bun proprietar.
(3) Reprezentantul comercial este în drept să ceară plata remuneraŃiei convenite,
precum şi compensarea cheltuielilor de executare a procurii în părŃi egale de la
persoanele reprezentate concomitent în condiŃiile alin.(2), dacă prin contract nu s-a
prevăzut altfel.
(4) Reprezentarea comercială se efectuează în bază de contract, încheiat în scris, cu
indicarea împuternicirilor reprezentantului, iar în cazul lipsei acestor împuterniciri, şi
în bază de procură.
(5) Reprezentantul comercial este obligat să nu divulge informaŃiile confidenŃiale ce
i-au devenit cunoscute în urma reprezentării, chiar şi după încetarea procurii
comerciale.
(6) Specificul reprezentării comerciale în anumite domenii ale activităŃii de
întreprinzător se stabileşte prin lege.

1. Reprezentarea comercială. Art.258 alin.1 din codul civil defineşte reprezentantul

comercial ca fiind acea persoană care reprezintă de sine stătător şi permanent interesele
întreprinzătorului la încheierea actelor juridice în vederea gestionarii afacerii. În înŃelesul
prevederilor art.258 din cod, pot deveni reprezentanŃi comerciali atât persoanele juridice,
constituite potrivit legii, cât şi persoanele fizice, dacă au calitatea de întreprinzători
individuali.
De regulă, reprezentanŃii comerciali încheie în contul întreprinzătorilor diferite acte dintr-
un domeniu determinat, în care deŃin cunoştinŃe de specialitate, legături de afaceri şi alte
informaŃii specifice domeniului respectiv. Mai mult chiar, în anumite domenii, încheierea
anumitor acte juridice este posibilă doar de către persoanele care deŃin un un statut special ori
sunt licenŃiaŃi pentru efectuarea anumitor operaŃiuni (cum ar fi, de exemplu, brokerii din
cadrul burselor de valori, participanŃii profesionişti la piaŃa valorilor mobiliare).

402
 Deoarece reprezentarea comercială este o specie a reprezentării, nici în această materie,
de regulă, nu este admisă dubla reprezentare la încheierea unui act. Astfel, optrivit art.258
alin.2 din Codul civil, reprezentarea comercială concomitentă a diferiŃilor participanŃi la
încheierea actului juridic se admite doar dacă există un acord expres între părŃi în acest sens şi
în alte cazuri prevăzute de lege, reprezentantul comercial fiind Ńinut să execute atribuŃiile cu
diligenŃa unui bun proprietar107.
Reprezentarea comercială se efectuează în baza unui contract încheiat în formă scrisă. De
regulă, este vorba de un contract de mandat fie de o specie a acestuia. Contractul respectiv va
trebui să conŃină împuternicirile conferite reprezentantului precum şi limitele puterilor
acestuia. În măsura în care asemenea precizări lipsesc din contract, reprezentantului
comercial i se va elibera o procură (art.258 alin.4 din cod).
Contractul de reprezentare comercială eset prezumat a fi cu titlul oneros. În lipsă de
prevedere contrară, reprezentantul comercial este în drept să ceară plata remuneraŃiei
convenite, precum şi restituirea tuturor cheltuielilor făcute cu ocazia executării
împuternicirilor (procurii). În cazul în care reprezentantul comercial reprezintă concomitent
mai multe părŃi, el va fi în drept să solicite plata remuneraŃiei şi compensarea cheltuielilor
efectuate în părŃi egale de la persoanele reprezentate concomitent, cu excepŃia cazului în care
prin contract s-a prevăzut altfel (art.258 alin.4 din cod).
Dat fiind specificul activităŃilor comerciale, reprezentantul comercial are obligaŃia să să
nu divulge informaŃiile confidenŃiale ce i-au devenit cunoscute în urma reprezentării, chiar şi
după încetarea acesteia (art.258 alin.5 din cod).
Specificul reprezentării comerciale în anumite domenii ale activităŃii de antreprenoriat
este stabilit prin legi speciale (de exemplu, pentru brokeri şi firmele de brokeraj – Legea
privind bursele de mărfuri nr.1117-XIII/26.02.1997 (M.Of. al R. Moldova nr.70/25.07.1998);
pentru participanŃii profesionişti la piaŃa valorilor mobiliare – Legea cu privire la piaŃa
valorilor mobiliare nr. 199-XIV/18.11.1998 (M.Of. al R.Moldova nr.27-28/23.03.1999);
pentru agenŃii de asigurare, comisarii de avarie şi misiŃii de asigurare – Legea cu privire la
asigurari nr.1508-XII/15.06.1993 (M.Of. al R. Moldova nr.5/15.09.1994), etc.).

T i t l u l IV
TERMENELE
Capitolul I
CALCULAREA TERMENULUI

Art. 259. Instituirea termenului

(1) Termenul se instituie prin lege, hotarire judecatoreasca sau prin acordul
partilor.
(2) Indiferent de temeiul aparitiei, termenul se calculeaza dupa regulile stipulate in
prezentul articol.

1. Activitatea subiectelor raporturilor juridice de drept civil este intimidata nu numai

de limitele drepturilor subiective si ale obligatiilor. Aidoma oricarei activitati omenesti,
activitatea subiectelor raporturilor juridice de drept civil, in rezultatul carora se nasc, se
realizeaza si se executa drepturile subiective civile si obligatiile, este limitata si in timp.
Factorul timpului este utilizat de drept ca un mijloc de reglementare consecventa a
107
După opinia noastră, ar fi fost mai indicat a se utiliza expresia “bun comerciant” care este mai potrivită în context şi care, de altfel este
utilizată chiar în cod la capitolul referitor la agenŃii comerciali şi comisionarii profesionişti.

403
activitatii omului. Existenta drepturilor si obligatiilor civile in timp – masura eficace de
influentare din partea dreptului asupra comportamentului subiectelor de drept civil.
Timpul exercita o influenta considerabila in dezvoltarea raporturilor juridice civile.
Realizarea sau apararea drepturilor civile incalcate de asemenea este cuprinsa in limitele
timpului. Timpul curge continuu si omului acest proces nu-i sta in puteri. Iata de ce
importanta juridica o are nu insusi procesul de curgere a timpului, ci anume etape,
perioade ale lui, numite in drept „termeni”.
Termenii regleaza circuitul civil, contribuie la executarea la timp a obligatiilor. Daca
curgerea timpului este obiectiva si nu depinde de vointa omului, atunci instituirea unor
etape, perioade, pentru efectuarea unor actiuni de importanta juridica tine de vointa
acestuia. Instituirea, modificarea, incetarea, prelungirea si repunerea in termen, dupa
natura sa juridica reprezinta actiunile volitive. Valoarea juridica o are nu insusi timpul in
sine, ca fenomen al lumii materiale, supus legilor ei, ci „termenul”, ca o perioada stabilita
de om, ce are ca efect producerea anumitor consecinte juridice.
2. Legislatia civila a R.Moldova nu contine notiunea de „termeni” in drept civil. In
pofida importantei sale deosebite in reglementarea raporturilor patrimoniale si a celor
legate de acestea personal nepatrimoniale. In drept sub notiunea de „termen” este obisnuit
sa intelegem un moment sau o perioada anumita, de curgerea sau scurgerea caruia, actele
normative cu forta juridica diferita, leaga survenirea anumitor consecinte juridice. Dupa
caracterul sau generic „termenul” in drept civil – interval de timp, instituit prin lege,
hotarire judecatoreasca sau acordul partilor, survenirea sau scurgerea caruia duce la
aparitia, modificarea sau stingerea raporturilor patrimoniale (raporturi ce apar in legatura
cu patrimoniul – o totalitate de bunuri materiale ce au o forma economica) sau a celor
personale nepatrimoniale legate de cele patrimoniale, cit si unele cazuri ale celor nelegate
de cele patrimoniale.
3.Temei de aparitie a raporturilor juridice ne apar imprejurarile, numite fapte juridice.
Un tip deosebit al faptelor juridice sunt „termenii”. Specificul termenilor ca fapte juridice
se explica prin caracterul lor dualist. Pe de o parte, stabilirea termenilor este conditionata
de cointa legislatorului, vointa instantei de judecata or vointa subiectilor conventiei. In
acelasi timp curgerea lor este supusa legilor obiective ale curgerii timpului, care nu se
supun factorilor volitivi. In virtutea celor expuse, multe dintre „termenele” de insemnatate
juridico-civila pot fi atribuite la evenimente sau actiuni. Astfel potrivit art.260 CC RM,
termenul poate fi instituit prin referire la un eveniment viitor si sigur ca se va produce. De
exemplu, potrivit al.1 art.1440 CC, in ziua decesului persoanei fizice se deschide
succesiunea. Un astfel de termen se atribuie la evenimente. Termenul de incarcare a navei
(art.154, 155 al Codului navigatiei maritime comerciale RM) sau de descarcare (art.164 al
Codului navigatiei maritime comerciale RM), se calculeaza in Codul navigatiei maritime
comerciale din momentul punerii la dispozitie a navei spre incarcare, ceea ce ne vorbeste
despre faptul ca este vorba despre fapte juridice-actiuni, care doar se comensureaza cu
curgerea obiectiva a timpului.
In acelasi timp, se cere mentionat faptul ca majoritatea termenilor in dreptul civil
reprezinta o atare categorie de fapte juridice, care nu sunt considerate nici evenimente si
nici actiuni. Pentru acestea sint caracteristice alte particularitati si ele sint tratate separat
in sistemul faptelor juridice din dreptul civil. La ele se atribuie toate termenele instituite
de legislator, acordul partilor sau hotarirea instantei de judecata sub forma anumitor
perioade de timp si calculate in ani, luni, saptamini, zile, ore sau termenele legate de un
anumit moment al succesivitatii obisnuite a timpului (data calendaristica). Astfel, data
executarii obligatiei de catre cumparator de predare a marfii determina momentul trecerii
riscului pieirii sau deteriorarii fortuite de la vinzator la cumparator.

404
 Importanta juridica a termenelor in dreptul civil, dupa regula generala, se determina
nu in dependenta de curgerea lor, ci de inceputul sau sfirsitul curgerii. Aparitia,
modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor civile in unele cazuri poate fi
determinata doar de survenirea sau scurgerea termenului. De exemplu al 3. art.17 al Legii
RM privind dreptul de autor si drepturile conexe din 23 noiembrie 1994 prevede ca
dreptul de autor al succesorilor automat se sfirseste numai reesind din scurgerea celor 50
ani din ziua decesului autorului. In alte cazuri survenirea sau scurgerea termenului naste
efecte juridico-civile numai in ansamblu cu anumite actiuni ale subiectilor de drept civil.
De exemplu, potrivit art. 595 CC RM, intirzierea acceptarii prestatiei de catre creditor
serveste drept temei de reparare a prejudiciului cauzat astfel debitorului.
4. Legislatia civila a RM contine norme generale pentru toate termenele (art.259-246
CC RM) si norme speciale, care se refera la anumite tipuri de termene, numarul carora
este mare (de exemplu termenele de prescriptie exctinctiva art. 267-283 CC RM). Pentru
corecta aplicare a normelor des[re termene, e necesar de orientat bine prin diferite tipuri
ale acestora.
In legislatia civila termenele sint nu numai multiple, dar si diverse. Ele se clasifica pe
tipuri in dependenta de diverse criterii: dupa efectele juridice; in dependenta de faptul
daca pot fi modificate sau nu prin acordul partilor; in dependenta de caracterul
determinabil sau nedeterminabil; in dependenta de cine sint stabilite; dupa utilitatea lor
etc. Este obisnuit de deosebit urmatoarele tipuri de termene in dreptul civil: imperative si
dispozitive; determinabile si nedeterminabile; termene de aparitie, de realizarare, de
existenta a drepturilor civile; precluzive; de garantie; termene de valabilitate si de
utilizare; termenele executarii obligatiilor; termenele de aparare a drepturilor civile
(termeni de pretentie si de prescriptie extinctiva); termene normative; termenele stabilite
prin acordul partilor sau de catre instanta de judecata (sau alt organ jurisdictional);
determinat in dependenta de o data calendaristica, dupao perioada de timp sau precizarea
unui fapt care trebuie sa se produca numaidecit; termene generale si speciale; de inceput
si de sfirsit; determinate ca „intervale de timp” si „moment de timp”.
Imperative - termene general obligatorii, care nu pot fi modificate prin acordul
partilor raportului civil. Astfel de termene sint, in special, cele de prescriptie extinctiva (
art.267, 268 CC RM, etc.); termene succesorale (art. 1492, 1517,1518, 1519, 1525, 1538
CC RM, etc.); termene de prescriptie achizitiva (art. 332,333 CC RM); termenele
dreptului de autor (art.17,25,33 al Legii cu privire la dreptul de autor si drepturile
conexe); termene de rascumparare 9art.791 CC RM) si altele.
Dispozitive – termene care sint stabilite de legislatie, dar pot fi modificate prin
acordul partilor in dependenta de imputernicirile acestora. Un astfel de termen este
termenul maxim al contractului de locatiune (art. 887 CC RM). In cadrul acestui termen
partile prin acordul sau pot stabili termene mai mici. Termenul valabilitatii procurii – nu
mai mare de trei ani (art.254 CC RM).
Mandatarul are dreptul dupa propria consideratiune sa stabileasca orice termen de
valabilitate in limita de trei ani. Durata persoanei juridice (art.65 CC RM) este nelimitata,
daca prin documentele de constituire nu este prevazut altfel. Termenul de inaintare a
pretentiilor creditorilorfata de persoana juridica ce se lichideaza este de sase luni din
momentul publicarii comunicatului in Monitorul Oficial al Republicii Moldova. In hotarirea
de lichidare poate fi prevazut si un termen mai mare (art.92 CC RM). Termenul dispozitiv
continua sa ramina astfel chiar si in cazul cind partile prin acordul sau nu au stabilit un alt
termen (mai mare sau mai mic). Pentru termenele dispozitiveeste caracteristica posibilitatea
modificarii lr. Legea sau actul normativ poate prevedea fie termenul dispozitiv maxim fie
minim. Astfel termenul arendei nu poate fi mai mic de un an (art.914 CC RM), iar contractul

405
de locatiune poate fi incheiat pe termenul ce nu depaseste nouazeci si noua ani (art.877 CC
RM).
Termene determinate – acestea sunt termene in care este indicat inceputul si sfirsitul,
care stabilesc un interval concret de timp sau care determina o fapta concreta sau moment.
Termenul poate fi absolut determinat sau relativ determinat. Absolut determinate sint
acelea care indica la inceputul si la sfirsitul lor (prin indicarea momentului sau a faptei).
Termenele absolut determinate se marcheaza prin date calendaristice (de exemplu 31
decembrie 2003) sau scurgerea perioadei de timp, calculat in ani (art.267 CC RM- termenul
general a prescriptiei extinctive este trei ani), in luni (de exemplu termenele reduse ale
termenului de prescriptie extinctiva – sase luni – art.268 CC RM), in saptamini, zile sau ore
(de exemplu cindfata de darea de seama a comisionarului exista pretentii, comitentul e obligat
sa-l anunte pe acesta in termen de cincisprezece zile din ziua primirii darii de seama, daca
prin contract nu e prevazut alt termen – art.69 CC; sau vinzatorul si persoana care cumpara
imobilul la licitatie, sint obligati sa intocmeasca contractul de vinzare-cumparare a imobilului
in termen de 10 zile de la cererea celeilalte parti – art.814 CC RM). Calcularea termenului in
ore sau minute este prevazut, de exemplu de Regulamentul transporturilor auto de calatori si
bagaje din 9.12.1999.
Termene relativ determinate – indica doar reperele aproximative – termen rezonabil
(art.799, 828, 984, 1010 CC RM,s.a.), termenul normal necesar (art. 688 CC RM), imediat
(art.863, 1067, 1070 CC RM, la timp (art. 1077 CC RM), in orice moment (art.1096, 1143,
1183 CC RM), din momentul executarii actului juridic (art. 1204 CC RM). Termenele relativ
determinate pot fi deasemenea stabilite prin indicarea faptului, care trebuie neaparat sa se
intimple (de exemplu decesul cetateanului, atingerea unei anumite virste, inceputul si sfirsitul
navigatiei, pina la solutionarea litigiului s.a.). Aceste termene inevitabil survin, dar nu se stie
cu certitudine cind anume, iata de ce sint numite relativ determinate. In cazul cind sintem in
prezenta incertitudiniica fapta stipulata va surveni or in cazul cind este imposibil de a vorbi
cu siguranta ca fapta in general se va intimpla in viitor, sintem loviti de o conditie, dar nu
termen (art.234 CC RM).
Termene nedeterminate. De obicei pentru executarea obligatiei se indica un termen
anumit. Termenele nedeterminate – sunt astfel de termene, care se contin in legislatia civila si
se aplica in cazurile cind nici prin lege, nici prin actul juridic sau contract, termenul in
general nu e prevazut, sau e dependent de momentul solicitarii de catre una din parti. Astfel
daca in contractul de imprumut nu a fost stabilit nici termenul restituirii, nici termenul
preavizarii, atunci acest contract de imprumut se considera incheiat pe un termen
nedeterminat (art.871 CC RM), adica termenul restituirii poate fi dependent de momentul
cererii (art.575 CC RM). Deci cind termenul executarii obligatiilor nu e instituit prin lege,
contract sau e determinat in dependenta de momentul cererii, sintem in prezenta obligatiilor
cu termen nedeterminat de executare. In unele cazuri termenul poate fi nedeterminat doar
pentru executarea unei sau citorva obligatii, dar nu a obligatiei complete. Astfel, pentru
transmiterea bunului de la vinzator la cumparator poate fi stabilit termen corespunzator, iar
plata pretului de cumparare poate fi determinata de momentul inaintarii cererii. In astfel de
cazuri regula alin. 1 art.575 CC RM este aplicabila doar fata de obligatiile cu termen
nedeterminat de executare - in cazul nostru doar fata de plata pretului de cumparare.
De obligatia cu termen nedeterminat de executare trebuie sa deosebim obligatiile
continuie cu termen determinat, in cadrul caruia obligatiile se executa. La astfel de termene
continuie se refera termenul stabilit la incheierea contractului de instrainare a bunului cu
conditia intretinerii pe viata (art.839 CC RM) sau a obligatiilor relativ continuie, executarea
carora nu este limitata de un careva termen (mai detaliat despre aceatsa la comentariul art.575
CC RM). Obligatiile cu termen nedeterminat ofera creditorului dreptul de a cere executarea in

406
orice moment. Cu toate acestea debitorului ii este stabilit un termen de gratie, calculat din
ziua inaintarii cererii de catre creditor.
Astfel termenul se considera nedeterminat daca nu se cunoaste momentul survenirii lui.
Cazul cind termenul nu este determinat trabuie deosebit de cazurile cind unul sau altul drept
subiectiv este fara termen. De exemplu dreptul subiectiv de proprietate nu este limita de
careva termene. Ca regula, fara termen sint si multe dintre drepturile personal nepatrimoniale.
Daca in cazul termenului nedeterminat dreptul totusi are termen, dar nu se stie cind acesta va
surveni, la drepturile fara termen acesta in general nu curge.
Termenele de aparitie a drepturilor civile – termenele de nastere a drepturilor si
obligatiilor civile. Termenele de nastere a drepturilor civile se refera la categoria faptelor
juridice de aparitie a drepturilor. Astfel calcularea termenului de prescriptie achizitiva, in
corespundere cu art. 332,333 CC RM, reprezinta temei de aparitie a dreptului de proprietate –
respectiv daca bunul este mobil sau imobil.
Termenele de realizare a drepturilor si obligatiilor civile – este perioada de timp, in
cadrul careia detinatorul dreptului subiectiv este imputernicit sa-si realizeze dreptul sau. Tot
aici se refera si dreptul de a cere de la debitor savirsirea unor actiuni concrete. Varietati ale
termenului de realizare a drepturilor civile sint: a) termenul de existenta a dreptului; b)
precluziv; c) de garantie.
Termen de existenta a drepturilor civile – termenele de actiune in timp a drepturilor
civile, inauntrul carora detinatorul dreptului subiectiv are dreptul, iar uneori chiar si obligat,
sa-si realizeze dreptul ce-i apartine or sa ceara luarea unor masuri pentru realizarea dreptului
sau propriu-zis de la persoana obligata. La scurgerea termenului de existenta a dreptului civil,
dreptul subiectiv al persoanei imputernicite inceteaza, iar posibilitatea realizarii lui se pierde.
Astfel dreptul de autor, dupa regula generala, actioneaza pe parcursul vietii autorului plus
cincizeci de ani dupa moartea lui (al.3 art.13 al Legii cu privire la dreptul de autor si
drepturile conexe); realizarea imputernicirilor mandatarului conform procurii nu poate depasi
trei ani (art. 254 CC RM). Fiind dat faptul sint cunoscute drepturi subiective fara termen,
asupra acestora nu se rasfringe actiunea termenului de existenta a drepturilor civile: astfel
dreptul de proprietate se refera la categoria drepturilor fara termen.
Termene precluzive (punitive) – termene instituite de legislatie pentru realizarea de
catre subiectul dreptului civil a posibilitatilor oferite de dreptul subiectiv. Acestea stabilesc
persoanei imputernicite un timp strict determinatpentru realizarea drepturilor sale sub
sanctiuneapierderii acestui drept. Astfel pentru acceptarea mostenirii succesorilor se stabileste
un termen de sase luni din ziua deschiderii ei (art.1517 CC RM) La expirarea acestui termen
dreptul la acceptarea mostenirii se pierde. Art.122 al Codului navigatiei maritime comerciale
al RM vorbeste despre un astfel de termen, ca termen de inconstiintare a portului despre
intentia proprietarului de a ridica bunurile scufundate – un an din ziua scufundarii. Termenele
precluzive, dupa esenta sa, sunt sanctiuni pentru realizarea necorespunzatoare sau
nerealizarea dreptului – incetarea inainte de termen a dreptului subiectiv. Despre faptul ca
termenele precluzive poarta caracter sanctionatoriu ne vorbeste si norma din dreptul
cambiilor. Astfel potrivit art. 19 al Legii cambiei din 23 iunie 1993 in orice cambie
trataemitatorul cambiei poate stipula ca cambia trebuie inaintata la accept cu indicarea
termenului. Al.2 art.47 al Legii cambiei prevede ca in cazul neprezentarii cambiei la accept in
termenul, stabilit de emitatorul cambiei, detinatorul cambiei pierde dreptul la regres ca
urmare a neacceptului, adica a dreptului la actiune de regres a detinatorului de cambie
(creditorul cambiei) va fi pierdut definitiv. In cazul de fata scurgerea termenului precluziv
pentru inaintarea cambiei spre plata are ca efect incetarea termenului la actiune in regres.
Particularitatea termenelor punitive consta in aceea ca asupra lor nu se rasfring regulile de
suspendare, intrerupere si restabilire, cum aceasta se intimpla in cazul termenelor de
prescriptie extinctiva. Potrivit art.15 al Legii RM despre patenta de inventator din 18 mai

407
1995, pentru primirea patentei de inventator se depune o cerere. La examinarea cererii
Agentia de stat pentru protectia proprietatii intelectuale efectuiaza o expertiza formala si
preliminara, iar la demersul petitionarului si expertiza inventiei in esenta. Un astfel de
demers se depune odata cu cererea sau in termen de 30 luni de la data depunerii cererii. Daca
demersul nu a fost depus in termen, cererea se considera ca a fost retrasa (al.8 art.16 al Legii
cu privire la patenta de inventator). Termenul indicat este sanctionatoriu si potrivit al.1 art.21
al Legii mentionate nu poate fi restabilit.
In anumite cazuri termenele precluzive pot fi doar prelungite. Astfel la scaparea din
motive intemeiate a termenului pentru acceptarea mostenirii art. 1519 prevede prelungirea
termenului pentru primirea mostenirii. Poate fi prelungit termenul sanctionatoriu de pastrare a
spatiului locativ persoanei temporar absente (art.63 Codul Locativ RM). Termenele punitive
se stabilesc de lege sau de contract, daca aceasta e prevazut de lege.
Termene de garantie. Prin termen de garantie se intelege termenul inauntrul caruia
debitorul poarta raspundere pentru calitatea bunului, iar creditorul are dreptul inauntrul
acestui termen de a cere remedierea gratuita a bunului, preschimbarea bunului, serviciul sau
aplicarea altor urmari prevazute de lege sau contract. Dar dupa natura sa termenele de
garantie sint asemanatoare cu cele punitive. Termenul de garantie nu poate fi lungit, nici
restabilit prin hotarire judecatoreasca. In cazurile prevazute de lege termenele de garantie pot
fi doar prelungite.
Termenele de garantie sint prevazute pentru marfurile si bunurile vindute ( art.772, 783,
784, 804 CC RM); pentru rezultatele lucrarilor de antrepriza (art.969) etc. Ele servesc ca
garantie juridica a calitatii marfii, productiei. Despre termenele de garantie, ca despre o
masura ce asigura calitatea corespunzatoare a productiei, direct se vorbeste in art.1 al Legii cu
privire la protectia drepturilor consumatorului. Legislatia civila deosebeste termene de
garantie de exploatare a bunului, de pastrare a produselor, termene de utilizare etc. Termenele
indicate se stabilesc prin acordul partilor, de standarde. De conditiile tehnice. Prin acordul
partilor pot fi instituite termene mai indelungate decit cele stabilite de standarde sau conditiile
tehnice. O varietate a termenelor de garantie sint termenele de utilitate. Potrivit Legii RM
privind protectia consumatorilor, termenele de utilitate sint stabilite pentru produsele de uz
indelungat. Termenul de utilitate – intervalul de timp in cadrul caruia producatorul marfii se
obliga sa asigure consumatorului posibilitatea utilizarii ei conform destinatiei si sa poarte
raspundere pentru viciile aparute din vina sa. Lista marfurilor fata de care producatorul este
obligat sa stabileasca termene de utilitate sint instituite de actele normative. Acestea sint
marfurile care dupa scurgerea termenului stabilit pentru ele vor prezenta pericol pentru viata,
sanatatea consumatorului sau pot provoca daune patrimoniului sau mediului inconjurator.
Termenul de utilitate se rasfringe si asupra elementelor componente: detalii, agregate.
Termenul de utilitate se stabileste de Legea RM privind protectia consumatorilor
documentele tehnice normative, dar poate fi declarat si de catre producator sau discutat de
parti. Inauntrul termenului de utilitate marfurile trebuie sa-si mentina calitatile precise, daca
au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si exploatare.
Prin lege, standarde sau alte cerinte obligatorii poate fi stabilit termenul de valabilitate a
produsului (art.773 CC RM, art.1,23 al Legii RM privind protectia consumatorilor). Acest
termen se deosebeste de termenul de garantie si de utilizare. Termenul de valabilitate este
intervalul de timp dupa expirarea caruia produsul devine impropriu pentru utilizare conform
destinatiei. Potrivit art.1 al Legii RM privind protectia consumatorului termenul de
valabilitate este limita de timp, in car eprodusul poate fi consumat si in care acestea trebuie
sa-si mentina caracteristicile calitative, daca au fost respectate conditiile de transport,
manipularea, depozitarea, consum. Legea RM privin protectia consumatorulu art. 9, prevede
obligatoa producatorului de a stabili termenul de valabilitate pentru produsele alimentare,
medicamente, produsele chimice si altele asemanatoare lor. La expirarea termenului de

408
valabilitate produsul se considera impropriu pentru utilizarea lui conform destinatiei si nu
poate fi supus realizarii. Expirarea termenului de valabilitate duce la interzicerea realizarii a
astfel de produse. Iata de ce acesta poate fi considerat ca varietate a termenului sanctionatoriu
si trebuie deosebit de termenul de garantie si de utilitate ( mai detaliat despre aceasta la
comentariul art. 773 CC RM).
Termenele de executare a obligatiilor. Este limita de timp in cadrul careia creditorul si
debitorul trebuie sa savirseasca actiunile ce constituie continutul drepturilor si obligatiilor
acestora. Dupa natura sa juridica, termenele de executare a obligatiilor stabilite cel mai des
prin acordul partilor intervale de timp indreptate spre incetarea obligatiilor existente.
Termenele de executare a obligatiilor se determina, in primul rind, in functie de specificul
fiecarui tip de obligatii. Particularitatile contractelor de vinzare-cumparare, mandat,
antrepriza, depozit etc. Determina si perioada executarii obligatiilor. In virtutea acestui fapt,
cerinta de respectare a termenelor de executare, inaintata catre comportamentul
participantilor la executarea obligatiilor, se releveaza in compartimentele codului civil si ale
altor acte normative, dedicate tipurilor concrete de obligatii (mai detaliat la com. Art.575).
Pentru executarea obligatiilor o importanta deosebita o au termenele generale si speciale de
executare. In multe cazuri executarea obligatiilor urmeaza nemijlocit dupa aparitia lor
(utilizarea autobusului, troleibusului). Alte ori invers, intre aparitia si executarea obligatiei
trece un interval de timp (la comandarea produselor cu livrarea lor la domiciliu). Executarea
unui sir de obligatii necesita o perioada mai indelungata de timp. La acestea pot fi atribuite
obligatiile ce apar din contractul de antrepriza de constructie capitala sau obligatiile aparute
din contractele de deservire a populatiei de catre diferite intreprinderi de deservire sociala
(spalatorii, reparatia incaltamintei, ceasurilor s.a.). Unele contracte (in special cel de
antrepriza in constructii capitale) se indica atit termenul general de executare a obligatiei, cit6
si termenele speciale. Caracterul nedeterminat al termenului de executare este prezent in
cazurile cind termenul de executare nu este stabilit sau este dependent de momentul inaintarii
cererii. Creditorul in acest caz este in drept de a cere executarea in orice moment, iar
debitorul sa execute in orice timp.
Executarea obligatiilor reciproce de catre parti trebuie sa se faca simultan, daca din lege,
contract sau esenta obligatiei nu rezulta altfel. De exemplu, la contractul de vinzare-
cumparare actiunea regulii date se exteriorizeaza prin aceea ca vinzatorul este obligat sa
transmita bunul vindut, iar cumparatorul sa-l receptioneze si totodata sa achite pretul
(Art.753). Potrivit unor tipuri de obligatii, una din parti trebuie sa-si execute obligatia anterior
celeilalte parti (alin.1, Art.966 clientul trebuie sa plateasca antreprenorului remuneratia dupa
primirea lucrarii, daca prin lege sau contract nu este prevazuta plata in rate sau in alt mod).
Partea ce nu si-a indeplinit obligatiile, nu este in drept sa ceara executarea obligatiilor sale
celeilalte parti, deoarece in contractele sinalagmatice obligatiile partilor sint reciproce. Daca
din lege, continutul obligatiei sau contract nu reese altfel atunci debitorul este in drept sa
execute obligatia inainte de termen. Posibilitatea executarii obligatiei inainte de termen
depinde de faptul in favoarea cui este stabilit acest termen – creditorului sau debitorului.
Daca in interesele creditorului (contract de depozit), atunci acesta este in drept sa ceara
executarea inainte de termen indeplinirea obligatiei, debitorul, insa, fara acordul creditorului
nu poate efectua executarea inainte de termen, deoarece aceasta echivaleaza cu neexecutarea
obligatiei. Daca termenul este stabilit in favoarea debitorului (contract de imprumut), atunci
debitorul poate sa-si stinga datoria inainte de termen, creditorul la rindul sau poate cere
executarea obligatiei doar la scadenta.
Termenele de aparare a drepturilor civile – intervale de timp, inauntrul carora
persoanele abilitate sint in drept sa se adresese la delicvent, in instanta de judecata sau alt
organ jurisdictional cu pretentia despre apararea sau executarea silita a dreptului incalcat sau

409
interesului contestat. La termenele de aparare a drepturilor civile se refera termenele de
inaintare a pretentiilor si termenele de prescriptie extinctiva.
Termenele prealabile – sint termenele stabilite de normele dreptului civil, in cadrul
carora persoanele abilitate, trebuie inainte de adresarea in judecata sau altui organ
jurisdictional, sa inainteze o pretentie pentru transarea conflictului intre parti. Forma
prealabila de solutionare a conflictului nu este o metoda fortata, cum aceasta apare in cadrul
formei judecatoresti. Pentru inaintarea pretentiilor se stabileste un termen, numit prealabil. In
dependenta de temeiul si categoria conflictului, durata termenului prealabil poate fi diversa,
dar nu depaseste sase luni. Sint instituite de actele normative, acordul partilor sau uzante.
Termenele prealabile stabilite prin acordul partilor sau de uzante nu poarta caracter imperativ
si nu impiedica persoana abilitata sa-si realizeze nemijlocit dreptul la aparare judiciara.
Termenele prealabile, prevazute de actele normative, dupa esenta sa sunt punitive.
Respectarea lor este o conditie obligatorie pentru adresarea in judecata de drept comun sau
specializata. Pericolul pierderii dreptului la inaintarea actiunii din cauza nerespectarii formei
prealabile obligatorii, in esenta face aceste termene punitive. Aceasta contravine principiilor
libertatii si disponibilitatii in realizarea drepturilor civile. Noua legislatie civila a micsorat
considerabil numarul cazurilor de utilizare a procedurii prealabile de solutionare a litigiilor si
le-a pastrat in astfel de sfere cum sint obligatiile de transport (art.1020 CC RM, art. 383 al
Codului Navigatiei maritime comerciale, art. 49 al Codului transporturilor auto, p.116 al
Regulamentului transporturilor de marfuri din 09.12.1999, si alte acte normative ce
reglementeaza raporturile de transport), obligatiile de antrepriza (art.959), turism (art.1141),
s.a. In cazul refuzului debitorului de a satisface pretentia, recunoasterii partiale sau neprimirii
in termenul stabilit a raspunsului la ea,persoana imputernicita este in drept de a inainta o
actiune in judecata, in termenul stabilit de legislatie, calculat din ziua primirii raspunsului sau
expirarii termenului prevazut pentru raspuns. Astfel in cazurile prevazute de lege, prezentarea
pretentiilor in cadrul termenului prealabil serveste drept temei obligatoriu pentru o ulterioara
adresare in organul respectiv in scopul realizarii dreptului la executarea silita,termenul
prealabil nu este o modalitate de executare silita a obligatiilor.
Dupa efectele juridice,termenele se impart nu numai in termene de aparitie a dreptului
(termene care duc la nasterea raporturilor juridice, a unor drepturi si obligatii, de exemplu:
atingerea majoratului serveste ca temei pentru aparitia capacitatii de exercitiu depline –
art.20), dar si in termeni de modificare si incetare.
Termenele de modificare a drepturilor – termenele care duc la modificarea raporturilor
juridice, a anumitor drepturi si obligatii. Astfel potrivit art. 715 de ziua semnarii actului de
transmitere si bilantului de repartitie in cazul reorganizarii persoanelor juridice (art.69-70),
legea leaga trecerea drepturilor si obligatiilor, adica are loc modificarea componentei
subiective a raportului juridic.
Termenele de incetarea a drepturilor – termenele care duc la incetarea raporturilor
juridice, a anumitor drepturi si obligatii. De exemplu: la expirarea a sase luni (al.1 art.1544),
sau al unui an (al.2 art.1544), creditorii isi pierd dreptul la inaintarea pretentiilor.
Termenele se pot imparti in generale si speciale. Speciale – nu sint exceptii de la regula,
ele doar concretizeaza termenele generale. De exemplu la incheierea contractului pe un
termen indelungat, partile pot prevedea termene speciale de executare in cadrul termenului
general. Astfel partile in contractul de antrepriza pot stabili un termen general de executare,
iar in caz de necesitate – termenul de inceput, termenul de executare a anumitor etape si
termenul de incheiere a lucrarilor (art.954).
Se deosebesc de asemenea termene de inceput si de sfirsit. Primele determina
inceputulraportului juridic sau a anumitei stari ( de exemplu dreptul la actiune ca stare
specifica a dreptului subiectiv); celui de-a doilea – sfirsitul lor. Se aplica si astfel de termene

410
care marcheaza inceputul, continuitatea si sfirsitul raportului juridic ( de exemplu termenul de
valabilitate a procurii – art.254).
5. Dupa sensul al.1 art.259, toate tipurile de termene in dreptul civil, in dependenta de
subiectul care le stabileste se imparte:
a) stabilite de le sau legislative. Legile, ca izvoare a dreptului civil ocupa un loc central,
principal in sistemul actelor normative, care impreuna alcatuiesc legislatia civila. Termenele
juridico-civile se determina nu numai de legi, deoarece legislatia civila este compusa nu doar
din Codul civil si a legilor adoptate in conformitate cu el, dar si din acte subordonate legii,
care reglementeaza statutul juridic al participantilor la raportul juridic de drept civil,
temeiurile si procedura realizarii dreptului de proprietate, a obligatiilor contractuale si de alt
tip, alte raporturi patrimoniale si cele legate de ele nepatrimoniale, relatiile legate de
realizarea si apararea drepturilor si libertatilor fundamentale si altor valori nemateriale. La
grupa actelor normative subordonate legii se atribuie hotaririle Parlamentului, decretele
Presedintelui, ordonantele si hotaririle Guvernului, hotaririle organelor administratiei publice
locale, ordinile si instructiunile Ministerelor si Departamentelor, actele subordonate legii ale
patronilor intreprinderilor,organizatiile – ordinile, regulile, unele acte ale organizatiilor
obstesti (statutele). Caracterul subordonat al acestor acte normative nu inseamna ca ele
dispun de o forta juridica mai mica decit legile. Termenele juridico-civile, stabilite de actele
subnormative poseda ca si termenele stabilite de lege o forta juridica suficienta pentru
respectivii subiecti ai raporturilor juridice civile (art.2, 192). Deosebirea consta doar in faptul
ca forta juridica a termenelor stabilite de actele subnormative nu are aceeasi generalitate si
superioritate dupa cum o au cele instituite prin lege. De exemplu sfera de aplicare a
termenelor de prescriptie extinctiva, stabilite de legislatie (art. 267), au o aplicabilitate
generala fata de termenele stabilite in Regulamentul transporturilor auto de marfuri, adoptate
de Ministerul Transporturilor si Comunicatiilor la 9.12.1999. Sfera de actiune a ultimelor se
rasfringe doar asupra relatiilor de transportare a marfurilor cu transportul auto. Principalul e
ca termenele stabilite de actele civle subnormative nu pot denatura esenta si continutul
termenelor stabilite de lege. De exemplu reglementarile despre termene, care se contin in
Regulamentul transporturilor auto de marfuri, nu trebuie sa denatureze esenta si continutul
termenelor stabilite in Codul transporturilor auto. Termenele juridico-civile stabilite prin lege
sau act subnormativ, poarta caracter imperativ si nu pot fi midificate prin acordul partilor sau
hotarirea instantei de judecata. Respectarea lor e obligatorie pentru cetateni, organizatii,
judecata, arbitri sicelelalte organe jurisdictionale, abilitatesa solutioneze conflicte juridice-
civile.
b) termenele stabilite de judecata sau arbitri alesi – termenele judiciare mai sint
numite termenele organelor de jurisdictie. Prin hotarire judecatoreasca pot fi stabilite, de
exemplu: termene de lichidare a restantierilor de catre pirit; termene de desmintire a
informatiilor ce ponegresc onoarea, demnitatea sau reputatia profesionala; eliberarea
localului; termenele pentru remedierea gratuita a deficientelor de catre antreprenor; termenul
de preschimbare a bunului necalitativ la cererea cumparatorului; suspendarea pe un anumit
termen a executarii hotaririi luate de ea. In toate hotaririle judecatoresti, care obliga pe pirit sa
savirseasca anumite actiuni, se stabileste un termen, in cadrul caruia ele trebuie efectuate. In
multe cazuri chiar legislatia obliga instantele judecatoresti sa stabileasca unele termene.
Astfel art. 31 al Legii cu privire la reclama din 27 iunie 1997, prevede ca in cazul stabilirii de
catre instanta a faptului incalcarii legislatiei cu privire la reclama, delicventul este obligat sa
opreasca total sau partial reclama respectiva si in termenul stabilit de instanta sa dea o
dezmintire. Alin. 7 art.38 al Legii cu privire la dreptul de autor si drepturile conexe, prevede
ca in cazul incalcarii grave unice sau incalcarii sistematice a drepturilor de autor si drepturilor
conexe de catre persoana juridica, instanta este in drept sa emita o hotarire de suspendare a
acesteia pe un termen de 30 zile.

411
 c) termenele instituite prin acordul partilor. Termenele conventionale – stabilite prin
acordul partilor si incluse in contract, perioade de timp in cadrul carora vinzatorul,
antreprenorul si altii trebuie sa transmita cumparatorului, clientul s.a.m.d. lucrarea, marfa s.a.
Termenele in contracte se stipuleaza diferit: a) fixarea unei date; b) fixarea unei perioade de
timp, adica a intervalului de timp in cadrul caruia partile trebuie sa-si realizeze drepturile si
obligatiile: decada, luna, cvartal, an, cu utilizarea unor termeni specifici – „imediat”,”in orice
moment”, „ in termen rezonabil”, „in momentul predarii”, „pina la expirarea termenului
rezonavil” etc.; c) prin dispozitia executarii conditiilor contractuale pe parti sau pe etape cu
aprobarea unui plan, unde sint stipulate termene de transmitere a fiecarei partide de marfuri.
Acest plan, potrivit uzantelor comertului, se numeste de exemplu: „Planul de expediere a
marfurilor in 1 trimestru al anului 2003” (art.758). Planul dat este anexat la contract sub
denumirea de „Anexa nr.1 (sau nr.2) la contract”, cu indicarea obligatorie a datei si
numarului contarctului. Plus la aceasta in textul contractului trebuie de mentionat ca anexa
nr.1 sau nr.2 este parte integranta a contractului (cu trimitere la numarul si data incheierii
contractului). Fixarea acestei clauze exclude in continuare invocarea de catre parti a lipsei
anexei. Trimiterea in anexa la numerul si data incheierii contractului exclude total
posibilitatea contragentului de a declara (chiar si in judecata) ca anexa „nu s-ai ntocmit”, iar
„s-a pierdut”, „a disparut” etc. Prin acordul partilor poate fi stabilit un grafic de predare a
marfii: de decada, de diurna, de ora, s.a.m.d. In majoritatea cazurilor termenul, stabilit prin
acordul partilor, este conditia esentiala a diferitor tipuri de contract. Tranzactiile unilaterale
deasemenea contin conditii despre termene. In acest tip de tranzactii termenul se stabileste
prin dispozitia persoanei care o efectuiaza. Astfel potrivit art.1371, termenul de prezentare a
lucrarilor la concursul public si anuntarea rezultatelor acestuia se stabilesc de organizatori.
Spre deosebire de termenele instituite prin lege, termenele stipulate de parti in contract
sau in tranzactie unilaterala, pot fi modificate prin acordul partilor si pot fi stabilite termene
speciale de executare.
Al.1 art.259 este o norma de imputernicire si indica cercul subiectelor (legislatorul,
instanta de judecata, partile in contract), care au dreptul de a stabili termene juridico-civile,
survenirea sau expirarea carora duca la aparitia, modificarea sau stingerea raporturilor civile.
Spre deosebire de aceasta norma al.2 art.259 este o norma ce obliga si stabileste obligatia
tuturor subiectelor care aplica normele civile despre termene, independent de cine acestea sint
stabilite (legea,instanta de judecata sau parti), sa se conduca la calcularea lor de regulile
stabilite de Codul civil: regulile date sint reglementate de titlul IV „termenele”, capitolul
„Calcularea termenelor”. Fiind o norma imperative, alin2. art.259 contine prescriptia
categorica: „indiferent de temeiul aparitiei, termenul se calculeaza dupa regulile stipulate in
prezentul titlu”. Regulile de calculare stabilite de Codul civil pot fi modificate de catre
participantii raporturilor civile, de asemenea de instanta de judecata, legi sau alte acte
normative subordonate legilor, cu exceptia legilor ce introduc modoficari sau completari in
titlu IV al Codului civil, care reglementeaza modalitatea calcularii termenilor.

Art.260. Modul de stabilire a termenului

Termenul se instituie prin indicarea a unei date calendaristice, a unei perioade sau
prin referire la un eveniment viitor şi sigur că se va întîmlpa.

Timpul exercită o influenŃă deosebită asupra apariŃiei, modificării sau încetării

raporturilor civile. Apărarea drepturilor încălcate, de asemenea, este limitată în timp.
Deosebit de important este rolul termenelor ca intervale de timp, referitor la drepturile
civile, existenŃa cărora este limitată în timp, de exemplu - de termenul de acŃiune a

412
contractului, deoarece să-şi realizeze drepturile şi obligaŃiile reciproce, părŃile pot doar în
cursul acestui termen.
Respectarea şi aplicarea termenelor juridico-civile este în mare parte determinată de
corectitudinea calculării lor, ceea ce la rîndul său depinde de modul de determinare a
termenelor. Regulile de calculare a termenelor sîn t expuse în art.260 şi se răsfrînge
asupra termenelor, stabilite de lege, contracte, sau instanŃa de judecată.
După modul de marcare a termenelor, acestea se împart în termene determinate de:
a) Dată calendaristică. De exemplu, termenul de predare a mărfii conform contractului
de vînzare-cumpărare, stabilit de părŃi este o dată concretă + 20 septembrie 2003.
Termenele se determină printr-o dată calendaristică în cazurile, cînd acŃiunea drepturilor
şi obligaŃiilor este necesar de a lega de un moment concret, de exemplu, cu o dată
concretă – 5 august 2003, sau de o dată concretă a fiecărei luni, caz ce apare cel mai des
la efectuarea plăŃilor periodice : comunale, de asigurare, plata procentelor conform
depozitului bancar (al. 2 art. 1225). Dacă altfel nu este stabilit de contractul de depozit
bancar, procentele la suma depozitului se plătesc deponentului la cererea lui, la data
scurgerii fiecărui cvartal. Prin dată calendaristică se determină nu numai un moment
concret, dar şi începutul şi sfîrşitul lui. Astfel în corespundere cu Legea RM din 22
septembrie 1995 cu privire la mărcile comerciale şi denumirea locului de provenienŃă a
mărfii, pentru înregistrarea mărcii comerciale sau denumirii locului de provenienŃă a
mărfii se depune o cerere în AgenŃia de Stat pentru ProtecŃia ProprietăŃii Industriale.
Potrivit al.2 art.11 al acestei legi, petiŃionarul este în drept, de la data parvenirii cererii şi
pînă la data primirii unei hotărîri în baza acesteia, să concretizeze şi să corecteze
documentele, fără a modifica marca comercială sau denumirea locului de provenienŃă a
mărfii. Printr-o dată calendaristică se poate determina şi încheierea unei perioade de timp,
în cadrul căreia persoanele cointeresate sînt în drept să efectuieze acŃiuni juridice
concludente. Astfel potrivit al.2 art.14 al Legii RM din 15 octombrie 1996 despre
ProtecŃia desenelor şi modelelor industriale, petiŃionarul este în drept să-şi retragă cererea
despre înregistrarea desenului sau modelului industrial în orice timp, dar nu mai tîrziu de
data primirii hotărîrii despre înregistrare sau refuzul înregistrării desenului sau modelului
industrial.
Termenele calculate printr-o dată calendaristică, totdeauna sînt determinate şi se referă
la termenele absolut determinate.
b) Termenele, determinate de scurgerea unei perioade. Termenul se determină
printr-o perioadă de timp, dacă este necesar să evidenŃiem un interval de timp, înăuntrul
căruia drepturile şi obligaŃiile civile trebuie să acŃioneze ( să apară, să existe, să se
modifice şi să dispară ). În aşa cazuri durata unei astfel de perioade se calculează în ani,
luni, săptămîni, zile, ore şi chiar în astfel de termen cum este momentul. Astfel obligaŃia
vînzătorului de predare a mărfii se consideră executată în momentul predării acesteia
cărăuşului saula oficiul poştal pentru a fi transportat la cumpărător, dacă contractul nu
prevede altfel (al.2 art. 760). Dreptul de proprietate asupra întreprinderii ca complex
patrimonial, apare din momentul predării şi este supus înregistrării imediate (art.822).
Continuitatea perioadei de timp, determinată în ore şi minute, este prevăzută, de exemplu,
de Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje. Potrivit Regulamentului în
cauză, pasagerul în cazul restituirii biletului în casă, nu mai tîrziu de 2 ore înainte de
plecarea autobusului, este în drept să primească preŃul integral al biletului, cu deducerea
comisionului achitat pentru vînzarea preliminară, iar la restituirea biletului mai tîrziu de
termenul dat, dar nu mai tîrziu decît cu 15 cu 15 minute pînă la plecarea autobusului, să
primească costul călătoriei minus 15% şi a comisionului pentru vînzarea prealabilă. În
unele cazuri, intervalul de timp, ca termen juridico-civil, se marchează prin utilizarea
diferitor noŃiuni : „imediat”, „îndată” etc. Astfel al.2 art 1137 prevede că în cazul

413
depistării cărorva neajunsuri în timpul călătoriei, turistul are dreptul să ceară înlăturarea
lor imediată. ReclamaŃiile referitor la viciile ascunse sau abaterile de la condiŃiile
contractului care nu au putut fi descoperite în momentul recepŃionării lucrării, urmează a
fi prezentate antreprenorului imediat după constatarea lor (art.959). Cumpărătorul este
obligat să anunŃe cumpărătorul despre viciile depistate de îndată ce le-a descoperit
(art.765). etc.
Des în actele normative şi cele subnormative cu caracter civil, se aplică şi o astfel de
modalitate de determinare a perioadelor de timp cum sînt „termenele rezonabile” (al.4
art.765, art.799, 984,1010). Legiuitorul nu dezvăluie noŃiunea de termen rezonabil, iar
normele respective nu conŃin condiŃiile ce ar determina acest termen. Aceasta se explică
prin multitudinea de pricini, inclusiv şi a celor care stipulează unele categorii de obligaŃii
trebuie executate în virtutea uzanŃelor comerciale ( operaŃiunile bancare, depozit le cerere,
ş.a.). Stabilind termenul rezonabil, părŃile raportului juridic trebuie să reiasă din
circumstanŃele concrete ale cauzei, caracteristice pentru tipul dat de raporturi juridice.
Termenul rezonabil trebuie să fie suficient pentru efectuarea acŃiunilor juridice (
realizarea obligaŃiei civile ) şi în plus nu prea îndelungate, pentru ca să nu creeze condiŃii
pentru întîrzierea apariŃiei, modoficării şi încetării drepturilor şi obligaŃiilor civile.
„Termenul rezonabil”, în ultima instanŃă, se determină de instanŃă în cazul conflictului de
executare tardivă a obligaŃiilor.
Legiuitorul în normele de drept, părŃile în contract, instanŃele de judecată în hotărîrile
sale, trebuie prin orice metode să diminueze utilizarea unei astfel de modalităŃi de
determinare a termenelor, ca „termen rezonabil”. Lipsa unui termen concret de executare
a obligaŃiilor sau utilizarea unui „termen rezonabil”, complică raporturile contragenŃilor,
creeazăo stare de incertitudine în aplicarea sancŃiunilor pecuniare pentru încălcarea
condiŃiilor contractuale, legate, de exemplu, de stabilirea termenelor de final al vînzării
bunurilor, de verificarea calităŃii bunlui, la informarea vînzătorului despre existenŃa
viciilor, pentru darea acordului vis-a-vis de bunul cumpărat la probă sau la vedere, la
transportarea pasagerilor etc. ExistenŃa în normele de drept sau în contracte a definiŃiei de
„termene rezonabile” duce la complicarea procesului de sancŃionare a contragenŃilor
pentru încălcarea acestor termene.
LegislaŃia civilă prevede, de asemenea, cazuri cînd determinarea intervalului de timp
are loc în mărimi zecimale faŃă de unităŃile de măsură a timpului: jumătate de an, un an şi
jumătate, jumătate de oră ş.a. Trebuie totuŃi de avut în vedere că termenele, determinate în
funcŃie de un interval de timp, cel mai des se calculează în ani, luni, zile. Termenele civile
se determină cu preferinŃă în zile. Dacă termenul civil se stabileşte absolut determinat
(ora, ziua, data), atunci şi fapta juridico-civilă trebuie realizată în termenul în termenul
strict indicat. Cînd termenul este indicat printr-o perioadă de timp anumită ( lună,
săptămînă), atunci fapta juridică trebuie realizată în cadrul intervalului de timp, dar nu
mai tîrziu de scurgerea lui.
c) Termenul poate fi determinat prin referire la un eveniment viitor şi sigur că se
va produce: de exemplu decesul persoanei, începutul şi sfîrşitul navigaŃiei, începutul
sezonului respectiv ( de încălzre), atingerea unei vîrste anumite, decesul beneficiarului
întreŃinerii sau a dobînditorului în contractul de înstrăinare a bunului cu condiŃia
întreŃinerii pe viaŃă, etc. Termenele-evenimente survin inevitabil, dar nu se ştie cînd
concret. Trebuie de avut în vedere că în cazurile,cînd termenele civile se determină prin
indicarea unei împrejurări, care trebuie să survină, atunci raporturile civile, potrivit
legislaŃiei civile în vigoare, pot să apară, să existe, să se modifice şi înceteze, pînă la şi
după survenirea evenimentului stipulat, sau în timpul acestuia. De exemplu, succesiunea
se deschide numai după moartea cetăŃeanului (art.1440); capacitatea deplină de exerciŃiu
apare la 18 ani (art.20); tutela îşi păstrează acŃiunea pe tot termenul tulburării psihice a

414
 persoanei fizice (bolii psihice sau debilităŃii mintale) şi pînă în momentul, în care
temeiurile, în virtutea cărora persoana a fost declarată incapabilă, vor decădea (art.24).
În cazul incertitudinii că evenimentul în general se va întîmpla, sîntem în prezenŃa
condiŃiei, dar nu a termenului (art,234). Astfel dacă apariŃia sau modificarea drepturilor şi
a obligaŃiilor într-un contract se pune în dependenŃă de evenimentul incert, atunci astfel
de eveniment nu determină un termen, dar o condiŃie.

Art.261. Începutul curgerii termenului

1) Dacă începutul curgerii termenul este determinat de un eveniment sau moment

în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului
sau momentul nu se ia în consideraŃie la calcularea termenului.
2) Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această
zi se include în termen. Regula se extinde asupra zilei de naştere la calcularea
vîrstei.

Pentru calcularea corectă a termenelor este nvoie de stabilit momentele sale de început
şi de sfîrşit. Termenele, determinate prin perioade de timp (ani, luni sau zile), se
calculează după regulile stabilite de lege. Începutul termenului se stabileşte după regula
indicată în al.1 art.261, potrivit căruia, termenele în dreptul civil încep a curge din ziua
următoare după data calendaristică sau survenirea evenimantului, care determină
începutul acestora. Această regulă se referă şi la calcularea termenelor în ore şi minute –
termenul începe a curge de la unitatea următoare.Ziua care marchează începutul calculării
termenului nu se ia în considerare la calculare. Astfel termenul de 6 luni pentru
acceptarea moştenirii, începe a curge din ziua următoare a zilei decesului defunctului,
spre exemplu dacă defunctul a murit la 1 martie 2003, termenul pentru acceptarea
moştenirii sau refuzul de la moştenire începe a curge la 2 martie 2003. Dacă evenimentul,
dela care se calculează termenul a avut loc la 23 noiembrie, prima zi de curgere a
termenului va fi 24 noiembrie. Sau: dacă transmiterea bunurilor conform contractului de
vînzare-cumpărare (art.757), încheiat la 15 septembrie 2003, trebuie să fie efectruată în
termen de 10 zile din momentul încheierii, atunci aceasta va însemna că termenul de
predare a bunului va fi 25 septembrie 2003 (al.1 art.757). Astfel, independent de faptul
cum se determină termenul civil – în ani, luni, zile, - curgerea lui, după regula generală
începe din ziua următoare după data calendaristică sau evenimentul, care marchează
începutul termenului. Această regulă foarte importantă, care decurge din conŃinutul
art.261, are o însemnătate practică pentru acele relaŃii juridice, termenele de apariŃie,
modificare, existenŃă sau încetare a cărora se calculează în zile.
2. Regula comentată este şi mai mult concretizată în al.1 art. 261: dacă începutul
curgerii termenului este legat de un eveniment anumit sau moment în timp, atunci ziua
survenirii evenimentului sau momentului ne se ia în considerare la calcularea termenului.
Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă că data calendaristică sau ziua survenirii evenimentului
în calcul nu se iau şi termenul, determinat de perioada de timp, începe a curge din ziua
următoare după data calendaristică sau producerii evenimentului, care marchează
începutul. Regula a fost introdusă pentru a simplifica calcularea curgerii termenului. În
afară de aceasta, spre deosebire de luna calendaristică, care întotdeauna începe cu data de
„1”, curgerea lunii juridice poate să înceapă şi respectiv să se termine nu numai cu data de
”1”, dar şi cu orice altă dată.
Regula generală potrivit căreia calcularea termenelor în ani, luni, zile, începe cu
următoarea zi după data calendaristică sau producerii evenimentului, care marchează

415
 începutul lor, poate avea şi excepŃii. Actele normative speciale pot stabili alte reguli de
stabilire a momentului de început a termenului. Astfel potrivit art. 49 începutul calculării
termenului de 1 an pentru recunoaşterea persoanei fizice absente fără veste, este ziua
parvenirii ultimelor ştiri despre cel dispărut. Dacă această zi nu poate fi stabilită, atunci
începutul calculării termenului de 1 an, se consideră data de unu a lunii ce urmează după
luna în care au fost primite ultimele ştiri despre dispărut, iar dacă nu se poate stabili şi
luna - de la 1 ianuarie a anului următor. Al.1 art 272 stabileşte regula generală, care
determină momentul de început al calculării prescripŃiei extinctive. Această regulă se
conŃine atît în CC RM (al.2 art. 233, art.2, 3, 5, 6 ş.a. art. 272, al.2 art.1021, ş.a.), cît şi în
alte legi. Astfel o modalitate deosebită de calculare a termenului de prescripŃie se conŃine
în Codul navigaŃiei maritime comerciale, art.388; art.60 al Legii cambiei; art.13 al Legii
cu privire la protecŃia dreăturilor consumatorului, etc. Separat este stabilit modul de
calculare a termenului de transportare a încărcăturilor prin intermediul căii ferate – de la
ora 24 a zilei primirii încărcăturii.
ExcepŃii de la regula generală că termenele, determinate prin intervale de timp, încep a
curge din ziua următoare după data calendaristică a evenimentului, care marchează
survenirea lor, este regula al.2 art. comentat: dacă începutul curgerii termenului se
determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen. Regula se extinde şi
asupra zilei de naştere la calcularea vîrstei. Momentul de debut de la care trebuie calculat
timpul (2ani), necesar pentru declararea morŃii militarului sau altei persoane, care a
dispărut fără veste în legătură cu operaŃiunile militare, nu este ziua următoare după
terminarea operaŃiunilor militare, ci ziua încheierii acestor operaŃiuni. Începutul curgerii
termenului, prevăzut la al.2 art. 52, este legat de începutul zilei de încheiere a
operaŃiunilor militare şi anume această zi se ia în considerare la calcularea termenului dat.
Vîrsta matrimonială pentru bărbaŃi este 18 ani, iar pentru femei este 16 ani (art.12
Codul Familiei RM). Înregistrarea de stat a încheierii căsătoriei poate avea loc şi în ziua
atingerii vîrstei matrimoniale, deoarece persoana, care doreşte să înregistreze căsătoria,
trebuie să atingă vîrsta stabilită de lege, la momentul înregistrării căsătoriei, şi nu la ziua
depunerii declaraŃiei de căsătorie în organele stării civile. Ziua de naştere se calculează
pentru calcularea vîrstei matrimoniale.
ExistenŃa criteriilor alternative, care nu corespund cu regula generală de determinare a
debutului curgerii termenului (termenele încep a curge nu din ziua următoare după
survenirea datei calendaristice sau evenimentului; ziua cînd persoana a aflat sau trebuia
să afle despre încălcarea dreptului său), necesită din partea persoanelor cointeresate şi
organelor jurisdicŃionale în fiecare caz aparte cunoaşterea şi analiza circumstanŃelor
concrete, prevăzute de normele juridice.
Regula art. 261 despre determinarea începutului curgerii termenului se extinde numai la
termenele, determinate prin perioade de timp, începutul cărora este marcată de o dată
calendaristică sau eveniment. Anumite termene determinate prin perioade de timp – curg.
Regula articolului comentat nu se extinde şi asupra termenelor, care se scurg de la o dată
anumită sau eveniment anumit ( de exemplu termenul de plată a datoriei sau alt termen de
executare a obligaŃiilor), deoarece aceste termene nu curg, dar survin, şi nu este nevoie de
calcularea şi determinarea momentului de început la calcularea lor.

Art.262. Diferitele modalităŃi ale termenului

1) Prin jumătate de an ori semestru se înŃeleg 6 lunim prin semestru – 3 luni, prin
jumătate de lună – 15 zile, prin decadă – 10 zile.

416
 2) Dacă termenul este stipulat printr-o perioadă şi o fracŃiune din această perioadă,
fracŃiunea se calculează la urmă.
3) În cazul în care este indicat începutul, mijlocul sau sfîrşitul lunii, se are în vedere
data de întîi, de cincisprezece sau respectiv ultima zi a lunii.

UnităŃile de măsură general recunoscute a termenelor sînt anul, luna, săptămîna, ziua, ora,
minutul. Actele juridice civile prevăd determinarea intervalului de timp în perioade şi
fracŃiuni din aceste perioade, faŃă de unităŃile de măsură a timpului, de exemplu faŃă de lună.
Aceasta poate fi un trimestru, jumătate de an, decadă, diurnă etc. Trimestru este echivalent cu
trei luni, iar calculare lui se face de la începutul anului, adică începutul primului trimestru
este 1 ianuarie a anului respectiv, al doilea trimestru - de la 1 aprilie, al treilea – de la 1 iunie,
al patrulea – de la1 octombrie. La termenul stabilit prin jumătate de an, se aplică regulile
pentru termenele, calculate în luni şi jumătatea de an echivalează cu 6 luni.
Termenul stabilit de jumătate de lună, se priveşte ca termen calculat în zile şi echivalează
cu 15 zile, indiferent de numărul zilelor în luna respectivă, adică termenul se scurge la a 15 zi
din ziua de debut. Respectiv şi termenul de o decadă este privitca termen calculat în zile şi
este echivalent cu 10 zile. Regula art. 262 poate fi reprodusă sau concretizată de norme
juridice separate de fiecare dată în dependenŃă de specificul raporturilor juridice. Astfel
al3,5,6,7 art.22 al Legii cambiei, în context cu art. 262, prevăd următoarele: dacă cambia trată
este eliberată pe un termen de o lună şi jumătate sau pe cîteva luni şi jumătate de la întocmire
sau prezentare, atunci trebuie calculate mai întîi lunile pline. Dacă termenul plăŃii este stabilit
pentru începutul, mijlocul sau sfîrşitul lunii, atunci semnificaŃia acestor noŃiuni este data de 1,
15 sau ultima zi a lunii. Îmbinarea „opt zile” sau „cincisprezece zile” înseamnă nu una sau
două săptămîni, dar termenele de opt sau cincisprezece zile pline. Îmbinarea „jumătate de
lună” echivalează cu 15 zile.

Art. 263. Calcularea termenului de un an şi de o lună

Dacă termenele de un an şi de o lună se calculează fără a se Ńine cont de curgerea lui

neîntreruptă, se consideră că luna are 30 zile şi anul – 365 zile.

1. Timpul se scurge într-un singur sens – înainte. Nu poate fi oprit în loc sau întors, ci îşi
continuă curgerea. Tot ce putem e să-l măsurăm în minute, ore, zile, luni, ani etc. Pe lîngă zi,
următoarea măsură de timp folosită de oameni a fost luna sinodică. Luna ia aceleşi forme la
intervale de timp regulate, între o fază de lună nouă şi următoarea scurgîndu-se 28 zile. În
realitate, intervalul este de aproximativ 29,5 zile. Aceasta este luna sinodică. Intervalele între
fazele lunii nu se cuprind exact în cele 365 sau 366 zile ale unui an, deci, de-a lungul istoriei,
luna pe care o folosim astăzi ca măsură de timp, numită „lună calendaristică”, a suferit mici
modificări, devenind mai lungă şi mai scurtă. Aprilie, iunie, septembrie şi noiembrie, au
fiecare cîte 30 zile. Toate celelalteluni au cîte 31 zile, cu excepŃia lui februarie care are 28 de
zile, sau 29 în anii bisecŃi. Anul nu cuprinde un număr întreg de zile şi aproximativ 365 şi un
sfert. Adăugînd în calendar o zi suplimentară, o data la patru ani, evităm apariŃia treptată a
unui decalaj între anotimpuri şi datele calendaristice specifice lor. De atîta există ani bisecŃi.
Pe 4 octombrie 1582 Papa Grigore al XIII-lea a introdus calendarul gregorian, care este cel
mai precis de pînă atunci şi care îl folosim şi astăzi. Dar mai există şi alte calendare,
religioase şi tradiŃionale, utilizate încă în anumite regiuni ale globului. În calendarul evreiesc
durata anului variază între 353 şi 385 zile. Calendarul musulman are 354 sau 355 zile. În
comunicaŃiile internaŃionale (inclusiv relaŃiile juridice civile internaŃionale ), întreaga lume
foloseşte calendarul gregorian, conform căruia anul are 365 sau 366 zile.

417
 2. Raportul juridic civil există în timp, care curge neîntrerupt. Totodată, importanŃă juridică
îl are nu propriu-zis procesul de curgere a timpului, dar etapele, intervalele lui, numite în
drept termene. Exactitatea determinării termenului (începutul, continuitatea şi sfîrşitul) duce
la consecinŃe juridice, în forma apariŃiei, modificării sau încetării raportului juridic. În
virtutea acestui fapt, legiuitorul încearcă să determine exact durata termenului juridic, care nu
totdeauna coincide cu curgerea obiectivă a termenului calendaristic. Astfel dacă termenele de
un an sau o lună se calculează fără a se Ńine cont de curgerea lui neîntreruptă, se consideră că
luna are 30 zile şi anul – 365. Dacă termenele de un an sau o lună se calculează Ńinîndu-se
cont de curgerea lui neîntreruptă, se consideră că luna are respectiv 28, 29, 30, 31 zile, iar
anul 365 sau 366 zile.

Art.264. Expirarea termenului

1) Termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului.

2) Termenul stabilit în luniexpiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă
ultima luna nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii.
3) Termenul stabilit în săptămîni expiră în ziua respectivă a ultimei săptămîni.
4) Termenul expiră la ora 24 a ultimei zile a termenului. Dacă acŃiunea trebuie săvîrşită
la o organizaŃie, termenul expiră la ora cînd acestă organizaŃie, în conformitate cu
normele stabilite, încheie programul de lucru.
5) În cazul în care este mai scurt de o zi, termenul expiră la expirarea unităŃii de timp
respective. DispoziŃia a doua din alin.4 se aplică în modul corespunzător.
6) Documentele depuse la oficiile poştale sau telegrafice pînă la ora 24 a ultimei zile a
termenului se consideră depuse în termen. Echivalează cu depunerea la poştă
transmiterea textului documentului prin teletip, fax şi prin alte mijloace de comunicaŃie.

Sfîrşitul termenelor este legat, de regulă, de expirarea lor. Sfîrşitul curgerii termenului civil
este determinat de regulile art. 264, 265. Regulile despre expirarea termenelor sînt diverse
pentru diferite categorii de termene şi expirarea termenului depinde de unitatea de măsură,
prevăzută în caz concret.
Sfîrşitul perioadei calculate, calculate în ani, are loc pe data respectivă, care a marcat
începutul ei. Aceasta înseamnă că, termenul, calculat în ani expiră în ultimul an al termenului,
în aceeaşi lună după denumire, şi la aceeaşi dată care a marcat începutul lui. Astfel dacă
evenimentul sau acŃiunea de la care se calculează termenul de trei ani al prescripŃiei
extinctive (art. 267) sau termenul de declarare a morŃii (art.52), a avut loc la 15 iulie 2003,
termenul respectiv va expira la 15 iulie 2006 şi nici o zi mai devreme. Aceasta este posibil,
deoarece momentul de început al curgerii termenului, determinat printr-o perioadă de timp,
este stabilit de art. 261, astfel încît expirarea termenului, calculat în ani, va reveni la aceeaşi
dată, deoarece ziua, care marchează începutul termenului, nu se ia în considerare la calculare,
iată de ce zilele de început şi de sfîrşit coincid. Aceasta permite în cazul termenului calculat
în ani, să referim expirarea lui la luna respectivă şi la data ultimului an al termenului.
Modul de determinare a începutului termenului, instituit de art. 261, face posibil expirarea
termenului, calculat în luni, să coincidă cu aceeaşi dată a ultimei luni a termenului, care a pus
începutul acestuia. Astfel termenul de 6 luni al prescripŃiei extinctive de încasare a
penalităŃilor art.268, calculat de la tada încălcării comise pe 18 martie 2003, va expira la 18
septembrie2003. Aceasta ne demonstreză că termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă
a ultimei luni a termenului. Tot acest exemplu mărturiseşte despre aceea că la
calculareatermenului în luni se va schimba luna ( în cazul nostru a fost martie şi a devenit
septembrie), iar în unele cazuri posibil şi anul. Astfel termenul de 6 luni, început la 30

418
decembrie 2003, va expira la 30 iunie 2004. Termenele calculate în jumătăŃi de an sau în
trimestre, se calculează în aceeaşi ordine, ca şi termenele, calculate în luni. Termenul stabilit
în jumătate de lună, este privit ca termen ce este calculat în zile şi echivalează cu 15 zile,
indiferent de numărul zilelor ce-l are luna respectivă, adică termenul expiră în a 15 zi de la
momentul începutului. Termenul de o lună şi jumătate sau două luni şi jumătate, va fi
echivalent cu o lună, respectiv două luni şi cincisprezace zile.
Data respectivă în ultima lună a termenului poate şi să nu fie. De exemplu termenul începe
la 31, iar în ultima lună a termenului sînt doar 30 zile. În acest caz termenul expiră în ultima
zi a lunii. Astfel termenul de 6 luni,calculat de la 30 august, expiră la 28 februarie, iar în anul
bisect la 29 februarie. SituaŃia analogică poate apărea şi la calcularea termenului în ani, dacă
curgerea lui a început în ultima zi a lui februarie, în an bisect.
Termenul stabilit în săptămîni expiră în ziua respectivă a ultimei săptămîni. Aici ca Ńi în
cazul calculării termenului în ani şi luni, sub această zi se înŃelege ziua care corespunde datei
calendaristice sau producerii evenimentului, care determină începutul curgerii termenului. De
exemplu termenul de o săptămînă (două sau trei săptămîni), calculat de la un eveniment sau
acŃiune, care a avut loc miercuri, va expira tot miercuri în ultima săptămînă a termenului.
Cînd termenul este stabilit pentru a efectua careva acŃiuni juridico-civile, aceasta va putea fi
efectuată pînă la orele 24 a ultimei zile a termenului. Aceasta se referă la persoanele fizice şi
juridice cu orar nelimitat de lucru. Dacă acŃiunea trebuie efectuată într-o organizaŃie cu orar
limitat de lucru, atunci termenul se consideră expirat la ora, cînd organizaŃia dată, după
regulile stabilite, î-şi încheie ziua de lucru sau operaŃiile respective (chiar dacă organizaŃia
continuă să lucreze). De exemplu unele operaŃiuni bancare se petrec de bancă numai pănă la
orele 14, deşi banca lucrează pînă la 18. În acest caz executarea privind aceste operaŃiuni
poate fi realizată doar pînă la orele 14, iar altele – pînă la 18. Dacă în organizaŃie nu sunt
stabilite reguli privind efectuarea respectivelor acŃiuni, ele trebuie efectuate pînă la încheierea
zilei de muncă: astfel dacă regimul interior de muncă este de la ora 8-18, pînă la 18.
ObligaŃiile trebuie executate în mod corespunzător, cu bună-credinŃă, în locul şi în termenul
stabilit. Iată de ce, cînd acŃiunea trebuie efectuată doar într-o organizaŃie anumită şi ca urmare
a încălcării regimului ei de lucru (în ultima zi a termenului în organizaŃie, prin încălcarea
regimului de lucri, munca s-a terminat înainte de program sau nu s-a efectuat) obligaŃia nu a
putu fi executată, atunci se consideră că termenul nu a expirat şi că executorul nu este în
întîrziere. Astfel dacă marfa trebuie livrată la depozit, atunci această operaŃiune urmează a fi
efectuată pînă la închiderea depozitului. Este vorba de orele de lucru a depozitului, stabilit
prin reguli anumite. Dacă depozitul s-a închis mai devreme în această zi, iar marfa nu a fost
livrată pînă la ora normală de închidere a depozitului, debitorul nu va fi considerat în
întîrziere. Cele spuse mai sus pot fi formulate într-o regulă: dacă în ultima zi a termenului,
lucrul în organizaŃie, cu încălcarea regimului interior de muncă, s-a sfîrşit mai înainte sau în
general nu s-a efectuat, ceea ce a împiedicat efectuarea acŃiunilor respective, atunci termenul
nu poate fi considerat scăpat.
La comentariul al.4, art. 264, vorba este despre fapte, cum ar fi intrarea în posesia bunurilor
succesorale, transmiterea de fapt a banilor sau bunurilor, primirea bunului dat spre păstrare,
etc. De asemenea este vorba şi despre acŃiuni legate de înaintarea diferitor cereri sau
reclamaŃii (acŃiunii civile, a reclamaŃiei, înştiinŃarea îndreptată de antreprenor clientului
despre terminarea lucrării şi predare).
Timpul de scurgere a termenului în articolul comentat se determină după locul efectuării
acŃiunilor respective, adică se ia în considerare aşa numita vreme locală, ceea ce trebuie să se
ia în seamă în cazurile în care părŃile raportului juridic litigios locuiesc în zone cu diferite
fuse orare. În cazurile prevăzute de lege, termenul îndreptării a unor asemenea cereri şi
înştiinŃări are importanŃă juridică. Iată de ce la înaintarea diferitor cereri ( a acŃiunii civile, a
cererii de apel, de recurs) şi altor documente scrise, care pot fi predate la poştă sau la telegraf,

419
se aplică regula generală de expirare a termenului la orele 24 a ultimei zile. Aşadar, nu va fi
scăpat termenul de achitare a plăŃii pentru apartament sau plata oricărei alte datorii dacă
transferul s-a efectuat la poştă pînă la orele 24 a ultimei zile a termenului. Toate documentele
scrise, predate la poştă sau telegraf, pe teletip, fax, prin alte mijloace de comunicare pînă la
orele 24 a ultimei zile a termenului, se consideră transmise în termenul stabilit, chiar dacă au
fost adresate organizaŃiei cu regim limitat de muncă. Cu toate acestea trebuie de avut în
vedere că potrivit Art. 23 al Legii cu privire la poştă din 15 mai 1996, „ Poşta Moldovei”
organizează şi asigură prestarea serviciilor poştale principale pe tot teritoriul republicii, în
toate zilele de lucru. În oraşe şi oraşe-reşedinŃe, oficiile poştale lucrează sîmbăta pînă la orele
16, iar duminica lucrează cel puŃin un oficiu poştal de serviciu. Duminica se asigură
transmiterea textelor prin telegrame urgente.

Art. 265 Expirarea termenului într-o zi de odihnă

Dacă ultima zi a termenului este o zi de duminică, de sîmbătă sau o zi care, în

conformitate cu legea în vigoare, la locul executării obligaŃiei este zi de odihnă, termenul
expiră în următoarea zi lucrătoare.

Nelucrătoare se consideră zilele de odhină generale şi zilele de sărbătoare. Zi de

odihnă generală este duminica. În săptămîna de lucru de 5 zile, se stabilesc 2 zile de odihnă,
iar în săptămîna de lucru cu 6 zile lucrătoare – o zi de odihnă. A doua zi nelucrătoare, în
cadrul săptămînii de 5 zile lucrătoare, se stabileşete de legislaŃie, iar dacă nu se stabileşte de
legislaŃie, se reglementează de regulamentul de ordine interioară a muncii. După regula
generală, zile nelucrătoare sunt zilele de sîmbătă şi duminică – în săptămîna de lucru de 5 zile
şi duminica – în săptămîna de lucru de 6 zile. Zile de sărbătoare sunt zile nelucrătoare. La ele,
potrivit Codului muncii se atribuie: 1 ianuarie – Anul Nou; 7,8 ianuarie – Crăciunul; 8 martie
– Ziua internaŃională a femeilor; prima şi a doua zi de Paşte după calendarul religios; a doua
lune după Paşte – Paştele Blajinilor; 1 mai – Ziua internaŃională a solidarităŃii oamenilor
muncii; 9 mai – Ziua vicoriei şi a comemorării eroilor căzuŃi pentru independenŃa Patriei; 27
august – Ziua IndependenŃei; 31 august – sărbătoarea „ Limba Noastră”; Ziua Sfîntului în al
cărui nume este sfinŃită biserica din localitatea respectivă (Hramul bsericii).
Nelucrătoare sunt şi zilele de odihnă şi de sărbătoare transferate de Guvernul RM.
Ziua nelucrătoare influenŃează asupra calculării termenului doar atunci, cînd asupra ei cade
ultima zi a efectuării acŃiunii juridico-civile respective. Ziua nelucrătoare nu se ia în calcul,
doar dacă ea este ultima zi a termenului. În acest caz este indiferent dacă termenul expiră într-
o zi de odihnă generală, într-o zi de sărbătoare sau într-o zi de odihnă transferată de Guvernul
RM. În aceste cazuri termenul civil, se prelungeşte pînă la următoarea zi lucrătoare. Astfel
dacă expirarea termenului, stabilit pentru realizarea unor sau altor acŃiuni îndreptate la
realizarea sau dobîndirea drepturilor şi obligaŃiilor civile, survine într-o zi nelucrătoare, ziua
expirării termenului se va considera următoarea zi lucrătoare. De exemplu, în cazul expirării
termenului stabilit de lege, contract sau hotărîre judecatorească are loc la 1 ianuarie, expirarea
lui se va transfera la 2 ianuarie, iar dacă 2 ianuarie este zi de odhnă – atunci se va transfera în
următoarea zi lucrătoare.
Regula articolului comentat se extinde şi asupra zilelor de odihnă ( care nu coincid cu cele
generale) determinate prin graficul de lucru al unor sau altor organizaŃii, unde trebuie
săvîrşite anumite acŃiuni, dacă ele nu pot fi realizate nu în timpul de lucru al acestor
organizaŃii. De exemplu obligaŃia poate fi executată prin întroducerea banilor la depozit
(art.645 ). Dacă debitorul este obligat să introducă bani, hîrtii de valoare sau alte documente
sau obiecte de giuvaierie în depozitul băncii sau a notarului, instanŃei de judecată luni, dar în

420
legătură cu orarul acestora (a băncii, a notarului, a instanŃei de judecată) ei nu lucrează, atunci
ziua expirării termenului executării obligaŃiei va fi marŃi – următoarea zi lucrătoare.
Regulile prevăzute de articolul respectiv, se extind asupra expirării termenului şi nici într-
un caz această regulă nu se răsfrînge asupra începutului curgerii termenului, şi zilele de
odihnă şi cele de sărbătoare nu se exclud la calcularea duratei acestuia.

Art. 266. Prelungirea termenului

În cazul prelungirii termenului, termenul nou se calculează din momentul expirării

termenului precedent.

1. Prelungirea termenului presupunemărirea duratei termenului stabilit de cineva anterior şi

este determinată de oferirea posibilităŃii ca participanŃii raporturilor civile să-şi poată
îndeplini acŃiunile juridico-civile, să-şi realizeze dreptul lor subiectiv, etc. Prin prelungire se
stabileşte un nou termen, egal după durata sa cu cel anterior pentru executarea căreiva acŃiuni
juridice sau realizarea dreptului în termen. Necesitatea prelungirii termenului poate apărea în
legătură cu imposibilitatea efectuării unei acŃiuni juridico-civile în termenul stabilit, din
motive întemeiate.
2. După sensul articolului comentat, termenul poate fi prelungit cît pînă la expirarea lui, cît
şi după aceasta. Însă, în toate cazurile calcularea termenului nou va avea loc de la momentul
expirării termenului anterior (vezi comentariul art. 264). Reeşind din conŃinutul al.1 art.259,
termenele se stabilesc prin lege, hotărîre judecătorească sau acordul părŃilor.
Articolul comentat nu indică care termene – stabilite prin lege, de hotărîre judecătorească
sau acordul părŃilor – pot fi prelungite. În legislaŃia procesuală civilă, referotior la termenele
stabilite de instanŃade judecată se utilizează noŃiunea de prelungire, iar faŃă de termenele
stabilite de lege noŃiunea de restabilirea în termen. DiferenŃa se explică prin aceea că
instanŃa nu este în drept să mărească durata termenului stabilit de lege, dar poate doar
restabili curgerea lui.
Termenele civile sînt foarte variate şi printre ele se evidenŃiază în special termenele
imperative şi dispozitive. Termenele imperative nu pot fi modificate şi prelungite prin
acordul participanŃilor la raporturile civile. Imperative sînt majoritatea termenelor civile,
stabilite de normele corporative şi succesorale. Spre deosebire de ele, normele dispozitive pot
fi modificate prin acordul părŃilor.După demersul persoanei interesate, instanŃa de judecată
prelungeşte termenul stabilit tot de ea, prin istituirea unui nou termen. Aceasta este
inadmisibil faŃă de termenele stabilite prin dispoziŃia legii.
ParticipanŃii la raporturile juridice civile nu sînt în drept nici să excludă acŃiunea normelor
imperative, nici să le prelungească sau scurteze aceste termene, instituite prin lege, nici să
determine o altă modalitate de calculare a acestora, decît cea preavăzută de lege. În toate
cazurile instanŃele de judecată, alte organe jurisdicŃionale, aplică termenele imperative şi
dispoziŃiile cu privire la ele, prevăzute de lege. În cazuri excepŃionale legea admite
prelungirea termenelor civile, instituite prin lege. Astfel termenul de acceptare a succesiunii,
stipulat în art. 1517, poate fi prelungit de instanŃa de judecată (art.1519). Unele termene civile
se prelungesc propriu-zis de lege. În virtutea avestui fapt, ele reprezintă o categorie aparte a
termenelor, care nu pot fi prelungite nici de participanŃii la raporturile juridice, nic de instanŃa
de judecată. Cele menŃionate se referă la termenele art. 915 al.2; 977; 1176; 1208, s.a. Un
astfel de caz este cel prevăzut în art.971, ce reglementează problema termenului de
răscumpărare: un astfel de termen nu poate fi prelungit. După regula generală, nu se supun
prelungirii termenele de garanŃie, termenele de valabilitate, termenele de utilitate. Indiferent

421
de motivele omiterii, nu se prelungesc majoritatea termenelor punitive ( cu excepŃia celui de
acceptare a moştenirii).
Instituirea prin lege, acte subnormative, acordul părŃilor sau hotărîrea instanŃei de judecată,
a termenelor civile, reprezintă o garanŃie de asigurare a dobîndirii, realizăriii şi apărării
drepturilor subiective şi un instrument juridic de influenŃare a comportamentului
participanŃilor la raporturile juridice civile. Termenele disciplinează circuitul comercial,
contribuie la executarea contractelor. În cumul cu alte instrumente juridice civile, ele asigură
cert şi la timp apariŃia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice. Menirea termenelor –
să asigure posibilitatea satisfacerii anumitor cerinŃe ale persoanei împuternicite la timp. În
virtutea acestui fapt, termenele trebuie respectate de toŃi participanŃii la raporturile juridice, şi
prelungirea lor trebuie să se bazeze pe motive întemeiate.

Capitolul II
PRESCRIPTIA EXTINCTIVA

Articolul 267. Termenul general de prescripŃie

(1) Termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării
unei acŃiuni în instanŃă de judecată dreptul încălcat este de 3 ani.
(2) AcŃiunile privind apăarea drepturilor personale nepatrimoniale se prescriu numai în
cazurile expres prevăzute de lege.

1. PrescripŃia extinctivă – instituŃie a dreptului civil. După natura sa juridică prescripŃia

extinctivă este termen juridico-civil, adicăo perioadă determinată de timp. Articolul comentat
nu dă o definiŃie legală a prescripŃiei extinctive. Stabilirea esenŃei termenului de prescripŃie
extinctivă se poate realiza pe calea răspunsului la următoarele întrebări : PrescripŃia extinctivă
– pentru ce e acest termen? Asupra cui se răsfrînge? Timpul existenŃei cărui fapt juridic
termenul de prescripŃie extinctivă sabileşte? Dacă prescripŃia extinctivă este o perioadă de
timp (interval de timp), atunci care obiect este marcat de întinderea termenului de prescripŃie?
Analiza articolelor capitolului II „PrescripŃia extinctivă” a Titlului IV CC RM (cartea I) ne
permite să determinăm obiectul prescripŃiei extinctive şi astfel să răspundem la la întrebarea :
asupra ce totuşi se răsfrînge prescripŃia extinctivă? PrescripŃia extinctivă ca termen juridico-
civil se răsfrînge asupra posibilităŃii apărute la persoană (fizică sau juridică) de a-şi apăra
dreptul încălcat pe calea acŃiunii civile. Posibilitatea persoanei fizice sau juridice de a primi
apărarea pe calea acŃunii civile reprezintă dreptul subiectiv la apărare pe calea acŃunii civile,
denumit dreptul la acŃiune. Apărut din cadrul raportului juridic civil, dreptul la acŃiune
reprezintă dreptul de a cere de la instanŃa de judecată emiterea hotărîrii, care ar admite
acŃiunea, sau dreptul la admiterea acŃiunii. Aşadar, prescripŃia extinctivă este termenul, la
expirarea căruia în cazul în care acŃiunea n-a fost înaintată, se stinge dreptul civil, apărut în
urma delictului civil, la admiterea acŃiunii- dreptul la apărare pe calea acŃiunii civile –
dreptul la acŃiune. Expirarea prescripŃiei extinctive nu duce la încetarea a dreptului subiectiv
civil încălcat, ci stinge dreptul subiectiv civil la apărare pe calea acŃiunii civile. Dreptul
subiectiv încălcat poate fi benevol executat de către persoana obligată şi după expirarea
prescripŃiei extinctive. PrescripŃia extinctivă nu afectează dreptul subiectiv încălcat,
prescripŃia se răsfrînge asupra posiblităŃii exercitării forŃate a dreptului la admiterea acŃiunii,
adică a dreptului la acŃiune. De aici rezultă că prescripŃia extinctivă este determinată ca
teremenul pentru apărarea dreptului pe calea acŃiunii ăn justiŃie (dreptul la admiterea
acŃiunii) a persoanei, dreptul căreia a fost încălcat.

422
 AcŃiunea prescripŃiei extinctive ar trebui să fie legată cu dreptul la acŃiune, care are
posibilitatea de a fi exercitat în mod forŃat de către organul jurisdicŃional (instanŃa de
judecată, judecata arbitrală, etc.). Aşa de exemplu, în cazul încălcării dreptului de proprietate
prin lipsirea dreptultui la posesie, prescripŃiri extinctive i se supune nu propriu-zis dreptul de
proprietate încălcat, ci astfel apărută prin încălcare cerinŃa de revendicare (p.1. art. 374 CC
RM). De aceea prescripŃia extinctivă trebuie înŃeleasă ca termen care determină graniŃele de
timp ale cerinŃelor respective, dispunînd de posibilitatea de exercitare forŃată în ordine
jdecătorească.
PrescripŃia extinctivă nu poate fi determinată ca termen pentru înaintarea acŃiunii.
PrescripŃia extinctivă - termen stabilit de către lege în scopul exercitării forŃate a cerinŃelor
reclamantului. PrescripŃia extinctivă nu se aplică la acŃiuni. Înaintarea fcŃiunii este posibilă şi
după expirarea termenului de prescripŃie (p.1. art. 270 CC RM), aceasta deoarece expirarea
prescripŃiei nu duce la stingerea dreptului subiectiv. Art. 270 CC RM stabileşte regula
generală : cererea de apărare a dreptului încălcat este primită spre examinare de către instanŃă
indiferent de scurgerea teremenului de prescripŃie. AcŃinuea civilă este acŃiunea, îndreptată la
intentarea procesului civil în scopul realizării forŃate a cerinŃelor indicate ale reclamantului.
Reieşind din aeasta, acŃinuea civilă nu face obiectul prescripŃiei extinctive. PrescripŃia
extinctivă nu se aplică şi raporturilor juridice civile ca raporturi sociale reglementate de
norma de drept. Raportul juridic civil nu poate fi examinat sub aspect de obiect al prescripŃiei
extinctive. Obiect al prescripŃiei extinctive este dreptul de a cere, adică dreptul îndreptat la
apărarea dreptului subiectiv încălcat sau interesului protejat de lege.
2. Termenele de prescripŃie se referă la la termenele de apărare a drepturilor civile şi a
intereselor protejate de lege. De pe această poziŃie ele sînt examinate ca peroade de timp
pentru adresare în instanŃa de judecată cu cereri de apărare sau exercitare forŃată a a dreturilor
sale sau a intereselor protajate de lege. Stabilirea termenilor de prescripŃie este îndreptată spre
asigurarea funcŃionării normale a circuitului civil. Scopul acestui institut – a contribui la
stabilitatea ordinei de drept, stabilitatea raporturilor patrimoniale deja apărute. PrescripŃia
extinctivă dusciplinează particicpanŃii la circuitul civil, stimulează activitatea în realizarea
drepturilor sale şi îndeplinirea obligaŃiilor. Serveşte întăririi disciplinei contractuale,
rapidităŃii circulaŃiei mărfurilor.
PrescripŃie extinctivă este necesară participanŃilor la circuitul civil în scopul apărării
drepturilor sale şi intereselor – împrejurările litigioase după scurgerea unui interval de timp
îndelungat nu totdeauna pot fi stabilite cu exactitatea dorită şi persoanele, cărora le sînt
înainate cerinŃe neîntemeiate şi demult stinse, deseori nu dispun de probe în apărarea sa : - ca
urmare a scurgerii unei periaode de timp însemnnate unii martori pot să decedeze, alŃii să
plece, ceilalŃi să uite despre unele înmprejurări, documentele pot fi pierdute, etc.
PrescripŃe extinctivă este importantă şi pentru organele judiciare – respectarea
termenilor de prescripŃie asigură corectitudinea hotărîrii luate de către instanŃă. În cazul
existenŃei termenilor de prescripŃie este mai uşor de a găsi probele necesare pe dosar şi cu
ajutorul lor de a stabili adevărul în litigiu. De aceea, dacă acŃiunea este înaintată în interiorul
teremenilor de prescripŃe, există o garanŃei destul de mare de păstrare a probelor, prin
intermediul cărora organele jurisdicŃionale vor fi în stare să stabilească împrejurările de fapt
ale cauzei.
Aplicarea prescripŃei extinctive împinge părŃile în raport la timp să-şi exercite drepturile
sale, astfel contribuind esenŃaial la întărirea disciplinei finaciare şi antreprenoriale în circuitul
civil. Numai prin respectarea termenilor de prescripŃie organele jurisdicŃionale sunt în stare să
contribuie la admiterea pretenŃiilor legale ale deŃinătorilor de drepturi încălcate. Nu este
permisibil, o tranzacŃie realizată, un drept obŃinut, să-l lăsăm o perioadă nedeterminat de
lungă sub riscul contestării din partea terŃelor persoane, iar patrimoniul – sub riscul
confiscării, etc.

423
 3. Termenele de prescripŃie extinctivă trebuie de deosebit de la alte termene, aplicate în
circuitul juridic civil şi care au de asemenea o omportanŃă impunătoare pentru realiuarea
drepturilor civile.
De termenii de prescripŃie trebuie de deosebit termenele de prescripŃie achizitivă (art.
333-336 CC RM). PrescripŃia achizitivă reprezintă teremenul, la expirarea căruia asupra
bunului străin, care se află în posesia îndelungată de bună credinŃă a persoanei, apare dreptul
de proprietate. Dreptul de proprietate, în virtutea perscripŃiei achitive, poate fi căpătat atît
asupra unui bun ce nu aparŃine nimănui, cît şi asupra unui bun care se află în proprietatea altei
persoane.PrescripŃia achizitivă incipient a apărut în sfera relaŃiilor civile şi anume prin
necesităŃile circuitului civil trebuie de explicat includerea acestui institut de apariŃie a
dreptului de proprietate în legislaŃia noastră civilă. Pentru apariŃia dreptului de proprietate
trebuie îndeplinită condiŃia posesiunii îndelungate de bună credinŃă în decursul unui termen
anumit. Buna credinŃă înseamnă că posesorul confundînd scuzabil împrejurările de fapt, pe
motive suficiente presupune că temeiul pe baza căruia bunul a nimerit la el îi acordă dreptul
de proprietate asupra lui. (art. 333 – 336 şi comentariu la ele).
Termenele de prescripŃie extinctivă şi termenele de precripŃie cambială. Termenele
de prescripŃie cambială reprezintă unul dintre institutele dreptului cambiilor, care-şi sediul în
Legea cambiei din 22.06.1993 (art. 60-61). PrescripŃia cambială se referă la tipul de
prescripŃie specială. Institutul prescripŃiei cambiale determină intervalele de timp pentru
protejarea drepturilor creditorilor pe calea exercitării forŃate a pretenŃiilor sale. Cambia –
document, reprezentînd o obligaŃie scrisă, oformată în conformitate cu cerinŃele Legii
cambiei, care acordă posesorului acesteia dreptul necontestabil şi exigibil ca la scadenŃă să
ceară de la debitor, iar în cazul neîndeplinirii cererii şi de la alte persoane obligate prin
cambie, plata sumei indicate în aceasta. În cambie este stabilit un drept subiectiv – dreptul de
a cere plata unei sume de bani stabilită. La refuzul acceptantului de a face plata conform
cambiei la persoana împuternicită apare un drept nou, care nu a existat pînă atunci, dreptul de
a cere (acŃiune civilă), conŃinutul căruia este descris în art. 60-61 al Legii cambiei. Aceast
drept la acŃiune, acordat creditorului în scopul prozejării dreptului încălcat din cambie,
reprezintă obiectul prescripŃiei cambiale. Expirarea prescripŃiei cambiale stinge posibilitatea
(obiectului) de a fi realizat forŃat de către instanŃa de judecată sau alt organ jurisdicŃional.
Expirarea prescripŃiei cambiale nu duce la stingerea dreptului creditorului, ci are drept efect
stingerea la el a dreptului la exercitare forŃată prin intermediul organului juriscdicŃional.
PrescripŃia cambială poate fi suspendată, întreruptă şi restabilită conform regulilor art. 274,
277, 279 CC RM. Ea nu poate fi aplicată din iniŃiativa instanŃei. (art. 271 CC RM).
Termenele de prescripŃie extinctivă şi termenele punitive (precluzive) . Termenele
indicate se aseamănă prin aceea că în cadrul unora şi altora se permite apărarea drepturilor
subiective. Între ele există şi deosebiri însemnate : 1) termenele de prescripŃie extinctivă se
referă la pretenŃiile legate de încălcarea dreptului, pe cînd cele punitive cele mai deseori sînt
legate cu drepturile care nu sînt încălcate – acestea reprezintă termenele stabilite de lege
pentru exercitarea de către persoană a posibilităŃilor acordate lui de dreptul subiectiv. Acestea
sunt teremenele de existenŃă propriu-zisă a dreptului neîncălcat. Astfel de termene, de
exemplu, sînt termenul de acceptare a succesiunii, termenul de înştiinŃare a portului despre
intenŃia proprietarului de a ridica de la fund bunurile scufundate, etc.; 2) La expirarea
termenului punitiv dreptul subiectiv respectiv se stinge, pe cînd la expirarea prescripŃiei
extinctive dreptul continuă să existe, încetează doar posibilitatea exercitării lui forŃate cu
ajutorul organului judiciar sau altui organ jurisdicŃional. Stingerea înainte de termen a
dreptului subiectiv civil în legătură cu expirarea termenului punitiv reprezintă o sancŃiune de
drept pentru neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a dreptului; 3) PrescripŃia
extinctivă se aplică de către organul jurisdicŃional numai în cazul în care una dintre părŃile
aflate în proces declară pîna la încheierea dezbaterilor judiciare despre expirarea lui. (art.271

424
CC RM). Termenul punitiv , dimpotrivă, se aplică de către instanŃă din proprie iniŃiativă; 4)
Necesitatea delimitării termenilor de prescrpŃie de la termenele punitive este condiŃionată şi
de faptul că în cazul termenelor punitive se aplică doar unele reguli ale prescripŃiei. Asupra
termenelor punitive se răsfrîng regulile despre întrerupere, suspendare. Prelungirea lor este
posibilă doar în cazuri exclusive şi numai la indicaŃia concretă a legii, cum aceasta are loc la
scăparea termenului pe motive întemeiate a acceptării succesiunii sau a termenului de
păstrare pentru persoana temporar absentă a dreptului de folosire a spaŃiului de
locuit.Termenele de prescripŃie pot fi suspendate (art. 274, 275, 276 CC RM), ]ntrerupte (art.
277 CC RM) şi în unele cazuri, dependente de personalitatea reclamantului, restabilite de
către instanŃa de judecată ()art. 279 CC RM); 5) plus la toate, termenele de prescripŃie
extinctivă sunt stabilite de lege şi de aceea nu pot să fie modificate prin acordul părŃilor.
Termenele punitive se stabilesc prin acordul părŃilor şi de către lege, dacă aceasta este revăzut
de lege: 6) Termenele punitive în circuitul civil – sînt termene exclusive, stabilite de lege în
ambele cazuri. PrescripŃia extinctivă, dimpotrivă, poartă un caracter general în sensul că ele
sunt aplicate tuturor relaŃiilor civile, excepŃie făcînd cazurile prevăzute de lege.
Termenele de prescripŃie extinctivă şi teremenele de garanŃie. Cum a fost deja
menŃionat, sub termen de garanŃie trebuie de înŃeles acel termen în interiorul căruia debitorul
(vînzătorul, antreprenorul) poartă răspundere pentru calitatea necorespunzătoare a bunului
(spre exemplu uzina-producător garantează funcŃionarea corespunzătoare a frigiderului,
televizorului, video recorderului sau a computerului pe parcursul unui termen (6 luni, 12
luni, 18 luni etc.) din momentul procurării bunului în magazin). Termenele de garanŃie
servesc scopului creşterii calităŃii bunurilor şi protejării interesului consumatorului.
PrescripŃia extinctivă – termenul protejării corecitive a dreptului la cererea persoanei, dreptul
căreia este încălcat. Dacă reclamaŃia (pretenŃia) înaintată în interiorul termenului de garanŃie
nu a fost satisfăcută, persoana cointeresată poate în termenul de prescripŃie să-şi realizeze
forŃat dreptul său prin intermediul instanŃei de judecată sau a unui alt organ jurisdicŃional.
După natura sa termenul de garanŃie este unul punitiv. Termenul de garanŃie nu poate fi
restabilit de către instanŃa de judecată. Asupra acestuia nu se răsfrîng regulile art. 297 CC RM
despre restabilirea termenului de prescripŃie. În cazuri foarte rare, legea prevede că termenele
de garanŃie pot fi prelungite, dar aceasta nu modifică caracterul general al termenului de
garanŃie ca termen punitiv.
De termenele de prescripŃie extinctivă trebuie deosebite şi termenele reclamative.
Acestea din urmă sînt stabilite pentru soluŃionarea pretenŃionistă (reclamaŃională), prealabilă
a unora dintre litigiile juridice civile. Aşa cum ele oferă posibilitatea realizării benevole a
drepturilor civile, sub termenele reclamative trebuie de subînŃeles termenele, în interiorul
cărora persoana împuternicită (care posedă dreptul de a cere ) este în drept, iar în unle cazuri
este obligată, pînă la adresarea în instanŃa de judecată să se adreseze la persoana obligată cu
cererea (propunerea) despre îndeplinirea benevolă (restabilirea) dreptului încălcat, despre
satisfacerea benevolă a pretenŃiei. Numai după ce părŃile au luat măsuri de aplanare
nemojlocită a conflictului, litigiul poate fi transmis spre soluŃionare în judecată sau alt organ
jurisdicŃional. În majoritatea cazurilor este prevăzută obligaŃia înaintării scrise a pretenŃiei la
apariŃia litigiilor economice, care sînt în competenŃa instanŃelor de judecată. Întreprinderile,
organizaŃiile, organele administraŃiei de stat, precum şi persoanele fizice-antreprenori,
primind pretenŃia, sunt obligaŃi să o examineze în termenul stabilit de actul normativ sau de
acordul părŃilor şi să înştiinŃeze în scris rezultatul petiŃionarului. În cazul refuzului total sau
parŃial în satisfacerea pretnŃiei sau neprimirea răspunsului în termen, petiŃionarul este în drept
să înainteze în instanŃa de judecată sau alt organ în competenŃa căruia intră acest litigiu o
acŃiune civilă.Respectarea căii pretenŃioniste nu este obligatorie în toate cazurile. Astfel
potrivit art. 763 CC RM, cumpărătorul este în drept să înainteze vînzătorului cerinŃele sale,
legate de neajunsurile mărfii, despre care vînzătorul nu a înştiinŃat cumpărătorul pînă la

425
transmitere, imediat după constatatrea lor, dar nu mai tîrziu de termenul indicat în contract.
Dacă de contract nu este stabilit nici un termen, pretenŃiile pot fi înaintate nu mai tîrziu de 6
luni din momentul predării, iar în cazul bunurilor imobile – în decursul unui an. În cazul
imposibilităŃii de a stabili momentul transmiterii bunului, supus înregistrării, sau în cazul
predării bunului pînă la încheierea contractului, termenul se calculează din momentul
înregistrării bunului în modalitatea stabilită de lege. Potrivit art. 785 CC RM, acŃiunile
referitoare la viciile bunului pot fi înaintate pe parcursul unui an din momentul înaintării
pretenŃiei, iar în cazul în care pretenŃiile n-au fost înaintate sau stabilirea datei înaintării lor nu
poate fi stabilită, - în decursul unui an de la expirarea termenului indicat în art. 783 CC RM.
Astfel, în acest caz, înaintarea pretniei nu este obligatorie. Înaintarea pretenŃei sau a acŃiunii
rămîne la discreaŃia însuşă a persoanei cointeresate. În alte cazuri creditorul este obligat pîna l
a înaintarea acŃiunii să depună o pretenŃie debitorului. Astefl în conformitate cu art. 383 al
Codului NavigaŃiei maritime comerciale al RM, pînă la înainatrea cărăuşului a cerinŃelor sale
, legate cu transportul maritim al mărfurilor, pasagerilor şi bagajului, este obligatriu de a
depune o pretenŃie. Aceeaşi regulă este prevăzută şi de art. 49 al Codului transporturilor auto
al RM – pînă la înainaterea acŃiunii în legătură cu transportarea auto este obligatorie
depunerea reclamaŃiei faŃă de persoanele particpante la transport. În astfel de cazuri,
înaintarea acŃiunii în judecată sau alt organ, în comptenŃa căruia este soluŃionarea litigiului,
fără depunereqa reclamaŃiei nu este posibilă.
După regula generală termenul pentru depunerea reclamaŃiei nu prelungeşte prescripŃia
extinctivă, ci dimpotrivă se onclude în termenul de prescripŃie stabilit de lege. Depunerea
reclamaŃiei şi aşteptarea răspunsului la ea nu suspendă curgerea prescripŃiei (art. 274-276 CC
RM). De către legile speciale pot fi prevăzute excepŃii de la regulă. Codul navigaŃiei maritime
comerciale (p.2. art. 387) stabileşte că din momentul depunerii reclamaŃiei cărăuşului,
curgerea termenului de prescripŃie se suspendă pînă la primirea răspunsului la reclamaŃie sau
expirarea termenului stabilit pentru răspuns. P.2 art. 1141 CC RM de asemenea prevede că în
cazul înaintării pretenŃiilor din partea turistului, curgerea prescripŃiei este suspendată pînă în
ziua în care organizatorul respinge scris pretenŃiile turistului. În cazul în caretermenul pentru
depunerea şi examinarea pretenŃiilor este inclus în termenul de prescripŃie, atunci pretenŃia
poate fi înaintată şi după expirarea termenului stabilit pentru ea, dar înăuntrul termenului de
prescripŃie. LegislaŃia civilă poate prevedea şi alte reguli, potrivit cărora termenul
reclamaŃionist nu se include în termenul de prescripŃie. În aşa cazuri curgerea prescripŃiei
începe din ziua primirii răspunsului negativ la pretenŃie sau expirarea termenului, stabilit
pentru răspuns. Termenul pentru înainatera pretenŃiei, după regula generală, se calculează din
ziua cînd organizaŃia, întreprinderea, instituŃia sau cetăŃeanul au aflat sau trebuiau să afle
despre încălcarea dreptului său. Dacă termenul pentru depunerea reclamaŃiei se include în
termenul stabilit de lege al prescripŃiei, atunci momentul apariŃiei dreptului la acŃiune şi a
dreptului la pretenŃie coincid.
4. Reglementarea juridică a prescripŃiei extinctive se axează mai întîi de toate pe
Capitolul II „PrescripŃia extinctivă” a Titlului IV „Termenele” a CărŃii I a CC RM. Normele
insluse în capitolul comentat „PrescripŃia extinctivă” sunt determinante pentru termenele de
prescripŃie. Împreună cu aceasta, regulile de comportament regeritoare la prescripŃia
extinctivă se găsesc şi în alte capitole al celorlalte cărŃi ale CC RM (sistemul CC este alcătuit
din 5 cărŃi). PoŃi vedea, spre exemplu, art. 92, 233, 785, 968, 1021, 1141, 1424, 1474, 1538,
1545, 1624 CC RM. PrescripŃiile referitoare la prescripŃia extinctivă se găsessc şi în alte acte
legislative şi acte subordonate legilor. În domeniul prescripŃiei extinctive trebuie de sublinita
codurile de transport şi statutele de transport. Termene de apărare a drepturilor sînt incluse şi
în Codul navigaŃiei maritime comerciale al RM ( capitolul 3 „PrescripŃia extinctivă” a Titlului
XI „PretenŃii şi acŃiuni”); în Codul transporturilor auto al Rm (art. 49,50”; în Codul
transportului feroviar (art. 155, 156). Pe întrebările prescripŃiei extinctive există reglementări

426
şi în Codul Familiei al RM (art. 8, p.8 art. 25, p.4 art. 49, art. 98, art. 159), cît şi în alte acte
codificate din RM.
O importanŃă deosebită în sistemul actelor normative codificate ale dreptului civil, pe
întrebările prescripŃiei extinctive, o au şi astfel de acte normative ca Legea cambiei din
23.06.1993 (Capitolul 9 „PrescripŃia extinctivă”), Legea RM cu privire la protecŃia
consumatorului din 13 martie 2003 (art. 26), Legea RM despre protecŃia soiurilor de plante
din 11 iulie 1996 ( Capitolul VIII „Răspunderea pentru încălcarea drepturilor deŃinătoruluin
de patentă”), Legea RM cu privire la brevetele de invenŃie din 18 mai 1995 (art. 36) şi multe
altele. PrescripŃii pe întrebările termenelor de prescripŃie pot fi regăsite şi în actele
subordonate legilor. De exemplu, p. 116 al Regulilor transportului auto de mărfuri, aprobate
de Ministerul Transporturilor şi telecomunicaŃiilor al RM din 9 decembrie 1999, reprezintă o
normă de blanchetă, care indică că acŃiunile pe marginea transporturilor auto se examinează
după procedura stabilită de lege.
Potrivit art. 8 al ConstituŃiei, Republica Moldova se obligă să-şi stabilească relaŃiile cu
alte state în baza principiilor general recunoscute ale dreptului internaŃional, să respecte
Statutul ONU şi tratatele, una din părŃi la care ea este. Art. 7 al CC RM prevede că dacă prin
tratatul internaŃional la care RM este parte sînt stabilite alte dispoziŃii decît cele prevăzute de
legislaŃia civilă, se vor aplica dispoziŃiile tratatului internaŃional.
Republica Moldova este participantă la multe tratate internaŃionale care conŃin norme
ale dreptului civil.Printre ele de o importanŃă deosebită se bucură tratatele despre principalele
tipuri de contracte (vînzare-cumpărare, transport, etc). DispoziŃiile acestor acte internaŃionale
sunt pasibile aplicării ralaŃiilor internaŃionale cu participarea întreprinzătorilor moldoveni,
precum şi unor relaŃii ale persoanelor fizice şi juridice, de exemplu transporturilor
internaŃionale, executate de către transportatorii autohtoni. Astfel faŃă de dispoziŃiile cu
privire la prescripŃia extinctivă sînt aplicabile prevederile art. 7 CC RM, potrivit cărora
regulile tratatului internaŃional au prioritate faŃă de regulile legislaŃiei naŃionale. Din numărul
convenŃiilor internaŃionale , care conŃin norme referitoare la prescripŃia extinctivă trebuie de
subliniat ConvenŃia despre prescripŃia extinctivă în vînzarea-cumpărarea internaŃională de
mărfuri (New York 11 iunie 1974, cu modificările din 11 aprilie 1980 - Viena), intrată în
vigoare la 1 august 1988. Republica Moldova a ratificat această convenŃie prin Hotărîrea
Parlamentului nr. 1214 din 25 iunie 1997 şi este obligatorie pentru RM începînd cu 1 martie
1998. Regulile ConveŃiei din 14 iunie 1974 vor fi aplicate în locul regulolor corespunzătoare
din CC RM referitoare la prescripŃia extinctivă în ceea ce priveşete contractele de vînzare-
cumpărare internaŃională de mărfuri, încheiate de antreprenorii RM cu partenerii străini.
La numărul actelor internaŃionale ale RM care ar conŃine reguli referitoare la prescripŃia
extinctivă se referă şi un şir de convenŃii din domeniul tarnsporturilor – ConvenŃia de la
Varşovia din 12 octombrie 1929 referitoare la transportul aerian internaŃional, ratificată de
RM la 6 martie 1996 şi intrată în vigoare pentru rM din 19 iunie 1997; ConvenŃia de la
Geneva despre contractul de transport feroviar internaŃional de mărfuridin 19mai 1956,
ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1318 din 2 martie 1993 şi care este obligatorie
pentru RM din 26 mai 1993.
Curtea Supremă de JustiŃie reprezintă instanŃa de judecată superioară, care asigură
aplicarea corectă şi uniformă a legislaŃiei de către instanŃele de judecată. În virtutea p. d art.
16 din Legea cu privire la Curtea Supremă de JustiŃie, Plenul CurŃii Supreme de JustiŃie face
explicaŃii pe întrebările aplicării legislaŃiei moldoveneşti, inclusiv în ceea ce priveşete
dispoziŃiile CC RM cu privire la prescripŃia extinctivă. De exemplu, p. 18, 22 al Hotărîrii
Plenului despre aplicarea legislaŃiei referitor la apărarea onoarei, demnităŃii şi reoutaŃiei
profesionale a cetăŃenilor şi organizaŃiilor din 27 martie 1997 cu modificările de 20.12.1999
şi 19. 06.2000; p. 22 al Hotîrîrii Plenului CSJ despre practica aplicării legislaŃiei la
examinarea cauzelor despre apărarea drepturilor consumatorilor din 10.07.1997 cu

427
modoficările din 20.12. 1999,; p.20 al Hotărîrii Plenului CSJ despre practica aplicării de către
instanŃele de judecată a unor prevederi ale legislaŃiei referitoare la proprietatea industrială şi
activitatea de raŃionalizator din 24.12.2001; p. 26 al Hotărîrii Plenului CSJ despre examinarea
cauzelor cu privre la succesiune din 10 iunie 1998 cu modoficările din 20.12.1999 şi
16.09.2002 şi alte hotărîri cu caracter explicativ.
5. Deoarece prescripŃia extinctivă este considerată drept termenul de apărare pa calea
acŃiunii a dreptului încălcat al persoanei, atunci reieşind din art. 267 CC RM, sub drept al
persoanei supus apărării judiciarte se subînŃelege dreptul subiectiv al persoanei concrete. În
primul rînd se are în vedere drepturile subiective civile al persoanelor participante la raporturi
patrimoniale, reglemetate de dreptul civil – cetăŃenii, persoanele juridice, statul, cînd acesta
apare în raport ca purtător de drepturi patrimoniale. Aşadar prescripŃia extinctivă se aplică
mai întîi de toate raporturilo patrimoniale. Raporturile patrimoniale, reglementate de dreptul
civil, ca regulă, se exprimă sau pot fi exprimate în formă bănească, iar raporturile propriu-
zise poartă un caracter oneros. Trebuie de avut în vedere şi aceea că în dreptul civil nu sînt
excluse şi raporturile cu caracter patrimonial, în care germenele de onerozitate lipseşte. De
exemplu, contractele de donaŃie şi alte tranzacŃii gratuite săvîrşite cu scop de sponsorizare şi
reclamă.
Alături de raporturile patrimoniale, în obiectul de reglementare al dreptului civil intră şi
două grupe de raporturi nepatrimoniale. Prima grupă, despre care se vorbeşte în p.1 art. 2 CC
RM, o formează raportirile personale nepatrimoniale, strîns legate de cele patrimoniale; mai
întîi de toate este vorba de raporturile din domeniul proprietăŃii intelectuale (dreptul de autor
şi inventator), subiecŃii căreia pe lîngă drepturi patrimoniale, posedă şi drepturi persoanle
nepatrimoniale ( dreptul de a se numi autor, inalienabilitatea operei create). A doua grupă de
drepturi nepatrimoniale, care se referă la obiectul de reglementare al dreptului civil, o
formează aşa-numitele drepturi inalienabile şi libertăŃile persoanei şi alte bunurr nemateriale,
care conform p.3 art.2 CC RM, sunt apărate de legislaŃia civilă, dacă altceva nu reiese din
caracterul acestor bunuri nematriale. La acestea pot fi atribuite viaŃa şi sănătatea, onoarea şi
bunul nume şi reputaŃia (art. 16 CC RM), neatingerea vieŃii private şi altele, prevăzute de
legislaŃia RM. Potrivit p.2 al articolului comentat, acŃiunilor referitoare la încălcarea
drepturilor subiective nepatrimoniale. prescripŃia extinctivă se aplică doar în cazurile strict
indicate de lege (comentariu la art. 280 CC RM).
PrescripŃia extinctivă – instrument al dreptului civil, se supune principiilor dreptului
civil şi de aceea statutului ei juridic îi este caracteristic caracterul juridico-privat. PrescripŃia
extinctivă este parte componentă a dreptului privat şi nu public. Încă în secolul XIV şi XX
juriştii indicau că normele referitoare la prescripŃia extinctivă sînt proprii doar acŃiunilor
juridice civile şi sînt inaplicabile, de exemplu, încasării restanŃelor la impozite şi alte plăŃi
nelegate de impozite.Raporturile fiscale sunt raporturi juridico-publice şi nu se referă la
raporturile juridico-private. Apărarea pe calea procedurii civile a drepturilor subiective,
apărute din raporturile juridico-publice (în mod special cele fiscale) nu presupune că ele se
transformă în juridico-civile şi sunt private. Raporurilor fiscale le sunt proprii relaŃii de putere
şi subordonare, cu toate că actul respectiv al aficiului fiscal ca organ de stat poate fi contestat
în instanŃa de judecată. Din punctul de vedere al art.2 CC RM şi Capitolului „PrescripŃia
extinctivă” al Titlului IV CC RM (cartea I), prescripŃia extinctivă este stabilită în calitate de
termen pentru apărarea dreptului patrimonial încălcat (iar în cazurile prevăzute de lege şi a
celor nepatrimoniale). Raporturilor juridico-publice prescripŃia extinctivă nu trebuie aplicată
cu excepŃia cazurilor strict indicate de lege. La stabilirea prescripŃiei extinctive raporturilor
juridico-civile trebuie de luat în consideraŃie caracterul ei juridico-civil, bazat pe principiul
autonomiei de voinŃă şi în special dispoziŃiile referitoare la faptul că prescripŃia extinctivă se
aplică de instanŃa de judecată numai la cererea persoanei, în favoarea căreia curgea
prescripŃia. (art. 271 CC RM).

428
 PrescripŃia extinctivă nu poate fi aplicată şi în cazul contestării actului normativ, dacă
altceva nu este prevăzut de lege. Recunoaşterea nulităŃii actului organului administraŃiei
publice, care contravine legislaŃiei, se referă la forma de apărare a drepturilor civile (p. d art.
11 CC RM) alături de astfel de forme cum sunt neaplicarea de către instanŃă a actului
organului administraŃiei publice, caer contravine legii (p. k art. 11 CC RM). AcŃiunile despre
declararea nulităŃii actelor arganelor administraŃiei publice ( actelor organelor de stat şi a
organelor administraŃiei publice locale) constituie partea esenŃială a dosarelor civile. Potrivit
p. 1. art. 12 CC RM, actele emise de o autoriate publică pot fi declarate nule dacă: 1) nu
corespunde legii sau altor acte normative; 2) încalcă drepturile civile şi interesele protejate de
lege ale persoanelor fizice şi juridice ca subiecŃi ai dreptului civil; Art. 12 CC RM arată că în
aşa cazuri actul autorităŃii publice trebuie să încalce nemojlocit un drept civil subiectiv sau
interes protejat de lege.

Art. 268 Termene speciale de prescripŃie extinctivă

Se prescriu în termen de 6 luni acŃiunile privind:

a) încasarea penalităŃii;
b) viciile ascunse ale bunului vîndut;
c) viciile lucrărilor executate în baza contractului de deservire curentă a persoanelor;
d) litighiile ce izvorăsc din contrcatul de transport.

1.Codul Civil al RM din 6 iunie 2002 spre deosebire de CC RSSM din 26.12.1964
stabileşte doar un termen de prescripŃie general – de trei ani, indiferent de faptul cine intră în
raporturile juridice în calitate de beneficiar al apărării pe calea acŃiunii civile – cetăŃeanul sau
organizaŃia. Aceasta corespunde principiului de bază al legislaŃiei civile – cel al egalităŃii
tuturor participanŃilor la raporturile reglementate. Acestui principiu îi corespunde şi principiul
egalităŃii căilor de apărare a tuturor formelor de proprietate, măcar că apărarea drepturilor
încălcate nu se reduce doar la aceasta. Spre deosebire de art. 267 CC RM, art. 268 CC RM şi
alte norme ale legislaŃiei civile prevăd că pentru diferite categorii de cerinŃe de către lege pot
fi stabilite termene speciale ale prescripŃiei : prescurtate (mai mici de 3 ani) sau mai lungi faŃă
de termenul de prescripŃie general (de 3 ani). De menŃionat este faptul că denumirea art. 268
CC RM „Termene speciale de prescripŃie extinctivă” nu corespunde conŃinutului lui.
Reieşind esenŃa articolului comentat, ieşim la concluzia că termenele speciale sunt doar cele
de şase luni. Comentarea în ansamblu al CC RM ne permite să vorbim despre faptul că pentru
anumite tipuri de cereri sînt stabilite şi alte termene speciale de prescripŃie extinctivă – mult
mai îndelungate atît faŃă de termenul special de şase luni, cît şi faŃă de termenul general de
trei ani. Exemplu elocvent poate fi art. 968 CC RM : în acŃiunile legate de îndeplinirea unei
lucrări în baza contractului de antrepriză constituie un an din momentul primirii lucrării. În
acelaşi timp potrivit p.2 al aceluiaşi articol, pentru acŃiunile în legătură cu construcŃiile se
stabileşte un termen prescripŃie extinctivă de 5 ani.
Astfel legislaŃia despre prescripŃie extinctivă stabileşte două categorii de termene de
prescripŃie extinctivă specială în raport cu termenul general de trei ani : a) termen de
prescripŃie extinctivă special mai scurt de 3 ani; b) termen de prescripŃie extinctivă mai lung
de trei ani.
La termene speciale de prescripŃie extinctivă se aplică regulile generale ale CC RM
referitor la nulitatea convenŃiei despre modificarea termenului de prescripŃie extinctivă (art.
270 CC RM), începutul curgerii termenului de prescripŃie extinctivă (art. 272 CC RM);
termenul de prescripŃie extinctivă în cazul modificării persoanelor în obligaŃie, la cesiune de
creanŃă sau de datorie (art. 273 CC RM); suspendarea şi întreruperea curgerii termenului de

429
prescripŃie extinctivă (art. 274-277 CC RM); curgerea prescripŃiei în cazul scoaterii cererii de
pe rol (art. 278CC RM); restabilirea termenului de prescripŃie extinctivă (art. 272 CC RM);
executarea obligaŃiei după expirarea termenului de prescripŃie (art. 281 CC RM); şi
prescripŃia aplicabilă la prestaŃiile suplimentare (art. 283 CC RM).
După izvorul de stabilire a normelor juridice cu privire la prescripŃia extinctivă
deosebim următoarele legi şi acte subordonate legii:
Codul Civil al RM (p.3 art. 116 referitor la cererea de reparare a prejudiciului sau
cesiunii de drepturi şi obligaŃii sau venitului căpătat în rezultatul săvîrşirii unei tranzacŃii de
către participanŃii la societatea comercială; p.3. art. 128 referitor la răspunderea
participantului, plecat din societatea în nume colectiv; art. 231 despre recunoaşterea
tranzacŃiei drept nule ca rezultat al înŃelegerii dolosive dintre reprezentantul unei părŃi şi
cealaltă parte; art. 233 despre declararea nulităŃii actului juridic în temeiurile prevăzute de art.
227, 228, 229 CC RM; art. 268 – de încasare a penalităŃii , pentru viciile ascunse şi alte
temeiuri prevăzute în acest articol; p.3 art. 352 referitor la transferarea asupra
coproprietarului a drepturilor şi obligaŃiilor cumpărătorului; p.2 art. 785 – acŃiunile referitor
la viciile bunului vîndut; p.1 art. 986 referitor la neajunsurile lucrărilor în contractul de
antrepriză; art. 1021 – prescripŃia în contractul de transport; art. 1141 referitor la pretenŃii şi
acŃiuni înainate de către turist organizatorului călătoriei; art. 1439 – recunoaşterea persoanei
ca succesor nedemn; art. 1474 – prescripŃia referitor la recunoaşterea nulităŃii testamentului;
art. 1492 referitor la cererea legatarului despre executarea legatului; art. 1538 acŃiunile despre
contestarea acceptării sau refuzului la succesiune).
Legea RM cu privire la protecŃia consumatorului ( art. 10,13,14,15 referitor la
înaintarea de către consumator a pretenŃiilor în legătură cu viciile (calitatea) mărfurilor şi
serviciilor).
Legea cambiei (art. 60-61 referitor la acŃiunea înaintată de creditor faŃă de andosanŃi şi
debitor).
Codul navigaŃiei maritime comerciale (art. 388-391 referitor la reclamaŃiile ce reiese din
contractul de transport maritim a mărfurilor, pasagerilor, bagajului şi în legătură cu alte
cerinŃe, rezultate din raporturile legate de navele maritime, de repararea prejudiciului cauzat
de poluare, de poluare atomică de către navele atomice).
Codul transportului auto al RM (art. 49 referitor la acŃiunile pasagerilor, ale
expeditorilor către organizaŃiile de transport. Trebuie de avut în vedere că Codul transportului
auto nu prevede teremene concrete de prescripŃie extinctivă. Probabil în aceste cazuri se Ńine
cont de termenul de un an sau de trei, stabilite de art. 1021 CC RM).
Articolul comentat în dependenŃă de durata termenului evidenŃiază doar un termen
prescurtat de prescripŃie extinctivă – termenul de şase luni. ConŃinutul legislaŃiei civile despre
termenele prescurtate de prescripŃie extinctivă indică şi la alte tipuri de durată a termenelor
prescurtate de prescripŃie extinctivă :
trei luni . Dacă asociatul societăŃii comerciale a realizat fără acordul celorlaŃi asociaŃi o
activitate similară celei pe care o exercită societatea, atunci în temeiul art. 116 p.3 al CC RM,
societatea are drept ca în termen de trei luni să înainteze o reclamaŃie de reparare a
prejudiciului cauzat sau cedarea drepturilor şi obligaŃiilor sau venitului, căpătat în urma
exercitării tranzacŃiei, calculate din ziua cînd asociaŃii au aflat sau trebuiau să afle despre
tranzacŃie, dar nu mai mult de un an din momentul săvîrşirii.
Potrivit art. 352 p.3 al CC RM în cazul vînzării cotei-părŃi din patrimoniu fără respectarea
dreptului de preemŃiune, orice coproprietar este în drept în termen de 3 luni să intenteze o
acŃiune pentru a i se atribui drepturi şi obligaŃii de cumpărător. Cum prevede art. 1539 CC
RM acŃiunea referitor la contestarea acceptului sau refuzului la succesiune poate fi înaintat în
termen de 3 luni din ziua, cînd persoana cointeresată a aflat despre aceea că are pentru
aceasta cauze întemeiate.

430
 Şase luni. În articolul comentat (268) este înşirată lista termenelor prescurtate de şase
luni de prescripŃie extinctivă. Cu toate că şirul relaŃiilor asupra cărora se răsfrînge termenul
de prescripŃie extinctivă de şase luni este dat în formă exhaustivă (adică nu suportă
interpretări extensive), alte norme ale legislaŃiei civile ne vorbesc despre contrariul. Analiza
legislaŃiei civile ne permite să evidenŃiem destul de multe relaŃii asupra cărora se răsfrînge
termenul de prescripŃie extinctivă de şase luni. Termene de prescripŃie extinctivă de şase luni
sînt stabilite de însuşă Codul Civil pentru acŃiunile de declarare a nulităŃii (art. 253) în
temeiurile art. 227, 228, 229, 230; în acŃiunile rezultate din contractul de servicii turistice ş.a.
Termenul de prescripŃie extinctivă al andosanŃilor unul către celălalt şi către creditor este
egal cu şase luni, calculate din ziua cînd andosantul a achitat cambia sau din ziua înaintării
acŃiunii către acesta.
Un an. Potrivit p.2 art. 231 CC RM, acŃiunea de declarare a nulităŃii actului juridic, încheiat
în urma înŃelegerii dolosive dintre reprezentantul unei părŃi şi cealaltă parte, poate fi înaintată
în termen de un an din ziua în care persoana cointeresată a aflat sau trebuia să afle despre
încheierea actului juridic. În corespundre cu art. 785 CC RM, acŃiunea referitor la viciile
bunului pot fi înaintate în termen de un an din data înaintării cererii, iar dacă pretenŃiile n-au
fost înaintate sau nu este cunoscută data înaintării – în termen de un an de la expirarea
termenelor prevăzute de art. 783 şi 784. Termenul de prescripŃie extinctivă în contrcatul de
antrapriză potrivit art. 968 p.1 CC RM este de un an din mometl recepŃiei lucrării. P.1 art.
1021 CC RM stabileşte termenul de prescripŃie extinctivă de un în relaŃiile din domeniul
transportării. Termenul de prescripŃie extinctivă de un este prevăzut şi pentru declararea
persoanei drept nedemnă pentru venirea la succesiune(art. 1438) CC RM. Tremenul de
prescripŃie împotriva creditorului şi andosanŃilor şi debitorului este egal cu un an din ziua
protestului, săvîrşit în termenul stabilit sau din ziua plăŃii în cazul notei „circuit fără
cheltuiel”. P.2 art. 389 Codul navigaŃiei maritime comerciale stabileşte că în cazurile
prevăzute de p.2 art. 306 al codului acŃiunilor în regres li se aplică termenul de un an, calculat
dn ziua achitării sumei respective.
Doi ani. Potrivit p.2 art. 128 CC RM asociatul plecat din societatea în nume colectiv
răspunde pentru obligaŃiile societăŃii, născute pînă la părăsirea societăŃii în egală măsură cu
asociaŃii rămaşi şi lui îi poate fi înaintată acŃiunea în termen de 2 ani din ziua aprobării dării
de seamă despre activitatea societăŃii din care acesta a ieşit.
2. Termene de prescripŃie extinctivă prescurate se stabilesc pentru reclamaŃii aparte, cel
mai des faŃă de relaŃiile dintre antreprenori şi au drept scop de a determina contragenŃii de a
cere cît mai rapid restabilirea dreptului încălcat. Acestui scop nu-i contribuie normele de
colizie incluse în CC RM despre termenul de prescripŃie extinctivă. PrescripŃiile conŃinute în
Cartea I a CC RM referitoare la termenul de prescripŃie extinctivă nu rareori diferă esenŃial de
prescripŃiile referitoare la termenul de prescripŃie extinctivă din celelalte cărŃi. În special p. d
art. 268 CC RM stabileşte termenul de prescripŃie de şase luni în litigiile izvorîte din
contractele contractele de transport. În acelaşi timp p.1 art. 1021 CC RM „Termenul de
perscripŃie în contractul de transport” al Capitolului XII „Transportul” al titlului III
„Categoriile de obligaŃii” prevăd că termenul de prescripŃie în relaŃiilde transport constituie
un an. În cazul intenŃiei sau a culpei grave acesta constituie trei ani. De faŃă sînt două norme
care reglementează unul şi acelaşi raport şi care contravin una celeilalte.SoluŃia este aplicarea
regulilor normei speciale : dacă în lege se conŃin reglementări generale cu privire la unul sau
altul cerc de relaŃii şi în acelaşi timp se prevede o normă specială cu privire la aceste
raporturi, atunci se aplică norm aspecială – adică art. 1021 CC RM. Astfel de situaŃii de
colizie se admit şi în cazul altor raporturi. De exemplu se conŃine o colizie în ceea ce priveşte
înaintarea cerinŃelor despre îndeplinirea lucrărilor de construcŃie ce se conŃin în art. 269 şi
968 CC RM. Este necesară aducerea în concordanŃă a acestor reguli ale CC.

431
 3. LegislaŃia veche (CC RSSM din 1964) prevedea stabilirea doar a termenelor
prescurtate de prescripŃie în raport cu termenul general de prescripŃie extinctivă, dar care nu
depăşeau aceste termene. Cu toate acestea dintr-un şir de norme din CC RM din 06 iunie
2002 şi alte acte normative decurge că termenele speciale de prescripŃie pot fi mai lungi faŃă
de termenul general de prescripŃie extinctivă (de trei ani). Nu rareori termenele mai
îndelungate servesc mai bine intereselor persoanelor împuternicite.
Termenele speciale de prescripŃie, mai lungi decît termenul general de prescripŃie, se
aplică în cazurile următoare : 10 ani – despre introducerea modificărilor în cadastrul
bunurilor imobile ( p.2 art. 506 CC RM); 5 ani – referitor la viciile în construcŃii (art. 269 CC
RM); 5 ani – în contractul de antrepriză referitor la construcŃii (p.2 art. 968); potrivit p.2 art.
51 CL RM, ordinul de repartiŃie poate fi declarat nul în termen de 3 ani din ziua primirii lui.
Astfel de acŃiune poate fi înaintată şi după trei ani, dacă ordinul a fost eliberat ca rezultat al
acŃiunilor nelegitime din partea persoanelor ce l-au primit; 6 ani şi 15 ani – în cazul reparării
prejudiciului cauzat de poluare şi prejudiciu nuclear (art. 309 Codul navigaŃiei maritme
comerciale) ş.a.
4. Natura juridică a termenelor speciale de prescripŃie coincide cu esenŃa juridică a
termenului general de prescripŃie. Reglementările referitoare la termenul general de
prescripŃie extinctivă sunt aplicabile şi în cazul termenlor speciale. Stabilirea pentru unele
categorii de raportuei a termenelor speciale este condiŃionată de specificul acestor raporturi.
De accea normele dreptului civil, luînd în considerare specificul raporturilor respective (mai
ales a celor de transport), în unele cazuri, admit posibilitatea abaterii de la regula generală.
Unul din astfel de cazuri este neaplicarea regulei generale a începutului calculării termenului
de prescripŃie unor termene speciale. Drept exemplu poate servi p.2 art. 1021 CC RM, care
determină diferit începutul calculării termenului special în cazul reclamaŃiilor din contrcatul
de transport : a) în cazul pierdere parŃială, de deteriorare sau încălcare a termenului de
transportare – din ziua predării încărcăturii către destinatar; b) în cazul distrugerii sau
pierderii totale – în a 30-a zi de la expirarea termenului de transportare, iar dacă acest termen
nu este stabilit de părŃi sau de lege – în cea de-a 60-a zi din ziua preluării încărcăturii de către
cărău.; c) în celelalte cazuri – în ziua expirării unui termen de 3 luni de la data încheierii
contrcatului de transport. LegislaŃia transporturilor, normele de apărare a drepturilor
consumatorilor şi alte acte normative, stabilind un moment special de la care se calculează
termenele speciale de perscripŃie, iau în considerare faptul că de lege pentru astfel de cerinŃe
este stabilită calea pretenŃionistă de soluŃionare a litigiului. De aceea momentul, de la care se
începe calcularea termenul special de prescripŃie, nu rareori se determină cu luarea în seamă a
a timpului necesar pentru examinarea pretenŃiei şi primirii răspunsului la ea. Astfel potrivit
p.1 art. 387 Codului navigaŃiei maritime comerciale, în cazul transportului maritim, cărăuşul
este obligat să examineze pretenŃia în termen de 3 luni şi să înştiinŃeze petiŃionarul despre
satisfacerea sau respingerea ei. În cazul transportului combinat, pretenŃiile se examinează în
termen de 6 luni. Art. 383 CNMC reglementează momentele speciale, de la care se calculează
începutul curgerii termenului de prescripŃie în cerinŃele, iyvorîte din contractul de transport
maritim.

Art. 269 PrescripŃia în cazul viciilor construcŃiei

(1) În contrcatul pentru executarea de lucrări, dreptul ce se naşte din viciul construcŃiei
se prescrie în termen de 5 ani.
(2) În contractul de vînzare-cumpărare, dreptul ce se naşte din viciul construcŃiei nu se
prescrie înainte de trecerea a 5 ani de la executarea lucrării de construcŃie.

432
(3) Pentru viciile materiilor prime sau ale materiilor livrate, destinate realizării unei
construcŃii, care au cauzat viciul acesteia, dreptul se prescrie în termen de 5 ani.

Viciile construcŃiilor sînt legate mai întîi de toate de calitatea lucrărilor îndeplinite de
antreprenor. Calitatea lucrărilor trebuie să foe stabilită mai întîi de toate în contrcatul de
antrepriză, iar în cazul caracterului incomplet al condiŃiilor – să corespundă condiŃiilor
obişnuite. Calitatea lucrărilor de construcŃie poate stabilită nu numai în contarctul de
antrepriză, dar şi în anexele la el – descrierile, schiŃele sau formulate în formă de trimitere la
documentele de construcŃie respective ( standarturi, norme tehnice). CerinŃele faŃă de lucrările
de construcŃie pentru clădiri sunt diverse şi sunt formulate în diferite documente juridice :
standarte, norme tehnice, norme şi reguli în construcŃie. Responsabilitatea antreprenorului
pentru calitatea lucrărilor de construcŃie survine pentru executarea lucrărilor cu deviere de la
contrcat, de la proiect, devizul de cheltuieli, cît şi de la normele şi regulile de construcŃie, în
vigoare la momentul îndeplinirii categoriilor de lucrări. Trebuie de avut în vedere că pentru
fiecare tip de lucrări în construcŃie există diverese norme şi regule. În afară de normele şi
regulile de construcŃie în sistemul actelor normative, care reglementează procedura de
elaborare, avizare, aprobare şi componenŃă a documentaŃiei de proiect pentru construcŃia
clădirilor pe teritoriul RM şi care sînt menite să fie aplicate de către clienŃi şi antreprenori,
organele adminstraŃiei de stat şi controlului de stat, persoanele fizice şi juridice – participanŃi
la relaŃiile de construcŃie.
Calitatea lucrărilor de construcŃie depinde şi de calitatea materialelor, detaliilor puse la
dispoziŃie de client sau antreprenor. Calitatea lucrărilor de construcŃie, cît şi atingerea
indicilor în construcŃie, aşa cum ar fi capacitatea de producŃie a întreprinderii, depind de
calitatea materiei prime şi a materialelor, îndreptate pentru realizarea construcŃiei. Viciile
construcŃiei se găsesc în dependenŃă directă de viciile materiei prime şi a materialelor,
folosite pentru realizarea construcŃiei.
Clientul este în drept în decursul întregii perioade a construcŃiei să execute controlul
asupra activităŃii antreprenorului în ceea ce priveşte nivelul înalt al calităŃii lucrărilor de
construcŃie şi folosirea materialelor calitative în realizarea construcŃiei. În cazul depistării
viciilor în executarea lucrărilor de construcŃie sau folosirea materialelor necalitative, clientul
este în drept să ceară de la antreprenor înlăturarea lor. ExistenŃa defectelor în lucrările de
construcŃie poate fi percepută şi după finisarea lucrărilor de construcŃie, lşa expirarea unei
perioade de timp mai îndelungate. Cu acest scop legiuitorul a stabilit termene mai îndelungate
pentru cerinŃele legate de viciile în construcŃii, de calitatea necorespunzătoare a lucrărilor
privitor la construcŃii. Acestora li se aplică alte termene de perscripŃie.
2. PrescripŃia în cazul viciilor în construcŃii se referă la prescripŃia specială. Termenele
stabilite pentru astfel de cerinŃe sunt mult mai îndelungate în raport cu termenul general de
prescripŃie extinctivă. Termenul special de prescripŃie extinctivă în cerinŃele despre viciile în
construcŃii sunt stabilite de lege, şi nu de contrcatul de antrepriză, de normele şi regulile în
construcŃie, de GOSTuri în domeniul construcŃiei, regulile de proiectare şi de recepŃie în
exploatare a construcŃiilor finisate.
Stabilirea termenelor mai îndelungate de prescripŃie cu durata de cinci ani pentru
reclamaŃiile clientului cu privire la calitatea lucrărilor de construcŃie îndeplinite este
determinată de necesitatea unei verificări mai îndelungate a calităŃii acestora. Termenul de
cinci ani, fiind un termen mai îndelungat decît cel general, serveşte în primul rînd intereselor
clientului. Aceste termene sunt legate de viciile ascunse ale construcŃiilor, care nu pot fi
stabilite în cazul unei examinări obişnuite.
PrescripŃia cu durata de cinci ani trebuie aplicată nu doar în cazurile cînd obiect al
lucrărilor de construcŃie au fost lucrările de ridicare, reconstruire sau reparaŃie a cladirilor.
Această regulă se aplică şi faŃă de dreptul, născut din contrcatul de vînzare-cumpărare al

433
obiectului, vîndul cu vicii de construcŃie. Calitatea obiectului construit trebuie să corespundă
nu doar cerinŃelor obişnuite faŃă de lucrările de genul respectiv, dar şi faŃă de materialele
întrebuinŃate, detalii. Dacă pentru executarea construcŃiei au fost utilizate materiale şi materie
primă cu vicii, atunci acŃiunea cu privire la viciile materialelor şi materiei prime, care au avut
drept efect vicii ale construcŃiei se prescrie tot în cinci ani. Sub vicii ale materialelor şi
materiei prime despre care se vorbeşte în p.3 al articolului comentat, trebuie de înŃeles vicii
care dau naştere la răspunderea antreprenorului pentru calitatea necorespunzătoare a
materialelor propuse de el, întrebuinŃate la executarea lucrărilor, cît şi răspunderea lui pentru
prezentarea materialelor grevate de drepturile terŃilor.
În art. 269 CC RM este vorba despre prescripŃia de 5 ani numai în problemele legate de
calitatea necorespunzătoare a lucrărilor de construcŃie executate şi calitatea materialelor,
destinate pentru executarea lucrării şi care au dat naştere la vicii în construcŃie. În articolul
comentat nu sînt indicaŃii despre termenele de prescripŃie pentru alte cerinŃe, legate de
contractul de antrepriză în construcŃie. Cum, de exemplu, ar fi încălcarea termenului de
construcŃie în parte sau total, litigiile de calcul, ş.a. În astfel de litigii ne vom conduce de
termenul general de prescripŃie extinctivă de trei ani, stabilit de art. 267 CC RM.
Articolul comentat nu stabileşte execepŃii în ceea ce priveşte momentul de început al
calculării termenului de prescripŃie (art. 327 CC RM). Curgerea prescripŃiei, legate de viciile
construcŃiei depinde de faptul despre care vicii este vorba : vicii iminente sau ascunse. În
cazul celor iminente, curgerea prescripŃiei se începe odată cu momentul cînd persoana a aflat
sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său- adică din momentul depistării viciului. În
cazul viciilor ascunse ale construcŃiei, ne vom conduce de partea 1 a subpunctului b) al
punctului 7 art. 272 CC RM – la expirarea a 3 ani de la data preluării construcŃiei.
Articolul comentat de asemenea nu menŃionează nimic despre momentul de început al
curgerii prescripŃiei de 5 ani în cazul existenŃei unui termen de garanŃie pentru construcŃie sau
materialele livrate pentru executarea construcŃiei, termen stabilit de lege, act subordonat legii
sau contractul de antrepriză. Dacă pentru lucrările executate este stabilit un termen de
garanŃie, atunci momentul de început al curgerii prescripŃiei trebuie de considerat data
expirării termenului de garanŃie, reieşind din aceea că clientul putea şi trebuia să înainteze
reclamaŃiile sale pînă la acea dată.

Art. 270 Interzicerea modificării termenului de prescripŃie extinctivă sau a modului de

calculare

Actul juridic de modificare a termenului de prescripŃie extinctivă sau a modului de

calculare ori privind renunŃarea la dreptul de a invoca prescripŃia este nul.

1. Articolul comentat stabileşte un principiu de drept foarte important, potrivit căruia

actul juridic de modificare a termenului de prescripŃie extinctivă sau a modului lui de calcul
fie referitor la refuzul de la dreptul de a face trimitere la prescripŃia extinctivă nu corespunde
normelor dreptului civil despre termenul de prescripŃie extinctivă şi de aceea este nul. Astfel
de acte juridice se se referă la categoria actelor, care nu corespund legii sau altor acte
normative. Această prevedere cu caracter de axiomă decurge din esenŃa şi destinaŃia
reglementării juridice a prescripŃiei, de altfel în cazul unei reglementări opuse, norma de
drept referitor la termenul de prescripŃie extinctivă şi-ar pierde caracterul său regulativ şi ar fi
încălcată.
Din punct de vedere juridic actele juridice despre modificarea prescripŃiei extinctive,
despre modificarea modalităŃii de calcul sau despre refuzul de dreptul a face trimitere la
termenul de prescripŃie extinctivă, sunt întemeiate pe necorespunderea lor faŃă de cerinŃele

434
legislaŃiei. Termenul de prescripŃie extinctivă şi regulile referitoare la termenul de prescripŃie
extinctivă sunt stabilite de lege, poartă caracter imperativ şi nu pot fi modificate de acordul
părŃilor. ConvenŃia despre modificarea prescripŃiei extinctive, despre modificarea modalităŃii
de calcul sau despre refuzul de dreptul a face trimitere la termenul de prescripŃie extinctivă
contravine scopului prescripŃiei – să asigure stabilitatea raporturilor patrimoniale ale
persoanelor fizice şi juridice, disciplina participanŃilor circuitului civil, stimularea activitŃii
lor în executarea drepturilor şi obligaŃiilor, să întărească disciplina contractuală şi financiară,
să întărească controlul reciproc asupra executării obligaŃiilor contractuale, să asigure
protejarea dreptului încălcat.
2. Normele referitoare la termenul de prescripŃie şi regulile de calculare a lor au caracter
imperativ. Termenele imperative şi modul de calculare a lor nu pot fi modificate prin acordul
părŃilor. De aceea, potrivit p.1 art. 220 CC RM, actul juridic sau o condiŃie a acestuia, care
contracvine normei imperative sunt nule.
Dreptul la prescripŃie reprezintă o garanŃie sigură de protejare a drepturilor civile sau
altor drepturi materiale ale cetăŃenilor, organizaŃiilo, întreprinderilor, statului. Reprezintă
dreptul în corespundere cu care instanŃa de judecată sau alt organ jurisdcŃional este obligat să
acorde protecŃie persoanei (fizice sau juridice), dreptul căreia a fost încălcat. Drept garanŃie a
realizării dreptului subiectiv al cetăŃenilor sau organizaŃiilor la adresare în judecată şi
acordarea protecŃiei persoanei, dreptul căreia a fost încălcat reprezintă şi regula cuprinsă în
art. 270 CC RM, în virtutea căruia refuzul de la dreptul de a invoca prescripŃie este nul.
Refuzul de la dreptul a invoca prescripŃia este nul indiferent de faptul cum acesta a fost făcut,
în formă generală sau pentru o categorie anume de raporturi juridice sau litigii, care au apărut
sau pot apărea în viitor dintr-un contract concret.
3. Actul juridic de modificare a prescripŃiei extinctive sau modului de calculare a
acesteia,fie refuzul de la dreptul de a invoca prescripŃia nu corespunde cerinŃelor legii şi se
declară nulă în temeiul p.1. art.220 CC RM. Pentru aplicarea acestui temei este ecesar doar
depistarea faptului încheierii actului juridic contrar prevederilor legislaŃiei (art. 220, 270 CC
RM), indiferent de faptul au avut părŃile sau nu intenŃia într-adevăr de a încălca legea sau
cunoşteau că actul încheiat contravine acesteia. Potrivit art. 217 CC RM, instanŃa de judecată
face trimitere la nulitatea actului juridic referitor la modificarea prescripŃiei extinctive, despre
modificarea modalităŃii de calcul sau despre refuzul de dreptul de a face trimitere la termenul
de prescripŃie extinctivă din proprie iniŃiativă.
4. Caracterul imperativ al normelor referitoare la termenul de prescripŃie şi modul lor de
calculare se răsfrînge asupra actelor juridice cu participarea subiecŃilor naŃionali. În cazul
tranzacŃiilor cu element de extranietate, Codul Civil oferă posibilitatea subiecŃilor de a alege
dreptul aplicabil. Aşa potrivit art. 1610 CC RM, contractul este guvernat de legea aleasă de
părŃi. În virtutea art. 1624 CC RM întrebările referitoare la prescripŃia extinctivă se
soluŃionează după dreptul statului aplicabil pentru reglementarea raportului respectiv –
„Prescriptia extinctiva a dreptului la actiune este guvernata de legea aplicabila dreptului
subiectiv”, Respectiv acordul părŃilor despre alegerea dreptului străin ca aplicabil contrcatului
(p.1 art. 1610 CC RM) presupune şi acordul lor de a aplica alte termene de prescripŃie şi
modului de calculare a lor, dacă astfel sunt prescripŃiile legii străine. Asupra astfel de acte
juridice nu se răsfrînge dispoziŃia art. 270 CC RM.

Articolul 271. Aplicarea prescriptiei extinctive

Actiunea privind apararea dreptului incalcat se respinge in temeiul expirarii

termenului de prescriptie extinctiva numai la cererea persoanei in a carei favoare a
curs prescriptia, depusa pina la incheierea dezbaterilor in fond. In apel sau in

435
recurs, prescriptia poate fi opusa de indreptatit numai in cazul in care instanta se
pronunta asupra fondului.

1. În conformitate cu regulile CC RM din 26 decembrie 1964, instanŃa de judecată şi

alte organe jurisdicŃionale, care au fost împuternicite să soluŃioneze litigii juridico-civile, erau
obligate să aplice normele referitoare la prescripŃia extinctivă indiferent de cererea părŃilor,
adică chiar şi dacă pîrîtul nu făcea trimitere la scăparea termenului de prescripŃie.
CC RM din 6 iunie 2002 a luat în această direcŃie o poziŃie cu totul contrarir –
prescripŃia extinctivă se aplică doar la cererea persoanei interesate. Cu late cuvinte, dacă
pîrîtul nu a atenŃionat asupra faptului de scăpare a termenului de prescripŃie de către
reclamant, atunci instanŃa de judecată sau alt organ jurisdicŃional, împuternicit cu
soluŃionarea cauzei, nu poate din oficiu să refuze în acŃiune pe motivul scăpării termenului de
prescripŃie. PoziŃia CC RM din 6 iunie 2002 este corectă şi în concordanŃă cu principiul
dreptului civil şi procesual civil – cel al disponibilităŃii – principiului independenŃei şi
iniŃiativei în obŃinerea, exercitarea şi apărarea drepturilor civile ( art. 1, 9, 10 CC RM).
Principiul disponibilităŃii, adică de statornicire asupra subiecŃilor dreptului civil a posibilităŃii
de sine stătător să dispună de drepturile sale materiale şi procesuale, ceea ce referindu-se la
dreptul la prescripŃie – presupune aplicarea prescripŃiei numai la cererea persoanei interesate.
Numai pîrîtului îi aparŃine dreptul de a refuza reclamantului în acŃiune pe motivul
expirării termenului de prescripŃie. Trimiterea pîrîtului la scăparea de către reclamant a
termenului de prescripŃie nu este unicul mijloc de apărare a pîrîtului împotriva reclamantului.
PrescripŃia începe să curgă doar din momentul în care este încălcat dreptul subiectiv sau
interesul protejat de lege. Dacă pretenŃiile reclamantului către pîrît sunt neîntemeiate în fond,
prescripŃia în general nu începe să curgă. De aceea în acele cazuri cînd pretenŃiile
reclamantului sunt neîntemeiate în fond, prescripŃia extinctivă nu începe să curgă, nu poate fi
vorba de scăparea lui şi pîrîtul nu este în drept să utilizeze dreptul său de aplicare a
termenului de prescripŃie. În aşa cazuri pîrîtul poate să cîştige procesul nu pe motivul scăpării
de către reclamant a termenului de prescripŃie, ci pe motivul că pîrîtul în general nu avea nici
un fel de obligaŃii faŃă de reclamant.
În aşa fel regula despre faptul că prescripŃia extinctivă se aplică de către instanŃă numai
la cererea persoanei cointeresate înseamnă că prescripŃia nu se răsfrînge asupra pretenŃiilor de
apărare judiciară, ea se aplică la cerera părŃilor. Potrivit normelor dreptului procesual civil,
părŃi în proces sînt reclamantul şi pîrîtul. În virtutea art. 1 şi 9 CC RM, persoanele fizice şi
juridice la libera sa laegere exercită drepturile ce le aparŃin, inclusiv dreptul de a declara în
instanŃă despre omiterea termenului de prescripŃie.
Cererea de omitere a termenului de prescripŃie, făcută în procesul examinării cauzei de
către terŃa persoană, nu este temei de aplicare de către instanŃă a prescripŃiei extinctive, dacă
o stfel de cerere nu a fost făcută de către partea în proces. Această prescripŃie este corectă, dar
în practică un astfel de punct de vedere poate fi pus sub semnul întrebării. Nu se poate de a nu
fi de acord cu aceea că legislaŃia procesuală (art. 68 CPC RM) nu acordă terŃei persoane care
nu înaintează pretenŃii proprii, a dreptului la refuz la acŃiune, recunoaştere a acŃiunii sau
încheierea unei tranzacŃii de împăcare şi aceste terŃe persoane doar fac uz de drepturile părŃii,
nefiind astfel. Această împrejurare ne permite să vorbim despre aceea că terŃa persoană este
lipsită de dreptul de a invoca omiterea termenului de prescripŃie. Cu toate acestea este corectă
şi o altă prevedere : art. 271 CC RM nu vorbeşte categoric despre aceea că prescripŃia
extinctivă se aplică doar la cererea părŃii în litigiu, care sunt reclamantul şi pîrîtul. Reieşind
din conŃinutul şi sensul art. 271 CC RM consider posibil aplicarea termenului de prescripŃie şi
la solicitarea terŃei persoane care nu are pretenŃii proprii. Articolul comentat nu utilizează
termenul de „parte”, „pîrît”, ci expresia „ la cererea persoanei în folosul căreia curgea
prescripŃia” , adică în folosul oricărei persoane cointeresate. Din punct de vedere formal, o

436
astfel de prevedere legislativă permite şi terŃei persoane să vină cu cererea despre omiterea
termenului de prescripŃie. În practica judiciară pot fi cazuri cînd terŃa persoană , lipsită de
dreptul undicat, practit pierde posibilitatea de a apăra interesele sale. În acest sens este
convingător următorul argument întîlnit în literatura de specialitate : în cazul înaintării
acŃiunii la unul dintre debitorii solidari, alt debitor, ce participă în proces ca intervenient,
neavînd posibilitatea de a depune cererea despre omiterea teremenului de prescripŃie, riscă în
consecinŃă să răspundă faŃă de pîrît, acŃiunea faŃă de care a fost admisă, în procedură de
regres, deoarece curgerea termenului de prescipŃie începe din momentul executării obligaŃiei
de bază.
Cererea de aplicare a termenului de prescripŃie, făcută de unul dintre copîrîŃi, nu se
răsfrînge asupra celorlalŃi copîrîŃi, inclusiv şi în cazul obligaŃiei solidare. Fiecare dintre
coreclamanŃi şi copîrîŃi participă faŃă de cealaltă parte în proces în mod de sine stătător şi în
acŃiunile sale nu depinde de alŃi coparticipanŃi : el poate de exemplu să declare despre
omiterea termenului de prescripŃie sa să refuze de la acest drept fără acordul cu ceilalŃi. Aşa
prevedere este conformă cu principiul realizării drepturilor sale în interes propriu, care nu
admite a extinde manifestarea de voinŃă a unuia dintre copîrîŃi asupra celuilalt fără acordul
celui din urmă. Cererea despre aplicarea termenului de prescripŃie făcută de unul dintre
copîrîŃi nu se răsfrînge asupra celorlalŃi pîrîŃi. În cazul coparticipării procesuale pasive nu se
exclude posibilitatea declarării omiterii termenului de prescripŃie de fiecare dintre pîrîŃi. Cu
toate aceste instanŃa de judecată este în drept să refuze în acŃiune în cazul existenŃei cererii de
omitere a termenului de prescripŃie de la unul dintre copîrîŃi cu condiŃia, că în virtutea legii
sau contractului sau reieşind din caracterul raportului litigios pretenŃiile reclamantului nu pot
fi admise din contul celorlaŃi copîrîŃi ( de exemplu în cazul înaintării acŃiunii despre
revendicare a bunului indivizibil, care se află în proprietate comună).
Nu de rareori acŃunea se înaintează faŃă de persoana corectă, care se află în raport
litigios cu creditorul. O astfel de persoană este pîrîtul necorespunzător. Partea
necorespunzătaore (pîrîtul) - este o persoană procesuală cu capacitate juridică. Astfel de
persoană poate înainta demersuri, să facă cereri şi să exercite alte drepturi procesuale. Cerera
părŃii necorespunzătoare depsre aplicarea termenului de prescripŃie nu are importanŃă juridică
pentru partea corespunzătoare care a întrcat în proces (art. 64 CPC RM), cu toate că termenul
de prescripŃie într-adevăr a expirat. Nimeni nu poate să dispună de dreptul care nu-i aparŃine.
De dreptul de a cere aplicarea termenului de prescripŃie beneficiază doar acel subiect al
circuitului civil care este răspunzător în acŃiune. Aceată persoană este pîrît necorespunzător,
anume aceteia îi aprŃine dreptul de a aplica prescripŃia perosnal sau prin reprezentant. (art. 75
CPC RM)
Deoarece succesorul în drepturi continuă să partcipe în procesul succedatului, toate
acŃiunile săvîrşite în proces pînă la întrarea lui, sunt obligatorii pentru acesta în acea măsură,
în care ele ar fi fost obligatorii pentru persoana pe care succesorul a înlocuit-o ( conform
noului CPC p.2 art. 70). InstanŃa de judecată aplică prescripŃia extinctivă dacă pîrîtul pe care
l-a înlocuit succesorul, a făcut o astfel de cerere pînă la încheierea dezbaterilor judiciare în
fond. O cerere repetată de la succesor referitor la aplicarea termenului de prescripŃie nu este
necesară.
Subiect al dreptului de înaintare a cererii faŃă de instanŃă despre expirarea termenului de
prescripŃie est reclamantul şi pîrîtul. În virtutea art. 271 CC RM, reclamantul se include de
prevederea „ la cererea persoanei, în favoarea căreia a curs prescripŃia”. Din punct de vedere
practic, legislaŃia civilă cunoaşte cazuri, cînd la reclamant poate să apară necesitatea în
apărarea intereselor sale pe calea cererii referitor la omiterea termenului de prescripŃie. Dee
exemplu reclamantul poate să protesteze în temeiul subpunctului „a” p.1 art. 659 CC RM
împotriva compensării în legătură cu expirarea termenului de prescripŃie.

437
 2. În conformitate cu art. 116 al ConstituŃiei RM, judecătorii sînt imparŃiali. Acest
principiu constituŃional se asociază cu principiul exercitării dreptrilor sale în interes propriu şi
voinŃă proprie. Această prevedere a dreptului civil acordă soluŃionarea întrebării despre
eliberarea de la încasarea în favoarea creditorului la discreŃia debitorului. Iată de ce aplicarea
termenului de prescripŃie este posubilă doar la solicitarea persoanei în a cărei favoare a curs
termenul de prescripŃie. InstanŃa nici într-un caz nu trebuie să intenteze problema despre
termenul de prescripŃie din proprie iniŃiativă, ex offcio.
Potrivit art. 202 CPC RM, judecătorii sunt obligaŃi să explice părŃilor şi altor persoane,
ce paricipă în proces drepturile şi obligaŃiile lor procesuale. Cu toate acestea instanŃa nu
trebuie să amintească persoanelor cointeresate despre necesitatea aplicării termenului de
prescripŃie extinctivă. Explicînd drepturile şi obligaŃiile procesuale, judecătorii nu trebuie să
se ocupe de comentariul art. 271 CC RM despre consecinŃele aplicării sau neaplicării
termenului de prescripŃie. Aceasta va fi considerată ca un ajutor pîrîtului, ceea ce contravine
principiilor imparŃialităŃii şi contradictorialităŃii procedurii civile. În virtutea împuternicirilor
sale instanŃa de judecată poate să pună în discuŃie din proprie iniŃiativă orice întrebare, care
are, după părerea ei, importanŃă juridică, exceptînd cele referitoare la termenului de
prescripŃie, deoarece norma specială a dreptului material (art. 271 CC RM) leagă aplicarea
termenului de prescripŃie numai cu aceea că vafi aceasta invocat de persoana în favoarea
căreia curgea termenului de prescripŃie. În astfel de situaŃii instanŃa de judecată nu este în
drept să pună în discuŃie din proprie iniŃiativă în timpul dezbaterilor judiciare întrebarea
despre aplicarea termenului de prescripŃie. La fel instanŃa nu este în drept să propună oricărei
părŃi pe dosar să aducă probe sau să facă explicaŃii referitoare la expirarea termenului de
prescripŃie, dacă nu există o cerere despre aplicarea termenului de prescripŃie.
Din prevederile art. 271 CC RM este destul de clar că cererea persoanei în favoarea
căreia curgea termenul de prescripŃie trebuie făcută pînă la finisarea dezbaterilor judiciare.
Această cerinŃă a legii cuprinde fazele intentării acŃiunii civile, pregătirea pricinii către
dezbaterile judiciare şi propriu-zis faza examinării acŃiunii în fond. Faza pregătirii pricinii
către dezbaterile judiciare – parte componentă a procesului civil. În faza pregătirii pricinii
către dezbaterile judiciare instnŃa este în drept să întreprindă diferite acŃiuni procesuale.
Luînd în consideraŃie că termenul de prescripŃie se aplică de instanŃă numai la cerera
persoanei în a cărei favoare a curs termenul de prescripŃie, în faza pregătirii pricinii către
dezbaterile judiciare instanŃa nu este în drept să propună uneia din părŃi să să aducă probe
sau să facă explicaŃii (inclusiv în încheierea de pregătire a pricinii către dezbaterile judiciare)
referitoare la expirarea termenului de prescripŃie. Dacă însă persoana cointeresată ( pîrîtul în
referinŃă (art.186 CPC) se referă la omiterea teremenului de prescripŃie., instanŃa este în drept
în procedura pregătirii a pricinii către dezbaterile judiciare, în scopul soluŃionării în termen şi
corect, să propună oricăreia din părŃi să aducă probe corespunzătoare ( art. 119, 185, 186
CPC RM). Indicarea în încheierea despre pregătirea pricinii către dezbaterile judiciare despre
faptul expirării termenului de prescripŃie, dacă nu a existat o cerere corespunzătoare din
partea persoanei cointeresate, nu este admisibilă, cum aceasta nu ar fi considerat de instanŃă
de incorect.
3. În sensul art. 271 CC RM cererea despre termenul de prescripŃie poate fi făcută doar
pînă la finisarea dezbaterilor judiciare în fond. Este vorba de dezbaterile judicare în prima
instanŃă. În practica judiciară au fost nu rareori cazuri cînd hotîrîrea primei instanŃe a fost
anulată şi dosarul poate fi examinat în prima instanŃă necontenit. Această împrejurare naşte
întrebarea despre necesitatea cererii repetate referitor la aplicarea termenului de prescripŃie
după îndreptarea dosarului de instanŃa de apel şi de recurs la o nouă examinare. Aplicarea
termenului de prescripŃie norma CC RM o leagă de manifestarea de voinŃă a persoanei în
folosul căreia curgea termenul de prescripŃie. Dacă pîrîtul a făcut o cerere de aplicare a
termenului de prescripŃie pînă la emiterea hotărîrii anulate, atunci în cazul anulării hotărîrii şi

438
trimiterii la o nouă examinare, instanŃa trebuie să aplice norm art. 271 CC RM despre
termenul de prescripŃie, chiar dacă pîrîtul nu a cerut aplicarea termenului de prescripŃie.
Dreptul de a cere aplicarea termenului de prescripŃie pîrîtul l-a utilizat la examinarea
cauzei în fond la prima examinare. Pîrîtul la o nouă examinare a cauzei poate să refuze de la
aplicarea lui, anulînd prima sa cerere. Aceasta nu vine în contradicŃie cu voinŃa şi principiul
disponobilităŃii. Cu toate acestea, dacă persoana în favoarea căreia a curs termenul de
prescripŃie la examinarea anterioară a cauzei (pînă la anularea hotărîrii) nu a cerut aplicarea
termenului de prescripŃie, atunci pentru aplicarea lui în cadrul examinării repetate (după
anularea hotîrîrii) este necesară cererea respectivă (scrisă sa verbală) adresată instanŃei.
Regula despre faptul că trimiterea de către partea interesată la omiterea termenului de
prescripŃie trebuie să fie făcută în prima instanŃă pînă la încheierea dezbaterilor judiciare în
fond nu înseamnă deloc că persoana în favoarea căreia a curs termenul de prescripŃie nu poate
să facă o astfel de cerere la o stadie mai evoluată, adică în apel sau recurs. După sensul art.
271 CC RM cererea despre termenul de prescripŃie poate fi făcută de persoana împuternicită
în apel şi recurs cu condiŃia emiterii hotîrîrii în fond. AdmiŃînd aceasta legiuitorul probabil a
reieşit din aceea că persoana respectivă poate cere aplicarea normelor referitoare la termenul
de prescripŃie şi după emiterea hotărîrii de prima instanŃă, dacă instanŃa ierarhic superioară va
stabili existenŃa împrejurărilor nu numai cu caracter subiectiv ( inalfabetismul, starea de
neputinŃă, vîrsta înaintată a persoanei în a cărei favoaer curgea termenul de prescripŃie), dar şi
cu caracter obiectiv ( stabilirea unor împrejurări noi), care acordă posibilitatea persoanei
cointeresate să se folosească de dreptul său.
4. AcŃiunea despre apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul omiterii termenului
de prescripŃie numai la cererea persoanei, în favoarea căreia curgea prescripŃia. Articolul
comentat (271 CC RM), cît şi normele dreptului procesual civil nu prevăd careva cerinŃe faŃă
de forma şi conŃinutul cererii persoanei cointeresate referitor la expirarea termenului de
prescripŃie. Cererea de aplicare a termenului de prescripŃie poate fi făcută atît în formă scrisă,
cît şi verbală, atît în faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare, cît şi nemijlocit pe
parcursul procesului. În formă scrisă - în cadrul cererii separate sau în referinŃă la acŃiune sau
pretenŃie, cînd de lege este prevăzută faza prealabilă de examinare a litigiului. Aplicarea
termenului de prescripŃie este posibilă şi la cererea verbală a persoanei cointeresate. În acest
ultim caz, despre cererea făcută, în corespundere cu normele CPC RM (codul nou art. 274) se
indică în procesul verbal al şedinŃei judiciare. Cererea depsre aplicarea termenului de
prescripŃie făcută în formă scrisă nu poate servi drept temei pentru refuzul în aplicarea
termenului de prescripŃie de către instanŃa de judecată. Legea (materială şi procesuală) nu
numai că nu stabileşte o formpă specială pentru o astfel de cerere, dar şi nu prevede şi
rechizitele obligatorii ale conŃinutului ei.
Nu rareori persoanele în favoarea cărora curgea prescripŃia, în corespundere cu art. 56
CPC RM, făceau cereri scrise şi verbale, depun demersuri, în timpul şedinŃei de judecată
faceau explicaŃii, în care se conŃin trimiteri la articolele corespunzătaore ale CC RM despre
prescripŃie ( în acelaşi timp şi la art. 271), în acelaşi timp neînaintînd cereri despre aplicarea
termenului de prescripŃie. Includerea trimiterilor la articolele corespunzătoare al CC RM
despre prescripŃia extinctivă (respectiv la art. 271 CC RM) trebuie apreciată ca voinŃa reală a
persoanei în favoarea căreia curgea prescripŃia, de a realiza dreptul său la aplicarea
termenului de prescripŃie în interes propriu. Un alt punct de vedere cu privire la aceste
cazuri nu este corect. Astfel independent de forma pe care o ia voinŃa persoanei cointereaste –
cerere directă, demers, explicaŃie (scrisă sau verbală), adresată instanŃei de judecată despre
aplicarea regulilor referitoare la expirarea termenului de prescripŃie sau pur şi simplu
trimiterea persoanei, în a cărei favoare curgea prescripŃia în cererea scrisă sau verbală
(inclusiv în referinŃa la acŃiune), la ert. 270 CC RM sau alte articole referitoare la prescripŃie,

439
fără cererea directă despre aplicarea termenului de prescripŃie, în toate cazurile trebuie
examinată ca temei pentru aplicarea termenului de prescripŃie.
5. Cerera persoanei, în a cărei favoare curgea termenul de prescripŃie despre aplicarea
termenului de prescripŃie este temei pentru refuzul în apărarea dreptului încălcat (respingera
acŃiunii) cu condiŃia că omitera termenului de prescripŃie este confirmat de probe. Trebuie de
accentuat că cererea persoanei despre aplicarea termenului de prescripŃie nu împiedică
examinarea cererii reclamantului –persoană fizică (art. 279 CC RM) despre recunoaşterea
motivelor întemeiate de omitere a termenului de prescripŃie şi restabilirea lui, co condiŃia
existenŃei motivelor întemeiate legate de persoana reclamantului.

Articolul 272. Inceputul curgerii termenului de prescriptie Extinctiva

(1) Termenul de prescriptie extinctiva incepe sa curga de la data nasterii dreptului

la actiune. Dreptul la actiune se naste la data cind persoana a aflat sau trebuia sa afle
despre incalcarea dreptului.
(2) Daca legea prevede altfel, prescriptia incepe sa curga de la data cind obligatia
devine exigibila, iar in cazul obligatiei de a nu face, de la data incalcarii acesteia. In
cazul in care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv sau de o conditie
suspensiva, termenul de
prescriptie extinctiva incepe sa curga de la data implinirii termenului ori a realizarii
conditiei.
(3) In raporturile juridice in care nu este stipulat termenul executarii obligatiei
sau in care executarea poate fi ceruta oricind, termenul de prescriptie extinctiva
incepe sa curga de la data cind debitorul trebuie sa execute obligatia.
(4) In actiunile privind raspunderea delictuala, termenul de prescriptie extinctiva
incepe sa curga de la data cind pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba
si pe cel care raspunde de ea.
(5) Termenul de prescriptie extinctiva in cazul actiunii in anulare a unui act juridic
pentru violenta incepe sa curga de la data la care a incetat violenta. In celelalte cazuri
de anulare, termenul de prescriptie extinctiva incepe sa curga de la data la care cel
indreptatit,
reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele a
cunoscut temeiul anularii.
(6) In cazul obligatiilor regresive, termenul de prescriptie extinctiva incepe sa
curga de la data cind trebuia executata obligatia principala.
(7) Prescriptia dreptului la actiune pentru viciile ascunse incepe sa curga:
a) in cazul unui bun instrainat sau al unei lucrari executate alta decit o constructie,
de la implinirea unui an de la data preluarii (predarii) bunului sau lucrarii, afara
numai daca viciul a fost descoperit mai inainte, cind prescriptia va incepe sa curga
de la data descoperirii;
b) in cazul unei constructii, de la implinirea a 3 ani de la data preluarii (predarii)
constructiei, afara numai daca viciul a fost descoperit mai inainte, cind prescriptia
va incepe sa curga de la data descoperirii.
(8) Pentru executarea unor lucrari curente, termenele prevazute la alin.(7) sint de o
luna in cazul prevazut la lit.a) si, respectiv, de 3 luni in cazul prevazut la lit.b).
(9) Cind este vorba de prestatii succesive, prescriptia dreptului la actiune incepe sa
curga de la data la care fiecare prestatie devine exigibila, iar daca prestatiile
alcatuiesc un tot unitar, de la data ultimei prestatii neexecutate.

440
 1.LegislaŃia civilă face legătura dintre acŃiunea tremenului de prescripŃie cu încălcarea
dreptului. Aceasta înseamnă că pînă în momentul în care dreptul subiectiv sau interesul
protejat de lege nu sunt încălcate, nu poate fi vorba despre începutul curgerii termenului de
prescripŃie. Termenul de prescripŃie poate să-şi aibă începutul nu doar în momentul în care
dreptul subiectiv a fost încălcat, dar şi mult mai tîrziu, moment despre care se vorbeşte în
articolul comentat şi alte acte normative. Termenul de prescripŃie în general nu curge dacă
dreptul subiectiv, care se cere a fi protejat în general nu există. Deoarece acŃiunea civilă este
acŃiunea îndreptată spre realizarea forŃată a pretenŃiei indicate de reclamant, atunci această
acŃiune poate fi exercitată după începutul curgerii termenului de prescripŃie. În p.1 art. 272
CC RM este stabilită regula generală, care determină momentul începutului calculării
termenului de prescripŃie : dreptul la înaintarea acŃiunii apare din ziua cînd persoana a
aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său. Din această zi după regula
generală începe curgerea termenului de prescripŃie. Pînă la acest moment persoana dreptul
căreia a fost încălcat nu putea să se adreseze în instanŃele de judecată sau alte organe
jurisdicŃionale pentru apărarea dreptului încălcat. După sensul articolului comentat, începutul
termenelor generale, cît şi speciale de prescripŃie, este condiŃionat de monentul cînd persoana
în favoarea căreia curge termenul de prescripŃie, poate să se adreseze în judecată pentru
realizarea forŃată a dreptului său.
Determinarea momentului încălcării dreptului depinde de faptul dacă este încălcat un
drept absolut, de creanŃă sau un drept părut din aşa-numitele raporturi continuie. În acŃiunile
despre apărarea dreptului de proprietate şi altor drepturi absolute ( dreptul la demnitate,
reputaŃie comercială, alte drepturi nepatrimoniale) momentul de încălcare a dreptului nu
creează dificultăŃi – ziua în care proprietarul a aflat despre încălcarea dreptului său. Dacă
proprietarul nu a ştiut despre încălcarea dreptului din neglijenŃă, sau alte motive întemeiate,
atunci începutul curgerii prescripŃiei se calculează din momentul în care el trebuia să afle
despre încălcarea dreptului său.
Drepturile juridice civile sunt destul de diverse şi nu rareori foarte complicate, în
rezultatul cărui fapt momentul de debut al curgerii termenului de prescripŃie este foarte greu
de determinat. Articolul comentat mai detaliat reglementează începutul curgerii termenului de
prescripŃie referitor la drepturile ce decurg din raporturi obligaŃionale.
2. Dreptul de înaintare a acŃiunii sau a pretenŃiei aparŃine persoanei dreptul subiectiv sau
interesul căreia a fost încălcat. Curgerea termenului de prescripŃie începe din momentul, cînd
anume această persoană a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său, indiferent
de faptul cine s-a adresat după apărare – propriu-zis persoana dreptul căreia a fost încălcat,
sau în interesul acesteia alte persoane, în cazurile cînd legea materială sau procesuală le
acordă dreptul la adresare în judecată. (art. 7, 71, 73 CPC RM).
În practica judiciară sunt destul de dese cazurile cînd acŃiunile sînt înainate de
procurori, organele conducerii de stat, sindicate, avocaŃii parlamentari, organizaŃiile obşteşti
sau alte persoane în apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane. Practica judiciară uneori
ne mărturiseşte că persoanele protestează împotriva demersului persoanei în a cărei favoare
curgea prescripŃia, despre aplicarea consecinŃelor expirării termenului de prescripŃie.
Protestul împotriva demersului pîrîtului este motivat de aceea că începutul curgerii
termenului de prescripŃie trebuie de calculat nu din ziua în care despre încălcarea dreptului i-a
devenit cunoscut deŃinătorului lui (reclamantului), în interesele căruia este înaintată acŃiunea
(p.2 art. 34 CPC RM), ci din momentul cînd despre încălcarea dreptului reclamantului i-a
devenit cunoscut organului care s-a adresat cu cererea în cauză (procuror, organele conducerii
de stat, sindicate, avocaŃii parlamentari, organizaŃiile obşteşti, etc.). Această poziŃie
contravine p.1 art. 272 CC RM. Articolul comentat vorbind despre persoana, dreptul căreia a
fost încălcat, are în vedere posesorul (deŃinătorul) nemijlocit al dreptului subiectiv încălcat, şi
nu oricare altă persoană, împuternicită prin lege cu atribuŃii de adresare în judecatăcu cerei de

441
apărare drepturilor şi intereselor altor persoane. Pentru determinarea începutului curgerii
procurori, organele conducerii de stat, sindicate, avocaŃii parlamentari, organizaŃiile obşteşti,
importanŃă juridică o are o are ziua în care deŃinîtorul dreptului subiectiv ( persoana – după
formularea art. 272 p.1 CC RM) a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său, şi
nu are importanŃă juridică ziua, în care despre încălcarea dreptului reclamantului i-a devenit
cunoscut persoanei, care în virtutea legii are dreptul de adresare în judecată cu cererea de
apărare a drepturilor terŃelor persoane.
Aceeaşi este situaŃia şi în cazul dosarelor despre lichidarea persoanelor juridice. La
înaintarea acŃiunii de către lichidator sau administrator fiduciar din numele persoanei juridice
în proces de lichidare către terŃele persoane, care au datorii faŃă de organizaŃie, în interesele
căreia se depune acŃiunea, termenul de prescripŃie trebuie calculat din ziua în care despre
încălcarea dreptului i-a devenit cunoscut deŃinătorului acestui drept, şi nu lichidatorului sau
administratorului fiduciar. Termenul de prescripŃie începe să curgă , după regula generală,
din ziua în care despre încălcarea dreptului a aflat sau trebuia să afle deŃinătorul acestui drept.
Potrivit p.1 art. 61 CC RM, persoana juridică îşi realizează drepturile şi execută obigaŃiile
prin organul său de conducere. Ziua nominalizată trebuie determinată de ziua, cînd despre
încălcarea dreptului a aflat sau trebuia să afle organul de conducere al persoanei juridice.
Concluzia este următoarea : înaintarea acŃiunii de către lichidator sau administartorul fiduciar
nu modifică regula generală de calculare a termenului de prescripŃie, deoarece administratorul
fiduciar (lichidatorul) în acest caz acŃionează din numele creditorului, care ştia sau trebuia să
ştie despre încălcarea dreptului său din momentul, cînd executarea stabilită de contract nua
fost efectuată la timp sau dreptul subiectiv a fost încălcat în alt mod.
În practica judiciară se întîlnesc cereri ale noii conduceri (noi alese) despre aceea că el a
aflat despre încălcarea dreptului întreprinderii conduse de el doar din momentul în care el a
fost numit în funcŃie, astfel momentul de început al curgerii termenului de prescripŃie trebuie
considerat ziua cînd el a aflat despre încălcarea dreptului. Aşa o împrejurare nu poate servi
drept temei pentru modoficarea momentului de început al curgerii termenului de prescripŃie.
În astfel de situaŃii este înaintată acŃiunea despre apărarea drepturilor persoanei juridice, şi nu
a conducătorului ca persoană fizică.
3. ExcepŃiilde la regula generală de calculare a momentului de început al curgerii
termenului de prescripŃie sunt stabilite în însuşi CC RM. Mai întîi de toate excepŃiile de la
această regulă se conŃin în articolul comentat (p.2-9), unele prevederi ale căruia au nevoie de
precizări.
În obligaŃiile cu indicarea termenului de executare a obligaŃiei termenul de prescripŃie
începe să curgă la survenirea acestui termen, dacă executarea din partea debitorului nu a
urmat. De exempli, dacă debitorul este obligat să restituie mijloacele băneşti în baza
contractului de împrumut (art. 867 CC RM) la 10 mai 2003, atunci în cazul nerestituirii
datoriei în acest termen şi în modul, prevăzut de contract, termenul de prescripŃie începe să
curgă de la 11 mai 2003. În cazul neexecutării obligaŃiei cu indicarea termenului de executare
are loc încălcarea dreptului creditorului bazat pe un ansamblu de împrejurări: creditorul
cunoaşte despre încălcarea dreptului său (el nu poate să nu ştie despre aceasta), creditorului îi
este cunoscut debitorul, este cunoscut termenul de xecutare de către debitor a obligaŃiei, este
cunsocut faptul neexecutării. În cazul obligaŃiilor, îndreptate spre abŃinerea de la acŃiune (
obligaŃia de a nu face), curgerea termenului de prescripŃie începe din ziua încălcării acestei
obligaŃii – adică din momentul în care debitorul a săvîrşit careva acŃiuni, de la care s-a obligat
săs e abŃină. Astfel în baza contractului de regizare, autorul s-a obligat să nu transmită regizia
altui teatru, dar în pofida acestei obligaŃii a săvîrşit această acŃiune. Curgerea termenului de
prescripŃie începe din ziua în care primul teatru a flat sau trebuia să afle despre acest fapt,
adică din momentul încălcării. Dreptul subiectiv poate apărea şi cu termen suspensiv sau
rezolutoriu – adică în dependenŃă de termenul sau împrejurarea, care poate să se petreacă sau

442
să nu se petreacă în viitor. În calitate de condiŃie poate apărea atît evenimentul, cît şi acŃiunile
persoanelor fizice şi juridice. În acelaşi timp ca condiŃie pot servi acŃiunile terŃelor persoane,
cît şi acŃiunile participanŃilor nemijlociŃi la actul juridic. Momentul de apariŃia a acestor
drepturi şi obligaŃii este considerat momentul survenirii termenului sau a condiŃiei, indiferent
de aceea cunoşteau părŃile că condiŃia s-a realizat sau nu. Aşa în contractul de vînzare-
cumpărare un cetîŃean vinde altei persoane un cîine de rasă cu condiŃia că cîinele va aduce pe
lume mai mult decît un Ńînc sau cetăŃeanul se obligă sub condiŃie suspensivă să vîndă casa sa,
dacă el va procura sau construi una nouă. Din momentul construirii casei noi la cumpărător
apare dreptul de a cere transmiterea casei. Din momentul realizării condiŃiei indicate se
începe să curgă termenul de prescripŃie, dacă de către vînzător nu este îndeplinită condiŃia
contractului.
Dacă termenul executării obligaŃiei nu este indicat sau este condiŃionat de momentul
cererii din partea creditorului, atunci debitorul este obligat din momentul înaintării cererii de
către creditor să-l execute în orice moment. De exemplu, persoana care a plasat la păstrare un
bun este în drept
să-l ceară de la depozitar în orice moment (art. 1096 CC RM). În aşa situaŃii curegerea
termenului de prescripŃie se începe din ziua următoare după înaintarea cererii de către
creditor. Dacă executarea imediată nu decurge din lege, contract sau natura obligaŃiei,
debitorul este obligat să execute obligaŃia în teremen de 7 zile din momentul prezentării
cererii respective. La creditor, în cazul neexecutării obligaŃiei în termen de 7 zile, apare
dreptul la acŃiune în ziua următoare şi din acest moment începe curgerea termenului de
prescripŃie.
Curgerea termenului de prescripŃie la cererea părŃii vătămate în acŃiunile de răspundere
civilă delictuală nu poate începe mai devreme de ziua , cînd partea vatămată a aflat sau
trebuia să afle despre încălcarea dreptului său şi a faptuitorului. Pînă ce părŃii vătămate nu-i
este cunoscut făptuitorul încăclcării, el este lipsit de posibilitatea înaintării acŃiunii către
făptuitorul încălcării, cu toate că despre faptul încălcării el este deja conştient. Doar din
momentul cînd părŃii vătămate i-a devenit cunoscut nu numai despre cauzarea prejudiciului,
dar şi despre persoana ce l-a cauzat, începe să curgă termenul de prescripŃie în acŃiunile de
răspundere civilă delictuală. Dacă părŃii vătămate îi este cunoscut faptul cauzării
prejudiciului, dar el nu conoaşte pîrîtul, curgerea termenului de prescripŃie nu începe.
Actul juridic, săvîrşit cu aplicarea violenŃei, se referă la grupul celor contestabile şi
instnaŃa este în drept la acŃiunea părŃii vătămate să-l declare nul. ViolenŃă este considerată
cauzarea participantului la actul juridic de suferinŃe fizice şi psihice cu scopul a-l determina la
încheierea ctului juridic. SuferinŃele fizice şi psihice pot fi cauzate pe calea violenŃei şi faŃă
de persoanele apropiate celei participante la actul juridic. De exemplu, violenŃă va fi
considerat influenŃarea ilegală asupra contragentului pe calea abuzului situaŃiei de serviciu.
FaŃă de actele juridice, încheiate prin aplicarea violenŃei, curgerea termenului de prescripŃie
se începe din ziua încetării acŃiunilor de violenŃă, sub influenŃa cărora a fost încheiat actul
juridic, şi nu din ziua încheierii lui.
Calcularea termenului de prescripŃie în acŃiunile de regres de asemenea are specificul
său. Executarea obligaŃiei solidare de către unul dintre debitori liberează ceilalŃi codebitori de
la executarea obligaŃiei faŃă de creditor, dar ei vor fi obligaŃi să repare respectiv cheltuielile
suportatedebitorului, care a executat obligaŃia totalmente. Respectiv pentru debitorul ce a
executat obligaŃiafaŃă de creditor calcularea termenului de prescripŃie începe din momentul,
cînd la el apare dreptul de a cere de la ceilalŃi debitori. După logică dreptul de regres apare
din momentul executării obligaŃiei de bază. Dreptul de regres apare din momentul reparării
daunei, cauzat de altă persoană. LegislaŃia în vigoare nu admite examinarea acŃiunilor de
regres înainte de termen referitor la sumele încă nerestituite în baza obligaŃiei de bază. De
exemplu, curgerea termenului de prescripŃie în acŃiunea de regres a întreprinderii de

443
comercializare către întreprinderea – producător al bunurilor necalitative, legat de restituirea
cumpărătorului a preŃului de comercializare a produsului, începe din ziua satisfacerii în
termenul stabilit de către întreprinderea de comercializare a pretenŃiilor cumpărătorului.
Potrivit art. 1025 CC RM, cărăuşul capătă drept de regres doar după aceea ce el a a plătit
pentru alŃi cărăuşi repararea încărcăturii pierdute, pierite sau deteriorate. În baza contrcatului
de factoring la debitor apare dreptul de regres dacă debitorul a efectuat plăŃile factorului, iar
factorul a efectuat plăŃile aderentului. Debitorul posedă dreptul de reparare a prejudiciului
doar de la aderent în cazul neexecutării de către el a obligaŃiilor contractuale, şi nu de la
factor, cu excepŃia cazului, cînd factorul a efectuat plăŃile aderentului, cu toate că cunoştea că
obligaŃiile n-au fost executate în conformitate cu prevederile contractului (art. 1298 CC RM).
Curgerea termenului de prescripŃie a debitorului în contrcatul de factoring se începe din ziua
în care factorul a efectuat plăŃile aderentului. PretenŃiile sale de regres debitorul le înaintează
aderentului. Termenul pretenŃiilor de regres ale statului către persoanele cu funcŃie de
răspundere ale organelor de cercetare penală, anchetă preliminară, procuraturii şi instanŃelor
de judecată începe să curgă din ziua reparării de către stat a prejudiciului în baza art. 1405 CC
RM (p.2 art. 1415 CC RM) ş.a. Începutul curgerii termenului de prescripŃie nu poate fi mai
înainte decît apariŃia dreptului de regres. Dreptul de regres către persoana, care a cauzat
daune, apare la persoana, care a reparat aceste daune (art. 1415 p.1 CC RM). Pînă la
repararea prejudiciului dreptul de regres nu apare. Respectiv şi termenul de prescripŃie în
obligaŃia de regres nu începe să curgă. Aşa. P.2 art. 389 CNMC a RM stabileşte că în cazurile
prevăzute de p.2 art. 306 (proprietarii de nave, vinovate de accident, răspund solidar faŃă de
terŃele persoane pentru prejudiciile, legate de pierderea vieŃii sau cauzării daunelor sănătăŃii,
printre altele proprietarul de navă, care a achitat o sumă superioară decît cea datorată, are
dreptul la înaintarea pretenŃiei în regres altor proprietari de nave) la înaintarea cerinŃelor în
regres se aplică termenul de prescripŃie de un an, calculat din ziua achitării sumei respective.
Sub termenul de lucrări de construcŃie curentă, în sensul art. 272 p.8 CC RM, trebuie de
subînŃeles nu lucrările de construcŃie capitală ( înălŃarea de clădiri şi construcŃii) sau
reconstrucŃie capitală, ci astfel de lucrări de antrepriză ca cele de reparaŃie, văruire, ş.a.
lucrări similare. Pentru depistarea calităŃii lucrărilor de construcŃie curentă nu este nevoie de
o perioadă de timp îndelungată şi de aceea curgerea termenului de prescripŃie se începe odată
cu expirarea a trei luni din momentul de la recepŃia lucrărilor de construcŃie curentă.
Curgerea termenului de prescripŃie în acŃiunea, rezultată din încălcarea de către o parte
contractuală a condiŃiei despre achitarea mărfii (lucrărilor, serviciilor) în rate, începe pentru
fiecare rată în parte din ziua cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea
dreptului său. Termenul de prescripŃie în acŃiunile despre achitările succesive începe să curgă
din momentul cînd fiecare plată devine exigibilă (din momentul apariŃei dreptului respectiv).
Este vorba despre obligaŃiile, dreptul de a cere în care apare nu simultan, ci succesiv pe zile
sau perioade ( de exemplu penalităŃi sau procente pentru utilizarea banilor străini- art.869 CC
RM, plata de arendă ş.a.). În contractul de antrepriză poate fi prevăzut că recepŃia lucrărilor
va fi executată pe părŃi, dar executarea în contractul de antrepriză reprezintă un obiect unitar.
De aceea, potrivit p.3 art. 968 CC RM, dacă contractul de antrepriză prevede recepŃia
lucrărilor pe părŃi, curgerea termenului de prescripŃie se începe de la data recepŃiei lucrărilor
în total.
4. În afară de excepŃiile cuprinse în Codul Civil de la regula generală privind începutul
termenului de prescripŃie, alte reguli, care determină momentul de început al calculării
termenului de prescripŃie se conŃin şi în alte legi. Astfel art. 389 CNMC, prevede că potrivit
legislaŃiei termenul de prescripŃie se aplică în cazul înaintării pretenŃiilor, apărute din
contractul de transport maritim al pasagerilor, de acostare temporară a navelor, despre
leasingul navei, despre acordarea serviciilor de loŃman, despre asigurarea maritimă, cît şi a

444
pretenŃiilor, legate de actele juridice, încheiate cu căpitanul navei, cu repararea prejudiciului,
cauzat de acroşarea navelor, cu efectuarea operaŃiilor de salvare. Acest termen se calculează:
a) pentru revendicarile care nasc din contractul de transport
maritim de pasageri:
- privind pasagerul - de la data cind pasagerul a parasit sau trebuia sa paraseasca
nava, iar daca revendicarea a fost expusa in legatura cu lezarea in timpul cursei a sanatatii
lui, finalizata cu moartea, - din ziua decesului, insa in cel mult 3 ani de la data cind
pasagerul a parasit nava;
- privind bagajele - de la data predarii sau de la data cind bagajele trebuiau predate;
b) pentru revendicarile care nasc din contractul de navlosire, de leasing, de remorcaj,
de pilotaj, de asigurare maritima, din tranzactiile incheiate de comandant, in temeiul
art.62, 72,73, - de la data aparitiei dreptului de a intenta actiune;
c) pentru revendicarile de reparatie a daunelor cauzate de abordajul navelor - de la data
abordajului;
d) pentru revendicarile generate de operatiuni de salvare - de la data incheierii lor.
O modalitate deosebită de calculare a termenului de prescripŃie este prevăzută de Legea
cambiei a RM. Astfel termenul de prescripŃie împotriva acceptantului, născut din cambia
trată, este egal cu trei ani şi începe să curgă din ziua pentru plată. Termenul de prescripŃie a
deŃinătorului cambiei împotriva andosanŃilor şi trăagătorului este egal cu un an şi începe să
curgă din ziua protestului, săvîrşit în termenul stability sau din ziua achitării în cazul notei
“circuit fără cheltuieli”. Termenul de prescripŃie a andosanŃilor unul faŃă de altul şi faŃă de
deŃinătorul de cambia este egal cu şase luni, curgerea căruia începe din ziua în care
andosantul a achitat cambia sau din ziua înaintării faŃă de el a acŃiunii (art.60).
Plenul CSJ al RM în Hotarîrea nr.9 din 23 februarie 1998 “Despre practica aplicării
legislaŃiei referitor la repararea prejudiciului cauzat sănătăŃii” explică, că moment al apariŃiei
dreptului la acŃiune referitor la repararea prejudiciului cauzat sănătăŃii, se consideră ziua
survenirii incapacităŃii de muncă, cînd pătimaşul a fost lipsit de cîştigul obŃinut anterior, fie
recunoaşterea la pătimit a bolii profesionale, iar în cererile de recalculare a plăŃilor lunar –
ziua în care o aşa acŃiune trebuia să fie îndeplinită în virtutea legii. În sensul Regulilor de
reparare de către organizaŃii, întreprinderi, a prejudiciului cauzat lucrătorilor, funcŃionarilor
prin leziuni sau altă daună adusă sănătăŃii, în tmpul îndeplinirii de către aceştia a obligaŃiilor
de serviciu din 3 iulie 1984, în cazurile cauzării prejudiciului sănătăŃii sau cauzarea morŃii,
termenul de prescripŃie în acŃiunile de restituire a pagubei aduse persoanelor aflate l
aîntreŃinerea celui decedat se calculează din ziua morŃii pătimitului. Tremenul de prescripŃie
de trei ani referitor la repararea prejudiciului, în cazul dacă cauzarea leziunilor sau pierderea
venitului nu coincid în timp, trebuie calculat din ziua pierderii venitului.
Reguli deosebite sunt stabilite pentru calcularea curgerii termenului de prescripŃie în
cazul pretenŃiilor de apărare a drepturilor consumatorilor, din contractul de transport,
înaintate faŃă de cărăuş, cît şi în litigiile, legate de transporturile în traffic internaŃional, în
litigiile cu privire la dreptul de autor asupra invenŃiilor, descoperirilor sau propunerilor de
raŃionalizator.

Articolul 273. Efectul asupra prescriptiei extinctive al cesiunii

creantei sau al preluarii datoriei

Cesiunea creantei sau preluarea datoriei nu afecteaza cursul prescriptiei extinctive.

Articolul comentat reglementează întrebarea despre efectul adus termenului de

prescripŃie şi momentului de calculare a acestuia în cazul subrogării părŃilor în obligaŃie.

445
Subrogarea părŃilor în obligaŃie presupune intrarea în raportul obligaŃional a unei persoane
noi în locul creditorului sau debitorului iniŃial. Regula art. 273 CC RM poartă un caracter
general şi este aplicabil atît în cazul cesiunii de creanŃă (comentariul art. 556 CC RM), cît şi
în cazul cesiunii de datorie (comentariul art. 567 CC RM). Acestea reprezintă cazurile aşa-
numitei succesiuni private (singulare) în drepturi – adică transferul de la o persoană la alta a
unui drept sau obligaŃii (sau ambele simultan), izolat de la celălalt patrimoniu al persoanei ce
cedează dreptul sau obligaŃia.
Prevederile art. 273 CC RM sunt aplicabile şi în cazul succesiunii universale – în cazul
moştenirii (art. 1540 CC RM), cît şi la reorganizarea persoanei juridice (comentariul art. 70
CC RM).
În toate cazurile enumerate se produce subrogarea creditorului sau a debitorului în
raportul obligaŃional şi transferul de drepturi şi obligaŃii la alte persoane pe calea succesiunii.
Analiza art. 273 CC RM „Efectul asupra prescriptiei extinctive al cesiunii creantei sau al
preluarii datoriei” şi conŃinutul acestei norme ne permite să facem concluzii că modoficarea
produsă în componenta subiectivă a obligaŃiei nu aduce nici o atingere atît duratei termenului
de prescripŃie, cît şi asupra momentul de început al curgerii acestuia. De exemplu, curgerea
termenului de prescripŃie în acŃiunea înaintată de succesorul debitorului începe să curgă cînd
a apărut dreptul la acŃiune la creditor, successorul în drepturi al căruia este reclamantul. La fel
curgerea termenului de prescripŃie începe în acŃiunea înaintată faŃă de succesorul debitorului
din ziua apariŃiei la creditor a dreptului la acŃiune faŃă de debitor, şi nu din ziua transferului
obligaŃiei executorului la succesorul acestuia.
Subrogarea părŃilor în raportul obligaŃional nu duce la modificarea nu numai a
termenului de prescripŃie sau a modului de calculare a acestuia, dar şi în alte reguli are
termenului de prescripŃie. Respectiv nu creează dubii că modificarea în curgerea termenului
de prescripŃie, legată de suspendarea (art. 274, 275, 276), întreruperea (art. 277) sau
restabilirea în termen (art. 279) şi altele, întîmplate pentru predecessor, îşi continuă acŃiunea
şi pentru successor.
Expirarea termenului de prescripŃie în raporturile părŃilor iniŃiale acŃionează şi în
raporturile care continuă între noii creditori şi debitori, care au intrat în acest raport. Aceasta
înseamnă că dacă debitorul a transmis în modul stabilit de lege obligaŃiile sale terŃei personae
sau ele au trecut la successor după moartea debitorului sau în alt temei, atunci această terŃă
persoană este în drept să se folosească de expirarea termenului de prescripŃie pentru a protesta
împotriva acŃiunii.
Regula art. 273 se aplică nu doar în cazul modificării persoanelor în obligaŃie. Asupra
raporturilor reale regulile articolului comentat de asemenea se răsfrîng.
Regula art. 273 CC RM trebuie să fie aplicată în ansamblu cu celelalte reguli ale CC
RM şi altor legi, care au referinŃă la termenul de prescripŃie.

Articolul 274. Suspendarea curgerii termenului de prescriptie extinctive

1) Curgerea termenului de prescriptie extinctiva se suspenda daca:

a) inaintarea actiunii este imposibila din motive de forta majora;
b) executarea obligatiilor este aminata (moratoriu);
c) creditorul sau debitorul face parte din rindul fortelor armate puse pe picior de
razboi;
d) creditorul este incapabil sau este limitat in capacitatea de exercitiu si nu are un
reprezentant legal, cu exceptia cazurilor in care creditorul are capacitate de exercitiu
procesuala;
e) este suspendat actul normativ care reglementeaza raportul juridic litigios;

446
f) activitatea autoritatilor judecatoresti de a caror competenta tine solutionarea
litigiului dintre parti este suspendata.
(2) Cursul prescriptiei extinctive se suspenda doar daca temeiurile de suspendare au
aparut sau au continuat in ultimele 6 luni ale termenului de prescriptie extinctiva, iar
daca acest termen este de 6 luni sau mai scurt, inauntrul lui.
(3) Curgerea termenului de prescriptie extinctiva continua de la data incetarii
imprejurarilor care servesc drept temei pentru suspendarea cursului prescriptiei
extinctive si termenul scurs in perioada in care cursul prescriptiei extinctive este
suspendat nu se include in termenul de prescriptie extinctiva. Termenul ramas se
prelungeste pina la 6 luni, iar daca termenul de prescriptie extinctiva este mai scurt
de 6 luni, pina la durata lui.

1. Termenul de prescripŃie extinctivă – termenul în cursul căruia se poate pretinde

realizarea forŃată a dreptului încălcat prin intermediul organului jurisdicŃional. Termenul de
prescripŃie, ca regulă, curge neîntrerupt. În perioada indicată pot apărea împrejurări care în
mod obiectiv împiedică persoana cointeresată să înainteze acŃiunea în limitele termenului de
prescripŃie. Temporar se pierde posibilitatea apărării dreptului încălcat sau interesului protejat
de lege.
Împrejurările, care împiedică persoana la timp să înainteze acŃiunea în apărarea
dreptului său încălcat trebuie să aibă caracter obiectiv, adică să se manifeste independent de
voinŃa persoanelor cointeresate. Dacă împrejurările apărute se recunosc de către lege
întemeiate, curgerea termenului de prescripŃie se suspendă pe toată perioada acŃiunii lor. Un
astfel de eveniment în dreptul civil poartă denumirea de suspendare a termenului de
prescripŃie. Suspendarea cursului prescripŃiei înseamnă că timpul, cît acŃionează
împrejurările, recunoscute de lege ca temei de suspendare a curgerii termenului de
prescripŃie, nu se ia în calculul termenului de prescripŃie. Se suspendă curgerea termenului de
prescripŃie care a început, dar care încă nu s-a scurs. Suspendarea îndepărtează momentul
expirării termenului de prescripŃie. După finisarea acŃiunii împrejurărilor, care au servit temei
pentru suspendarea termenului de prescripŃie, acesta continuă să curgă mai departe.
2. Împrejurările apărute, recunoscute de lege ca temei pentru suspendarea curgerii
termenului de prescripŃie, înseamnă că pentru reclamant a apărut imposibilitaea de a-şi apăra
dreptul său pe calea acŃiunii. La aceste împrejurări se referă :
forŃa majoră, adică împrejurările particularităŃile cărora sunt următoarele: caracterul
excepŃional, neîntrerupt, de neînvins. Împrejurările de forŃă majoră nu depind de voinŃa
părŃilor în raport şi se referă la evenimente, care nu au legătură cu activitatea lor. ForŃa
majoră se examinează ca o forŃă de neînvins, dacă ea este neobişnuită, ce exclude
posibilitatea posibilitatea prevenirii. ForŃa majoră se caracterizează ca o forŃă obiectivă de
neînvins, adică lipsa în astfel de condiŃii a mijloacelor necesare, cu ajutorul cărora s-ar putea
preveni efectele condiŃionate de forŃa majoră. Legea nu explică ce trebuie de avut în vedere
prin forŃă majoră. Acestea pot fi de două tipuri : calamităŃi distructive ale naturii şi unele
evenimente sociale. La primele se referă inundaŃiile, alunecările de teren, cutremurile. La
evenimente sociale se referă acŃiunile militare, grevele, epidemiile şi alte evenimente sociale.
De reŃinut este că pentru a produce suspendarea prescripŃiei, potrivit art. 274 al.1 lit. “a”, este
nevoie ca în situaŃia de forŃă majoră să fi fost “cel împotriva căruia prescripŃia curge”, adică
titular al dreptului la acŃiune (şi nu cel în favoarea căruia curge prescripŃia), care a fost
împiedicat să facă actele de întrerupere a prescripŃiei, adică să formuleze cererea de chemare
în judecată. Prin cauză de forŃă majoră trebuie înŃeleasă acea situaŃie pe care partea nu o poate
prevedea şi înlătura , chiar dacă ar fi luat toate măsurile de prevenire.
Moratoriu ( de la lat. “moratorius” – cel care încetinează, acordă timp suplimentar). În
dreptul civil sub moratoriu se subînŃelege suspendarea executării obligaŃiei, care se stabileşte

447
pe o perioadă determinată sau pînă la finisarea cărorva evenimente excepŃionale ( război,
calamitate naturală). Moratoriul duce la imposibilitatea pentru creditori de a-şi realiza
drepturile sale pe calea înaintării acŃiunii despre executarea forŃată. Timpul pentru care se
declară suspendarea executării obligaŃiei nu se include în termenul de prescripŃie. Temei
pentru declararea de către Guvern a moratoriului este survenirea căruiva eveniment
excepŃional în viaŃa Ńării. Moratoriul ca suspendare a executării obligaŃiilor se întîlneşte foarte
rar. Declararea moratoriului este posibilă atît pe teritoriul întregii Ńări, cît şi în teritoriile
unelor raioane ale Ńării în legătură cu situaŃiile excepŃionale. Moratoriul ca temei de
suspendare a termenului de prescripŃie are o răspîndire practică în relaŃiile economice
externe. Astfel de moratorii Guvernul poate să declare pe perioada aplicării faqŃă de unele
state a sacŃiunilor economice la hotărîrea ONU.
creditorul sau debitorul face parte din rindul fortelor armate puse pe picior de razboi.
SituaŃia de război – un regim juridic deosebit în Ńară sau în unele sectoare ale acesteia, care se
stabileşte, de obicei, prin hotîrîrea organului superior al statului în situaŃii excepŃionale
(răyboi, calamitate naturală, altele). În cazul situaŃiei de război, toate funcŃiile ale organelor
puterii de stat pe problemele apărării, ordinii publice şi securităŃii de stat trec la organelle
militare. Legea limitează suspendarea curgerii termenului de prescripŃie doar la situarea
creditorului sau debitorului în rîndul forŃelor armate puse pe picior de război. Chemarea
creditorului sau debitorului în timp de pace în rîndurile forŃelor armate nu serveşte drept
temei al suspendării termenului de prescripŃie. De reŃinut că simpla participare la forŃele
armate ale Ńării ( ca militar activ ori pentru satisfacerea stagiului military) nu este cauză de
suspendare a prescripŃiei extinctive, condiŃia impusă de lege este aceea ca forŃele armate ale
Ńării să fie puse pe picior de război. De reŃinut că pentru a produce suspendarea prescripŃiei,
potrivit art. 274 CC RM alin.1 lit “c”, este nevoie ca într-o asemenea situaŃie (participarea în
forŃele armate care sînt puse pe picior de război), trebuie să fie “creditorul” sau “debitorul”.
Suspendarea va avea loc şi în ipoteza în care, atît creditorul, cît şi debitorul, în acelaşi timp,
fac parte din forŃele armate ale Ńării puse pe picior de război.
creditorul este incapabil sau este limitat in capacitatea de exercitiu si nu are un
reprezentant legal, cu exceptia cazurilor in care creditorul are capacitate de exercitiu
procesuala. Capacitatea de exerciŃiu procesuală – posibilitatea ca prin acŃiunile proprii de a
realiza drepturile într-un process concret (de a înainta acŃiunea, de a rechema cererea, a
modifica temeiul sau obiectul acŃiunii, a mări sau micşora cuantumul pretenŃiilor, de a încheia
tranzacŃia de împăcare, ş.a.), de a împuternici ducerea dosarului reprezentantului. Creditorii
minori în vîrstă dintre 16 la 18 ani posedă capacitatea deplină de exerciŃiu procesuală din
momentul încheierii căsătoriei sau emancipării, cît şi în cazul, cînd ei se ocupă de activitatea
de întreprinzător (art. 26 CC RM) sau sunt membri ai cooperativelor (alin.4 art. 21 CC RM).
Posedă capacitate de exerciŃiu procesuală parŃială cetăŃenii în vîrsta dintre 16 la 18 ani, cît şi
minorii limitaŃi în capacitatea de exerciŃiu. După regula generală interesele lor sînt apărate în
instanŃa de judecată de către reprezentanŃii lor legali (părinŃii, adoptatorii, tutorele). Dar
instanŃa este obligată în aşa cazuri să invite la process şi nemijlocit minorii sau persoanele
limitate în capacitatea de exerciŃiu. Cu toate acestea persoanele între 14 şi 18 ani personal îşi
apără interesele în cazurile prevăzute de lege. Este vorba de raporturile ce se nasc din relaŃii
civile, de muncă, de familie sau alte relaŃii, cît şi din actele juridice, legate de dispunerea de
veniturile primite sau accumulate ca rezultat al activităŃii de antreprenoriat. Atragerea
părinŃilor, tutorilor, adoptatorilor, la participare în aşa cazuri, în scopul acordării de către
aceştia de ajutor, depinde de discreaŃia instanŃei. În cazul în care creditorul posedă capacitate
de exerciŃiu procesuală ( alin.4 şi 5 art.58 CPC RM) curgerea termenului de prescripŃie nu se
suspendă.
este suspendat actul normativ care reglementeaza raportul juridic litigious. Sistemul
actelor normative ale RM, care reglementează relaŃiile sociale pe calea stabilirii de drepturi şi

448
obligaŃii, este reprezentată de următaorele tipuri : legi şi hotărîri ale parlamentului, decretele
preşedintelui, hotărîrile şi ordonanŃele guvernului, ordinele şi instrucŃiunile ministerelor şi
departamentelor, hotărîrile cu caracter normative ale organelor administraŃiei publice locale,
ordineşe şi regulamnetele conducătorilor întreprinderilor, organizaŃiilor, care conŃin norme de
acŃiune internă. Elaborat în modul stabilit de lege, de către organul împuternicit al statului,
actul normative are limite de acŃiune : în timp, spaŃiu, cercul de persoane şi obiecte .
Suspendarea acŃiunii actului normative, care reglementează raportul litigios, înseamnă
imposibilitatea temporară de aplicare a normelor acestuia, condiŃionată de împrejurările
obiective. Suspendarea aplicării actului normative duce la nefucnŃionarea reală a normelor
incluse în el. Prin actul normative, care suspendă acŃiunea actului juridic normative, ce
reglementează raportul litigious, se stabilesc limitele suspendării, care de asemenea pot fi
exprimate în timp, spaŃiu, obiect de reglementare şi cercul de subiecŃi asupra cărora actul
juridic suspendat nu se va aplica. În actul normativ suspendat se conŃin indicaŃii la faptul, că
regulile conŃinute în actul normativ suspendat, nu vor acŃiona în limitele unui raion, oraş,
asupra tuturor localităŃilor, situate într-o zonă anumită, faŃă de toŃi cetăŃenii sau organizaŃiile,
aflate pe acest teritoriu. AcŃiunea legii civile poate fi suspendată şi faŃă de raporturile
reglementate de el, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaŃiile. La survenirea împrejurărilor,
cu care se leagă încetarea suspendării acŃiunii actului normative, care reglementează raportul
litigious, se reîncepe forŃa lui juridică. Temeiul indicat pentru suspendarea termenului de
prescripŃie cu certitudine ne vorbeşte şi despre faptul că dacă prin hotărîrea organului
competent este suspendată acŃiunea actului normative, care reglementează raportul letigios,
atunci nu există temeiuri juridice pentru pretenŃiile bazate pe acest act normative.
activitatea autoritatilor judecatoresti de a caror competenta tine solutionarea litigiului
dintre parti este suspendata. Acesta este un temei nou pentru suspendarea prescripŃiei,
necunoscut anterior de legislaŃia civilă. Cu toate acesta este cert, că dacă prin hotărîrea
organului competent este suspendată activitatea organelor judiciare în competenŃa cărora
intră soluŃionarea litigiului dintre părŃi, atunci drept ieşire din situaŃia dată ne poate servi
prevederea subpunctului “g” aliniatul 2 art.43 CPC RM, care prevede dreptul instanŃei de a
transmite dosarul spre examinarea altei instanŃe în cazul, în care ca rezultat al împrejurărilor
excepŃionale instanŃa de judecată, în competenŃa căreia se referă dosarul, nu poate funcŃiona
timp îndelungat.
3. În sensul alin.1 art.274 CC lista temeiurilor de suspendare a termenului de prescripŃie
este exhaustivă. Cu toate acestea, în cazul actelor juridice cu element de extranietate,
legislaŃia civilă a RM reiese din dreptul părŃilor de a-şi alege de sine stătător dreptul aplicabil.
În afară de aceasta, potrivit art. 1624 CC RM, termenul pe prescripŃie referitor la dreptul la
acŃiune se determină după legea aplicabilă dreptului subiectiv. Respectiv alegerea de către
părŃi a dreptului străin în calitate de drept aplicabil actului juridic, practic înseamnă că părŃile
au convenit asupra faptului aplicării altor temeiuri de suspendare a curgerii termenului de
prescripŃie, dacă astfel sunt prevederile dreptului străin respectiv.
Analiza legislaŃiei civile a RM indica asupra faptului că, de către alte legi pot fi stabilite
şi alte temeiuri de suspendare (în afară de cele indicate în p.1. art. 274 CC RM) a termenului
de prescripŃie. În calitate de exemplu, poate fi indicat alin.2 art. 100 CC RM, în conformitate
cu care perioada, în cursul căreia persoana juridică n-a existat, se suspendă curgerea
termenului de prescripŃie în ceea ce priveşte dreptul la acŃiune a persoanei juridice respective
sau faŃă de aceasta.
Alte cazur de suspendare a curgerii termenului de prescripŃie legea numeşte
suspendarea curgerii prescripŃiei în cazul raporturilor de familie (art. 275 CC RM) şi
suspendarea în cazul administrării cu patrimoniul altei persoane ( art. 276 CC RM).
Suspendarea termenului de prescripŃie este prevăzută pentru acŃiunile despre repararea
prejudiciului. Repararea prejudiciului este întotdeauna legată de stabilirea cuantumului

449
acestuia. De aceea în cazul, cînd între persoana obligată să repare prejudiciul şi pătimitului se
poartă negocieri, curgerea termenului de prescripŃie se suspendă pînă în momentul în care una
din părŃi nu va refuza de la negocieri (alin.2 art. 1424 CC RM). Art. 392 CNMC indică
asupra altei împrejurări, care duce la suspendarea termenului de prescripŃie. În acest articol
este indicat că dacă calcularea sumei pretenŃiilor depinde de calculul daunelor în cazul
accidentului general, curgerea termenului de prescripŃie se suspendă pe perioada din ziua
emiterii hotărîrii despre existenŃa unui accident general şi pînă la primirea dispaşei de către
persoana cointeresată.
4. Împrejurările enumerate poartă un caracter obiectiv. AcŃiunea lor are loc independent
de voinŃa părŃilor. În p.2 art. 274 CC RM este stabilit, că împrejurările enumerate mai sus se
iau în considerare, dacă ele au avut loc în ultimele şase luni ale termenului de prescripŃie, iar
dacă acest termen este egal cu şase luni sau este mai mic decît şase luni – în decursul
termenului de prescripŃie. Piedicile indicate trebuie să apară sau să continuie acŃiunea sa în
intervalul de timp, care nemijlocit împiedică curgerea termenului de prescripŃie. După
încetarea împrejurărilor, care au servit ca temei de suspendare a curgerii termenului de
prescripŃie, pînă la expirarea acestuia rămîn mai puŃin de şase luni, de aceea termenul de
prescripŃie se prelungeşte pînă la şase luni, iar dacă termenul de prescripŃie a fost mai mic de
şase luni, atunci partea rămasă se prelungeşte pînă la durata completă a termenului de
prescripŃie. De exemplu : agenŃia de transport era împiedicată în înaintarea acŃiunii pe
parcursul ultimei luni a termenului de prescripŃie de faptul că debitorul se afla în rînduriel
forŃelor armate pe picior de război. Deoarece termenul de prescripŃie pentru categoria dată de
litigii este de şase luni ( p.3 art.66 al Regulelor de transportare de călători şi bagaje, aprobate
de Hotărîrea Guvernului nr. 1348 din 10.10.2003), partea rămasă a termenului se prelungeşte
pînă la şase luni. Dacă în decursul ultimelor şase luni din nou va apărea un temei de
suspendare a termenului de prescripŃie, atunci după ce el va decade, pentru înaintarea acŃiunii
din nou se deŃin 6 luni sau un alt termen de prescripŃie respectiv.

Articolul 275. Suspendarea cursului prescriptiei extinctive in cazul raporturilor

familiale

Cursul prescriptiei extinctive se suspenda:

a) pentru cererile dintre soti - pe durata casatoriei;
b) pentru cererile dintre parinti si copii - pina la atingerea majoratului de catre
copii;
c) pentru cererile dintre tutori sau curatori si persoanele aflate sub tutela sau curatela
lor - pe durata tutelei sau curatelei.

1. În cadrul raporturilor de familie locul cel mai important îl deŃin raporturile

nepatrimoniale, caracterul continuu al cărora necesită protecŃie pe tot parcursul existenŃei
acestora, pînă ele nu încetează în temeiurile prevăzute de lege (moarte, desfacerea căsătoriee,
nuliatea tutelei, ş.a.). De aceea, cu excepŃia cazurilor prevăzute de Codul Familiei al RM, care
reies din raporturile de căsătorie sau de familie, drepturile pot fi apărate în orice moment
indiferent de timpul, care a curs de la încălcarea dreptului respectiv.
2. PretenŃiilor ce decurg din raporturile de familie şi căsătorie aplicarea termenului de
prescripŃie are loc doar în cazurile prevăzute de Codul Familiei. Codul prevede aplicarea
tremenului de prescripŃie în cazul partajului averii, care este proprietatea comună a soŃilor,
căsătoria cărora a fost desfăcută (art. 25 CF RM); declarării actului juridic de dispunere a
averii comune, săvîrşită de unul dintre soŃi (art. 21 CF RM); despre contestarea paternităŃii (

450
art. 49 CF RM). La prescripŃia extinctivă autorii atribuie şi termenul de trei ani, prevăzut de
art. 104 p.1 CF RM, pentru care se pot încasa alimentele.
3. La palicarea termenului de prescripŃie este necesar de a respecta un şir de reguli, de
care trebuie să se conducă atît participanŃii la raporturile familiale, cît şi instanŃa de judecată,
soluŃionînd litigiile între ei. Aceasta decurge din p.2 art. 8 CF RM despre aceea că, la
examinarea pretenŃiilor, care decurg din raporturile de familie, instanŃa de judecată aplică
normele, care reglementează termenul de prescripŃie, în conformitate cu articolele respective
ale CC RM. Una din astfel de reguli este şi prevederea despre faptul că referitor la acŃiunile
ce decurg din raporturile de familie, termenele de prescripŃie de asemenea pot fi suspendate.
Potrivit articolului comentat, suspendarea termenului de prescripŃie în cazul raporturilor de
familie are loc numai în cazul acelor raporturi de familie, în care ca participanŃi sunt soŃii,
părinŃii şi copiii minori, tutorii sau curatorii şi persoanele, care se află sub tutelă sau curatelă.
Suspendarea termenului de prescripŃie se aplică faŃă de acele pretenŃii, care decurg din
raporturile de familie, faŃă de care CF RM stabileşte termen pentru apărarea lor.
Împrejurările, care suspendă termenul de prescripŃie în cazul raporturilor de familie,
poartă un caracter exclusiv şi ele influienŃează asupra duratei suspendării termenului de
prescripŃie – pe întreaga perioadă a căsătoriei, a tutelei sau curatelei. Altceva din articolul
comentat nu rezultă. Din formularea punctului „a” al art. 275 CC RM, rezultă cu claritate, că
presripŃia este suspendată pe durata căsătoriei şi este irelevant dacă soŃii sunt sau nu despărŃiŃi
în fapt, căci textul nu distinge altfel. Din formularea punctului „b” art. 275 CC RM, rezultă că
această cauză de suspendare priveşte părinŃii (adoptatorii), minorul sub 14 ani şi minorul între
14-18 ani. Suspendarea prescripŃiei operează pe durata atingerii majoratului de către copii.
Cauza de suspendare, prevăzută de p.”c” art. 275 CC RM, se aplică raporturilor dintre totore
ori curator, de o parte şi cealaltă parte minorii în vîrstă de pînă la 14 ani, persoanele lipsite de
capacitate de exerciŃiu de către instanŃa de judecată din cauza consumului abuziv de alcool,
consumului de droguri şi de late substanŃe psihotrope. Suspendarea prescripŃiei operează pe
durata tutelei sau curatelei. În aceste cazuri de suspendare a prescripŃiei debitorul se găseşte
în imposibilitate morală sau juridică de a-şi valorifica drepturile sale pe calea acŃiunii, adică
să formuleze cererea de chemare în judecată.
Toate cauzele de suspendare menŃionate produc efectul suspensiv numai dacă ele
intervin după ce prescripŃia a început să curgă, deoarece nu poate fi suspendat ceva ce nu
există. Odată cu atingerea majoratului de către copil ori după ieşirea sa din funcŃie a tutorelui,
de asemenea după ce căsătoria a fost desfăcută, prescripŃia începe să curgă. Astfel după
încetarea suspendării în legătură că copilul a devenit major, prescripŃia îşi reia cursul, iar
copilul devenit major poate să-l tragă pe tutore (curator) la răspundere pentru faptele
administrării sale şi invers, tutorul poate acŃiona împotriva persoanei, care a devenit capabilă
să acŃioneze de sine stătător (dobîndirea sau restabilirea capacităŃii de exerciŃiu).

Articolul 276. Suspendarea prescriptiei in cazul administrarii bunurilor unei alte

persoane

Prescriptia nu incepe sa curga iar cea inceputa se suspenda intre persoana care, in
temeiul legii, al unei hotariri judecatoresti sau al unui act juridic, administreaza
bunurile unei alte persoane si cel ale caror bunuri sint astfel administrate, cit timp
administrarea nu a incetat si socotelile nu au fost date si aprobate.

Administrarea bunurilor terŃelor persoane reprezintă prin sine un raport juridico-civil de

administrare a patrimoniului proprietarului în interesele proprietarului sau persoanei indicate
de acesta. Administrarea patrimoniului terŃelor persoane poate să se bazeze pe lege, hotărîre

451
judecătorească sau act juridic ( mai detaliat vezi comentariul art. 41, 44, 88, 1053, 1060 CC
RM, ş.a.). Administrarea bunurilor altor persoane în virtutea legii sau administrarea fiduciară
în baza hotărîrii judecătoreşto sau actului juridic este prevăzută de normele CC RM şi alte
legi speciale. Fondator al administrării poate fi atît proprietarul ( unipersonal sau deŃinătorii
patrimoniului în baza proprietăŃii comune – de exemplu soŃii), aşa şi alte persoane – organ de
tutelă şi curatelă (art. 41,44 CC RM), instanŃa de judecată ( art.50,88 CC RM), executorul
testamentului ( art. 1475 – 1485, 1555 CC RM), ş.a.
Din formularea art. 276 CC RM, rezultă că această cauză de suspendare priveşte pe :
persoana care în temeiul legii, al hotărîrii judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează
bunurile unei alte persoane şi persoana ale cărui bunuri sînt astfel administrate. Aşa cum
dispune textul, suspendarea operează pînă “administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost
date şi aprobate”.

Articolul 277. Intreruperea cursului prescriptiei extinctive

(1) Cursul prescriptiei extinctive se intrerupe:

a) in cazul intentarii unei actiuni in modul stabilit;
b) in cazul in care debitorul savirseste actiuni din care rezulta ca recunoaste datoria.
(2) Dupa intreruperea cursului prescriptiei extinctive, incepe sa curga un nou
termen. Timpul scurs pina la intreruperea cursului prescriptiei extinctive nu se
include in noul termen de prescriptie extinctiva.

1.Alături de suspendarea curgerii termenului de prescripŃie, legea admite şi întreruoerea

lui în virtutea împrejurărilor determinate în formă de acŃiuni ale creditorului sau
debitorului.Spre deosebire d suspendare, întreruperea termenului de prescripŃie, înseamnă că
timpul care s-a scurs pînă la împrejurarea, ce aservit temei de întrerupere, nu se ia în
considerare. După întrerupere termenul de prescripŃie începe să curgă din nou pentru un
termen deplin, prevăzut de lege pentru categoria dată de pretenŃii. Timpul scurs pînă la
întrerupere nu se ia în calcul. Timpul scurs pînă la suspendare, dimpotrivă se ia în calcul,
după suspendare el continuîndu-şi cursul mai departe.
Împrejurările indicate în art. 277 CC RM de întrerupere a termenului de prescripŃie
(spre deosebire de cele ce suspendă), poartă în caracter subiectiv, adică se manifestă în
dependenŃă de voinŃa persoanelor, şi de aceea sunt acŃiuni, dar nu evenimente. La ele se
referă: a) înaintarea acŃiunii; b) recunoaşterea datoriei.
Lista temeiurilor de întrerupere a termenului de prescripŃie, stabilită de art. 277 CC RM
şi alte legi, nu poate fi modificată sau completată la decizia părŃilor ce se află în litigiu şi nu
se supune interpretării extensive. Luînd în considerare, că împrejurările prevăzute de art. 277
CC RM sunt cu certitudine temeiuri de încetare a termenului de prescripŃie, iar hotîrîrea
instanŃei trebuie să fie legală şi întemeiată, ea, la soluŃionarea cererii părŃii cu privire la
expirarea termenului de prescripŃie aplică regulile de întrerupere a prescripŃiei şi în cazul
lipsei demersului despre acest fapt din partea persoanei cointeresate, cu condiŃia existenŃei în
dosar a probelor suficiente, care demonstrează faptul întreruperii termenului de prescripŃie.
2. Pentru întreruperea termenului de prescripŃie este necasar ca acŃiunea să fie înaintată
în instanŃa de judecată, judecat arbitrală, a arbitrilor aleşi, sau alt organ jurisdicŃional, în
modul stabilit de lege. În conformitate cu art. 277 CC RM, curgerea termenului de prescripŃie
se întrrupe, în special, prin înaintarea acŃiuniiîn modul stabilit, adică cu aplicarea regulilor de
competenŃă generală şi jurisdicŃională, de formă şi conŃinut al cererii, de achitare a taxei de
stat, cît şi a altor cerinŃe, prevăzute de actele normative, încălcarea cărora poate duce la refuz
în primirea cererii şi restituirea acesteia reclamantului.

452
 Potrivit p.6 art. 264 CC RM, cererile scrise, prezentate în oficiul psştel pînă la orele
douăzeci şi patru a termenului, se consideră înaintate în termen. De aceea zi a înaintării
acŃiunii în termen trebuie considerată data, conŃinută pe plic, pusă de oficiul poştal.
PretenŃiile creditorului despre încasarea sumelor băneşti sau revendicarea bunurilor
imobile de la debitor, pot fi exercitate nu numai pe cale de acŃiune civilă, dar şi pe calea
ordonanŃei judecătoreşti, ceea ce este o procedură simplificată a examinării cauzei. Înainatera
de către creditor a cererii de eliberare a ordonanŃei judecătoreşti cu respecatarea regulilor,
prevăzute de CPC RM, întrerupe curgerea termenului de prescripŃie, la fel ca şi înaintarea
acŃiunii. Dacă acŃiunea civilă se depune nemijlocit în instanŃa de judecată, dată a înaintării
acesteia va fi consideraă ziua depunerii acŃiunii la instanŃa de judecată.
În primirea cererii reclamantului îi poate fi refuzat în temeiurile, care nu împiedică
adresarea repetată, sau acŃiunea paote fi restituită reclamantului, ca necorespunzătoare
cerinŃelor. În aşa cazuri, termenul de prescripŃie se întrerupe doar din ziua, cînd cerera va fi
depusă în instanŃă cu respectarea procedurii stabilite. În cazul îndeplinirii la timp a tuturor
cerinŃelor, conŃinute în încheierea înstanŃei despre lăsarea cererii fără examinare, cît şi în
cazul anulării încheierii despre restituirea cererii, ea, în virtutea prescripŃiilor CPC RM se
consideră depusă în ziua înaintării iniŃiale, şi anume din ziua aceea se întrerupe curgerea
termenului de prescripŃie. Din ziua înaintării iniŃiale în judecată se întrerupe curgerea
termenului de prescripŃie în cazul anulării încheierii înstanŃei despre refuzul de a primi
cererea, despre refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanŃei judecătoreşti, sau refuzul
de a elibera ordonanŃa.
Legea prevede dreptul reclamantului la mîrirea sau micşorarea cuantumului acŃiunii.
Această acŃiunde de dispoziŃie nu prezintă o modificare a obiectului acŃiunii.. În aşa cazuri
moemntul întreruperii al curgerii termenului de prescripŃie rămîne neschimbat – prescripŃia se
consideră întreruptă din momentul înaintării acŃiunii, valoarea căreia se măreşte sau se
micşorează de către reclamant. Astfel, creşterea sau micşorarea valorii acŃiunii pînă la
adoptarea hotărîrii de către instanŃă, în special referitor la micşorarea sau mărirea valorii
pretenŃiilor, nu modifică momentul întreruperii termenului de prescripŃie, survenit c aurmare
a depunerii acŃiunii în modul prevăzut.
În art. 277 CC RM nu este stabilit, dacă influienŃează cumva asupra întreruperii
termenului de prescripŃie, faptul atragerii altui pîrît pe cauză sau a celui de-al doilea pîrît.
Înaintarea cŃiunii, care duce la întreruperea termenului de prescripŃie, este legată de începutul
exercitării forŃate a dreptului încălcat de o persoană concretă. În cazul menŃionat, curgerea
termenului de prescripŃie la cererea către pîrîtul sau ce de-al doilea pîrît atras se întreruoe în
ziua emiterii încheierii despre atragerea lor în proces.
În practica judiciară sunt foarte dese cazurile, cînd părŃile procesului nu sunt subiectele
raportului material litigios, adică sunt părŃi necorespunzătoare în proces. Se ceează situaŃia,
cînd curgerea termenului de prescripŃie se întrerupe la depunerea acŃiunii de către o persoană
neîmputernicită (reclamant necorespunzător) sau faŃă de pîrîtul necorespunzător. O astfel de
situaŃie nu răspunde sensului legii despre înaintarea caŃiunii în modul stabilit.. Reclamantul
trebuie să fie subiectul corespunzător, iar pîrîtul cel obligat să răspundă. Luînd în considerare
acest fapt, se cere subliniat faptul că art. 277 CC RM lasă fără răspuns şi întrebarea cu privire
la momentul întreruperii termenului de prescripŃie în cazul subrogării părŃii care figurează
greşit în proces. Moment al întreruperii termenului de prescripŃie va fi ziua cînd va fi adoptată
încheierea despre subrogarea părŃii necorespunzătoare după regulile CPC RM.
În literatura juridică ( comentariul la CC RM, M.1998, pag. 408-410) referitor la norma
depsre întreruperea termenului de prescripŃie prin depunerea acŃiunii în modul stabilit, se
menŃionează, că conŃinutul normei date nu se referă la indicaŃiile concrete şi referitor la alte
întrebări importante, care apar în practică. Lit.”a” alin 1 art. 277 CC RM adoptat la astfel de
întrebări se referă la următoarele : 1) încălcarea modului stabilit de înaintare a acŃiunii este

453
depistată nu de prima, ci de cea de apel sau recurs după scurgerea unui timp îndelungat, după
primirea acŃiunii spre examinare în prima instanŃă; 2) În execuatera hotărîrii, adoptată de
judecată, este refuzat şi este necesar de a depune o nouă acŃiune. De exemplu, instanŃa
neîntemeiat a primit spre examinare un litigiu, care nu se află în competenŃa sa (în cazul
existenŃei clauzei de arbitri aleşi), sau hotărîrea adoptată nu poate fi executată peste hotare,
deoarece RM nu are un contract de asistenŃă în materie civilă, penală, etc. cu Ńarta unde se
află pîrîtul; 3) Este refuzat în executarea hotărîrii arbitrilor aleşi pe motiv că este nulă clauza
de arbitarj, fie din cauza că va fi recunoscut că hotărîrea este luată în litigiul, ce iese din
limitele unui astfel de acord. În aşa cazuri se propune de a aplica regula, analogică art. 278
CC RM. Termenul de prescripŃie trebuie să se suspende pe timpul din momentul primirii
acŃiunii iniŃiale şi pînă la momentul refuzului în examinare. Această regulă nu trebuie
aplicată, cînd încheierea despre refuzul în examinarea cererii este adoptată de prim ainstanŃă.
SoluŃi ar fi terbuit să fie aceeaşi şi în cazul imposibilităŃii executării hotărîrii adoptate de
instanŃă. Termenul de prescripŃie trebuie de recunoscut ca suspendat pe timpul din momentul
depunerii acŃiunii şi pînă la refuzul în executare.
Curgerea termenului de prescripŃie se întrerupe cu condiŃia depunerii acŃiunii în modul
stabilit. Dacă acŃiunea a fost depusă în modul necorespunzător, de exemplu cu încălcarea
regulilor de competenŃă, prescripŃia nu se întrerupe. Nu se întrerupe prescripŃia Ńi în cazul
cînd reclamantul a refuzat de la acŃiune.
3. Un alt temei de întrerupere a termenului de prescripŃie este recunoaştera de către
persoana obligată a pretenŃiilor persoanei împuternicite – recunoaşterea datoriei sau
obligaŃiei. Recunoaşterea obligaŃiei, înclusiv şi a datoriei, întrerupe prescripŃia în raporturile,
atît cu participarea persoanelor fizice, cît şi a persoanelor juridice. Aceasta decurge din
legislaŃia în vigoare, care prevede că băncile de stat şi cele comerciale, persoanele juridice,
independent de forma de proprietate, dar şi cetăŃenii, pot să acored unul altuia împrumuturi (
cu sau fără dobîndă).
În cazul întreruperii termenului de prescripŃie în legătură cu efectuarea de către
persoana obligată a acŃiunilor, din care rezultă că recunoaşte acŃiunea ( p.”b” alin.1 art. 277
CC RM), instanŃa de judecată şi persoana cointeresată trebuie în fiecare caz să stabilească,
cînd concret au fost săvîşite aceste acŃiuni. Această împrejurare este foarte importantă,
deoarece întreruperea poate opera doar înăuntrul termenului de prescripŃie, dar şi nu după
expirarea lui. Săvîrşirea de către debitor sau altă persoană obligată a acŃiunilor prin care se
recunoaşte pretenŃia după expirarea termenului de prescripŃie, nu este temei pentru
întrerupere. Astfel, din data săvîrşirii acŃiunilor de către persoana din care rezultă
recunoaşterea acŃiunii, depinde hotărîrea întrebării despre faptul dacă a expirat sau nu
termenul de precripŃie. În cazurile în care, acŃiunile de recunoaştere a datoriei au fost făcute
după expirarea termenului de prescripŃie, astfel de acŃiuni deja nu întrerup prescripŃia. Ceea
ce nu curge, nu poate fi întrerupt.
La acŃiuni de recunoaştere a datoriei, în scopul întreruperii curgerii termenului de
prescripŃie, reieşind din situaŃia concretă, pot fi atribuite : admitera pretenŃei, achitarea de
către debitor sau cu acordul cu creditorul de o altă persoană a suemi datoriei de bază şi/sau
penalităŃilor, de altfel cum ar fi şi admiterea parŃială a pretenŃiei de achitare a sumei de bază a
datoriei, dacă ultima are sub siendoar un temei şi nu mai multe; achitarea procentelor în vaza
datoriei de bază; modoficarea contractului de către persoana împuternicită, din care rezultă că
se recunoaşte datpria, la fel şi cererea debitorului de a petrece o aşa modificare a contractului
( despre amînarea sau eşalonarea datoriei); acceptul incassoului ; cererea de compensare:
diferite scrisori conŃinînd intenŃia de achitare datoriei, făcute chia şi persoanei
neîmputernicite. În conŃinutul recunoaşterii nu este obligatoriu să fie clar individualizată
datoria sau cuantumul ei. Este suficien ca să fie clar faptul că se recunoaşte. În toate cazurile

454
de recunăaştere a datoriei, curgerea termenului de prescripŃiese reîncpe de fiecare dată pentru
un termen nou, din momentul săvîrşirii de către debitor a acŃiunilor indicate.
În acele cazuri, înd obligaŃia prevedea executarea în rate sau în forma plăŃilor periodice
şi debitorul a săvîrşit acŃiunile, ce dovedesc recunoaştera numai a unei părŃi a datoriei, astfel
de acŃiuni nu pot fi considerate temei pentru întreruperea termenului de prescripŃie pentru
celelalte părŃi ale datoriei. ExistenŃa în dreptul civil al RM a institutului încasării
incontestabile a sumelor datoriei de la debitor nu serveşte temei pentru întreruperea
termenului de prescripŃie pe calea înaintării pîrîtului a dispoziŃiei de plată respectiv. Încasarea
incontestabilă reprezintă prin sine exercitarea forŃată a dreptului, dar aceasta nicidecum nu
presupune recunoaştera datoriei de către debitor.
CC RM 1964 nu prevedea recunoaşterea datoriei ca temei de întrerupere a termenului
de prescripŃie în raporturile dintre organizaŃii. La moemntl actual ( CC RM 06 iunie 2002),
recunoaşterea obligaŃiei, inclusiv şi recunoaştera datorie, întrerupe curgerea termenului de
prescripŃie şi în raporturiel dintre organizaŃii. OrganizaŃiile ca subiecte ale dreptului civil
acŃionează în raporturile juridice prin reprezentanŃi, inclusiv prin persoanel cu funcŃie de
răspundere ( art. 61 CC RM). În legătură cu aceasta un interes practic o reprezintă problema
determinării cercului de lucrători ai organizaŃiei, acŃiunile de recunoaştere a datoriei din
partea cărora, pot fi recunoscute ca acŃiuni ale persoanei juridice. Săvîrşire de către lucrătorul
întreprinderii-debitor a acŃiunilor de executare a obligaŃiei, de recunoaştere a datoriei,
întrerupe prescripŃia cu condiŃia, că aceste acŃiuni intrau în cercul obligaŃiilor sale de serviciu
şi se bazau pe împuternicirea lucrătorului de a efectua astfel de acŃiuni. (art. 242 p.1 CC RM)
.
LegislaŃia civilă deosebeşte aşa-numita datorie de bază şi cerunŃe
suplimentare.Neexecutarea cerinŃelor suplimentare reprezintă prin sine datoria suplimentară,
nu de bază. Recunoaştera de către debitor a datoriei de bază, inclusiv şi a formei de plată,
singură prin sine nu poate servi drept dovadă a recunoaşterii de către debitor şi a datoriei
suplimnetare ( penalităŃi, dobînzi), cît şi a pretenŃiilor de reparare a daunelor şi respectiv, nu
poate fi considerată ca întrerupere a curgerii termenului de prescripŃie în ceea ce priveşte
pretenŃiile suplimentare şi cele de raprare a daunelor.
Normele dreptului civil leagă efectele juridice nu numai cu acŃiuni, dar şi cu inacŃiuni.
Deoarece lit.”b” alin.1 art. 277 CC RM indică, că curgerea termenului de prescripŃie se
întrerupe prin săvîrşirea , de către persoana obligată a acŃiunilor ce demonstrează
recunoaşterea datoriei, termenul de prescripŃie n poate să se întrerupă prin inacŃiunea
persoanei menŃionate. De aceea, împrejurarea, că debitorul nu a contestat documentul de
încasare incontestabilă a suemi datoriei, posibilitatea contestării căruia este oferită de lege sau
contract, nu poate fi considerat drept dovadă a recunoaşterii datoriei. Pentru astfel de temei ca
recunoaştrea datoriei, nu poate să se întrerupă curgerea termenului de prescripŃie în cazul
pretenŃiilor de recunoaştere a nulităŃii actului juridic şi a organelor administrării publice.
Alin.2 art. 277 CC RM indică asupra consecinŃelor întreruperii : Dupa intreruperea
cursului prescriptiei extinctive, incepe sa curga un nou termen. Timpul scurs pina la
intreruperea cursului prescriptiei extinctive nu se include in noul termen de prescriptie
extinctiva.

Articolul 278. Cursul prescriptiei in cazul scoaterii cererii de pe rol

Daca instanta judecatoreasca a scos cererea de pe rol, cursul prescriptiei

extinctive care a inceput pina la intentarea actiunii continua fara intrerupere.

455
 1. Primind cererea, instnaŃa este obligată să verifice, dacă are petiŃionarul sau nu dreptul
la înaintarea ei şi dacă este respectat modul stabilit de înaintare. Dacă acŃiunea a fost înaintată
cu respectarea procedurii procesuale, curgerea termenului de prescripŃie se întrerupe ( lit. “a”
art. 277 CC RM) din stadia întentării acŃiunii civile. Nerespectarea procedurii de depunere a
acŃiunii atrage după sine consecinŃe nagative. Judecata fie refuză în primirea cererii, fie nu dă
curs acesteia. Refuzul în primirea acŃiunii, fie nedarea cursului cererii înseamnă, că acŃiunea a
fost înaintată fără respectarea procedurii stabilite. În aşa cazuri curgerea termenului de
prescripŃie nu se întrerupe, ci continuă.
2. De obicei persoana interesată şi instanŃa de judecată respectă procedura stabilită de
înaintare a acŃiunii. Litigiul juridico-civil se examinează în fond şi se încheie cu adoptarea
hotărîrii, care dă răspuns la fondul pretenŃiilor înaintate. Sunt cazuri, cînd la stadia examinării
se depistează, că nu a fost respectat modul de înaintare a acŃiunii stablit de lege. Respectiv,
curgerea termenului de prescripŃie nu a fost efectuată şi acesta continuă să curgă. Concluzia –
regula art. 278 CC RM diferă de la regula lit.”a” art. 277 CC RM doar printr-o circumstanŃă :
întrebarea despre faptul neîntreruperii termenului de prescripŃie a fost aflată nu în ziua
depunerii acŃiunii, care trebuie primită sau lăsată fără curs, ci mai tîrziu – în momentul, cînd
instanŃa, a început să examineze cauza în fond.
Lăsarea acŃiunii fără examinare – una din formele de încetare a procedurii judecătoreşti,
cînd hotărîrea judecătorească nu se adoptă ca rezultat al nerespectării de către persoana
interesată a procedurii de realizare a dreptului constituŃional la apprare. Toate temeiurile de
scoatere a cererii de pe rol convenŃional se divizează în trei grupe. La I grupă se referă
împrejurările, care dovedesc faptul că la primirea cererii de către persoana interesată şi
instanŃa de judecată a fost comisă o greşeală : de către persoana ce s-a adresat în judecată, nu
a fost respectată procedura prealabilă, stabilită pentru categoria dată de cauze şi ea mai poate
fi exercitată; cererea este depusă de o persoană incapabilă; cererea este depusă în numele unei
persoane de către altă persoană, care nu are pentru aceasta împuternicirile necesare ; în
procedura instanŃei date sau altei instanŃe este o cauză între aceleaşi părŃi, cu privire la acelaşi
obiect şi cu aceleaşi temeiuri. Al doilea grup de temeiuri este legată de nerespectarea de către
părŃi a procedurii de prezentare în judecată. Cererea poate fi scoasă de pe rol, de exemplu,
dacă părŃile nu au solicitat examinarea cauzei în absenaŃa lor, nu s-au prezentat fără motive
întemeiate la citarea repetată, iar instanŃa consideră posibil de a examina cauza în baza
materialelor existente în dosar; reclamantul, care nu a silicitat examinarea cauzei în absenŃa
sa, nu s-a prezentat la citarea repetată, iar pîrîtul nu silicită examinarea cauzei în fond. În
sfîrşit, al treilea grup include acele împrejurări, apariŃia cărora împiedică examinarea în
continuare în virtutea indicaŃiei concrete a legii. La acestea se referă, de exemplu, apariŃia
litigiului de drept în cauzele cu procedură specială, ş.a.
Scoaterea cererii de pe rol în conformitate cu aceste temeiuri nu lipsesc reclamantul de
dreptul de a se adresa repetat în instanŃă, după ce va înlătura împrejurările, care au servit
drept temei pentru scoaterea cererii de pe rol. În acest caz, din momentul în care a fost
înaintată acŃiunea iniŃială şi pînă la emiterea încheierii de scoatere a cererii de pe rol,
termenul de prescripŃie nu curge ( se suspendă); însă din data acestei încheieri curgerea
teremenului de prescripŃie continuă după regula generală, adică în termenul de prescripŃie se
include timpul scurs pînă la înaintarea iniŃială a acŃiunii. Dar nu orice lăsare fără examinare a
acŃiunii are ca efect consecinŃele prevăzute de art. 278 CC RM. Cum este menŃionat, în cazul
apariŃieilitigiului de drept în cauzele u procedură specială, instanŃa lasă cererea fără
examinare şi explică părŃilor, că ele sunt în drept de a se adresa cu acŃiune în procedura
contencioasă. Termenul de prescripŃie începe să curgă numai din momentul apariŃiei litigiului
de drept, în cazul examinării cauzei în procedura specială. Regula este următoarea – nu poate
fi intrerupt sau suspendat termenul care nu a început să curgă.

456
 Dacă la depunerea cererii acŃiunea a fost examinată şi admisă, întrebarea despre o nouă
curgere atermenului de prescripŃie decade, deoarece pretenŃia material-litigioasă a
reclamantului a fost realizată şi raportul litigios a încetat. În cazurile de adresare repetată a
reclamantului, cînd aceasta este admisă de CPC RM, curgerea termenului de prescripŃie se
întrerupe în ziua depunerii din nou a aceleiaşi acŃiuni. Dacă instanŃa de apel sau recurs au
anulat încheierile despre scoaterea cererii de pe rol, atunci termenul de prescripŃie se
calculează interrupt de acŃiunea iniŃială, deoarece adresarea în judecată de la bunul început a
fost efectuată în modul stability de normele procesuale.
3. Spre deosebire de CC RM 1964, CC RM din 6 iunie 2002, nu reglementează separat
consecinŃele curgerii termenului de prescripŃie în cazul lăsării cererii fără examinare, în cazul
procesului civil. Din punct de vedere practice, p.5 art. 82 CC RM 1964, ar fi trebuit să fie
împrumut de CC RM din 2002. Deoarece reclamantul este în drept să se adreseze în instanŃă
cu aceeaşi acŃiune, dacă instanŃa a lăsat fără examinare acŃiunea, înaintată în procesul civil. În
aşa caz, curgerea termenului de prescripŃie se suspendă din momentul înaintării acŃiunii pînă
la intrarea în vigoare în vigoare a sentinŃei, prin care acŃiuna civilă a fost lăsată fără
examinare. Cazurile, cînd acŃiunea civilă în procesul penal este lăsată fără examinare, sunt
prevăzute de CPP RM: Din momentul adoptării hotărîrii, însă, curgerea termenului de
prescripŃie continuă. Aici nu are loc întreruperea termenului de prescripŃie, curgerea lui
continuă, şi nu se întrerupe. Începerea curgerii termenului de prescripŃie, pînă la depunerea
acŃiunii civile în procesul penal, continuă din ziua intrării în vigaore a sentinŃei, prin care
acŃiunea civilă a fost lăsată fără examinare. În cazul suspendării termenul de prescripŃie nu
curge un anumit timp, iar apoi continuă să curgă. Şi invers, timpul, scurs pînă la întrerupere,
în termenul de prescripŃie nu se include. Din momentul întreruperii termenul de prescripŃie
curge din nou.

Articolul 279. Repunerea in termenul de prescriptie extinctive

(1) In cazuri exceptionale, daca instanta de judecata constata ca termenul de

prescriptie extinctiva nu este respectat datorita unor imprejurari legate de
persoana reclamantului, dreptul incalcat al persoanei este aparat.
(2) Repunerea in termen nu poate fi dispusa decit daca partea si-a exercitat dreptul
la actiune inainte de implinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ziua in care a
cunoscut sau trebuia sa cunoasca incetarea motivelor care justifica depasirea
termenului de prescriptie.

1. Omiterea termenului de prescripŃie nu întotdeauna înseamnă că dreptul încălcat al

persoanei este retras din regimul exercitării forŃate a acestuia prin intermediul instanŃei de
judecată sau altui organ jurisdcŃional. Nu este aşa. Dacă în cadrul examinării cauzei va fi
stabilit că, partea pe dosar a omis termenul de prescripŃie, atunci instanŃa de judecată este
împuternicită să-l restabilească. CC RM 1964 acorda instanŃelor de judecată posibilităŃi foarte
largi de repunere în termen, independent de obiectul şi componenŃa subiectivă ce necesită
apărare. Pentru repunerea în termen era necesar doar existenŃa unui motiv întemeiat de
omitere a termenului. Spre deosebire de CC RM 1964, regula cuprinsă în p.1 art. 279 CC RM
din 6 iunie 2002 cuprinde limite esenŃiale referitor la repunerea în termen. Repunerea în
termen se admite doar faŃă de persoanele fizice şi numai în cazul existenŃei unor motive,
legate de personalitatea reclamantului.
După sensul articolului comentat, repunerea în termen, indifferent de motivele omiterii
lui, nu se admite în cazul acŃiunilor persoanelor juridice, cît şi cetăŃenilor-antreprenori, în
raporturiile ce decurg de practocarea activităŃii de antreprenoriat.

457
 P.1 art. 279 CC RM nu stabileşte lista îprejurărilor, legate de personaliatea
reclamantului, care au dus la omiterea termenului de prescripŃie şi care instanŃa sau alt organ
jurisdicŃional este în drept să-l considere întemeiat. În afară de aceasta, evaluarea unelor sau
altelor împrejurări în calitate de motive întemeiate de omitere a termenului de prescripŃie, este
totalmente acordată instanŃelor de judecată sau altor organe jurisdicŃionale. Practica judiciară
consideră întemeiate motivele pentru omitera termenului de prescripŃie următoarele: care fac
imposibilă sau deosebit de complicată depunerea acŃiunii, în lipa neglijenŃei sau neatenŃiei din
partea persoanei interesate în apărarea dreptului său. În calitate de listă de exemplu a
motivelor, pentru care este posibilă repunerea în termen se poate de indicat : boala gravă,
situaŃia de neputinŃă sau analfabetism, care au împiedicat reclamantului să recurgă la apărarea
drepturilor sale prin reprezentant; o deplasare îndelungată în interesele organizaŃiei sau a
statului; lipsa adresei pîrîtului în legătură cu schimbarea locului de trai; introducerea
contragentului în eroare, ş.a. Aşa în practica judiciară motivul de omitere a termenului de
prescripŃie din cauza inducerii în eroare, atunci cînd pîrîtul din scrisorile sale îl ruga pe
reclamant să nu depună în instanŃă cerera de încasare a datoriei, promiŃînd să livreze marfa
care lipseşte. În unul din cazuri, ca temei pentru omiterea termenului de prescripŃie au servit
acŃiunile incorecte ale judecătorului, care primind din instanŃa ierarhică cererea de chemare în
judecată, îndreptată acolo de către reclamant, şi depistînd neajunsuri în ea, restituie cererea
în loc ca să stabilească termenul pentru corectarea neajunsurilor depistate. În astfel de situaŃie
au fost toate temeiurile de a considera omiterea întemeiată şi repunerea în termen. Cauzele
omiterii termenului de prescripŃie trebuie să sublinieze caracterul lor exclusiv, cînd repunerea
în termen este posibilă. Normele dreptului civil reies din aceea că termenul de prescripŃie
poate fi omis doar din motive ce nu depind de voinŃa părŃilor. De aceea, în aşa cazuri,
independent de expirarea termenului de prescripŃie, legea prevede repunerea în termen, cu
scopul acordării persoanei împuternicite a protecŃiei. Repunerea în termen poate avea loc
doar după expirarea termenului de prescripŃie.
Faptul repunerii în termen este examinat în cadrul dezbaterilor judiciare în fond, cu
citarea părŃilor. Despre posibilitate repunerii în termen hotărăşte instanŃa de judecată, reieşin
din circumstanŃele concrete ale cauzei, stabilind de fiecare dată temeinicia motivelor de
omitere a acestuia. La repunerea în termen, în hotărîre este obligatoriu de indicat motivele
pentru care, temeiul de repunere a fost considerat întemeiat.
Repunerea în termen de către instanŃa de judecată a prescripŃie omise din motive
întemeiate, prin sine prestabileşte soarta litigiului. Verificarea şi evaluarea probelor, invocate
de către reclamant, pot duce atît la admitera pretenŃiilor reclamantului, cît şi la refuz în
repunere, dacă după materialele dosarului pretenŃiile reclamantului sunt neîntemeiat. Dacă în
cadrul examinării cauzei va fi stability, că partea în cauză care a omis termenul de prescripŃie
şi motive întemeiate pentru repunerea în termen nu sunt, atunci în cazul existenŃei cererii din
partea pîrtului despre expirarea termenului de prescripŃie, instanŃa de judecată este în drept să
refuse în satisfacerea cerinŃelor anume din acest motiv, deoarece potrivit art. 271 CC RM,
expirarea termenului de prescripŃie este temei de sine stătător de refuz în acŃiune.
Indiferent de faptul care va fi hotărîrea, repunerea în termenul, omis din motive
întemeiate, duce la obligativitatea instanŃei de a examina cauza în fond, deoarece în lege (p.1
art. 279 CC RM) este indicat: “daca instanta de judecata constata ca termenul de
prescriptie extinctiva nu este respectat datorita unor imprejurari legate de
persoana reclamantului, dreptul incalcat al persoanei este aparat”. Aceasta înseamnă
că repunerea în termen obligă instanŃa, indifferent de cererea pîrîtului despre expirarea
prescripŃie, de a examina cauza, aşa cum ar ea examinată în cazul în care prescripŃia nu ar fi
expirat. Deoarece legea acordă instanŃei dreptul de a hotărî întrebarea despre temeinicia sau
netemeinicia motivelor de omitere a termenului, atunci hotărîrea despre restabulirea
termenului nu se supune revizuirii de către organul ierarhic superior.

458
 Sensul art. 279 p.1 C RM referitor la repunerea în termense reduce la următaorele:
regula despre repunerea în termenul de prescripŃie omis, acŃionează în cazurile, cînd termenul
de prescripŃie este scăpat, dar nu există motive pentru suspendarea sau întreruperea lui;
repunerea în termenul de prescripŃie omis se petrece la decizia instanŃei de judecată sau altui
organ jurisdicŃional;
repunerea în termenul de prescripŃie omis presupune stabilirea momentului subiectiv, legat de
persoana reclamantului – imposibilitatea pentru această persoană în condiŃii concrete de timp
şi spaŃiu de a depune acŃiunea.
repunerea în termenul de prescripŃie omis este posibilă în cazurile exclusive, în cazul
existenŃei împrejurărilor, care sunt recunoscute ca motive întemeiate de omitere a termenului
de prescripŃie. Recunoscînd motivul omiterii întemeiat, instanŃa de judecată nu poate refuza
în acŃiune pe motivul expirării prescripŃiei.
Dacă instanŃa de judecată recunoaşte motivul de omitere a termenului de prescripŃie
întemeiat, dar examinarea cauzei în fond în virtutea unor împrejurări, prevăzute de legea
procesuală, nu va avea loc, atunci din momentul încheierii procedurii, se reîncepe să curgă
termenul de prescripŃie în conformitate cu regulile despre întrerupere. În fond, aceasta
inseamnă nu altceva decît repunerea în termen.
Dacă motivele omiterii termenului de prescripŃie sunt considerate de instanŃă
întemeiate, atunci trebuie să aibă loc repunerea în termen, atît pentru pretenŃia de bază, cît şi
pentru cele suplimentare (penalitate,etc.).
Regula despre repunerea în termen se răsfrînge asupra termenelor generale, cît şi
speciale de prescripŃie. Cu toate acestea, dacă faŃă de termenele generale regula despre
repunerea în termen se aplică fără excepŃii, atunci faŃă de termenele de prescripŃie speciale,
aceeaşi regulă poate fi aplicată în cazurile prevăzute de lege. De exemplu, potrivit p.2. art.
1170 CC RM, în cazul cînd termenul de fidejusiune nu este stabilit, ea încetează dacă
creditorul în timpul unui an de la expirarea termenului pentru executarea obligaŃiei garantate,
nu a înaintat acŃiune faŃă de fidejusor. Deoarece, astfel termenul de un an se consideră
termenul de existenŃă a fidejusiunii, el nu poate să se suspende şau întrerupă, să se
restabilească la hotărîrea instanŃei. Regulile despre suspendarea şi repunerea în termen nu se
răsfrîng asupra termenului de prescripŃie despre executarea tabulară şi în acŃiunile despre
introducerea corectărilor (comentariul la art. 511 CC RM). Astfel, legea poate să stabilească
excepŃii de la regula generală despre repunerea în termen şi să să excludă unul sau altul
termen special de prescripŃie de la acŃiunea regulii generale de repunere în termen.
Tremenul de prescripŃie, ca şi orice alt termen, poate fi restabilit, dar şi prelungit (art.
266 CC RM). Cazuri de prelungire pot fi prevăzute de legi specviale. Astefel potrivit art. 313
CNMC RM, termenul de prescripŃie, stabilit pentru pretenŃiile, prevăzute de codul de faŃă, se
prelungesc de instanŃele de judecată, în cazurile cînd nava, faŃă de care sînt înaintate astfel de
pretenŃii, nu putea să se afle pe durate termenului de prescripŃie în apele interioare ale RM.
2. Cauzele de omitere a termenului de prescripŃie pot fi recunoscute întemeiate, dacă
persoana interesată a luat măsuri de realizare a dreptului său la înaintarea acŃiunii în termenul
stabilit de lege. Potrivit p.2 art. 279 CC RM hotărîrea despre repunerea in termen nu poate
fi dispusa decit daca partea si-a exercitat dreptul la actiune inainte de implinirea unui
termen de 30 de zile, calculat din ziua in care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca
incetarea motivelor care justifica depasirea termenului de prescriptie. Termenul de 30 zile
indicat este un termen de existenŃă a dreptului la înaintarea caŃiunii ( adică precluziv) şi el nu
poate fi prelungit sau restabilit.
3. Repunerea în termen naşte întrebarea despre faptul, pentru care perioadă sau din care
moment este pasibilă apărarea dreptului încălcat şi în ce volum. Un răspuns ferm nu-l putem
da. Dar trebuie de reieşit din împrejurarea, că repunerea în termen nu presupune înnoirea pe
un nou termen. EsenŃa reounerii în termen constă în aceea că , instanŃa de judecată va afectua

459
apărarea dreptului încălcat, cu toate că termenul pentru aceasta a expirat. În legătură cu
întrebările puse se poate menŃiona, că se admit diferite hotărîri, în dependenŃă de conŃinutul
pretenŃiei apărate, iar în unele cazuri şi cu luarea în considerare a comportamentului pîrîtului.
Referitor la volumul apărării dreptului, atunci, ca regulă, el se apără în volumul, existent la
momentul expirării prescripŃiei. De exemplu, dacă instanŃa de judecată a repus în termenul,
expirat cu patru ani înainte de înaintarea acŃiunii în revindecare, atunci atribuirea bunului în
folosul reclamantului este egală cu neaplicarea prescripŃiei în cazul dat. Sau, p.2 art.98 CF
RM, pensia alimentară se încasează, începînd cu ziua adresării în judecată. Alimentele pot fi
încasate pentru perioada trecută, dacă este stabilit că pînă la adresarea în judecată a
creditorului, au fodt luate măsuri de primire a lor, dar debitorul se eschiv ade la plata lor ( p.3
art. 98 CF RM). Potrivit p.3 art. 98 CF RM alimentele pentru aperiada anterioară, se
încasează din momentul apariŃiei dreptului la alimente, dacă va fi stabilit că persoana
împuternicită, pînă la adresarea în judecată, a luat măsuri de primire a pensiei alimentare, dar
ele nu au fost primite ca rezultat al eschivării persoanei obligate să le achite. Se are în vedere
că neexecutarea cu vinovăŃie a obligaŃiilor de plată a pensiei de întreŃinere, de exemplu prin
refuzul de a încheia contractul cu privire al achitarea pensiei de întreŃinere, ascunderea
locului aflării sale, etc. În volum deplin şi pentru toată perioada sunt pasibile încasării orice
surplusuri primite de către pensionar, ca rezultat al abuzului din partea sa, dacă acŃiunea a
fost înaintată în interiorul termenului de prescripŃie. Aceasta decurge din p.39 al
Regulamentului despre modul de achitare a pensiilor, aprobat prin HG RM nr. 868 din
22.09.1999 ( MO, 1999, nr. 106-108), în care se prevede că sumele pensiilor, achitate illegal
în rezultatul încălcării din partea pensionarului ( prezentarea documentului cu
date eronate, ascunderea veniturilor, etc.) se restituie în volum deplin organelor, care au
efectuat plata pensiei.
De la regula generală despre apărarea dreptului subiectiv în volumul, existent la data
expirării termenului de prescripŃie, de către legislaŃie pot fi stabilite excepŃii. Astfel de
excepŃii sunt acŃiunile de reparare de către întreprinderi, organizaŃii, a daunelor cauzate
lucrătorilor şi funcŃionarilor prin leziuni corporale sau altă daunare a sănătăŃii, legate de
serviciu. În aşa cazuri, la depunerea acŃiunii despre repararea prejuduciului cauzat sănătăŃii, la
expirarea a trei ani după pierderea venitului anterior în legătură cu boala de muncă sau
moartea întreŃinătorului, rapararea prejudiciului are loc din ziua adresării către administraŃia
întreprinderii, iar în celelalte cazuri – din ziua, cînd ca rezultat al traumei, lucătorul a pierdut
venitul anterior sau din ziua morŃii întreŃinătorului (p.18 al Regulilor de reparare de către
organizaŃii, întreprinderi, a prejudiciului cauzat lucrătorilor, funcŃionarilor prin leziuni sau
altă daună adusă sănătăŃii, în tmpul îndeplinirii de către aceştia a obligaŃiilor de serviciu din 3
iulie 1984 – aplicabile ca nefiind în contradicŃie cu legislaŃia naŃională). LegislaŃia poate să
prevadă şi o altă soluŃie a întrebăriipentru ce perioadă sau din care moment este pasibilă
apărarea dreptului încălcat. O soluŃie ar stabilirea volumului pretenŃiilor admise în
dependenŃă de limitele termenului restabilit. Uneori repunerea în termen în general nu atinge
raporturile juridice trecute. De exemplu art. 1416 CC RM prevede, că repararea daunelor în
echivalent bănesc se realizează pe calea încasării sumei generale în folosul pătimitului sau pe
calea stabilirii plăŃilor periodice. Dacă este prevăzută modalitatea plăŃilor periodice, instanŃa
de judecată trebuie să admită acŃiunea despre încasarea plăŃilor periodice pentru repararea
prejudiciului din ziua înaintării acŃiunii. În aşa cazuri repunera în termen nu trebuie să aducă
atingere pretenŃiilor trecute.

Articolul 280. Pretentiile imprescriptibile extinctive

Sint imprescriptibile extinctiv pretentiile:

460
a) privind apararea drepturilor personale nepatrimoniale daca legea nu prevede altfel;
b) deponentilor fata de institutiile financiare privind restituirea depunerilor;
c) cu privire la repararea prejudiciului cauzat vietii sau sanatatii persoanei. In acest
caz, se repara prejudiciul pentru o perioada anterioara intentarii actiunii, dar nu
mai mare de 3 ani.

1. Termenul de prescripŃie se aplică faŃă de majoritate araporturilor juridice şi este

chemat nu numai să disciplineze părŃile, dar şi să acorde raporturilor patrimoniale o stabilitate
în viitor. Probabil, că nu se poate contractul încheiat sau dreptul subiectiv căpătat a-l lăsa
pentru o perioadă îndelungată sub riscul contestării din partea terŃelor personae, iar
patrimonial – sub pericolul confiscării. Cu trecerea unei perioade de timp îndelungate din
momentul achiziŃionării proprietăŃii, chiar şi persoana, care administrează legitim bunul, ar
putea în cazul apărării dreptului său să se confrunte cu duficultăŃi în soluŃionarea litigiului din
cauză insuficienŃei de probe : unii martori au plecat, alŃii s-au îmbolnăvit grav sau au decedat,
terŃii ar putea uita despre fapte, documentele ar putea fi pierdute. De aceste şi multe altele
motive se explică faptul, că apărarea majorităŃii drepturilor subiective este limitată în timp de
un termen determinat, stabilit de lege. Expirarea lui stinge posibilitatea exercitării forŃate a
dreptului prin judecată sau alt organ jurisdicŃional.
2. Dar, asupra unor raporturi civile, prescripŃia nu se răsfrînge. Ea nu este aplicabilă în
pretenŃiile ce decurg din raporturile de apărare a drepturilor personale nepatrimoniale daca
legea nu prevede altfel. Articolul comentat prevede nu unele execpŃii de la prevederile
institutului termenului de prescripŃie, ci neaplicarea acestui institut în general. PretenŃiile,
asupra cărora prescripŃia nu se răsfrînge, sunt stabilite mai întîi de toate în art. 280 CC RM.
Acestea în primul rind cererile de apărare a drepturilor care, după regula generală, nu sunt
limitate în timp. Aşa, prescripŃia extinctivă nu se răsfrînge asupra cererilor deponentilor fata
de institutiile financiare privind restituirea depunerilor. RelaŃiile de deposit în instituŃiile
financiare sunt prevăzute, ca regulă, pe un termen îndelungat al păstrării lor şi o astfel de
prevedere este îndreptată spre apărarea drepturilor deponenŃilor. P.”b” art. 280 CC RM
trebuie înŃeles în mod extensiv, deoarece prescripŃia nu este aplicabilă atît asupra pretenŃiilor
de restituire a depunerilor, dar şi de repartizare a veniturilor primite ca rezultat al depunerilor,
în formă de procente sau căştiguri. Tipul depozitului nu este relevant.
P,”c” art. 280, stabileşte că prescripŃia nu se aplică în ceea ce priveşte la repararea
prejudiciului cauzat vietii sau sanatatii persoanei. Tot aici este prevăzut că se repara
prejudiciul pentru o perioada anterioara intentarii actiunii, dar nu mai mare de 3 ani. După
sensul acŃiunii, în acest caz este aplicabil termenul general de prescripŃie ( art. 267 CC RM),
dar calcularea termenului este efectuată după regulile pretenŃiilor continuie, dreptul la
înaintarea cărora apare nu simultan ( comentriul art. 272 CC RM). Trebuie de atras atenŃia că
p.”c” art. 280 CC RM se răsfrînge asupra raporturilor juridice, apărute ca rezultat al cauzării
de prejudiciu sănătăŃii şi vieŃii şi norma dată este cuprinsă în cartea I a CC RM “DispoziŃii
generale”. În capitolul XXXIV CC RM “OBLIGATIILE CARE SE NASC DIN
CAUZAREA DE DAUNE”, se conŃine art. 1424, în care se prevede, că actiunea in reparare
a prejudiciului se prescrie in termen de 3 ani incepind cu momentul in care persoana
vatamata a cunoscut sau trebuia sa cunoasca existenta prejudiciului si persoana obligata sa-l
repare. După logică, avem o colizie între două norme ale dreptului civil (p.”c” art. 280 şi art.
1424 CC RM), care reglementează una şi aceeaşi problemă, adoptate ambele de acelaşi organ
legislative. Astfel art. 1424 CC RM nu stipulează că acŃiunea lui se răsfrînge asupra
pretenŃiilor de reparare a prejudiciului cauzat vieŃii saă sănătăŃii cetăŃeanului. La soluŃionarea
coliziei date trebuie de reieşit din faptul, că sub prejudiciu în cazul capitolului XXXIV CC
RM se are în vedere prejudicial material, exprimat în micşorarea patrimoniului pătimitului.
Cauzarea de prejudiciu vieŃii şi sănătăŃii cetăŃeanului este o încălcare de lege, care poartă un

461
caracter continuu, adică permanent şi asupra unui astfel de prejudiciu nu se pot răsfrînge
prevederile prescripŃiei. De aceea asupra pretenŃiilor de reparare a prejudiciului cauzat vieŃii
să sănătăŃii, prescripŃia nu se răsfrînge şi la soluŃionarea astfel de categorii de acŃiuni, trebuie
de condos de prevederile p.”c” art. 280 CC RM, iar de art. 1424 CC RM. PrescripŃia nu se
răsfrînge şi asupra altor cerinŃe despre apărarea bunurilor nemateriale şi drepturilor
nepatrimoniale. La ele se referă pretenŃiile cetăŃenilor şi organizaŃiilor despre apărarea
demnităŃii, onoarei şi reputaŃiei profesionale, apărarea drepturilor personale ale autorilor (
vezi p.26 al Hotărîrii Plenului CSJ nr.32 din 9.11.1998 cu modificările introduse prin
hotărîrea Plenului nr.38 din 20.12.1999 “Cu privire la practica aplicării de către instanŃele
judecătoreşti ale unor prevederi ale legislaŃiei despre despre dreptul de autor şi drepturile
conexe”, alin.2 p.20 al Hotărîrii Plenului CSJ nr.26 din 24.12.2001 “Cu privire la practica
aplicării de către instanŃele judecătoreşti ale unor prevederi ale legislaŃiei privind protecŃia
proprietăŃii industriale şi activităŃii de raŃionalizator”, ş.a.). PrescripŃia nu se răsfrînge şi
asupra altor cerinŃe, stabilite de lege. De exemplu p.3 art. 217 CC RM stabileşte că asupra
nulităŃii actului juridic nu se răsfrînge prescripŃia. La unele raporturi, legate de elaborarea,
ducerea cadastrului bunurilor immobile, termenul de prescripŃie de asemenea nu ar fi trebuit
să se aplice. Aşa p.1 art. 506 CC RM prevede că sub rezerva prescriptiei dreptului la actiune
in fond, actiunea in rectificare este imprescriptibila fata de dobinditorul nemijlocit de rea-
credinta si subdobinditorii de rea-credinta care si-au inscris dreptul in folosul lor. Despre
neaplicarea termenului de prescripŃie este indicat şi în art. 1369 CC RM. Termenul de
prescripŃie nu se aplică şi faŃă de acŃiunile nagatorii de apărare a drepturilor proprietarului
împotriv atingerilor, nelegate de lipsirea de posesie (art. 376 CC RM) şi asupra altor
raporturi, prevăzute de lege.
În legislaŃie pot fi special prevăzute cazuri, cînd asupra pretenŃiilor de apărare a
drepturilor personale nepatrimoniale prescripŃia extinctivă se aplică. Această situaŃie este
prevăzută de p.2 art. 267 şi p. “a” art. 280 CC RM. ExcepŃiile de la regula neaplicării
prescripŃiei extinctive trebuie special prevăzute de lege. O astfel de excepŃie este Legea RM
privind marcile si denumirile de origine a produselor N 588-XIII din 22.09.1995. Potrivit art.
13 In functie de rezultatele examinarii semnului solicitat, Agentia ia decizia de a publica
sau de a respinge cererea, ceea ce se notifica socilicitantului în termen de 10 zile. Potrivit p.2
art.14 al legii menŃionate, în cazul in care solicitantul nu este de acord cu decizia Comisiei
de apel a Agentiei, el o poate ataca in instanta judecatoreasca de drept comun
competenta in termen de 3 luni de la primirea deciziei mentionate. P.7 art. 17 al aceleiaşi
legi prevede, că decizia Comisiei de apel a Agentiei poate fi atacata in instanta
judecatoreasca in termen de 6 luni de la data adoptarii ei. Potrivit p.6 art. 35 al Legii RM cu
privire la protecŃia desenelor şi modelelor industriale nr. 991 din 15.10.1996, persoanele care
nu sint de acord cu decizia Comisiei de Apel a Agentiei au dreptul sa sesizeze instanta
judecatoreasca de drept comun
competenta in termen de 3 luni de la data primirii notificarii. LegislaŃia RM prevede şi alte
cazuri cînd asupra pretenŃiilor de apărare a drepturilor nepatrimoniale termenul de prescripŃie
nu se aplică.

Articolul 281. Executarea obligatiilor dupa expirarea termenului de prescriptie

extinctive

(1) Dupa expirarea termenului de prescriptie extinctiva, debitorul poate refuza

executarea obligatiei.
(2) Executarea benevola a obligatiei dupa expirarea termenului de prescriptie
extinctiva nu constituie un act lipsit de temei juridic.

462
(3) Persoana care a executat obligatia dupa expirarea termenului de prescriptie
extinctiva nu are dreptul sa ceara restituirea celor executate, chiar daca, la data
executarii, nu cunostea faptul expirarii termenului de prescriptie extinctiva. Aceeasi
prevedere se aplica si pentru recunoasterea datoriilor conform contractului, precum
si pentru garantiile asiguratorii date de debitor.

1. Sensul apărării creditorului se conŃine în faptul posibilităŃii aplicării forŃei faŃă de

debitorul incorijabil în scopul executării obligaŃiei. În legătură cu aceasta, sarcina termenului
de prescripŃie este în aceea de a limita în timp posibilitatea aolicării măsurilor de onfluienŃare
împotriva voinŃei peroanei obligate. La expirarea PrescripŃiei se pierde posibilitatea
exercitării forŃate a dreptului subiectiv prin intermediul acŃiunii. Expirarea termenului de
prescripŃie acordă pîrîtului posibilitatea contrapunerii cerinŃelor reclamantului faptul expirării
prescripŃiei. În acest caz pretenŃiile reclamantului nu vor fi satisfăcute, nu poate fi utilizată
procedura compensării.
Dacă termenul de prescripŃie a expirat, persoana obligată se eliberează de executarea
obligaŃiei. Această obligaŃie aduce ultimului un cîştig anumit. De exemplu, dacă proprietarul
bunului a pierdut dreptul de a cere prin instanŃă înapoi bunul aflat în posesia ilegală a terŃei
personae, atunci după expirarea termenului, începe să curgă prescripŃia achizitivă. După
expirarea termenului de prescripŃie extinctivă şi achizitivă, bunul poate intra în proprietatea
posesorului. Astfel bunurile care au rămas la debitor după expirarea prescripŃiei, pot să
devină obiect al proprietăŃii acestuia î baza regulilor de prescripŃie achizitivă.
2. Legea nu consideră expirarea termenului de prescripŃie drept temei de stingere a
dreptului subiectiv al creditorului. Expirarea termenului de prescripŃie nu duce la stingera
dreptului, ea doar îl lipseşte de posibilitatea exercitării lui forŃate. Apare situaŃia cînd însăşi
dreptul încălcat se păstrează, ca jus nudum. De aceea legea nu exclude că debitorul şi după
expirarea termenului de prescripŃie poate de sine stătător să execute obligaŃia. Aceasta poate
fi făcut conştient, cît şi din cauza lipsei cunoştinŃelor referitor la efectele juridice ale expirării
termenului de prescripŃie. Legea nu acordă importanŃă juridică faptului că, cunoştea sau nu
debitorul despre expirarea termenului de prescripŃie. De aceea, independent de motivele ce l-
au determinat pe debitor să execute obligaŃia după expirarea termenului de prescripŃie, el nu
este în drept să ceară înapoi ceea ce a executat, cu toate că în momentul executării nu ştia
despre faptul că termenul de prescripŃie a expirat, cu atît mai mult că ultimul se aplică acum
doar la cerere ( art. 271 CC RM).
Executaera, primită de către creditor după expirarea termenului de precripŃie, nu poate
fi privită ca îmbogăŃire fără just temei ( art. 1389 CC RM). Persoana, care benevol a executat
obligaŃia după expirarea prescripŃiei nu este în drept să ceară restituirea bunurilor. Trebuie de
avut în vedere şi altceva – executarea benevolă a cerinŃelor după expirarea termenului de
prescripŃie nu poate fi considerată ca donaŃie din partea debitorului.
Executarea benevolă a obligaŃiei de către debitor după expirarea termenului de
prescripŃie nu reprezintă acŃiune, lipsită de temei juridic. O astfel de executare benevolă nu
contravine normelor dreptului civil şi este legală. Legea (art. 281 p.2 CC RM) recunoaşte în
aceste cazuri acŃiunile fostului debitor ca un fapt juridic, îl examinează ca un temei juridic de
primire a executării de fostul creditor şi acordă executării date un caracter ireversibil.
Îndeplinirea benevolă stinge faptul expirării termenului de prescripŃie. În legătură cu aceasta
şi dreptul subiectiv se consideră că nu a fost stins prin prescripŃie, ci, prin urmare, el continuă
să fie privit de lege ca drept existent.

Articolul 282. Efectele prescriptiei in cazul drepturilor garantate

463
(1) Prescrierea unui drept garantat prin gaj nu impiedica pe cel indreptatit sa ceara
satisfacerea din bunul grevat.
(2) In cazul in care pentru garantare a fost transferat un drept, restituirea nu poate
fi ceruta din cauza ca dreptul se prescrie. In cazul proprietatii, restituirea lucrului
poate fi ceruta daca dreptul garantat s-a prescris.
(3) Alin.(1) si (2) nu se aplica la prescrierea drepturilor la dobinzi si la alte prestatii
succesive periodice.

1.Articolul comentat reglementează aplicarea prescripŃiei în cazul garantării executării

unei obligaŃiuni prin gaj. Gajul poate garanta doar o creanŃă valabilă, determinată sau
determinabilă. CreanŃa greditorului gajist poate consta deci, în dreptul privind rambursarea
unei sume de bani de către debitorul gajist, întoarcerea sau transmiterea unui bun, executarea
unei lucrări sau prestarea unui serviciu. Gajul garantează obligaŃia propriu zisă, dobănzile
,cheltuielile de urmărire şi de întreŃinere a bunulzui gajat.
Pentru asigurarea executării acestor prestaŃii, debitorul gajist poate depune în gaj, potrivit
art.457, orice bun, universalitaŃi de bunuri, titluri de valoare şi drepturi confirmate prin
certificate de acŃiuni. Potrivit art.8, alin.1 al Legii nr.449-XV din 30.08.2001 cu privire la gaj,
obiect al gajului poate fi orice drept patrimonial sau creanŃă bănească, inclusiv dreptul de
creanŃă al debitorului gajist asupra creditorului gajist ( cu excepŃia drepturilor legate
nemijlocit de persoana debitorului gajist, precum şi drepturile, a căror cesiune este interzisă
de lege).
Potrivit art.454 alin.2 gajul este condiŃionat în timp de durata obligaŃiei principale, dacă legea
sau contractul de gaj nu prevede altfel.
Putem conchide că părŃile contractului de gaj pot negocia un termen al contractului relativ
îndelungat, astfel cătermenul de executare al obligaŃiei principale, inclusiv termenul în care
aceasta se va prescrie, potrivit legii, poate fi mult mai redus. Astfel dacă dreptul de creanŃă
garantat prin gaj s-a prescris, potrivit art.282 alin 1 Cod civil, creditorul gajist poate pretinde
satisfacerea creanŃei sale din bunul gajat. Important este să nu fie expirat termenul, pentru
care a fost constituit gajul or, aceasta va duce la încetarea dreptului de gaj, potrivit
art.495,lit.b) al Codului Civil.
Alin.1 al art. Comentat stabileşte dreptul creditorului gajist de a pretinde satisfacerea din
bunul gajat, dar nu şi executarea obligaŃiei garantate, or, în virtutea art.281 alin.1, expirarea
termenului prescripŃiei extinctive oferă debitorului oputunitatea de a refuza executarea
obligaŃiei.
2. Dacă obligaŃia de bază este garantată prin transferul unui drept, termenul de
prescripŃie al căruia expiră, creditorul gajist nu poate invoca acest temei (adică faptul
prescrieriiacelui drept), pentru a pretinde restituirea (transmiterea,executarea) a ceea , ce
constituie conŃinutul obligaŃiei de bază (garantate).
De regulă potrivit art.487, alin.1 Cod Civil exercitatea dreptului de gaj poate fi întreprinsă de
către creditorul gajist cînd debitorul gajist nu a executat conform contractului sau a executat
în mod necorespunzător obligaŃia garantată ori o parte a cestuia, precum şi în alte cazuri
prevăzute de lege şi contract.Prin urmare dacă legea ori contractul nu prevede expres,
exercitarea dreptului de gaj nu poate avea loc înainte de expirarea termenului de executare a
obligaŃiei, adică înainte de a începe să se prescrie obligaŃia principală. Totodată crditorul
gajist trebuie să se asigure că dreptul ce i se oferă în gaj nu se va prescri, cel puŃin pînă a
începe să se prescrie obligaŃia principală, or, în acest caz gajarea unui astfel de drept ar fi
lipsită de sens.
Dacă obiectul creanŃei creditorului gajist este un lucru pe care debitorul gajist trebuie să i-l
restituie, atunci primul poate cere restituirea lucrului chiar dacă dreptul garantat, adică dreptul
de a cere restituirea acestui lucru s-a prescris.

464
 3.În cazul în care debitorul gajist datorează careva prestaŃii succesive periodice sau
trebuie să achite creditorului gajist dobînzi, de exemplu pentru angajarea unui credit bancar
atunci prescrierea dreptului creditorului gajist de a pretinde executarea acestei obligaŃii are
drept efect imposibilitatea de a le recupera di contul bunului sau dreptului gajat,(chiar dacă
valoarea nbunului ar fi suficientă ar permite pentru a le acoperi).Prin urmare ,în partea ce
Ńine de dobînzi şi prestaŃii periodice ,creditorul gajist poate rămîne fără satisfacere.

Articolul 283. Prescriptia prestatiilor suplimentare

O data cu dreptul principal, se prescrie si dreptul la prestatiile suplimentare legate

de dreptul principal, chiar si atunci cind termenul de prescriptie special pentru acest
drept nu a inceput sa curga.

1. ObligaŃiile în dreptul civil se divid în diverse grupe, inclusive ele se impart în cele de
bază şi cele suplimentare(accesorii) obligaŃiile suplimentare de obicei asigură executarea
corespunzătoare a obligaŃiilor principale. De exemplu, obligaŃia de achitare a penalităŃii sau
gajul bunurilor garantează restituirea la timp şi în volum deplin a creditului bancar.
ObligaŃiile accesorii, după regula generală, depind totalmente de obligaŃiile de bază şi işi
pierd sensul în absenŃa lor. Nulitatea obligaŃiei de bază duce la nulitatea obligaŃiei accesorii,
dacă alt ceva nu este prevăzut de lege. Stingerea obligaŃiei de bază în toate cazurile duce la
stingerea obligaŃiei accesorii.
2.Cu expirarea termenului de prescripŃie în obligaŃia de bază expiră şi termenul de
prescripŃie în obligaŃia accesorie, apariŃia şi existenŃa căreia presupune existenŃa datoriei de
bază, spre exemplu pretenŃia de achitare a procentelor a penalităŃilor. Astfel de pretenŃii se
sting prin prescripŃie împreună cu datoria de bază indeferent de faptul, achitarea procentelor,
a penalităŃii este bazată pe lege sau contract, chiar şi în cazul dacîă termenul special de
prescripŃie pentru ele a expirat sau curgerea acestuia din urmă pentru dreptul respective nici
nu a început. Protestele pîrîtului impotriva acŃiunii în baza obligaŃiei principale, în legătura cu
scurgerea termenului de prescripŃie, dacă în acest temei în acŃiune a fost refuzat, se referă la
asigurarea obligaŃiei prin gaj, fidejusiune, arvună, adică în cazul respingerii acŃiunii pentru
motivul omiterii termenului de prescripŃie toate cerinŃele accesorii deasemenea îşi pierd
protejarea juridică, independent de faptul dacă este declarat impotriva lor un protest bazat pe
lege sau nu. De aceea toate prevederile despre prescripŃie, aplicabile dreptului principal, se
răsfrîng şi asupra executărilor accesorii, legate de dreptul principal.
3.Spre deosebire de art.87 CCRM 1964, art.283 CCRM din 06.06.2002 nu conŃine lista
pretenŃiilor suplimentare, faŃă de care se poate aplica articolul comentat. Cu toate acestea, în
alte norme ale CCRM alături de metode tradiŃionale de garantare (penalitate, gaj, arvună şi
fideojusiune) sunt prevăzute şi altele: retenŃia(art.637 CCRM), garanŃia debitorului
(art.634CCRM). În conformitate cu art.1290,1300 CCRM obligaŃia poate gi garantată prin
transmiterea creditorului a creanŃelor băneşti(contractul de factoring). Cesiunea creanŃei
băneşti poate fi utilizată în calitate de modalitate de executare a unei obligaŃii a clientului faŃă
de agentul financiar. Pentru aceasta în contarct se indică obligatoriu că derptul de a cere
mijloace băneşti trece la agentul financiar numai în cazul neexecutării obligaŃiei garantate
prin cererea dată. Mai ales trebuie de indicat asupra unei modalităŃi de executare ca garanŃia
bancară.(art.1246 CCRM). GaranŃia bancară, spre deosebire de alte modalităŃi de garamtare
nu este lagată de obligaŃia de bază şi nu-i urmează soarta. Ea nu reprezintă prin sine executare
accesorie. Aceasta înseamnă că prevederea conŃinută în art. 283 CC RM, nu sunt aplicabile la
cerinŃele, bazate pe o modalitaet de garantare a executării independentă de obligaŃia de bază.

465
 CARTEA A DOUA
DREPTURILE REALE
Titlul I
PATRIMONIUL

Articolul 284. NoŃiunea de patrimoniu

(1) Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor si obligaŃiilor patrimoniale (care

pot fi evaluate in bani), privite ca o suma de valori active si pasive strîns legate intre ele,
aparŃinând unor persoane fizice si juridice determinate.
(2) Toate bunurile persoanei fizice sau juridice fac parte componentă a
patrimoniului ei.

(1) În aliniatul întâi al art. 284 găsim noŃiunea de patrimoniu. În principiu şi majoritatea
literaturii de specialitate defineşte patrimoniul la fel. Deci, prin patrimoniu se înŃelege
ansamblul drepturilor şi obligaŃilor unei persoane, care au sau reprezintă o valoare
pecuniară, adică se pot evalua în bani. Termenul patrimoniu mai este definit sub două
aspecte: în sens economic şi în sens juridic. În sensul economic, patrimoniul desemnează
totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane, iar în sens juridic, patrimoniul
desemnează totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor cu conŃinut economic, evaluate în bani, care
aparŃin persoanei.
Deci, patrimoniul cuprinde toate drepturile şi obligaŃiile ce revin unei persoane, cu
condiŃia ca acestea să aibă un caracter patrimonial adică să poată să reprezinte a valoare
bănească. Drepturile personale nepatrimoniale nu fac parte din patrimoniu.
Patrimoniul este o universalitate juridică şi nu una de fapt, de aceia el se menŃine atât pe
timpul vieŃii titularului său cît şi după moartea acestuia, pînă cînd patrimoniul trece la
succesorii săi universali sau cu titlu universal. Patrimoniul va exista şi atunci când pasivul va
depăşi activul, adică şi atunci când datoriile vor fi mai mari decât activul. Astfel, patrimoniul
fiind indisolubil de titularul, îl va însoŃi pe acesta pe tot parcursul vieŃii sale, variind dinamic
prin schimbul conŃinutului său.
Numai subiectele raportului juridic pot avea patrimoniu. Deci, pot fi titulari de drepturi
doar persoanele fizice şi persoanele juridice, lucrurile nu pot avea drepturi şi obligaŃii.
Legiuitorul nu indică expres necesitatea existenŃii patrimoniului la persana fizică, şi acest
lucru, în principiu, nici nu este necesar, fiindcă pentru persoana fizică existenŃa patrimoniului
se subînŃelege, în schimb în cazul persoanei juridice legiuitorul pune existenŃa persoanei
juridice în dependenŃă de existenŃa patrimoniului. Atât Codul Civil din 1964 (art. 23), cât şi
noul Cod Civil (art. 55), prevăd expres că persoana juridică este organizaŃia care are un
patrimoniu distinct.
Orice persoană are doar un patrimoniu, explicaŃia reieşind din faptul că fiecare individ este
o singură persoană.
Patrimoniul, fiind o pură noŃiune juridică, este inalienabil şi deci nu poate fi înstrăinat
fiindcă este indisolubil legat de persoană. O persoană poate să înstrăineze toate elementele
componente ale patrimoniului fără ca prin aceasta să-şi înstrăineze însuşi patrimoniul.
(2) Bunurile (care conform prevederilor art.285 alin 1 includ în sine atât lucrurile propriu
zise cât şi drepturile patrimoniale) se includ în conŃinutul patrimoniului. Prin prevederea alin.
2 al acestei norme, odată în plus se accentuează faptul că patrimoniul este o universalitate
juridică.

466
Articolul 285. Bunurile

(1) Bunuri sunt toate lucrurile susceptibile apropierii individuale sau colective şi
drepturile patrimoniale.
(2) Lucruri sînt obiectele corporale în raport cu care pot exista drepturi şi obligaŃii
civile.

(1) Sensul termenului “bun”, inclus de legiuitor în art. 285 alin 1, este că el include în
sine orice element al activului patrimonial al persoanei, adică atât lucrurile şi animalele cât
şi drepturile cu privire la acestea. Deci, termenul bun include în sine atât lucrurile cât şi
drepturile patrimoniale, care pot fi reale şi obligaŃionale. Aşa, spre exemplu, sunt bunuri:
lucrurile care au o existenŃă materială şi valoare economică, operele ştiinŃifice, literare,
artistice, invenŃiile ect.., dacă au o valoare economică şi sunt susceptibile de drepturi
patrimoniale, drepturile de creanŃă… .
(2) Prin lucru se înŃelege tot ceea ce se află în natură fiind perceptibil prin simŃurile
noastre, având deci o existenŃă materială (terenurile, casele de locuit, alte construcŃii,
autoturismele…). Uzual, în drept, lucrurile iau numele de bunuri având în vedere avantajele
pe care le procură omului. De aceea în majoritatea cazurilor se susŃine că prin bunuri se
înŃelege lucrurile utile omului pentru satisfacerea nevoilor sale materiale şi culturale,
susceptibile de apropiere, sub forma drepturilor patrimoniale. Pentru ca un lucru să devină
bun în sens juridic este necesar ca acesta să fie util omului, să aibă o valoare economică şi
să fie susceptibil de apropiere, sub forma unor drepturi ce intră în compunerea unui
patrimoniu, fie al unei persoane fizice fie al unei persoane juridice. Pornind de la conŃinutul
art. 285 am putea susŃine că orice lucru este un bun , şi nu orice bun este un lucru , deci
corelaŃia dintre aceste două termene ar fi că bunul este genul iar lucrul este specia

Articolul 286. Circuitul civil al bunurilor

Bunurile pot circula liber, cu excepŃia cazurilor cînd circulaŃia lor este limitată sau
interzisă prin lege.

Această normă instituie prezumŃia conform căreia orice bun poate circula liber, adică
poate face obiectul oricărui act juridic civil, dacă nu există o interdicŃie stabilită de lege. Este
important că limitarea circulaŃiei bunurilor cât şi interzicerea circulaŃiei bunurilor urmează să
fie stabilită doar prin lege.
Din conŃinutul normei desprindem trei categorii de bunuri după regimul circulaŃiei: a)
bunuri care se află în circuitul civil general; b) bunuri supuse unui regim special de
circulaŃie; c) bunuri care nu se află în circuitul civil.
a) Bunuri care se află în circuitul civil general – acele bunuri care pot fi dobîndite şi
înstrăinate prin acte juridice. După cum am spus, regula este că bunurile sunt în circuitul,
civil, deci legea (şi numai legea) trebuie să prevadă, în mod expres, excepŃiile. Bunurile aflate
în circuitul civil sunt toate bunurile alienabile, ce se pot urmări de creditori şi se pot dobîndi
şi pierde prin prescripŃie. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 296 alin 1 din
Codul Civil, şi bunurile din domeniul privat al statului. (vezi comentariu la art. 296). Din
categoria bunurilor aflate în circuitul civil fac parte bunurile de consum, bunurile de uz
casnic, gospodăresc … .

467
 b) Bunuri supuse unui regim special de circulaŃie – acele bunuri care deşi se află în
circuitul civil totuşi au un regim special de circulaŃie în ce priveşte circulaŃia lor, cu alte
cuvinte circulaŃia acestora este limitată. Bunurile care sunt limitate în circuitul civil pot fi
dobândite , deŃinute, folosite şi înstrăinate în anumite condiŃii prevăzute de lege. În principiu
restricŃiile ce privesc circulaŃia bunurilor se pot referi fie la subiecte de drept care pot dobîndi
şi înstrăina aceste bunuri, fie la condiŃiile de încheiere a actelor juridice cu aceste bunuri. Aşa
spre exemplu conform prevederilor art. 8 din Legea cu privire la arme nr. 110/1994, dreptul
de proprietate asupra armelor şi muniŃiilor (anume acestea avînd o circulaŃie limitată) aferente
poate fi dobîndit de persoanele fizice care au atins vîrsta de 18 ani, cărora nu le este
contraindicat, din punct de vedere medical mânuirea armelor. La fel au o circulaŃie limitată
monumentele, adică bunurile ce fac parte din patrimoniul cultural, în conformitate cu Legea
1530/1993.
c) Bunuri scoase din circuitul civil – acele bunuri care nu pot face obiectul actelor
juridice. Bunurile scoase din circuitul civil sunt inalienabile – nu pot fi înstrăinate. Sunt
scoase din circuitul civil lucrurile care, a) prin natura lor, nu sunt susceptibile de apropiere,
sub forma dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale, cum ar fi: aerul, apele
curgătoare, spaŃiul cosmic… ; b) bunurile domeniului public în conformitate cu prevederile
art. 296 alin. 4 din prezentul act normativ; c) alte categorii de bunuri care prin lege sunt
scoase din circuitul civil.

Articolul 287. Animalele

(1) Animalele nu sînt lucruri. Ele sînt ocrotite prin legi speciale.
(2) În privinŃa animalelor se aplică dispoziŃiile referitoare la lucruri, cu excepŃia
cazurilor stabilite de lege.

1. Alin. 1 al prezentei norme subliniază faptul că deşi animalele nu pot avea calitatea de
subiect de drept, totuşi ele nu sunt egalate cu lucrurile şi în privinŃa lor se instituie reguli
speciale de comportate a subiectelor de drept cu ele. Aşa, spre exemplu, o reglementare
specială găsim alin 3 al art. 325 din prezentul cod, care prevede modalitatea de dobîndire a
dreptului de proprietate asupra bunului găsit. Această particularitate constă în faptul că dacă o
persoană a dobîndit, în conformitate cu prevederile art. 325, dreptul de proprietate asupra
unui animal, atunci fostul proprietar poate, în cazul în care se va constata existenŃa unei
afecŃiuni în privinŃa sa din partea animalului sau comportamentul crud al noului proprietar de
animal, să ceară restituirea acestuia. (de văzut care sunt Legile care ocrotesc animalele)
2. Deşi animalele nu sunt considerate lucruri, totuşi în ceia ce priveşte modul de
dobîndire, posesie, folosinŃă, dispoziŃie vor fi aplicabile regulile cu privire la lucruri, excepŃie
făcînd acele cazuri prevăzute de lege. Deci, şi asupra animalelor oamenii, în principiu, pot
avea aceleaşi drepturi, printre care a enumăra: dreptul de proprietate, dreptul de arendă … ,
astfel ele pot fi vîndute, donate, transmise în folosinŃă… .

Articolul 288. Bunurile imobile şi mobile

(1) Bunul poate fi imobil sau mobil.

(2) La categoria de bunuri imobile se raporta terenurile, porŃiunile de subsol,
obiectele acvatice separate, plantaŃiile prinse de rădăcini, clădirile, construcŃiile şi orice
alte lucrări legate solid de pămînt, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial,

468
este incorporat durabil în acestea, adică bunurile a căror deplasare nu este posibila fără
a se cauza prejudicii considerabile destinaŃiei lor.
(3) Rămîn bunuri imobile materialele separate în mod provizoriu de un teren,
pentru a fi reîntrebuinŃate, atît timp cît sînt păstrate în aceeaşi formă, precum şi părŃile
integrante ale unui bun imobil care sînt detaşate provizoriu de acesta dacă sînt destinate
reamplasării. Materialele aduse pentru a fi întrebuinŃate în locul celor vechi devin
bunuri imobile.
(4) Prin lege, la categoria de bunuri imobile pot fi raportate şi alte bunuri.
(5) Bunurile care nu sînt raportate la categoria de bunuri imobile, inclusiv banii şi
titlurile de valoare, sînt considerate bunuri mobile.

1. Divizarea cea mai importantă, asupra căreia se insistă în articolul de faŃă, este cea în
bunuri imobile şi bunuri mobile. În principiu, această clasificare se face în funcŃie de natura
bunurilor. Bunurile imobile sunt acele bunuri care au o aşezare fixă şi stabilă. Bunurile
mobile sunt acele bunuri care nu au o aşezare fixă şi stabilă fiind susceptibile de deplasare de
la un loc la altul, fie prin el însele, fie cu concursul unei forŃe străine. Clasificarea bunurilor în
imobile şi imobile, în principiu, este întemeiată pe diferenŃa de natură fizică care există între
bunurile mobile şi cele ce se caracterizează prin fixitate. Spunem în principiu, fiindcă imobile
după natura lor sunt în cea mai mare parte doar acele bunuri enumărate expres în alin 2 al
articolului comentat. La categoria bunurilor imobile, conform prevederilor alin. 3 şi 4 se
atribuie şi alte bunuri care de fapt, după natura lor sunt mobile.
2. În aliniatul doi al articolului de faŃă sunt enumărate principalele categorii de bunuri
imobile ca terenurile, porŃiunile de subsol, obiectele acvatice separate, plantaŃiile prinse de
rădăcini, clădirile, construcŃiile şi orice alte lucrări legate solid de pămînt, precum şi tot ceea
ce, în mod natural sau artificial, este incorporat durabil în acestea, adică bunurile a căror
deplasare nu este posibila fără a se cauza prejudicii considerabile destinaŃiei lor. Enumărarea
categoriilor de bunuri imobile dată în acest aliniat nu întru totul coincide cu cele din alte legi.
Spre exemplu art. 2 din Legea 1543/1998 atribuie la categoria bunurilor imobile doar
terenurile, construcŃiile capitale, apartamentele şi alte încăperi izolate. În Codul Funciar, art.
2/1 la categoria bunurilor imobile sunt atribuite sectoarele de teren şi obiectele aferente
acestora ( solul, bazinele de apă închise, pădurile, plantaŃiile multianuale, clădirile,
construcŃiile, edificiile, etc.) strămutarea cărora este imposibilă fără a cauza piedici directe
destinaŃiei lor. În primul rînd imobile sunt terenurile. Acestea se pot afla atât în proprietatea
privată cât şi publică. Regimul juridic al terenurilor, în special, este stabilit de Codul Funciar
şi Legea privind preŃul normativ şi modul de vânzare – cumpărare a pămîntului nr.
1308/1997. O altă categorie de bunuri imobile sunt porŃiunile de subsol. În corespundere cu
Legea subsolului, subsolul este partea scoarŃei terestre, situată mai jos de stratul de sol şi de
fundul bazinelor de apă şi se întinde pînă la adâncimi accesibile pentru studiere şi
valorificare geologică. Conform prevederilor art. 4 din această Lege subsolul este
proprietatea Republicii Moldova care îl posedă, foloseşte, dispune de el şi îl protejează.
Această prevedere legală este deja depăşită şi urmează să fie operate modificări care ar
admite posibilitatea aflării subsolului în proprietatea privată, lucru, care de facto, există în
prezent (spre exemplu subsolurile caselor de locuit, beciurile nu mai pot fi considerate ca
bunuri ale Republicii Moldova.). Nu trebuie să confundăm subsolul cu bogăŃiile de orice
natură ale subsolului, care conform art. 127 alin 4 din ConstituŃie şi a art. 296 alin 3 din
Codul Civil fac obiectul exclusiv al proprietăŃii publice. La fel, sunt atribuite la categoria de
bunuri imobile şi obiectele acvatice separate, regimul juridic al acestora fiind stabilit de
Codul Apelor, care în art. 1 prevede că apele în Republica Moldova constituie proprietate
exclusivă a statului şi pot fi date numai în folosinŃă. Această prevedere legală contravine
ConstituŃiei, în special art. 127. alin 4, care dispune că doar apele folosite în interes public fac

469
obiectul exclusiv al proprietăŃii publice. PlantaŃiile prinse de rădăcini ca bun imobil stilat la
alin 2, trebuie extinse la întreaga vegetaŃie care Ńine de pămînt prin rădăcini: plantele,
copacii, arbuştii, pomii, seminŃele puse în pămînt … . Clădirile, construcŃiile şi orice alte
lucrări legate solid de pămînt – cuprind orice construcŃie sau lucrări, cum ar fi casele de
locuit, fabricile, magazinele, prăvăliile, tunelurile, barajele, digurile, lucrările de sondare şi
exploatare a minereurilor, canalizările de apă, gaz şi electricitate. ConstrucŃiile care nu aderă
la pămînt şi pot fi mutate din loc în loc nu sunt considerate bunuri imobile.
3. În alin 3 din prezentul articol, sunt enumerate două categorii de bunuri, care deşi după
natura lor sunt bunuri mobile, legiuitorul le atribuie la categoria bunurilor imobile. Aceste
sunt materialele separate în mod provizoriu de un teren atît timp cît sînt păstrate în aceeaşi
formă, cum ar fi spre exemplu cărămizile din ziduri cu condiŃia că acestea să fie
reintrebuinŃate în aceiaş construcŃie şi părŃile integrante ale unui bun imobil care sunt
detaşate provizoriu de acesta dacă sunt destinate reamplasării, spre exemplu unele elemente
ale construcŃiilor care sunt separate pentru a fi întrebuinŃate în altă construcŃie. În cazul în
care materialele vechi sunt înlocuite cu noi, atunci acestea preiau locul celor vechi şi deci
devin bunuri mobile. Această calificare dată unor bunuri este o ficŃiune legală necesară pentru
a supune bunurile aceloraşi reguli ca şi pentru imobilul la care sunt ataşate.
Poate de enumărat particularităŃile bunurilor imobile ? (vezi Com. Sub. red. lui
Sadîcov)
4. Codul Civil, prin prevederea din alin 4 ale acestui articol, admite posibilitatea
răsfrângerii regimului juridic al bunurilor imobile şi asupra altor categorii de bunuri, dar cu
condiŃia ca acest lucru să fie expres prevăzut de lege.
5. După regula stipulată în art. 288 alin 5, toate bunurile în afară de cele pe care legea le
atribuie la categoria de bunuri imobile sunt mobile, inclusiv banii Ńi titlurile de valoare.
Banii sunt o categorie specială de bunuri care datorită priorităŃilor lor deosebite usnt un
echivalent general al tuturor celorlalte bunuri şi constituie un instrument general al
schimbului. Titlurile de valoare sun documentele constitutive şi constatatoare, întocmite într-
o formă anumită, care incorporează un drept de creanŃă.

Articolul 289. Prevederile aplicabile drepturilor reale

Prevederile referitoare la bunurile imobile şi mobile se aplica în modul

corespunzător şi drepturilor reale asupra acestor bunuri.

Drepturile reale asupra bunurilor mobile şi asupra bunurilor mobile sunt supuse
regimului juridic respectiv al bunurilor imobile şi mobile. łinând cont de particularităŃile
bunurilor imobile, cât şi de conŃinutul drepturilor reale, susŃinem că sunt supuse regulilor
referitoare la bunurile imobile drepturile reale asupra lor, pe cînd celelalte drepturi
patrimoniale, acestea fiind drepturile de creanŃă (mai numite şi obligaŃionale), sunt supuse
regulilor referitoare la bunurile mobile. Spre exemplu, dreptul de proprietate (drept real)
asupra unui bun imobil va fi dobândit din momentul înregistrării la oficiul cadastral teritorial
(vezi şi comentariu la art. 321 alin 2 din Codul Civil)…..

Articolul 290. Înregistrarea drepturilor asupra bunurilor immobile

(1) Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale asupra bunurilor imobile,

grevările acestor drepturi, apariŃia, modificarea şi încetarea lor sînt supuse înregistrarii
de stat.

470
 (2) Înregistrarea de stat a drepturilor asupra bunurilor imobile este publică.
Organul care efectuează înregistrarea de stat este obligat sa elibereze oricărei persoane
informaŃii despre toate drepturile şi grevările înregistrate asupra oricărui imobil.
(3) Organul care efectuează înregistrarea de stat este obligat sa elibereze, la
cererea persoanei al cărei drept este înregistrat, un document ce ar confirma
înregistrarea sau sa aplice parafa pe documentul prezentat spre înregistrare.

1. Interesele şi consecinŃele clasificării bunurilor în mobile şi imobile sunt numeroase,

de aceea Codul Civil a stabilit două regimuri diferite pentru mobile şi imobile. După cum am
spus, imobilele sunt fixe, nu se deplasează fără a cauza prejudicii considerabile destinaŃiei
lor; în timp ce mobilele nu posedă acest caracter. Aceste deosebiri de regim juridic al celor
categorii de bunuri determină consecinŃe în ceea ce priveşte drepturile reale asupra lor,
publicitatea şi posesia bunurilor, garanŃiile asupra acestor două categorii de bunuri, precum şi
competenŃa instanŃelor judecătoreşti de a soluŃiona litigiile. În special, conform alin. 1 din
norma comentată, dreptul de proprietate şi alte drepturi reale (dreptul de uzufruct, dreptul de
uz, dreptul abitaŃie, dreptul servitute, dreptul de superficie şi dreptul de gaj) asupra bunurilor
imobile, grevările acestor drepturi, apariŃia, modificarea şi încetarea lor sînt supuse
înregistrarii de stat în conformitate cu prevederile Legii cadastrului bunurilor imobile
nr.1543/1998. Conform dispoziŃiilor art. 1 alin 1 din Legea 2543/1998, cadastrul bunurilor
imobile asigură recunoaşterea publică a dreptului de proprietate şi a altor drepturi
patrimoniale asupra bunurilor imobile cât şi ocrotirea de stat a acestor drepturi. Drepturile
reale sura bunurilor imobile vor lua naştere doar în cazul în care vor fi înregistrate în registrul
bunurilor imobile. Aceiaşi regulă va fi aplicabilă şi în cazurile de modificare şi încetare a
acestor drepturi. Ca consecinŃă drepturile reale asupra bunurilor reale vor fi opozabile terŃelor
doar dacă au fost înregistrate în registrul bunurilor imobile.
2. Imobilele fiind fixe, s-a organizat un sistem de publicitate imobiliară, în baza Legii
1543/1998, care face posibilă cunoaşterea de către terŃi, a oricărei operaŃii juridice privind
constituirea, modificarea şi stingerea de drepturi reale asupra imobilelor. Această publicitate
este de mare importanŃă. Drepturile reale sunt opozabile terŃilor, dar dobîndirea unor drepturi
reale asupra unui imobil prin vînzare, donaŃie, schimb, etc., trebuie să fie cunoscută de
persoanele care au interes. Datorită publicităŃii imobiliare, terŃii vor fi informaŃi asupra
operaŃiunilor juridice efectuate. Această publicitate imobiliară se asigură şi prin dispoziŃia art.
6 din Legea 1543/1998 care dispune că organul care efectuiază înregistrarea este obligat să
elibereze, în termen de 3 zile, oricărei persoanei fizice care s-a legitimat şi a depus a cerere
scrisă sau persoanei juridice care l-a sesizat oficial informaŃiile solicitate despre toate
drepturile înregistrate asupra oricărui bun imobil.
3. În ceea ce priveşte titulari de drepturi, înscrişi în cadastrul bunurilor imobile, apoi
aceştea sunt în drept să ceară organului de înregistrare să li se elibereze un document care ar
confirma drepturile înscrise în cadastrul bunurilor imobile, ori să aplice parafa pe documentul
prezentat spre înregistrare. Conform prevederilor art. 36 alin 1 din Legea 1543/1998,
înregistrarea drepturilor asupra bunului imobil este confirmată prin extrasul din registrul
bunurilor imobile. Extrasul din registrul bunurilor imobile se eliberează persoanei fizice care
s-a legitimat şi a depus a cerere scrisă sau persoanei juridice care a sesizat oficial oficiul
cadastral teritorial.

Articolul 291. Bunurile divizibile şi indivizibile

(1) Este divizibil bunul care poate fi împărŃit în natură fără a i se schimba
destinaŃia economica.

471
 (2) Este indivizibil bunul ale cărui părŃi, în urma divizării, pierd calităŃile şi
destinaŃia lui.
(3) Prin act juridic, un bun divizibil prin natura sa poate fi considerat indivizibil.

Clasificarea bunurilor în divizibile şi indivizibile are ca criteriu posibilitatea împărŃirii

bunurilor fără să-şi schimbe utilitatea sau destinaŃia lor economică. Urmează să precizăm că
divizibilitatea bunurilor urmează să fie privită sub două aspecte: sub aspect fizic şi sub
aspect juridic. Sub aspect fizic, sunt divizibile numai bunurile corporale, dat fiind faptul că
materia în sine este totdeauna divizibilă. Divizibilitatea fizică presupune existenŃa a trei
condiŃii: 1) părŃile din care era compus bunul să posede calităŃile individule ale întregului; 2)
părŃile-în urma diviziunii – să rămînă proprii pentru destinaŃia economică pe care o avea
întregul; 3) părŃile să nu sufere o depreciere valorică disproporŃionată. ExistenŃa acestor
condiŃii depinde de însuşirile naturale ale bunului. Cu toate acestea, conform prevederilor
alin. 3 ale articolului comentat, un bun divizibil din punct de vedere al însuşirilor naturale ale
acestuia, poate fi considerat ca bun indivizibil. Deci, bunurile divizibile sunt acele bunuri
susceptibile de împărŃire, fără ca prin aceasta să li se schimbe destinaŃia., iar bunurile
indivizibile sunt acele bunuri care se pot împărŃi fără a li se schimba destinaŃia. Spre exemplu

Articolul 292. Bunul principal şi bunul accesoriu

(1) Bunul destinat în mod permanent întrebuinŃării economice unui alt bun
(principal) şi legat de acesta prin destinaŃie comună este un bun accesoriu atît timp cît
satisface această întrebuinŃare. Toate celelalte bunuri sînt principale.
(2) DestinaŃia comuna poate fi stabilita numai de proprietarul ambelor bunuri
dacă în contract nu este prevăzut altfel.
(3) Bunul accesoriu urmează situaŃia juridică a bunului principal dacă părŃile nu
convin altfel.
(4) Încetarea calităŃii de bun accesoriu nu este opozabila unui terŃ care a dobîndit
anterior drepturi privitoare la bunul principal.
(5) Separarea temporara a unui bun accesoriu de bunul principal nu-i înlătură
aceasta calitate.
(6) Drepturile unui terŃ privitoare la un bun nu pot fi încălcate prin transformarea
acestuia în bun accesoriu.

(1). Clasificarea bunurilor în principale şi accesorii se face în raport cu corelaŃia dintre

ele. Bunurile principale sunt acele bunuri care au o existenŃă de sine stătătoare, o destinaŃie
economică proprie, adică pot fi folosite independent, fără a servi la întrebuinŃarea unui alt
bun. Şi invers, bunurile accesorii sunt acele bunuri care sunt destinate să servească la
întrebuinŃarea altor bunuri principale. De exemplu, antena de la televizor, arcuşul de la
vioară, cheile de la lăcată, beŃele pentru sky. Codul civil în art. 292 alin. 1 atribuie două
caractere bunurilor accesorii şi anume:
a) existenŃa unei legături economice între bunul accesoriu şi principal;
b) bunul accesoriu trebuie să fie destinat în mod permanent întrebuinŃării economice a
bunului principal.
Starea de accesoriu poate rezulta din raportul juridic care se află în dependenŃă faŃă de altul,
ca de exemplu în cazul raportului de garanŃie (dreptul de gaj) sau din natura lucrurilor.
(2). Pentru a fi în prezenŃa bunurilor principale şi accesorii trebuie ca ambele aceste
bunuri să fie în proprietatea uneia şi aceleiaşi persoane. Aceasta înseamnă că bunul principal

472
şi bunul accesoriu trebuie să aibă acelaşi proprietar. Pentru a stabili dacă un bun este
accesoriu sau principal urmează a fi îndeplinite următoarele condiŃii:
a) ambele bunuri să fie în proprietatea aceluiaşi proprietar;
b) titularul dreptului de proprietate trebuie să stabilească prin voinŃa lui un raport cu
destinaŃia comună a ambelor bunuri.
Referitor la cea din urmă condiŃie, în art. 292 alin. 2 este stipulată regula că destinaŃia
comună a ambelor bunuri este stabilită de proprietarul acestora. Această regulă poartă un
caracter dispozitiv, admiŃând posibilitatea ca părŃile unui contract prin voinŃa lor să deroge de
la ea.
(3). ImportanŃa juridică a clasificării bunurilor în principale şi accesorii constă în faptul
că bunul accesoriu urmează soarta bunului principal, dacă părŃile nu au convenit altfel, fapt
expres confirmat prin dispoziŃia alin. 3 din art. 292 Cod civil. Ca urmare dacă bunul principal
va fi înstrăinat (vîndut, schimbat, donat) această soartă o va avea şi bunul accesoriu, fiind şi
el considerat înstrăinat. În situaŃia de accesoriu se află toate raporturile de garanŃie personală
(fidejusiunea) şi reale (gajul).
(4). În principiu, alin. 4 al acestei norme, constituie o precizie a prevederilor incluse în
alineatul precedent, conform cărora bunul accesoriu urmează soarta bunului principal. În aşa
fel, dacă o persoană deja a dobîndit dreptul de proprietate (situaŃii de cele mai dese ori
întîlnite, însă norma comentată se referă şi la alte situaŃii), apoi după acest moment încetarea
calităŃii de bun accesoriu nu va fi opozabilă proprietarului bunului pe motivul că el a dobîndit
bunul principal anterior încetării calităŃii de bun accesoriu.
(5). Dacă un bun accesoriu temporar este separat de la bunul principal, cu condiŃia că
ulterior îşi va lua locul de bun accesoriu a aceluiaşi bun principal, apoi el va rămîne a fi
considerat ca bun accesoriu respectiv fiindu-i aplicabile regulile respective. În alin. 5 art. 292
nu se specifică pe ce perioadă bunul accesoriu urmează a fi separat de bunul principal pentru
a-şi păstra calitatea de bun accesoriu, deoarece în fiecare caz concret acest termen va fi
diferit. Important este că ulterior separării bunul accesoriu să revină la bunul principal.
(6). După cum am putut observa din comentariul alin. 1 şi 2 ale art. 292 Cod civil,
regulile referitoare la bun principal şi bun accesoriu vor putea fi aplicabile doar în cazul cînd
ambele bunuri au acelaşi proprietar. EsenŃa prevederii din alin. 6 al art. 292 Cod civil constă
în faptul că dacă persoana deŃine un oarecare drept asupra unui bun, iar acesta devine
accesoriu la un alt bund în proprietatea altei persoane, apoi în acest caz aceste persoane vor
deŃine ambii drepturi avute anterior asupra acestor bunuri.

Articolul 293. Bunurile fungibile şi bunurile nefungibile

(1) Sînt fungibile bunurile care, în executarea unei obligaŃii, pot fi înlocuite cu
altele fără a afecta valabilitatea plăŃii. Toate celelalte bunuri sînt nefungibile.
(2) Prin act juridic, un bun fungibil poate fi considerat nefungibil, iar un bun
nefungibil poate fi considerat fungibil.

(1). Clasificarea bunurilor în fungibile şi nefungibile se face în dependenŃă de utilitatea lor.

Fungibilitatea ori nefungibilitatea bunului este determinată de faptul dacă un bun poate fi
înlocuit cu altul în cadrul executării unei obligaŃiuni, spre exemplu 100 kg de grîu poate fi
înlocuite cu 100 kg de grîu de aceeaşi calitate. Bunurile fungibile sunt acelea care pot fi
înlocuite unele cu altele în executarea unei obligaŃii. În schimb, bunurile nefungibile sunt
acelea care nu se pot înlocui unele cu altele în executarea unei obligaŃii astfel că, debitorul se
va considera că a executat obligaŃia doar în cazul în care a transmis bunul datorat. Spre
exemplu în categoria bunurilor fungibile putem enumăra aşa bunuri ca: banii, alimente de un

473
anumit fel, mese, scaune, pixuri, caiete etc., iar la categoria bunurilor nefungibile aşa bunuri
ca: o casă, un lot de pămînt, un cîine de rasă etc. Natura juridică a bunurilor fungibile
presupune că ambele bunuri (care pot fi înlocuite în exercitarea unei obligaŃii) au aceeaşi
valoare pentru creditor din punct de vedere al plăŃii datorate, aşa încît creditorului îi este
indiferent care anume bun va primi. În principiu, bunurile fungibile sunt şi bunuri
determinate generic, fapt prevăzut expres şi în alin. 2 al art. 294 Cod civil. Spunem în
principiu, fiindcă într-o ipoteză am putea admite ca un bun determinat generic să fie fungibil,
adică să nu poată fi înlocuit cu altul asemănător în executarea unei obligaŃii (vezi comentariul
la art. 294 alin. 2 Cod civil).
(2). Clasificarea bunurilor în fungibile şi nefungibile poate rezulta nu numai din natura
bunurilor (art. 293 alin. 1 Cod civil), ci şi din voinŃa contractanŃilor (art. 293 alin. 2 Cod
civil). deci, părŃile unui act juridic pot stabili ca bunurile nefungibile să fie privite ca
fungibile şi invers. Cu toate că conform prevederilor alin. 2 art. 293 Cod civil, părŃile unui act
juridic pot prin voinŃa lor să considere un bun fungibil ori nefungibil, totuşi privitor la unele
bunuri cum sunt banii, cerealele sau altele vor fi considerate aproape întotdeauna fungibile.
Fungibilitatea monedei este şi o necesitate practică, fiindcă de regulă este imposibil să întorci
aceleaşi bancnote pe care le-ai primit ori să întorci aceiaşi materie primită. Anume din aceste
considerente caracterul fungibil al bunurilor impuse a face o corelaŃie cu consumptibilitatea
lor, corelaŃie la care ne vom opri în comentariu art. 295 Cod civil.

Articolul 294. Bunul determinat individual şi bunul determinat generic

(1) Se consideră determinat individual bunul care, potrivit naturii sale, se

individualizează prin semne, însuşiri caracteristice doar lui.
(2) Bunul determinat generic se consideră bunul care posedă semnele
caracteristice tuturor bunurilor de acelaşi gen şi care se individualizează prin
numărare, măsurare, cîntărire. Bunul determinat generic este fungibil.
(3) Prin act juridic, bunurile determinate individual pot fi considerate determinate
generic, iar bunurile determinate generic pot fi considerate determinate individual.

(1) Clasificarea bunurilor în bunuri determinate individual şi bunuri determinate generic se

face după criteriul naturii bunului (alin. 1 şi 2 din norma comentată), cît şi după voinŃa
părŃilor contractante (alin. 3 din norma comentată).
Bunul este determinat individual dacă se individualizează prin însuşirile proprii caracteristice
doar lor (un tablou unic pictat de Picasso (Pablo Ruisy Picasso) – “Domnişoarele din
Avignon”, o casă de locuit, un lot de teren). Deci, aceste bunuri se deosebesc de late bunuri
asemănătoare prin însuşirile lor specifice, care le fac în principiu unice.
(2) Alin. 2 art. 294 Cod civil defineşte bunul determinat generic ca fiind acel bun care se
determină prin caracterele comune bunurilor de gen şi care se individualizează prin numărare
(10 mese, 5 saune, 30 cărŃi, 20 telefoane), măsurare (20 metri de stofă, 8 m de cablu electric),
cîntărire (5 kg de roşii, 1 tonă de mere). Deşi, după regula generală bunurile determinate
generic sunt considerate fungibile, fapt expres prevăzut în alin. 2 al art. 294 Cod civil, totuşi
trebuie să Ńinem cont de faptul că între aceste două categorii de bunuri nu întotdeauna există o
perfectă identitate. Aşa spre exemplu o carte este un bun generic şi tot odată fungibil, adică
poate fi înlocuită în executarea unei obligaŃii cu o altă carte (vezi iş comentariul la art. 293
Cod civil) scrisă de acelaşi autor cu acelaşi conŃinut. Însă pot exista cazuri cînd
împrumutătorul va insista să fie întoarsă anume cartea împrumutată care poartă semnătura
autorului (spre exemplu prezentul Cod civil adnotat cu semnăturile tuturor autorilor

474
comentariului) şi în aceste cazuri nu va mai fi vorba de un bun generic şi fungibil, ci de un
bun determinat care îl deosebeşte de late bunuri din această categorie.
(3) La voinŃa părŃilor un bun determinat individual poate fi considerat ca bun determinat
generic şi invers, un bun determinat generic poate fi considerat ca bun determinat individual.

Articolul 295. Bunurile consumptibile şi bunurile neconsumptibile

(1) Sînt consumptibile bunurile a căror întrebuinŃare obişnuită implică

înstrăinarea sau consumarea substanŃei lor. Toate celelalte bunuri sînt neconsumptibile.
(2) Prin act juridic, un bun consumptibil poate fi considerat neconsumptibil.

(1) Bunurile se clasifică în consumptibile sau neconsumptibile, după cum folosirea

(întrebuiŃarea) lor obişnuită implică ori nu înstrăinarea sau consumarea substanŃei lor.
Bunurile consumptibile sunt acele bunuri a căror întrebuinŃare obişnuită implică înstrăinarea
sau consumarea substanŃei lor. Folosirea acestor bunuri nu se poate realiza decît consumîndu-
se fie material, fie juridic prin înstrăinarea şi ieşirea lor din patrimoniu, într-un singur act de
folosire. Includem în această categorie de bunuri produsele alimentare, materia primă,
grînele, banii – acestea îndeplinindu-şi funcŃiile sale prin înstrăinare. Bunurile consumptibile
nu trebuie confundate cu bunurile comestibile, corelaŃia dintre acestea fiind de gen – specie.
Toate bunurile comestibile sunt şi bunuri consumptibile, însă nu toate bunurile consumptibile
sunt şi bunuri comestibile (benzina, motorina sunt bunuri consumptibile, dar nu şi bunuri
comestibile).
Bunurile neconsumptibile sunt acele care pot fi întrebuinŃate în mod continuu fără a li se
consuma substanŃa lor sau să fie implicată înstrăinarea. Fac parte din această categorie aşa
bunuri ca terenurile, construcŃiile, automobilele etc.
(2) Atribuirea bunurilor la consumptibile ori neconsumptibile poate fi făcută reieşind din
natura bunului cît şi prin voinŃa părŃilor exprimată într-un act juridic. Reieşind din alin. 2 al
art. 295 Cod civil, părŃile prin voinŃa lor pot considera un bun consumptibil ca
neconsumptibil nu şi invers, şi acest lucru este firesc.

Articolul 296. Bunurile domeniului public şi bunurile domeniului privat

(1) Bunurile care aparŃin statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale fac parte
din domeniul privat dacă, prin lege sau în modul stabilit de lege, nu sînt trecute în
domeniul public.
(2) Din domeniul public al statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale fac
parte bunurile determinate de lege, precum şi bunurile care, prin natura lor, sînt de uz
sau de interes public. Interesul public implica afectarea bunului la un serviciu public
sau la orice activitate care satisface nevoile colectivităŃii fără a presupune accesul
nemijlocit al acesteia la utilizarea bunului conform destinaŃiei menŃionate.
(3) BogăŃiile de orice natura ale subsolului, spaŃiul aerian, apele şi pădurile folosite
în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental,
căile de comunicaŃie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al
proprietăŃii publice.
(4) Bunurile domeniului public sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.
Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi
dobîndit de terŃi prin uzucapiune.

475
(1) Temeiul acestei clasificări al bunurilor este art. 9 din ConstituŃie care prevede că
proprietatea este publică şi privată. În alin. 1 al art. 296 Cod civil se instituie o regulă foarte
importantă, şi anume statul şi unităŃile administrativ-teritoriale au în proprietate două
categorii de bunuri cu regim diferit: bunuri publice şi bunuri private. Această dispoziŃie legală
instituie prezumŃia conform căreia bunul este considerat privat, dacă prin lege (şi doar prin
lege) nu este atribuit la categoria bunurilor publice. Bunurile statului şi unităŃilor
administrativ-teritoriale afectate domeniului privat vor avea o circulaŃie liberă, putînd fi
încheiate diferite acte juridice (vezi şi comentariul la art. 286 Cod civil).
(2) Pentru ca bunul să fie afectat domeniului public este necesar ca prin lege să fie numite
care anume bunuri sunt considerate bunuri publice, ori natura bunului să fie de uz public sau
de interes public. Astfel, conform prevederilor Legii nr. 828/1991 (Codul Funciar), art. 56
terenurile destinate ocrotirii naturii (terenurile rezervaŃiilor, parcurilor naŃionale, parcurilor
dendrologice şi zoologice, grădinilor botanice, braniştilor, monumentelor naturii, terenurile
zonelor de protecŃie şi zonelor sanitare) fac obiectul proprietăŃii publice. La fel urmează a fi
atribuite la categoria de bunuri publice şi terenurile destinate necesităŃilor de apărare şi
trupelor de grăniceri – fîşia de protecŃie a frontierei (art. 55 din legea 828/1991). O altă lege
care enumără un bun ce face parte din categoria bunurilor publice este Legea 918/2000
(privind terenurile proprietate publice şi delimitarea lor). A două categorie de bunuri care
face parte din domeniul public sunt bunurile care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes
public. Sunt de uz public bunurile accesibile tuturor persoanelor, cum ar fi parcurile naturale,
străzile, pieŃele etc. Sunt de interes public bunurile care deşi nu pot fi folosite de orice
persoană, au destinaŃia de a fi folosite în cadrul unor activităŃi care interesează pe toŃi
membrii societăŃii cum ar fi muzeele, teatrele, şcolile etc. referitor la proprietatea publică a
unităŃilor administrativ-teritoriale, a se vedea Legea 523/1999.
(3) Alin. 3 art. 296 Cod civil este o reproducere a alin. 4 din art. 127 din ConstituŃie, care
enumără principalele categorii de bunuri care fac obiectul exclusiv al domeniului public.
Enumerarea bunurilor din acest alineat nu poate fi considerată exhaustivă, fiindcă chiar în
cuprinsul acestei norme se stipulează că fac obiectul exclusiv al proprietăŃii publice şi alte
bunuri stabilite de lege.
(4) Bunurile domeniului public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Aceste
caractere ale bunurilor domeniului public sunt enumerate şi în Hotărîrea CurŃii
ConstituŃionale nr.11 sin 15.02.2001 (MO nr. 25-26/10 din 01.03.2001).

Articolul 297. Bunurile complexe

(1) Daca mai multe bunuri formează un tot întreg care este destinat folosinŃei
comune atribuite de natura unificării, ele sînt considerate un singur bun (bun complex).
(2) Efectele actului juridic încheiat în legătură cu un bun complex se răsfrîng
asupra tuturor părŃilor componente ale bunului dacă actul respectiv sau legea nu
prevede altfel.

(1) Bunurile pot fi simple - atunci cînd formează o unitate indivizibilă şi sunt supuse în
mod natural unui regim juridic omogen, şi compuse – atunci cînd mai multe bunuri
formează un tot întreg care este destinat folosirii comune atribuite de natura unificării.
Bunul complex se caracterizează prin aceea că:
a) este format din mai multe bunuri care formează un tot întreg (o bibliotecă, o turmă de
animale, un serviz);
b) bunurile care formează un tot întreg, în principiu, nu sunt legate între ele (automobilul,
deşi este format din mai multe piese nu este considerat ca un bun complex, ci ca un bun

476
 simplu, în schimb un serviciu de cafea, format din mai multe căni (ceşti) este
considerat ca un bun complex);
c) totalitatea de bunuri formează un tot întreg care este destinată folosinŃei comune;
d) fiecare parte a bunului complex poate fi utilizat de sine stătător în acelaşi scop (spre
exemplu, o cană dintr-un serviz poate fi folosită de sine stătător).
(2) ImportanŃa evidenŃierii bunurilor complexe constă în faptul că toate bunurile
componente ale unui tot întreg (bun complex) sunt considerate ca un singur bun. Din
aceste considerente, în cazul încheierii actului juridic obiect al căruia sunt bunurile
complexe, urmează să fie transmise toate bunurile care compun bunul complex. Această
prevedere din alin. 2 poartă un caracter dispozitiv, părŃile fiind în drept să deroge de la ea.
La fel şi legea poate, în unele cazuri, deroga de la regula conform căreia actul juridic
produce efecte juridice asupra tuturor părŃilor componente ale bunului complex.

Articolul 298. Universalitatea de bunuri

(1) Universalitatea de fapt este o pluralitate de bunuri corporale omogene

considerate ca un tot întreg.
(2) Universalitatea de drept este o pluralitate de bunuri corporale şi incorporale
de orice fel care, privite împreună, sînt considerate ca un tot întreg.

1. O universalitate este o masă de bunuri, în care acestea ca elemente ale masei sunt
supuse unor reguli identice. Codul Civil în articolul de faŃă distinge: universalitatea de fapt şi
universalitatea de drept.
Universalitatea de fapt constituie o totalitate de lucruri corporale omogene care sunt
considerate ca un tot întreg (o bibliotecă, o turmă, un serviz, un set de mobilă…). Valoarea
economică a acestei universalităŃi trebuie pusă în legătură cu reunirea elementelor
constitutive. Un exemplu al unei universalităŃi de fapt poate servi alin 2 al art. 406 din Codul
Civil care prevede că „arborii care se scot din pepiniera fără degradarea acesteia nu fac parte
din uzufruct decît cu obligaŃia uzufructuarului de a se conforma dispoziŃiilor legale şi
uzanŃelor locale în ceea ce priveşte înlocuirea lor”. Deci pepiniera se consideră ca o
universalitate, din care fac parte arbori tineri care se cresc care pentru a fi vânduŃi sau
transplantaŃi.
Utilitatea lor este dată de ansamblul pe care îl formează. UniversalităŃile de fapt sunt,
în principiu, fracŃiuni de patrimoniu şi se deosebesc, în esenŃă, de patrimoniu prin aceea că în
sânul lor nu funcŃionează relaŃia activ-pasiv. Cu toate acestea universalitatea de fapt nu poate
fi considerată identică cu patrimoniul. ImportanŃa universalităŃii de fapt constă în faptul că în
caz de înstrăinare vînzare-cumpărare, sechestru, gaj, universalitatea va fi privită în bloc şi nu
separat pentru fiecare bun ce formează tot întregul – universalitatea.
2. Universalitate de drept la fel constituie o pluralitate de bunuri, numai că în acest caz,
în componenŃa universalităŃii de drept pot fi nu numai bunurile corporale ci şi incorporale,
care privite împreună sunt considerate ca un tot întreg. Ca universalitate de drept este
considerat patrimoniul.

Articolul 299. Fructul

(1) Fruct al lucrului este venitul, sporul şi productele pe care le dă acest lucru.
(2) Fruct al dreptului este venitul şi beneficiile dobîndite în urma folosirii acestui
drept.

477
 (3) Fruct al lucrului şi al dreptului se consideră, de asemenea, veniturile şi
beneficiile pe care acest lucru sau drept le asigură prin intermediul raporturilor
juridice.
(4) Împuternicirea asupra lucrului sau dreptului oferă posibilitatea reŃinerii
fructului acestui lucru sau drept în conformitate cu termenul şi volumul împuternicirii
dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(5) În cazul în care este obligată să restituie fructele, persoana poate cere
compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu aceste fructe dacă respectivele
cheltuieli sînt rezultatul unei gospodăriri judicioase şi nu depăşesc valoarea fructului.

1. Prin fruct se înŃelege tot ceia ce produce un lucru , fără alterarea sau diminuarea
considerabilă a substanŃei sale. Spre exemplu recoltele pe care le produce pămîntul (cereale,
ierburi,…) sunt fructe, cere se produc periodic şi care nu scad substanŃa pămîntului.
Majoritatea lucrurilor sunt frugifere adică au însuşirea de a produce fructe. Legiuitorul în
articolul de faŃă operează cu termenii de “lucru” şi “drept”, care conform prevederilor art.285
ali. 1 sunt numite bunuri. Urmează deci să utilizăm termenul de “bun”, care este genul. În
acest sens am putea spune că produsele bunului sunt : a) fructul; b) venitul; c) productele.
łinem să reŃinem că termenul “fruct”, în sensul larg al cuvîntului, include în sine “venitul”
şi “productele”. Pentru a nu crea confuzii, şi avînd în vedere faptul că termenul “spor” utilizat
în alin 1 însemnă nu altceva decît “venit” sau “fruct” . Din aceste considerente vom spune că
produsele bunului sunt: fructul, venitul şi produsele.
Fructele sunt produsele directe şi periodice ale unui bun obŃinute cu sau fără intervenŃia
omului cum ar fi produsele periodice ale pămîntului: fructele de pădure, iarba, poamele din
livezi, sporul animalelor: lână, laptele, brânza, ouăle, peştele ce se pescuieşte dintr-un iaz, etc.
Toate aceste fructe se mai numesc şi fructe naturale.
Productele sunt foloasele obŃinute dintr-un bun prin diminuarea sau consumarea
substanŃei acesteia, cum ar fi copacii unei păduri, piatra din carieră.
2. Veniturile (mai numite şi fructe civile) sunt sumele de bani sau alte produse rezultate
din folosirea bunului de către o altă persoană, precum chiriile, arenzile, dobînzile, venitul
rentelor, dividendele şi partea din venitul net distribuit, în condiŃiile legii, în urma lichidării
unui patrimoniu. Deci, veniturile sunt avantajele materiale care se pot obŃine de la un bun în
mod periodic.
3. În conformitate cu prevederile art. 299 alin . 3, fructele şi veniturile pot surveni şi în
rezultatul încheierii actelor juridice, cum ar fi: contractul de arendă; contractul de concesiune;
etc.
4. După regula generală, prevăzută în art. 317 din prezentul cod, tot ceea ce produce
bunul, revine proprietarului, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. O excepŃie de la
această regulă o găsim în art. 299. Astfel, dispoziŃia alin. 4 al articolului comentat, îl
împuterniceşte pe posesorul (se are în vedere posesorul mijlocit, mai denumit şi detentor
precar – art. 304 alin. 2 ) bunului cu dreptul de a reŃine fructul acestuia, dacă legea ori
contractul nu prevede altfel. Prin termenul “reŃinere” trebuie să înŃelegem nu doar reŃinerea
propriu zisă a fructului, ci faptul că fructul va trece în proprietatea acelei persoane care a
posedat bunul cu just titlu, dacă contrariul nu reiese din lege ori nu este prevăzut în actul
juridic civil. Aşa spre exemplu, fructele culese de arendator vor trece în proprietate acestuia,
dacă legea ori contractul nu va prevedea contrariul.
5. Sunt posibile situaŃii când deŃinătorul bunului cu just titlu nu va obŃine dreptul de
proprietate asupra fructelor lui. În aceste cazuri, conform prevederilor alin 5 din art. 299,
detentorul precar va fi în drept să ceară compensarea tuturor cheltuielilor suportate în legătură
cu aceste fructe (producerea, păstrarea, încheierea actelor de conservare) producerea acestor.

478
Compensarea cheltuielilor se va face doar în cazul în care acestea au survenit în rezultatul
unei gospodării judicioase a bunului, şi aceste cheltuieli nu vor depăşi valoarea fructului.

Articolul 300. Dreptul accesoriu şi dreptul limitat

(1) Drept accesoriu este dreptul legat astfel de un alt drept încît fără acesta nu
poate exista.
(2) Drept limitat este dreptul derivat de la un drept mai cuprinzător care este
grevat cu acel drept.

1. Vorbind de drept accesoriu trebuie neapărat să Ńinem cont şi de bunuri accesorii, ori
conform prevederilor art. 285 alin. 1 drepturile patrimoniale fac parte din bunuri. Dreptul
accesoriu se caracterizează prin faptul că el nu are o existenŃă de sine stătătoare, existenŃa lui
depinzând de existenŃa unui alt drept principal. Aşa spre exemplu, gajul este un drept
accesoriu, fiindcă dreptul de gaj va apărea doar dacă a fost încheiat un contract principal,
executarea obligaŃiilor căruia urmează a fi garantată prin încheierea unui contract de gaj.
Stingerea dreptului principal va duce şi la stingerea dreptului accesoriu, dar nu şi invers.
2. În alin. 2 se vorbeşte de drepturi limitate, care se mai numesc dezmembrăminte.
Dezmembrămînt (drept limitat) este dreptul derivat dintr-un drept mai cuprinzător. Spre
exemplu sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate următoarele drepturi reale
principale: dreptul de uzufruct (art. 395-423); dreptul de uz şi dreptul de abitaŃie (art. 424-
427); dreptul de servitute (art. 428-442); dreptul de superficie (art. 443-453). Toate aceste
drepturi dezmembrează un drept mai cuprinzător acesta fiind dreptul de proprietate. Dreptul
de proprietate fiind cel mai complet drept real, întruneşte în sine toate atributele care
conform art. 315 alin 1 sunt: dreptul de posesiune, dreptul de folosinŃă şi dreptul de
dispoziŃie. Însă este posibil ca unele atribute ale dreptului de proprietate să fie disociate şi
repartizate între titulari diferiŃi. Spre exemplu în caziul dreptului de uzufruct un atribut al
dreptului de proprietate - dreptul de dispoziŃie – rămîne la nudul proprietar, iar dreptul de
posesiune şi dreptul de folosinŃă sunt transmise uzufructuarului (a se vedea şi comentariu la
art. 395). Conform prevederilor art. 300 alin 2, dezmembrămintele (dreptul limitat) grevează
dreptul mai cuprinzător. Astfel dreptul de servitute va greva dreptul de proprietate.

Articolul 301. Rezultatele protejate ale activităŃii intelectuale

(1) În cazul şi în modul stabilit de lege, se recunoaşte dreptul exclusiv al persoanei

fizice şi juridice asupra rezultatelor activităŃii intelectuale şi asupra atributelor de
identificare a persoanelor juridice, de individualizare a producŃiei, a lucrărilor
executate sau serviciilor prestate (denumirea de firmă, emblema comercială, marca de
deservire etc.).
(2) Rezultatele activităŃii intelectuale şi atributele de identificare şi de
individualizare, ce constituie obiecte ale dreptului exclusiv, pot fi utilizate de terŃi doar
cu consimŃămîntul persoanei îndreptăŃite.

1. Rezultatele activităŃii intelectuale, atributele de identificare a persoanei juridice,

mijloacele de individualizare a producŃiei, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate
sunt considerate ca obiecte nepatrimoniale, purtând caracterele drepturilor personale
nepatrimoniale. Natura juridică a acestor categorii de drepturi determină şi particularităŃile
reglementării şi apărării lor.

479
 În articolul de faŃă sunt cuprinse reglementări cu caracter general referitor la rezultatele
activităŃii intelectuale ale persoanei fizice sau persoanei juridice. De aceea reglementările
propriu zise a acestor drepturi personale nepatrimoniale le găsim în alte acte normative. Unul
din aceste acte este Legea 293/1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care
reglementează relaŃiile care apr în legătură cu crearea şi valorificarea operelor literare, de
artă, şi ştiinŃifice (drept de autor), interpretărilor, fonogramelor şi emisiunilor organizaŃiilor
de radioteledifuziune (drepturi conexe.). De asemenea reglementări referitoare la dreptul de
autor cât şi la protecŃia acestuia întâlnim în următoarele acte normative:
- Codul cu privire la contravenŃiile administrative (art. 51/2 „Încălcarea dreptului de
proprietate asupra produselor muncii intelectuale” – Legea nr. 51-XII din 14.04.1994,
publicată în M.O., nr. 6, art. 7);
- Codul penal (art. 141/1 „Încălcarea dreptului de autor” – Legea nr. 51-XII din
14.04.1994, publicată în M.O., nr. 6, art. 7);
- Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 238 din 25.11.1991 „Cu privire la
AgenŃia de Stat pentru Drepturile de autor a Republicii Moldova”;
- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la aprobarea Regulamentului
AgenŃia de Stat pentru Drepturile de autor a Republicii Moldova” (nr. 113 din 25
februarie 1992);
- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la administrarea pe principii
colective a drepturilor patrimoniale ale autorilor şi titularilor de drepturi conexe” (nr.
524 din 24. 07.1995; M.O., nr. 56-57 din 12.10.1995, art. 439);
- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova „Privind completarea şi modificarea
Hotărîrii Guvernului R.M. nr. 113 din 25.02.1992 (nr. 594 din 28.10.1996, M.O., nr.
78-79 din 05.12.1996, art. 634);
- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la instituirea Registrului
NaŃional (provizoriu) al Programelor pentru Computer” (nr. 494 din 17. 07.1995;
M.O., nr. 51-52 din 14.09.1995, art. 397);
- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova „Privind remuneraŃia de autor pentru
folosirea drepturilor de autor şi conexe în Republica Moldova” (nr. 713 din 23.
10.1995; M.O., nr. 64 din 16.11.1995, art. 515);
De asemenea , menŃionăm că Republica Moldova este parte la următoarele convenŃii
internaŃionale:
- ConvenŃia pentru constituirea OrganizaŃiei Mondiale pentru ProtecŃia ProprietăŃii
Intelectuale (O.M.P.I.), adoptată la Stokholm la 14 iulie 1967 (data aderării – 25
decembrie 1991);
- ConvenŃia de la Berna privind protecŃia operelor literare şi artistice (Actul de la Paris
din 24 iulie 1971, modificat la 28 septembrie 1979) (data aderării – 2 noiembrie
1995);
- ConvenŃia internaŃională pentru ocrotirea drepturilor interpreŃilor, producătorilor de
fonograme şi ale organizaŃiilor de diviziune, adoptată la Roma la 26 octombrie 1961
(data aderării – 5 decembrie 1995);
- ConvenŃia Universală cu privire la dreptul de autor, adoptată la Geneva la 6
septembrie 1952 – în acŃiune pe teritoriul republicii de la data aderării la ConvenŃie a
Uniunii Sovietice (27 mai 1973), din competenŃa căreia s-a deprins Republica
Moldova.
2. În alin. 2 al articolului comentat este cuprinsă o regulă chemată să protejeze rezultatele
activităŃii intelectule şi atributelor de identificare şi individualizare. Folosirea rezultatelor
activităŃii intelectule şi atributelor de identificare şi individualizare poate fi efectuată de
titularii acestor drepturi. Aceştea din urmă sunt în drept să transmită utilizarea acestor

480
drepturi şi persoanelor terŃe încheind acte juridice civile în condiŃiile art. 24 şi 25 din Legea
293/1994.

Articolul 302. Banii

(1) Moneda naŃională, leul, constituie un mijloc legal de plată, obligatoriu pentru
recepŃionare conform valorii nominale pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
(2) Cazurile, condiŃiile şi modul de efectuare pe teritoriul Republicii Moldova a
plăŃilor în valută străina se stabilesc prin lege.

1. Banii sunt o categorie specială de bunuri care datorită proprietăŃilor lor deosebite sunt
un echivalent general al tuturor celorlalte bunuri şi constituie un instrument general al
schimbului. Banii servesc la stingerea obligaŃiilor, al căror obiect este o sumă de bani. Banii
pot fi obiect al diferitor categorii de contracte: contractul de împrumut, contractul de
donaŃie, etc. Conform dispoziŃiilor art. 288 alin 5 banii sunt atribuiŃi la categoria bunurilor
mobile. Moneda naŃională a Republicii Moldova este leul moldovenesc. Numerarul se află în
circulaŃie sub formă de semne băneşti de hîrtie (bancnote) şi metalice (monede). Dreptul
exclusiv la emisia monetară, conform art. 130 alin 3 din ConstituŃie, aparŃine Băncii
NaŃionale a Republicii Moldova.
Banii au caractere proprii, naturale, fizice independente de voinŃa legiuitorului, dar au şi
un număr de caractere juridice care sunt atribuite prin lege. Aşa spre exemplu, conform
dispoziŃiilor art. 3 din Legea 1232/1992 (Legea cu privire la bani), moneda naŃională, leul,
este unicul instrument de plată pe teritoriul Republicii Moldova. După cum am menŃionat
puŃin mai sus banii sunt bunuri mobile corporale (art. 288 alin 5), şi deci posesia lor valorează
titlu de proprietate, iar distrugerea banilor va face imposibilă înlocuirea lor (a se vedea şi
comentariul la art. 305 alin 1). Banii sunt bunuri determinate generic (art. 294 alin 2 din
Codul Civil), pieirea fortuită a lor nu va elibera debitorul de executarea obligaŃiei. Banii lafel
sunt atribuiŃi la categoriile de bunuri fungibile (alin. 1 din art. 293) şi bunuri consumptibile
(alin. 1 din art.295), consumându-se la prima întrebuinŃare, dar nu prin deminuarea
substanŃei, ci prin ieşirea lor din patrimoniul celui ce face plata, chiar dacă în materialitatea
lor banii nu se consumă sau uzează, ci pot servi unor întrebuinŃări repetate.
Banii în calitate de bun pot face obiectul atât a drepturilor reale cât şi a drepturilor de
creanŃă. De cele mai dese ori banii fac obiectul dreptului de proprietate şi a dreptului de
uzufruct. În cazul raporturilor de creanŃă, banii pot face obiectul diferitor categorii de
contracte. Spre exemplu, în contractul de vânzare – cumpărare, cumpărătorul datorează preŃul
mărfii; în contractul de locaŃiune locatarul datorează chiria stipulată în contract. Banii, la fel,
vor face obiectul plăŃii în cazul reparării prejudiciului cauzat prin fapte ilicite.
2. Aliniatul doi din această normă stipulează că cazurile, condiŃiile şi modul de efectuare
pe teritoriul Republicii Moldova a plăŃilor în valută străina se stabilesc prin lege. Capitolul
VII din Legea nr. 548/1995 (Legea cu privire la Banca naŃională a Moldovei.) stabileşte
principiile ce stau la baza reglementării relaŃiilor valutare. Conform dispoziŃiilor art. 51 din
această Lege, de competenŃa Băncii NaŃionale în domeniukl reglementării valutare Ńin:
a) emiterea de acte normative referitor la reglementarea operaŃiunilor valutare ale
persoanelor fizice şi juridice, inclusiv a instituŃilor financiare şi de stat;
b) eliberarea şi retragerea autorizaŃiilor, supravegherea şi reglementarea activităŃii
unităŃilor de schimb valutar, inclusiv al băncilor;
c) stabilirea de limite ale poziŃiilor valutare pentru unităŃile de schimb valutar, inclusiv
băncile;

481
 d) determinarea metodei de stabilire a cursului leului moldovenesc în raport cu alte
monede.
În exercitarea funcŃiilor sale Banca NaŃională emite instrucŃiuni, care sunt chemate să
reglementeze toate operaŃiunile legate de circulaŃia valutei străine pe teritoriul Republicii
Moldova.

T i t l u l II
POSESIUNEA

Articolul 303. Dobândirea şi exercitarea posesiunii

(1) Posesiunea se dobândeşte prin exercitarea voită a stăpânirii de fapt a bunului.

(2) Nu este posesor cel care, deşi exercită stăpânirea de fapt a bunului, o face în
folosul unei alte persoane prin împuternicirile de posesor cu care este investit de această
persoană. Este posesor doar persoana care l-a investit cu împuterniciri.
(3) Dacă posesorul a început să posede pentru o altă persoană, se prezumă că a
conservat această calitate până la proba contrară.
(4) Dacă mai multe persoane posedă în comun un bun, ele sînt considerate
coposesori.
(5) Dacă mai multe persoane posedă părŃi ale unui bun, ele sînt considerate
posesori ai părŃilor separate.
(6) Persoanele fără capacitate de exerciŃiu şi persoanele juridice exercită
posesiunea prin reprezentantul lor legal.

1. Reglementarea relaŃiilor de proprietate este precedată de reglementarea stării de

fapt denumită posesiune. De la bun început am dori să accentuăm faptul că posesiunea
reglementată în titlul II din Cartea „Drepturile reale” nu este acel drept de posesie, cunoscut
majorităŃii, adică nu este un atribut al dreptului de proprietate. Dreptul de a poseda aparŃine
numai proprietarului sau titularului altor drepturi. CeilalŃi posesori de fapt, posedă fără a avea
dreptul de a poseda, şi drepturile care izvorăsc în favoarea lor din faptul posesiei constituie
consecinŃe juridice ale posesiei, şi nu consecinŃe ale dreptului de a poseda. În materie de
posesiune important este faptul exteriorizării, ceea ce face posibilă stăpânirea bunului. Este
recunoscut faptul că în majoritatea cazurilor starea de fapt corespunde situaŃiei de drept, ceea
ce ar înseamnă că în majoritatea cazurilor posesorul este proprietarul bunurilor şi deci după
această regulă generală posesia înseamnă stăpînire, ea indică proprietarul în persoana
posesorului. Legiuitorul a instituit o prezumŃie – posesorul este prezumat proprietar pînă la
proba contrarie. O asemenea prezumŃie reiese direct din prevederile art. 305 alin . 1 din Codul
Civil, care dispune că posesorul este prezumat proprietar al bunului dacă nu este dovedit că a
început a poseda pentru un altul. Această prezumŃie nu operează în cazul în care dreptul de
proprietate trebuie înscris în registrul public şi nici faŃă de un fost posesor al cărui bun a fost
furat, pierdut sau ieşit din posesiune în alt mod fără voia lui, cu excepŃia banilor şi titlurilor
de valoare la purtător.
Includerea acestui titlu în cartea a doua „Drepturile reale” urmăreşte scopul apărării
drepturilor persoanelor ce sunt posesori ai bunurilor, fără a impune acestora din urmă să-şi
dovedească drepturile asupra bunurilor ce le posedă, pe de altă parte un alt efect al posesiei
este că posesia pe o anumită perioadă de timp, în condiŃiile legii, va duce la dobândirea
dreptului de proprietate (art. 332-336 din Codul Civil), şi desigur posesorul bunului pe

482
perioada posesiei, în condiŃiile legii, va dobândi dreptul de proprietate asupra fructelor
bunului frugifer (art. 311 din Codul Civil).
Posesia reglementată în titlul II al acestei cărŃi, este un raport între persoană şi lucru,
existenŃa ei fiind independentă de existenŃa unui drept al posesorului de a exercita o putere
asupra lucrului. După cum am afirmat puŃin mai sus, de cele mai dese ori, posesorul bunului
este în acelaşi timp şi titularul dreptului care justifică puterea sa. Anume din aceste
considerente legea ocroteşte posesia în aşa fel ocrotind şi dreptul.
În aliniatul întâi al acestui articol este indicat faptul că posesiunea se dobândeşte prin
exercitarea voită a stăpânirii de fapt al bunului. În aşa fel a fost acceptată teoria obiectivă a
posesiei, conform căreia pentru dobândirea posesiei ca stare de fapt este necesar doar
existenŃa elementului material adică o stăpânire a bunului.
2. În alin. 2 din prezenta normă, se indică faptul că nu toate persoanele care deşi deŃin
stăpânirea bunului sunt consideraŃi posesori ai acestora. Astfel, legiuitorul indică că nu va fi
posesor cel care, deşi exercită stăpânirea de fapt a bunului, o face în folosul unei alte
persoane prin împuternicirile de posesor cu care este investit de această persoană. Spre
exemplu nu va fi posesor vînzătorul ce realizează mărfurile în magazin, deşi el deŃine
stăpînirea asupra bunurilor, la fel nu va fi posesor al strungului nici muncitorul care lucrează
la acest strung. În aceste cazuri, conform dispoziŃiilor alin 2, posesor va fi considerat
persoana care ia investit cu împuternicirile respective pe vânzător şi strungar.
3. Regula stipulată în alin. 3 este caracteristică situaŃiilor în care detentorii precari nu
sunt consideraŃi posesori. Detentori precari sunt posesorii care deŃin bunul în baza unui just
titlu (arendaşul, depozitarul, uzufructuarul...). Avănd în vedere faptul, că conform
prevederilor art. 304 alin. 2 şi detentorii precari sunt consideraŃi posesori, ei fiind denumiŃi
posesori mijlociŃi, considerăm că la practică regula din alin. 3 al art. 303 conform căreia dacă
posesorul a început să posede pentru o altă persoană, se prezumă că a conservat această
calitate până la proba contrară, va fi ineficientă.
4. Bunul poate să se afle atât în posesia unei singure persoane cât şi în posesia mai
multor persoane, în ultimul caz fiind vorba de o coposesie. Legiuitorul nu a precizat dacă în
raporturile dintre coposesori sunt aplicabile integral dispoziŃiile titlului II „Posesiune” din
cartea a doua. Pornind de la natura juridică a posesiei, considerăm că în raporturile dintre
coposesori nu se vor aplica dispoziŃiile privind protecŃia posesiei.
5. Alin. 5 din acest articol urmează a fi privit în concordanŃă cu art. 297 din Codul Civil.
Regula conform căreia, dacă mai multe persoane posedă părŃi ale unui bun, ele sînt
considerate posesori ai părŃilor separate, este o completare a alin. 4 din art. 303. Spre
exemplu, două persoane pot fi posesori a câtorva cărŃi dintr-o bibliotecă. În acest caz ei vor fi
consideraŃi ca posesori ai acestor cărŃi care fac parte dintr-un bun complex – bibliotecă.
6. Persoanele care nu au capacitate de exerciŃiu (minorii în vârstă de până la şapte ani –
art. 22 din Cod Civil; persoanele declarate incapabile conform prevederilor art. 24 din Codul
Civil) nu pot singure să-şi exercite drepturile care le aparŃin. Din aceste considerente şi
posedarea bunurilor lor este exercitată de către reprezentanŃii lor legali. În cazul persoanei
juridice posesia este exercitată de către organele ei de conducere.

Articolul 304. Posesiunea nemijlocită şi posesiunea mijlocită

(1) Posesorul poate stăpîni bunul direct, prin putere proprie (posesiune
nemijlocită), fie prin intermediul unei alte persoane (posesiune mijlocită).
(2) Dacă persoana posedă un bun în calitate de uzufructuar, creditor gajist,
arendaş, chiriaş, depozitar sau în temeiul unui alt raport juridic similar în care este în

483
drept sau obligată faŃă de o altă persoană să posede temporar un anumit bun, atunci
ultima de asemenea este posesor (posesor mijlocit).

1. Posesia poate fi nemijlocită şi mijlocită. Posesia este nemijlocită atunci când posesorul
stăpâneşte direct bunul, adică o asemenea stăpânire este făcută pentru el însuşi, prin putere
proprie. Şi invers, posesia este mijlocită atunci când posesorul stăpâneşte bunul în baza unui
act juridic (spre exemplu în baza contractului de locaŃiune ori contractului de arendă).
2. În aliniatul doi din articolul comentat sunt enumăraŃi posesorii mijlociŃi ca
uzufructuarul, creditorul gajist, arendaşul, chiriaşul şi depozitarul. Această enumerare nu este
exaustivă, fiindcă chiar în cuprinsul acestei norme este indicat faptul că „dacă persoana
posedă un bun în calitate de uzufructuar, creditor gajist, arendaş, chiriaş, depozitar sau în
temeiul unui alt raport juridic similar (sublinierea ne aparŃine) în care este în drept sau
obligată faŃă de o altă persoană să posede temporar un anumit bun, atunci ultima de asemenea
este posesor (posesor mijlocit).” Deci posesori mijlociŃi pot fi şi alte persoane decât cele
expres enumărate în acest articol. Persoanele care posedă bunul în baza uni act juridic se mai
numesc, după cum a mai afirmat mai sus, detentori precari. ToŃi aceşti detentori precari sunt
obligaŃi să restituie bunul proprietarului la expirarea termenului contractului încheiat între
proprietatr şi detentor precar. De aceea am putea spune că posesia precară este întotdeauna
conformă cu dreptul, pe când poseia propriu zisă poate fi contrară dreptului. Astfel, un
posesor poarte poseda fără drept, fără nici un titlu valabil la baza posesiei sale, spre exemplu
este cazul unui uzurpator. În schimb un detentor precar posedă tot timpul în baza unui titlul
legal. Aşa, chiriaşul deŃine bunul în baza contractului de locaŃiune , încheiat între el şi
proprietar, şi anume în baza acestui contract chiriaşul are obligaŃia de a restitui bunul
proprietarului, recunoscându-se în aşa fel dreptul proprietarului. Recunoaşterea calităŃi de
posesor şi detentorilor precari (posesori mijlociŃi) urmăreşte scopul protecŃiei posesiei ca
stare de fapt, indirect protejându-se şi drepturile ce le au posesorii mijlociŃi.

Articolul 305. PrezumŃia proprietăŃii

(1) Posesorul este prezumat proprietar al bunului dacă nu este dovedit că a

început a poseda pentru un altul. Această prezumŃie nu operează în cazul în care
dreptul de proprietate trebuie înscris în registrul public şi nici faŃă de un fost posesor al
cărui bun a fost furat, pierdut sau ieşit din posesiune în alt mod fără voia lui, cu
excepŃia banilor şi titlurilor de valoare la purtător.
(2) Se va considera că posesorul anterior a fost proprietar al bunului pe parcursul
perioadei în care l-a posedat.

1. Aliniatul 1 al art. 305 conŃine o regulă conform căreia posesorul este prezumat
proprietar al bunului până la proba contrară. Pornind de la realitatea că de cele mai multe ori ,
posesia, ca stare de fapt, este exercitată de însuşi titularul dreptului de proprietate, legiuitorul
a instituit o prezumŃie relativă de proprietate în favoarea posesorului. Spunem prezumŃie
relativă fiindcă această prezumŃie poate fi răsturnată prin aducerea dovezilor care vor
demonstra dreptul persoanei asupra bunului ce este posedat de către posesor. În cazurile în
care se va dovedi dreptul asupra bunului, acesta urmează să fie întors titularului dreptului.
Însă în cazul în care către posesor se va înainta o acŃiune de revendicare a bunului, acesta va
fi scutit de a aduce alte probe în sprijinul dreptului său prezumat. Însă faptul posesie va fi
considerat ca o prezumŃie a dreptului de proprietatea pînă în momentul dovedirii contrariului.
Contrariul trebuie dovedit de cel ce pretinde că îi aparŃin careva drepturi asupra bunului
deŃinut de posesor.

484
 Regula conform căreia posesorul este prezumat proprietar al bunului nu operează în toate
cazurile. PrezumŃia dată nu va opera în cazul în care dreptul de proprietate trebuie înscris în
registrul public. În prezent este supus înregistrării dreptul de proprietate şi alte drepturi reale
asupra bunurilor imobile. Deci, posesorul bunului imobil nu va putea invoca în favoarea sa
regula conform căreia posesorul este considerat proprietar al bunului. Însă posesorul de bună
credinŃă a unui bun imobil va dobîndi dreptul de proprietate a bunului posedat în rezultatul
uzucapiunii, respectînd prevederile art.332 din prezentul Cod. De asemenea această regulă nu
va opera nici în cazurile când bunurile au fost furate, pierdute sau au ieşit într-un alt mod din
posesia posesorului, fără voia lui. În toate aceste cazuri se consideră că bunul a ieşit din
posesie contrar voinŃei posesorului. Faptul că bunul a fost furat, pierdut sa a ieşit în alt mod
contrar voinŃei proprietarului trebuie dovedit de cel ce revendică bunul. Pînă nu va fi dovedit
acest lucru va opera regula conform căreia posesorul este prezumat proprietar al bunului.
Posesorul banilor şi titlurilor de valoare la purtător în toate cazurile va putea invoca regula
conform căreia posesorul este prezumat proprietar al bunului, chiar şi atunci cănd banii şi
titlurile de valoare la purtător au fost furaŃi, pierduŃi sau au ieşit din posesia posesorului în alt
mod fără via lui.
2. În alin. 2 din această normă se stipulează că „se va considera că posesorul anterior a fost
proprietar al bunului pe parcursul perioadei în care l-a posedat”. Pornind de la prevederile
alin 1 din acest articol, constatăm că posesorul anterior nu poate fi considerat proprietar,
fiindcă posesorul nu este considerat proprietar ci doar în virtutea dispoziŃiei legii (alin. 1 al
art. 305 din Codul Civil) el se prezumă a fi proprietar. De aceia alin. 2 din art. 305 urmează a
fi înŃeles în sensul că prezumŃia de proprietate operează şi pentru un fost posesor, pentru
durata posesiei. EsenŃa unei asemenea prevederi, constă în faptul că fostul posesor, fiind
prezumat ca fiind proprietar, acestuia i se vor produce toate efectele juridice ale regulii
invocate mai sus.

Articolul 306. PrezumŃia de posesiune neîntreruptă

Dacă persoana a posedat bunul la începutul şi la sfârşitul unei perioade, se

prezumă că a posedat neîntrerupt pe parcursul întregii perioade.

Această normă dispune că cel ce posedă la începutul şi la sfârşitul unei perioade se

prezumă că a posedat neîntrerupt. Necesitatea unor asemene reglementări apare în materie de
uzucapiune, adică pentru calcularea termenului necesar pentru a se putea dobândi dreptul de
proprietate ca rezultat al posesiei de bună credinŃă pe o numită perioadă de timp.

Articolul 307. Posesiunea de bună-credinŃă

(1) Este considerată posesor de bună-credinŃă persoana care posedă legitim sau
care se poate considera îndreptăŃită să posede în urma unei examinări diligente,
necesare în raporturile civile, a temeiurilor îndreptăŃirii sale. Buna-credinŃă este
prezumată.
(2) Posesiunea de bună-credinŃă încetează dacă proprietarul sau o altă persoană
cu drept preferenŃial înaintează posesorului pretenŃii întemeiate.

1.Posesia de bună - credinŃă este considerată ca o stăpânire de calitate superioară. Buna

credinŃă este un element subiectiv, şi constă în convingerea posesorului că titlul pe baza
căruia posedă bunul, ale cărui fructe le culege , este un titlu perfect valabil, nefiind afectat de

485
vre-un viciu. Legiuitorul definind posesia de bună-credinŃă a spus că aceasta va opera în
cazurile în care a) persoana posedă bunul legitim şi b) posesorul se poate considera
îndreptăŃit să posede în urma unei examinări diligente, necesare în raporturile civile.
Prevederea „persoana care posedă legitim” utilizată de legiuitor în art. 307, urmează a fi
înŃeleasă în sensul persoanei care posedă în baza unui just titlu. Din conŃinutul art. 307 alin 1
reiese că posesia de bună credinŃă este mai mult decât o posesie, este o proprietate al cărei
titlu este lovit de nulitate necunoscută de posesor. Aşa va fi cazul posesorului care a dobândit
un bun de la o persoană care nu a avut dreptul să-l înstrăineze. Neavînd dreptul de
proprietate, cel ce a înstrăinat bunul, nu putea nici să-l înstrăineze, ori în baza principiului
„nemo ad alium plus juris transferre potest duam ips habet” nimeni nu poate transmite ceea
ce nu-i aparŃine. Posesorul care a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, a procedat în
mod just, (de aicea şi denumirea actului - just titlu ), folosind această cale pentru a dobândi
dreptul de proprietate. Anume în acest sens titlul său, adică a posesorului, este just, deşi, actul
este nul dintr-o cauză determinată. Posesorul, ignorând cauza nulităŃii titlului său, este
considerat în virtutea legii (alin. 1 al art.307) că este de bună credinŃă. La fel, după cum am
afirmat mai sus, este considerat de posesor bună – credinŃă şi acel ce se poate considera
îndreptăŃit să posede în urma unei examinări diligente, necesare în raporturile civile. Aceasta
înseamnă că deşi posesorul nu a dobândit bunul în baza unui just titlu, totuşi el poate a fi
îndreptăŃit de a fi considerat ca posesor cu bună credinŃă, fiindcă comportarea lui la
dobândirea bunului nu a fost contrară ordinii publice, conformându-se esenŃei, conŃinutului şi
naturii juridice a raporturilor juridice. Codul civil atribuie posesiei de bună credinŃă mai
multe efecte juridice, care vor fi analizate ulterior (vezi în acest sens şi comentariile la art.
310- care de fapt este o completare a acestei norme; art. 311, art. 332 şi 333 din Codul Civil).
2. După cum am văzut posesorul este de bună – credinŃă în cazurile posesiei bunului în
baza unui just titlu sau când va putea fi îndreptăŃit de a poseda bunurile. Buna - credinŃă
presupune, deci, că posesorul să nu cunoască faptul că bunul pe care îl posedă îi aparŃine
altei persoane, care din diferite motive a fost lipsită de posesia acestuia. Dacă titularul
dreptului de proprietate, sau a altui drept revendică bunul de la posesor sau înaintează alte
pretenzii temeinice către acesta, atunci din acest moment posesorul bunului nu mai este
considerat ca posesor de bună-credinŃă, ci va fi de rea – credinŃă, fiindcă îi este comunicat că
posedă un bun, pe care la dobândit de la persoane ce nu aveau dreptul să-l înstrăineze. Deci,
buna - credinŃă încetează de îndată ce posesorul a cunoscut viciile titlului său.

Articolul 308. Revendicarea de către posesorul de bună-credinŃă

a bunului aflat în posesiune nelegitimă

În cazul în care este deposedat, posesorul de bună-credinŃă poate să ceară noului

posesor, în decursul a 3 ani, restituirea bunului. Această regulă nu se aplică în cazul în
care noul posesor are dreptul preferenŃial de posesiune. Revendicarea posesiunii poate
fi aplicată şi în raport cu persoana care are drept preferenŃial de posesiune dacă ea a
dobîndit bunul prin violenŃă sau dol.

Posesie ca stare de fapt se apără cu ajutorul acŃiunilor posesorii, care nu pun în discuŃie
dreptul asupra lucrului ci au ca obiect numai apărarea stării de fapt care caracterizează
instituŃia posesiei. Codul Civil conŃine două norme cu caracter general care au drept scop
protecŃia posesiei ca stare de fapt, acestea fiind art. 308 – care apără posesia de bună credinŃă
în caz de deposedarea şi art. 309 – care apără posesia ca stare de fapt în cazurile cînd deşi
posesorul nu este lipsit de posesie, totuşi aceasta este tulburată. łinem să accentuăm faptul că
legiuitorul în ambele aceste cazuri acordă o protecŃie doar posesorului de bună – credinŃă.

486
 AcŃiunea posesorie este acea acŃiune prin care posesorul îşi poate apăra posesia – ca stare
de fapt – împotriva oricărei tulburări, pentru a menŃine această stare ori pentru a redobîndi
posesia când ea a fost pierdută.
După cum am afirmat puŃin mai sus, ocrotirea posesiei, ca stare de fapt, prin acŃiunile
posesorii, se justifică prin aceea că, în mod obişnuit, posesorul fiind şi proprietar, prin
ocrotirea posesiei implicit este ocrotit şi dreptul de proprietate.
Posesia şi proprietatea se află de obicei în mîinile aceluiaşi individ. În acest caz relaŃia
dintre posesie şi proprietate nu mai este conflictuală, ci se consideră una de cooperare. Pentru
un proprietar care posedă un bun al său, protejarea posesiei este un echivalent funcŃional al
protecŃiei proprietăŃii.
În art.308 se vorbeşte despre apărarea posesiei în cazul în care posesorul a fost deposedat
de bun. În aceste cazuri, posesorul de bună credinŃă are posibilitatea revendicării bunului în
următoarele condiŃii. AcŃiunea privind restituirea posesiei bunului trebuie înaintată în decurs
de trei din momentul deposedării, adică este o acŃiune prescriptibilă. Nu trebuie să
confundăm acŃiunea în revendicare cu ajutorul căreia se apără dreptul de proprietate şi
această acŃiune prevăzută în art. 308 cu ajutorul căreia se apără posesia ca stare de fapt. Ori,
în cazul apărări dreptului de proprietate cu ajutorul acŃiunii în revendicare urmează să se
demonstreze dreptul de proprietate asupra bunului, în schimb în cazul acŃiunii de restituire a
posesiei (această acŃiune mai este numită acŃiune în reintegrare), se a dovedi doar faptul
posesiei bunului, fără dovada dreptului. InstanŃa judecătorească urmează să satisfacă acŃiunea
privind restituirea posesiei în cazul în care se va dovedi că persoana a posedat bunul, fără a
cere dovada dreptului. Dovada posesiei se poate face cu depoziŃiile martorilor.
Legiuitorul în art. 308 a stipulat că posesorul de bună – credinŃă nu va putea cere
restituirea bunului „în cazul în care noul posesor are un drept preferenŃial de posesie”. În
opinia noastră este vorba nu despre „un drept preferenŃial de posesie” ci despre un drept
superior de posesie. Drept superior de posesie îl au acele persoane care sunt îndreptăŃite să
posede bunul în baza unui just titlu cum ar fi: uzufructuarul, chiriaşul, depozitarul, precum şi
acele persoane care au devenit posesori de bună – credinŃă fără a avea la bază un just titlu
(spre exemplu posesorul a abandonat bunul, acesta fiind luat în posesie de un alt posesor, iar
ulterior primul posesor doreşte să-şi restituie posesia). În ambele aceste cazuri acŃiunea de
restituire a posesiei urmează a fi respinsă.
Prevederea din art. 308 conform căreia „ revendicarea posesiunii poate fi aplicată şi
în raport cu persoana care are drept preferenŃial de posesiune dacă ea a dobîndit bunul prin
violenŃă sau dol”, urmează a fi înŃeleasă în sensul că nimeni nu-şi poate face singur dreptate.
De aceia în toate cazurile în care posesorul a fost lipsit de posesia bunului în rezultatul
aplicării violenŃei sau a dolului posesorul va avea la dispoziŃie acŃiunea în reintegrare cu
ajutorul căreia îşi va redobândi posesia. O asemenea prevedere ne impune a face concluzia că
acŃiunile posesorii pot fi înaintate atât asupra terŃilor cât şi asupra proprietarului. Deci,
proprietarul nu este îndrept să-şi ea bunul său de la chiriaşi, sau de la uzufructuar, precum
nici nu poate să-i împiedice pe aceştia să-şi exercite posesia dacă acesta se împotrivesc.
Proprietarul poate numai printr-o acŃiune în revendicare să-şi restituie imobilul, sau să-l
oblige pe posesor la anumite acŃiuni. Proprietarul care este şi posesor dispune de aceleaşi
acŃiuni împotriva terŃilor, care îl deranjează.

Articolul 309. Dreptul posesorului de bună-credinŃă la posesiune netulburată

În cazul în care nu a fost lipsit de bun, dar este tulburat în orice alt mod în
exercitarea posesiunii, posesorul de bună-credinŃă poate cere, ca un proprietar,
încetarea tulburării, precum şi despăgubiri pentru prejudicierea posesiunii. Pot fi

487
cerute despăgubiri şi în cazul în care nu se cere încetarea tulburării sau încetarea este
imposibilă.

Regula cuprinsă în art. 309 constă în faptul că posesorul poate cere o pretecŃie a posesiei
chiar şi atunci când el nu este lipsit de posesie. O asemenea modalitate de apărare a
posesiunii de bună – credinŃă are multe tangenŃe cu acea acŃiune cunoscută şi Codului Civil
din 1964 şi numită - acŃiune negatorie. Însă după cum am spus şi mai sus în cazul protecŃiei
dreptului de proprietate (spre exemplu cu ajutorul acŃiunii negatorie), titularul dreptului va
trebui să dovedească şi dreptul asupra bunului, în schimb în cazul apărării posesiei nu va fi
necesară dovada dreptului, fiind în de ajuns de a demonstra numai faptul posesiei, pînă la
proba contrară această posesie, fiind considerată ca o posesie de bună-credinŃă.
AcŃiunea prin care se cere încetarea tulburării posesie mai poartă denumirea de acŃiunea
posesorie generală sau acŃiunea posesorie în complîngere. Prin acŃiunea posesorie în
complângere, posesorul cere terŃului ca acesta să înceteze orice tulburare a posesiei, care ar
împiedica exerciŃiul liber al acesteia. Tulburarea posesiei poate avea loc în două moduri:
tulburări de fapt şi tulburări de drept. Prin tulburarea posesiei de fapt se are în vedere
săvârşirea de către terŃ a actelor materiale în privinŃa imobilului, cum ar fi trecerea persoanei
pe terenul vecinului, fără a avea drept de servitute, sau plimbarea cânelui pe terenul
vecinului. Prin tulburarea posesiei de drept se înŃelege tulburarea acestuia prin acte juridice,
cum ar fi pretenŃiile unui terŃ către chiriaşi printr-o notificare de a se achita lui plata. Este
necesar de menŃionat că nu se consideră tulburare a posesiei înaintarea acŃiunii în revindecare
de către o persoană, care pretinde că este proprietar al imobilului.
Din conŃinutul art.309 reiese că acŃiunea prin care se va pretinde încetarea tulburării
posesiei (acŃiunea în complîngere) este o acŃiune imprescriptibilă, adică atâta timp cît există
tulburarea, posesorul poate înainta o astfel de acŃiune (în unele Ńări asemenea acŃiuni se
presriu).
Pe lângă cererea de încetare a tulburării posesiei, posesorul poate pretinde despăgubiri
pentru daunele cauzate ca rezultat al tulburării posesiei. Repararea daunelor va fi efectuată
după regulile Capitolului XXXIV ObligaŃiile ce se nasc din cauzarea de daune, respectiv art.
1398-1431. În finalul art. 309 se stipulează faptul că despăgubirile pot fi cerute şi în cazul în
care nu se cere încetarea tulburării sau încetarea este imposibilă. De fapt prin cererea
despăgubirilor pentru prejudicierea posesiei, cel ce tulbură posesia indirect va fi impus să
înceteze actele de tulburare a posesiei, în caz contrar cu cât timpul în care posesia este
tulburată este mai mare, cu atât şi despăgubirile sunt mai mari.

Articolul 310. Posesiunea legitima

(1) Posesorului legitim nu i se poate înainta cerere de predare a bunului. În

perioada de posesiune legitimă, fructul bunului se consideră proprietate a lui dacă în
mod expres nu este stipulat altfel.
(2) DispoziŃia alin.(1) se refera şi la raporturile dintre posesorul nemijlocit şi cel
mijlocit.

1. Pentru a înŃelege mai bine conŃinutul acestei norme, în opinia noastră, urmează să ne
oprim la termenul de „posesiune legitimă”, ori acesta poate crea confuzii, în sensul existenŃei
şi posesiei nelegitime. De aceea considerăm, că mai reuşit ar fi dacă am substitui termenul
„posesie legitimă” cu „posesia în baza unui just titlu”. Care sunt persoanele ce posedă bunul
în baza unui just titlu, deja au fost enumărate în art. 307 din Codul Civil. De la persoana care
deŃine bunul cu just titlu, după regula generală stipulată în art. 310, bunul nu poate fi cerut.

488
Totuşi, în acest sens, trebuie să Ńinem cont şi de prevederile art. 311 alin 1 din Codul Civil,
care dispune „posesorul de bună-credinŃă care nu are dreptul să posede bunul sau care a
pierdut acest drept este obligat să-l predea persoanei îndreptăŃite”. Ori, pornind de la
prevederile art. 307 alin. 1 şi art. 310 alin. 1, posesorul de bună-credinŃă, este considerat
anume persoana ce posedă legitim, sau după cum am mai denumit noi aceste persoane -
persoane care posedă bunul în baza unui just titlu. Pe de altă parte, nu trebuie să confundăm,
dispoziŃiile art. 304 alin. 2, cu cele ale art. 307, ori posesorii enumăraŃi în art. 304 alin. 2 sunt
posesori care posedă în baza unui act juridic perfect valabil, cum ar fi contractul de uzufruct,
de locaŃiune, iar posesorii care posedă în baza unui just titlu, după cum am spus în
comentariile la art. 307 alin. 1, sunt acele persoane care au dobîndit bunul de la o persoană ce
nu era în drept să-l înstrăineze, fapt despre care dobînditorul nu ştia şi nici nu putea să ştie, şi
de acea titlul său este considerat just titlu.
În alin. 1 al art. 310 este stipulat unul din efectele posesiei de bună-credinŃă, şi anume
dobândirea proprietăŃii asupra fructelor de către posesorul cu just titlu. Aceasta este regula,
de la ea putând să se deroge. Legiuitorul nu indică izvorul derogării, deci acesta poate fi fie
legea, fie acordul părŃilor, fie un alt fapt juridic.
2. În alin 2 din art. 310 se vorbeşte de faptul că de la posesorul mijlocit (vezi comentariu
la art.304) la fel nu se va putea cere predarea bunului, decât în cazurile în care a expirat
termenul acordului în baza căruia poosesorul mijlocit poseda bunul (spre exemplu a expirat
termenul contractului de locaŃiune, după care proprietarul este în drept să ceară predarea
bunului transmis în locaŃiune. ). De asemenea conform dispoziŃiilor acestui aliniat, posesorul
mijlocit va dobîndi dreptul de proprietate asupra fructelor, dacă contrariul nu va fi stipulat.
Astfel, după regula generală creditorul gagist, depozitarul, fiind posesori mijlociŃi nu vor
dobăndi dreptul de proprietate asupra fructelor, acestea revenind proprietarului bunului (vezi
şi art. 477, art. 1092 din Codul Civil).

Articolul 311. ObligaŃiile şi drepturile pe care le are posesorul de bună-credinŃă

în legătură cu predarea bunului

(1) Posesorul de bună-credinŃă care nu are dreptul să posede bunul sau care a
pierdut acest drept este obligat să-l predea persoanei îndreptăŃite. În cazul în care
persoana îndreptăŃită nu-şi realizează dreptul, iar posesorul consideră pe bună dreptate
că trebuie să păstreze posesiunea în continuare, fructul bunului şi drepturile aparŃin
posesorului.
(2) Posesorul de bună-credinŃă poate cere titularului de drept compensarea
îmbunătăŃirilor, dacă acestea nu pot fi separate fără a se aduce prejudicii bunului,
intervenŃiilor, sarcinilor, impozitelor şi a altor cheltuieli suportate pe parcursul
posesiunii de bună-credinŃă a bunului, care nu se compensează prin folosirea bunului şi
a fructelor obŃinute, Ńinîndu-se cont de fructele care nu au fost percepute din culpa lui.
Această regulă se aplică şi cheltuielilor ce au avut ca urmare sporirea valorii bunului
dacă sporul valorii încă mai exista la momentul predării bunului.
(3) Posesorul de bună-credinŃă poate să nu predea bunul pînă cînd revendicările
lui nu vor fi satisfăcute.

1. Pornind de la prevederile art. 307 alin. 2, posesorul de bună-credinŃă va pierde

dreptul de a poseda bunul din momentul cînd a aflat despre formularea cerinŃelor întemeiate
ale titularului dreptului asupra bunului. Din acest moment posesorul de bună-credinŃă se
transformă în posesor de rea-credinŃă. Deci, dacă titularul dreptului va cere predarea bunului,
atunci posesorul de bună-credinŃă este obligat să transmită bunul persoanei îndreptăŃite, în

489
caz contrar acesta din urmă va fi în drept să înainteze o acŃiune în justiŃie prin care să ceară
predarea bunului, respectându-se şi prevederile art. 375 din Codul Civil. În fraza a doua alin
1, din articolul comentat, se vorbeşte despre un efect al posesiei de bună – credinŃă şi anume -
dobândirea dreptului de proprietate asupra fructelor de către posesorul de bună - credinŃă.
DispoziŃia din această normă conform căreia „în cazul în care persoana îndreptăŃită nu-şi
realizează dreptul, iar posesorul consideră pe bună dreptate că trebuie să păstreze
posesiunea în continuare, fructul bunului şi drepturile aparŃin posesorului”, ridică mai multe
semne de întrebare. Astfel, nu este clară necesitatea includerii prevederilor „în cazul în care
persoana îndreptăŃită nu-şi realizează dreptul”, fiindcă dacă întradevăr persoana îndreptăŃită
nu va formula careva pretenŃii întemeiate către posesorul de bună – credinŃă, atunci acesta
din urmă va prelungi să fie posesor bucurîndu-se de toate drepturile acordate de această stare
de fapt. Pe de altă parte, nu este clară nici prevederea „ iar posesorul consideră pe bună
dreptate că trebuie să păstreze posesiunea în continuare”, fiindcă nu găsim răspunsul la
întrebarea când posesorul va fi îndeptăŃit „să păstreze posesiunea în continuare”, dacă la
începutul frazei se afirmă că cel îndreptăŃit nu formulează pretenŃii, ori într-o asemenea
situaŃie posesorul în toate cazurile va fi îndreptăŃit de a păstra posesia. Acestea fiind spuse,
considerăm, după cum am afirmat şi mai sus, că până la momentul încetării bunei credinŃe
posesorului îi revin fructele, şi anume acesta trebuie considerat ca fiind efectul prevederii
utilizate de legiuitor „în cazul în care persoana îndreptăŃită nu-şi realizează dreptul, iar
posesorul consideră pe bună dreptate că trebuie să păstreze posesiunea în continuare, fructul
bunului şi drepturile aparŃin posesorului”.
2. Dacă au fost satisfăcute cerinŃele persoanei îndreptăŃite privitor la predarea bunului
de către posesorul de bună-credinŃă, urmează să se decidă şi soarta tuturor îmbunătăŃirilor şi a
cheltuielilor (sarcini, impozite, intervenŃii şi altele) suportate de posesorul de bună – credinŃă
pe perioada întreŃinerii bunului, acesta din urmă fiind în drept să ceară compensarea lor.
Dacă, îmbunătăŃirile pot fi separate fără a se aduce prejudicii bunului ele vor fi separate şi vor
rămâne la posesor, în caz contrar vor fi aplicabile regulile de compensare a cheltuielilor
suportate de posesor. La compensarea acestora trebuie să se Ńină cont de mărimea veniturilor
pe care le-a avut posesorul de bună-credinŃă pe tot parcursul posesiei bunului, incluzându-se
aicea şi acele fructe care nu au fost culese din vina posesorului. Aşa, spre exemplu, dacă
posesorul a suportat la întreŃinerea bunului cheltuieli în sumă de 1000 lei, iar suma venitului
obŃinut din folosirea bunului şi a fructelor este de 600 lei, atunci posesorul de bună-credinŃă
va îndreptăŃit să ceară o compensaŃie în mărime de 400 lei. În alin. 2 din art. 311 se indică
faptul că se va Ńine cont şi de cheltuielile ce au avut ca urmare sporirea valorii bunului dacă
sporul valorii încă mai exista la momentul predării bunului.
3. DispoziŃia alin. 3 din art. 311 acordă posesorului un drept de retenŃie, drept care îl
împuterniceşte pe acesta să reŃină bunul care la avut în posesie până ce nu vor fi satisfăcute
cerinŃele lui către persoana ce cere predarea bunului. Regulile de exercitare a dreptului de
retenŃie sunt prevăzute în art.637-641 din Codul Civil.

Articolul 312. ObligaŃiile pe care le are posesorul de rea-credinŃă

în legătură cu predarea bunului

(1) Posesorul de rea-credinŃă trebuie să predea titularului de drept atît bunul, cît
şi fructul bunului. El este obligat sa compenseze contravaloarea fructelor pe care nu le-a
obŃinut din culpa sa. Aceste prevederi nu exclud alte pretenŃii împotriva posesorului de
rea-credinŃă.

490
 (2) Posesorul de rea-credinŃă poate cere compensarea cheltuielilor aferente
bunului doar în cazul în care acestea, la momentul predării, duc la îmbogăŃirea
titularului de drept.

1. Legiuitorul utilizând termenul de posesor de rea-credinŃă nu a enumărat după ce

criterii poate fi numit posesorul de rea-credinŃă. Având în vedere faptul că posesie de rea-
credinŃă este opusul posesiei de bună-credinŃă, şi pornind de la prevederile art. 307 alin. 1, am
putea spune că posesorul de rea-credinŃă este persoana care ştia ori trebuia să ştie că
dobândeşte un bun de la o persoană care nu era în drept să-l înstrăineze. Posesorul de rea-
credinŃă nu dobîndeşte proprietatea asupra fructelor, de aceea el este obligat odată cu
predarea bunului să predeie şi fructul bunului. De asemenea el este obligat să achite şi
contravaloarea fructelor pe care nu le-a obŃinut din culpa sa. Către posesorul de rea credinŃă
pot fi înaintate şi alte pretenŃii, cum ar fi spre exemplu înaintarea unei cereri de reparare a
venit ratat în conformitate cu prevederile art. 14, 1398 din Codul Civil.
2. Ca şi posesorul de bună-credinŃă şi posesorul de rea-credinŃă poate avea care cheltuieli
legate de întreŃinerea bunului pe perioada posesiei. Dacă posesorul de bună credinŃă este în
drept să ceară compensarea tuturor cheltuielilor, apoi cel de rea-credinŃă, poate cere doar
compensarea acelor cheltuieli care duc la îmbogăŃirea titularului de drept. Spre exemplu
posesorul de rea-credinŃă nu va putea cere compensarea impozitelor plătite, fiindcă aceste
plăŃi nu vor duce la îmbogăŃirea titularului dreptului. În schimb dacă posesorul de rea-
credinŃă a efectuat careva îmbunătăŃiri ale bunului, şi acestea nu pot fi separate, dar tot odată
ele duc la ridicarea costului bunului, şi respectiv la îmbogăŃirea titularului de drept, (spre
exemplu a fost vopsită maşina), atunci posesorul de rea-credinŃă va fi îndreptăŃit valoarea cu
care sa îmbogăŃit titularul de drept.
Posesorul de rea-credinŃă nu dispune de un drept de retenŃie în cazul în care titularul
dreptului va refuza plata compensaŃilor la care va fi Ńinut.

Articolul 313. Transmiterea posesiunii în virtutea succesiunii

Posesiunea se transmite în virtutea succesiunii în forma în care se afla la persoana

fizică sau juridică succedată.

Posesia ca stare de fapt se mai caracterizează şi prin aceia că ea se transmite prin

succesiune. Astfel după cu putem observa din această normă posesiunea se transmite în
virtutea succesiunii în forma în care se afla la persoana fizică sau juridică succedată. Nu
trebuie însă să confundăm faptul transmiterii posesiei cu transmiterea bunei sau relei-
credinŃă. Nici buna, nici reaua – credinŃă nu se transmit succesorilor. Buna credinŃă se
apreciază în persoana posesorului actual, iar nu în persoana autorului său. Astfel, în caz de
moştenire, dacă moştenitorul este de bună-credinŃă, el îşi va păstra fructele chiar dacă cel de
la care a dobândit posesia era de rea-credinŃă, şi invers, el nu va putea să însuşească fructele
dacă este de rea-credinŃă, chiar dacă cel de la care a dobândit posesia era de bună - credinŃă.

Articolul 314. Stingerea posesiunii

(1) Posesiunea încetează dacă posesorul a renunŃat definitiv şi expres la stăpânirea

de fapt a bunului sau pierde în alt mod stăpânirea de fapt asupra lui.
(2) Imposibilitatea temporară de a exercita stăpânirea de fapt a bunului nu duce
la încetarea posesiunii.

491
 1. Posesia se pierde prin pierderea stăpânirii de fapt asupra bunului. Încetarea posesiei
prin renunŃarea definitivă şi expresă este la fel o încetare a stăpânirii de fapt a bunului.
Legiuitorul, însă a numit separat aceste două căi ce pot duce la stingerea posesiei. Pentru ca
renunŃarea să creieze efecte juridice este necesar ca renunŃarea să fie definitivă şi expresă.
Posesia se va pierde şi prin pierderea puterii materiale, spre exemplu, posesorul a pierdut
lucrul ori acesta a fost luat de o persoană terŃă fără voia posesorului. Totuşi posesia nu va
înceta în cazurile în care ea va fi exercitată de altul în numele posesorului, deşi ultimul nu
exercită direct puterea materială asupra bunului. De asemenea trebuie să accentuăm şi faptul
că în principiu posesorul îşi va păstra posesia asupra bunului şi atunci când va avea
posibilitatea materială de a exercita asupra lucrului acte de stăpânire materiale, chiar dacă
posesorul încetează să exercită de fapt acte materiale asupra bunului. Pentru a pierde posesia,
posesorul trebuie să piardă posibilitatea de a mai face acte de posesie, spre exemplu bunul se
află în posesia altei persoane, acesta din urmă va fi considerat ca posesor.
2. Posesia nu va înceta nici în cazurile în care posesorul se va afla în imposibilitatea
temporară de a exercita stăpânirea de fapt asupra bunului. Spre exemplu ........

T i t l u l III
PROPRIETATEA
Capitolul I
DISPOZITII GENERALE

Articolul 315. ConŃinutul dreptului de proprietate

(1) Proprietarul are drept de posesiune, de folosinŃă şi de dispoziŃie asupra

bunului.
(2) Dreptul de proprietate este perpetuu.
(3) Dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terŃ.
(4) Dreptul de folosinŃă include şi libertatea persoanei de a nu folosi bunul. Poate
fi instituită prin lege obligaŃia de folosire dacă nefolosirea bunurilor ar contraveni
intereselor publice. În acest caz, proprietarul poate fi obligat fie să folosească el însuşi
bunul ori să-l dea în folosinŃă unor terŃi în schimbul unei contraprestaŃii
corespunzătoare.
(5) ParticularităŃile dreptului de folosinŃă a terenurilor agricole se stabilesc prin
lege.
(6) Proprietarul este obligat să îngrijească şi să întreŃină bunul ce-i aparŃine dacă
legea sau contractul nu prevede altfel.

1. Dreptul de proprietate este principalul drept real şi de fapt ocupă locul central în cartea
a doua „Drepturile reale”. Dreptul de proprietate de proprietate mai este considerat ca fiind
cel mai complet drept real, fiindcă întruneşte în mâinile proprietarului toate atributele acestui
drept şi anume dreptul de posesiune, dreptul de folosinŃă şi dreptul de dispoziŃie.
Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv ce conferă titularului exercitarea în
putere proprie şi în interes propriu a atributelor de posesie, folosinŃă şi dispoziŃie asupra
bunurilor sale în limitele determinate de lege.
Ca şi alte drepturi, dreptul de proprietate este un drept subiectiv care face parte din
categoria drepturilor absolute. Fiind un drept absolut, desigur, că îi sunt caracteristice
particularităŃile acestor drepturi

492
 Dreptul de proprietate este absolut deoarece este recunoscut titularului său în
raporturile cu toŃi ceilalŃi care sunt obligaŃi să nu facă nimic de natură a-l încălca. Ori de câte
ori bunul aflat în proprietate a unei persoane ajunge în deŃinerea sau posesia nelegitimă a
altuia, proprietarul are dreptul la acŃiunea în revendicare.
În afară de aceasta, dreptul de proprietate este absolut, dacă îl comparăm cu celelalte
drepturi reale. Dreptul de proprietate este cel mai absolut dintre toate drepturile reale, fiindcă
ea singură dă o putere completă asupra lucrului. Singură proprietatea reuneşte cele trei
atribute: jus possidendi; jus utendi et jus frudendi; jus disponendi.. Toate celelalte drepturi
reale nu comportă decât unul sau două din aceste atribute, niciodată însă pe toate, căci
totdeauna le lipseşte atributul jus disponendi, facultatea de a dispune de lucru.
Dovadă existenŃei caracterului absolut al dreptului de proprietate, mai poate fi
întemeiată şi pe faptul că odată ce dreptul de proprietate face parte din categoria drepturilor
absolute, atunci urmează să aibă şi un caracter absolut.
Caracterul absolut al dreptului de proprietate nu trebuie înŃeles în sensul că acest drept
nu este limitat, fiindcă în conŃinutul său, dreptul de proprietate nu este absolut, neîngrădit, ci
dimpotrivă, este limitat, îngrădit, potrivit legii, lucru prevăzut expres în art. 315 alin 3.
Un alt caracter specific proprietăŃii este caracterul exclusiv. Caracterul exclusiv al
dreptului de proprietate îi permite titularului să facă singur ce vrea cu bunul său, în limitele
prevăzute de lege. Astfel proprietarul în exclusivitate posedă, foloseşte şi dispune în “plena
potestas” aceste atribute. În virtutea acestei puteri exclusive, oferite de legiuitor, proprietarul
poate face asupra bunurilor sale orice act, cu condiŃia că aceste acte să nu contravină legii şi
să nu aducă atingere drepturilor unui terŃi. În exercitarea împuternicirilor toate celelalte
persoane sunt înlăturate, având numai obligaŃia de a nu împiedica proprietarului exercitarea
dreptului de proprietate. Acest caracter nu împiedică existenŃa unor situaŃii când atributele
dreptului de proprietate vor fi exercitate împreună, de două sau mai multe persoane. Astfel
apare o modalitate a dreptului de proprietate şi anume coproprietate (dreptul de proprietate
comună).
Comparativ cu alte coduri, Codul civil al Republicii Moldova numeşte expres, în alin
1 art. 315, cele trei atribute (împuterniciri) ce îi aparŃin proprietarului.
Aşadar, împuternicirile proprietarului, conform prevederilor legale sunt: posesia (jus
possidendi), folosinŃa (jus fruendi sau jus utendi) şi dispoziŃia (jus abudendi sau jus
disponendi).
Specific pentru dreptul de proprietate este faptul că împuternicirile proprietarului au
un caracter independent. Aceste împuterniciri nu se bazează pe dreptul altor persoane.
Posesia, folosinŃa şi dispoziŃia pot să-i aparŃină nu numai proprietarului, ci şi altor
persoane. De exemplu, arendaşul se bucură de dreptul de a poseda şi de a folosi bunurile
proprietarului, iar în unele cazuri poate chiar dispune de aceste bunuri (spre exemplu
transmiterea în subarendă cu acordul proprietarului). Depozitarul posedă bunurile transmise
de deponent spre a le păstra (Codul civil, art. 1086). Din cele expuse, vedem că pot poseda,
folosi şi dispune nu numai proprietarul, ci şi alte persoane. De aceea este necesar de a stabili
care este diferenŃa dintre împuternicirile proprietarului enumerate mai sus faŃă de
împuternicirile corespunzătoare ale altor persoane neproprietari.
Împuternicirile proprietarului se caracterizează prin două particularităŃi. În primul
rând, conŃinutul împuternicirilor proprietarului este stabilit prin lege, iar în al doilea rând,
proprietarul îşi exercită de sine stătător împuternicirile sale şi nu se bazează pe dreptul altor
persoane la acest bun. Pentru caracteristica împuternicirilor proprietarului sunt necesare
ambele particularităŃi. Împuternicirile altor persoane (arendaş, depozitar) se bazează atât pe
lege cât şi pe voinŃa proprietarului. Volumul împuternicirilor arendaşului, depozitarului şi
altor persoane neproprietari este stabilit de lege şi de voinŃa proprietarului bunului.

493
 Posesia ca atribut al dreptului de proprietate. Posesia constă în prerogativa
titularului dreptului de proprietate de a stăpâni în fapt bunul. Altfel spus, posesia constă în
posibilitatea proprietarului de a stăpâni bunul ce-i aparŃine în materialitatea sa, comportându-
se faŃă de toŃi ceilalŃi ca fiind titularul dreptului de proprietate. Deci, posesia îi oferă
proprietarului posibilitatea de a stăpâni în fapt bunul. O asemenea stăpânire poate aparŃine
direct şi nemijlocit proprietarului, exercitându-se în interes propriu şi în putere proprie.
Proprietarul însă poate conveni ca stăpânirea de fapt să fie făcută şi de o altă persoană, dar în
numele şi în interesul său.
Posesia este un important atribut al dreptului de proprietate, fiindcă în caz că
proprietarul este lipsit de posesie, el este şi lipsit de posibilitatea de a-şi exercita dreptul de
proprietate. Neavând bunul în posesie, de regulă, nu îl poŃi folosi, nici dispune de el.
FolosinŃa ca atribut al dreptului de proprietate. FolosinŃa este considerată acea
prerogativă în temeiul căreia proprietarul poate întrebuinŃa bunul în interesul său,
percepându-i fructele (naturale, civile, industriale). Deci prin dreptul de folosinŃă acordă
proprietarului posibilitatea de a sustrage din bun calităŃile utile ale acestuia în scopul
satisfacerii necesităŃilor materiale şi culturale.
Folosirea bunurilor poate fi efectuată atât nemijlocit de către proprietar cât şi de alte
persoane la voinŃa proprietarului.
Însă, transmiterea către alte persoane a dreptului de folosinŃă esteo exercitare a
dreptului de administrare.
De regulă, folosinŃa nu poate fi separată de posesie. Pentru a folosi un bun, de fapt,
este necesar ca să-l posezi. O întreprindere se va putea folosi de materia primă pentru
fabricarea bunurilor numai dacă va avea în posesie această materie primă. La fel şi o persoană
fizică se va putea folosi de bunurile sale numai dacă le va avea pe acestea în posesie.
Exercitând folosirea bunului cu ajutorul altor persoane (de exemplu, prin intermediul
contractului de muncă) proprietarul nu transmite folosirea bunurilor altor persoane. Cu atât
mai mult, proprietarul nu transmite în aceste cazuri nici posesia bunului. Ambele aceste
împuterniciri ale sale (posesia, folosinŃa) proprietarul le exercită cu ajutorul altor persoane.
Reflectăm aceasta printr-un exemplu: şoferul conduce automobilul, dar dreptul de posesie nu-
i aparŃine lui, ci proprietarului automobilului. Ultimul primindu-l la lucru pe şofer, nu-i
transmite acestuia nici dreptul de posesie, nici dreptul de folosinŃă asupra automobilului.
Deci, în concluzie, am putea spune că, de regulă, este posibilă folosirea bunului numai
dacă posezi acest bun sau, cu alte cuvinte, folosirea ca atribut al dreptului de proprietate este
inseparabilă de alt atribut al dreptului de proprietate - posesia.
În cazul în care proprietarul transmite dreptul de folosinŃă altor persoane (de exemplu,
arendaşului), el transmite odată cu folosirea bunului şi dreptul de posesie asupra acestui bun.
Adică arendaşului îi sunt transmise de către proprietar atât folosirea bunului cât şi posesia
asupra acestuia, fiindcă, după cum am arătat şi mai sus, este imposibil practic să foloseşti un
bun fără ca să-l posezi.
Dacă transmiterea folosirii bunurilor, de regulă, nu poate fi realizată fără transmiterea
posesiei, trebuie spus că posesia poate fi transmisă de către proprietar altei persoane şi fără
transmiterea dreptului de folosinŃă. Astfel, de exemplu, creditorul gajist este posesor al
bunului transmis în gaj, dar nu are dreptul să se folosească de bunul dat în gaj. (Codul civil,
art. 477).
Într-o astfel de situaŃie se află şi depozitarul (art. 1092 din Codul civil)
DispoziŃia ca atribut al dreptului de proprietate. Prin dreptul de dispoziŃie se
înŃelege posibilitatea stabilirii statutului juridic al bunurilor (vânzare, transmitere prin
moştenire, donare). Ca rezultat al exercitării dreptului de dispoziŃie, proprietarul intră în
relaŃii juridice cu persoane terŃe. Dreptul de dispoziŃie este unul din cele mai importante
atribute ale proprietarului. Anume prin această împuternicire se deosebeşte în mare măsură

494
proprietarul de alŃi posesori titulari (de fapt în unele cazuri şi aceştia pot dispune de bunuri,
dar cu o singură condiŃie - ca această împuternicire să fie transmisă de către proprietarul
bunului).
Deci, proprietarului îi aparŃine dreptul de a poseda bunurile, de a le folosi şi dispune de
ele. Toate aceste împuterniciri îi aparŃin proprietarului, dar în anumite cazuri de unele din
ele pot să dispună şi neproprietarii.
2.Un alt caracter al dreptului de proprietate, stipulat în art. 315 alin 2, este caracterul
perpetuu.
Caracterul perpetuu presupune, în primul rând, că dreptul de proprietate durează atâta
timp cât există bunul, iar în al doilea rând, dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz.
Perpetuitatea dreptului de proprietate nu trebuie înŃeleasă în sensul că dreptul de
proprietate urmează să aparŃină în mod continuu aceluiaşi titular. Pe parcursul vieŃii titularul
dreptului de proprietate este în drept să transmită dreptul ce-i aparŃine altor persoane.
Specific pentru caracterul perpetuu al dreptului de proprietate este durata în timp a
obiectului său, indiferent de patrimoniul în care este cuprins într-un anumit moment al
existenŃei sale.
Dreptul de proprietate este transmis de la o persoană la alta prin săvârşirea de diferite
acŃiuni din partea persoanelor fizice ori juridice, precum şi în baza legii. În caz de deces a
persoanei fizice ori încetare a activităŃii persoanei juridice, dreptul de proprietate, ce i-a
aparŃinut acestora, trece în mod obligator la succesorii de drepturi. Când spunem că
proprietatea este perpetuă vrem să spunem că proprietatea asupra obiectului, în cazul
înstrăinării, se stinge în patrimoniul alienatorului numai pentru a renaşte în patrimoniul
dobânditorului, astfel încât înstrăinarea transmite proprietate fără s-o stingă; ea continuă să
existe, privită în calitatea sa abstractă de drept real, independentă de schimbarea succesivă în
persoana titularilor ei.
Deci atâta timp cât va exista bunul va exista şi dreptul de proprietate. Când bunul nu
mai are fiinŃă fizică, dreptul, lipsit de obiect, nu mai are dreptul să supravieŃuiască..
3. În sensul art.315 alin.3 din Codul Civil dreptul de proprietate poate fi limitat prin
lege sau de drepturile unui terŃi. Numai legea poate stabili unele interdicŃii privind exercitarea
tuturor atributelor sau numai al unuia din atribute ce-i aparŃin proprietarului. Spre exemplu
pot fi considerate limitări ale dreptului de proprietate limitările prevăzute în capitolul V
„dreptul de vecinătate”, respectiv art. 377 – 394, din Titlul trei „Proprietatea”
Pornind de la aceste prevederi legale, afirmăm că nici un act normativ inferior legii
(decretele Preşedintelui, hotărârile Guvernului etc.) nu pot conŃine prevederi care ar limita
dreptul de proprietate.
Limitările dreptului de proprietate, chiar stipulate într-o lege, nu trebuie să
îngrădească drepturile proprietarilor de a dispune liber de bunurile proprietate privată. Într-
un asemenea sens sa pronunŃat şi Curtea ConstituŃională în Hotărîrea sa din 25 ianuarie 1996
(M.of. 1996, nr. 10, art. 110), prin care au fost declarate nule unele prevederi ale Codului
Funciar prin care erau îngrădite drepturile proprietarilor de a dispune liber de terenurile ce le
au în proprietate privată.
4. Un atribut al dreptului de proprietate este dreptul de folosinŃă, care constă în
posibilitatea proprietarului de a sustrage calităŃile utile ale bunurilor. Alin. 4 din acest articol
accentuiază faptul că dreptul de folosinŃă iclde în sine şi posibilitatea persoanei de a nu folosi
bunul. Dreptul de a nu folosi bunul reiese din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate
care presupune că dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz, adică dreptul de proprietate
nu se va stinge prin nefolosirea bunului. ObligaŃia de folosire a bunului poate fi constituită
doar prin lege şi doar în cazurile când nefolosirea bunului ar contraveni intereselor publice.
Interesul public urmează a fi considerat cel din Legea exproprieri pentru cauză de utilitate
publică nr. 488/1999, art.5. Spre exemplu în Codul Funciar, art.24 este stipulată sancŃiunile

495
în caz de necultivare a terenurilor agricole. Am putea spune că din această normă reiese
obligaŃia proprietarului de a cultiva terenul agricol, adică obligaŃia de a exercitare a dreptului
de folosinŃă.
5. Legea, şi numai legea, poate stabili unele particularităŃi ale folosirii terenurilor
agricole, principalele dintre acestea fiind deduse din Codul Funciar.
6. ObligaŃia de a întreŃine bunul aflat în proprietate poate reieşi fie din lege fie din
contractul încheiat de proprietarul bunului. Aşa spre exemplu, conform prevederilor art. 14
din Legea 1530/1993 privind ocrotirea monumentelor, proprietarii monumentelor cu valoare
istorică sunt obligaŃi să îngrijească de aceste monumente.

Articolul 316. Garantarea dreptului de proprietate

(1) Proprietatea este, în condiŃiile legii, inviolabilă.

(2) Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda
proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi
prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiŃiile legii.
(3) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi solul oricărei
proprietăŃi imobiliare cu obligaŃia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse
solului, plantaŃiilor sau construcŃiilor, precum şi pentru alte daune imputabile ei.
(4) Despăgubirile prevăzute la alin.(2) şi (3) se determină de comun acord cu
proprietarul sau, în caz de divergenŃă, prin hotărîre judecătorească. În acest caz,
decizia de retragere a bunurilor din proprietatea persoanei nu poate fi executată până
la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
(5) Nu pot fi confiscate bunurile dobândite licit, cu excepŃia celor destinate sau
folosite pentru săvârşirea de contravenŃii sau infracŃiuni. Caracterul licit al dobândirii
bunurilor se prezumă.

1. Articolul în cauză conŃine reguli de principiu, care în cea mai mare parte reies din
articolul 46 din ConstituŃie. Dacă în art. 46 din ConstituŃie se vorbeşte despre dreptul de
proprietate privată şi protecŃia acesteia, apoi în Codul Civil, se vorbeşte despre dreptul de
proprietate, fără a se face distincŃie între titularii dreptului de proprietate, în sensul
proprietăŃii publice şi celei private. Primul aliniat al normei comentate prevede că
proprietatea este, în condiŃiile legii, inviolabilă. Am dori aicea să afirmăm că ConstituŃia în
art. 46 nu vorbeşte de inviolabilitatea dreptului de proprietate, ci doar de „garantarea”
dreptului de proprietate. Inviolabilitatea proprietăŃii nu trebuie înŃeleasă în sensul că ea este
fără limite, fiindcă exerciŃiul acestui drept este afectat de sarcinile ce revin proprietarului.
Conform prevederilor alin. 5 art. 46 din ConstituŃie dreptul de proprietate obligă la
respectarea sarcinilor privind protecŃia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăŃi,
precum şi la respectarea celorlalte sarcini, care potrivit legii, revin proprietarului. Spre
exemplu, proprietarul este obligat să achite impozitele pe imobil. La fel, după cu vom vedea
puŃin mai jos, bunurile proprietarului pot fi expropriate în condiŃiile legii. Inviolabilitatea
proprietăŃii, deci, urmează a fi înŃeleasă în sensul că nimeni nu va fi în drept să intervină
abuziv în exercitarea dreptului de proprietate, decât în cazurile şi în ordinea stabilită de lege.
Inviolabilitatea proprietăŃii poate fi înlăturată prin: exproprierea pentru cauză de utilitate
publică (art. 316 alin.2); pentru realizarea unor lucrări de interes general (art. 316 alin. 3).
2. Potrivit alin. 2 art. 316, dreptul de proprietate este garantat. Întinderea acestei garanŃii
priveşte orice fel de proprietate, imobiliară sau mobiliară. Efectele garanŃiei se resfrîng în
mod necesar şi asupra altor drepturi reale – dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de
abitaŃie, dreptul de servitute, dreptul de superficie, fiindcă existenŃa acestora presupun

496
inevitabil şi existenŃa dreptului de proprietate. Din conŃinutul garanŃiei dreptului de
proprietate reiese că:
- nici un bun nu poate fi exclus din sfera de cuprindere a dreptului de proprietate
privată. Aceasta nu impiedică însă ca în scop de protecŃie socială unele bunuri să fie
supuse unui regim de circulaŃie limitat (a se vedea şi comentariu la art. 286).
- limitele proprietăŃii nu pot fi stabilite decât prin lege. De cele mai dese ori limitele
proprietăŃii privesc sarcinile ce grevează proprietatea. Dintre principalele sarcini ce
grevează proprietatea am enumăra: sarcinile fiscale; cele legate de protecŃia mediului
înconjurător (art. 46 alin. 5 din ConstituŃie); sarcinile ce reiese din relaŃiile de
vecinătate (a se vedea şi comentariu la art. 377-394)... .
- dreptul la despăgubire prevăzut la alin. 4 al acestui articol, condiŃionează exproprierea
sau utilizarea pentru lucrări de interes general, a solului oricărei proprietăŃi imobiliare.
Partea finală a alin. 2 se referă la exproprierea pentru cauză de utilitate publică.. Termenul
de “expropriere pentru cauza de utilitate publică” începe a fi utilizat odată cu adoptarea
ConstituŃiei din 1994.
În prezent, temeiul legal, de principiu, al exproprierii îl constituie art. 46 alin. 2 din
ConstituŃia Republicii Moldova care dispune:” Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o
cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii cu dreapta şi prealabila despăgubire” şi a
Legii nr. 488/1999. Prevederi în acest sens întâlnim şi în art. 316 alin. 2 din Codul Civil.
Atât ConstituŃia, art. 46 (2) cât şi Codul Civil (art. 316 alin 2) stabilesc că
exproprierea poate avea loc în baza legii.
Conform art. 1 din acest Legea 488/1999, prin expropriere se înŃelege transmiterea
forŃată a bunurilor cu titlu de proprietate privată în proprietate publică, transmiterea forŃată
statului a bunurilor - proprietate publică ce aparŃine unităŃii administrativ-teritoriale sau,
după caz, cedarea către stat sau către unitatea administrativ-teritorială a drepturilor
patrimoniale, care în scop de utilitate publică (de interes naŃional sau local) este exercitată
de organele abilitate ale autorităŃilor publice, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
NoŃiunea de expropriere dată de acest act normativ urmează a fi privită în mod critic.
Nu pot fi expropriate bunurile aflate în proprietatea publică, fiindcă bunurile imobile aflate
în proprietatea publică, prin însăşi natura sau destinaŃia lor, sunt şi pot fi oricând afectate
unei utilităŃi publice prin actul de putere al autorităŃii competente a statului sau unităŃii
administrativ-teritoriale căreia îi aparŃine.
Obiectul exproprierii. Potrivit art. 2 din Legea 488/1999, obiect al exproprierii pot fi
de interes naŃional şi de interes local. Pe lângă bunurile imobile, conform acestei legi,
mai pot fi expropriate drepturile de folosinŃă a bunurilor imobile pe termen de până la 5
ani, dacă părŃile nu vor conveni asupra unui alt termen; valorile cultural-istorice şi istorice
de o importanŃă de excepŃie pentru sentimentele naŃionale ale poporului; reprezentanŃii
florei şi faunei, pentru care spaŃiul natural al Republicii Moldova este propriu pentru
dezvoltare şi reproducere, şi care se află pe cale de dispariŃie totală în lume. Considerăm,
că ultimele două grupe de obiecte datorită importanŃei lor, mai corect ar fi dacă vor fi
scoase din circuitul civil şi vor fi trecute prin lege în proprietatea exclusivă publică şi
astfel va decădea necesitatea exproprierii acestor bunuri.
Pentru ca bunurile să fie expropriate urmează ca exproprierea să fie bazată pe motive
de utilitate publică. Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naŃional sau de
interes local.
Sunt considerate lucrări de utilitate publică de interes naŃional acelea care prin
funcŃiile sale răspund obiectivelor şi interesului întregii societăŃi sau a majorităŃii ei. Iar
lucrări de utilitate publică de interes local sunt acelea care prin funcŃiile sale răspund
obiectivelor şi intereselor unui grup social sau ale unei localităŃi, unui grup de localităŃi în

497
cadrul unităŃii administrativ-teritoriale (art. 5 din Legea 488/1999). Această Lege consideră
de utilitate publică următoarele lucrări:
prospecŃiunile şi explorările geologice;
extracŃia şi prelucrarea zăcămintelor minerale;
instalaŃiile pentru producerea energiei electrice;
căile de comunicaŃii şi clădirile aferente lor, trasarea, alinierea şi lărgirea străzilor;
sistemele de telecomunicaŃii, termificare şi canalizare, alimentare cu energie electrică,
apă şi gaze;
instalaŃii pentru protecŃia mediului;
îndiguiri şi regularizări de râuri, lacuri de acumulări pentru surse de apă şi atenuarea
viiturilor;
staŃii hidrometeorologie, seismice şi sisteme de avertizare şi prevenire a fenomenelor
naturale periculoase şi de avertizare a populaŃiei;
lucrări de combatere a eroziunii de adâncime, sisteme de irigări şi desecări;
terenurile necesare construcŃiilor de locuinŃe din fondul de stat, edificiilor de
învăŃământ, sănătate, cultură, sport, protecŃie şi asistenŃă socială şi altor obiective sociale ce
fac parte din proprietatea publică, precum şi celor de administraŃie publică, pentru autorităŃile
judecătoreşti, ambasadele, consulatele, reprezentanŃele Ńărilor străine şi unor organisme
internaŃionale;
terenurile necesare pentru organizarea grădinilor publice şi cimitirelor, acumularea şi
înmormântarea deşeurilor;
reconstruirea centrelor urbane, zonelor locative şi industriale ale ansamblurilor
existente, conform proiectelor de sistematizare detaliată;
salvarea, protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor
istorice, precum şi a parcurilor naŃionale, rezervaŃiilor naturale şi a monumentelor naturii;
prevenirea şi înlăturarea urmărilor dezastrelor naturale: cutremure, inundaŃii, alunecări
şi prăbuşiri de terenuri, fenomene metereologice periculoase;
apărarea Ńării, ordinea publică şi securitatea naŃională;
salvarea şi protejarea valorilor cultural-artistice şi istorice de o importanŃă de excepŃie
pentru sentimentele naŃionale ale poporului, precum şi ale celor ce atestă statalitatea Ńării
salvarea, protejarea şi asigurarea reproducerii speciilor de plante, animale şi altor
reprezentanŃi ai naturii vii, aflate pe cale de dispariŃie.
Utilitatea publică de interes naŃional se declară de Parlamentul Republicii Moldova,
iar pentru lucrările de interes local de către consiliul local al unităŃii administrativ-
teritoriale respective.
Actul de declarare a utilităŃii publice de interes naŃional se aduce la cunoştinŃa publică
prin afişare la sediul consiliului local în a cărei rază este situată imobilul şi se publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
În cazul în care expropriatul nu este de acord cu exproprierea bunurilor ce îi aparŃin şi
cu cuantumul despăgubirilor, exproprierea pentru cauză de utilitate publică va fi făcută
numai prin decizia instanŃei de judecată cu dreapta şi prealabile despăgubiri.
3. Dacă ca rezultat al exproprierii bunurile proprietate privată trec în proprietate
publică, apoi conform prevederilor alin. 3 din acest articol, pentru lucrări de interes
general, autoritatea publică poate folosi solul oricărei proprietăŃi imobiliare. Deci, în acest
caz dreptul de proprietate nu trece la un alt subiect, ci autoritatea publică poate benefecia
doar de folosinŃa solului. Termenul „pentru lucrări de interes general” trebuie înŃeles în
sensul lucrărilor de utilitatea publică, acestea fiind enumărate în art. 5 din Legea 488/1999.
Folosind solul proprietăŃii imobiliare, autoritatea publică va fi obligată să despăgubească
proprietarul solului pentru daunele aduse acestuia., cât şi daunele aduse plantaŃiilor şi
construcŃiilor amplasate pe acest sol. La fel autoritatea care va folosi solul unei proprietăŃi

498
 imobiliare va fi Ńinută şi la plata altor daune. Spre exemplu, aceasta va plăti şi venitul ratat
(preŃul roadei neobŃinute de proprietarul terenului), adică vor fi aplicabile prevederile art.
14.
4. În alin 4 al acestui articol, odată în plus se accentuează faptul că fie exproprierea fie
folosirea solului unei proprietăŃi imobiliare nu poate avea loc decât cu dreapta şi prealabila
despăgubire, aceasta fiind şi o prevedere constituŃională (art. 46 alin. 2 din ConstituŃie).
Mărimile despăgubirilor se determină de comun acord cu proprietarul, iar în caz de
divergenŃe prin hotărâre judecătorească. Este important de menŃionat că instanŃa
judecătorească, de drept comun, nu va pune în dezbateri legalitatea actului de retragere a
bunului, ci va dezbate doar mărimea despăgubirilor, respectându-se art. 13-17 din Legea nr.
488/1999. La fel este important să reŃinem, că în caz de dezacord cu mărimea despăgubirilor,
decizia de retragere a bunurilor din proprietatea persoanei nu poate fi executată până la
rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. La stabilirea cuantumului despăgubirilor
instanŃa judecătorească va numi o comisie de experŃi la care pot participa câte un expert din
ambele parŃi. ExperŃii vor determina despăgubirile ce se cuvin proprietarului separat de cele
ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale (spre exemplu cheltuielile ce se revin
uzufructuarului).
5. Conform prezumŃiei instituite în alin. 5, toate bunurile pe care proprietarul le are în
proprietate, sunt considerate a fi dobândite licit şi nu pot fi confiscate, aceasta de fapt este
regula din alin 3.art. 46 din ConstituŃie. ExcepŃie de la această regulă sunt cazurile când
bunurile au fost destinate sau au fost folosite pentru săvârşirea contravenŃiei sau infracŃiunii.
Aceste bunuri vor putea fi confiscate, confiscarea făcându-se doar în condiŃiile legii.

Articolul 317. Întinderea dreptului de proprietate

Tot ceea ce produce bunul, precum şi tot ceea ce uneşte bunul ori se incorporează
în el ca urmare a faptei proprietarului, a unei alte persoane ori a unui caz fortuit, revine
proprietarului dacă legea nu prevede altfel.

Dreptul de proprietate asupra bunului se extinde şi asupra fructelor acestui bun. Regula în
acest sens este că fructele revin proprietarului bunului, dacă legea nu prevede altfel. Spre
exemplu, o excepŃie de la această regulă este ceea conform căreia posesorul de bună-credinŃă
dobândeşte dreptul de proprietate asupra fructelor bunului pe perioada posesiei sale (art. 311
alin.1 din Codul Civil). De asemenea dreptul de proprietate sa va extinde şi asupra la tot ce se
uneşte ori se încorporează în bun. O asemenea unire sau încorporare poate fi rezultatul
acŃiunilor însuşi a proprietarului, a persoanei terŃe sau a unui caz fortuit. Indiferent de faptul
care este sursa unirii sau încorporării, tot se va uni sau se va încorpora în bun va fi considerat
că aparŃine proprietarului bunului, excepŃie făcând acele cazuri când legea prevede altfel.
Unirea unui bun cu un alt bun se mai numeşte accesiune, regulile acestui mod de dobândire a
dreptului de proprietate sunt prevăzute în art. 328-330 din Codul Civil.

Articolul 318. Riscul pierii sau deteriorării fortuite

Riscul pierii sau deteriorării fortuite a bunului îl suportă proprietarul dacă legea
sau contractul nu prevede altfel.

După regula generală, stipulată în articolul de faŃă, riscul pieirii sau deteriorării fortuite îl
suportă proprietarul bunului din momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului.

499
Pieirea sau deteriorarea fortuită se datorează unor asemenea evenimente ca inundaŃii,
cutremure de pământ, incendii ... . ExcepŃiile de la regula conform căreia riscul pieirii sau
deteriorării fortuite a bunului îl suportă proprietarul pot fi stabilite fie de lege fie de contract.
Spre exemplu, în conŃinutul contractului translativ de proprietate părŃile pot prevedea ca
riscul pieirii fortuite a bunului să fie suportat nu de dobânditor, care a devenit proprietar al
bunului primind bunul de la transmiŃător, ci de cel ce a înstrăinat bunul, adică de
transmiŃător.

Articolul 319. Drepturile dobîndite anterior transmiterii proprietăŃii

Schimbarea proprietarului nu afectează drepturile terŃilor asupra bunului,

dobândite cu bună-credinŃă anterior transmiterii dreptului de proprietate.

Regula din această normă va avea o aplicare largă în practică, ori ea este chemată să
apere intereselor persoanelor terŃe în cazurile în care titularul dreptului de proprietate îşi
exercită unul din atributele acestui drept şi anume dreptul de dispoziŃie (vezi şi comentariul la
art. 315 alin.1). În conformitate cu acest important atribut, proprietarul bunului poate să
înstrăineze bunul fie cu titlu gratuit fie cu titlu oneros. Dacă bunul ce urmează a fi înstrăinat
nu este grevat, atunci dobânditorul, adică noul proprietar, va putea poseda, folosi şi dispune
de bun fără careva limitări. Însă, dacă bunul a fost grevat, spre exemplu a fost ipotecat,
transmis în arendă, transmis în uzufruct, etc. , apoi noul proprietar va fi obligat să suporte
aceste grevări. Spre exemplu, în conformitate cu prevederile art. 416 nudul proprietar este în
drept să înstrăineze bunul, dar în acest caz noul proprietar va fi obligat să suporte drepturile
uzufructuarului ce le are asupra acestui bun pe perioada dreptului de uzufruct. Astfel,
uzufructuarul va fi în drept să posede şi să folosească bunul transmis în uzufruct de fostul
proprietar, chiar după ce acesta din urmă va înstrăina bunul, fiindcă a dobândit dreptul de
uzufruct anterior transmiterii dreptului de proprietate la un nou proprietar. Pentru a fi
aplicabilă această normă este necesar ca terŃii ce au dobândit drepturi asupra bunului anterior
transmiterii dreptului de proprietate să fie de bună-credinŃă, în caz contrar ei nu vor putea la
protecŃia acordată de această normă.

Capitolul II
DOBINDIREA SI INCETAREA
DREPTULUI DE PROPRIETATE
Sectiunea 1
DOBINDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

Articolul 320. Modurile de dobîndire a dreptului de proprietate

(1) Dreptul de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană pentru sine
se dobândeşte de către aceasta dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiŃiile legii, prin ocupaŃiune, act
juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărâre judecătorească
atunci când aceasta este translativă de proprietate.
(3) În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui
act administrativ.

500
 (4) Prin lege se pot reglementa şi alte moduri de dobândire a dreptului de
proprietate.

1. În acest articol sunt enumărate principalele moduri de dobândire a dreptului de

proprietate, care tradiŃional se clasifică în moduri originare şi moduri derivate. O asemenea
clasificare a modurilor de dobândire a dreptului de proprietate se face în funcŃie de situaŃia
juridică a bunului în momentul dobândirii. Pentru modurile originare este caracteristic faptul
că dobânditorul este primul proprietar al unui bun, adică anterior bunul nu a aparŃinut
nimănui, de exemplu producerea bunului (alin. 1 al art.320). Considerăm de asemenea că
mod originar este şi ocupaŃiunea (art.323).
Modurile de dobândire a drepturilor de proprietate derivate au ca obiect transmiterea
dreptului de proprietate de la o persoană la alta (ex. actul juridic civil). Toate celelalte moduri
de dobândire a dreptului de proprietate enumărate în art. 320 sunt moduri derivate, adică
sunt transmisiuni ale dreptului de proprietate de la un titular la altul.
Alin. 1 reglementează unul din modurile originare de dobândire a dreptului de proprietate
şi anume producerea bunului. Astfel, regula este că cel ce produce bunul pentru sine este
proprietarul acestui bun. De la această regulă pot fi excepŃii, acestea fiind stabilite de lege sau
contract. Aşa, spre exemplu, în cazul accesiunii imobiliare artificiale, cel ce a construit pe
terenul străin cu materialele propriii nu va deveni proprietarul acestei construcŃii, proprietar
va fi proprietarul terenului unde a fost construită construcŃia(a se vedea şi comentariul la art.
329 alin.3). Una din condiŃiile, stipulate în alin. 1, necesare pentru dobândirea dreptului de
proprietate asupra unui bun nou este ca acesta să fie „realizat de persoană pentru sine”.
Totuşi, trebuie să constatăm, că şi în cazul în care persoana va produce bunul pentru ca
ulterior să-l vândă sau să-l doneze, la fel va fi aplicabilă regula – cel ce produce bunul este
considerat proprietarul acesteia.
2. În alin. 2 sunt enumărate următoarele moduri de dobândire a dreptului de proprietate
„ocupaŃiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărâre
judecătorească atunci când aceasta este translativă de proprietate”. OcupaŃiunea,
accesiunea şi uzucapiunea sunt reglementate în prezentul capitol, respectiv în art. 323, 328-
330 şi 335-336. Actul juridic, succesiunea (în opina noastră urmează să înŃelegem doar
succesiunea legală, ori succesiunea testamentară este tot un act juridic civil) şi hotărârea
judecătorească translativă de proprietate nu ş-au găsit o reglementare expresă în acest capitol.
Actul juridic civil este cel mai răspândit şi de fapt cel mai important mod de dobândire a
dreptului de proprietate. Numai actele juridice translative de proprietate, cum sunt vânzarea-
cumpărarea (art. 753-822), schimbul (art. 823-826), donaŃia (art. 827- 838), contractul de
înstrăinare a bunului cu condiŃia întreŃinerii pe viaŃă (art. 839-846) şi succesiunea
testamentară (art. 1449-1498) se includ în acest mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Hotărârile judecătoreşti se împart în două categorii: hotărâri declarative de drepturi şi hotărâri
constitutive de drepturi. Hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi recunosc dreptul de
proprietate şi deci nu pot fi considerate ca mod de dobândire a dreptului de proprietate. Deci,
doar hotărârea judecătorească constitutivă de drepturi poate fi considerată ca mod de
dobândire a dreptului de proprietate. Spre exemplu, vom fi în prezenŃa unui asemenea mod de
dobândire a dreptului de proprietate în cazul definitivării executării silite a unei hotărâri
judecătoreşti constând în vânzarea prin licitaŃie publică a bunurilor unei persoane.
3. Actul administrativ este considerat ca mod de dobândire a dreptului de proprietate doar
în cazurile prevăzute de lege. Va fi considerat mod de dobăndire a dreptului de proprietate,
spre exemplu Ordinul Ministrului de interne prin care unii, colaboratori pentru anumite
merite, vor primi arme personale.
4. După cum am afirmat puŃin mai sus, în prezentul articol sunt enumărate doar
principalele moduri de dobândire a dreptului de proprietate. Pot exista însă şi alte moduri de

501
dobândire a dreptului de proprietate, cu condiŃia ca acestea să fie reglementate de lege. Doar
legea poate conŃine reglementări privind modurile de dobândirea dreptului de proprietate.
Spre exemplu, art. 325 conŃine condiŃiile de dobândire a dreptului de proprietate asupra
bunului găsit, iar art. 327 – dobândirea dreptului de proprietate asupra comoarei. La fel
privatizarea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate reglementat în Legea 627/91.

Articolul 321. Momentul dobândirii dreptului de proprietate

(1) Dreptul de proprietate este transmis dobânditorului în momentul predării

bunului mobil dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) În cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândeşte la data
înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepŃiile prevăzute de lege.

1. Regula generală cu privire la momentul dobândirii dreptului de proprietate este –

dreptul de proprietate ea naşterre din momentul transmiterii bunului. Această normă din art.
321 alin. 1 poartă un caracter dispozitiv, ceea ce înseamnă că părŃile pot deroga de la ea.
Astfel, părŃile unui contract pot stipula ca dreptul de proprietate să ia naştere anterior
transmiterii bunului sau ulterior transmiterii acesteia. Asemenea prevederi le poate conŃine şi
o lege. Spre exemplu art. 18 lin. 1 din Legea nr. 1134/97 cu privire la societăŃile cu acŃiuni
dispune că dreptul de proprietate asupra acŃiunilor ia naştere din momentul înregistrării
acŃiunilor în registrul deŃinătorilor hârtiilor de valoare a societăŃii. Deşi, la prima vedere sar
părea că conŃinutul art. 321 alin 1 este identic cu cel din art. 132 alin. 1 Codul Civil din
1964, trebuie să constatăm că în art. 321 alin. 1 se vorbeşte nu doar de momentul dobândirii
dreptului de proprietate în bază de contract (aşa cum este prevăzut în Codul Civil din 1964),
ci se are în vedere şi alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate. Desigur, regula
conform căreia dreptul de proprietate este transmis dobânditorului în momentul predării, va fi
aplicabilă doar modurilor derivate de dobândire a dreptului de proprietate. Dobândirea
dreptului de proprietate din momentul transmiterii bunului este aplicabilă doar bunurilor
mobile, bunurilor imobile fiind aplicabilă regula din art. 321 ali.2.
2. Referindu-se la bunurile imobile, Codul Civil a instituit regula conform căreia dreptul
de proprietate asupra bunurilor imobile se dobândeşte din momentul înscrierii în registrul
bunurilor imobile. Această regulă urmează a fi privită în context cu art. 290 din care reiese că
dreptul de proprietate şi alte drepturi reale asupra bunurilor imobile, grevările acestor
drepturi, apariŃia, modificarea şi încetarea lor sînt supuse înregistrării de stat. Dacă regula
referitoare la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile poartă un
caracter dispozitiv, apoi în cazul bunurilor imobile aceasta poartă un caracter imperativ, deci
părŃile unui contract nu pot deroga de la ea. Derogări de la regula, conform căruia dreptul de
proprietate asupra bunurilor imobile apare din momentul înregistrării în registrul bunurilor
imobile, pot fi stabilite doar de lege.

Articolul 322. Predarea bunului

(1) Predare a bunului înseamnă remiterea bunului către dobînditor, precum şi

către cărăuş sau oficiul poştal pentru a fi expediat, în cazul în care acesta este înstrăinat
fără obligaŃia de a fi transportat.
(2) Remiterea conosamentului sau a unui alt act care da dreptul de dispoziŃie
asupra bunului este echivalată cu predarea bunului.

502
 1. Articolul 322 urmează a fi privit în strânsă legătură cu art. precedent. În art. 322 găsim
noŃiunea predării conform căreia predare înseamnă remiterea bunului către dobânditor,
precum şi către cărăuş sau oficiul poştal pentru a fi expediat, în cazul în care acesta estre
înstrăinat fără obligaŃia de a fi transportat. Urmează să distingem două situaŃii: a) bunul este
remis nemijlocit dobânditorului; şi b) bunul nu este remis dobânditorului ci este predat
organizaŃiei ce urmează să-l expedieze până la dobânditor. În prima situaŃie dobânditorul va
deveni proprietar din momentul primirii bunului, adică din momentul remiterii bunului de
către cel ce înstrăinează bunul. În cea de a doua situaŃie dobânditorul va deveni proprietar nu
din momentul când el personal va primi bunul ci din momentul remiterii acestuia către cărăuş
sau oficiului poştal pentru a fi expediat.
2. Remiterea conosamentului, (document pentru transportul mărfurilor pe apă) este
echivalată cu predarea bunului. La fel, este echivalată cu predarea bunului şi remiterea unui
act care dă dreptul de dispoziŃie asupra bunului. Exemplu de un asemenea act poate servi
recipisa de magazinaj, care în conformitate cu prevederile art. 1123 poate fi transmisă unui
terŃi prin andosare.

Articolul 323. OcupaŃiunea

(1) Posesorul unui bun mobil fără stăpân devine proprietarul acestuia, prin
ocupaŃiune, de la data intrării în posesiune în condiŃiile legii.
(2) Se consideră fără stăpân bunurile mobile al căror proprietar a renunŃat expres
la dreptul de proprietate, bunurile abandonate, precum şi bunurile care, prin natura
lor, nu au proprietar.

1. OcupaŃiunea este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate care se

realizează prin luarea în posesie a unui bun care nu aparŃine nimănui. Deşi acest mod a jucat
un important în societăŃile primitive, fiindcă cel ce primul ocupa bunul era considerat
proprietarul bunul, totuşi trebuie să constatăm că în prezent ocupaŃiunea este întâlnită mai rar,
ea limitându-se la bunurile mobile. Deci, dreptul de proprietate poate fi dobândit prin
ocupaŃiune doar asupra bunurilor mobile. O altă condiŃie a acestui mod de dobândire a
dreptului de proprietate este ca bunul să fie fără stăpân. Nu trebuie să confundăm bunurile
fără stăpân de bunurile pierdute de către proprietar. Bunurile pierdute nu se consideră fără
stăpân, şi în cazul acestora vor fi aplicabile regulile din art. 324-326. La fel nu poate fi
considerat bun fără stăpân nici bunurile furate iar apoi abandonate de hoŃ. În cazul
ocupaŃiunii dreptul de proprietate ia naştere din momentul întrării în posesie în condiŃiile
legii. Anume prevederea legală din alin. 1 „în condiŃiile legii” permite a face concluzia că un
bun furat nu va putea fi dobândit prin ocupaŃiune. În spriginul acestei afirmaŃii pot fi aduse şi
prevederile art. 375.
2. În alin. 2 legiuitorul a enumerat care bunuri urmează a fi considerate fără stăpân acestea
fiind: a) bunurile al căror proprietar a renunŃat expres la dreptul de proprietate; b) bunurile
abandonate; şi c) bunurile care prin natura lor nu au proprietar.
Primele două categorii de bunuri adică bunurile al căror proprietar a renunŃat expres la
dreptul de proprietate şi bunurile abandonate în opinia noastră sunt unele şi aceleaşi bunuri.
Regulile renunŃării la dreptul de proprietate sunt expuse în art. 338 (vezi comentariu la acest
articol). În principiu singurule bunuri care pot fi dobândite prin ocupaŃiune sunt bunurile care
prin natura lor nu au proprietar. Am putea atribui la această categorie de bunuri aşa bunuri
ca animalele sălbatice, fructele de pădure, ciupercile comestibile din flora spontană, plantele
medicinale şi aromatice, apa unui izvor şi altele asemenea. Întrarea în posesie a acestor

503
bunuri trebuie să se facă în condiŃiile legii (spre exemplu nu se va putea dobândi dreptul de
proprietate prin ocupaŃiune dacă este interzis vânatul unor animale sălbatice).

Articolul 324. Bunul găsit

(1) Bunul mobil pierdut continuă să aparŃină proprietarului său.

(2) Cel care a găsit bunul este obligat să-l restituie proprietarului sau fostului
posesor, ori, dacă acesta nu poate fi identificat, să-l predea autorităŃilor administraŃiei
publice locale sau organului de poliŃie din localitatea în care a fost găsit.
(3) Bunul găsit într-o încăpere publică sau mijloc de transport public se predă
posesorului încăperii sau mijlocului de transport, care preia drepturile şi obligaŃiile
celui care l-a găsit, cu excepŃia dreptului la recompensă.
(4) Cel care a găsit bunul poartă răspundere pentru pierderea sau deteriorarea
acestuia doar în caz de intenŃie sau de culpă gravă şi doar în limitele preŃului lui.
(5) Organul abilitat căruia i s-a predat bunul găsit afişează la sediul său un anunŃ
despre bunul găsit, având obligaŃia de a-l păstra timp de 6 luni, fiind aplicabile în acest
sens dispoziŃiile privitoare la depozitul necesar.
(6) Dacă, datorita împrejurărilor sau naturii bunului, păstrarea acestuia tinde să-i
diminueze valoarea ori devine prea costisitoare, el este vândut conform legii. În acest
caz, drepturile şi obligaŃiile aferente bunului se exercită în privinŃa sumei încasate din
vânzare.

1. Art. 324-326 determină regimul juridic al bunurilor găsite cât şi drepturile şi obligaŃiile
găsitorului şi proprietarului bunului găsit. Aceste norme se referă doar la o categorie de
bunuri şi anume la bunurile mobile. Regula generală, stipulată în alin. 1, este că cel ce a
pierdut bunul este considerat proprietarul bunului pierdut. Am putea spune că bunul găsit este
acel bun mobil pe care proprietarul la pierdut iar altă persoană la găsit.
2. Pornind de la faptul că cel ce a pierdut bunul nu pierde şi dreptul de proprietate asupra
acestui bun, legiuitorul a instituit în alin. 2 obligaŃiile găsitorului. Astfel acesta este obligat să
întoarcă bunul găsit proprietarului sau fostului posesor. În cazul în care găsitorul nu poate să
identifice proprietarul bunului găsit (ceea ce la practică se întâmplă de cele mai dese ori),
apoi bunul găsit urmează să fie transmis autorităŃilor publice locale sau organului de poliŃie
din acea localitate unde a fost găsit bunul. Găsitorul la alegere poate transmite bunul găsit fie
organului de poliŃie fie organului public local.
3. În alin. 3 sunt instituite unele excepŃii de la regula generală conform căruia cel ce a găsit
bunul trebuie să-l transmită organului public local ori organului de poliŃie. Aşa dacă bunul a
fost găsit într-o încăpere sau mijloc de transport, apoi găsitorul va transmite bunul găsit
posesorului încăperii sau mijlocului de transport. Acestea din urmă sunt obligate la rândul său
să transmită bunurile găsite organului public local sau organului de poliŃie. Aceste persoane
nu vor primi o recompensă de la proprietarul bunului găsit, în cazul în care acesta va fi
identificat şi nici nu vor dobândi dreptul de proprietate asupra bunului găsit în conformitate
cu prevederile art. 325. Va beneficia de aceste drepturi doar cel ce a găsit bunul pierdut.
4. Găsitorul în caz că va distruge sau va deteriora bunul va fi Ńinut la plata unei
despăgubiri în mărime ce nu depăşeşte preŃul bunului găsit, şi doar dacă bunul a fost distrus
sau deteriorat intenŃionat sau din culpă grabă. Deci dacă bunul a fost distrus de către găsitor
însă acesta să fi acŃionat nu cu intenŃie sau culpă gravă, riscul periei sau deteriorării bunului
va fi suportat de către proprietarul bunului pierdut.
5. Cel căruia ia fost transmis bunul găsit, adică organul public local ori organul de poliŃie,
sunt obligate să întreprindă măsuri pentru a identifica proprietarul bunului găsit. În acest sens

504
legea obligă aceste organe să afişeze la sediul lor un aviz despre bunul găsit. La fel aceste
organe sunt obligate să păstreze bunul găsit timp de şase luni fiind aplicabile dispoziŃiile
privitoare la depozitul necesar. În principiu, această regulă stipulată în alin. 5 va fi aplicabilă
bunurilor neconsumptibile.
6. Dacă vor fi găsite bunuri consumptibile şi perisabile, este evident că acestea nu vor
putea fi păstrate timp de şase luni. Aceste bunuri vor fi vândute de către organele publice
locale ori de către organele de poliŃie. În acest caz preŃul bunului vândut va lua locul acestuia.
Respectiv acesta fie că va fi transmis proprietarului bunului găsit, respectându-se prevederile
art. 326, fie că va fi transmis găsitorului, respectându-se prevederile art. 325.

Articolul 325. Dobîndirea dreptului de proprietate asupra bunului găsit

(1) Dacă proprietarul sau o altă persoană îndreptăŃită nu pretinde, în termen de 6

luni, transmiterea bunului găsit, acesta este remis, în baza unui proces-verbal, celui care
l-a găsit. Procesul-verbal reprezintă pentru acesta din urmă titlu de proprietate,
opozabil şi fostului proprietar.
(2) Dacă persoana care a găsit bunul renunŃă la drepturile sale, acesta trece în
proprietatea statului.
(3) Dacă, în conformitate cu prezentul articol, s-a dobândit dreptul de proprietate
asupra unui animal, fostul proprietar poate, în cazul în care se va constata existenŃa
unei afecŃiuni în privinŃa sa din partea animalului sau comportamentul crud al noului
proprietar faŃă de animal, să ceara restituirea acestuia.

1. În articolul de faŃă este supus reglementării modul de dobândire a dreptului de

proprietate asupra bunului găsit. Astfel, dacă nu a fost identificat proprietarul bunului găsit, şi
dacă acesta nu pretinde în termen de şase luni transmiterea bunului găsit, bunul găsit este
transmis găsitorului acesta devenind proprietarul bunului găsit. Transmiterea bunului către
găsitor se face în baza procesului-verbal, care se întocmeşte de către organul public local sau
organul de poliŃie cărora le-a fost transmis bunul găsit în conformitate cu prevederile art. 324
alin. 2 şi 3. Legiuitorul a stabilit că procesul-verbal de transmitere a bunului găsitorului
reprezintă pentru acesta din urmă titlu de proprietate. Acest proces-verbal este opozabil
terŃilor, inclusiv fostului proprietar. În acest context nu trebuie să confundăm prevederile art.
375, care dă posibilitatea proprietarului să-şi revendice bunurile de la posesorul de bună-
credinŃă în cazul în care bunul a fost pierdut. Dacă găsitorul a respectat prevederile art. 324
alin. 2., atunci după expirarea termenului de şase luni de zile şi transmiterea bunului găsit în
proprietatea lui, fostul proprietar nu va putea revendica bunul de la găsitor în temeiul că el a
pierdut bunul. Regula privind dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului găsit,
stipulată în art. 325 după cum putem observa diferă de cea din Codul Civil din 1964, care
prevedea că dreptul de proprietate asupra bunului găsit trece în proprietate statului şi nu în
proprietatea găsitorului.
2. Dacă găsitorul renunŃă fie la dreptul de proprietate fie la suma de bani, în cazul în care
bunul a fost vândut, apoi conform art. 325 alin. 2 bunul trece în proprietatea statului. Această
normă, în principiu e de presupus, că va fi aplicabilă doar în cazurile în care cheltuielile
pentru întreŃinerea bunului vor fi mai mari decât costul bunului, găsitorul fiind nevoit să
renunŃe la dreptul de proprietate asupra bunului găsit.
3. În alin. 3 din articolul comentat întâlnim o excepŃie de la regula conform căruia cel ce a
pierdut bunul (fostul proprietar) nu poate să ceară de la găsitor bunul după ce acestuia ia fost
transmis bunul în proprietate conform prevederilor art. 325 alin. 1. Această excepŃie permite
o dată în plus a argumenta necesitatea includeri articolului 287 dispoziŃia căreia prevede că

505
„animalele nu sînt lucruri. Ele sînt ocrotite prin legi speciale. În privinŃa animalelor se
aplică dispoziŃiile referitoare la lucruri, cu excepŃia cazurilor stabilite de lege”. Deci,
conform art.325 alin.3, fostul proprietar al unui animal poate cere restituirea acestuia de la
găsitor, care a devenit proprietar al animalului găsit în conformitate cu art. 325 alin.1. Fostul
proprietar va putea cere restituirea animalului de la găsitor doar în următoarele cazuri : a) se
va dovedi existenŃa unei afecŃiuni în privinŃa sa din partea animalului; b) dacă se va dovedi că
noul proprietar se comportă crud cu animalul căreia ia fost transmis în proprietate.

Articolul 326. ObligaŃia proprietarului bunului găsit de a compensa cheltuielile

şi de a plăti recompensa

(1) Proprietarul sau fostul posesor al bunului găsit este obligat să compenseze
cheltuielile aferente păstrării lui. În cazul în care bunul găsit a fost vîndut, din suma
încasată se reŃin cheltuielile de păstrare şi comercializare.
(2) Proprietarul sau fostul posesor al bunului găsit este obligat să plătească celui
care l-a găsit o recompensa în proporŃie de cel mult 10% din preŃul sau din valoarea
actuala a bunului.
(3) Dacă bunul nu are valoare comercială sau dacă plata recompensei pentru el nu
a putut fi stabilită pe cale amiabilă, cel care l-a găsit are dreptul la o suma stabilită de
instanŃa de judecată.
(4) În cazul în care proprietarul a făcut oferta publică de recompensă, cel care a
găsit bunul are dreptul de a opta între suma la care s-a obligat proprietarul prin ofertă
şi recompensa stabilită de lege ori de instanŃa de judecată.

1. În acest articol se reglementează situaŃiile când proprietarul bunului găsit este identificat
şi bunul găsit este restituit acestuia. Regula în acest sens este că proprietarul bunului găsit
urmează să suporte toate cheltuielile legate de păstrarea bunului găsit. Dacă bunul a fost
vândut, proprietarul va primi preŃul bunului minus cheltuielile de păstrare şi comercializare.
Cheltuielile de păstrare (după caz şi cele legate de comercializarea bunului găsit) urmează a fi
transmise celui care le-a suportat, acesta de cele mai dese ori fiind organul public local ori
organul de poliŃie. Nu este exclus faptul ca aceste din urmă organe să transmită bunurile
găsite la păstrare încheind contracte respective. În aceste cazuri cheltuielile pentru păstrare
vor fi plătite şi depozitarului.
2. Dacă în alin. 1 se vorbeşte despre obligaŃiile ce revin proprietarului bunului de a acoperi
cheltuielile apărute în legătură cu păstrarea ( după caz comercializarea bunului), apoi în alin.
2 se vorbeşte de o altă obligaŃie ce cade în sarcina proprietarului bunului găsit, şi anume ce a
de a acorda o recompensă, în mărime de cel mult 10% din preŃul sau din valoarea actuală a
bunului, găsitorului. Deşi, expres nu este indicat, se presupune că această recompensă de
până la 10% va fi stabilită pe cale amiabilă. Deci, găsitorul şi proprietarul bunului găsit vor
stabili care este mărimea recompensei fie 2%, fie 5%, fie 7% ..., însă în orice caz aceasta nu
poate depăşi suma de 10% din preŃul sau din valoarea actuală a bunului. De fapt această
regulă va fi aplicabilă ori de câte ori proprietarul bunului găsit nu a făcut o recompensă
publică de recompensă. Dacă găsitorul va cere o recompensă în mărime de 10%, iar
proprietarul bunului va refuza să plătească 10% şi va cădea de acord să achite doar 3%,
invocând că în alin. 2 este stipulat „...de cel mult 10%”, instanŃa va trebui să-l oblice pe
proprietar să plătească o recompensă de 10% şi nu de 3%.
3. Majoritatea bunurilor pot fi evaluate în bani şi deci nu vor apărea divergenŃe în
stabilirea preŃului bunului şi calcularea mărimii recompensei. Însă sunt o serie de bunuri care
nu au o valoare economică, spre exemplu o scrisoare, o fotografie... . Şi în aceste cazuri

506
mărimea recompensei va fi stabilită prin acordul de voinŃă a găsitorului şi a proprietarului
bunului găsit. Dacă recompensa nu va fi stabilită pe cale amiabilă (atât în cazul bunurilor ce
nu au valoare economică, cât şi în cazul bunurilor ce au valoarea economică însă există
divergenŃă privitor la mărimea recompensei – 1%, 4%, 7%, .. sau 10% din preŃul bunului)
atunci mărimea acesteia va fi stabilită de instanŃa judecătorească.
4. Nu este exclus faptul că proprietarul bunului pierdut să anunŃe o recompensă pentru cel
ce a găsit bunul. În aceste cazuri găsitorul este în drept să aleagă care recompensă să o
primească – fie pe cea indicată în oferta publică, fie pe cea stabilită de lege ori de instanŃa de
judecată. Este de presupus că, în principiu, găsitorul va alege cea mai mare recompensă, şi în
aceste cazuri proprietarul bunului nu va putea să aleagă care sumă să achite.

Articolul 327. Comoara

(1) Comoara este orice bun mobil ascuns sau îngropat, chiar involuntar, al cărui
proprietar nu poate fi identificat sau a pierdut, în condiŃiile legii, dreptul de proprietate.
(2) În cazul în care într-un bun imobil, se descoperă o comoara, ea aparŃine pe
jumătate proprietarului bunului imobil în care a fost descoperită şi pe jumătate
descoperitorului dacă ei nu convin altfel. Acestuia din urmă nu i se cuvine însă nimic
dacă a pătruns în bunul imobil ori a căutat în el fără consimŃămîntul proprietarului sau
al posesorului. ConsimŃămîntul proprietarului sau al posesorului se prezumă pînă la
proba contrară.
(3) În cazul descoperirii unei comori constituite dintr-un bun (bunuri) recunoscut
ca monument al istoriei sau culturii, acesta este transmis în proprietatea statului.
Proprietarul bunului imobil în care a fost descoperită comoara, precum şi
descoperitorul au dreptul de a primi o recompensă în proporŃie de 50% din preŃul
comorii. Recompensa se împarte egal între proprietarul bunului imobil în care a fost
descoperită comoara şi descoperitor dacă acordul dintre ei nu prevede altfel.
Recompensa se plăteşte în întregime proprietarului dacă descoperitorul a pătruns în
bunul imobil ori a căutat în el fără consimŃămîntul proprietarului sau al posesorului.
(4) DispoziŃiile prezentului articol nu se aplică persoanelor care au efectuat, în
interesul unor terŃi, inclusiv în cadrul exercitării obligaŃiilor de serviciu, cercetări
arheologice, căutări în urma cărora a fost descoperită comoara.

1. Referitor la definirea comorii noul Cod în principiu a păstrat aceleaşi caractere,

spunând că comoara este „orice bun mobil ascuns sau îngropat, chiar involuntar, al cărui
proprietar nu poate fi identificat sau a pierdut, în condiŃiile legii, dreptul de proprietate.”
Dacă, Codul Civil din 1964 atribuia la comoară doar banii sau obiectele de valoare, apoi după
cum lesne putem observa din conŃinutul art. 327 alin. 1 reiese că comoara este „orice bun
mobil”. Deci obiecte ale comorii pot fi nu doar banii şi obiectele de valoare, ci orice bun
mobil, cu condiŃia că proprietarul bunului nu poate fi identificat. Am putea evidenŃia
următoarele caractere ale comorii: a) obiect al comorii poate fi orice bun mobil; b) aceste
bunuri mobile trebuie să fie ascunse sau îngropate – de cele mai dese ori comoara este
îngropată în pământ, însă aceasta nu înseamnă că comoara nu poate să fie ascunsă într-un bun
mobil; şi c) proprietarul bunului ascuns sau îngropat să nu poată să fie identificat.
2. Deşi în alin.2 se vorbeşte de descoperirea comorii într-un bun imobil, trebuie să
spunem că aceleaşi consecinŃe se vor aplica şi cazurilor descoperirii comorii într-un bun
mobil. Noul Cod Civil, comparativ cu cel din 1964, stabileşte alte reglementări referitoare la
soarta comorii. Regula generală în acest sens este că comoara se împarte - jumătate
proprietarului bunului imobil în care a fost descoperită şi pe jumătate descoperitorului.

507
Această regulă are un caracter dispozitiv, ceea ce permite părŃilor (descoperitorului şi
proprietarul bunului unde se presupune că s-ar găsi comoara) să stabilească şi o altă
proporŃie, spre exemplu 80% la 20%. Comoara va aparŃine ambilor acestor persoane cu drept
de proprietate comună pe cote-părŃi conform regulii indicate mai sus. Concluzia deci ar fi că
dacă comoara a fost descoperită de însuşi proprietarul fundului, acesta va deveni de unul
singur şi proprietar al comorii. În schimb, dacă comoara este descoperită de o altă
persoană, apoi după cum am afirmat, ea va aparŃine proprietarului fondului şi
descoperitorului conform prevederilor art. 327 alin.2.
Descoperitorul nu va pretinde nici o parte din comoară, dacă a pătruns în bunul imobil ori
a căutat în el fără consimŃământul proprietarului sau al posesorului. La dovedirea existenŃei
sau lipsei consimŃământului se porneşte de la prezumŃia că consimŃământul proprietarului a
existat. Contrariul urmează să fie dovedit de către proprietarul bunului.
Dreptul asupra comorii îl are doar proprietarul bunului nu şi uzufructuarul, chiriaşul,
depozitarul şi altor persoane asemănătoare care deŃin bunul fără a avea şi dreptul de
proprietate. În unele cazuri legiuitorul expres prevede acest lucru. Spre exemplu art. 419
dispune că „dreptul uzufructuarului nu se extinde asupra drepturilor nudului proprietar cu
privire la comoara descoperită în bun.”
3. În alin. 3 este stabilită o excepŃie de la regula conform căreia dreptul de proprietate
asupra comorii revine descoperitorului şi proprietarului bunului unde a fost descoperită.
Această excepŃie se referă la o categorie specială de bunuri şi anume atunci când comoara
constituie un monument al istoriei sau al culturii. Dacă asemenea bunuri constituie obiect al
comorii, atunci bunurile date sunt transmise în proprietatea statului. La rândul său statul are
obligaŃia de a plăti găsitorului şi proprietarului bunului o recompensă în mărime de 50% din
preŃul comorii. Recompensa se împarte egal între proprietarul bunului imobil în care a fost
descoperită comoara şi descoperitor dacă acordul dintre ei nu prevede altfel. Descoperitorul
nu va primi nimic dacă a pătruns în bunul imobil ori a căutat în el fără consimŃământul
proprietarului sau al posesorului. Înn acest caz recompensa în întregime va fi acordată
proprietarului bunului unde a fost descoperită comoara.
4. Prevederile din alin. 4 impun a face concluzia că descoperitorul nu va avea dreptul la
jumătate din comoară, decât cu condiŃia că descoperirea să fie efectul întâmplării. Aceasta
condiŃie nu este decât o condiŃie specială în virtutea căruia descoperitorul va putea primi
jumătatea din comoară. Această condiŃie a întâmplării nu are nici un rol în cazul în care
comoara a fost descoperită de proprietarul bunului. Comoara va aparŃine în întregime
proprietarului bunului unde ea a fost descoperită indiferent de faptul dacă comoara a fost
descoperită din întâmplare ori a fost descoperită în urma unor cercetări intenŃionate.
Descoperitorul, însă va avea un drept asupra comorii doar atunci când a descoperit-o
din întâmplare. Întradevăr alin. 4 dispune că dreptul asupra comorii nu îşl vor avea persoanele
„care au efectuat, în interesul unor terŃi, inclusiv în cadrul exercitării obligaŃiilor de serviciu,
cercetări arheologice, căutări în urma cărora a fost descoperită comoara”. Deci, am putea
evidenŃia două situaŃii în cazul când descoperitorul descoperă comoara intenŃionat: a)
lucrările au fost efectuate la ordinul proprietarului, şi respectiv nu va putea să aibă nici un
drept asupra comorii, aceasta revenind în întregime proprietarului; şi b) descoperitorul a
întreprins acŃiuni ce au dus la descoperirea comorii fără acordul proprietarului – caz în care
legea la fel nu recunoaşte nici un drept asupra comorii la descoperitor. Totuşi trebuie să
subliniem că descoperitorul nu va dobândi nici un bun asupra comorii doar atunci când
proprietarul a ordonat expres efectuarea lucrărilor de căutare a acesteia. Dacă însă
descoperitorul a găsit o comoară, în urma lucrărilor efectuate la ordinul proprietarului, dar
lucrările au fost făcute cu alt scop decât cel de descoperire a comori, atunci descoperitorul va
avea dreptul la comoară în condiŃiile art. 327. Concluzia, este deci, că prin întâmplare trebuie

508
să înŃelegem descoperirea unei comori făcută în afară de cercetări expres pentru descoperirea
acesteia – condiŃia dată fiind aplicabilă doar descoperitorului.

Articolul 328. Accesiunea imobiliară naturală

(1) Adăugirile de teren la malurile apelor curgătoare revin proprietarului

terenului riveran numai dacă ele se formează treptat (aluviuni). Terenurile ocupate
treptat de albiile apelor curgătoare revin proprietarului acestor ape.
(2) Proprietarul terenului înconjurat de rîuri, heleştee, iazuri, canale sau de alte
ape nu devine proprietar al terenurilor apărute prin scăderea temporară a apelor.
Proprietarul acestor ape nu dobîndeşte nici un drept asupra terenului acoperit ca
urmare a unor revărsări sporadice.
(3) Proprietarul terenului din care o apă curgătoare a smuls brusc o parte
importantă, alipind-o la terenul altuia, nu pierde dreptul de proprietate asupra părŃii
desprinse dacă o revendică în termen de un an de la data cînd proprietarul terenului la
care s-a alipit partea a intrat în posesiune.
(4) În cazul în care o apă curgătoare, formînd un braŃ nou, înconjoară terenul
unui proprietar riveran, acesta rămîne proprietarul insulei astfel create.

1. Pe lângă noile moduri de dobândire a dreptului de proprietate se numără şi accesiunea

reglementată în art. 328-330. Prin accesiune se înŃelege încorporarea unui bun la altul, cu alte
cuvinte accesiunea este o unire a unui lucru cu un alt lucru. Codul Civil reglementează
accesiunea imobiliară (care la rândul său poate fi naturală sau artificială) şi accesiunea
mobiliară.
Vorbind de accesiunea imobiliară trebuie să pornim de la principiul general ce predomină
această materia şi anume – pământul este considerat ca bun principal, toate lucrurile care se
încorporează în el se consideră accesorii. În principiu această regulă poate fi dedusă şi din
art. 317 (vezi şi comentariul acestei norme).
În art. 328 se vorbeşte despre accesiunea imobiliară naturală şi anume despre accesiunea
pământurilor depuse sau create de ape, dar nimic nu se spune despre accesiunea animalelor
(proiectul codului civil a cuprins asemenea reglementări). Accesiunea pământurilor depuse
sau create de ape se referă la aluviuni(alin.1), avulsiuni (alin.3) şi insule şi albii părăsite
(alin. 2,4 şi parŃial alin.1).
Aluviunile se numesc acele creşteri de pământ ce se fac succesiv şi pe nesimŃite la malurile
apelor curgătoare. Conform prevederilor alin.1 aceste adausuri revin proprietarului terenului
riveran. Prin adăugirile de teren stipulate în art. 328 alin. 1 trebuie să înŃelegem nu doar
pământul ci tot ce solul poartă la suprafaŃă şi tot ce apele curgătoare aduc şi lasă la Ńărm,
precum nisipul, pietrişul etc., acestea din urmă la fel revenind proprietarului terenului riveran.
Legiuitorul a stipulat în art.328 alin.1 că „terenurile ocupate treptat de albiile apelor
curgătoare revin proprietarului acestor ape”. În opina noastră această prevedere urmează a
fi privită critic, ea chiar fiind contrară dispoziŃiilor din art.328 alin. 2. Ori, în alin 2, deşi ar fi
trebuit să se vorbească doar despre apele necurgătoare (lacuri, heleştee...), totuşi se vorbeşte
şi de apele râurilor, stipulându-se că „ proprietarul acestor ape (deci şi a apelor râurilor
(evidenŃierea ne aparŃine)) nu dobândeşte nici un drept asupra terenului acoperit ca urmare
a unor revărsări sporadice”. Deci, cum trebuie să înŃelegem aceste prevederi contradictorii
din alin. 1 şi alin. 2 ale art. 328? În opina noastră la soluŃionarea acestei contradicŃii trebuie să
pornim de la regula că albiile râurilor aparŃin proprietarilor riverani, cu excepŃia acelora care
potrivit legii, aparŃin domeniului public. Pornind de la aceasta ar trebui să spunem că
proprietarul terenului riveran dobândeşte terenul lăsat de apele curgătoare care s-au retras

509
treptat de la terenul respectiv, ceea ce impune a face altă concluzie că dacă apa curgătoare se
va revărsa asupra terenului riveran, atunci proprietarul apei nu va putea deveni şi
proprietarului terenului ocupat de apele curgătoare revărsate. Trebuie să spunem că aceasta
este opinia noastră privitor la conŃinutul art. 328 alin. 1 şi 2., opinie care nu poate fi dedusă
din această normă, însă care va permite o înlăturare a contradicŃiilor evidenŃiate de noi puŃin
mai sus, opinie care sperăm va uşura înŃelegerea accesiunii pământurilor (aluviuni, insule şi
albii părăsite). Tot odată ne-am oprit la această problemă în speranŃa că vor fi operate
modificările de rigoare în art. 328.
2. Regula stipulată în alin.1 se va referi doar la aluviunile şi creşterile pricinuite de apele
curgătoare, ea nefiind aplicabilă pământurilor descoperite de lacuri, heleştee, canale şi alte
categorii de ape stătătoare. În acest caz, proprietarul terenului înconjurat de ape stătătoare ca
heleştee, iazuri, canale nu devine proprietar al terenurilor apărute prin scăderea temporară a
apelor. La fel proprietarul acestor ape nu dobândeşte nici un drept asupra terenului acoperit
ca urmare a unor revărsări sporadice. Cu alte cuvinte, nivelul normal al apei lacului,
heleşteului etc., determină limita fixă a pământului ce aparŃine proprietarului lor, independent
de creşterile sau scăderile excepŃionale ale apei. Am spus deja, care este poziŃia noastră
referitor la includerea apelor râurilor în alin. 2.
3. Dacă în alin. 1 se vorbeşte despre adausurile lente, apoi alin. 3 se referă la adausurile
bruşte. Datorită unor revărsări se poate întâmpla ca un curs de apă s-ă rupă dintr-o dată o
bucată mare dintr-o proprietate, care să poată s-ă fie recunoscută şi identificată, şi s-o
alipească la altă proprietate riverană. Asemenea depuneri (alipiri) de teren se numesc
avulsiuni. În cazul avulsiunii, proprietarul fondului din care apa a rupt o porŃiune de teren
păstrează asupra acestei porŃiuni dreptul de proprietate, cu condiŃia ca să revendice trenul în
decurs de un an de la data când proprietarul terenului la care s-a alipit partea a intrat în
posesiune. Considerăm că acest termen de un an, stipulat în alin.3, este un termen de
perimare. Astfel, dacă proprietarul de la care a fost ruptă o bucată de teren nu-l va revendica
în acest termen el va pierde dreptul de proprietate asupra acestei porŃiuni, respectiv
proprietarul terenului riveran la care s-a alipit această porŃiune va deveni proprietarul ei.
4. Aliniatul 4, din norma comentată, reglementează situaŃiile când o apă curgătore îşi
schimbă în mod natural cursul. De fapt, ar fi corect să spunem că este vorba de o singură
situaŃie şi anume când o apă curgătoare „formând un braŃ nou, înconjoară terenul unui
proprietar riveran”. Regula aicea este că proprietarul terenului riveran rămâne a fi şi
proprietarul insulei, create ca rezultat al schimbări cursului râului şi înconjurării terenului
riveran.

Articolul 329. Accesiunea imobiliară artificială

(1) ConstrucŃiile şi lucrările subterane sau de la suprafaŃa terenului sînt

prezumate a fi făcute de proprietarul terenului pe cheltuiala sa şi îi aparŃin acestuia
pînă la proba contrară. Prin lucrări se înŃeleg plantarea, precum şi amenajările aduse
unui teren care nu se incorporează în mod durabil în acesta.
(2) Proprietarul de teren care a efectuat construcŃii şi alte lucrări cu materiale
străine este obligat să plătească valoarea materialelor. Dacă lucrările au fost efectuate
cu rea-credinŃă, proprietarul este obligat să repare şi prejudiciul cauzat.
(3) În cazul în care construcŃiile sau lucrările sînt făcute de un terŃ, proprietarul
terenului are dreptul să le Ńină pentru sine sau să oblige terŃul să le ridice pe cheltuiala
proprie şi să repare daunele cauzate. Dacă păstrează construcŃiile sau lucrările făcute
de un terŃ, proprietarul este obligat să plătească, la alegere, valoarea materialelor şi
costul muncii ori o sumă de bani egală cu creşterea valorii terenului.

510
 (4) În cazul în care construcŃiile sau lucrările sînt făcute de un terŃ de bună-
credinŃă, proprietarul de teren nu poate cere ridicarea lor şi este obligat să plătească, la
alegere, valoarea materialelor şi costul muncii sau o sumă de bani echivalentă creşterii
valorii terenului.
(5) În cazul în care construcŃia este ridicată în parte pe terenul constructorului şi
în parte pe un teren învecinat, proprietarul vecin poate dobîndi proprietatea asupra
întregii construcŃii, plătind constructorului o despăgubire, numai dacă cel puŃin 1/2 din
suprafaŃa construită se află pe terenul său. În acest caz, el va dobîndi şi un drept de
superficie asupra terenului aferent pe toată durata de existenŃă a construcŃiei.
Despăgubirea trebuie să acopere valoarea materialelor şi costul muncii, precum şi
contravaloarea folosinŃei terenului aferent.
(6) Constructorul de rea-credinŃă nu poate pretinde la o despăgubire mai mare de
o treime din suma calculată conform alin.(5) dacă nu va dovedi că persoana îndreptăŃită
poartă ea însăşi o parte din vinovăŃie.

1. Accesiunea imobiliară artificială imobiliară reglementată în art.329, se întâlneşte în

cazurile când: a) se face o construcŃie sau o plantaŃie pe un fond sau b) se adaugă construcŃii
noi unei clădiri existente. În ambele aceste ipoteze este nevoie ca fondul sau clădirea iniŃială
să aparŃină unei persoane, iar materialul construcŃiei sau plantaŃiei să aparŃină altei persoane.
Şi în cazul accesiunii imobiliare urmează să pornim de la regula superficecies solo cedit,
conform căreia accesiunea se face întotdeauna în folosul proprietarului fondului, cu alte
cuvinte tot ce este pe teren este considerat că aparŃin proprietarului acestui teren. Vom vedea
că acesta este regula, de la ea putând fi stabilite şi derogări.
Alin. 1 stabileşte o dublă prezumŃie, şi anume că construcŃiile şi lucrările subterane sau de
la suprafaŃa terenului sînt prezumate a fi făcute: a) de proprietarul terenului şi b) pe cheltuiala
sa. Legiuitorul prevăzând o asemenea prezumŃie, nu a făcut altceva de cât să legifereze
situaŃiile de cele mai dese ori întâlnite la practică. Ori, întradevăr în majoritatea cazurilor
construcŃiile sau plantaŃiile făcute pe un fond sunt făcute de către proprietarul fondului şi pe
cheltuiala sa. Chiar dacă valoarea construcŃiei sau a plantaŃiei ar depăşi cu mult valoarea
pământului pe care sunt făcute prezumŃia prevăzută în acest aliniat îşi găseşte aplicaŃia. Însă,
conform dispoziŃiilor alin.1, această prezumŃie se poate combate prin dovada contrarie. Ca
consecinŃă, cel ce pretinde că a făcut el construcŃia sau plantaŃia pe un alt fond, trebuie să
dovedească acest lucru. Credem că în acest caz se va putea utiliza orice mijloc de probă:
înscrisurile, depoziŃiile martorilor, etc. .
Alin. 1 se referă la construcŃii şi lucrări. Dacă termenul „construcŃii” nu ridică semne de
întrebări, apoi referitor la „lucrări” legiuitorul a indicat expres ce se înŃelege prin acestea,
atribuind la ele „plantarea, precum şi amenajările aduse unui teren care nu se incorporează
în mod durabil în acesta”. Trebuie să precizăm că textul alin. 1. se referă doar la lucrări noi,
dar nu şi unor îmbunătăŃiri făcute anterior. De asemenea la lucrări nu se atribuie nici
reparaŃiile făcute (spre exemplu înlocuirea arborilor căzuŃi).
În art. 329 legiuitorul a făcut distincŃie între două situaŃii, în care are loc accesiunea
imobiliară artificială, şi anume: a) proprietarul fondului face el însuşi construcŃii sau plantaŃii
utilizând materiale străine (alin. 2) şi b) proprietarul materialelor face construcŃii sau plantaŃii
pe terenul ce nu-i aparŃine (alin. 3 şi 4). În ambele aceste cazuri legiuitorul mai face
distincŃie dacă cel ce a efectua lucrările sau plantaŃiile este de bună sau rea credinŃă.
2. În alin. 2 este reglementată situaŃia în care proprietarul fondului a efectuat construcŃii
sau alte lucrări cu materiale ce nu-i aparŃin. Conform dispoziŃiilor art. 329 alin. 2,
proprietarul terenului care a făcut asemenea construcŃii sau lucrări cu materiale străine devine
prin accesiune proprietarul lucrărilor pe cere lea făcut cu acele materiale străine. Proprietarul
materialelor în acest caz nu le va putea revendica, chiar dacă lucrările au fost efectuate cu rea

511
– credinŃă. În schimb proprietarul terenului va fi obligat să plătească o despăgubire
proprietarului materialelor egală cu valoarea acestora. Dacă proprietarul terenului este de rea-
credinŃă, apoi el va mai fi obligat să repare şi prejudiciul cauzat proprietarului materialelor.
Deci, pornind de la prevederile art. 329 alin. 1, trebuie să spunem că proprietarul terenului va
dobândi proprietatea construcŃiilor sau lucrărilor, indiferent de faptul dacă era de bună sau rea
- credinŃă, adică indiferent de faptul dacă ştia sau nu ştia că materialele sunt străine.
3. A doua situaŃie referitoare la accesiunea imobiliară artificială este, după cu am spus,
efectuarea lucrărilor cu materiale proprii însă pe un teren străin. Trebuie să presupunem că
pentru existenŃa unei asemenea situaŃii este nevoie ca constructorul să fie posesorul terenului,
doar într-un asemenea caz el va putea construi. În principiu, şi în acest caz va fi aplicabilă
regula generală conform căreia proprietarul fondului devine prin accesiune proprietarul
construcŃiilor şi lucrărilor făcute de o terŃă persoană. Persana terŃă, care a construit cu
materialele sale nu devine proprietar al construcŃiilor şi lucrărilor, el putând în unele cazuri să
pretindă o despăgubire de la proprietarul terenului. Spunem în unele cazuri fiindcă legiuitorul
a făcut distincŃie între constructorul de bună - credinŃă şi constructorul de rea –credinŃă. În
alin. 3 se vorbeşte despre constructorul de rea – credinŃă care a făcut lucrări pe ternul străin.
Este considerat constructor de rea-credinŃă persoana care ştia ori trebuia să ştie că nu este în
drept să facă construcŃii şi lucrări pe terenul străin. În acest caz proprietarul fondului, poate la
alegere: a) să păstreze construcŃia, ori b) să ceară ridicarea construcŃiei. Dacă păstrează
construcŃiile sau lucrările făcute de un terŃ, proprietarul este obligat să plătească, la alegere,
valoarea materialelor şi costul muncii ori o sumă de bani egală cu creşterea valorii terenului.
Proprietarul terenului este în drept să aleagă ce sumă să fie achitată terŃului (constructorului)
fie o sumă echivalentă cu valoarea materialelor şi costul muncii, fie o sumă echivalentă cu
creşterea valorii terenului. Este de presupus că proprietarul terenului desigur va alege suma
mai mică, dar nu este exclus şi inversul. Dacă proprietarul fondului nu va reŃine pentru sine
construcŃiile şi lucrările efectuate de terŃa persoană, atunci constructorul este obligat să ridice
construcŃia sau lucrările pe cheltuiala sa. În caz că demolarea construcŃiei va cauza careva
daune apoi acestea vor fi reparate de către constructorul de rea – credinŃă. Daune pot fi
cauzate fie terenului fie proprietarului. Ridicarea construcŃiilor şi lucrărilor va deveni chiar un
drept al constructorului în cazul în care proprietarul le va păstra dar va refuza să plătească
constructorului valoarea materialelor şi costul muncii ori o sumă de bani egală cu creşterea
valorii terenului.
4. Comparativ cu constructorul de rea-credinŃă, situaŃia constructorului de bună-
credinŃă este mai favorabilă, el neputînd fi obligat să ridice construcŃiile şi lucrările efectuate
pe terenul străin. Aceasta este unica diferenŃă între constructorul de rea-credinŃă şi cel de
bună-credinŃă. Şi în acest caz proprietarul terenului este obligat să achite constructorului o
despăgubire ce echivalează cu valoarea materialelor şi costul muncii ori o sumă de bani egală
cu creşterea valorii terenului. După cum putem observa atât în cazul constructorului de rea-
credinŃă, cât şi în cazul constructorului de bună – credinŃă suma despăgubirii ce urmează să
fie plătită de proprietarul ternului este aceiaşi. După cum am spus şi în cazul constructorului
de rea-credinŃă, proprietarul terenului va alege totdeauna suma cea mai mică dintre cele două
sume între care poate să opteze.
OpŃiunea lăsată proprietarului relativ la despăgubirea pe cere trebuie să o plătească
constructorului, opŃiune expres indicată în art. 329 alin. 3 şi 4, îşi găseşte argumentarea în
unul din principiile fundamentale ale dreptului civil – „nimeni nu se poate îmbogăŃi pe
nedrept în paguba altuia”. Totuşi, pornind de la faptul că proprietarul ternului va alege suma
cea mai mică, nu trebuie să credem că acest principiu se va încălca. Ori, când proprietarul
terenului va plăti valoarea materialelor plus costul muncii, fiindcă acestea sunt inferioare
creşterii valorii terenului, este adevărat că proprietarul se îmbogăŃeşte, însă nu pe nedrept,
deoarece constructorul nu suferă nici o pagubă, lui fiindu-i restituite toate cheltuielile

512
suportate la efectuarea construcŃiei. Ca consecinŃă în acest caz ne vom afla în situaŃia în care
constructorul se va îmbogăŃi, dar fără a prejudicia pe cineva, ceea ce nu contravine
principiului invocat de noi puŃin mai sus. La fel nu va fi violat acest principiu nici atunci când
proprietarul va plăti constructorului o sumă egală cu creşterea valorii terenului, fiindcă, deşi
constructorul va suferi o pagubă (nu va primi integral cheltuielile suportate la construcŃie),
totuşi proprietarul terenului nu se îmbogăŃi cu nimic, deoarece el va plăti constructorului
tocmai o sumă egală cu îmbogăŃirea sa. Deci, şi în acest ultim caz, vom fi în prezenŃa unei
pagube a unuia, însă fără o îmbogăŃire nedreaptă a altuia.
Cum va fi apărat constructorul de bună-credinŃă dacă proprietarul terenului va refuza să
achite despăgubirea corespunzătoare ? În acest, caz conform prevederilor art. 637 şi 638
constructorul va avea asupra construcŃiei un drept de retenŃie. La fel constructorul va avea
dreptul să înainteze o acŃiune prin care să ceară suma corespunzătoare. Desigur constructorul
de bună-credinŃă va putea ridica construcŃiile pe cheltuiala doar dacă va dori acest lucru.
5. Art. 329 alin. 5 se referă la o situaŃie specială, şi anume la aceea când construcŃia este
făcută pe două trenuri având proprietari diferiŃi. Dacă alin. precedente se refereau în egală
măsură atât la construcŃii cât şi la alte lucrări, apoi alin. 5 se referă doar la construcŃii. După
cum putem observa această normă instituie şi o excepŃie de la regula consfinŃită în alin. 1 al
articolului de faŃă. Astfel, dacă construcŃia este ridicată în parte pe terenul constructorului şi
în parte pe un teren învecinat, proprietarul vecin poate dobândi proprietatea asupra întregii
construcŃii, plătind constructorului o despăgubire, numai dacă cel puŃin 1/2 din suprafaŃa
construită se află pe terenul său. Dacă mai mult de ½ din construcŃie se află pe terenul
constructorului apoi vor fi aplicabile regulile din alin. 3 şi 3 din acest articol. În plus, dacă
constructorul va fi de bună – credinŃă, clădirea se va afla în proprietatea comună pe cote-
părŃi a titularilor dreptului de proprietate asupra terenurilor. Deci, dacă constructorul (el fiind
şi proprietarul terenului) va construi o construcŃie atât pe terenul său cât şi pe ternul vecinului
şi mai mult de ½ din construcŃie se va afla pe terenul vecinului, el nu va deveni proprietar
asupra părŃii din construcŃie aflată pe terenul său. Acest lucru se va întâmpla doar dacă
vecinul va dori să apeleze la alin. 5, adică doar atunci când vecinul va dori să devină
proprietarul întregii construcŃii. Dacă vecinul va dori să devină proprietarul întregii
construcŃii, el va dobândi un drept de superficie asupra terenului aferent pe toată durata de
existenŃă a construcŃiei, dar va fi obligat să plătească constructorului o despăgubire.
Despăgubirea va include în sine atât cheltuielile suportate de constructor (acestea fiind
valoarea materialelor plus costul munci) cât şi contravaloarea folosinŃei terenului aferent. O
asemenea despăgubire o va putea pretinde doar constructorul de bună-credinŃă.
6. În ceea ce priveşte constructorul de rea-credinŃă, el va putea pretinde doar 1/3 din
despăgubire (valoarea materialelor şi ostul muncii plus contravaloarea folosinŃei terenului
aferent.). Constructorul de rea-credinŃă va putea pretinde o despăgubire mai mare, dacă va
dovedi că proprietarul ternului vecin este vinovat (spre exemplu proprietarul terenului pe care
se construeşte intenŃionat tolerează construirea construcŃiei până la final în loc s-ă ceară
încetarea efectuării lucrărilor .)

Articolul 330. Accesiunea mobiliară

(1) În cazul în care se unesc două bunuri mobile avînd proprietari diferiŃi, fiecare
dintre aceştia poate pretinde separarea bunurilor dacă celălalt proprietar nu ar suferi
astfel un prejudiciu.
(2) Dacă două bunuri care aparŃin diferiŃilor proprietari s-au unit încît nu se mai
pot separa fără a fi deteriorate sau fără muncă sau cheltuieli excesive, noul bun
aparŃine proprietarului care a contribuit cel mai mult la constituirea bunului, prin

513
muncă sau prin valoarea bunului iniŃial, fiind obligat să plătească celuilalt proprietar
preŃul bunului unit cu bunul principal.
(3) În cazul în care bunul accesoriu este mai de preŃ decît bunul principal şi s-a
unit cu acesta fără ştirea proprietarului, ultimul poate cere despărŃirea şi restituirea
bunului accesoriu unit, chiar dacă din separare ar rezulta vătămarea bunului principal.
(4) Dacă contractul nu prevede altfel, dreptul de proprietate asupra bunului
rezultat din prelucrarea materiei aparŃine proprietarului ei, care este obligat să
plătească valoarea manoperei. Se consideră de asemenea prelucrare scrierea, desenarea,
pictarea, imprimarea, gravarea sau o altă transformare a suprafeŃei.
(5) Persoana de bună-credinŃă care a transformat prin manoperă materia ce nu îi
aparŃine dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului rezultat dacă valoarea
manoperei este superioară valorii materiei, plătind proprietarului preŃul materiei.
(6) Cel care trebuie să restituie bunul rezultat din prelucrarea materiei este în
drept să-l reŃină pînă va primi de la proprietarul noului bun suma datorată.
(7) În cazul în care un bun s-a format prin amestecarea mai multor materii
(confuziunea) ce aparŃin diferiŃilor proprietari şi nici una nu poate fi considerată ca
materie principală, proprietarul care nu a ştiut despre confuziune poate cere separarea
materiilor dacă este posibil. Dacă materiile amestecate nu pot fi separate fără pagubă,
bunul format aparŃine proprietarilor materiilor proporŃional cantităŃii, calităŃii şi
valorii materiei fiecăruia.
(8) În cazul în care materia unui proprietar de bună-credinŃă depăşeşte cealaltă
materie prin valoare şi cantitate, acesta poate cere bunul creat prin amestecare, plătind
celuilalt proprietar preŃul materiei sau înlocuirea materiei cu materie de aceeaşi natură,
cantitate, greutate, mărime şi calitate sau plata contravalorii ei.

1. Şi în cazul accesiunii mobiliare regula generală este: proprietarul lucrului principal

devine prin accesiune proprietarul noului bun format prin încorporarea la lucrul principal al
unui alt lucru mai puŃin important. În art. 330 sunt reglementate trei cazuri de accesiune
mobiliară: adjuncŃiunea (alin. 1-3), specificaŃiunea (alin. 4-6) şi confuziunea (art. 7-8).
AdjuncŃiunea constă în unirea a două bunuri, care cu toate că formează un singur tot,
totuşi pot fi despărŃite în aşa fel ca după aceasta să fie posibilă o utilizare normală a lor.
EsenŃa reglementării din alin. 1 constă în faptul că dacă sau unit două bunuri având
proprietari diferiŃi, acestea pot fi separate cu condiŃia ca separarea să nu prejudicieze bunul.
2. Dacă bunurile, care au format un întreg, nu pot fi separate va fi aplicată regula din alin.
2. Legiuitorul în acest caz a stabilit două situaŃii: fie că separarea este imposibilă pe motivul
că se va deteriora bunul, fie că separarea va necesita cheltuieli excesive. În ambele aceste
cazuri noul bun va aparŃine proprietarului care a contribuit cel mai mult la constituirea
bunului, prin muncă sau prin valoarea bunului iniŃial. Tot odată, cel ce dobândeşte dreptul de
proprietate asupra noului bun, la rândul său, este obligat s-ă achite preŃul bunului unit cu
bunul principal. Deci, după regula generală proprietarul bunului mai puŃin important nu va
putea cere separarea bunului din bunul nou format, ci va putea pretinde doar preŃul bunului.
3. Este totuşi posibil ca proprietarul bunului accesoriu să ceară separarea bunului său din
bunul principal chiar dacă ca rezultat al separării va suferi bunul principal. O asemenea
separare va fi posibilă doar în cazul în care unirea bunului accesoriu la bunul principal a fost
făcută fără ştirea proprietarului bunului accesoriu. Este de presupus că proprietarul bunului
accesoriu va putea cere separarea doar dacă aceasta nu va afecta şi bunul accesoriu. În caz
contrar vor fi aplicabile regulile din alin. 2.
4. Alin. 4 cuprinde reglementări referitoare la dobăndirea dreptului de proprietate în
rezultatul specificaŃiunii – caz în care o persoană face un obiect nou cu materia străină. Spre
exemplu un pictor pictează un portret utilizând pânza şi vopselele altuia. În cazul

514
specificaŃiunii nu se unesc două bunuri materiale corporale (aşa cum este la adjucŃiune), ci
se uneşte un bun corporal (materia) cu nul abstract (munca pictorului în exemplul nostru).
Din conŃinutul în alin. 4, am putea deduce că bunul principal este materia şi manopera este
bunul accesoriu. Regula în cazul specicaŃiunii este că dreptul de proprietate asupra bunului
rezultat din prelucrarea materiei aparŃine proprietarului ei. Această regulă, stipulată expres
în alin. 4, are un caracter dispozitiv, părŃile (adică proprietarul materiei şi cel ce efectuează
manopera) pot stabili contrariul (spre exemplu noul bun va aparŃine lucrătorului, acesta fiind
obligat să plătească valoarea materialului) Proprietarul materialului, conform regulii generale,
este obligat să plătească valoarea manoperei. Prin prelucrare urmează să înŃelegem de
asemenea scrierea, desenarea, pictarea, imprimarea, gravarea sau o altă transformare a
suprafeŃei.
5. Prin excepŃie de la regula generală stipulată în alin. 4, este posibil ca lucrătorul să
devină proprietarul noului bunul, chiar în lipsa unei înŃelegeri cu proprietarul materiei. Pentru
aceasta este necesar ca lucrătorul să fie de bună – credinŃă, pe de o parte, şi valoarea
manoperei să fie superioară valorii materiei (spre exemplu un pictor renumit pictează un
tablou pe o pânză ce nu-i aparŃine). Trebuie să considerăm că în acest caz munca este un bun
principal iar materia un bun accesoriu, respectiv lucrătorul va avea obligaŃia de al despăgubi
pe proprietarul materiei achitându-i valoarea. Deci, pentru a putea fi aplicabil art.330 alin 5
sunt necesare a fi întrunite două condiŃii: 1) persoana care a transformat prin manoperă
materia ce nu-i aparŃine (lucrătorul) trebuie să fie de bună – credinŃă; şi 2) valoarea
manoperei trebuie să fie superioară valorii materiei.
6. După caz, fie proprietarul materiei fie lucrătorul vor avea un drept de retenŃie, adică vor
fi în drept să reŃină bunul până la achitarea sumei datorate de cel ce dobândeşte dreptul de
proprietate asupra bunului apărut în rezultatul specificaŃiunii (a se vedea în acest sens şi
comentariu la art. 637).
7. Este posibil ca un bun să se formeze prin amestecul a două materii ce aparŃin la doi
proprietari diferiŃi. O asemenea situaŃie poartă denumirea de confuziune şi este reglementată
în alin. 7. Din conŃinutul alin. 7 pot fi desprinse trei situaŃii: 1) au fost amestecate mai multe
materii formând un nou bun însă una din materii poate fi considerată principală; 2) nici una
din materii nu poate fi considerată principală dar este posibilă separarea materiilor; 3)
materialele amestecate nu pot fi separate fără pagubă. Vom examina pe rând toate aceste trei
situaŃii.
Dacă una din materii poate fi considerată ca principală şi alta ca accesorie (acest lucru
poate fi stabilit pe diferite criterii – valoarea fiecăruia; cantitatea; calitatea; etc..) apoi noul
obiect va putea aparŃine proprietarului materiei principale, respectându-se prevederile art.
330 alin. 8.
Dacă nici una din materii nu poate fi considerată principală dar este posibilă separarea
materiilor, atunci proprietarul materiei care nu a ştiut despre confuziune poate cere separarea
materiilor.
Şi în sfârşit dacă materiile amestecate nu pot fi separate fără pagubă, bunul format
aparŃine proprietarilor materiilor proporŃional cantităŃii, calităŃii şi valorii materiei fiecăruia.
8. După cum am afirmat puŃin mai sus dacă va fi posibil ca o materie să fie
considerată ca principală, apoi proprietarul materiei principale (materia acestuia depăşeşte
cealaltă materie prin cantitate ori valoare) poate pretinde ca bunul creat prin amestec să-i fie
transmis în proprietate. Pentru a putea cere acest lucru proprietarul materiei principale trebuie
să fie de bună-credinŃă. La rândul său proprietarul materiei principale va fi obligat să
plătească celuilalt proprietar preŃul materiei sau înlocuirea materiei cu materie de aceeaşi
natură, cantitate, greutate, mărime şi calitate sau plata contravalorii ei.

515
Articolul 331. Dreptul dobînditorului de bună-credinŃă asupra mobilelor

(1) Nu Dobînditorul de bună-credinŃă dobîndeşte dreptul de proprietate asupra

bunului mobil şi în cazul în care cel care a dispus de bun nu era proprietarul lui. există
bună-credinŃă cînd dobînditorul ştia sau trebuia să ştie că cel de la care a dobîndit
bunul nu era proprietarul lui. Buna-credinŃă trebuie să subziste pînă în momentul
intrării î posesiune inclusiv.
(2) Dobînditorul de bună-credinŃă nu dobîndeşte dreptul de proprietate asupra
bunurilor mobile în cazul în care bunul este furat, pierdut sau ieşit în alt mod din
posesiunea proprietarului contrar voinŃei lui sau dobînditorul l-a obŃinut cu titlu
gratuit. Această regulă nu se aplică în cazul dobîndirii banilor, a titlurilor de valoare la
purtător sau a bunurilor înstrăinate la licitaŃie.

1. Art. 331 urmăreşte scopul apărării intereselor dobânditorilor de bună – credinŃă. Norma
dată va fi aplicabilă doar în cazurile în care dobânditorul este de bună-credinŃă, respectiv nu
va fi aplicabilă cazurilor în care dobânditorul este de rea-credinŃă. La fel norma dată este
aplicabilă doar bunurilor mobile. Regula generală din acest articol este: dobînditorul de
bună-credinŃă dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului mobil şi în cazul în care cel
care a dispus de bun nu era proprietarul lui. Spre exemplu, dobânditorul a procurat un bun
de la arendator, acesta nefiind în drept să înstrăineze bunul arendat. Dobînditorul va deveni
proprietar al bunului vândut de arendaş doar dacă nu va şti şi nici nu putea să ştie că
arendaşul nu este proprietarul bunului şi deci nu este în drept s-ă înstrăineze bunul. Buna -
credinŃă a dobânditorului se presupune, contrariul urmează să fie dovedit de cel ce îl invocă.
Buna sau reaua – credinŃă a dobânditorului se va determina în dependenŃă de faptul dacă ştia
ori nu ştia, trebuia să ştie sau nu trebuia să ştie, că cel ce înstrăinează bunul nu este
proprietarul acestuia. Reaua credinŃă nu poate fi acoperită nici printr-un act. Spre exemplu,
reaua credinŃă nu va putea fi acoperită prin faptul că dobânditorul a dobândit bunul de la
licitaŃie organizată de instanŃa judecătorească întru executarea unei hotărâri judecătoreşti,
dacă dobânditorul ştia că cel înstrăinează bunul nu este proprietarul bunului (la licitaŃie
adevăratul proprietar a comunicat dobânditorului că bunul este al său). Important este ca
buna-credinŃă trebuie să subziste până la momentul întrării în posesie.
2. Dacă regula este că dobînditorul de bună-credinŃă dobîndeşte dreptul de proprietate
asupra bunului mobil şi în cazul în care cel care a dispus de bun nu era proprietarul lui, apoi
excepŃiea de la această regulă este prevăzută în alin. 2 conform căreia dobânditorul de bună-
credinŃă nu dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile în cazul în care bunul
este furat, pierdut sau ieşit în alt mod din posesiunea proprietarului contrar voinŃei lui sau
dobînditorul l-a obŃinut cu titlu gratuit. Deci dobânditorul de bună-credinŃă nu va dobândi
dreptul de proprietate asupra bunului mobil dacă bunul a ieşit din posesia proprietarului
contrar voinŃei sale (furt, pierdere, alt mod). La fel, el, nu va deveni proprietar al bunului
mobil dacă la dobândit cu titlu gratuit. Totuşi dobânditorul de bună-credinŃă va dobândi
dreptul de proprietate asupra banilor, titlurilor da valoare la purtător şi asupra bunurilor
dobândite la licitaŃie chiar dacă aceste bunuri au ieşit din posesia proprietarului contrar
voinŃei sale. Banii şi titlurile de valoare la purtător nu vor putea fi revendicate de la posesorul
de bună - credinŃă nici într-un caz, ceea ce înseamnă că dobânditorul de bună-credinŃă în toate
cazurile (avem în vedere acele cazuri când cel ce înstrăinează nu este proprietarul acestor
bunuri) va deveni proprietar al banilor şi al titlurilor de valoare la purtător.

Articolul 332. Uzucapiunea imobiliara

516
 (1) Dacă o persoană, fără să fi dobîndit dreptul de proprietate, a posedat cu bună-
credinŃă sub nume de proprietar un bun imobil pe parcursul a 15 ani, aceasta devine
proprietarul bunului respectiv.
(2) Dacă un bun imobil şi drepturile asupra lui sînt supuse înregistrării de stat,
dreptul de proprietate se dobîndeşte în temeiul alin.(1) din momentul înregistrării.

1. Uzucapiunea este un mod nou de dobândire a dreptului de proprietate, esenŃa căruia

constă în faptul că o persoană poate deveni proprietar al bunului dacă îl posedă pe o perioadă
expres stabilită de lege, în condiŃiile stipulate de lege. Referitor la termen acesta diferă în
dependenŃă de faptul dacă bunul este mobil sau imobil. În schimb alte condiŃii necesare
uzucapiunii sunt identice la toate bunurile, ele fiind prevăzute expres în art. 335.
Art. 332 se referă la uzucapiunea imobilelor. Pentru ca imobilele să fie dobăndite prin
uzucapiune este necesar ca cel ce posedă bunul s-ă fie de bună - credinŃă şi să posede bunul
imobil timp de 15 ani. Buna-credinŃă presupune că posesorul să nu ştie şi nici să nu poate şti
că posesia sa este ilegală (a se vedea şi com. la art. 307) . Acest termen începe să curgă din
momentul în care posesia întruneşte toate condiŃiile necesare uzucapiunii, acestea după cum
am spus mai sus, sunt indicate în art. 335. ConŃinutul art. 332 alin 1 permite a face concluzia
că vor putea fi dobândite prin uzucapiune doar bunurile imobile neînregistrate în registrul
bunurilor imobile. Spunem acest lucru, fiindcă o dată ce bunul este înregistrat în registrul
bunurilor imobile se prezumă că toŃi au cunoştinŃă de acest fapt, şi ca rezultat cel ce va
poseda un bun imobil înregistrat în registrul bunurilor imobile nu va putea dobândi dreptul de
proprietate asupra acestui bun, fiindcă el va considerat că este de rea-credinŃă. În aşa fel, într-
o asemenea redacŃie art. 332 va avea puŃină aplicaŃie la practică, ori în majoritatea cazurilor
bunurile imobile se înregistrează în registrul bunurilor imobile. În art. 332 nimic nu se
vorbeşte despre faptul cum se va înregistra dreptul de proprietate asupra bunului imobil în
cazul în care vor fi întrunite condiŃiile necesare uzucapiunii. Considerăm că cel care timp de
15 ani a posedat sub nume de proprietar un bun imobil care nu este înregistrat în registrul
bunurilor imobile, va putea dobândi dreptul de proprietate asupra acestui imobil în baza unei
cereri adresate instanŃei judecătoreşti. În aşa fel vor fi înlăturate posibilele litigii ce vor putea
apărea ca rezultat al dobândirii dreptului de proprietate în urma uzucapiunii.
2. În conformitate cu prevederile art. 290 dreptul de proprietate şi alte drepturi reale
asupra bunurilor imobile, grevările acestor drepturi, apariŃia, modificarea şi încetarea lor sînt
supuse înregistrării de stat. Art.332 alin. 2 în principiu spune acelaş lucru. Pornind de la
faptul că dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile tot timpul trebuie înregistrat în
registrul bunurilor imobile, şi în cazul uzucapiunii dreptul de proprietate urmează a fi
înregistrat în registrul bunurilor imobile.

Articolul 333. Uzucapiunea mobilelor

Persoana care posedă cu bună-credinŃă timp de 5 ani un bun mobil al altuia,

comportându-se ca un proprietar, dobândeşte dreptul de proprietate asupra acestui
bun.

1. Referitor la bunurile imobile termenul necesar uzucapiunii este de 5 ani. Şi în

cazul bunurilor mobile posesorul pentru a putea uzurpa trebuie să fie de bună-credinŃă. Deşi
această regulă se pare extrem de simplă, totuşi este necesar de a o corela cu cea din art. 331.
Astfel, după cum am putut observa, în art. 331 se indică că dobînditorul de bună-credinŃă
dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului mobil şi în cazul în care cel care a dispus
de bun nu era proprietarul lui. Întrebarea, în acest sens, ar fi, care normă urmează să fie

517
aplicată, spre exemplu în cazul când o persoană a procurat un bun de la o persoană care nu
avea dreptul să-l înstrăineze, adică nu era proprietarul bunului ? Este oare necesar ca într-o
asemenea situaŃie dobânditorul să posede bunul pe parcursul a 5 ani de zile pentru a putea
dobândi dreptul de proprietate, ori va putea apela la art. 331 şi ca rezultat va deveni
proprietar al bunului din momentul primirii bunului în posesie ? Pentru a răspunde la această
întrebare urmează să apelăm şi la conŃinutul art. 307 alin. 1. Respectiv, pornind de la
conŃinutul art. 307 alin. 1, conchidem că regula din art. 331 va fi aplicabilă ori de câte ori
dobânditorul va deveni posesor al bunului mobil în baza unui act juridic (vânzare-cumpărare;
donaŃie, moştenire testamentară, schimb etc.). În schimb în cazurile în care posesorul se poate
considera îndreptăŃit să posede în urma unei examinări diligente, necesare în raporturile
civile, a temeiurilor îndreptăŃirii sale, vom apela la termenul de 5 ani prevăzut de art. 333, şi
deci într-o asemenea situaŃie posesorul unui bun mobil va deveni proprietarul acestui bun
după expirarea termenului necesar uzucaăiunii.

Articolul 334. Unirea posesiunilor

Pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate să unească propria posesiune

cu cea a autorului său.

1. În literatura de specialitate unirea posesiilor mai poartă denumirea de joncŃiunea

posesiilor. JoncŃiunea posesiilor constă în adăugirea la termenul posesiei actuale a
posesorului, a termenului de posesie a autorului său, adică a autorului anterior. Spre exemplu,
o persoană a posedat un bun imobil zece, neînregistrat în registrul bunurilor imobile zece ani,
după care au prelungit să posede acest bun moştenitorii posesorului. Conform dispoziŃiilor
art. 334 moştenitorii posesorului (în exemplu nostru), vor putea uni posesia predecesorului lor
cu a lor pentru a putea uzurpa bunul imobil. În exemplu de mai sus moştenitorii vor putea
deveni proprietar după ce vor poseda bunul pe parcursul a 5 ani de zile, adică la posesia
anterioară (10 ani) se mai adaugă 5 ani necesari împlinirii termenului de uzucapiune prevăzut
de art. 332 alin. 1.
Regula stipulată în art. 334 referitoare la joncŃiune posesiilor, poartă un caracter
dispozitiv, lăsând posesorului actual posibilitatea de a se prevala de posesiunea
predecesorului său. După cum am văzut pentru ca posesia să ducă la dobândirea dreptului de
proprietate asupra bunului posedat este necesar ca posesorul să fie de bună-credinŃă (art. 332
şi 333). Deşi în art. 335 nu este expres indicat acest lucru trebuie să spunem că posesorul
actual va putea uni posesia sa cu cea a predecesorului (adică se va putea prevala de posesia
acestuia) său, doar în cazul în care autorul posesiei (predecesorul) a posedat bunul cu bună-
credinŃă. Posesia de rea-credinŃă, conform codului civil, nici într-un caz unu va duce la
dobândirea dreptului de proprietate.
Pentru ca unirea posesiilor să, poată avea loc este necesar ca posesorul posterior să fie un
succesor al primului posesor, adică să deŃină posesia de la autorul său pe baza unui raport
juridic. Aceasta ar însemna că nu va fi posibilă joncŃiunea posesiei atunci când posesorul
actual a uzurpat bunul de la posesorul anterior, fără nici un titlu şi fără nici un drept. O
asemenea concluzie se bazează pe faptul că între aceşti doi posesori nu există nici o legătură
juridică care ar face posibilă unirea posesiilor. Dacă nu va exista o asemenea legătură noul
posesor va trebui să înceapă o nouă posesie.
Este de presupus, că regula din art. 335 de cele mai dese ori va fi aplicabilă uzucapiunii
imobilelor, fiindcă în cazul bunurilor mobile posesorul, în cazurile corespunzătoare, va avea
posibilitatea să apeleze la regula din art. 331care dispune că dobînditorul de bună-credinŃă

518
dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunului mobil şi în cazul în care cel care a dispus
de bun nu era proprietarul lui.

Articolul 335. Posesiunea necesara uzucapiunii

(1) Cu excepŃia cazurilor expres prevăzute de lege, nu poate produce efecte

juridice decît posesiunea utilă. Pînă la proba contrară, posesiunea este prezumată a fi
utilă.
(2) Nu este utilă posesiunea discontinuă, tulburată, clandestină sau precară.
(3) Posesiunea este discontinuă atît timp cît posesorul o exercită cu intermitenŃe
anormale în raport cu natura bunului.
(4) Posesiunea este tulburată atîta timp cît este dobîndită sau conservată prin acte
de violenŃă, fizică sau morală, care nu sînt provocate de o altă persoană.
(5) Posesiunea este clandestină dacă se exercită astfel încît nu poate fi cunoscută.
(6) Posesiunea este precară cînd nu se exercită sub nume de proprietar.
(7) Discontinuitatea poate fi opusă posesorului de către orice persoană interesată.
(8) Numai persoana faŃă de care posesiunea este tulburată sau clandestină poate
invoca aceste vicii.
(9) Posesiunea viciată devine utilă îndată ce viciul încetează.

1. În articolul de faŃă sunt numărate condiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia

pentru a putea produce efecte juridice, în particular condiŃiile necesare uzucapiunii. Regula
generală, în acest sens, este că va produce efecte juridice doar posesia utilă. Posesia va fi utilă
dacă va fi continuă, netulburată, publică şi neprecară. Se prezumă că posesia este utilă, până
la proba contrară. Contrariul urmează să fie dovedit de cel ce îl invocă.
2. Viciile posesiei sunt contrariul calităŃilor acesteia şi expres sunt numărate în alin. 2 din
articolul comentat. Astfel, posesia este viciată dacă este discontinuă, tulburată, clandestină şi
precară.
3. Discontinuitatea posesiei ca viciu al acesteia este contrariu calităŃii ca posesia să fie
continuă. Posesia trebuie să fie continuă, adică posesorul trebuie să exercite acte de stăpânire
asupra bunului cu o frecvenŃă normală potrivit naturii bunului. Posesia nu trebuie să fie
exercitată cu intervale prea mari, adică actele de posesie trebuie să fie făcute la intervale
normale şi într-o succesiune regulată. În caz contrar se va considera că posesie este
discontinuă. În alin. 3 expres este indicat că posesiunea este discontinuă atât timp cît
posesorul o exercită cu intermitenŃe anormale în raport cu natura bunului. BineînŃeles că
continuitatea posesiei va depinde de natura bunului, fiind posibile cazuri când nu va nu va fi
necesară o interacŃiune permanentă cu bunul. Spre exemplu, posesia nu va fi discontinuă, în
cazul când o persoana va poseda o păşune, care, în principiu, poate fi exploatată nu pe tot
parcursul anului ci numai sezonier. Deci, actele de posesie trebuie să fie făcute la intervale
normale în raport cu natura bunului, cu alte cuvinte să fie exercitate în momentele în care le-
ar exercita în mod normal adevăratul proprietar al bunului.
Continuitatea se prezumă până la proba contrară. Când posesorul dovedeşte că a posedat
la un moment dat anterior şi mai posedă în prezent, se prezumă că a posedat în mod continuu
în intervalul dintre aceste două momente. Acest lucru este expres prevăzut în art. 306.
4. O altă condiŃie necesară posesiei pentru ca bunul să fie uzurpat este ca posesia să fie
netulburată, adică să fie paşnică. Dacă posesia este tulburată ea nu poate duce la dobândirea
dreptului de proprietate asupra bunului posedat. Alin. 4 dispune că posesiunea este tulburată
atâta timp cît este dobândită sau conservată prin acte de violenŃă, fizică sau morală, care nu
sînt provocate de o altă persoană. După cum putea observa conŃinutul acestei norme este

519
greu de înŃeles. Într-adevăr, ce înseamnă ca posesia este tulburată atunci când este dobândită
sau conservată prin acte de violenŃă, fizică sau morală, care nu sînt provocate de o altă
persoană ? Trebuie să înŃelegem că posesia va fi viciată atunci când este dobândită sau
conservată prin acte de violenŃă ale posesorului. Acest viciu al posesiei (adică violenŃa) poate
exista atât la momentul dobândiri posesiei cât şi în timpul exercitării acesteia. Spunem acest
lucru, fiindcă în art. 335 alin. 4 se indică că posesia este tulburată atunci când este dobândită
sau conservată prin acte de violenŃă. Ce înseamnă că posesia să fi dobândită prin acte de
violenŃă credem că este clar pentru toŃi. Dar, ce înseamnă ca posesia să fie conservată prin
acte de violenŃă ? Dispunând în aşa fel, legiuitorul a considerat că posesorul nu-şi va putea
face singur dreptate atunci când va fi deposedat de bun, respectiv nu va avea dreptul de a
recurge la acte de violenŃă pentru aşi reîntoarce posesia asupra bunului, adică a conserva
posesia, ci va putea recurge la acŃiunile posesorii pentru a obŃine încetarea tulburării.
5. Pentru ca posesia să fie utilă la fel este necesar ca ea să fie publică, adică să nu fie
clandestină. Lin. 5 din norma comentată arată că posesiunea este clandestină dacă se
exercită astfel încât nu poate fi cunoscută. Deci, posesorul trebuie să exercite actele de
posesia ca proprietarul, adică public fără a căuta să la ascundă. Când posesorul caută să
ascundă actele sale, este natural să presupunem că posesia lui este clandestină. Reieşind din
faptul că bunurile imobile prin natura lor nu pot fi susceptibile de acte de posesie clandestină,
adică ascunse, urmează să facem concluzia că clandestinitatea posesiei va fi aplicabilă
proprietăŃii mobilelor.
6. Alin. 6 cere ca posesia să fie exercitată sub nume de proprietar, adică să nu fie precară.
Posesia este precară atunci când posesorul posedă pentru altul şi nu pentru el însuşi. Sunt
consideraŃi detentori precari aşa posesori ca locatarii, depozitarii, uzufructuarii .... . Toate
aceste persoane deŃin bunul în baza unui titlu, şi sunt obligate la expirarea termenului actului,
în baza căruia deŃin bunul, să-l restituie proprietarului. Deci, un detentor precar nu poate
uzucapa bunul care îl deŃine în baza unui act juridic.
7. Discontinuitatea este un viciu absolut, în sensul că poate fi invocat împotriva
posesorului de către orice persoană care are un interes să conteste posesia. Un asemenea
caracter al discotinuităŃii este expres prevăzut în alin 7.
8. Spre deosebire de clandestinitate, posesia tulburată şi posesia clandestină sunt
considerate vicii relative. Spre exemplu, în cazul posesiei tulburate, acest viciu al posesiei va
putea fi invocat doar de cel care a fost deposedat de bun prin violenŃă şi nu va putea fi invocat
de late persoane. Cu alte cuvinte doar victima violenŃei poate invoca acest viciu al posesiei,
respectiv pentru toate celelalte persoane, posesia nu este viciată, şi ele nu pot invoca
împotriva posesorului violenŃa care nu a fost îndreptată împotriva lor. Astfel, după cum se
explică în surse de specialitate, cu care suntem solidare, când posesorul actual, pentru a se
pune în posesia, a întrebuinŃat violenŃa împotriva unui posesor anterior, care nu era nici acesta
adevăratul proprietar, numai primul posesor poate opune viciul de violenŃă posesorului
actual, fiindcă doar el a fost victima violenŃei. ViolenŃa poate fi atât fizică cât şi morală (art.
335 ali.4).
La fel ca şi violenŃa, după cum am spus, şi clandestinitatea este un viciu relativ. Aceasta
înseamnă că posesia clandestină nu se consideră viciată decât faŃă de persoana căreia
posesorul ia ascuns posesia sa. Persoanele, faŃă de care posesia a fost exercitată în mod
public, nu pot invoca acest viciu de posesie.

Articolul 336. Întreruperea termenului necesar pentru invocarea uzucapiunii

520
 (1) Cursul termenului necesar pentru invocarea uzucapiunii (prescripŃia
achizitivă) nu poate începe, iar dacă a început nu poate continua, în perioada în care
este suspendată curgerea termenului de prescripŃie extinctivă a acŃiunii de revendicare.
(2) Cursul termenului necesar pentru invocarea uzucapiunii se întrerupe dacă a
fost înaintată o acŃiune de revendicare faŃă de persoana care posedă sub nume de
proprietar sau faŃă de posesorul mijlocit. În acest caz, cursul prescripŃiei se întrerupe
numai faŃă de persoana care a înaintat acŃiunea.
(3) În cazul în care cursul prescripŃiei extinctive a fost întrerupt, timpul scurs pînă
la întrerupere nu se calculează. După întrerupere poate să înceapă un nou termen.

1. Dreptul de proprietate asupra bunurilor se va dobândi prin uzucapiune, doar dacă

posesorul va poseda bunul într-un interval de timp stipulat de lege: 15 ani pentru
bunurile imobile şi 5 ani pentru bunurile mobile. Dacă înăuntrul acestui termen survine
o împrejurare, prevăzută expres şi exaustiv în art. 336, atunci termenul necesar pentru
invocarea uzucapiunii se întrerupe.
Din conŃinutul art. 336 se desprind două temeiuri de întrerupere a termenului de
prescripŃie achizitivă: a) temeiurile ce duc la suspendarea termenului de prescripŃie
extinctivă; şi b) înaintarea unei acŃiuni de revendicare a bunului de la posesor. Pentru
ca ambele aceste temeiuri să aibă efect de întrerupere a termenului de prescripŃie
achizitive este necesar ca ele să se petreacă înăuntrul acestui termen, adică înăuntrul
termenului de 15 ani – în cazul bunurilor imobile şi 5 ani în cazul bunurilor mobile.
În alin. 1 expres nu sunt numite cazurile de întrerupere, ci se face trimitere la
cazurile de suspendare a curgerii termenului de prescripŃie extinctivă. Cazurile de
suspendare a termenului de prescripŃie extinctivă sunt numărate în art. 274. De
asemenea urmează să avem în vedere şi temeiurile de suspendare a termenului de
prescripŃie prevăzute în art. 275 şi 276. Deci, termenul necesar pentru invocarea
uzucapiunii se va întrerupe dacă:
- înaintarea acŃiunii este imposibilă din motive de forŃă majoră;
- executarea obligaŃiilor este amânată;
- creditorul sau debitorul face parte din rândul forŃelor armate puse pe picior de
război;
- creditorul este incapabil sau este limitat în capacitatea de exerciŃiu şi nu are un
reprezentant legal;
- este suspendat actul normativ care reglementează raportul juridic litigios;
- activitatea autorităŃilor judecătoreşti de a căror competenŃă Ńine soluŃionarea
litigiului dintre părŃi este suspendată;
- sunt întrunite condiŃiile stipulate în art. 275 şi 276.
2. Când un terŃ cheamă pe posesor în judecată, înaintând o acŃiune de revendicare,
prescripŃia posesorului se află întreruptă prin efectul înaintării cererii în judecată. Acest
temei de întrerupere a termenului de prescripŃie achizitivă este prevăzut în alin. 2 al
normei comentate. Dacă acŃiunea în revendicare este satisfăcută, posesorul pierde
posesia şi nu mai putem vorbi de o curgere a termenului uzucapiunii. Dacă acŃiunea în
revendicare a fost respinsă, posesorul va rămâne în posesie şi se va considera că
posesia lui este valabilă. După cum putem observa soarta prescripŃiei şi efectul
întreruptiv al cererii în judecată depind de hotârărea instanŃei judecătoreşti prin care se
va admite sau se va respinge acŃiunea în revendicare. Apare întrebarea dacă simpla
înaintare a acŃiunii de revendicare va avea efect de întrerupere a prescripŃiei achizitive.
Răspunsul îl găsim în propoziŃia finală din alin. 2 conform căreia în cazul înaintării
acŃiunii de revendicare, cursul prescripŃiei se întrerupe numai faŃă de persoana care a
înaintat acŃiunea. Ce urmează să înŃelegem prin prevederea că în cazul înaintării

521
 acŃiunii de revendicare, cursul prescripŃiei se întrerupe numai faŃă de persoana care a
înaintat acŃiunea ? Această prevedere legală impune a face concluzia că simpla
înaintare a acŃiunii de revendicare nu va avea efect de întrerupere a termenului de
prescripŃie în toate cazurile. Înaintarea acŃiunii în revendicare va avea efect doar către
cel ce înaintează o asemenea acŃiune, şi respectiv nu va putea afecta pe posesorul
bunului. Cel ce înaintează acŃiunea în revendicare va putea apela la acest temei de
întrerupere a termenului de prescripŃie achizitive doar în următorul caz. Spre exemplu
termenul, de 5 ani, necesar uzucapiunii a început să curgă pe 1 ianuarie 2003 şi se va
sfârşi pe 1 ianuarie 2008. AcŃiunea în revendicare a fost înaintată pe 30 noiembrie
2007. Hotărărea prin care a fost satisfăcută acŃiunea în revendicare a devenit definitivă
şi irevocabilă la 30 noiembrie 2008. Observăm că între înaintarea acŃiunii şi
pronunŃarea hotărârei a trecut un interval de timp. Dacă prescripŃia ar înceta să curgă
numai prin efectul hotărârei care dă câştig de cauză reclamantului(aşa cum este în
exemplul nostru), se va întâmpla că termenul prescripŃiei achizitive să se împlinească în
cursul procesului, în intervalul dintre înaintarea cererii şi rămânerea definitivă a
hotărării judecătoreşti, în cazul nostru termenul necesar uzucapiunii trebuia să se
împlinească la 1 ianuarie 2008, adică în perioada în care acŃiunea de revendicare se
examina în instanŃele judecătoreşti. În acest caz, hotărîrea nu ar mai avea nici un efect,
şi reclamantul ar pierde bunul numai din cauza îndeplinirii termenului prescripŃiei
achizitive în timpul examinării litigiului, deşi acŃiunea lui era fondată şi deşi acŃiunea a
fost înaintată până la împlinirea prescripŃiei. DispoziŃia din art. 336 alin. 2 a înlăturat
acest rezultat nedrept, şi a considerat că prescripŃia achizitivă, în acest caz, se va
considera întreruptă chiar din momentul înaintării acŃiunii de revendicare. Tot odată,
dacă în exemplul nostru, acŃiunea va fi respinsă, termenul de prescripŃie achizitivă va fi
considerat că sa împlinit la 1 ianuarie 2008, şi deci înaintarea cererii la 30 noiembrie nu
va întrerupe curgerea prescripŃiei.
3. În alin. 3 sunt prevăzute consecinŃele întreruperii termenului de prescripŃie
achizitive. Principalul efect al întreruperii prscripŃiei este acela de a şterge, cu caracter
retroactiv termenul scurs până atunci. După întrerupere începe să curgă o nouă
prescripŃie care are aceeaşi natură şi aceleaşi caractere, ca şi cea întreruptă. Dacă vom
fi în prezenŃa întreruperii prescripŃiei datorită înaintării acŃiunii de revendicare, atunci
hotărârea judecătorească, prin care se va pronunŃa asupra acestei acŃiuni, va avea tot
timpul un caracter retroactiv, fiindcă în caz că acŃiunea a fost respinsă, se consideră că
ea nu a existat, şi ca consecinŃă prescripŃia se continuă fără întrerupere, iar în caz că
acŃiunea a fost admisă, prescripŃia se consideră întreruptă din ziua înaintării acŃiunii.
Efectele întreruperii prescripŃiei achizitive poartă un caracter relativ, adică se referă
doar la cel ce a înaintat acŃiunea în revendicare şi posesorul bunului şi nu se vor
răsfrânge asupra altor persoane. Spre exemplu dacă se va înainta ulterior către posesor
o nouă acŃiune de revendicare, posesorul se va putea opune invocând faptul că o
asemenea cauză a fost deja judecată, adică va opune puterea lucrului judecat. Pe de altă
parte dacă o altă persoană va înainta către posesor o acŃiune de revendicare, posesorul
nu va putea opune puterea lucrului judecat, fiindcă după cum am afirmat efectele
hotărârei prin care sa pronunŃat asupra acŃiuni de revendicare sunt relative.

S e c t i u n e a a 2-a
INCETAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

Articolul 337. Temeiurile încetării dreptului de proprietate

522
 (1) Dreptul de proprietate încetează, în condiŃiile legii, în urma consumării, pieirii
fortuite sau distrugerii bunului, înstrăinării lui în temeiul unui act juridic, renunŃării la
dreptul de proprietate, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) Nimeni nu poate fi forŃat să cedeze proprietatea sa, cu excepŃia cazurilor cînd,
conform legii, se efectuează:
a) urmărirea bunurilor în legătură cu obligaŃiile proprietarului;
b) înstrăinarea bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le poate avea în
proprietate;
c) răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării regulilor de
comportare cu acestea;
d) privatizarea proprietăŃii de stat;
e) exproprierea pentru cauză de utilitate publică;
f) rechiziŃia;
g) confiscarea;
h) alte acŃiuni prevăzute de lege.

1. În acest articol legiuitorul a enumărat principalele moduri de încetare a dreptului de

proprietate, lista acestora nefiind exaustivă. Deşi , expres nu este indicat, dreptul de
proprietate încetează şi prin modurile de dobândire reglementate în art. 320-326. Ori, orice
mod de dobândire a dreptului de proprietate este pentru dobânditor un mod de dobândire a
dreptului de proprietate iar pentru cel ce înstrăinează un mod de încetare a dreptului de
proprietate. Astfel, vânzarea – cumpărarea este pentru cumpărător un mod de dobândire a
dreptului de proprietate iar pentru vânzător un mod de încetare a dreptului de proprietate.
ConvenŃional, toate modurile de încetare a dreptului de proprietate, numărate în norma
comentată, pot fi clasificate în următoarele grupe: a) încetarea benevolă a dreptului de
proprietate; b) încetarea dreptului de proprietate ca rezultat al unor fapte obiective ce nu
depind de voinŃa proprietarului; şi c) încetarea dreptului de proprietate contrar voinŃei
proprietarului. Primele două grupe de moduri de încetare a dreptului de proprietare sunt
prevăzute în alin.1 din norma comentată, lista lor nefiind exaustivă.
Încetarea benevolă a dreptului de proprietate poate avea loc ca rezultat al consumării
bunului de către proprietar, distrugerii bunului de către proprietar, încheierii unui act juridic
translativ de proprietate (vânzare – cumpărare, donare, schimb, moştenire testamentară ...),
cât şi în alte cazuri prevăzute de lege. La fel benevol dreptul de proprietate încetează şi ca
rezultat al renunŃării la dreptul de proprietate (vezi de asemenea şi comentariul la art. 338).
Urmează a fi considerat ca mod benevol de încetare a dreptului de proprietate şi privatizarea
proprietăŃii de stat, mod atribuit de legiuitor la categoria celor forŃate şi enumărat în alin.2
din această normă.
Încetarea dreptului de proprietate ca rezultat al unor fapte obiective ce nu depind de
voinŃa proprietarului poate avea loc ca rezultat al pieirii fortuite a bunului. La fel am putea
atribui la acest mod de încetare a dreptului de proprietate şi pierderea bunului, dacă au fost
respectate prevederile art. 324 şi 325, adică a fost dobândit dreptul de proprietate asupra
bunului pierdut, cât şi în cazul dobândirii dreptului de proprietate în rezultatul uzucapiunii (a
se vedea şi com. la art. 332-336).
2. În alin. 2 sunt enumerate modurile de încetare a dreptului de proprietate contrar
voinŃei proprietarului. O astfel de încetare a dreptului de proprietate poate avea loc doar cu
respectarea prevederilor art. 46 din ConstituŃie conform cărora „1. Dreptul de proprietate
privată, precum şi creanŃele asupra statului sunt garantate. 2. Nimeni nu poate fi expropriat
decât pentru a cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă
despăgubire”. Cedarea forŃată a dreptului de proprietate poate avea loc doar în cazurile

523
prevăzute de lege. Astfel de cazuri pot fi: a) urmărirea bunurilor în legătură cu obligaŃiile
proprietarului – art. 339; b) înstrăinarea bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le poate
avea în proprietate – art. 340; c) răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării
regulilor de comportare cu acestea – art.341; d) privatizarea proprietăŃii de stat – conform
Legii cu privire la privatizare; e) exproprierea pentru cauză de utilitate publică – în
conformitate cu Legea 488/1999; f) rechiziŃia – art.342; g) confiscarea – art. 343;h) alte
acŃiuni prevăzute de lege.

Articolul 338. RenunŃarea la dreptul de proprietate

(1) Proprietarul poate renunŃa oricând la dreptul de proprietate printr-o declaraŃie în

acest sens sau în alt mod care atestă cu certitudine că a renunŃat la bun fără intenŃia de
a păstra dreptul de proprietate asupra lui.
(2) ObligaŃiile proprietarului în legătură cu bunul la care a renunŃat încetează atunci
când un terŃ dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunului.
(3) RenunŃarea la dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se face printr-o
declaraŃie autentificată notarial şi înscrisă în registrul bunurilor imobile.

1. În acest articol este descris mecanismul renunŃării la dreptul de proprietate. RenunŃarea

poate fi făcută doar de proprietarul bunului şi nu şi de alte persoane care deŃin bunul cu
dreptul de posesie şi folosinŃă. Nici persoana căreia ia fost transmis şi dreptul de dispoziŃie
(spre exemplu un arendaş care este împuternicit cu dreptul de a transmite bunul în subarendă)
tot nu este în drept să renunŃă la bun. Pot renunŃa la dreptul de proprietate asupra bunului atât
persoanele fizice şi juridice cât şi statul şi unităŃile administrativ teritoriale. RenunŃarea la
dreptul de proprietate de către stat şi organele publice locale poate avea loc doar dacă acest
lucru va fi permis acestora prin acte normative corespunzătoare. Aceste acte normative
trebuie să determine categoria de bunuri de la care statul poate renunŃa. RenunŃarea de la
dreptul de proprietate poate fi făcută fie printr-o declaraŃie , fie prin săvârşirea de acŃiuni prin
care se va atesta voinŃa proprietarului de a renunŃa la dreptul de proprietate aspra bunului
concret. Legiuitorul nu ne vorbeşte nimic, în alin. 1 al acestui articol, despre forma declaraŃiei
de renunŃare la dreptul de proprietate, ceea ce ar însemna că declaraŃia poate fi făcută atât în
formă scrisă cât şi în formă verbală. Bunurile de la care proprietarul a renunŃat la dreptul de
proprietate sunt considerate bunuri fără stăpân şi vor fi dobândite în proprietate conform
prevederilor art. 323.
2. Important este că renunŃarea propriu zisă la dreptul de proprietate nu are drept efect
direct şi stingerea dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate va aparŃine celui ce a
renunŃat la dreptul de proprietate până în momentul în care o persoană terŃă nu va dobândi
dreptul de proprietate asupra bunului. În aşa fel, proprietarul bunului ce a renunŃat la dreptul
de proprietate va îndeplini toate obligaŃiile apărute în legătură cu bunul de la care a renunŃat –
va achita impozitele, va răspunde pentru prejudiciul cauzat de bun ... . Pe de altă parte
proprietarul care a renunŃat la dreptul de proprietate poate în orice moment să-şi schimbe
intenŃia şi să preia bunul în posesie, folosinŃă şi dispoziŃie. Acest drept poate fi exercitat până
în momentul dobândirii dreptului de proprietate de către o persoană terŃă asupra bunului de la
care proprietarul a renunŃat.
3. Alin. 3 face o excepŃie de la regula stipulată în alin. 1 din prezentul articol, şi cere ca
renunŃarea la dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile să îmbrace forma autentică şi să
fie înscrisă în registrul bunurilor imobile. Însă, şi în cazurile bunurilor imobile, înregistrarea
renunŃării de la dreptul de proprietate în registrul bunurilor imobile nu va stinge acest drept
din momentul înregistrării renunŃării. Şi în cazul bunurilor imobile va fi aplicabilă regula

524
stipulată în art. 338 alin. 2. Dreptul de proprietate în acest caz va înceta, în persoana celui ce
renunŃă, din momentul dobândirii acestuia de o altă persoană. Mecanismul dobândirii
dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile de la care proprietarul a renunŃat urmează să
fie prevăzut în Legea cadastrului bunurilor imobile. Totuşi, ar fi posibil, ca şi în cod să fie
înserată regula, conform căreia, dacă mai multe persoane terŃe doresc să dobândească dreptul
de proprietate asupra bunurilor imobile de la care proprietarul a renunŃat, prioritate trebuie să
aibă cel ce posedă bunul la momentul renunŃării. Iar, dacă nici o persoană terŃă nu este
posesor, prioritate urmează să aibă cel ce primul a înaintat cererea acceptare şi de înregistrare
a dreptului de proprietate.

Articolul 339. Urmărirea bunurilor în legătură cu obligaŃiile proprietarului

(1) Înstrăinarea bunurilor proprietarului prin aplicarea procedurii de urmărire a

proprietăŃii în legătură cu obligaŃiile acestuia poate fi efectuata doar în temeiul unei
hotărâri judecătoreşti dacă o altă modalitate nu este stabilita prin lege sau contract.
(2) Proprietarul pierde dreptul de proprietate asupra bunurilor urmărite în
momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra acestora de către persoana
îndreptăŃită căreia îi sînt transmise bunurile.

1. Bunurile domeniului privat pot face obiectul urmării, excepŃie făcând acele bunuri care
conform legislaŃiei nu pot fi urmărite. Dieci, proprietarul răspunde pentru obligaŃiile sale cu
bunurile ce le are în proprietate. Bunurile proprietarului pot fi înstrăinate fie prin acordul
proprietarului fie în baza unei hotărâri judecătoreşti. Procedura urmăririi bunurilor
proprietarului în legătură cu executarea obligaŃiei poate fi făcută forŃat doar în baza unei
hotărâri judecătoreşti dacă o altă modalitate nu este stabilită prin lege sau contract. În alin. 1
este stipulată posibilitatea părŃilor de a stabili o modalitate de urmărire a bunurilor în legătură
cu executarea obligaŃilor. Spre exemplu, părŃile conform prevederilor art. 665 pot stinge o
obligaŃie prin înlocuirea ei cu alta (a se vedea şi comentariul art. 665).
Înstrăinarea forŃată a bunurilor are loc în conformitate cu prevederile CPC (acestea se vor
analiza după publicarea noului CPC) .
2. În alin. 2 se specifică faptul că din momentul ce dobânditorul va dobândi dreptul de
proprietate aspra bunurilor înstrăinate conform procedurii de urmărire a proprietăŃii în
legătură cu obligaŃiile proprietarului, acesta din urmă va pierde dreptul de proprietate asupra
acestor bunuri. Dacă se înstrăinează un bun imobil vor fi aplicabile regulile registrului
bunurilor imobile, adică dreptul de proprietate va apărea la dobânditor din momentul
înregistrării.

Articolul 340. Înstrăinarea bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le poate

avea în proprietate

(1) Daca, in temeiurile prevăzute de lege, persoana a dobîndit dreptul de

proprietate asupra unui bun care, conform legii, nu poate să-i aparŃină cu drept de
proprietate, proprietarul este obligat să înstrăineze bunul timp de un an din momentul
dobîndirii dreptului de proprietate sau în alt termen stabilit de lege.
(2) Dacă proprietarul nu înstrăinează bunul în termenul stabilit la alin.(1),
instanŃa de judecată, la cererea autorităŃii administraŃiei publice locale, poate dispune,
după caz, înstrăinarea bunului şi remiterea sumei obŃinute către fostul proprietar, cu

525
reŃinerea cheltuielilor de înstrăinare, sau transmiterea bunului în proprietate statului şi
despăgubirea proprietarului în cuantumul stabilit de instanŃa de judecată.
(3) Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică şi în cazurile în care persoana a dobîndit în
proprietate, în temeiurile prevăzute de lege, un bun pentru care este nevoie de o
autorizaŃie specială şi i-a fost refuzată eliberarea unei atare autorizaŃii.

1. Norma dată se referă la o anumită categorie de bunuri care au un circuit limitat, spre
exemplu armele de vânătoare se află în circuitul civil cu respectarea unor cerinŃe ale Legii
110/1994, (a se vedea şi com. la art. 286). La fel ea este aplicabilă la o anumită categorie de
persoane, care nu pot avea în proprietate o numită categorie de bunuri. Spre exemplu,
conform dispoziŃiilor art. 38 din Legea 459/1991, în Republica Moldova se admite
proprietatea cetăŃenilor şi a persoanelor juridice ale altor state ..... cu excepŃia proprietăŃii
asupra trenurilor cu destinaŃie agricolă şi ale fondului silvic. Totuşi, se poate întâmpla ca o
persoană în temeiurile prevăzute de lege să dobândească dreptul de proprietate asupra unui
bun care conform legii nu poate să-i aparŃină (spre exemplu un cetăŃean străin va moşteni un
teren agricol). În aceste cazuri, conform dispoziŃiilor art. 340 alin. 1, persoanele care au
dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor pe care nu le pot avea în proprietate,
urmează să înstrăineze bunurile date în decurs de un an de zile din momentul dobândirii
dreptului de proprietate. Printr-o lege poate fi stabilit şi un alt termen, care poate fi mai mare
sau ,mai mic de un an.
2. În alin. 2 sunt stabilite consecinŃele nerespectării prevederilor alin. 1. Astfel, dacă
proprietarul nu înstrăinează bunul în decurs de un an de zile, acesta poate fi înstrăinat printr-
o hotărâre a instanŃei judecătoreşti. Doar instanŃa judecătorească este în drept să dispună
înstrăinarea bunurilor. InstanŃa judecătorească poate dispune înstrăinarea bunului prin
petrecerea licitaŃiei. Suma obŃinută din realizarea bunului va fi remisă fostului proprietar cu
reŃinerea cheltuielilor de înstrăinare. La fel instanŃa judecătorească poate dispune transmiterea
bunului în proprietatea statului. În acest caz statul va fi obligat să achite o despăgubire în
mărimea stabilită de instanŃa judecătorească. La adoptarea unei asemenea încheieri instanŃa
judecătorească va Ńine cont şi de prevederile art. 46 din ConstituŃie, adică despăgubirea
trebuie să fie corespunzătoare (să reflecte valoarea reală a bunului) şi prealabilă.
3. După cum am mai menŃionat la alin. 1, unele categorii de bunuri au un circuit limitat.
Astfel, conform art. 26 alin 1 din Legea 110/1994, persoana fizică care doreşte să aibă în
proprietate o armă de vânătoare se adresează organului de poliŃie la domiciliu, care în decurs
de două luni decide asupra eliberării autorizaŃiei de achiziŃionare a armelor şi muniŃiilor
aferente. Dacă, persoana fizică va procura o armă de vânătoare cu încălcarea acestei dispoziŃii
legale, adică fără a primi autorizaŃia specială, pe motivul că ia fost refuzată eliberarea acestei
autorizaŃii (Legea 110/1994 în art. 26 alin. 2 enumără categoriile de persoane cărora nu li se
va elibera autorizaŃia de achiziŃionare a armei), atunci vor fi aplicabile prevederile alin. 1 şi 2
din norma comentată. Persoana în cauză va trebui în decurs de un an să înstrăineze arma, în
caz contrar ea va fi înstrăinată printr-o dispoziŃie a instanŃei judecătoreşti.

Articolul 341. Răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării

regulilor de comportare cu ele

În cazul în care proprietarul de animale domestice se comportă cu ele încălcînd

evident regulile stabilite prin lege sau prin normele de comportare umană cu animalele,
orice persoană are dreptul să solicite predarea animalelor. PreŃul se stabileşte prin
acordul părŃilor sau prin hotărîre judecătorească.

526
 În art. 287 este stipulat că animalele nu sunt lucruri, ele fiind ocrotite prin legi speciale. O
prevedere legală, în acest sens, ce urmăreşte protecŃia animalelor este şi norma comentată.
Această normă, fiind nouă legislaŃiei, are drept scop protejarea animalelor, în cazurile când
stăpânii lor se comportă cu cruzime faŃă de ele. Prevederile art. 341 vor fi aplicabile doar
animalelor domestice, şi nu se va aplica în cazul animalelor sălbatice. Totuşi, această normă
poate fi aplicabilă în cazul animalelor, care deşi nu sunt considerate domestice, totuşi le-a
fost îngrădită posibilitatea de a se mişca liber (spre exemplu animalele din grădinile
zoologice, sau animalele sălbatice ce sunt dresate).
Pentru ca această normă să fie aplicabilă, este necesar ca proprietarul animalelor să încalce
regulile stabilite prin lege sau prin normele de comportate umană cu animalele. Dacă
proprietarul animalelor va considera că nu încalcă regulile de comportare cu animalele,
litigiul va fi soluŃionat de instanŃa de judecată la cererea persoanelor ce doresc să răscumpere
animalele domestice. Acest drept îl are orice persoană. Persoana care se va adresa cu
asemenea cereri va fi obligată în şedinŃele judiciare să dovedească că proprietarul animalelor
se comportă cu cruzime faŃă de animale şi încalcă evident regulile de comportare cu
animalele.
PreŃul de răscumpărare se stabileşte prin acordul părŃilor, iar în caz de divergenŃe prin
hotărâre judecătorească.

Articolul 342. RechiziŃia

(1) În caz de calamitate naturală, epidemie, epizootie sau în o altă situaŃie

excepŃională, proprietarul poate fi deposedat de bun în temeiul unei decizii a autorităŃii
publice, în modul şi în condiŃiile stabilite de lege.
(2) Persoana al cărei bun a fost rechiziŃionat poate cere restituirea lui dacă, după
încetarea situaŃiei excepŃionale, acesta s-a păstrat în natură.
(3) PreŃul bunului sau preŃul folosirii lui, în cazul în care s-a păstrat în natură şi a
fost restituit proprietarului, se stabileşte prin acordul părŃilor, iar în caz de divergenŃă,
prin hotărîre judecătorească.

1. RechiziŃia este un mod de încetare a dreptului de proprietate, conform căreia bunurile

proprietarului se retrag în interesul societăŃii în modul şi în condiŃiile stabilite de actele
legislative. ParticularităŃile acestui mod de încetare a dreptului de proprietate constau în
faptul că bunurile proprietarului se retrag pentru a fi folosite în folosul societăŃii în cazuri
excepŃionale. Principalele cazuri, care pot servi drept temei de rechiziŃie a bunurilor sunt
enumărate în art. 342 alin. 1, de regulă acestea fiind calamităŃi naturale, epidemii, epizootii.
Scopul rechiziŃiei este de a garanta securitatea cetăŃenilor, de a salva bunuri sau de a distruge
careva bunuri în caz de epidemii sau epizootii. În cazul rechiziŃiei bunurile proprietarului se
retrag în baza unei hotărâri a organului competent. Modul şi condiŃiile rechiziŃiei, cât şi
organul abilitat de a decide rechiziŃia, urmează să fie determinate prin lege, care urmează să
fie adoptată de Parlament.
2. Bunurile retrase proprietarului în rezultatul rechiziŃiei sunt folosite de stat în perioada
necesară. Dacă, după ce situaŃia excepŃională care a servit drept temei de rechiziŃionare a
bunurilor, a încetat, iar bunurile rechiziŃionate sau păstrat în natură şi mai pot fi folosite după
destinaŃie, atunci persoana al cărei bun a fost rechiziŃionat este în drept să ceară restituirea
bunului.
3. În alin. 3 din norma comentată sunt stipulate consecinŃele retragerii bunului în rezultatul
rechiziŃiei. Pot exista două situaŃii: a) bunul nu sa păstrat – în acest caz statul urmează să
achite costul bunului rechiziŃionat; b) bunul sa păstrat şi a fost restituit celui de la care a fost

527
rechiziŃionat - în acest statul urmează să achite o plată pentru folosirea bunului. În ambele
aceste cazuri mărimea plăŃii este determinată prin acordul părŃilor, iar în caz de divergenŃe de
instanŃa judecătorească. La stabilirea preŃului instanŃa trebuie să reiasă din preŃul real al
bunului rechiziŃionat, putând numi şi o expertiză pentru determinarea preŃului bunului
rechiziŃionat.

Articolul 343. Confiscarea

(1) Confiscarea bunurilor se permite printr-o hotărîre judecătorească în cazurile

şi în condiŃiile prevăzute de lege.
(2) În cazurile prevăzute de lege, bunurile proprietarului pot fi confiscate printr-
un act administrativ. Actul administrativ cu privire la confiscare poate fi atacat în
instanŃa de judecată.

1. Prin confiscare se înŃelege trecerea fără plată către stat a unui bun ca sancŃiune pentru
săvârşirea unei fapte ilicite, în baza deciziei instanŃei judecătoreşti sau altui organ de stat
competent. Cazurile şi condiŃiile confiscării bunurilor pot fi stipulate doar în lege. Poate fi
confiscată doar averea dobândită ilicit. Bunurile dobândite licit, conform art. 46 alin.3 din
ConstituŃie, nu pot fi confiscate, iar caracterul licit al dobândirii se prezumă.
Codul Penal (din 2002) în art. 106 enumără categoriile de bunuri ce pot fi supuse
confiscării cât şi persoanele către care poate fi aplicată această sancŃiune.
La fel art. 28 din Codul cu privire la contravenŃiile administrative stabileşte ca sancŃiune
confiscarea obiectului care a constituit instrumentul comiterii sau obiectul nemijlocit al
contravenŃiei administrative.
Ca sancŃiune civilă confiscarea averii este prevăzută în art. 40 alin. 4 şi 5 din Legea
837/1996, care dispune că bunurile asociaŃiei obşteşti lichidate prin hotărârea instanŃei
judecătoreşti, datorită temeiurilor indicate le art. 40 alin. 4 din legea sus numită, rămase după
satisfacerea creanŃelor creditorilor, pot fi trecute cu titlu gratuit în proprietatea statului.
2. Bunurile proprietarului pot fi confiscate şi în baza unui act administrativ doar în cazurile
prevăzute de lege. Un asemenea caz este prevăzut de Codul Vamal, care admite confiscarea
bunurilor în condiŃiile şi în ordinea stabilită de acest act normativ. Dacă proprietarul bunului
nu este de acord cu actul administrativ de confiscare, acesta poate fi atacat în instanŃa de
judecată.

Capitolul III
PROPRIETATEA COMUNA
Sectiunea 1
DISPOZITII GENERALE

Articolul 344. Proprietatea comuna. Temeiurile apariŃiei ei

(1) Proprietatea este comună în cazul în care asupra unui bun au drept de
proprietate doi sau mai mulŃi titulari.
(2) Proprietatea comună poate apărea în temeiul legii sau în baza unui act juridic.

528
 1. Dreptul de proprietate comună este acea modalitate juridică a dreptului de proprietate care
se caracterizează prin aceea că toate prerogativele conferite în acest drept aparŃin împreună şi
concomitent mai multor titulari.
Fiind cea mai importantă modalitate a dreptului de proprietate, proprietatea comună se
caracterizează prin aceea că prerogativele dreptului aparŃin împreună şi concomitent la mai
mulŃi titulari (coproprietari).
SubiecŃi ai dreptului de proprietate comună pot fi persoanele fizice şi persoanele juridice.
Obiecte ale dreptului de proprietate comună pot fi atât bunurile mobile cât şi cele imobile.
SubiecŃii dreptului de proprietate comună, ca şi orice proprietar, posedă, foloseşte şi
dispun la propria dorinŃă de bunurile pe care le au în proprietate. Însă posesia, folosinŃa şi
dispoziŃia bunurilor le exercită în comun.
Dreptul de proprietate comună se caracterizează prin următoarele trăsături: a) titulari ai
dreptului de proprietate sunt cel puŃin două persoane; b) întinderea dreptului fiecărui titular
este precis delimitată sub forma cotei – părŃi în cazul proprietăŃii comune pe cote-părŃi iar în
cazul proprietăŃii comune în devălmăşie, aceasta este determinată numai cu ocazia împărŃiri
bunurilor comune; c) bunul ce constituie obiectul dreptului de proprietate comună nu este
divizat în materialitatea sa, şi ca consecinŃă drepturile coproprietarilor se extind asupra
întregului bun. Cu alte cuvinte, în cazul dreptului de proprietate comună, dreptul fiecărui
coproprietar se răsfrânge asupra celei mai mici părŃi componente ale bunului, întâlnindu-se
în fiecare din această parte cu drepturile concurente ale celorlalŃi coproprietari.
2. Temei de apariŃie a dreptului de proprietate comună poate servi atât legea cât şi actul
juridic civil. De regulă, dreptul de proprietate comună pe cote – părŃi apare în baza actului
juridic civil, printre care cele mai frecvente sunt: succesiunea, vânzarea – cumpărarea,
donarea ... Regula este diametral opusă în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie, care de
regulă apare în baza legii. Spre exemplu art. 371 dispune că bunurile dobândite de soŃi în
timpul căsătoriei sunt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă contrariul nu reiese din
lege sau contractul încheiat între ei. Prevederi asemănătoare întâlnim şi în Codul Familiei art.
20. Şi proprietatea comună în devălmăşie poate lua naştere în baza actului juridic civil, însă
acest lucru este mai rar întâlnit.

Articolul 345. Formele proprietăŃii comune

(1) Proprietatea comună poate fi caracterizată prin delimitarea cotei fiecărui

proprietar (proprietate pe cote-părŃi) sau prin nedelimitarea cotelor-părŃi (proprietate
în devălmăşie).
(2) Daca bunul este comun, proprietatea pe cote-părŃi se prezumă pînă la proba
contrară.
(3) Coproprietarii devălmaşi pot atribui bunurilor comune regimul proprietăŃii
comune pe cote-părŃi.

1. Codul Civil cunoaşte două forme ale proprietăŃii comune: proprietatea comună pe
cote-părŃi şi proprietatea comună în devălmăşie.
Specific pentru proprietatea comună pe cote-părŃi este faptul că obiectul rămâne
nefracŃionat în materialitatea sa, pe când dreptul de proprietate se fracŃionează pe cote-părŃi
aritmetice ideale, egale sau inegale. Iar în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie dreptul de
proprietate comună aparŃine nefracŃionat tuturor titularilor devălmaşi şi au ca obiect bunuri
comune.
În raporturile juridice civile ale dreptului de proprietate comună avem atât
relaŃii interne între coproprietari cât şi relaŃii externe. RelaŃiile externe poartă un caracter

529
absolut, adică coproprietarilor unui bun le aparŃine dreptul de proprietate asupra acestui bun
şi nimeni nu este în drept de a încălca dreptul acestor coproprietari în exercitarea dreptului de
proprietate.
În dependenŃă de relaŃiile lăuntrice dintre coproprietari avem dreptul de proprietate pe
cote-părŃi şi în devălmăşie.
Deci, există două forme ale dreptului de proprietate comună: a) proprietatea comună pe
cote – părŃi şi b) proprietatea comună în devălmăşie (fără stabilirea cotelor - părŃi).
Dreptul de proprietate comună pe cote – părŃi. Dreptul de proprietate comună pe cote -
părŃi, este acel drept de proprietate care aparŃine la două sau mai multe persoane, exprimat în
cote ideale, (o jumătate, o treime, o pătrime etc.) asupra unui bun nefracŃionat în
materialitatea sa.
Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi se caracterizează, în primul rând, prin
faptul că nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fracŃiuni materiale din
bun. Aceasta înseamnă că bunul nu este fracŃionat în materialitatea lui, în caz contrar nu va
exista proprietate comună pe cote-părŃi, ci va exista o proprietate exclusivă. În al doilea rând,
fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv al cotei părŃi ideale, abstracte din dreptul de
proprietate.
Felurile proprietăŃii comune pe cote-părŃi. Codul Civil enumără două feluri de
proprietate comună pe cote-părŃi: proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară
şi proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată şi perpetuă.
Criteriul ce stă la baza acestei clasificări este durata existenŃei dreptului de proprietate
comună pe cote-părŃi. În cazul proprietăŃii comune pe cote-părŃi obişnuite se admite încetarea
acesteia prin împărŃeală (partaj), iar în unele cazuri şi prin separare. În schimb proprietatea
comună pe cote-părŃi forŃată nu poate fi împărŃită între coproprietari datorită destinaŃiei pe
care o are bunul aflat în coproprietate.
Cea mai răspândită formă a proprietatea comună pe cote-părŃi este proprietatea
comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară. În cea ce priveşte proprietatea comună pe cote-
părŃi forŃată, aceasta este întâlnită mai rar şi de regulă temei de apariŃie a acesteia serveşte
legea. Asemenea prevederi legale există şi în codul civil. Spre exemplu art. 355 alin. 1
dispune că dacă într-o clădire există spaŃii cu destinaŃie de locuinŃă sau cu o altă destinaŃie
avînd proprietari diferiŃi, fiecare dintre aceştia deŃine drept de proprietate comună pe cote-
părŃi, forŃată şi perpetuă, asupra părŃilor din clădire, care, fiind destinate folosinŃei spaŃiilor,
nu pot fi folosite decât în comun. Proprietatea comună pe cote părŃi forŃată mai poate exista şi
în următoarele cazuri: a) coproprietatea loturilor comune necesare sau utile pentru folosirea a
două imobile comune, temei de apariŃie a acesteia fiind acordul părŃilor; b) coproprietatea
despărŃiturilor dintre două imobile (zidul, şanŃul şi gardul – art. 356Arti); c) coproprietatea
asupra unor bunuri considerate de familie (tablouri de familie, cavouri şi alte lucrări
funerare).
Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară. Obiecte ale
dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi a cetăŃenilor pot fi orice bun, în afară de acelea
care, conform legii, nu pot fi în proprietatea acestora. De obicei, astfel de bunuri sunt: casele
de locuit, vitele, diferite obiecte preŃioase. De reglă în proprietatea cmună pe cote – părŃi se
află bunuri indivizibile. Raporturi de proprietate comună pe cote-părŃi există între persoane
fizice, între persoane juridice, între persoane fizice şi persoane juridice, între persoane fizice
şi stat sau unităŃi administrativ-teritoriale. Între persoane fizice şi stat coproprietatea poate să
apară în mai multe situaŃii: cota-parte a unui coproprietar a trecut la stat ca urmare a
inexistenŃei moştenitorilor sau aceştia au renunŃat la succesiune; dobândirea prin confiscare
sau act juridic a cotei-părŃi a unui coproprietar etc.
Dreptul de proprietate comună în devălmăşie. Dreptul de proprietate în devălmăşie este
cea de a doua formă sub care se înfăŃişează dreptul de proprietate comună. Această formă a

530
dreptului de proprietate se caracterizează prin aceea că titularii acestui drept nu cunosc nici
întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunului comun şi nici bunurile în materialitatea
lor ce aparŃin fiecăruia în parte (a se vedea şi comentariu la art. 366).
2. În alin. 2 din această normă se instituie prezumŃia conform căreia, dacă bunul este
comun, apoi el aparŃine titularilor cu drept de proprietate comună pe cote-părŃi. Această
dispoziŃie poartă un caracter dispozitiv, ceea ce înseamnă că legea sau acordul părŃilor pot să
deroge de la această regulă. Spre exemplu, conform prevederilor art. 371 alin. 1, în cazul
bunurilor soŃilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă că ele aparŃin cu drept de
proprietate comună în devălmăşie până la proba contrarie.
3. În cazul proprietăŃii comune în devălmăşie coproprietarii, pot prin acord comun, să
decidă ca asupra bunurilor lor, să se aplice regimul proprietăŃii comune pe cote – părŃi. O
asemenea înŃelegere poate fi făcută în orice formă, fie scris fie verbal. Dacă vor exista
divergenŃe referitor la atribuirea bunurilor din proprietatea comună în devălmăşie regimul
juridic al proprietăŃii comune pe cote-părŃi, atunci litigiul se va soluŃiona de către instanŃa
judecătorească.

S e c t i u n e a a 2-a
PROPRIETATEA COMUNA PE COTE-PARTI

Articolul 346. Cota-parte în proprietatea comună pe cote-părŃi

(1) Fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-părŃi ideale din
bunul comun. Cotele-părŃi sînt prezumate a fi egale pînă la proba contrară. Dacă bunul
a fost dobîndit printr-un act juridic, nu se va putea face proba contrară decît prin
înscrisuri.
(2) Coproprietarul care a făcut din contul sau, cu acordul celorlalŃi coproprietari,
bunului comun îmbunătăŃiri inseparabile are dreptul să ceară modificarea respectivă a
cotelor-părŃi sau compensarea cheltuielilor.

1. În cadrul proprietăŃii comune bunul aparŃine la mai mulŃi titulari, fără ca bunul însuşi să
fie fracŃionat în materialitatea sa, în schimb dreptul de proprietate este divizat în cote – părŃi.
Fiecare coproprietar în cazul proprietăŃii comune pe cote-părŃi îşi cunoaşte mărimea cotei -
părŃi. Asupra cotei – părŃi coproprietarul are un drept exclusiv, ceea ce înseamnă că dreptul
de a dispune cu această cotă parte îi aparŃine în exclusivitate coproprietarului. Mărimea
cotelor – părŃi din proprietatea comună este determinată fie prin lege fie prin acordul
proprietarilor. În lipsa unei prevederi legale, sau lipsă a acordului dinte coproprietari privind
mărimea cotelor-părŃi, va fi aplicabilă prezumŃia stipulată în art. 346 alin. 1, conform căreia
cotele – părŃi vor fi considerate egale. Această prezumŃie va putea fi înlăturată prin proba
contrariului. O asemenea probă poate fi legea sau actul juridic încheiat între coproprietari.
Dacă bunul a fost dobândit în baza unui act juridic, apoi mărimea cotelor – părŃi din
proprietatea comună pe cote-părŃi, va putea fi dovedită doar prin înscrisuri. Această prevedere
legală, stipulată în alin. 1, va fi aplicabilă şi în cazurile în acre actul prin care a fost dobândit
bunul în proprietate, a fost încheiat în formă verbală. Aceasta înseamnă, că în toate cazurile
când în baza unui act juridic, se va dobândi un bun în proprietate comună pe cote-părŃi, ,
coproprietarii printr-un înscris urmează să determină mărimea cotelor - părŃi. În lipsa unui
asemenea înscris va fi aplicată prezumŃia – mărimea cotelor – părŃi sunt egale.
2. Fiecare coproprietar poate aduce careva îmbunătăŃiri bunului, care pot fi separabile sau
inseparabile şi care pot fi făcute cu sau fără acordul celorlalŃi coproprietari. Dacă

531
îmbunătăŃirile pot fi separate, atunci cel ce le-a făcut le poate separa, fără a fi necesar acordul
celorlalŃi coproprietari. Coproprietarii pot decide ca îmbunătăŃirile separabile, să nu fie
separate şi celui ce le-a făcut să i se restituie cheltuielile, fără a fi modificate mărimea cotelor
– cărŃi. La fel coproprietarii pot decide a mări corespunzător cota – parte celui care a făcut
aceste îmbunătăŃiri. Alta va fi soarta îmbunătăŃirilor inseparabile. Dacă acestea au fost făcute
cu acordul celorlalŃi coproprietari, atunci cel care le-a făcut din contul său, poate cere
modificarea corespunzătoare a mărimii cotelor-părŃi sau compensarea cheltuielilor. În caz de
litigiu, mărimea cotelor-părŃi (mărimea compensaŃiilor ce urmează să fie achitate celui ce a
făcut îmbunătăŃiri) va fi determinată de instanŃa judecătorească. Dacă, îmbunătăŃirile sunt
inseparabile şi au fost făcute fără acordul celorlalŃi coproprietari, apoi cel ce a efectuat
asemenea îmbunătăŃiri nu va fi în drept să ceară nici modificarea cotelor-părŃi şi nici nu va fi
în drept să ceară compensarea cheltuielilor.

Articolul 347. FolosinŃa bunului proprietate comună pe cote-părŃi

(1) Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul proprietate comună pe cote-
părŃi în măsura care nu schimbă destinaŃia lui şi nu aduce atingere drepturilor celorlalŃi
coproprietari.
(2) Modul de folosire a bunului comun se stabileşte prin acordul coproprietarilor
sau, în caz de divergenŃe, prin hotărîre judecătorească în baza unei aprecieri echitabile
a intereselor tuturor coproprietarilor.
(3) Coproprietarul este în drept să ceară în posesiune şi folosinŃă o parte din bunul
comun corespunzător cotei sale, iar în caz de imposibilitate, să ceară coproprietarilor
care posedă şi folosesc bunul plata unei compensaŃii echitabile.
(4) Coproprietarul care exercită în mod exclusiv folosinŃa bunului comun fără
acordul celorlalŃi coproprietari poate fi obligat la plata unei despăgubiri.

1. Atributul folosinŃei, care intră în conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună pe

cote-părŃi, constă în dreptul coproprietarilor de a utiliza bunul comun în propriul lor interes.
Modul de exercitare a dreptului de folosinŃă a bunului comun este stabilit în art. 347. Anume
prin intermediul acestui atribut coproprietarii îşi satisfac necesităŃile proprii pe care le poate
produce bunul proprietate comună. Regula generală referitoare la folosirea bunului
proprietate comună pe cote-părŃi este prevăzută în alin. 1, care impune la respectarea
următoarelor două condiŃii: a) cel ce foloseşte bunul proprietate comună pe cote-părŃi nu este
în drept să schimbe destinaŃia bunului; şi b) acest coproprietar folosind bunul proprietate
comună nu trebuie să aducă atingere drepturilor celorlalŃi coproprietari, adică nu este în drept
să împiedice exerciŃiul concurent şi simultan al atributului de folosinŃă al celorlalŃi
coproprietari.
2. Dacă în alin. 1 se prevede posibilitatea fiecărui coproprietar de a folosi bunul comun,
apoi în alin. doi este reglementat modul de folosinŃă a bunurilor comune. Regula generală, în
acest sens este, că modul de folosinŃă este stabilit prin acordul coproprietarilor. DispoziŃia din
alin. 2, impune a concluziona că la stabilirea modului de folosinŃă este necesar să existe
acordul tuturor coproprietarilor, adică trebuie să existe consens. Deşi această regulă pare a
avea un caracter imperativ, urmează să spunem că Legea 913/2000 (condominiului), conŃine
alte prevederi referitoare la modul de folosire a bunurilor comune. Modul de folosire a
bunurilor comune din condominium nu se stabileşte cu acordul tuturor coproprietarilor ci cu
majoritatea din cei prezenŃi la adunarea generală a membrilor asociaŃiei de proprietari. Astfel
art. 27 din această lege stabileşte că „adunarea generală este deliberativă dacă la ea sunt
reprezentate cel puŃin 2/3 din numărul total de voturi”. De competenŃa adunării generale a

532
membrilor asociaŃiei de proprietari Ńine şi stabilirea modului de folosire a bunurilor comune
(a se vedea şi art. 26 din Legea 913/2000). Dacă coproprietarii nu vor ajunge la un numitor
comun referitor la stabilirea modului de folosire a bunului comun, acesta va fi stabilit prin
hotărâre judecătorească, la cererea oricărui coproprietar. InstanŃa judecătorească la adoptarea
hotărârei va Ńine cont de aptul că folosirea bunului comun trebuie să fie echitabilă şi să
corespundă intereselor tuturor coproprietarilor.
3. Bunul proprietate comună pe cote-părŃi poate fi folosit de coproprietari proporŃional
mărimei cotelor – părŃi. Spre exemplu, o casă cu patru odăi, care a trecut prin moştenire la doi
moştenitori, poate fi folosită proporŃional mărimei cotelor–părŃi – ambii moştenitori vor
folosi câte două odăi. Dacă bunul ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate comună pe
cote-părŃi este folosit în exclusivitate de către un singur coproprietar apoi ceilalŃi
coproprietari sunt îndreptăŃiŃi să ceară echivalentul lipsei de folosinŃă conform cotei lor părŃi
. CompensaŃia pentru nefolosirea bunului trebuie să fie echitabilă. O asemenea compensare
coproprietarii pot cere în cazul când bunul nu poate fi folosit de către toŃi coproprietarii. Dacă
bunul poate fi folosit de către toŃi coproprietarii proporŃional mărimei cotei lor părŃi, atunci
fiecare coproprietar poate folosi într-un asemenea mod bunul comun. Cel ce de unul singur
foloseşte bunul va fi obligat să achite o compensaŃie celorlalŃi coproprietari, chiar dacă
folosinŃa în comun a bunului este posibilă, dar el a acceptat folosirea de unul singur a
întregului bun. În aceste cazuri între coproprietari trebuie să fie încheiate acte cu privire la
modul de folosire a bunului comun. În aceste acte juridice civile urmează să se indice
mărimea compensaŃiilor.
4. Din conŃinutul alin. 1-3, reiese că folosinŃa bunului comun de un singur coproprietar
poate avea loc cu acordul celorlalŃi coproprietar, iar în caz de divergenŃe rin hotărâre a
instanŃei judecătoreşti. Dacă, totuşi unul din coproprietari va folosi bunul de unul singur, fără
a avea acordul celorlalŃi coproprietari, atunci el va fi Ńinut şi la plata unei despăgubiri.

Articolul 348. Fructele produse de bunul proprietate comună pe cote-părŃi

(1) Fructele produse de bunul proprietate comună pe cote-părŃi se cuvin tuturor

coproprietarilor proporŃional cotei-părŃi deŃinute dacă aceştia nu au stabilit altfel.
(2) Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile de producere sau de culegere
a fructelor are dreptul la compensarea acestor cheltuieli de către
coproprietari proporŃional cotei lor părŃi.

1. Art. 348 urmează a fi privit în concordanŃă cu 1rt. 299 (a se vedea şi acest comentariu).
În art. 348 alin. 1 este întărită regla conform căruia „fructele produse de bunul proprietate
comună pe cote-părŃi se cuvin tuturor coproprietarilor proporŃional cotei-părŃi deŃinute”.
Însă această regulă poartă un caracter dispozitiv, coproprietarii putând deroga de la ea. Astfel
coproprietarii pot decide ca fructele să fie repartizate în mod egal tuturor fără să se Ńină cont
de mărimea cotei-părŃi a fiecărui coproprietar, sau să fie repartizate într-un alt mod, spre
exemplu toate fructele vor reveni celor ce nu posedă şi folosesc bunul.
2. De regulă pentru a obŃine careva fructe este necesar şi de suportat careva cheltuieli.
Cheltuielile pot apărea fie la producerea fructelor fie la culegerea lor, şi pot fi suportate de
toŃi coproprietarii sau doar de unul. Cheltuielile suportate la producerea sau culegerea
fructelor bunurilor comune urmează să fie împărŃite între toŃi coproprietarii proporŃional cotei
lor părŃi. Dacă aceste cheltuieli au fost suportate doar de un singur coproprietar, atunci el este
în drept să ceară de la ceilalŃi coproprietari compensarea acestora.

533
Articolul 349. Beneficiile şi sarcinile proprietăŃii comune pe cote-părŃi

Coproprietarii vor împărŃi beneficiile şi vor suporta sarcinile proprietăŃii comune

pe cote-părŃi proporŃional cotei lor părŃi.

Bunul comun poate aduce venituri şi poate impune careva sarcini. Beneficiile aduse de
bunul comun vor fi împărŃite între coproprietari proporŃional mărimei cotei-părŃi. Acelaş
principiu va fi aplicat şi sarcinilor care vor apărea în legătură cu întreŃinerea şi administrarea
bunului comun. Astfel, fiecare din coproprietarii unei proprietăŃi comune pe cote-părŃi are
obligaŃia de a participa la efectuarea plăŃii impozitelor, taxelor şi altor plăŃi obligatorii,
precum şi la acoperirea cheltuielilor pentru întreŃinerea şi păstrarea bunurilor comune.
Aceste cheltuieli sunt proporŃionale cotelor-părŃi ce aparŃin fiecărui coproprietar.

Articolul 350. Actele de conservare a bunului proprietate comuna pe cote-părŃi

Fiecare coproprietar poate să efectueze acte de conservare a bunurilor proprietate

comună pe cote-părŃi fără acordul celorlalŃi coproprietari şi să le pretindă compensarea
cheltuielilor proporŃional cotei lor părŃi.

Reglementările din art. 350 nu au fost cunoscute legislaŃiei civile anterioară prezentului
cod. De fapt pentru prima dată codul civil determină natura juridică a actelor de conservare,
stipulând expres în art. 198 alin. 1 că „act juridic de conservare este actul prin care se
urmăreşte preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil”. Actele de conservare au ca
scop de a salva un bun de la un pericol iminent, adică se urmăreşte menŃinerea bunului în
starea lui actuală. Aşa spre exemplu, va fi un act de conservare, măsurile întreprinse de
coproprietari pentru repararea unei case de locuit , care ameninŃă să se prăbuşească dacă
asemenea reparaŃii nu vor fi efectuate. Trebuie să precizăm, că mărimea cheltuielilor ce
urmează să fie suportate la reparaŃia casei de locuit trebuie să fie infime în raport cu preŃul
casei de locuit. Sunt, de asemenea acte de conservare şi actele prin care se întrerupe o
prescripŃie, cererea de inventar, înscrierea unei ipoteci (gajul bunului imobil).
Pentru a şti dacă un act este sau nu act de conservare este necesar ca el să întrunească în
sine următoarele condiŃii: a) să existe un pericol care ameninŃă pieirea unui bun sau
încetarea unui drept; b) actul săvârşit să necesite o cheltuială minimă în raport cu valoarea
bunului sau dreptului salvat. Prin natura lor, aceste acte sunt indispensabile pentru însăşi
existenŃa bunului şi de ele beneficiază toŃi coproprietarii. Anume din aceste considerente,
legiuitorul în norma comentată , a prevăzut că actele de conservare pot fi făcute de un singur
coproprietar, fără a se cere acordul celorlalŃi coproprietari.
În art. 350 este prevăzut nu doar dreptul oricărui coproprietar de a face acte de conservare
fără a cere acordul celorlalŃi coproprietari, ci şi dreptul celui ce a făcut asemenea acte să
pretindă de la ceilalŃi coproprietari compensarea cheltuielilor. Aceste cheltuieli vor fi
suportate de coproprietari proporŃional cotei lor părŃi.

Articolul 351. Actele de dispoziŃie privind bunurile proprietate comuna

pe cote-părŃi

(1) În privinŃa bunurilor proprietate comună pe cote-părŃi nu se pot încheia acte

de dispoziŃie decît cu acordul tuturor coproprietarilor.

534
 (2) Actele de dispoziŃie încheiate în lipsa unanimităŃii sînt lovite de nulitate
relativa dacă se demonstrează că terŃul este de rea-credinŃă. În acest caz, prescripŃia
dreptului la acŃiune începe să curgă de la data cînd coproprietarul care nu şi-a dat
acordul a cunoscut sau trebuia să cunoască existenta cauzei de nulitate.
(3) Coproprietarul poate să înstrăineze cota sa parte, respectînd dreptul de
preemŃiune al celorlalŃi coproprietari.

1. Referindu-ne la dreptul de dispoziŃie asupra bunului proprietate comună trebuie să

distingem între dispoziŃia întregului bun şi dispoziŃia cu cota-parte din proprietatea comună
pe cote-părŃi. Alin. 1 şi 2 din norma de faŃă se referă la dispoziŃia întregului bun, pe când alin
3 din art. 352 şi art. 353 se referă la dispoziŃia cotei-părŃi din proprietatea comună pe cote
părŃi.
Pornind de la faptul că în cazul proprietăŃii comune, bunul nu se fracŃionează, legiuitorul a
instituit în alin. 1 regula conform căreia actele de dispoziŃie asupra bunurilor comune pot fi
încheiate doar dacă a fost acordul tuturor coproprietarilor. Instituirea unei asemenea reguli se
justifică prin aceea că fiecare coproprietar având asupra bunului comun numai o cotă-parte
din dreptul de proprietate, nu poate să dispună de părŃile din bun ce nu-i aparŃin. Prin
încheierea actelor de dispoziŃie coproprietarii pot înstrăina bunul comun (vânzare-cumpărare,
schimb, donare), îl pot transmite în folosinŃă, pot institui un drept de uzufruct.
2. De cele mai dese ori bunul comun se află în posesia unui singur coproprietar. Fiind
unicul posesor al bunului comun , coproprietarul încălcând prevederile alin. 1 din acest
articol, poate să dispună de bunul comun. Deci, vom fi în prezenŃa actelor de dispoziŃie
efectuate de un singur coproprietar asupra bunului comun, fără consimŃământul celorlalŃi
coproprietari. Asemenea acte de dispoziŃie sunt pasibile de a fi lovite de nulitate. În art. 351
alin. 2 se instituie o regulă specială de nulitate a actului juridic. Astfel, actele de dispoziŃie,
privind bunul comun, încheiate în lipsa unanimităŃii pot fi lovite de nulitate relativa dacă se
demonstrează că terŃul este de rea-credinŃă. Valabilitatea sau nulitatea unui asemenea act va
depinde de faptul dacă dobânditorul va fi de bună sau de rea credinŃă. Dacă dobânditorul este
de bună-credinŃă (nu ştia şi nici putea să ştie că bunul este comun şi nu este acordul tuturor
coproprietarilor la înstrăinare ) , actul de dispoziŃie a bunului comun, nu va fi lovit de
nulitate. În acest caz, ceilalŃi coproprietari vor fi în drept ş-ă înainteze pretenziile către acel
coproprietar, care a înstrăinat bunul cu încălcarea dispoziŃiilor art. 351 alin. 1. Dacă însă
dobânditorul este de rea-credinŃă, actul de dispoziŃie va fi lovit de nulitate, bunul înstrăinat
fiind restituit coproprietarilor.
O altă regulă specială cuprinsă în art. 351 alin. 2, se referă la începerea cursului
termenului de prescripŃie extinctivă, acesta începând să curgă de la data când coproprietarul
care nu şi-a dat acordul a cunoscut sau trebuia să cunoască existenta cauzei de nulitate.
Dreptul de a cere nulitatea actului de dispoziŃie, care a fost încheiat cu încălcarea prevederilor
art. 351. alin. 1, îl au oricare din coproprietari, în decurs de trei (termenul de prescripŃie
general prevăzut de art. 267 alin.1) ani de zile din momentul când au aflat sau trebuia să afle
că bunul a fost înstrăinat.
3. Cota parte din dreptul de proprietate comună pe co-părŃi reprezintă măsura în care
dreptul de proprietate al fiecărui coproprietar se întinde asupra întregului bun. Deoarece cota-
parte reprezintă o fracŃiune din dreptul de proprietate asupra bunului comun, dreptul de
dispoziŃie al fiecărui coproprietar se va răsfrânge doar asupra cotei sale părŃi. Fiecare
coproprietar al unei proprietăŃi comune pe cote-părŃi are dreptul de a înstrăina, cu titlu gratuit
sau oneros, unei alte persoane cota sa din bunul comun. O asemenea înstrăinare nu necesită
acordul celorlalŃi coproprietari. Astfel cote parte va putea fi donată, schimbată, fiind destul
doar acordul celui ce doreşte să încheie un asemenea act. De asemenea cota-parte poate fi

535
grevată cu drepturi reale (spre exemplu cota-parte poate fi gajată). Dacă cota-parte se vinde,
ceilalŃi coproprietari au un drept preferenŃial în condiŃiile stipulate la art. 352.

Articolul 352. Dreptul de preemŃiune

(1) În cazul vînzării unei cote-părŃi din bunurile proprietate comună pe cote-părŃi,
cu excepŃia vînzării la licitaŃie, ceilalŃi coproprietari au dreptul preferenŃial de a
cumpăra cota la preŃul cu care se vinde şi în aceleaşi condiŃii.
(2) Vînzătorul cotei-părŃi este obligat să notifice ceilalŃi coproprietari că
intenŃionează să-şi vîndă cota, indicînd preŃul şi celelalte condiŃii de vînzare. Dacă
ceilalŃi coproprietari renunŃă să-şi exercite dreptul de preemŃiune sau nu îl exercită în
decursul unei luni din ziua notificării în cazul bunului imobil şi în decursul a 10 zile în
cazul bunului mobil, vînzătorul are dreptul să vîndă oricărei persoane cota sa parte.
Dacă mai mulŃi coproprietari îşi manifestă intenŃia de a dobîndi cota-parte, vînzătorul
are dreptul să aleagă dintre aceştia cumpărătorul.
(3) Cînd cota-parte se vinde fără respectarea dreptului de preemŃiune, oricare
coproprietar poate intenta, în decursul a 3 luni, acŃiune în instanŃa de judecată pentru a
i se atribui drepturi şi obligaŃii de cumpărător.
(4) Cesiunea dreptului de preemŃiune la cumpărarea unei cotei-părŃi din
proprietatea comuna nu se admite.

1. O particularitate a dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi constă în aceea că ea

presupune existenŃa raporturilor juridice atât cu participarea persoanele terŃe cât şi cu
participarea coproprietarilor. De regulă, proprietatea comună apare între subiecte bine
cunoscute, care au relaŃii mai vechi, şi de acea lor nu le este indiferent cine va lua locul celui
coproprietar care doreşte să înstrăineze cota-parte. Pornind de la această particularitate, a fost
instituit dreptul preferenŃial al coproprietarilor de a cumpăra cota –parte din dreptul de
proprietate comună pe cote părŃi.
În cazul vânzării unei cote-părŃi din proprietatea comună către o persoană străină, ceilalŃi
coproprietari ai proprietăŃii comune pe cote-părŃi beneficiază de dreptul preferenŃial de a
cumpăra cota la preŃul la care se vinde aceasta, în aceleaşi condiŃii, cu excepŃia cazului de
vânzare la licitaŃiile publice. Coproprietarii au dreptul preferenŃial doar în cazul înstrăinării
cotei-părŃi prin vânzare, în toate celelalte cazuri de înstrăinare dreptul preferenŃial nu va fi
aplicat. La fel nu se va aplica dreptul preferenŃial în cazul în care bunul proprietate comună se
va vinde la licitaŃie.
2. Coproprietarul cotei-părŃi din proprietatea comună pe cote părŃi, care doreşte să vândă
cota-parte, este obligat să înştiinŃeze în scris pe ceilalŃi coproprietari ai proprietăŃii comune pe
cote-părŃi că intenŃionează să vândă cota sa unei persoane străine indicând preŃul, precum şi
celelalte condiŃii de vânzare. În cazul în care ceilalŃi coproprietari ai proprietăŃii comune pe
cote-părŃi vor renunŃa să-şi exercite dreptul de cumpărare preferenŃial sau nu vor exercita
acest drept în curs de o lună din ziua înştiinŃării, în cazul înstrăinării unui bun imobil, şi în
curs de zece zile, în cazul unui bun mobil, vânzătorul are dreptul să-şi vândă cota-parte
oricărei alte persoane. Termenele de 30 de zile şi de 10 zile este un termene de perimare şi nu
pot fi suspendate, întrerupte şi nici repuse în termen.. Coproprietarul poate să beneficieze de
dreptul preferenŃial doar în cazurile în care el este de acord să procure cota-parte la condiŃiile
indicate în notificare. Anume în aceste condiŃii el are faŃă de persoanele terŃe un drept
preferenŃial. Dacă coproprietarul nu va fi de acord cu preŃul propus, atunci cota pate va putea
fi vândută persoanei terŃe. Tot odată, dacă coproprietarul va numi un preŃ ireal, nedorind ca
cota parte să fie procurată de un alt coproprietar, iar ulterior, după ce coproprietarul a refuzat

536
să o procure, o va vinde persoanei terŃe, acest fapt va servi drept temei pentru aplicarea
măsurilor indicate la alin. 3 din această normă.
Dacă un proprietar va dori să-şi vândă cota-parte unuia dintre coproprietari, acesta, în
calitate de vânzător, poate numi pe oricine dintre coproprietari. Legea nu prevede careva
priorităŃi pentru coproprietari în acest caz.
3. Când cota-parte se vinde fără respectarea dreptului de cumpărare preferenŃial, oricare
coproprietar al proprietăŃii comune pe cote-părŃi poate să intenteze, în decurs de trei luni, o
acŃiune la instanŃa judecătorească, cerând să i se atribuie drepturile şi obligaŃiile de
cumpărător. Dreptul preferenŃial poate fi încălcat prin neînştiinŃarea celorlalŃi coproprietar,
prin vinderea cotei-părŃi înainte de expirarea termenului de 30 sau 10 zile, prin vinderea
cotei-părŃi către o persoana terŃă în condiŃii mai favorabile decât cele propuse
coproprietarilor. Termenul de trei luni de zile, înăuntrul căruia poate fi apărat dreptul de
preemŃiune, este un termen de prescripŃie. Acest termen de prescripŃie începe să curgă din
momentul când coproprietarii au aflat sau trebuia de încălcarea acestui drept. Fiind un termen
de prescripŃie el poate fi suspendat, întrerupt şi repus în termen în condiŃiile stipulate a art.
27-279.
4. Pornind de la faptul că dreptul preferenŃial de cumpărare a cotei-părŃi din proprietatea
comună pe cote-părŃi, se referă doar la coproprietari, cesiunea dreptului de preemŃiune la
cumpărarea unei cotei-părŃi din proprietatea comuna nu se admite. În cazul în care se va
admite cesiunea dreptului de preemŃiune la cumpărarea unei cotei-părŃi, vor fi negate
drepturile celorlalŃi coproprietari.

Articolul 353. Urmărirea cotei-părŃi din bunurile proprietate comună pe cote-părŃi

(1) Creditorii unui coproprietar pot urmări cota-parte ideală a acestuia din
bunurile proprietate comună pe cote-părŃi sau pot cere instanŃei de judecată împărŃirea
bunului, caz in care urmărirea se face asupra părŃii din bun sau, după caz, asupra
sumei de bani cuvenite debitorului.
(2) În cazul vînzării silite a unei cote-părŃi, executorul judecătoresc va notifica pe
ceilalŃi coproprietari cu cel puŃin 10 zile înainte de data vînzării. La preŃ egal,
coproprietarii vor avea dreptul de preemŃiune la adjudecarea cotei-părŃi.
(3) Creditorii care au un drept de garanŃie asupra bunului proprietate comună pe
cote-părŃi ori cei a căror creanŃă s-a născut în legătură cu conservarea sau
administrarea acestuia au dreptul să urmărească silit bunul comun ori sumele rezultate
din împărŃire.
(4) Actele de suspendare a împărŃirii pot fi opuse creditorilor dacă sînt
autentificate sau, după caz, sînt îndeplinite formalităŃile de publicitate prevăzute de
lege.
(5) Creditorii personali ai unui coproprietar pot, de asemenea, să intervină pe
cheltuiala lor la împărŃirea cerută de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot însă
ataca o împărŃire săvîrşită, decît în cazul cînd aceasta a avut loc în lipsa lor, fără a se
Ńine seama de opoziŃia pe care au făcut-o şi în cazul cînd împărŃirea este simulată ori se
efectuează astfel încît creditorii nu pot face opoziŃie.
(6) DispoziŃiile alin.(5) sînt aplicabile şi în cazul creditorilor care au drept de
garanŃie asupra bunului proprietate comună pe cote-părŃi ori al celor a căror creanŃă s-
a născut în legătură cu conservarea sau administrarea bunului.

1. Cota-parte din proprietatea comună pe cote-părŃi poate fi înstrăinată, respectându-se

dreptul preemŃiune, cu alte cuvinte ea se află în circuitul civil. Ca şi alte bunuri, cota-parte

537
din proprietatea comună pe cote-părŃi, fiind în circuitul civil poate fi urmărită pe baza
pretenŃiilor creditorilor. Creditorii unui coproprietar, în cazul în care creanŃele lor au ajuns la
scadenŃă, pot fie să ceară înstrăinarea cotei-părŃi, ce aparŃine coproprietarului debitor, fie sunt
în drept să ceară instanŃei judecătoreşti împărŃirea bunului din coproprietatea comună.
ÎmpărŃirea bunului comun va putea avea loc doar dacă nu se cauzează prejudicii acestuia.
Dacă va fi posibilă împărŃirea atunci creanŃele creditorilor vor fi satisfăcute din această parte
a bunului, care nu mai face parte din bunul comun, ci devine o proprietate exclusivă a
debitorului.
2. În alin. 2 este reglementată procedura înstrăinării silite a cotei-părŃi. În cazul unei
asemenea înstrăinări executorul judecătoresc este obligat să notifice pe toŃi ceilalŃi
coproprietari că va avea loc vânzarea cote-părŃi. Coproprietarii trebuie înştiinŃaŃi cu cel puŃin
10 zile înainte de petrecerea vânzării. Executorul judiciar urmează de asemenea să înştiinŃeze
coproprietarii şi despre condiŃiile vânzării, în deosebi urmează să indice preŃul vânzării cotei-
părŃi. În condiŃii egale coproprietarii vor avea un drept preferenŃial faŃă de persoanele terŃe.
3. Bunul proprietate comună poate fi gajat, ipotecat. Gajarea bunului proprietate comună
are loc conform prevederilor art. 454-495. Conform dispoziŃiilor art. 457 alin. 5 bunurile care
se află în proprietatea comună pot fi depuse în gaj doar cu acordul tuturor coproprietarilor.
Creditorii care au un drept de garanŃie asupra bunului aflat în proprietatea comună pe cote-
părŃi, în virtutea dreptului pe care îl deŃin sunt în drept să urmărească silit fie bunul comun,
fie sumele rezultate din împărŃire. Legiuitorul a acordat aceste drepturi şi acelor creditori a
căror creanŃă s-a născut în legătură cu conservarea sau administrarea bunului comun. Natura
juridică a actelor de conservare şi a actelor de administrare este determinată în art. 198 (a se
vedea comentariu la această normă).
4. Proprietatea comună pe cote-părŃi poate înceta prin împărŃire în conformitate cu
prevederile 357-365. ÎmpărŃirea pate fi amânată, adică suspendată, în condiŃiile art.359. Alin.
4 din norma comentată dispune, că contractul privind amânarea împărŃirii, încheiat între
coproprietari, va fi opozabil creditorilor doar dacă a fost autentificat, iar în cazurile prevăzute
de lege au mai fost îndeplinite şi formalităŃile de publicitate. Spre exemplu, în cazul bunurilor
imobile, înŃelegerea privind amânarea împărŃirii urmează să fie înregistrată în registrul
bunurilor imobile.
5. Legiuitorul a acordat creditorilor personali ai unui coproprietar să intervină la
împărŃirea bunului proprietate comună, împărŃire care poate avea loc în condiŃiile art. 357-
365. Cheltuielile legate de intervenŃia la împărŃirea bunului comun vor fi suportate de
creditorii personali. Creditorii personali ai unui proprietar nu vor putea contesta o împărŃire
care deja a avut loc. Totuşi, ei vor putea contesta o împărŃire săvârşită în următoarele două
cazuri:
a) împărŃirea bunului comun a avut loc în lipsa lor, fără a se Ńinea seama de opoziŃia pe care
au făcut-o la împărŃire. Acesta înseamnă că creditorii personali, în cazul în care vor dori
să intervină la împărŃire urmează să comunice coproprietarilor despre opŃiunile lor
referitoare la împărŃirea bunului comun. Dacă nu se va Ńine seamă de aceste opŃiuni şi
creditorii personali ai unui coproprietar nu au participat la împărŃirea bunului comun,
atunci ei vor fi în drept să conteste o asemenea împărŃire.
b) împărŃirea este simulată ori se efectuează astfel încât creditorii nu pot face opoziŃie.
ÎmpărŃirea va fi considerată ca fiind simulată atunci când a fost făcută cu intenŃia de a
ascunde un alt act juridic civil (a se vedea şi comentariu la art. 221).
6. Creditorii care au drept de garanŃie asupra bunului proprietate comună pe cote-părŃi ori
al celor a căror creanŃă s-a născut în legătură cu conservarea sau administrarea bunului, sunt
în drept la fel ca şi creditorii personali ai unui coproprietar să intervină la împărŃirea cerută de
coproprietari sau de un alt creditor, în condiŃiile prevăzute la alin. 5 din acest articol.

538
Articolul 354. Excluderea coproprietarului

(1) Coproprietarii pot solicita instanŃei de judecată excluderea coproprietarului

care, prin fapta sa, prin fapta celor cărora le-a cedat folosinŃa bunului ori a celor pentru
care este Ńinut să răspundă, încalcă în mod grav drepturile celorlalŃi coproprietari.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), coproprietarul este obligat la înstrăinarea cotei
sale. În caz de refuz, vînzarea ei silită se dispune prin hotărîre judecătorească.

1. În art. 354 găsim o sancŃiune care poate fi aplicată către un coproprietar al proprietăŃii
comune pe cote-părŃi. Această sancŃiune poate fi aplicată doar către un coproprietar din
proprietatea comună pe cote-părŃi şi nu poate fi aplicată în cazul proprietăŃii comune în
devălmăşie. Coproprietarul care prin fapta sa, sau prin fapta celor cărora le-a cedat folosinŃa
bunului ori a celor pentru care este Ńinut să răspundă, încalcă în mod grav drepturile celorlalŃi
coproprietari, poate fi exclus din proprietatea comună pe cote-părŃi la cererea oricărui
coproprietar. Cererea privind excluderea coproprietarului se înaintează instanŃei judecătoreşti,
care este unicul organ competent de a decide excluderea. Încălcarea drepturilor
coproprietarilor trebuie să fie dovedită de cei ce cer excluderea. Încălcarea drepturilor
coproprietarilor poate avea loc prin săvârşirea de fapte nemijlocit de către coproprietar, fie
prin săvârşirea de acte, de către persoana către care coproprietarul ia cedat folosinŃa, care
prejudiciază starea bunului comun.
2. Dacă în şedinŃa judiciară se va dovedi că coproprietarul încalcă grav drepturile celorlalŃi
coproprietari, atunci el va fi silit să înstrăineze cota sa parte. Înstrăinarea trebuie să fie făcută
cu titlu oneros la preŃul real al cotei-părŃi. Dacă coproprietarul va refuza să înstrăineze cota sa
parte, atunci instanŃa judecătorească va dispune vânzarea ei silită.

Articolul 355. Proprietatea asupra părŃilor comune din clădirile cu multe

etaje sau cu apartamente

(1) Dacă într-o clădire există spaŃii cu destinaŃie de locuinŃă sau cu o altă destinaŃie
având proprietari diferiŃi, fiecare dintre aceştia deŃine drept de proprietate comună pe
cote-părŃi, forŃată şi perpetuă, asupra părŃilor din clădire, care, fiind destinate folosinŃei
spaŃiilor, nu pot fi folosite decât în comun.
(2) Raporturile prevăzute la alin.(1) se reglementează prin lege.

1. Articolele 355 şi 356 se referă la cea de-a doua formă a proprietăŃii comune pe cote-
părŃi şi anume – proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată şi perpetuă. Această formă a
proprietăŃii comune pe cote-părŃi are ca obiect un bun, care prin natura sa poate fi folosit în
mod permanent de mai mulŃi proprietari, fiind imposibil de al împărŃi. Articolul 355 instituie
o regulă cu caracter general, care se referă la proprietatea asupra părŃilor comune din
clădirile cu multe etaje sau cu apartamente, şi constă în aceea că părŃile din clădire, care,
sunt destinate folosinŃei spaŃiilor, nu pot fi folosite decât în comun. Conform art. 5 din Legea
913/2000, astfel de părŃi-comune din clădirile cu multe etaje sunt: zidurile, acoperişul,
terasele, coşurile de fum, casele scărilor, holurile, subsolurile, pivniŃele şi etajele tehnice,
tubulaturile de gunoi, ascensoarele, utilajele şi sistemele inginereşti din interiorul sau
exteriorul locuinŃelor. Asupra acestor părŃi comune proprietarii apartamentelor, au un drept
de proprietate comună pe cote-părŃi forŃată şi perpetuă.
2. Modul de posesie, folosinŃă şi dispoziŃie cu bunurile ce fac obiect al proprietăŃii comune
pe cote-părŃi forŃată şi perpetuă se stabileşte prin Legea 913/2000.

539
Articolul 356. Proprietatea comună pe cote-părŃi asupra despărŃiturilor comune

(1) Orice zid, şanŃ sau altă despărŃitură între două terenuri care se află în
intravilan este prezumată a fi în proprietatea comună pe cote-părŃi a vecinilor dacă nu
rezultă contrariul din titlu, dintr-un semn de necomunitate conform regulamentelor de
urbanism ori dacă proprietatea comună nu a devenit proprietate exclusivă prin
uzucapiune.
(2) Cota-parte din drepturile asupra despărŃiturilor comune se va considera un
bun accesoriu. Înstrăinarea sau ipotecarea cotei-părŃi nu se poate face decît o dată cu
dreptul asupra terenului.

1. O categorie specială de coproprietate forŃată constituie coproprietatea despărŃiturilor

comună . În conformitate cu prevederile art. 356 termenul „despărŃituri comune” se referă la
zidul, şanŃul şi alte despărŃituri ce separă două proprietăŃi învecinate, cu alte cuvinte se referă
la semnele ce sunt aşezate pe hotarul a două proprietăŃi vecine. Zidul, şanŃul şi alte
despărŃituri ce separă două proprietăŃi învecinate sunt prezumate a se află în proprietatea
comună pe cote-părŃi forŃată şi perpetuă. Această regulă se referă doar la despărŃiturile dintre
două imobile aflate în intravilan. PrezumŃia stabilită de art. 356 poate fi combătută prin proba
contrară, şi anume prin acte juridice din care să rezulte că zidul aparŃine unui singur
proprietar. Această prezumŃie poate fi combătută şi printr-un „semn de necomunitate conform
regulamentelor de urbanism”. Prin semn de necomunitate se înŃelege acel semn când culmea
zidului este dreaptă şi perpendiculară despre peretele de o parte, iar despre cealaltă înfăŃişează
un plan înclinat. În acest caz, zidul se presupune că aparŃine exclusiv proprietarului despre
care există planul înclinat. Cu o asemenea reglementare urmează să fie completat
Regulamentul general de urbanism (HG nr. 5di 1998 – MO nr nr.14-15/1998). Şi în sfârşit
prezumŃia de comunitate a despărŃiturilor mai poate fi răsturnată şi prin uzucapiune, dacă se
dovedeşte că un singur proprietar le-a dobîndit pe această cale.
2. În proprietatea comună asupra despărŃiturilor comune fiecare coproprietar are o cotă-
parte, mărimea căreia este stabilită conform art. 346. Proprietatea comună asupra
despărŃiturilor comune este o proprietate comună pe cote-părŃi forŃată şi perpetuă, de aceea
cota-parte se va putea înstrăina doar dată cu înstrăinarea dreptului asupra bunului comun, în
particular, dată cu înstrăinarea dreptului asupra terenului. La fel ipotecarea unei asemenea
cote-părŃi va putea avea loc doar odată cu ipotecarea întregului bun

Articolul 357. Încetarea proprietăŃii comune pe cote-părŃi prin împărŃire

(1) încetarea proprietăŃii comune pe cote-părŃi prin împărŃire poate fi cerută

oricînd dacă legea, contractul sau hotărîrea judecătorească nu prevede altfel.
(2) ÎmpărŃirea poate fi cerută chiar şi atunci cînd unul dintre coproprietari a
folosit exclusiv bunul, afară de cazul cînd l-a uzucapat, în condiŃiile legii.
(3) ÎmpărŃirea poate fi făcută prin înŃelegere a părŃilor sau prin hotărîre
judecătorească.

1. Unul din cele mai răspândite moduri de încetare a dreptului de proprietate comună pe
cote – părŃi este împărŃirea. În cazul împărŃirii bu nul aflat în proprietate comună pe cote-părŃi
se împarte materialmente între copărtaşi, fiecare dintre aceştia devenind proprietarul exclusiv
asupra unei anumite părŃi determinate din bunul care a format obiectul proprietăŃii comune pe

540
cote-părŃi. Ca rezultat al împărŃirii bunului se face o repartizare concretă a unor părŃi din
bunul comun, adică fiecare coproprietar primeşte o parte determinantă din bun în locul părŃii
nedeterminante.
ÎmpărŃirea bunului comun poate fi cerută oricând dacă legea, contractul sau hotărârea
judecătorească nu prevede altfel. Aceasta înseamnă, că în lipsa unor prevederi legale, sau în
lipsa unei înŃelegeri dintre coproprietari, sau în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care ar
interzice sau amâna împărŃirea, acesta poate fi făcută oricând. Cererea de împărŃire poate fi
înaintată atât de coproprietari cât şi de creditorii unuia din coproprietar (a se vedea şi
comentariul la art. 353).
2. ÎmpărŃirea bunului comun poate fi cerută chiar dacă bunul a fost folosit în exclusivitate
de un singur coproprietar. Folosirea bunului de un singur coproprietar poate avea loc în baza
înŃelegerii dintre coproprietar cu respectarea prevederilor art. 346. Dacă, un coproprietar, va
poseda bunul proprietate comună, întrunind condiŃiile necesare uzucapiunii, el va deveni
proprietar exclusiv al întregului bun. În acest caz, nu se va putea cere împărŃirea bunului,
fiindcă acesta nu mai este un bun comun ci aparŃine în exclusivitate unui singur proprietar.
3. Proprietatea comună pe cote-părŃi poate înceta prin două forme de împărŃeală: a) prin
înŃelegerea părŃilor, adică pe cale amiabilă; şi b) prin hotărâre judecătorească. ÎmpărŃirea
amiabilă se efectuează în baza unui act juridic încheiat între toŃi coproprietarii, act care poate
fi încheiat în orice formă: scris sau verbal. Un asemenea act de împărŃire va fi valabil doar,
dacă la el vor participa toŃi coproprietarii şi toŃi vor cădea de acord cu realizarea împărŃirii pe
această cale, precum şi cu clauzele actului de împărŃire. Dacă unul din coproprietar este
limitat sau lipsit în capacitatea de exerciŃiu, atunci împărŃirea voluntară se va putea realiza
numai cu încuviinŃarea autorităŃii tutelare, precum şi a ocrotitorului legal, după caz (a se
vedea şi comentariul la art. 360). ÎmpărŃirea judecătorească se efectuează de către instanŃele
judecătoreşti la cererea persoanei îndreptăŃite de a cere partajul, asemenea persoane după cum
am menŃionat, pot fi coproprietarii şi creditorii acestora. Dacă bunul a fost partajat benevol,
atunci cererea de partaj va fi respinsă de către instanŃa de judecată ca inadmisibilă. Partajul
judiciar de cele mai dese ori poate avea loc în următoarele cazuri; a) la împărŃire nu sunt
prezenŃi toŃi titularii dreptului de proprietate comună; b) coproprietarii nu ajung la o
înŃelegere privind împărŃirea bunului comun; c) unul din coproprietari este lipsit sau limitat în
capacitatea de exerciŃiu şi autoritatea tutelară, după caz a ocrotitorului legal, a refuzat
încuviinŃarea unui partaj voluntar.

Articolul 358. Inadmisibilitatea împărŃirii

(1) ÎmpărŃirea este inadmisibilă în cazurile la care se refera art. 355 şi 356,
precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) ÎmpărŃirea poate fi efectuată în cazul părŃilor comune din clădirile cu mai
multe etaje sau apartamente atunci cînd există acordul tuturor coproprietarilor ori cînd
bunurile în cauză nu mai sînt destinate folosirii în comun.

1. În principiu, toate bunurile de orice natură pot face obiectul unei împărŃiri. ExcepŃiile de
la această regulă pot fi stipulate doar în lege. În alin. 1 expres sunt numărate două categorii de
bunuri care nu pot face obiectul împărŃiri: a) părŃile comune din clădirile cu multe etaje sau
cu apartamente – art. 355; şi b) despărŃiturile comune ale două imobile vecine – art-356.
Legea poate stabili şi alte cazuri în care împărŃirea va fi inadmisibilă.
2. Este posibil ca părŃile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente să fie
împărŃite, doar dacă este acordul tuturor coproprietarilor ori dacă aceste bunuri nu mai sunt
destinate folosinŃei comune. Important este că dacă nu va fi acordul unuia din coproprietari,

541
împărŃirea părŃilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente nu va putea avea
loc. Este de presupus că în lipsa acordului de voinŃă a unuia din coproprietari, împărŃirea nu
va putea avea loc nici în baza hotărârei judecătoreşti.

Articolul 359. Amînarea împărŃirii

(1) Contractele privind amînarea împărŃirii nu pot fi încheiate pentru o perioada

mai mare de 5 ani. În cazul imobilelor, contractele trebuie încheiate în formă autentică
şi înscrise în registrul bunurilor imobile.
(2) Pentru motive temeinice, instanŃa de judecată poate dispune, la cererea
oricărui coproprietar, împărŃirea chiar înainte de perioada stabilita prin contract.
(3) InstanŃa de judecată poate dispune amînarea împărŃirii dacă aceasta s-ar
impune în vederea protecŃiei intereselor celorlalŃi coproprietari. InstanŃa poate dispune
împărŃirea dacă împrejurările avute în vedere la data pronunŃării hotărîrii de amînare
s-au modificat.

1. Coproprietarii unei proprietăŃi comune pe cote-părŃi pot încheia un contract prin care să
amâne împărŃirea bunului comun. Pe lângă condiŃiile generale de valabilitate a contractelor,
contractul de amânare a împărŃiri mai trebuie să cuprindă o condiŃie specială şi anume cea
referitoare la termen. În alin. 1 se indică că termenul contractului de amânare a împărŃiri nu
poate fi mai mare de 5 ani. Dacă, un asemenea contract, va fi încheiat pe un termen mai mare
de 5 ani apoi el va lovit de nulitate. Contractul de reînnoire a amânării împărŃirii poate fi
încheiat doar după expirarea primului termen. Forma contractul de amânare a împărŃirii
depinde de faptul dacă bunul comun este mobil sau imobil. Dacă bunul comun este mobil
apoi contractul de amânare a împărŃirei poate fi încheiat atât în formă scrisă cât şi în formă
verbală. În schimb dacă bunul comun este imobil, contractul de amânare a împărŃirii va putea
fi încheiat doar în formă autentică. În cazul bunurilor imobile contractul de amânare a
împărŃirii va fi opozabil terŃelor doar din momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile.
2. Dacă coproprietarii au încheiat u contract prin care au amânat împărŃirea, apoi
împărŃirea nu va putea avea loc decât după expirarea termenului acestui contract. Cu toate
acestea, oricare din coproprietari poate cere instanŃei judecătoreşti să dispună împărŃirea
bunului chiar şi înaintea expirării termenului contractului de amânare a împărŃirii. InstanŃa
judecătorească va dispune împărŃirea bunului, înaintea expirării termenului contractului de
amânare a împărŃirii, dacă va considera că există motive întemeiate. Legiuitorul, în alin. 2 nu
a numit expres care motive sunt considerate întemeiate, de acea în fiecare caz concret instanŃa
judecătorească va trebui să reiasă din circumstanŃele cauzei şi să analizeze dacă motivele
invocate de unul (sau câŃiva) coproprietari pot fi considerate ca temeinice sau nu.
3. Amânarea împărŃirii poate avea loc prin încheierea unui acord dintre toŃi coproprietarii,
fie prin hotărâre judecătorească. Amânarea împărŃirii va avea loc prin hotărâre
judecătorească în cazurile în care unul sau câŃiva coproprietari vor cere împărŃirea bunului
comun, în conformitate cu prevederile art. 357 alin. 3. InstanŃa de judecată va putea dispune,
la cererea unuia din coproprietari, amânarea împărŃirii, doar dacă va constata că o asemenea
amânare va avea drept efect o protecŃie a intereselor celorlalŃi coproprietari. Totuşi, dacă la
dată pronunŃări hotărărei de amânare a împărŃirii, se vor modifica temeiurile invocate pentru
amânarea împărŃirii, instanŃa judecătorească va fi în drept să dispună împărŃirea bunului
comun.

Articolul 360. ÎmpărŃirea în cazul în care coproprietarul este lipsit de sau

542
 limitat în capacitatea de exerciŃiu

Dacă un coproprietar este lipsit de sau limitat în capacitatea de exerciŃiu,

împărŃirea poate fi făcută prin înŃelegerea părŃilor numai cu încuviinŃarea autorităŃii
tutelare, precum şi a ocrotitorului legal, după caz.

Norma comentată instituie o cerinŃă suplimentară faŃă de înŃelegerea cu privire la

împărŃirea bunului comun în cazul în care un coproprietar este lipsit (art. 24) sau limitat
(art.25) în capacitatea de exerciŃiu. Aceste reguli vor fi aplicabile şi persoanelor care nu au
împlinit vârsta de 18 ani, adică persoanelor care nu au capacitate de exerciŃiu deplină,
excepŃie fiind cei care au încheiat căsătoria până la atingerea majoratului (art. 20alin. 2) şi
persoanele emancipate (art. 20 alin.3). Dacă asemenea persoane vor fi coproprietari atunci
împărŃirea poate fi făcută prin înŃelegerea părŃilor numai cu încuviinŃarea autorităŃii tutelare,
precum şi a ocrotitorului legal, după caz. Dacă aceste persoane abilitate să încuviinŃeze
împărŃirea vor fi contra împărŃirii bunului comun, acesta va putea fi împărŃit doar prin
hotărâre judecătorească la cererea oricărui coproprietar.
Instituirea unor asemenea reglementări îşi găseşte argumentul şi în faptul că în principiu
împărŃirea bunului constituie un act de dispoziŃie.

Articolul 361. Modul de împărŃire a bunului proprietate comună pe cote-părŃi

(1) ÎmpărŃirea bunului proprietate comună pe cote-părŃi se face în natură,

proporŃional cotei-părŃi a fiecărui coproprietar.
(2) Dacă bunul proprietate comună pe cote-părŃi este indivizibil ori nu este
partajabil în natură, împărŃirea se face prin:
a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a mai multor
coproprietari, la cererea lor;
b) b) vînzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînŃelegere, la
licitaŃie şi distribuirea preŃului către coproprietari proporŃional cotei-părŃi a
fiecăruia dintre ei.
(3) În cazul în care unui dintre coproprietari îi este atribuită o parte reala mai
mare decît cota sa parte, celorlalŃi coproprietari li se atribuie o sultă.
(4) ÎmpărŃirea se efectuează în modul stabilit de lege.
(5) PărŃile reale stabilite de instanŃa de judecată pot fi distribuite prin tragere la
sorŃi, după caz.

1. În cazurile în care bunul proprietate comună pe cote-părŃi este divizibil, împărŃirea se

face în natură. La împărŃirea în natură a bunului comun trebuie să se Ńină cont de mărimea
cotei-părŃi ce aparŃine fiecărui proprietar. Drept rezultat al împărŃiri bunului în natură,
fiecărui coproprietar i se poate atribui o parte din bun care poate coincide cu mărimea cotei-
părŃi, dar se poate întâmpla ca parte ce îi revine din bunul comun să nu corespundă cu
mărimea cotei-părŃi. În acest ultim caz vor fi aplicabile prevederile art. 361 alin. 3.
2. Am văzut că dacă bunul este divizibil el se va împărŃi în natură. Dar, dacă bunul este
indivizibil sau dacă nu este comod partajabil atunci împărŃirea bunului se va face pe alte căi.
În opinia noastră, partajarea într-un alt mod decât cel prevăzut la alin. 1, poate avea loc în
următoarele două cazuri: a) bunul este indivizibil; sau b) bunul deşi este divizibil, însă nu
poate fi comod partajabil în natură. După cum putem observa în alin. 2 se indică doar o
singură situaŃie, fiindcă termenii „indivizibil” şi „nu este partajabil” au acelaşi sens. De aceea
considerăm cuvintele „nu este partajabil” din prima propoziŃie a alin. 2 trebuie înŃelese în

543
sensul „nu este comod partajabil” . Deci, dacă bunul comun este indivizibil ori nu este
comod partajabil, el poate fi atribuit în proprietatea exclusivă a unuia din coproprietari. O
asemenea atribuire poate fi făcută doar cu acordul coproprietarilor. Acel coproprietar, care va
deveni proprietar exclusiv al bunului, va fi Ńinut la plata unei sulte celorlalŃi coproprietar.
Legiuitorul nu a reglementat situaŃia în care toŃi coproprietarii vor dori ca bunul să fie atribuit
lor în natură. Credem că într-un asemenea caz litigiul urmează a fi soluŃionat de instanŃa
judecătorească, care poate aplica prevederile art. 361 alin. 5. O altă posibilitate de împărŃire a
bunului indivizibil sau a bunului care nu este comod partajabil, este vânzarea bunului. Modul
de vânzare a bunului este stabilit de coproprietari, iar dacă aceştia nu vor ajunge la un
numitor comun, bunul comun va fi vândut la licitaŃie. PreŃul obŃinut va fi distribuit între
coproprietari Ńinându-se cont de mărimea cotelor-părŃi.
3. Ca rezultat al împărŃirii bunului în natură se poate întâmpla ca partea ce îi revine unui
coproprietar să fie mai mare sau mai mică decât cota sa parte. În aceste cazuri, cl ce a primit
o parte mai are decât cota sa parte va trebui să compenseze pe acei coproprietari car au primit
real o parte mai mică decât cota lor parte.
4. Pentru unele categorii de bunuri prin lege poate fi stabilit modul de împărŃire a bunului
comun. Asemenea bunuri de regulă sunt bunurile imobile.
5. ÎmpărŃirea bunului comun în natură poate fi efectuată şi pe cale judecătorească. În acest
caz fiecărui coproprietar îi va fi repartizată o parte reală din bunul comun. Dacă vor fi
divergenŃe privitor la aceea care parte şi cui trebuie repartizată instanŃa judecătorească poate
să distribuie părŃile din bunul comun prin tragere la sorŃi. Un asemenea procedeu este nou, şi
nu a fost cunoscut legislaŃiei, dar poate fi util în cazurile când, spre exemplu la o parte din
bunul comun vor pretinde mai mulŃi coproprietari. Tragerea la sorŃi poate avea loc doar dacă
la ea participă toŃi coproprietarii.

Articolul 362. Stingerea datoriilor în cazul împărŃirii

(1) Oricare dintre coproprietari poate cere stingerea datoriilor, născute în

legătură cu proprietatea comună pe cote-părŃi, care sînt scadente ori devin scadente în
cursul anului în care are loc împărŃirea.
(2) Suma necesară stingerii obligaŃiilor care decurg din alin.(1) va fi preluată, în
lipsa unei stipulaŃii contrare, din preŃul vînzării bunului comun cu ocazia împărŃirii şi
va fi suportată de către coproprietari proporŃional cotei-părŃi a fiecăruia.

1. În legătură cu exercitarea dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi pot apărea

careva cheltuieli de întreŃinere sau păstrare a bunului comun. La fel coproprietarii sunt
obligaŃi să participe la plata impozitelor, taxelor şi a altor plăŃi obligatorii necesare a fi plătite
pentru unele categorii de bunuri (spre exemplu impozitul pe bunurile imobile). Toate aceste
plăŃi pot fi achitate de către toŃi coproprietarii, dar unul din coproprietar poate achita suma
integral ca ulterior să ceară de la ceilalŃi plăŃile respective care sunt proporŃionale mărimei
cotelor lor părŃi. Dacă coproprietarii vor decide împărŃirea bunului, ei sunt în drept să ceară şi
stingerea tuturor datoriilor, născute în legătură cu proprietatea comună pe cote-părŃi, care sînt
scadente ori devin scadente în cursul anului în care are loc împărŃirea. Aceste datorii vor fi
suportate de către toŃi coproprietarii proporŃional mărimei cotelor lor părŃi (a se vedea şi art.
349).
2. Dacă coproprietarii nu au stins datoriile, născute în legătură cu proprietatea comună pe
cote-părŃi, care sînt scadente ori devin scadente în cursul anului în care are loc împărŃirea,
până la împărŃirea bunului comun, apoi aceste sume vor fi achitate din preŃul vânzării bunului
comun, vânzare care va avea loc în legătură cu împărŃirea bunului comun. Coproprietarii pot

544
stabili prin acordul comun şi o altă modalitate de stingere a datoriilor născute în legătură cu
proprietatea comună pe cote-părŃi.

Articolul 363. Efectele împărŃirii proprietăŃii comune

(1) Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunului sau al sumei de

bani atribuite numai de la data împărŃirii, cu excepŃia bunurilor imobile asupra cărora
dreptul de proprietate apare la data înscrierii în registrul bunurilor imobile.
(2) Actele încheiate, în condiŃiile legii, de un coproprietar asupra bunului
proprietate comuna pe cote-părŃi rămîn valabile şi sînt opozabile celui care a dobîndit
bunul în urma împărŃirii.
(3) GaranŃiile constituite de un coproprietar asupra cotei sale părŃi se strămută de
drept asupra bunului sau a sumei de bani atribuite prin împărŃire.
(4) ÎmpărŃirea care a avut loc înaintea termenului stipulat în acordul
coproprietarilor nu este opozabilă creditorului care deŃine o ipoteca asupra unei cote-
părŃi dacă acesta nu a consimŃit la împărŃire sau dacă debitorul său nu conserva dreptul
de proprietate a cel puŃin asupra părŃii respective din bun.

1. Regula, consacrată efectelor împărŃirii, din art. 363 alin. 1, prevede că din momentul
împărŃirii fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunului sau al sumei de bani
atribuite. Actul de împărŃire a bunului comun este un act declarativ de drepturi, aceasta
înseamnă că în cazul împărŃirii nu are loc un transfer de drepturi între titularii dreptului de
proprietate comună pe cote-părŃi, ci acestora le este recunoscut dreptul pe care ei l-au avut în
proprietatea comună. După regula generală instituită în alin. 1, coproprietarul va deveni
proprietar exclusiv al bunului mobil din momentul împărŃirii bunului. Dacă sunt împărŃite
bunurile imobile, atunci dreptul de proprietate asupra părŃii din bunul comun, apare din
momentul înregistrării împărŃirii în registrul bunurilor imobile, respectiv o asemenea
împărŃire va fi opozabilă terŃelor din momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile.
2. Bunul proprietate comună poate fi transmis în folosinŃă persoanelor terŃe, sau chiar
poate fi gajat cu respectarea prevederilor legislaŃiei. Asemenea acte de înstrăinate a bunului
comun vor fi considerate valabile doar dacă a fost acordul tuturor coproprietarilor (a se vedea
şi art. 351). În afară de aceasta fiecare coproprietar în conformitate cu prevederile art. 350
poate să efectueze acte de conservare a bunului proprietate comună. Dacă aceste acte
încheiate de un coproprietar (sau de mai mulŃi coproprietari) sunt valabile apoi ele vor fi
opozabile şi pentru acele persoane care vor dobândi bunul în urma împărŃirii. Această regulă
va fi aplicabilă atât în cazurile când bunul a fost dobândit în proprietate exclusivă de unul din
coproprietari, cât şi în cazurile când bunul ca rezultat al împărŃirii va fi vândut persoanelor
terŃe (art. 361 alin.2 lit. a).
3. Dacă bunul proprietate comună poate fi înstrăinat doar cu acordul tuturor
coproprietarilor, apoi cota-parte din proprietatea comună pe cote-părŃi, poate fi înstrăinată
fără a fi necesar acordul celorlalŃi coproprietari. Coproprietarul poate să garanteze cu cota sa
o obligaŃie proprie cât şi o obligaŃie străină. În alin. 3 din norma comentată, se indică, că
odată cu împărŃirea bunului comun, nu se va stinge garanŃia constituită de un coproprietar
asupra cotei sale părŃi. Această garanŃie se va strămuta de drept asupra bunului sau a sumei de
bani atribuite prin moştenire. Spre exemplu, dacă un coproprietar a gajat cota sa parte din
proprietatea comună pe cote-părŃi, atunci, după ce bunul comun a fost împărŃit, dreptul de gaj
al creditorului gajist va trece asupra bunului sau a sumei de bani atribuite prin împărŃire.
4. Coproprietari prin acord comun pot amâna împărŃirea bunului comun (a se vedea şi art.
359). În cazul imobilelor, contractele de amânare a împărŃirii, trebuie încheiate în formă

545
autentică şi înscrise în registrul bunurilor imobile. În cazurile în care coproprietarii vor decide
de a împărŃi bunul comun înainte de expirarea termenului indicat în acordul de împărŃire, ei
vor trebui să Ńină seama de existenŃa garanŃiilor reale constituite de unul (unii) coproprietari
asupra cotelor părŃi ce le aparŃin. Pentru ca împărŃirea bunului comun efectuată înaintea
termenului stipulat în acordul coproprietarilor, să aibă efect juridic, este necesar ca să existe
acordul creditorului care deŃine o ipoteca asupra unei cote-părŃi din bunul proprietate
comună. Dacă un asemenea acord nu va exista, apoi împărŃirea care a avut loc înaintea
termenului stipulat în acordul coproprietarilor nu va fi opozabilă acestui creditor. Totuşi,
împărŃirea, care a avut loc înaintea termenului stipulat în acordul coproprietarilor, va fi
valabilă şi respectiv va fi opozabilă şi creditorului care deŃine o ipotecă aspra unei cote-părŃi,
chiar dacă nu a fost acordul lui la împărŃire, dacă debitorul său va conserva dreptul de
proprietate a cel puŃin asupra părŃii respective din bun.

Articolul 364. ObligaŃia de garanŃie a coproprietarilor

(1) Coproprietarii îşi datorează, în limita cotelor-părŃi, garanŃie pentru evicŃiune

şi vicii ascunse, dispoziŃiile privitoare la obligaŃia de garanŃie a vînzătorului aplicîndu-se
în modul corespunzător.
(2) Fiecare din coproprietari este obligat să despăgubească pe coproprietarul
prejudiciat prin efectul evicŃiunii sau al viciului ascuns. Dacă unul dintre coproprietari
este insolvabil, partea datorată de acesta se va suporta proporŃional de ceilalŃi
coproprietari.
(3) Coproprietarii nu datorează garanŃie dacă prejudiciul este urmarea faptei
săvîrşite de un alt coproprietar sau dacă au fost scutiŃi prin actul de împărŃire.

1. Având în vedere faptul că în rezultatul împărŃirii încetează dreptul de proprietate

comună pe cote-părŃi şi ca rezultat dreptul de proprietate asupra bunului comun trece în
exclusiv în proprietatea unei singure persoane, coproprietarii sunt obligaŃi să garanteze
transferul unui drept de proprietate neafectat. Astfel, legiuitorul în art. 364 a stabilit obligaŃia,
fiecărui coproprietar, în limita cotelor lor părŃi, de garanŃie pentru evicŃiune (pierderea
dreptului de posesie asupra bunului) şi pentru viciile ascunse. Coproprietari bunului comun în
cazul împărŃirii, fiind consideraŃi vânzători, vor avea şi obligaŃiile de garanŃie ce aparŃin
acestuia şi care în special sunt prevăzute în art. 758-767.
2. Dacă obligaŃia de garanŃie a coproprietarilor, prevăzută la alin. 1, nu va îndeplinită,
atunci coproprietarul, care nu şi-a îndeplinit această obligaŃie, va fi obligat să despăgubească
pe coproprietarul prejudiciat prin efectul evicŃiunii sau al viciului ascuns. Aşa, spre exemplu,
dacă un terŃi în temeiul dreptului său asupra bunului comun, va intenta o acŃiune de evicŃiune,
atunci coproprietarul care a constituit în favoarea terŃului dreptul ce îi permite acestuia să
înainteze o acŃiune de evicŃiune, va despăgubi pe coproprietarul prejudiciat prin evecŃiune.
Dacă unul dintre coproprietari este insolvabil, partea datorată de acesta se va suporta
proporŃional de ceilalŃi coproprietari.
3. Dacă prejudiciu, pentru care coproprietarul conform alin. 1 şi 2 este obligat să răspundă,
a fost cauzat de un alt coproprietar, atunci coproprietarul nu va datora o garanŃie. De
asemenea coproprietarul nu va datora o garanŃia, dacă prin actul de împărŃire, el a fost scutit
de o asemenea garanŃie.

Articolul 365. Nulitatea împărŃirii

546
 (1) ÎmpărŃirea poate fi desfiinŃată pentru aceleaşi cauze ca şi actele juridice.
(2) ÎmpărŃirea făcută fără participarea tuturor coproprietarilor este lovită de
nulitate absolută.
(3) ÎmpărŃirea este valabilă chiar dacă nu cuprinde toate bunurile proprietate
comună pe cote-părŃi. Pentru bunurile omise se poate face oricînd o împărŃire
suplimentară.
(4) Nu poate invoca nulitatea relativă a împărŃirii coproprietarul care, cunoscînd
cauza de nulitate, înstrăinează total sau parŃial bunurile atribuite.

1. Actul de împărŃire a bunului proprietate comună pe cote-părŃi, este un act juridic civil,
care este guvernat de regulile referitoare la actul juridic, cu excepŃiile prevăzute în art. 357-
365. Referitor la nulitatea actului de partaj (împărŃire ) vor fi aplicabile aceleaşi temeiuri ca şi
la actele juridice (a se vedea şi 216-233). Deci, actul de împărŃire a bunului comun, poate fi
lovit de nulitate absolută şi relativă conform dispoziŃiilor art. 216-233.
2. În alin. 2 se conŃine o cauză specială de nulitate absolută a actului de împărŃire, care nu
se conŃine în art. 216-233. Actul de împărŃire este considerat un act de dispoziŃie, la
încheierea căruia conform prevederilor art. 351 alin. 1 trebuie să fie acordul tuturor
coproprietarilor. Dacă la împărŃirea bunului comun nu vor participa toŃi coproprietarii, atunci
o asemenea împărŃire este lovită de nulitate absolută. Totuşi, împărŃirea făcută prin hotărâre
judecătorească, va fi valabilă, chiar şi în cazurile în care unul din coproprietari nu va fi de
acord cu împărŃirea bunului comun. În aceste cazuri vom fi în prezenŃa situaŃiilor în care un
coproprietar (sau mai mulŃi) au participat la împărŃirea bunului comun, însă nu au fost de
acord cu decizia celorlalŃi coproprietari privitori la împărŃirea bunului comun (a se vedea şi
art. 357 alin.3).
3. Alin. 3 reglementează situaŃiile în care în proprietatea comună pe cote-părŃi sunt mai
multe bunuri şi nu toate au fost supuse împărŃiri. Dacă la împărŃirea unor bunuri comune au
fost respectate toate cerinŃele legale, apoi asemenea împărŃire va fi considerată valabilă, chiar
dacă ea nu a cuprins toate bunurile proprietate comună. Bunurile care nu au fost împărŃite vor
putea fi ulterior împărŃite prin înŃelegerea părŃilor sau prin hotărâre judecătorească.
4. După cum am spus şi mai sus, ca rezultat al împărŃirii, bunul poate fi transmis în
proprietatea exclusivă a unuia din coproprietari. Dacă acest coproprietar la momentul
împărŃirii cunoştea careva temeiuri care pot duce la nulitatea împărŃirii, apoi el poate cere ca
o asemenea împărŃire să fie desfiinŃată pentru cauză de nulitate. Totuşi acest coproprietar nu
va putea cere nulitatea împărŃirii, dacă a înstrăinat total sau parŃial bunul comun, care ia fost
atribuit în proprietate exclusivă ca rezultat al împărŃirii. Deci, coproprietarul care cunoştea
cauza de nulitate va putea cere desfiinŃarea pentru această cauză, doar dacă nu a înstrăinat
total sau parŃial bunul comun, care ia fost atribuit în proprietate exclusivă ca rezultat al
împărŃirii.

S e c t i u n e a a 3-a
PROPRIETATEA COMUNA IN DEVALMASIE

Articolul 366. DispoziŃii generale cu privire la proprietatea comună în devălmăşie

(1) În cazul în care dreptul de proprietate aparŃine concomitent mai multor

persoane fără ca vreuna dintre ele să fie titularul unei cote-părŃi ideale din bunul
comun, proprietatea este comună în devălmăşie.

547
(2) ProprietăŃii comune în devălmăşie se aplică în modul corespunzător dispoziŃiile cu
privire la proprietatea comuna pe cote-părŃi dacă prezenta secŃiune nu prevede altfel.

1. A doua formă a dreptului de proprietate comună este dreptul de proprietate comună în

devălmăşie. Pornind de la prevederile art.344, 345, 366, am putea spune că dreptul de
proprietate comună în devălmăşie, este acel drept ce aparŃine la două sau mai multe persoane
asupra bunurilor ce le deŃin în proprietate, acestea rămânând nefracŃionate în materialitatea
lor, de asemenea nefiind determinată nici cota-parte ideală din dreptul de proprietate.
Drept formă a proprietăŃii comune, proprietatea în devălmăşie se destinge prin aceea că
aparŃine nefracŃionat tuturor titularilor devălmaşi şi are ca obiect bunuri comune
nefracŃionate în materialitatea lor. În cazul acestei forme de proprietate comună titularii nu
au determinată nici măcar o cotă-parte ideală, matematică în dreptul de proprietate.
Caracteristica principală a dreptului de proprietate comună în devălmăşie o constituie faptul
că titularii acestui drept nu cunosc nici întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunului
comun şi nici bunurile în materialitatea lor, ce aparŃin fiecăruia în parte. Devălmăşia Ńine de
anumite relaŃii existente între titularii dreptului, în primul rând relaŃii de familie. De obicei,
odată cu încetarea relaŃiilor ce au determinat-o încetează şi proprietatea comună în
devălmăşie.
În ceea ce priveşte temeiurile de dobândire a dreptului de proprietate comună în
devălmăşie, apoi aceasta poate apărea atât în baza legi, lucru cel mai des întâlnit, spre
exemplu proprietatea soŃilor, cât şi în baza actului juridic civil. Deci, devălmăşia poate rezulta
din lege şi din convenŃia părŃilor. ApariŃia proprietăŃii devălmaşe în baza actului civil, pentru
prima dată a fost expres prevăzută în art. 344 alin.2. Astfel, bazându-ne pe prevederile legale
şi pe principiul că este permis tot ce nu este interzis am putea conchide că părŃile încheind un
act juridic civil pot decide ca bunurile dobândite să le aparŃină cu drept de proprietate
comună în devălmăşie. Deşi Codul Civil admite posibilitatea apariŃiei proprietăŃii comune în
devălmăşie în baza unui act juridic civil, totuşi trebuie să afirmăm, că având în vedere faptul
că în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie nu este cunoscută nici măcar cota ideală din
dreptul de proprietate, ea poate apărea între persoane foarte apropiate.
2. În ceea ce priveşte exercitarea dreptului de posesie, folosinŃă şi dispoziŃie asupra
bunurilor aflate în proprietatea comună în devălmăşie cât şi împărŃirea şi încetarea acesteia,
vor fi aplicabile regulile de la proprietatea comună pe cote-părŃi, Ńinându-se cot de
reglementările speciale referitoare la proprietatea comună în devălmăşie cuprinse în art. 366-
373.

Articolul 367. FolosinŃa bunului proprietate comuna în devălmăşie

Fiecare coproprietar devălmaş are dreptul de a folosi bunul comun potrivit

destinaŃiei acestuia, fără a limita dreptul celorlalŃi coproprietari dacă în contract nu
este prevăzut altfel.

Obiectul dreptului de reprezentare al proprietarilor devălmaşi îl constituie atributele de

folosinŃă, posesie şi dispoziŃie. Atributul folosinŃei, care întră în conŃinutul juridic al dreptului
de proprietate comună în devălmăşie, dă posibilitatea titularilor dreptului de proprietate
comună în devălmăşie să utilizeze bunul în propriul lor interes, dobândind în proprietate
fructele pe are le pot obŃine de la acest bun. Exercitarea atributului de folosinŃă poate fi
făcută de oricare din proprietarii devălmaşi, cu condiŃia ca o asemenea exercitare să nu
limiteze dreptul celorlalŃi coproprietari devălmaşi. Regula dată, stipulată expres în art. 367,
poartă un caracter dispozitiv, dând posibilitate coproprietarilor devălmaşi să stabilească şi un

548
alt mod de folosire a bunului comun. Spre exemplu aceştia prin încheierea unui act juridic pot
stabili că folosinŃa bunului comun să fie exercitate în exclusivitate de un singur coproprietar
devălmaş.
FolosinŃa ca atribut al dreptului de proprietate prezintă o importanŃă deosebită, prin
intermediul său asigurându-se însuşi procesul de utilizare a însuşirilor bunului pentru
satisfacerea nevoilor de ordin patrimonial ale proprietarilor devălmaşi. Anume din aceste
considerente, legiuitorul în art. 367 a stipulat că folosinŃa bunului comun trebuie să se facă
potrivit destinaŃiei acestuia.
Dacă ca rezultat al exercitării atributului de folosinŃă, bunului comun i-au fost produse
degradări sau i-a fost schimbată destinaŃia, apoi fiecare din titularii dreptului de proprietate
comună în devălmăşie este în drept să ceară repararea daunelor cauzate.

Articolul 368. Actele de conservare şi administrare a bunului proprietate

comuna în devălmăşie

Oricare dintre proprietarii devălmaşi este prezumat a avea consimŃămîntul

celorlalŃi pentru efectuarea oricăror acte de conservare şi administrare a bunului
proprietate comuna în devălmăşie dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Pentru a asigura o folosire mai eficientă a bunurilor comune şi pentru a înlătura pericolul
pieirii bunului comun, titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie sunt
îndreptăŃiŃi să efectueze acte de conservare. Actele de conservare au drept scop de a salva
bunul comun de la un pericol iminent, în schimbul unor cheltuieli de importanŃă redusă, adică
au scopul de a menŃine bunul în starea actuală. De aceste acte beneficiază toŃi titularii
dreptului de proprietate comună în devălmăşie, de acea în art. 368 a fost instituită regula
conform căruia oricare di proprietarii devălmaşi pot efectua acte de conservare. Acordul
celorlalŃi proprietari devălmaşi, la săvârşirea actelor de conservare, este prezumat. ExcepŃii de
la regula dată se pot conŃine în lege ori în contractul încheiat între proprietarii devălmaşi.
Cele comentate la această normă se referă în egală măsură şi la actele de administrare care
pot fi efectuate de oricare din proprietarii devălmaşi. Actele de administrare sunt acele
operaŃiuni juridice de exploatare normală a bunurilor, menite să la facă productive, fără a le
diminua sau compromite valoarea lor printr-o folosire neraŃională. Am putea atribui la
această categorie de acte administrative aşa acte ca perceperea fructelor şi a veniturilor aduse
de bun; efectuarea de reparaŃii; valorificarea unor bunuri perisabile; gospodărirea şi
întrebuinŃarea bunurilor pentru satisfacerea nevoilor de trai.

Articolul 369. Actele de dispoziŃie asupra bunurilor proprietate comună

în devălmăşie

(1) Fiecare din coproprietarii devălmaşi poate dispune de bunul mobil proprietate
comuna în devălmăşie dacă acordul încheiat între ei nu prevede altfel.
(2) Pentru actele de dispoziŃie asupra bunurilor imobile proprietate comună în
devălmăşie este necesar acordul scris al tuturor coproprietarilor devălmaşi.
(3) Actul juridic de dispoziŃie încheiat de unul dintre coproprietarii devălmaşi
poate fi declarat nul dacă se face dovada că cealaltă parte ştia sau trebuia să ştie despre
acordul care limitează dreptul de dispoziŃie, despre faptul ca ceilalŃi coproprietari
devălmaşi sînt împotriva încheierii actului juridic sau că nu a fost cerut acordul la
înstrăinarea imobilelor.

549
 1. Referitor la exercitarea actelor de dispoziŃie asupra bunurilor proprietate comună
în devălmăşie, art. 369 face distincŃie după cum acestea se referă la bunuri mobile sau la
bunuri imobile. În conformitate cu prevederile alin. 1, oricare dintre coproprietarii devălmaşi
poate săvârşi acte de dispoziŃie cu privire la bunurile proprietate comune, mobile, dacă
acordul încheiat între ei nu prevede altfel. O precizare pe care trebuie să o facem în legătură
cu actele de dispoziŃie, pe care le poate face oricare din coproprietarii devălmaşi, se referă la
aceea că aceste acte trebuie să fie cu titlu oneros. Deşi din textul art. 369 alin.1 nu rezultă o
atare precizare, totuşi, natura juridică a acestor acte impune a face asemenea concluzii,
fiindcă mandatul prezumat trebuie exercitat în toate cazurile numai în interesele comunităŃii
de bunuri ce aparŃin coproprietarilor devălmaşi. O asemenea prevedere legală o întâlnim în
art. 21 alin. 3 din Codul Familiei conform căreia actul juridic prin care se micşorează ori se
suprimă comunitatea de bunuri a soŃilor este declarată nulă de către instanŃa de judecată.
Respectiv, în ceea ce prieşte actele de dispoziŃie cu titlu gratuit, acestea vor putea fi făcute de
unul din coproprietarii devălmaşi doar cu consimŃământul celorlalŃi, indiferent de faptul dacă
aceste se referă la bunuri mobile sau imobile. Coproprietarii devălmaş pot să stabilească prin
acord comun şi un alt mod de săvârşire a actelor de dispoziŃie asupra bunurilor proprietate
comună în devălmăşie. Spre exemplu, coproprietarii devălmaşi pot decide ca toate actele de
dispoziŃie vor putea fi încheiate doar cu acordul tuturor, acord care poate fi, fie în formă
scrisă, fie în formă verbală.
2. DispoziŃiile alin. 2 prevăd unele cerinŃe speciale pentru actele de dispoziŃie asupra
bunurilor imobile proprietate comună în devălmăşie. Pentru ca aceste acte de dispoziŃie să fie
valabile este necesar acordul scris al tuturor coproprietarilor devălmaşi. ConsimŃământul
expres la care se referă dispoziŃiile legale din art. 369 alin.2, se poate realiza, fie prin
participarea personală a tuturor coproprietarilor devălmaşi la încheierea actului juridic de
dispoziŃie, fie în baza unui mandat special prin care coproprietarul devălmaşi împuterniceşte
o persoană terŃă (ori un alt coproprietar) să încheie acte de dispoziŃie, fie prin eliberarea unei
recipise din conŃinutul căreia să reiasă acordul la săvârşirea actelor de dispoziŃie asupra
bunurilor imobile proprietate comună în devălmăşie.
Lipsa consimŃământului unuia din coproprietarii devălmaşi la încheierea unui act juridic de
dispoziŃie cu privire la bunuri imobile comune nu poate fi suplinită nici chiar printr-o hotărâre
judecătorească.
3. Alin. 3 stabileşte consecinŃele încheierii actelor de dispoziŃie asupra bunurilor
proprietate comună în devălmăşie contrare prevederilor art. 369 alin.1 şi 2. Problema
valabilităŃii actelor de dispoziŃie asupra bunurilor proprietate comună în devălmăşie este pusă
în dependenŃă de faptul dacă cealaltă parte a acestui act ştia sau trebuia să ştie că
coproprietarul devălmaşi nu are dreptul să înstrăineze bunul proprietate comună în
devălmăşie. Regula cuprinsă în alin. 3 este că, dacă cealaltă parte a acestui act ştia sau
trebuia să ştie că coproprietarul devălmaşi nu are dreptul să înstrăineze bunul proprietate
comună în devălmăşie, atunci actul de dispoziŃie încheiat de unul din coproprietarii
devălmaşi este lovit de nulitate relativă. Coproprietarul care invocă nulitatea actului de
dispoziŃie asupra bunurilor proprietate comună în devălmăşie trebuie să dovedească că
cealaltă parte, a actului de dispoziŃie încheiat de către unul dintre coproprietarii, ştia sau
trebuia să ştie despre acordul care limitează dreptul de dispoziŃie, despre faptul ca ceilalŃi
coproprietari devălmaşi sînt împotriva încheierii actului juridic sau că nu a fost cerut acordul
la înstrăinarea imobilelor. Până la proba contrară se va considera că cel ce a încheiat actul de
dispoziŃie asupra bunurilor proprietate comună în devălmăşie cu nul din coproprietarii
devălmaşi este de bună – credinŃă, adică nu ştia şi nici nu putea să ştie că coproprietarul
devălmaşi nu este în drept să încheie actul de dispoziŃie.

550
 Deci, sancŃiunea prevăzută de art. 369 alin. 3, ce trebuie să se aplice actelor de dispoziŃie,
încheiate contrar prevederilor art. 369 alin. 1 şi 2, este nulitatea relativă, nulitate ce poate fi
confirmată de ceilalŃi coproprietari: - care au limitat dreptul de dispoziŃie încheind în acest
sens un acord; care au fost împotriva încheieri actului de dispoziŃie, precum şi de cei de la
care nu sa cerut acordul la înstrăinarea imobilelor.

Articolul 370. ÎmpărŃirea bunului proprietate comună în devălmăşie

ÎmpărŃirea bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii

devălmaşi se va face proporŃional aportului fiecăruia la dobîndirea bunului. Pînă la
proba contrară, aportul coproprietarilor devălmaşi este prezumat a fi egal.

La împărŃirea bunului proprietate comună pe cote părŃi vor fi aplicabile regulile împărŃirii
bunurilor proprietate comună cote-părŃi, Ńinându-se cont de particularităŃile stipulate în art.
366-373. Astfel la împărŃirea bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii
devălmaşi se va porni de la prezumŃia - aportul coproprietarilor devălmaşi este egal. Acei
coproprietari devălmaşi, care vor considera că aporturile coproprietarilor la dobândirea
bunului nu au fost egale, vor trebui să facă această dovadă. În aceste cazuri împărŃirea
bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se va face
proporŃional aportului fiecăruia la dobândirea bunului.

Articolul 371. Proprietatea comună în devălmăşie a soŃilor

(1) Bunurile dobîndite de soŃi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în
devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este
stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri.
(2) Orice bun dobîndit de soŃi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună
în devălmăşie pînă la proba contrară.

1. Dreptul de proprietate comună în devălmăşie al soŃilor este de natură legală. Regulile

stipulate în art. 371 şi 372 urmează a fi aplicate Ńinându-s cont şi de capitolele 5 şi 6 din
Codul Familiei, respectiv art. 19-32, care determină regimul juridic al bunurilor soŃilor. Codul
Civil din 1964 nu cuprindea reglementări exprese referitor la proprietatea comună în
devălmăşie a soŃilor, în schimb reglementa proprietatea gospodăriei de colhoznic, care la fel
era considerată proprietate comună în devălmăşie. Noul Cod Civil cuprinde reglementări
exprese doar a proprietăŃii comune în devălmăşie a soŃilor. Acest cod, în principiu, a păstrat
regimul juridic al bunurilor soŃilor. Regula generală privind regimul juridic al bunurilor
soŃilor o desprindem din art. 371 alin. 1 conform căruia bunurile dobândite de soŃi în timpul
căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie. Această regulă poartă un caracter
dispozitiv, dând posibilitate soŃilor să stabilească un alt regim al bunurilor comune. Astfel
putem distinge două regimuri al bunurilor soŃilor: a) regimul legal al bunurilor soŃilor şi b)
regimul contractual al bunurilor soŃilor. Art. 371 a preluat reglementările din Codul Familiei,
care la fel distinge între aceste două regimuri al bunurilor soŃilor – Capitolul 5 „Regimul legal
al bunurilor soŃilor” şi Capitolul 6 „Regimul contractual al bunurilor soŃilor ”. Codul Familiei
a dat posibilitate soŃilor să încheie contract matrimonial, contract ca le va permită să deroge
de la regimul legal a bunurilor soŃilor. Contractul matrimonial poate fi încheiat până la
înregistrarea căsătoriei cât şi în timpul căsătoriei. Contractul matrimonial se încheie în formă
autentică, nerespectarea căreia duce la nulitatea unui asemenea contract. Dacă contractul

551
matrimonial a fost încheiat până la înregistrarea căsătoriei, atunci el va avea putere juridică
doar din momentul înregistrării căsătoriei.
Deci, regla generală referitoare la proprietatea comună în devălmăşie a soŃilor este că,
bunurile dobândite de soŃi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie
dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim
juridic pentru aceste bunuri. Este considerat bun comun şi salariul soŃilor. Spunem acest
lucru fiindcă în art. 372 salariul nu este enumerat la categoria bunurilor proprii ale fiecăruia
din soŃi. Problema care se pune, în acest sens, este dacă salariul neincasat constituie bun
comun. Pornind de la faptul că obiect al dreptului de proprietate sunt bunurile corporale,
considerăm că salariul constituie obiect al dreptului de proprietate comună în devălmăşie din
momentul incasării lui, fiindcă din acest moment el se transformă într-un bun corporal
susceptibil de a fi apropriat sub forma dreptului de proprietate.
Exercitarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie a soŃilor, adică posesia folosinŃa şi
dispunerea cu bunurile proprietate comună în devălmăşie, se va face în conformitate cu
prevederile art. 366-370.
2. Reglementările din alin. 2 constituie o excepŃie de la regula din art. 345 alin.2, conform
căruia dacă bunul este comun, proprietatea se prezumă a fi pe cote-părŃi. În cazul proprietăŃii
comune în devălmăşie a soŃilor prezumŃia este că orice bun dobândit de soŃi în timpul
căsătoriei va fi supus regimului proprietăŃii devălmaşe. Această prezumŃie va putea fi
înlăturată dacă se va face dovada contrariului. Dovada contrară soŃii o pot face cu ajutorul
contractului matrimonial. La fel nu vor face parte din proprietatea comună în devălmăşie
bunurile enumărate la art. 372.

Articolul 372. Proprietatea personala a fiecăruia dintre soŃi

(1) Bunurile care au aparŃinut soŃilor înainte de încheierea căsătoriei, precum şi

cele dobîndite de ei în timpul căsătoriei în baza unui contract de donaŃie, prin moştenire
sau în alt mod cu titlu gratuit, sînt proprietatea exclusivă a soŃului căruia i-a aparŃinut
sau care le-a dobîndit.
(2) Bunurile de folosinŃă individuală (îmbrăcăminte, încălŃăminte şi altele
asemenea), cu excepŃia bijuteriilor şi a altor obiecte de lux, sînt bunuri personale ale
soŃului care le foloseşte, chiar dacă sînt dobîndite în timpul căsătoriei din contul
mijloacelor comune ale soŃilor.
(3) Bunurile fiecăruia dintre soŃi pot fi declarate proprietate a lor comună în
devălmăşie dacă se constată că în timpul căsătoriei s-au făcut din mijloacele lor comune
investiŃii care au sporit simŃitor valoarea acestor bunuri.

1. Ca derogare de la regula instituită în art. 371, în art. 372 sunt prevăzute categoriile de
bunuri ce constituie proprietatea personală a fiecăruia din soŃi. O parte din aceste din urmă
bunuri, deşi sunt dobândite în timpul căsătoriei, sunt, totuşi, prin excepŃie, bunuri proprii,
caracterul de excepŃie al acestora urmând a fi dovedit. Bunurile proprietate personală a
fiecăruia din soŃi nu fac parte din comunitatea de bunuri, şi fiecare din soŃi pot dispune liber
de ele, fără a fi necesar consimŃământul celuilalt soŃ. Categoriile de bunuri care fac obiectul
proprietăŃii personale a fiecăruia din soŃi sunt expres şi exaustiv enumerate în art. 372 alin.1
şi 2.
ConvenŃional, toate bunurile proprietate personală a fiecăruia din oŃo pot fi clasificate în
următoarele trei grupe: a) bunuri dobândite de soŃi înainte de încheierea căsătoriei; b)
bunurile dobândite de ei în timpul căsătoriei în baza unui act cu titlu gratuit; şi c) bunurile de
folosinŃă individuală.

552
 Bunurile dobândite de soŃi înainte de încheierea căsătoriei sunt constituie proprietate
personală a fiecăruia dintre soŃi. După regula generală, stipulată în art. 371, bunurile
dobândite de soŃi în timpul căsătoriei sunt proprietatea lor comună în devălmăşie. Pornind de
la faptul că bunurile care au aparŃinut soŃilor înaintea de încheierea căsătoriei nu au fost
dobândite în timpul căsătoriei, acestea nu fac parte din comunitatea de bunuri. Dacă anterior
soŃii au trăit în concubinaj, bunurile dobândite în această perioadă sunt bunuri propriii ale
acelui care le-a achiziŃionat, afară de cazul când la dobândirea lor au contribuit ambii
concubini, caz în care fiecare dintre ei are o cotă-parte din dreptul de proprietate, mărimea
căruia depinde de aportul fiecărui concubin.
Bunurile dobândite de soŃi în timpul căsătoriei în baza unui contract de donaŃie, prin
moştenire sau în alt mod cu titlu gratuit la fel sunt proprietatea exclusivă a celui soŃi care le-a
dobândit. Dovada donării bunului unuia din soŃi poate fi făcută prin orice mijloc de probă.
Darurile de nuntă trebuie să fie considerate bunuri comune, dacă nu se va face dovadă că ele
au fost adresate doar unuia din soŃi. DonaŃiile făcute de unul din soŃi celuilalt, atât înaintea
căsătoriei, cât şi în timpul căsătoriei, vor fi bunuri proprii ale soŃului cărui-a iau fost oferite.
În afară de moştenire şi donaŃie se mai consideră acte cu titlu gratuit şi privatizarea bunurilor
(în catzul în care aceasta are loc cu titlu gratuit), precum şi dobândirea dreptului de
proprietate asupra bunului găsit, şi asupra comorii.
2. De asemenea, nu fac parte din proprietatea devălmaşă lucrurile de folosinŃă individuală.
Din categoria bunurilor de uz personal fac parte aşa bunuri ca obiectele de îmbrăcăminte, cele
necesare igienei personale, bunuri afectate exclusiv păstrării sau îmbunătăŃirii sănătăŃii unui
din soŃi (o proteză dentară de aur)etc. Aceste lucruri fac parte din proprietatea acelui soŃ care
le foloseşte. Însă bunurile (bijuteriile şi alte obiecte de lux), procurate în timpul căsătoriei pe
mijloace comune, sunt considerate bunuri în devălmăşie, indiferent de faptul cine le foloseşte.
Legea nu stabileşte ce se atribuie la obiecte de lux, de fapt acest lucru este cu neputinŃă. În
stabilirea caracterului de bun propriu ori comun obiectelor de lux ce constituie bun de uz
personal trebuie avută în vedere în afara destinaŃiei şi valoarea acestora raportată la veniturile
soŃilor şi la nivelul lor de viaŃă. Pentru o familie un bun poate fi socotit obiect de lux, iar
pentru altă familie nu. Aceasta depinde de starea materială a fiecărei familii. În caz de litigii,
problema e soluŃionată în dependenŃă de starea materială concretă a familiei.
3. În alin. 3 sunt cuprinse condiŃiile necesare a fi întrunite pentru declararea bunurilor
proprii a fiecăruia din soŃi bunuri proprietate comună în devălmăşie. Aceste condiŃii sunt
cuprinse şi în art. 23 din Codul Familiei. Astfel, bunurile fiecăruia dintre soŃi vor putea fi
declarate proprietate a lor comună în devălmăşie dacă se va dovedi că în timpul căsătoriei s-
au făcut din mijloacele lor comune investiŃii care au sporit simŃitor valoarea acestor bunuri
(reparaŃie capitală, reconstrucŃie reutilare, etc.). În caz de litigiu, acesta va fi de competenŃa
instanŃei judecătoreşti, care va stabili dacă investiŃiile făcute în bunurile proprii din
mijloacele comune au sporit simŃitor valoarea bunurilor proprii.

Articolul 373. Determinarea părŃilor din proprietatea comună în devălmăşie

a soŃilor în caz de împărŃire a bunurilor

(1) În cazul împărŃirii bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soŃilor,

părŃile lor se consideră egale.
(2) Bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soŃilor pot fi împărŃite atît la
divorŃ, cît şi în timpul căsătoriei. ÎmpărŃirea bunurilor comune în timpul căsătoriei nu
afectează regimul juridic al bunurilor care vor fi dobîndite în viitor.

553
 1. Reglementările din art. 373 urmează a fi privite în strânsă legătură cu cele din art.
25-
2. 26 Codul Familiei, care, în principiu, nu diferă esenŃial. ÎmpărŃirea bunurilor
proprietate comună în devălmăşie va fi guvernată de regulile cuprinse în art.357-365,
luându-se în consideraŃie particularităŃile proprietăŃii comune în devălmăşie a soŃilor.
Unele din aceste particularităŃi le găsim în art. 373. Astfel, în cazul împărŃirii
bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soŃilor, părŃile lor se consideră egale.
Prin contractul matrimonial soŃii pot stabili că la împărŃirea bunurilor proprietate
comună, părŃile să nu fie egale. În acest caz, la împărŃirea bunurilor comune, se va
avea în vedere prevederile contractului matrimonial.
2. Încetează proprietatea comună în devălmăşie a soŃilor odată cu desfacerea căsătoriei.
Desfacerea căsătoriei are ca efect şi împărŃirea bunurilor comune. Dar e posibilă împărŃirea
bunurilor comune şi în timpul căsătoriei: în primul rând, la cererea oricăruia dintre soŃi; în al
doilea rând, la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soŃi; în al treilea rând, în cazul
confiscării averii unuia dintre soŃi. În timpul căsătoriei, la cererea oricăruia dintre soŃi, pot fi
împărŃite bunurile comune care există la data când a avut loc partajul. Bunurile ce vor fi
dobândite de soŃi după împărŃire se vor considera bunuri comune.
În cazul în care nu se ajunge la un partaj voluntar al bunurilor comune, se va sesiza
instanŃa de judecată, fie odată cu acŃiunea de divorŃ, fie după desfacerea căsătoriei prin divorŃ.
Deci, instanŃa de judecată va stabili cota fiecărui soŃ, cotă ce se presupune a fi egală. Însă, în
unele cazuri, instanŃa judecătorească poate să se abată de la principiul părŃilor egale ale
soŃilor, având în vedere interesele copiilor minori sau interesele, ce merită atenŃie, ale unuia
dintre soŃi (art. 26 alin.2 din Codul familiei).
Decesul unuia dintre soŃi are drept efect încetarea proprietăŃii comune în devălmăşie. În
acest caz, bunurile soŃului decedat trec la moştenitori.

Capitolul IV
APARAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

Articolul 374. Revendicarea de către proprietar a bunurilor sale

(1) Proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea

nelegitima a altuia.
(2) Posesorul poate refuza să predea bunul dacă el sau posesorul mijlocit pentru
care poseda are dreptul preferenŃial de posesiune în raport cu proprietarul.
Revendicarea bunului poate fi aplicată în raport cu cel care are un drept superior dacă
acesta a obŃinut bunul prin violenŃă sau prin dol.
(3) De la momentul încetării bunei-credinŃe, iar în cazul posesorului de rea-
credinŃă de la momentul dobîndirii posesiunii, posesorul răspunde faŃă de proprietar
pentru prejudiciul cauzat prin faptul că din vina lui bunul s-a deteriorat, a pierit sau nu
poate fi restituit din alt motiv.
(4) În legătură cu revendicarea bunului proprietarului se vor aplica în modul
corespunzător prevederile art. 307, 310-312.
(5) Dacă a dobîndit posesiunea prin samavolnicie sau prin săvîrşirea unei
infracŃiuni, posesorul răspunde faŃă de proprietar în conformitate cu normele privind
răspunderea delictuală.

554
 (1) Apărarea dreptului de proprietate se realizează printr-o serie de mijloace juridice.
Prin mijloace de apărare a dreptului de proprietate se înŃeleg acele acŃiuni, prin care
proprietarul tinde să înlăture atingerile ce sunt aduse dreptului său şi asigură exercitarea lui în
condiŃii normale. În funcŃie de caracterul încălcărilor dreptului de proprietate, mijloacele
civile de apărare a dreptului de proprietate sunt de două feluri: mijloace juridice nespecifice
(sau indirecte) şi mijloace juridice specifice (sau directe).
Mijloacele juridice specifice sau directe de apărare a dreptului de proprietate constau în
acele acŃiuni care îşi au fundamentul direct pe dreptul de proprietate. În caz de încălcare
nemijlocită a dreptului de proprietate (de exemplu, furtul bunurilor proprietarului) intră în
vigoare apărarea absolută de la orice atentare, care are ca şi dreptul de proprietate un caracter
absolut. Având ca temei însuşi dreptul de proprietate, ca drept real, acŃiunile din această
categorie sunt acŃiuni reale. În rândul acestor acŃiuni locul central îl ocupă acŃiunea în
revendicare. În afară de acŃiunea în revendicare (art. 374 şi 375), legislaŃia noastră mai
cunoaşte şi acŃiunea negatorie (art.376), ca acŃiune reală cu ajutorul căruia se apără dreptul de
proprietate.
AcŃiunea în revendicare este unul din cele mai răspândite mijloace de apărare a
dreptului de proprietate, prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere
restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
Deci, acŃiunea în revendicare este acŃiunea, prin care o persoană cere în justiŃie să i se
recunoască dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată. AcŃiunea
proprietarului neposesor către posesorul neproprietar (acŃiunea în revendicare) este îndreptată
spre restabilirea dreptului de posesie ce-i aparŃine proprietarului şi de care acesta a fost lipsit.
Proprietarului îi aparŃine din totdeauna dreptul de posesie asupra bunurilor sale, dar el nu-şi
poate exercita împuternicirile, deoarece bunul se află în posesia altor persoane. Anume în
virtutea acestei împuterniciri (dreptul de a poseda) proprietarul are dreptul să înainteze
acŃiunea în revendicare. În cazul satisfacerii acŃiunii, proprietarului (reclamantului) i se
restituie bunurile, înlăturând astfel încălcările dreptului de posesie. Odată cu apărarea
dreptului de posesie, acŃiunea în revendicare apără şi dreptul de folosinŃă şi de dispoziŃie,
întrucât proprietarul, neavând în posesie bunul, nu are posibilitatea de a-l folosi şi a dispune
de el.
Dreptul de a înainta acŃiunea în revendicare îl are proprietarul. De asemenea, are
dreptul de a înainta acŃiunea în revendicare şi posesorul neproprietar, care posedă bunurile
proprietarului pe un temei juridic (depozitarul, arendaşul, cărăuşul).
ReclamaŃi în aceste cauze sunt posesorii ilegali, care posedă bunul la momentul
înaintării acŃiunii fără a avea vreun drept asupra bunului.
Obiect al revendicării pot fi numai bunurile individual determinate şi care sunt în
natură la momentul înaintării acŃiunii de revendicare. Nu pot fi obiect al revendicării lunurile
determinate generic. Această teză reiese din conŃinutul acŃiunii în revendicare, care constă în
restabilirea posesiei asupra bunului, şi nu în înlocuirea bunului cu altul asemănător. De
asemenea, nu pot fi obiect al revendicării acele bunuri care nu s-au păstrat în natură ori au
suferit schimbări esenŃiale. În toate aceste cazuri (când nu există obiectul revendicării) se
poate înainta o acŃiune de reparare a daunei. AcŃiunea în revendicare este prescriptibilă, ea
putând fi înaintată în decurs de trei ani, din momentul în care proprietarul a cunoscut sau
trebuia să cunoască despre încălcarea dreptului său
Deci, înaintarea acŃiunii în revendicare presupune următoarele condiŃii:
a) pierderea de către proprietar a posesiei asupra bunului;
b) determinarea individuală a bunului;
c) aflarea bunului în posesie străină şi neapărat ilegală.
În cazul în care sunt întrunite toate aceste condiŃii, proprietarul este în drept să-şi
revendice bunul de la acel care l-a lipsit nemijlocit de posesie. Dar de cele mai multe ori însă

555
problema se complică prin aceea că bunul ce urmează a fi revendicat nu se află în posesia
persoanelor care l-au deposedat nemijlocit pe proprietar. Aceste bunuri pot fi vândute unor
terŃe persoane, deci acŃiunea în revendicare trebuie înaintată respectiv către aceste persoane,
care de fapt deŃin bunul. Revendicarea bunurilor proprietarului ieşite din posesia acestuia
depinde de faptul dacă dobînditorul este de bună-credinŃă sau de rea-credinŃă. De la posesorul
(dobânditorul) de rea-credinŃă bunurile se revendică în toate cazurile. Dobânditorul de rea-
credinŃă este recunoscut de către instanŃa de judecată, cu examinarea tuturor acelor condiŃii în
care a fost încheiată convenŃia. La soluŃionarea problemei, dacă posesorul este de bună
credinŃă ori de rea credinŃă, organul competent va reieşi din prezumŃia că posesia este de
bună-credinŃă până la momentul când va fi dovedit contrariul ( art. 307 alin.2). Dovada
posesiunii ilegale (de bună ori de rea-credinŃă) trebuie să fie dovedită de către reclamant,
adică de proprietarul acestui bun. În afară de aceasta, proprietarul este obligat să dovedească
faptul că anume lui îi aparŃine dreptul de proprietate asupra bunului revendicat. De la
dobânditorul de bună credinŃă bunurile pot fi revendicate doar în cazurile expres prevăzute în
art. 375.
(2) AcŃiunea în revendicare va putea fi satisfăcută doar dacă bunurile proprietarului se află
într-o posesiune nelegitimă. Dacă posesia este legitimă, adică posesorul posedă bunul în baza
unui act juridic (spre exemplu contract de arendă, gaj, uzufruct...), atunci proprietarul nu va
putea cere restituirea bunului în proprietate în baza acŃiunii în revendicare. În prima
propoziŃie din alin. 2 este utilizat termenul „drept preferenŃial de posesie”, care considerăm,
că nu corespunde esenŃei şi scopului reglementărilor din alin. 2. Drept preferenŃial înseamnă a
avea preferinŃă, în unele şi aceleaşi condiŃii, faŃă de cineva, spre exemplu, de un asemenea
drept beneficiază coproprietarii unei proprietăŃi comune pe cote-părŃi (a se vedea şi
comentariul la art. 352). În art. 374 alin. 2 este vorba nu de un drept preferenŃial de posesie ci
de un drept de posesie faŃă de proprietar, ori arendaşul nu are un drept preferenŃial de posesie,
ci are doar un drept de posesie în raport cu proprietarul. Deci, posesorul care are un drept de
posesie în raport cu proprietarul, va putea refuza să transmită bunul în cazul în care
proprietarul va înainta o acŃiune în revendicare. În asemenea cazuri instanŃa de judecată
trebuie să refuze în satisfacerea acŃiunii în revendicare. Cu toate acestea, acŃiunea în
revendicare urmează să fie satisfăcută, dacă se va dovedi, că posesorul (arendaşul,
depozitarul, uzufructuarul, creditorul gajist ...), care are un drept de posesie în raport cu
proprietarul (drept superior) a obŃinut posesia asupra bunului prin violenŃă sau prin dol.
(3) Legiuitorul obligă atât dobînditorul de bună-credinŃă, cît şi cel de rea-credinŃă să asigure
integritatea bunurilor aflate în posesia lor. ObligaŃia respectivă ia naştere pentru dobînditorul
de bună-credinŃă din momentul încetării bunei-credinŃe. Buna-credinŃă încetează în momentul
în care acesta a aflat sau trebuia să afle că posesiunea este nelegitimă sau când a primit o
citaŃie în urma acŃiunii intentate de către proprietar prin care i se cere restituirea bunurilor.
Pentru dobînditorul de rea-credinŃă obligaŃia de a asigura integritatea bunurilor survine din
momentul dobândirii posesiunii. Dacă posesorul de bună-credinŃă sau de rea-credinŃă sunt
culpabili de neexecutarea obligaŃiei de asigurare a integrităŃii bunurilor, atunci ei răspund faŃă
de proprietar pentru deteriorarea, pieirea bunului, precum şi de survenirea altor consecinŃe
datorită cărora bunul nu poate fi restituit.
(4) Intentarea acŃiunii de revendicare de către proprietar creează anumite efecte juridice, în
dependenŃă de faptul dacă este sau nu admisă. În cazul respingerii acŃiunii în revendicare
pârâtul posesor al bunului va continua să-l deŃină, astfel încât acŃiunea în revendicare
intentată nu va produce nici un efect juridic. În cazul în care acŃiunea va fi satisfăcută, se va
recunoaşte dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului mobil sau imobil. În acest,
al doilea, caz va trebui hotărâtă soarta veniturilor obŃinute sau care ar fi putut fi obŃinute, ca
rezultat al folosirii bunului revendicat. De asemenea, în cazul satisfacerii acŃiunii în
revendicare urmează să se decidă şi soarta tuturor cheltuielilor necesare pentru întreŃinerea şi

556
reparaŃia bunului, precum şi soarta îmbunătăŃirilor făcute de posesor e perioada posesiei.
Comparativ cu Codul Civil din 1964, în acest act normativ normele respective sunt cuprinse
nu în capitolul dedicat apărării dreptului de proprietate ci în cadrul capitolului dedicat
posesiei ca stare de fapt, respectiv în art. 310-312 (a se vedea comentariul articolelor 310-
312).
(5) Cel ce a dobândit posesia prin samavolnicie sau prin săvârşirea unei infracŃiuni este un
posesor de rea-credinŃă, de acea răspunderea unui asemenea posesor faŃă de proprietar este
mai dură. Legiuitorul a stabilit posibilitate de a cere de la posesorul, care a dobândit posesia
prin samavolnicie sau prin săvârşirea unei infracŃiuni, şi repararea tuturor prejudiciilor în
conformitate cu normele privind răspunderea delictuală. Astfel, de la un asemenea posesor,
proprietarul poate cere şi repararea venitului ratat.

Articolul 375. Revendicarea de către proprietar a bunurilor aflate în

posesiunea unui dobînditor de bună-credinŃă

(1) Dacă un bun a fost dobîndit cu titlu oneros de la o persoana care nu a avut
dreptul să-l înstrăineze, proprietarul poate sa-l revendice de la dobînditorul de bună-
credinŃă numai în cazul în care bunul a fost pierdut de proprietar ori de persoana
căreia bunul a fost transmis de proprietar în posesiune sau dacă i-a fost furat unuia ori
altuia, sau a ieşit în alt mod din posesiunea acestora, fără voia lor.
(2) Dacă bunurile au fost dobîndite cu titlu gratuit de la o persoana care nu avea
dreptul să le înstrăineze, proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile în toate
cazurile.
(3) Banii, titlurile de valoare la purtător şi bunurile dobîndite la licitaŃie nu pot fi
revendicate de la un dobînditor de bună-credinŃă.

(1) Revendicarea bunurilor de la dobînditorul, care a încălcat dreptul de proprietate (de

exemplu a furat bunul de la proprietar, şi-a însuşit bunul găsit, care a fost pierdut de către
proprietar etc.), adică de la dobânditorul de rea-credinŃă, se admite în toate cazurile. Dar de
cele mai dese ori, bunurile ieşite din posesia proprietarului trec ulterior de la o persoană la
alta. În acest caz posibilitatea de revendicare depinde de faptul dacă ultimul dobînditor este
de bună-credinŃă sau de rea-credinŃă. Prin urmare, legiuitorul îngrădeşte dreptul proprietarului
de a-şi revendica bunurile sale. Necesitatea introducerii unor asemenea limitări este
condiŃionată de asigurarea protecŃiei intereselor participanŃilor la circuitul civil şi anume îl
protejează pe dobînditorului de bună-credinŃă. Dobînditor de bună-credinŃă este considerată
persoana care întruneşte condiŃiile art. 307. Modalitatea de revendicare a bunurilor de la
dobânditorii de bună-credinŃă este în dependenŃă de caracterul cu care a fost dobîndit bunul,
fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit. Dacă bunul a fost dobîndit cu titlu oneros, apărarea
dreptului de proprietate se determină în dependenŃă de faptul dacă bunul a ieşit din posesiune
cu voia sau fără voia proprietarului sau din posesiunea persoanei căreia i s-a încredinŃa bunul.
Legiuitorul în art. 375 a considerat că bunurile au ieşit din posesiunea lor fără voia acestora în
următarele trei cazuri:
- bunul a fost pierdut de către proprietar sau de persoana căreia acesta i-a fost transmis de
proprietar în posesie;
- bunul a fost furat de la unul sau de la altul;
- bunul a ieşit din posesia acestora în alt mod, fără voia lor.
Ieşirea bunurilor din posesia proprietarului sau din posesia persoanei căreia acest bun i-a
fost transmis de proprietar cu voinŃa lor, exclude posibilitatea revendicării bunurilor de la
dobînditorul de bună-credinŃă care l-a dobîndit cu titlu oneros. Dacă iniŃial bunul a ieşit din

557
posesia proprietarului cu acordul lui (de exemplu, a fost transmis în arendă, iar pe urmă
vândut de arendaş unei terŃe persoane ilegal, adică neavând acordul proprietarului), el nu
poate fi obiect al revendicării, deoarece proprietarul în situaŃia dată a greşit în alegerea
contragentului (în exemplu nostru - în alegerea arendaşului), şi în acest caz proprietarul
poartă personal răspundere de consecinŃele negative care au survenit ca rezultat al acŃiunilor
săvârşite (darea în arendă). Dobânditorul de bună-credinŃă, procurând bunul de la arendaş în
mod ireproşabil.
Astfel, conchidem că dacă proprietarul a transmis bunul în posesie altei persoane în baza unui
contract de arendă sau de depozit, iar ultimul a abuzat de încrederea proprietarului şi a
înstrăinat bunul unei persoane care este dobînditor de bună-credinŃă, atunci proprietarul nu
poate să-şi revendice bunul din posesia dobînditorului. În acest caz, proprietarul este în drept
să intenteze acŃiune în judecată şi să ceară de la persoana căreia i-a încredinŃat bunul
recuperarea prejudiciului cauzat.
(2) Prin intermediul alin. 2 legiuitorul a instituit regula de revendicare a bunurilor din posesia
dobînditorului de bună-credinŃă, care le-a dobîndit cu titlu gratuit. Astfel, dacă în cazul
dobândirii bunurilor cu titlu oneros revendicare este posibilă doar în anumite cazuri strict
stabilite în lege, pentru bunurile dobândite cu titlu gratuit (cum ar fi prin moştenire, donare
etc.) este instituită o altă regulă. Regula constă în faptul că bunurile dobândite cu titlu gratuit
de la o persoană care nu avea dreptul să-l înstrăineze, pot fi revendicate de către proprietar,
chiar dacă dobînditorul este de bună-credinŃă. Deci, posesorul de bună-credinŃă, care a
dobândit bunul cu titlu gratuit este obligat în toate cazurile, cu respectarea termenelor de
prescripŃie, să restituie bunul proprietarului.
(3) Conform prevederilor alin.3 sunt prevăzute temeiurile când proprietarului i se
interzice revendicarea bunurile sale de la dobînditorul de bună-credinŃă. Imposibilitatea de
revendicare de către proprietar a bunurilor sale de la dobînditorul de bună-credinŃă operează
numai în privinŃa următoarelor bunuri:
- banii;
- titlurile de valoare la purtător;
- bunurile dobîndite la licitaŃie.
Revendicarea banilor şi titlurilor de valoare la purtător este admisă numai în cazurile în
care aceste bunuri sunt individualizate. Individualizarea acestor bunuri se face prin fixarea
numărului, seriei sau altor date de identificare. În acest caz regimul juridic al banilor şi
titlurilor de valoare la purtător este analogic regimului juridic al bunurilor individual-
determinate. Prin urmare, dacă banii şi titlurilor de valoare la purtător n-au fost
individualizate, ele nu pot fi revendicate, dar proprietarul este în drept să ceară repararea
prejudiciului.
Trebuie de accentuat că imposibilitatea de revendicare de către proprietar a acestor bunuri
are loc numai în cazul în care dobînditorul este de bună-credinŃă, indiferent de modalitatea de
dobândire a acestora, fie cu titlu oneros fie cu titlu gratuit. Buna-credinŃă se prezumă până la
proba contrarie. Sarcina probaŃiunii revine reclamantului, adică proprietarului în cazul
intentării acŃiunii în revendicare.

Articolul 376. Cererea privind înlăturarea încălcărilor care nu sînt legate

de privarea de posesiune

(1) Dacă dreptul proprietarului este încălcat în alt mod decît prin uzurpare sau
privare ilicită de posesiune, proprietarul poate cere autorului încetarea încălcării. El
poate cere, de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Pot fi solicitate

558
despăgubiri şi în cazul în care nu se cere încetarea încălcării sau executarea acestei
cerinŃe este imposibilă.
(2) Dacă există temei de a presupune ca se vor face încălcări ulterioare,
proprietarul poate intenta o acŃiune negatorie.
(3) DispoziŃiile alin.(1) şi (2) nu se aplică dacă proprietarul trebuie, în temeiul legii
şi al drepturilor unor alte persoane, să admită influenŃă asupra bunului.

(1) Dreptul de proprietate poate fi încălcat nu numai ca rezultat al lipsirii proprietarului

de posesia bunului său. Persoanele terŃe pot săvârşi asemenea acŃiuni care, deşi nu-l lipsesc pe
proprietar de posesia bunului, totuşi îl împiedică pe ultimul să-şi exercite în deplinătate
prerogativele dreptului de proprietate. În conformitate cu prevederile articolului comentat,
proprietarul este în să ceară înlăturarea încălcărilor dreptului de proprietate chiar dacă
asemenea încălcări nu au ca efect lipsirea proprietarului de posesie. Apărarea dreptului de
proprietate în aceste cazuri se face cu ajutorul acŃiunii negatorie, prin care se înŃelege cerinŃa
proprietarului posesor al bunului către persoanele terŃe privind înlăturarea piedicilor privind,
folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunurilor ce îi aparŃin.
AcŃiunea negatorie ca şi acŃiunea în revendicare este o acŃiune reală. AcŃiunea negatorie va
putea fi înaintată numai atunci când între proprietarul bunului şi persoana terŃă nu există un
raport obligaŃional. În cazul existenŃei unui asemenea raport obligaŃional, acŃiunea negatorie
nu va mai putea fi înaintată.
În cazul acŃiunii negatorii, reclamant este proprietarul bunului. De asemenea, au dreptul de
a înainta acŃiunea negatorie şi persoanele, care, deşi nu sunt proprietari, însă deŃin în posesie
bunurile în baza legii sau a unui contract. Iar pârâŃii sunt considerate persoanele care
împiedică exercitarea folosirii şi dispoziŃiei bunurilor proprietarului.
Pentru ca acŃiunea negatorie să fie satisfăcută, este destul faptul săvârşirii acŃiunilor ce
împiedică exercitarea folosirii şi dispoziŃiei bunurilor şi ca aceste acŃiuni să fie ilegale, în caz
contrar proprietarul nu este în drept să înainteze acŃiunea negatorie. De exemplu, nu se va
putea înainta o acŃiune negatorie în cazul în care lângă o casă de locuit a fost săpat, în
conformitate cu hotărârea organului de resort, un şanŃ. În acest caz poate fi contestată
legalitatea hotărârii organului de resort, dar nu prin acŃiunea negatorie, ci printr-o altă acŃiune.
În aceste acŃiuni, obiectul revendicărilor constă în înlăturarea piedicilor aduse
proprietarului, ca rezultat al săvârşirii acŃiunilor ilegale din partea persoanelor terŃe. Aceste
încălcări trebuie să existe la momentul înaintării acŃiunii negatorii. De aceea acŃiunea
negatorie este imprescriptibilă, adică termenul de prescripŃie nu are efect asupra acestor
raporturi juridice.
Proprietarul bunului va fi îndreptăŃit de asemenea să ceară şi repararea prejudiciului cauzat
în legătură cu încălcările dreptului de proprietate. Despăgubirile pot fi cerute chiar şi în
cazurile în care acŃiunea negatorie nu se înaintează, ori înaintarea acestea nu este posibilă
(spre exemplu acŃiunile ce prejudiciau exercitarea normală a dreptului de proprietate au
încetat).
(2) AcŃiunea negatorie poate fi intentată nu numai în cazurile în care piedicile sunt deja
real create, dar şi în cazurile în care sunt create asemenea situaŃii care dau temei de a
presupune că ulterior vor fi create piedici în exercitarea dreptului de proprietate. Astfel,
acŃiunea negatorie este îndreptată şi asupra eventualelor încălcări care pot apărea pe viitor.
Asemenea acŃiune poate fi intentată spre exemplu în temeiul art. 380, cînd proprietarul poate
cere vecinului să ia măsurile necesare pentru prevenirea pericolului de prăbuşire a construcŃia
pe terenul proprietarului.
(3) Proprietarul nu este îndreptăŃit să recurgă la intentarea acŃiunii negatorii în cazurile
în care conform legii şi a drepturilor unor persoane proprietarul este obligat să admită

559
influenŃa asupra bunurilor sale, precum ar fi în cazul dreptului de vecinătate art. 378, 381-
385, 391-392 etc.

Capitolul V
DREPTUL DE VECINATATE

Articolul 377. ObligaŃia de respect reciproc

Proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lângă

respectarea drepturilor şi obligaŃiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc.
Se consideră vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot produce influenŃe
reciproce.

Dreptul de proprietate este după conŃinutul său cel mai larg drept real, care conferă
titularului dominaŃia totală asupra bunurilor sale, fiind un drept absolut, perpetuu şi exclusiv.
Conform alin. 1 al art. 315, proprietarul are dreptul de posesiune, de folosinŃă şi de dispoziŃie
asupra bunurilor sale şi le exercită în mod exclusiv, în nume şi interes propriu, fără
intervenŃia altor persoane. În virtutea dreptului de proprietate, proprietarul este îndreptăŃit să
efectueze cu bunurile sale, în principiu, orice acŃiuni. Dar realizarea prerogativelor
proprietarului în deplinătatea lor poate să se reflecte negativ asupra intereselor altor membri
ai societăŃii, precum şi asupra societăŃii în întregime. Din aceste considerente legiuitorul a
recurs la stabilirea unor îngrădiri în exercitarea dreptului de proprietate. Astfel, temelia
îngrădirilor dreptului de proprietate se conŃine la art. 46 alin. 5 din ConstituŃie, conform
căruia proprietarul este obligat la respectarea sarcinilor privind protecŃia mediului
înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăŃi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care,
potrivit legii, revin proprietarului, precum şi la art. 315 alin. 3, care prevede că dreptul de
proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terŃ. Scopul principal în stabilirea
îngrădirilor dreptului de proprietate constă în crearea condiŃiilor necesare pentru a face
posibilă o conlocuire a membrilor societăŃii. Printre îngrădirile dreptului de proprietate se
enumără şi dreptul de vecinătate, care reprezintă o limitare legală a dreptului de proprietate şi
cu o sferă de aplicare redusă. Acesta se explică prin faptul că normele dreptului de vecinătate
sunt aplicabile numai între proprietarii terenurilor sau bunurilor imobile vecine. Vecinătatea
este o stare de fapt care generează anumite drepturi şi obligaŃii pentru proprietarii terenurilor
sau altor bunuri imobile de unde se pot produce influenŃe reciproce. Pentru asemenea situaŃii
legea instituie pentru proprietarii terenurilor vecine sau a altor bunuri imobile obligaŃia
generală de a se respecta reciproc.

Articolul 378. InfluenŃa vecină admisibilă

(1) Proprietarul terenului sau al unui alt bun imobil nu poate interzice influenŃa
pe care o exercită asupra bunului său gazul, aburul, mirosul, funinginea, fumul,
zgomotul, căldura, vibraŃia sau o altă influenŃă similară provenită din terenul vecin
dacă nu împiedică proprietarul în folosirea bunului sau dacă încalcă nesemnificativ
dreptul acestuia.
(2) DispoziŃiile alin.(1) se aplică şi în cazul în care influenŃa este considerabilă, dar
este produsă de folosirea obişnuită a unui alt teren şi nu poate fi înlăturată prin măsuri
justificate economic. Dacă este obligat să suporte o asemenea influenŃă şi dacă aceasta

560
depăşeşte folosirea recunoscută obişnuită în localitatea respectivă şi limitele economice
admisibile, proprietarul poate cere proprietarului de teren care cauzează influenŃă o
compensaŃie corespunzătoare în formă bănească.

(1) În conformitate cu prevederile aliniatului 1 al articolului 378 legiuitorul obligă

proprietarul terenului sau a altui bun imobil să suporte influenŃa pe care o exercită asupra
bunului său o serie de factori, precum: gazul, aburul, mirosul, funinginea, fumul, zgomotul,
căldura, vibraŃia sau o altă influenŃă similară provenită din terenul vecin, dar numai cu
condiŃia că aceste influenŃe nu împiedică proprietarul în folosirea lucrului. Totodată,
proprietarul terenului sau a unui alt bun imobil va fi obligat să suporte aceste influenŃe şi în
cazul în care acestea încalcă dreptul lui, dar încălcarea este nesemnificativă. Adică
proprietarul are posibilitate în continuare să posede şi să folosească lucrul său, fiindu-i create
unele incomodităŃi nesemnificative.
(2) Proprietarul terenului sau altui bun imobil este obligat să suporte influenŃele pe care
le exercită asupra bunului factorii menŃionaŃi la alin. 1 din prezentul articol şi în cazul în care
influenŃa este considerabilă, dar este produsă de folosirea obişnuită a unui alt teren şi nu poate
fi înlăturate prin măsuri justificate economic, ca exemplu poate servi aflarea terenului sau
imobilului proprietarului în apropierea unei uzine care activează permanent şi provoacă
zgomot puternic în procesul de lucru. Dar esenŃial este faptul că zgomotul este provocat de
exploatarea obişnuită a uzinei şi nu poate fi înlăturat ca rezultat al unor măsuri economic
justificate, fiindcă în caz contrar ar fi imposibilă sau dificilă funcŃionarea uzinei. Proprietarul
de teren sau alt bun imobil este obligat să suporte şi acele influenŃe considerabile care
depăşesc folosirea recunoscută obişnuită în localitatea respectivă, precum şi limitele
economice admisibile. Dar în schimbul suportării unor asemenea influenŃe el poate cere de la
proprietarul care cauzează influenŃele respective o compensaŃie corespunzătoare în formă
bănească. Calificarea influenŃelor ca fiind nesemnificative sau considerabile, precum şi
stabilirea cuantumul compensaŃiei revine instanŃei de judecată, ca rezultat al cercetării
circumstanŃelor cauzei, precum şi a argumentelor aduse de părŃi.

Articolul 379. Atentarea inadmisibilă

(1) Proprietarul poate cere interzicerea ridicării sau exploatării unor construcŃii
sau instalaŃii despre care se poate afirma cu certitudine că prezenŃa şi utilizarea lor
atentează în mod inadmisibil asupra terenului său.
(2) Dacă construcŃia sau instalaŃia a fost ridicată respectîndu-se distanŃa de la
hotar stabilită de lege, demolarea sau interzicerea exploatării acestora poate fi cerută
doar în cazul în care afectarea inadmisibilă s-a produs în mod evident.

(1) În temeiul prevederilor aliniatului 1 al art. 379, proprietarul terenului sau altui bun
imobil nu este obligat să suporte influenŃa provenită din terenul vecin, cu condiŃia că această
influenŃă atentează în mod inadmisibil asupra utilizării terenului său. Prin urmare,
proprietarul este în drept să ceară interzicerea ridicării sau expluatării unor construcŃii sau
instalaŃii despre care se poate afirma cu siguranŃă că atît prezenŃa acestora cît şi utilizarea lor
atentează în mod inadmisibil asupra terenului său. Proprietarul poate cere interzicerea
ridicării sau expluatării unor construcŃii sau instalaŃii prin înaintarea unui aviz celui care
intenŃionează să ridice sau să exploateze construcŃii sau instalaŃii, iar în cazul în care avizul
este lăsat fără răspuns şi acŃiunile nu sunt încetate, proprietarul este în drept să recurgă la
intentarea unei acŃiuni negatorii în conformitate cu prevederile alineatului 2 al art. 376.

561
 Astfel, amplasarea unui atelier de tinichigerie, împreună cu o rampă de reparaŃie auto,
în imediata apropriere a locuinŃei vecinului şi exploatarea acestuia, cu efectul producerii unor
zgomote, gaze şi mirosuri poluante sunt fapte care întrec limitele unei vecinătăŃi tolerabile şi
ca consecinŃă instanŃa de judecată va dispune desfiinŃarea construcŃiilor.
(2) Ridicarea unei construcŃii sau instalaŃii cu respectarea distanŃei de la hotar nu pot fi
respectiv demolată sau interzisă exploatarea, chiar dacă se exercită o influenŃă inadmisibilă,
cu excepŃia cazurilor cînd afectarea inadmisibilă s-a produs în mod evident (vădit). În cazul
în care afectarea deşi este inadmisibilă, dar nu s-a produs în mod evident, proprietarul nu va fi
în drept să ceară demolarea construcŃiei sau interzicerea exploatării instalaŃiilor.

Articolul 380. Cererea de înlăturare a pericolului de prăbuşire

Dacă există pericolul prăbuşirii construcŃiei de pe terenul vecin peste terenul său,
proprietarul poate cere vecinului să ia măsurile necesare pentru prevenirea acestui
pericol.

În temeiul prevederilor articolului comentat, proprietarul este în dreptul, în cazul

existenŃei pericolului prăbuşirii construcŃiei de pe terenul vecin, să ceară vecinului să ia
măsurile necesare pentru a preveni acest pericolul. Legiuitorul i-a conferit proprietarului acest
drept pentru a-i da posibilitate să se apere împotriva unor eventuale prejudicieri. Din
conŃinutul normei rezultă că legiuitorul acordă posibilitate vecinilor să soluŃioneze
diferendele pe cale amiabilă, iar în cazul în care nu se ajunge la un numitor comun – să
recurgă la intervenŃia instanŃei de judecată. Astfel, în cazul în care proprietarul a cerut
vecinului să ia măsurile necesare pentru a preveni pericolului de prăbuşire, dar vecinul nu a
întreprins nici o acŃiune în acest sens, proprietarul este în drept să se adreseze în instanŃa de
judecată cu a acŃiune negatorie conform prevederilor alin. 2 al art. 476. Prin intermediul
acŃiunii negatorii proprietarul are posibilitate să se apere nu numai în cazul în care îi sunt
create piedici în exercitarea dreptului de proprietate, dar şi atunci cînd există temei a
presupune că se vor face încălcări ulterioare ale dreptului de proprietate.

Articolul 381. Folosirea apelor

(1) Cursurile de apa şi pînza freatică din mai multe terenuri nu pot fi deviate sau
manipulate de proprietarul oricărui teren astfel încît cantitatea sau calitatea apei să fie
modificată în dezavantajul proprietarului unui alt teren.
(2) Proprietarul terenului inferior nu poate împiedica în nici un fel curgerea
firească a apelor provenite de pe terenul superior.
(3) Dacă curgerea apei de pe terenul superior cauzează prejudicii terenului
inferior, proprietarul acestuia din urmă poate cere autorizarea instanŃei de judecată de
a face pe terenul său lucrările necesare schimbării direcŃiei apelor, suportînd toate
cheltuielile aferente. La rîndul său, proprietarul terenului superior este obligat să nu
efectueze nici o lucrare de natură să agraveze situaŃia terenului inferior.

(1) Prevederile alin. 1 instituie interdicŃia pentru proprietarul oricărui teren să efectueze
asemenea lucrări care ar duce la devierea sau manipularea cursurile de apă şi a pînzei freatică
(apa care se află pe primul strat impermiabil de la suprafaŃa pămîntului şi care alimentează
frecvent izvoarele, fîntînile, etc.) din mai multe terenuri şi ca rezultat să se modifice
cantitatea sau calitatea apei în dezavantajul proprietarului unui alt teren.

562
 (2) Proprietarul terenului inferior nu este obligat să suporte scurgerea apelor provenite
de pe terenul superior decît dacă curgerea este firească, adică este rezultatul unui fenomen
natural. Prin curgere firească a apelor se au în vedere apele care rezultă din configuraŃia
locurilor, cum ar fi scurgerea apelor rezultate din ploi, din topirea zăpezii, din infiltraŃie,
apele rezultate dintr-un izvor natural, adică curgerea apelor să nu fie rezultatul activităŃii
proprietarului terenului superior, în caz contrar se vor aplica prevederile art. 382. Prin
urmare, pentru ca scurgerea să fie firească (naturală) sunt necesare realizarea următoarelor
condiŃii:
a) apele să fie naturale, adică să provină din ploaie sau din izvoare. Apele murdare sau
menajere nu sunt ape naturale.
b) apele naturale să fi căzut pe terenul superior şi numai apoi să se scurgă , fără
intervenŃia omului, pe terenul inferior, datorită pantei naturale a terenului.
Proprietarul trebuie să sufere nu numai scurgerea apelor, dar şi a materialelor duse de
apă: nisip, nămol etc.
Legiuitorul obligă proprietarul terenului inferior să primească curgerea apelor naturale.
În scopul realizării acestei obligaŃii el nu are dreptul să pună vreun obstacol la scurgerea
naturală a apelor din fondul superior. Proprietarul terenului inferior nu poate prin lucrările
care le-ar face nici să împiedice, nici să îngreuieze scurgerea în paguba terenului superior.
Dacă proprietarul terenului inferior uzează de dreptul de a se îngrădi, el este obligat să lase în
zid sau îngrădire deschideri suficiente pentru trecerea apei. Proprietarul terenului inferior nu
are nici o obligaŃie pozitivă, cum ar fi cea de a face lucrări pentru asigurarea scurgerii. Dacă,
contrar prevederilor legii, proprietarul terenului inferior creează obstacole la curgerea
naturală a apelor de pe terenul superior, proprietarul terenului superior are dreptul să ceară
înlăturarea obstacolelor, piedicilor pe cheltuiala proprietarului terenului inferior, precum şi
obligarea acestuia la daune-interese, dacă este cazul. În cazul în care pe terenul superior este
un iaz, care se revarsă pe terenul inferior prin creşterea apelor în caz de ploaie, proprietarul
terenului inferior are dreptul să facă lucrările necesare pentru a împiedica revărsarea, cu
condiŃia că aceste lucrări să nu provoace revărsări pe terenurile vecine. Nu este exclus faptul
producerii anumitor piedici naturale pe terenul inferior care opresc scurgerea apelor de pe
terenul superior. În acest caz piedicile trebuie înlăturate de pe terenul inferior de către
proprietarul terenului inferior, dacă ele sunt urmări ale unui fapt imputat acestuia. În caz
contrar, el este obligat să permită proprietarului terenului superior să înlăture piedicile.
Terenurile care fac parte din domeniul public tot sunt obligate să suporte povara
scurgerii apelor naturale.
(3) Proprietarul inferior are dreptul să facă pe terenul său orice lucrare pentru a uşura
sarcina sa, cu condiŃia de a nu vătăma vecinii săi sau pe proprietarul terenului superior. Cu
atît mai mult, proprietarul terenului inferior are dreptul de a efectua lucrările necesare pentru
a schimba direcŃia apelor în cazul în care curgerea apei de pe terenul superior cauzează
prejudicii terenului inferior. Schimbarea direcŃiei cursului apei se efectuează doar cu
permisiunea prealabilă a instanŃei de judecată. Toate cheltuielile legate de schimbarea
cursului apelor sunt suportate de proprietarul terenului inferior. Dacă proprietarul terenului
inferior este obligat să nu împiedice scurgerea în dauna terenului superior, la rîndul său
proprietarul terenului superior nu poate face nici o lucrare pentru a agrava povara terenului
inferior. Aceasta este o consecinŃă a caracterului natural al limitării: omul nu poate interveni
în crearea sau agravarea acestei poveri. De aici rezultă şi consecinŃa, că proprietarul superior
nu poate nici infecta apa, nici modifica cursul ei, aşa încît să provoace scurgerea, pe fondul
inferior, a unui volum mai mare sau a unui curent mai puternic de apă. În asemenea situaŃii
proprietarul inferior este în drept să refuze primirea unei asemenea agravări a sarcinii sale,
obligînd pe proprietarul superior să-i pună capăt sau ar putea să ceară despăgubiri.

563
Articolul 382. Regulile speciale de folosire a apei

(1) Proprietarul terenului inferior nu poate împiedica curgerea provocată de

proprietarul terenului superior sau de alte persoane, aşa cum este cazul apelor care
Ńîşnesc pe acest din urmă teren, datorită unor lucrări subterane întreprinse de
proprietarul terenului superior, cazul apelor provenite din secarea terenurilor
mlăştinoase, al apelor folosite într-un scop casnic, agricol sau industrial, însă numai
dacă această curgere precedă vărsarea într-un curs de apă sau într-un şanŃ.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), proprietarul terenului superior este obligat să
aleagă calea şi mijloacele de scurgere care ar aduce prejudicii minime terenului
inferior, rămînînd obligat la plata unei despăgubiri juste şi prealabile către proprietarul
acestuia din urmă.
(3) Prevederile alin.(1) şi (2) nu se aplică atunci cînd pe terenul inferior se află o
construcŃie, împreună cu grădina şi curtea aferentă, sau un cimitir.

(1) Art.382 face excepŃie de la prevederile art. 381 şi se referă nu la curgerea firească a
apelor, ci la scurgerea provocată de către proprietarul terenului superior. În temeiul
prevederilor aliniatului 1 al articolului 382 proprietarul terenului inferior este obligat să
suporte şi să nu împiedice curgerile de apă provocate atît de proprietarul terenului superior,
cît şi de alte persoane, precum ar fi de exemplu uzufructuarul. Proprietarul terenului inferior
este obligat să suporte curgerea apelor care Ńîşnesc la suprafaŃă de pe terenul superior care
rezultat al unor lucrări subterane efectuate de persoanele indicate, precum şi cursurile de apă
care au provenit ca rezultat al secării terenurilor mlăştinoase, al apelor folosite în scop casnic,
agricol sau industrial. Proprietarul terenului inferior este obligat să suporte această povară dar
numai în cazul în care curgerea precedă vărsarea apelor într-un curs de apă sau într-un şanŃ.
În caz contrar, proprietarul terenului inferior nu este obligat să suporte povară scurgerilor de
apă provocate de proprietarul terenului superior.
(2) Dacă se realizează condiŃiile aliniatului 1 al articolului dat, proprietarul terenului
superior este obligat să întreprindă o serie de acŃiuni care ar diminua povara proprietarului
terenului inferior. Astfel, proprietarul terenului superior este obligat să aleagă calea şi
mijloacele de scurgere care ar aduce prejudicii minime proprietarului terenului inferior, fiind
obligat să-i plătească ultimului despăgubiri juste şi prealabile. Cuantumul despăgubirilor se
stabileşte la acordul comun al proprietarilor, iar în caz de divergenŃe prin hotărîre
judecătorească.
(3) Prin intermediul alin. 3 se instituie excepŃia de la regulile speciale de folosire a
apelor. Astfel, chiar dacă se realizează condiŃiile alineatelor 1 şi 2, proprietarul terenului
inferior nu va fi obligat să suporte povara scurgerii apelor în cazul în care pe terenul inferior
este amplasată o construcŃie împreună cu grădina şi curtea aferentă sau un cimitir.

Articolul 383. Captarea apei

Proprietarul care vrea să folosească pentru irigarea terenului său apele naturale şi
artificiale de care poate dispune în mod efectiv are dreptul ca, pe cheltuiala sa exclusivă,
să facă pe terenul riveran opus lucrări utile de captare a apei.

În conformitate cu prevederile art. 383, proprietarul unui teren este investit cu dreptul a
efectua unele lucrări pe terenul vecin riveran pentru a folosi cît mai efectiv terenul său.
Proprietarul beneficiază de acest drept în cazul în care vrea să folosească apele naturale sau

564
artificiale de care poate să dispună în mod efectiv pentru irigarea terenului său. Pentru aceasta
el este în drept să facă pe terenul riveran opus, exclusiv pe cheltuiala sa, lucrările utile pentru
captarea apei.

Articolul 384. Surplusul de apa

(1) Proprietarul căruia îi prisoseşte apa pentru necesităŃile curente este obligat ca,
în schimbul unei juste şi prealabile despăgubiri, să ofere acest surplus proprietarului
care nu poate procura apa necesară terenului său decît cu o cheltuială excesivă.
(2) Proprietarul nu poate fi scutit de obligaŃia menŃionată la alin.(1) pretinzînd că
ar putea da surplusului de apa o altă destinaŃie decît satisfacerea necesităŃilor curente.
El poate însă cere proprietarului aflat la nevoie despăgubiri suplimentare cu condiŃia că
va dovedi existenŃa reală a destinaŃiei pretinse.

(1) Conform prevederilor alin.1 al art. 384, proprietarul, care are surplus de apă utilizate
pentru necesităŃile curente, este obligat să ofere acest surplus proprietarului care nu poate
procura apa necesară terenului său decît cu cheltuieli excesive. Proprietarul este obligat să
ofere surplusul de apă, dar această oferire nu este gratuită, deoarece cel care va beneficia de
acest surplus este obligat să-l despăgubească în mod prealabil şi just pe proprietar.
Prevederile acestei norme se aplică numai în privinŃa apelor, utilizarea cărora este legată de
necesităŃile curente. Utilizarea apei pentru necesităŃi curente se are în vedere folosirea
acestora în calitate de apă potabilă, pentru adăpatul vitelor etc., adică pentru necesităŃile
gospodăreşti.
(2) Proprietarul este obligat să ofere surplusul de apă utilizat pentru necesităŃile curente
şi în cazul în care are posibilitatea să dea surplusului de apă o altă destinaŃie, decît cea de
satisfacere a necesităŃilor curente. În acest caz, proprietarul are dreptul să ceară de la
proprietarul care duce lipsă de apă pentru necesităŃile curente despăgubiri suplimentare.
Proprietarul va fi îndreptăŃit la despăgubiri suplimentare pentru oferirea surplusului de apă
numai cu condiŃia că va dovedi existenŃa reală a destinaŃiei pretinse.

Articolul 385. Conservarea drepturilor dobîndite ale proprietarului

terenului inferior

(1) Proprietarul poate acorda orice întrebuinŃare izvorului de pe terenul său cu

condiŃia de a nu aduce atingere drepturilor dobîndite de proprietarul terenului inferior.
(2) Proprietarul terenului pe care se află izvorul nu poate să-i schimbe cursul dacă
prin această schimbare ar lipsi locuitorii unei localităŃi de apă pentru necesităŃile
curente.

(1) Alin. 1 al art. 385 dispune că cel ca are un izvor pe proprietatea sa poate face orice
întrebuinŃare cu el. Este vorba despre o simplă chestiune de proprietate: proprietarul terenului
are un drept de proprietate asupra izvorului. Astfel, el este proprietarul absolut al izvoarelor
aflate pe proprietatea sa şi a apelor care izvorăsc din ele. Art. 385 alin. 1 reflectă principiul
potrivit căruia proprietarul este şi proprietarul a tot ce se găseşte ascuns în pămînt.
Proprietarul care are un izvor pe proprietatea sa îl poate întrebuinŃa după bunul său plac.
Chiar dacă apele izvoarelor nu i-ar folosi la nimic, nici chiar pentru agrement, proprietarul are
dreptul să dispună de ele cum va crede de cuviinŃă. Proprietarul are dreptul să întrebuinŃeze
apele lui la orice lucrări agricole sau industriale, însă dacă apoi le dă drumul să curgă pe

565
fondul inferior el nu are dreptul să le altereze, ci să le dea drumul în starea lor de curăŃenie
iniŃială, sub sancŃiunea în caz contrar de a repara prejudiciul cauzat. Însă exercită acestor
drepturi asupra izvorului său nu este nelimitată, deoarece proprietarul terenului nu poate
prejudicia drepturile pe care un proprietar le-a putut dobîndi asupra izvorului, prin titluri sau
prescripŃie. RestricŃia introdusă Ńine de domeniul reglementării unei servituŃi dobîndite prin
titlu sau prescripŃie, adică prin fapta omului, şi nu se referă la instituirea unei limitări a
dreptului de proprietate.
(2) Alin. 2 al art. 385 se referă propriu-zis la o limitare, restricŃie a dreptului de
proprietate. Conform prevederilor acestui alineat, proprietarul terenului pe care se află izvorul
nu poate să-i schimbe cursul dacă prin această schimbare ar lipsi locuitorii unei localităŃi de
apa necesară pentru necesităŃile curente. Regula instituită trebuie interpretată în mod larg, aşa
încît proprietarul nu va putea nu numai să schimbe cursul, dar în genere, nu va putea face
nimic pentru i-a lipsi pe locuitori de folosinŃa apei, infectînd-o de exemplu cu substanŃe
vătămătoare. Prin necesităŃi curente se are în vedere faptul ca apa să fie de absolută trebuinŃă,
necesară pentru trebuinŃele casnice ale locuitorilor şi pentru adăpatul vitelor, nu şi pentru alte
necesităŃi. Locuitorii unei localităŃi nu vor putea invoca prevederile alin. 2 art. 385 sub
motivul că apa le este necesară pentru proprietăŃile ei curative. Prevederile alin. 2 se aplică şi
în cazul în care locuitorii localităŃii ar putea să-şi procure apa necesară prin săparea unei
fîntîni. DispoziŃia alin. 2 are în vedere orice fel de izvoare, indiferent de debitul lor şi se
referă numai la apa curgătoare, dar nu se referă la apele de fîntîni, iazuri, mlaştini etc. Astfel,
legiuitorul a instituit o limitare a proprietarului cu scopul protejării intereselor unei
colectivităŃi. Prin urmare, dreptul de a se folosi de apele izvorului nu va putea fi revendicat de
către unul sau mai mulŃi locuitori izolaŃi numai în folosul lor.

Articolul 386. Picătura streşinii

Acoperişul trebuie să fie construit astfel încît apa, zăpada sau gheaŃa să cadă
exclusiv pe teritoriul proprietarului.

Conform prevederilor art. 386 proprietarul este obligat să-şi construiască acoperişul
astfel încît streaşina să nu permită ca apa, zăpada sau gheaŃa să cadă pe teritoriul vecin.
Rezultă că un proprietar nu are dreptul să facă ca streaşina să intre pe teritoriul vecinului.
Pentru a se conforma cerinŃei legale, el trebuie să lase între peretele său şi fondul vecin o
bucată de teren suficientă pentru a face posibil ca apa, zăpada sau gheaŃa să cadă de pe
streaşină exclusiv pe teritoriul său. Odată ce apa, zăpada sau gheaŃa au căzut de pe streaşină
pe terenul său, proprietarul nu mai este Ńinut de careva obligaŃii, precum ar fi obligaŃia de a
împiedica răspîndirea lor pe terenul vecin. Această concluzie rezultă din prevederile alin. 2 al
art. 381, prin care proprietarul terenului inferior nu poate împiedica în nici un fel curgerea
firească a apelor provenite de pe terenul superior, adică este obligat să suporte scurgerea
naturală a apelor. În schimb, proprietarul trebuie să ia măsuri ca apa, zăpada sau gheaŃa prin
infiltrare să nu cauzeze vreun prejudiciu construcŃiei vecinului său (de exemplu pavarea
spaŃiului pe care se scurge apa de pe streaşină).
Proprietarul are dreptul să facă să cadă apa, zăpada sau gheaŃa de pe streaşina sa pe un
teren care este coproprietatea sa şi a vecinului său.
Proprietarul unei clădiri este prezumat că este şi proprietarul terenului cuprins între
zidul casei sale şi linia verticală ce cade de la capătul straşinei casei pînă la pămînt. Însă
aceasta este o prezumŃie simplă care poate fi combătută prin proba contrară.
Nu este exclus faptul că proprietarul să lase ca apa, zăpada sau gheaŃa să cadă pe
proprietatea vecină, aceasta fiind posibil doar numai în cazul în care proprietarul iniŃial a

566
dobîndit acest drept prin titlu, adică prin înŃelegere cu proprietarul vecin constituie o servitute
de scurgere a apelor.
Prevederile art. 386 au o aplicare generală, în sensul că sunt aplicabile atît localităŃilor
rurale cît şi celor urbane, fiindcă textul legii nu face nici o deosebire.
Prin prisma prevederile articolul 386 legiuitorul a reflectat unul din principiile generale
în materie de proprietate, conform căruia cineva are dreptul să facă orice pe proprietatea sa cu
unica condiŃie ca să nu lezeze drepturile vecinilor.

Articolul 387. Fructele căzute

Fructele căzute din pomi sau arbuşti pe terenul vecin se consideră fructe de pe
acel teren.

Conform prevederilor art. 387 legiuitorul recunoaşte dreptul de proprietate asupra

fructelor căzute din pomi sau arbuşti după proprietarul terenului pe care acestea au căzut.
SoluŃia dată de lege în situaŃia respectivă rezultă din principiul accesiunii în temeiul căruia tot
ceea ce uneşte bunul ori se încorporează în el revine proprietarului. ExcepŃia de la această
regulă rezultă din prevederile alin. 3 al art. 391, în temeiul căruia proprietarul terenului vecin
trebuie să permită accesul pe terenul său pentru ridicarea fructelor care datorită unei forŃe
naturale sau majore au căzut pe terenul vecin.
Prevederile articolului dat se aplică doar fructelor căzute, deoarece fructele care atîrnă
pe ramurile care trec pe proprietatea vecinului, aparŃin proprietarului arborelui. Dacă
proprietarul terenului nu recurge în acest caz la prerogativele conferite de art. 388, el este
obligat, în condiŃiile prevăzute la alin. 1 al art. 391, să permită accesul proprietarului
plantaŃiei pe terenul său pentru ca acesta să efectueze lucrările necesare, adică culegerea
fructelor.

Articolul 388. Rădăcinile şi ramurile de pe terenul vecin

(1) Proprietarul terenului poate să taie şi să-şi oprească rădăcinile de arbori şi de

arbuşti care au pătruns la el de pe terenul vecin. Aceeaşi regulă se aplică şi ramurilor de
arbori şi de arbuşti ce atîrnă de pe terenul vecin.
(2) Dreptul prevăzut la alin.(1) nu se acordă proprietarului în cazul în care
rădăcinile şi ramurile nu împiedică folosirea terenului său.

(1) Prevederile articolului 388 se aplică în cazul în care proprietarul vecin cu toate că a
respectat distanŃa de sădire a arborilor prevăzută la alin.2 art. 389 sau chiar dacă nu este
prevăzută vreo distanŃă, dar nu a depăşit linia de hotar (de exemplu pentru sădirea arborilor
mai mic de doi metri, a plantaŃiile sau gardurile vii), dar totuşi ramurile şi rădăcinile acestora
trec la proprietarul terenului. În această situaŃie proprietarul terenului este înzestrat cu dreptul
de a tăia şi a-şi menŃină rădăcinile de arbori şi de arbuşti care au pătruns de pe terenul vecin,
precum şi ramurile arborilor şi arbuştilor care atîrnă de pe terenul vecin.
(2) Legiuitorul condiŃionează exercitarea acestuia drept de către proprietarul terenului.
Astfel, proprietarul va putea să taie rădăcinile şi ramurile numai dacă acestea nu-i împiedică
să folosească terenul său.

Articolul 389. DistanŃa pentru construcŃii, lucrări şi plantaŃii

567
 (1) Orice construcŃie, lucrare sau plantaŃie se poate face de către proprietarul
terenului numai cu respectarea unei distanŃe minime faŃă de linia de hotar, conform
legii, regulamentului de urbanism sau, în lipsă, conform obiceiului locului, astfel încît să
nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.
(2) Arborii, cu excepŃia celor mai mici de doi metri, a plantaŃiilor şi a gardurilor
vii, trebuie sădiŃi la distanŃa stipulată de lege, de regulamentul de urbanism sau de
obiceiul locului, dar care să nu fie mai mică de 2 metri de linia de hotar.
(3) În caz de nerespectare a distanŃei prevăzute la alin. (1) şi (2), proprietarul
vecin este îndreptăŃit să ceară scoaterea ori tăierea la înălŃimea cuvenită a arborilor,
plantaŃiilor ori gardurilor pe cheltuiala proprietarului terenului pe care acestea sînt
ridicate.

(1) În virtutea dreptului de proprietate care conferă cele mai largi prerogative, titularul
dreptului de proprietate poate oricînd să construiască cava pe terenul său, să efectueze
anumite lucrări sau să facă plantaŃii. Există doar o singură restricŃie la realizarea acestui drept,
şi anume aceea de a nu aduce atingeri drepturilor proprietarilor vecini. În acest context
legiuitorul obligă proprietarul să efectueze construcŃiile, lucrările sau plantaŃiile cu
respectarea distanŃei minime faŃă de linia de hotar, în conformitate cu prevederile legii,
regulamentului de urbanism, iar în lipsa acestora, conform obiceiului locului. Obiceiul locului
presupune existenŃa în localitatea respectivă a unor tradiŃii constante, recunoscute de
majoritatea şi aplicate a perioadă îndelungată de timp. Dovada existenŃei obiceiurilor
constante şi recunoscute se face prin mărturii. Obiceiuri constante şi recunoscute sunt tradiŃii
care se repetă de mai multe ori şi sunt respectate ca o regulă de drept, dar nu numai îngăduite.
Dacă într-o localitatea există obiceiul de a nu respecta nici o distanŃă, se va aplica prevederile
legii.
(2) Proprietarul este obligă să sădească arborii, fie ei fructiferi, fie ne fructiferi la
distanŃa prevăzută de lege, regulamentul de urbanism sau obiceiul locului, distanŃă care să nu
fie mai mică de 2 metri de linia de hotar. ExcepŃie de la regula generală a constituie arborii
mai mici de 2 metri, plantaŃiile şi gardurile vii, pentru care legiuitorul nu instituie
obligativitatea respectării distanŃei minime de la hotar. Astfel, arborii mai mici de 2 metri,
plantaŃiile şi gardurile vii pot fi sădite chiar la hotar. DistanŃa minimă de 2 metri este
obligatorie numai în mod subsidiar, adică în lipsă de alte prevederi legale, de regulamentul
de urbanism sau de obiceiul locului. Constatarea existenŃei unor obiceiuri locale constante,
adică cunoscute şi aplicate ca o regulă generală, Ńine de competenŃa instanŃei de judecată.
ObligaŃia de a respecta distanŃa dispare cînd proprietarul terenului a dobîndit o servitute
contrarie, adică dreptul de a sădi arbori la o distanŃă inferioară. Această servitute încetează şi
vor fi aplicabile prevederile alin. 2 al art. 389 cînd arborii se usucă sau sunt scoşi.
(3) Alineatul 3 conŃine sancŃiunea nerespectării de către proprietarul terenului a
prevederilor aliniatelor (1) şi (2). În acest caz proprietarul vecin la discreŃia sa are dreptul că
ceară fie scoaterea, fie tăierea la înălŃimea cuvenită a arborilor, plantaŃiilor ori gardurilor vii
la înălŃimea cuvenită. Proprietarul nu are nevoie să dovedească că suferă vreun prejudiciu
pentru a invoca dreptul de a cere scoaterea ori tăierea arborilor, plantaŃiilor, gardurilor vii.
Cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea acestor lucrări sunt puse în sarcina
proprietarului terenului pe care sunt amplasate.

Articolul 390. Depăşirea hotarului terenului învecinat în cazul construcŃiei

568
 (1) Dacă proprietarul unui teren, cu ocazia ridicării unei construcŃii, a construit
dincolo de limita terenului său, fără a i se putea imputa premeditarea sau culpa gravă,
vecinul trebuie să tolereze încălcarea hotarului dacă nu a obiectat pînă sau imediat
după depăşirea limitei.
(2) Vecinul prejudiciat prin situaŃia prevăzută la alin.(1) trebuie despăgubit cu o
rentă în bani, plătită anual, cu anticipaŃie.
(3) Cel îndreptăŃit la rentă poate pretinde oricînd ca debitorul său să-i achite
preŃul porŃiunii de teren pe care s-a construit în schimbul transmiterii proprietăŃii
asupra acesteia.

(1) Prevederilor alineatului 1 obligă vecinul să tolereze încălcarea hotarului în cazul în

care acesta a fost depăşit de către proprietarul unui teren cu ocazia ridicării unei construcŃii.
Vecinul este obligat să suporte această povară numai în cazul în care proprietarul terenului
care a ridicat construcŃia este de bună-credinŃă, adică nu poate fi învinuit de premeditare sau
de culpă gravă, iar vecinul, la rîndul său este de rea-credinŃă, fiindcă a observat depăşirea
hotarului, dar nu a făcut obiecŃii înainte sau imediat după depăşirea limitei pentru a-i
comunica constructorului depăşirea limitei şi a stopa construcŃia.
(2) Dacă totuşi proprietarul terenului cu bună-credinŃă a depăşit limita terenului cu
ocazia ridicării unei construcŃii, iar vecinul a tolerat această încălcare. În aceste condiŃii
proprietarul terenului care a ridicat construcŃia se foloseşte de terenul vecinului în temeiul
dreptului de superficie, pentru o plată corespunzătoare drept despăgubiri sub forma unei rente
băneşti, plătită anual, cu anticipaŃie.
(3) Vecinul obligat să suporte povara proprietarului care a construit peste limita de
teren are la dispoziŃie şi altă alternativă. Ea constă în posibilitatea acestuia ca oricînd să ceară
de la debitor să achite preŃul porŃiunii de teren pe care s-a construit în schimbul transmiterii
proprietăŃii asupra acestuia. În acest context se pune problema care va fi preŃul porŃiunii de
teren, care poate fi acceptat, preŃul de piaŃă, care ar fi plătit. În viziunea unor practicieni,
preŃul de piaŃă nu poate fi acceptat, deoarece el poate genera o modalitate de înstrăinare
ascunsă a terenurilor. Din acest considerent vînzarea acestei porŃiuni ar trebui să poarte şi un
caracter de pedeapsă pentru cel care a depăşit hotarul, de aceea ar fi oportună ideea ca preŃul
de vînzare să fie egal cu preŃul dublu celui de piaŃă. Dar deoarece legiuitorul nu specifică
expres careva îngrădiri referitor la preŃul terenului, rezultă că preŃul terenului este acel preŃ la
care au convenit păŃile.

Articolul 391. Accesul pe terenul altuia

(1) Orice proprietar este obligat ca, după primirea unui aviz scris sau verbal, să
permită vecinului accesul pe teritoriul său, după caz, pentru efectuarea şi întreŃinerea
unei construcŃii, plantaŃii şi efectuarea unor alte lucrări pe terenul vecin.
(2) Proprietarul care este obligat să permită accesul pe teritoriul său are dreptul la
compensarea prejudiciului cauzat doar prin acest fapt şi la restabilirea terenului în
starea anterioară.
(3) În cazul în care, datorită unei forte naturale sau forte majore, un bun a
pătruns pe un teren străin sau a fost transportat acolo, proprietarul terenului trebuie să
permită căutarea şi ridicarea bunului, dacă nu a purces el însuşi la căutare sau nu-l
restituie. Bunul continuă să aparŃină proprietarului său, cu excepŃia cazului cînd acesta
renunŃă la el. Proprietarul terenului poate cere ridicarea bunului străin şi aducerea
terenului în situaŃia anterioară.

569
 (4) Proprietarul terenului care efectuează şi întreŃine construcŃii, plantaŃii sau
execută alte lucrări pe teritoriul său nu are dreptul să pericliteze terenul vecin sau să
compromită trăinicia construcŃiilor, lucrărilor sau plantaŃiilor situate pe acesta.

(1) Pentru a face posibilă conlocuirea vecinilor, în conformitate cu prevederile alin. 1,

proprietarul este obligat să permită accesul vecinului pe teritoriul său. Obligarea
proprietarului de a permite vecinului accesul pe terenul său este posibilă doar numai după ce
proprietarul a fost înştiinŃa printr-un aviz fie verbal, fie în scris prin care vecinul solicită
accesul pentru a îndeplini anumite lucrări, precum efectuarea şi întreŃinerea unei construcŃii,
plantaŃii sau alte lucrări pe terenul vecin.
(2) Accesul vecinului pe terenul unui alt proprietar constituie o prerogativă pe care
primul o exercită în mod gratuit. Doar numai în cazul în care proprietarului terenului i se
cauzează careva prejudicii ca rezultat al accesului pe terenul său, el va putea cere
compensarea prejudiciului, precum şi restabilirea terenului în starea anterioară.
(3) Conform prevederilor art. 317, care constituie regula generală, tot ce produce bunul,
precum şi tot ceea ce uneşte bunul ori se încorporează în el ca urmare a faptei proprietarului,
a unei alte persoane ori a unui caz fortuit, revine proprietarului, dacă legea nu prevede
altceva. Astfel, conŃinutul alin. 3 din articolul comentat constituie excepŃia de la regula
generală, deoarece dacă un bun din cauza forŃei naturale sau forŃei majore a pătruns sau a fost
transferat pe terenul unui alt proprietar, acesta continuă să aparŃină proprietarului său, cu
condiŃia că acesta nu a renunŃat la el. Prin urmare, proprietarul terenului pe care se află
bunurile altui proprietar este obligat în primul rînd el însuşi să-l caute sau să-l restituie
proprietarului bunului, sau să-i permită ultimului singur căutarea şi ridicarea bunului.
(4) În temeiul dreptului de proprietate, titularul dreptului de proprietate în vederea
exercitării prerogativelor sale, este în drept pe terenul său să efectueze şi să întreŃină
construcŃii, plantaŃii sau alte lucrări. Însă, conform prevederile alin. 4 al articolului comentat,
proprietarul terenului este obligat să respecte dreptul vecinilor. ObligaŃia proprietarului
terenului care întreprinde asemenea acŃiune este de a nu pune în pericol (pereclita) terenul
vecin sau a nu compromite trăinicia construcŃiilor, lucrărilor sau plantaŃiilor situate pe acesta.

Articolul 392. Trecerea prin proprietatea străină

(1) Dacă terenul este lipsit de comunicaŃie prin orice cale de acces de folosinŃă
comună, conducte de alimentare cu apă, conducte de energie electrică, gaze,
telecomunicaŃii şi altele asemenea, proprietarul poate cere vecinilor să-i permită
utilizarea terenurilor lor pentru instalarea comunicaŃiei necesare.
(2) Trecerea urmează a se face în condiŃii de natură să aducă o minimă atingere
exercitării dreptului de proprietate asupra terenului. Vecinului al cărui teren este folosit
pentru acces trebuie să i se plătească o justă şi prealabilă despăgubire care, prin
acordul părŃilor, poate fi efectuata sub formă de plată unică.
(3) Despăgubirea datorată conform alin.(2) se dublează atunci cînd lipsa accesului
este o urmare a faptei proprietarului care pretinde trecerea.

(1) Art. 392 alin. 1 reglementează dreptul de trecere prin proprietatea străină, care
constituie o restricŃie a dreptului de proprietate, justificată de o utilitate generală. Necesitatea
instituirii unui asemenea drept pentru proprietarul unui terenului şi obligarea vecinilor să
suporte această povară este dictată de situaŃia naturală a terenului şi anume situarea acestuia
într-un loc înfundat. Prin teren înfundat se are în vedere un lot care este înconjurat din toate
părŃile de alte loturi şi care nu are nici o ieşire directă la calea de acces comună pentru

570
folosirea conductelor de alimentare cu apă, conductelor de energie electrică, gaze,
telecomunicaŃii, precum şi alte instalaŃii asemănătoare. Un teren se consideră înfundat nu
numai atunci cînd nu are nici o ieşire la calea de acces comună, ci şi atunci ieşirea este
insuficientă pentru necesităŃile exploatării terenului sau cînd ieşirea nu se poate face direct
fără inconveniente grave, precum ar fi de exemplu suportarea unor cheltuieli excesive.
Aprecierea gravităŃii inconvenientelor revine instanŃei de judecată. Proprietarul a cărui trecere
este incomodă, nu poate obŃine dreptul de trecere.
Dreptul de trecere poate fi cerut numai de către proprietarul terenului înfundat sau cel
puŃin de către cel care are asupra terenului un drept real. Astfel, uzufructuarul, uzuarul unui
teren înfundat are dreptul să ceară o asemenea trecere. Arendaşul nu are dreptul să ceară
trecere prin proprietatea străină. El are numai o acŃiunea împotriva proprietarului pentru ca
ultimul să-i creeze condiŃiile de trecere, în caz contrar arendaşul are dreptul să ceară rezilierea
contractului de arendă sau plata daune-interese.
Proprietarul terenului înfundat nu dobîndeşte proprietatea terenului pe care exercită
trecere. Proprietarul terenului pe care se exercită trecerea la un teren înfundat, are dreptul de a
îngrădi terenul, de a dispune de el, dar cu respectarea condiŃiei de a nu crea piedici în
exercitarea trecerii.
Prevederile alin. 1 se aplică la oricare teren înfundat, fie el îngrădit sau neîngrădit,
clădit sau neclădit, urban sau rural. Povara suportării trecerii poate exista de asemenea în
sarcina oricărui fond alăturat cu un loc înfundat, chiar şi în sarcina unui fond care aparŃine
domeniului public.
(2) Trecerea trebuie să se facă astfel încît să cauzeze cît mai puŃine incomodităŃi,
tulburări proprietarului terenului pe care se exercită. Aceasta înseamnă că trecerea trebuie să
fie făcută pe traseul cel mai scurt între locul înfundat şi calea publică. Dacă trecerea pe
traseul cel mai scurt cauzează mai multe pagube proprietarului terenului vecin, atunci
trecerea ar trebui să se facă prin locul pe unde se pricinuiesc mai puŃine pagube, chiar dacă
traseul ar fi mai lung.
Trecerea pe proprietatea străină nu este gratuită. Astfel, proprietarul care solicită
trecerea pe proprietatea străină este obligat să despăgubească proprietarul, terenul căruia este
folosit pentru trecere. Despăgubirea trebuie să corespunde anumitor cerinŃe şi anume: ea
trebuie să fie justă şi prealabilă, care poate fi achitată eşalonat în timp, iar prin acordul
părŃilor poate fi efectuată sub formă de plată unică.
(3) Pentru solicitarea dreptului de trecere pe terenul vecinilor este necesar ca
proprietarul să fie lipsit de accesul la comunicaŃiile de folosinŃă comună, lipsirea dată trebuie
să fie străină proprietarului care solicită trecerea, adică să nu provină din vina lui. Dacă
înfundarea terenului se datorează faptului proprietarului însuşi (ex.: a clădit dea curmezişul
ieşirii, a înstrăinat o parte din teren), el va putea solicita trecerea, dar va fi obligat la plata
unei despăgubiri duble. De exemplu un teren nu era înfundat, dar s-a împărŃit între mai mulŃi
proprietari prin vînzarea lui. Ca rezultat al împărŃirii unul din terenuri este lipsit de ieşire la
drum. În asemenea condiŃii, proprietarul terenului are la dispoziŃie două alternative: fie să
solicite trecerea de la vecin, fiind obligat în acest caz la plata unei despăgubiri duble;
trecerea nu va putea fi solicitată de la vecini, ci numai copărtaşilor, care o vor datora fără
dreptul de despăgubire şi fără a o pune în sarcina celorlalŃi vecini, fiindcă ceilalŃi copărtaşi
sunt obligaŃi să-şi garanteze reciproc deplina folosinŃă a fondului. Numai dacă trecerea pe
fondul copărtaşilor nu este suficientă, se va putea reclama trecerea prin terenurile vecinilor.

Articolul 393. Instalarea liniei de demarcare a hotarului

571
 (1) Proprietarul de teren poate cere proprietarului de teren vecin să ia parte la
instalarea unui hotar stabil de demarcare sau la restabilirea unui hotar deteriorat.
(2) Cheltuielile pentru demarcare se împart între vecini în mod egal dacă din
raporturile existente între ei nu reiese altfel.

(1) GrăniŃuire sau hotărnicie, fixarea hotarului, adică fixarea, prin semne exterioare şi
vizibile, a liniei de separaŃie dintre două proprietăŃi vecine. Fixarea hotarului este o operaŃie
utilă, deoarece permite determinarea cu precizie a suprafeŃei terenului, se pune capăt
divergenŃelor apărute sau chiar împiedică şi previn conflictele între vecini. Din cauza utilităŃii
grăniŃuirii şi a interesului pe care ea o reprezintă pentru orice proprietar, art. 393 alin. 1
stabileşte că orice proprietar de teren poate cere de la proprietarul de teren vecin să participe
la instalarea unui hotar stabil sau la restabilirea celui deteriorat. GrăniŃuirea este în acelaşi
timp un drept şi o obligaŃie pentru fiecare proprietar faŃă de vecinul său. Chiar statul poate fi
obligat să procedeze la grăniŃuire.
Dreptul fiecărui proprietar de a obliga pe vecinul său să participe la instalarea liniei de
demarcare este o pură facultate, pe care proprietarul poate să o exercite sau să n-o exercite în
orice moment. Din acest considerent acest drept nu se prescrie, chiar dacă proprietarul nu va
uza de el un timp îndelungat. Acesta se datorează faptului că proprietatea nu se stinge prin
neuz, iar grăniŃuirea nu este alt ceva decît un atribut al proprietăŃii şi este imprescriptibilă ca
şi proprietatea.
Dreptul de a obliga pe vecin la instalarea liniei de demarcare hotarului aparŃine
proprietarului terenului, precum şi uzufructuarului, care posedă şi foloseşte bunul întocmai ca
şi proprietarul. Acest drept nu aparŃine locatarilor, care pot numai să ceară de la proprietar
crearea condiŃiilor necesare pentru exercitarea dreptului de locaŃiune.
GrăniŃuirea poate să fie efectuată prin buna înŃelegere a vecinilor. Cînd însă unul din
proprietari refuză să ia parte la grăniŃuire, celălalt poate să recurgă la instanŃa de judecată şi
să oblige pe vecinul său să participe instalarea hotarului. În acest caz se exercită acŃiunea în
grăniŃuire. Scopul acŃiunii în grăniŃuire constă în stabilirea hotarului şi de regulă nu ridică
chestiunea de revendicare de proprietate. Hotărîrea pronunŃată de instanŃa de judecată într-o
cauză de grăniŃuire este declarativă, şi nu atributivă de drepturi. Ea nu are puterea de a
prejudeca chestiuni de proprietate. Dar un proprietar poate, chiar în urma unei grăniŃuiri, să
pornească ulterior o acŃiune în revendicare, pârâtul neputînd invoca autoritatea lucrului
judecat în acŃiunea în grăniŃuire, obiectul revendicării fiind diferit de acel al grăniŃuirii.
(2) Instalarea liniei de demarcare a hotarului, adică aşezarea semnelor despărŃitoare,
comportă o serie de operaŃiuni: examinarea titlurilor de proprietate pentru a stabili întinderea
terenurilor; măsurarea; tragerea hotarului pe teren, care necesită suportarea anumitor
cheltuieli. În acest scop legiuitorul a stabilit că cheltuielile pentru demarcare se împart între
vecini în mod egal, indiferent de întinderea comparativă a terenurilor, dacă din raporturile
dintre vecini nu rezultă altfel. În cazul în care grăniŃuirea implică şi o chestiune de
proprietate, regula stabilită la alineatul 2 nu mai este valabilă. În acst caz este necesar să se
determine în prealabil suprafaŃa exactă a fiecărei proprietăŃi prin arpentaj (întocmirea
planurilor topografice, evaluarea suprafeŃei de teren). Cheltuielile acestor operaŃiuni pot fi
foarte ridicate, care sunt proporŃionale cu suprafaŃa fondului

Articolul 394. Litigii privind hotarul

(1) Dacă în urma unei dispute este imposibilă determinarea hotarului adevărat,
atunci pentru demarcare este decisivă posesiunea de fapt a vecinilor. Dacă posesiunea

572
de fapt nu poate fi determinată, fiecărui teren îi este anexata o jumătate din porŃiunea
disputată.
(2) Dacă determinarea hotarului în conformitate cu prevederile alin.(1) duce la un
rezultat ce contravine faptelor stabilite, în particular aduce atingere mărimii stabilite a
terenului, hotarul se stabileşte, la cererea unei părŃi, de către instanŃa de judecată.

(1) În cazurile în care între vecini apar divergenŃe referitor la determinarea hotarului
terenurilor acestora, vecinii au posibilitate singuri să soluŃioneze divergenŃele apărute în
virtutea prevederilor alineatului respectiv. Astfel, în condiŃiile în care este imposibilă
determinarea hotarului adevărat, prima soluŃie care intervine este determinată de posesiunea
de fapt. Adică decisivă este posesiunea de fapt a vecinilor şi hotarul se va stabili în
dependenŃă de faptul care vecin a posedat de fapt terenul disputat în calitate de limită de
hotar. Dar dacă nu poate fi determinată posesiunea de fapt a vecinului, intervine altă soluŃie şi
anume cea de anexare la fiecare teren a o jumătate din porŃiunea de teren disputată.
(2) Vecinii au posibilitate să apeleze la instanŃa de judecată în cazul în care determinarea
hotarului conform prevederilor alinatului (1) duc fie la un rezultat care contravin faptelor
stabilite, fie aduc atingere mărimii stabilite a terenului. În acest caz instanŃa de judecată este
competentă să pronunŃe pe marginea litigiului corespunzător.

T i t l u l IV
ALTE DREPTURI REALE
Capitolul I
UZUFRUCTUL

Articolul 395. NoŃiunea de uzufruct

(1) Uzufructul este dreptul unei persoane (uzufructuar) de a folosi pentru o

perioadă determinată sau determinabilă bunul unei alte persoane (nudul
proprietar) şi de a culege fructele bunului, întocmai ca proprietarul, însă cu
îndatorirea de a-i conserva substanŃa. Uzufructuarul are dreptul de a poseda
bunul, nu şi de a-l înstrăina.
(2) Uzufructul poate fi limitat prin excluderea anumitor folosinŃe.
(3) Uzufructul se poate constitui, conjugat sau succesiv, în favoarea unei sau mai
multor persoane existente la data deschiderii uzufructului.

(1) Articolul 395 constituie dreptul subiectiv al unei persoane (uzufructuar) de a poseda, de a
folosi şi culege fructele unui bun neconsumptibil aflat în circuit (art. 396 (3) ce aparŃine cu
drept de proprietate altei persoane (nudul proprietar), cu îndatorirea de a-i păstra substanŃa,
adică de a nu-l specifica sau de a nu-i schimba destinaŃia.
Termenul uzufruct este compus din cuvintele latine uzus, ceea ce înseamnă dreptul de
a folosi şi fructus de a culege fructele.
Dreptul instituit prin prezentul articol este un drept subiectiv:
a) Personal, dat fiind că nu poate fi transmis altei persoane (art.398 (1));
b) real, dat fiind că are în calitate de obiect un lucru (res – reales);
c) absolut, graŃie opozabilităŃii sale unui cerc nedeterminat de persoane, inclusiv şi
nudului proprietar;
d) cu titlu gratuit, dat fiind că posedarea obiectului folosirea şi însuşirea fructelor
acestuia nu are loc contra plată;

573
 e) limitat în timp, fiind instituit pe un termen determinat (de 10,20,30 de ani) sau
determinabil (până la epuizarea valorii de consum a obiectului, până la decesul
uzufructului-persoană fizică sau până la lichidarea persoanei juridice –
uzufructuar în condiŃiile art. 397).
Dreptul de a culege fructele de la bunul dat în uzufruct trebuie înŃeles lato sensu, adică
în sens larg, fiind un drept subiectiv al uzufructului de a percepe toate fructele şi a obŃine
toate beneficiile (fructele naturale şi civile) pe care este în stare să le dea obiectul în
conformitate cu destinaŃia sa economică, obŃinând asupra acestora dreptul de proprietate (art.
401)
SituaŃia juridică de “nudul proprietar”, care provine de la sintagma din limba latină
nuda proprietas, rezultă din faptul că proprietarului bunului, asupra căruia este instituit un
uzufruct, îi aparŃine doar titlul gol (nud) de proprietar fără aşa elemente ale conŃinutului
dreptului subiectiv de proprietate (art. 315) ca: dreptul de a poseda, de a folosi şi culege
fructele sau a obŃine careva alte beneficii de la obiectul uzufructului. ExcepŃie de la aceasta
fac unele elemente de a dispune de obiectul uzufructului (de a-l înstrăina, (art.398 (1)), de a-şi
exprima sau nu acordul în cazul când uzufructuarul vrea să transmită obiectul în arendă
(chirie) în condiŃiile art.398 (3).
Iar conform aliniatului (2) al prezentului articol, uzufructuarul poate fi limitat prin exluderea
anumitor folosinŃe şi atunci aceste exluderi îi revin nudului proprietar.
(3)Conform aliniatului (3) uzufructul poate fi instituit în favoarea unei sau mai multor
persoane concrete, cu condiŃia ca aceste persoane să existe la momentul instituirii
uzufructului.
În cazul când uzufructul este instituit în favoarea mai multor persoane, exercitarea
dreptului de uzufruct poate fi efectuată în mod conjugat sau succesiv. În primul caz toŃi
titularii acestui drept folosesc obiectul şi percep de la el fructele împreună, în acelaşi timp şi
în egală măsură, iar în al doilea – în mod succesiv, adică folosesc obiectul şi percep fructele
într-o anumită ordine succesivă. De exemplu, dacă uzufructul este instituit în favoarea mai
multor persoane în formă succesivă asupra unei vaci mulgătoare concrete din cireada ce
aparŃine cu drept de proprietate altei persoane, apoi prima poate percepe laptele de dimineaŃă,
a doua – de la amează, iar a treia – de seară.
La fel poate fi instituită ordinea succesivă de percepere a laptelui în zilele săptămânii,
de decadele lunii etc, sau în privinŃa generaŃiei ce o produce acest animal în primul an, în al
doilea, în al treilea şi a. m.d.
Cu acelaşi succes şi în aceleaşi modalităŃi (conjugat sau succesiv) poate fi instituită
ordinea de percepere a dividendelor de la un pachet de acŃiuni ce aparŃin cu drept de
proprietate altei persoane.

Articolul 396 Constituirea uzufructului

(1) Uzufructul se poate constitui, prin lege sau act juridic, dispoziŃiile privind
registrul bunurilor imobile fiind aplicabile pentru bunurile imobile. În
cazurile prevăzute de lege, uzufructul poate fi constituit prin hotărîre
judecătorească.
(2) La constituirea uzufructului se aplică aceleaşi reguli ca şi la înstrăinarea
bunurilor care fac obiectul uzufructului.
(3) Obiect al uzufructului poate fi orice bun neconsumptibil care se află în
circuit civil, mobil sau imobil, corporal sau incorporal, inclusiv un
patrimoniu sau o parte din el.

574
 (4) Uzufructul poartă asupra tuturor accesoriilor bunului dat în uzufruct,
precum şi asupra a tot ce se uneşte sau se încorporează în acesta.

Prezentul articol este consacrat condiŃiilor de fond şi de formă ale constituirii

uzufructului.
Conform alin (1) al acestui articol, uzufructul poate fi consacrat în baza:
a) legii;
b) actului juridic;
c) hotărârii judecătoreşti în cazurile prevăzute de lege.
a) În cazul când uzufructul este constituit prin lege, legiuitorul singur determină
condiŃiile, conŃinutul şi termenul uzufructului.
b) Când la baza constituirii stă un act juridic, condiŃiile, conŃinutul şi termenul
uzufructului sînt determinate prin actul juridic respectiv. Alin (1) al prezentului articol
nu dispune expres prin care acte juridice poate fi constituit un uzufruct. Prin urmare ,
uzufructul poate fi constituit prin orice act juridic, numai că acest act juridic să nu
contravină legislaŃiei în vigoare şi să fie de regulă, cu titlul gratuit.
Practica demonstrează că în cele mai frecvente cazuri uzufructul se constituie printr-un
testament (art.1449, art. 1487). Însă de aici nu rezultă că uzufructul nu poate fi constituit şi
printr-un act juridic între vii (inter vivos), special consacrat constituirii acestuia. Şi într-un
caz, şi în altul actele juridice, care stau la baza constituirii uzufructului, trebuie să corespundă
prevederile capitalelor 1,2,şi 3 al titlului 3 din prezentul Cod. În cazurile prevăzute de lege,
uzufructul poate fi constituit prin hotărârea judecătorească. În asemenea cazuri conŃinutul şi
durata uzufructului sunt determinate de instanŃa ce adoptă hotărârea respectivă.
c) Când obiect al uzufructului este un bun imobil (art. 288 (2)), se aplică dispoziŃiile
înregistrări de stat în conformitate cu articolele 289 şi 290 din prezentul Cod şi art.4 şi
5 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25.02. 1998, cu modificările şi
completările ulterioare (M.O. al R.M. nr.44-46/318 din 21.05.1998):
(2) Prevederile acestui aliniat accentuează asupra respectării uzufructului care sunt analogice
celor de la înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul uzufructului (vezi comentariul alin.(1) ).
(3) Obiect al uzufructului caracterizat de acest aliniat poate fi orice bun care :
a) Este neconsumptibil (art. 295) cu excepŃia prevăzută de art. 402
b) Se află în circuitul civil (art. 286),
c) Este mobil sau imobil (art.288);
d) Este corporal sau incorporal (art. 285(2) şi art.401 (1));
e) Este un patrimoniu al anumitei persoane (art. 284);
f) Este o parte a patrimoniului ce aparŃine unei anumite persoane;
(4) Conform acestui aliniat, uzufructuarului îi aparŃine aceleaşi drepturi şi asupra tuturor
bunurilor accesorii ca si asupra bunului principal (art. 292) ce constituie obiect al
uzufructului.

Articolul 397 Termenul uzufructului.

(1) Uzufructul se instituie cel mult pînă la decesul persoanei fizice sau la
lichidarea persoanei juridice dacă un termen mai scurt nu este stabilit prin
lege sau prin act juridic.

(2) Uzufructul constituit în favoarea unei persoane juridice nu poate depăşi 30

de ani.

575
 (3) Uzufructul încetează la decesul persoanei fizice sau la lichidarea persoanei
juridice în al cărei folos a fost stabilit uzufructul.
(4) Orice act juridic prin care se constituie un uzufruct perpetuu şi transmisibil
pentru cauză de moarte sau lichidare este lovit de nulitate absolută.

Prezentul articol este consacrat limitelor duratei în timp a uzufructului şi ordinii

determinării acestor limite.
(1) Uzufructul, având un caracter strict personal, durata maximă a acestuia este determinată
de durata vieŃii uzufructuarului, existenŃei persoanei juridice, uzufructuar sau de durata
existenŃei obiectului uzufructului dacă un termen mai scurt nu este prevăzut prin lege sau
actul juridic ce stă la baza constituirii acestuia.
(2) Acest aliniat prevede cazul când un termen mai scurt al uzufructului poate fi stabilit prin
lege şi anume: uzufructul constituit în favoarea unei persoane juridice nu poate depăşi 30
de ani.
(3) Acest aliniat stipulează temeiurile stingerii uzufructului care se reduc la decesul persoanei
fizice sau la lichidarea persoanei juridice, în a căror favoare a fost constituit uzufructul.
Considerăm că în sintagma “în a cărei” s-a strecurat o greşală de tipar, expresia corectă
a căreia ar trebui să fie “în a căror”, dat fiind că se referă la ambele categorii de subiecte.
(4) Aliniatul (4 ) declară nulitatea absolută a oricăror acte juridice ( art. 216(1) ), prin care ar
putea fi constituit un uzufruct perpetuu, transmisibil pentru cauză de moarte, a persoanei
fizice sau lichidare a persoanei juridice.

Articolul 398 Inalienabilitatea uzufructului.

(1) Uzufructul nu poate trece de la uzufructuar la o altă persoană prin acte juridice
sau prin succesiune.
(2) Uzufructuarul poate închiria sau arenda altuia, integral sau în parte, bunul
mobil obiect al uzufructului dacă, la momentul constituirii uzufructului, nu a
fost stabilit altfel.
(3) Dacă la momentul constituirii uzufructului imobilul nu era dat în chirie sau
arendă, uzufructuarul nu are dreptul să-l dea în chirie sau arendă fără acordul
nudului proprietar sau fără autorizaŃia instanŃei de judecată dacă acest drept nu
i-a fost acordat expres la momentul constituirii uzufructului.
(4) La stingerea uzufructului, nudul proprietar este obligat să menŃină contractele
de locaŃiune sau de arendă, încheiate în modul stabilit. El poate totuşi să refuze
menŃinerea în cazul în care:
a. termenul contractului de locaŃie sau de arendă depăşeşte, fără
consimŃămîntul lui, termenul obişnuit în conformitate cu uzanŃele
locale;
b. spaŃiul comercial a fost dat în chirie pe un termen mai mare de 5 ani;
c. întreprinderea agricolă a fost dată în arendă pe un termen mai mare
de 12 ani;
d. un teren agricol a fost dat în arendă pe un termen mai mare de 6 ani;
e. contractul de locaŃiune sau de arendă stipulează condiŃii neobişnuite,
excesive pentru nudul proprietar.
(5) Nudul proprietar pierde dreptul de a refuza menŃinerea contractului cînd locatarul
sau arendaşul i-a stabilit un termen rezonabil în care nudul proprietar trebuia să
declare despre menŃinerea sau refuzul de a menŃine, iar el a omis să facă aceasta în
termenul stabilit.

576
(1) Din prevederile acestui aliniat rezultă caracterul personal al uzufructului, în baza căruia
aceasta nu poate trece de la uzufructuar la o altă persoană prin acte juridice sau prin
succesiune.
(2) În cazul când obiectul uzufructului este un bun mobil, uzufructuarul îl poate da în chirie
sau în arendă oricând, integral sau parŃial, dacă la momentul constituirii uzufructului nu a
fost stipulat altfel.
Sintagma “chirie sau arendă” întâlnită în aliniatele (1) şi (2) trebuie înŃeleasă că ea
exprimă echivalenŃă între aceste noŃiuni, dat fiind faptul că aceste instituŃii juridice sunt de
aceeaşi natură, numai că contractul de închiriere se întâlneşte în practică mai frecvent la
bunurile mobile (art.875-910), iar arenda-la bunurile imobile (art. 911-922). Aceasta însă nu
este o regulă imperativă.
(3) Dacă în condiŃiile alin (1) uzufructuarul are dreptul să dea obiectul uzufructului în chirie
sau arendă în toate cazurile, cu excepŃia limitărilor stipulate la constituirea uzufructului,
apoi în cazurile când obiectul uzufructului este un bun imobil, uzufructuarul, de regulă,
nu are dreptul de a da bunul în chirie sau arendă, decât în condiŃiile când:
a) Bunul imobil este dat în chirie sau arendă la momentul constituirii uzufructului;
b) ObŃine acordul nudului proprietar sau autorizaŃia instanŃei de judecată. ConjuncŃia
“sau” pune aceste două condiŃii în raport de alternativă: sau “acordul”, sau autorizaŃia.
Ultima poate fi obŃinută şi în pofida voinŃei nudului proprietar în cazurile când:
a) Contractul de arendă existent la momentul constituirii uzufructului este lovit de
nulitate, dar nimeni până la solicitarea uzufructuarului n-a iniŃiat un asemenea proces
judiciar:
b) Refuzul nudului proprietar este recunoscut neîntemeiat de către instanŃa
judecătorească la iniŃiativa uzufructuarului.
c) Acest drept i-a fost acordat uzufructuarului la momentul constituirii. Probabil că
prevederile stipulate în p. “c” pot fi realizate doar în condiŃiile prevederilor punctului
“a”.
(4) La stingerea uzufructului în condiŃiile art. 297(3) nudul proprietar este obligat să menŃină
contractele de locaŃiune (art. 875-910) sau de arendă (art. 911-922), încheiate în modul
stabilit de alineatele (2)şi (3) ale prezentului articol. Sintagma “nudului proprietar” este
folosită convenŃional în acest aliniat, pentru a nu pierde legătura dintre subiecŃii
uzufructului ce s-a stins. Însă din momentul stingerii uzufructului nudul proprietar se
repune integral în dreptul de proprietate asupra obiectului uzufructului stins. Consider că
mai corect ar fi de întrebuinŃat aici sintagma “fostul nud proprietar”. Totuşi fostul nud
proprietar are dreptul să refuze menŃinerea contractelor indicate în cazul în care.:
a) Termenul contractului de locaŃiune sau de arendă, încheiat fără consimŃământul lui,
depăşeşte termenul obişnuit în conformitate cu uzanŃele locale;
b) SpaŃiul comercial a fost dat în chirie pe un termen mai mare de 5 ani;
c) Întreprinderea agricolă a fost dată în arendă pe un termen mai mare de 12 ani;
d) Un teren agricol a fost în arendă pe un termen mai mare de 6 ani;
e) Contractul de locaŃiune sau de arendă stipulează condiŃii neobişnuite, excesive pentru
nudul proprietar (fostul).
CondiŃii (clauze) neobişnuite pot fi clauzele (condiŃiile) care vin în contradicŃie cu
modul de viaŃă şi obişnuinŃele tradiŃionale ale “nudului proprietar” .
Excesive pot fi acele clauze (condiŃii) care depăşesc sau modul obişnuit de folosire a
bunului în cadrul contractului respectiv, sau plata de arendă (chirie) este mai mică de cât
cotele minime existente la moment, reducând substanŃial interesul proprietarului în
menŃinerea unui asemenea contract.

577
(5) Dreptul de a refuza menŃinerea contractului de locaŃiune sau arendă poate fi pierdut în
urma omiterii termenului rezonabil, stabilit de locatar sau arendaş fostului nud proprietar,
pentru ca acesta să-şi exprime refuzul.

Articolul 399 Determinarea stării bunului.

(1) Uzufructuarul preia bunurile în starea în care acestea se află.

(2) La stabilirea uzufructului asupra unei universalităŃi de bunuri,
uzufructuarul şi nudul proprietar sînt obligaŃi să-şi acorde asistenŃă
reciprocă în vederea întocmirii inventarului.
(3) Inventarul trebuie să conŃină menŃiunea despre data întocmirii, să fie semnat
de ambele părŃi, iar la cererea unei din părŃi semnătura trebuie autentificată.
(4) Fiecare parte are dreptul să ceară ca inventarul să fie întocmit de către
organul competent.
(5) Partea care cere întocmirea inventarului în condiŃiile alin.(4) sau
autentificarea semnăturii suportă cheltuielile aferente.

Prevederile prezentului articol se referă la condiŃiile de fond şi de formă ale determinării

stării obiectului uzufructului la momentul constituirii acestuia.
(1) Dat fiind că dreptul subiectiv de uzufruct este, de regulă, un drept cu titlul gratuit, (art.
400(1)) legea nu prevede careva obligaŃii pentru nudul proprietar relative la calitatea
obiectului, ca, de exemplu, la contractul de vânzare - cumpărare
(art.763,764,765).Uzufructuarul trebuie să preia obiectul uzufructului în starea în care el
se află la momentul constituirii uzufructului. Nudului proprietar i se impune doar
obligaŃia prevăzută de art. 417, care apare după constituirea uzufructului.
(2) În cazurile când obiectul uzufructului constituie o universalitate de bunuri, uzufructuarul
şi nudul proprietar sunt obligaŃi să-şi acorde asistenŃa reciprocă în vederea întocmirii
inventarului. Această obligaŃie survine după principiu general de conduită a părŃilor la
exercitarea drepturilor şi executarea obligaŃiilor prevăzut în art.9 al prezentului Cod.
(3) Inventarul întocmit trebuie să conŃină:
a) MenŃiunea despre data întocmirii;
b) Semnătura ambelor părŃi;
c) Autentificarea semnăturii, dacă una din părŃi o cere.
(4) Alături de posibilitatea oferită părŃilor de a întocmi singure inventarierea prevăzută în
alin.(2), prezentul aliniat oferă dreptul fiecăreia din părŃi să ceară, ca inventarierea să fie
efectuată de către un organ competent, adică de o companie de audit sau de expertiză
merceologică (după caz).
(5) Partea care cere întocmirea inventarului în condiŃiile alin. (4) sau autentificarea
semnăturii suportă cheltuielile aferente.

Articolul 400. PreŃul, sarcinile şi cheltuielile uzufructului.

(1) Uzufructul este gratuit în cazul nestipulării exprese a caracterului oneros.

(2) Cheltuielile şi sarcinile proprietăŃii revin nudului proprietar, cu excepŃiile
prevăzute de lege sau de contract.
(3) Uzufructuarul este Ńinut pentru obligaŃiile de plată (impozite, taxe) faŃă de
stat pentru obiectul uzufructului.

578
 (1) Uzufructul este gratuit, cu excepŃia cazurilor când titlul oneros este expres prevăzut de
lege sau contract. Legea nu prevede metodica determinării şi limitele preŃului
uzufructului pentru cazurile când titlul oneros al acestuia este stabilit prin lege sau printr-
un act juridic. În opinia noastră, preŃul ar putea fi stabilit sau de însuşi legiuitorul, sau
prin acordul părŃilor la constituirea uzufructului, sau de către testator, dacă la baza
uzufructului cu titlul oneros stă un testament.
(2)În prezentul aliniat este vorba de cheltuieli şi sarcini ale proprietarului care sînt prevăzute
în articolele 315(6) şi 318, dacă prin lege sau contract nu este stabilit altfel.
(3)Cât priveşte plata impozitelor şi careva alte taxe pentru obiectul uzufructului faŃă de stat,
aceste sunt suportate de uzufructuar.

Articolul 401. Drepturile uzufructuarului asupra fructelor.

(1) Uzufructuarul se bucură de toate fructele pe care le produce obiectul

uzufructului dacă nu este stipulat altfel. Fructele obiectului uzufructului trec
în proprietatea uzufructuarului la data culegerii lor.
(2) Fructele neculese în momentul deschiderii dreptului la uzufruct sînt ale
uzufructuarului, iar cele neculese la sfîrşitul perioadei de uzufruct sînt ale
nudului proprietar dacă actul prin care s-a instituit uzufructul nu prevede
altfel. Veniturile se consideră percepute zi cu zi şi se cuvin uzufructuarului
proporŃional duratei uzufructului său. Aceste prevederi sînt aplicabile
arenzii, chiriei imobilelor, dividendelor şi dobînzilor obŃinute.

Prezentul articol determină regimul juridic al fructelor obiectului uzufructului.

(1) Uzufructuarul are dreptul să perceapă toate fructele pe care le produce obiectul
uzufructului. Termenul “fructe” trebuiesc înŃelese în sensul art. 299 şi a comentariului la
art.395. Uzufructuarul, percepând fructele de la obiectul uzufructului, obŃine asupra
acestora dreptul de proprietate.
(2) Prezentul aliniat este consacrat ordinii perceperii fructelor de la obiectul uzufructului şi
anume:
a) Fructele neculese la momentul constituirii uzufructului le culege uzufructuarul;
b) Fructele neculese la momentul stingerii uzufructului le culege fostul nud proprietar:
Veniturile (fructele) se consideră percepute zi cu zi şi se cuvin uzufructuarului
proporŃional duratei uzufructului. Aceste prevederi sunt aplicabile arenzii (art. 911-
922),chiriei (locaŃiunii) (art. 875-910), dividendelor şi dobânzilor obŃinute

Articolul 402. Dreptul de a dispune de bunurile consumptibile.

Dacă uzufructul cuprinde şi bunuri consumptibile, uzufructuarul are dreptul să

dispună de ele, însă cu obligaŃia de a restitui bunuri de aceeaşi calitate, cantitate şi
valoare sau, dacă este imposibil, să restituie contravaloarea lor de la data stingerii
uzufructului.

Prezentul articol determină soarta juridică a bunurilor consumptibile în cazurile când ele
fac parte din obiectul uzufructului (fie că acestea fac parte dintr-o universalitate de bunuri, fie
că ele sunt nişte accesorii, fie că cu alt titlu ).
Dat fiind că bunurile consumptibile nu pot fi folosite în alt mod, decât să li se schimbă
substanŃa, neputând fi întoarse nudului proprietar la stingerea uzufructului precum cele

579
neconsumptibile (art.409), prezentul articol îi şi oferă uzufructuarului dreptul de a dispune de
ele adică dreptul de proprietate. Concomitent, acest articol prevede obligaŃia uzufructuarului
de a întoarce aceeaşi cantitate de bunuri de acelaşi gen, de aceeaşi calitate şi valoare, care au
avut aceste bunuri la momentul constituirii uzufructului. Dacă restituirea nu este posibilă,
uzufructuarul compensează contravaloarea acestor bunuri la data stingerii uzufructului.
Conform doctrinei, în cazul de faŃă avem de a face cu un cvaziuzufruct.

Articolul 403. Plata creanŃelor scadente.

(1) Dacă uzufructul se răsfrînge asupra unei creanŃe care devine scadentă în
timpul uzufructului, plata se face uzufructuarului, care eliberează chitanŃă.
(2) La încheierea uzufructului, tot ceea ce a fost primit ca plată se transmite
nudului proprietar.

Prezentul articol este consacrat regimului juridic al plăŃilor pentru creanŃele ce devin
scadente în timpul existenŃei uzufructului.
(1) În cazul când uzufructul se răsfrânge asupra creanŃelor care devin scadente în timpul
uzufructului, plăŃile se fac uzufructuarului, drept dovadă pentru care acesta eliberează
chitanŃa pentru fiecare plată.
(2) PlăŃile primite de uzufructuar pentru creanŃele de venite scadente în timpul uzufructului
urmează a fi transmise de către uzufructuar nudului proprietar la stingerea uzufructului.
Sintagma “la încheierea” din alin (2 )al prezentului articol urmează a fi înŃeleasă “la
stingerea”.

Articolul 404 Dreptul de vot.

(1) Dreptul de vot acordat de o acŃiune sau de o altă valoare mobiliară, de o

fracŃiune din coproprietate sau de un alt bun aparŃine uzufructuarului.
(2) Dreptul de vot aparŃine nudului proprietar dacă are ca efect modificarea
substanŃei bunului principal, cum ar fi capitalul social ori bunul deŃinut în
coproprietate, schimbarea destinaŃiei acestui bun sau lichidarea persoanei
juridice.

Prezentul articol prevede temeiurile apariŃiei şi limitele exercitării dreptului la vot al

uzufructuarului, care rezultă din natura şi specificul folosirii obiectului uzufructului.
(1) Uzufructuarul obŃine dreptul la vot, dacă obiect al uzufructului este:
a) O acŃiune (un pachet de acŃiuni) sau o altă valoare mobiliară;
b) O fracŃiune din coproprietate sau un alt bun.
a) În conformitate cu art. 25 al Legii privind societatea pe acŃiuni (M.O. al R.M. 1997,
nr.38-39, art. 332), deŃinatorul unei acŃiuni (unui pachet de acŃiuni), alături de alte
drepturi, are dreptul să voteze la adoptarea hotărârilor de către organele de conducere
ale societăŃii pe acŃiuni, cu excepŃia cazurilor prevăzute în alin.(2) al prezentului
articol.
b) Dacă obiect al uzufructului este o fracŃiune din coproprietate sau o cotă-parte din
fondul social al unei societăŃi comerciale, uzufructuarului îi aparŃine dreptul la vot,
respectiv, în condiŃiile art.347(2) şi art.115 (1).

580
(2) Aliniatul (2) al prezentului articol prevede cazurile când dreptul la vot nu poate
aparŃine uzufructuarului, ci numai nudului proprietar. Acestea sunt cazurile când se
adoptă hotărârile cu privire la:
a) Modificarea substanŃei bunului principal, cum ar fi capitalul social al unei societăŃi
comerciale sau bunul deŃinut în coproprietate;
b) Schimbarea destinaŃiei economice a acestui bun sau lichidarea persoanei juridice.

Articolul 405. Dreptul creditorilor.

(1) Creditorii uzufructuarului pot urmări drepturile acestuia sub rezerva

drepturilor nudului proprietar.
(2) Creditorii nudului proprietar pot urmări drepturile acestuia sub rezerva
drepturilor uzufructuarului.

Prezentul articol este consacrat delimitării drepturilor uzufructuarului şi nudului

proprietar care pot fi urmărite de către creditorii acestora.
(1) Drepturile care aparŃin uzufructuarului pot fi urmărite de către creditorii acestuia, cu
excepŃia celor ce aparŃine nudului proprietar.
(2) Drepturile care aparŃin nudului proprietar pot fi urmărite de către creditorii acestuia, cu
excepŃia celor ce aparŃin uzufructuarului.

Articolul 406. Dreptul uzufructuarului de a se folosi de arbori.

(1) Uzufructuarul nu are dreptul să taie arborii care cresc pe terenul grevat cu
uzufruct, cu excepŃia reparării, întreŃinerii sau exploatării terenului. El poate
dispune de cei care au căzut ori s-au uscat natural.
(2) Uzufructuarul este obligat să înlocuiască, în conformitate cu uzanŃele locale
sau obişnuinŃele nudului proprietar, arborii care au fost distruşi.

Prezentul articol determină regimul juridic al arborilor care se află pe terenul grevat cu
uzufruct, destinaŃia terenului fiind alta de cît cea de a creşte şi a folosi arbori.
(1) Conform acestui aliniat, uzufructuarul nu are dreptul să taie arborii care creşteau pe
terenul grevat cu uzufruct la momentul constituirii uzufructului şi continue să crească în
timpul existenŃei acestuia. El are dreptul să taie unii arbori doar în scopul:
a) Reparării terenului, când unii arbori s-au uscat sau au fost distruşi de fenomene
naturale sau frauduloase;
b) ÎntreŃinerii terenului, când tăierile sunt condiŃionate de crearea condiŃiilor de
dezvoltare a lor sau dezvoltarea excecivă a arborilor influenŃează negativ asupra
folosirii normale a terenului;
c) Exploatării terenului, când tăierile sunt condiŃionate de necesitatea exploatării
normale la zi şi în perspectivă a terenului în conformitate cu destinaŃia acestuia.
Uzufructuarul poate să dispună doar de arborii care au căzut sau uscat în urma unor
fenomene naturale.
(2) În conformitate cu uzanŃele locale sau obişnuinŃele nudului proprietar, uzufructuarul este
obligat să înlocuiască arborii care au fost distruşi. Această obligaŃie are la fel scopul de a
menŃine destinaŃia şi folosirea normală a terenului-obiect al uzufructului.

581
 Articolul 407 Dreptul uzufructuarului asupra pădurilor destinate tăierii.

(1) Dacă uzufructul cuprinde păduri destinate de proprietarul lor unor tăieri
periodice, uzufructuarul este dator să păstreze ordinea şi cantitatea tăierii,
potrivit regulilor stabilite de lege, de nudul proprietar sau potrivit uzanŃelor
locale, fără ca uzufructuarul să poată pretinde vreo despăgubire pentru
părŃile lăsate netăiate în timpul uzufructului.
(2) Arborii care se scot din pepinieră fără degradarea acesteia nu fac parte din
uzufruct decît cu obligaŃia uzufructuarului de a se conforma dispoziŃiilor
legale şi uzanŃelor locale în ceea ce priveşte înlocuirea lor.
(3) Uzufructuarul poate, conformîndu-se dispoziŃiilor legale şi uzanŃei obişnuite
a nudului proprietar, să exploateze părŃile de păduri înalte care au fost
destinate tăierii regulate, fie că aceste tăieri se fac periodic pe o întindere
determinată, fie că se fac numai pentru un număr de arbori aleşi pe toată
suprafaŃa terenului. În celelalte cazuri, uzufructuarul nu poate tăia arborii
înalŃi. Va putea însă întrebuinŃa, la reparaŃiile la care este obligat, arbori
căzuŃi accidental, chiar să taie arborii trebuincioşi, cu îndatorirea însă de a
demonstra, în prezenŃa proprietarului, această trebuinŃă.

Prezentul articol prevede condiŃiile de obŃinere şi de exercitare a drepturilor

uzufructuarului asupra pădurilor destinate tăierii, când acestea devin obiect al uzufructului.
(1) Uzufructuarul obŃine dreptul asupra pădurilor destinate tăierii în următoarele condiŃii:
a) Dacă pădurile indicate devin obiect al uzufructului.
b) Dacă destinaŃia şi ordinea tăierii sînt stabilite prin:
- Lege;
- VoinŃa nudului proprietar;
- UzanŃele locale. Aceste uzanŃe urmează a fi existente, cunoscute, acceptate de
majoritatea populaŃiei regiunii şi folosite timp îndelungat în această regiune (art.4) al
prezentului Cod) înaintea constituirii uzufructului.
Uzufructuarul îşi exercită dreptul asupra pădurilor destinate tăierii în următoarele
condiŃii:
a) Să respecte ordinea şi cantitatea tăierii;
b) Să nu pretindă la vre-o despăgubire pentru părŃile de păduri destinate tăierii, dar
netăiate de către uzufructuar în timpul uzufructului, acestea urmând a fi întoarse
nudului proprietar la stingerea uzufructului.
(2) Uzufructuarul are dreptul de a scoate arborii din pepinieră în condiŃiile:
a) Nedegradării acestea;
b) De a înlocui arborii scoşi, respectând prevederile legale şi uzanŃele locale relative la
această înlocuire.
(3) Conformându-se prevederilor legale şi uzanŃei obişnuite a nudului proprietar,
uzufructuarul are dreptul să exploateze părŃile de păduri înalte destinate tăierii
regulamentare, fie că aceste tăieri se fac pe suprafaŃa unui sector determinat, fie că se fac
numai pentru un număr de arbori aleşi pe toată suprafaŃa terenului de păduri. În celelalte
cazuri uzufructuarul nu are dreptul de a tăia arborii înalŃi.
În virtutea executării obligaŃiei sale de reparare şi de întreŃinere (art. 412), păstrându-le
substanŃa, uzufructuarului are dreptul:
a) De a întrebuinŃa arborii căzuŃi accidental;
b) De a tăia chiar arbori înalŃi în caz de trebuinŃă, purtând îndatorire de a demonstra, în
prezenŃa nudului proprietar, această trebuinŃă

582
 Articolul 408. Dreptul asupra carierelor.

(1) În condiŃiile legii, uzufructuarul se foloseşte întocmai ca nudul proprietar de

carierele care se aflau în exploatare la constituirea dreptului de uzufruct.
(2) Uzufructuarul nu are nici un drept asupra carierelor nedeschise.

Prezentul articol se referă la regimul juridic al carierelor, când ele singure constituie
obiectul unui uzufruct sau se află pe un anumit teren-obiect al uzufructului.
(1) Uzufructuarul are dreptul de a se folosi în condiŃiile legii doar de carierele care erau
deschise la momentul constituirii uzufructului.
Uzufructuarul are dreptul de a folosi aceste cariere întocmai ca nudul proprietar, adică
în acelaşi volum, cu aceiaşi intensitate.
(2) Dacă pe acelaşi teren, în apropierea celor aflate în exploatare, mai sunt zăcăminte
subterane, pentru valorificarea cărora pot fi deschise sau a fost deschise de către
proprietarul terenurilor noi cariere, uzufructuarul nu are nici un drept asupra carierilor
nedeschise la momentul constituirii uzufructului .

Articolul 409. Uzura obiectului uzufructului.

Dacă uzufructul poartă asupra unor bunuri care, fără a fi consumptibile, se uzează
ca urmare a utilizării lor, uzufructuarul le va folosi ca un bun proprietar şi potrivit
destinaŃiei lor. El nu este obligat să le restituie decît în starea în care se află la data
stingerii uzufructului.

Prezentul articol prevede condiŃiile determinării gradului de uzură a obiectului

uzufructului, când acesta, fiind un obiect neconsumptibil, în procesul utilizării, se uzează .
În condiŃiile prezentului articol uzufructuarul întoarce bunul în starea în care el se află
la data stingerii uzufructului, dacă uzufructuarul:
a) A folosit bunul ca un bun proprietar;
b) A folosit bunul potrivit destinaŃiei acestuia.

Articolul 410. ObligaŃia de informare.

(1) Dacă bunul este deteriorat, distrus sau dacă sînt necesare lucrări de
reparare, îmbunătăŃire a lui ori măsuri de preîntîmpinare a unor pericole,
uzufructuarul este obligat să-l informeze imediat pe nudul proprietar.
(2) Uzufructuarul este obligat să denunŃe de îndată nudului proprietar orice
uzurpare a terenului şi orice contestare a dreptului de proprietate, sub
sancŃiunea obligării la plata de daune-interese.

Prezentul articol prevede obligaŃia uzufructuarului de a-l informa pe nudul proprietar

despre starea obiectului uzufructului, cazurile în care trebuie imediat să-l informeze şi
efectele juridice ale neinformării.
(1) Uzufructuarul este obligat să informeze nudul proprietar în cazurile când:
a) Bunul (obiectul uzufructului) este deteriorat;
b) Bunul este distrus (de fenomene naturale sau acŃiuni frauduloase);

583
 c) Sunt necesare lucrări de reparare, înbunătăŃire a bunului, atât în cazurile prevăzute la
punctele “a” şi “b” al comentariului la prezentul aliniat, cît şi în alte cazuri;
d) Există necesitatea de a lua măsuri de preîntâmpinare a unor pericole de deteriorare sau
distrugere a obiectului uzufructului (a bunului).
(2) Uzufructuarul este obligat să denunŃe imediat (să aducă la cunoştinŃă) nudul proprietar
despre:
a) Orice uzurpare a terenului (obiect al uzufructului) de către oarecare persoană terŃă.
b) Orice contestare a dreptului de proprietate asupra obiectului uzufructului.
Neinformarea nudului proprietar despre situaŃiile prevăzute la punctele “a ” şi “b”ale
alin (2), aduc la aplicarea faŃă de uzufructuar a sancŃiunii de plată a daunelor interese.
SancŃiunea indicată poate fi aplicată la iniŃiativa nudului proprietar.

Articolul 411. ObligaŃia de păstrare a destinaŃiei bunului.

Uzufructuarul este obligat în exercitarea dreptului său să respecte destinaŃia dată

bunului de nudul proprietar.

Prezentul articol prevede obligaŃia uzufructuarului de a păstra destinaŃia bunului în

procesul exercitării dreptului de uzufruct.
Din conŃinutul prezentului articol rezultă că uzufructuarul, la exercitarea dreptului de
uzufruct (art.395 (1)), este obligat să respecte (să păstreze) destinaŃia bunului dată de nudul
proprietar. Aceasta înseamnă că, dacă nudul proprietar a decis destinaŃia terenului (obiect al
uzufructului ) pentru efectuarea lucrărilor agricole, uzufructuarul nu are dreptul să
construiască iazuri sau să deschidă cariere pe acest teren ; dacă pentru cultivarea culturilor
anuale, uzufructuarul nu are dreptul de a sădi pe acest teren culturi multianuale .

Articolul 412. ObligaŃia efectuării reparaŃiilor

(1) Uzufructuarul este obligat să efectueze reparaŃiile de întreŃinere a bunului.

(2) În cazul în care uzufructuarul face în legătură cu bunul cheltuieli pe care nu
era obligat să le facă, obligaŃia nudului proprietar de a le restitui se
determină în funcŃie de regulile privind gestiunea de afaceri.
(3) ReparaŃiile capitale sînt în sarcina nudului proprietar, fără ca acesta să
poată fi obligat să le facă.
(4) ReparaŃiile mari sînt în sarcina uzufructuarului atunci cînd se datorează
neefectuării reparaŃiilor de întreŃinere.
(5) Uzufructuarul este obligat să-l înştiinŃeze pe nudul proprietar despre
necesitatea reparaŃiilor mari.
(6) Atunci cînd nudul proprietar nu efectuează la timp reparaŃiile capitale,
uzufructuarul le poate face pe cheltuiala sa, nudul proprietar fiind obligat să
restituie contravaloarea acestora la stingerea uzufructului.

Prezentul articol prevede distribuirea obligaŃiilor de reparare a obiectului uzufructului

între uzufructuar şi nudul proprietar în scopul de a-i păstra substanŃa pe parcursul existenŃei
uzufructului.
(1) Uzufructuarul este obligat să efectueze reparaŃiile de întreŃinere a bunului în conformitate
cu natura bunului şi modul obişnuit de întreŃinere a bunului în condiŃiile art. 395 (1) şi art.
411.

584
(2) Dacă în procesul de folosire a obiectului uzufructului uzufructuarul face cheltuieli pe care
nu era obligat să le facă, obligaŃia nudului proprietar de a le restitui să determină conform
regulilor privind gestiunea de afaceri fără mandat (art. 1378-1385).
(3) ReparaŃiile capitale a obiectului uzufructului sînt sarcina nudului proprietar. Fiind o
obligaŃie prevăzută expres prin lege, nu este nevoie de a obliga nudul proprietar în alt
mod la constituirea uzufructului.
(4) ObligaŃia uzufructuarului de a efectua reparaŃii mari poate apărea în condiŃiile
neexecutării reparaŃiilor prevăzute la alin (1) al prezentului articol.
(5) ObligaŃia uzufructuarului prevăzută la acest aliniat apare şi în condiŃiile aliniatului(4), dat
fiind că nudul proprietar este cointeresat în efectuarea calitativă a reparaŃiilor mari.
(6) În cazul când nudul proprietar nu-şi îndeplineşte la timp obligaŃia prevăzută la aliniatul (3
) al prezentului articol, uzufructuarul poate efectua aceste reparaŃii pe cheltuiala sa, nudul
proprietar fiind obligat să restituie contravaloarea cheltuielilor la stingerea uzufructului.
Acesta în cazurile când uzufructul este gratuit (art. 400). Însă, conform aceluiaşi art.
400, uzufructul poate fi constituit şi cu titlu oneros. În acest caz uzufructuarul poate atribui
aceste cheltuieli la plăŃile cuvenite pentru uzufruct.

Articolul 413. Executarea obligaŃiei de reconstruire.

Uzufructuarul şi nudul proprietar nu sînt obligaŃi să reconstruiască ceea ce s-a

distrus datorită vechimii ori unui caz fortuit.

Din conŃinutul acestui articol rezultă că atât uzufructuarul, cât şi nudul proprietar nu sînt
obligaŃi să reconstruiască ceea ce s-a distrus datorită vechimii sau unui caz fortuit. În
asemenea caz soarta uzufructului se determină prin prevederile art. 422. Însă din aceasta nu
rezultă că lucrările de reconstrucŃie nu pot fi efectuate în baza unui acord dintre părŃi sau la
iniŃiativa uneia dintre părŃi.

Articolul 414. Plata primelor de asigurare.

Dacă bunul este asigurat, pe durata uzufructului primele de asigurare sînt plătite de
uzufructuar.

Plata primelor de asigurare a obiectului uzufructului este pusă pe seama uzufructuarului .

Întrucât prezentul articol nu specifică cazurile apariŃiei acestei obligaŃii, uzufructuarul suportă
plata primelor de asigurare în toate cazurile: şi în cazul când obiectul uzufructului a fost
asigurat până la deschiderea uzufructului şi termenul asigurării continuie, şi când obiectul a
fost asigurat în momentul deschiderii uzufructului, şi când obiectul a fost asigurat după
deschiderea uzufructului.

Articolul 415 Modificarea sau stingerea dreptului grevat.

585
Dreptul grevat cu uzufruct poate fi modificat sau stins prin act juridic numai cu
acordul uzufructuarului.

Prezentul articol determină condiŃiile modificării sau stingerii dreptului subiectiv grevat cu
uzufruct.
Din conŃinutul articolului rezultă că, dacă modificarea sau stingerea dreptului subiectiv grevat
cu uzufruct se efectuează printr-un act juridic, nudul proprietar poate efectua aceste acŃiuni
numai cu acordul uzufructuarului.

Articolul 416. Dreptul de dispoziŃie şi de exercitare a acŃiunilor de apărare.

Nudul proprietar este în drept să înstrăineze bunul, să-l greveze cu sarcini şi să exercite
toate acŃiunile de apărare a dreptului de proprietate.

Păstrând după sine dreptul subiectiv de proprietate asupra obiectului uzufructului, şi, deci, de
a dispune de el, nudul proprietar este în drept să-l înstrăineze şi să-l greveze cu sarcini în
condiŃiile art. 415. Cât priveşte exercitarea acŃiunilor de apărare a dreptului de proprietate
(art. 374 şi 376), acestea pot fi exercitate fără abŃinerea acordului uzufructuarului.

Articolul 417. ObligaŃia nudului proprietar de a garanta drepturile uzufructuarului.

Nudul proprietar este obligat să se abŃină de la orice act juridic şi faptă prin care ar
împiedica sau ar tulbura uzufructuarul în exerciŃiul liber şi deplin al dreptului său, să
garanteze uzufructuarul împotriva evicŃiunii, să despăgubească uzufructuarul în cazul
în care, prin fapta sa, a micşorat valoarea uzufructului.

Prezentul articol este consacrat obligaŃiei nudului proprietar de a garanta

uzufructuarului exercitarea dreptului de uzufruct.
Din conŃinutul prezentului articol rezultă că nudul proprietar este obligat:
a) Să se obŃină de la orice act juridic şi fapt prin care ar împiedica sau ar tulbura
uzufructuarul în exerciŃiul liber şi deplin al dreptului său de uzufruct;
b) Să garanteze uzufructuarul împotriva evicŃiunii;
c) Să despăgubească uzufructuarul în cazul în care, prin fapta sa, a micşorat valoarea
uzufructului.

Articolul 418. Plata datoriilor aferente patrimoniului grevat cu uzufruct

586
 (1) Dacă uzufructuarul universal ori cu titlu universal plăteşte datoriile aferente
patrimoniului sau părŃii de patrimoniu grevate cu uzufruct, nudul proprietar
trebuie să restituie, la stingerea uzufructului, sumele avansate fără nici o
dobîndă.
(2) În cazul în care uzufructuarul nu plăteşte datoriile prevăzute la alin.(1),
nudul proprietar poate, la alegere, să le plătească sau să vîndă o parte
suficientă din bunurile date în uzufruct. Dacă nudul proprietar plăteşte
aceste datorii, uzufructuarul datorează dobînzi pe toata durata uzufructului.
(3) Dacă plata datoriilor nu se face în modul prevăzut la alin.(1) şi (2), creditorii
pot urmări bunurile date în uzufruct.

Prezentul articol determină regimul juridic al sumelor achitate de uzufructuar în contul

datoriilor obiectului uzufructului.
(1) În conŃinutul prezentului aliniat întâlnim 3 sintagme, asupra interpretării cărora trebuie să
ne oprim în primul rând. Aceste sintagme sânt:
a) uzufruct universal;
b) uzufruct cu titlu universal;
c) sumele avansate.

Uzufruct universal este uzufructul constituit în condiŃiile art. 395 (1) asupra unei
universalităŃi de bunuri (art. 399 (2)).
I. Uzufruct cu titlu universal este uzufructul constituit în condiŃiile art. 395 asupra
unei anumite cote - părŃi din obiectul uzufructului sau asupra unui lucru concret dintr-
o universalitate de bunuri.
Sumele avansate trebuie înŃelese ca sume achitate de uzufructuar în contul datoriilor
aferente obiectului uzufructului (art. 412-414) pentru segmentul de timp care depăşeşte data
stingerii uzufructului. De exemplu, datoriile aferente sânt achitate, pentru termenul de un an,
iar uzufructul a fost stins peste şase luni. Prin urmare, la stingerea uzufructului nudul
proprietar este dator să restituie uzufructuarului sumele avansate pentru cele şase luni rămase.
Aceste sume se întorc uzufructuarului fără nici o dobândă, indiferent de dobânda care ar
putea fi adusă de aceste sume în termenul rămas.
(2) dacă uzufructuarul nu plăteşte datoriile prevăzute la aliniatul (1), nudul proprietar are
dreptul:
a) să le achite din propriile resurse;
b) să vândă o parte din bunurile date în uzufruct, achitând datoriile
uzufructuarului din suma obŃinută. De subliniat că nudul proprietar obŃine
dreptul de a vinde “o parte suficientă” adică doar atâta cât este necesar pentru
achitarea datoriilor neplătite de uzufructuar.
În asemenea caz uzufructuarul întoarce nudului proprietar sumele cu dobânzi pe toată
durata uzufructului.
(3) dacă plata datoriilor nu se face nici în modul prevăzut la alin. (1), nici în modul prevăzut
la alin. (2), creditorii pot urmări bunurile date în uzufruct.

Articolul 419. Descoperirea unei comori

587
Dreptul uzufructuarului nu se extinde asupra drepturilor nudului proprietar cu privire
la comoara descoperită în bun.

Prezentul articol este consacrat regimului juridic al comoarei, descoperite în obiectul

uzufructului.
Uzufructuarul este în drept să folosească obiectului uzufructului în condiŃiile art. 395 (1),
art. 401 şi art.411. Comoara (art.327) nu este fruct al obiectului uzufructului. Prin urmare,
dreptul uzufructuarului ne se extinde asupra drepturilor nudului proprietar cu privire la
comoara descoperită în bunul grevat cu uzufruct. RelaŃiile dintre uzufructuar şi nudul
proprietar cad sub incidenŃa art. 327 al prezentului Cod.

Articolul 420. Stingerea uzufructului

(1) Uzufructul se stinge la expirarea termenului pentru care este constituit, prin
întrunirea în aceeaşi persoană a calităŃii de proprietar şi a celei de
uzufructuar, prin renunŃarea uzufructuarului la dreptul său, prin moartea
sau, după caz, lichidarea uzufructuarului.
(2) Uzufructul încetează şi în cazul în care instanŃa de judecată a pronunŃat
rezoluŃiunea sau nulitatea actului juridic prin care cel care a instituit
uzufructul a dobîndit titlul de proprietate.

Prezentul articol prevede anumite fapte juridice care stau la baza stingerii uzufructului.
(1) Uzufructul se stinge prin:
a) expirarea termenului pentru care el a fost constituit;
b) întrunirea în aceeaşi persoană a calităŃii de proprietar şi uzufructuar;
c) renunŃarea uzufructuarului la dreptul său;
d) moartea uzufructuarului – persoană fizică;
e) lichidarea uzufructuarului –persoană juridică.
(2) Dat fiind că uzufructul poate fi constituit asupra unui bun ce aparŃine unui subiect cu
drept de proprietate, uzufructul se stinge şi în cazurile când instanŃa de judecată a
pronunŃat rezoluŃiunea sau nulitatea actului juridic, prin care cel ce a constituit uzufructul
a dobândit dreptul de proprietate.

Aricolul 421. Stingerea uzufructului la cererea nudului proprietar

Uzufructul poate înceta la cererea nudului proprietar atunci când uzufructuarul

abuzează de folosinŃa bunului, îi aduce stricăciuni ori îl lasă să degradeze.

Nudul proprietar este în drept să ceară stingerea uzufructului în cazurile când

uzufructuarul:
a) abuzează de folosinŃa bunului. În sensul acestei prevederi uzufructuarul depăşeşte
limitele folosirii bunului prevăzute la articolele 395,406,407 şi 409.

588
 b) Îi aduce sticăciuni obiectului uzufructului. Acesta înseamnă că uzufructuarul în
mod activ cauzează prejudiciu bunului ca în cazul prevăzut la art. 1398 sau
întreprinde acŃiuni ce contravin prevederilor art. 395,406, 407,409, plus
nerespectarea obligaŃiilor prevăzute la art. 395 (1) şi 411.
c) Lasă obiectul uzufructului să degradeze. Această prevedere ar trebui înŃeleasă în
sensul ca uzufructuarul nu respectă în mod pasiv prevederile articolelor indicate
la punctele “a” şi “b” ale comentariului la prezentul articol.

Articolul 422. Stingerea uzufructului în cazul distrugerii bunului

(1) Uzufructul se stinge în cazul în care bunul a fost distrus în întregime într-un
caz fortuit. Dacă bunul este distrus în parte, uzufructul continuă asupra
părŃii rămase.
(2) Uzufructul va continua asupra indemnizaŃiei de asigurare dacă aceasta nu
este folosită pentru repararea bunului.

Prezentul articol prevede condiŃiile stingerii uzufructului în urma distrugerii bunului.

(1) Din conŃinutul acestui aliniat rezultă că uzufructul se stinge doar în cazul când obiectul
uzufructului a fost distrus în întregime în urma unui caz fortuit. Şi invers, dacă obiectul
uzufrucrului a fost distrus în urma unui fapt culpabil, obiectul uzufructului urmează a fi
restabilit de către delicvent şi uzufructul continuă.

Iar dacă obiectul uzufructului a fost distrus parŃial în urma aceluiaşi caz fortuit, uzufructul
continuie să existe asupra părŃii rămase.
(2) Uzufructul continue să existe şi asupra indemnizaŃiei de asigurare, dacă sumele
respective nu sunt
folosite la repararea bunului
Prevederile alin. (2) îşi pot realiza efectul în cazurile când:
a) bunul a fost distrus integral în urma unui caz fortuit, dar, fiind asigurat, s-au primit
indemnizaŃiile de asigurare, asupra cărora continue dreptul de uzufruct,
b) bunul a fost distrus parŃial în urma aceluiaşi caz fortuit, iar sumele indemnizaŃiilor
de asigurare au fost folosite pentru repararea bunului, uzufructul continuând să
continuie asupra bunului reparat.

Articolul 423. Efectul stingerii uzufructu lui

(1) La stingerea uzufructului, uzufructuarul este obligat să restituie nudului

proprietar, în starea corespunzătoare, bunurile pe care le deŃine în virtutea
dreptului său de uzufruct.
(2) În cazul pieirii sau al deteriorării bunului din culpa uzufructuarului, acesta
este obligat să despăgubească proprietarul.
(3) În cazul imobilelor, stingerea uzufructului trebuie înscrisă în registru.

589
(1) ObligaŃia uzufructuarului de a restitui nudului proprietar bunurile care le deŃine în virtutea
dreptului de uzufruct în starea în care ele se află se referă la toate cazurile de stingere a
uzufructului, cu excepŃia cazului de moarte a uzufructuarului şi distrugerii integrală a
bunului în urma unui caz fortuit. În caz de moarte bunul se întoarce de câtre moştenitori,
iar în cazul distrugerii integrale, riscul pieirii fortuite a bunului îl suportă nudul proprietar.
(2) Dacă uzufructul se stinge în baza pieirii sau deteriorării bunului din culpa uzufructuarului,
acesta este obligat să restituie pagubele proprietarului.
(3) Dacă obiectul uzufructului este un imobil, trebuie respectate regulile de înregistrare în
registrul cadastral.

Capitolul II
DREPTUL DE UZ SI DREPTUL DE ABITATIE

Articolul 424. DispoziŃii generale cu privire la dreptul de uz şi la dreptul de

abitaŃie

(1) Uz este dreptul real asupra bunului altuia, în virtutea căruia uzuarul poate
folosi bunul şi culege fructele lui necesare pentru nevoile proprii şi ale
familiei sale.
(2) Titularul dreptului de abitaŃie are dreptul să locuiască în locuinŃa unei alte
persoane împreună cu soŃul şi copiii săi chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu
avea copii la data la care s-a constituit abitaŃia.
(3) Uzul şi abitaŃia se constituie în temeiul unui act juridic ori al legii, dispoziŃiile
privind registrul bunurilor imobile fiind aplicabile pentru bunurile imobile.
(4) Actul prin care este instituit uzul poate limita sau extinde dreptul de uz.
Uzuarul nu poate pretinde la mai multe fructe decît la cele care se cuvin
pentru nevoile proprii şi ale familiei sale dacă actul nu prevede altfel.

Articolul este consacrat definirii noŃiunii şi temeiurilor de constituire a dreptului de uz şi

de abitaŃie.
(1) Din conŃinutul acestui aliniat dreptul de uz este un drept subiectiv :
a) Real, dat fiind drept obiect un lucru (res-reales), absolut, dat fiind că el este opozobil
unui cerc nedeterminat de persoane, inclusiv şi proprietarului bunului grevant cu
drept de uz ;
b) Constituit asupra unui bun ce aparŃine cu drept de proprietate altei persoane ;
c) Care îi asigură uzuarului folosirea bunului şi posibilitatea de a culege fructele de la el
(naturale şi civile) (?), necesare pentru nevoile proprii şi ale familiei sale.
După cum rezultă din conŃinutul aliniatului (1), dreptul de uz este un drept real de aceeaşi
natură ca şi cel de uzufruct, numai că primul are o întindere mai limitată. În virtutea dreptului
de uz, uzuarul are dreptul de a culege fructele de la obiectul acestui drept doar în limitele
necesităŃilor personale şi ale familiei sale. Fructele care rămân după satisfacerea acestor
necesităŃi aparŃin proprietarului bunului.
(2) Dreptul de obitaŃie este un drept subiectiv de aceiiaşi natură juridică ca şi dreptul de uz.
Titularul acestui drept are dreptul de a locui în locuinŃa care aparŃine altei persoane cu
dreptul de proprietate. Deci obiect al dreptului subiectiv de abitaŃie poate fi un
apartament, o anumită cameră sau anumite camere dintr-un apartament, o casă de
locuit sau anumite camere dintr-o casă de locuit.

590
 Conform prezentului aliniat, titularul dreptului subiectiv are dreptul de a locui împreună
cu soŃul şi copii săi, chiar dacă nu era căsătorit sau era căsătorit şi nu avea copii la data
constituirii abitaŃiei. Deci din conŃinutul sintagmei “împreună cu soŃul şi copii săi” rezultă că
alŃi membri ai familiei titularului abitaŃiei nu au dreptul să locuiască în obiectul acestui
drept. Asta în cazul interpretării restrictive.
Consider că printr-o interpretare extensivă, instanŃa, în cazuri şi circumstanŃe concrete, ar
putea decide posibilitatea de a locui, împreună cu titularul abitaŃiei, şi altor membri ai familiei
(părinŃii soŃului sau ai soŃiei).
(3) uzul şi abitaŃia se constituie în temeiul :
a) unui act juridic ;
b) legii.
La instituirea uzului şi abitaŃiei este necesar de respectat dispoziŃiile legale privind registrul
bunurilor imobile pentru cazurile când obiect al acestor drepturi este un bun imobil. Dacă
obiect al abitaŃiei în toate cazurile este un bun imobil, apoi obiect al uzului pot fi atât bunurile
mobile, cât şi imobile.
(4) Din conŃinutul acestui aliniat rezultă că prin actul juridic care stă la baza instituirii
uzului, acesta poate fi limitat sau extins
Cât priveşte extinderea uzuarul nu poate pretinde la mai multe fructe, decât i se cuvine
pentru nevolile proprii şi ale familiei sale. Acesta pe de o parte. Pe de altă parte, proprietarul
este în drept să ofere uzuarului prin actul juridic de constituire posibilitatea de a culege fructe
într-o cantitate ce depăşeşte nevoile de consum ale uzuarului şi ale familiei sale, restul
percepându-le şingur.
Cât priveşte limitarea dreptului de uz, proprietarul, pe de o parte nu poate limita dreptul
uzuarului de a culege fructele în cantităŃile necesare pentru îndestularea nevoilor de consum
ale uzuarului şi ale familiei lui. Pe de altă parte, uzuarul este în drept să dovedească de ce
cantitate de fructe el are nevoie pentru satisfacerea necesităŃilor proprii şi ale familiei sale.

Articolul 425. Exercitarea dreptului de uz şi a dreptului de abitaŃie

(1) Dreptul de uz şi de abitaŃie nu poate fi cedat, iar bunul care face obiectul
acestor drepturi nu poate fi închiriat sau arendat.
(2) Uzuarul şi titularul dreptului de abitaŃie suportă cheltuielile de cultură sau
de întreŃinere proporŃional părŃii de care se foloseşte.

Articolul este consacrat determinării condiŃiilor şi limitelor exercitării dreptului de uz şi de

abitaŃie.
(1) Fiind ca şi uzufructul un drept personal (o servitute personală), dreptul de uz şi de
abitaŃie nu poate fi cedat altei persoane. Nici bunul ce constituie obiectul acestor
drepturi nu poate fi închiriat sau arendat.
(2) Titularul dreptului de uz şi al celui de abitaŃie este Ńinut să suporte cheltuielele de
cultură sau de întreŃinere proporŃional părŃii obiectului de care se foloseşte. Din
aceasta rezultă că dacă uzul sau abitaŃia este instituită integral asupra unui bun, atunci
titularul acestor drepturi este obligat să suporte toate cheltuielele ce Ńin de întreŃinerea
şi bunăstarea obiectului. Dacă aceste drepturi sunt instituite asupra unei cote-părŃi din
obiectul respectiv, titularii suportă cheltuielele indicate în raport direct poporŃional cu
cota – parte asupra căreia se extind aceste drepturi.

Articolul 426. Dreptul de folosire a facilităŃilor comune

591
 Uzuarul sau titularul dreptului de abitaŃie al cărui drept poartă numai asupra
unei părŃi din bun are dreptul să folosească facilităŃile destinate uzului comun.

Din conŃinutul acestui articol rezultă că uzuarul şi titularul dreptului de abitaŃie, al cărui
drept se extinde doar asupra unei cote-părŃi din obiectul acestor drepturi, are dreptul să
folosească facilităŃile destinate uzului comun. De exemplu, dacă dreptul de abitaŃie se extinde
asupra unor anumite odăi din apartamentul altei persoane, titularul are dreptul să se
folosească de ascensor, de baia din apartament, plita de gaz, veceu etc.

Articolul 427. Aplicarea dispoziŃiilor privitoare la uzufruct

DispoziŃiile privitoare la uzufruct se aplică în modul corespunzător uzului şi abitaŃiei.

Prezentul articol determină corelaŃia dintre reglementările privitoare la uzufruct cu

cele ce se referă special la uz şi abitaŃie. Această corelaŃie se manifestă prin aceea că
dispoziŃiile privitoare la uzufruct se aplică atunci şi în acea măsură, când şi în ce
măsură lipsesc normele special consacrate uzului şi abitaŃiei. De exemplu, normele
special consacrate uzului şi abitaŃiei nu prevăd termenul acestora. Prin urmare, la
stabilirea termenului uzului şi abitaŃiei se aplică art. 397. Alt exemplu; determinarea
stării bunului asupra căruia se instituie uzul sau abitaŃia se efectuează conform art. 399
etc.

Capitolul III
SERVITUTEA

Articolul 428. DispoziŃii generale cu privire la servitute.

(1) Sevitute este sarcina care grevează un imobil (terenul aservitut) pentru uzul
sau utilitatea imobilului unui alt proprietar (terenul dominant). Utilitatea
poate constata în sporirea confortului terenului dominant ori poate rezulta
din destinaŃia lui economică.
(2) ObligaŃia de a face ceva poate fi conexată la o servitute şi impusă
proprietarului terenului aservitut. Această obligaŃie este accesorie servituŃii
şi nu poate fi stipulată decât în favoarea sau pentru exploatarea imobilului.

ConŃinutul alin.(1) al acestui articol este consacrat definirii servitutei şi determinării scopului
acestei instituŃii juridice.
Din analiza conŃinutului primului alineat rezultă că servitutea, întâi de toate, se aplică
asupra relaŃiilor privind bunurile imobile, în special terenurile, iar în al doilea, instituind
“sarcina care grevează” un imobil (terenul aservit) pentru uzul sau utilitatea imobilului unui
alt proprietar (terenul dominant), face aparentă iluzia precum că se instituie un raport juridic
între două terenuri (cel dominant şi ce aservit) sau între terenul aservit şi proprietarul
terenului dominant. Doctrina însă a depăşit demult această aparenŃă (iluzie), afirmând cu
certitudine că raporturile juridice nu pot apărea între lucruri (obiecte), sau între acestea şi
subiecŃii de drept. Prin urmare, conŃinutul alin (1) trebuie înŃeles că “sarcina care grevează,”

592
ea grevează nu terenul aservit propriu zis, ci dreptul subiectiv de proprietate asupra acestui
teren, având scopul de a crea condiŃii cât mai eficiente sau cât mai e pentru proprietarul
terenului dominant în procesul de exercitare a dreptului subiectiv de proprietate ce îi aparŃine
asupra acestui teren. Deci, servitutea instituie raporturile juridic dintre proprietarul terenului
aservit şi între proprietarul terenului dominant.
Această situaŃie se confirmă şi prin conŃinutul aliniatului (2) al acestui articol care
prevede că “obligaŃia de a face ceva …” poate fi impusă proprietarului terenului aservit,
această obligaŃie fiind accesorie servituŃiei putând fi stipulată doar în favoarea sau pentru
exploatarea imobilului, rezultatele acestei exploatări aparŃinându-i în ultima instanŃă
proprietarului lotului dominant.
Aceiaşi situaŃie se confirmă şi prin prevederile alin. (2) şi (3) ale art.429 al prezentului
Cod.

Articolul 429. CondiŃiile servituŃii

.
(1) La realizarea servituŃii, persoană împuternicită trebuie să respecte interesele
proprietarului terenului aservit.
(2) Proprietarul terenului dominant poate fi obligat să plătească, la anumite
perioade, o recompensă (dispăgubire) proprietarului terenului aservit.
(3) Shimbarea proprietarului terenului dominant sau al terenului dominant
sau al terenului aservit, precum şi împărŃirea terenurilor, nu afectează
dreptul de servitute.
(4) Sevitutea se poate constitui în vederea asigurării unei utilităŃi viitoare a
terenului dominant.
(5) Servitutea constituie asupra unei construcŃii ce se va edifica ori asupra unui
teren ce va fi dobândit se naşte numai la data edificării ori dobândirii.
(6) Un teren grevat cu uzufruct sau superficie poate fi grevat cu servitute numai
cu acordul uzufructuarului sau al superficiarului.

Prezentul articol este consacrat condiŃiilor de existenŃă şi de realizare a dreptului subiectiv de

servitute.
(1) Conform alin. (1) al acestui articol, la exercitarea (realizarea) dreptului subiectiv
de servitute titularul acestui drept este obligat să respecte interesele proprietarului
lotului aservit, adică să nu facă abuz de dreptul ce îi revine şi să îl exercite Ńinând
cont de prevederile art. 9 al prezentului Cod.
(2) În alin. (2) al prezentului articol se subliniază caracterul oneros al dreptului
subiectiv de servitute, proprietarul lotului dominant putând fi obligat să plătească
o recompensă (despăgubire) proprietarului terenului aservit. Însă sintagma “poate
fi obligat să plătească” nu îi dă servituŃii caracter oneros obligatoriu, el survenind
în mod logic din conŃinutul patrimonial al acestui raport juridic. Totul însă
depinde de condiŃiile faptelor juridice prevăzute la art. 431 (1) care stau la baza
constituirii servituŃii.
(3) După cum s-a menŃionat în comentariul articolului precedent, raportul juridic de
servitute se constituie între proprietarul lotului aservit şi proprietarul lotului
dominant, drepturile şi obligaŃiile ne având caracter personal. Deaceea
schimbarea proprietarului terenului dominant sau al terenului aservit, precum şi
împărŃirea terenurilor, nu influenŃează dreptul de servitute; cine devine proprietar

593
 al terenului aservit, asupra aceluia cade sarcina care grevează dreptul de
proprietate asupra acestui teren. Cine devine proprietar al lotului dominant, acela
beneficiază de efectele dreptului subiectiv de servitute.
(4) Conform alin (4), servitutea poate fi constituită atât în favoarea unei utilităŃi
curente, cât şi în favoarea unei utilităŃi viitoare a terenului dominant.
(5) Acest aliniat are strânsă legătură cu alin. precedent, dat fiind că, dacă se constituie
servitutea asupra unei construcŃii ce se va edifica sau asupra unui teren ce va fi
dobândit, ea se naşte la data edificării construcŃiei sau a dobândirii terenului.
(6) Acest aliniat prevede cazurile când un teren grevat cu uzufruct sau superficie
poate fi grevat cu servitute. Acesta poate avea loc “numai cu acordul
uzufructuarului sau al superficiarului.”

Articolul 430. Clasificarea servituŃilor .

(1) Apatente sînt servituŃile care se cunosc prin semne exterioare, iar
neaparente — cele care nu se atestă prin astfel de semne.
(2) Continue sînt servituŃile al căror exerciŃiu este sau poate fi continuu fără a fi
necesară fapta omului, iar necontinue — cele pentru a căror existenŃă este
necesară fapta omului.
(3) Pozitive sînt servituŃile care îndreptăŃesc pe proprietarul terenului dominant
să facă în mod direct anumite acte de folosinŃă pe terenul aservit, iar
negative — cele care impun proprietarului terenului aservit anumite
restricŃii în exerciŃiul dreptului său de proprietate.

Prezentul articol stabileşte clasificarea servituŃilor după modul lor de manifestare.

(1) Aliniatul (1) al acestui articol clasifică servituŃile în aparente şi neaparente.
Cele aparente sunt servitutile care se cunosc prin semnele lor exterioare, cum ar fi
un canal, un apeduct, a fereastra. Însemnătatea acestei categorii de clasificare
constă în aceea că numai servituŃile aparente pot fi constituite prin uzucapiune ( a
se vedea art. 431(1);i comentariul la el ).
Cele neaparente sunt servituŃile care nu se manifestă în exterior prin nici un semn
vizibil, cum ar fi interzicerea de a construi un gard, un zid.
(2) Acest aliniat clasifică servituŃile în continue şi necontinue.
ServituŃile continue sunt acelea, exerciŃiul cărora este sau poate fi continuu, fără a
fi necesară fapta omului, cum ar fi servitutea de apeduct sau de scurgere a apelor
de ploae peste terenul vecinului.
ServituŃile necontinue sunt acelea care, spre a fi exercitate, implică fapte reale ale
titularului, cum este servitutea de trecere, servitutea de a lua apă din bazinul aflat
pe terenul vecinului.
(3) Acest aliniat clasifică servituŃile în cele pozitive şi cele negative.
Pozitive sunt servituŃile care îndreptăŃesc proprietarul terenului dominnt să
facă în mod direct anumite acte de folosinŃă pe terenul aservit: să treacă pe terenul
aservit cu orice mijloace de transport sau numai cu anumite din ele, să ia apă din
bazinul ce se află pe terenul aservit etc.

594
 Negative sunt servituŃile “care impun proprietarului terenului aservit anumite
restricŃii în exerciŃiul dreptului său de proprietate: de a nu construi pe terenul ce-i
aparŃine careva clădiri mai înalte de cât înălŃimea stipulată, de a nu construi ceva
mai aproape de o anumită distanŃă de la hotarul ce desparte terenul aservit de cel
dominant etc. ”

Articolul 431. Constituirea servituŃii

(1) Servitutea poate fi constituită prin destinaŃia stabilită de proprietar. prin acte
juridice ori prin uzucapiune.
(2) Actul juridic prin care se constituie servitutea se încheie în formă autentică.
(3) Servitutea constituită prin acte juridice este opozabilă după înscriere în
registrul bunurilor imobile.

Acest articol determină condiŃiile de fond şi de formă ale constituirii servituŃii.

(1) Aliniatul (1) prevede faptele juridice care pot sta la baza constituirii servituŃii. Ele
sunt:
a) destinaŃia stabilită de proprietar. Acesta poate fi cazul când proprietarul a două
terenuri alăturate a construit un apeduct peste unul din terenuri pentru a uda
celălant teren. Aceste acŃiuni trebuiesc efectuate cu respectarea condiŃiilor
prevăzute la art.432 al prezentului Cod. Dacă terenul pentru udarea căruia a fost
construit apeductul devine obiect al dreptului de proprietate al altei persoane,
ultima obŃine dreptul de servitute asupra terenului peste care este construit
apeductul, adică acest teren devine teren aservit, iar terenul noului proprietar-
teren dominant. În baza unui asemenea fapt juridic poate fi constituit o servitute
continuie şi aparentă.
b) Actele juridice. Legea nu stabileşte anume acte juridice prin care se poate
constitui o servitute, ele putând fi diverse (contract, testament), principalul e că ele
trebuie să corespundă condiŃiilor de validitate ale acestora, prevăzute la articolele
199-215 ale prezentului Cod.
c) Uzucapiunea , ceea ce înseamnă dobândirea dreptului de servitute în condiŃiile
art.433.
(2) În cazul când servitutea se constituie în baza unui act juridic , acest act juridic se
încheie în formă autentică. Concomitent el trebuie să corespundă tuturor condiŃiilor de
valabilitate a actului juridic prevăzute în art. 199-215 ale prezentului Cod, iar de
vreme ce dreptul de servitute este un drept real legat de u n bun imobil, acest drept
trebuie înregistrat în registrul bunurilor imobile Ńinut de unitatea cadastrală teritorială
unde se află imobilul în conformitate cu articolele 497 şi 499 ale prezentului Cod.
(3) Servitutea constituită prin acte juridice este opozabilă terŃilor persoane, inclusiv şi
proprietarului lotului aservit, din momentul înscrierii în registrul bunurilor imobile în
conformitate cu prevederile articolelor 496,497 şi 499 ale prezentului Cod.

Articolul 432. Constituirea servituŃii prin destinaŃia stabilită de proprietar

595
 Servitutea prin destinaŃia stabilită de proprietar este constatată printr-un înscris al
proprietarului de teren care, în vederea unei eventuale parcelări, instituie imediat
natura, scopul şi situaŃia servituŃii unei părŃi din teren în favoarea altor părŃi.

Acest articol stipulează condiŃiile de fond şi de formă ale constituirii unei servituŃii prin
destinaŃia stabilită de proprietar.
Constituirea servituŃii în baza art.432 în mare măsură se aseamănă cu constituirea
acesteea în baza unui act juridic (a se vedea comentariul alin. (2) şi (3) ale art.431). Înscrisul
întocmit de însuşi proprietarul terenului , fiind un act juridic unilateral, trebuie să fie întocmit
în conformitate cu prevederile art. 196 alin (1)şi (2) şi cu respectarea condiŃiilor de
valabilitate prevăzute la art. 199-215. Diferă însă prin aceea că :
a) înscrisul – este întocmit “în vederea unei eventuale parcelări” a terenului ;
b) acest înscris - determină destinaŃia viitoarelor părŃi de teren care vor apărea în
rezultatul parcelării;
c) acest înscris – “instituie imediat natura ,scopul şi situaŃia unei părŃi de teren în
favoarea altor părŃi ” de teren .
E necesar de subliniat că sintagma “instituie imediat” se referă doar la “natura, scopul şi
situaŃia” viitoarei servituŃii. Servitutea nu apare imediat, dat fiind că înscrisul, întocmit de
proprietar “în vederea unei eventuale parcelări” a terenului, este un act juridic unilateral
întocmit sub condiŃie (art.234 şi 236 (2)), aceasta fiind o condiŃie suspensivă (art.239). Deci,
servitutea propriuzisă cu “natura , scopul şi situaŃia ” servituŃii unei părŃi de teren în favoarea
altor părŃi va apărea cu condiŃia parcelării terenului şi cu condiŃială părŃile terenului, - cea
destinată de proprietar de a fi aservită şi cea sau cele destinate de a fi dominante, - vor nimeri
în proprietatea diferitelor persoane.
O altă interpretare a acestui articol ar veni în contradicŃie cu prevederile articolelor
428 (1) şi 440 lit.a)

Articolul 433. Dobândirea servituŃilor prin uzucapiune

(1) ServituŃile continue şi aparente, precum şi cele neaparente şi pozitive, se pot

dobândi prin uzucapiune, în condiŃiile legii.
(2) Actele materiale corespunzătoare unor servituŃi necontinue sînt prezumate a
fi exercitate cu simpla îngăduinŃa a proprietarului terenului aservit.
Proprietarul terenului dominant va putea prescrie dovedind contrariul.
(3) ServituŃile neaparente şi negative nu se pot dobândi prin uzucapiune.

Prezentul articol stabileşte care servituŃii pot fi dobândite prin uzucapiune şi în ce

mod şi care servituŃii nu pot fi dobândite prin uzucapiune.
(1) Aliniatul (1) al prezentului articol prevede că prin uzucapiune pot fi dobândite
următoarele servituŃii:
- continue şi aparente;
- neaparente şi pozitive.
Caracteristica fiecărei categorii din servituŃile indicate la alin (1) al art. 433 o găsim în
comentariul art. 430 al prezentului Cod.
Aliniatul (1) al art. 433 mai prevede că servituŃiile indicate pot fi dobândite prin
uzucapiune “… în condiŃiile legii.”

596
 Dat fiind că în normele instituŃiei juridice de servitute nu găsim norme care direct ar
conŃine noŃiunea de uzucapiune şi condiŃiile dobândirii servituŃii prin uzucapiune, este
necesar să ne adresăm la alte norme ale Codului Civil care prevăd noŃiunea de uzucapiune şi
condiŃiile dobândirii drepturilor subiective în baza acestui temei. Cu alte cuvinte, suntem
impuşi să recurgem la analogia legii (art.5 al prezentului Cod).
În cazul de faŃă este necesar de a porni de la natura juridică a dreptului subiectiv de
servitute care este un drept subiectiv real, care se instituie asupra unui bun imobil şi care este
supus înregistrării (a se vedea art. 290 al prezentului Cod).
Pornind de la acest deziderat, găsim art.332 al prezentului Cod, îl aplicăm la
dobândirea servituŃii prin uzucapiune, soluŃionând cauza prin analogia legii (a se vedea art.5
al prezentului Cod).
(2) Alin (2) al acestui articol stipulează că actele materiale corespunzătoare unor
servituŃii necontinuie sunt prezumate a fi exercitate cu simpla îngăduinŃă a
proprietarului terenului aservit.
Din conŃinutul primei faze a acestui aliniat rezultă că dacă “actele materialele…” sânt
exercitate “cu simpla îngăduinŃă a proprietarului terenului aservit” care se prezumă, atunci
servitutea necontinuă se dobândeşte nu în baza uzucapiunii, ci în baza unui alt temei, care în
cazul de faŃă ar putea fi calificat drept act juridic încheiat prin acŃiuni concludente.
Fraza a doua a acestui aliniat stipulează că pentru a dobândi servitutea necontinue
anume prin uzucapiune, ale cărei acte materiale au fost exercitate, proprietarul lotului
dominant va dovedi contrariu. Cu alte cuvinte, proprietarul lotului dominant va fi Ńinut să
dovedească că actele materiale corespunzătoare servituŃii în cauză au fost exercitate în pofida
simplei îngăduinŃe a proprietarului lotului aservit în termenul prevăzut de lege. Şi dacă
proprietarul lotului aservit nu s-a îngrijit de apărarea purităŃii dreptului său de proprietate
asupra terenului prin judecată în acest termen, el devine impus de a suferi mai departe
exercitarea actelor materiale corespunzătoare servituŃii în cauză din partea proprietarului
lotului dominant.
(3) ServituŃile neaparente şi negative nu se pot dobândi prin uzucapiune.

Articolul 434. Exercitarea servituŃii

(1) Sarcina pe care o instituie servitutea asupra terenului aservit constă în

obligaŃia proprietarului de a permite efectuarea anumitor acŃiuni pe terenul
său, deasupra acestuia sau sub pământ. Servitutea poate consta şi din
obligaŃia proprietarului de a se abŃine de la anumite acŃiuni în favoarea
proprietarului terenului dominant.
(2) Servitutea se extinde asupra a tot ceea ce este necesar pentru exercitarea ei.
(3) Dacă servitutea s-a exercitat benevol şi fără obiecŃii în termen de cel puŃin 3
ani, atunci, în cazul apariŃiei unor litigii între proprietari, această modalitate
de exercitare poate servi ca temei determinant la soluŃionarea litigiului.
(4) Proprietarul terenului aservit este obligat să se abŃină de la orice act care
limitează oii împiedică exerciŃiul servituŃii. Astfel, nu va putea schimba
starea locurilor ori strămuta exercitarea servituŃii în alt loc.
(5) Proprietarul terenului aservit poate indica, pentru exercitarea dreptului de
servitute, o altă parte a terenului decât cea indicată la alin. (3), dar numai în
cazul în care o astfel de transferare nu prejudiciază proprietarul terenului
dominant. Cheltuielile aferente transferării sînt suportate de proprietarul
terenului aservit.

597
 (6) Dreptul de servitute al proprietarului terenului dominant trebuie să fie
exercitat astfel încât să creeze cît mai puŃine dificultăŃi proprietarului
terenului aservit.

Acest articol determină modalităŃile şi condiŃiile de exercitare a servituŃii.

(1) Acest aliniat stipulează că sarcina pe care o instituie servitutea asupra terenului
aservit constă în obligaŃia proprietarului terenului aservit de a permite
proprietarului terenului dominant efectuarea anumitor acŃiuni:
a) pe terenul aservit, de exemplu, de a trece peste acest teren, de a lua apă din
fântâna sau bazinul aflat pe acest teren etc;
b) deasupra terenului aservit, de exemplu, pătrunderea unor elemente ale
anumitei construcŃii (balconului sau terasei) în spaŃiul de deasupra terenului
aservit sau a unui cablu de aprovizionare cu energie electrică etc;
c) sub terenul aservit, de exemplu, construirea unui apeduct, a unei conducte de
gaz, de energie termică sau un cablu de telecomunicaŃie.
Servitutea poate consta şi în obligaŃia proprietarului terenului aservit de a se obŃine de la
anumite acŃiuni în favoarea proprietarului terenului dominant. Drept exemplu de asemenea
obligaŃie ar putea servi obligaŃia de a nu construi în genere pe acest teren aservit, de a nu
construi vre-un zid, de a nu construi vre-o clădire care ar depăşi o anumită înălŃime etc.
(2) Din conŃinutul acestui aliniat rezultă că servitutea se extinde şi asupra oricărui
accesoriu necesar pentru exercitarea ei. De exemplu, dacă servitutea oferă
titularului dreptul de a lua apă din fântâna sau bazinul ce se află pe terenul aservit,
da pentru a scoate apa din fântână sau bazin se folosesc pompe şi alte instalaŃii, ele
fiind accesorii, dreptul de servitute se extind şi asupra lor.
(3) Prevederile acestui aliniat se referă la efectul juridic al terenului de 3 ani de
exercitare a servituŃii într-o anumită modalitate. Adică, dacă în termen de 3 ani
proprietarul terenului dominant a exercitat “benevol şi fără obiecŃii” servitutea de
a trece pe jos peste terenul aservit, iar apoi, procurându-şi tractor sau
automobil, trece şi cu acest tractor sau automobil, trece şi cu acestea peste
terenul aservit, în urma cărui fapt între proprietari apare litigiu, atunci modalitatea
folosită (trecerea pe jos peste terenul aservit) “poate servi ca temei determinant la
soluŃionarea litigiului” . Altfel spus, proprietarul lotului dominant poate trece pe
jos peste terenul aservit şi în viitor, da pentru a trece cu tractorul sau cu maşina,
trebuie de obŃinut bunăvoinŃa (acceptul) proprietarului lotului aservit.
(4) Acest aliniat este corelat cu alin (1) al art. 429 şi se reduce la obligaŃia
proprietarului lotului aservit să se obŃină de la orice act care limitează ori
împiedică exerciŃiul servituŃii, inclusiv de a nu schimba starea locului ori strămuta
exercitarea servituŃii în alt loc.
(5) Conform prezentului aliniat, în procesul de exercitare a servituŃii proprietarul
lotului aservit poate indica o altă parte a terenului decât cea pe care s-a exercitat
servitutea până la anumit moment, dar numai cu condiŃia că o astfel de transferare
nu prejudiciază proprietarul lotului dominant.
Din cele prevăzute rezultă, că dacă proprietarul lotului dominant, exercitând, de exemplu,
servitutea de trecere cu mijloace de transport pe o anumită parte a terenului aservit, a suportat
cheltuieli pentru amenajarea părŃii corespunzătoare de pe terenul său, în cazul permutării
locului de exercitare a acestei servituŃi, proprietarului terenului dominant i se cauzează
prejudiciu. Mărimea acestuia se determină prin costul demontării amenajărilor şi transferarea
lor în alt loc sau, dacă transferarea este imposibilă,- cu costul distrugerii lor şi costul

598
amenajărilor în altă parte a terenului dominant. În acesz caz proprietarul lotului aservit nu are
dreptul de a indica o altă parte a terenului pentru exercitarea servituŃii.
În caui când indicarea unei alte părŃi a terenului aservit nu prejudiciază proprietarul
terenului dominant, proprietarul terenului aservit este îndreptăŃit să o facă, dar să suporte
cheltuielile aferente terenului aservit.
(6) Prevederile acestui aliniat sunt racordate cu prevederile alin (1) al art. 429 şi
impun condiŃia că proprietarul lotului dominant, la exercitarea dreptului de
servitute, trebuie să creeze cât mai puŃine dificultăŃi proprietarului terenului
aservit.

Articolul 435. Abandonarea terenului aservit

In toate cazurile în care, conform contractului, cheltuielile lucrărilor de exercitare şi

conservare a servituŃilor revin proprietarului terenului aservit, acesta se va putea
exonera de obligaŃie abandonând în folosul proprietarului ternului dominant partea din
terenul aservit necesară exercitării servituŃii.

Acest articol stipulează temeiul exonerării proprietarului lotului aservit de la cheltuielile

legate de efectuarea lucrărilor de exercitare şi conservare a servituŃii, în cazurile când,
conform contractului ce stă la baza apariŃiei servituŃii, proprietarul lotului aservit este obligat
să le suporte.
Întâii de toate, atragem atenŃia la discordanŃa dintre denumirea şi nutul acestui articol. În
denumire abandonarea se referă la întregul teren aservit, pe când în conŃinut abandonarea se
referă doar la partea terenului necesară exercitării servituŃii.
Din conŃinutul prezentului articol rezultă că drept temei de exoner a proprietarului lotului
aservit de la cheltuielile necesare exercitării şi conservării servituŃii serveşte abandonarea de
către acesta a părŃii terenului aservit necesare exercitării servituŃii în favoarea proprietarului
terenului dominant.

Articolul 436. Drepturile proprietarului terenului dominant

(1) Proprietarul terenului dominant este în drept să se folosească de servitute, să

efectueze pe terenul aservit orice lucrare necesară exercitării dreptului de
servitute, să conserve dreptul de servitute dacă contractul nu prevede altfel.
(2) In lipsa unei prevederi contrare, proprietarul terenului dominant poate lua
toate măsurile şi poate face, pe cheltuiala sa, toate lucrările de exercitare şi
conservare a servituŃii. Cheltuielile de efectuare a acestor lucrări revin celor
doi proprietari, proporŃional avantajelor pe care le obŃin, în măsura în care
lucrările efectuate pentru exerciŃiul servituŃii sînt necesare şi de ele profită
inclusiv terenul aservit.
(3) Proprietarul terenului dominant poate înlătura toate construcŃiile şi
plantaŃiile pe care le-a amplasat pe terenul aservit, în cazul necesităŃii de
readucere a acestuia la stare normală pentru exploatare, şi trebuie să o facă
la cererea proprietarului terenului aservit.

599
Acest articol stipulează drepturile proprietarului terenului dominant şi condiŃiile de exercitare
a acestora.
(1) Conform acestui aliniat, proprietarul terenului dominant este în drept:
a) să se folosească de servitute;
b) să efectueze pe terenul aservit orice lucrare necesară exercitării dreptului de
servitute;
c) să conserve dreptul de servitute, adică să ia toate măsurile pentru a menŃine
servitutea în stare ne alterată, dacă contractul nu prevede altfel.
(2) Conform acestui aliniat, în lipsa unei prevederi contrare în actul de constituire a
servituŃii, proprietarul lotului dominant poate face, pe cheltuiala sa, toate lucrările
şi lua toate măsurile de exercitare şi conservare a servituŃii. Ulterior, însă ,
cheltuielile de efectuare a acestor lucrări pot fi împărŃite între proprietarii celor
două terenuri în condiŃiile:
a) când de lucrurile efectuate pentru exerciŃiul servituŃii profită şi proprietarul
terenului aservit;
b) proprietarul lotului aservit participă la împărŃirea numai acelor cheltuieli care se
referă la costul lucrărilor necesare pentru exerciŃiul servituŃii.
c) Cheltuielile necesare pentru exerciŃiul servituŃii se împart între proprietarii celor
două terenuri în raport proporŃional direct cu avantajele care le revin .
(3) Din conŃinutul alin.(3) al acestui articol rezultă, că, în cazul necesităŃii de readucere
a părŃii terenului aservit destinate exercitării servituŃii în starea ei normală pentru
exploatare, proprietarul lotului dominant este Ńinut să înlăture toate construcŃiile şi
plantaŃiile pe care le-a amplasat pe terenul aservit, dacă această înlăturare o cere
proprietarul terenului aservit. În caz contrar proprietarul terenului dominat poate să
nu facă aceste lucrări.

Articolul 437. ObligaŃiile proprietarului terenului dominant

(1) Proprietarul terenului dominant este obligat să întreŃină construcŃiile şi

plantaŃiile amplasate pe terenul aservit în măsura în care asigură prin
aceasta interesele terenului aservit.
(2) Proprietarul terenului dominant este obligat să repare daunele aduse
proprietarului terenului aservit.
(3) Dacă dreptul de servitute este instituit în favoarea a doi sau mai mulŃi
proprietari de terenuri dominante, obligaŃia de întreŃinere a construcŃiilor şi
plantaŃiilor amplasate pe terenul aservit şi de reparare a daunelor, cauzate
proprietarului terenului aservit, aparŃine proporŃional beneficiului fiecărui
proprietar de teren dominant dacă legea sau actul prin care s-a constituit
servitutea mi prevede altfel.

Acest articol prevede obligaŃiile proprietarului terenului dominant şi condiŃiile exercitări

acestora când titular al servituŃii este un singur subiect şi când sânt mai mulŃi subiecŃi.
(1) Din conŃinutul acestui aliniat rezultă că proprietarul terenului dominant esteŃinut
să întreŃină construcŃiile şi plantaŃiile amplasate pe terenul aservit în măsura în
care prin aceasta asigură interesele proprietarului terenului aservit. ConŃinutul
acestui aliniat este armonizat cu alin. (6) al art. 434 şi cu alin (1) al art. 429 ale
prezentului Cod.

600
 (2) Aliniatul (2)Prevede că proprietarul terenului dominant este obligat să repare
daunele aduse proprietarului lotului aservit.
Acest aliniat nu leagă expres daunele aduse cu exercitarea servituŃii. Dar din interpretarea
logică şi sistematică a acestei norme ajungem la concluzia că este vorba despre daunele aduse
proprietarului terenului aservit în procesul de exercitare a serviŃii. În caz contrar această
normă nu-şi găsea locul anume aici, da să fie prevăzută în alt loc nu are nici un sens, dat fiind
că repararea daunelor cauzate atât din raporturile juridice contractuale, cât şi din cele
delictuale sânt prevăzute la alte capitole.
(3) Acest aliniat prevede modalitatea de distribuire a obligaŃiei de întreŃinere a
construcŃiilor şi plantaŃiilor amplasate pe terenul aservit şi de reparare a daunelor,
cauzate proprietarului aservit, în cazul când dreptul de servitute este constituit în
favoarea proprietarilor a două sau mai multe terenuri dominante. În asemenea caz,
dacă legea sau actul juridic prin care a fost constituită servitutea nu prevede altfel,
obligaŃia indicată aparŃine proprietarilor terenurilor dominante în raport direct
proporŃional cu beneficiul obŃinut în urma exercitării servituŃii.

Articolul 438. Drepturile asupra construcŃiilor şi plantaŃiilor

Proprietarul terenului aservit nu are nici un drept asupra construcŃiilor şi

plantaŃiilor amplasate pe terenul său de proprietarul terenului dominant.

ConŃinutul acestui articol logic survine din conŃinutul art.436 şi al aliniatului (1) al art.437 din
prezentul Cod.

Articolul 439. ConcurenŃa mai multor drepturi

Dacă servitutea unui teren concurează cu o altă servitute sau cu un alt drept real de
folosire a imobilului, astfel încât aceste drepturi nu pot fi exercitate concomitent, total
sau parŃial, având acelaşi grad de prioritate, fiecare persoană îndreptăŃită poate cere
stabilirea unei ordini de exercitare care ar corespunde în mod echitabil binelui tuturor
persoanelor interesate.

Articolul 440. Temeiurile de stingere a servituŃii

Servitutea se stinge prin radierea ei din registrul bunurilor imobile în caz de:
a) consolidare, când ambele terenuri ajung să aibă acelaşi proprietar;
b) renunŃare a proprietarului terenului dominant;
c) expirare a termenului;
d) răscumpărare;
e) imposibilitate de exercitate;
f) neuz pentru o perioadă de 10 ani;
g) dispariŃie a oricărei utilităŃi a lor:

601
 h) expropriere a terenului aservit dacă servitutea este contrară
utilităŃii publice căreia îi va fi afectat bunul expropriat.

Prezentul articol prevede temeiurile, forma şi momentul stingerii dreptului de servitute.

Conform art. 440, dreptul de servitute se stinge în baza următoarelor temeiuri:
a) prin consolidare, adică în cazul când proprietarul terenului dominant devine proprietar şi
al terenului aservit.
Consolidarea poate avea loc în baza diverselor acte juridice întocmite în condiŃiile legii
asupra terenului aservit sau prin moştenire acestuia în baza legii.
b) prin renunŃarea în condiŃiile legii la dreptul de servitute a proprietarului terenului
dominant.
c) prin expirarea termenului servituŃii fixat în actul juridic care stă la baza constituirii
servituŃii.
d) prin răscumpărarea în condiŃiile art. 442, respectându-se celelalte condiŃii impuse de lege
vizând actul de răscumpărare.
e) prin imposibilitatea de exercitare. Drept exemplu ar putea aservi stingerea servituŃii de a
lua apă din fântâna ce a secat sau o altă pieire fortuită a obiectului aservit.
f) prin neuz într-o perioadă de zece ani în condiŃiile art. 441.
g) prin dispariŃia oricărei utilităŃi a lor.
În cazul de faŃă este vorba despre dispariŃia utilităŃii pentru titularul servituŃii şi
dispariŃia utilităŃii nu trebuie să fie creată de proprietarul terenului aservit.
h) prin exproprierea terenului aservit, dacă servitutea este contrară utilităŃii publice căreia îi
va fi afectat bunul expropriat.
Drept exemplu putem lua exproprierea în condiŃiile legii a unei păşuni private, asupra
căreea era constituită o servitute de a paşte un anumit număr de animale, în scopul construirii
unui teren de fotbal şi a altor obiecte cu destinaŃie publică.
Stingerea servituŃii în toate temeiurile prevăzute la art. 440 are loc prin radierea servituŃii
din registrul bunurilor imobile în condiŃiile art. 499 (2) şi se consideră stinsă din momentul
radierii.

Articolul 441. Calcularea termenului de neuz

(1) Termenul prevăzut la art.440 lit.f) începe să curgă de la data ultimului act de
exerciŃiu al servituŃilor necontinue ori de la data unui act contrar servituŃiloi
continue.
(2) Exercitarea servituŃii de către un coproprietar ori de către un
uzufructuar face să se întrerupă termenul faŃă de ceilalŃi coproprietari ori
faŃă de nudul proprietar.

Acest articol fixează momentul din care începe scurgrea termenului prevăzut la art.
440 lit (f) şi prevede condiŃiile de întrerupere a acestui termen.
Conform art. 441 (1) termenul de neuz începe să curgă de la data ultimului act de
exerciŃiu al servituŃiilor necontinuie sau la data unui act contrar servituŃiilor continuie

602
 (2) Prevederile alin (2) al art. 441 sunt destinate cazurilor când asupra terenului
dominant sunt mai mulŃi proprietari sau servitutea aparŃine mai multor
uzufructuari, apoi exercitarea servituŃii măcar de unul din coproprietari sau
cauzufructuari întrerupe scurgerea termenului de neuz al servituŃii faŃă de toŃi
ceilanŃi coproprietari ai lotului dominant ori faŃă de nudul proprietar.

Articolul 442. Răscumpărarea servituŃii de trecere

(1) Servitutea de trecere poate fi răscumpărată de proprietarul terenului aservit

dacă există o disproporŃie vădită între utilitatea pe care o procură terenului
dominant şi inconvenientele sau deprecierea provocată terenului aservit.
(2) In caz de neînŃelegere între părŃi, instanŃa de judecată poate suplini
consimŃământul proprietarului terenului dominant. La stabilirea preŃului de
răscumpărare, instanŃa va Ńine cont de vechimea servituŃii şi de schimbarea
valorii celor două terenuri.

Acest articol stabileşte posibilitatea răscumpărării servituŃii de trecere de către

proprietarul terenului aservit.
(1) Din conŃinutul acestui aliniat rezultă:
a) Subiect al răscumpărării este proprietarul lotului aservit;
b) Prin răscumpărare poate fi stinsă doar servitutea de trecere,
c) Există o disproporŃie vădită între utilitatea pe care o procură terenul dominant
şi inconvenienŃele sau deprecierea provocată terenului aservit.
(2) Prezentul aliniat prevede că între părŃi nu este posibilă o înŃelegere, proprietarul
lotului aservit se poate adresa instanŃei de judecată, aducând probe în justificarea
existenŃei disproporŃiei. Examinând litigiul, instanŃa poate suplini prin hotărârea sa
consimŃământul proprietarului lotului dominant. În acest caz judecata, stabilind
preŃul de răscumpărare, va Ńine cont de vechimea servituŃii şi de schimbarea
valorii celor două terenuri. Ultima condiŃie urmează a fi înŃeleasă în aşa mod, că
dacă prin exercitarea servituŃii în cauză timp îndelungat s-a produs deprecieri
terenului aservit, preŃul răscumpărării va fi mai mic. Altfel spus, mărimea preŃului
de răscumpărare este în raport invers proporŃional cu vechimea exercitării
servituŃii şi avantajele obŃinute de terenul dominant.

Capitolul IV
SUPERFICIA

Articolul 443. NoŃiunea de superficie

(1) Superficie este dreptul real imobiliar de a folosi terenul altuia in vederea
edificării si exploatării unei construcŃii, deasupra si sub acest teren, sau a
exploatării unei construcŃii existente. Acest drept este alienabil, se transmite
prin succesiune si poate fi obiect al unui contract de locaŃiune.
(2) Daca nu se prevede altfel, dreptul de superficie nu se poate exercita decât
asupra suprafeŃei construite sau asupra suprafeŃei pe care urmează sa se

603
 ridice construcŃia, precum si asupra suprafeŃei neconstruite, necesare,
potrivit naturii sau destinaŃiei construcŃiei, exploatării ei normale.
(3) Întinderea dreptului superficiarului de a folosi terenul grevat este stabilita
prin contract sau lege. In lipsa unor prevederi contractuale, terenul este
grevat cu servitutea necesara exercitării dreptului de superficie. Servitutea
încetează la stingerea dreptului de superficie.
(4) Asupra dreptului de superficie se aplica in modul corespunzător regulile
dreptului de proprietate asupra imobilelor daca legea nu prevede altfel.
(5) ConstrucŃia este o parte componenta esenŃiala a dreptului de superficie.
(6) Dreptul de superficie nu poate fi constituit sub condiŃie rezolutorie.
(7) Dreptul de superficie nu poate fi limitat la o parte din construcŃie.

Acest articol defineşte superficia, stabileşte obiectul şi caracterele acesteia.

(1) Potrivit acestui aliniat superficia este un drept real, absolut, cu titlu gratuit sau
oneros, de lungă durată, alienabil şi imobiliar al unei persoane (superficiar) de a
folosi terenul altei persoane (proprietar) în vederea edificării şi exploatării unei
construcŃii deasupra şi sub acest teren sau exploatării unei construcŃii existente la
momentul constituirii superficiei.
Din definiŃie desprindem că obiect al superficiei poate fi un teren, pe care
urmează a fi edificată şi exploatată o construcŃie, sau pe care există o construcŃie şi
aceasta urmează a fi exploatată.
Din conŃinutul aceluiaşi aliniat rezultă că dreptul de superficie, fiind un drept
de lungă durată şi alienabil, poate fi transmis prin moştenire şi poate fi obiect al unui
contract de locaŃiune.
Considerăm necesar de a comenta în mod special sintagma “deasupra şi sub
acest teren.” Din interpretarea gramaticală a acestei sintagme rezultă că, fiind legate
prin conjuncŃia “şi”, aceste circumstanŃe pot fi privite numai împreună şi numai în
limitele suprafeŃei terenului cuprinse de perimetrul construcŃiei, i-ar sub teren,-numai
în limitele necesare edificării construcŃiei, potrivit naturii şi destinaŃiei acesteea,
respectându-se regulile şi normele de construcŃie. Cu alte cuvinte , ne impune o
interpretare restrânsă, din care rezultă că folosirea de către superficiar a altor
suprafeŃe “deasupra” sau “sub”, ale terenului grevat este posibilă în condiŃiile alin (2)
şi (3) ale prezentului articol.
Însă din interpretarea logică a acestei sintagme rezultă că în baza dreptului de
superficie nu s-ar putea efectua şi exploata careva construcŃii sub terenul altuia. Ce-i
drept, normele consacrate superficiei nici nu interzic direct acest lucru . Prin urmare,
s-ar putea proceda conform principiului: “Se admite totul ce direct nu se interzice”.
Dar, în opinia noastră, mai raŃional ar fi de îmbunătăŃit redacŃia acestui aliniat pe două
căi: sau de înlocuit conjuncŃia “si” prin conjuncŃia “sau,” sau după sintagma
“deasupra şi sub acest teren” de adăugat cuvintele “sau sub acest teren” şi mai departe
după text. Aceasta ar face conŃinutul acestui aliniat mai adecvat naturii superficiei.
(2) Acest aliniat concretizează şi mai precis obiectul superficiei, indicând că, dacă în
actul de constituire nu se prevede de altfel, dreptul de superficie nu poate fi
exercitat decât:
a) asupra suprafeŃei construite sau asupra suprafeŃei pe care urmează să se ridice
construcŃia;
b) asupra suprafeŃei neconstruite, dar necesare exploatării ei normale, potrivit
naturii sau destinaŃiei acesteia.
(3) Acest aliniat stipulează temeiurile de stabilire a întinderii superficiei asupra
terenului grevat, ele putând fi contractul sau legea.

604
 Dacă la baza constituirii superficiei stă un contract, limitele întinderii dreptului
superficiarului asupra terenului grevat se stabilesc prin clauzele acestui contract. Dacă aceste
limite nu sunt stipulate în contract, ele se stabilesc în baza prevederilor din fraza a doua a
acestui aliniat, instituindu-se asupra terenului grevat o servitute necesară exercitării dreptului
de superficie. Însă dreptul de servitute în cazul dat este accesoriu celui de superficie, dat fiind
că, conform frazei a treia a acestui aliniat, servitutea încetează la stingerea dreptului de
superficie.
(4) Din conŃinutul acestui aliniat rezultă că asupra dreptului de superficie se aplică
condiŃiile de înregistrare prevăzute la Titlul V (art. 498-511) al prezentului Cod.
(5) Considerăm că ar fi mai corect de exprimat acest aliniat în următoarea redacŃie:
“ConstrucŃia este o parte componentă esenŃială a superficiei ca instituŃie juridică
deoarece construcŃia nu poate fi parte componentă a unui drept subiectiv. ”
Edificarea şi exploatarea construcŃiei sau exploatarea unei construcŃii existente la
momentul constituirii dreptului de superficie îi demonstrează scopul şi îi determină natura
acestuia, dat fiind că grevarea unui teren în alt scop ar fi sau un uzufruct, sau o servitute, sau
o emfiteză, ultima ne fiind cunoscută legislaŃiei Ńării noastre.
(6) Acest aliniat stipulează că dreptul de superficie nu poate fi constituit sub condiŃie
rezolutorie (art. 240 al prezentului Cod), dat fiind că el are propriile temeiuri de
stingere stipulate la art.450 al prez. Cod.
(7) Acest aliniat stipulează condiŃia că dreptul de superficiu nu poate fi limitat la o
parte din construcŃie, dar trebuie să fie constituit asupra întregii construcŃii.

Articolul 444. Constituirea dreptului de superficie

(1) Dreptul de superficie se naşte in temeiul unui act juridic sau al unei dispoziŃii
legale, fiind opozabil terŃilor din momentul înscrierii in registrul bunurilor
imobile.
(2) ) Dreptul de superficie se constituie pentru un termen de 99 de ani daca nu a
fost stabilit un alt termen.
(3) Dreptul de superficie nu poate fi limitat printr-o condiŃie suspensiva

Acest articol determină termenul constituirii superficiei şi limitele extinderii în timp a

acesteia.
(1) Acest aliniat stipulează că dreptul de superficie poate lua naştere în baza
unei dispoziŃii legale, el fiind opozabil terŃilor din momentul înscrierii în
registrul bunurilor imobile.
(2) Dacă prin actul juridic sau dispoziŃiile legale n-a fost stabilit altfel, dreptul
de superficie poate fi constituit pe un termen maxim de 99 de ani.
(3) Dreptul de superficie nu poate fi limitat printr-o condiŃie suspensivă
(art.239 al prezentului Cod).
(4)

Articolul 445. Dreptul de superficie in cazul demolării sau pieirii construcŃiei

Dreptul de superficie nu se stinge prin demolarea sau pieirea construcŃiei.

Acest articol stipulează soarta juridică a superficiei în caz de demolare sau pieirii construcŃiei.
Dreptul de superficie nu se stinge prin demolarea sau pieirea construcŃiei .

605
Deşi construcŃia este o parte componentă esenŃială a obiectului dreptului de superficie
(art.443(5) şi comentariul la el), superficia este un drept “de a folosi terenul altuia”
(art.443(1) şi comentariul la el), de aceea soarta dreptului de superficie nu se leagă de soarta
construcŃiei.

Articolul 446. Rangul superficiei

Dreptul de superficie se înscrie in registrul bunurilor imobile numai cu rangul întâi.

Rangul nu poate fi modificat.

Acest articol determină rangul sub care se înscrie superficia în registrul bunurilor
imobile şi imposibilitatea schimbării ulterioare a acestuia.
Dreptul de superficie se înscrie în registrul bunurilor imobile numai cu rangul întâi,
acesta ne putând fi schimbat ulterior.

Articolul 447. Exercitarea dreptului de superficie

Superficiarul poate dispune in mod liber de dreptul sau. In cazul unei construcŃii
existente, superficia se poate înstrăina ori ipoteca numai o data cu aceasta. In caz de
înstrăinare a construcŃiei de către superficiar, proprietarul terenului are dreptul de
preemŃiune.

Acest articol stipulează modalităŃile de exercitare a dreptului de superficie .

Superficiarul este îndreptăŃit să dispună liber de dreptul ce-i aparŃine prin orice act
juridic ce nu contravine legii. În cazul când superficia este constituită asupra unei construcŃii
existente, superficia se poate înstrăina sau ipoteca numai împreună cu aceasta.
În cazul înstrăinării construcŃiei de către superficiar, proprietarul terenului are dreptul
de preemŃiune. Este necesar de subliniat că dreptul de preemŃiune proprietarul îl are doar în
cazul când superficia a fost constituită asupra unei construcŃii existente.

Articolul 448. ObligaŃia superficiarului de a plăti o redevenŃă

(1) Daca actul juridic nu prevede altfel, superficiarul datorează proprietarului

terenului, sub forma de rate lunare, o suma egala cu chiria stabilita pe piaŃă, Ńinând
seama de natura terenului, de zona in care se afla el, de destinaŃia construcŃiei,
precum si de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinŃei. RedevenŃa
se determina la data constituirii superficiei.
(2) RedevenŃa poate fi ajustata la cererea uneia din părŃi, in cazul in care condiŃiile
economice fac ca neajustarea sa fie inechitabila. Măsura ajustării se va aprecia
Ńinându-se seama de schimbarea condiŃiilor economice si de principiul echităŃii.
(3) In cazul in care superficiarul nu plăteşte redevenŃa timp de 3 ani, proprietarul
terenului are dreptul sa ceara vânzarea superficiei la licitaŃie. Proprietarul terenului
are dreptul de a participa la licitaŃie.
(4) In cazul in care superficia aparŃine mai multor persoane in relaŃiile cu proprietarul,
acestea răspund solidar pentru plata redevenŃei.

606
 Acest articol prevede condiŃiile de plată a unei redevenŃe, pe care superficiarul o
datorează proprietarului terenului, ordinea achitării, metodele de stabilire a mărimii acesteia,
precum şi consecinŃele juridice ale neachitării ei.
(1) (1) Superficiarul datorează proprietarului terenului o sumă egală cu chiria
stabilită pe piaŃă, Ńinând seama de natura terenului, de zona în care se află el, de
destinaŃia construcŃiei, precum şi de orice alte criterii de determinare a
contravalorii folosinŃei.
RedevenŃa se determină la data constituirii superficiei şi se plăteşte în rate lunare,
dacă actul juridic nu prevede altfel.
(2) La cererea uneia din părŃi, redevenŃa poate fi ajustată, adică mărimea redevenŃei
poate fi schimbată, dacă condiŃiile economice ulterioare fac ca neajustarea
(neschimbarea ) să o pună pe partea respectivă în situaŃie inechitabilă.
Ajustarea se va efectua în măsura schimbării condiŃiilor economice, Ńinându-se cont
de principiu echităŃii.
(3) În cazul în care superficiarul nu plăteşte redevenŃa în timp de 3 ani, proprietarul
terenului obŃine dreptul de a cere vânzarea superficiei la licitaŃie, obŃinând
concomitent dreptul să participe la această licitaŃie.
(4) Dacă dreptul de superficie aparŃine mai multor persoane, acestea răspund solidar
pentru plata redevenŃei în faŃa proprietarului terenului.

Articolul 449. Stingerea dreptului de superficie

Dreptul de superficie se stinge:

a) la expirarea termenului;
b) prin consolidare, daca terenul si construcŃia devin proprietatea aceleiaşi persoane;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.

Prezentul articol prevede temeiurile stingerii dreptului de superficie.

La lit. a) acest articol prevede că dreptul de superficie se stinge la expirarea
termenului. Termenul superficiei poate fi fixat prin actul juridic ce stă la baza constituirii
acesteia, durata căreia nu poate fi mai mare decât cea indicată la art. 444 al prezentului Cod.
La lit. b) acest articol prevede că dreptul de superficie se stinge prin consolidare,
adică în cazul când proprietarul terenului devine proprietar şi al construcŃiei.
Consolidarea poate avea loc în cazurile când proprietarul terenului obŃine dreptul de
proprietate şi asupra construcŃiei sau prin moştenire în condiŃiile art. 1432, 1449,1449, sau
reorganizării persoanei juridice în condiŃiile art. 70 (1) şi (2), sau în condiŃiile art.447, art. 448
(3) ale prezentului Cod, sau în baza altor acte juridice întocmite în condiŃiile legii.
La lit. c) acest articol prevede alte cazuri prevăzute de lege. Acestea pot fi:
a) cazul prevăzut la art. 450;
b) cazul declarării nulităŃii actului juridic (art.216-233) ce stă la baza constituirii
dreptului de superficie.

Articolul 450. Stingerea dreptului de superficie la cererea proprietarului

terenului

Daca superficiarul nu a ridicat construcŃia în termenul specificat în actul juridic

privind instituirea superficiei sau daca încalcă obligaŃia privind conservarea

607
construcŃiei, proprietarul terenului are dreptul sa ceara stingerea dreptului de
superficie.

Acest articol stabileşte temeiurile de stingere a dreptului de superficie la cererea

proprietarului terenului.
Proprietarul terenului poate avea dreptul să ceară stingerea dreptului de superficie în
cazurile când:
a) superficiarul nu a edificat construcŃia în termenul specificat în actul juridic ce stă
la baza construirii dreptului de superficie;
b) superficiarul încalcă obligaŃia privind conservarea (păstrarea) construcŃiei.

Articolul 451. Efectele stingerii dreptului de superficie

(1) La stingerea dreptului de superficie, construcŃia aflata pe teren se transmite

de drept proprietarului acestuia.
(2) Proprietarul terenului trebuie să plătească superficiarului o despăgubire
corespunzătoare pentru construcŃie. Despăgubirea nu este corespunzătoare
daca nu acoperă cel puŃin două treimi din valoarea de piaŃa a construcŃiei.
(3) Proprietarul terenului se poate elibera de plata despăgubirii daca
prelungeşte dreptul superficiarului, înaintea expirării acestui drept, pe
durata previzibilă de exploatare a construcŃiei. În cazul în care refuza
prelungirea, superficiarul pierde dreptul la despăgubire.
(4) Superficiarul nu are dreptul, la stingerea dreptului de superficie, să ridice
construcŃia sau părŃi ale ei.

Prezentul articol stipulează efectele juridice ale stingerii dreptului de superficie.

(1) Acest aliniat prevede că la stingerea dreptului de superficie construcŃia ce se află
pe teren se transmite cu drept de proprietate proprietarului terenului.
(2) La stingerea dreptului de superficie în condiŃiile alin (1) al prezentului articol
proprietarul terenului este dator să plătească superficiarului o despăgubire
corespunzătoare pentru construcŃie. Corespunzătoare poate fi doar despăgubirea
care cuprinde cel puŃin două treimi din valoarea de piaŃă a construcŃiei.
(3) Dacă înainte de expirarea dreptului de superficie proprietarul terenului
prelungeşte dreptul superficiarului pe durata previzibilă de exploatare a
construcŃiei, el, proprietarul terenului, se poate elibera de plata despăgubirii. În
cazul în care superficiarul refuză prelungirea, acesta pierde dreptul la
despăgubire.
(4) Superficiarul nu are dreptul, la stingerea dreptului de superficie, să ridice
construcŃia sau părŃi ale ei.

Articolul 452. GaranŃia pentru despăgubire

(1) Superficiarul are dreptul de retenŃie a construcŃiei până la plata

despăgubirii.
(2) PretenŃia in despăgubire este garantată cu teren în loc de superficie si cu
rangul acesteia.
(3) Dacă dreptul de superficie la stingerea acesteia mai este grevat cu o ipotecă,
creditorii ipotecari au un drept de gaj asupra despăgubirii.

608
 Prezentul articol prevede modalităŃile de garanŃie a exercitării de către superficiar a
dreptului de superficie.
(1) Superficiarul are dreptul de a reŃine posesia şi exploatarea construcŃiei, la
stingerea dreptului de superficie, până când proprietarul va plăti despăgubirea
corespunzătoare prevăzută la art. 451 al prezentului Cod.
(2) Dreptul superficiarului de a primi despăgubirea corespunzătoare la stingerea
dreptului de superficie este garantat cu teren în loc de superficie, acest drept fiind
de rangul întâi (art.446).
Din conŃinutul sintagmei “este garantat cu teren în loc de superficie”, în opinia
noastră, rezultă că, dacă proprietarul terenului nu plăteşte despăgubirea în condiŃiile art. 451
(1) şi (2) şi nici nu prelungeşte dreptul de superficie în condiŃiile art. 451 (3), superficiarul
poate dispune de a cea parte de teren, asupra căreia a fost instituită superficia, pentru a-şi
compensa despăgubirea prevăzută la art. 451 (1) şi (2).
(3) Dacă dreptul de superficie este ipotecat, la stingerea acestui drept creditorii
superficiarului obŃin dreptul de gaj asupra despăgubirii.

Articolul 453. Subrogarea în contractele în curs de executare

La stingerea dreptului de superficie, proprietarul terenului se subrogă

superficiarului în contractele de locaŃiune şi arendă în curs de executare.

Prezentul articol prevede temeiurile şi ordinea de subrogare a superfiaciarului de către

proprietarul terenului.
Dacă în timpul exercitării dreptului de superficie superficiarul a transmis acest drept
unei persoane terŃe printr-un contract de locaŃiune în condiŃiile art. 443 (1) şi art 447 şi la
stingerea dreptului de superficie contractul de locaŃiune rămâne în curs de executare,
proprietarul terenului se subrogă superficiarului în raportul juridic apărut în baza acestui
contract.

Capitolul V
GAJUL
Sectiunea 1
DISPOZITII GENERALE

Articolul 454. NoŃiunea de gaj

(1) Gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde
satisfacerea creanŃelor sale cu preferinŃă faŃă de ceilalŃi creditori, inclusiv statul, din
valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută
obligaŃia garantată prin gaj.
(2) Gajul se află în legătură cu obligaŃia garantată prin gaj, reprezintă un raport de
drept accesoriu faŃă de obligaŃia principală şi este condiŃionat în timp de durata acesteia
dacă legea sau contractul de gaj nu prevede altfel.

Alineatul 1

609
„Gajul” este însă folosit în legislaŃia moldoveană ca termin generic de garanŃie reală. În
accepŃiunea lui largă, termnul „gaj” este folosit pentru a determina o garanŃie reală atît asupra
mobilelor cît şi asupra imobilelor. Termenul de „gaj” este folosit în sens îngust atunci cînd
determină o garanŃie reală asupra bunurilor mobile. În textul Codului civil termenul de gaj
este îndeosebi folosit în accepŃiunea lui largă, cu excepŃia cazului în care se prevede în mod
expres sau implicit accepŃiunea lui îngustă. „Gajul” desemnează de asemenea un bun grevat,
adică atît dreptul de gaj asupra unui bun cît şi lucrul (în cazul bunurilor corporale) care
constituie obiectul acestui drept de gaj. Termenul de „gaj” mai desemnează şi obligaŃia care
grevează un bun pentru a asigura îndeplinirea unei obligaŃiei către un creditor.
Gajul se constituie pentru a garanta o creanŃă (vezi comentariu la art. 461). Cel în favoarea
căruia se constituie gajul (creditorul gajist) are un drept de preferinŃă faŃă de alŃi creditori ai
debitorului gajist asupra aplicării valorii bunului gajat în contul plăŃii creanŃei pentru
garantarea căreia a fost constituit gajul. Astfel, creanŃa unui creditor gajist are un drept de
preferinŃă faŃă de creanŃa unui creditor ordinar (chirografar), indiferent de timpul şi temeiul
apariŃiei acesteia din urmă, cu excepŃia cazurilor prevăzute de lege. Între creanŃele mai multor
creditori gajişti, dreptul de preferinŃă (grad de prioritate, ordine de preferinŃă, rangul gajului,
rangul creanŃei asigurate cu gaj) o are creanŃa pentru garantarea căreia gajul a fost constituit
primul în timp (vezi art. 481). Creditorul gajist îşi poate satisface creanŃa garantată cu gaj cu
preferinŃă faŃă de alŃi creditori doar din valoarea bunului gajat. Creditorul gajist nu are nici un
rang de preferinŃă faŃă de alte bunuri ale debitorului gajist.
Satisfacerea cu preferinŃă din contul valorii gajului poate avea lor doar strict în condiŃiile
prevăzute de acest cod (vezi art. 487. În alin. 2 al art. 487, cuvintele „prezentei secŃiuni”
trebuie interpretate în sensul „prezentului cod”. Prevederile art. 487 sunt de drept imperativ,
drepturile prevăzute de acest articol pezintă o enumerare completă ale drepturilor pe care le
conferă gajul înregistrat. Prevederile art. 487 nu pot fi eludate prin contract sau în alt mod,
adică creditorul gajist nu poate exercita cu privire la bunul gajat alte drepturi (cum ar fi
vînzarea bunului către creditorul gajist sau darea în plată a bunului către creditorul gajist),
decît cele prevăzute de art. 487). În acest sens este şi prevederea art. 13 alin. 7 din Legea
gajului. Prezentul articol specifică că satisfacerea se face din „contul valorii”, ceea ce (în mod
implicit) nu înseamnă în mod neapărat (sau nu doar) din contul preŃului bunului gajat. Astfel,
în cazul în care creditorul gajist ia bunul gajat în posesiune în scopul administrării lui, el va
aplica productele şi fructele bunului gajat în contul plăŃii datoriei. În cazul în care bunul gajat
este vîndut, preŃul obŃinut va fi distribuit cu preferinŃă asupra creanŃei garantate conform
rangului de prioritate a acesteia. Prevederile Codului civil nu permit darea în plată a bunului
gajat în contul executării obligaŃiei garantate prin gaj.
Alineatul 1 stipulează că satisfacerea creditorului gajist din valoarea bunului gajat are loc
doar în cazul în care debitorul obligaŃiei principale nu execută această obligaŃie. Art. 487 alin.
1 enumără temeiurile exercitării de către creditorul gajist a dreptului de gaj. Prevederea alin.
1 al art. 487 trebuie totuşi interpretată în sensul că creditorul poate să exercite dreptul de gaj
în cazul în care debitorul obligaŃiei principale nu şi-a executat obligaŃia şi nu în cazul în care
debitorul gajist nu şi-a executat obligaŃia. Aceasta devine relevant în cazul în care debitorul
obligaŃiei principale şi debitorul gajist sunt persoane diferite, caz în care debitorul gajist nu
are obligaŃia să aducă la îndeplinire obligaŃia (principală) garantată prin gaj, ci are obligaŃiile
prevăzute de acest capitol şi de contractul de gaj (sau clauza de gaj). Doar creditorul
obligaŃiei principale (garantate) se obligă personal, pe cînd debitorul gajist se obligă doar cu
bunul gajat.
Gajul se constituie în temeiul contractului sau a legii (vezi art. 466 alin. 1). În cazul gajului
constituit în baza contractului, denumirea contractului (tranzacŃiei) nu este relevantă pentru a
şti dacă dispoziŃiile prezentului capitol şi în general a legislaŃiei cu privire la gaj se aplică.
Aplicabilitatea normelor cu privire la gaj se va determina mai curînd în baza realităŃii

610
economice a tranzacŃiei. Astfel, de exemplu, un contract poate fi denumit de părŃi ca o
vînzare sau un leasing a bunurilor, dar dacă în realitatea economică a fost creat un gaj asupra
bunurilor, se vor aplica prevederile acestui capitol şi a Legii cu privire la gaj. La fel, sunt
asimilate gajului clauzele de inalienabilitate a bunului gajat, clauzele de rezervă a proprietăŃii
sau clauzele de răscumpărare. De asemenea, nu depinde de terminologia folosită de părŃi,
dacă în realitate a fost creat un gaj asupra bunurilor. Nu depinde nici de forma contractului
încheiat între parŃi, dacă prin contract a fost creat în realitate un gaj. Deci toate contractele şi
operaŃiunile care au drept scop, direct sau indirect, garantarea executării unei obligaŃii cu un
bun, nu sunt opozabile terŃilor care au dobîndit drepturi asupra acelui bun, decît dacă sunt
înscrise în registrele prevăzute la art. 470, în conformitate cu regulile stabilite pentru gaj.
Gajul creat în străinătate nu are efecte în Moldova decît dacă se spune prevederilor
prezentului capitol, Legii cu privire la gaj şi altor norme relevante, în mod special
prevederilor cu privire la înregistrarea gajului. De asemenea, vînzarea cu rezerva proprietăŃii
(pactul sau clauza de rezervare a proprietăŃii) nu are efecte în Moldova pentru un bun
importat/introdus în Moldova, decît dacă este înregistrat în conformitate cu prezentul capitol.
Pactul de rezervare a proprietăŃii va fi deci interpretat (în acest caz) ca fiind din punct de
vedere a realităŃii economice un contract de gaj, avînd efectele acestuia.
În cazul în care creditorul gajist se adresează în instanŃa de judecată cu privire la transmiterea
bunului gajat în posesia lui, instanŃa va examina cerea în cadrului procedurii de ordonanŃă
judecătorească (procedură simplă), în conformitate cu art. 345 a Codului de procedură civilă.
Alineatul 2
Gajul este un accesoriu al creanŃei garantate. Independent de temeiul naşterii gajului, în baza
legii sau contractului, gajul garantează o obligaŃie principală (obligaŃia garantată), care se
poate naşte atît în baza legii, cît şi a contractului. Gajul poate fi prevăzut în contractul în baza
căruia s-a născut obligaŃia principală sau într-un contract separat (contractul de gaj). În cazul
unui contract de gaj, acesta trebuie să stipuleze şi să descrie obligaŃia principală garantată
într-un mod rezonabil de detaliat.
Caracterul accesorial al gajului îi determină existenŃa: gajul subzistă numai atît cît există
obligaŃia pe care o garantează. Dreptul de gaj apare doar la momentul naşterii obligaŃiei
principale (vezi şi comentariu la art. 466 alin. 2 şi 3). În cazul cesiunii creanŃei garantate prin
gaj, gajul urmează creanŃa (vezi art. 484 şi 558 alin. 2).Volumul răspunderii debitorului gajist
şi executarea asupra bunului gajat depinde de obligaŃia principală (garantată). Totuşi legea
conŃine anumite limitări ale principiului accesorialităŃii gajului. Astfel, de exemplu,
prescrierea unei creanŃe garantate prin gaj nu înlătură dreptul de gaj al creditorului gajist (vezi
art. 282 alin. 1 din prezentul cod, limitat la rîndul lui prin alin. 3).
Temei pentru stingerea gajului serveşte în orice caz: (a) stingerea în orice mod a obligaŃiei
garantate, şi (b) neîndeplinirea sau îndeplinirea evenimentului de care depinde naşterea sau
stingerea obligaŃiei garantate. PărŃile pot însă să convină ca gajul să fie păstrat pentru
garantarea unei obligaŃii determinate sau determinabile, fără a putea înlătura însă drepturile
asupra bunului gajat dobîndite de alte persoane, inclusiv un drept de gaj. Acesta poate fi, de
exemplu, cazul unei linii de finanŃare care derulează un termen îndelungat.
Gajul se poate stinge şi independent de existenŃa obligaŃiei principale. Astfel, temei pentru
stingerea gajului este: (a) neîndeplinirea sau îndeplinirea evenimentului de care depinde
naşterea ori stingerea gajului; (b) renunŃarea creditorului gajist la gaj; (c) întrunirea în aceeaşi
persoană a calităŃilor de creditor gajist şi proprietar al bunului gajat; (d) pieirea bunului gajat;
(e) punerea obiectului gajului înafara circuitului civil; (f) alte cazuri prevăzute de lege sau
contract. Independent de temei, gajul se stinge prin radierea din registru, în cazul gajului
înregistrat, sau prin remiterea amanetului către debitorul gajist sau a reprezentantului lui. La
consumarea evenimenului care serveşte temei pentru stingerea gajului, creditorul gajist

611
trebuie să ia acŃiunile necesare pentru eliberarea de gaj a bunului, inclusiv pentru radierea din
registru sau, după caz, pentru remiterea amanetului.

Articolul 455. Tipurile de gaj

(1) Gajul este de două tipuri: gajul înregistrat (gajul fără deposedare) şi amanetul
(gajul cu deposedare).
(2) În cazul gajului înregistrat, obiectul gajului ramîne în posesiunea debitorului gajist
sau a unui terŃ care acŃionează în numele debitorului gajist. În cazul amanetării,
obiectul gajului se transmite în posesiune creditorului gajist sau unui terŃ care
acŃionează în numele creditorului gajist. Conform contractului dintre creditorul gajist
şi debitorul gajist, obiectul gajului, sigilat de către creditorul gajist, poate fi lăsat la
debitorul gajist.
(3) După natura raporturilor de drept, în categoria de gaj înregistrat intra:
a) ipoteca - gajarea pamîntului, construcŃiilor, altor imobile legate nemijlocit de pamînt,
împreună cu terenul aferent necesar asigurării funcŃionale a obiectului gajat sau cu
dreptul de folosinŃă a acestui teren. Constituie ipotecă şi grevarea chiriilor, prezente şi
viitoare, pe care le produce un imobil. Ipoteca trebuie înscrisă în registrul bunurilor
imobile;
b) ipoteca de întreprinzator - gajul întreprinderii, care se extinde asupra întregului ei
patrimoniu, inclusiv asupra fondurilor fixe şi circulante, asupra altor bunuri şi drepturi
patrimoniale reflectate în bilanŃul întreprinderii, dacă legea sau contractul nu prevede
altfel;
c) gajul mărfurilor care se află în circulaŃie sau în proces de prelucrare;
d) gajul bunurilor pe care debitorul gajist le va dobîndi în viitor.

Alineatul 1
Alineatul 1 reglementează tipurile gajului. În condiŃiile legislaŃiei moldovene pot exista doar
două timpuri de gaj, gajul înregistrat (gajul fără deposedare) şi amanetul (gajul cu
deposedare). Asupra bunurile mobile pot fi constituite ambele tipuri de gaj. Asupra bunurilor
imobile poate fi constituit doar gajul înregistrat – ipoteca. CreanŃa garantată printr-o ipotecă
rămîne în continuare bun mobil.
Alineatul 2
În cazul gajului înregistrat, bunul gajat rămîne în posesia debitorului gajist. Bunul gajat
rămîne în posesiunea debitorului gajist din raŃiuni economice şi practice. Drepturile
debitorului gajist cu privire la bunul gajat sunt însă limitate de prevederile legii (a prezentului
cod şi a Legii gajului), precum şi de prevederile contractului în condiŃiile legii (vezi art. 476
şi următoarele, precum şi art. 48 şi următoarele din Legea gajului). Astfel, debitorul gajist
trebuie să păstreze bunul gajat ca un bun proprietar şi să ia toate măsurile pentru a-l proteja
de influenŃele negative care depăşesc uzura normală a a acestuia. Debitorul gajist poate folosi
bunul conform destinaŃiei sale şi dobîndi fructele, veniturile şi productele acestuia dacă din
natura gajului nu rezultă altceva (vezi art. 477). Debitorul gajist poate greva bunul gajat cu un
gaj ulterior sau îl poate transmite în folosinŃă sau în arendă unui terŃ (vezi art. 477 alin. 2).
Dacă debitorul gajist înstrăinează bunul gajat, cel către care s-a înstrăinat bunul (noul
proprietar) devenind astfel debitor gajist, cu excepŃiile prevăzute de art. 478. Bunul gajat
poate fi transmis în posesia unui terŃ care acŃionează din numele debitorului gajist. În acest
caz trebuie să existe un acord în scris între debitorul gajist şi terŃ, că acesta din urmă deŃine
bunul pentru creditorul gajist.

612
În cazul amanetului, bunul este transmis creditorului gajist în posesiune. Amanetul se
constituie prin remiterea bunului sau a titlului către creditor sau, în cazul în care bunul se află
la creditor, prin menŃinerea posesiunii creditorului cu consimŃămîntul debitorului gajist. La
momentul executării obligaŃiei principale de către debitor, bunul se remite debitorului gajist
sau reprezentantului acestuia. În cazul în care amanetul a fost vîndut de către debitorul gajist
iniŃial, bunul este remis noului proprietar al bunului, care este şi debitorul gajist. Drepturile şi
obligaŃiile creditorului gajist în calitate de posesor al amanetului sunt reglementate de către
art. 458 al prezentului cod şi 20-23 din Legea gajului). Rangul de preferinŃă în cazul
amanetului este stabilit în dependenŃă de data remiterii obiectului gajului sau data la care
creditorul a început să menŃină obiectul gajului cu acordul debitorului gajist. Transmiterea în
posesiune a amanetului valorează publicitatea acestuia. În cazul în care amanetul se transmite
în posesiune unui terŃ, acesta are obligaŃiile cu provire obiectul amanetului, pe care le are şi
creditorul gajist în calitate de deŃinător.
Obiectul amanetului poate rămîne în posesia debitorului gajist, el nu are însă un drept de
folosinŃă sau de înstrăinare a acestuia. Un asemenea acord trebuie întocmit în scris. Obiectul
gajului se sigilează în prezenŃa părŃilor. Asemenea cazuri se prezintă totuşi dificile şi conŃin
un risc pentru creditorul gajist. Astfel, în cazul înstrăinării obiectului amanetului care a rămas
în posesiunea debitorului, terŃul va dobîndi bunul negrevat de gaj, deoarece cu privire la un
asemenea bun, gajul nu a fost făcut public. Publicitatea poate fi făcută doar prin remiterea
bunului către creditorul gajist sau către un terŃ care acŃionează din numele creditorului gajist
sau prin înregistrarea gajului (vezi art. 466 alin. 2 şi 3).
Alineatul 3 lit. a
Alineatul 3 prevede care sunt speciile gajurilor care fac parte din gajul înregistrat: ipoteca,
ipoteca de întreprinzător, gajul mărfurilor şi gajul bunurilor viitoare. De notat, că această
enumerare nu este exhaustivă. Pe de altă parte prevederea acestui alineat nu se armonizează
întru totul cu prevedea art. 470. În caz de dubiu se va lua în considerare prevederea art. 470.
Ipoteca este constituită la data înregistrării în registrul imobilelor. Ipoteca este valabil
constituită doar în cazul în care bunul ipotecat este determinat în mod expres şi exact.
Aceasta se referă mai ales la ipotecarea loturilor de pămînt. Lotul ipotecat trebie să fie descris
cu exactitate, în deosebi cu privire la hotarele şi mărimea acestuia. În cazul în care nu toată
construcŃia este ipotecată, trebuie să fie specificat cu exactitate care încăperi sau obiecte sunt
grevate cu ipotecă.
Actul juridic prin care debitorul gajist se obligă faŃă de creditorul gajist să nu folosească, să
nu arendeze sau să nu ipotecheze mai departe imobilul este nul. Efectele actelor juridice între
debitorul gajist şi terŃi cu privire la folosinŃă, arendă sau ipotecare nu pot fi dependente de
acordul creditorului gajist. În cazul înstrăinării bunului ipotecat, noul proprietar dobîndeşte
bunul grevat de ipotecă, cu excepŃiile prevăzute de prezentul cod şi de Legea gajului.
Cesiunea creanŃei garantate cu ipotecă produce efecte faŃă de debitorul gajist cînd noul
creditor este înscris în registrul bunurilor imobile.
Cu privire la imobilul ipotecat terŃii ar putea să aibă anumite drepturi (de exemplu, dreptul de
preemŃiune, etc.). Orice terŃ căruia îi este lezat un drept sau a cărui situaŃie juridică se
înrăutăŃeşte prin constituirea ipotecii asupra unui imobil are dreptul să achite creanŃa
garantată faŃă de creditorul ipotecar (gajist) şi să devină el însuşi creditor ipotecar faŃă de
debitorul ipotecar. Calitatea sa de creditor ipotecar va trebui înscrisă în registrul bunurilor
imobile în locul creditorului ipotecar creanŃa căruia a fost satisfăcută. La fel, terŃii a căror
drepturi sunt prejudiciate prin licitaŃia bunului ipotecat au dreptul să satisfacă creanŃa
garantată şi să prevină licitaŃia bunului ipotecat. Creditorul ipotecar are obligaŃia să primească
plata de la aceşti terŃi.
Creditorului gajist îi stau la dispoziŃie dreptul de a vinde bunul gajat (să îl vîndă el însuşi sau
prin intermediul instanŃei) sau de a-l administra (vezi art. 487 alin. 2). În anumite

613
circumstanŃe poate apărea ca rezonabil luarea bunului imobil în posesiune în scopul
administrării acestuia. Se va lua în consideraŃie faptul dacă veniturile administrării vor depăşi
cheltuielile curente ale acesteia. Toate veniturile din administrarea bunului imobil, cu
excepŃia cheltuielilor de administrare, vor fi distribuite asupra satisfacerii creanŃei garantate.
Administratorul bunului va prezenta un plan de distribuire a veniturilor. În cazul în care
creanŃa creditorului gajist este satisfăcută, el va ridica dreptul de administrare asupra bunul
imobil. Modificările respective vor trebuie introduce în registrul imobilelor.
În cazul în care a fost constituit un drept de ipotecă asupra chiriei (rentei, sau altor plăŃi
sistematice la care este îndreptăŃit proprietarul bunului ipotecat în baza legii sau contractului
cu un terŃ, creditorul gajist poate decide să încaseze aceste plăŃi în contul executării creanŃei
garantate. În preavizul cu privire la exercitarea dreptului de gaj se va menŃiona încasarea
acestor plăŃi în contul executării creanŃei garantate.
Alineatul 3 lit. b
Ipoteca de întreprinzător este un drept de gaj asupra anumitor bunuri ale unei întreprinderi
sau asupra tuturor bunurilor unei întreprinderi Grevarea cu gaj a unei părŃi din bunurile
întreprinderii se face astfel, încît să cuprindă bunurile necesare şi capabile să funcŃioneze ca o
întreprindere. În cazul în care creditorul gajist îşi va exercita drepturile de gaj, bunurile
grevate prin ipoteca de întreprinzător ar putea trece în mîinile unui alt proprietar. Bunurile
grevate trebuie să poată funcŃiona separat de bunurile negrevate cu ipotecă de întreprinzător
ale întreprinderii. În sensul prezentului articol, prin întreprindere nu se înŃelege forma juridică
de organizare sau o persoană juridică, ci un patrimoniu separat sau un complex patrimonial
care aparŃine unei persoane juridice, unei societăŃi comerciale sau unui întreprinzător. Astfel,
de exemplu, în cazul în care o societate comercială are în proprietate linii de producŃie în mai
multe localităŃi, ea poate greva prin ipotecă de întreprinzător una din aceste linii de producŃie
pentru a garanta un credit (o linie de credit) necesar finanŃării unui nou produs sau cumpărării
de nou echipament. Cu privire la ipoteca de întreprinzător se aplică îndeosebi art. 27 – 31 din
Legea gajului.
În conformitate cu art. 470 alin. 2 lit. b, ipoteca de întreprinzător se înregistrează la biroul
notarial în a cărui rază teritorială se află întreprinderea. În practică, funcŃionarea unui astfel
de mecanism a înregistrării ipotecii de întreprinzător ar putea să se lovească de cîteva
dificultăŃi. În primul rînd, o întreprindere se poate află în raza teritorială a mai multor birouri
notariale şi deci va fi dificil sau imposibil de verificat, dacă a fost sau nu înregistrată o
ipotecă de întreprinzător. În al doilea rînd, asupra bunurilor grevate cu ipotecă de
întreprinzător ar putea să existe un drept de gaj înregistrat în registrul gajului bunurilor
mobile sau în registrul imobilelor.
În cazul în care s-au părŃile contractului de gaj prevăd restricŃii asupra dreptului de dispoziŃie
a bunurilor grevate prin ipoteca de întreprinzător, acestea nu trebuie să cuprindă producŃia,
mărfurile, materia primă, etc. De asemenea, restricŃiile nu trebuie să afecteze capacitatea
societăŃii comerciale sau a întreprinzătorului de a menŃine în stare funcŃională bunurile
grevate.
Alineatul 3 lit. c
Gajul asupra mărfurilor poate fi constituit numai de către un antreprenor. Gajul care grevează
bunuri în stoc va subzista asupra bunurilor noi care le vor înlocui pe cele care au fost vîndute.
Dacă bunurile vîndute nu sunt înlocuite cu altele, gajul subzistă (se strămută de drept) asupra
produsului (sumei) obŃinut la vînzare. Cumpărătorul nu trebuie să verifice registrul gajului
sau alt registru unde a fost înregistrat gajul, dacă bunurile sunt vîndute în cursul activităŃii
normale ale unei întreprinderi. Echipamentul unei întreprinderi nu face obiectul prevederii
alin. 3 lit. c. Nu este fixat un termen pentru înlocuirea mărfurilor vîndute cu altele noi.
Termenul depinde de procesul de producere, de prelucrare, etc. Cu privire la particularităŃile

614
gajării mărfurilor vezi art. 459 din prezentul cod. Cu privire la grevarea cu gaj a titlurilor
reprezentative ale mărfurilor vezi art. 778 din Legea gajului.
Alineatul 3 lit. d
Această prevedere se aplică bunurilor care vor fi create în viitor, precum şi bunurilor care
există în prezent, dar vor intra în proprietatea debitorului gajist în viitor. Gajul asupra
bunurilor viitoare poate fi constituit în conformitate cu art. 466 alin. 2, totuşi momentul
ataşării dreptului de gaj la un bun viitor are loc în momentul în care debitorul gajist
dobîndeşte proprietatea asupra bunului care corespunde descrierii stabilite în contract. Cu
privire la ataşarea dreptului de gaj vezi comentariu la art. 466. Gradul de prioritate asupra
bunurilor viitoare se stabileşte în dependenŃă de momentul constituirii gajului şi nu de la
momentul dobîndirii proprietăŃii de către debitorul gajist.

Articolul 456. Creditorul gajist şi debitorul gajist

(1) Creditorul gajist este persoana obligaŃiile faŃă de care sînt garantate prin gaj.
(2) Debitor gajist este proprietarul sau un alt posesor şi uzufructuar legal al bunurilor
depuse în gaj care are dreptul de a înstrăina aceste bunuri.
(3) Gajul poate fi constituit atît de debitorul obligaŃiei garantate, cît şi de un terŃ.

Alineatul 1
NoŃiunile juridice de creditor şi debitor se aplică unei varietăŃi largi de relaŃii sociale. O
persoană cui i se datorează ceva ce poate fi urmărit în instanŃa de judecată şi transformat într-
o hotărîre judecătorească (cu caracter pecuniar) este creditorul părŃii care datorează.
„Creditorul” cuprinde o varietate de caracteristici într-o multitudine de circumstanŃe. Cu
excepŃia cazului în care un creditor contractează cu debitorul un statut de creditor gajist sau
un creditor dobîndeşte în condiŃiile legii statutul de creditor gajist, creditorul va fi un creditor
ordinar (creditor chirografar). Un creditor gajist este deci o persoană care deŃine creanŃe
garantate prin gaj. În exercitarea drepturilor sale cu privire la gaj, creditorul gajist poate fi
reprezentat de un administrator sau de către un terŃ.
Calitatea de creditor gajist apare din momentul constituirii (perfectării) gajului (vezi art. 466).
Pînă la momentul constituirii gajului, creditorul care a încheiat un contract de gaj nu are un
drept prioritar faŃă de alŃi creditori la satisfacerea din valoarea bunului prevăzut pentru a fi
gajat.

Alineatul 2
Un debitor este o persoană care datorează plata sau executarea obligaŃiei. Un debitor gajist
este o persoană care are dreptul de proprietate asupra bunului care a fost gajat în scopul
garantării executării unei obligaŃii. Acest alineat de asemenea prevede, că debitor gajist este
de asemenea o persoană care posedă bunuri depuse în gaj şi care are dreptul de înstrăinare a
acestor bunuri. În fine, alineatul prevede că debitor gajist este o persoană care în favoarea
căreia s-a constituit un uzufruct legal, în cazul în care această persoană are dreptul de a
înstrăina aceste bunuri. Cu privire la posesorul şi uzufructuarul bunului se impun însă largi
limitări, care sunt descrise mai jos.
O persoană poate întruni calitatea de debitor a obligaŃiei principale şi de debitor gajist.
Debitorul obligaŃiei principale şi debitorul gajist pot însă fi persoane diferite. Astfel, de
exemplu, un terŃ poate garanta cu bunul său o obligaŃie a debitorului unui contract de credit.
De asemenea, prin dobîndirea proprietăŃii asupra unui bun gajat, noul proprietar devine
debitor gajist, sub rezerva prevederilor legale (vezi art. 478 şi 486). În aceste caz, proprietarul
bunului gajat (debitorul gajist) nu are obligaŃia să aducă la îndeplinire obligaŃia garantată prin

615
gaj, ci are obligaŃiile prevăzute de acest capitol şi de contract. Debitorul gajist are însă dreptul
să satisfacă creanŃa creditorului gajst atunci cînd creanŃa a devenit scadentă faŃă de acesta sau
cînd debitorul obligaŃiei garantate are dreptul să-şi execute obligaŃia (să efectueze prestaŃia).
În acest caz, creanŃa creditorului gajist trece la debitorul gajist în măsura în care debitorul
gajist a executat această creanŃa. La solicitarea debitorului gajist, creditorul gajist va înmîna
acestuia actele necesare pentru înscrierea (radierea) respectivă în registru unde a fost
înregistrat gajul.
Bunul care se află în coproprietate poate fi gajat doar cu acordul tuturor coproprietarilor,
fiecare de ei devenind în acest caz co-debitor gajist. În baza principiului indivizibilităŃii
gajului, aceşti codebitori gajişti răspund în mod solidar faŃă de creditorul gajist. Astfel, în
cazul în care unul dintre aceşti codebitori gajişti plăteşte contravaloarea părŃii sale în bunul
proprietate comună, partea sa rămîne în continuare gajată, cu excepŃia cazului în care
creditorul gajist îşi dă acordul asupra terminării gajului asupra acestei părŃi. Acordul trebuie
să fie făcut în formă scrisă.
Deşi alin. 2 prevede că un posesor al bunului este debitor gajist, dacă el are dreptul de
înstrăina bunul. Această prevedere vine însă în contradicŃie cu multe norme ale prezentului
cod, astfel încît o reduc la ineficienŃă. În primul rînd, nu sunt debitori gajişti acei posesori
care nu pot înstrăina bunul gajat din nume propriu. Astfel, de exemplu, un titular al unei
procuri care îi dă dreptul să înstrăineze un bun nu poate fi debitor gajist. În al doilea rînd, nu
sunt debitori gajişti acei posesori, care pot înstrăina bunul în nume propriu, dar pe contul şi
riscul străin. Astfel, de exemplu, nu este debitor gajist un comisionar. Se desprinde concluzia,
că doar cazul în care posesorul poate înstrăina bunul în nume propriu, pe contul propriu şi
riscul propriu s-ar putea pune problema. În legislaŃia curentă un asemenea posesor este
întreprinderea de stat. Însă şi în cazul întreprinderii de stat se impun o limitare importantă.
Mai întîi, în cazul grevării cu gaj în baza unui contract, întreprinderea de stat trebuie să aibă
autorizaŃia fondatorului, deci a proprietarului. Prin extensiune, autorizarea fondatorului este
necesară şi atunci, cînd întreprinderea de stat procură bunuri gajate.
Ca şi în cazul întreprinderilor de stat, unii proprietari pot deveni debitori gajişti doar în cazul
în care contractul de gaj este în prealabil autorizat (aprobat) de către un terŃ. Astfel, de
exemplu, în cazul minorilor şi a persoanelor cu capacitate de exerciŃiu restrînsă, gajarea
bunurilor acestora se face doar cu acordul autorităŃii de tutelă sau curatelă.
Posesorul bunului gajat, care are dreptul de înstrăinare a acestui bun este mai curînd un terŃ.
Contra terŃului la care se află sau care deŃine bunul gajat, creditorul gajist îşi poate exersa
drepturile în conformitate cu prezentul capitol, cu excepŃia cazului în care terŃul deŃine un
drept de gaj de rang superior.
Deşi alin. 2 prevede că un uzufructuar este debitor gajist, în condiŃiile legislaŃiei în vigoare,
uzufructuarul nu are poziŃia juridică necesară şi suficientă pentru a putea fi debitor gajist.
Astfel, conform prevederilor prezentului cod, uzufructuarul nu poate înstrăina bunul (vezi art.
395 alin. 1). Înstrăinarea bunurilor de către uzufructuar ar contraveni şi prevederilor art. 398
alin. 1, 405 alin. 1, 416 şi 423 alin. 1. S-ar pune întrebarea, dacă uzufructuarul poate pune în
gaj bunurile consumptibile pe care el le poate înstrăina în conformitate cu art. 402. S-ar părea,
că în scopul protejării circuitului civil nici aceste bunuri nu pot fi puse în gaj de către
uzufructuar. De asemenea, gajarea bunurilor acordă creditorului gajist dreptul de urmărire a
lor sau a produsului vînzării acestora, iar la momentul restituirii acestora sau a contravalorii
lor de uzufructuar către nudul proprietar, proprietarul devine debitor gajist fără să fi consimŃit
la aceasta.
Există o situaŃie diferită atunci cînd un bun gajat devine ulterior obiectul unui uzufruct. În
acest caz debitor gajist rămîne în continuare (şi după crearea uzufructului) proprietarul
bunului gajat. Exercitarea dreptului de gaj în acest caz se face însă în mod simultan contra
nudului proprietar şi contra uzufructuarului şi ambii trebuie notificaŃi pînă la exercitarea

616
dreptului. Nudul proprietar poate greva cu gaj bunurilor aflate la uzufructuar, cu excepŃia
cazului în care el s-a obligat să nu le greveze sau dacă din actul de constituire a uzufructului
reiese altceva.
În conformitate cu art. 26 a Legii cu privire la gaj este debitor gajist şi persoana care a depus
în gaj o creanŃă garantată printr-un gaj înregistrat pe care o deŃine contra unui terŃ.
În general nu este necesar ca debitorul gajist să aibă bunul gajat în posesiunea lui atît la
momentul constituirii gajului cît şi ulterior. Bunul gajat poate fi în posesiunea unui terŃ, însă
în acest caz trebuie să existe un acord în scris între debitorul gajist şi terŃ, că acesta din urmă
deŃine bunul pentru creditorul gajist.
Alineatul 3
Alineatul 3 prevede, că debitor gajist poate fi atît debitorul obligaŃiei garantate, cît şi un terŃ.
În cazul în care debitor gajist este un terŃ, acesta nu are obligaŃia să aducă la îndeplinire
obligaŃia garantată prin gaj ca atare, ci are obligaŃiile prevăzute de acest capitol şi de
contractul de gaj.

Articolul 457. Obiectul gajului

(1) Obiect al gajului (bun gajat) poate fi orice bun, inclusiv o universalitate de bunuri,
titluri de valoare şi drepturi confirmate prin certificate de acŃiuni.
(2) Nu pot constitui obiect al gajului bunurile retrase din circuitul civil, bunurile
inalienabile sau insesizabile.
(3) Prin contract poate fi prevăzută extinderea gajului asupra bunurilor care vor fi
dobîndite în viitor.
(4) Bunurile care, conform legii, nu pot fi transmise separat nu pot fi grevate separat cu
un gaj. Nu poate fi obiect al gajului o parte a bunului indivizibil.
(5) Bunurile care se află în proprietate comună pot fi depuse în gaj doar cu acordul
tuturor coproprietarilor.
(6) Unul dintre coproprietari poate depune în gaj cota sa din bunurile proprietate
comună pe cote-părŃi fără acordul celorlalŃi coproprietari dacă legea sau contractul nu
prevede altfel. În cazul imobilelor, menŃiunea cu privire la necesitatea unui asemenea
acord urmează a fi înscrisă în registrul bunurilor imobile.
(7) Dreptul de gaj se extinde asupra accesoriilor bunului principal obiect al gajului dacă
în contract nu este prevăzut altfel.
(8) Dreptul de gaj se extinde asupra fructelor bunurilor gajate doar în cazurile
prevăzute de contract.
(9) Cel care are asupra bunului un drept afectat de modalităŃi sau susceptibil de nulitate
poate constitui doar un gaj afectat de aceleaşi modalităŃi sau condiŃii de nulitate.

Alineatul 1
Obiect al gajului pot fi toate bunurile mobile şi imobile, corporale şi incorporale, cu
excepŃiile stabilite de acest articol. Pot fi obiect al gajului de asemenea bunurile accesorii
(corporale şi incorporale) unui imobil. Obiect al gajului pot servi animalele, stocurile de
mărfuri, echipamente, instalaŃii, maşini agricole. Titlurile de valoare pot fi obiect al gajului,
cum ar fi certificatul de depozit, warantul, conosamentul, gajul asupra lor constituindu-se de
regulă prin amanetarea acestora. Poate fi obiect al gajului chiria pe care o produce un imobil
închiriat sau arendat (vezi art. 17 alin. 2 din Legea gajului). AcŃiunile şi părŃile sociale în
societăŃile pe acŃiuni şi cu răspundere limitată pot fi obiect al gajului, precum şi drepturile
confirmate prin certificate de acŃiuni. Drepturile de proprietate intelectuală (drepturile de
autor, de proprietate industrială, cum ar fi drepturile din invenŃii, brevete şi mărcile

617
comerciale) şi comercială pot fi constitui obiecte ale gajului. Anumite drepturi pot constitui
obiect al unui gaj. În condiŃiile legii poate fi depus în gaj un drept exclusiv, care reiese dintr-o
licenŃă sau autorizaŃie. Obiect a gajului poate servi şi o creanŃă garantată printr-un gaj (vezi
art. 26 din Legea gajului), precum şi o creanŃă negarantată. Obiect al gajului poate servi şi o
universalitate de bunuri mobile, care poate include bunuri circulante şi bunuri viitoare. Obiect
al gajului pot fi bunurile viitore, cum ar fi lemnul copacilor sau recolta agricolă. S-ar pune şi
problema grevării cu gaj a bunurilor mobile care fac obiectul unui contract de leasing.
Gajul asupra unui bun se extinde şi asupra produselor obŃinute în urma dispoziŃiei bunului
prin vînzare, schimb sau în alt mod, fructelor bunului gajat dacă este prevăzut în contract,
sumelor obŃinute prin operaŃiunile ulterioare, precum şi asupra pretenŃiilor din pierderea,
folosirea non-conformă, împiedicarea folosirii sau deteriorarea bunului gajat. Gajul se extinde
asupra despăgubirilor de asigurare pentru pieirea, pierderea sau deteriorarea bunului gajat,
indiferent în a cărui favoare bunul a fost asigurat, cu excepŃia cazului în care pieirea,
pierderea sau deteriorarea bunului se datorează actului sau acŃiunilor (sau omisiunii)
culpabile ale creditorului gajist.
Soft-ul este un program de computer şi include informaŃia de suport adecvată. Soft-ul
încorporat într-un bun este în mod normal considerat parte a bunului şi este tratat în
conformitate cu prezentul capitol. Soft-ul care nu este incorporat într-un bun, poate fi obiect
separat al unui contract de gaj.
Ipoteca poate fi constituită şi asupra dreptului de superficie. Dacă şi în măsura în care dreptul
de uzufruct poate fi înstrăinat, el poate fi grevat cu gaj.
Bunul imobil care face obiectul unei ipoteci trebuie să fie descris cu precizie suficientă pentru
a-l determina, pentru ca să nu existe nici o îndoială asupra identificării bunului gajat. Aceasta
se referă mai ales la loturile de pămînt care fac obiectul ipotecii.
Alineatul 2
Sub prevederile alin. 2 cad în primul rînd bunurile care fac parte din domeniul public (vezi
art. 296). Bunurile care sunt interzice în circuitul civil nu pot face obiectul gajului. Nu pot
servi obiect al gajului bunurile din patrimoniul cultural. S-ar părea că nu pot constitui
obiectul gajului bunurile care servesc în mod direct necesităŃile vitale persoanei fizice şi de
care persoana fizică nu poate lipsită, cum ar fi mobilierul şi obiectele casnice aflate în
locuinŃa principală a debitorului gajist.
Alineatul 3
Bunurile care vor fi dobîndire în viitor de către debitorul gajist pot face obiectul gajului.
Astfel, recolta agricolă viitoare, inclusiv cea ce se va recolta de pe pomi fructiferi, viŃa de vie,
tufari, etc., copacii pentru lemn, mineralele care urmează să fie extrase, animalele nenăscute.
Aceste bunuri pot face doar obiectul unui gaj convenŃional (prin contract). Chiar dacă un gaj
asupra unor bunuri viitoare a fost înregistrat, dreptul de gaj se va ataşa bunului dat doar la
momentul în care debitorul gajist va dobîndi proprietatea asupra bunului (vezi comentariu la
art. 466). Gradul de prioritate se stabileşte în dependenŃă de momentul constituirii gajului
asupra bunurilor viitoare şi nu din momentul dobîndirii proprietăŃii de către debitorul gajist.
În unele situaŃii, contractul de gaj este formulat astfel încît să cuprindă bunurile prezente cît şi
bunurile care for fi procurate şi vor intra în proprietatea debitorului gajist în viitor. Ar putea
apărea probleme cu privire la faptul dacă toate bunurile viitoare vor fi grevate cu gaj sau doar
anumite bunuri. Aceste probleme vor Ńine de interpretarea contractului. Cînd terŃii sunt în
conflict cu privire la bunurile care au intrat ulterior în proprietatea debitorului gajist,
important este conŃinutul menŃiunii cu privire la gaj care s-a înregistrat în registrul respectiv.
Alineatul 4
Scopul alineatului 4 este de a face eficientă exercitarea de către creditorul gajist o drepturilor
de gaj. În cazul în care bunul gajat nu poate fi înstrăinat separat, pentru că legea nu o permite,
valoarea gajului se diminuează. La fel, în cazul gajului asupra unei parŃi a bunului indivizibil,

618
valoarea gajului va fi diminuată prin dificultatea sau chiar imposibilitatea exercitării dreptului
de gaj. S-ar pune problema, dacă, în cazul în care un bun şi-a pierdut individualitatea după
grevarea lui cu gaj, gajul subzistă asupra bunului in care bunul gajat a fost incorporat.
Alineatul 5
Bunul care se află în coproprietate poate fi gajat doar cu acordul tuturor coproprietarilor,
fiecare coproprietar devenind în acest caz co-debitor gajist. În baza principiului
indivizibilităŃii gajului, aceşti codebitori gajişti răspund în mod solidar faŃă de creditorul
gajist. În cazul în care unul dintre aceşti codebitori gajişti plăteşte contravaloarea părŃii sale în
bunul proprietate comună, partea sa rămîne în continuare grevată prin gaj, cu excepŃia cazului
în care creditorul gajist îşi dă acordul asupra terminării gajului asupra acestei părŃi. Acordul
trebuie să fie făcut în formă scrisă.
În cazul partajării (împărŃelii) bunului gajat care se află în proprietate comună, gajul va
subzista asupra fiecărui bun rezultat din partajare sau a sumelor de bani atribuite. Creditorul
gajist are dreptul să se opună partajării bunului gajat. În cazul în care asupra bunului care a
rezultat din partajare este înregistrat un nou gaj, acest nou gaj va avea un grad de preferinŃă
inferior faŃă de gajul înregistrat anterior, cînd bunul făcea parte dintr-un bun proprietate
comună.
Alineatul 6
Alineatul 6 dispune că o cotă-parte poate fi grevată de gaj fără acordul celorlalŃi coproprietari
ai bunului. Dacă însă coproprietarii au convenit că fiecare din ei poate greva bunul prin gaj
doar cu acordul celorlalŃi coproprietari, atunci un asemenea acord trebuie înregistrat în
registrul bunurilor imobile. Prevederea propoziŃie 2 se aplică doar cu privire la bunurile
imobile. Un acord înregistrat le este opozabil terŃilor. Astfel, dacă există un asemenea acord
înregistrat în registrul bunurilor imobile şi un coproprietar a gajat cota sa parte contrar
prevederilor acordului, terŃul în favoarea căruia a fost creat gajul nu se consideră a fi de bună
credinŃă şi va trebui să înfrunte existenŃa acordului între coproprietari. În ce priveşte bunurile
mobile, coproprietarii pot conveni ca fiecare din ei să gajeze cota parte doar cu acordul
celorlalŃi. Nu este necesar şi nici posibil înregistrarea unui asemenea acord (care priveşte
bunurile mobile). În cazul în care există un asemenea acord, iar unul dintre coproprietari a
gajat cota sa parte fără consimŃămîntul celorlalŃi coproprietari, el va răspund doar în faŃa
celorlalŃi coproprietari pentru încălcarea acordului. Gajul va fi considerat, în lipsa altor
impedimente, valabil creat şi terŃul în favoarea căruia a fost gajat bunul nu va fi afectat de
acordul coproprietarilor prin care fiecare se obligă reciproc să nu gajeze fără acordul
celorlalŃi. Se pune problema, dacă o prevedere legală ar putea să se opună grevării unei cote-
părŃi fără acordul coproprietarilor. O asemenea prevedere ar limita dreptul coproprietarului de
a dispune de cota sa parte. Asemenea limitări ar putea să existe doar în cazul în care interesul
celorlalŃi coproprietari ar fi considerat net superior dreptului coproprietarului, ceea ce ar
putea fi doar un caz extrem.
În cazul împărŃelii (partajării) bunului proprietate comună, gajul care grevează o cotă parte
din bun se menŃine asupra bunului rezultat din partajare şi asupra sumelor de bani atribuite la
partajare. În cazul în care asupra bunului care a rezultat din partajare este înregistrat un nou
gaj, acest nou gaj va fi un grad de preferinŃă inferior faŃă de gajul înregistrat asupra cotei
părŃi, cînd bunul făcea parte dintr-un bun comun.
Alineatul 7
Gajul se extinde asupra accesoriilor bunului gajat. Dacă asupra unui accesoriu al bunului
gajat a fost constituit în mod separat un drept de gaj, acesta primează. Bunurile mobile gajate
care sunt accesorii unui imobil, dar nu sunt incorporate în acesta şi nu şi-au pierdut
individualitatea, sunt considerate în scopul executării obligaŃiei garantate ca bunuri care şi-au
conservat caracterul de bunuri mobile. Ipoteca se întinde si asupra bunurilor mobile accesorii

619
imobilului ipotecat, chiar dacă acestea din urmă nu erau afectate exploatării imobilului la data
constituirii ipotecii.
Alineatul 8
Bunul asupra căruia s-a constituit un drept de gaj rămîne în folosinŃa debitorului gajist, acesta
dobîndind fructele şi veniturile bunului gajist. În cazul în care creditorul gajist şi debitorul
gajist convin prin contract, gajul poate greva şi fructele bunului gajat.
Cînd bunul gajat este la creditor, creditorul este obligat să culeagă fructele bunului gajat. În
cazul în care părŃile au convenit, creditorul gajist va trece valoarea fructelor în contul stingerii
obligaŃiei garantate prin gaj (vezi art. 477). Ordinea în care loc achitarea este următoarea: mai
întîi se achită costurile, în al doilea rînd dobînzile şi în ultimul rînd a datoriei propriu-zise.
Alineatul 9
Debitorul gajist care are asupra bunului gajat un drept anulabil sau afectat de o condiŃie poate
consimŃi doar un gaj afectat de aceleaşi nulităŃi sau condiŃii. El trebuie să îl informeze pe
creditorul gajist cu privire la condiŃiile sau alte circumstanŃe care ar putea afecta dreptul lui
de proprietate asupra bunului.

Articolul 458. Amanetarea bunurilor la lombard

(1) Amanetarea bunurilor la lombard se realizează în conformitate cu legea.

(2) Pentru bunul preluat se emite chitanŃa de amanetare, care confirma încheierea
contractului de amanet.
(3) Lombardul este obligat ca, în momentul transferării posesiunii, sa asigure bunul
amanetat pe propria cheltuiala, în favoarea debitorului şi corespunzător valorii
evaluate, care se determina în funcŃie de preturile de piaŃă pentru categoriile şi calitatea
obiectelor amanetate. Este nula clauza care exclude obligaŃia de asigurare.
(4) Lombardul nu are dreptul sa folosească şi sa dispună de bunurile amanetate şi
răspunde pentru pierderea sau deteriorarea lor în măsura în care nu poate dovedi ca
pierderea sau deteriorarea este urmare a unei situaŃii de forŃă majora.
(5) În cazul în care creditul garantat prin amanetarea bunurilor la lombard nu va fi
restituit în termen, lombardul are dreptul, în baza unui act notarial cu caracter
executoriu, sa vîndă, după expirarea termenului de gratie de o luna, bunul amanetat
conform regulilor de valorificare a patrimoniului amanetat. CreanŃele lombardului fata
de debitor se sting şi atunci cînd cîştigul din vînzare nu acoperă datoria.
(6) CondiŃiile contractului de amanetare la lombard prin care se limitează drepturile
debitorului în raport cu cele conferite prin prezentul cod şi prin alte legi sînt nule. În
locul unor astfel de condiŃii se aplica dispoziŃiile legale corespunzătoare.

Lombardul este un împrumutător de bani. Lombardul împrumută bani contra constituirii unui
amanet asupra bunurilor personale ale unui debitor gajist, deci ale unui consumator, nu şi
asupra bunurilor care fac obiectul activităŃii de antreprenoriat. Amanetarea bunurilor la
lombard, ca de altfel amanetarea bunurilor de către alŃi creditori gajişti, este supusă
prevederilor Codului civil şi Legii cu privire la gaj. Deşi prezentul articol se referă doar la
amanetarea bunurilor la lombard, comentariul de mai jos cuprinde toate cazurile de
amanetare, indiferent de calitatea creditorului gajist şi debitorului gajist.
Amanetul se constituie prin remiterea lucrului sau titlului către creditor sau, în cazul în care
lucrul sau titlul se află la creditor, prin menŃinerea posesiunii creditorului, cu consimŃământul
debitorului gajist, în scopul garantării creanŃei. Dacă titlul negociabil se transmite prin
andosare sau prin tradiŃiune, remiterea bunului către creditor are loc prin andosare sau, după
caz, prin tradiŃiune. Amanetul este făcut public şi deci este opozabil terŃilor prin faptul

620
posesiunii de către creditor a lucrului sau titlului. Publicitatea determină gradul de prioritate a
amanetului în conformitate cu art. 481. Amanetul există numai atâta timp cât posesiunea
exercitată de creditor este continuă. Posesiunea lucrului rămîne continuă chiar dacă
exercitarea posesiunii este împiedicată de un terŃ, fără consimtământul creditorului, sau chiar
dacă exercitarea posesiunii este întreruptă, temporar, prin remiterea lucrului sau a titlului
către debitorul gajist sau către un terŃ pentru a-l evalua, repara, transforma ori ameliora.
Creditorul gajist care este împiedicat să deŃină lucrul poate revendica bunul de la persoana
care-l deŃine, afară numai dacă această împiedicare rezultă din exerciŃiul de către un alt
creditor a drepturilor rezultând dintr-un gaj (amanet). Creditorul poate, cu acordul debitorului
gajist, exercita posesiunea sa prin intermediul unui terŃ, însă posesiunea exercitată de terŃ nu
asigură opozabilitatea gajului decît din momentul în care a primit înscrisul constatator al
amanetului. Creditorul gajist este obligat să elibereze, la cererea debitorului gajist, o recipisă
cu privire la caracterul şi, în măsura în care este posibil, la mărimea obligaŃiei, executarea
căreia este garantată de bunul amanetat.
Amanetul care grevează bunurile reprezentate printr-un conosament (bill of lading) sau
printr-un alt titlu negociabil ori asupra creanŃelor este opozabil (deci este constituit) celorlalŃi
creditori ai debitorului îndată ce creditorul a executat prestaŃia sa, dacă titlul îi este remis în
următoarele zece zile. Dacă titlul este negociabil prin andosare şi remitere sau numai prin
remitere, transmiterea lui către creditorul gajist are loc prin andosare şi remitere sau numai
prin remitere.
În cazul în care creditorului gajist i-a fost predat un bun, care nu este proprietatea debitorului
gajist, asupra dobîndirii dreptului de amanet se aplică în mod corespunzător dispoziŃiile cu
privire la dobîndirea cu bună credinŃă. În cazul în care bunul amanetat este grevat cu un drept
al unui terŃ, amanetul are prioritate faŃă de acest drept, cu excepŃia cazului în care creditorul
gajist nu a fost de bună credinŃă în momentul constituirii amanetului în ceea ce priveşte acest
drept. Astfel, în cazul în care bunul amanetat este grevat de un gaj fără deposedare (gaj
înregistrat), creditorul gajist nu se consideră de bună credinŃă.
În cazul în care creditorul gajist nu îşi îndeplineşte în mod corespunzător obligaŃiile ce îi
revin cu privire la conservarea şi întreŃinerea corespunzătoare a bunului amanetat, debitorul
are dreptul la satisfacerea creanŃei şi restituirea acestui obiect sau poate să solicite predare
bunului unui terŃ pe cheltuiala creditorului gajist. În cazul în care există pericolul dispariŃiei
bunului sau a diminuării apreciabile a valorii acestuia, debitorul poate solicita restituirea
bunului, dar trebuie să ofere un alt mijloc de garantare a creanŃei. Dacă debitorul nu oferă
creditorului gajist o altă garanŃie într-un termen stabilit de ultimul, atunci creditorul gajist are
dreptul să valorifice obiectul amanetat. În dependenŃă de circumstanŃe, valorificarea bunului
trebuie făcută la momentul şi de o maniera, care ar rezulta în obŃinerea valorii maxime.
Valorificarea bunului se va face în condiŃiile dispoziŃiilor cu privire la valorificarea bunului
gajat. Dacă bunul este vîndut, suma de bani rezultată din vînzare (adică produsul) înlocuieşte
obiectul amanetului şi va fi păstrată pînă la expirarea termenului contractului efectuîndu-se
totodată compensarea corespunzătoare.
Creditorul gajist răspunde pentru pierderea completă sau parŃială sau pentru deteriorarea
totală sau parŃială a obiectului amanetului în măsura în care nu poate dovedi că, conform
dispoziŃiilor prezentului Cod şi a Legii cu privire la gaj este eliberat de răspundere pentru
neîndeplinirea corespunzătoare a obligaŃiilor. Creditorul gajist nu răspunde pentru pierderea
sau deteriorarea bunului gajat, survenită în urma unei circumstanŃe de forŃă majoră sau
rezultată din maturarea bunului, perisabilitatea lui sau din utilizarea lui normală şi autorizată.
În cazul în care obiectul amanetării s-a deteriorat din vina creditorului gajist, astfel încît nu
mai poate fi folosit conform destinaŃiei sale directe, debitorul gajist are dreptul să renunŃe la
acest bun şi să solicite repararea prejudiciului.

621
Creditorul gajist trebuie să facă toate actele necesare conservării şi întreŃinerii bunului pe care
îl are în posesie. Debitorul gajist este obligat să ramburseze creditorului cheltuielile necesare
făcute de acesta pentru conservarea şi întreŃinerea bunului. În cazul în care creditorul gajist
efectuează alte cheltuieli decît cheltuielile necesare făcute de acesta pentru conservarea şi
întreŃinerea bunului amanetat, obligaŃia debitorului gajist de acoperire a cheltuielilor se
reglementează conform dispoziŃiilor prezentului cod referitoare la gestiunea de afaceri.
Creditorul gajist nu are dreptul să folosească obiectul amanetat, în măsura în care contractul
nu prevede altceva. Creditorul gajist, care foloseşte bunul amanetat cu acordul debitorului
trebuie să prezinte debitorului gajist o dare de seamă. Dacă contractul nu prevede altceva,
cîştigul obŃinut din utilizarea bunului se foloseşte pentru achitarea costurilor, dobînzilor şi a
datoriei, în ordinea descrisă aici.
În cazul cesiunii creanŃei garantate prin amanet, noul creditor preia amanetul. El poate
pretinde fostului creditor gajist transferarea posesiei obiectului amanetului. Dreptul de
amanet se stinge dacă la cesiunea creanŃei s-a convenit că dreptul de amanet nu trebuie
transmis. Nu este posibilă transferarea dreptului de amanet fără creanŃa garantată.
Pe lîngă temeiurile menŃionate la art. 495 din prezentul cod şi a art. 80 din Legea gajului ,
dreptul de amanet se stinge atunci cînd creditorul gajist pierde dreptul de posesie asupra
bunului şi nu poate pretinde bunul sau cînd creditorul gajist restituie debitorului bunul
amanetat (în acest ultim caz, excepŃie face cazul în care bunul amanetat este remis debitorului
gajist sau unui terŃ în scopul evaluării, reparării, transformării sau ameliorării lui).
În cazul în care amanetul se stinge, creditorul gajist trebuie să restituie debitorului obiectul
amanetului. Creditorul gajist are dreptul să ia bunurile cu care a dotat obiectul amanetului,
dacă acestea pot fi separate fără a deteriora bunul.

Articolul 459. ParticularităŃile gajării mărfurilor care se află în circulaŃie şi în proces de

prelucrare

(1) În cazul gajării mărfurilor care se află în circulaŃie şi în proces de prelucrare,

debitorul gajist este în drept să modifice componenŃa şi forma naturală a obiectului
gajului (stocurilor de mărfuri, materiei prime, materialelor, semifabricatelor,
produselor finite etc.) cu condiŃia ca valoarea lor totala sa nu se reducă faŃă de valoarea
menŃionată în contractul de gaj.
(2) Reducerea valorii mărfurilor gajate care se află în circulaŃie şi în proces de
prelucrare se admite proporŃional cu partea executată a obligaŃiei garantate prin gaj
dacă în contract nu este prevăzut altfel.
(3) Mărfurile ce se află în circulaŃie şi în proces de prelucrare înstrăinate de debitorul
gajist încetează a fi obiect al gajului în momentul trecerii dreptului de proprietate
asupra lor câtre persoana care le-a cumpărat, iar mărfurile cumpărate de debitorul
gajist, menŃionate în contractul de gaj, devin obiect al gajului în momentul în care
debitorul gajist dobândeşte dreptul de proprietate sau de gestiune asupra lor.
(4) Debitorul gajist al mărfurilor care se află în circulaŃie şi în proces de prelucrare este
obligat să înscrie în registrul gajului condiŃiile gajării mărfurilor şi datele despre toate
operaŃiunile ce conduc la modificarea componenŃei şi formei naturale a mărfurilor
gajate.

Gajul asupra mărruilor poate fi constituit doar de către un debitor gajist care este antrenat
într-o activitate de întreprinzător. În cazul gajării mărfurilor, nu este necesar individualizarea
fiecărui bun în parte. Gajul asupra mărfurilor vîndute nu subzistă în cadrul activităŃii
obişnuite, dar se extinde asupra mărfurilor noi care le înlocuiesc pe cele vîndute. Dacă

622
mărfurile au fost pierdute, iar debitorul gajist le înlocuieşte, gajul subzista asupra mărfurilor
înlocuitoare, Ńinînd seama de natura acestor mărfuri şi de termenul în care ele au fost
înlocuite. Dacă şi în măsura în care valoare mărfurilor se reduce, gajul se extinde de drept
asupra sumelor de bani provenite din vînzarea mărfurilor.
Creditorul gajist poate să solicite debitorului gajist să întocmească dări de seamă despre
folosirea şi modul de dispoziŃie asupra mărfurilor gajate. În acest sens debitorul gajist are
obligaŃia să Ńină un registru al mărfurilor gajate. În registru se înscriu condiŃiile de gajare a
mărfurilor şi toate actele juridice, care contribuie la modificarea inventarului (contractele prin
care mărfurile sunt înstrăinate şi contractele prin care se achiziŃionează mărfurile) şi a formei
naturale, inclusiv procesul de prelucrare din ziua ultimei operaŃiuni sau a ultimului act juridic.
Deşi alin. 4 prevede înregistrarea acestor operaŃiuni în registrul gajului, o astfel de
înregistrare va fi dificil de realizat şi va spori costurile debitorului gajist, fără însă a spori şi
garanŃiile creditorului gajist. Se pare că este suficient pentru debitorul gajist să Ńină un
registru intern de strictă evidenŃă, şnuruit şi stampilat, din care să se poată cu uşurinŃă urmări
toate operaŃiunile care au avut drept obiect mărfurile înregistrate.
Între un gaj constituit asupra unui stoc de mărfuri, inclusiv asupra mărfurilor viitoare, şi un
gaj constituit asupra unor anumite bunuri individualizare generic din acelaşi stoc, are
prioritate gajul care a fost înregistrat primul.

Articolul 460. ParticularităŃile gajării titlurilor de valoare

(1) Titlurile de valoare pot fi gajate în temeiul contractului de gaj. Gajarea titlurilor de
valoare prin andosament se efectuează în conformitate cu legea.
(2) Gajarea titlurilor de valoare care confirma dreptul asupra unor anumite bunuri
(titluri reprezentative ale bunurilor) înseamnă şi gajarea bunurilor respective.
(3) AcŃiunile gajate nu dau creditorului gajist dreptul de a participa ca acŃionar la
adunările generale, dreptul de participare fiind rezervat acŃionarului.
4) Certificatele cu privire la dobânzi, dividende şi la alte venituri obŃinute în temeiul
dreptului exprimat în titlul de valoare constituie obiectul gajului doar în cazul în care
contractul nu prevede altfel.

Alineatul 1
Grevarea titlurilor de valoare, cum ar fi valori mobiliare, titluri reprezentative de mărfuri sau
bunuri, inclusiv certificatele de depozit şi conosamentele negociabile, precum şi cecuri şi
bilete la ordin, are loc de regulă prin remiterea acestora sau prin remitere şi andosare, după
cum transferul titlului în cauză necesită doar posesia sau posesia şi andosarea. Valorile
mobiliare, care potrivit regulilor pieŃei de valori mobiliare unde sunt comercializate (vîndute)
pot fi transferate prin simpla înregistrare în registrele respective, vor fi grevate din acest
moment. Asupra gajării titlurilor de valoare care se remit creditorului gajist se aplică şi
regulile specifice amanetului, dacă regulile speciale cu privire la gajarea titlurilor de valoare
nu prevăd ceva deosebit.
Prevederea alin. 1 nu trebuie interpretată în sensul că gajul asupra valorilor mobiliare se
constituie în mod exclusiv în temeiul contractului. Titlurile de valoare nu justifică un
tratament diferenŃiat de alte bunuri mobile şi drepturi sub aspectul temeiului constituirii
gajului. Gajul asupra valorilor mobiliare poate fi constituit în temeiul art. 467 lit. a) şi c).
Alineatul 2
Gajarea titlurilor de valoare care confirmă dreptul asupra unor anumite mărfuri este rezervată
doar persoanelor care sunt antrenate în activitate de întreprinzător. Aceste alineat prevede că
grevarea cu gaj a titlurilor de valoare, care confirmă dreptul asupra unor mărfuri (titluri

623
reprezentative ale mărfurilor) se extinde de drept şi asupra mărfurilor respective. În cazul în
care în completarea titlului de valoare există un warant şi dacă pe titlul de valoare este trecută
o menŃiune cu privire la gaj, cu privire la valoarea datoriei şi cu privire la scadenŃa creanŃei,
atunci la constituirea gajului asupra mărfii este suficientă gajarea warantului. În cazul gajării
unui titlu de valoare la purtător, precum şi a unei cambii sau a unui alt titlu de valoare, care
poate fi transferat prin andosare, creditorul gajist are dreptul să pretindă creanŃa ce rezultă din
titlurile de valoare menŃionate, indiferent de scadenŃa creanŃei pe care debitorul trebuie să o
execute faŃă de creditorul gajist.
Dacă creditorul gajist este îndreptăŃit sa îşi exercite dreptul său de gaj asupra unui titlu de
valoare negociabil, el poate exercita dreptul de gaj împotriva girantului sau avalistului.
Alineatul 3
Cu privire la grevarea cu gaj a valorilor mobiliare corporative, vezi Regulamentul privind
gajul valorilor mobiliare corporative, aprobat prin hotărîrea nr. 4/4 din 06.02.2003 a Comisiei
NaŃionale a Valorilor Mobiliare (M.O. nr. 46-47 din 19.03.2003). Dreptul de participa la
adunarea generală, de a vota, de a înainta candidaŃi pentru consiliul societăŃii şi pentru alte
organe ale societăŃii pe acŃiuni, de a solicita documente, de a acŃiona în judecată sunt
exercitate de acŃionar, fără ca creditorul gajist să aibă un drept de înrâurire asupra acestor
aspecte.

Articolul 461. CreanŃa garantată prin gaj

(1) Gajul poate garanta una sau mai multe creanŃe legale, existente sau viitoare, pure şi
simple sau afectate de modalităŃi. CreanŃa garantată prin gaj trebuie sa fie determinată
sau determinabilă.
(2) Gajul poate fi constituit şi astfel încît doar suma maximă pentru care bunul trebuie
să garanteze să fie determinată prin înscriere în registru.
(3) Gajul este constituit valid numai dacă creanŃa garantată este exprimată într-o sumă
bănească.
(4) Dacă în contract nu se prevede altfel, gajul garantează creanŃa în volumul existent la
momentul satisfacerii, inclusiv capitalul, dobînzile, cheltuielile de urmărire şi
cheltuielile de întreŃinere a bunului gajat. Prin contract, părŃile pot extinde garanŃia şi
asupra penalităŃilor şi prejudiciului cauzat prin neexecutare.
(5) O creanŃă poate fi garantată cu mai multe bunuri (gajul comun) şi de mai multe
persoane.
(6) Cu acordul creditorului gajist şi al debitorului gajist, în locul creanŃei pentru care
este constituit gajul poate fi pusă o altă creanŃă. Înlocuirea creanŃei garantate nu
trebuie să afecteze drepturile creditorilor gajişti cu grad de prioritate inferior. CerinŃele
de formă şi de înregistrare se vor respecta în modul corespunzător.

GeneralităŃi
Acest articol este aplicabil creanŃelor care pot grevate prin gaj convenŃional. În cazul gajului
legal, natura obligaŃiei garantate este determinată la art. 467. O creanŃă garantată cu gaj se
satisface cu preferinŃă faŃă de celelalte creanŃe din valoarea bunului grevat cu gaj în cazul în
care debitorul nu a executat. Prioritatea între creanŃele garantate prin gajul asupra aceluiaşi
bun se stabileşte în conformitate cu art. 481 din prezentul cod şi art. 57 al Legii cu privire la
gaj. În cazul insolvabilităŃii debitorului gajist, creanŃa garantată cu gaj are prioritate faŃă de
alte creanŃe la satisfacerea capitalului împrumutat, a dobînzii şi a cheltuielilor aferente în
condiŃiile Legii cu privire la insolvabilitate.

624
Gajul poate garanta capitalul şi dobînda creanŃei garantate. El poate de asemenea să garanteze
costurile pentru recuperarea şi conservarea obiectului gajului. Se pune problema, dacă în
costurile de recuperare se includ şi cheltuielile de judecată într-un proces contra unui terŃ. S-
ar părea că „costurile” includ atît cheltuielile de judecată cît şi costurile extrajudiciare. Gajul
poate de asemenea să garanteze şi penalităŃile sau prejudiciul cauzat prin neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare a obligaŃiei garantate. În orice caz, obligaŃia garantată trebuie
să fie suficient de determinată pentru a putea fi garantată. La fel şi obligaŃiile viitoare trebuie
să fie determinate sau determinabile. În cazul în care părŃile contractului nu au specificat
întinderea obligaŃiei garantate prin gaj, gajul va garanta capitalul şi dobînzile împrumutului,
precum şi cheltuielile de urmărire şi de întreŃinere a bunului gajist, dacă asemenea au fost
făcute de către creditorul gajist. Cheltuielile de întreŃinere includ şi costul asigurării bunului
şi plata oricăror taxe suportate de către creditorul gajist.
Actul în baza căruia se constituie gajul trebuie să prevadă în mod cert suma pentru care gajul
se constituie. Mărimea trebuie să fie precizată, pentru a permite terŃilor să cunoască în ce
sumă creditorul gajist poate fi satisfăcut din bunul gajat. Nu este necesar însă ca actul în baza
căruia se constituie gajul să prevadă şi suma exactă a obligaŃiei principale (a creanŃei
garantate), este de ajuns indicarea sumei maxime.
PărŃile contractului de gaj pot prevedea ca locul unei creanŃe garantate prin gaj să îl ia o altă
creanŃă. Spre exemplu, debitorul a rambursat un credit şi creditorul convine cu debitorul
gajist că un nou credit va fi garantat de acelaşi gaj. Asemenea înlocuire a creanŃelor nu poate
însă înlătura drepturile de gaj asupra aceluiaşi bun dobîndite de alte persoane. Aceasta
înseamnă că gradul de prioritate a creanŃei noi care a înlocuit o creanŃă anterioară apare de la
momentul acordului părŃilor cu privire la înlocuirea uneia cu alta. Pentru certitudine, părŃile
trebuie să înregistreze gajul asupra noii creanŃe la data la care au convenit înlocuirea lor şi
gradul de prioritate a gajului astfel constituit va fi acel de la acea dată şi nu la data la care a
fost înregistrat gajul care garanta creanŃa care a fost înlocuită (prima creanŃă).

Articolul 462. Gajul constituit pentru garantarea plăŃii unei sume de bani

(1) Gajul constituit pentru garantarea plăŃii unei sume de bani este valabil chiar dacă,
la momentul constituirii lui, debitorul gajist încă nu a primit sau a primit doar parŃial
prestaŃia pentru care se obligă. Această regula se aplică în special la acordarea unui
credit sau la emiterea obligaŃiilor sau altor titluri de împrumut.
(2) Dacă creditorul gajist refuză să predea sumele de bani pe care s-a obligat să le dea
cu împrumut şi în a căror garantare deŃine un gaj, debitorul gajist poate obŃine, pe
cheltuiala creditorului, reducerea (cu excepŃia ipotecii) sau radierea gajului, plătind, în
ultimul caz, doar sumele care i-au fost predate efectiv.

Aceste articol se aplică doar cu privire la gajul convenŃional. Prevederile lui trebuie
interpretate Ńinându-se cont de importanŃa ataşării dreptului de gaj la bunul respectiv (vezi
comentariul la articolul 466). Astfel, gajul care se constituie pentru garantarea unui credit,
emiterea obligaŃiunilor sau unui titlu de împrumut pe care creditorul gajist s-a obligat să îl
transmită debitorului gajist va fi valabil şi va determina ordinea de prioritate de la momentul
înregistrării gajului în registrul respectiv. Ataşarea dreptului de gaj la bunul în cauză va avea
loc însă doar atunci cînd creditorul gajist va acorda creditul debitorului gajist (sau va emite
oblgaŃiunea sau titlu de împrumut respectiv). În practică acordarea creditului are loc la o dată
ulterioară constituirii (perfectării) gajului şi ataşarea gajului la bunul specificat pentru a
garanta creditul din momentul acordării creditorului permite eliminarea abuzurilor şi
inconsistenŃelor eventuale din partea creditorului gajist.

625
Articolul 463. Indivizibilitatea gajului

(1) Gajul este indivizibil şi subzista integral asupra tuturor bunurilor grevate, asupra
fiecăruia dintre ele şi asupra tuturor părŃilor lor chiar şi în cazul în care bunul sau
obligaŃia sînt divizibile.
(2) Ipoteca asupra construcŃiilor capitale, apartamentelor sau încăperilor izolate situate
pe terenul care aparŃine unui terŃ se extinde asupra dreptului de folosinŃă (superficie,
arenda etc.) a terenului sau cotei ideale respective.
(3) Ipoteca se extinde asupra tuturor ameliorărilor bunului grevat dacă în contract nu
este prevăzut altfel.

Gajul este indivizibil chiar dacă bunul grevat prin gaj sau obligaŃia principală sunt divizibile.
Acest principiu se aplică asupra ambelor tipuri de gaj, gajul cu deposedare (gajul înregistrat)
şi amanetul. Principiul indivizibilităŃii gajului nu permite stingerea (radierea) parŃială a
gajului dacă, de exemplu, una din obligaŃii a fost executată sau o obligaŃie a fost executată
într-o proporŃie mare, dar totuşi nu integral. Doar în cazul în care şi în măsura în creditorul
gajist o permite, o parte dintr-un bun gajat poate fi eliberat de gaj.

Articolul 464. Transformarea bunurilor

Gajul subzistă asupra bunului mobil nou care rezultă din transformarea unui bun
gajat. Gajul se extinde asupra a ceea ce rezultă din confuziunea (amestecul) sau unirea
mai multor bunuri mobile dintre care cel puŃin unul a fost gajat.

Prevederea articolului 464 reglementează cazurile de transformare, confuziune sau unire a

două sau mai multe bunuri dintre care cel puŃin unul a fost grevat cu gaj. Articolul cuprinde
bunurile care şi-au pierdut identitatea în procesul de producere (de exemplu, făina s-a
transformat într-un produs de panificaŃie) sau bunuri care şi-au pierdut identitatea prin unire
sau confuziune, astfel încît ele nu mai pot fi distinse. Gajul nu se stinge ca urmare a
transformării, confuziunii şi unirii, el subzistă asupra bunului rezultat. Persoana care
dobîndeşte proprietatea bunului mobil nou este Ńinută de acest gaj. Dacă mai multe bunuri au
fost gajate pînă la transformare, confuziune sau unire, rangul de preferinŃă asupra bunului
transformat va depinde de data la care a fost înregistrat gajul asupra bunurilor. Astfel, de
exemplu, în cazul în care bunul A a fost gajat la o dată anterioară gajării bunului B şi ulterior
ambele bunuri au fost unite şi a rezultat bunul C, creditorul gajist care a înregistrat gajul
asupra bunului A va avea un rang de preferinŃă superior faŃă de creditorul care a înregistrat
gajul asupra bunului B. Dacă gajul a fost înregistrat la aceiaşi dată, rangurile de preferinŃă a
celor doi creditori sunt egale şi fiecare are un drept de gaj în bunul C în mod proporŃional
valorii gajului la momentul cînd bunurile gajate A şi B s-au unit, amestecat sau transformat.
Dată fiind structura actuală a registrelor în care se înregistrează gajul conform legislaŃiei în
vigoare, ar putea apărea problematică aplicare prevederii prezentului articol asupra
determinării rangului de prioritate a gajului asupra bunului C, dacă gajul asupra bunurilor A
şi B au fost înregistrate în diferite registre.

Articolul 465. Despăgubirea de asigurare

626
Creditorul gajist are dreptul de a fi satisfăcut în mod prioritar din contul despăgubirii
de asigurare pentru pieirea, pierderea sau deteriorarea bunului gajat, indiferent de
faptul în a cui favoare a fost asigurat bunul gajat, daca pieirea, pierderea sau
deteriorarea nu se datorează culpei creditorului gajist sau dacă în contractul de gaj nu
este prevăzut altfel.

IndemnizaŃiile de asigurare vor fi plătite de către asigurător direct creditorului gajist la

prezentarea creanŃei respective. Debitorul gajist are dreptul să aducă obiecŃii asupra plăŃii
indemnizaŃiei sau a modului în care asiguratorul trebuie să o plătească creditorului sau
creditorilor gajişti.

SecŃiunea a 2-a
TEMEIUL APARIłIEI GAJULUI. REGISTRUL GAJULUI

Articolul 466. Constituirea gajului

(1) Gajul se constituie în virtutea legii sau a contractului.

(2) Gajul înregistrat apare în momentul înregistrării sale, conform normelor stabilite de
prezentul cod.
(3) În caz de amanet, gajul apare în momentul transmiterii obiectului gajului dacă în
contractul de gaj nu este prevăzut altfel.

GeneralităŃi
Atît înregistrarea gajului, cît şi transmiterea amanetului constituie forme de publicitate, adică
forme prin care se aduce la cunoştinŃă publicului cu privire la constituirea unui drept de gaj
asupra bunului respectiv. ObligaŃia de a înregistra gajul sau de a transmite bunul care face
obiectul amanetului se naşte în baza contractului sau legii. În dependenŃă de temeiul naşterii,
gajul este convenŃional sau legal. Gajul care se naşte în temeiul unei hotărîri judecătoreşti
este gaj legal.
Alineatul 1
Temei pentru constituirea gajului poate servi o prevedere legală, o clauză contractuală sau
dispoziŃia unei hotărîri judecătoreşti. Gajul deci nu se constituie prin însăşi lege, contract sau
hotărîre judecătorească, acestea servind doar temeiuri pentru constituirea (sau perfectarea)
gajului. Contractul poate obliga debitorul gajist să constituie un gaj, însuşi contractul nu are
însă efecte constitutive. Nici hotărîrea judecătorească nu are efect constitutiv ea însăşi, ci
constituie temeiul pentru acŃiunile de constituire a gajului. Dacă nu a fost constituit
(perfectat), gajul nu există. Procedura constituirii (perfectării) gajului este prevăzută în
prezentul capitol, precum şi în Legea gajului. Tipul gajului determină procedura constituirii
(perfectării) gajului (vezi alin. 2 şi 3).
Alineatul 2
Constituirea (perfectarea) gajului înregistrat se face prin înregistrare. Înregistrarea are loc la
momentul înscrierii în registrul respectiv lui în conformitate cu prezentul capitol.
Înregistrarea este importantă pentru a determina ordinea de preferinŃă asupra bunului gajat în
conformitate cu art. 481. Înregistrarea nu are însă în mod automat efectul ataşării dreptului de
gaj asupra bunului în cauză. Pentru ataşarea dreptului de gaj asupra bunului indicat este
necesar ca:
creditorul gajist (sau altcineva în numele acestuia) să fi transmis debitorului valoarea pentru
care debitorul gajist garantează cu bunurile gajate (de exemplu, creditul);

627
debitorul gajist să aibă (să fi dobîndit) dreptul de proprietate asupra bunului (vezi comentariu
la art. 456 alin. 2), iar în cazul art. 26 din Legea gajului, debitorul trebuie să fie titularul
creanŃei garantate prin gaj;
să existe un contract semnat de către debitorul gajist care conŃine descrierea rezonabilă a
bunului gajat. Descrierea bunului trebuie să fie făcută pentru a permite identifica bunul din
mai multe puncte de vedere: categoria, tipul, cantitatea sau altă formulă pentru calculare,
standardul, listarea bunului, locul aflării, etc.
Ataşarea este momentul în care dreptul de gaj se leagă bunului în cauză. De la momentul
ataşării dreptului de gaj asupra bunului indicat, gajul devine în principiu executoriu contra
debitorului gajist. Pînă la acel moment, gajul nu este executoriu contra debitorului gajist,
chiar dacă ar putea să existe în mod teoretic un temei de exercitare a dreptului de gaj
enumerat la art. 487 alin. 1. În mod normal, dacă cele trei condiŃii enumerate mai sus sunt
prezente la data înregistrării, dreptul de gaj se ataşează asupra bunului de la momentul
înscrierii. Însă în cazul în care se înregistrează un gaj asupra bunurilor viitoare, ataşarea
dreptului de gaj asupra bunului are loc la momentul dobîndirii de către debitorul gajist a
dreptului de proprietate asupra bunului (şi nu la momentul înretgistrării, deşi ordinea de
prioritate se stabileşte la momentul înregistrării). Tot aşa, în cazul în care creditorul gajist
transmite valoarea (de exemplu, un credit), pentru garantarea căreia a fost înregistrat un gaj,
la o dată mai tîrzie înregistrării gajului, ataşarea gajului asupra bunului în cauză are lor la
momentul transmiterii valorii.
Prevederile art. 462 trebuie interpretate Ńinându-se cont de importanŃa ataşării dreptului de gaj
la bunul respectiv. Astfel, gajul care se constituie (se perfectează) pentru garantarea unui
credit, emiterea obligaŃiunilor sau unui titlu de împrumut pe care creditorul gajist s-a obligat
să îl transmită debitorului gajist va fi valabil şi va determina ordinea de prioritate de la
momentul înregistrării gajului în registrul respectiv. Ataşarea dreptului de gaj la bunul în
cauză va avea loc însă doar atunci cînd creditorul gajist va acorda creditul debitorului gajist
(sau va emite oblgaŃiunea sau titlu de împrumut respectiv). În practică acordarea creditului
are loc la o dată ulterioară constituirii (perfectării) gajului şi ataşarea gajului la bunul
specificat pentru a garanta creditul din momentul acordării creditorului permite eliminarea
abuzurilor şi inconsistenŃelor eventuale din partea creditorului gajist.
Alineatul 3
Constituirea (perfectarea) amanetului se face prin remiterea bunului sau titlului, ori prin
menŃinerea posesiei bunului sau titlului, în cazul în care creditorul gajist are bunul în posesie.
Momentul remiterii sau menŃinerii posesiei este important pentru a determina ordinea de
preferinŃă asupra bunului gajat în conformitate cu art. 481. Remiterea bunului sau menŃinerea
posesiei bunului nu are însă în mod automat efectul ataşării dreptului de gaj (amanetului)
asupra bunului în cauză. Pentru ataşarea dreptului de gaj (amanetului) asupra bunului remis
sau menŃinut în posesie sunt necesare următoare condiŃii:
creditorul gajist (sau altcineva în numele acestuia) să fi transmis debitorului valoarea (de
exemplu, un credit) pentru care debitorul gajist garantează cu bunurile gajate;
debitorul gajist să aibă dreptul de proprietate asupra bunului (vezi comentariu la art. 456 alin.
2);
amanetul să fie cu învoirea debitorului în posesiunea creditorului gajist sau în posesiunea
unui administrator sau terŃ determinat de creditorul gajist sau creditorul gajist să controleze în
alt mod bunul amanetat.
De la momentul ataşării dreptului de gaj (amantului) asupra bunului indicat, gajul devine în
principiu executoriu contra debitorului gajist. Pînă la acel moment, gajul nu este executoriu
contra debitorului gajist, chiar dacă ar putea să existe în mod teoretic un temei de exercitare a
dreptului de gaj enumerat la art. 487 alin. 1. În general, dacă cele trei condiŃii enumerate mai
sus sunt prezente la momentul remiterii bunului sau menŃinerii posesiei, dreptul de gaj

628
(amanetul) se ataşează asupra bunului de la acel moment. Însă, în cazul în care se remite un
bun sau se menŃine posesia asupra unui bun dreptul de proprietatea asupra căruia va apărea la
debitorul gajist doar în viitor, ataşarea dreptului de gaj (amanetului) asupra acestui bun are
loc la momentul dobîndirii de către debitorul gajist a dreptului de proprietate asupra bunului
respectiv (şi nu la momentul remiterii sau menŃinerii posesiunii, deşi ordinea de prioritate se
stabileşte la momentul remiterii sau menŃinerii posesiunii). La fel, în cazul în care creditorul
gajist transmite valoarea (de exemplu, un credit), pentru garantarea căreia a fost constituit un
amanet, la o dată ulterioară remiterii bunului sau menŃinerii posesiei, ataşarea gajului
(amanetului) asupra bunului în cauză are lor la momentul transmiterii valorii (creditului).

Articolul 467. CreanŃele din care se poate naşte gajul legal

Dacă legea nu prevede altfel, pot da naştere unui gaj legal creanŃele:
a) statului, pentru sumele datorate conform legislaŃiei fiscale;
b) persoanelor care au participat la construcŃia imobilelor;
c) care rezultă dintr-o hotărîre judecătorească.

GeneralităŃi
Enumerarea creanŃelor care dau naştere gajului legal este limitativă. Unul din motivele pentru
care doar aceste creanŃe au fost stabilite de legiuitor pentru a da naştere gajului legal pare a fi
valoarea pe care lipsa executării lor ar putea-o aduce sporirii (îmbogăŃirii) patrimoniului
debitorului. Exercitarea dreptului de gaj în cazul gajului legal se face în conformitate cu
prezentul capitol şi cu Legea cu privire la gaj.
Litera a)
În cazul creanŃelor statului în conformitate cu legislaŃia fiscală, gajul legal nu este constituit
decît dacă este înregistrat în registrul respectiv. Pot fi gajate atît bunuri mobile, cît şi imobile.
Cererea de înregistrare se face prin prezentarea unui aviz în care se indică bunurile pe care
creditorul intenŃionează să le valorifice, cauza şi mărimea creanŃei. Creditorul gajist are
obligaŃia să aducă la cunoştinŃa debitorului gajist avizul înregistrat. Acest instrument este în
mod special eficient pentru stat în cazul în care debitorul este în pragul insolvabilităŃii sau
chiar insolvabil, pentru că în cadrul insolvabilităŃii, creanŃele statului au un rang inferior
creanŃelor garantate cu gaj.
Literal b)
Ipoteca legală în favoarea persoanelor care au participat la construcŃia unui imobil nu poate
greva decît acel imobil. Prin construcŃie trebuie de înŃeles atît construirea unui imobil nou, cît
şi o reconstrucŃie fundamentală a unui imobil existent. Lucrările de construcŃie sau de
reparare care au adus imobilului doar o valoare nesemnificativă nu vor cădea sub incidenŃa
acestui articol. Ipoteca nu se constituie decît în favoarea arhitectului, inginerului, furnizorilor
de materiale, muncitorilor-constructori, antreprenorului sau subantreprenorului, în temeiul
lucrărilor solicitate de către proprietarul imobilului sau în temeiul materialelor sau serviciilor
pe care ei le-au furnizat sau le-au pregătit pentru aceste lucrări. Cu excepŃia muncitorilor-
constructori, doar persoanele (fizice sau juridice) care au avut un contract cu proprietarul
imobilului pot constitui o ipotecă legală asupra imobilului. Schimbarea proprietarului care a
avut loc după începerea lucrărilor nu afectează constituirea ipotecii legale asupra imobilului.
Nu pot constitui o ipotecă cei care au avut un contract cu locatarul (arendaş, etc) imobilului.
Ipoteca legală în favoarea persoanelor care au participat la construcŃia unui imobil apare în
temeiul înregistrării unui aviz indicînd imobilul grevat şi mărimea creanŃei (soldul). La aviz
se depun copiile documentelor justificative: copia contractului, copiile documentelor care
dovedesc prestarea lucrărilor sau serviciilor sau livrarea materialelor de construcŃie. Avizul

629
trebuie să identifice imobilul. Aceasta este important mai ales în cazul în care proprietarul are
în construcŃie mai multe imobile sau în cazul în care persoanele care au dreptul să constituie
ipoteca legală au prestat proprietarului servicii, lucrări sau materiale care nu sunt legate de
imobilul în cauză. Avizul trebuie adus la cunoştinŃa proprietarului imobilului. Nu este
suficientă proba trimiterii avizului, proprietarul imobilului trebuie să fi primit avizul. Nu pot
fi grevate de cu ipotecă bunurile care fac parte din domeniul public.
Ipoteca legală înregistrată în favoarea persoanelor care au participat la construcŃia imobilului
se stinge în şase luni de la finalizarea lucrărilor. Aceasta subzistă, dacă creditorul ipotecar
depune o acŃiune contra proprietarului imobilului sau dacă a înregistrat un preaviz de
exercitare a dreptului de ipotecă. Finalizarea lucrărilor înseamnă finalizarea tuturor lucrărilor
(ansamblului de lucrări) asupra imobilului şi nu a fiecărui fel de lucrări în parte. Se are în
vedere momentul cînd imobilul este pregătit pentru a fi ocupat sau exploatat. Ocuparea de
facto a imobilului poate constitui un reper important pentru a determina finalizarea lucrărilor.
Totuşi, întreruperea de lungă durată sau abandonarea lucrărilor din iniŃiativa proprietarului
poate fi interpretată servi ca temei pentru înregistrarea avizului.
Această ipotecă garantează (se limitează doar la) plusvaloarea dată imobilului prin lucrările,
materialele sau serviciile respective, furnizate sau pregătite pentru aceste lucrări. Plusvaloarea
nu echivalează în mod necesar preŃul lucrărilor, totuşi un creditor gajist nu poate să obŃină o
sumă mai mare decît creanŃa sa, chiar dacă plusvaloarea este mai mare. Dobînzile asupra
preŃului lucrărilor sau preŃului materialelor nu dau plusvaloare imobilului şi de aceea nu sunt
obiect al ipotecii. Totuşi, cheltuielile de judecată şi alte cheltuieli vor fi acoperite de ipotecă.
În cazul în care cei în favoarea cărora există ipoteca nu au contractat ei înşişi cu proprietarul,
ipoteca este limitată doar la lucrările, materialele şi serviciile furnizate după notificarea
contractului proprietarului. Astfel, doar preŃul care este conform contractului poate fi acoperit
de ipotecă. Totuşi în cazul muncitorilor-constructori nu este necesar să se facă proba preŃului
manoperei sau a lucrărilor prin contractul lor de muncă sau civil.
Litera c)
Orice creditor în favoarea căruia o instanŃă judecătorească a pronunŃat o hotărîre cu privire la
încasarea unei sume de bani, poate obŃine un gaj sau ipotecă legală asupra unui bun al
debitorului său. Trebuie să fie o hotărire cu privire la sume datorate în trecut, cu care
debitorul este în arierat (în întîrzere) şi nu sume pe care debitorul are să le plătească în viitor,
cum ar fi cazul pensiei alimentare pentru viitor. Numai hotărîrile cu privire la încasarea unei
sume de bani pot constitui temei de constituire a gajului. Creditorul obŃine gajul sau ipoteca
legală prin înregistrarea unui aviz, în care se indică bunul grevat de gaj sau ipotecă şi
mărimea obligaŃiei, iar în cazul pensiei de întreŃinere, mărimea plăŃilor periodice şi
coeficientul de indexare. Avizul este prezentat împreună cu o copie autentificată a hotărîrii
instanŃei judecătoreşti şi cu dovada aducerii la cunoştinŃa debitorului a avizului.
InstanŃa judecătorească poate, la cererea proprietarului bunurilor grevate de un gaj sau
ipotecă legală, să determine bunurile care ar putea fi gajate sau ipotecate, să reducă numărul
acestor bunuri sau să permită reclamantului substituirea gajului sau ipotecii legale o altă
garanŃie suficientă pentru a garanta plata creanŃei. InstanŃa judecătorească poate în acest caz
să hotărască radierea gajului sau ipotecii legale.

Articolul 468. Contractul de gaj

(1) Contractul de gaj, cu exceptia contractului de amanet, se incheie in scris. In

cazul in care pentru transmiterea bunului se cere forma autentica, contractul de gaj
se incheie in forma autentica.

630
 (2) Contractul de ipoteca se incheie in forma autentica. Nerespectarea formei atrage
nulitatea contractului.
(3) Orice modificare sau completare a contractului de gaj se efectueaza in
forma prevazuta pentru incheierea contractului.
(4) In contractul de gaj trebuie sa se indice: numele sau denumirea partilor,
domiciliul sau sediul lor, acordul expres al debitorului gajist de a constitui gajul in
favoarea creditorului gajist, tipul gajului, descrierea bunului gajat, estimarea
bunului gajat si locul aflarii lui, esenta, scadenta creantei garantate prin gaj si
valoarea maxima a acesteia fara dobinzi si alte cheltuieli, permiterea sau
interzicerea gajului ulterior, precum si alte conditii stabilite cu acordul partilor.
(5) Clauza privind gajul poate fi inclusa in contractul in a carui baza apare
obligatia garantata prin gaj.

1. Gajul convenŃional aparte în virtutea contractului încheiat între creditorul obligaŃiei

garantate şi titularul dreptului asupra bunul oferit ca garanŃie. După caracteristicile sale
contractul de gaj este:
a) accesoriu faŃă de raportul principal pe care îl garantează (art.454 alin.(2). Caracterul
accesoriu rezultă natura juridică a gajului, acesta avînd menirea să garanteze executarea unei
obligaŃii;
b) unilateral, pentru că dă naştere unor obligaŃiuni de păstrare şi conservare a bunului în
sarcina celui care va deŃine bunul. Dacă bunul se află în posesia creditorului gajist (gaj cu
deposedare), acesta mai are obligaŃia să restituie bunul la executarea obligaŃiei. O obligaŃie
implicită a debitorului gajist este de a Ńine bunul la dispoziŃia creditorului pentru a putea fi
urmărit, or aceasta este raŃiunea finală a constituirii gajului.
c) real (în cazul amanetului) sau consensual (în cazul gajului fără deposedare). Astfel,
contractul de amanet se consideră încheiat din momentul transmiterii bunului către creditor
sau terŃul desemnat de acesta, dacă în contract nu este prevăzut altfel (art.466 alin.(3). Pentru
ca contractul de gaj înregistrat să se considere încheiat, nu este necesară transmiterea fizică a
posesiunii bunului către creditor, ci doar respectarea cerinŃelor de formă.
2. Contractul de gaj fără deposedare trebuie să îmbrace forma scrisă. Spre deosebire de Legea
cu privire la gaj, Codul civil nu mai consideră forma scrisă a contractului de gaj drept o
condiŃie de valabilitate. Totuşi, contractul va fi nul dacă părŃile au convenit că nerespectarea
formei scrise atrage nulitatea (art.211 alin.(2)
Contractul de gaj poate fi încheiat sub forma unui singur înscris, semnat de ambele părŃi sau
în alt mod prevăzut de art.210 alin.(2). La acordul părŃilor, contractul poate fi încheiat la
distanŃă, în particular prin folosirea mijloacelor tehnice accesibile şi acceptabile prin
reglementările în vigoare. La încheierea contractului cu utilizarea telefaxului sau a tehnicii
electronice, o deosebită importanŃă o prezintă posibilitatea probaŃiunii semnăturilor.
Semnătura electronică (digitală) poate fi aplicată dacă părŃile au convenit în prealabil asupra
modului de identificare a acesteia.
3. Clauza privind gajul poate fi inserată în contractul din care rezultă obligaŃia garantată. În
acest caz nu este necesară încheirea unui înscris separat pentru a constitui gajul, cu condiŃia
că în contratul din care rezultă creanŃa garantată au fost incluse toate elementele contractului
de gaj prevăzute de art.468 alin.(4).
Omiterea înscrierii în contractul din care rezultă obligaŃia garantată a clauzei privind gajul nu
are nici un efect asupra valabilităŃii gajului constituit printr-un înscris separat. În practică
creditorul gajist ar putea încheia un contract de gaj cu un terŃ chiar fără ca debitorul obligaŃiei
garantate să fi avut cunoştinŃă de aceasta. O astfel de posibilitate este importantă în special în
ipoteza debutării în activitatea economică a unor întreprinderi mici sau începătoare, care nu
dispun de garanŃii suficiente, dar există persoane terŃe (în special organizaŃii specializate de

631
susŃinere a antreprenoriatului) care ar putea oferi garanŃii, fără însă ca debitorii să cunoască
acest lucru şi să conteze pe el.
4. Contractul de amanet poate fi încheiat atît în formă scrisă, cît şi prin simpla transmitere a
bunului. În cazul în care bunul este deja în posesiunea creditorului gajist, amanetul apare prin
menŃiunea posesiunii, dacă debitorul gajist consimte în mod expres grevarea lui cu titlu de
garanŃie.
Amanetul bunului corporal se constituie prin remiterea lui conform tradiŃiei materiale a
lucrului, ca şi în cazul înstrăinării, cu diferenŃa că lipseşte intenŃia de strămutare a proprietăŃii
(nuda traditio în dreptul privat roman). Creditorul gajist care deŃine amanetul acŃionează în
calitate de detentor precar (vezi comentariul la art.477 alin.(6)
5. CreanŃele sunt amanetate prin remiterea către creditor a titlului. Gajul asupra valorilor
mobiliare nominative se constituie prin contract în formă scrisă şi se înscrie în registrul
deŃinătorilor de valori mobiliare (vezi comentariul la art.470). Dacă dreptul la acŃiuni sau
obligaŃiuni este confirmat prin certificat, acesta urmează a fi transmis în posesiunea
creditorului gajist (art.28 alin.(3), Legea 199/1998). Transmiterea valorii mobiliare
creditorului fără încheierea contractului de gaj nu constituie dreptul de gaj (art.165 alin.(2).
Gajul se consideră constituit numai după ce sunt întrunite două condiŃii stabilite de lege:
efectuarea înscrierilor respective în registru şi transmiterea către creditorul gajist a
certificatelor asupra valorilor mobiliare (art.28 alin.(4), Legea 199/1998). Nerespectarea
acestor condiŃii atrage nulitatea gajului.
Cambiile sunt grevate prin încheierea unui contract în scris. Cambia este transmisă în
posesiunea creditorului, făcîndu-se un gir cu menŃiunea gajului. La constituirea gajului,
creditorul are dreptul să ceara avalul deplin sau parŃial a cambiei de către bancă (art. 73
alin.(2), Legea 1527/1993).
Amanetul bunurilor în lombard se constituie prin emiterea unei chitanŃe de lombard, care este
transmisă debitorului gajist. Regulile de emitere şi circulaŃie a chitanŃelor de lombard sunt
stabilite prin Regulamentul cu privire la modul de organizare, funcŃionare si licenŃiere a
activităŃii lombardurilor aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.204 din 28.03.95 (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.23 din 27.04.1995)
6. În cazul în care bunul gajat este înmagazinat, adică predat la un depozit de mărfuri, pe
lîngă recipisa de magazinaj va fi întocmită şi o recipisă de gaj al înmagazinării. Transmiterea
gajului în acest caz se produce prin andosarea şi remiterea recipisei de gaj (art.1127).
Crearea circuitului cambial şi al warrantelor (recipiselor de gaj al înmagazinării) este o
premisă juridică importantă pentru catalizarea procesului de reproducŃie şi creştere
economică în societate, iar utilizarea largă a warrantelor ar permite producătorilor agricoli să
obŃină mijloace circulante la sezon fără a fi nevoiŃi să comercializeze producŃia agricolă
înainte ca preŃul acesteia să fie satisfăcător. Astfel, după depozitarea roadei şi primirea
recipiselor de magazinaj şi de gaj, debitorul va putea obŃine finanŃare contra gajului
producŃiei depozitate. În acest caz debitorul va transmite ambele recipise creditorului (cea de
magazinaj – în custodie, iar cea de gaj – prin gir), acesta fiind obligat să i le restituie după
stingerea obligaŃiei garantate. MenŃionăm că proprietarul poate cere magazinerului eliberarea
mai multor recipise pe părŃi ale bunului şi le va utiliza pentru acoperirea necesităŃilor de
finanŃare periodică. Pentru reglementarea circuitului recipiselor de înmagazinare şi de gaj, se
impune necesitatea elaborării unui act normativ special.
7. Contractul de gaj se încheie în formă solemnă (autentică) atunci cînd transmiterea
proprietăŃii bunului se face prin formă autentică. Remarcăm că din rîndul cerinŃelor legale
privitor la transmiterea bunului, numai cerinŃa faŃă de formă este obligatorie în cazul gajului.
Alte cerinŃe sunt aplicabile doar în virtutea principiului analogiei dreptului (art.5 alin.(1),
dacă nu contravin esenŃei gajului.

632
Nu se cere ca contractul de gaj să urmeze forma actului juridic care dă naştere obligaŃiei
garantate. Astfel, nu se cere a fi autentificat gajul doar pe motiv că obligaŃia garantată rezultă
dintr-un act autentic. Totuşi, dacă obligaŃia principală şi gajul autentificat rezultă dintr-un
singur contract (ex. împrumut garantat cu ipotecă), acesta va fi încheiat în formă autentică
(vezi nota 3 supra).
Urmează a fi autentificate următoarele gajuri:
a) ipoteca (art.468 alin.(2), inclusiv ipoteca drepturilor reale (în virtutea art.289): uzufructul
(art.369 alin.(2), uzul şi abitaŃia (art.427), servitutea (art.431), superficia (art.443 alin.(4);
b) ipoteca de întreprinzător, dacă în componenŃa obiectului grevat sunt imobile sau alte
bunuri transmisibile prin act autentic. S-a considerat la acest capitol că ipoteca de
întreprinzător ar putea lua naştere din mai multe contracte de gaj, fiecare făcut după forma ce-
i este aplicabilă. O astfel de opinie nu este corectă pentru că în acest caz s-ar nega specificul
acestei forme a gajului, rezultat din conŃinutul ei (art.27, Legea 449/2001).
c) gajul părŃilor sociale din societatea cu răspundere limitată (art.152 alin.(9), coroborat cu
art.468 alin.(1).
8. Autentificarea contractelor de gaj se face de notar. Consulii sau funcŃionarii abilitaŃi cu
autentificarea actelor ai autorităŃilor publice locale nu sunt în drept să autentifice contracte de
gaj (art.36 şi art.37, Legea 1453/2002). PărŃile se pot adresa oricărui notar, indiferent de locul
de amplasare a bunului (art.35 alin.(1), Legea 1453/2002).
Contractul va fi semnat în faŃa notarului de către părŃi sau reprezentanŃii acestora,
împuterniciŃi prin procură generală sau specială, autentificată notarial (art.252 alin.(2). Dacă
contractul a fost semnat anterior prezentării pentru autentificare, semnatarul trebuie să
confirme personal că documentul a fost semnat de el.
Notarul va stabili identitatea părŃilor şi reprezentanŃilor, va verifica capacitatea de exerciŃiu şi
va solicita prezentarea documentelor necesare pentru autentificare. Notarul este obligat să
verifice dacă contractul este în conformitate cu intenŃiile reale ale părŃilor şi dacă nu este în
contradicŃie cu legislaŃia. Alte cerinŃe faŃă de procedura autentificării sunt stabilite de Legea
nr.1453-XV din 08.11.2002 cu privire la notariat.
9. Încălcarea cerinŃei faŃă de forma solemnă a contractului atrage nulitatea absolută a
acestuia. Dacă creditorul a executat obligaŃiile ce cad în sarcina lui, iar debitorul se opune
autentificării, creditorul poate cere instanŃei de judecată validarea contractului de gaj (Dec.
Col.Civil al Curt.Apel, nr.2r-470 din 10.08.1999). Contractul validat de judecată produce
efecte juridice fără a mai fi autentificat (art.213 alin.(2).
10. Contractul de ipotecă poate fi încheiat şi odată cu încheierea contractului de vînzare-
cumpărare a imobilului, ca gaj asupra bunurilor viitoare (art.11, Legea 449/2001). În acest
caz dreptul de preferinŃă a creditorului gajist apare de la momentul înregistrării dreptului de
proprietate şi de ipotecă în registru.
11. Conform regulii generale (art.208 alin.(5), orice modificare sau completare a contractului
de gaj va fi făcută în forma prevăzută pentru contract.
12. Alineatul (4) stabileşte clauzele esenŃiale ale contractului de gaj. Acestea sunt.
a) numele sau denumirea creditorului şi debitorului gajist. Numele persoanei fizice va include
numele de familie şi prenumele (art.28 alin.(2), iar denumirea persoanei juridice – forma
juridică de organizare şi denumirea individuală (art.66). Atunci cînd părŃile vor fi
reprezentate de o altă persoană, se vor indica acelaşi date despre reprezentant şi se va face
referire la actul de reprezentare.
b) domiciliul (art.30) sau sediul (art.67) părŃilor. Cu toate că răspunderea pentru comunicarea
datelor false rămîne a celui care le-a prezentat, creditorul gajist este încurajat să verifice
documentar domiciliul sau sediul debitorului gajist, în particular în ipoteza adresării în
judecată pentru deposedarea silită.

633
c) exprimarea acordului debitorului gajist de a constitui gajul în favoarea creditorului.
Acordul trebuie să fie expres şi necondiŃionat şi să întrunească condiŃiile de valabilitate a
consimŃămîntului (art.199).
d) tipul gajului – gaj înregistrat (cu deposedare) sau amanet (fără deposedare). Pentru motive
practice, tipul gajului poate fi indicat şi în titlul contractului de gaj.
e) descrierea bunului gajat, cerinŃă care reiese din principiul specializării gajului. Este
recomandabil a insera următoarele date:
(i) în cazul ipotecii – destinaŃia bunului (este preferabil a se conduce de nomenclatorul utilizat
de oficiile cadastrale teritoriale ale AgenŃiei de Stat RelaŃii Funciare şi Cadastru), adresa
(localitatea, strada şi numărul poştal – dacă există), componenŃa şi suprafaŃa imobilului,
numărul cadastral şi data înregistrării dreptului de proprietate a debitorului gajist;
(ii) în cazul bunurilor mobile corporale – denumirea, datele de înmatriculare (dacă bunul este
supus înmatriculării de stat), cantitatea şi asortimentul (după caz);
(iii) în cazul unei universalităŃi de bunuri – caracteristicile de gen (individualizarea părŃilor
componente nu este necesară – art.24, Legea 449/2001);
(iv) în cazul creanŃelor – debitorul, cuantumul creanŃei, scadenŃa, modalităŃile ce o afectează
(după caz). Indicarea numărului contului bancar în cazul grevării depozitului bancar nu este
obligatorie.
f) estimarea bunului gajat. PărŃile pot conveni ca estimarea (evaluarea) să fie făcută de
creditorul gajist sau de un terŃ, în ambele cazuri debitorul gajist fiind în drept să o conteste
pînă la includerea ei în contract. Valoarea estimativă a bunului gajat este de regulă inferioară
valorii reale, or la stabilirea ei se va Ńine cont de amortizarea (uzura) viitoare şi cheltuielile de
urmărire posibile. Băncile care acordă credite trebuie să dispună de instrucŃiuni detaliate care
să prevadă modalităŃi de evaluare adecvată a gajului şi indicatori relativi de acoperire a
creditelor cu gaj (pct.4.2.2.1, Hotărîrea CA al BNM 153/1997).
g) locul aflării bunului gajat, atît în cazul cînd acesta se află în posesiunea debitorului gajist,
cît şi a creditorului. De regulă, prin contract debitorul va fi oprit a deplasa bunul gajat în alt
loc fără acordul creditorului, cel puŃin din raŃiunea asigurării posibilităŃii controlului gajului.
h) esenŃa şi scadenŃa obligaŃiei garantate, cuantumul obligaŃiei pecuniare şi valoarea altor
obligaŃiei garantate fără dobînzi şi cheltuieli. În cazul în care debitorul gajist este debitor al
obligaŃiei garantate, clauza privind obligaŃia poate fi inserată prin referire la contractul din
care rezultă obligaŃia principală, iar modificarea obligaŃiei principale nu obligă la modificarea
contractului de gaj. Dacă debitorul gajist nu este debitor al obligaŃiei garantate, modificarea
obligaŃiei determină modificarea corespunzătoare a contractului de gaj. În caz contrar
modificarea nu-i va fi opozabilă debitorului gajist, iar gajul constituit pentru un anumit
termen se stinge la expirarea acestui termen (pct.4, Hot. Plen. Curt.Supr.Just. 11/1999).
i) clauza privind permiterea sau interzicerea gajului următor (art.480). InterdicŃia de a
constitui gaj următor fără acordul creditorului poate fi depăşită prin obŃinerea unui atare
acord, fără a fi necesară modificarea contractului de gaj.
13. Pe lîngă clauzele esenŃiale, părŃile pot insera în contract şi alte stipulaŃiuni, care ar proteja
adecvat interesele lor. Următoarele clauze facultative sunt recomandabile:
a) indicarea temeiului apariŃiei dreptului de proprietate a debitorului gajist asupra obiectului
gajului. Verificarea actelor care au dat naştere dreptului debitorului asupra gajului face ca
creditorul să fie cunoscut cu drepturile terŃilor asupra gajului, coproprietarii, eventualele
nereguli în actele de proprietate, protejîndu-se astfel de nulitatea gajului (a se vedea de ex.
Deciziile Col.Civil al Curt.Supr.Just nr.2r/a-420/2001 din 14.11.2001, nr.2r/o-179/2001 din
11.05.2001, nr.2r/a-383/2001 din 14.11.2001; Hot Plen Curt.Supr.Just nr.4-2r/a-64/2000).
b) declaraŃii ale debitorului gajist prin care acesta ar confirma că el este proprietar legitim al
gajului şi dreptul său nu este contestat sau viciat. DeclaraŃiile false care au determinat
cauzarea unor prejudicii creditorului atrag răspunderea, inclusiv penală, a debitorului gajist;

634
c) modul de acoperire a cheltuielilor de constituire a gajului (autentificarea contractului,
înregistrarea gajului etc.); a cheltuielilor de predare, transportare, întreŃinere, păstrare şi
conservare a amentului; a cheltuielilor aferente controlului şi inspectării gajului fără
deposedare;
d) întinderea gajului;
e) modul şi temeiurile modificării sau rezolvirii contractului (art.668 alin.(3);
f) drepturile şi obligaŃiunile părŃilor (vezi comentariul la art.476).
14. În cazul în care aceeaşi persoană constituie mai multe gajuri, prin contract părŃile pot
stabili o prioritate a urmăririi.

Articolul 469. Informarea creditorului cu privire la drepturile tertilor

La incheierea contractului de gaj, debitorul gajist este obligat sa notifice in scris

creditorul gajist cu privire la drepturile tertilor asupra obiectului gajului cunoscute
de el la momentul constituirii gajului. Neexecutarea acestei obligatii acorda
creditorului gajist dreptul de a cere executarea anticipata a obligatiei garantate prin
gaj sau modificarea conditiilor contractului de gaj daca drepturile tertilor
diminueaza garantia creditorului.

1. Gajul, ca un drept real (ius in re), conŃine două caracteristici esenŃiale care îl definesc –
dreptul de urmărire şi dreptul de preferinŃă. Dreptul de preferinŃă, definit ca dreptul de a fi
plătit cu preferinŃă faŃă de alŃi creditori din produsul exercitării dreptului de gaj, este un drept
absolut, opozabil tuturor. Valoarea practică a dreptului de preferinŃă este diminuată însă de
viciile juridice ale bunului gajat (art.764).
Pentru aprecierea corectă a conŃinutului cantitativ al garanŃiilor oferite de gaj, creditorul
trebuie să cunoască toate drepturile reale, care grevează un bun propus ca garanŃie. Acestui
drept îi este corelată obligaŃia debitorului gajist de a-l informa pe creditor privind drepturile
terŃilor, despre care el are cunoştinŃă. ObligaŃia numită nu se consideră încălcată dacă
debitorul gajist a omis să notifice creditorul despre acele drepturi asupra bunului, care nu-i
erau cunoscute (ex. un drept de restituŃie obŃinut de un terŃ în temeiul unei decizii judiciare).
2. Notificarea se face în scris şi poate îmbrăca forma unei clauze a contractului de gaj sau
poate fi emisă separat. În ultimul caz debitorul trebuie să dispună de probe că ea a fost adusă
la cunoştinŃa creditorului gajist.
3. Dacă în perioada acŃiunii contractului de gaj creditorul va afla despre existenŃa la
momentul constituirii gajului a unor drepturi ale terŃilor asupra gajului, el are opŃiunea
alternativă să ceară executarea anticipată a obligaŃiei garantate sau modificarea contractului.
Dacă drepturile reale s-au născut fără cunoştinŃa creditorului după constituirea gajului,
ultimul este în drept să exercite opŃiunile numite doar dacă aceasta a fost prevăzut de
contract.
Executarea anticipată poate fi cerută numai în situaŃia cînd debitorul gajist este şi debitor al
obligaŃiei garantate, în caz contrar debitorului nefiindu-i imputabilă încălcarea comisă de
debitorul gajist (art.603). Totuşi, dacă în contractul ce dă naştere obligaŃiei garantate va fi
prevăzută răspunderea debitorului pentru încălcarea debitorului gajist, creditorul îşi va putea
exercita dreptul de a cere executarea anticipată.
Creditorul nu va fi îndreptăŃit să ceară executarea anticipată a obligaŃiei dacă drepturile
tăinuite nu diminuează garanŃia.
Cu toate că nu este prevăzut expres, creditorul gajist care cere executarea anticipată pe
motivul stabilit la art.469 poate iniŃia şi exercitarea dreptului de gaj, prin analogie cu art.483,

635
dar numai atunci cînd drepturile terŃilor nu determină stingerea dreptului de proprietate a
debitorului asupra gajului.

Articolul 470. Inregistrarea gajului

(1) Gajul fara deposedare trebuie sa fie inscris, in modul prevazut de lege, intr-un
registru public.
(2) Gajul se inregistreaza in modul urmator:
a) ipoteca se inregistreaza conform legislatiei privind cadastrul bunurilor
imobile la organul cadastral teritorial in a carui raza teritoriala este amplasat
bunul imobil ipotecat. Contractul de gaj se prezinta pentru inregistrarea ipotecii in
termen de 3 luni de la data incheierii lui. Nerespectarea termenului atrage nulitatea
contractului. Daca contractul de vinzare-cumparare si contractul de gaj sint incheiate
concomitent, dreptul de proprietate si ipoteca trebuie sa fie inregistrate
consecutiv;
b) ipoteca de intreprinzator se inregistreaza, in conformitate cu prezentul cod, la
biroul notarial in a carui raza teritoriala se afla intreprinderea;
c) gajul titlurilor de valoare nominative se inscrie in registrul detinatorilor
titlurilor de valoare nominative;
d) gajul titlurilor de valoare ale statului se inscrie in registrul detinatorilor
titlurilor de valoare ale statului;
e) gajul celorlalte bunuri mobile se inscrie in registrul gajului bunurilor mobile;
f) gajul drepturilor de proprietate intelectuala se inscrie in registrul proprietatii
intelectuale.
(3) Particularitatile inscrierii gajului in registrele mentionate la alin.(2) se
reglementeaza de legislatia privind functionarea registrelor respective.

1. În virtutea principiului publicităŃii gajului fără deposedare, acesta urmează a fi înscris într-
un registru public. Aceasta este atît o condiŃie de constituire a gajului (ad validatem), cît şi
una care determină exercitarea dreptului de preferinŃă faŃă de terŃi (ad probationem).
La originea apariŃiei sale gajul fără deposedare a fost ocult (clandestin). Aceasta permitea
proprietarului să comită fraude, cele mai întîlnite fiind grevarea repetată a aceluiaşi bun şi
antedatarea constituirii gajului. În acest mod creditorul nu era suficient de bine protejat, ceea
ce-l determina să fie refractar ideei de gaj fără deposedare, îngustînd astfel sfera de aplicare a
lui. EvoluŃia istorică a luat calea afirmării principiului publicităŃii, care a fost aplicat iniŃial
ipotecii pentru ca ulterior să se extindă asupra altor gajuri fără deposedare.
2. Gajul fără deposedare se înscrie în unul dintre registrele în care este Ńinută evidenŃa
bunurilor sau persoanelor în conformitate cu prevederile Legii cu privire la registre nr.1320-
XIII din 25.09.1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.77-78 din 27.11.1997).
Accesul la informaŃia despre gaj înscrisă în registru este publică, orice persoană fiind în drept
a solicita şi primi informaŃia ce-l interesează sub formă de extras din registru.
În funcŃie de caracterul bunului, legea stabileşte proceduri distincte pentru înregistrarea
drepturilor în diferite registre.
3. Modul şi procedura de înregistrare a ipotecii se stabileşte de Codul civil (Cartea a doua,
Titlul V), Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25.02.98 (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.44-46 din 21.05.1998) şi InstrucŃiunea cu privire la înregistrarea
bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor, aprobată prin Ordinul nr.16 A din 23.10.1998 a
AgenŃiei NaŃionale Cadastru, Resurse Funciare şui Geodezie (Cadastrul bunurilor imobile,
Culegere..., Chişinău, 1999).

636
Ipoteca este înregistrată de registratorul oficiului cadastral teritorial în raza cărui este
amplasat imobilului la cererea creditorului sau debitorului gajist. Raza de acŃiune a fiecărui
oficiu teritorial este stabilită de autoritatea publică ierarhic superioară. Ipoteca se
înregistrează în baza cererii debitorului gajist sau a creditorului gajist, la care se anexează
contractul de gaj împreună cu o copie a acestuia şi documentele indicate în contract.
Cererea de înregistrare împreună cu actele numite poate fi depusă în limita termenul de trei
luni de la data încheierii contractului de gaj, sub sancŃiunea nulităŃii. Ipoteca se înscrie în
subcapitolul trei din capitolul respectiv al Registrului bunurilor imobile, prin inserarea datelor
despre creditorul gajist, obiectul ipotecii şi termenul de acŃiune al acesteia (dacă acesta a fost
stabilit), valoarea obligaŃiei garantate sau modul de determinare a ei. Înscrierea se confirmă
prin aplicarea parafei pe contractul de ipotecă şi eliberarea, la cerere, a extrasului din registru.
Ipoteca se consideră înregistrată de la data depunerii cererii de înregistrare.
Dacă contractul de ipotecă se încheie odată cu contractul de vînzare-cumpărare a imobilului,
registratorul va înscrie mai întîi dreptul de proprietate şi apoi ipoteca.
4. În conformitate cu Codul civil ipoteca de întreprinzător se înregistrează de notarul în a
cărui rază teritorială se află întreprinderea. Norma prezintă inconveniente majore legate de
restrîngerea competenŃei generale atribuite notarului la înregistrarea gajului şi mai ales de
confuzia legată de registrul în care urmează a fi înscrisă ipoteca de întreprinzător. Pentru că
nu este un act notarial, înregistrarea ipotecii de întreprinzător nu poate fi înscrisă în registrul
actelor notariale, Ńinut de fiecare notar. O soluŃie practică pentru depăşirea confuziei date ar fi
înscrierea de către notar a ipotecii de întreprinzător în registrul gajului bunurilor mobile, atîta
timp cît obiectul gajului sînt bunuri mobile. Dacă în componenŃa obiectului ipotecii de
întreprinzător sînt şi bunuri susceptibile înregistrării în alte registre, gajul urmează a fi înscris
şi în fiecare din aceste registre. Aceasta soluŃie corespunde Legii cu privire la gaj, din care
rezultă că gajul (ipoteca) de întreprinzător se înscrie în toate registrele în care se Ńine evidenŃa
bunurilor din care se compune obiectul gajului.
5. Reglementarea modului de constituire a gajului titlurilor de valoare nominative se conŃine
în Legea cu privire la piaŃa valorilor mobiliare nr.199-XIV din 18.11.98 (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.27-28 din 23.03.1999) şi Regulamentului privind gajul valorilor
mobiliare corporative aprobat prin Hotărîrea Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare nr.4/4
din 6.02.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.46-47 din 19.03.2003).
Gajul titlurilor de valoare corporative se înscrie în registrul deŃinătorilor titlurilor de valoare
în temeiul contractului de gaj la cererea creditorului sau debitorului gajist. Registratorul va
efectua înscrierea gajului în rubrica respectivă (art.164 alin.(4) în termen de cel mult trei zile
din ziua primirii cererii de înregistrare a gajului. Efectuarea înregistrării va fi confirmată
printr-un extras din registru.
6. Gajul titlurilor de valoare ale statului este reglementat de dispoziŃiile Legii privind datoria
de stat si garanŃiile de stat nr.943-XIII din 18.07.96 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.75-76 din 21.11.1996) şi ale Regulamentului cu privire la sistemul electronic de înscrieri în
conturi ale hîrtiilor de valoare de stat dematerializate aprobat prin Hotărîrea Consiliului de
AdministraŃie a BNM nr.9/08 din 02.02.96 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.26-
27 din 02.05.1996).
Gajul bonurilor de trezorerie, a bonurilor de acoperire a decalajului de casa şi a obligaŃiunilor
de stat emise în formă de înscriere în conturi se înscrie într-un registru special numit
„Sistemul de înregistrare în conturi”. Conform definiŃiei, acesta este un sistem în formă de
înscrieri în conturi prin intermediul căruia titlurile de valoare numite sînt înregistrate şi
menŃinute de către Banca NaŃională a Moldovei - agent fiscal al statului. Sistemul este
compus din două nivele. În primul nivel, care se află nemijlocit la Banca NaŃională a
Moldovei, evidenŃa operaŃiunilor participanŃilor (instituŃii financiare autorizate şi participanŃi
indirecŃi) se Ńine în trei conturi. În contul nr. III este Ńinută evidenŃa titlurilor de stat grevate

637
cu gaj în favoarea BNM. În mod similar este organizat şi nivelul al doilea, delegat băncilor
participante pentru evidenŃa titlurilor de stat ale clienŃilor săi. Gajul titlurilor de stat se
înregistrează în baza formularelor speciale, iar în cazul împrumuturilor acordate statului de
către BNM cu garanŃia titlurilor de stat - printr-un certificat global.
7. De rînd cu Legea cu privire la gaj, Codul civil prevede că gajul obiectelor proprietăŃii
intelectuale urmează a fi înregistrat în registrul proprietăŃii intelectuale.
8. Înregistrarea gajului altor bunuri mobile, decît cele menŃionate mai sus, inclusiv a
universalităŃii de lucruri sau creanŃe, se efectuează în registrul gajului bunurilor mobile.
Acesta este Ńinut de Ministerul JustiŃiei prin intermediul reŃelei de notari. Cererea (demersul)
de înregistrare este înaintat oricărui notar conectat la registrul gajului, care are acces activ
(drept de a opera modificări) la registru. Înregistrarea gajului se efectuează de notar prin
înscrierea datelor din formularul cererii de înregistrare direct în registrul unic al gajului.
Notarul remite solicitantului o confirmare semnată de el a înscrierii gajului, care va conŃine
informaŃia din cerere şi momentul înregistrării. Datele din registrul computerizat al gajului
sunt transcrise în registrul Ńinut în formă manuală prin completarea cărŃilor registrului (pct.16,
HG 849/2002).
Orice persoană interesată poate avea acces pasiv continuu la registrul gajului. Acesta se
efectuează în bază de contract încheiat cu deŃinătorul registrului gajului. Creditorii, în special
băncile, vor avea de optat între a consulta ei însăşi registrul gajului, contractînd un acces
continuu, şi a solicita notarilor eliberarea extraselor din registru. Ultima opŃiune pare a fi mai
sigură, cel puŃin în aspect de probaŃiune, fiind recomandabilă totuşi utilizarea paralelă a
ambilor opŃiuni.

Articolul 471. Efectele inregistrarii

(1) Faptul ca informatia cu privire la gaj este inscrisa in registrul gajului constituie
o prezumtie legala a veridicitatii ei.
(2) Inregistrarea gajului nu confera validitate unui gaj lovit de nulitate.
(3) Din momentul inregistrarii gajului nimeni nu poate invoca necunoasterea
informatiei inscrise in registrul gajului.
(4) In raport cu tertii de buna-credinta, debitorul gajist sau creditorul gajist nu
poate invoca incorectitudinea informatiei inscrise in registrul gajului.

1. Efectele principale ale publicităŃii gajului sunt naşterea gajului şi opozabilitatea lui faŃă de
terŃi (vezi comentariul la art.470). În cazul în care a respectat cerinŃele faŃă de forma
contractului, creditorul gajist trebuie să fie sigur că a obŃinut o garanŃie valabilă şi
exercitabilă.
Din efectele principale ale înregistrării decurg şi alte efecte, cu caracter secundar, unele dintre
care manifestîndu-se în relaŃiile dintre părŃi, altele – în raport cu terŃii.
2. În raporturile dintre părŃi înregistrarea gajului înseamnă întrunirea condiŃiilor de formă
ale constituirii unui gaj valabil. Aceasta nu are însă incidenŃă asupra condiŃiilor de fond, adică
cele care se referă la persoana creditorului şi debitorului gajist, creanŃa garantată şi obiectul
gajului şi care sînt condiŃii care Ńin de acordul de voinŃă a părŃilor. Aceste din urmă condiŃii
sunt de substanŃă, iar nerespectarea lor poate atrage nulitatea absolută sau relativă a
contractului (art.216).
Nulitatea absolută a gajului nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părŃi a
contractului, iar nulitatea relativă poate fi acoperită numai prin voinŃa persoanei în a cărei
interes este stabilită. Nulitatea gajului nu este înlăturată nici prin înregistrarea acestuia, or
respectarea cerinŃelor de formă nu are impact asupra cerinŃelor de fond.

638
3. În raport cu terŃii înregistrarea gajului face să se constituie două prezumŃii legale – a
veridicităŃii şi a cunoaşterii generale.
PrezumŃia veridicităŃii informaŃiei înscrise în registru este absolută. Aceasta poate fi
desfiinŃată cu proba contrară, adusă de oricare din părŃile raportului de gaj. ConŃinutul greşit
al informaŃiei din registru nu poate fi însă invocat în faŃa terŃului care nu ştia şi nu trebuia să
ştie despre existenŃa unor atare greşeli. Buna-credinŃă a terŃului se prezumă pînă la proba
contrară (art.9).
Remarcăm că sub acest aspect terŃele persoane sunt protejate suficient, ceea ce oferă o
credibilitate înaltă sistemului de înregistrare a gajului. Codul civil a făcut un pas înainte faŃă
de Legea cu privire la gaj, care nu recunoştea prezumŃia veridicităŃii informaŃiei înscrise în
registrul gajului (art.44).
Mai puŃin protejat este creditorul gajist, care trebuie să manifeste o prudenŃă deosebită faŃă de
modul în care condiŃiile gajului convenite cu debitorul gajist au fost corect reproduse în
registrul gajului.
4. Cea de-a doua prezumŃie care operează în raport cu terŃii se referă la opozabilitatea
înregistrării gajului, care este şi ea absolută. Nimeni nu poate invoca necunoaşterea
informaŃiei despre gaj odată ce aceasta a fost înregistrată în mod corespunzător. PrezumŃia îi
este favorabilă creditorului gajist, fiind deosebit de importantă în cazul bunurilor care se
transmit prin tradiŃia materială a lucrului, fără înregistrarea transmiterii dreptului de
proprietate şi confirmarea dreptului de proprietate printr-un extras din registru. PrezumŃia
cunoaşterii gajului creează premise reale pentru exercitarea ambelor componente esenŃiale ale
dreptului real de gaj - dreptul de urmărire şi dreptul de preferinŃă.

Articolul 472. Inregistrarea executarii obligatiei garantate prin gaj

Documentele care confirma executarea totala sau partiala a obligatiilor

garantate prin gaj prezinta temei pentru inregistrarea modificarii corespunzatoare
a datelor din registrul gajului.

Articolul 473. Radierea din registrul gajului a informatiei cu privire la gaj

(1) In urma stingerii gajului, informatia cu privire la gaj urmeaza a fi radiata din
registrul gajului.
(2) Pot solicita radierea informatiei cu privire la gaj:
a) creditorul gajist;
b) debitorul gajist, in baza unui demers semnat de ambele parti, a declaratiei
scrise a creditorului cu privire la renuntarea la gaj sau a hotaririi judecatoresti;
c) tertul care a dobindit obiectul gajului, in baza declaratiei scrise a creditorului
gajist cu privire la radierea gajului din registrul gajului, a certificatului eliberat
de executorul judecatoresc prin care se confirma ca bunul a fost dobindit in cadrul
procedurii de executare silita, a certificatului eliberat de instanta de judecata
pentru confirmarea faptului ca bunul a fost dobindit in cadrul procesului de
insolvabilitate, a hotaririi judecatoresti cu privire la expirarea gajului, chiar daca
nu a fost parte la proces.
(3) In cazul radierii gajului se aplica in modul corespunzator prevederile
referitoare la procedura de inregistrare a lui. Creditorul gajist este obligat sa
asigure inregistrarea incetarii gajului imediat dupa executarea obligatiei garantate prin
gaj.

639
La articolele 472 şi 473
1. Acordul de voinŃă a părŃilor contractului de gaj privind naşterea, modificarea şi stingerea
dreptului de gaj fără deposedare produce efecte juridice numai cu condiŃia publicităŃii lui,
adică înscrierii într-un registru cu acces public.
Modificării şi stingerii gajului le sunt aplicabile în egală măsură cerinŃele de publicitate
înaintate faŃă de constituirea gajului. Astfel, modificările operate de părŃi la contractul de gaj
nu vor produce efecte juridice şi nu vor fi opozabile terŃilor dacă nu vor fi înscrise în acelaşi
registru în care a fost înscris gajul. Nu orice modificări ale contractului de gaj însă vor
determina modificarea corespunzătoare a înregistrării gajului, ci doar acele care se referă la
informaŃiile înscrise în registru. De exemplu, dacă părŃile convin să modifice clauza privind
asigurarea gajului, ele nu sunt Ńinute să opereze modificări ale datelor din registru, or astfel de
informaŃie nu urmează a fi înregistrată. Sînt supuse înregistrării modificările clauzelor
esenŃiale ale contractului de gaj (art.468 alin.(4), în măsura în care sunt sau ar putea fi atinse
drepturile terŃilor.
Modificarea înregistrării gajului nu desfiinŃează înscrierea iniŃială, ci face ca aceasta să
subziste şi să fie accesibilă în continuare, sub rezerva modificării.
2. Stingerea dreptului de gaj pentru oricare din motivele prevăzute de lege trebuie urmată de
radierea înregistrării gajului. Prin radiere nu se înŃelege că inscripŃia este ştearsă în mod
material din registru. Radierea este operată printr-o menŃiune pe marginea inscripŃiei, făcută
de persoana care Ńine registrul. Dacă radierea este anulată, inscripŃia renaşte, iar în registru se
va face o nouă menŃiune privind anularea radierii.
3. Radierea poate fi voluntară sau judecătorească.
Radierea voluntară poate fi operată doar cu consimŃămînul titularului dreptului de gaj. El se
poate adresa nemijlocit persoanei care Ńine registrul sau o poate face mijlocit, prin semnarea
unui demers comun de radiere sau eliberînd debitorului gajist ori terŃului dobînditor o
declaraŃie scrisă din care să rezulte consimŃămîntul său pentru radiere. Demersul sau
declaraŃia pot fi semnate de creditorul gajist personal sau prin reprezentant. Nu se cere ca
procura de împuternicire a reprezentantului să fie autentificată, chiar dacă se solicită radierea
unui gaj constituit prin contract autentic (art.252 alin.(2).
Creditorul nu se poate opune fără temei radierii gajului, dacă debitorul a executat obligaŃia
garantată. Dacă se va eschiva îndeplinirii formalităŃilor de radiere, creditorul poate fi obligat
să despăgubească partea care a fost prejudiciată prin omisiune.
Pentru a consimŃi radierea, creditorul gajist trebuie să îndeplinească condiŃiile relative la
capacitatea sa de a da un consimŃămînt valabil. Astfel, dacă radierea este determinată de
executarea creanŃei garantate, este suficient ca creditorul să fie capabil de a primi executarea
obligaŃiilor. Dacă executarea nu s-a produs, radierea echivalează cu o renunŃare la garanŃie şi
în acest caz creditorul trebuie să aibă capacitatea de a renunŃa şi de dispune de un drept real
(ex. tutorele va putea solicita radierea doar cu permisiunea prealabilă a autorităŃii tutelare –
art.42).
4. Legea nu oferă un răspuns cert la întrebarea dacă gajul poate fi radiat fără consimŃămîntul
expres al creditorului, în temeiul documentelor ce confirmă executarea obligaŃiei garantate.
Pornind de la principiul enunŃat la art.473 alin.(2) lit.b), conform cărui cererea de radiere
înaintată de debitor trebuie să fie bazată pe un demers sau declaraŃie cu semnătura
creditorului sau pe un act judiciar, rezultă că debitorul nu va putea cere radierea în lipsa lor,
chiar dacă executarea creanŃei garantate poate fi confirmată cu certitudine (ex. prin act de
recepŃie, act de verificare). Pentru motivele expuse este recomandabil ca debitorul care
solicită creditorului confirmarea executării obligaŃiei, să solicite suplimentar acordul
creditorului pentru radierea gajului.

640
5. Radierea judecătorească operează în temeiul unei hotărîrii judecătoreşti definitive care
dispune stingerea gajului sau fapte juridice care sunt temei pentru stingerea gajului. Sunt
echivalente hotărîrilor judecătoreşti alte acte judiciare, prin care se constată sau se confirmă
existenŃa unor temeiuri de stingere a gajului.
6. Radierea poate fi anulată:
a) în cazul radierii judecătoreşti – prin desfiinŃarea hotărîrii sau altui act judecătoresc în baza
căror s-a radiat înregistrarea;
b) în cazul radierii voluntare – dacă creditorul a fost incapabil a consimŃi radierea, dacă
consimŃămîntul a fost viciat, dacă s-a comis un fals sau executarea creanŃei garantate a fost
întoarsă.
În rezultatul anulării radierii, inscripŃia despre gaj renaşte cu efect retroactiv. Totuşi, ea nu
poate fi repusă în rangul iniŃial decît în faŃa creditorilor înscrişi înainte de radiere (care
cunoşteau existenŃa gajului). InscripŃia renăscută nu este opozabilă creditorilor gajişti înscrişi
după radiere, dar înainte de anulare, precum şi dobînditorilor bunului.
7. Procedura modificării sau radierii informaŃiilor despre gaj este corespunzătoare celei
aplicabile constituirii gajului (vezi comentariul la art.470).

Articolul 474. Caracterul public al informatiei din registrul gajului

(1) Orice persoana poate lua cunostinta de registrul gajului, poate obtine
informatie despre inregistrarea gajului si extrase din registrul gajului in termen de 3
zile de la data solicitarii.
(2) Debitorul gajist poate cere interzicerea accesului tertilor la informatia din
registrul gajului cu privire la gajul asupra bunurilor sale. In acest caz, se prezuma
ca intregul patrimoniu al debitorului gajist este grevat cu gaj.

1. Scopul normei date este de a crea un regim real al publicităŃii gajului, în virtutea cărui
orice persoană interesată are acces la informaŃia despre gaj înscrisă în registru. Principiul
publicităŃii este aplicabil Ńinerii tuturor registrelor publice sau private (art.20, Legea
1320/1997) şi permite protejarea atît a intereselor creditorului gajist, cît şi a oricărui terŃ.
Beneficiul acordat terŃului rezidă în posibilitatea reală de a lua cunoştinŃă de drepturile reale
care grevează un bun faŃă de care el are un interes. În acest mod terŃul se protejează de viciile
juridice ale bunului.
2. Accesul la informaŃia din registrul gajului se realizează prin două modalităŃi – accesul
pasiv şi primirea extraselor din registru. Accesul pasiv permis la informaŃia din registrul
gajului bunurilor mobile se poate efectua în temeiul contractului încheiat cu deŃinătorul
registrului, contra unui abonament. Accesul la registrul computerizat se realizează la distanŃă
prin mijloace de transport electronic a datelor. Această formă de obŃinere a informaŃiei cu
privire la gaj este deosebit de propice băncilor sau altor instituŃii de credit, cheltuielile
aferente justificîndu-se pe deplin.
În cazul în care persoana nu este conectată cu acces pasiv la registrul gajului sau cînd doreşte
să obŃină o informaŃie certificată de registrator, ea poate apela la modul obişnuit de informare,
prin depunerea unei cereri. Registratorul este obligat sa furnizeze informaŃii (sa elibereze
extrase) din registru în volumul solicitat din momentul în care informaŃiile vor fi disponibile,
dar nu mai tîrziu de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii (art.20 alin.(1), Legea
1320/1997). De regulă, informaŃia se eliberează contra plată, mărimea cărei se stabileşte de
persoana care Ńine registrul în conformitate cu legislaŃia. Extrasul din registru va fi semnat de
registrator sau în numele acestuia de persoana responsabilă de înscrierea datelor în registru,
indicîndu-se data întocmirii extrasului.

641
3. Ca şi art.46 al Legii 449/2001, norma comentată conŃine o excepŃie de la principiul
publicităŃii gajului. Aceasta operează în cazul în care proprietarul gajului doreşte să oprească
accesul altor persoane la informaŃia despre gajurile sale, din motive personale, economice, de
securitate sau de altă natură. MenŃionăm că pentru a institui prohibiŃia debitorul gajist ne este
obligat să prezinte o justificare. Este suficientă depunerea unei cereri registratorului, care este
obligat săi dea curs imediat.
Exercitarea dreptul la interzicerea accesului la informaŃia despre gaj nu aduce atingere
drepturilor creditorului gajist sau a terŃilor. PrezumŃia gajului asupra întregului patrimoniu al
debitorului, care operează în acest caz, face ca creditorul să fie protejat de invocarea
inexistenŃei gajului său. PrezumŃia se desfiinŃează prin proba contrară.
În practică se poate face uz de dreptul de interdicŃie numit în special în cazul debitorilor –
persoane fizice, care în acest mod vor opri accesul altor persoane la informaŃia despre starea
lor patrimonială, asigurînd secretul vieŃii private. Facultatea numită nu este de o largă
aplicabilitate în cazul comercianŃilor, care în cadrul acte de comerŃ tranzacŃionează bunuri,
drepturile asupra cărora trebuie cunoscute partenerilor.

Articolul 475. Contestarea actiunilor sau inactiunilor registratorului gajului

Orice persoana are dreptul sa atace in instanta de judecata respingerea cererii

de inregistrare a gajului, inregistrarea ilegala, eliberarea de informatie eronata,
prezentarea tardiva sau refuzul neintemeiat de a i se prezenta informatia necesara
referitoare la inregistrarea gajului.

1. Scopul normei date este de a crea un regim real de apărare judiciară a persoanei,
drepturilor subiective ale cărei le-a fost adusă atingere prin fapta registratorului. În virtutea
principiului apărării judiciare a drepturilor lezate (art.10) persoana care se consideră lezată în
drepturi este în drept să cheme în judecată persoana vinovată şi să pretindă înlăturarea
încălcărilor şi obligarea reparării prejudiciului (art.14).
Art.475 conŃine o enumerare a cazurilor cînd persoana se poate adresa instanŃei pentru
apărarea dreptului lezat. Aceste cazuri sînt:
a) respingerea cererii de înregistrare a gajului. Pot cere obligarea registratorului să înscrie
gajul atît creditorul, cît şi debitorul gajist, dacă consideră că cererea de înregistrare a fost
respinsă fără temei.
b) înregistrarea ilegală: înscrierea gajului în alt registru decît cel indicat în lege, încălcarea
procedurii de înregistrare, înregistrarea unui gaj inexistent, înregistrarea gajului în favoarea
altui creditor sau pe numele altei persoane decît debitorul gajist, comiterea unor
incorectitudini la înregistrare (referitoare la obiectul gajului, creanŃa garantată, permisiunea
sau interdicŃia gajului repetat etc.), înscrierea unui gaj repetat dacă acesta a fost interzis prin
contractele anterioare, primirea şi satisfacerea cererii de înregistrare dacă aceasta trebuia
conform legii respinsă, alte încălcări ale legii. AcŃiunea poate fi înaintată de părŃi sau orice
terŃ care se consideră lezat.
c) eliberarea de informaŃie eronată, cu întîrziere sau refuzul neîntemeiat de prezentare a
informaŃiei despre gajurile înregistrate. Pentru că accesul la registru este public, orice
persoană poate contesta acŃiunile sau omisiunile registratorului în legătură cu încălcarea
obligaŃiilor de informare.
2. AcŃiunea se înaintează la instanŃa de la domiciliul sau sediul persoanei care Ńine registrul
(art.38, Cod.Proc.Civ.). AcŃiunea se examinează după procedura contenciosului civil sau,
după caz, administrativ. În cazul în care legea prevede soluŃionarea prealabilă pe cale

642
extrajudiciară a litigiului, reclamantul este Ńinut să o respecte, sub sancŃiunea restituirii cererii
de chemare în judecată (art. 170, Cod.Proc.Civ.).
3. Prejudiciul cauzat persoanei lezate în drepturile ei va fi determinat de instanŃă conform
probelor prezentate. Prejudiciul se repartă integral din contul persoanei care Ńine registrul.
Aceasta are dreptul la acŃiune în regres faŃă de persoana din vina cărui a fost cauzat
prejudiciul.
În scopul reparării prejudiciului cauzat prin fapta funcŃionarilor oficiilor cadastrale teritoriale
a fost creat un fond de garanŃie, administrat de AgenŃia de Stat RelaŃii Funciare şi Cadastru
(art.49, Legea 1543/1998). Efectuarea plăŃilor din fondul de rezervă se efectuează în baza
deciziei unei comisii create de Guvern (art.50 alin.(5), Legea 1543/1998 ).
4. Dreptul de contestare prevăzut la art.475 nu aduce atingere altor drepturi ale persoanelor
interesate sau prezumŃiilor legale. Astfel, în cazul apariŃiei unui litigiu în legătură cu
prezentarea unor informaŃii incorecte de către registrator, beneficiarul informaŃiei este
protejat prin prezumŃia veridicităŃii informaŃiei înscrise în registru (art.471), dacă creditorul
gajist nu va proba că persoana căreia i-a fost prezentată informaŃie incorectă ştia sau trebuia
să ştie că aceasta nu este veridică.

S e c t i u n e a a 3-a
DREPTURILE SI OBLIGATIILE
PARTILOR CONTRACTULUI DE GAJ

Articolul 476. Dispozitii generale cu privire la drepturile si obligatiile partilor

contractului de gaj

(1) Debitorul gajist si creditorul gajist sint liberi sa stabileasca, prin acord de
vointa, drepturile si obligatiile fiecaruia dintre ei daca legea nu prevede altfel.
(2) Creditorul gajist poate desemna un gestionar al gajului. Gestionarul
actioneaza in numele creditorului gajist si intreprinde orice actiune in legatura cu
obiectul gajului, in limitele drepturilor acestuia, cu exceptia dreptului de a
transmite obligatia garantata prin gaj. Debitorul gajist ori tertul la care se afla bunul
este obligat sa urmeze indicatiile gestionarului gajului.
(3) In caz de amanetare, o data cu incetarea dreptului de gaj, creditorul gajist
este obligat sa restituie imediat debitorului gajist bunul gajat.

1. ConŃinutul raportului juridic de gaj este reglementat prin lege şi prin acordul părŃilor
exprimat în conformitate cu legea. Drepturile şi obligaŃiile părŃilor raportului de gaj rezultă
din caracterul de drept real al gajului, care însă este un drept real imperfect.
S-a arătat în doctrină că gajul se află la hotarul drepturilor reale şi obligaŃionale. Argumentele
sunt următoarele:
a) în virtutea unui drept real titularul este în drept să folosească bunul, însuşind produsul
exploatării lui. Scopul constituirii gajului este însă altul – de a crea un mecanism de
compensare a creditorului în caz de neexecutare a obligaŃiei garantate, precum şi a preveni
(preîntîmpina) neexecutarea ei de către debitor şi a stimula prin iminenŃa survenirii unor
efecte nefavorabile;
b) gajul are un caracter limitativ, proprietarul bunului fiind de regulă limitat în dreptul de
dispoziŃie, iar în cazul amanetului – deposedat cu titlu provizoriu şi condiŃionat;

643
c) în cazul unor construcŃii specifice, cum ar fi gajul universalităŃii de bunuri, a bunurilor în
circulaŃie şi proces de prelucrare, nu se respectă principiului specializării gajului şi nu este
exercitabil dreptul de urmărire.
2. Pornind de la principiul libertăŃii contractuale (art.1) părŃile contractului de gaj sunt libere
să stabilească conŃinutul contractului în limitele normelor imperative de drept. Odată încheiat
legal, contractul obligă părŃile atît la ceea ce au stipulat direct, cît şi la ceea ce rezultă din
natura gajului în conformitate cu lege, uzanŃele sau principiul echităŃii (art.668).
PărŃile nu pot include în contract clauze care contravin legii, iar dacă au fost incluse acestea
sunt lovite de nulitate absolută. Astfel, este prohibit expres pactul comisoriu (contractul
pignorativ), adică clauza privind transmiterea dreptului de proprietate a gajului către
creditorul gajist în cazul încălcării obligaŃiunii principale (art.13 alin.(7), Legea 449/2001).
Estre nulă şi clauza prin care părŃile stabilesc un alt mod de repartizare a cheltuielilor de
judecată în caz de litigiu, decît cel prevăzut imperativ de lege (art.94, Cod.Proc.Civ.).
3. Pe lîngă drepturile şi obligaŃiile stabilite de lege, părŃile ar putea să includă în contract
stipulaŃiuni privind:
a) asigurarea gajului, care este deopotrivă interesantă creditorului şi debitorului gajist.
Creditorul gajist prin asigurare se protejează de pericolul pieirii şi distrugerii bunului gajat,
iar debitorul gajist va reduce în acest mod riscurile aferente activităŃii şi, implicit, executării
obligaŃiei garantate. PărŃile pot conveni ca dreptul la despăgubirea de asigurare să fie cesionat
către creditor sau ca acesta să fie desemnat în calitate de co-beneficiar al asigurării (art.1308),
dreptul căruia se naşte în caz de încălcare a dreptului de gaj.
b) prezentarea de către debitor a rapoartelor periodice despre starea şi schimbările în structura
bunurilor gajate. Clauza este importantă în special în cazul bunurilor supuse transformării
(ex. o construcŃie în curs de execuŃie) sau prelucrării (ex. cereale, struguri, Ńesături, hîrtie
poligrafică).
c) modul şi condiŃiile de efectuare de către creditor a controlului şi inventarierii bunurilor
gajate, precum şi de acoperire a cheltuielilor aferente;
d) obligaŃia de informare, debitorul gajist urmînd să notifice creditorul despre oricare fapte
(ex. sechestru, acŃiune de revendicare, decizie a autorităŃii publice) care îi sunt cunoscute şi
creează pericolul diminuării sau pierderii garanŃiei. Debitorului i se va cere prezentarea fără
întîrziere a tuturor actelor obŃinute după constituirea gajului, prin care se modifică regimul
juridic al bunului sau din care iau naştere unele drepturi asupra bunului (ex. actul de recepŃie
finală – în caz de finalizare a unei construcŃii, decizia organului administraŃiei publice locale
privind schimbarea destinaŃiei imobilului).
4. Creditorul gajului fără deposedare este în drept să delege exercitarea drepturilor şi
obligaŃiilor sale unui gestionar al gajului. Delegarea poate fi parŃială sau deplină şi cuantumul
ei este stabilit de comun acord de creditor şi gestionar. Obiect al delegaŃiei poate fi oricare
drept sau obligaŃie ale creditorului gajist, inclusiv dreptul de a exercita gajul şi de primi
produsul vînzării gajului. Desemnarea se poate produce prin contractul de gaj sau mai tîrziu,
în limita termenului de acŃiune a contractului de gaj.
Pentru ca desemnarea gestionarului gajului să fie opozabilă terŃilor informaŃia despre
gestionar trebuie înscrisă în registrul în care este înscris gajul. Regula este prevăzută expres
doar pentru registrul bunurilor mobile (art.39 alin.(2), Legea 449/2001), dar se aplică prin
analogie a legii pentru toate alte registre în care se înscrie gajul.
Din momentul înscrierii gestionarului în registru nimeni nu poate invoca necunoaşterea
faptului desemnării acestuia, iar gestionarul înlocuieşte creditorul gajist în relaŃiile cu
debitorul gajist şi terŃii.
5. În practică rolul gestionarului gajului este de o relevanŃă deosebită atunci cînd gajul este
constituit în favoarea mai multor creditori (cum este cazul băncilor care oferă un credit
consorŃial sau al deŃinătorilor de obligaŃiuni garantate cu gaj) sau cînd creditorul gajist nu are

644
domiciliu sau sediu în Ńară. Legea nu instituie cerinŃe speciale faŃă de persoana gestionarului,
acesta poate fi atît unul dintre creditori gajişti sau un terŃ.
După ce desemnarea gestionarului este făcută publică, creditorul gajist nu mai este în drept să
exercite el însuşi drepturile şi să execute obligaŃiile sale care au fost delegate gestionarului,
dacă contractul nu prevede altfel. Debitorul gajist şi terŃii vor avea relaŃii cu gestionarul, fiind
obligaŃi să se conducă de indicaŃiile făcute de gestionar în exercitarea atribuŃiilor sale.
Gestionarul gajului este responsabil pentru prejudiciul cauzat terŃilor prin faptele sale, ceea ce
nu exclude însă responsabilitatea creditorului gajist în numele cărui acesta acŃionează.
Persoana prejudiciată va putea pretinde despăgubiri gestionarului sau nemijlocit creditorului
gajist, relaŃiile dintre aceştia în legătură cu acoperirea prejudiciului cauzat terŃilor fiind
reglementate prin contract şi lege.
Gestionarul gajului nu trebuie confundat cu terŃul desemnat de creditor pentru exercitarea
posesiunii amanetului (art.455 alin.(2).
6. În cazul amanetului, creditorul gajist posedă bunul nu ca un proprietar (animo domini), ci
cu titlu particular (animo pignoris). În virtutea caracterului accesoriu al gajului, posesiunea
amanetului se stinge odată cu stingerea obligaŃiei de bază, creditorul gajist fiind obligat să
restituie bunul debitorului gajist sau terŃului indicat de acesta. Dacă bunul se află în
posesiunea terŃului desemnat de creditorului gajist, acesta din urmă este Ńinut responsabil
pentru prejudiciile cauzate debitorului gajist prin restituirea tardivă sau necorespunzătoare a
bunului.
Debitorul gajist nu poate revendica amanetul din posesiunea creditorului pînă la executarea
deplină a obligaŃiei garantate.

Articolul 477. Dreptul de folosinta si dispunere asupra obiectului gajului. Asigurarea

integritatii lui

(1) Debitorul gajist are dreptul sa foloseasca obiectul gajului conform

destinatiei si sa dobindeasca fructele acestuia daca din contract sau din esenta gajului
nu reiese altfel.
(2) Bunul cu care se garanteaza poate fi grevat cu drepturi reale sau dat in arenda
ori in folosinta tertilor ulterior constituirii gajului, instiintindu-se in prealabil
creditorul gajist. Drepturile constituite ulterior fara acordul creditorului gajist pe
un termen care depaseste data scadentei obligatiei garantate tertul le pierde la
expirarea termenului de o luna de la data notificarii acestuia de catre creditorul gajist
despre intentia de a exercita dreptul de gaj. Aceasta regula nu se aplica asupra
constituirii gajului.
(3) Debitorul gajist nu este in drept sa instraineze bunurile gajate, cu exceptia
cazurilor cind dispune de autorizatie in acest sens, eliberata de creditorul gajist
(de toti creditorii gajisti in cazul gajului ulterior).
(4) Acordul care limiteaza dreptul debitorului gajist de a lasa prin testament bunul
gajat este nul.
(5) Creditorul gajist este in drept sa foloseasca obiectul gajului doar in cazurile
prevazute de contract, urmind sa prezinte debitorului gajist o dare de seama despre
utilizarea lui. Creditorul gajist poate fi obligat prin contract sa obtina fructele din
obiectul gajului pentru a stinge obligatia principala garantata prin gaj.
(6) Debitorul gajist sau creditorul gajist, in functie de faptul care dintre ei detine
bunul gajat, este obligat sa-l pastreze si sa-l intretina, respectind dreptul de folosire a
acestuia. Daca apare pericolul pierderii sau deteriorarii bunului gajat, partea care il

645
detine este obligata sa informeze imediat cealalta parte, iar partea care nu-l detine
este in drept sa-l examineze.

1. RaŃiunea finală a constituirii dreptului de gaj este de a crea creditorului gajist o garanŃie
suplimentară că prestaŃia debitorului va fi executată. În cazul în care la scadenŃă prestaŃia nu
va fi executată benevol, creditorul gajist va dispune de posibilitatea de a fi satisfăcut din
produsul vînzării silite a gajului.
Modul de conservare a facultăŃii menŃionate, care implică reglementarea aspectelor de
exercitare a folosinŃei şi posesiunii bunului gajat, sunt stabilite în funcŃie de tipul şi obiectul
gajului, precum şi de caracterul relaŃiilor dintre creditorul şi debitorul gajist.
2. În calitate de proprietar al bunului, debitorul gajului înregistrat va continua posesiunea şi,
de regulă, folosirea bunului grevat cu gaj. Permiterea folosirii bunului gajat are argumentare
practică, or acesta este de regulă un factor de producŃie antrenat în procesul economic al
întreprinzătorului sau un mijloc de întreŃinere a persoanei fizice. Prin folosirea bunului de
către debitorul gajist conform destinaŃiei sunt create premise reale pentru executarea creanŃei,
în scopul garantării căreia a fost constituit gajul. În cazul în care bunul va fi folosit contrar
destinaŃiei, contractul ar trebui să acorde creditorului dreptul să interzică folosinŃa şi să ceară
repararea prejudiciului.
Creditorul nu va permite folosirea bunurilor consumtibile (ex. produse petroliere, cărbune,
gaz), el riscînd să piardă garanŃia.
Debitorul gajului înregistrat va obŃine şi fructul lucrului sau dreptului grevat de gaj în virtutea
calităŃii sale de proprietar. Prin contract el poate fi obligat să îndrepte fructul dreptului
(dobînzi, dividende, alte plăŃi) la achitarea dobînzii aferente creanŃei garantate, iar dacă
aceasta nu produce dobînzi, a capitalului.
3. Creditorul gajist care deŃine un bun în amanet poate fi îndreptăŃit prin contract să-l
folosească şi să obŃină fructul acestuia. Dacă dreptul de folosinŃă a debitorului gajului
înregistrat este o regulă şi este îndreptată spre obŃinerea unor avantaje economice, atunci
folosinŃa creditorului asupra obiectului amanetului este o excepŃie şi urmăreşte reducerea
obligaŃiei garantate. Fructul obŃinut de creditor va fi remis debitorului gajist, cu excepŃia
venitului pe care îl produce lucrul sau dreptul gajat, care poate fi îndreptat la reducerea
creanŃei garantate în următoarea consecutivitate: cheltuieli, dobînzi, capital (art.51 alin.(3),
Legea 449/2001).
O altă obligaŃie a creditorului care foloseşte bunul gajat este de a informa periodic
proprietarul despre utilizarea bunului. Darea de seamă va cuprinde informaŃii despre acŃiunile
creditorului, modul în care bunul a fost utilizat, schimbările şi starea bunului, fructul obŃinut
şi partea obligaŃiei stinsă prin compensare cu acesta, alte date relevante. Dacă, în urma
examinării informaŃiilor primite sau a bunului, proprietarul constată că acesta este folosit cu
încălcarea condiŃiilor stabilite în contract, el poate interzice folosinŃa şi cere repararea
prejudiciului.
4. Spre deosebire de Legea cu privire la gaj, care interzicea, în lipsa unor stipulaŃiuni
contractuale contrare, transmiterea în arendă sau folosinŃă gratuită a bunului grevat cu gaj,
Codul civil cere doar înştiinŃarea prealabilă a creditorului despre constituirea unor garanŃii
reale asupra bunului gajat sau darea lui în arendă (locaŃiune) ori folosinŃă cu titlu gratuit
(comodat). Creditorul gajist nu se poate opune acestor acŃiuni decît dacă opoziŃia sa se
bazează pe temeiuri ce Ńin de natura dreptului de gaj şi esenŃa gajului, precum şi atunci cînd
garanŃia ar fi diminuată (ex. chiriile se plătesc anticipat pe un termen lung).
ConstrucŃia propusă de Codul civil nu avantajează nici terŃii dobînditori, ai căror drepturi ce
depăşesc scadenŃa obligaŃiei garantate se sting în legătură cu iniŃierea de către creditor a
exercitării gajului. Stingerea se produce la expirarea termenului de o lună de la data
notificării despre executarea dreptului de gaj (art.488).

646
5. Pentru că bunul gajat este afectat executării unei obligaŃii, debitorul gajist nu este în drept
să-l înstrăineze atîta timp cît contractul este în vigoare. Notăm că Codul civil, ca şi de altfel
Legea cu privire la gaj, interzic transmiterea atît cu titlu oneros, cît şi cu titlu gratuit (art.52
alin.(3), Legea 449/2001), spre deosebire de normele anterioare, care prohibeau doar
alienarea (transmiterea oneroasă) a gajului.
InterdicŃia privind înstrăinarea gajului nu este universală, ea nu operează în cazul gajului
mărfurilor în circulaŃie şi proces de prelucrare (vezi comentariul la art.459).
InterdicŃia de înstrăinare a bunului gajat nu Ńine de natura gajului, ci este una juridică.
Creditorul gajist poate deroga de la această regulă, dacă consideră că prin înstrăinare nu vor fi
prejudiciate drepturile sale. Pentru ca înstrăinarea să fie legală, debitorul trebuie să dispună
de o autorizaŃie a creditorului sau a tuturor creditorilor, în cazul în care gajul este constituit în
favoarea mai multor creditori. AutorizaŃia se poate conŃine în contractul de gaj sau poate fi
solicitată şi primită după încheierea acestuia, în orice moment în limita termenului de acŃiune
a contractului de gaj. AutorizaŃia acordată poate fi necondiŃionată sau afectată de condiŃie,
care însă nu va depinde de voinŃa părŃilor (art.234).
Creditorul poate autoriza înstrăinarea bunului gajat şi fără degrevarea lui. În acest caz el va
face o menŃiune distinctă şi explicită în acordul său, astfel încît dobînditorul să nu poată
pretinde că nu a cunoscut rezerva. În cazul în care creditorul permite înstrăinarea bunului cu
menŃinea grevării, achizitorul va rămîne în continuare obligat să execute obligaŃiile rezultate
din contractul de gaj încheiat cu debitorul iniŃial, fiind succesorul acestuia (art.319). Nu se
cere încheierea unui nou contract între creditor şi achizitorul gajului, iar substituirea
debitorului gajist se va înregistra în temeiul actului juridic de înstrăinare.
În practică posibilitatea înstrăinării bunului cu acordul prealabil al creditorului gajist
determină mobilizarea resurselor debitorului şi crearea unor premise adecvate pentru
executarea obligaŃiei garantate. Exercitarea acestei posibilităŃi (ex. la transmiterea bunului în
calitate de aport în natură în capitalul social, la transmiterea unui terŃ care desfăşoară
activitate legată de specificul bunului, la transmiterea către o altă societate comercială în
legătură cu dificultăŃi financiare ale debitorului) permite îmbunătăŃirea garanŃiei de executare
a obligaŃiei principale şi fluidizează procesele economice.
Înstrăinarea bunului gajat fără autorizaŃia creditorului atrage nulitatea absolută a actului de
înstrăinare (art.220) şi îndreptăŃeşte creditorul să ceară repararea prejudiciului. În caz dacă
dreptul de proprietate a bunului gajat nu este supus înregistrării publice, va fi necesară
prezentarea probelor care să demonstreze cu certitudine că a fost înstrăinat anume bunul gajat
(Dec.Col.Civ. al Curt.Supr.Just. nr.2r/o-67/2002 din 27.02.2002).
6. Creditorul gajist nu se poate opune dreptului debitorului gajist de a lăsa bunul prin
testament. Acest drept al debitorului nu aduce atingere dreptului de urmărire a creditorului
gajist, care poate fi exercitat în raport cu moştenitorii bunului (1540), cu respectarea
cerinŃelor legale aplicabile (art.1544).
7. Scopul şi funcŃiile gajului determină şi o altă obligaŃie a părŃilor în raport cu bunul gajat –
cea de conservare a substanŃei bunului pentru ca garanŃia să fie într-adevăr reală şi să permită
satisfacerea efectivă a creanŃei creditorului. Debitorul gajist sau creditorul gajist, în funcŃie de
faptul care dintre ei posedă bunul gajat, sunt obligaŃi să păstreze şi să întreŃină bunul.
ObligaŃia de păstrare implică conservarea bunului şi îngrijirea de integritatea acestuia.
ObligaŃia de întreŃinere presupune menŃinerea obiectului în stare cel puŃin corespunzătoare
celei în care se afla la momentul constituirii gajului, cu excepŃia uzurii (amortizării) normale,
efectuarea unor lucrări de reparaŃie, achitarea plăŃilor aferente bunului (impozite, taxe, plata
pentru utilităŃi), înlăturarea consecinŃelor faptelor oamenilor şi fenomenelor naturale care au
înrăutăŃit starea fizică a bunului etc.
Executarea acestor obligaŃii poate fi pusă în sarcina terŃului care posedă amanetul în numele
creditorului sau care posedă gajul înregistrat în numele debitorului, cu toate că în aceste

647
cazuri creditorul şi, respectiv, debitorul nu sunt eliberaŃi de răspundere. ObligaŃia de păstrare
şi întreŃinere este pusă şi în sarcina terŃului care foloseşte bunul transmis de debitor, dacă
contractul nu prevede altfel.
Partea care deŃine bunul gajat nu este în drept să-l distrugă total sau parŃial, decît în caz de
necesitate (art.48, Legea 449/2001). Necesitatea şi legătura cauzală a pericolului cu
consecinŃele negative urmează a fi probate prin probe pertinente. În caz de apariŃie a
pericolului pierderii sau distrugerii bunului gajat, partea care îl deŃine va lua toate măsurile
care se cer pentru a înlătura pericolul şi va fi Ńinută să informeze cealaltă parte în vederea
luării unor măsuri şi decizii adecvate. Aceasta din urmă va examina informaŃia prezentată şi
bunul, fiind în drept să propună soluŃii de remediere.
Dacă debitorul gajist sau terŃul care acŃionează în numele acestuia nu au asigurat păstrarea şi
întreŃinerea gajului şi, ca efect, bunul a fost pierdut sau deteriorat, creditorul gajist este în
drept să ceară substituirea sau, după caz, completarea gajului. Pe lîngă aceasta, dacă în urma
deteriorării bunul nu mai poate fi utilizat conform destinaŃiei, creditorul este în drept să ceară
debitorului gajist achitarea valorii bunului stabilită în contract şi a daunelor-interese
compensatorii pînă la concurenŃa creanŃei, chiar dacă aceasta nu este scadentă (art.49, Legea
449/2001).
Creditorul gajist care a admis pierderea sau deteriorarea amanetului va fi Ńinut să compenseze
debitorului valoarea reală a acestuia sau suma reală a deteriorării, indiferent de estimarea
gajului făcută în contract. Creditorul va fi Ńinut să repare prejudiciul direct, iar prin contract el
poate fi obligat să plătească şi venitul ratat. Debitorul gajist poate cere compensarea sumei
despăgubirii cu o parte corespunzătoare a creanŃei garantate. Dacă în urma deteriorării bunul
gajat nu mai poate fi utilizat conform destinaŃiei, debitorul gajist poate pretinde despăgubiri
băneşti în locul restituirii bunului.
Creditorul gajist care exercită posesiunea gajului, poate cere acoperirea cheltuielilor făcute în
legătură cu păstrarea şi întreŃinerea gajului. Plata poate fi cerută atît cu ocazia exercitării
dreptului de gaj, cît şi în cursul deŃinerii (art.51 alin.(1), Legea 449/2001). Debitorul va fi
Ńinut să repare prejudiciul cauzat creditorului detentor prin viciile bunului gajat (ex. animalul
bolnav care le-a contaminat pe cele aparŃinînd creditorului). Dacă creanŃa garantată este
executată fără ca debitorul gajist să fi plătit cheltuielile de păstrare şi întreŃinere şi, după caz,
să fi reparat prejudiciul, creditorul va fi în drept să reŃină bunul, dacă aceasta este prevăzut de
contract.
8. Creditorul care se află în posesia amanetului, cu toate că îl deŃine cu titlu de detentor
precar, este în drept să exercite toate atribuŃiile posesorului legitim, inclusiv în raport cu terŃul
care încalcă dreptul său. Dacă a fost lipsit de posesiune, creditorul poate exercita dreptul de
revendicare a bunului din posesiune nelegitimă, inclusiv a debitorului gajist (art.308). Dacă
este tulburat în exercitarea posesiunii, creditorul poate cere înlăturarea tulburării, precum şi
despăgubiri pentru prejudicierea posesiunii (art.309). MenŃionăm că aceste acŃiuni pot fi
exercitate şi de debitorul care a constituit un amanet (art.304 alin.(2).

Articolul 478. Autorizatia de instrainare a bunului gajat

(1) Creditorul gajist poate, cu exceptia cazurilor de amanetare, sa acorde

debitorului gajist o autorizatie de instrainare a obiectului gajului liber de gaj. O
astfel de instrainare trebuie sa fie facuta cu titlu oneros si in modul stabilit pentru
inlocuirea obiectului gajului.
(2) Acordarea de autorizatie poate fi prevazuta in contractul de gaj. In acest caz,
persoana care incheie contractul cu debitorul gajist procura bunurile grevate de gaj
libere de gaj.

648
 (3) In cazul gajarii marfurilor care se afla in circulatie si in proces de
prelucrare, debitorul gajist poate instraina unele marfuri din rezervele sale de marfuri
grevate prin gaj, vinzindu-le in cadrul unei activitati comerciale obisnuite.
(4) Autorizatia de instrainare a bunului care face obiectul gajului se suspenda o
data cu inregistrarea preavizului cu privire la urmarirea bunului gajat, pina la data
radierii acestui preaviz.
(5) Autorizatia de instrainare a obiectului gajului devine nula o data cu
transformarea gajului inregistrat in amanet.

1. AutorizaŃia de înstrăinare a bunului gajului cu menŃinerea grevării, care poate fi eliberată

debitorului gajist în condiŃiile art.477, nu aduce atingerea dreptului esenŃial al creditorului
gajist – dreptul de a urmări bunul în mîinile oricui nu s-ar afla. Totuşi, în practică ar putea
apărea situaŃii cînd este binevenită şi este în interesul ambelor părŃi degrevarea necondiŃionată
a bunului, pentru ca acesta să nu mai fie afectat executării obligaŃiei principale. Motivele pot
fi diverse, iar iniŃiativa poate veni atît de la debitor cît şi de la creditorul gajist.
Cîteva aspecte prezintă un interes sporit sub acest aspect:
a) eliberarea de gaj poate fi totală sau parŃială. Atunci cînd autorizaŃia de înstrăinare se referă
la tot gajul, acesta se stinge, iar informaŃia despre gaj va fi radiată din registru. Eliberarea
parŃială degrevează numai acea parte a gajului care a fost expres menŃionată de creditor. În
acest caz creditorul poate face ca gajul să fie divizibil, degrevînd o parte din el. În practică
aceasta facultate are o importanŃă particulară în cazul executării parŃiale a obligaŃiei garantate
(ex: stingerea unei părŃi a creditului), acordînd debitorului facilitatea de a dispune liber de
bunul său şi de a-l folosi eventual pentru garantarea altor obligaŃii.
b) bunul degrevat va fi înlocuit, cu înregistrarea gajului asupra bunului substituent. Nimic nu
se opune ca creditorul să accepte degrevarea bunului fără înlocuirea lui în cazul în care el
dispune de alte garanŃii reale sau personale. Dacă totuşi părŃile convin la substituirea gajului,
aceasta se va efectua în modul stabilit la art.479.
c) creditorul nu poate degreva bunului fără a obŃine o contraprestaŃie, esenŃa şi cuantumul
căreia va fi stabilit de părŃi. De regulă părŃile vor conveni ca produsul vînzării bunului sau o
parte a acestuia să fie îndreptată la plata creanŃei garantate. Dacă în schimbul degrevării
creditorul va obŃine un alt folos patrimonial, decît executarea obligaŃiei, el poate autoriza
înstrăinarea fără careva condiŃii.
2. Autorizarea nu urmează să îmbrace neapărat forma contractului de gaj. Astfel, pentru a
degreva un imobil, creditorul nu va fi Ńinut să autentifice autorizaŃia. AutorizaŃia poate face
corp comun cu declaraŃia de radiere a înscrierii despre gaj din registru sau poate fi exprimată
separat. AutorizaŃia poate fi absolută, fiind opozabilă oricărui terŃ, sau poate permite
înstrăinarea bunului către o anumită persoană indicată în prealabil de debitorul gajist.
Creditorul gajist poate permite numai vînzarea bunului sau înstrăinarea lui în alt mod.
În cazul în care autorizaŃia de degrevare se conŃine în textul contractul de gaj, terŃul
dobînditor obŃine bunul liber de gaj.
3. Prin derogare de la interdicŃia de înstrăinare a gajului, debitorul care a constituit un gaj
asupra mărfurilor care se află în circulaŃie şi proces de prelucrare (art.459) este în drept să
înstrăineze o parte a lor. Înstrăinarea se poate produce numai prin vînzarea mărfurilor gajate
în cadrul activităŃii comerciale desfăşurate în mod obişnuit de către debitorul gajist. Dacă
debitorul nu tranzacŃionează de obicei mărfuri din aceeaşi categorie cu cele gajate, el nu este
în drept să exercite dreptul de înstrăinare, chiar dacă bunurile gajate în esenŃă sunt din
categoria mărfurilor în circulaŃie şi proces de prelucrare (ex: o societate de brokeraj nu va
putea vinde fără autorizaŃia creditorului grîul gajat). De asemenea, debitorul gajist nu va fi în
drept să înstrăineze bunuri gajate, care nu fac parte din stocul de mărfuri a acestuia (ex.
mobilier de birou, utilajele şi echipamentele de producere etc.) Exercitarea de către debitorul

649
gajist a dreptului de a înstrăina mărfuri în circulaŃie şi proces de prelucrare poate fi supusă
unor condiŃii agreate în prealabil (vezi comentariul la art.479).
4. Creditorul gajist care a emis autorizaŃia de înstrăinare a gajului o poate suspenda sau
retrage. Suspendarea şi retragerea operează dacă debitorul nu a exercitat încă dreptul
autorizat. Dacă oferta debitorului de a contracta bunul degrevat a fost acceptată, retragerea
autorizaŃiei nu este opozabilă co-contractantului. Nu este opozabilă terŃului de bună-credinŃă
nici retragerea autorizaŃiei acordate prin contractul de gaj, dacă retragerea nu a fost făcută
publică.
AutorizaŃia se suspendă ipso jure din momentul înscrierii în registru a preavizului cu privire
la urmărirea gajului. În cazul cînd preavizul este ulterior radiat, autorizaŃia renaşte.
5. Dacă, în timpul acŃiunii contractului de gaj, bunul gajat se transmite în posesiunea
creditorului gajist, autorizaŃia de înstrăinare a gajului devine nulă ab initio. Este mai reuşită
soluŃia oferită pentru un astfel de caz de Legea cu privire la gaj, care prevedea că la
transformarea gajului înregistrat în amanet autorizaŃia încetează (art.60 alin.(4). În practică
diferenŃa este relevantă pentru situaŃii cînd debitorul gajist a promis în mod irevocabil
contractarea bunului degrevat, promisiune care nu va putea fi îndeplinită în virtutea alin.(5) al
art.478, iar beneficiarul promisiunii nu va putea cere creditorul gajist repararea prejudiciului.

Articolul 479. Inlocuirea obiectului gajului

(1) Partile pot conveni asupra conditiilor de inlocuire sau substituire a

obiectului gajului. Inlocuirea sau substituirea obiectului gajului reprezinta un nou gaj.
(2) In cazul in care, din motivul si in modul stabilit de lege, se stinge dreptul
debitorului gajist asupra bunului, iar debitorului i se pune la dispozitie un alt bun
sau i se restituie o suma corespunzatoare, dreptul de gaj se transfera asupra
bunului pus la dispozitie sau, in modul respectiv, creditorul gajist are dreptul la
satisfacerea cu prioritate a pretentiilor sale din suma la care are drept debitorul. In
acest caz, creditorul gajist poate solicita indeplinirea inainte de termen a
obligatiilor garantate prin gaj.

1. ObligaŃia debitorului gajist de a înlocui (substitui) obiectul gajului se poate naşte din lege
sau contract. ObligaŃia legală apare în cazul mărfurilor în circulaŃie şi proces de prelucrare,
cînd debitorul va înlocui partea înstrăinată a gajului cu alte bunuri de aceeaşi natură (art.24
alin.(2), Legea 449/2001. ObligaŃia contractuală de înlocuire a gajului poate fi inserată în
contractul de gaj sau poate apărea ulterior, în temeiul unei înŃelegeri suplimentare.
Unele din circumstanŃe care ar putea fi reflectate în contractul de gaj ca temei pentru
înlocuirea deplină sau parŃială a obiectului gajului sunt:
a) gajul se deteriorează (degradează fizic) sub influenŃa unor factori interni sau externi;
b) valoarea reală a gajului se diminuează sub influenŃa factorilor de natură exogenă;
c) gajul a fost pierdut sau distrus;
d) obiectul gajului a fost folosit contrar destinaŃiei;
e) creditorul gajist nu a fost înştiinŃat despre constituirea unor drepturi reale, de arendă
(locaŃiune) sau folosinŃă gratuită asupra bunului gajat sau fiind înştiinŃat nu acceptă întemeiat
constituirea lor;
f) terŃul a anunŃat un drept real prioritar dreptului creditorului gajist;
g) creanŃa gajată a ajuns la scadenŃă;
h) obiectul amanetului cauzează prejudicii creditorului gajist care îl deŃine.
2. În cazul în care au convenit asupra substituirii gajului, părŃile vor stabili condiŃiile acesteia.
CondiŃiile de substituire vor fi stabilite în contractul de gaj sau într-un acord separat.

650
Amanetul poate fi înlocuit prin transmiterea bunurilor substituente către creditor, fără
semnarea unui înscris.
Creditorul gajist se va îngriji ca contractul de gaj care prevede cazurile de substituire a
gajului să indice descrierea generală sau concretă a bunurilor substituente, modul de estimare
a lor, termenii în care gajul va fi înlocuit, sancŃiunile pentru încălcarea obligaŃiei de
substituŃie. Dacă în locul descrierii bunurilor substituente în contract se va rezerva
creditorului dreptul de a determina el însuşi bunurile substituente, determinarea se va face
conform regulii aprecierii echitabile (art.676).
Clauza de substituire din contractul de gaj va îmbrăca forma contractului. Nu se cere ca ea să
îmbrace forma cerută pentru contractul de gaj a bunului substituent (ex. într-un contract de
gaj mobiliar încheiat în formă scrisă se poate prevedea că în anumite circumstanŃe gajul va fi
înlocuit printr-o ipotecă).
Înlocuirea propriu-zisă a gajului se va face prin încheierea unui contract care va respecta atît
cerinŃele de fond cît şi cele de formă prevăzute de lege.
3. Un caz special de înlocuire a gajului apare atunci cînd dreptul proprietarului gajului asupra
bunului încetează, iar în schimb acestuia îi este oferit un alt bun sau i se restituie o sumă
corespunzătoare valorii bunului. În aceste cazuri (exproprierea pentru cauză de utilitate
publică, rechiziŃia (art.342), răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării regulilor
de comportare cu ele (art.341), înstrăinarea bunului pe care persoana nu le poate avea în
proprietate (art.340), împărŃirea proprietăŃii comune (art.363) ş.a.) dreptul de gaj subzistă şi
se transferă de drept asupra bunurilor puse la dispoziŃia debitorului. Gajul asupra bunurilor
care înlocuiesc aceste bunuri urmează a fi înscris în registru.
Dacă în schimbul bunului ieşit din proprietatea debitorului gajist acestuia i se oferă o sumă de
bani, gajul grevează aceste sume, iar creditorul va putea să exercite asupra lor dreptul de
urmărire şi de preferinŃă. Creditorul poate alege între a păstra gajul sau a cere executarea
anticipată a obligaŃiilor garantate.

Articolul 480. Gajul ulterior

(1) Darea in gaj a bunului gajat deja se admite daca nu este interzisa prin contractele
de gaj precedente.
(2) Debitorul gajist are obligatia de a informa fiecare creditor gajist urmator
despre toate grevarile existente asupra bunului, raspunzind pentru prejudiciile
cauzate creditorului gajist prin neindeplinirea acestei obligatii.

1. Scopul normei date este de a constitui condiŃii juridice pentru ca raportul de gaj să fie unul
dinamic şi flexibil. ImportanŃa practică a construcŃiei gajului ulterior (următor) rezidă în a
rezerva proprietarului dreptul de a utiliza acelaşi bun în calitate de garanŃie pentru mai multe
obligaŃiuni. Sunt frecvente situaŃiile cînd bunul oferit ca garanŃie este indivizibil, iar valoarea
lui depăşeşte cu mult valoarea creanŃei garantate. Pentru că de regulă astfel de bunuri sunt
elementele valorice principale ale patrimoniului unei persoane, nu ar fi justificată şi ar
diminua valoarea de garanŃie a bunului limitarea ca acesta să poată servi pentru garantarea
doar unei obligaŃii. Pentru a depăşi aceste inconveniente, a fost instituită construcŃia gajului
repetat, cînd bunul poate fi grevat de gaj în repetate rînduri pentru garantarea mai multor
obligaŃii.
Creditorul gajist este în drept să se opună prin contractul de gaj grevării repetate a bunului
dacă consideră că prin aceasta ar fi diminuată propria garanŃie. La fel gajul ulterior poate fi
interzis de unul din creditorii succesivi, în acest caz interdicŃia fiind operantă chiar dacă
creditorul precedent a admis gajul repetat. În sfîrşit oricare din creditori se poate opune

651
gajului ulterior pe parcursul acŃiunii contractului de gaj, fără ca interdicŃia să fie opozabilă
creditorilor care au obŃinut gaj pînă la înregistrarea interdicŃiei.
2. În cazul în care în registru a fost înscrisă interdicŃia gajului ulterior, contractul de gaj
repetat este lovit de nulitate absolută (art.56 alin.(2), Legea 449/2001), fiind desfiinŃat din
momentul încheierii (Dec. Col.Civil al Curt.Apel nr.2r-430 din 24.02.2000). Creditorul gajist
care a emis interdicŃia este în drept să pretindă debitorului repararea prejudiciului şi să ceară
executarea anticipată a obligaŃiei garantate, iar în caz de neexecutare - să pună sub urmărire
obiectul gajului. La rîndul său, creditorul în folosul căruia a fost constituit un gaj nul poate
cere debitorului repararea prejudiciului. De rînd cu debitorul poate fi sancŃionată şi persoana
care Ńine registrul în care fusese înscrisă interdicŃia şi în care a fost înscris un gaj ulterior.
3. Debitorul gajist este Ńinut să informeze fiecare creditor gajist următor despre toate gajurile
existente, aceştia fiind în drept să solicite şi informaŃii despre cuantumul şi scadenŃa
creanŃelor garantate. În caz contrar creditorul următor este în drept să ceară debitorului gajist
despăgubiri.

Articolul 481. Ordinea de preferinta a gajului fara deposedare

(1) Consecutivitatea satisfacerii creantelor ce decurg din citeva drepturi de gaj

asupra unuia si aceluiasi bun se stabileste in functie de consecutivitatea aparitiei
drepturilor de gaj.
(2) Creantele creditorului gajist ulterior se satisfac numai dupa satisfacerea
deplina a creantelor creditorului gajist precedent. Creditorul de grad superior
este tinut sa compenseze cheltuielile suportate de creditorul de grad inferior daca,
fiind avizat cu privire la exercitarea unui drept de gaj de catre acest alt creditor,
omite sa invoce intr-un termen rezonabil prioritatea drepturilor sale.
(3) Creditorul gajist de grad inferior poate sa-si satisfaca creanta din bunul gajat
inaintea creditorilor de grad superior numai cu acordul scris al fiecarui creditor de
grad superior.

1. ConstrucŃia juridică a gajului ulterior se întregeşte prin constituirea unui mecanism

echitabil şi coerent de realizare a dreptului de preferinŃă a creditorilor gajişti. Criteriul unic
care determină gradul (rangul) preferinŃelor este cel cronologic (prior tempore, potior iure).
MenŃionăm că nici un alt criteriu, cum ar fi calitatea creditorilor sau a creanŃelor sau temeiul
apariŃiei gajului (legea sau contractul), nu are importanŃă pentru stabilirea priorităŃii, ceea ce
este o reflectare a principiului egalităŃii subiectelor în raportul de drept civil.
Dacă bunul a fost dobîndit grevat de gaj, gajul constituit de proprietarul anterior are prioritate
faŃă de cele constituite de dobînditor.
Ordinea de preferinŃă se aplică în primul rînd la distribuirea preŃului bunului gajat, obŃinut atît
cu ocazia urmăririi gajului, cît şi a înstrăinării gajului cu autorizaŃia creditorilor gajişti.
Ordinea priorităŃii rămîne aceeaşi asupra sumelor transmise creditorului în schimbul bunului
ieşit din proprietatea debitorului (art.479 alin.(2) şi asupra despăgubirii de asigurare pentru
pieirea sau distrugerea bunului gajat (art.9, Legea 449/2001).
Gajurile constituite în aceeaşi zi au acelaşi grad de prioritate, cu excepŃia celor înscrise în
registrul bunurilor mobile (art.39 alin.(8), Legea 449/2001) şi în registrul deŃinătorilor de
titluri de valoare nominative (pct.4.9, Hotărîrea CNVM 4/4/2003), cînd confirmarea
înregistrării gajului conŃine timpul precis (ora şi minutul) înscrierii gajului. În aceste cazuri
prioritatea este determinată de timpul exact al înscrierii gajului.
2. Fiecare creditor gajist ulterior va primi executarea creanŃei sale numai după satisfacere
deplină a creanŃelor creditorului precedent.

652
Primul creditor gajist este în drept să iniŃieze exercitarea dreptului de gaj fără a cere
permisiunea creditorilor de rang inferior chiar şi dacă creanŃele acestor din urmă nu sunt încă
exigibile. Creditorul de rang inferior care iniŃiază exercitarea dreptului de gaj va aviza fiecare
din creditorii superiori. Aceştia sunt în drept să invoce prioritatea drepturilor sale şi să se
opună urmăririi gajului. În caz dacă nu va invoca într-un termen rezonabil prioritatea,
opoziŃia va putea fi făcută numai cu condiŃia acoperirii cheltuielilor suportate de creditorul cu
rang inferior.
3. Atît în cazul exercitării dreptului de gaj, cît şi cu ocazia altor situaŃii enumerate mai sus
(vezi nota 1 supra), creditorul gajist de grad inferior va putea avansa în rangul priorităŃilor
numai cu condiŃia obŃinerii acordului în scris a creditorului de rang superior. Dacă va obŃine
acordul tuturor creditorilor, acesta va deveni creditor de rangul întîi.

Articolul 482. Cedarea gradului de prioritate

(1) Creditorul gajist poate ceda unui alt creditor gajist gradul de prioritate in
marimea creantei garantate cu gaj, astfel incit ultimul sa treaca in locul primului in
marimea creantei creditorului care a cedat gradul de prioritate.
(2) Creditorul gajist care a cedat gradul de prioritate are obligatia ca, in termen de
3 zile de la cedare, sa instiinteze despre aceasta pe debitor si pe debitorul gajist cind
acesta este un tert.
(3) Cedarea gradului de prioritate al gajului este posibila numai in cadrul aceluiasi
registru public si pentru acelasi bun.
(4) Cedarea gradului de prioritate este posibila in masura in care nu sint lezate
astfel drepturile unui alt creditor gajist care detine un gaj pentru acelasi bun.
(5) Cedarea gradului de prioritate se inregistreaza in baza cererii creditorului
gajist in acelasi mod ca si inregistrarea gajului si produce efecte de la data inregistrarii.

1. Ordinea de prioritate a gajurilor constituite de aceeaşi persoană în favoarea mai multor

creditori este de natură contractuală. Legea nu face decît să stabilească cadrul general pentru
stabilirea priorităŃilor, stabilirea în continuare a rangului creditorilor garantaŃi cu acelaşi gaj
fiind la latitudinea acestora. Cesiunea poate fi deplină, în mărimea creanŃei garantate, sau
parŃială, în mărimea unei părŃi a creanŃei.
Dacă sunt mai mult de doi creditori gajişti, creditorul de rang superior nu poate ceda gradul
său decît celui care îl urmează (ex. cînd sunt trei creditori, primul nu poate ceda rangul său
celui de-al treilea). SoluŃia dată nu se conŃine expres în lege, însă ea rezultă din necesitatea
protejării intereselor creditorului gajist, rangul căruia este între rangurile creditorilor cedent şi
cesionar, care la constituirea gajului său a luat în calcul gajurile existente aşa cum ele existau.
Creditorul gajist de rang superior nu poate ceda rangul său unui creditor chirografar.
2. Cesiunea gradului de prioritate nu este supusă acceptului debitorului obligaŃiei garantate
sau debitorului gajist. Regula este cea aplicabilă cesiunii de creanŃă (art.557). Creditorul
gajist cedent se va limita la înştiinŃarea debitorului creanŃei garantate şi debitorului gajist cu
privire la faptul cesiunii, indicînd cesionarul şi cuantumul creanŃei în care a fost cedată
prioritatea. ÎnştiinŃarea se face în termen de trei zile de la data cedării, fără ca cel cărui îi este
adresată înştiinŃarea să poate face opoziŃie. În cazul cînd creditorul de rang superior nu
execută obligaŃia de informare, debitorul gajist va efectua în continuare prestaŃiile rezultate
din contractul de gaj (ex. îndreptarea fructului bunului gajat la stingerea creanŃei garantate) în
favoarea cedentului.
3. Pentru a produce efecte atît între părŃi, cît şi faŃă de terŃi, inclusiv faŃă de ceilalŃi creditori
care nu participă la schimbarea rangului priorităŃilor, cesiunea gradului de prioritate urmează

653
a fi înregistrată în registrul public în care au fost înregistrate gajurile. Cesiunea se înscrie în
baza cererii creditorului gajist cedent sau cesionar, care va menŃiona fiecare din bunurile
gajate pentru care a fost schimbată ordinea de prioritate. Modul şi procedura de efectuare a
înscrierii în registru sunt analogice celor aplicabile înregistrării gajului. După efectuarea
înscrierii creditorul gajist poate solicita un extras din registru în care gajurile vor fi expuse
conform ordinii noi de priorităŃi.
4. Creditorul gajist sau terŃul care se consideră lezat în drepturi prin schimbarea ordinii de
preferinŃă a gajului poate invoca nulitatea sau cere anularea schimbării şi poate cere repararea
prejudiciului.

Articolul 483. Executarea inainte de termen a obligatiei garantate prin gaj

(1) Creditorul gajist este in drept sa ceara executarea inainte de termen a

obligatiei garantate prin gaj in cazul in care a incetat dreptul debitorului gajist asupra
obiectului gajului in temeiurile prevazute de legislatie, precum si in cazul confiscarii
obiectului gajului respectiv
ca sanctiune pentru savirsirea unei contraventii sau comiterea unei infractiuni.
(2) Creditorul gajist este in drept sa ceara executarea inainte de termen a
obligatiei garantate prin gaj, iar in cazul neexecutarii creantei sale, sa puna sub
urmarire obiectul gajului daca debitorul gajist:
a) a incalcat regulile gajului urmator;
b) a instrainat obiectul gajului incalcind prevederile art.477 alin.(3);
c) nu a executat obligatiile prevazute la art.477 alin.(6);
d) nu se afla in posesiunea obiectului gajului, contrar conditiilor contractului de
gaj;
e) a incalcat regulile de inlocuire a obiectului gajului;
f) a incalcat termenul de efectuare a platilor scadente.

1. Articolul prevede două categorii de circumstanŃe în care creditorul gajist este în drept să
pretindă executarea anticipată a obligaŃiei garantate:
- cînd dreptul debitorului gajist asupra bunului s-a stins şi urmărirea gajului nu este posibilă;
- cînd gajul poate fi urmărit.
2. În prima situaŃie creditorul gajist poate cere executarea înainte de termen a obligaŃiei dacă
dreptul de proprietate a debitorului gajist asupra bunului s-a stins în cazurile prevăzute de
lege (art.337). În cazurile în care debitorul gajist este îndreptăŃit să primească în schimbul
bunului care i-a aparŃinut alte bunuri sau bani (înstrăinarea bunului pe care nu-l putea avea în
proprietate (art.340), răscumpărarea animalelor domestice (art.341), rechiziŃia (art.342),
exproprierea pentru cauză de utilitate publică), creditorul gajist va putea urmări creanŃa
garantată din bunurile sau suma substituente, exercitînd prioritatea conferită de dreptul de gaj.
În caz de confiscare a gajului în temeiul prevăzut de lege, dreptul de gaj se stinge.
3. În cea de-a doua situaŃie creditorul gajist este în drept să pună sub urmărire bunul gajat în
cazul în care debitorului i s-a cerut executarea anticipată a obligaŃiei şi aceasta nu s-a produs.
Următoarele încălcări ale contractului îndreptăŃesc creditorul să pună sub urmărire gajul:
a) a fost constituit un gaj ulterior interzis prin contract (art.480). În acest caz creditorul gajist
poate alege între a exercita dreptul de urmărire sau a se limita la contestarea gajului ulterior;
b) fără acordul (autorizaŃia) creditorului gajist sau a tuturor creditorilor, în cazul gajului
următor, bunul gajat a fost înstrăinat. Încălcarea oferă creditorului aceeaşi opŃiune ca şi cea
menŃionată mai sus;

654
c) debitorul gajist a încălcat sau a executat necorespunzător obligaŃia de păstrare şi întreŃinere
a bunului gajat sau nu a informat creditorul la timp despre pericolul pierderii sau deteriorării
bunului;
d) obiectul gajului înregistrat nu se află în posesiunea debitorului gajist, indiferent de faptul
dacă deposedarea s-a făcut cu sau fără vina debitorului. Nu se consideră încălcată obligaŃia de
posesie dacă bunul lăsat iniŃial în deŃinere unui terŃ care acŃiona în numele debitorului gajist
este preluat de către acesta.
e) debitorul gajist nu a înlocuit bunul gajat sau l-a înlocuit cu încălcarea condiŃiilor stabilite în
contract. ObligaŃia se consideră încălcată dacă debitorul a executat-o necorespunzător: a fost
înlocuită numai o parte a bunurilor, înlocuire a fost tardivă, bunurile substituente nu
corespund condiŃiilor de înlocuire etc.
f) debitorul obligaŃiunii pecuniare principale a întîrziat plata datoriei sau a unei părŃi din ea.
Creditorul poate apela la executarea anticipată a creanŃei garantate şi urmărirea gajului şi în
alte cazuri prevăzute de lege (art.469 – în caz de neinformare despre drepturile terŃilor asupra
gajului existente la data constituirii lui, art.576 – cînd debitorul a redus garanŃia sau nu a
prezentat garanŃiile convenite). Nimic nu se opune ca părŃile să stabilească prin contract şi
alte clauze care ar îndreptăŃi creditorul gajist să iniŃieze urmărirea gajului.
4. Creditor gajist nu este obligat să acorde debitorului un termen pentru executarea anticipată
a obligaŃiei garantate. El va putea proceda la urmărirea gajului fără întîrziere, cu condiŃia că a
înaintat debitorului cererea de executare anticipată.
Faptul înaintării cererii va fi notificat debitorului gajist odată cu iniŃierea urmăririi gajului. La
primirea notificării despre urmărirea gajului pentru motive care nu-i sunt imputabile
debitorului gajist, acesta se poate opune urmăririi, executînd obligaŃia garantată şi eliberînd
gajul.

S e c t i u n e a a 4-a
PARTICIPAREA UNOR TERTI LA RAPORTUL DE GAJ

Articolul 484. Cesiunea creantei garantate prin gaj

(1) Gajul si creanta care sta la baza acestuia pot fi transmise doar impreuna si
simultan.
(2) In cazul cesiunii creantei garantate prin gaj, noul creditor dobindeste
dreptul de gaj. Debitorul gajist ramine obligat fata de creditorul cesionar.
(3) In cazul cesiunii unei parti a creantei garantate, noul creditor dobindeste
dreptul de gaj proportional acestei parti daca in contractul de gaj nu este prevazut
altfel.
(4) Substituirea creditorului gajist se inregistreaza conform art.470. Valabilitatea
inregistrarii precedente nu este afectata pina la inregistrarea noului gaj.
(5) Gajul si creanta garantata trec asupra noului creditor asa cum existau la
creditorul anterior.

1. Gajul este un raport juridic accesoriu raportului obligaŃional principal, pe care îl garantează
(art.454). În virtutea caracterului accesoriu, gajul urmează soarta creanŃei garantate. Astfel,
dacă creditorul încheie un contract de cesiune a creanŃei garantate, împreună cu aceasta ipso
legi va fi cesionat şi gajul.
Alin.(1) al art.484 reglementează transmiterea dreptului de gaj de către titularul acestuia –
creditorul gajist. Norma nu are incidenŃă asupra transmiterii bunului gajat de către

655
proprietarul acestuia către o altă persoană, care se poate produce în conformitate cu art.477
alin.(3) şi art.478. Atunci cînd dispune de autorizaŃia creditorului, debitorul gajist este în
drept să transmită bunul gajat independent de transmiterea creanŃei garantate.
2. Cesiunea creanŃei garantate se efectuează în temeiul unui contract (art.556) încheiat între
titularul creanŃei (cedent) şi un terŃ (cesionar). CreanŃa poate fi transmisă altei persoane şi în
alte temeiuri, decît contractul de cesiune (ex. succesiunea legală), cu menŃinerea în continuare
a dreptului de gaj după noul titular al creaŃei.
Obiect al cesiunii poate fi creanŃa în întregime sau o parte a acesteia. În cazul cesiunii
creanŃei în întregime, creditorul cesionar va deveni titular al dreptului de gaj în mărimea în
care acesta exista la momentul cesiunii. Astfel, dacă pînă la încheierea contractului de
cesiune debitorul gajist a înstrăinat o parte a gajului cu autorizaŃia creditorului iniŃial,
cesionarul nu se va putea opune acesteia. Creditorul cesionar nu va putea nici revoca
autorizaŃia eliberată de cedent, chiar dacă debitorul nu i-a dat curs.
Dacă obiect al cesiunii este o parte din creanŃa garantată, creditorul cesionar devine titular al
dreptului de gaj în mărime proporŃională părŃii cesionate a creanŃei. PărŃile ar putea modifica
această situaŃie, prin majorarea sau reducerea, după caz, a cuantumul gajului cesionat, sau
prin stabilirea unui alt mod de divizare (ex: cesionarul devine titular al gajului în mărime
necesară pentru satisfacerea creanŃei garantate, dar nu mai mult de o mărime stabilită în
contract). Modul de divizare a gajului este relevant în ultimă instanŃă pentru cazul în care se
va ajunge la exercitarea dreptului de gaj. În cazul în care produsul urmăririi gajului nu va
acoperi în întregime creanŃele garantate, cedentul şi cesionarul vor fi satisfăcuŃi proporŃional
cotelor stabilite de ei.
3. Temeiul juridic al transmiterii gajului este contractul de cesiune a creanŃei garantate.
Pentru transmiterea gajului, nu este obligatorie nici referirea despre aceasta în contractul de
cesiune a creanŃei, nici cesiunea separată a gajului. Totuşi creditorul cesionar este motivat a
solicita inserarea în contractul de cesiune a clauzei privind transmiterea gajului, cel puŃin
pentru a fi sigur că gajul nu a fost stins pînă la cesiune.
Pentru încheierea contractului de cesiune a creanŃei garantate nu se cere acordul debitorului
sau al debitorului gajist, dacă acesta este o altă persoană. Aceştia vor fi însă notificaŃi în
vederea executării în continuare a prestaŃiilor ce decurg din contractul de gaj către creditorul
cesionar.
4. La transmiterea gajului creditorul cedent va transmite cesionarului actele prin care a fost
constituit gajul (contractul de gaj, confirmarea înregistrării gajului (art.39 alin.(8), Legea
449/2001) etc.) şi alte acte aferente gajului. Cesionarul nu va putea însă cere cedentului
transmiterea actelor solicitate de acesta sau întocmite de el în legătură cu constituirea şi
gestiunea gajului (acte de estimare, de control, de aprobare internă, avize juridice etc.),
precum şi cele de validare a contractului (aprobări ale organelor interne de conducere sau
autorizaŃii ale altor organe).
Cesiunea creanŃei garantate prin amanet va fi însoŃită de transmiterea bunului în posesia
creditorului cesionar sau a reprezentantului acestuia. Dacă în calitate de reprezentant în
continuare se va produce cedentul, acest fapt trebuie menŃionat în contract, în caz contrar
cedentul fiind lipsit de temei pentru exercitarea posesiunii amanetului după cesiunea creanŃei.
Dacă amanetul nu a fost transmis în posesiunea creditorului cesionar şi nu s-a convenit asupra
transmiterii ulterioare sau împuternicirii cedentului de a deŃine în continuare bunul, amanetul
se stinge din momentul încheierii contractului de cesiune.
5. Transmiterea gajului nu aduce atingere drepturilor debitorului gajist. Acesta este în drept
să opună creditorului cesionar toate excepŃiile pe care le-a avut faŃă de creditorul iniŃial. Dacă
nu a fost notificat despre cesiune, prestaŃia făcută de debitorul gajist către cedent se consideră
efectuată în mod corespunzător.

656
Transmiterea gajului nu validează un gaj lovit de nulitate absolută sau anulabil. Cedentul este
responsabil în faŃa cesionarului pentru valabilitatea gajului (art.559) şi va fi Ńinut să-l
despăgubească în cazul în care gajul transmis va fi declarat nul. Cedentul nu va fi Ńinut
responsabil dacă creanŃa cesionată nu va putea fi stinsă din produsul exercitării dreptului de
gaj pe motiv de piere, pierdere sau deteriorare a gajului sau pe motiv de insuficienŃă a
acestuia.
6. Creditorul cesionar devine titular al dreptului de gaj din momentul încheierii contractului
de cesiune a creanŃei garantate. Cu toate că valabilitatea gajului nu este afectată de cesiune,
cesionarul este motivat să înscrie substituirea creditorilor în registrul în care a fost înscris
gajul, în special în ipoteza şi către momentul exercitării dreptului de gaj.
Substituirea creditorilor se înregistrează în temeiul cererii creditorului cedent sau a celui
cesionar, în modul stabilit pentru modificarea înscrierii despre gaj. Pînă la înscrierea
cesionarului în calitate de creditor gajist, se va menŃine înscrierea iniŃială.

Articolul 485. Preluarea datoriei garantate prin gaj

(1) Datoria garantata prin gaj poate fi preluata de o alta persoana doar cu acordul
creditorului gajist, iar in cazul in care debitorul obligatiei garantate si debitorul
gajist sint persoane diferite, si cu
acordul acestuia din urma de a raspunde pentru noul debitor.
(2) Datoria garantata prin gaj poate fi preluata de o alta persoana si fara acordul
debitorului gajist (daca acesta este o alta persoana decit debitorul obligatiei garantate).
In cazul respectiv gajul se stinge.
(3) In cazul in care debitorul obligatiei garantate si debitorul gajist reprezinta
una si aceeasi persoana, gajul se mentine, cu exceptia cazului in care creditorul gajist
este de acord cu o alta garantie sau cu stingerea gajului.

1. Dacă cesiunea creanŃei garantate se realizează în temeiul unui contract între creditorul
iniŃial şi creditorul cesionar, atunci preluarea datoriei de regulă îmbracă forma unui contract
între debitorul iniŃial şi cel nou. Spre deosebire de cesiunea de creanŃă, care produce efecte
fără acordul debitorului, preluarea de datorie este supusă acceptului creditorului, aceasta
pornind de la caracterul intuitu personae al raporturilor dintre creditor şi debitor. Legea nu
stabileşte exact momentul în care trebuie solicitat acordul creditorului (în prealabil sau
ulterior), iar din analiza art.568 rezultă că acceptul poate fi obŃinut şi după încheierea
contractului de preluare a datoriei, fără ca pînă la acel moment preluarea să producă efecte.
Datoria garantată poate fi preluată şi în temeiul unui contract încheiat între terŃ şi creditorul
gajist (art.567). Debitorul obligaŃiei principale se va putea însă opune transmiterii datoriei în
acest mod, prin executarea obligaŃiei. Astfel, creditorul nu va putea obŃine substituirea
debitorul într-o obligaŃie, dacă acesta execută în mod corespunzător obligaŃia rezultată din
contract.
2. SubzistenŃa gajului în cazul transmiterii datoriei garantate se află în funcŃie de faptul dacă
debitorul obligaŃiei principale este şi debitor gajist. În cazul în care ambele calităŃi sunt
întrunite de aceeaşi persoană (ex. o persoană a contractat un împrumut şi a grevat cu gaj un
bun al său), la transmiterea obligaŃiei gajul se menŃine. Regula numită exprimă caracterul real
al gajului (ius in re), care rămîne afectat executării unei obligaŃii cunoscute şi acceptate de
debitorul gajist. Transmiterea datoriei de către debitorul obligaŃiei principale, care este şi
debitor gajist, nu degrevează obiectul gajului. În continuare debitorul gajist va rămîne să
garanteze obligaŃia transmisă în calitate de terŃ (art.456 alin.(3).

657
Totuşi, în practică sunt numeroase cazurile cînd persoana care transmite o datorie garantată
de ea însăşi nu este motivată să garanteze în continuare executarea acesteia de către noul
debitor. Pentru aceste situaŃii debitorul va negocia în prealabil cu creditorul gajist degrevarea
de gaj a bunului afectat executării obligaŃiei. Creditorul gajist care acceptă degrevarea o poate
face necondiŃionat sau va condiŃiona degrevarea de constituirea unui gaj asupra altor bunuri.
Prin contract se va stabili dacă garanŃia de substituŃie va fi constituită pînă la eliberarea
gajului iniŃial sau urmare a acesteia, în ultimul caz promitentul fiind responsabil în faŃa
creditorului gajist pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea promisiunii de a contracta. În
cazul în care substituirea se face printr-o ipotecă, creditorul gajist care a îndeplinit prestaŃia sa
mai dispune şi de mecanismul validării judiciare a acesteia, dacă constituentul ei se
eschivează de la autentificarea contractului care dă naştere ipotecii (art.213 alin.(2).
3. SoluŃia oferită pentru menŃinerea gajului este cu totul diferită în cazul cînd în calitate de
debitor gajist s-a produs o altă persoană decît debitorul obligaŃiei principale. Pentru că
debitorul gajist s-a obligat să garanteze pentru o anumită persoană, gajul se stinge dacă
datoria garantată este preluată de către un alt debitor. Pentru ca gajul să subziste nu este
suficient ca debitorul gajist să fie doar notificat cu privire la preluarea datoriei. Creditorul
gajist trebuie să se asigure că a fost obŃinut acordul debitorului gajist pentru menŃinerea
gajului în scopul garantării obligaŃiei preluate.
Acordul debitorului gajist de a garanta pentru noul debitor poate îmbrăca forma unui nou
contract de gaj, a modificării contractului de gaj iniŃial sau a unei clauze a contractului de
preluare a datoriei. Indiferent de opŃiunea preferată, se vor respecta cerinŃele de formă
înaintate faŃă de tipul respectiv de gaj.

Articolul 486. Procurarea de catre tert a bunului grevat cu gaj

(1) Orice tert dobindeste dreptul de proprietate sau de gestiune asupra bunului
grevat cu gaj tinind cont de gaj, cu exceptia cazurilor prevazute la art.478 si in
prezentul articol.
(2) Bunul grevat cu gaj se considera liber de gaj in cazul in care dobinditorul
considera cu buna-credinta ca nu exista gaj si nu sint circumstantele in a caror
virtute ar fi trebuit sa stie despre existenta
gajului.
(3) Dobinditor de buna-credinta este prezumata persoana care:
a) dobindeste bunuri grevate cu gaj sub forma de marfuri care se afla in circulatie si
in proces de prelucrare;
b) dobindeste bunuri grevate cu gaj, a caror vinzare la licitatie a fost anuntata in
mijloacele de informare in masa, cu exceptia bunurilor imobile si a drepturilor asupra
bunurilor imobile;
c) dobindeste documente de plata, conosamente, actiuni, titluri de creanta, valori
mobiliare grevate cu gaj cotate la bursa.
(4) Legea poate prevedea si alte cazuri de recunoastere a dobinditorului de
buna-credinta.

1. Dreptul real de gaj conferă titularului acestuia două atribute importante – dreptul de
preferinŃă (vezi comentariul la art.469 şi art.481) şi dreptul de urmărire. Cel din urmă,
definit ca facultatea recunoscută creditorului de a urmări bunul în mîinile cui acesta nu s-ar
afla (re, non persona debet), oferă cea mai bună protecŃie creditorului în ipoteza executării
creanŃei garantate din valoarea bunului gajat. În virtutea dreptului de urmărire gajul subzistă
la transmiterea bunului către o altă persoană, iar creditorul gajist va putea opune dreptul de

658
gaj achizitorului şi va putea exercita dreptul său indiferent de faptul cine este proprietarul
actual al gajului. Regula numită operează şi în cazul cînd gajul a fost constituit de o persoană
care, deşi nu este proprietar al bunului, dispune de dreptul de a-l înstrăina în calitate de
posesor sau uzufructuar legal (art.456 alin.(2).
SubzistenŃa gajului la transmiterea bunului către un terŃ face ca creditorul gajist să nu fie
refractar posibilităŃii de înstrăinare a bunului, ceea ce va determina menŃinerea acestuia în
circuitul economic şi valorificarea cît mai adecvată a calităŃilor lui lucrative. De exemplu, o
unitate economică care se reprofilează va fi îndreptăŃită să transmită un echipament grevat de
gaj către o altă unitate de profil cu menŃinerea gajului şi respectiv a dreptului creditorului
gajist de a fi satisfăcut din valoarea bunului gajat, bineînŃeles dacă creditorul va accepta
transmiterea.
Pentru subzistenŃa gajului nu este relevant dacă bunul se transmite cu titlu oneros sau gratuit
şi nici dacă persoana care transmite bunul continuă să existe sau nu. Nu are relevanŃă nici
faptul dacă dobîndirea s-a făcut în temeiul unui contract sau în ordine de succesiune
(reorganizarea sau lichidarea persoanei juridice, succesiunea testamentară sau legală a
persoanei fizice). În sfîrşit, gajul se menŃine indiferent de faptul dacă bunul a fost dobîndit de
o persoană sau cîteva persoane. În cel din urmă caz fiecare din dobînditori va răspunde în faŃa
creditorului gajist în mărimea părŃii care i-a revenit din bunul gajat, iar în caz de urmărire a
gajului creditorul gajist va putea alege între a-şi exercita dreptul faŃă de ambii dobînditori sau
faŃă de unul din ei.
2. Persoana care dobîndeşte un bun grevat cu gaj poate opune creditorului gajist toate
excepŃiile pe care le-a avut debitorul gajist iniŃial, inclusiv nulitatea gajului sau a înregistrării
acestuia. În cazul în care creditorul iniŃiază procedura de exercitare a dreptului de gaj,
dobînditorul se va putea opune plătind creanŃa garantată şi cheltuielile de urmărire (art.489
alin.(1). Această soluŃie este favorabilă dobînditorului în special atunci cînd mărimea creanŃei
este inferioară valorii bunului gajat. Dobînditorul care a plătit creanŃa garantată poate
pretinde recuperarea acestor cheltuieli de la debitorul gajist care i-a transmis bunul numai în
cazul cînd asupra acestui fapt s-a convenit în actul juridic în a cărui temei s-a făcut
transmiterea. În cazul în care preŃul gajului transmis este plătit în rate, părŃile ar putea să
convină că cheltuielile făcute de achizitor pentru plata creanŃei garantate vor compensa o
parte din suma supusă plaŃii către debitorul gajist care a înstrăinat bunul.
Legea oferă soluŃii diferite pentru cazurile cînd transmiterea bunului grevat de gaj se face cu
consimŃămîntul creditorului gajist sau fără acesta. În primul caz, atunci cînd autorizaŃia de
înstrăinare a bunului cu menŃinerea gajului a fost acordată de creditor prin contractul de gaj
sau ulterior, acesta va păstra calitatea sa şi va putea exercita dreptul de gaj faŃă de dobînditor
(Dec. Col.Civ. al Curt.Supr.Just. nr.2r/o-284/2001 din 14.11.2001). În cel de-al doilea caz,
cînd transmiterea s-a făcut contrar interdicŃiei de înstrăinare (art.477 alin.(3), actul de
transmitere este lovit de nulitate absolută, care poate fi invocată la orice moment de creditorul
gajist care a fost lezat în drepturi (art.217).
3. Persoana care intenŃionează să achiziŃioneze un bun aflat în circuitul civil pentru a se
proteja de viciile juridice a acestuia poate să verifice la orice moment existenŃa unor drepturi
ale terŃilor prin consultarea registrelor publice în care se înscriu drepturile care grevează
bunul. În plus proprietarul bunului este obligat să predea bunul fără vicii juridice sau să
informeze achizitorul despre acestea pentru a-i oferi posibilitatea să decidă dacă acceptă
preluarea bunului grevat cu drepturile terŃilor (art.764). Stabilind în mod clar în contract
răspunderea pentru comunicarea datelor false şi avînd acces liber la informaŃia privind
drepturile înregistrate în registrele publice şi private (art.20, Legea 1320/1997), persoana care
achiziŃionează un bun dispune de premise reale pentru a se proteja de drepturile terŃilor
asupra bunului dobîndit. În cazul în care îşi va exercita cu bună-credinŃă drepturile rezervate

659
de lege, achizitorul se va putea proteja contra creditorului gajist, care ar invoca dreptul său de
gaj, născut pînă la momentul achiziŃiei.
SituaŃii cînd dreptului de proprietate sau posesiune a achizitorului i se opune dreptul de gaj se
pot naşte în special din motive care nu sînt imputabile nici dobînditorului, nici creditorului
gajist (de exemplu din vina persoanei care Ńine registrul). În astfel de circumstanŃe urmează a
se decide, de regulă pe care judiciară, din vina cui s-a produs conflictul de drepturi şi cine
urmează să despăgubească partea lezată în drepturi.
La stabilirea circumstanŃelor care permit atribuirea persoanei care a achiziŃionat bunul gajat la
categoria de dobînditori de bună-credinŃă se Ńine cont dacă persoana a examinat cu diligenŃa
necesară în raporturile civile temeiurile îndreptăŃirii sale (art.art.307, 374 alin.(4). Astfel, nu
este suficient a se invoca că persoana a considerat cu bună-credinŃă că bunul nu este gajat, ci
vor fi verificate şi circumstanŃele în a căror virtute aceasta ar fi trebuit să ştie despre existenŃa
gajului. De exemplu, nu va putea pretinde bună-credinŃa achizitorul care nu s-a preocupat să
consulte registrul în care se înscrie gajul, chiar dacă în contractul de vînzare-cumpărare a
bunului vînzătorul a făcut declaraŃia că bunul este liber de drepturile terŃilor. De asemenea se
va Ńine cont dacă diligenŃa achizitorului a fost una reală, ci nu simulată (ex. verificarea
existenŃei gajului s-a făcut prin consultarea directă a registrului, ci nu prin acceptarea unei
informaŃii din registru, eliberată în trecut).
Buna-credinŃă a dobînditorului se prezumă. Pentru desfiinŃarea ei, creditorul gajist trebuie să
probeze existenŃa circumstanŃelor în a căror virtute dobînditorul ar fi trebuit să cunoască
despre existenŃa gajului.
4. Legea indică anumite situaŃii cînd bunul gajat, care a fost înstrăinat, nu poate fi revendicat
de la dobînditor. Acestea sunt:
a) dobîndirea măfurilor gajate care se află în circulaŃie şi în proces de prelucrare (vezi art.459
şi comentariul la el). Debitorul gajist poate înstrăina mărfuri din rezerva sa în cadrul unei
activităŃi comerciale obişnuite în temeiul autorizaŃiei legale (art.478 alin.(3). Dacă prin
contractul de gaj s-a stabilit că mărfurile înstrăinate trebuie substituite cu altele, iar debitorul
gajist încalcă această obligaŃiune, încălcarea nu-i este opozabilă dobînditorului, acesta fiind
protejat prin prezumŃia bună-credinŃei sale. MenŃionăm că prezumŃia operează numai în
privinŃa stocurilor de mărfuri în circulaŃie şi proces de prelucrare şi nu se referă la vînzarea
altor bunuri ale întreprinderii (ex. mobilier de birou, automobile, utilaj şi echipament etc.). În
mod similar prezumŃia nu operează dacă mărfurile înstrăinate nu constituie obiect al
activităŃii comerciale obişnuite a debitorului gajist (art.59 alin.(3), Legea 449/2001).
b) dobîndirea bunului în cadrul licitaŃiilor publice. Pornind de la caracterul public al vînzării
prin licitaŃie, se prezumă că creditorul gajist ar fi trebuit să ştie despre anunŃarea ei şi,
respectiv, a avut posibilitatea să să-şi invoce dreptul de gaj. Dacă creditorul gajist invocă
dreptul de gaj şi interdicŃia înstrăinării gajului, adjudecătorul nu este în drept să adjudece
bunul expus vînzării. Spre deosebire de Legea cu privire la gaj, dar la fel ca şi Codul civil
vechi, Codul civil nou exceptează vînzarea prin licitaŃie a bunului imobil sau drepturilor
asupra lui de la aplicarea prezumŃiei de bună-credinŃă a achizitorului, excepŃia fiind rezultată
din regimul juridic distinct al bunurilor imobile.
c) dobîndirea documentelor negociabile şi instrumentelor negociabile, precum şi a valorilor
mobiliare cotate la bursă. Titlul asupra documentelor şi instrumentelor negociabile se
transferă prin transmiterea posesiunii acestora, de aceea legea îl protejează pe deŃinător,
prezumînd bună-credinŃa acestuia. PrezumŃia dobîndirii libere de gaj a acŃiunilor şi altor
valori mobiliare care circulă pe piaŃa organizată creează premise favorabile circuitului
capitalurilor şi funcŃionării pieŃei secundare a valorilor mobiliare. Norma comentată se referă
numai la valorile mobiliare înscrise în listing - Cota Bursei de Valori (art. 47, Legea
199/1998 şi cap.IV, Hotărîrea CNVM 17/5/2000), deşi Legea cu privire la gaj (art.59 alin.(3)

660
extindea prezumŃia vînzării bunului liber de gaj şi asupra valorilor mobiliare care deşi nu sunt
incluse în Cotă se tranzacŃionează de regulă în cadrul bursei.
5. Pornind de la principiile de recunoaştere a caracterului de bună-credinŃă a persoanei care
achiziŃionează un bun, legea ar putea să conŃină şi alte cazuri în care achizitorul unui bun
gajat ar fi fost considerat de bună-credinŃă. Un astfel de exemplu a fost adus mai sus şi se
referă la prezumŃia de bună-credinŃă a achizitorului unor valori mobiliare care nu sunt incluse
în listingul bursei de valori, dar cu ele de regulă se fac tranzacŃii bursiere.

S e c t i u n e a a 5-a
EXERCITAREA DREPTULUI DE GAJ
SI INCETAREA GAJULUI

Articolul 487. Dispozitii generale cu privire la exercitarea dreptului de gaj

(1) Creditorul gajist poate sa exercite dreptul de gaj daca debitorul gajist nu a
executat conform contractului sau a executat in mod necorespunzator obligatia
garantata ori o parte a acesteia, precum si in alte cazuri prevazute de lege si contract.
(2) In conditiile prezentei sectiuni, creditorul gajist poate exercita urmatoarele
drepturi: sa vinda el insusi bunurile gajate, sa le vinda sub controlul instantei de
judecata si sa le ia in posesiune spre a le administra.
(3) Creditorul gajist isi exercita dreptul de gaj indiferent de faptul cine detine bunul
gajat.
(4) Procedura exercitarii dreptului de gaj, precum si specificul exercitarii
dreptului de gaj in privinta unor categorii de bunuri, in masura in care nu sint
prevazute de prezenta sectiune, se reglementeaza prin lege.
(5) Satisfacerea creantelor creditorilor din valoarea bunurilor gajate ale debitorului
in privinta caruia a fost intentat procesul de insolvabilitate se efectueaza in
modul stabilit prin legislatia cu privire la insolvabilitate.

1. Cel mai important atribut al dreptului real de gaj, care pune în valoare conŃinutul acestuia,
este dreptul persoanei în favoarea căruia a fost creat gajul de a pretinde satisfacerea creanŃei
garantate din valoarea bunurilor pe care le-a acceptat în calitate de garanŃie. Acest drept (ius
distrahendi) conferă finalitate construcŃiei garanŃiei reale şi determină aplicarea ei largă în
relaŃiile obligaŃionale. Modul şi procedura de exercitare a dreptului de gaj, stabilită prin
Codul civil şi Legea cu privire la gaj, oferă o protecŃie adecvată atît persoanei în favoarea
cărui a fost constituit gajul, cît şi celui care l-a constituit.
Dreptul creditorului gajist de a cere executarea obligaŃiei garantate din valoarea bunului gajat
poate fi exercitat în cazurile stabilite de lege şi contract. Datorită caracterului său accesoriu,
dreptul de gaj va fi exercitat atunci cînd obligaŃia principală nu este executată în conformitate
cu condiŃiile acesteia. Este vorba despre o neexecutare lato senso care include şi executarea
necorespunzătoare sau tardivă a obligaŃiei.
După regula generală gajul poate fi pus sub urmărire dacă obligaŃia principală nu este
executată la scadenŃă. Totuşi, în anumite circumstanŃe stabilite de lege creditorul gajist este
îndreptăŃit să ceară executarea înainte de termen a obligaŃiei (art.479 alin.(2), art.483 alin.(2),
art.576). Eşecul debitorului de a îndeplini cerinŃele creditorului îl îndreptăŃeşte pe acesta din
urmă să ceară executarea din valoarea bunului gajat. Alte cazuri în care creditorul va fi în
drept să iniŃieze exercitarea dreptului de gaj pot fi stabilite prin contractul din care se naşte
obligaŃia principală. Acestea pot fi: obŃinerea creditului sau determinarea creditorului de a

661
contracta prin înşelăciune, lipsirea debitorului de dreptul de desfăşura anumite activităŃi sau
retragerea licenŃei, schimbarea proprietarului debitorului persoană juridică, scăderea
veniturilor debitorului şi apariŃia unor dificultăŃi financiare de natură să pericliteze executarea
obligaŃiei garantate, pornirea unui proces judiciar patrimonial de proporŃii contra debitorului
sau depunerea cererii de dizolvare, reorganizarea debitorului fără acordul creditorului şi
altele.
2. Creditorul gajist care iniŃiază exercitarea dreptului de gaj are tripla opŃiune: să obŃină gajul
în posesiune pentru a-l administra, să-l vîndă el însuşi sau să se adreseze instanŃei de judecată
pentru vînzarea gajului.
Luarea în posesiune în scop de administrare operează în special în cazul ipotecii de
întreprinzător, cînd scopul creditorului este nu atît de a vinde rapid bunul gajat, cît de a-l
administra eficient pentru a-l păstra în calitate de complex lucrativ care să producă venituri
pentru achitarea creanŃei garantate. Creditorul care a intrat în posesiunea ipotecii de
întreprinzător poate administra el însuşi gajul sau poate desemna un terŃ pentru acest scop.
Creditorul sau terŃul delegat va exercita drepturile şi va executa obligaŃiile de administrator
fiduciar în conformitate cu art.art.1053-1060 ale Codului civil şi art.art.29-31 ale Legii cu
privirea la gaj.
Creditorul gajist poate opta în favoarea posesiunii în scop de administrare şi în cazul altor
bunuri gajate. Dacă va obŃine administrarea unui bun determinat individual (ex. a unui
imobil), creditorul gajist va exercita orice acŃiuni de dispoziŃie cu acesta, urmărind obŃinerea
unor venituri care vor fi îndreptate la stingerea datoriei. În cazul în care veniturile realizate nu
permit stingerea obligaŃiei, creditorul va putea să renunŃe la administrare şi să procedeze la
vînzarea bunului. Din considerentele indicate creditorul gajist care solicită instanŃei de
judecată deposedarea silită a debitorului gajist este interesat să solicite atît administrarea, cît
şi dreptul de a vinde bunul dacă administrarea nu va da rezultat.
Creditorul gajist nu este în drept să exercite dreptul de gaj prin preluarea bunului în
proprietatea sa. Enumerarea drepturilor pe care el le poate exercita în caz de neexecutare a
obligaŃiei principale este exhaustivă şi nu poate fi extinsă prin contract. Totuşi, nimic nu se
opune ca părŃile să convină asupra transmiterii obiectului gajului în proprietatea creditorului
prin încheierea unui contract de vînzare-cumpărare, cu îndreptarea preŃului la stingerea
obligaŃiei garantate, sau prin novaŃie.
3. Faptul că bunul gajat a fost înstrăinat cu menŃinerea grevării (vezi nota 1 din comentariul la
art.486) sau a fost transmis în posesiunea unui terŃ nu opreşte creditorul de a-l pune sub
urmărire. Urmărirea gajului nu anulează titlul terŃului expropriat, iar creditorul va fi
îndreptăŃit să pună sub urmărire bunul indiferent de faptul dacă actualul deŃinător al gajului a
Ńinut cont sau nu despre existenŃa gajului la momentul dobîndirii bunului. Totuşi, achizitorul
se va putea opune exercitării dreptului de gaj, dacă la momentul dobîndirii bunului nu a ştiut
şi nu ar fi trebuit să ştie despre existenŃa gajului.
4. Datorită importanŃei deosebite a normelor care reglementează exproprierea silită a
bunurilor gajate, acestea sunt valabile numai dacă sunt stabilite prin lege. Rezultă că părŃile
nu pot exercita drepturi, iar instanŃa nu va aplica norme, dacă acestea sunt prevăzute de acte
normative subordonate legii care reglementează exercitarea dreptului de gaj (ex. cap.7,
Hotărîrea CNVM 4/4/2003).
Reglementări aplicabile modului şi procedurii de exercitarea a dreptului de gaj se conŃin în
art.458 Cod Civil, precum şi în alte legi (cap.VIII, Legea 449/2001; art.28, Legea 199/1998;
art. 70 alin.(2), Legea 549/1995). Aceste norme se vor aplica numai în măsura în care nu
contravin art.art.487-494 ale Codului Civil.
5. În cazul în care debitorului gajist i-a fost intentată procedura de insolvabilitate, urmărirea
obiectului gajului se va face în conformitate cu Legea insolvabilităŃii nr.632-XV din
14.11.2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.139-140 din 15.11.2001). Spre

662
deosebire de reglementările anterioare, care nu includeau bunurile gajate în masa debitoare,
legea numită le include, deşi face o distincŃie clară între drepturile creditorilor garantaŃi şi ale
celor chirografari. Bunurile gajate vor fi administrate sau vîndute silit de către administratorul
insolvabilităŃii, numit de creditori. Creditorul gajist se va îngriji să formuleze creanŃele
garantate cu ocazia adunării creditorilor de validare şi este în drept să propună
administratorului posibilităŃile mai avantajoase de valorificare a gajului, iar administratorul
este obligat să Ńină cont de ele. Creditorul gajist va obŃine suma rezultată din valorificarea
gajului, după deducerea cheltuielilor de validare şi valorificare.

Articolul 488. Masurile prealabile exercitarii dreptului de gaj

(1) Creditorul gajist care intentioneaza sa-si exercite dreptul de gaj trebuie sa
notifice acest lucru debitorului creantei garantate si, dupa caz, debitorului gajist si
tertului detinator al bunului gajat.
(2) Dupa notificare, creditorul gajist depune la registrul in care a fost inregistrat
gajul un preaviz, la care anexeaza dovada notificarii debitorului gajist.
(3) Preavizul trebuie sa indice marimea creantei garantate, temeiul inceperii
urmaririi, dreptul pe care creditorul gajist intentioneaza sa-l exercite, sa contina
descrierea bunului gajat si somatia ca debitorul gajist sa transmita, in termenul
acordat de creditorul gajist, bunul gajat. Preavizul se semneaza de creditorul gajist.
(4) Termenul acordat de creditorul gajist pentru transmiterea bunului nu va fi mai
mic de 10 zile pentru un bun mobil, de 20 de zile pentru un bun imobil si de 10 zile
pentru un bun luat in posesiune spre a fi administrat, incepind cu data inregistrarii
preavizului.

1. Procedura exercitării dreptului de gaj debutează prin notificarea debitorului obligaŃiei

garantate şi a debitorului gajist, dacă acesta este o altă persoană, despre iniŃierea exercitării
gajului. Dacă bunul este deŃinut de un terŃ, creditorul îl va notifica, iar terŃul va fi în drept să
facă uz de dreptul său de a executa creanŃa garantată, luînd locul creditorului (art.582).
Notificarea se face în scris, prin trimiterea sau înmînarea unui preaviz. Creditorul va utiliza
acele mijloace de comunicaŃii care îi vor asigura posibilitatea de a proba primirea preavizului
de către destinatar. Preavizul va fi trimis pe adresa indicată în contract sau notificată ulterior
creditorului gajist. În cazul persoanelor juridice se va Ńine cont de regula stabilită la art.67
alin.(4).
2. Un exemplar al preavizului împreună cu dovada notificării debitorului gajist se depune la
registrul în care a fost înscris gajului în termenul stabilit de creditor. Registratorul va înscrie
fără întîrziere informaŃia din preaviz în registru şi va elibera creditorului, la cerere, un extras
din registru în care se va conŃine informaŃia înscrisă. FuncŃionarul care recepŃionează
preavizul pentru a fi înscris în registru nu va verifica corectitudinea notificării debitorului
gajist sau informaŃia din preaviz şi nici faptul dacă a fost notificat debitorul obligaŃiei
principale sau terŃul. Registratorul va înscrie informaŃia aşa cum ea a fost prezentată. Refuzul
sau întîrzierea de a înscrie preavizul pot fi contestate în modul stabilit (art.475).
Creditorul poate în orice moment cere radierea din registru a informaŃiei din preaviz. El este
obligat să o facă în caz dacă preavizul a fost invalidat de instanŃa de judecată.
3. Preavizul va conŃine:
a) numele (denumirea) creditorului gajist şi a debitorului gajist;
b) mărimea creanŃei garantate pentru stingerea căreia este iniŃiată exercitarea gajului.
Creditorul poate indica şi cuantumul iniŃial al creanŃei.
c) referire la temeiul începerii urmăririi (art. 487);

663
d) referire la dreptul pe care creditorul intenŃionează să-l exercite vis-à-vis de obiectul
gajului: posesiunea în scopul administrării, vînzarea de el însuşi sau vînzarea sub controlul
instanŃei de judecată. În cazul în care la data înaintării preavizului creditorul nu va fi decis
care din drepturi intenŃionează să exercite, el poate indica alternativ două sau toate trei
drepturi.
e) descrierea corectă şi suficientă a bunului gajat (vezi nota 12 din comentariul la art.468);
f) somaŃia adresată debitorului gajist de a transmite bunul în posesiunea creditorului şi
termenul în care bunul trebuie transmis;
g) în cazul ipotecii de întreprinzător – numele (denumirea) şi domiciliul (sediul)
administratorului, dacă acesta este o altă persoană decît creditorul gajist.
Prin preaviz creditorul gajist poate interzice grevarea repetată a bunului sau înstrăinarea lui,
dacă acestea au fost permise anterior.
Preavizul va fi semnat de creditorul gajist sau de reprezentantul acestuia. Nu se cere ca
procura eliberată pentru exercitarea gajului asupra ipotecii sau altui gaj constituit prin
contract autentificat să fie făcută în formă autentică. Semnarea preavizului, precum şi alte
acŃiuni de exercitare a dreptului de gaj, pot fi efectuate de gestionarului gajului (art.476
alin.(2) sau de administratorul ipotecii de întreprinzător (art.30, Legea 449/2001), în cazul în
care aceştia dispun de împuternicirile respective.
4. Creditorul gajist va acorda debitorului gajist un termen rezonabil pentru ca acesta să-i
transmită bunul, care nu va fi mai mic decît termenele indicate în lege. Calcularea termenului
începe cu data înscrierii preavizului în registru. Legea acordă un termen mai mare
proprietarului unui imobil pentru a-i oferi acestuia şanse mai mari de a identifica posibilităŃi
de stingere a datoriei şi degrevare a gajului.
5. În cazul amanetului, creditorul gajist nu este Ńinut să respecte formalităŃile legate de
preaviz şi poate proceda la vînzarea bunului dacă a notificat debitorul gajist privind intenŃia
sa de exercitare a dreptului de gaj şi privind dreptul pe care urmează să-l exercite.
Creditorul gajist, care are calitatea de participant profesionist la piaŃa valorilor mobiliare,
poate proceda la vînzarea titlurilor de valoare luate în gaj fără înaintarea preavizului. Acest
drept, care constituie o derogare de la regula generală, trebuie însă prevăzut de contractul de
gaj şi va fi exercitabil dacă nu este interzis de normele aplicabile circulaŃiei valorilor
mobiliare (art.67 alin.(7), Legea 449/2001). Totuşi, atunci cînd debitorul gajist este o altă
persoană decît debitorul obligaŃiei garantate, este recomandabil ca creditorul gajist să notifice
despre exercitarea dreptului de gaj debitorul şi, după caz, terŃul deŃinător al gajului, aceasta în
ipoteza unor acŃiuni de apărare a drepturilor debitorului gajist

Articolul 489. Drepturile debitorului gajist

(1) Debitorul gajist se poate opune urmaririi de catre creditorul gajist a bunului
gajat, platind creanta garantata sau, dupa caz, inlaturind incalcarile mentionate in
preaviz si cele ulterioare, platind in ambele cazuri cheltuielile aferente inregistrarii
preavizului.
(2) Dreptul mentionat la alin.(1) poate fi exercitat de catre debitorul gajist
pina la momentul vinzarii bunului luat in posesiune de creditorul gajist.

1. O construcŃie juridică este reuşită şi are şanse să-şi găsească aplicarea în practică numai
dacă în cadrul ei sînt protejarea drepturile tuturor părŃilor participante. Chiar dacă obligaŃia
garantată a fost încălcată, debitorul gajist trebuie să dispună de mijloace de apărare care i-ar
permite să păstreze bunul în proprietatea sa. În practică bunurile gajate pot prezenta pentru
proprietarii acestora nu numai valoare patrimonială, iar pierderea lor ar constitui nu numai o

664
reducere a activului (este cazul apartamentelor, bunurilor personale sau de valoarea artistică,
istorică etc.). Dar şi atunci cînd acestea sunt elemente valorice ordinare, debitorul gajist poate
face opoziŃie vînzării silite a bunului.
Dacă exercitarea dreptului de gaj a fost determinată de încălcarea obligaŃiei de plată a
creanŃei garantate, debitorul se va opune urmăririi plătind-o şi acoperind cheltuielile aferente
făcute de creditor. În acest scop debitorul va mobiliza resursele sale, apelînd la contractarea
unui împrumut sau chiar la vînzarea altor bunuri din patrimoniul său. În cazul cînd
exercitarea gajului a fost iniŃiată din cauza comiterii altor încălcări, opoziŃia va lua forma
înlăturării încălcărilor indicate în preaviz şi acoperirii cheltuielilor.
Dacă nu este şi debitor al obligaŃiei principale, debitorul gajist care a plătit creanŃa, degrevînd
în acest mod bunurile sale, va ocupa locul creditorului în obligaŃia principală. Deşi regula nu
este expres stabilită în lege, ea este aplicabilă prin analogie cu dispoziŃia articolului 582,
conform cărui terŃul care a satisfăcut creanŃa creditorului, oprind astfel urmărirea unui bun, îi
ia locul.
2. Întinderea în timp a dreptului de opoziŃie a debitorului gajist este limitată de acŃiunile
creditorului gajist. Din momentul cînd bunul gajat a fost vîndut silit, debitorul nu mai poate
pretinde degrevarea lui, chiar dacă plăteşte creanŃa garantată (în cazul unei ipoteci, debitorul
este în drept să degreveze bunul prin plata datoriei numai pînă la momentul încheierii
contractului de vînzare a imobilului). Pentru a evita cheltuieli inutile, debitorul gajist va
conveni în prealabil cu creditorul asupra extinderii termenului în care va putea face plata
peste limitele prevăzute de lege (art.488 alin.(4)

Articolul 490. Transmiterea bunului gajat catre creditorul gajist

(1) Bunul gajat se transmite in posesiune creditorului gajist pentru a fi vindut, in

conditiile legii.
(2) Transmiterea bunului gajat in posesiune creditorului gajist poate fi benevola ori
silita.
(3) Transmiterea in posesiune este benevola daca, inaintea expirarii termenului
indicat in preaviz, debitorul gajist transmite in mod efectiv bunul gajat in posesiune
creditorului gajist sau consimte in scris in forma autentica sa-l puna la dispozitia
acestuia la momentul convenit.
(4) Transmiterea silita are loc in baza unei hotariri judecatoresti, dupa expirarea
termenului din preaviz in conformitate cu legea.

1. O precondiŃie esenŃială pentru exercitarea dreptului de gaj este preluarea bunului în

posesiunea creditorului. Ea este operantă atît în cazul cînd creditorul intenŃionează să exercite
opŃiunea de a administra bunul pentru a stinge creanŃa din produsul administrării, cît şi în
cazul vînzării. Administrarea poate fi exercitată numai de persoana care posedă bunul, iar în
cazul vînzării cel care vinde bunul trebuie să dispună de posibilitatea de a prezenta bunul
potenŃialilor cumpărători.
2. Deposedarea este diferită în funcŃie de modul în care se efectuează. În cazul cînd debitorul
nu se opune urmăririi gajului, el va asigura condiŃiile necesare pentru vînzarea bunului de
către creditor. De altfel, bunul poate fi vîndut şi de debitorul gajist cu consimŃămînul
creditorului, însă aceasta se va efectua în afara procedurii de exercitare a dreptului de gaj.
Pentru a asigura creditorului posibilitatea vînzării bunului gajat, nu este neapărat ca debitorul
gajist să-l transmită efectiv în posesiunea primului. Deşi aceasta este regula, totuşi părŃile pot
conveni ca bunul să rămînă în posesiunea efectivă a debitorului gajist, acesta consimŃind în
formă autentică să-l pună la dispoziŃia creditorului în momentul convenit. Scenariul este de o

665
utilitate practică, or creditorul urmăritor este în primul rînd interesat să poată transmite
efectiv bunul cumpărătorului, ci nu să-l obŃină în posesiune el însuşi, cu atît mai mult că
exercitarea posesiunii implică cheltuieli de păstrare şi întreŃinere a bunului.
3. Dacă la expirarea termenului indicat în preaviz debitorul gajist nu transmite benevol
obiectul gajului în posesiunea creditorului, acesta este în drept să ceară instanŃei de judecată
transmiterea silită. Cererea de deposedare silită (care este distinctă de cererea de chemare de
judecată în acŃiune civilă – art.7 alin.(3) Cod.Proc.Civ) este adresată instanŃei de judecată
competente potrivit regulilor de competenŃă jurisdicŃională pentru a fi examinată în ordinea
procedurii necontencioase – procedura în ordonanŃă (simplificată). Modul de înaintare şi
examinare a cererii de deposedare silită este reglementat de capitolul XXXV al Codului de
procedură civilă nr.225-XV din 30.05.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
111-115 din 12.06.2003). Din data punerii în aplicare a Codului de procedură civilă (12 iunie
2003) normele de procedură privind examinarea judiciară a cererilor de deposedare silită,
care se conŃin la art.art.71 şi 72 ale Legii cu privire la gaj, se aplică în măsura în care nu
contravin celor din Cod.
4. În cazul în care debitorul gajist nu se conformează ordonanŃei judecătoreşti şi nu transmite
bunul în posesiunea creditorului, acesta este în drept să apeleze la serviciile executorului
judecătoresc din subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor
judiciare. În exercitarea atribuŃiilor sale executorul se va conduce de normele Codului de
procedură civilă.

Articolul 491. Vinzarea de catre creditorul gajist a bunului gajat

(1) Dupa ce a obtinut in posesiune bunul gajat, creditorul gajist este indreptatit,
daca a depus la registru un preaviz in modul prevazut la art.488 alin.(2), sa
procedeze la vinzarea, prin negocieri directe, prin tender sau prin licitatie publica, a
bunului gajat, fara nici o intirziere nejustificata, contra unui pret comercial
rezonabil si in interesul major al debitorului gajist.
(2) Creditorul gajist care vinde bunul actioneaza in numele proprietarului si
este obligat sa informeze cumparatorul despre calitatea lui la momentul vinzarii.
(3) Cumparatorul dobindeste bunul grevat de drepturile reale existente la momentul
inscrierii preavizului in registrul respectiv, fara dreptul de gaj al creditorului gajist
care a vindut bunul si fara creantele prioritare dreptului acestuia.
(4) In cazul in care cumparatorul bunului transmite instantei judecatoresti in a
carei circumscriptie se afla, in totalitate sau in cea mai mare parte, bunurile gajate,
dovada ca vinzarea a fost efectuata cu respectarea prevederilor legale si ca pretul a
fost platit integral, instanta emite o hotarire de incetare si anulare a gajurilor,
sechestrelor si drepturilor reale indicate in alin.(3).

1. De rînd cu Legea cu privire la gaj, Codul civil oferă creditorului dreptul să vîndă el însuşi
bunul gajat pentru a stinge creanŃa sa din preŃul vînzării. Creditorul poate proceda la vînarea
gajului dacă a îndeplinit cerinŃele privind înaintarea şi înregistrarea preavizului şi a obŃinut
bunul gajat în posesie. Pentru că nici transmiterea benevolă şi nici deposedarea silită nu se fac
în mod neapărat prin acte cu caracter public, vînzarea se poate face numai cu condiŃia că
preavizul privind exercitarea dreptului de gaj să fi fost înscris în registru şi să nu fi fost radiat.
2. Vînzării bunurilor de către creditorul gajist îi sunt aplicabile regulile stabilite pentru
contractul de vînzare-cumpărare (art.art.753-822), cu excepŃia regulilor a căror respectare nu
poate fi pretinsă creditorului gajist (ex. creditorului nu-i poate fi pretinsă remedierea viciilor
bunului, eliberarea facturii fiscale etc.). La vînzarea bunurilor asupra cărora anumite persoane

666
au drept de preemŃiune, creditorul gajist urmează să asigure exercitarea acestuia. Astfel, dacă
obiect al vînzării sunt părŃile sociale într-o societate cu răspundere limitată (art.153 alin.(2),
acŃiunile unei societăŃi pe acŃiuni de tip închis (art.27 al Legii 1134/1997), cota-parte din
proprietatea comună (art.352 şi art.366 alin.(2), construcŃia cu dreptul de superficie (art.446),
creditorul gajist va notifica mai întîi alŃi membri, acŃionari, coproprietari sau, respectiv,
proprietarul terenului.
Se pare că membrul societăŃii cu răspundere limitată sau al cooperativei, care a grevat cu gaj
partea sa socială sau, respectiv, participaŃiunea, nu va fi îndreptăŃit să exercite beneficiul în
discuŃiune rezervat prin lege (vezi art.153 alin (1) şi art.177 alin.(7). Din sensul normelor
indicate rezultă că beneficiul poate fi exercitat numai în faŃa creditorilor chirografari.
Creditorul gajist care deŃine un drept de gaj asupra mai multor bunuri determină el însuşi
dacă acestea vor fi vîndute simultan sau succesiv (art.65, Legea 449/2001). Dacă prin
contractul de gaj s-a stabilit o anumită consecutivitate a vînzărilor, creditorul gajist este
obligat să o respecte (Dec. Col.Civ. al Curt.Supr.Just nr.2r/a-177/2001 din 11.04.2001).
Dacă obiect al garanŃiei reale sunt mijloacele băneşti (moneda în numerar sau scriptică),
obligaŃiile creditorului sunt stabilite în funcŃie de tipul gajului. În cazul cînd obiect al gajului
înregistrat sunt drepturile debitorului ce rezultă din contractul de depozit bancar, creditorul va
prezenta actul de transmitere a gajului (la transmiterea benevolă) sau ordonanŃa
judecătorească băncii, în care este deschis contul. Banca este obligată să treacă la scăderi
sumele indicate şi să le înregistreze în contul creditorului urmăritor în conformitate cu
normele privind efectuarea decontărilor fără numerar. Banii în numerar amanetaŃi, care se
află în posesiunea creditorului vor fi îndreptaŃi de către acesta la stingerea creanŃei garantate,
cu informarea corespunzătoare a debitorului gajist. În cazul în care obiect al amanetului sînt
mijloace valutare în numerar sau în contul curent, acestea vor fi vîndute de către creditor
contra lei, cu îndreptarea mijloacelor încasate la stingerea datoriei. Depozitul valutar, care nu
poate fi grevat decît cu gaj înregistrat asupra dreptului patrimonial al deponentului
(art.art.867, 1222), va fi urmărit în modul prevăzut pentru urmărirea bunurilor în formă de
drepturi patrimoniale. În acelaşi mod va fi urmărite şi diponibilităŃile din contul curent, dacă
acestea au fost grevate cu gaj înregistrat.
3. CerinŃele înaintate faŃă de vînzare sunt de principiu, creditorul urmînd să vîndă bunul fără
întîrziere nejustificată, contra unui preŃ comercial rezonabil şi în interesul major al debitorului
gajist. Pînă la urmă este la latitudinea instanŃei de judecată să decidă dacă preŃul la care s-a
vîndut bunul gajat a fost rezonabil, pentru că formarea preŃului este dictată de o gamă largă
de factori, care numai analizaŃi în complex permit a face concluzia dacă preŃul oferit a fost cel
mai bun.
Creditorul gajist este aşteptat să se comporte cu diligenŃa cerută unui comerciant care
operează pe piaŃa unde se tranzacŃionează bunuri din categoria celui gajat. În cazul în care nu
are cunoştinŃe speciale, creditorul gajist poate angaja un profesionist care să efectueze
vînzarea nemijlocită a bunului gajat. Aceasta este necesar în special pe pieŃele specifice, cum
sunt piaŃa valorilor mobiliare, piaŃa valutară sau pieŃele unor categorii specifice de bunuri.
Metoda de vînzare a bunului va fi stabilită de creditor în funcŃie de circumstanŃele concrete
(tipul bunului, numărul de cumpărători potenŃiali ş.a.). De regulă, creditorul va opta pentru
acea metodă la care de obicei se apelează la vînzarea bunurilor din aceeaşi categorie cu cel
gajat. Atunci cînd procedează la negocieri directe, creditorul va avea argumente de ce a ales
anume această metodă şi care este avantajul ei (ex. cheltuieli mari pentru organizarea
licitaŃiei, cumpărător monopolist etc.). Creditorul gajist va stabili el însuşi regulile de
efectuare a tenderului (concursului închis), conducîndu-se de normele legale aplicabile
(art.75, Legea 449/2001). De asemenea la organizarea şi Ńinerea licitaŃiei creditorul se va
conduce de prevederile legale aplicabile (art.art.698, 809-816, art.75 alin.(7), Legea
449/2001).

667
De regulă, cumpărătorul va achita preŃul bunului prin plată unică. În anumite circumstanŃe
determinate de caracterul bunului şi al ofertei cumpărătorului, creditorul poate accepta ca
preŃul bunul să fie achitat în rate.
4. La vînzarea bunului gajat creditorul acŃionează în numele debitorului gajist. Acest fapt
urmează a fi indicat în actele făcute de creditor (inclusiv în contractul de vînzare-cumpărare)
şi urmează a fi adus la cunoştinŃa potenŃialilor cumpărători. Informare corectă a
cumpărătorilor le permite acestora să ia o decizie în cunoştinŃă de cauză şi să stabilească cu
corectitudine implicaŃiile fiscale, vamale sau de altă natură a cumpărării.
5. Debitorul gajist care a respectat toate cerinŃele stabilite pentru vînzarea bunului de către
creditorul gajist trebuie să aibă siguranŃa că a obŃinut bunul liber de gaj şi de alte drepturi
reale necunoscute lui. El obŃine bunul liber de gajul creditorului gajist de la care l-a cumpărat,
precum şi de drepturile prioritare acestuia. Dacă au existat gajuri de rang superior celui al
creditorului urmăritor, se prezumă că acesta a obŃinut acordul creditorilor de grad superior
(art.481 alin.(3) şi cumpărătorul nu trebuie să verifice acest fapt.
Cumpărătorul obŃine bunul grevat de drepturile reale constituite pînă la înscrierea în registru
a preavizului de exercitare a dreptului de gaj (ex. un uzufruct constituit de proprietar).
Drepturile reale constituite după înscrierea preavizului nu sunt opozabile cumpărătorului
decît dacă acesta şi-a dat acordul (art.77 alin.(2), Legea 449/2001). InstanŃa de judecată, în
circumscripŃia căreia se află bunurile gajate sau majoritatea lor, va dispune încetarea şi
anularea acestor drepturi reale, precum şi a tuturor gajurilor şi sechestrelor instituite asupra
bunului.

Articolul 492. Vinzarea sub controlul instantei de judecata a bunului gajat

(1) Vinzarea bunului gajat are loc sub controlul instantei de judecata daca aceasta
desemneaza persoana care va efectua vinzarea bunurilor gajate, determina
conditiile si sarcinile vinzarii, indica modalitatea de efectuare a vinzarii - prin
negocieri directe, tender sau prin licitatie publica - si stabileste, dupa caz, pretul
dupa o expertiza a valorii bunului.
(2) Persoana desemnata este obligata sa informeze partile interesate, la solicitarea
acestora, despre actiunile pe care le intreprinde pentru vinzarea bunurilor gajate.
(3) Persoana desemnata actioneaza in numele proprietarului si este obligata sa
anunte despre acest fapt cumparatorul.
(4) Vinzarea in conditiile prezentului articol degreveaza de gaj drepturile reale.
(5) Obiectul gajului poate fi vindut numai sub controlul instantei judecatoresti
daca:
a) lipseste autorizatia sau acordul unei alte persoane necesar la incheierea
contractului de gaj pentru validitatea acestuia;
b) obiectul gajului il constituie bunurile de valoare istorica, artistica sau
culturala;
c) debitorul gajist lipseste si nu poate fi identificat locul aflarii lui.

1. În anumite circumstanŃe, legate de persoana debitorului gajist sau caracterul bunul gajat,
creditorul gajist care a obŃinut posesiunea gajului poate alege să procedeze la vînzarea
bunului sub controlul instanŃei de judecată. Creditorul poate apela la această procedură atît în
cazul cînd bunul i-a fost transmis prin ordonanŃă judecătorească, cît şi atunci cînd bunul i-a
fost transmis în mod benevol. Totuşi, în practică creditorul care a primit bunul benevol de la
debitorul gajist nu este motivat să apeleze la instanŃa de judecată, ci va efectua el însuşi
vînzarea.

668
Cererea de efectuare a vînzării sub controlul instanŃei poate face corp comun cu cererea de
deposedare silită sau poate fi înaintată ulterior. Ea va fi examinată în cadrul aceleiaşi
proceduri în ordonanŃă, fapt ce rezultă din dispoziŃiile art.345 lit.k) a Codului de procedură
civilă.
2. La cererea creditorului gajist instanŃa va desemna o persoană în sarcina cărui va fi pusă
vînzarea bunului. De regulă acesta va fi un profesionist în domeniu, care are o experienŃă de
tranzacŃionare a bunurilor similare şi, după caz, dispune de licenŃa necesară. Este binevenit ca
instanŃele de judecată să dispună de listele persoanelor licenŃiate în domeniul vînzării unor
categorii de bunuri (ex. brokeri, persoane care au dreptul să vîndă articole din metale
preŃioase şi pietre scumpe (pct.3, HG 261/1996) sau medicamente), ca şi în cazul
administratorilor insolvabilităŃii.
Persoana desemnată pentru vînzarea bunurilor va informa atît debitorul, cît şi alte persoane
interesate, la cererea acestora, despre acŃiunile întreprinse de el în cadrul exercitării
atribuŃiilor sale. În cazul în care debitorul gajist va face propuneri privind condiŃiile vînzării
sau va indica un potenŃial cumpărător, persoana desemnată va examina propunerile
debitorului, însă nu este obligat să se conducă de ele. Persoana desemnată este obligată să se
conducă de toate regulile aplicabile pentru cazul cînd bunul se vinde de către creditorul gajist
şi este în drept să exercite drepturile rezervate acestuia (art.75, Legea 449/2001).
3. Persoana desemnată de instanŃă pentru vînzarea gajului va declara calitatea sa potenŃialilor
cumpărători ai bunului şi răspunde pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea acestei reguli.
Dacă cumpărătorul care n-a fost informat despre calitatea ofertantului refuză cumpărarea
pentru acest motiv, persoana desemnată va acoperi şi cheltuielile efectuate (ex. expertiza
juridică sau tehnică), cu condiŃia că cumpărătorul demonstrează legătura cauzală dintre refuz
şi neinformare.
4. Persoana desemnată se va conduce în acŃiunile sale de indicaŃiile instanŃei de judecată şi o
poate sesiza pentru a le primi. InstanŃa îi va stabili condiŃiile şi sarcinile vînzării, precum şi va
dispune prin ce modalitate vor fi vîndute bunurile: negocieri directe, tender sau licitaŃie
publică. Dacă în opinia instanŃei de judecată valoarea reală a bunului diferă cu mult de la
valoarea estimativă, stabilită în contractul de gaj, instanŃa poate numi o expertiză pentru
stabilirea preŃului bunului.
5. Ca şi în cazul vînzării bunurilor nemijlocit de către creditorul gajist, cumpărătorul nu
trebuie să se preocupe de existenŃa unor grevări sau drepturi reale asupra bunului, care au
apărut după înscrierea preavizului de exercitare silită în registru. De aceea cumpărătorul este
protejat prin lege de viciile juridice ale bunului, dacă au fost îndeplinite toate cerinŃele
aplicabile exercitării dreptului de gaj.
6. În anumite situaŃii pentru protecŃia drepturilor proprietarului legea obligă creditorul
urmăritor să vîndă bunul numai sub controlul instanŃei de judecată. Aceasta are loc în
următoarele cazuri:
a) la încheierea contractului de gaj nu a fost primit acordul sau autorizaŃia unei terŃe persoane,
dacă existenŃa acordului sau autorizaŃiei este o condiŃie de valabilitate a contractului (ex. în
cazul grevării cu gaj a bunurilor în proprietate comună pe cote-părŃi (art.351) sau în
devălmăşie (art.369). Lipsa acestora atrage nulitatea relativă a contractului de gaj.
b) sunt puse sub urmărire bunuri de însemnată valoare istorică, artistică sau culturală (ex.
castele, tablouri). Dacă aceste bunuri fac parte din domeniul public, atunci ele nu pot fi puse
sub urmărire (art.296), iar contractul de gaj este lovit de nulitate absolută. Dacă părŃile nu au
stabilit prin contract că anumite bunuri gajate au valoare istorică, artistică sau culturală, este
de competenŃa instanŃei să numească o expertiză pentru stabilirea acestui fapt.
c) debitorul gajist lipseşte şi nu poate fi stabilit locul aflării lui. Creditorul gajist care nu
cunoaşte locul aflării debitorului gajist nu va putea continua exercitarea dreptului de gaj fără
a apela la instanŃa de judecată şi este responsabil în faŃa debitorului gajist pentru încălcarea

669
acestei reguli. Nu este necesar ca debitorul gajist să fi fost declarat dispărut fără veste
(art.49).

Articolul 493. Distribuirea mijloacelor obtinute din vinzarea bunului gajat

(1) Creditorul gajist are dreptul, de pe urma vinzarii, doar la ceea ce este necesar
satisfacerii creantei sale.
(2) Creditorul trebuie sa plateasca din produsul vinzarii bunului gajat cheltuielile
aferente vinzarii, apoi creantele prioritare drepturilor sale si dupa aceea creantele
proprii.
(3) Daca exista si alte creante care urmeaza sa fie platite din produsul vinzarii
bunului gajat, creditorul gajist care a vindut bunul va depune instantei judecatoresti
care ar fi fost competenta pentru vinzarea bunului o dare de seama cu privire la
produsul vinzarii bunului gajat si ii va transmite suma ramasa dupa plata. In caz
contrar, creditorul gajist este obligat sa prezinte, in termen de 10 zile de la data
vinzarii bunului, o dare de seama proprietarului bunului vindut si sa-i remita
surplusul, daca acesta exista.
(4) Daca vinzarea bunului gajat are loc sub controlul instantei de judecata si
produsul nu este suficient pentru satisfacerea tuturor creantelor garantate,
persoana imputernicita cu vinzarea scade cheltuielile de vinzare, plaseaza soldul intr-
un cont special, intocmeste un plan de impartire pe principiul rangului gajurilor si il
prezinta instantei de judecata, care da celor in drept posibilitatea de a se pronunta
asupra lui. Dupa ce planul este aprobat definitiv de instanta, persoana insarcinata cu
vinzarea efectueaza platile in baza lui.
(5) In cazul in care produsul obtinut din vinzarea bunului nu este suficient pentru
stingerea creantelor si acoperirea cheltuielilor creditorului gajist, acesta conserva o
creanta neprivilegiata pentru diferenta datorata de debitorul sau.

1. Suma încasată din vînzarea bunului gajat de regulă nu este egală cu cuantumul creanŃei
garantate, în special în cazul gajurilor indivizibile prin natura sa, care nu pot fi fracŃionate
pentru vînzare parŃială. În cazul bunurilor divizibile creditorul gajist în principiu ar putea
vinde întreaga cantitate de bunuri, însă nu este motivat să o facă şi se va limita la acea
cantitate care acoperă creanŃa garantată.
Din suma încasată de la vînzare creditorul este în drept să stingă atît capitalul creanŃei şi
dobînda (inclusiv cea legală (art.585), cît şi cheltuielile de întreŃinere şi urmărire. Pot fi stinse
şi penalităŃile calculate, precum şi prejudiciul cauzat creditorului, dacă aceasta a fost prevăzut
prin contract.
2. În cazul în care bunul gajat este vîndut nemijlocit de către creditorul gajist, acesta va încasa
suma plătită de cumpărător şi va proceda la distribuirea ei. În primul rînd vor fi acoperite
cheltuielile aferente vînzării (pentru transportarea, asigurarea, păstrarea, întreŃinerea bunurilor
gajate, pentru trimiterea corespondenŃei şi publicitate, pentru Ńinerea licitaŃiei sau efectuarea
tenderului, pentru plata specialiştilor etc.)
În cel de-al doilea rînd vor fi stinse creanŃele creditorilor care au un grad de preferinŃă
superior celui al creditorului urmăritor. Ultimul va transmite creditorilor prioritari acea parte
din preŃul de vînzare a bunului gajat, care este egală cu suma creanŃei prioritare. CreanŃele
prioritare vor fi stinse în întregime, iar creanŃele care au acelaşi rang de prioritate –
proporŃional cotei. Pentru a stabili mărimea sumelor care urmează a fi plătite fiecărui creditor
prioritar, creditorul urmăritor va alcătui o listă (registru) a acestora, în care va înscrie fiecare
creditor şi suma creanŃei care va fi stinsă din produsul vînzării gajului.

670
După stingerea creanŃelor prioritare creditorul urmăritor este îndreptăŃit să stingă creanŃa
garantată şi alte sume rezultate din contract (vezi nota 1 supra). Ordinea în care vor fi stinse
plăŃile datorate creditorului gajist vor fi determinate de acesta. Nimic nu se opune ca
creditorul să stingă mai întîi capitalul, iar apoi alte creanŃe. Însă creditorul poate să aleagă a
acoperi la început cheltuielile aferente constituirii şi exercitării gajului sau prejudiciul cauzat,
iar apoi capitalul.
3. Suma rămasă după satisfacerea creanŃelor creditorului gajist este distribuită în funcŃie de
faptul dacă au mai rămas alŃi creditori care conservă o creanŃă garantată de rang inferior sau
creditori chirografari, care pot pretindfe la produsului vînzării gajului. Dacă aceştia există şi
creditorul cunoaşte despre existenŃa lor, el este obligat să transmită soldul preŃului de vînzare
instanŃei de judecătoreşti competente pentru vînzarea gajului sub controlul instanŃei.
Împreună cu soldul creditorul va transmite şi un raport în care va indica suma încasată din
vînzare, numele (denumirea) creditorilor prioritaŃi şi sumele creanŃelor satisfăcute, suma
creanŃelor proprii stinse, soldul preŃului de vînzare şi numele (denumirea) creditorilor care
urmează a fi plătiŃi din sold. Pentru fiecare creditor va fi indicat temeiul apariŃiei dreptului
său.
Atunci cînd nu sînt alŃi creditori care să pretindă satisfacerea creanŃelor sale din valoarea
bunului gajat, creditorul va transmite soldul sumei încasate din vînzare debitorului gajist.
Transmiterea se va face în termen de cel mult zece zile de la data primirii preŃului de vînzare
şi va fi însoŃită de un raport privind distribuirea produsului vînzării proprietăŃii debitorului
gajist. În cazul în care consideră că prin acŃiunile creditorului i-au fost cauzate prejudicii,
debitorul gajist poate pretinde despăgubiri, fiind în drept să adreseze o cerere respectivă
instanŃei de judecată.
4. În cadrul procedurii de vînzare sub controlul instanŃei de judecată persoana desemnată de
aceasta va deschide un cont special, în care va fi înregistrată suma încasată din vănzarea
gajului. Ordinea satisfacerii creanŃelor creditorilor rămîne aceeaşi ca şi în cazul distribuirii
preŃului de vînzare de către creditorul gajist, însă planul de distribuire a preŃului urmează a fi
aprobat de instanŃa de judecată. Pentru aceasta persoana desemnată va prezenta instanŃei
planul întocmit de ea, în care va include toate creanŃele care îi sînt cunoscute. InstanŃa va
notifica toŃi creditorii indicaŃi în plan şi le va propune să se pronunŃe asupra lui în termenul
stabilit de instanŃă. Dacă în termenul stabilit nu a fost făcută nici o contestaŃie, sau dacă
contestaŃiile au fost considerate neîntemeiate, instanŃa aprobă planul şi îl transmite persoanei
desemnate, care efectuează plăŃile fără întîrzieri nejustificate.
5. Odată cu încasarea produsului vînzării silite a bunului gajat, procedura de exercitare a
dreptului de gaj ia sfîrşit. Dacă produsului vînzării nu a fost suficient pentru stingerea în
întregime a creanŃei garantate, la urmărirea soldului creanŃei creditorul nu mai dispune de
privilegiul rezultat din dreptul real de gaj (Hot. Plen. Curt.Supr.Just. nr.4-2r/a-22/2001 din
11.06.2001; Dec. Col.Civ. al Curt.Sup.Just. nr.2r/a-129/1999 din 16.06.1999). În cazul în
care gajul a fost constituit de o altă persoană decît debitorul obligaŃiei garantate, ea nu va mai
fi în continuare responsabilă pentru stingerea creanŃei garantate, decît dacă prin contract va fi
stabilit altfel (pct.4, Hot. Plen. Curt.Supr.Just. nr.11/1999).
O derogarea de la regula numită este prevăzută în cazul lombardului, care nu poate continua
urmărirea bunurilor debitorului dacă produsul vînzării bunului amanetat nu acoperă în
întregime suma creanŃei garantate (art.458 alin.(5).

Articolul 494. Mijloacele de aparare juridica in cazul executarii silite a obligatiei

Orice persoana, in cazul incalcarii drepturilor ei, poate sa conteste in instanta de

judecata valabilitatea gajului sau urmarirea bunului gajat.

671
1. Poate contesta în instanŃa de judecată valabilitatea gajului:
1) persoana care este proprietar real al bunului, constituit în calitate de garanŃie reală de către
falsul proprietar;
2) creditorul în favoarea cărui a fost constituit un gaj anterior asupra aceluiaşi bun şi care a
interzis grevarea lui repetată cu gaj (art.56 alin.(2), Legea 449/2001);
3) creditorul gajist de rang inferior sau dobînditorul bunului gajat, care l-a preluat cu grevare;
4) coproprietarul bunului gajat, aflat în proprietate comună pe cote-părŃi (art.351) sau în
devălmăşie (art.369 şi art.457);
5) membrul societăŃii comerciale sau al cooperativei, dacă gajul bunurilor acestor persoane
juridice a fost constituit cu încălcarea regulilor opozabile creditorului gajist;
6) tutorele, curatorul, autoritatea tutelară (art.40 şi art.42);
7) procurorul, autorităŃile publice, organizaŃiile, persoanele fizice, pentru apărarea drepturilor
altor persoane în cazurile prevăzute de lege (art.art.71-73 Cod. Proc.Civ.);
8) alte persoane care se consideră lezate în drepturile sale.
2. Pe lîngă persoanele numite exercitarea de către creditor a dreptului de gaj sau actele
efectuate în cursul procedurii de exercitare pot fi contestate de persoanele cărora le-a fost
adus atingere prin acŃiunile creditorului gajist, a administratorului gajului (inclusiv a ipotecii
de întreprinzător), a persoanei desemnate de instanŃa de judecată sau a instanŃei de judecată.

Articolul 495. Temeiurile incetarii dreptului de gaj

Dreptul de gaj inceteaza in cazul:

a) stingerii obligatiei garantate prin gaj;
b) expirarii termenului pentru care a fost constituit gajul;
c) pieirii bunurilor gajate;
d) comercializarii silite a bunurilor gajate;
e) altor situatii prevazute de legislatie.

1. Temeiurile încetării dreptului de gaj pot fi convenŃional divizate în două categorii: care se
află în legătură cu stingerea obligaŃiei principale şi temeiuri independente.
Fiind un drept accesoriu unei obligaŃii, dreptul de gaj se stinge odată cu stingerea acesteia
după principiul accesorium sequitur principale şi nu subzistă decît în cazuri excepŃionale
(art.643 alin.(4). Dacă obligaŃia garantată este stinsă numai parŃial, gajul nu se reduce
corespunzător, decît în cazul gajului mărfurilor în circulaŃie şi în proces de prelucrare
(art.459) sau cu acordul creditorului gajist.
Gajul se stinge şi atunci cînd creditorul gajist renunŃă la obligaŃia principală, însă renunŃarea
creditorului de la dreptul de gaj nu stinge obligaŃia principală. Expirarea prescripŃiei
extinctive a creanŃei principale nu prescrie dreptul de gaj, creditorul fiind în drept să pretindă
executarea din valoarea gajului (art.282 alin.(1).
2. Sînt temeiuri independente ale încetării dreptului de gaj:
a) expirarea termenului pentru care a fost constituit gajul, dacă acest termen a fost indicat în
contract (ex. în cazul gajării unui drept de arendă pe un anumit termen, a unor titluri de
valoare care devin scadente pînă la scadenŃa creanŃei garantate). Dacă termenul de acŃiune a
gajului nu a fost limitat de părŃi, el nu se stinge la scadenŃa creanŃei principale.
b) pieirea bunurilor gajate;
c) vînzarea silită a bunurilor gajate;
d) alte situaŃii prevăzute de lege:

672
(i) confiscarea bunurilor gajate şi revendicarea lor de către proprietarul legitim. În alte cazuri
de stingere a dreptului de proprietate asupra bunului (vezi nota 3 din comentariul la art.479),
dreptul de gaj subzistă şi grevează bunurile sau banii puşi în schimb la dispoziŃia debitorului
gajist.
(ii) decesul creditorului persoană fizică sau lichidarea creditorului persoană juridică în
cazurile prevăzute de lege (art.664);
(iii) declararea nulităŃii contractului de gaj. În acest caz gajul încetează cu efect retroactiv
(art.219), iar creditorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului.
(iv) renunŃarea creditorului de la dreptul de gaj;
(v) expirarea termenului de treizeci de ani de la înscrierea iniŃială sau, după caz, ulterioară a
ipotecii. Dacă nu este reînointă, inscripŃia devine inoperantă şi se perimă.

Titlul V
REGISTRUL BUNURILOR IMOBILE

Articolul 496. DestinaŃia registrului bunurilor imobile

(1) În registrul bunurilor imobile sunt descrise imobilele şi sunt indicate

drepturile reale care au ca obiect aceste bunuri.
(2) Drepturile de creanŃă, faptele sau raporturile juridice aferente imobilelor
consemnate în registru pot fi înscrise în cazurile prevăzute de lege.
(3) Orice persoană poate lua cunoştinŃă de registrrul bununrilor imobile.
(4) Modul de elaborare şi întocmire a registrului bunurilor imobile este
stabilit de lege.

Obiectivele articolului 496 constituie relevarea obiectului înregistrării imobiliare,

precum şi relevarea caracterului public al acestuia prin posibilitatea luării de cunoştinŃă de
conŃinutul acestuia de către orice persoană.
În Republica Moldova, pentru prima dată noŃiunea de registru al bunurilor imobile
apare odată cu adoptarea în februarie 1998 a Legii cadastrului bunurilor imobile, care prin
reglementările sale stabileşte condiŃia Ńinerii unui registru unic al bunurilor imobile. Obiect al
înregistrării în registrul bunurilor imobile conform respectivei legi erau bunurile imobile şi
drepturile patrimoniale asupra acestora. Prin instituirea unui registru unic al imobilelor,
legislatorul exclude o serie de incomodităŃi care erau legate de Ńinerea până la 1998 a mai
multor sisteme de evidenŃă a imobilelor separate, cum ar fi registrul construcŃiilor în
localităŃile urbane, cărŃile de evidenŃă a gospodăriilor în localităŃile rurale, registrrul cadastral
funciar, registrul unic al gajului etc. Scopul principal urmărit prin instituirea unui sistem
uunic de evidenŃăŃ a imobilelor constituia asigurarea garantării drepturilor cetăŃenilor în
efectuarea actelor juridice cu imobilele, crearea şi Ńinerea unui sistem unificat de evidenŃă a
imobilelor, cât pentru asigurarea informaŃională a populaŃiei, atât şi pentru crearea unui
cadastru fiscal imobiliar. Legea respectivă se aplica la următoarele categorii de bunuri
imobile: terenuri, construcŃii şi încăperi izolate. Codul civil lărgeşte spectrul categoriilor de
bunuri imobile ce constituie obiect al înregistrării în cadastrul bunurilor imobile. În articolul
496 legislatorul enunŃă faptul, că obiect al înregistrării în Registrul bunurilor imobile apar
bunurile imobile şi drepturile reale asupra acestora. NoŃiunea bunului imobil este indicată în
articolul 288 al Codului civil.
După cum este stabilit prin prevederile articolului 496 în ce priveşte drepturile asupra
bunurilor imobile, este necesar de reŃinunt, că obiect al înregistrării în registrul bunurilor

673
imobile apar doar drepturile reale. Drepturile de creanŃă reprezintă obiect al înregistrării doar
în cazurile expres prevăzute le lege. În acest sens este necesar de menŃionat, că până la
punerea în aplicare a Codului civil, obiect al înregistrării în registrul bunurilor imobile
conform Legii cadastrului bunurilor imobile erau toate drepturile patrimoniale.
Scopul ducerii registrului bunurilor imobile este asigurarea opozabilităŃii drepturilor, iar
în cazurile prevăzute de lege registrtul îndeplineşte şi scopuri constitutive de drepturi.
(1) Aliniatul unu al articolului 496 expune, că în registrul bunurilor imobile sunt
descrise bunurile imobile. Prin descrierea bunului imobil se are în vedere indicarea
caracterelor identificatorii ale bunului imobil şi anume:
a) Tipul bunului imobil (ex.: teren, construcŃie, subsol etc.). Tipul bunului
imobil este determinat de natura acestuia prin constatare simplă realizată fie de către
proprietar, fie de către specialistul din cadru instituŃiei ce asigură Ńinerea registrul bunurilor
imobile (oficiul cadastral teritorial). În cazul încăperilor izolate din cadrul construcŃiei tipul
acesteia (apartament (locuinŃă), magazin, depozit etc.) este determinat din conŃinutul
documentaŃiei de proiect şi actul de dare în exploatare, iar în cazul schimbării destinaŃiei –
din documentele ce determină modul de folosinŃă a încăperii izolate.
b) DestinaŃia şi/sau modul de folosinŃă a bunului imobil – (ex.: teren cu
destinaŃie agricolă, teren destinat construcŃiei şi exploatării casei de locuit etc.)
DestinaŃia şi/sau modul de folosinŃăŃă a bunului imobil este relevată din documentele ce
stabilesc regimul folosirii bununlui imobil. Astfel, destinaŃia terenunlui este reflectată în
cadastrul funciar specializat şi este modificată printr-o procedură specială prevăzută de Codul
funciar. DestinaŃia construcŃiei se reflectă în documentaŃia de proiect, în actele de dare în
exploatare, iar în cazul schimbării destinaŃiei acestora prin documentele prevăzute de
legislaŃie (ex.: autorizaŃie de folosinŃă etc.). DestinaŃia masivului forestier este reflectat în
cadastrul silvic de stat şi se modifică în procedura stabilită de legislaŃia silvică. Pentru unele
bunuri imobile modul de fololsinŃă sau destinaŃia poate fi determinată din natura bunului (ex.:
calea ferată, staŃiile de emisie tele sau radio). La unele categorii de bunuri imobile destinaŃia
sau modul de folosinŃă poate fi determinat, iar respectiv introdus în registrul bunurilor
imobile doar după atribuirea obiectului în folosinŃă. Astfel, spre exemplui, în cazul atribuirii
în folosinŃă a obiectivului acvatic (iaz, râu etc.) doar în acel moment poate fi determinat
modul de folosinŃă a acestuia (ex.: fololsinŃă specială, pentru asigurarea necesităŃilor de apă
potabilă a populaŃiei, pentru gospodăria piscicolă etc.). În acest sens a vedea Codul apelor).
Deasemenea şi în cazurile atribuirii în folosinŃă a spaŃiilor forestiere, modul de fololsinŃă a
sectorului forestier poate fi determinat reieşind din contractul de transmitere în folosinŃă şi
autorizaŃia de folosinŃă a spaŃiului forestier. De regulă aceasta este precedată de procedura de
formare a bunului imobil transmis în folosinŃă.
c) Numărul cadastral al bunului. Numărul cadastral al bunului imobil este un
număr individual, irepetabil pentru fiecare bun imobil în parte. Se atribuie de cătrte subiectul
ce asigură Ńinerea registrului bunurilor imobile la înregistrarea primară a bunului imobil,
precum şi în cazul formării bunului imobil. Prin formarea bunului imobil este necesar de
înŃeles crearea dintr-un bun imobil existent prin divizare unul sau mai multe bunuri imobile
noi sau crearea din mai multe bunuri imobile, prin comasare a unui bun imobil nou în
procedura şi condiŃiile stabilită de legislaŃie. Structura numărului cadastral este determinată în
Hotărîrea Guvernului nr. 1056 din 12.11.1997.
d) SuprafaŃa bunului imobil. SuprafaŃa bunului imobil este reflectată în metri
patraŃi sau hectare. În ce priveşte construcŃiile, prin suprafaŃă a acestora este necesar de
înŃeles suprafaŃa totală. În cazul construcŃiilor-bloc cu mai multe nivele (etaje) suprafaŃa
acesteia este determinată de suma suprafeŃelor fiecărui etaj.
e) Tipul hotarelor – generale sau fixe. În cazul terenurilor, hotarele pot fi
generale şi fixe. Fixarea hotarelor presupune efectuarea unor lucrări de măsurare cu precizie

674
sporită, instalarea bornelor de hotar şi coordonarea amplasării hotarelor cu proprietarii
funciari adiacenŃi. În cazul hotarelor generale hotarele pot fi determinate prin efectuarea
măsurărilor, dar fără instalarea bornelor de hotar şi coordonarea hotarelor cu proprietarii
adiacenŃi, fapt care presupune posibilitatea deplasării ulterioare a acestora (hotarelor) la o
eventuală fixare a hotarelor.
f) ConfiguraŃia bunului, reflectată în planul cadastral sau geometric al
bunului imobil. ConfiguraŃia bunului imobil constituie o reflectare a formei acestuia
proiectată pe planul cadastral sau geometric.
(2) Conform prevederilor prezentului articol, legislatorul, stabileşte că obiect al
înregistrării în registrul bunurilor imobile pe lângă bunurile imobile sunt şi drepturile reale
asupra acestora. Astfel, legislatorul exclude din categoria obiectelor de înregistrare drepturile
de creanŃă, care până la 12.06.2003, conform Legii cadastrului bunurilor imobile constituiau
obiect al înregistrării în registrul bunurilor imobile. Totodată, legislatorul stabileşte, că
drepturile de creanŃă, faptele sau raporturile juridice aferente imobilelor pot fi înscrise în
registru în cazurile în care legea prevede acest fapt.
Prin drept real ca obiect al înregistrării în registrul bunurilor imobile este necesar de
înŃeles drepturile despre care s-a făcut comentariu la articolul 289 al Codului civil.
Prin drept de creanŃă este necesar de înŃeles acel drept, în temeiul căruia titularul
dreptului are posibilitatea de a pretinde de la un alt subiect determinat să dea, sau să facă, sau
să nu facă ceva, iar aceestuia din urmă îi corespunde obligaŃia corelativă de a da, a face, sau a
nu face ceva. Dreptul de creanŃă este opozabil unei sau, după caz, mai multor persoane strict
determinate.
Faptul juridic poate fi obiect al înregistrării doar în cazurile prevăzute de lege. Astfel,
cum noŃiunea de fapt juridic este posibil de a fi înŃeleasă în stricto sensu şi în lato sensu, unde
în sens larg prin fapt juridic înŃelegem cât actele juridice comise de persoane, atât şi
evenimentele naturale, iar în sens restrâns doar faptele omeneşti săvârşite fără intenŃia de a
produce efecte juridice, dar care se produc prin puterea legii, precum şi evenimentele (faptele
naturale) şi legislatorul conferă un compartiment aparte actelor juridice, implicit prin fapt
juridic în înŃelesul articolului 496 al codului civil urmează să înŃelegem faptele omeneşti
săvârşite fără intenŃia de a produce efecte juridice, dar care se produc prin puterea legii,
precum şi evenimentele (faptele naturale).
Raporturile juridice ca obiect al înregistrării constituie acele relaŃii ce nu privesc
apariŃia drepturilor reale, şi care făcându-şi apariŃia presupun posibilitatea producerii
efectelor în ce priveşte bunurile imobile sau apariŃia drepturilor asupra acestora. CondiŃia
înscrierii acestora în registru bunurilor imobile este faptul prevededrii acestora în lege (ex.:
antecontractul).
(3) Aliniatul trei al articolului 496 al Codului civil consacră caracterul public al
registrului bunurilor imobile. După cum rezultă din scopurile creării şi Ńinerii unui registru
unic al bunurilor imobile, una din direcŃiile de utilizare a registrului este accesul persoanelor
interesate la informaŃia din registru. Astfel, orice persoană care este interesată de conŃinutul
informaŃiei referitor la un bun imobile este în drept făcându-şi identitatea să primească toată
informaŃia din registru cu privire la acest bun. După cum prevede Legea cadastrului bunurilor
imobile, informaŃia din registrul bunurilolr imobile poate fi prezentată gratuit sau contra
plată. Lista categoriilolr de persoane ce beneficiază de informaŃie gratuită din registrtu este
determinată în Legea cadastrului bunurilor imobile. Regula generală este, că din această
categorie fac parte subiectele de drept public, care în exercitarea competenŃei sale are
necesitatea de respectiva informaŃie. CondiŃia este ca informaŃia furnizată să nu necesite
sistematizare. Celelalte categorii de persoane pot face cunoscut cu informaŃia din registru
contra unei plăŃi în modul stabilit de legislaŃie. În cazurile în care furnizarea informaŃiei se

675
efectuiază sistematic, în scopuri comerciale şi sistematizată, plata este determinată pe bază
contractuală.
(4) Modul de Ńinere a registrului, structura, condiŃiile şi modul de completare a
registrului, precum şi a documentelor ce Ńin de înregistrarea bunurilor imobile este stabilit
prin Legea cadastrului bunurilor imobile.

Articolul 497 PrezumŃia caracterului autentic şi complet al datelor din registrul

bunurilor imobile

(1) Înscrierile făcute în registrul bunurilor imobile se prezumă autentice şi

complete până la proba contrară.
(2) ConŃinutul registrului este considerat autentic în favoarea celui care a
dobândit prin act juridic un drept de la o persoană dacă dreptul era înscris în registrul
în numele persoanei. Această dispoziŃie nu se aplică atunci când s-a notat o contestare
asupra autenticităŃii sau atunci când neautenticitatea era cunoscută dobânditorului.

(1) PrezumŃia (lat. - praesumptio) este utilizată deosebit de larg în jurisprudenŃă. Este
incontestabilă importanŃa prezumŃiilor, pornind de la ideea, că acestea nu ar fi fost
recunoscute în drept. Pentru exemplu, este greu de închipuit garantarea libertăŃii persoanei şi
aplicarea normelor procesual-penale în lipsa principiului prezumŃiei nevinovăŃiei persoanei
bănuite. Deosebit de vag s-ar putea de vorbit despre garantarea raporturilor civile în lipsa
principiilor prezumŃiei bunei credinŃe a părŃilor la raport etc. Concluzia despre veridicitatea şi
corectitudinea prezumŃiilor este bazată, de regulă, pe practica cotidiană a vieŃii, iar metoda de
creare a acestei practici se bazează pe probabilitatea generalizărilor prezumtive. În afară de
fundamentarea logică a probabilităŃii există şi o altă fundamentare şi anume aceea care se
bazează pe experienŃă şi legitate şi care poate fi exprimată prin frecvenŃă, adică în calitate de
caracteristică numerică a posibilităŃii petrecerii fenomenului. ForŃa prezumŃiei se manifestă
prin aceea, că faptul prezumat în realitate are loc cel mai des.
În acest sens, pentru garantarea continuităŃii şi stabilităŃii raporturilor imobiliare, fapt
pentru care este creat registrul bunurilor imobile, legislatorul consacră în articolul 497 al
Codului civil pentru înscrierile făcute în registrul bunurilor imobile prezumŃia unui caracter
autentic şi complet. Prin urmare, orice persoană, la utilizarea informaŃiei din registrul
bunurilor imobile va beneficia prezumtiv de o informaŃie veridică şi suficient completă
referitor la bunul imobil. Posibilitatea considerării înscrisurilor din registrul bunurilor imobile
ca fiind neautentice se realizează doar prin proba contrară. ProbaŃiunea se face în condiŃiile
generale stabilite de legislaŃia procesual-civilă.
(2) Pornind de la idea, că datele din registrul bunurilor imobile poartă caracter
autentic, respectiv şi actele prin care s-au dobândit drepturi de la persoanele drepturile cărora
au fost înscrise în registrul bunurilor imobile, se consideră autentice. Astfel, în momentul în
care se pune întrebarea referitor la dobândirea cu bună sau rea-credinŃă a bunului imobil prin
actul juridic încheiat, condiŃia considerării acesteia este înregistrarea acestui drept în registrul
bunurilor imobile, unde titular al dreptului ar figura cel ce a transmis dreptul.
Este, însă necesar de Ńinut cont de faptul, că atunci, când în registrul bunurilor
imobile, la momentul săvârşirii actului prin care s-au dobândit dreptuiri, era făcută o notare
despre contestarea autenticităŃii datelor din registrul imobilelor, dobânditorul de drept nu mai
beneficiază de prezumŃia autenticităŃii datelor din registru. Acelaşi efect urmează şi atunci
când în registru nu există o asemenea notare, dar dobânditorul de drept cunoaşte despre
neautenticitatea datelor din registru. Spre exemplu, la momentul întroducerii datelor în
registru s-a comis o greşală tehnică, prin care s-a modificat fie numele titularului de drept, fie

676
mărimea cotei-părŃi a dreptului de proprietate, fie alte date. Persoana, care, însă cunoştea
despre aeastă greşală, profitând de acest fapt a încheiat un act juridic prin care a dobândit
proprietatea asupra bunului imobil. În situaŃia dată, când persoana în cauză a cunoscut
deespre neautenticitatea datelor din registru, posibilitatea de a beneficia de prezumŃia
caracterului autentic al datelor din registru este exclusă. Prin urmare este exclusă şi
posibilitatea considerării acesteia drept dobânditor de bună credinŃă, iar în cazurile producerii
de daune, acesta va fi obligat la despăgubiri.
Tot în contextul condiŃiei expuse mai sus, atragem atenŃia asupra faptului, că
caracterul neautentic al datelor presupune că aceste date nu corespund realităŃii, unde titular
de drept în realitate este o altă persoană. În acest caz se exclude situaŃia în care o altă
persoană ar pretinde la dobândirea dreptului asupra aceluiaşi bun imobil. Am putea aduce
drept exemplu situaŃia în care ulterior momentului încheierii, spre exemplu a contractului de
vânzare-cumpărare a imobilului, vânzătorul a decedat, iar la expirarea a şase luni de la
deschiderea moştenirii moştenitorul a obŃinut certificat de moştenitor, fapt despre care
cumpărătorul cunoştea. Aceasta, însă nu împiedică cumpărătorul de a înregistra dreptul de
proprietate în registrul bunurilor imobile chiar şi după ce moştenitorul a primit certificatul de
moştenitor. Este vorba despre aceea, că articolul 321 Cod civil stabileşte, că dreptul de
proprietate asupra unui bun imobil se dobândeşte din momentul înscrierii acestuia în registrul
bunurilor imobile. În acest caz şi contractul de vânzare-cumpărare şi certificatul de
moştenitor serveşte ca temei şi dă posibilitate de a înregistra dreptul de proprietate asupra
bunului imobil în registrul bunurilor imobile, însă cine primul din aceste două persoane va
depune cererea de înregistrare şi va înregistra dreptul asupra acestui bun, acela se va
considera că a dobândit prin efectul actului juridic legal dreptul de prioprietate.

Articolul 498. Felurile înscrisurilor

(1) Înscrierile sunt de trei feluri: intabularea, înscrierea provizorie şi notarea.

(2) Intabularea şi înscrierea provizorie au ca obiect drepturile tabulare, iar notarea se
referă la înscrierea drepturilor de creanŃă, a faptelor sau a raporturilor juridice
aferente imobilelor consemnate în registru.
(3) Înscrierea provizorie şi notarea se fac numai în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de
lege.

(1) Comparativ cu prevederile legislaŃiei în vigoare, în perioada de până la intrarea în

vigoare a Codului civil, existau doar două feluri de înscrieri: înregistrarea propriu-zisă şi
menŃiunea. Astfel, toate drepturile, inclusiv grevările dreptului de proprietate erau supuse
înregistrării la fel ca şi drepturile tabulare. MenŃiunile priveau faptele juridice care puteau
duce la stingerea sau naşterea drepturilor patrimoniale asupra bunului imobil. Astăzi, în baza
Codului civil în vigoare, îscrierea drepturilor asupra bunurilor imobile în registrul bunurilor
imobile are loc prin intabulare, înscriere provizorie şi notare.
(2) Intabularea şi înscrierea provizorie are ca obiect drepturile tabulare.
Intabularea constituie înscrierea care se săvârşeşte cu titlu definitiv cu privire la
constituirea, modificarea sau stingerea unui drept real imobiliar. Intabularea este realizată atât
în cazurile prevăzute de lege, cât şi în cazurile în care este solicitată de părŃile contrractuale.
Înscrierea provizorie este un înscris prealabil (prenotare), care este condiŃionat de o
justificare. Înscrierea provizorie se face atunci când nu este posibilă intabularea, având scopul
creării unei priorităŃi din această înscriere, cum ar fi faptul sau momentul înregistrării
dreptului. Ulterior ea trebuie justificată.

677
 Notarea presupune înscrierea drepturilor de creanŃă, faptelor sau raporturilor juridice,
care nu pot constitui obiect al intabulării sau înscrierii provizorii.
(3) Înscrierea provizorie şi intabularea şi notarea se face doar în cazurile prevăzute de
lege. Intabularea poate constitui drept condiŃie de dobândire sau opozabilitate a dreptului
stabilite atât prin lege, cât şi prin contract, iar prin urmare, intabularea poate fi aplicată şi în
cazurile în care legea nu prevede obligativitatea înregistrării dreptului real imobiliar.

Articolul 499. Dobândirea drepturilor reale supuse înregistrării

(1) Drepturile reale asupra imobilelor supuse înscrierii potrivit legii se vor dobândi atât
între părŃi, cât şi faŃă de terŃi numai prin înscrierea în registrul bunurilor imobile a
constituirii sau strămutării lor în temeiul acordului de voinŃă între părŃi.
(2) Drepturile reale se vor pierde sau stinge numai dacă radierea lor s-a înscris în
registrul bunurilor imobile cu consimŃământul titularului. ConsimŃăŃmântul nu este
necesar dacă dreptul se stinge prin împlinirea termenului arătat în înscriere ori prin
deecesul sau încetarea existenŃei titularului.
(3) Dacă dreptul care urmează să fie radiat este grevat în fololsul unui terŃ, radierea se
va face cu păstrarea dreptului acestuia.
(4) Hotărârea judecătorească irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul
administrativ va înlocui acordul de voinŃă sau, după caz, consimŃământul.

(1) Alineatul unu al articolului 499 Cod civil prevede momentul dobândirii dreptului real
asupra bunului imobil. Astfel, prin condiŃia prezentului articol dreptul real asupra bunului
imobil pentru dobânditor apare din momentul înregistrării dreptului în registrul cadastral al
bunurilor imobile. Opozabilitatea dobândirii dreptului de proprietate se face deasemenea din
momentul înregistrării dreptului real în registrtul bunului imobil. Astfel, spre exemplu, dacă
între două persoane a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unei case de lolcuit,
cumpărătorul dobândeşte, dreptul de proprietate din momentul efectuării înscrierii dreptului
în registrul bunurilor imobile, chiar dacă transmiterea de facto a casei de loocuit a avut loc
mult mai devreme sau mult mai târziu decât momentul înregistrării.
(2) În ce priveşte încetarea dreptului de proprietate, acesta încetează odată cu înscrierea
radierii dreptului din registrul bunurilor imobile. Pentru operarea radierii din registrul
bunurilor imobile este necesar prezenŃa unei din următoarele condiŃii:
a) Să fie prezent consimŃământul titularului de drept. ConsimŃământul titularului dreptului
este exprimat, de regulă, în contractele translative de proprietate încheiate de către titularul
dreptului. Desemenea consimŃământul operării radierii dreptului, iar prin urmare şi încetarea
dreptului de propietate are loc şi în cazul renunŃării la dreptul de proprietate. Tot temei de
radiere a dreptului prin exprimarea consimŃământului titularului se va considera prezentarea
cererii de radiere în virtutea faptului că bunul imobil nu mai există (s-a deteriorat sau s-a
transformat). În cazul persoanei juridice consimŃământul de radiere a dreptului din registrul
bunurilor imobile este reflectat în actul de decizie adoptat în limitele stabilite de legislaŃie sau
dee actele de constituire a respectivei persoane juridice;
b) Titularul dreptului să fi încetat a mai exista. În cazul persoanei fizice faptul încetării din
viaŃă nu dă temei de a radia dreptul din registrul bunurilor imobile. Acest drept rămîne înscris
în registru până la momentul prezentării de către moştenitorul patrimoniului a documentului
ce adevereşte dreptul asupra bunului moştenit. În cazul în care în documentul ce adevereşte
dreptul asupra bunului moştenit face referinŃă doar la o cotă-parte din bunul moştenit,
registratorul va opera o modificare a cotei-părŃi respective a dreptului, până la radierea
definitivă atunci când ultimul moştenitor va depune cererea de înregistrare a cotei-părŃi

678
dreptului său. În ce priveşte persoana juridică, operarea radierii dreptului are loc cât în cazul
încetării persoanei juridice prin reorganizare, atât şi prin lichidare. Temei de radiere a
dreptului va constitui actele de reorganizare sau lichidare a persoanei juridice (modificările în
documentele de constituire sau actele de lichidare (dizolvare) a persoanei juridice conform
prevederilor articolelolr 86 şi 87 al Codului civil).
c) Dreptul se stinge prin scurgerea termenului. Fie legislaŃia în vigoare, fie părŃile în
contract pot să stabilească anumite termene pentru exercitarea dreptului supus înregistrării
(ex. dreptul de arendă a unui imobil). La momentul efectuării înscrisului în registrtul
bunurilor imobile, registratorul fixează termenul dreptului. La expirarea acestui termen, dacă
pe parcurs părŃile nu au operat şi înregistrat careva modificări, registratorul din oficiu
operează radierea dreptului.
d) Există o hotărâre judecătorească irevocabilă (alineatul (4) al articolului 499 Cod civil).
În cazurile când este exercitată o procedură de urmărire silită a bunurilor, o confiscare sau o
altă înstrăinare care presupune lipsa consimŃământului proprietarului bunului, şi aceasta este
realizată în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, registratorul în temeiul acestei
hotărâri judedcătoreşti va opera radierea dreptului din registrul bunuurilor imobile.
e) Există un act administrativ, după care în baza prevederilor legislaŃiei se asigură
înstrăinarea forŃată a bunului imobil (alineatul (4) al articolului 499 Cod civil). Actul
administrativ poate fi drept temei de înlocuire a consimŃăŃmântului persoanei la radierea
dreptului din registru atunci când legislaŃia o prevede în mod expres. Exemplu poate servi
decizia de punere a sechestrului pe bununl imobil pentru urmărirea silită a plăŃilor obligatorii
faŃă de stat. Acest act administrativ trebuie să îndeplinească toate condiŃiile cerute de
legislaŃie faŃă de întocmirea acestui act pentrru a permite corecta apreciere a domeniului şi
întinderii radierii dreptului.
(3) Alineatul trei presupune situaŃia în care înscrisul cu privire la grevările dreptului se
păstrează indiferent de faptul dacă s-a operat radierea dreptului grevat în registru. Spre
exemplu, dacă sectorul de teren a fost transmis în arendă, dreptul de arendă fiind înscris în
registrul bunurilor imobile, iar pe durata arendei proprietarul a înstrăinat bunul imobil,
dreptul de proprietate dobîndit de către cumpărător va rămâne grevat cu dreptul de arendă,
temei rămânând contractul de arendă încheiat anterior. Nu se aplică regula interdicŃiei radierii
grevării referitor la radierile care se operează în legătură cu pieirea bunului imobil. În cazul
peirii bunului imobil grevarea dreptului de proprietate deasemenea va fi radiată. Deasemenea
grevarea este supusă radierii şi în cazul în care titularul dreptului ce grevează dreptul de
proprietate devine totodată şi proprietar al bununlui.

Articolul 500. Consecutivitatea drepturilor înscrise în registrul bunurilor imobile

(1) Consecutivitatea drepturilor înscrise în registrul bunurilor imobile se determină în

conformitate cu consecutivitatea înregistrării lor. Se consideră dată a înregistrării ziua
depunerii cererii de înregistrare.
(2) Consecutivitatea poate fi modificată ulterior. Pentru aceasta este nececesar acordul
persoanelor care-şi schimbă consecutivitatea şi înregistrarea modificării în registrul.
(3) În cazul înregistrării unui drept, proprietarul poate stipula condiŃia consecutivităŃii
înregistrării lui. Această condiŃie, de asemenea, trebuie înregistrată.

(1) Prin consecutivitate a drepturilor este necesar de înŃeles ordinea satisfacerii sau asigurării
drepturilor după ordinea înscrierii acestora în registrul bunurilor imobile. Această regulă
urmează să fie privită sub două aspecte:

679
a) Primul aspect priveşte momentul dobândirii dreptului. Astfel, spre exemplu, în cazul în
care proprietarul unui imobil încheie cu două persoane diferite un contract care prevede
transmisiunea dreptului de proprietate, dreptul îl va dobândi acel din cumpăărători care
primul va înregistra dreptul dobândit în baza contractului încheiat, deeoarece conform
prevederilor legislaŃiei, dreptul real asupra bununlui imobil supus înregistrării apare doar din
momentul înregistrării, iar prin urmare persoana care prima va înregistra dreptul asupra
bunului imobil aceea şi va dobândi dreptul de proprietate. Cea de-a doua persoană nu va mai
avea posibilitate de a înregistra dreptul chiar dacă contrractul a fost încheiat mai devreme, dar
cererea de înregistrare a fost deepusă mai târziu.
b) Cel de-al doilea aspect priveşte consecutivitatea onorării drepturilor. Astfel, în cazul
grevării dreptului de proprietate cu ipotecă, şi dreptul de ipotecă aparŃine concomitent la două
sau mai multe persoane, dreptul de a fi satisfăcut cu preferinŃă pentru obligaŃia neexecutată
din contul bunului gajat îl va avea acel creditor care şi-a înregistrat dreptul anterior celorlalŃi
creditori.
Data înregistrării dreptului se consideră data depunerii cecrerii dee înregistrare a
acestui la oficiul cadastral teritorial. Faptul depunerii cererii de înregistrare a dreptului se
consemnează la oficiul cadastral teritorial. Este importantă chiar şi ora depunerii cererii de
înregistrare, deoarece, s-ar presupune, că cererile se pot depune în aceeaşi zi. Ordinea
consecutivităŃii de asemenea se va respecta şi în acest caz, iar prin urmare chiar dacă s-a
depus cererea de înregistrare a dreptului dee către două şi mai multe persoane în aceieaşi zi,
consecutivitatea înscrisurilor în registru se va respecta Ńinând cont de ora depunerii cererii de
înregistrare a dreptului. Consemnnarea zilei şi orei de depunere a cererii are importanŃă chiar
şi atunci, când registratorul oficiului cadastral teritorial refuză înregistrarea dreptului sau
respinge cererea de înregistrare a dreptului (articolele 30 şi 33 ale Legii cadastrului bunurilor
imobile). Este condiŃionat aceasta de faptul, că şi decizia registratorului oficiului cadastral
teritorial de refuz de înregistrare a dreptului şi respingerea cererii de înregistrare a dreptului
poate fi atacată în instanŃa dee judecată, şi în cazul constatării refuzului de înregistrare a
dreptului sau respingerii cererii ca fiind neântemeiate, moment de înregistrare a dreptului va
constitui momentul depunerii primei cereri.
(2) Alineatul doi stabileşte posibilitatea titularilor drepturilor înregistrtate în registrul
bunurilor imobile, ulterior momentului înregistrrării de a schimba de comun acord ordinea şi
consecutivitatea drepturilor înscrise. În acest sens este necesar de făcut deosebire între
consecuvitatea înregistrării drepturilor şi schimbarea consecutivităŃii drepturilor înregistrate.
Astfel, consecutivitatea înregistrării drepturilor este obiectivă şi este condiŃionată doar de
momentul depunerii ceererii de înregistrare. Aceasta nu poate fi modificată prin acordul
părŃilor sau decizia registratorului. Schimbarea consecutivităŃii drepturilor înregistrate
presupune modificarea ordinii de preferinŃă a executării sau asigurării drepturilor, care se face
doar după înregistrarea efectivă a acestora şi doar după acordul comun al titularilor
consecutivitatea drepturilor cărora se modifică. Spre exemplu, creditorii gajişti în cazul
gajului repetat asupra unui bun imobil pot modifica ordinea de consecutivitate a înregistrării
dreptului, iar prin urmare se va modifica rangul gajului.
Registratorul oficiului cadastral teritorial va opera modificările în registrul bunurilor
imobile în baza acordului în scris a persoanelor – titulari ai drepturilor înregistrate.
(3) Alineatul trei stabileşte dreptul proprietarului bunului imobil, la înregistrarea
dreptului, inclusiv şi celui care grevează dreptul de proprietate, de a stabili consecutivitatea
înregistrării lui. Această condiŃie este înregistrată în registrul bunurilor imobile sub formă de
notare. Spre exemplu, proprietarul depune cererea de notare a intenŃiei de a înstrăina, intenŃiei
de a ipoteca şi antecontractul privind arendarea bunului imobil, stabilind totodată şi ordinea
(consecutivitatea) de înregistrare a acestora.

680
 Articolul 501. Înscrierea provizorie în registrrul bunurilor imobile

Înscrierea provizorie în registrul bunurilor imobile se cere dacă:

a) dreptul real dobândit este afectat de o condiŃie suspensivă sau rezolutorie;
b) în temeiul unei hotărâri judecătoreşti care nu este încă irevocabilă, o parte a fost
obligată la strămutarea, constituirea sau stingerea unui drept tabular ori cel care
administrează bunurile unei alte persoane a fost obligat să dea o garanŃie ipotecară;
c) debitorul a consemnat sumele pentru care a fost înscrisă ipoteca.

Prezentul articol stabileşte cazurile de efectuare a înscrierii provizorii în registrului

bunurilor imobile. După conŃinutul prezentului articol, lista categoriilor de drepturi supuse
înscrierii provizorii poartă caracter exhaustiv şi spectrul acestor categorii nu poate fi mărit.
a) Prin drept real dobândit sub condiŃie suspensivă trebuie de înŃeles acel drept care,
deşi este dobândit de către titular, dar pe durata anumitei perioade de timp, acest drept nu
poate fi exercitat. Exemplu ar putea servi dobândirea dreptului de proprietate asupra
imobilului în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu pact de răscumpărare. CondiŃia
suspensivă va afecta dreptul de proprietate pe durata termenului de răscumpărare. La
expirarea perioadei de timp pe durata căruia vînzătorul îşi poate exercita dreptul de
răscumpărare, registratorul va efectua înscrierea corespunzătoare privind intabularea
dreptului. Prin drept real dobândit sub condiŃie rezolutorie se înŃelege acel drept dobândit în
baza unui contract, dar posibilitatea de executare a căruia este pusă sub o condiŃie rezolutorie.
Spre exemplu, dacă în contractul de vânzare-cumpărare se stabileşte condiŃia rezoluŃiunii
contractului în funcŃie de momentul de achitare a preŃului, atunci dreptul de proprietate în
baza acestui contract este supus înregistrării provizorii. Intabularea dreptului va fi făcută la
momentul când persoana interesată, spre exemplu, cumpărătorul, a făcut dovada achitării
preŃului în modul şi condiŃiile stabilite de contract sau prevăzute de lege.
b) Este de asemenea supus înregistrării provizorii şi dreptul real care urmează a fi
strămutat, constituit sau stins în temeiul unei hotărâri irevocabile a instanŃei de judecată. Prin
hotărâre care presupune obligarea părŃii la strămutarea, constituirea sau stingerea dreptului se
are în vedere acel act a instanŃei de judecată, care presupune obligarea părŃilor aflate în
litigiu, respectiv la transmiterea, constituirea sau stingerea unui drept tabular, dar care nu este
considerat transmis, constituit sau stins odată cu efectuarea înscrierii în registrul bunurilor
imobile. În acest sens, înscrierea cu privire la acest drept este făcută pentru opozabilitatea
faptului, ci nu pentru dobândirea sau stingerea dreptului.
c) Înscrierea provizorie se efectuiază şi în cazul în care debitorul consemnează
sumele pentru care a fost înscrisă ipoteca. Prin sume pentru care a fost înscrisă ipoteca se are
în vedere acele sume, care pot fi percepute la o eventuală înstrăinare a bunului gajat în
favoarea creditorului gajist. De regulă acecste sume sunt mai mici decât valoarea bunului
gajat.

Articolul 502. Efectul înscrierii provizorii

(1) Înscrierea provizorie are ca efect dobândirea, modificarea sau stingerea unui drept
tabular de la data înregistrării cererii, sub condiŃia şi în măsura justificării ei.
(2) Justificarea unei înscrieri provizorii se face cu consimŃământul celui la care se
referă această înscriere sau în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
(3) Justificarea radierii dreptului de ipotecă se face în temeiul unnei hotărâri
judecătoreşti ded validare irevocabile.

681
(4) Justificarea unei înscrieri provizorii îşi întinde efectul asupra tuturor înscrierilor
condiŃionate de justificarea ei. Nejustificarea unei înscrieri provizorii atrage, la cererea
celuilalt interesat, radierea acesteia şi a tuturor înscrierilolr condiŃionate de justificarea
ei.

(1) Pornind de la faptul, că efectuarea înscrierii provizorii nu presupune şi dobândirea,

constituirea sau stingerea dreptului, prin urmare pentru dobândirea, constituirea sau stingerea
dreptului este necesară justificarea înscrierii. Astfel, pentru exemplu dreptul de proprietate
asupra bunului imobil dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu pact de
răscumpărare apare la cumpărător din momentul efectuării înscrisului (înscrierii provizorii) în
registrul bunurilor imobile. În cazul existenŃei unei hotărâri irevocabile a instanŃei de
judecată, care presupune constituirea dreptului, acecst drept apare nun din momentul operării
înscrisului (înscrierii provizorii) în registrul bunurilor imobile, ci din momentul întrării în
vigoare a hotărârii instanŃei de judecată. Lipsa unei cereri de atac a hotărârii instanŃei de
judecată sau emiterea unei hotărâri definitive în privinŃa unei hotărâri atacate constituie
justificare a înscrierii provizorii şi are drept efect, respectiv dobândirea, constituirea sau
stingerea dreptului. Prin expresia “măsura justificării” se are în vedere modificarea treptată a
situaŃiei, care duce la constituirea, transmiterea sau stingerea dreptului în parte. Spre
exemplu, modificarea consemnărilor cu privire la suma pentru care a fost constituită ipoteca
(prin micşorare), duce la micşorarea treptată a valorii creanŃei, iar în fine la stingerea
dreptului creditorului.
(2) Justificarea înscrierii provizorii se face cu acordul persoanei la care se referă înscrierea.
Prin norma respectivă legislatorul a stabilit regula, conform cărea justificarea înscrierii
provizorie poate fi efectuată prin cererea persoanei în favoarea cărea se face înscrierea
provizorie, cât şi de către o terŃă persoană, care în virtutea legii este obligată să efectuieze o
astfel de acŃiune, dar realizarea cărea este în funcŃie de acordul persoanei în favoarea cărea se
face această înregistrare. Deasemenea justificarea înscrierii provizorii poate fi realizată şi în
cazul în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă. Pentrru ca hotărârea judecătorească
irevocabilă să servească drept justificare a înscrierii provizorii nu este necesar
consimŃământul persoanei referitor la care se face această înscriere.
(3) Alineatul trei al prezentului articol stabileşte condiŃia de justificare a radierii dreptului
de ipotecă. Astfel, în momentul când în interesul persoanei s-a operat o înscriere provizorie
cu privire la radierea ipotecii, acest înscris provizoriu este posibil de a fi justificat doar în
temeiul hotărârii irevocabile a instanŃei de judecată, care s-a pronunnŃat în ce priveşte
validitatea ipotecii.
(4) Pornind de la faptul, că justificarea înscrierii provizorii poate avea drept efect
dobândirea prin trasnsmitere, constituirea sau stingerea dreptului supus înregistrării, prin
urmare şi toate înscrierile care sunnt condiŃionate de această justificare îşi produc efectul.
Exemplu: În baza contractului de vânzare-cumpărare a casei de locuit s-a stabilit condiŃia
rezolutorie a contractului – achitarea preŃului pentru perioada ce nu va depăşi un an. După
efectuarea înregistrării dreptului, cumpărătorul a încheiat contract de arendă sub condiŃie
suspensivă – achitarea plăŃii de către cumpărător, iar prin urmare înlăturarea condiŃiei
rezolutorii. Dreptul de arendă deasemenea a fost supus notării. Justificarea înscrierii
provizorii în ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului prin
confirmarea achitării preŃului în interiorul perioadei de un an duce la justificarea înscrierii
provizorii în ce priveşte dreptul de proprietate (acesta nefiind deja condiŃionat), iar ca efect,
este justificat şi dobândirea dreptului de arendă pentru arendaş.
Dimpotrivă, nejustificarea înscrierii provizorii duce la nejustificarea înscrierii
provizorii duce la radierea tuturor înscrisurilor ce sunt condiŃionate de această justificare.
Făcând referinŃă la exemplu de mai sus, şi anume nejustificarea înscrierii provizorii în ce

682
priveşte dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului prin neachitarea preŃului în
interiorul perioadei de un an duce la nejustificarea înscrierii provizorii în ce priveşte dreptul
de proprietate, iar ca efect, este nejustificată şi înscrierea privind dobândirea dreptului de
arendă pentru arendaş, ea fiind radiată.

Articolul 503. Accesul public la informaŃie

(1) Orice persoană, fără a fi Ńinută să justifice vreun interes, poate cerceta, lua
cunoştinŃăŃă de registrul bunurilor imobile, precum şi de documentele adiŃionale, în
condiŃiile legii.
(2) De pe registrul bunurilor imobile se vor elibera, în condiŃiile legii, extrase,
certificate şi copii legalizate.

(1) Prezentul articol instituie regulile generale privind publicitatea informaŃiei din registrul
bunurilor imobile. Astfel, prin condiŃiile prezentului articol se stabileşte, că dreptul la accesul
la informaŃia şi documentele adiŃionale registrului, îl are orice persoană, fără a-şi justifica
interesul.
Prin orice persoană se are în vedere orice persoană fizică sau juridică, inclusiv şi
străine. Norma respectivă nu face limitare nici în ce priveşte capacitatea de exerciŃiu sau gen
dee activitate a persoanei ce solicită informaŃia din registru. Astfel, chiar dacă persoana fizică
nu a îndeplinit condiŃia de capacitate în ce priveşte încheierea unui contract de înstrăinare de
imobil, acest fapt nu este temei pentru a nu elibera la cererea acestei persoane extras din
registrul bunurilor imobile. În acest sens, la eventuala cerere de înregistrare a unui contract
încheiat de această persoană, contractul nu va fi supus înregistrării pe temei de nevaliditate
(cu excepŃia cazului de dobândire a capacităŃii de exerciŃiu anterior momentului de atingere a
majoratului – căsătorie sau emancipare).
Termenul maximal de furnizare a informaŃiei din registru este de trei zile.
Este necesar de menŃionat, că persoanele au dreptul la informaŃia din registru, în
condiŃiile Legii cu privire la bunurile imobile, doar în schimbul unei plăŃi. În cazul în care
informaŃia este utilizată în scopuri comerciale, părŃile (gestionarul informaŃiei şi
comerciantul) pot negocia furnizarea informaŃiei la preŃuri stabilite în contract.
În cazul în care informaŃia din registrul bunurilor imobile este furnizată autorităŃilolr
publice locale, organelor de ocrotire a normelor de drept enumerate în articolul 8 al Legii
cadastrului bunurilor imobile (organele ministerului afacerilor interne, a serviciului pentru
informaŃie şi securitate, procuraturii etc.) această informaŃie este furnizată gratuit. CondiŃia,
însă, pentru furnizarea gratuită a informaŃiei din registrul bunurilor imobile este ca aceasta să
nu necesite sistematizare. Prin sistematizarea informaŃiei din registrul bunurilor imobile se
are în vedere analiza informaŃiei existente în registrul bunurilor imobile şi elaborarea unei
informaŃii noi informaŃii, create în baza unor criterii-repere indicate de solicitant. Prin
urmare, în cazul în care este necesitatea de informaŃie sistematizată aceasta este furnizată
solicitantului, inclusiv şi a subiectelor indicate în articolul 8 al Legii cadastrului bunurilor
imobile.
Nu este furnizată din registrtul bunurilor imobile acea inforemaŃie, care constituie
secret de stat. Deasemenea, în condiŃiile articolului 6 al Legii cadastrului bunurilor imobile
nu este furnizată informaŃia cu privire la condiŃiile contractului care constituie temei pentru
înregistrarea dreptului, decât doar părŃilor, instanŃelor de judecată şi organelor de drept.
Prin justificarea interesului în condiŃiile prezentului articol se are în vedere explicarea
şi dovada scopului pentru care se cere informaŃia din registru. Astfel, persoana care solicită
informaŃia nu este obligată să facă explicaŃii în ce priveşte scopul de utilizare ulterioară a

683
informaŃiei din registru, iar gestionarul informaŃiei din registru nu este în drept să cecară
asemenea explicaŃie, şi lipsa unei asemenea explicaŃii nu poate servi temei pentru refuzul ded
a furniza informaŃia din registru. Prin urmare în documentele ce conŃin informaŃia din registru
eliberate la solicitarea persoanei, nu se admite efectuarea înscrisurilor ce ar releva anumite
scopuri de utilizare a informaŃiei, cum ar fi: “pentru înstrăinare”, “pentru prezentarea la locul
de muncă”, “pentru prezentarea la secŃia de evidenŃă şi documentare a populaŃiei” etc.
Prin documente adiŃionale la registrul bunurilor imobile se au în vedere documentele
cee au servit temei ded înregistrare a dreptului (care se conŃin în dosarul cadastrtal), precum
şi alte documente ce formează cadastrul bunurilor imobile, cum ar fi planurile cadastrale ale
bunurilor imobile, planurile geometrice, informaŃia cu privire la valolarea bunului imobil etc.
(2) Alineatul doi al prezentului articol stabileşte trei categorii de documente care conŃine
informaŃia din registrul bunurilor imobile:
a) Extrasul. Extrasul din registrul bunurilor imobile este acel document în care este
reflectată informaŃia originală din registru, fără careva modificări sau prelucrări, inclusiv şi
informaŃia din documentele adiŃionale registrului (extras din planul cadastral, extras din
conŃinutul contractului etc.).
b) Certificatul. Certificatul reprezintă un document care conŃine informaŃia ce a suportat o
prelucrare, analiză, sistematizare etc., şi care nu reprezintă o reflectare a conŃinutului original
al registrului (exemplu: informaŃia sistematizată în ce priveşte amplasarea bunurilor imobile
ce aparŃin cu drept de proprietate unui cetăŃean).
c) Copia legalizată. Copia legalizată reprezintă o copie confirmată de registrator, a
documentului original, care se conŃine în cadastru şi care a servit drept temei de înregistrare,
modificare sau radiere a dreptului din registrul bunurilor imobile.

Articolul 504. Rectificarea înscrierilor din registrul bunurilor imobile

(1) Când vreo înscriere din registrul bunurilor imobile nu corespunde situaŃiei juridice
reale, se poate cere rectificarea înscrierii.
(2) Prin rectificare se înŃelege radierea, corectarea sau menŃionarea oricărei operaŃiuni
susceptibile de a face obiectul unei înscrieri în registru.

(1) Prezentul articol presupune posibilitatea rectificării înscrisului din registru în cazul
necorespunderii acestui înscris cu situaŃia juridică reală. Necorespunderea înscrisului din
registrul bunurilor imobile cu situaŃia juridică reală presupune existenŃa unei neconcordanŃe a
înscrisului din registru cu conŃinutul documentelor ce adeveresc dreptul asupra bunului
imobil supus înregistrării. Rectificarea se operează în condiŃiile articolului 505 Cod civil de
către registratorul oficiului cadastral teritorial. Este necesar dee a face deosebire dintre
rectificarea înscrisului din registrtu şi corectarea erorilor materiale comise la înregistrare.
Astfel, spre exemplu, rectificarea presupune schimbarea înscrisului în temeiul faptului că
dreptul nu există sau dimpotrivă înscrierea dreptului radiat greşit, pe când corectarea erorii
materiale presupune păstrarea dreptului sau radierii, însă operarea unor modificări nesenŃiale
din punct de vedere juridic, care s-au produs din punct de vedere tehnic greşit şi care nu
corespund cu informaŃia indicată în documentele în temeiul cărora se înregistrează dreptul, şi
care nu schimbă natura sau dimensiunea (întinderea) dreptului. Spre exemplu, corectarea
erorilor se va efectua la indicarea incorectă a numelui titularului dreptului (în registru Cebanu
în loc de Ciobanu cum e indicat în contract) sau la indicarea greşită a tipului documentului în
baza căruia a fost dobândit dreptul, şi care nu a dus la incorecta calificare a dreptului
dobândit (în registru contract de vînzare-cumpărare în loc de contract de schimb cum este în
realitate). Operarea rectificării va avea loc atunci, spre exemplu, când indicarea incorectă a

684
denumirii documentului în baza căruia a fost dobândit dreptul, a dus la incorecta calificare a
dreptului (în registru e indicat contractul de vânzare-cumpărare cu pact de răscumpărare în
loc de contractul de înstrăinare a bunului cu condiŃia întreŃinerii pe viaŃă încheiat în realitate).
(2) Prin rectificare este necesar de înŃeles una din următoarele operaŃiuni:
a) Radierea înscrisului operat greşit. Spre exemplu, la înregistrarea dreptului în baza unui
contract încheiat nevalabil, rectificarea va avea loc sub formă ded radiere a înscrisului operat.
b) Corectarea presupune modificarea înscrisului existent prin indicarea corectă a datelor,
informaŃiei sau altor parametri înregistraŃi în registrrul bunurilor imobile, aşa cum este
reflectat în documentele în baza cărora s-a constituit dreptul. Spre exemplu, reflectarea
incorectă a suprafeŃei bunului imobil în registrul bunurilor imobile va cere corectarea dacă în
contract sau titlu de proprietate, în baza cărora s-a înregistrrat dreptul, este indicată o altă
suprafaŃă.
c) Prin menŃionarea operaŃiunii susceptibile de a face obiectul înscrierii în registrul
bunurilor imobile se are în vedere efectuarea unei intabulări, înscrieri provizorii sau menŃiuni
neefectuate. Totodată este necesar de deosebit menŃionarea operaŃiunii susceptibile de a face
obiectul înscrierii în registru de înregistrarea dreptului ca rezultat al contestării refuzului
registratorului de a înregistra dreptul.

Articolul 505. Dreptul de a cere rectificarea

(1) Orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri
provizorii dacă:
a) înscrierea sau actul în al cărui temei s-a dispus înscrierea nu a fost valabil;
b) dreptul înscris a fost calificat greşit;
c) nu mai sunt întrunite condiŃiile de existenŃă a dreptului înscris sau au încetat
efectele actului juridic în al cărui temei s-a făcut înscrierea;
d) există şi alte temeiuri prevăzute de lege.
(2) În lipsa consimŃământului titularului, rectificarea se va încuviinŃa numai în temeiul
unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.

(1) Articolul 505 Cod civil stabileşte cazurile în care se admite rectificarea, precum şi
categoriile de persoane care au dreptul de a cere rectificarea. Astfel, rectificarea unei
intabulări sau înscrieri provizorii se poate cere dacă:
1. Înscrierea nu a fost valabilă (p. a)). Prin nevaliditatea înscrierii se are în vedere faptul
efectuării înscrisului în registrului bunurilor imobile contrar prevederilor legislaŃiei. Astfel,
nevaliditatea înscrisului în registru este constatată atunci când a fost efectuată de o persoană
care nu îndeplineşte la momentul efectuării înscrierii funcŃia de registrator sau efectuarea
înregistrării fără a exista documente valabile care să adeverească dreptul asupra bunului
imobil.
2. Actul în al cărui temei s-a făcut înscrierea dreptului este nevalabil. Nevaliditatea actului
în temeiul căruia a fost înregistrat dreptul trebuie să fie constatată în condiŃiile stabilite de
lege.
3. Dreptul înscris în registru a fost calificat greşit. Calificarea greşită a dreptului presupune
indicarea incorectă a naturii dreptului – tipului, formei etc. Spre exemplu, în baza contractului
de vânzare-cumpărare a casei de locuit s-a înregistrat dreptul de proprietate comună în
devălmăşie a ambilor soŃi, în pofida faptului, că între soŃi exista contrract matrtimonial, în
care era stipulat, că toate bunurile comune dobândite în cadrul căsătoriei de către soŃi vor fi
dobândite cu drept de proprietate comună în diviziune pe cote-părŃi în proporŃii ½ şi ½ . În

685
acest caz, la prezentarea contractului matrimonial, şi în baza cererii ambilor soŃi, registratorul
oficiului cadastral teritorial va opera rectificarea.
4. Nu mai sunt întrunite condiŃiile de existenŃă a dreptului înscris sau au încetat efectele
actului juridic în al cărui temei s-a făcut înscrierea. Drept exemplu poate servi situaŃia în care
la încheierea contractului de ipotecă partea interesată în înregistrarea dreptului, a depus
cererea de înregistrare cu depăşirea termenul de trei luni (articolul 470 Cod civil) iar
registratorul greşit a înregistrrat acest drept. În acest caz, debitorul gajist poate cere
rectificarea înscrisului în registru cu privire la gaj, prin radierea acestuia.
(2) Rectificarea poate fi cerută de orice persoană interesată. Însăşi rectificarea este
efectuată doar cu consimŃământul titularului dreptului supus rectificării. În cazul în care la
cererea persoanei interesate, titularul dreptului nu dă consimŃământul rectificării dreptului,
persoana interesată este în drept de a se adresa în instanŃa de judecată cu cerere de rectificare.
În categoria persoanelor interesate pot intra atât persoanele drepturile cărora sunt afectate de
dreptul înregistrat în privinŃa căruia s-a iniŃiat rectificarea, cât şi persoanele, care după lege
sunt în drept de a porni aceste acŃiuni în interesele terŃelor persoane (ex. procurorul în
interesul minorului).

Articolul 506. Aplicarea prescripŃiei acŃiunii în rectificare

(1) Sub rezerva prescripŃiei dreptului la acŃiune în fond, acŃiunea în rectificare este
imprescriptibilă faŃă de dobânditorul nemijlocit de rea-credinŃă şi subdobânditorii de
rea-credinŃă care şi-au înscris dreptul în folosul lor.
(2) FaŃă de terŃi care au dobândit cu bună credinŃă un drept real prin donaŃie sau legat,
acŃiunea în rectificare nu se va putea introduce decât în termen de 10 ani de la data
înregistrării cererii lor de înscriere, cu excepŃia cazului în care dreptul la acŃiune în
fond s-a prescris mai înainte.
(3) AcŃiunea în rectificare se va putea îndrepta şi împotriva subdobânditorilor de bună-
credinŃă şi cu titlu oneros care şi-au înscris vreun drept real, însă numai dacă este
întemeiată pe dispoziŃiile articolului 505 alineatul (1) lit a) şi b). Termenul va fi de 3 ani
de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de către dobânditorul nemijlocit al
dreptului a cărui rectificare se cere, cu excepŃia cazului în care dreptul la acŃiune în
fond s-a prescris mai înainte.
(4) Este de bună-credinŃă cel care dobândeşte drept real întemeindu-se pe cuprinsul
registrului dacă, la data dobândirii dreptului, nu a fost notată o acŃiune prin care se
contestă cuprinsul lui sau dacă din titlul dobânditorului nu rezultă nemijlocit vreo
neconcordanŃă între registrul bunurilor imobile şi situaŃia juridică reală.

Articolul 506 Cod civil stabileşte termenele de prescripŃie în cazul acŃiunilor în

rectificare. Respectiv, din condiŃiile articolului 506 Cod civil rezultă, trei situaŃii:
a) AcŃiunea în rectificare este prescrisă pentru termenul de 10 ani în cazurile în care
dobânditorul dreptului înscris în registrul bunurilor imobile este de bună-credinŃă, şi dreptul
este dobândit prin donaŃie sau legat. În categoria respectivă intră atât dobânditorul nemijlolcit
cât şi subdobânditorii ce au dobândit prin donaŃie sau legat un bun.
b) AcŃiunea în rectificare poate fi înaintată în termen de trei ani atunci când dreptul
dobândit cu titlul oneros este înregistrat în favoarea subdobânditorilor de bună-credinŃă, dar
actul sau înscrierea nu era valabilă la momentul înscrierii sau s-a făcut o calificare greşită a
dreptului înregistrat.

686
 c) Este imprescriptibilă acŃiunea în rectificare dacă dobânditorul (cât dobânditorul
nemijlolcit atât şi subdobânditorul) dreptului înscris în registrul bunurilor imobile este de rea-
credinŃă.
Prin prescrierea dreptului la acŃiune mai înainte de termenul indicat în alineatele (2) şi (3)
ale prezentului articol se are în vedere posibilitatea persoanei de a înainta acŃiune în
temeiurile prevăzute de Codul civil, Codul de procedură civilă, Legea contenciosului
administrativ etc.
Prin dobânditor de bună credinŃă se înŃelege persoana care întruneşte cumulativ
următoarele condiŃii:
a) dobânditorul se întemeiază pe conŃinutul registrului;
b) în registru la momentul înscrierii dreptului nu a fost notată o acŃiune prin care se
contestă cuprinsul lui în ce priveşte posibilitatea dobândirii dreptului prin înscrierea făcută;
c) din titlul dobânditorului nu rezulta vreo neconcordanŃă între registrul bunurilor
imobile şi situaŃia juridică reală.
În caz contrar, dacă cel puŃin una din condiŃiile enumerate mai sus nu sunt îndeplinite,
dobânditorul se consideră de rea-credinŃă.
Totodată, la condiŃia bunei credinŃe se aplică şi condiŃiile generale a bunei credinŃe în
săvârşirea actelolr civile, astfel cum aceste condiŃii apar drept condiŃii suplimentare.
Este necesar de menŃionat, că în lipsa unei reglementări speciale în ce priveşte termenele
de prescripŃie a acŃiunii în rectificare, acestea încep a curge, încetează, se calculează şi se
aplică în aceleaşi condiŃii cum se aplică termenele de prescripŃie extinctivă. Totodată,
dispoziŃiile referitoare la suspendarea şi repunerea în termen a prescripŃiei extinctive nu sunt
aplicabile termenului de prescripŃie a acŃiunii în rectificare.

Articolul 507. Inopozabilitatea hotărârii privind rectificarea

(1) Hotărârea judecătorească prin care se admite rectificarea unei înscrieri nu va

aduce atingere drepturilor înscrise în folosul persoanelor împotriva cărora acŃiunea nu
a fost admisă.
(2) Dacă acŃiunea în rectificare a fost notată în registru, hotărârea judecătorească se va
executa din oficiu şi împotriva acelora care au dobândit vreun drept după notare.

(1) Prezentul articol stabileşte limitele acŃiunii hotărârii judecătoreşti irevocabile în ce

priveşte admiterea acŃiunii în rectificare. Astfel, dacă acŃiunea în rectificare a fost înaintată în
privinŃa mai multor persoane drepturile cărora au fost înscrise, şi după opinia reclamantului,
aceste drepturi urmează a fi rectificate, în fapt se va opera rectificarea doar a acelor drepturi
în privinŃa cărora a fost admisă acŃiunea în rectificare. În privinŃa drepturilor asupra cărora
acŃiunea în rectificare nu a fost admisă sau nu a fost făcută acŃiune în rectificare, rectificarea
nu se operează.
(2) Alineatul doi presupune situaŃia în care după efectuarea notării cu privire la înaintarea
acŃiunii în rectificare în registrul bunurilor imobile au fost înregistrtate şi alte drepturi. În
asemenea cazuri, dacă acŃiunea în rectificare a fost admisă, respectiv şi drepturile înregistrate
după notificarea cu privire la depunerea acŃiunii în rectificare vor fi supuse rectificării.
Această rectificare va fi operată de către registrator, fără ca să fie menŃionat acest fapt în
hotărârea judecătorească, în temeiul unei decizii scrise a registratorului.
Este necesar de Ńinut cont, însă, că rectificării sunt supuse nu toate drepturile
dobândite după notarea depunerii acŃiunii în rectificare, ci doar acele drepturi, care au
afecŃune cu dreptul lezat şi în legătură cu apăărarea căruia s-a cerut acŃiunea în rectificare.

687
 Articolul 508. Opozabilitatea drepturilor

(1) Drepturile de creanŃă, faptele sau raporturile juridice aferente imobilelor

consemnnate în registru dedevin opozabile terŃilor numai prin notare.
(2) Sunt supuse notării în registru:
a) punerea sub interdicŃie judecătorească şi ridicarea acestei măsuri;
b) locaŃiunea şi cesiunea fructelor pe mai mult de trei ani;
c) interdicŃia de înstrăinare sau de grevare a unui drept înscris;
d) antecontractul;
e) dreptul de preemŃiune născut din actul juridic;
f) intenŃia de a înstrăina sau ipoteca;
g) schimbarea rangului ipotecii, poprirea creanŃei ipotecare şi gajul asupra
creanŃei ipotecare;
h) sechestrul, urmărirea imobilului sau a fructelor sale;
i) acŃiunea în prestaŃie tabulară sau acŃiunea în rectifiare;
j) acŃiunea pentru apărarea drepturilor reale înscrise în registrul bunurilolr
imobile, acŃiunile în desfiinŃarea actului juridic pentrru nulitate, rezoluŃiune ori alte
cauze de ineficacitate, precum şi oricec alte acŃiuni privitoare la drepturi dee creanŃă,
fapte sau raporturi juridicec în legătură cu imobilele înscrise;
k) alte cazuri prevăzute de lege.

(1) Articolul 508 Cod civil determină categoriile de raporturi juridice, fapte şi drepturi de
creanŃă care sunt supuse notării. Regula principală enunŃată prin alineatul întâi al prezentului
articolul stabileşte, că opozabilitatea faptelor, drepturilor de creanŃă şi raporturilor juridice
aferente bunurilor imobile sunt opozabile doar prin notarea în registrul bunurilor imobile.
Prin opozabilitatea dreptului notat se are în vedere posibilitatea titularului de a opune
condiŃiile acestuia atât debitorului, cât şi terŃelor persoane.
(2) Alineatul doi stabileşte unele categorii ale drepturilor de creanŃă, faptelor şi raporturilor
juridice aferente imobilelor care sun supuse notării, şi anuume:
a) Punerea sub interdicŃie judecătorească şi ridicarea acestei măsuri. Prin punere sub
interdicŃie judecătorească se are în vedere acea măsură de asigurare a acŃiunii, care presupune
interdicŃia de a săvârşi anumite acte, în ce priveşte bunul imobil. Această interdicŃie se
notează în baza încheierii instanŃei de judecată (articolul 175 Cod de procedură civilă)
prezentată fie de instanŃa de judecată, fie de persoana interesată. Încheierea cu privire la
punerea interdicŃiei judecătoreşti este de executare imediată.
Prin ridicarea acestei interdicŃiei judecătoreşti se are în vedere anularea măsurii de
asigurare. Această anulare este reflectată în încheierea instanŃei de judecată de anulare a
măsurii de asigurare, sau de substituire a interdicŃiei judecătoreşti cu o altă formă de asigurare
a acŃiunii, sau în hotărârea irevocabilă de respingere a acŃiunii în vederea asigurării cărea s-a
pus interdicŃia. Recursul împotriva încheierii de anulare a măsurii de asigurare a acŃiunii sau
de substituire cu o altă formă de asigurare suspendă executarea încheierii (articolul 181 Cod
de procedură civilă).
b) LocaŃiunea şi cesiunea fructelor pe mai mult de trei ani. Prin locaŃiune este necesar de
înŃeles dreptul dobândit în temeiul contractului de locaŃiune. Este necesar de Ńinut cont, că
prin dreptul de locaŃiune se are în vedere nu doar locaŃiunea dobândită în temeiul contractului
de locaŃiune (articolul 875 Cod civil), dar şi în temeiul contractului de arendă, chirie etc. Prin
fructe este necesar de înŃeles rezultatele sau veniturile obŃinunte în urma exercitării dreptului
de folosinŃă asupra bunului imobil. Cesiunea fructelor se face după regulile stabilite de
articolele 556-566 Cod civil.

688
c) InterdicŃia de înstrăinare sau de grevare a unui drept înscris presupune aceleaşi
împrejurără cum şi la lit.a) a articolului 508 Cod civil, dar în comparaŃie cu interdicŃia
judecătorească, interdicŃia de înstrăinare sau de grevare a unui drept poate avea şi natură
contractuală. Ridicarea interdicŃiei poate fi făcută fie în baza consemnnării comune a ambelor
părŃi la iniŃiativa cărora a fost notată interdicŃia, fie în temeiul hotărârii instanŃei de judecată,
prin care se declară ridicarea sau nulitatea interdicŃiei.
d) Antecontractul constituie o convenŃie prin care părŃile promit, iar în unele cazuri şi
garantează încheierea unui contract în viitor (exemplu: promisiunea de a contracta, contractul
de arvună etc.). Temei de efectuare a înscrisului va fi antecontractul prezentat de către părŃi.
Temei pentru radierea înscrisului constituie, după caz, consemnarea făcută de ambele părŃi
despre rezilierea contractului, sau hotărârea instanŃei de judecată privind declararea nulităŃii
sau rezilierii antecontractului, fie îndeplinirea condiŃiei rezolutorii sub care a fost încheiat
antecontractul. În ultimul caz, radierea se face din oficiu de către registratorul oficiului
cadastral teritorial.
e) Dreptul de preemŃiune născut din actul juridic. Temei de înregistrare a dreptului de
preemŃiune serveşte contractul prin care părŃile au stipulat preemŃiunea la încheierea
contractului. Acesta este radiat odată cu consemnarea părŃilor despre încetarea dreptului de
preemŃiune sau din momentul înregistrării dreptului persoanei care este titular al dreptului de
preemŃiune.
f) IntenŃia de a înstrăina sau ipoteca este mai mult o notare cu titlu de informaŃie. Ea se
notează la cererea titularului dreptului. Radierea poate fi operată deasemenea la cecrerea
titularului dreptului sau la momentul înregistrării dreptului unei alte persoane. Totodată,
efectul acesteia presupune păstrarea ordinii (rangului) de înregistrare în cazul încheierii
contractului de înstrăinare sau ipotecă.
g) Schimbarea rangului ipotecii, poprirea creanŃei ipotecare şi gajul asupra creanŃei
ipotecare, pe lângă caracterul informativ mai are drept efect şi stabilirea ordinii de satisfacere
a creanŃelor garantate prin gaj.
h) Sechestrul, urmărirea imobilului sau a fructelor sale constituie măsuri de asigurare a
acŃiunii civile sau a unei eventuale înstrăinări sau confiscări ale bunurilor. Acestea se aplică
atât prin încheierea instanŃei de judecată, cât şi prin actele de procedură penală, iar în cazul
urmăririi bunurilor pentru obligaŃiile fiscale, se aplică şi în baza deciziei organului fiscal.
i) AcŃiunea în prestaŃie tabulară sau acŃiunea în rectifiare este supusă notării prin
depunerea cererii şi anexarea copiei cererii de chemare în judecată. Radierea notării privind
acŃiunea în prestaŃie tabulară sau acŃiunea în rectificare este operată în temeiul unei hotărâri a
instanŃei de judedcată privind admiterea sau respingerea acŃiunii înaintate, precum şi în
temeiul unei tranzacŃii.
j) AcŃiunea pentru apărarea drepturilor reale înscrise în registrul bunurilor imobile,
acŃiunile în desfiinŃarea actului juridic pentru nulitate, rezoluŃiune ori alte cauze de
ineficacitate, precum şi orice alte acŃiuni privitoare la drepturi de creanŃă, fapte sau raporturi
juridice în legătură cu imobilele înscrise. Notarea în privinŃa acestora se face prin depunerea
cererii de efectuare a înscrisului în registru, la care se anexează copia cererii de chemare în
judecată. Radierea se face în aceleaşi condiŃii ca şi la litera i) a prezentului articol.
Deasemenea pot fi supuse notării şi alte cazuri care sunt prevăzute de lege, dar care au
referinŃă la bunurile imobile şi nu constituie obiect al intabulării sau înscrierii provizorii. Spre
exemplu poate fi supusă notării incapacitatea titularului dreptului sau persoana interesată
poate nota o contestaŃie a autenticităŃii înscrisului în registrul bunurilor imobile.

Articolul 509. Acordul privind rectificarea înscrierilor

689
(1) Dacă o persoană este înscrisă cu un drept în registrul bunurilor imobile fără a
beneficia sau fără a mai beneficia de acel drept, cel ale cărui drepturi sau a cărui poziŃie
este prejudiciată prin înscriere va putea cere consimŃământul în vederea rectificării de
la cel al cărui drept va fi afectat prin rectificare.
(2) Pentru realizarea unei protecŃii provizorii se poate nota o contestaŃie contra
autenticităŃii înscrierii în registru.
(3) Notarea prevăzută la alineatul (2) se face în baza încheierii instanŃei de judecată sau
a acordului celui al cărui drept este afectat de rectificarea înscrierii în registru. Pentru
emiterea încheierii instanŃei de judecată nu este obligatorie demonstrarea existenŃei
unui pericol pentru dreptul persoanei care a înaintat contestarea.

Prezentul articol reglementează posibilitatea persoanei, dreptul cărea este afectat prin
înscrierea unui drept pentru altă persoană, care nu beneficiază sau care nu mai beneficiază de
el, de a face această rectificare la acordul persoanei în defavoarea cărea se face rectificarea.
Astfel, prin persoană care nu beneficiază de un drept se are în vedere acele persoane
care la momentul inducerii rectificării, nu este titularul dreptului înregistrat, înscrierea în
registru fiind întrodusă, fie din greşală, fie din culpă, fie din alte cauze, dar persoana în
favoarea cărea s-a înscris dreptul nu pretindea în baza căruiva document la acest drept şi nici
nu l-a avut până atunci. Prin persoană care nu mai beneficiază de acest drept se are în vedere
persoana care anterior a fost titular al dreptului, dar dreptul fie nu a fost radiat din registru în
modul stabilit de legislaŃie, fie nu a fost stins în virtutea altor împrejurări, în pofida faptului
că aceasta urma să fie făcut.
ConsimŃământul persoanei dreptul cărea este afectat prin rectificare urmează să fie
exprimat într-o formă opozabilă. Prin urmare consimŃirea introducerii rectificării poate fi
făcută cel puŃin pe două căi şi anume prin depunerea concomitentă de către ambele părŃi a
cererii de rectificare sau prin încheierea în scris a acordului de rectificare, care urmează a fi
întocmit în formă scrisă în faŃa registratorului sau a notarului.
Pentru asigurarea unei protecŃii provizorii persoana în favoarea căruia se face
rectificarea poate nota o contestaŃie a autenticităŃii înscrierii în registru. Prin notarea
contestaŃiei autenticităŃii înscrisului în registru, persoana se asigură în cazul înregistrării unor
drepturi ulterior momentului notării de opozabilitatea acŃiunii sale. Această notaŃie se face fie
în baza acordului persoanei în defavoarea cărea se face rectificarea, fie în lipsa acordului, în
baza unei încheieri a instanŃei de judecată. La depunerea cererii în instanŃă, persoan interesată
nu este obligată să facă dovata periclitării dreptului.

Articolul 510. Corectarea erorilor

Erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor efectuate în registru altele

decât cele care constituie cazuri de rectificare se pot corecta la cerere sau din oficiu.

Prin erorile materiale comise în legătură cu înscrierile în registru se înŃelege acele

greşeli tehnice care sunt operate în registrul bunurilor imobile şi care nu corespund
informaŃiei din documentele în baza cărora a fost efectuată înscrierea în registru. Prin
corectarea greşelilor materiale se are în vedere înlăturarea sau corectarea înscrisurilor aşa
după cum este indicat în documentele care au servit drept temei de înregistrare.
Dacă după efectuarea înregistrării, în documentele care au servit temei de înregistrare
au fost operate careva modificări, scimbările în registrtul bunurilor imobile se vor face după
regulile cu privire la rectificarea înscrisului în registru.

690
 Corectarea erorii în registru este necesar să fie făcută în aşa fel, ca înscrierea ce
urmează a fi corectată să nu fie pierdută, deoarece aceasta poate fi dovada unor transmisuini
sau modificări a drepturilor asupra bunurilor imobile. Totodată în dreptul înscrierii ce este
corectată se înscrie o expresie de tipul “eroare corectată” sau o altă expresie care să confirme
acest fapt, se pune semnătura registratorului, data şi temeiul corectării.
Temei pentru operarea corectării în registrul bunurilor imobile poate servi atât cererea
persoanei interesate, cât şi decizia registratorului, drept rezultat al constatării faptului
existenŃei unei asemenea erori.
Necorespunderile înscrisului în registrul bunurilor imobile cu situaŃia reală în teren
(diferite suprafeŃe, prezenŃa unor constrtucŃii sau lipsa lor) nu poate constitui eroare materială,
deoarece aceasta serveşte drept temei de radiere sau constituire a drepturilor, fapt care nu
poate fi modificat printr-o simplă corectare.

Articolul 511. Neaplicarea dispoziŃiilor referitoare la suspendarea şi la repunerea

în termen a prescripŃiei.

DispoziŃiile referitoare la suspendarea şi repunerea în termen a prescripŃiei

extinctive nu sunt aplicabile termenului dee prescripŃie a acŃiunii în prestaŃie tabulară şi
termenului de prescripŃie a acŃiunii în rectificare.

După cum s-a mai menŃionat, în lipsa unei reglementări speciale în ce priveşte
termenele de prescripŃie a acŃiunii în rectificare şi termenelor de prescripŃie a acŃiunii în
prestaŃie tabulară, acestea încep a curge, încetează, se calculează şi se aplică în aceleaşi
condiŃii cum se aplică termenele de prescripŃie extinctivă. Totodată, prin dispoziŃiile
articolului 511 Cod civil, dispoziŃiile referitoare la suspendarea şi repunerea în termen a
prescripŃiei extinctive nu sunt aplicabile termenului de prescripŃie a acŃiunii în rectificare şi
acŃiunii în prestaŃie tabulară.

CARTEA A TREIA
OBLIGAłIILE
TitlulI
DESPRE OBLIGAłII ÎN GENERAL
Capitolul I
DISPOZIłII COMUNE PRIVIND OBLIGAłIILE

Articolul 512. DispoziŃii generale cu privire la obligaŃie

(1) În virtutea raportului obligaŃional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestaŃii, iar debitorul este Ńinut să o execute. PrestaŃia poate consta în a
da, a face sau a nu face.
(2) ObligaŃia poate fi pură şi simplă sau afectată de modalităŃi.
(3) PrestaŃia trebuie să fie posibilă şi determinată sau determinabilă, să nu contravină
legii, ordinii publice şi bunelor moravuri.

1. (a) În cadrul titlului articolului 512: „DispoziŃii generale cu privire la obligaŃie”,

legiuitorul utilizează termenul „obligaŃie”, termen, care în limbajul juridic, dar şi în limbajul
curent are mai multe accepŃiuni. Într-un sens larg, termenul de „obligaŃie” înglobează orice

691
îndatorire juridică: generală (îndatorirea de a respecta drepturile absolute – reale sau
personale nepatrimoniale – ale fiecăruia) sau particulară (care incumbă anumitor persoane).
Într-un alt sens, mai restrâns, prin „obligaŃie” se înŃelege raportul juridic obligaŃional, privit în
ansamblu, ca latură activă şi latură pasivă (sens utilizat în titlul art. 512). Într-un al treilea
sens, şi mai restrâns, termenul de „obligaŃie” este utilizat pentru a desemna latura pasivă a
raportului obligaŃional. În fine, într-un al patrulea sens termenul de „obligaŃie” desemnează
un titlu de credit mobiliar, o valoare mobiliară pe care o pot emite anumite tipuri de societăŃi
comerciale.
(b) Legiuitorul precizează în cadrul primului alineat că utilizează termenul de
„obligaŃie” în cea de-a doua accepŃiune – „raport obligaŃional”. De remarcat că textul
alineatului (1) nu conŃine o definiŃie propriu-zisă a raportului obligaŃional, mulŃumindu-se
mai mult cu enunŃarea structurii lui. Totuşi, o astfel de definiŃie poate fi formulată pe baza
elementelor furnizate în acest text: obligaŃia este un raport juridic de drept civil în care o
parte, numită creditor, are posibilitatea de a pretinde celeilalte părŃi, numită debitor, să
execute o prestaŃie sau mai multe prestaŃii ce pot fi de a da, a face sau a nu face, de regulă,
sub sancŃiunea constrângerii de stat. Aceste dispoziŃii nu inovează cu nimic materia
obligaŃiilor, având aproximativ acelaşi conŃinut ca şi normele similare din majoritatea
codurilor civile.
(c) Ar putea fi pusă în discuŃie structura raportului obligaŃional. Putem deduce
existenŃa numai a trei elemente esenŃiale existenŃei obligaŃiei, cu toate că, în principiu, un al
patrulea element – sancŃiunea – este inerent raportului obligaŃional. Primul element: părŃile
(creditorul – subiectul activ, debitorul – subiectul pasiv). Al doilea element - conŃinutul
raportului obligaŃional - constă în toate drepturile de creanŃă şi obligaŃiile corelative (a treia
accepŃiune a termenului) care aparŃin sau incumbă subiectelor sale. Al treilea element
structural - obiectul raportului juridic de obligaŃii - constă în conduita concretă la care este
îndrituit subiectul activ şi de care este Ńinut subiectul pasiv. După cum s-a remarcat în
doctrină, obiectul nu poate fi confundat cu conŃinutul raportului obligaŃional. Prin conŃinut se
înŃeleg drepturile de creanŃă şi obligaŃiile corelative ale subiecŃilor, privite ca posibilităŃi
juridice de a desfăşura anumite acŃiuni şi îndatoririle juridice corespunzătoare, pe când
obiectul constă în însăşi acele acŃiuni pe care subiectul activ le poate pretinde de la debitor,
acesta din urmă fiind Ńinut a le săvârşi sau a se abŃine de la săvârşirea lor, adică însăşi
prestaŃia. Şi ultimul element, amintit mai sus – sancŃiunea. Chiar dacă textul alineatului (1) nu
pomeneşte nimic despre sancŃiune sau despre executarea silită a obligaŃiei în caz de
necesitate, din economia generală a dispoziŃiilor codului civil rezultă că în caz de neexecutare
benevolă a obligaŃiei din partea debitorului, creditorul poate recurge la forŃa de constrângere a
statului pentru aducerea la îndeplinire a obligaŃiei (în natură sau în echivalent). SancŃiunea
obligaŃiei a fost definită în diferite moduri: dreptul creditorului de a recurge la forŃa de
constrângere a statului pentru realizarea dreptului său pe calea unei acŃiuni (R. Sanilevici,
Drept civil. Teoria generală a obligaŃiilor, Universitatea Iaşi, 1976) sau dreptul creditorului să
procedeze la executarea silită pentru realizarea creanŃei sale (T. R. Popescu, P. Anca, Teoria
generală a obligaŃiilor, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1968), sau mijloacele pe care, pe de o parte,
legea le pune la îndemâna creditorului în vederea realizării la nevoie a creanŃei sale prin
constrângerea debitorului la executare, şi pe de altă parte, mijloacele pe care legea le pune la
îndemâna debitorului în vederea executării la nevoie a prestaŃiei pe care o datorează chiar
împotriva voinŃei creditorului (I. Albu, Drept civil. Introducere în studiul obligaŃiilor, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca, 1984). În opinia altui autor, la care ne raliem şi noi, aceste definiŃii nu
vizează decât mijloacele ofensive de realizare a drepturilor de creanŃă – acŃiunea în justiŃie şi
executarea silită – care, chiar dacă sunt cele mai importante mijloace nu sunt unicele. Astfel,
s-a considerat că sancŃiunea obligaŃiei constă în mijloacele ofensive pe care, de regulă,
creditorul le poate exercita, prin intermediul forŃei de constrângere a statului, pentru a obŃine

692
executarea prestaŃiei ce i se datorează, iar uneori doar în posibilitatea legală de a refuza
restituirea prestaŃiei executată voluntar de către debitor (L. Pop, Drept civil român. Teoria
generală a obligaŃiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998). Considerăm că, privită din punctul
de vedere al creditorului, ultima definiŃie a sancŃiunii este cea mai completă. De asemenea,
privite astfel lucrurile, observăm că tocmai sancŃiunea obligaŃiei stă la baza criteriului de
demarcaŃie între obligaŃiile civile perfecte şi obligaŃiile naturale sau imperfecte (art. 517).
(d) PrestaŃia poate consta în a da, a face sau a nu face.
ObligaŃia de a da (dare). Din dispoziŃiile codului civil francez şi a codurilor care au
preluat aceste dispoziŃii din codul francez se conturează o structură bicefală a obligaŃiei de „a
da”. Astfel, prestaŃia de „a da” desemnează obligaŃia debitorului de a constitui (1º) sau
transmite (2º) un drept real. Exemple clasice de obligaŃii concrete de „a da”: obligaŃia
vânzătorului de a transmite cumpărătorului dreptul de proprietate asupra lucrului vândut;
obligaŃia debitorului gajist sau ipotecar de a constitui dreptul de gaj sau de ipotecă în favoare
creditorului său.
O parte a doctrinei franceze din ultimele decenii a secolului trecut contestă existenŃa
obligaŃiei de „a da” (cel puŃin a aceleia de a transfera dreptul de proprietate care incumbă
vânzătorului). Textele codului civil francez au facilitat apariŃia acestei controverse. Art. 1582
C. civ. fr. „La vente est une convention par laquelle l’un oblige à livrer un chose, et l’autre à
la payer …”. Referindu-se la problema discutată, un autor a afirmat: „Nu a existat în dreptul
francez obligaŃia de a transfera proprietatea, acest transfer operând de plin drept prin
schimbarea consimŃămintelor – solo consensu. Nu putem vorbi de obligaŃia de a transfera
proprietatea atunci când vânzătorul n-are nici un rol cu privire la executarea ei.” (Muriel
Fabre Magnan, Le mythe de l’obligation de donner, în „Revue trimestrielle de droit civil”, nr.
1/1996, p. 85-107.). AlŃi autori francezi au susŃiut că se poate concepe, totuşi, obligaŃia de „a
da” (Pascale Bloch, L’obligation de transferer la proprieté dans la vente, în „Revue
trimestrielle de droit civil”, anul 1988, p. 673 şi urm. şi bibliografia citată de acest autor.).
Partizanii susŃinători ai teoriei inexistenŃei obligaŃiei de „a da” subliniază că admiterea
soluŃiei preconizate de ei nu este în stare să bulverseze dreptul modern al contractelor. Ei
aduc în susŃinerea teoriei menŃionate mai multe argumente.
ObligaŃia de „a da” este imposibilă pentru că ea rezultă dintr-o contradictio in
terminis. În dreptul francez actual transferul dreptului de proprietate este un efect legal al
anumitor contracte. Prin urmare, el nu poate fi în acelaşi timp obiectul obligaŃiei uneia dintre
părŃi din cadrul contractului de vânzare-cumpărare.
În sistemul juridic vizat mai sus, transferul dreptului de proprietate depinde numai de
voinŃa individuală a participanŃilor la raporturile juridice civile. Numai cocontractanŃii pot
decide dacă doresc să transmită proprietatea sau nu, cu titlu oneros sau gratuit, să determine
modalitatea concretă prin care se va realiza transferul. Acesta este tributul adus de redactorii
codului civil cultului autonomiei de voinŃă.
Dar, odată transferul proprietăŃii liber consimŃit, el nu mai constituie un efect legal al
voinŃei individuale. El este un efect legal al acordului de voinŃe intervenit între părŃi, este un
efect legal al contractului. Aşadar, transferul de proprietate se realizează automat, de plin
drept, simultan (dacă sunt întrunite toate condiŃiile necesare transferului dreptului de
proprietate) sau posterior, la producerea unor evenimente de natură de a declanşa acest efect.
Ori nu se poate susŃine riguros exact despre un fapt că se produce de plin drept şi în
acelaşi timp constituie obiectul unei obligaŃii ce incumbă uneia dintre părŃi.
ObligaŃia de a transfera proprietatea nici nu poate fi executată de către partea în
sarcina căreia incumbă, întrucât nu este un lucru material, tangibil, pe care partea respectivă
l-ar putea îndeplini, ci este un concept abstract, pur juridic, care se realizează de plin drept în
momentul în care sunt îndeplinite toate condiŃiile cerute de lege.

693
 PărŃile nu pot defini şi reglementa transferul dreptului de proprietate, ele pot cel mult
(şi aceasta numai atunci când legea le permite) să decidă momentul la care va opera acest
transfer.
Debitorul nu este niciodată obligat direct de „a da”, adică a transfera proprietatea. El
poate fi obligat numai la îndeplinirea actelor materiale, pe care legea sau contractul le va
considera apte să realizeze transferul proprietăŃii.
Urmărind această idee se poate concluziona că totul la ce se poate obliga o persoană
poate fi desemnat prin obligaŃia de „a face”, iar „a da” se rezumă conform acestei opinii tot la
obligaŃia de „a face”.
Redactorii codului civil al provinciei canadiene Québec au adoptat şi ei această
viziune, renunŃând la obligaŃia de „a da”. Art. 1373 prevede: „L'objet de l'obligation est la
prestation à laquelle le débiteur est tenu envers le créancier et qui consiste à faire ou à ne pas
faire quelque chose...”. Spre deosebire de modelul oferit de codul civil Québec codul civil al
Republicii Moldova păstrează structura tripartită a obiectului obligaŃiei, „a da”, „a face” şi „a
nu face”.
Problemele care nu vor ezita să apară atât la nivel teoretic cât şi în practică vor consta
în decelarea acestei obligaŃii de „a da”. Într-adevăr, cum poate fi definită sau care este
obligaŃia de „a da” în cadrul codului civil al Republicii Moldova?
O primă curiozitate legată de tehnica legislativă utilizată de legiuitor: în tot cuprinsul
codului civil nu mai apare niciodată menŃionată această obligaŃie de „a da”. Art. 512 este
unicul text care consacră obligaŃia de „a da”, pentru ca apoi acest concept să fie abandonat.
Unde ar fi firesc să mai apară această obligaŃie?
Prototipul contractelor translative de proprietate este contractul de vânzare-
cumpărare. Art. 753 defineşte vânzarea în felul următor: „(1) Prin contractul de vânzare-
cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să predea (s.n. S.G.) un bun în proprietate celeilalte
părŃi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să plătească preŃul”. Rezultă că
obligaŃia capitală a vânzătorului este obligaŃia de a preda bunul. Art. 322 defineşte Predarea
bunului: „Predarea bunului înseamnă remiterea (s.n. S. G.) bunului către dobânditor...”. Ori
„remiterea” este o operaŃiune materială care face obiectul unei obligaŃii de „a face” şi nu a
unei obligaŃii de „a da” (de altfel, codul francez prevede expres: Art. 1136 C. civ. fr.
„L’obligation de donner emporte celle de livré la chose et de la conserver jusqu’a la livraison,
a peine de dommages et intérêts envers le creancier.” Deci, obligaŃia de a livra bunul
(predarea bunului) este o obligaŃie accesorie de „a face” care se cuprinde în obligaŃia de „a
da”, prin urmare nu poate fi confundată cu aceasta din urmă.).
Cealaltă ipostază în care am putea identifica obligaŃia de „a da”, îndatorirea
debitorului de a constitui un drept real. Exemplul clasic menŃionat mai sus, constituirea unui
drept real accesoriu de gaj (în concepŃia codului civil moldovenesc atât gaj propriu zis cât şi
ipotecă). Nici în acest domeniu nu poate fi dedusă existenŃa obligaŃiei de „a da”. De altfel, la
Capitolul V, Gajul, SecŃiunea a 3-a, Drepturile şi obligaŃiile părŃilor contractului de gaj, nu
apare nici cel mai mic indiciu cu privire la obligaŃia menŃionată.
În fine, în Cartea a III, ObligaŃiile, Capitolul V, Efectele neexecutării obligaŃiei,
legiuitorul reglementează efectele neexecutării obligaŃiei de „a face” (art. 620), de „a nu face”
(art. 621) şi în fine de „a preda” un bun (art. 622), care nici măcar în viziunea legiuitorului nu
este identică cu obligaŃia de „a da”, întrucât este denumită constant altfel (obligaŃia de a preda
un bun) şi este enumerată după obligaŃia de „a face” şi „a nu face”, contrar ordinii de
enumerare din art. 512: „a da”, „a face” sau „a nu face”.
Pe cale de consecinŃă, datorită dificultăŃilor de identificare şi stabilire a conŃinutului
obligaŃiei de „a da”, considerăm că era mai indicată urmarea exemplului oferit de codul civil
din Québec, adică renunŃarea la obligaŃia de „a da” şi evitarea în acest mod a
inconvenientelor enunŃate mai sus.

694
 ObligaŃia de a face (facere). PrestaŃia de a face constă în îndatorirea subiectului pasiv,
debitorul, de a efectua o lucrare, un serviciu şi, în general, orice prestaŃie pozitivă în favoarea
subiectului activ - creditorul.
ObligaŃia de a nu face (non facere). ObligaŃia de a nu face reprezintă îndatorirea
subiectului pasiv, adică debitorul, ce constă într-o conduită negativă, adică abŃinerea
debitorului de la ceva ce ar fi putut face dacă nu s-ar fi obligat faŃă de creditor. Prin natura sa,
obligaŃia de a nu face este cu executare succesivă, întrucât executarea conformă a obligaŃiei
de a nu face constă în abŃinerea de a avea o anumită conduită pozitivă pentru un timp. Spre
exemplu, autorul unei opere ştiinŃifice care a încheiat un contract de editare îşi asumă
obligaŃia de a nu încheia un alt asemenea contract cu o altă editură pentru o anumită perioadă
de timp.
În fine, trebui menŃionat că obligaŃia de „a nu face” nu se confundă cu îndatoririle
generale care revin tuturor participanŃilor sau numai anumitor categorii de participanŃi la
raporturile juridice de a nu aduce atingere drepturilor reale sau celor personale nepatrimoniale
ale altora. În acest caz nu avem un debitor determinat care îşi asumă prin încheierea unui
contract o obligaŃie de abŃinere bine definită, pentru o perioadă de timp definită, ci suma
tuturor participanŃilor la viaŃa juridică, cărora legea le impune o obligaŃie nedefinită – de a nu
face nimic care ar aduce atingere dreptului altuia – care nu are o limită temporală.
2. ObligaŃia poate fi pură şi simplă sau afectată de modalităŃi.
Sunt considerate obligaŃii pure şi simple acele raporturi obligaŃionale care îşi produc
efectele într-un mod ireversibil, se execută, în întregime, imediat după naşterea lor, se leagă
între un singur creditor şi un singur debitor şi au ca obiect o singură prestaŃie. Sunt obligaŃii
afectate de modalităŃi acele raporturi obligaŃionale care prezintă anumite particularităŃi în
ceea ce priveşte fiinŃa sau executarea; subiectele sau obiectul lor, elemente suplimentare ce
sunt de natură a produce anumite efecte, ceea ce le conferă o anumită specificitate faŃă de
obligaŃiile pure şi simple.
Prin urmare există mai multe tipuri de modalităŃi care afectează elemente diferite ale
raportului obligaŃional.
Modalitatea care afectează însăşi existenŃa sau fiinŃa obligaŃiei este condiŃia. CondiŃia,
ca modalitate a actului juridic civil, este reglementată de cod în Cartea I, Titlul III Actul
juridic şi reprezentarea, Capitolul IV Actele încheiate sub condiŃie. Din aceste dispoziŃii
putem defini condiŃia ca un eveniment viitor, susceptibil sau nesusceptibil a se produce, de a
cărui realizare sau nerealizare părŃile au făcut să depindă naşterea ori stingerea raportului
obligaŃional cu efect retroactiv.
Modalitatea care afectează exigibilitatea obligaŃiei, adică care îndepărtează momentul
executării obligaŃiei de momentul încheierii ei sau suspendă executarea pentru o anumită
perioadă de timp ori stinge obligaŃia este termenul. Este de neînŃeles omisiunea legiuitorului
moldav de a reglementa termenul ca modalitate a actului juridic. Titlul IV al CărŃii I este
întitulat: Termenele. În acest titlu s-a vrut a fi reunite toate tipurile de termene din cuprinsul
codului. Numai că a fost omisă reglementarea termenelor ca modalitate a actului juridic.
Totuşi, putem deduce existenŃa acestei modalităŃi a actului juridic din alte texte ale codului.
Astfel, art. 259 Instituirea termenului, alin (1) „Termenul se instituie prin lege, hotărâre
judecătorească sau prin acordul părŃilor (s.n. S.G.)”. Întrucât art. 270 prevede expres
imposibilitatea părŃilor de a institui, modifica ori renunŃa la termenele de prescripŃie
extinctivă, rezultă că termenul, care poate fi instituit prin acordul părŃilor, la care face referire
alin (1) a art. 259 este termenul – modalitate a actului juridic. De asemenea, la art. 272 alin.
(2) „... În cazul în care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv (s.n. S.G.) sau
de o condiŃie suspensivă,...” sau la art. 672 alin. (2) „În cazul în care o prestaŃie imposibilă
este stipulată sub condiŃie sau sub termen suspensiv (s.n. S.G.), contractul...” este vizat
expresis verbis termenul suspensiv ca modalitate a actului juridic alături de condiŃia

695
suspensivă. Chiar dacă legea nu utilizează expres sintagma „termen extinctiv”, aşa cum
utilizează sintagma „termen suspensiv”, putem deduce din cuprinsul codului şi existenŃa
termenului extinctiv ca modalitate a actului juridic. Bunăoară, art. 65 alin. (2) „La expirarea
termenului stabilit pentru existenŃa persoanei juridice, aceasta se dizolvă dacă până la acel
moment actele de constituire nu se modifică” sau art. 86 alin. (1), lit. a): „Persoana juridică se
dizolvă în temeiul: expirării termenului stabilit pentru durata ei;” vizează termenul extinctiv
pe care părŃile îl stabilesc cu ocazia încheierii contractului de societate, spre exemplu, pe
durata căruia contractul va produce efecte.
Rezumând, putem conchide că termenul, suspensiv şi extinctiv, este un eveniment
viitor şi sigur care afectează exigibilitatea sau, respectiv, stinge obligaŃia, fără efecte
retroactive şi, chiar dacă nu este reglementat expres de către codul civil, nu putem contesta
existenŃa lui ca modalitate a obligaŃiei şi implicit a actului juridic.
ModalităŃi legate de obiectul obligaŃiei. Codul civil reglementează obligaŃiile de
alternativă – obligaŃia care are ca obiect două sau mai multe prestaŃii principale, dintre care
executarea uneia eliberează integral debitorul (art. 550) - şi obligaŃiile facultative – care au ca
obiect o singură prestaŃie principală al cărei debitor poate fi eliberat prin executarea unei alte
prestaŃii (art. 555).
ModalităŃi privitoare la subiectele obligaŃiilor. Legiuitorul reglementează obligaŃiile
indivizibile în sens restrâns (art. 521) şi obligaŃiile solidare: solidaritatea activă (art. 522) şi
solidaritatea pasivă (530).
3. Obiectul raportului juridic obligaŃional, adică prestaŃia sau conduita concretă a
debitorului, trebuie să fie posibil, determinat sau determinabil, licit şi în concordanŃă cu
ordinea publică şi bunele moravuri.
Obiectul trebuie să fie posibil din punct de vedere material şi juridic. Imposibilitatea
obiectului obligaŃiei va fi analizată din punct de vedere obiectiv fără a se Ńine seama de
posibilităŃile concrete, reale ale unui anumit debitor. Imposibilitatea trebuie să fie absolută,
adică pentru orice om, chiar şi pentru cel mai diligent. Dacă imposibilitatea are un conŃinut
unic, pentru toŃi participanŃii la viaŃa juridică, la un moment determinat, ea are, însă, un
conŃinut variabil în timp: ceea ce era imposibil ieri, poate deveni realizabil mâine. Prin
urmare imposibilitatea prestaŃiei va fi analizată în funcŃie de momentul la care a fost asumată
obligaŃia.
PrestaŃia trebuie să fie determinată sau cel puŃin determinabilă după anumite criterii
furnizate de către părŃi în cadrul acelui raport obligaŃional (în mod uzual) sau chiar prezumate
de lege a fi fost furnizate (a se vedea modalitatea de determinare a preŃului în cadrul unui
contract de vânzare-cumpărare comercială, (art. 756 alin. (2))). O prestaŃie nedeterminată sau
nedeterminabilă presupune lipsa intenŃiei de a se obliga juridiceşte, deci, implicit, inexistenŃa
raportului juridic.
PrestaŃia trebuie să fie licită şi să nu contravină ordinii publice sau bunelor moravuri.

Articolul 513. Buna-credinŃa şi diligenŃa

(1) Debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinŃă şi diligenŃă la

momentul naşterii, pe durata existenŃei, la momentul executării şi stingerii obligaŃiei.
(2) Este nulă clauza prin care se derogă de la prevederile alin.(1).

1. (a) Textul alineatului (1) este o reiterare şi o dezvoltare în domeniul ObligaŃiilor a

dispoziŃiilor cu caracter general ale art. 9 din prezentul cod: „Persoanele fizice şi juridice
trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaŃiile cu bună-credinŃă, în acord cu
legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Buna-credinŃă se prezumă

696
până la proba contrară”. Dacă art. 9 se referă numai la exercitarea drepturilor şi executarea
obligaŃiilor, art. 513 extinde această obligaŃie de diligenŃă şi comportament de bună credinŃă
şi la încheierea, pe toată durata existenŃei, executării şi stingerii raportului obligaŃional.
(b) Ce este buna-credinŃă? Sau în ce constă această obligaŃie ori îndatorire de
comportare cu bună credinŃă şi diligenŃă? Legiuitorul nu defineşte conceptul de bună
credinŃă, cu toate că îl utilizează foarte des. Această sarcină i-a revenit doctrinei şi
jurisprudenŃei. Doctrina a identificat două forme de manifestare a bunei-credinŃe în
raporturile juridice civile care constituie, de fapt, funcŃiile aceluiaşi concept al bunei credinŃe.
Aceste două funcŃii sunt: loialitatea în acte juridice şi în special în contracte şi credinŃa
eronată, constând în a crede din eroare că se acŃionează conform legii şi de care se Ńine seama
pentru a-l proteja pe cel interesat contra consecinŃelor iregularităŃii actului. Este limpede că în
cazul prezentului articol este vizată prima funcŃie: loialitatea în actele juridice. Acelaşi autor
(Dimitrie Gherasim, Buna credinŃa în raporturile juridice civile, Bucureşti, 1981) a decelat
elementele constitutive ale acestei forme de manifestare a bunei-credinŃe:
a) IntenŃia dreaptă, rezultanta loialităŃii şi probităŃii, implică întotdeauna absenŃa dolului
şi a fraudei, violenŃei precum şi fidelitatea în angajamente; de asemenea probitatea
sau loialitatea antrenează absenŃa îndoielii, ignoranŃă corectă şi justificată, care în
drept poartă denumirea de eroare scuzabilă…
b) DiligenŃa, … determină săvârşirea de acte sau fapte cu prevederea rezultatului
circumscris în limitele legii.
c) Liceitatea, adică săvârşirea unor acte cu conŃinut licit, este faŃeta juridică a ordinii ca
valoare morală.
d) AbŃinerea de la vătămarea sau de la păgubirea altuia cu ocazia instrumentării actului
juridic.
(c) Remarcăm, că, în opinia expusă, diligenŃa este un element component al bunei-
credinŃe, care este un concept mai cuprinzător, şi constă în prevederea rezultatului
circumscris în limitele legii. Prin urmare, suntem oare îndreptăŃiŃi a considera că legiuitorul a
dorit să pună accentul pe obligaŃia de a prevedea şi anticipa rezultatul acŃiunilor subiecŃilor de
drept şi circumscrierea acestor rezultate în limitele legii, ordinii publice şi bunelor moravuri,
individualizând-o şi conferindu-i o existenŃă autonomă faŃă de conceptul mai cuprinzător al
bunei-credinŃe sau că această conjuncŃie a bunei-credinŃe cu diligenŃa reprezintă o sinonimie
nefericită, rezultată în urma unei stângăcii în utilizarea tehnicii legislative? ImportanŃa
răspunsului la această întrebare rezultă din cele expuse în continuare.
(d) Astfel, spre deosebire de art. 9 şi de alte domenii în care a fost reiterată (art. 125,
Reprezentarea societăŃii în nume colectiv, alin. 6; art. 307, Posesiunea de bună-credinŃă) în
cazul art. 513 nu mai este instituită prezumŃia de bună-credinŃă. Aparent, aceasta nu ar putea
constitui o problemă. Datorită poziŃiei pe care o are art. 9 în structura codului (Cartea I
DispoziŃii generale) nu putem deduce decât că este un text de aplicare generală, astfel că nu
există nici un impediment de a constata că prezumŃia de bună-credinŃă se aplică şi în materia
obligaŃiilor. În realitate, remarcăm că în alin. (1) al art. 9 „Buna-credinŃă se prezumă până la
proba contrară ”, iar art. 513 instituie obligaŃia generală de a ne comporta cu bună-credinŃă şi
diligenŃă. Întrebarea care apare inevitabil este dacă şi comportamentul diligent este prezumat
alături de comportamentul cu bună credinŃă? ConsecinŃele practice ale răspunsului la această
întrebare sunt lesne de întrevăzut. Dacă răspunsul este pozitiv, partea care invocă lipsa de
diligenŃă va trebui să o probeze, legea prezumând comportamentul diligent până la proba
contrarie. Dacă răspunsul este negativ, subiectul de drept va trebui să probeze, de la caz la
caz, că a acŃionat diligent, comportamentul de bună-credinŃă urmând să fie prezumat.
Este destul de dificil să formulăm un răspuns tranşant la această întrebare, însă, vom
expune în continuare câteva raŃiuni, care ar putea anticipa soluŃia pe care ar urma să o
adoptăm. După cum am arătat mai sus, în cazul bunei-credinŃe – loialitate în actele juridice,

697
diligenŃa este unul dintre elementele esenŃiale ale acestui concept. Prezumându-se buna-
credinŃă, se prezumă implicit şi faptul că subiectul a acŃionat diligent. A-i impune o obligaŃie
suplimentară de a proba că a acŃionat cu aceeaşi diligenŃă sau cu o diligenŃă sporită (în cazul
în care presupunem că cineva ar putea cuantifica această diligenŃă) nu ni se pare o idee chiar
atât de bună. Aceasta ar însemna răsturnarea prezumŃiei relative de bună-credinŃă chiar de
către legiuitor prin instituirea obligaŃiei de a proba un element al bunei-credinŃe şi, pe cale de
consecinŃă, chiar buna-credinŃă.
Pe de altă parte, chiar dacă legiuitorul instituie o prezumŃie relativă generală de bună-
credinŃă la alin. (1) a art. 9, totuşi, în anumite domenii nu ezită să o reproducă, aproximativ în
aceiaşi termeni, sub forma unor dispoziŃii particulare, aplicabile numai în acele domenii: art.
125 Reprezentarea societăŃii în nume colectiv şi art. 307 Posesiunea de bună-credinŃă.
Dilema interpretului ar putea decurge din următorul raŃionament. De ce în condiŃiile
existenŃei unei norme generale şi în cazul unor domenii în care nu există motive ca acea
regulă generală să nu fie aplicată legiuitorul reproduce norma generală, iar atunci când
tratează fondul problemei (titlul art. 513 este „Buna-credinŃă şi diligenŃa”) regula generală nu
mai este reprodusă? Să fie o omisiune involuntară (iar la art. 125 şi 307 o repetare
involuntară), rezultat al aceleiaşi defectuozităŃi de tehnică legislativă sau este o omisiune
deliberată, rezultată tocmai ca urmare a dorinŃei de a autonomiza şi accentua obligaŃia de
diligenŃă şi a reticenŃei de a interveni tranşant în această problemă prin prevederi exprese? În
acest caz, interpretul are libertatea de a aprecia faptul dacă buna-credinŃă se prezumă conform
normei generale, iar diligenŃa trebuie probată ca obligaŃie independentă.
După câte se vede, există posibilitatea de a justifica ambele poziŃii fără a putea aduce
argumente peremptorii în favoarea vreuneia dintre ele. SoluŃia urmează să fie obŃinută în
practică şi cristalizată în timp.
2. În fine, textul alineatului (2) este o consecinŃă firească a caracterului imperativ, de
ordine publică a dispoziŃiilor generale ale art. 9 şi ale aplicaŃiilor sale particulare, cum ar fi
cea în domeniul obligaŃiilor, respectiv art. 513 alin. (2).

Articolul 514. Temeiurile naşterii obligaŃiilor

ObligaŃiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil
de a le produce în condiŃiile legii.

(a) În cadrul acestui articol sunt prezentate izvoarele obligaŃiilor. Omul este o fiinŃă
socială. ViaŃa Ńese zilnic în jurul nostru o multitudine de relaŃii sociale. Dar nu orice relaŃie
socială poate dobândi semnificaŃie juridică. Norma juridică este cea care transformă relaŃiile
sociale în raporturi juridice. Însă, norma juridică este rezultatul unui proces complex de
generalizare şi abstractizare. Ea nu poate crea decât raporturi juridice având acelaşi grad de
generalitate şi abstracŃiune. Puntea de trecere de la raportul juridic abstract la raportul juridic
obligaŃional concret o constituie categoria faptelor juridice lato sensu. Prin urmare pentru
existenŃa unui raport juridic concret sunt necesare două premise: norma juridică şi fapta,
căreia norma juridică îi recunoaşte valenŃe juridice. Art. 514 este norma juridică care
stabileşte, enumeră tipurile, categoriile de fapte care pot servi drept izvor sau temei al naşterii
raportului obligaŃional.
(b) Faptele juridice, în sens larg, sunt acele împrejurări – evenimente sau acŃiuni
omeneşti – de care legea leagă producerea anumitor efecte juridice şi anume: naşterea,
modificarea, transmiterea şi stingerea raporturilor juridice. De-a lungul timpului s-a încercat
clasificarea izvoarelor obligaŃiilor, ajungându-se la nişte clasificări mai mult sau mai puŃin

698
criticabile. Codul civil moldovenesc renunŃă la încercarea de a clasifica izvoarele obligaŃiilor,
mulŃumindu-se cu o enumerare a lor.
(c) ObligaŃiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt
susceptibil de a le produce în condiŃiile legii.
Faptele juridice lato sensu se împart în: acte juridice – acŃiuni omeneşti săvârşite cu
intenŃia de a produce efecte juridice – şi fapte juridice propriu-zise sau în sens restrâns al
cuvântului – acŃiuni omeneşti săvârşite fără intenŃia de a produce efecte juridice, efecte care,
totuşi, se produc în puterea legii.
Contractul, primul enumerat în listă, - acordul de voinŃă intervenit între două sau mai
multe părŃi pentru a constitui, modifica, transmite sau stinge un raport juridic – este cea mai
răspândită categorie de acte juridice.
Delictul – faptă juridică ilicită, săvârşită cu sau fără intenŃie, de care legea leagă
producerea anumitor efecte juridice.
Orice alt act... susceptibil de a le produce (obligaŃiile) în condiŃiile legii. Această
precizare este utilă, întrucât chiar dacă contractul reprezintă categoria cea mai importantă şi
mai numeroasă a actelor juridice civile, sfera acestora din urmă nu se rezumă doar la contract.
Actul juridic unilateral nu este contract, însă, legea îi recunoaşte calitatea de izvor de
obligaŃii. De asemenea, există unele categorii de acte juridice bilaterale care nu se
circumscriu noŃiunii de contract, cum ar fi căsătoria sau adopŃia (înfierea) dar care sunt,
totuşi, izvoare de obligaŃii.
Orice alt... fapt susceptibil de a le produce în condiŃiile legii. În această categorie pot
fi incluse faptele juridice licite. Unicul fapt juridic licit reglementat de Codul civil este
gestiunea de afaceri. Celelalte fapte juridice licite, cunoscute de alte legislaŃii - îmbogăŃirea
fără justă cauză şi plata nedatorată au suferit importante modificări, în urma cărora nu mai pot
fi considerate sau nu pot fi considerate în totalitate fapte juridice licite. Codul Napoleon şi
codurile civile care l-au avut drept model nu au reglementări exprese cu privire la
îmbogăŃirea fără justă cauză, cu toate că ele conŃin numeroase prevederi din care poate fi
dedusă existenŃa acestei instituŃii. Doctrina şi jurisprudenŃa a elaborat teoria generală a
îmbogăŃirii fără justă cauză. ÎmbogăŃirea fără justă cauză este un fapt juridic licit, prin care
are loc mărirea patrimoniului unei persoane (îmbogăŃit) prin micşorarea corelativă a
patrimoniului altei persoane (însărăcit), fără ca pentru acest efect să existe o cauză justă sau
un temei juridic. Acest fapt juridic licit (îmbogăŃirea fără justă cauză) generează un raport
juridic obligaŃional, în temeiul căruia se naşte obligaŃia îmbogăŃitului să restituie valoarea cu
care s-a îmbogăŃit însărăcitului, dar numai în limita însărăcirii sale. Neîndeplinirea acestei
obligaŃii autorizează însărăcitul să promoveze o acŃiune în justiŃie, acŃiune numită actio de in
rem verso. Doctrina şi jurisprudenŃa au dedus două rânduri de condiŃii – materiale şi juridice
– care trebuiesc îndeplinite pentru admisibilitatea acŃiunii. CondiŃii materiale: să existe o
îmbogăŃire a pârâtului; să existe o însărăcire a reclamantului; între îmbogăŃirea pârâtului şi
însărăcirea reclamantului să existe o corelaŃie directă (nu este obligatorie existenŃa unei
legături cauzale). CondiŃii juridice: îmbogăŃirea şi, respectiv însărăcirea corespunzătoare să
fie lipsite de o cauză justă; îmbogăŃitul să fie de bună-credinŃă; însărăcitul să nu aibă la
dispoziŃie o altă acŃiune în justiŃie. Codul civil din Québec, care a servit în parte drept model
pentru elaborarea Codului civil al Republicii Moldova, reglementează îmbogăŃirea fără justă
cauză în termeni similari, valorificând creaŃia doctrinei şi jurisprudenŃei şi îmbrăcându-le în
haina normei juridice. Chiar la o analiză superficială rezultă cu pregnanŃă repudierea
modelului francez şi neo-francez de către legiuitorul moldav. ÎmbogăŃirea fără justă cauză nu
mai este un fapt juridic licit. Dispare beneficiul acordat îmbogăŃitului în cadrul îmbogăŃirii
fără justă cauză clasice de a restitui valoarea cu care s-a îmbogăŃit în limita însărăcirii
celeilalte părŃi. Conform codului civil moldovenesc, îmbogăŃitul restituie toată valoarea
îmbogăŃirii, indiferent de valoarea însărăcirii. De asemenea dispar condiŃiile, fireşti şi

699
obligatorii, a bunei-credinŃe a îmbogăŃitului şi a subsidiarităŃii acŃiunii de in rem verso. În
varianta autohtonă a reglementării îmbogăŃirii fără justă cauză, îmbogăŃitul, în majoritatea
cazurilor vizate de lege, este de rea-credinŃă (exemplul cel mai elocvent: art. 1391 Restituirea
prestaŃiei făcute în urma constrângerii sau ameninŃării, mostre incontestabile ale relei-
credinŃe). Nu mai este păstrat caracterul obligatoriu subsidiar al acŃiunii de in rem verso.
Acest lucru va constitui cea mai gravă problemă în practică, întrucât, aşa cum este
reglementată în prezent, îmbogăŃirea fără justă cauză constituie un amalgam între răspunderea
contractuală, răspunderea delictuală şi „răspunderea” ce poate interveni în urma faptelor
juridice licite. Pentru a exemplifica cele de mai sus, vom reveni la exemplul art. 1391: „Cel
care prestează nu în scopul executării unei obligaŃii, ci în urma constrângerii sau ameninŃării
poate pretinde restituirea prestaŃiei, cu excepŃia cazului în care acceptantul dovedeşte ca avea
un drept asupra prestaŃiei”. Dacă constrângerea sau ameninŃarea se desfăşoară în cadrul unei
relaŃii contractuale, intrăm în sfera viciilor de consimŃământ, sancŃionate de legiuitor cu
nulitate, iar restituirea prestaŃiilor va avea loc ca urmare a promovării cu succes a unei acŃiuni
pentru pronunŃarea nulităŃii şi a realizării efectelor nulităŃii: desfiinŃarea actului şi restituio in
integrum sau repunerea în situaŃia anterioară încheierii actului anulabil. Art. 1391 oferă, însă,
o acŃiune suplimentară în restituirea aceloraşi prestaŃii. Întrebarea ce apare este: care sunt
relaŃiile între cele două acŃiuni. Poate cel ce a prestat să le promoveze pe ambele împreună,
numai separat, sunt ambele principale, este vreo una din ele subsidiară etc.? Dacă violenŃa
este exercitată în afara cadrului contractual, ne plasăm automat pe tărâm delictual (intrând,
probabil, şi în domeniul de reglementare a codului penal). Iarăşi, care este relaŃia între
acŃiunea oferită de art. 1391 şi art. 1398 Temeiul şi condiŃiile generale ale răspunderii
delictuale: „(1) Cel care acŃionează faŃă de altul în mod ilicit, cu vinovăŃie este obligat să
repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat
prin acŃiune sau omisiune”.
Plata nedatorată a fost înglobată în acest concept de „îmbogăŃire fără justă cauză”
pierzându-şi şi ea, în cea mai mare parte caracterul de fapt juridic licit.

Articolul 515. Naşterea obligaŃiei la negocierea contractului

(1) O obligaŃie se poate naşte prin iniŃierea şi desfăşurarea negocierilor de încheiere a

contractului.
(2) O parte negociatoare poate cere celeilalte părŃi compensarea cheltuielilor făcute în
baza îndreptăŃitei încrederi în încheierea contractului dacă în urma vinovăŃiei acesteia
contractul nu a fost încheiat.

1. (a) Acest articol se preocupă de faza negocierilor sau etapa precontractuală.

Termenul sugerează o etapă premergătoare unui anumit contract pe care părŃile doresc să-l
încheie. Contractul este un acord între două sau mai multe manifestări de voinŃă, intervenit
pentru a crea, modifica, transmite sau stinge un raport juridic. Acest acord se realizează prin
reunirea manifestărilor de voinŃă emise în acest scop. Tot ce Ńine de domeniul pregătirii
acestui acord până la momentul încheierii lui efective, reprezintă etapa precontractuală sau
faza negocierilor. Această etapă nu i-a preocupat pe legiuitorii secolului XIX, lipsind aproape
cu desăvârşire reglementări cu privire la ea. Punctul de pornire al legiuitorilor amintiŃi mai
sus l-a constituit momentul formării contractului. Această orientare a fost justificată din
perspectiva perioadei în care au apărut codurile respective şi a relaŃiilor social-economice
corespunzătoare acelor timpuri. Privite sub aspectul conŃinutului, răspândirii şi cheltuielilor
pe care le provocau, lucrările precontractuale erau nesemnificative: partenerii contractuali
erau, de regulă, din aceeaşi zonă, chiar localitate, contractele prevăzute de codul civil erau

700
puŃine la număr, simple şi nu ridicau probleme referitor la încheierea lor. Teoria clasică a
schimbului imediat şi simultan de consimŃăminte era pe deplin satisfăcătoare.
Declinul formalismului, expansiunea economică, dezvoltarea vertiginoasă a
comerŃului, transporturilor, creşterea neîntreruptă a importanŃei publicităŃii în relaŃiile
economice au impus atât o expansiune spaŃială a relaŃiilor precontractuale, cât şi o
transformare calitativă a lor. Astfel, noŃiunea de comerŃ se debarasează de atribute precum ar
fi cel de “local” sau “zonal”, ajungând să fie însoŃită tot mai des de atribute ca
“internaŃional”, “multinaŃional”, “global” etc. De asemenea cheltuielile nesemnificative care
se înregistrau în trecut în cadrul relaŃiilor precontractuale devin tot mai însemnate, nemaifiind
indiferent pentru părŃi de a şti cine le suportă şi în ce condiŃii. Aceste probleme au atras
atenŃia doctrinei, iar apoi şi a jurisprudenŃei, încă de la începutul secolului XX, intrând într-un
final şi în vizorul legiuitorilor.
(b) Primul alineat al acestui articol recunoaşte în mod expres valoarea juridică a
obligaŃiilor asumate în etapa precontractuală, eliminând dificultăŃile apărute în faŃa doctrinei
şi jurisprudenŃei. O obligaŃie juridică se poate naşte şi în etapa precontractuală, în faza
negocierilor. De aici decurg consecinŃe importante: neexecutarea, în sens larg, a obligaŃiei
asumate va atrage responsabilitatea debitorului său. Faza precontractuală a negocierilor intră
în domeniul juridic, participanŃii la negocieri dobândind drepturi şi asumându-şi obligaŃii
juridice. Aceste dispoziŃii sunt salutabile, prezenŃa lor în cadrul prezentului cod neputând fi
decât benefică, eliminând toate speculaŃiile teoretice privind lipsa unui temei legal al
obligaŃiilor născute în faza negocierilor.
2. (a) Al doilea alineat conturează structura şi limitele răspunderii pentru
neîndeplinirea obligaŃiilor din etapa precontractuală. Elementele răspunderii: fapta
prejudiciabilă – ruperea intempestivă a negocierilor „contractul nu a fost încheiat”;
prejudiciul – cheltuielile suportate de-a lungul perioadei de negocieri „compensarea
cheltuielilor făcute”; raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă şi prejudiciu – cheltuielile
sunt înregistrate ca urmare a ruperii negocierilor; culpa sau vinovăŃia – „dacă în urma
vinovăŃiei acesteia contractul nu a fost încheiat”.
Fapta prejudiciabilă. Legiuitorul a luat în considerare numai cea mai energică faptă
prejudiciabilă din sfera negocierilor – ruperea negocierilor. Doctrina a dezvoltat, însă, sfera
acordurilor precontractuale cât şi a obligaŃiilor ce decurg din aceste acorduri. Cu titlu
exemplificativ, redăm o încercare de clasificare a acestor acorduri din etapa negocierilor
(Jean-Marc Mousseron, Technique contractuelle, 2e edition, Ed. Francis Lefebvre, 1999):
I. Contracte preparatorii.
A. Contracte încheiate cu terŃii.
1. Contracte de studiu
2. Contracte de curtaj
3. Contracte de porte-fort
4. Contracte de reprezentare
B. Contracte încheiate între părŃi
1. Contracte pentru informarea părŃilor
2. Contracte de apropiere a părŃilor
a) Acorduri de negociere
b) Acorduri de preferinŃă
c) Contracte-cadru
d) Promisiuni de contract
II. Contracte interimare
A. Contracte interimare cu efect provizoriu
1. Înaintea închiderii negocierilor
2. După închiderea negocierilor

701
 B. Contracte interimare cu efect definitiv
1. Înaintea închiderii negocierilor
2. După închiderea negocierilor
III. Contracte parŃiale
A. Contracte parŃiale între aceleaşi părŃi
1. Acorduri parcelare
2. Acorduri globalizate
B. Contracte parŃiale între părŃi diferite
De asemenea, doctrina şi jurisprudenŃa străină (în special franceză) a cristalizat câteva
dintre obligaŃiile ce revin negociatorilor, obligaŃii înglobate în obligaŃia generală de a
conduce negocierile cu bună-credinŃă:
- de a participa într-o manieră constructivă la negocieri
- de a nu face propuneri vădit inacceptabile, susceptibile să conducă la eşuarea
negocierilor.
- de a nu se reveni cu lejeritate asupra angajamentelor deja asumate.
- de a nu se manifesta cu reticenŃă.
- de a respecta caracterul confidenŃial al informaŃiilor comunicate.
- de a face proba loialităŃii, în cazul unor negocieri paralele cu terŃii.
- de a informa şi de a se informa asupra tuturor elementelor contractului.
Prin urmare, nu numai ruperea brutală a negocierilor poate atrage răspunderea
părŃilor care negociază, ci şi neîndeplinirea altor obligaŃii ce le incumbă în această perioadă.
S-ar putea, de exemplu, contractul negociat să fie până la urmă încheiat, însă uneia dintre
părŃi să i se angajeze răspunderea pentru neîndeplinirea obligaŃiei de confidenŃialitate sau
pentru purtarea unor negocieri paralele, dacă cealaltă parte a suferit un prejudiciu ca urmare a
încălcării acestor obligaŃii de către partenerul său contractual.
Prejudiciul. O condiŃie esenŃială a răspunderii o constituie existenŃa unui prejudiciu.
Nu poate fi angajată răspunderea civilă, decât dacă şi în măsura în care s-a produs un
prejudiciu. Prejudiciul, ca element esenŃial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul
sau în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşită de o
altă persoană.
Care este prejudiciul pe care îl pot înregistra părŃile în cadrul răspunderii
precontractuale? Negocierile înseamnă adeseori timp, iar timpul înseamnă bani. Un prim
prejudiciu îl constituie pierderea timpului acordat negocierilor, secundat de cheltuielile
efectiv suportate în legătură cu aceste negocieri. Chiar şi cheltuielile făcute în anticiparea
încheierii contractului preconizat (angajarea de personal, modificarea spaŃiului comercial,
cumpărarea mijloacelor de transport, demararea unei campanii publicitare etc.) constituie
prejudiciu. Acestea sunt elemente ale pagubei efectiv suportate (damnum emergens). Se
apreciază în mod constant că în acest domeniu prejudiciul poate îngloba şi ocaziile ratate
(lucrum cessans). Astfel, încrezându-se în succesul negocierilor, partenerul nu a încheiat alte
contracte ce i-au fost oferite. Judecătorii vor analiza de la caz la caz care erau şansele de
reuşită în cazul afacerilor ratate. S-a reŃinut că o simplă „pierdere a şanselor de expansiune”
din partea unei persoane angajate în negocieri constituie prejudiciu. Uneori este greu de
demonstrat existenŃa unui prejudiciu material sau acest prejudiciu este nesemnificativ.
JurisprudenŃa a admis posibilitatea reparării şi a unui prejudiciu moral suferit de o parte cu
ocazia încălcării obligaŃiilor precontractuale de către cealaltă parte. Responsabilitatea
precontractuală nu acoperă, însă, riscurile comerciale asumate în deplină cunoştinŃă de cauză.
Chiar dacă paleta prejudiciilor suferite în această perioadă este atât de largă, textul
alin. (2) nu este atât de elastic pe cât ar fi trebuit. Poate ar fi fost mai util să se spună în loc de
„cheltuielilor făcute” – „prejudiciu suferit”, lărgind considerabil sfera prejudiciilor care pot fi
reparate prin angajarea răspunderii civile. Îndemnăm practicienii să reŃină accepŃiunea cea

702
mai largă a sintagmei „cheltuielilor făcute”, pentru ca norma analizată să primească
întrebuinŃarea adecvată.
Raportul de cauzalitate. Nu ridică probleme deosebite, prejudiciul trebuie să fie
consecinŃa directă a faptei ilicite, relaŃia între aceste două elemente fiind de la cauză la efect.
Nu vor putea fi reparate prejudiciile adiacente faptei ilicite.
VinovăŃia. Nu orice rupere a negocierilor va antrena angajarea răspunderii, ci numai
dacă este făcută cu vinovăŃie, adică cu intenŃia de a prejudicia partea adversă sau fără un
motiv economic justificat.
(b) Per ansamblu apreciem utilitatea acestor dispoziŃii, chiar dacă anumite aspecte pot
fi îmbunătăŃite şi perfecŃionate.

Articolul 516. Dreptul la informare

(1) Raportul obligaŃional poate da naştere unui drept la informare fără ca acesta să fie
stipulat în mod expres. Punerea la dispoziŃie a informaŃiei presupune şi obligaŃia de
eliberare a documentelor corespunzătoare.
(2) Dreptul la informare se naşte îndeosebi atunci cînd informarea este semnificativă
pentru determinarea conŃinutului obligaŃiei şi poate fi făcută de cel căruia i se cere fără
ca prin aceasta sa-i fie afectate drepturile.
(3) Cel care solicită informarea trebuie să compenseze cheltuielile făcute pentru aceasta
de cel obligat să informeze. Cel din urma poate pretinde prestaŃii asigurătorii.

1. (a) În sistemele de drept ale Ńărilor occidentale, datorită dezvoltării societăŃii de

consum, s-a conturat, mai întâi în jurisprudenŃă şi doctrină, iar apoi şi în legislaŃie, ideea unei
obligaŃii de informare între părŃile contractante. Consumatorul este depăşit de complexitatea
şi multitudinea raporturilor juridice la care participă zilnic, din toate părŃile este asaltat de
contracte de adeziune, în care, bineînŃeles, nu el reprezintă partea puternică. Astfel,
consumatorul era supus în permanenŃă exceselor de influenŃă din partea partenerilor
contractuali, comercianŃi profesionişti, iar protecŃia libertăŃii consimŃământului prin
sancŃionarea viciilor de consimŃământ nu mai era suficientă în situaŃiile create. Prin instituirea
acestei obligaŃii de informare s-a dorit asigurarea egalităŃii cocontractanŃilor încă din faza
negocierii contractului, restabilindu-se echilibrul pierdut. Ea îşi are temeiul în conceptul mai
larg de bună-credinŃă, din care decurge o obligaŃie generală de loialitate care guvernează
materia contractelor. Doctrina a distins două ipostaze ale obligaŃiei de informare, obligaŃia
precontractuală de informare, care vizează clarificarea consimŃământului unui contractant
înaintea încheierii contractului şi o obligaŃie contractuală de informare care se execută în
timpul derulării contractului deja încheiat. De asemenea doctrina a distins între obligaŃia de
informare şi obligaŃia de consiliere. ObligaŃia de informare are ca obiect aducerea la
cunoştinŃa partenerului contractual a unor elemente obiective ale serviciului sau produsului
pentru ca acesta din urmă să poată decide în deplină cunoştinŃă de cauză. ObligaŃia de
consiliere implică o judecată de valoare exprimată pentru orientarea deciziei partenerului
contractual, debitorul obligaŃiei nelimitându-se doar la prezentarea informaŃiei cu privire la
produs sau serviciu.
(b) Considerăm benefică instituirea acestei obligaŃii generale de informare în cadrul
raporturilor obligaŃionale fără a fi necesară existenŃa unei stipulaŃii exprese, contractuale sau
legale. De asemenea, generalitatea termenilor utilizaŃi în cadrul acestui alineat, coroborată cu
prevederea alin. (1) ale articolului precedent, extind obligativitatea obligaŃiei de informare
încă la etapa precontractuală a negocierilor, întrucât legea atribuie valenŃe juridice
raporturilor născute între părŃi chiar din această perioadă. Legea impune pe lângă o executare

703
orală a obligaŃiei de informare şi predarea documentelor necesare unei informări complete.
Chiar dacă termenii sunt la fel de generali, considerăm, totuşi, că legiuitorul nu a înŃeles să
prefigureze o singură modalitate de executare a acestei obligaŃii – predarea documentelor –
ci, acolo unde va fi necesar, pe lângă informarea orală să fie inclusă în obligaŃia de informare
şi cea de predare a documentelor aferente.
2. Dacă în cadrul primului alineat era prevăzută ipotetic posibilitatea naşterii unui
drept la informare şi a obligaŃiei corelative de informare în cadrul unui oarecare raport juridic
obligaŃional („Raportul poate (s.n. S.G.) da naştere...”), în cuprinsul alineatului (2), acest
drept (şi obligaŃia corelativă) „se naşte” în cazul raporturilor în care „informarea este
semnificativă pentru determinarea conŃinutului obligaŃiei”, adică pentru clarificarea
consimŃământului partenerului contractual şi în condiŃiile în care „poate fi făcută de către cel
căruia i se cere fără ca prin aceasta să-i fie afectate drepturile” sau, altfel spus, dreptul la
informare nu trebuie să fie exercitat abuziv, încălcând drepturile debitorului obligaŃiei la
informare.
3. (a) Tot în legătură cu exercitarea cu bună-credinŃă a dreptului la informare este
edictat şi alineatul (3) al prezentului articol. Pericolul ar putea rezulta, iarăşi, din generalitatea
termenilor utilizaŃi: „Cel care solicită informarea trebuie (s.n. S.G.) să compenseze
cheltuielile...”. Analizând acest text, s-ar putea ajunge la concluzia, periculoasă de altfel, că
orice creditor al obligaŃiei la informare va remunera sau despăgubi pe cel ce o execută pentru
toate cheltuielile născute în legătură cu acea obligaŃie. Este evident că o asemenea optică nu
poate fi reŃinută, întrucât din parte protejată, consumatorul sau contractantul profan, devine
partea asuprită, căci orice debitor al obligaŃiei de informare va avea grijă să-i prezinte, în
urma executării acestei obligaŃii legale ce îi incumbă, o „notă de plată” cât mai umflată.
Considerăm că acest text se referă la solicitările suplimentare de informare care depăşesc
sfera informaŃiilor considerate suficiente în funcŃie de tipul raportului obligaŃional şi în acord
cu principiul bunei-credinŃe şi care riscă să se transforme într-o exercitare abuzivă şi
şicanatoare a dreptului la informare conferit de lege. Obligarea solicitantului de informaŃii
„exotice” la plata cheltuielilor aferente şi posibilitatea debitorului de a pretinde şi obŃine
„prestaŃii asigurătorii” constituie o descurajare suficientă a eventualelor practici de acest fel.
(b) Cu toată utilitatea şi necesitatea acestor dispoziŃii, considerăm a fi necesar şi în
acest caz luarea în calcul a unor ameliorări ulterioare.

Articolul 517. ObligaŃia naturală

(1) Este naturală obligaŃia în a cărei privinŃă nu se poate cere executare silită.
(2) Există obligaŃie naturală în cazul în care:
a) legea sau actul juridic nu prevede posibilitatea executării silite;
b) o persoană are faŃă de o altă persoana o obligaŃie morală de aşa natura încât
executarea ei, deşi nu poate fi ceruta silit, trebuie, în opinia comună, să fie considerată
ca executare a unei prestaŃii datorate unei alte persoane.
(3) ObligaŃiile naturale sînt reglementate de normele cu privire la obligaŃii dacă din
litera sau spiritul legii nu rezultă că anumite reguli nu sînt aplicabile obligaŃiilor pentru
care nu se poate cere executare silită.
(4) ObligaŃia naturală se transformă în obligaŃie civilă perfectă în baza înŃelegerii
dintre debitor şi creditor.

1. „Este naturală obligaŃia în a cărei privinŃă nu se poate cere executarea silită”. O

definiŃie laconică, din care, totuşi, putem desprinde esenŃa obligaŃiei naturale. Ce este
executarea silită, privită în raport cu obligaŃia? Este acel element al raportului obligaŃional,

704
discutat mai sus (a se vedea comentariul art. 512, pct. 1, lit. c) – sancŃiunea. SancŃiunea
obligaŃiei naturale este restrânsă numai la mijloacele defensive oferite creditorului – refuzul
de a restitui prestaŃia care a fost executată –, lipsind sau fiindu-i refuzate mijloacele ofensive
– acŃiunea în justiŃie şi executarea silită. Sau mai plastic spus: „ObligaŃiile, în sens juridic şi
cu privire la dreptul privat, se deosebesc de îndatoririle pur morale, care întrucât n-au fost
novate, adică transformate în raporturi cu caracter juridic, nu sunt susceptibile de o sancŃiune
juridică prin constrângere exterioară. La hotarul despărŃitor între disciplina morală şi
disciplina juridică, găsim câteva îndatoriri cărora, - deşi ele sunt prin natura lor susceptibile
de o sancŃiune juridică, - legea le refuză sancŃiunea deplină fie pentru un motiv de protecŃie
individuală, fie pentru un motiv de ordine socială sau economică; sunt aşa zisele obligaŃii
naturale (sau după cum le numesc unii autori), obligaŃii civile imperfecte, care, deşi nu mai au
importanŃa ce o aveau în dreptul roman, au mai rămas în limbajul dreptului modern” (M. B.
Cantacuzino, Elementele dreptului civil, All Educational, Bucureşti, 1998, p. 391).
2. Alineatul (2) arată că obligaŃiile naturale îşi pot avea originea în:
(a) Lege sau în actul juridic, dacă se prevede expres că obligaŃia este lipsită de
mijloace ofensive. După cum am arătat mai sus, legea poate refuza o sancŃiune deplină pentru
motive de protecŃie individuală, motive de ordine socială, economică, religioasă sau pentru
orice fel de motive considerate necesare de către legiuitor. ObligaŃia se poate naşte naturală
ab initio, adică să fie lipsită de acŃiune în justiŃie încă din momentul în care ia fiinŃă (doctrina
a denumit avortate astfel de obligaŃii) sau legea poate lega pierderea mijloacelor ofensive de
survenirea unui anumit eveniment ulterior naşterii obligaŃiei (cum ar fi cazul obligaŃiilor
civile, iniŃial perfecte, ale căror drept de acŃiune s-a prescris ca urmare a neexercitării lui în
termenul de prescripŃie extinctivă. Doctrina a denumit acest tip de obligaŃii naturale –
obligaŃii civile degenerate).
De asemenea părŃile, în virtutea libertăŃii contractuale, îşi pot asuma obligaŃii sub
rezerva limitării mijloacelor juridice aflate la îndemâna creditorului la mijloace defensive sau
altfel spus, îşi pot asuma obligaŃii juridice imperfecte sau naturale.
(b) Opinia comună. Conform lit. b) al alineatului (2), pe lângă cazurile prevăzute de
lege sau stipulate în actul juridic, obligaŃia naturală se mai poate naşte şi în acele situaŃii, în
care o obligaŃie de sorginte morală este considerată de opinia comună suficient de puternică
pentru a justifica executarea ei, chiar şi în lipsa posibilităŃii aducerii ei la îndeplinire ca
urmare a executării silite. Dacă atunci când am discutat despre izvoarele obligaŃiilor civile am
constat că norma juridică este cea care selectează din totalitatea obligaŃiilor morale
obligaŃiile care vor intra în sfera juridicului, devenind obligaŃii juridice, remarcăm că în acest
caz, norma juridică îşi „deleagă” această atribuŃie opiniei comune sau opiniei publice. Codul
nu defineşte „opinia comună”(cum nu defineşte nici „ordinea publică” sau „bunele
moravuri”), care este un concept abstract, variabil de la un popor la altul şi de la o epocă la
altă, judecătorul fiind cel căruia, în ultimă instanŃă, îi va reveni aprecierea conŃinutului
concret al acestei noŃiuni.
3. Întrucât şi obligaŃiile naturale sunt obligaŃii juridice civile, este firesc să li se aplice
dispoziŃiile codului şi a legislaŃiei civile cu privire la obligaŃii. Totuşi, având în vedere această
particularitate – lipsa unor mijloace ofensive în vederea aducerii la îndeplinirea a obligaŃiei –
este la fel de firesc ca unele dispoziŃii, rezultate sau deduse din „litera sau din spiritul legii”,
să nu fie aplicabile obligaŃiilor naturale.
De exemplu, legea prevede expres (alin. (1) lit. a), art. 659 Inadmisibilitatea
compensării) că nu este posibilă compensarea creanŃelor cu termenul de prescripŃie expirat
(adică, a obligaŃiilor naturale rezultate din degenerarea obligaŃiilor civile perfecte prin
depăşirea termenului de prescripŃie extinctivă în care putea fi solicitată executarea silită).
De asemenea, „din spiritul legii” (acelaşi art. 659 Inadmisibilitatea compensării),
Ńinând cont de raŃiunea legiuitorului de a nu permite compensarea acelor creanŃe care nu pot

705
fi aduse la îndeplinire prin executare silită sau a căror executare silită comportă anumite
particularităŃi, putem extinde acea enumerare, vădit exemplificativă (lit. g - în alte cazuri
prevăzute de lege), prin adăugare unui categorii noi – obligaŃiile naturale (toate tipurile de
obligaŃii naturale, nu numai cele prescrise, enunŃate expres la alin. (1), lit. a). Suntem
autorizaŃi să facem acest lucru în baza Art. 517 alin. (3), Art. 659 alin. (1), lit. g şi a raŃiunii
care a stat la baza acestui din urmă text.
4. În acest ultim alineat este prevăzută posibilitatea convertirii unei obligaŃii civile
imperfecte într-o obligaŃie civilă perfectă ca urmare a înŃelegerii intervenite între debitor şi
creditor. Chiar dacă legiuitorul nu o spune expres şi există opinii contrare, considerăm că
această „înŃelegere” este o novaŃie (Art. 665). NovaŃia este o operaŃiune juridică prin care
părŃile sting o obligaŃie veche şi o înlocuiesc, concomitent, cu o obligaŃie nouă. Toate
condiŃiile deduse de doctrină sunt îndeplinite şi în cazul convertirii obligaŃiei naturale în
obligaŃie perfectă. Există o obligaŃie veche valabilă; este înlocuită cu o obligaŃie nouă de
asemenea valabilă; obligaŃia nouă care se naşte are un element nou (aliquid novi) faŃă de
vechea obligaŃie. Elementul nou constă în modificarea sancŃiunii obligaŃiei prin complinirea
ei cu mijloacele ofensive de realizare a ei, absente în conŃinutul sancŃiunii obligaŃiei vechi,
stinse prin novaŃie.
Dacă această „înŃelegere” este o novaŃie, voinŃa de a nova (animus novandi) va trebui
să fie stipulată expres (Art. 665 alin. (2)), neputând fi prezumată sau dedusă din circumstanŃe.
De asemenea, o consecinŃă foarte importantă a novaŃiei – care poate avea repercusiuni
negative pentru creditor, transformând o operaŃiune favorabilă pentru el în una defavorabilă –
o reprezintă stingerea obligaŃiilor accesorii (garanŃiilor) odată cu stingerea obligaŃiei vechi.
PărŃile pot, însă, înlătura acest efect printr-o prevedere contractuală expresă (Art. 665 alin.
(3)).

Capitolul II
PLURALITATEA DE SUBIECTE SI OBIECTE
IN CADRUL UNEI OBLIGATII
Sectiunea1
OBLIGATIILE DIVIZIBILE SI INDIVIZIBILE
Capitolul II PLURALITATEA DE SUBIECTE ŞI OBIECTE ÎN CADRUL UNEI
OBLIGAłII
SecŃiunea 1 OBLIGAłIILE DIVIZIBILE ŞI INDIVIZIBILE

Articolul 518. ObligaŃia divizibilă cu pluralitate de debitori

(1) ObligaŃia este divizibilă între mai mulŃi debitori în cazul în care aceştia sînt obligaŃi
la aceeaşi prestaŃie faŃă de creditor, dar fiecare debitor poate fi urmărit separat pînă la
concurenŃa părŃii sale din datorie.
(2) Debitorii sînt obligaŃi în părŃi egale dacă din lege, contract sau din natura obligaŃiei
nu rezultă altfel.

1. Scopul acestui articol este de a defini obligaŃiile divizibile cu pluralitate de debitori şi

de a institui prezumŃia egalităŃii părŃilor debitorilor.
2. ObligaŃia este divizibilă între debitori în cazul în care o prestaŃie faŃă de creditor
aparŃine mai multor debitori care însă pot fi urmăriŃi fiecare doar pentru o parte din
această prestaŃie. Creditorul nu poate cere unuia dintre debitori executarea obligaŃiei
în întregime.

706
 3. Va exista pluralitate de debitori doar în cazul în care mai mulŃi debitori vor datora
aceeaşi prestaŃie. În cazul în care debitorii vor datora prestaŃii diferite, chiar şi izvorîte
din acelaşi conract, vom avea diferite obligaŃii. Spre exemplu nu există pluralitate a
debitorilor în cazul în care o persoană se obligă să transmită un bun în baza
contractului de vînzare-cumpărare iar o altă persoană se obligă să transmită anumite
piese de schimb pentru acest bun. În schimb va exista pluralitate a debitorilor în cazul
în care unul dintre cumpărători este Ńinut să plătească o parte a preŃului în bani iar un
alt cumpărător trebuie să achite cealaltă parte a preŃului prin remiterea unui bun.
4. În cazul în care aceiaşi prestaŃie este datorată de mai mulŃi debitori dar fiecare dintre
ei poate fi urmărit doar pentru partea sa din datorie atunci pentru partea din obligaŃie a
fiecărui debitor se vor aplica regulile generale cu privire la executarea obligaŃiei de
parcă am fi în prezenŃa mai multor obligaŃii. Fiecare dintre codebitori este Ńinut să
execute doar partea sa din datorie fiind eliberat prin executare indiferent de faptul
dacă ceilalŃi debitori au executat sau nu. Deci insolvabilitatea unuia dintre debitori sau
alte cauze care vor afecta sau vor face imposibilă executarea obligaŃiei de către unul
dintre debitori va fi suportată de către creditor.
5. Executarea de către fiecare debitor a părŃii din obligaŃiei datorată de acesta nu
constituie o excepŃie de la principiul indivizibilităŃii plăŃii(vezi comentariul la art.
587). În cazul obligaŃiilor divizibile creditorul va fi obligat să primească doar o parte
din prestaŃia datorată de către toŃi debitorii dar va primi integral partea din datorie
datorată de către unul dintre debitori, adică acesta va executa integral obligaŃia sa faŃă
de creditor.
6. Alin. (2) instituie prezumŃia egalităŃii părŃilor din obligaŃie în cazul pluralităŃii
debitorilor. Deci în toate cazurile în care din: a) lege; b) contract sau c) natura
obligaŃiei nu va rezulta altceva fiecare dintre debitor va putea fi urmărit pentru o parte
din obligaŃie determinată prin divizarea mărimii obligaŃiei la numărul de debitori.
7. Mărimea părŃilor din datorie, care revine fiecăruia dintre creditori, poate fi stabilită
atît în contractul din care a luat naştere obligaŃia cît şi într-un contract separat. În
cazul în care mărimea datoriei se stabileşte printr-un contract separat nu este
obligatoriu ca toŃi debitorii să fie partea a contractului. Contractul însă nu va putea
afecta mărimea părŃii din datorie a debitorilor care nu sînt parte a acestuia.

Articolul 519. ObligaŃia divizibilă cu pluralitate de creditori

(1) ObligaŃia este divizibilă între mai mulŃi creditori în cazul în care aceştia sînt
îndreptăŃiŃi la aceeaşi prestaŃie din partea debitorului, dar fiecare creditor poate
pretinde numai la partea sa din creanŃă.
(2) Creditorii au dreptul la părŃi egale dacă din lege, contract sau din natura obligaŃiei
nu rezultă altfel.

1. Scopul acestui articol este de a defini obligaŃiile divizibile cu pluralitate de creditori şi

a de a institui prezumŃia egalităŃii părŃilor creditorilor.
2. Dacă mai mulŃi creditori au dreptul la o prestaŃie dar fiecare dintre ei are dreptul doar
la o parte din prestaŃie creanŃa acestora este divizibilă. Fiecare creditor nu poate
pretinde debitorului decît cota-parte din creanŃa ce i se cuvine.
3. Fiecare creditor acŃionează pentru a-şi apăra propriile interese. Deci orice acŃiune
întreprinsă de unul dintre creditori, spre exemplu întreruperea prescripŃiei, nu profită
şi celorlalŃi. De asemenea orice înŃelegere dintre unul dintre creditori şi debitor va
putea să aibă drept obiect doar partea din creanŃă care revine creditorului respectiv.

707
 4. În alin. (2) este stipulat că în cazul obligaŃiile divizibile cu pluralitate de creditori
părŃile creditorilor sînt egale dacă altceva nu rezultă: a) din lege; b) din contract.
Mărimea părŃilor poate fi stabilită atît în contractul din care a luat naştere prestaŃia cît
şi într-un contact separat. În cazul unui contract separat nu este necesar ca partea a
contractului să fie debitorul sau toŃi creditorii. Contractul însă nu va putea afecta cota-
parte a creditorului care nu este parte a acestuia; c) din natura obligaŃiei.

Articolul 520. PrezumŃia divizibilităŃii

ObligaŃia este divizibilă de drept dacă nu este stipulat expres că este indivizibilă sau
dacă obiectul obligaŃiei nu este indivizibil prin natura sa.

1. Scopul articolului este de a stabili prezumŃia divizibilităŃii. De menŃionat că problema

divizibilităŃii sau indivizibilităŃii obligaŃiei se pune doar în cazul în care obligaŃia are
mai mulŃi creditori sau mai mulŃi debitori.
2. În conformitate cu această prevedere obligaŃia este divizibilă de plin drept cu excepŃia
cazului în care: a) părŃile au stipulat expres că obligaŃia este indivizibilă caz în care
sîntem în prezenŃa unei indivizibilităŃi voluntare. Deci prestaŃia care formează
obiectul obligaŃiei poate fi divizat dar părŃile au convenit fie expres fie tacit că
executarea poate fi făcută doar în întregime; b) indivizibilitatea rezultă din natura
obiectului caz în care sîntem în prezenŃa unei indivizibilităŃi naturale. ObligaŃia este
indivizibilă natural atunci cînd obiectul ei fără a fi denaturat nu poate fi divizat nici
din punct de vedere material, nici din punct de vedere intelectual.

Articolul 521. Efectul indivizibilităŃii

(1) ObligaŃia indivizibilă nu poate fi divizată nici între debitori sau între creditori, nici
între succesorii lor.
(2) Fiecare debitor sau succesorii lui pot fi constrînşi separat să execute obligaŃia
integral şi fiecare creditor sau succesorii lui pot pretinde executarea integrală chiar
dacă obligaŃia nu este solidară.
(3) ObligaŃia nu devine indivizibilă numai prin faptul că în contract este stipulat că este
solidară.
(4) ObligaŃia divizibilă care are doar un creditor şi un debitor trebuie să fie executată
între ei ca o obligaŃie indivizibilă, dar ea rămîne divizibilă între moştenitorii acestora.

1. Scopul acestui articol este de a stabili regulile care guvernează obligaŃiile indivizibile.
2. În conformitate cu alin. (1) în cazul în care obligaŃia este indivizibilă aceasta nu poate
fi împărŃită între subiectele ei active sau pasive, nici între succesorii acestora. Regula
care prevede că obligaŃia este indivizibilă între moştenitorii debitorilor, fapt care nu se
întîmplă în cazul obligaŃiilor solidare, oferă creditorilor un avantaj în plus.
3. În conformitate cu prevederile alin. (2) fiecare debitor sau moştenitorii acestora pot fi
constrînşi să execute întreaga prestaŃie care formează obiectul obligaŃiei, iar fiecare
creditor sau moştenitorii acestora pot să pretindă întreaga prestaŃie. Plata făcută de
oricare dintre debitori oricăruia dintre creditori eliberează pe toŃi debitorii faŃă de toŃi
creditorii. Succesorii debitorului vor fi obligaŃi să execute întreaga prestaŃie iar
moştenitorii creditorilor vor putea pretinde întreaga prestaŃie indiferent de cotele lor
din moştenire.

708
 4. Alin. (3) prevede că obligaŃia nu devine indivizibilă prin faptul că părŃile au stipulat în
contract că obligaŃia este solidară. Este necesară deci să fie constatată voinŃa expresă
sau tacită a părŃilor de a stabili caracterul indivizibil al obligaŃiei.
5. În conformitate cu alin. (4) în cazul în care obligaŃia are un singur debitor şi un singur
creditor şi caracterul indivizibil al obligaŃiei nu este stipulat expres sau tacit sau nu
rezultă din natura prestaŃie părŃile vor trebui să execute obligaŃia de parcă ar fi
indivizibilă. Acest lucru rezultă de fapt şi din principiul indivizibiităŃii plăŃii. Între
moştenitorii debitorului sau a creditorului însă obligaŃia va fi divizibilă.

SecŃiunea a 2-a SOLIDARITATEA CREDITORILOR

Articolul 522. CreanŃele solidare

Dacă doi sau mai mulŃi creditori au dreptul să pretindă la o prestaŃie în aşa fel încît
fiecare să poată pretinde la întreaga prestaŃie, iar prestaŃia făcută unuia dintre creditori
eliberează debitorul, atunci creanŃa lor este solidară.

1. Scopul acestui articol este definirea creanŃelor solidare (solidaritate activă). Deci
creanŃa este solidară în cazul în care titulari ai creanŃei sînt doi sau mai mulŃi creditori
fiecare dintre care are dreptul să pretindă la întreaga prestaŃie iar prin prestaŃia făcută
doar unuia dintre creditorii solidar debitorul este valabil liberat faŃă de toŃi creditorii
solidari.
2. Caracterul solidar al creanŃei vizează doar relaŃiile dintre creditori. Numărul sau
modul în care sînt obligaŃi debitorii nu este relevant. CreanŃa va fi solidară indiferent
de numărul debitorilor, adică pot să fie unul sau mai mulŃi debitori. De asemenea
caracterul solidar al creanŃei nu depinde de faptul dacă debitorii sînt obligaŃi solidar
sau pe cote părŃi. Fiecare dintre creditorii solidari va putea cere fie executarea
integrală a obligaŃiei de către oricare dintre debitori (solidaritatea debitorilor) fie
executarea de către fiecare dintre debitori a părŃii sale din obligaŃie (divizibilitatea
obligaŃiei).
3. Trebuie de menŃionat că în cazul solidarităŃii creditorilor fiecare dintre creditor este
titular al creanŃei doar în partea care-i revine lui. Solidaritatea î-i acordă doar dreptul
de a încasa creanŃa în totalitate fără însă a-l face stăpînul întregii creanŃe. De aici
rezultă pe de o parte că creditorul are dreptul să ceară debitorului atît executarea
creanŃei în întregime cît şi executarea parŃială a acesteia iar pe de altă parte rezultă ca
în cazul în care va primi executarea integrală creditorul urmează să împartă prestaŃia
cu ceilalŃi creditori.
4. Caracterul solidar al creanŃei afectează doar relaŃia dintre creditori şi debitori. În
relaŃiile dintre creditori fiecare dintre aceştia are dreptul doar la o parte din creanŃă.
Deci solidaritatea constituie o excepŃie de la regula care prevede că creditorul poate să
ceară doar ceia la ce are dreptul. Creditorul solidar va putea cere şi partea sa din
creanŃă şi partea care aparŃine celorlalŃi creditori.
5. În rezultatul executării faŃă de unul dintre creditorii solidari debitorul este eliberat de
obligaŃie faŃă de toŃi creditorii. Acest efect al solidarităŃii constituie o excepŃie de la
regula care prevede că obligaŃia trebuie să fie executată faŃă de cel care este titularul
creanŃei. Debitorul deşi transmite unuia dintre creditori prestaŃii la care de fapt au
dreptul alŃi creditori va fi totuşi eliberat de obligaŃia sa faŃă de aceştia. CeilalŃi

709
 creditori solidari nu vor mai putea înainta pretenŃii faŃă de debitorul care a executat
unuia dintre creditorii solidari ci doar acestuia din urmă (vezi comentariul la art. 528).

Articolul 523. Temeiul apariŃiei creanŃei solidare

CreanŃa solidară nu se prezumă, ci se naşte prin act juridic, prin lege sau atunci cînd
prestaŃia este indivizibilă.

1. Scopul acestui articol este de a confirma prezumŃia divizibilităŃii creanŃelor şi de a stabili

temeiurile apariŃiei creanŃelor solidare. Deci creanŃele vor fi considerate divizibile şi fiecare
creditor va putea pretinde numai o parte din creanŃă dacă caracterul solidar al creanŃei nu
rezultă din: a) act juridic. Solidaritatea poate să se nască atît din contracte cît şi din acte
juridice unilaterale spre exemplu din testamente; b) lege; c) indivizibilitatea prestaŃiei. În
acest caz dreptul unuia dintre creditorii solidari de a cere executarea în întregime a obligaŃiei
este rezultatul firesc al faptului că prestaŃia nu poate fi fracŃionată. Spre exemplu obligaŃia de
a transmite un bun determinat individual. CreanŃa va fi solidară indiferent de faptul dacă
indivizibilitatea este naturală sau voluntară (vezi comentariul la art. 520). De menŃionată însă
că solidaritatea creanŃei nu atrage după sine indivizibilitatea acesteia.

Articolul 524. Executarea obligaŃiei faŃă de oricare dintre creditori

Debitorul poate să execute obligaŃia faŃă de oricare dintre creditori după cum crede de
cuviinŃă, atîta timp însă cît nici unul dintre creditori nu a cerut executarea obligaŃiei.

1. Scopul acestui articol este de a stabili modul de determinare a creditorului solidar faŃă
de căre trebuie executată prestaŃia în condiŃiile în care din lege, contract sau din natura
obligaŃiei nu rezultă că obligaŃia trebuie executată faŃă de un creditor solidar anume.
2. Prin această dispoziŃie dreptul de a alege creditorul căruia să-i fie executată a fost
atribuit debitorului. Deci debitorul va putea presta oricărui dintre creditori fiind liberat
prin aceasta. Desigur că pentru a fi liberat debitorul trebui să respecte toate regulile cu
privire la executarea obligaŃiilor şi cu condiŃia că va executa întreaga obligaŃie.
Debitorul nu are dreptul să presteze unuia dintre creditorii solidari doar partea din
prestaŃie care aparŃine acestuia. Dreptul de a alege dacă să pretindă executarea
obligaŃiei în întregime sau de a cere doar parte sa din obligaŃie aparŃine doar
creditorului solidar (vezi comentariul la art. 522).
3. Dreptul de a alege creditorul faŃă de care să se execute obligaŃia subzistă doar pînă în
momentul în care unul dintre creditorii solidari a cerut executare obligaŃiei. Din
momentul în care unul din creditorii solidari a cerut executarea obligaŃiei debitorul
este Ńinut să presteze doar acestui creditor, dacă din lege contract sau din natura
obligaŃiei nu rezultă altceva.
4. În cazul în care unul din creditorii solidari a cerut executarea către sine a obligaŃiei şi
debitorul va executa obligaŃia faŃă de un alt creditor debitorul va rămîne obligat faŃă
de creditorul care a cerut executarea obligaŃiei în măsura în care nu va demonstra că
reieşind din lege, contract sau natura obligaŃiei executarea obligaŃiei faŃă de acel
creditor este liberatorie.
5. În cazul în care mai mulŃi creditori solidari au cerut executarea integrală a obligaŃiei
faŃă de sine debitorul este în drept să aleagă faŃă de care dintre aceştia va executa

710
 obligaŃia, în măsura în care dreptul de alegere nu este limitat prin lege, contract sau
prin natura prestaŃiei.
6. În cazul în care unul din creditorii solidari a cerut executarea faŃă de sine doar a unei
părŃi din obligaŃie debitorul păstrează dreptul de a alege cui dintre creditori va executa
cealaltă parte a prestaŃiei.

Articolul 525. Efectele executării obligaŃiei faŃă de unul dintre creditori

Executarea integrală a obligaŃiei faŃă de unul din creditorii solidari exonerează

debitorul de executarea obligaŃiei faŃă de ceilalŃi creditori.

1. Scopul acestui articol este de a stipula efectele executării integrale a obligaŃiei faŃă de unul
dintre creditorii solidari. În conformitate cu această dispoziŃie executarea integrală a
obligaŃiei faŃă de oricare dintre creditori va exonera debitorul de executarea obligaŃiei faŃă de
ceilalŃi creditori solidari. Pentru ca executarea faŃă de unul din creditorii solidari să fie
liberatorie trebuie să fie respectate două condiŃii: a) obligaŃia să fie executată cu respectarea
tuturor regulilor privind executarea obligaŃiei (locul, modul, volumul , etc); b) obligaŃia să fie
executată creditorului corespunzător (vezi comentariul la art. 524). În cazul în care debitorul
execută obligaŃia unui alt creditor decît celui căruia trebuia să-i presteze în virtutea legii,
contactului, naturii obligaŃiei sau a cererii creditorului şi acesta acceptă prestaŃia debitorul va
fi totuşi liberat deoarece a executat obligaŃia faŃă de o persoană care avea dreptul s-o
primească. Debitorul însă va trebui să repare prejudiciul cauzat prin aceasta creditorului faŃă
de care trebuia să execute obligaŃia deoarece nu a respectat obligaŃia de a presta anume
acestui creditor. În cazul în care un creditor solidar nu primeşte executarea pe care debitorul o
datora în virtutea legii, contractului sau a naturii obligaŃiei unui alt creditor solidar debitorul
nu este liberat prin această executare chiar dacă a respectat restul regulilor cu privire la
executarea obligaŃiei. Această soluŃie se justifică prin faptul că din momentul în care este
Ńinut să execute faŃă de un anumit creditor solidar debitorul nu mai are dreptul de a executa
faŃă de alŃi creditori (vezi comentariul la art. 525).

Articolul 526. Remiterea datoriei de către un creditor solidar

O remitere de datorie convenită între un creditor solidar cu debitorul produce efecte

numai asupra părŃii care revine acelui creditor. Această regulă se aplică de asemenea în
toate cazurile cînd obligaŃia se stinge în alt temei decît executarea.

1. Scopul acestui articol este de a proteja interesele creditorilor solidari de a primi partea
sa din creanŃă prin stipularea efectelor remiterii datoriei convenite de către unul din
creditorii solidari cu debitorul sau a stingerii obligaŃiei prin alt mod decît executarea
(vezi comentariul la art. 643 şi următoarele).
2. În cazul solidarităŃii active se prezumă că creditorii şi-au acorda mutual un mandat
tacit de reprezentare (vezi comentariul la art. 529). Acest mandat însă trebuie executat
în interesul tuturor creditorilor solidari şi deci nici un act nu poate fi încheit în dauna
celorlalŃi creditori. Reieşind din aceasta legiuitorul a prevăzut că în cazul în care unul
din creditorii solidari î-l eliberează pe debitor de executarea obligaŃiei (vezi
comentariul la art. 662) remiterea de datorie va produce efecte doar cu privire la
partea care revine acestui creditor. Creditorul nu va mai putea cere debitorului
executarea obligaŃiei nici în tot nici în partea care revenea acestui creditor. CeilalŃi

711
 creditori însă vor păstra dreptul solidar de creanŃă asupra obligaŃiei în întregime minus
partea care revine creditorului care l-a eliberat de datorie pe debitor.
3. Debitorul va rămăne obligat faŃă de ceilalŃi creditori solidari şi în alte cazuri în care
obligaŃia sa faŃă de unul dintre creditorii solidari se stinge printr-un alt mod decît prin
executare. Spre exemplu în cazul în care unul din creditorii solidari are o datorie faŃă
de debitor el poate compensa creanŃa debitorului doar în mărimea părŃii din creanŃa
solidară care-i revine.

Articolul 527. Inadmisibilitatea invocării unor excepŃii ce Ńin de alt creditor

Debitorul nu are dreptul să opună unuia din creditorii solidari excepŃii bazate pe
raporturile debitorului cu un alt creditor solidar, la care creditorul respectiv nu
participă.

1. Scopul articolului este de a stabili excepŃiile pe care le poate opune debitorul unuia
dintre creditorii solidari. Prin excepŃii trebuie de înŃeles mijloacele de apărare pe care
le invocă debitorul pentru a se apăra de plata datoriei. Spre exemplu invocarea
nulităŃii, a termenului sau condiŃiei sau invocarea stingerii obligaŃiei.
2. Debitorul solidar poate opune fiecăruia dintre creditorii solidari doar excepŃiile bazate
pe raporturile juridice dintre debitor şi creditorul solidar respectiv (excepŃii personale)
sau cele bazate pe raporturile dintre debitor şi toŃi creditorii (excepŃii comune).
Debitorul nu poate opune unuia dintre creditori solidari excepŃiile care rezultă din
raporturile juridice dintre debitor şi alŃi creditori solidari.

Articolul 528. ObligaŃia faŃă de ceilalŃi creditori solidari a creditorului care a primit
prestaŃie

(1) Creditorul solidar care a primit întreaga prestaŃie este obligat să o împartă cu
ceilalŃi cocreditori dacă nu demonstrează că obligaŃia este contractată numai în
interesul său.
(2) Creditorii solidari sînt îndreptăŃiŃi, în raporturile dintre ei, la părŃi egale dacă nu s-a
convenit altfel.

1. Scopul articolului este de a stipula obligaŃia creditorului solidar de a împărŃi prestaŃia

cu ceilalŃi creditori solidari şi a de a institui prezumŃia egalităŃii părŃilor creditorilor.
2. Prin executarea integrală a obligaŃiei faŃă de unul dintre creditorii solidari debitorul
este eliberat de obligaŃia sa faŃă de toŃi creditorii solidari. Din acel moment pentru
creditorul solidar care a primit executarea se naşte obligaŃia de a plăti celorlalŃi
creditori solidari partea din prestaŃie care le revine acestora. Legea nu instituie dreptul
solidar al celorlalŃi creditori solidari şi deci fiecare dintre aceştia vor avea dreptul să
pretindă doar la partea din prestaŃie care-i revine.
3. Un creditor solidar poate evita împărŃirea prestaŃiei cu ceilalŃi creditori solidari în
măsura în care va demonstra că în temeiul legii, contractului sau a naturii obligaŃiei,
obligaŃia a fost contractată doar în interesul său.
4. În cazul în care prestaŃia primită de unul dintre creditorii solidari nu poate fi împărŃită
între creditorii solidari cel care a primit prestaŃia are obligaŃia de a plăti celorlalŃi
creditorii valoarea părŃii din prestaŃie care revine fiecăruia.

712
 5. Chiar şi în cazul care nu va primi întreagă prestaŃie creditorul solidar care a primit mai
mult decît partea care-i revine va trebui să împartă surplusul cu ceilalŃi creditori
solidari. Această soluŃie se justifică prin faptul că fiecare creditor solidar are dreptul
doar la o parte din prestaŃie. În partea care depăşeşte cota-parte care-i revine fiecare
creditor solidar acŃionează în numele celorlalŃi creditori. Adică primesc restul în
contul celorlalŃi creditori fapt care justifică apariŃia obligaŃiei de restituire.
6. Cheltuielile legate de împărŃirea prestaŃiei între creditorii solidari vor fi suportate de
către creditorul solidar care a primit executarea integral dacă altceva nu rezultă din
lege sau contract. Această soluŃie se justifică reieşind din următoarele. Din momentul
în care a primit întreaga prestaŃie creditorul solidar are obligaŃia de a o împărŃi cu
ceilalŃi creditori solidari, deci este debitor al acestei obligaŃii şi trebuie să suporte
costurile executării obligaŃiei dacă legea sau contractul nu prevede altfel (vezi
comentariul la art. 592). Aceste cheltuieli nu vor putea fi trecute în contul debitorului
deoarece obligaŃia acestuia s-a stins prin executare faŃă de unul dintre creditorii
solidari, costurile căreia trebuie suportate de către debitor, dacă legea sau contractul
nu prevede altfel.
7. Alin. (2) instituie prezumŃia egalităŃii părŃilor creditorilor solidari. Deci în toate
cazurile creditorii solidari vor fi întreptăŃiŃi la părŃi egale din prestaŃie dacă din lege,
contract sau natura obligaŃiei nu rezultă altfel. Mărimea părŃilor creditorilor solidari
este relevantă doar pentru raporturile dintre creditori. În relaŃiile dintre creditorii
solidari şi debitor fiecare dintre creditorii solidari are dreptul de a pretinde executarea
întregii obligaŃii sau de a întreprinde alte acte cu privire la întreaga obligaŃie.

Articolul 529. Reprezentarea creditorilor solidari

Creditorul solidar reprezintă pe toŃi cocreditorii în toate actele care au drept scop
conservarea obligaŃiei.

1. Scopul acestui articol este de a institui prezumŃia dreptului de reprezentare mutuală a

creditorilor solidari.
2. În toate cazurile în care unul dintre creditorii solidari a întreprins un act care are drept
scop conservarea creanŃei se prezumă că acest creditor a acŃionat în interesul tuturor
creditorilor indiferent de faptul dacă creditorul respectiv a avut această intenŃie sau
nu. Astfel de fiecare dată cînd unul dintre creditori va pune în întîrziere debitorul sau
va întrerupe prescripŃia de aceasta vor profita şi ceilalŃi creditori şi debitorul se va
considera pus în întîrziere de către toŃi creditorii sau cursul prescripŃiei se va întrerupe
faŃă de toŃi creditorii.
3. De menŃionat că împuternicirile fiecărui creditor se referă numai la conservarea
creanŃei. Deci nici unul dintre creditori nu poate face de unul singur acte de natură să
înrăutăŃească situaŃia celorlalŃi creditori. Spre exemplu doar unul dintre creditori nu va
putea face acte de dispoziŃie, spre exemplu novaŃie, cu privire la întreaga creanŃă.
Dacă unul dintre creditori face asemenea acte efectele acestor acte se vor produce
doar faŃă de acel creditor.

SecŃiunea a 3-a SOLIDARITATEA DEBITORILOR

Articolul 530. ObligaŃiile solidare

713
Dacă doi sau mai mulŃi debitori datorează o prestaŃie în aşa fel încît fiecare este dator să
efectueze întreaga prestaŃie, iar creditorul poate pretinde fiecăruia din debitori
executarea, atunci debitorii sînt legaŃi solidar.

1. Scopul acestui articol este de a defini obligaŃiile solidare (solidaritate pasivă). Deci
obligaŃia este solidară în cazul în care o prestaŃie este datorată de doi sau mai mulŃi
debitori iar creditorul are dreptul să ceară oricărui codebitor executarea integrală a
prestaŃiei.
2. Caracterul solidar al obligaŃiei vizează doar relaŃiile dintre debitori. Numărul sau
modul în care sînt întreptăŃiŃi creditorii nu este relevant. ObligaŃia va fi solidară
indiferent de numărul creditorilor, adică pot să fie unul sau mai mulŃi creditori. De
asemenea caracterul solidar al obligaŃiei nu depinde de faptul dacă creanŃele sînt
solidare sau pe cote părŃi.

Articolul 531. Temeiurile apariŃiei obligaŃiilor solidare

O obligaŃie solidară nu se prezumă, ci se naşte prin act juridic, prin lege sau atunci cînd
prestaŃia este indivizibilă.

1. Scopul articolului este de a institui prezumŃia divizibilităŃii obligaŃiilor şi de a stipula

temeiurile naşterii obligaŃiilor solidare. Deci în toate cazurile în care o obligaŃie are
doi sau mai mulŃi debitori se va prezuma că obligaŃia este divizibilă între aceştia şi
fiecare dintre debitori va putea fi urmărit doar pentru o parte din obligaŃie. Creditorul
care va pretinde că obligaŃia este solidară va fi obligat să arate temeiul în virtutea
căruia debitorii sînt obligaŃi solidar.
2. ObligaŃiile solidare pot lua naştere în temeiul: a) actului juridic; b) lege; c) caracterul
indivizibil al obligaŃiei. În literatură se menŃionează că de fapt şi în cazul caracterului
indivizibil al obligaŃiei tot legea este temei al solidarităŃii.

Articolul 532. ObligaŃii solidare afectate de modalităŃi

Debitorii solidari se pot obliga în mod diferit: unii pur, alŃii sub condiŃie, alŃii cu
termen.

1. Scopul acestui articol este de a confirma că şi în cazul solidarităŃii obligaŃiei între

fiecare debitor şi creditor există o legătură juridică proprie şi de prevedea posibilitatea
că fiecare dintre debitorii solidari se pot obliga în mod diferit.
2. În cazul obligaŃiilor solidare există un singur obiect. ToŃi debitorii se obligă la aceeaşi
prestaŃie. Totuşi între creditor şi debitori există mai multe legături de obligaŃie
distincte. Fiecare dintre debitor este unit cu creditorul printr-o legătură obligaŃională
distinctă. De aceasta trebuie să se Ńină cont la determinarea relaŃiilor dintre fiecare
debitor şi creditor. Spre exemplu pentru a determina valabilitatea obligaŃiei trebuie să
se analizeze acordul de voinŃă separat pentru fiecare debitor. ObligaŃia unuia dintre
debitor ar putea fi anulabilă fără însă ca aceasta să afecteze valabilitatea obligaŃiilor
celorlalŃi debitori.
3. La determinarea obligaŃiei fiecărui debitori solidari trebuie să se Ńină cont de faptul că
debitorii se pot obliga în mod diferit. Unii debitori pot contracta o obligaŃie pură şi

714
 simplă iar obligaŃia altora poate fie afectată fie de o condiŃie fie de un termen (vezi
comentariul la art. 512).

Articolul 533. Dreptul creditorului de a cere executarea obligaŃiei de la oricare dintre

debitorii solidari

Creditorul poate pretinde executarea obligaŃiei, la latitudinea sa, de la oricare din

debitori, în parte sau în întregime. Pînă la executarea întregii prestaŃii, rămîn obligaŃi
toŃi debitorii.

1. Scopul articolului este de a confirma dreptul creditorului de a cere executarea

obligaŃiei de la oricare dintre debitorii solidari.
2. În cazul solidarităŃii obligaŃiilor creditorul are dreptul să ceară oricăruia dintre
creditori să execute obligaŃia fie în totalitate fie în parte. ToŃi debitorii solidari sînt
debitori principali şi creditorul este în drept să-l urmărească pe oricare dintre
creditorul pe care l-a ales.
3. După ce a început urmărirea unuia dintre debitorii solidari creditorul este în drept să-i
urmărească şi pe ceilalŃi debitori solidari. Acest drept nu depinde de faptul dacă
anterior creditorul a solicitat unuia dintre debitorii solidari plata întregii datorii sau
doar a unei părŃi din aceasta
4. În măsura în care unui dintre debitorii solidari execută obligaŃia ceilalŃi debitori
solidari sînt liberaŃi prin aceasta. Deci în cazul în care creditorul a acceptat de la unul
din debitori plata unei părŃi din obligaŃie el este în drept să ceară de la debitorul care a
executat şi de la ceilalŃi debitori solidari doar partea din prestaŃie care nu a fost
executată deoarece în partea în care a fost executată obligaŃia s-a stins.
5. Fiecare dintre debitorii solidari rămîne obligat pentru întreaga datorie pînă în
momentul în care obligaŃia va fi executată integral. Deci chiar şi debitorul care a plătit
partea din obligaŃie care-i revine va putea fi în continuare urmărit pentru partea din
obligaŃie care nu a fost executată cu excepŃia cazului în care creditorul î-l eliberează
de solidaritate sau nu se prezumă că creditorul a renunŃat la solidaritate (vezi
comentariul la art. 538 şi 540).

Articolul 534. ExcepŃiile opuse creditorului de către debitorul solidar

Debitorul solidar căruia i s-a pretins executarea prestaŃiei are dreptul să opună
creditorului toate excepŃiile care îi sînt personale ori sînt comune tuturor debitorilor
solidari.

1. Scopul acestui articol este de a stipula excepŃiile pe care le poate opune creditorului
fiecare dintre debitorii solidari.
2. Debitorul solidar poate opune creditorului doar acele excepŃii care îi sînt personale
sau care sînt comune tuturor debitorilor, adică acele excepŃii care rezultă din
raporturile juridice la care participă debitorul solidar respectiv şi creditorul. Deci un
debitor solidar nu va putea invoca acele excepŃii care rezultă din raporturile juridice
existente între un alt debitor solidar şi creditorul la care nu este parte şi primul debitor
solidar.
3. Trebuie de menŃionat că există unele excepŃii personale care folosesc indirect şi
celorlalŃi codebitori. Astfel remiterea de datorie consimŃitî între unul din debitorii

715
 solidari şi creditorul solidar, confuziunea, compensaŃia părŃii unui dintre codebitorii
solidari şi renunŃarea la solidaritate făcută pentru unul dintre codebitorii solidari
profită şi celorlalŃi prin faptul că datoria acestora se reduce în mărimea care revine
debitorului căruia îi aparŃine dreptul de a invoca excepŃia.

Articolul 535. ObligaŃia debitorilor solidari la repararea prejudiciului

(1) Dacă bunul datorat a pierit din vina unuia sau mai multor debitori solidari, ceilalŃi
debitori nu sînt eliberaŃi de obligaŃia de a plăti preŃul bunului, dar nu sînt răspunzători
pentru alte prejudicii.
(2) Sînt obligaŃi să repare prejudiciul cauzat prin întîrziere numai debitorii care sînt în
întîrziere.

1. Scopul acestui articol este de a institui obligaŃia debitorilor solidari care nu sînt în
culpă în cazul în care bunul a pierit din culpa unuia sau a mai multor debitori solidari.
2. În cazul în care bunul datorat a pierit din culpa unuia sau mai multor debitori solidari
aceştia vor fi obligaŃi să răspundă pentru faptul că nu şi-au executat obligaŃiile în
conformitate cu regulile generale cu privire la neexecutarea obligaŃiilor (vezi
comentariul la art. 602 şi următoarele). Debitorii solidari care nu sînt în culpă pentru
pieirea bunului datorat în conformitate cu regulile generale trebuie să fie eliberaŃi de
obligaŃie fără a răspunde pentru faptul neexecutării. În acest articol însă se stipulează
că în cazul în care bunul a pierit din culpa unuia sau mai mulŃi debitori solidari ceilalŃi
debitori chiar dacă nu sînt în culpă vor fi ŃinuŃi totuşi să plătească preŃul bunului pierit
fără însă a fi obligaŃi să repare prejudiciul cauzat prin pieirea bunului. Răspunderea
pentru prejudiciu va fi purtată de către debitorii solidari care sînt în culpă.
3. În alin. (2) se prevede că pentru înîrzirea executării unei obligaŃii solidare vor
răspunde numai debitorii care sînt în întîrziere. Faptul că unii debitori sînt sînt
întîrziere iar alŃii nu se poate datora fie faptului că debitorii sau obligat sub diferite
modalităŃi fie faptului că unii debitori au ajuns în întîrziere iar alŃii nu. Spre exemplu
unii debitori au fost puşi în întîrziere de către creditor iar alŃii nu.

Articolul 536. Efectele executării sau compensării obligaŃiei solidare

Executarea obligaŃiei de către unul din debitorii solidari are efecte şi faŃă de ceilalŃi
debitori solidari. De asemenea, compensarea creanŃei creditorului de către un debitor
produce efecte faŃă de ceilalŃi debitori.

1. Scopul acestui articol este de a stipula efectele executării obligaŃiei de către unul
dintre debitorii solidari.
2. În cazul în care unul din debitorii solidari execută obligaŃia total sau parŃial prin
executarea obligaŃia se va stinge respectiv integral sau parŃial. Avînd în vedere că
executarea obligaŃiei de către unul din debitorii solidari produce efecte şi faŃă de
ceilalŃi debitori solidari obligaŃia se va stinge respectiv total sau parŃial şi pentru
ceilalŃi debitori solidari.
3. Pentru ca executarea să stingă obligaŃia este necesar ca executarea să fie
corespunzătoare (vezi comentariul la art. 643). În cazul în care executarea nu va fi
corespunzătoare efectele acesteia vor fi diferite în dependenŃă de gradul în care
executarea nu a fost corespunzătoare. Dacă creditorul va avea dreptul să refuze

716
 executarea necorespunzătoare şi să ceară o nouă executare aceasta va trebui să fie
executată din nou atît de debitorul care a executat necorespunzător cît şi de către
ceilalŃi debitori solidari. Dacă însă nexeecutarea va fi nesemnificativă şi creditorul va
fi obligat s-o accepte păstrînd dreptul la despăgubiri acestea vor fi datorate doar de
către debitorul solidar care a executat necorespunzător şi este în culpă. CeilalŃi
debitori solidari vor fi liberaŃi de executarea în măsura în care creditorul nu are
dreptul să ceară repetarea executării şi nu vor răspunde pentru neexecutarea deoarece
nu sînt în culpă.
4. Compensarea totală sau parŃială de către unul dintre debitori solidari a creanŃei
creditorului (vezi comentariul la art. 651 şi următoarele şi la art. 657) va produce
efecte şi pentru ceilalŃi debitori. Deci în măsura în care obligaŃia solidară se va stinge
pentru debitorul care a declarat compensaŃia aceasta se va stinge şi pentru ceilalŃi
debitori solidari. De menŃionat că debitorul poate opune creanŃei creditorului doar o
creanŃă proprie faŃă de creditor. CreanŃa faŃă de creditor care aparŃine altui debitor
solidar poate fi opusă doar în limita cotei din obligaŃie care revine acelui debitor
solidar căruia îi aparŃine creanŃa (vezi comentariul la art. 657 alin. (1)).
5. Acest articol stabileşte efectele executării sau compensării pentru relaŃiile dintre
creditor şi debitorii solidari. Efectele executării sau compensării pentru relaŃiile dintre
debitorul solidar care a executat şi ceilalŃi debitori solidari sînt stabilite de art. 544.

Articolul 537. Diminuarea obligaŃiei solidare

Dacă aceeaşi persoană întruneşte calitatea de creditor cu cea a unui debitor solidar,
datoria celorlalŃi debitori scade cu partea din datorie a acelui debitor solidar.

1. Scopul acestui articol este de a stipula efectele confuziunii (vezi comentariul la art.
660).
2. În cazul în care unul dintre debitorii solidari devine creditorul acestei creanŃe obligaŃia
acestui debitor se stinge integral din momentul în care a intervenit confuziunea.
Pentru ceilalŃi debitori solidari obligaŃia totuşi nu se va stinge ci doar se va diminua
proporŃional părŃii din obligaŃie care revine debitorului solidar care a întrunit şi
calitate de creditor solidar. Fostul debitor solidar devine creditor al celorlalŃi debitori
solidari pentru partea din obligaŃie care revine acestora.

Articolul 538. Efectele primirii unei prestaŃii parŃiale

(1) Creditorul care primeşte separat partea din prestaŃie a unuia dintre debitori fără ca
în chitanŃă să-şi rezerve solidaritatea sau drepturile sale în genere nu renunŃă la
solidaritate decît în privinŃa acestui debitor.
(2) Nu se prezumă renunŃarea creditorului la solidaritate în favoarea unui debitor cînd
primeşte de la el o sumă egală cu partea cu care îi este dator dacă în chitanŃă nu este
stipulat că această parte este primită pentru partea acestui debitor.

1. Scopul acestui articol este de a stipula efectele primirii de către creditor a părŃii din
prestaŃie care aparŃine unui debitor.
2. În cazul în care creditorul primeşte partea din prestaŃie a unui din debitor şi în chitanŃa
eliberată acestuia nu menŃionează dreptul de solidaritate sau dreptul său de a primi
întreaga prestaŃie se consideră că a renunŃat la solidaritate doar în privinŃa acestui

717
 debitor. Prin renunŃare la solidaritate faŃă de unul dintre debitorii solidari creditorul î-l
eliberează pe acesta de răspunderea solidară şi transformă obligaŃia debitorului
respectiv în obligaŃie pe cote părŃi. Deci în aceste condiŃii creditorul nu va mai putea
să-l urmărească pe debitorul care a executat partea sa din obligaŃie pentru partea din
obligaŃie care revine debitorilor care nu au fost eliberaŃi de solidaritate însă ceilalŃi
debitori rămîn obligaŃi solidar pentru cealaltă parte a obligaŃiei care rămîne după
scăderea părŃii care revine debitorului eliberat de solidaritate (vezi comentariul la art.
540).
3. Debitorul care execută parte sa din prestaŃie este eliberat de solidaritate doar în cazul
în care: a) debitorul a executat iar creditorul a acceptat executarea anume a părŃii din
obligaŃie care revine debitorului respectiv (vezi comentariul la alin. 2). DispoziŃiile
alin. (1) nu sînt aplicabile în cazul în care creditorul acceptă executarea de către unul
din debitorii solidari a unei părŃi din obligaŃie fără ca executarea parŃială să fie făcută
anume în contul părŃii care revine debitorului respectiv; b) debitorul a executat anume
partea din obligaŃie care îi revine cu intenŃia de a se elibera de solidaritate; c)
creditorul a eliberat o chitanŃă în care nu se menŃionează dreptul de solidaritate a
creditorului sau dreptul creditorului de a primi întreaga prestaŃie. Nu este necesar să
fie folosite anume formulele prevăzute la alin. (1) dar este necesar ca în chitanŃă să se
menŃioneze expres fie că creditorul are în continuare dreptul de a urmări toŃi debitorii,
că menŃine dreptul de solidaritate, că menŃine dreptul de a încasa şi restul sumei de la
debitorul respectiv sau se facă alte menŃiuni din care să rezulte cu certitudine că
creditorul nu a intenŃionat să-l elibereze de solidaritate pe debitorul care a plătit partea
sa din datorie.
4. Pentru ca acceptarea de către creditor a părŃii din prestaŃie a unui debitor solidar să-l
elibereze pe ultimul de obligaŃia solidară aliniatul doi mai impune o condiŃie –
indicarea în chitanŃa a faptului că creditorul primeşte de la debitor anume partea din
datorie care aparŃine acestui debitor. Mărimea părŃii din datorie care revine debitorului
respectiv se determină în conformitate cu prevederile art. 518 alin. (2) şi 544 alin. (2).
Deci în cazul în care nu va fi eliberată o chitanŃă sau în cazul în care în chitanŃă nu se
va arată că creditorul a primit anume partea din datorie care revine debitorului
respectiv creditorul menŃine dreptul de a cere de la debitor şi achitarea părŃii din
datorie rămase chiar dacă creditorul nu şi-a rezervat solidaritatea.

Articolul 539. Inadmisibilitatea invocării unor excepŃii faŃă de debitorii solidari

Faptele care survin doar faŃă de un debitor solidar au efect doar în privinŃa lui dacă din
conŃinutul obligaŃiei nu reiese altfel.

1. Scopul acestui articol este de a determina cercul debitorului faŃă de care produc efecte
juridice faptele care survin între momentul apariŃiei şi momentul executării
obligaŃiilor solidare.
2. Faptele care survin doar în privinŃa unuia sau a unora dintre debitorii solidari produc
efecte juridice doar pentru acei debitori solidari faŃă de care au survenit cu excepŃia
cazului în care reieşind din conŃinutul obligaŃiei aceste fapte produc efecte juridice şi
în privinŃa celorlalŃi debitori. Însă pentru debitorii solidari în privinŃa cărora faptele
respective nu au survenit efectele por să fie diferite de efectele care le-au produs faŃă
de debitorii solidari în privinŃa cărora au survenit. Spre exemplu în cazul în care unul
sau mai mulŃi dintre debitorii solidari vor comite anumite fapte ilicite consecinŃele
faptelor respective vor fi suportate numai de debitorii care au comis faptele

718
 respective. În schimb dacă în rezultatul faptelor ilicite ale unor dintre debitorii solidari
bunul va pieri ceilalŃi debitori solidari vor fi obligaŃi să achite preŃul bunului dar nu
vor fi obligaŃi să plătească despăgubiri (vezi comentariul la art. 535).
3. Deşi articolul respectiv nu prevede expres trebuie de admis că faptele care survin faŃă
de unul dintre debitorii solidari vor produce efecte şi faŃă de ceilalŃi debitori solidari în
cazul cînd acest lucru este prevăzut de lege (vezi comentariul la art. 542 alin. (1)).

Articolul 540. RenunŃarea la solidaritate faŃă de unul din debitori

Creditorul care a renunŃat la solidaritate faŃă de unul din debitori menŃine acŃiunea
solidară în contra celorlalŃi debitori, scăzîndu-se partea debitorului pe care l-a eliberat
de solidaritate.

1. Scopul acestui articol este de a stipula efectele renunŃării de către creditor la

solidaritate faŃă de unul sau mai mulŃi dintre debitorii solidari şi de a reglementa
relaŃiile dintre creditor şi debitorii solidari referitor la care creditorul nu a renunŃat la
solidaritate.
2. DispoziŃiile acestui articol se aplică în toate cazurile în care creditorul renunŃă la
solidaritate faŃă de unul sau mai mulŃi dintre debitorii solidari. Nu este relevant dacă
renunŃarea a fost făcută cu titlul gratuit sau cu titlu oneros, nici faptul dacă creditorul
mai poate urmări debitorii referitor la care a renunŃat la solidaritate sau nu şi nici
oricare alt fapt care vizează relaŃia dintre creditor şi debitorii referitor la care s-a
renunŃat la solidaritate.
3. În cazul în care creditorul renunŃă la solidaritate faŃă de unul sau mai mulŃi dintre
debitorii solidari creditorul pierde dreptul de a urmări debitorii respectivi pentru
întreaga datorie deoarece din momentul renunŃării la solidaritate creditorul menŃine
acŃiunea solidară doar faŃă de debitorii referitor la care nu a renunŃat la solidaritate.
4. Creditorul poate urmări debitorii referitor la care nu a renunŃat la solidaritate pentru
întreaga datorie cu excepŃia părŃii care revine debitorului sau debitorilor eliberaŃi de
solidaritate. Această soluŃie nu este pusă de acest articol în dependenŃă de faptul dacă
creditorul a primit sau mai poate primi partea din datorie care revine debitorilor
eliberaŃi de solidaritate. La determinarea părŃii din datorie care revine debitorilor
eliberaŃi de solidaritate se vor aplica dispoziŃiile articolului 518 alin. (2) şi art. 544
alin. (2).
5. RelaŃiile dintre creditor şi debitorii solidari referitor la care a renunŃat la solidaritate
vor depinde de temeiul şi modul în care creditorul a renunŃat la solidaritate urmînd să
se aplice regulile cu privire la actul juridic în baza căruia creditorul a renunŃat la
solidaritate. Spre exemplu regulile cu privire la remitere de datorie (vezi comentariul
la art. 662) sau novaŃie (vezi comentariul la art. 665) în care eliberarea de solidaritate
s-a făcut în temeiul remiterii de datorii şi respectiv al novaŃiei.

Articolul 541. Urmărirea unui debitor solidar

(1) În cazul în care creditorul intentează o acŃiune contra unuia din debitorii solidari
pentru partea acestuia, nu se prezumă renunŃarea la solidaritate în favoarea acelui
debitor dacă acel debitor nu a recunoscut acŃiunea sau dacă nu s-a pronunŃat o hotărîre
definitivă prin care este admisă acŃiunea.

719
(2) Chemarea în judecată a unui debitor solidar nu exclude dreptul creditorului de a
chema în judecată ceilalŃi debitori solidari.

1. Scopul acestui articol este de a reglementa relaŃiile dintre creditor şi debitorul solidar
faŃă de care a fost intentată o acŃiune în instanŃa judecătorească pe de o parte şi dintre
creditor şi ceilalŃi debitori solidari pe de altă parte.
2. În primul rînd trebuie de menŃionat că acest articol vine în completarea dispoziŃiilor
art. 533 care prevede că creditorul poate cere la alegeri oricărui dintre debitorii
solidari executarea obligaŃii în întregime sau în parte. Deci creditorul poate intenta o
acŃiune în instanŃa judecătorească către oricare dintre creditori fie pentru întreaga
datorie fie pentru o parte din datorie.
3. În cazul în care creditorul intentează o acŃiune faŃă de unul dintre debitorii solidari
prin care urmăreşte încasarea de la debitorul respectiv a părŃii din datorie (vezi
comentariul la art. 518 alin. (2) şi art. 544 alin. (2)) care revine acestuia creditorul
păstrează în continuare dreptul de solidaritate faŃă de acesta şi poate cere debitorului
respectiv şi achitarea celeilalte părŃi din datorie. Acest drept însă este exclus în cazul
în care creditorul a renunŃat la solidaritate.
4. Pe lîngă alte cazuri de renunŃare la solidaritate (vezi spre exemplu comentariul la art.
538) alin. (1) stabileşte prezumŃia renunŃării creditorului la solidaritate faŃă de
debitorul chemat în judecată dacă: a) creditorul a intentat o acŃiune prin care cere
încasarea de la debitor a părŃii din obligaŃie care revine acestuia. Această condiŃie se
va considera îndeplinită numai în cazul în care creditorul va cere expres încasarea de
la debitor anume a părŃii din datorie care revine acestuia. În lipsa unei menŃiuni
exprese în acest sens condiŃia nu se va considera îndeplinită chiar dacă creditorul va
cere de la debitor încasarea unei sume egale cu partea din datorie care revine
debitorului chemat în judecată. Această soluŃie se justifică Ńinînd cont de modul în
care este formulat alineatul (1) şi de prevederile art. 538; b) debitorul a recunoscut
acŃiunea sau s-a pronunŃat o hotărîre definitivă prin care s-a admis acŃiunea. Debitorul
solidar este în drept să recunoască acŃiunea în orice moment pînă la rămînerea
definitivă a hotărîrii judecătoreşti şi va fi eliberat de solidaritate din momentul în care
a recunoscut acŃiunea. AcŃiunea poate fi recunoscută fie printr-o declaraŃie expresă în
acest sens fie în alt mod cu condiŃia că voinŃa debitorului chemat în judecată a fost
exprimată expres, spre exemplu printr-o tranzacŃie (vezi comentariul la art. 1331 şi
următoarele). Hotărîrile judecătoreşti rămîn definitive în conformitate cu prevederile
articolului 254 alin. (1) al Codului de procedură civilă. Atît declaraŃia despre
recunoaşterea acŃiunii cît şi hotărîrea judecătorească definitivă prin care s-a admis
acŃiunea vor elibera de solidaritate debitorul faŃă de care s-a intentat acŃiunea numai în
cazul în care nu vor fi făcute în condiŃii mai puŃin favorabile pentru creditor. Spre
exemplu dacă nu va fi recunoscută sau adjudecată o sumă mai mică decît cea cerută
de creditor.
5. Alin. (2) prevede dreptul creditorului de a chema în judecată ceilalŃi creditori solidari
în cazurile în care deja a chemat în judecată un debitor solidar. Acest drept al
creditorului nu este condiŃionat de faptul dacă creditorul a cerut încasarea de la
debitorul deja chemat în judecată a întregii datorii sau doar a unei părŃi din aceasta.
Dreptul creditorului de a chema în judecată ceilalŃi creditori nu este pus în dependenŃă
nici de recunoaşterea acŃiunii de către debitorul deja chemat în judecată, nici de
existenŃa unei hotărîri judecătoreşti definitive prin care unui din debitorii solidari a
fost obligat să achite întreaga datorie. Aceasta se justifică prin faptul că creditorul
păstrează dreptul de urmărire a tuturor debitorilor solidari pînă în momentul în care
obligaŃia va fi executată integral (vezi comentariul la art. 533).

720
Articolul 542. Efectele întîrzierii creditorului sau debitorului solidar

(1) Întîrzierea creditorului faŃă de unul din debitorii solidari are efecte şi faŃă de ceilalŃi
debitori solidari.
(2) Întîrzierea unuia din debitorii solidari nu are efecte faŃă de ceilalŃi debitori solidari.

1. Scopul articolului este de a stipula efectele întîrzierii creditorului sau a unuia dintre
debitorii solidari.
2. În conformitate cu prevederile alin. (1) creditorul care a ajuns în întîrziere (vezi
comentariul la art. 593 şi următoarele) faŃă de unul dintre debitorii solidari se va
considera în întîrziere şi faŃă de ceilalŃi debitori solidari. Această soluŃie se justifică
prin prezumŃia că debitorii solidari se reprezintă reciprocă în toate actele care au drept
scop limitarea sau stingerea obligaŃiei.
3. Alin. (2) concretizează prevedea regula generală conform căreia faptele care au loc
faŃă de un debitor solidar produc efecte doar faŃă de acesta (vezi comentariul la art.
539). În cazul în care un debitor solidar este în întîrziere acest fapt va produce efecte
doar pentru acesta şi deci doar acest debitor va fi în întîrziere. Pentru ceilalŃi debitori
solidari faptul întîrzierii nu va produce efecte şi deci aceştia nu vor fi în întîrziere.

Articolul 543. ObligaŃiile succesorilor debitorilor solidari

Dacă unul dintre debitorii solidari are mai mulŃi succesori, aceştia sînt obligaŃi să
execute prestaŃia proporŃional cotei lor succesorale. Prezenta regulă nu se aplică dacă
obligaŃia este indivizibilă.

1. Scopul acestui articol este de a stabili gradul răspunderii succesorilor unui debitor
solidar pentru obligaŃiile acestuia. DispoziŃiile acestui articol sînt aplicabile doar în
cazul în care întregul patrimoniu al debitorului solidar a fost transmis succesorilor
acestuia. În cazul în care va avea loc cesiunea doar a obligaŃiei solidare răspunderea
celui care a preluat obligaŃia va fi determinată în conformitate cu actul de preluare a
obligaŃiei.
2. În cazul în care patrimoniul unui debitor solidar a fost transmis succesorilor aceştia
preiau obligaŃia solidară a debitorului în întregime. Deci toŃi succesorii debitorului
solidar iau locul acestui şi creditorul are dreptul de a urmări toŃi succesorii pentru
întreaga datorie sau pentru o parte a acesteia. O prevedere expresă în acest sens este
stipulată în art. 1540 alin. (2). Dar succesorii nu mai sînt fiecare obligaŃi solidar faŃă
de creditor. Răspunderea solidară a celui care a lăsat moştenirea trecere la
moştenitorii acestuia dar fiecare dintre moştenitori preia doar o fracŃiune din această
răspundere solidară şi va putea fi urmărit doar în limita cotei din moştenire.
3. Acesta articol are drept scop doar repartizarea gradului de răspundere între succesorii
debitorului solidar. În schimb întinderea răspunderii fiecăruia dintre succesori (în
limita activelor primite sau răspundere nelimitată inclusiv cu bunurile proprii) nu este
afectată de aceste dispoziŃii. Întinderea răspunderii fiecăruia dintre succesori va fi
determinată de regulile cu privire la moştenire. În conformitate cu prevederile art.
1540 alin. (1) moştenitorii care au acceptat succesiunea satisfac pretenŃiile creditorilor
celui ce a lăsat moştenirea proporŃional cotei fiecăruia în activul succesoral.

721
 4. În cazul unei obligaŃii care este indivizibilă şi în acelaşi timp şi solidară succesorii
debitorului solidar vor fi ŃinuŃi pentru întreaga datorie fără a Ńine cont de cota din
moştenire care a revenit fiecăruia dintre succesorii debitorului solidar. Deci fiecare
dintre moştenitor va putea fi urmărit pentru întreaga datorie. Şi în acest caz întinderea
răspunderii se va determina în conformitate cu prevederile art. 1540 alin. (1).

Articolul 544. AcŃiunea în regres în cazul executării obligaŃiei de către unul din debitorii
solidari

(1) Debitorul solidar care a executat obligaŃia are dreptul să intenteze o acŃiune de
regres împotriva celorlalŃi debitori solidari pentru părŃile acestora din obligaŃie.
(2) În cazul imposibilităŃii stabilirii întinderii obligaŃiei debitorilor solidari, aceştia sînt
obligaŃi unii faŃă de alŃii la părŃi egale.

1. Scopul acestui articol este de a reglementa relaŃiile dintre debitorul solidar care i-a
liberat pe ceilalŃi debitori solidari de obligaŃie şi aceştia din urmă.
2. În conformitate cu alin. (1) debitorul solidar care a executat obligaŃia are dreptul să se
întoarcă împotriva celorlalŃi debitori solidari pentru părŃile acestora din obligaŃie. Din
această dispoziŃie rezultă cîteva concluzii importante. În primul dreptul de a se
întoarce împotriva celorlalŃi debitori î-l are atît debitorul care a executat obligaŃia în
totalitate cît şi cel care a executat doar o parte din obligaŃia solidară. În cazul
executării parŃiale debitorul care a executat se poate întoarce împotriva celorlalŃi
debitori doar în partea care depăşeşte partea sa din obligaŃie. Această soluŃie se
justifică prin faptul că de fapt fiecare dintre debitorii solidari este obligat doar la o
parte din datorie. Caracterul solidar al obligaŃiei se referă nu la întinderea obligaŃiei
fiecăruia dintre debitori ci la dreptul creditorului de a urmări fiecare dintre debitori
pentru întreaga datorie. Deci de fiecare dată acela dintre debitorii solidari care
prestează creditorului mai mult decît partea sa din obligaŃie execută şi acele părŃi din
obligaŃie care aparŃin celorlalŃi debitori. În rezultatul executării de către acesta
creditorul pierde interesul de a urmări pe ceilalŃi debitori. În cazul în care debitorul
care a executat nu se va putea întoarce împotriva celorlalŃi debitori ultimii se vor
îmbogăŃi din contul patrimoniului celui care a executat. Din aceasta rezultă şi o altă
concluzie importantă. Debitorul care a executat va putea cere de la ceilalŃi debitori
numai ceia ce a executat suplimentar la partea din obligaŃie care-i revine deoarece
doar în acea parte el a executat în folosul celorlalŃi debitori. În limita cotei care-i
revine debitorul a executat propria obligaŃie şi deci nu s-ar justifica cererea sa către
ceilalŃi debitori. În al doilea rînd trebuie de menŃionat că în cazul acŃiunii de regres al
debitorului care a executat obligaŃia solidară ceilalŃi debitori vor răspunde în limita
părŃilor din obligaŃie care le revin deci sînt obligaŃi pe cote părŃi şi nu solidar. De aici
rezultă că debitorul care a executat obligaŃia solidară poate cere celorlalŃi debitori
solidari să-i restituie tot ce a plătit creditorului peste cota-parte a sa din obligaŃie dar
în limitele părŃii din obligaŃie care revine debitorului faŃă de care a înaintat cererea.
3. Deşi este stipulat dreptul la acŃiune de regres al debitorului solidar care a executat
obligaŃia trebuie de considerat că dreptul la acŃiune de regres are şi debitorul solidar
care a stins obligaŃia solidară şi în alt mod decît prin executare dar din contul
patrimoniului debitorului respectiv. Spre exemplu prin dare în plată (vezi comentariul
la art. 643 alin. (2)) sau prin compensare (vezi comentariul la art. 651 şi 657). Această
soluŃie se impune prin faptul că în cazul în care debitorul care a stins obligaŃia în alt
mod decît prin executare nu va putea să se întoarcă împotriva celorlalŃi debitori

722
 ultimii se vor îmbogăŃi din contul patrimoniului debitorului care a stins obligaŃia.
Dreptul de regres în aceste cazuri se justifică şi prin prezumŃia de mandat tacit
reciproc al debitorilor (vezi comentariul la art. 549) care trebuie să suporte costurile
acŃiunile debitorului care a obŃinut eliberarea de obligaŃia solidară sau diminuarea
acesteia. Reieşind din aceste argumente putem afirma în schimb că debitorul care va
obŃine diminuarea sau stingerea obligaŃiei solidare fără diminuarea patrimoniului său
(spre exemplu prin remiterea de datorie) nu se va putea întoarce împotriva celorlalŃi
debitori solidari cu excepŃia cazurilor în care nu va demonstra că a preluat creanŃa de
la creditor.
4. Alin. (2) stabileşte prezumŃia egalităŃii cotelor-părŃi din obligaŃie a debitorilor solidari.
Deci cotele-părŃi din obligaŃie a debitorilor solidari se prezumă egale pînă la proba
contrară. Deşi este formulat că această prezumŃie se aplică doar în relaŃiile dintre
debitori acest principiu este aplicabil şi în cazul relaŃiilor dintre creditor şi unul din
debitorii solidari în cazul în care este necesar de stabilit cota-parte din obligaŃie care
revine debitorului respectiv. Spre exemplu în cazul eliberări de solidaritate a
debitorului care a achitat partea sa din obligaŃie (vezi comentariul la art. 538).
5. Persoana care pretinde că cotele-părŃi sînt inegale va trebui să demonstreze acest fapt.
Art. 518 alin. (2) se va aplica în mod corespunzător şi în acest caz şi cel care va
încerca să demonstreze că părŃile din datorie a debitorilor solidari sînt inegale va
trebui să invoce un text de lege, un act juridic sau natura obligaŃiei din care rezultă
faptul pretins.

Articolul 545. Compensarea debitorului solidar

Dacă unul din debitorii solidari a realizat un beneficiu dintr-o obligaŃie solidară,
codebitorul solidar care nu a realizat beneficii poate cere, în cazul în care execută
obligaŃia, restituirea a ceea ce a plătit fără a deduce partea sa de obligaŃie.

1. Scopul acestui articol este de a asigura trecerea cheltuielilor în contul debitorului

solidar care a obŃinut beneficiu prin stabilirea unei excepŃii de la regula care prevede
că debitorul care a executat obligaŃia solidară poate cere de la ceilalŃi debitori ceia ce
a plătit minus partea sa din obligaŃie. Această dispoziŃie se aplică în cazurile în care a
fost contractată o obligaŃie solidară însă doar unii dintre debitorii solidari au obŃinut
beneficii.
2. Debitorul solidar care a executat obligaŃia solidară poate cere de la ceilalŃi debitori tot
ce a plătit creditorului inclusiv ceea ce a plătit în contul părŃii sale din obligaŃie dacă
se întrunesc cumulativ următoarele condiŃii: a) debitorul care cere restituirea a ceia ce
a plătit nu a obŃinut beneficii adică nu a realizat avantaje patrimoniale în schimbul
asumării obligaŃiei solidare. Această condiŃie se consideră îndeplinită în cazul în care
faptul că nu a obŃinut beneficii nu este imputabil debitorului. Dacă beneficiul nu a fost
obŃinut din culpa debitorului respectiv consecinŃele acŃiunilor culpabile trebuie să fie
suportate de către cel care le-a savîrşit; b) unul din debitorii solidari a realizat un
beneficiu în schimbul asumării obligaŃiei solidare. CondiŃia se va considera
neîndeplinit în cazul în care debitorul nu va obŃine beneficii chiar dacă beneficiul nu a
fost obŃinut din culpa debitorului respectiv. CondiŃia nu se va considera îndeplinită
nici în cazul în care debitorul va obŃine beneficii dar acestea nu vor rezulta din
asumarea obligaŃiei solidare. Spre exemplu în cazul remiterii de datorie din partea
creditorului.

723
 3. Considerăm ca această dispoziŃie este aplicabilă şi în cazul în care debitorul solidar
care a obŃinut beneficii plăteşte creditorul şi se întoarce către debitorul solidar care nu
a obŃinut beneficii cu o cerere de a plăti partea din datoria solidară care revine
ultimului. Debitorul căruia i se cere achitarea părŃii sale din datorie se va putea deci
elibera de această obligaŃie invocînd că: a) nu a obŃinut beneficiu; şi b) cel care cere
restituirea a ceia ce a plătit a obŃinut beneficiu.

Articolul 546. Efectele incapacităŃii de plată a unuia dintre debitorii solidari

În cazul în care de la unul dintre debitorii solidari nu se poate obŃine, din cauza
incapacităŃii lui de plată, partea ce îi revine din prestaŃie, acea parte trebuie suportată
în părŃi egale de ceilalŃi debitori, inclusiv de cel faŃă de care creditorul a renunŃat la
solidaritate, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

1. Scopul acestui articol este de distribui între toŃi debitori solidari riscul insolvabilităŃii
unui dintre debitorii solidari. Această dispoziŃie se aplică doar în cazul în care cota-
parte din datorie nu poate fi încasată de la unul din debitorii solidari din cauza
incapacităŃii de plată a acestuia. Pentru aplicarea acestei dispoziŃii nu este necesar ca
în privinŃa debitorului respectiv să fie introdusă o cerere de insolvabilitate. Această
dispoziŃie nu se va aplica în cazurile în care partea din datorie nu poate fi încasată din
alte motive. Spre exemplu din cauza expirării termenului de prescripŃie extinctivă.
2. Debitorul care a executat obligaŃia în proporŃie ce depăşeşte partea sa din obligaŃie
poate cere de la ceilalŃi debitori solidari ceia ce a plătit suplimentar în limita cotelor
de obligaŃie a celorlalŃi debitori (vezi comentariul la art. 544). În relaŃiile dintre
debitori fiecare răspunde în limita cotei-părŃi din obligaŃie care-i revine (vezi
comentariul la art. 545). În aceste condiŃii insolvabilitatea unuia dintre debitorii
solidari ar trebui suportată de către debitorul solidar care a executat obligaŃia. Această
soluŃie nu se justifică din punct de vedere al echităŃii. În scopul instaurării unui
echilibru echitabil între toŃi debitorii solidari legiuitorul a distribuit riscul
insolvabilităŃii unuia sau mai multor debitori solidari între ceilalŃi debitori solidari.
Deci în cazul în care unul din debitorii solidari este insolvabil partea din obligaŃia
solidară care revine acestuia se va distribui între ceilalŃi debitori, inclusiv cel care a
achitat obligaŃia şi cel care a fost eliberat de solidaritate de către creditor.
3. Cota-partea din obligaŃie a debitorului insolvabil se va împărŃi între ceilalŃi debitori în
părŃi egale. Distribuirea în părŃi egale a cotei părŃi a debitorului insolvabil se justifică
prin prezumŃia că părŃile din datorie ale debitorilor sînt egale. În cazul în care legea
sau contactul prevede că părŃile din datorie ale debitorilor solidari nu sînt egale cota-
parte din datorie a debitorului insolvabil se va distribui între ceilalŃi debitori
proporŃional părŃilor din datorie care aparŃin fiecăruia dintre debitori.
4. Regulile cu privire la suportarea riscului insolvabilităŃii unuia dintre debitorii solidari
se vor aplica doar în condiŃiile în care legea sau contractul nu vor stipula altceva. Deci
prin lege sau contract se va putea stipula fie că riscul insolvabilităŃii este suportat doar
de unii dintre debitorii solidari fie că riscul va fi suportat în alte proporŃii decît cele
stabilite în acest articol.

Articolul 547. ExcepŃiile opuse codebitorului

724
Debitorul solidar urmărit de codebitorul care a executat obligaŃia îi poate opune
acestuia excepŃiile comune pe care codebitorul care a executat obligaŃia nu le-a opus
creditorului.

1. Scopul acestui articol este de a permite debitorului solidar faŃă de care s-a introdus o
acŃiune de regres să opună debitorului care a executat obligaŃia excepŃiile comune pe
care ultimul nu le-a opus creditorului. Debitorul urmărit nu poate opune codebitorului
excepŃiile personale ale debitorului care a executat obligaŃia, ale debitorului urmărit
sau a altui debitor solidar şi care nu au fost opuse creditorului.
2. În conformitate cu art. 534 fiecare dintre debitori poate opune creditorului excepŃiile
personale sau excepŃiile comune tuturor debitorilor. În cazul în care unul dintre
debitori nu opune creditorului excepŃiile comune şi execută obligaŃia acesta î-i lipseşte
pe ceilalŃi debitori de posibilitatea de a se libera de obligaŃie prin opunerea excepŃiilor
respective creditorului . Pentru a asigura dreptul debitorilor la excepŃiile respective
legiuitorul a prevăzut că acestea vor putea fi opuse creditorului, care a executat
obligaŃia fără a invoca excepŃiilecomune, în cazul în care acesta va intenta o acŃiune
de regres.
3. Acest articol nu exclude posibilitate debitorului solidar urmărit de codebitorul care a
executat obligaŃia pentru partea din obligaŃie a acestuia de a ridica alte excepŃii pe
care le are faŃă de cel care intentează acŃiunea de regres, inclusiv cele care au luat
naştere în temeiul altor raporturi juridice.

Articolul 548. Suspendarea, întreruperea sau expirarea prescripŃiei faŃă de un debitor

solidar

Suspendarea, întreruperea sau expirarea termenului de prescripŃie faŃă de un debitor

solidar nu are efecte faŃă de codebitorii lui.

1. Scopul acestui articol este de a stipula că suspendarea, întreruperea sau expirarea

termenului de prescripŃie pentru un debitor solidar nu suspendă, nu întrerupe şi nu
împlineşte termenul de prescripŃie pentru un alt debitor solidar.
2. PrescripŃia extinctivă curge separat pentru fiecare debitor solidar separat. De aici
rezultă că în cazul în care prescripŃia extinctivă a fost suspendată, s-a întrerupt sau
expirat pentru unul dintre debitorii solidari pentru ceilalŃi debitori solidari prescripŃia
continuă să curgă. De menŃionat că şi începutul cursului prescripŃiei extinctive poate
începe separat pentru fiecare debitor solidar deoarece fiecare dintre debitori se poate
obliga în mod diferit unii pur alŃii sub condiŃie, alŃii sub termen (vezi comentariul la
art. 532).

Articolul 549. Reprezentarea codebitorilor solidari

Debitorul solidar îi reprezintă pe codebitorii lui în toate actele îndreptate la stingerea

sau reducerea obligaŃiei.

1. Scopul acestui articol este de a stipula că efectele favorabile ale actelor unuia dintre
debitorii solidari vor produce efecte şi pentru ceilalŃi debitori solidari.
2. În toate cazurile în care unul dintre debitorii solidari întreprinde acŃiuni menite să
stingă sau să diminueze obligaŃia solidară se va prezuma că el acŃionează în numele

725
 tuturor debitorilor solidari şi deci de efectele acestor acte profită şi debitorii solidari
care nu au participat la încheierea actelor respective. Acest lucru este valabil şi pentru
actele care tind să conserve obligaŃia şi urmăresc să prevină ca datoria să devină mai
oneroasă. În schimb în cazul actelor care urmăresc să facă datoria mai oneroasă se
prezumă că fiecare dintre debitor acŃionează în nume propriu şi debitorul respectiv
este obligat să demonstreze că a avut mandat să reprezinte şi ceilalŃi debitori solidari.
3. De menŃionat că dreptul de reprezentare este exclus în cazul în care obligaŃia solidară
se stinge sau se reduce iar debitorii trebuie să execute o altă obligaŃie. Spre exemplu
unul din debitorii solidari nu are dreptul de a stinge obligaŃia solidară prin novaŃie în
lipsa unui mandat expres din partea celorlalŃi debitori solidari (vezi comentariul la art.
665).

SecŃiunea a 4-a OBLIGAłIILE DE ALTERNATIVĂ ŞI OBLIGAłIILE FACULTATIVE

Articolul 550. ObligaŃia de alternativă

ObligaŃia este de alternativă în cazul în care are drept obiect două sau mai multe
prestaŃii principale, dintre care executarea uneia eliberează integral debitorul.

1. Scopul acestui articol este de a defini obligaŃiile alternative.

2. ObligaŃia este alternativă în cazul în care debitorul este obligat să execute creditorului
două sau mai multe prestaŃii principale dar poate să se elibereze de obligaŃie executînd
una din prestaŃiile care constituie obiectul obligaŃiei. Deci la momentul în care se
obligă debitorul obligaŃia constă din două sau mai multe prestaŃii principale adică are
mai multe obiecte. La momentul executării însă debitorul este Ńinut doar la una dintre
prestaŃiile care constituie obiectul obligaŃiei, deci obligaŃia are un singur obiect.
3. ObligaŃia devine alternativă numai în cazul în care se întrunesc condiŃiile necesare
pentru ca ambele prestaŃii să devină obiect al obligaŃiei. În cazul în care aceste
condiŃii sînt întrunite numai pentru una din prestaŃii obligaŃia va fi considerată simplă.
4. Caracterul alternativ al obligaŃiei se determină în dependenŃă de obiectul obligaŃiei
fără a Ńine cont de numărul debitorilor sau al creditorilor.
5. De menŃionat că obligaŃia va fi alternativă şi în cazul în care debitorul va fi obligat să
execute, pentru a se libera, mai mult decît una dintre pluralitatea de prestaŃii care
constituie obiectul obligaŃiei. Spre exemplu obiectul unei obligaŃii constă din trei
prestaŃii dar debitorul se poate libera executînd două dintre acestea. În aceste cazuri
relaŃiile dintre părŃi vor fi reglementate de aceleaşi norme ca şi în cazul în care
debitorul pentru a se libera trebuie să execute o prestaŃie din mai multe prestaŃii care
constituie obiectul obligaŃiei, Ńinînd cont de adaptările necesare.
6. Nu trebuie de confundat obligaŃiile alternative cu obligaŃiile conjunctive. În cazul
obligaŃiilor conjunctive debitorul este Ńinut la două sau mai multe prestaŃii care
constituie obiectul obligaŃiei şi pentru a se libera trebuie să execute toate prestaŃiile.
Deci debitorul obligaŃiei conjunctive va fi liberat de obligaŃie numai în momentul în
care va executa toate prestaŃiile care constituie obiectul obligaŃiei.

Articolul 551. Dreptul de alegere a prestaŃiei

726
(1) Dreptul de a alege prestaŃia aparŃine debitorului dacă nu a fost atribuit expres
creditorului.
(2) Dacă partea căreia îi aparŃine dreptul de a alege prestaŃia nu a făcut alegerea nici în
termenul suplimentar acordat după punerea în întîrziere, dreptul de a alege prestaŃia
revine celeilalte părŃi.
(3) Alegerea se face prin declaraŃie faŃa de cealaltă parte sau prin executarea propriu-
zisă a prestaŃiei. PrestaŃia aleasă este considerată ca datorată de la bun început.

1. Scopul acestui articol este de a institui prezumŃia dreptului debitorului de a alege

dintre prestaŃiile alternative prestaŃia pe care o va executa, de a stabili consecinŃele în
cazul în care partea care are dreptul de alege a prestaŃiei omite s-o facă şi după
punerea în întîrziere şi de a reglementa modul de efectuare a prestaŃiei.
2. În cazul în care legea sau contractul nu prevede altceva dreptul de alegere a prestaŃiei
care trebuie executată aparŃine debitorului. Deşi la alineatul întîi se stipulează că
dreptul de alegere al creditorului trebuie să fie stipulat în mod expres considerăm că
voinŃa părŃilor în acest sens poate fi şi tacită dacă dreptul de alegere al debitorului
rezultă cu certitudine din voinŃa părŃilor.
3. Alin. (2) prevede că în cazul în care partea care trebuie să aleagă prestaŃia datorată nu
efectuează alegerea în termenul stabilit dreptul de alegere a prestaŃiei trece la cealaltă
parte dacă: a) cel care nu a făcut alegerea în termenul stabilit a fost pus în întîrziere
(vezi comentariul la art. 617); şi b) după punerea în întîrziere celui care trebuie să facă
alegerea i-a fost stabilit un termen suplimentar pentru a face alegerea şi termenul a
expirat fără ca alegerea să fie făcută. Durat termenului suplimentar se determină în
dependenŃă de circumstanŃele concrete ale cauzei şi trebuie să fie suficient de lung
pentru a permite celui care trebuie să facă alegerea să execute această obligaŃie în
interiorul termenului.
4. Atît debitorul cît şi creditorul căruia îi aparŃine dreptul de alegere a prestaŃiei datorate
poate să-şi exercite dreptul printr-o declaraŃie adresată celeilalte părŃi. Pentru forma
declaraŃiei de alegere a prestaŃiei nu sînt stabilite cerinŃe speciale deci poate fi făcută
verbal, în scris, prin mijloace de comunicare sau în oricare alt mod. Însă cel care a
făcut alegerea trebuie să Ńină cont că în caz de litigiu lui îi revine obligaŃia de a
demonstra faptul că declaraŃia despre alegerea prestaŃiei a ajuns la cealaltă parte sau
că a fost transmisă dar nu a ajuns la destinaŃie datorită culpei celui căruia i-a fost
adresată declaraŃia.
5. Debitorul mai poate alege prestaŃia datorată prin executare. Deci în cazul în care
dreptul de alegere a prestaŃiei aparŃine debitorului şi acesta execută una din prestaŃii
înainte ca dreptul de alegere a prestaŃie să treacă la creditor se va considera că
debitorul a ales prestaŃia care a fost executată. Se consideră că debitorul a ales
prestaŃia executată şi în cazul în care debitorul nu a executat obligaŃia în mod
corespunzător (vezi comentariul la art. 572) cu excepŃia cazului în care creditorul are
dreptul să refuze primirea executării propuse de către debitor. În cazul în care
creditorul poate refuza prestaŃia oferită de către debitor se consideră că debitorul nu a
executat prestaŃia şi deci nu a făcut nici alegerea prestaŃiei datorate prin executare. În
cazul în care deşi obligaŃia este necorepunzătoare dar creditorul nu o poate respinge se
va considera că debitorul a făcut alegerea prestaŃie şi va fi Ńinut să-l despăgubească pe
creditor pentru executarea necorespunzătoare.
6. Indiferent de modul în care a fost făcută alegerea prestaŃia aleasă se consideră că a
fost datorată de la început. Prin aceasta trebuie de înŃeles că alegerea prestaŃiei
datorate produce efecte retroactive şi se va considera că debitorul datora anume
această prestaŃie de la momentul apariŃiei obligaŃiei. Şi invers, din momentul alegerii

727
 prestaŃiei datorate se va considera cu efecte retroactiv că cealaltă prestaŃie nu a fost
obiect al obligaŃiei.

Articolul 552. InterdicŃia prestaŃiilor parŃiale

Debitorul nu este în drept şi nici nu poate fi obligat să execute o parte dintr-o prestaŃie
şi o parte din alta.

1. Scopul acestui articol este de a consfinŃi principiul indivizibilităŃii plăŃii în cazul

obligaŃiilor alternative şi de a stipula că nici creditorul nu-l poate obliga pe debitor să
presteze fracŃiuni din fiecare prestaŃie.
2. Debitorul sau creditorul care are dreptul de alegere a prestaŃiei nu poate alege o partea
dintr-o prestaŃie şi o parte din altă prestaŃie chiar dacă va considera că aceasta este mai
favorabil pentru cealaltă parte, dacă nici una din prestaŃii nu mai poate fi executată
integral sau dacă nici una din prestaŃii nu mai poate fi aleasă din alte motive. Această
regulă se aplică atît în cazul în care prestaŃiile sînt imposibile din culpa uneia dintre
părŃi cît şi în cazul în care imposibilitatea nu se datorează culpei uneia dintre părŃi.
3. Dacă debitorul sau creditorul vor alege o parte dintr-o prestaŃie şi o parte din altă
prestaŃie se va considera că debitorul, respectiv creditorul, nu a ales prestaŃie şi
dreptul de alegere a prestaŃiei va trece la cealaltă parte după punerea în întîrziere a
părŃii care trebuia să facă alegerea şi stabilirea unui termen suplimentar pentru
exercitarea acestui drept (vezi comentariul la art. 551).

Articolul 553. Efectul imposibilităŃii efectuării unor prestaŃii în cazul în care alegerea
aparŃine debitorului

(1) Debitorul care are dreptul de a alege prestaŃia, în cazul în care una din prestaŃii nu
poate fi executată, trebuie să execute prestaŃia rămasă.
(2) Dacă, în aceleaşi împrejurări, executarea ambelor prestaŃii devine imposibilă, iar
imposibilitatea executării fiecăreia se datorează vinovăŃiei debitorului, acesta este Ńinut
să despăgubească creditorul pînă la concurenŃa valorii prestaŃiei care a rămas ultima.

1. Scopul acestui articol este de a stabile efectele imposibilităŃii executări uneia sau a
ambelor prestaŃii în cazul în care dreptul de alegere a prestaŃiei datorate aparŃine
debitorului. Trebuie de menŃionat că dispoziŃiile acestui articol sînt aplicabile
situaŃiilor în care prestaŃia a devenit imposibilă înainte ca debitorul să-şi exercite
dreptul de alegere a prestaŃiei. În cazul în care debitorul şi-a exercitat dreptul de
alegere a prestaŃiei aceste dispoziŃii nu se aplică deoarece obligaŃia nu mai este
alternativă şi debitorul este Ńinut să execute doar obligaŃia aleasă (vezi comentariul la
art. 551 alin. (3)). Dacă ulterior alegerii de către debitor a prestaŃiei datorate
executarea acesteia devine imposibilă fie din culpa debitorului fie în lipsa culpei
acestuia se vor aplica regulile generale cu privire la neexecutarea obligaŃiei (vezi
comentariul la art. 602 şi următoarele). Dacă cealaltă prestaŃie totuşi este posibilă
debitorul nu-l poate obliga pe creditor să primească prestaŃia posibilă şi nici nu poate
fi obligat de creditor să execute prestaŃia posibilă. Această soluŃie se explică prin
faptul că din momentul în care debitorul şi-a exercitat dreptul de alegere prestaŃia
posibilă a încetat cu efect retroactiv să fie obiect al obligaŃiei.

728
 2. În conformitate cu prevederile alin. (1) în cazul în care dreptul de alegere a prestaŃiei
aparŃine debitorului şi una din prestaŃiile alternative devine imposibilă debitorul
pierde dreptul de alegere şi din momentul în care una din prestaŃii devine imposibilă
debitorul este obligat să execute cealaltă prestaŃie. Deci, pe de o parte această
dispoziŃie î-l lipseşte de debitor de dreptul de a alege prestaŃia devenită imposibilă,
fapt care iar permite să se elibereze de obligaŃie în cazul în care nu este în culpă
pentru imposibilitatea prestaŃiei. Pe de altă parte această dispoziŃie exclude
posibilitatea creditorului de a-l urmări pe debitor în cazul în care acesta este în culpă
pentru imposibilitatea prestaŃiei.
3. Debitorul este obligat să execute prestaŃia rămasă atît în cazul în care cealaltă
prestaŃie a devenit imposibilă din culpa debitorului cît şi în cazul în care debitorul nu
este în culpă pentru imposibilitatea prestaŃiei. Această soluŃie se justifică prin faptul
că legiuitorul nu a făcut distincŃie între situaŃia în care debitorul este în culpă şi
situaŃia în care debitorul nu este în culpă pentru imposibilitatea prestaŃiei.
4. Debitorul va fi obligat să execute prestaŃia rămasă chiar şi în cazul în care prima
prestaŃie a devenit imposibilă din culpa creditorului. Această soluŃie rezultă din modul
în care a fost redactat alinatul unu. Debitorul însă va putea cere creditorului repararea
prejudiciului cauzat prin faptul că a fost lipsit de posibilitatea de a alege să execute
prestaŃia devenită imposibilă sau alt prejudiciu cauzat patrimoniului sau persoanei
debitorului.
5. Alin. (2) reglementează situaŃia în care dreptul de alegere a prestaŃiei aparŃine
debitorului şi ambele prestaŃii au devenit imposibile din culpa debitorului. În acest caz
debitorul este obligat să-l despăgubească pe creditor pentru faptul că nu a executat
prestaŃia care a devenit imposibilă ultima. Această soluŃie se justifică prin faptul că
debitorul indiferent de faptul dacă este în culpă sau nu pentru imposibilitatea
executării primei prestaŃii este obligat să execute prestaŃia rămasă şi nu este
responsabil pentru imposibilitatea primei prestaŃii (vezi alin. (1)).
6. În cazul în care debitorul nu este în culpă pentru imposibilitatea executării nici a uneia
dintre prestaŃii el este eliberat de obligaŃie şi nu va răspunde pentru imposibilitatea
executării nici a uneia dintre prestaŃii deoarece lipseşte vinovăŃia care este un element
obligatoriu al răspunderii pentru neexecutare (vezi comentariul la art.603).
7. În cazul în care ambele prestaŃii nu sînt posibile şi nu se poate stabili care dintre
prestaŃii a devenit imposibilă ultima iar debitorul este vinovat pentru imposibilitatea
executării doar a uneia dintre prestaŃii trebuie de considerat că a devenit imposibilă
ultima prestaŃia pentru imposibilitatea căreia este vinovat debitorul. Această soluŃie se
impune reieşind din faptul că alineatul unu nu permite debitorului de a alege prestaŃia
imposibilă chiar dacă nu este vinovat pentru imposibilitatea prestaŃiei.
8. În cazul în care ambele prestaŃii nu sînt posibile şi nu se poate stabili care dintre
prestaŃii a devenit imposibilă ultima iar debitorul este vinovat pentru imposibilitatea
ambelor prestaŃii trebuie considerat că creditorul va putea să-l urmărească pe debitor
pentru imposibilitatea prestaŃiei care este mai puŃin oneroasă pentru debitor. Această
soluŃie se impune prin faptul că dreptul de alegere aparŃine debitorului şi trebuie de
prezumat că el ar fi ales să execute prestaŃia mai puŃin oneroasă.

Articolul 554. Efectul imposibilităŃii executării prestaŃiei în cazul în care alegerea

aparŃine creditorului

729
(1) Creditorul care are dreptul de a alege prestaŃia trebuie, în cazul în care executarea
uneia dintre prestaŃii devine imposibilă, să accepte executarea prestaŃiei rămase, cu
excepŃia cazului cînd imposibilitatea executării se datorează vinovăŃiei debitorului.
(2) În cazul în care imposibilitatea executării prestaŃiei se datorează vinovăŃiei
debitorului, creditorul are dreptul să ceară fie executarea în natură a prestaŃiei rămase,
fie repararea prejudiciului adus prin neexecutarea prestaŃiei a cărei executare a devenit
imposibilă.
(3) Dacă executarea ambelor prestaŃii devine imposibilă, iar imposibilitatea se
datorează vinovăŃiei debitorului, creditorul poate cere repararea prejudiciului adus
prin neexecutarea unei prestaŃii sau alteia.

1. Scopul acestui articol este de a stabile efectele imposibilităŃii executări uneia sau a
ambelor prestaŃii în cazul în care dreptul de alegere a prestaŃiei datorate aparŃine
creditorului. Trebuie de menŃionat că dispoziŃiile acestui articol sînt aplicabile
situaŃiilor în care prestaŃia a devenit imposibilă înainte ca creditorul să-şi exercite
dreptul de alegere a prestaŃiei. În cazul în care creditorul şi-a exercitat dreptul de
alegere a prestaŃiei aceste dispoziŃii nu se aplică deoarece obligaŃia nu mai este
alternativă şi creditorul este în dreptul să ceară iar debitorul este Ńinut să execute doar
obligaŃia aleasă (vezi comentariul la art. 551 alin. (3)). Dacă ulterior alegerii de către
creditor a prestaŃiei datorate executarea acesteia devine imposibilă fie din culpa
debitorului fie în lipsa culpei acestuia se vor aplica regulile generale cu privire la
neexecutarea obligaŃiei (vezi comentariul la art. 602 şi următoarele). Dacă cealaltă
prestaŃie totuşi este posibilă creditorul nu-l poate obliga pe de debitor să execute
prestaŃia posibilă iar debitorul nu este în drept să execute prestaŃia posibilă. Această
soluŃie se explică prin faptul că din momentul în care creditorul şi-a exercitat dreptul
de alegere prestaŃia posibilă a încetat cu efect retroactiv să fie obiect al obligaŃiei.
2. În cazul în care dreptul de a alegere a prestaŃiei aparŃine creditorului şi una din
prestaŃiile alternative devine imposibilă creditorul pierde dreptul de a alege prestaŃia
datorată şi, din momentul în care una din prestaŃii devine imposibilă, este obligat să
accepte executarea de către debitor a prestaŃie care este posibilă. Această obligaŃie a
creditorului va exista doar în cazurile în care debitorul nu este vinovat pentru
imposibilitatea prestaŃiei.
3. Creditorul este obligat să accepte prestaŃia rămasă atît în cazul în care creditorul este
vinovat pentru imposibilitatea celeilalte prestaŃii cît şi în cazul în care creditorul nu
este vinovat pentru imposibilitatea prestaŃiei. Această soluŃie se justifică prin faptul că
legiuitorul nu a făcut distincŃie între situaŃia în care creditorul este în culpă şi situaŃia
în care creditorul nu este în culpă pentru imposibilitatea prestaŃiei.
4. Creditorul nu este obligat să accepte prestaŃia rămasă în cazul în care una din prestaŃii
a devenit imposibilă din culpa debitorului. În acest caz în conformitate cu prevederile
alin. (2) creditorul este în drept fie să accepte executarea prestaŃiei care este posibilă
fie să ceară de al debitor repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea prestaŃiei
care a devenit imposibilă. De fapt această dispoziŃie vine să stabilească că creditorul
menŃine dreptul de a alege prestaŃia datorată chiar şi în cazul în care o prestaŃie a
devenit imposibilă din vina debitorului.
5. Alin. (3) reglementează situaŃia în care dreptul de alegere a prestaŃiei aparŃine
creditorului şi ambele prestaŃii au devenit imposibile din vina debitorului. În acest caz
creditorul are dreptul să ceară de la debitor despăgubiri pentru neexecutarea oricăreia
dintre prestaŃii. De menŃionat că acest drept al creditorului nu depinde de faptul care
dintre prestaŃii a devenit imposibilă prima. Prin această dispoziŃie este stipulat dreptul
creditorului de a alege prestaŃia datorată de debitor chiar şi în cazul în care ambele

730
 prestaŃii sînt imposibile dacă debitorul este vinovat pentru imposibilitatea ambelor
prestaŃii.
6. În cazul în care debitorul nu este în culpă pentru imposibilitatea executării nici a uneia
dintre prestaŃii el este eliberat de obligaŃie şi nu va răspunde pentru imposibilitatea
executării nici a uneia dintre prestaŃii deoarece lipseşte vinovăŃia care este un element
obligatoriu al răspunderii pentru neexecutare (vezi comentariul la art.603).
7. În cazul în care ambele prestaŃii nu sînt posibile şi nu se poate stabili care dintre
prestaŃii a devenit imposibilă ultima iar debitorul este vinovat pentru imposibilitatea
executării doar a uneia dintre prestaŃii trebuie de considerat că creditorul are dreptul
să ceară debitorului repararea prejudiciului cauzat prin neexeutarea prestaŃiei pentru
imposibilitatea căreia este vinovat debitorul. Această soluŃie se impune reieşind din
faptul că dreptul de alegere a prestaŃiei aparŃine creditorului şi el nu poate fi lipsit de
dreptul de alegere prin imposibilitatea prestaŃiilor.

Articolul 555. ObligaŃia facultativă

(1) ObligaŃia este facultativă în cazul în care are ca obiect o singură prestaŃie principală
al cărei debitor poate fi eliberat prin executarea unei alte prestaŃii.
(2) Debitorul este eliberat în cazul în care executarea prestaŃiei principale devine
imposibilă fără vina debitorului.

1. Scopul acestui articol este de a defini obligaŃiile facultative şi de a stabili efectele

imposibilităŃii executării prestaŃiei principale în lipsa culpei debitorului.
2. ObligaŃia este facultativă în cazul în care are ca obiect doar o singură prestaŃie la care
este Ńinut debitorul dar acesta se poate libera de obligaŃie executînd în locul prestaŃiei
principale o altă prestaŃie care însă este facultativă şi nu constituie obiect al obligaŃiei.
Deci debitorul are obligaŃia de a executa o singură prestaŃie şi creditorul nu are dreptul
să ceară de la debitor executarea obligaŃiei facultative indiferent de faptul dacă
creditorul poate sau nu să ceară debitorului executarea prestaŃiei principale.
3. ObligaŃia afectată de o clauză penală nu este o obligaŃie facultativă. Debitorul nu are
dreptul să se libereze de obligaŃia principală plătind clauza penală deoarece aceasta nu
poate profita debitorului în cazul în care acesta nu execută intenŃionat obligaŃia.
4. În conformitate cu alin. (2) în cazul în care obligaŃia principală devine imposibilă şi
debitorul nu este vinovat pentru această imposibilitate debitorul este liberat. Această
regulă vine de fapt să confirme regula generală de la executarea obligaŃiei (vezi
comentariul la art. 602 şi următoarele).

Capitolul III
CESIUNEA DE CREANłĂ
ŞI PRELUAREA DATORIEI
SecŃiunea 1
CESIUNEA DE CREANłĂ

Articolul 556. DispoziŃii generale cu privire la cesiunea de creanŃă

731
 (1) O creanŃă transmisibilă şi sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terŃ
(cesionar) în baza unui contract. Din momentul încheierii unui astfel de contract,
cedentul este substituit de cesionar în drepturile ce decurg din creanŃă.
(2) Cesiunea creanŃei nu poate aduce atingere drepturilor debitorului şi nici nu poate
face obligaŃia acestuia mai oneroasa.
(3) Cedentul este obligat sa remită cesionarului actele aferente creanŃei şi să-i pună la
dispoziŃie informaŃia necesară realizării ei.
(4) Sînt incesibile creanŃele privitoare la încasarea pensiei alimentare, la repararea
prejudiciului cauzat vieŃii şi sănătăŃii persoanei, precum şi la alte drepturi legate de
persoana creditorului.
(5) Cesiunea de creanŃă trebuie să fie încheiată în forma cerută pentru actul juridic în
al cărui temei s-a născut creanŃa cesionată.

1. (a) După cum am menŃionat anterior, raportul obligaŃional este o structură

complexă, compusă din mai multe elemente: subiectele, obiectul, conŃinutul şi sancŃiunea.
Există raporturi juridice care se nasc şi se sting simultan, însă există şi numeroase raporturi
juridice a căror existenŃă se perpetuează în timp. Ori elementele raportului juridic nu trebuie
neapărat să rămână neschimbate în această perioadă, mai exact, practic, toate dintre ele pot fi
modificate. Suma acestor modificări sunt denumite de doctrină dinamica obligaŃiilor. În
conŃinutul acestui concept „dinamica obligaŃiilor” sunt înglobate toate modificările care
intervin în fiinŃa obligaŃiilor fără a avea ca efect stingerea lor în mod definitiv şi ireversibil.
Dinamica obligaŃiilor se realizează prin transmiterea şi transformarea lor. ObligaŃiile pot fi
transmise în mai multe feluri. În cadrul acestui capitol ne interesează transmiterea obligaŃiei
prin acte între vii cu titlu particular. Astfel, putem defini acest mod de transmitere a obligaŃiei
ca fiind o operaŃiune juridică prin care dreptul de creanŃă sau datoria din conŃinutul unui
raport obligaŃional se transmite de la una dintre părŃi la o terŃă persoană. Această transmisiune
nu afectează existenŃa obligaŃiei, ea continuă să existe în patrimoniul dobânditorului aşa cum
s-a născut, sau mai bine spus, cum exista în patrimoniul transmiŃătorului la momentul
realizării operaŃiunii. Celelalte elemente ale raportului rămân neschimbate în urma
transmisiunii.
Codul civil reglementează un mod expres o singură modalitate de transmitere a
creanŃei – cesiunea de creanŃă, dar se mai referă, totuşi, în repetate rânduri şi la subrogaŃie – o
altă modalitate de transmitere a creanŃei.
(b) Alineatul (1), defineşte, în principiu, cesiunea de creanŃă. Cesiunea de creanŃă este
contractul prin care un creditor (cedent) transmite dreptul său de creanŃă unei alte persoane
(cesionar).
CreanŃa trebuie să fie transmisibilă şi sesizabilă. Orice creanŃă este, în principiu,
transmisibilă, dacă legea sau părŃile nu prevăd contrariul, caz în care devine intransmisibilă
sau incesibilă. Alin. (4) explică ce este o creanŃă incesibilă. În cuprinsul codului apar în
numeroase rânduri noŃiunile „sesizabil” (din franceză saisissable – care poate fi sechestrat,
sesizabil) şi „insesizabil” în diferite ipostaze, fără a fi definite, însă, putem deduce că un bun
(drept) este sesizabil atunci când poate fi urmărit şi executat silit şi dimpotrivă, este
insesizabil bunul sau dreptul care nu poate fi urmărit şi executat silit.
După cum se precizează în acelaşi alineat, din momentul realizării cesiunii, cesionarul
substituie creditorul originar (cedentul) în cadrul raportului obligaŃional, devenind noul
creditor. Întrucât legea nu face nici o precizare, cesiunea poate fi făcută atât cu titlu oneros
cât şi cu titlu gratuit.
2. Chiar dacă debitorul cedat nu este parte în contractul de cesiune (Art. 557), fiind un
terŃ faŃă de acest contract, alineatul (2) prevede expres că cesiunea nu poate fi făcută în dauna
intereselor debitorului şi respectiv, nu poate face obligaŃia debitorului mai oneroasă. Astfel

732
drepturile dobândite de la sau în timpul fostului creditor (cedentul) nu se sting odată cu
cesiunea, de asemenea după cesiune obligaŃia debitorului nu poate deveni mai oneroasă, adică
nu se poate modifica cuantumul ei (faŃetă a principiului libertăŃii contractuale, nimeni nu se
poate vedea obligat în cadrul unui contract decât în virtutea propriului consimŃământ) sau
modifica condiŃiile sau termenele de executare, întreg raportul obligaŃional rămânând
neschimbat, mai puŃin subiectul activ.
3. Alineatul (3) vizează raporturile dintre cele două părŃi ale contractului de cesiune.
Cedentul are obligaŃia de a remite toate actele în legătură cu dreptul său de creanŃă (cum ar fi
spre exemplu înscrisul constatator al creanŃei) precum şi obligaŃia de a pune la dispoziŃie
întreaga informaŃie cu privire la executarea obligaŃiei. Această ultimă obligaŃie decurge din
obligaŃia generală de asumare şi executare a obligaŃiilor cu bună-credinŃă (Art. 513) şi
obligaŃia de informare (art. 516), însă, după părerea noastră are o existenŃă de sine stătătoare
şi un conŃinut precis. În cazul neîndeplinirii ei de către cedent, considerăm că cesionarul va
putea cere desfiinŃarea contractului pentru motiv de viciere a consimŃământului prin dol.
4. Chiar dacă sunt enumerate numai două categorii de creanŃe incesibile – creanŃele cu
privire la încasarea pensiei alimentare şi creanŃele privind repararea prejudiciului cauzat vieŃii
şi/sau sănătăŃii – totuşi, legea furnizează şi fundamentul unui criteriu prin care această listă ar
putea fi augmentată: legătura strânsă între dreptul de creanŃă şi persoana creditorului. Astfel,
vor fi, în principiu, incesibile creanŃele salariale, pensia de întreŃinere etc.
5. CondiŃiile de formă ale cesiunii de creanŃă sunt enunŃate de ultimul alineat.
Cesiunea de creanŃă va îmbrăca forma solicitată de lege pentru actul juridic din care decurge
creanŃa. În principiu, această condiŃie privitoare la forma cesiunii este justificată. Dacă pentru
naşterea unui drept de creanŃă legea pretinde expres îndeplinirea unei anumite condiŃii de
formă (forma autentică notarială, spre exemplu), contractul de cesiune va trebui să îmbrace şi
el aceeaşi formă, întrucât putem prezuma că raŃiunile existente pentru instituirea formei la
naşterea creanŃei persistă şi în cazul cesiunii ei.

Articolul 557. ConsimŃământul debitorului

Titularul unei creanŃe o poate transmite, fără consimŃămîntul debitorului, unui terŃ
dacă aceasta nu contravine esenŃei obligaŃiei, înŃelegerii dintre părŃi sau legii.
ÎnŃelegerea cu debitorul asupra inadmisibilităŃii cesiunii produce efecte doar atunci
cînd acesta are un interes legitim în acest sens.

Debitorul, care dobândeşte în cadrul acestei operaŃiuni juridice denumirea de debitor

cedat, este un terŃ faŃă de contractul de cesiune, prin urmare acordul sau consimŃământul său
cu privire la acesta este irelevant. Totuşi, în anumite situaŃii creditorul unei creanŃe nu va
avea aceeaşi libertate de acŃiune. Astfel, creditorul nu va putea transmite discreŃionar creanŃa,
fără consimŃământul debitorului, dacă din esenŃa obligaŃiei rezultă că nu va putea face acest
lucru decât cu consimŃământul lui. Drept exemplu ar putea servi o obligaŃie intuitu personae,
care a fost asumată de către debitor tocmai în considerarea persoanei creditorului. În acest caz
creditorul va putea să substituie o altă persoană pe poziŃia sa numai cu aprobarea debitorului.
De asemenea, părŃile pot prevedea expres în momentul încheierii actului juridic că cesiunea
se va putea face numai cu acordul debitorului sau o asemenea condiŃie ar putea rezulta dintr-o
dispoziŃie legală expresă.
Din conŃinutul acestui articol mai rezultă că părŃile pot stabili pe cale convenŃională
incesibilitatea creanŃei. Însă, întrucât aceste acorduri îngrădesc libertatea contractuală a
creditorului, vor fi validate numai în cazul în care debitorul va putea justifica un interes serios
şi legitim. De exemplu, un părinte încheie cu fiul său o promisiune unilaterală de a vinde un

733
imobil la jumătatea preŃului de piaŃă a acestuia. Debitorul obligaŃiei (părintele) va avea un
interes serios şi legitim de a pretinde creditorului stipularea inadmisibilităŃii cesiunii acestei
creanŃe, întrucât el nu are nici un interes de a vinde imobilul la jumătate de preŃ eventualului
cesionar. Seriozitatea şi legitimitatea interesului vor fi analizate de la caz la caz, în funcŃie de
circumstanŃele concrete ale cauzei. Astfel, în exemplul de mai sus, dacă preŃul imobilului ar fi
cel de piaŃă, interesul va trebui căutat în alte elemente (s-ar putea ca imobilul să aibă o
valoare sentimentală sporită în cadrul acelei familii, să fi aparŃinut unei personalităŃi din
familie etc.), iar legitimitatea lui va fi analizată în concret, validându-se sau invalidându-se,
după caz, clauza de inalienabilitate a creanŃei.

Articolul 558. Volumul drepturilor transmise cesionarului

(1) Drepturile de creanŃă se transmit cesionarului aşa cum există în momentul

transmiterii.
(2) O dată cu cesiunea creanŃei, asupra cesionarului trec garanŃiile şi alte drepturi
accesorii.

1. Alineatul (2) al art. 556 se preocupa de drepturile debitorului cedat în cadrul

cesiunii, drepturi care nu pot suferi nici o atingere ca urmare a efectuării acestei operaŃiuni.
Alineatul (1) al prezentului articol se preocupă de drepturile cesionarului. „Drepturile de
creanŃă se transmit cesionarului aşa cum există în momentul transmiterii” – dispoziŃia este
firească şi logică. Cesionarul nu poate primi de la cedent mai multe drepturi sau alte drepturi
decât le avea acesta din urmă. De asemenea el va dobândi drepturile de creanŃă în starea în
care se găseau ele în patrimoniul cedentului la momentul cesiunii. De exemplu, un drept
afectat de o condiŃie sau termen nu va putea fi transmis cesionarului decât afectat de aceleaşi
modalităŃi sau dacă este cesionat un drept de creanŃă, al cărui drept la acŃiune s-a prescris,
cesionarul nu-şi va vedea regenerat dreptul la acŃiune ca urmare a cesiunii.
2. Împreună cu dreptul sau drepturile de creanŃă transmise, cesionarul dobândeşte şi
garanŃiile şi alte drepturi accesorii care însoŃesc acele creanŃe. Accesorium sequitur
principalem sau accesoriul urmează soarta principalului este adagiul care stă la temelia
acestei dispoziŃii. Plus că alineatul (2) completează în mod logic dispoziŃiile primului alineat:
drepturile se transmit aşa cum există în patrimoniul cedentului la momentul cesiunii. Dacă în
momentul cesiunii drepturile de creanŃă sunt însoŃite de garanŃii sau alte drepturi accesorii,
creanŃa va trece în patrimoniul cesionarului „aşa cum există în momentul transmiterii”, adică
însoŃită de aceleaşi garanŃii şi drepturi accesorii.

Articolul 559. Garantarea valabilităŃii creanŃei

(1) Cedentul este responsabil în faŃa cesionarului de valabilitatea creanŃei şi a

mijloacelor de garantare a acesteia, dar nu răspunde pentru neexecutarea acestei
creanŃe de către debitor, cu excepŃia cazurilor când cedentul a garantat pentru debitor
faŃă de cesionar.
(2) În cazul cesiunii creanŃei care rezultă dintr-un titlu de valoare la ordin, cedentul este
responsabil şi de executarea obligaŃiei de către debitor.

1. Conform prezentei dispoziŃii, cedentul nu răspunde faŃă de cesionar decât de

existenŃa şi valabilitatea dreptului său de creanŃă şi a eventualelor accesorii ale acestuia.

734
Cedentul nu este răspunzător faŃă de cesionar de îndeplinirea obligaŃiilor de către debitorul
cedat sau de insolvabilitatea lui survenită după momentul cesiunii.
Considerăm, însă, că cedentul va răspunde de insolvabilitatea debitorului existentă în
momentul cesiunii, dacă nu l-a informat pe cesionar de acest fapt. Aceasta întrucât,
ascunzând acest lucru cesionarului, încalcă obligaŃiile generale de bună-credinŃă şi de
informare, precum şi obligaŃia specială prevăzută la alin. (3) art. 556: „Cedentul este obligat...
sa-i pună la dispoziŃie informaŃia necesară realizării ei (creanŃei – s.n.)”. Ori, insolvabilitatea
actuală a debitorului cedat este o informaŃie indispensabilă realizării creanŃei.
Totuşi, aplicarea acestei dispoziŃii supletive poate fi evitată de către părŃile cesiunii,
prevăzându-se expres garantarea executării obligaŃiei din partea debitorului cedat. Această
clauză este des utilizată în raporturile comerciale şi de comerŃ internaŃional şi este cunoscută
sub denumirea de clauză del credere sau du croire în varianta franceză. Chiar dacă în
aparenŃă această clauză se aseamănă cu fidejusiunea, în realitate nu pot fi confundate. În baza
acestei obligaŃii de garanŃie, cedentul va fi Ńinut să despăgubească cesionarul pentru
prejudiciile ce i-au fost cauzate ca urmare a neexecutării obligaŃiei de către debitorul cedat.
Uzual, aceste prejudicii constau în preŃul plătit pentru achiziŃionarea creanŃei, cheltuielile
contractului, cheltuielile de judecată şi alte daune suferite de cesionar.
2. Titlurile de valoare la ordin cunosc o modalitate specifică de transmitere – girul (a
se vedea, spre exemplu, art. 1264 Transmiterea cecului). Una dintre diferenŃele cele mai
importante între cesiunea unei creanŃe şi girul unui efect de comerŃ este negarantarea
executării obligaŃiei de către cedent (afară de stipulaŃie contrară expresă) şi garantarea
executării obligaŃiilor de către girant, ca regulă generală (Art. 1264 alin. (2) „Girantul
răspunde pentru plata cecului, cu excepŃia persoanelor cărora cecul le-a fost transmis prin gir
după interzicerea unui nou gir de către girant”). Şi prezentul alineat dispune clar, că în cazul
cesiunii unui titlu de valoare la ordin, cedentul va răspunde şi de executarea obligaŃiei de
către debitor, instituindu-se o excepŃie în cadrul cesiunii de creanŃă. Care ar fi raŃiunea
eliminării acestei deosebiri de regim juridic între cesiunea titlului de valoare şi girul titlului
de valoare?
Alineatul (4) art. 1264: „Cecul nominativ este transmis în conformitate cu formele
unei cesiuni simple şi având efectele ei”. Dincolo de utilitatea şi necesitatea instituirii unui
regim distinct de transmitere a unui cec nominativ şi a unui cec la ordin apare o altă
problemă: care este cesiunea simplă şi respectiv efectele ei? Art. 559 reglementează efectele a
două tipuri de cesiuni: cesiunea simplă sau ordinară şi cesiunea simplă „specială” (când
creanŃa rezultă dintr-un titlu de valoare). După cum am văzut, efectele diferă în ceea ce
priveşte garantarea executării obligaŃiei de către cedent. Revenind la întrebarea iniŃială – care
efecte sunt vizate de art. 1264 alin. (4): cele de alin (1) sau cele de la alin. (2)?
Considerăm inutil acest ultim alineat, cesiunea de creanŃă simplă şi girul fiind în
măsură să ofere instrumente suficiente pentru transmiterea titlurilor de valoare. Crearea unui
regim derogator în cadrul cesiunii de creanŃă nu ameliorează cu nimic transmiterea acestor
titluri, dimpotrivă, pot produce confuzii.

Articolul 560. ExcepŃiile opuse de debitor cesionarului

Debitorul este îndreptăŃit să opună cesionarului toate excepŃiile pe care a putut să le

opună cedentului până în momentul comunicării cesiunii.

După cum am menŃionat anterior (art. 556), cesiunea de creanŃă nu poate aduce
atingere drepturilor debitorului prin diminuarea sau modificarea lor. Toate drepturile pe care
le avea în cadrul raportului iniŃial le păstrează şi în raportul modificat prin schimbarea

735
subiectului activ – creditorul. Din punct de vedere procesual, debitorul îşi putea realiza
drepturile prin intermediul acŃiunilor în instanŃă şi a excepŃiilor pe care le putea invoca în
cadrul acŃiunilor intentate de creditor. Păstrându-şi drepturile, debitorul îşi păstrează şi
mijloacele procesuale de garantare a lor.

Articolul 561. Opozabilitatea prestaŃiilor

Cesionarului i se pot opune prestaŃiile efectuate de debitor, după cesiune, pentru

cedent, ca şi orice act juridic încheiat după cesiune între debitor şi cedent cu privire la
creanŃa transmisă dacă debitorul nu avea cunoştinŃă, în momentul efectuării prestaŃiei
sau al întocmirii actului, de existenŃa cesiunii.

După cum am mai menŃionat, debitorul cedat este un terŃ faŃă de contractul de cesiune
intervenit între cedent şi cesionar. Ea (cesiunea) îi devine opozabilă numai din momentul
comunicării. Până la comunicare de cele mai multe ori debitorul ignoră realizarea cesiunii şi
persoana noului său creditor, astfel că pentru el nu există decât un singur creditor – cedentul.
Este firesc ca, în toată perioada scursă de la momentul cesiunii şi până la notificare, debitorul
să poată plăti în mod valabil cedentului, o asemenea plată având efect liberatoriu pentru el.
De asemenea, debitorul poate încheia în mod valabil orice act juridic cu creditorul său
(remiterea de datorie, novaŃie etc.), îi poate opune prescripŃia extinctivă sau compensaŃia.
După îndeplinirea formalităŃilor de publicitate a cesiunii debitorului cedat îi devine
opozabil contractul de cesiune din care rezultă că cesionarul este creditorul său. Devenind
debitorul exclusiv al cesionarului, acesta nu va mai putea plăti în mod valabil fostului său
creditor, iar eventualele acte juridice încheiate după ce cesiunea i-a devenit opozabilă nu vor
produce nici un efect asupra creanŃei.
O problemă apare, totuşi, în urma analizei acestui articol, întrucât, reiese că cesiunea
de creanŃă îi devine opozabilă debitorului în momentul în care ia cunoştinŃă de existenŃa ei,
contrar celor ce decurg din alte articole – cesiunea devine opozabilă din momentul notificării
debitorului. Din analiza celorlalte texte cu privire la cesiunea de creanŃă rezultă că aceasta
devine opozabilă prin îndeplinirea unor formalităŃi de publicitate: notificarea debitorului
despre cesiune sau prezentarea unui înscris cu privire la cesiune. Articolul precedent (art.
560): „Debitorul este îndreptăŃit să opună cesionarului toate excepŃiile pe care a putut să le
opună cedentului până la momentul notificării cesiunii (s.n. – S.G.)” şi art. 564 Notificarea
despre cesiune (vom analiza mai jos conŃinutul acestui articol) evocă ideea că opozabilitatea
cesiunii de creanŃă se poate face numai prin notificarea debitorului sau prezentarea unui
înscris cu privire la cesiune. În ambele cazuri discutăm despre o conduită activă din partea
părŃilor contractului de cesiune: notificare sau prezentare. A lua cunoştinŃă denotă o
conduită activă din partea debitorului, plus că debitorul poate lua cunoştinŃă despre cesiune în
variate moduri, iar informaŃiile, dacă nu provin de la părŃile contractului de cesiune, pot fi
eronate, confuze sau incomplete. Prin urmare sfera noŃiunilor de „a avea cunoştinŃă” şi
„notificare sau prezentare de înscrisuri” nu este aceeaşi, prima fiind mult mai vastă.
Considerăm această inadvertenŃă strecurată în textul prezentului articol regretabilă şi,
totodată credem că numai din momentul notificării debitorului sau prezentării înscrisurilor
cesiuni acesta îi devine opozabilă, indiferent dacă a aflat anterior şi prin alte mijloace despre
ea. Acest text necesită o corelare cu celelalte articole din această secŃiune care se poate
realiza fie prin modificarea lui, fie prin interpretarea sintagmei „avea cunoştinŃă” în sensul
„avea cunoştinŃă în urma notificării sau prezentării înscrisurilor...”.

736
Articolul 562. Prioritatea în cazul cesiunii repetate

Dacă o creanŃă este cedata de acelaşi titular de mai multe ori, creditor al obligaŃiei este
primul cesionar.

Acest articol abordează, în fond, o problemă spinoasă pentru multe legislaŃii: vânzarea
lucrului altuia cu aplicaŃii particulare în domeniul cesiunii de creanŃă.
Ipoteza este clară: cedentul cesionează aceeaşi creanŃă mai multor cesionari, între care
se va naşte, inevitabil, un conflict de interese. SoluŃia preferată de legiuitorul moldav este pe
cât de clară şi justă din punct de vedere teoretic, pe atât de controversată şi greu de
implementat în practică.
Acest articol dispune expres că este considerat creditor al obligaŃiei primul cesionar.
SoluŃia ni se pare discutabilă, datorită insuficienŃelor criteriului preferat de către legiuitor.
Cum poate fi determinat cu certitudine „primul cesionar”? Nici debitorul cedat şi nici
judecătorul nu pot cunoaşte cu exactitate numărul cesiunilor efectuate de unul şi acelaşi
cedent şi ordinea în care au fost făcute. Teoretic, pot exista sute de cesiuni concurente, iar în
momentul în care judecătorul consideră că a depistat „primul cesionar” poate apărea altul, cu
o cesiune cu dată anterioară.
O altă complicaŃie ce rezultă din aplicarea acestei reguli: cum se determină, din punct
de vedere practic, cine este primul cesionar? Aparent, răspunsul este elementar de simplu: se
compară data la care a fost efectuată fiecare cesiune. Dar care este valoarea datei unui înscris
sub semnătură privată (presupunând, bineînŃeles, că a fost întocmit un asemenea înscris - a se
vedea art. 210)? Cum va fi rezolvată problema în cazul în care toate cesiunile au fost
efectuate în aceeaşi zi (un înscris trebuie să fie, în principiu, datat, dar nu trebuie să poarte ora
la care a fost întocmit)? Cedentul nu va avea nici un impediment în a efectua o nouă cesiune,
antedatată, după ce anterior a efectuat o cesiune, trecând data reală a cesiunii. Astfel, „primul
cesionar” devine al doilea, al treilea etc. după bunul plac al cedentului şi al cesionarilor
subsecvenŃi.
În concluzie, legiuitorul a preferat un criteriu relativ care nu permite o tranşare unitară
şi certă a problemei. În opinia noastră, era mai simplu şi eficient să se prevadă că va fi
preferat cesionarul care a realizat primul formalităŃile de publicitate, făcându-i opozabilă
cesiunea debitorului şi terŃilor. Din punct de vedere practic este considerabil mai simplu de a
determina cu certitudine data la care s-a făcut notificarea sau cine a făcut primul notificarea.
Există un singur debitor, prin urmare dispare problema unor notificări oculte, necunoscute
judecătorului. Există suficiente mijloace care permit cesionarului diligent să demonstreze
faptul că a făcut notificarea şi data la care a făcut-o, eliminându-se, practic, posibilitatea
debitorului de a-i frauda interesele.

Articolul 563. Înscrisul privind debitul

Debitorului care a întocmit un înscris asupra debitului i se poate opune conŃinutul

înscrisului de către cesionar dacă acesta, la data cesiunii creanŃei, nu ştia şi nici nu
trebuia să ştie că înscrisul nu reflecta realitatea.

Acest articol analizează un caz particular de simulaŃie în domeniul cesiunii de creanŃă.

În această ipoteză există două acte juridice care constată creanŃa iniŃială. Un act juridic care
reflectă realitatea, dar care este ocult şi actul prin care părŃile disimulează realitatea – actul
public (actul simulat). Cesionarul, care la data realizării simulaŃiei era un terŃ propriu-zis faŃă

737
de această operaŃiune („nu ştia şi nici nu trebuia să ştie...”), îi va putea opune debitorului
cedat actul public, simulat.
Observăm o derogare de la regula generală, care instituie un regim foarte restrictiv
referitor la simulaŃie: „Actul juridic încheiat cu intenŃia de a ascunde un alt act juridic (actul
juridic simulat) este nul (s.n. S.G.). Referitor la actul juridic avut în vedere de părŃi se aplică
regulile respective.” (Art. 221 Nulitatea actului juridic fictiv sau simulat, alin. (2)). Într-
adevăr, în acest caz, actul simulat nu va fi lovit de nulitate, cesionarul putându-i opune
debitorului conŃinutul actului (înscrisului, în textul legii), deci, actul simulat va produce
efecte întocmai ca şi în cazul în care ar fi real. Nu înŃelegem raŃiunea acestei derogări de la
regula generală în cazul dat. De ce cesionarul poate opta („i se poate opune (s.n. S.G.)... de
către cesionar”) între aplicarea regulii generale, adică constatarea nulităŃii actului simulat, şi
menŃinerea actului simulat? De ce nu se poate menŃine actul simulat şi în alte cazuri decât
cesiunea de creanŃă şi, mai ales, dacă nulitatea absolută protejează un interes public, de ce în
acest caz interesele private ale cesionarului prevalează interesului public?

Articolul 564. Notificarea despre cesiune

(1) Dacă cedentul notifică debitorul că a cedat creanŃa sau îi prezintă un înscris privitor
la cesiune, cedentului i se poate opune de către debitor cesiunea şi atunci când ea nu a
mai avut loc sau când este lipsită de efect.
(2) Notificarea despre cesiune poate fi retrasă doar cu consimŃământul celui desemnat
ca nou creditor.

1. Am mai analizat, într-un mod tangenŃial, acest articol în comentariile de mai sus.
Ca o primă observaŃie, considerăm nepotrivit titlul pentru conŃinutul acestui articol şi lipsa
unui text adecvat titlului. „Notificarea despre cesiune” ar duce cititorul cu gândul la
instituirea unei reguli generale cu privire la efectuarea formalităŃilor de publicitate necesare
pentru opozabilitatea cesiunii de creanŃă faŃă de debitor şi faŃă de terŃi. În urma lecturii
conŃinutului articolului ne dăm seama că a fost vizat un caz particular, anume cazul când
cesiunea este lipsită de efect posterior notificării sau prezentării unui înscris cu privire la
cesiune.
Dincolo de aceste observaŃii, textul tranşează problema impactului desfiinŃării cesiunii
sau lipsirii ei de efecte posterior notificării ei debitorului. Este ciudată expresia „nu a mai
avut loc”. Dacă „nu a mai avut loc”, atunci care a fost obiectul notificării sau prezentării
înscrisului privitor la cesiune (la care cesiune dacă ea nu a mai avut loc ulterior?).
Considerăm că legiuitorul a avut în vedre situaŃiile în care părŃile nu execută contractul şi
acesta este desfiinŃat sau este desfiinŃat din alte motive, sau, în fine, „este lipsită de efect”. În
această ipoteza, debitorul îi va putea opune cedentului cesiunea creanŃei, în ciuda incidenŃei
evenimentelor descrise mai sus.
SoluŃia ni se pare logică, întrucât debitorul, primind notificarea, devine debitorul
exclusiv al cesionarului, cedentul având calitatea de terŃ faŃă de obligaŃia debitorului.
Debitorul, fiind la rândul său terŃ faŃă de contractul de cesiune, nu poate şi nu are competenŃa
de a aprecia temeinicia motivelor de ineficacitate prezentate de cedent. BineînŃeles, regula nu
are o valoare absolută. De exemplu dacă cedentul îi prezintă o hotărâre judecătorească din
care rezultă inexistenŃa sau ineficacitate cesiunii, debitorul va trebui să Ńină cont de ea,
urmând să redevină debitorul cedentului.
2. De asemenea, continuând ideea de mai sus, alineatul (2) statuează că notificarea
cesiunii poate fi retrasă doar cu consimŃământul celui desemnat ca nou creditor, adică a
cesionarului. Considerăm că acel „doar” se referă la faptul că cesiunea poate fi „întoarsă”

738
numai cu consimŃământul cesionarului, nu şi pe cale unilaterală numai de către cedent. Acel
„doar” nu doreşte să instaureze hegemonia acordului cesionarului pentru constatarea
ineficienŃei cesiunii. De exemplu, dacă cesiunea de creanŃă are o cauză ilicită, în urma
constatării nulităŃii şi repunerii părŃilor în situaŃia anterioară, cu sau fără consimŃământul
cesionarului, creanŃa va reveni în patrimoniul cedentului, acest fapt fiindu-i opozabil şi
debitorului cedat.

Articolul 565. Cesiunea altor drepturi

Regulile privind cesiunea creanŃei se aplica în modul corespunzător şi în cazul cesiunii

altor drepturi.

Utilitatea, dar, mai ales, necesitatea acestui articol ne scapă cu desăvârşire. „Regulile
privind cesiunea creanŃei se aplică în modul corespunzător şi în cazul cesiunii altor drepturi
(s.n. S. G.)”.
Care sunt acele „alte drepturi” vizate de acest articol? În general, drepturile se împart
în două mari categorii: drepturi patrimoniale şi drepturi nepatrimoniale. Drepturile
patrimoniale sunt acele drepturi subiective care au un conŃinut economic, putând fi evaluate
în bani şi se împart la rândul lor în două categorii: drepturi reale şi drepturi de creanŃă.
Drepturile reale sunt drepturi subiective patrimoniale care conferă titularului lor anumite
prerogative, recunoscute de lege, asupra unui bun, pe care el le poate exercita în mod direct şi
nemijlocit, fără a fi necesară, în acest scop, intervenŃia oricărei alte persoane. Drepturile de
creanŃă sunt acele drepturi subiective patrimoniale în virtutea cărora titularul lor (creditorul)
are posibilitatea juridică de a pretinde subiectului pasiv (debitorului), persoană determinată,
să dea, să facă sau să nu facă ceva, sub sancŃiunea constrângerii din partea statului.
Dacă eliminăm din această ecuaŃie drepturile de creanŃă („se aplică... cesiunii altor
drepturi” afară de cele de creanŃă) nu rămânem decât cu drepturile personale nepatrimoniale
şi drepturile reale.
Or, drepturile personale nepatrimoniale nu pot, ca şi principiu, să fie cesionate,
întrucât sunt „personale” şi mai sunt şi „nepatrimoniale”. Chiar dacă am presupune că pot fi
cesionate, oricum, fiind drepturi absolute, nu există decât o singură persoană determinată –
titularul lor, pe când cesiunea de creanŃă implică trei persoane, dispoziŃiile legale ce ar urma
să se „aplice în mod corespunzător” reglementând situaŃia fiecărui participant la această
operaŃiune: cedent, cesionar, debitor cedat. Aplicarea normelor cesiunii de creanŃă ar fi
imposibilă şi din acest considerent, structura diferită a drepturilor absolute şi a celor de
creanŃă.
Spre deosebire de drepturile personale nepatrimoniale, drepturile reale pot fi
„cesionate”. Numai că, în cazul acestor drepturi „cesiunea” poartă o denumiri specifice –
„vânzare-cumpărare”, „schimb”, „donaŃie” etc. – şi beneficiază de reglementări exprese şi
detaliate (Cartea a III, Titlul III, Capitolul I Vânzarea-cumpărarea, Art. 753 – 822; Capitolul
II Schimbul, Capitolul III DonaŃia şi alte contracte translative de proprietate). Mai mult, din
cauza structurii diferite a drepturilor reale, drepturi absolute, şi drepturilor de creanŃă,
drepturi relative, dispoziŃiile cu privire la cesiunea de creanŃă sunt incompatibile în ce
priveşte transferul drepturilor reale. În cazul drepturilor reale avem titularul lor, care este o
persoană determinată şi restul participanŃilor la viaŃa juridică, care, chiar dacă au o îndatorire
generală de a nu face nimic de natură a aduce atingere dreptului real, totuşi, nu pot fi asimilaŃi
„debitorului” din cadrul unui raport juridic obligaŃional, care este o persoană determinată şi
are obligaŃii determinate. Prin urmare, nici în cazul drepturilor reale nu-şi vor putea găsi
aplicare în mod corespunzător regulile cesiunii de creanŃă. Şi este firesc să fie aşa. Să

739
comparăm cesiunea unui drept de creanŃă cu vânzarea unui drept real (de proprietate, de
pildă), cesionarul dobândeşte un drept corelativ obligaŃiei unui debitor determinat de a
executa o prestaŃie determinată; cumpărătorul dobândeşte un drept real absolut (dreptul de
proprietate), în virtutea căruia poate exercita singur, fără intervenŃia oricărei alte persoane
toate prerogativele recunoscute de lege, tuturor celorlalŃi participanŃi revenindu-le o obligaŃie
pasivă generală de a nu încălca în vreun fel acest drept; pentru a-şi face opozabil dreptul
dobândit, cesionarul (de obicei) va trebui să îndeplinească nişte formalităŃi de publicitate
(notificarea debitorului); de regulă, dreptul de proprietate este opozabil tuturor fără
îndeplinirea formalităŃilor de publicitate, iar în anumite cazuri (în cazul bunurilor imobile,
spre exemplu) legea pretinde efectuarea publicităŃii, dar diferă procedura şi finalitatea
publicităŃii faŃă de cea specifică cesiunii de creanŃă. Exemple de incompatibilitate a
dispoziŃiilor cesiunii de creanŃă cu vânzarea drepturilor reale pot continua, analizând fiecare
articol de mai sus în parte.
Prin urmare, constatăm că textul articolului în cauză face o trimitere fără adresă,
neexistând, în principiu, alte drepturi cărora să li se „aplice în mod corespunzător” regulile
cesiunii de creanŃă.
Am spus în principiu, fiind că ar mai exista, totuşi, o categorie de drepturi subiective
care pot fi asimilate drepturilor de creanŃă – drepturile potestative. Această categorie de
drepturi este o creaŃie a doctrinei, preponderent franceze de la sfârşitul secolului trecut,
nefiind prevăzută expres în nici un cod, nici chiar în cele mai recente (Codul civil al
Québecului, Codul civil al FederaŃiei Ruse sau al Moldovei). Specificul acestor drepturi
potestative constă în puterea, conferită titularului său de lege sau prin contract, de a modifica
unilateral o situaŃie juridică, interesând şi alte persoane decât titularul dreptului, printr-o
simplă manifestare de voinŃă (St. Valory, La potestativite dans les relations contracuelles,
Presses Universitaires D’ Aix-Marseille, 1999). De altfel, potestativitatea nu este o tehnică
nouă în sistemele juridice actuale, ea este prezentă în cadrul celor mai vechi instituŃii, fiind
prezentă chiar şi în codul civil al Republicii Moldova (precum şi în codurile civile mai
„bătrâne”: Codul civil francez, Codul civil român etc.)!
Cu toate acestea, la stadiul actual al reglementărilor, considerăm că acest text trebuie
suprimat.

Articolul 566. Transmiterea creanŃelor altfel decât prin voinŃa părŃilor

r
DispoziŃiile prezentei secŃiuni se aplică în modul corespunzător în cazul în care o
creanŃă este transmisă în baza legii, a unei hotărâri judecătoreşti sau a unei decizii a
autorităŃii publice.

DispoziŃiile referitoare la cesiunea de creanŃă convenŃională, adică realizată în baza

unui contract încheiat sub auspiciile principiului libertăŃii contractuale între cedent şi
cesionar, se vor aplica „în modul corespunzător” şi cesiunilor asimilate de legiuitor cesiunii
contractuale: cesiunilor legale, judecătoreşti sau administrative. De precizat, că şi în ultimele
cazuri enumerate cesiunea de creanŃă îşi păstrează caracterul contractual, însă,
consimŃământul uneia dintre părŃi sau chiar al ambelor este dat ca urmare a unei dispoziŃii
legale exprese, a unei hotărâri judecătoreşti sau a unei decizii administrative. În aceste
situaŃii, normele se vor aplica „în modul corespunzător”, luându-se în calcul particularităŃile
enunŃate mai sus.

SecŃiunea a 2-a

740
 PRELUAREA DATORIEI

Articolul 567. Preluarea datoriei de la creditor

(1) O datorie poate fi preluata de un terŃ în temeiul unui contract cu creditorul. În acest
caz, locul debitorului este preluat de terŃ.
(2) Debitorul iniŃial are dreptul să se opună contractului şi să execute el însuşi obligaŃia.

1. Trebuie să menŃionăm de la început modul de abordare diferit al legiuitorului

moldovean atât faŃă de ceilalŃi legiuitori (inclusiv cei care i-au servit ca model), cât şi faŃă de
cel din secŃiunea anterioară (SecŃiunea 1. Cesiunea de creanŃă). Încercând o definiŃie a
cesiunii de datorie după modelul cesiunii de creanŃă, am obŃine următorul rezultat: cesiunea
de datorie este acea operaŃiune juridică prin care un debitor (debitor cedent) transmite datoria
sa unei alte persoane (debitor cesionar), care se obligă în locul său faŃă de creditorul cedat.
Însă, chiar după o analiză superficială ne putem da seama că nu putem aplica analogia în
acest caz. De altfel, cesiunea de datorie nu este definită nici reglementată ca atare de lege.
Totuşi, au fost concepute procedee indirecte prin care se poate realiza cesiunea de datorie şi
preluarea datoriei. Aceste procedee sunt: subrogaŃia în drepturile creditorului prin plata
creanŃei, novaŃia prin schimbarea debitorului şi delegaŃia (perfectă şi imperfectă).
Codul civil moldovenesc reglementează în mod explicit numai novaŃia (art. 665), cu
toate că demonstrează că nu ignoră existenŃa celorlalte procedee (Cartea a V-a, Dreptul
internaŃional privat, Titlul II, Norme conflictuale, Capitolul V, ObligaŃiile contractuale şi
extracontractuale, art. 1619, Transmiterea şi stingerea obligaŃiilor, conŃine referiri la
„subrogarea convenŃională”, „delegaŃia şi novaŃia”). Omisiunea reglementării subrogaŃiei şi
delegaŃiei nu este întâmplătoare, dar nici benefică. Legiuitorul a preferat o altă cale, îmbinând
elemente din aceste instituŃii şi creând ceea ce a numit „Preluarea datoriei” (care există în
două variante: preluarea datoriei de la creditor şi preluarea datoriei de la debitor).
Am amintit mai sus despre reglementarea diferită a transmiterii raportului obligaŃional
în cât priveşte latura activă (dreptul de creanŃă) şi latura pasivă (datoria). La cesiunea de
creanŃă iniŃiativa sau rolul principal revine, în mod firesc, titularului creanŃei. În cazul
transmiterii laturii pasive, titularul datoriei – debitorul – s-ar părea că este lipsit de acest rol
activ, nemaifiind cel care are iniŃiativa. Acestea rezultă atât din titlul instituŃiei „Preluarea
datoriei (de către cineva)”, cât şi din economia generală a reglementărilor.
Reglementările cu privire la preluarea datoriei nu se limitează numai la secŃiunea cu
acelaşi titlu, fiind completate şi de alte texte din cod. Astfel, după părerea noastră, dispoziŃiile
art. 567 trebuie completate cu dispoziŃiilor art. 581 Executarea obligaŃiei de către un terŃ şi
art. 582 Satisfacerea creanŃelor creditorului de către un terŃ.
Alineatul (1) al prezentului articol permite unui terŃ să i-a locul debitorului, în urma
unui contract încheiat cu creditorul, iar art. 581 stipulează că, în afara obligaŃiilor intuitu
personae (sau mai exact a obligaŃiilor care trebuiesc executate numai de către debitor),
creditorul este obligat să accepte executarea propusă de un terŃ, sub condiŃia, însă, ca
executarea să fie făcută în interesul debitorului şi nu doar în scopul de a schimba
creditorul. DiferenŃa între aceste texte rezidă în faptul că primul reglementează preluarea
datoriei anterior scadenŃei, iar celelalte în momentul sau ulterior scadenŃei, prin plată.
Dar ce este sau în ce constă „preluarea datoriei de la creditor”?
(a) Nu este o novaŃie prin schimbare de debitor, cu toate că poate fi. Sună cam
ambiguu, dar să vedem argumentele. Conform alin. (1) al art. 665, obligaŃia veche se stinge
„în baza înŃelegerii între părŃi (creditor şi debitor, s.n. S.G.)” de a o înlocui cu o obligaŃie
nouă (în cazul dat, aliquid novi fiind noul debitor). Prin urmare, în cazul unei novaŃii prin

741
schimbare de debitor, întotdeauna va exista consimŃământul celor trei protagonişti:
creditorul, debitorul şi terŃul (noul debitor). În cazul „preluării datoriei de la creditor”,
debitorul poate fi schimbat fie numai prin acordul creditorului şi terŃului (alin. (2) al art. 567),
fie cu acordul tuturor celor implicaŃi: creditor, debitor, terŃ, caz în care se confundă cu o
novaŃie prin schimbare de debitor.
(b) Nu este o delegaŃie imperfectă nici perfectă.
DelegaŃie imperfectă este operaŃia prin care creditorul delegatar acceptă pe debitorul
delegat, dar nu consimte la liberarea debitorului delegant, păstrând ambii debitori. Teza finală
a alineatului (1) este suficient de explicită: „În acest caz, locul debitorului este preluat de
terŃ”. Şi delegaŃia imperfectă implică acordul de voinŃe a celor trei personaje implicate.
DelegaŃia perfectă. Aşa cum s-a remarcat în doctrină, delegaŃia perfectă şi novaŃia prin
schimbare de debitor se suprapun, delegaŃia perfectă fiind o novaŃie prin schimbare de
debitor. Astfel, cele spuse mai sus cu privire la novaŃie sunt valabile şi în acest caz.
(c) SubrogaŃia convenŃională consimŃită de creditor. Această operaŃie se realizează
prin acordul de voinŃă intervenit între creditor şi terŃul care plăteşte datoria debitorului. În
acest caz nu este necesar acordul debitorului, însă, după cum uşor se poate remarca,
subrogaŃia convenŃională consimŃită de creditor trebuie să fie concomitentă cu plata.
SubrogaŃia realizată anterior plăŃii nu este altceva decât o cesiune de creanŃă. „Preluarea
datoriei de la creditor” se realizează înaintea efectuării plăŃii (a se vedea mai sus diferenŃa
între art. 567 şi 581), deci nu este nici o subrogaŃie convenŃională consimŃită de creditor.
(d) Cesiunea de creanŃă. După cum am menŃionat anterior, cesiunea de creanŃă este
contractul prin care un creditor (cedent) transmite dreptul său de creanŃă unei alte persoane
(cesionar).
Există două părŃi: creditorul unei obligaŃii şi un terŃ. Nu este necesar acordul
debitorului. Până aici, cesiunea de creanŃă este identică cu „preluarea datoriei de la creditor”.
Şi aceasta se realizează (poate realiza) între două părŃi: creditorul unei obligaŃii şi un terŃ. Nu
este necesar acordul debitorului.
Diferă, însă, perspectiva din care este privită această operaŃiune, dacă în cazul cesiunii
operaŃiunea este privită din punct de vedere a cedentului, în cazul „preluării datoriei de la
creditor” operaŃiunea (aceeaşi operaŃiune) este privită din punct de vedere terŃului (care poate
fi numit la fel de bine fie cesionar, fie noul debitor). Într-adevăr, ca urmare a cesiunii
creanŃei, cedentul pierde dreptul de a urmări fostul debitor (debitorul cedat) (în anumite
condiŃii, chiar şi dacă cesiunea nu a avut loc sau a fost lipsită de efecte (art. 564 Notificarea
despre cesiune)), dobândind în schimb un nou debitor (cesionarul). În cazul în care cesiunea
de creanŃă este cu titlu oneros, cesionarul urmează să achite fie datoria integrală a vechiului
debitor, fie o parte din ea (în cele mai dese cazuri), dar în orice caz, preia datoria din punct de
vedere „calitativ”, adică dobândeşte calitatea de „noul debitor al cedentului”, chiar dacă
cantitativ obligaŃia sa va fi diminuata în urma înŃelegerii intervenite. Aceeaşi situaŃie se
întâmplă şi cazul cesiunii de creanŃă cu titlu gratuit, cedentul înstrăinează creanŃa fără a primi
nimic în loc, însă, relaŃia sa cu debitorul iniŃial nu diferă cu nimic faŃă ce cazul cesiunii
oneroase, acesta încetează a mai fi debitorul său, datoria sa fiind „preluată” calitativ de către
cesionar, care, fiind gratificat de cedent (practic, discutăm despre o remitere de datorie) nu-i
va plăti nimic.
Rezumând cele spuse mai sus, în cadrul cesiunii de creanŃă, cesionarul îl „eliberează”
pe debitorul cedat de datoria lui faŃă de creditorul iniŃial. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul
„preluării datoriei de la creditor”, terŃul îl „eliberează” pe debitor de datoria lui faŃă de
creditor.
Care sunt, totuşi, deosebirile între cesiunea de creanŃă şi „preluarea datoriei de la
creditor”? O primă deosebire, fără consecinŃe practice importante, ar constitui-o faptul că,
„preluarea datoriei de la creditor” apare ca o „cesiune de creanŃă” nefinalizată sau nespusă

742
până la capăt. În cadrul cesiunii este reglementată cu claritate relaŃia între cesionar şi debitor
cedat. Primul este creditorul ultimul rămâne debitor în cadrul aceluiaşi raport juridic –
raportul iniŃial. În cazul „preluării datoriei de la creditor” nu mai rezultă cu aceeaşi claritate
relaŃia dintre terŃul care a preluat datoria şi fostul debitor. Legiuitorul nu se preocupă de
resorturile care au stat la baza acestei acŃiuni întreprinse de terŃ. Între terŃ şi debitor ar fi putut
exista anumite raporturi juridice anterioare în baza cărora terŃul a preluat datoria; terŃul poate
prelua datoria ca urmare a gestionării afacerilor debitorului; terŃul poate prelua datoria din
dorinŃa de a-l gratifica pe debitor etc.
A doua deosebire şi cea mai importantă rezidă în faptul că, dacă în cazul cesiunii de
creanŃă acordul sau poziŃia debitorului este irelevantă atât în momentul încheierii cesiunii, cât
şi ulterior, în cazul „preluării datoriei de la creditor”, chiar dacă consimŃământul debitorului
nu este necesar la „preluarea datoriei”, ulterior acesta se poate „opune contractului” şi să-l
execute singur. Această diferenŃă face ca „preluarea datoriei de la creditor” să nu poată fi
confundată cu o cesiune de creanŃă.
2. „Debitorul iniŃial are dreptul să se opună contractului şi să execute el însuşi
obligaŃia”. Care este semnificaŃia juridică a sintagmei „să se opună contractului”? Ce se va
întâmpla cu contractul încheiat, va fi caduc, nul, anulabil, pur şi simplu inopozabil
debitorului? Cum se poate opune un terŃ (debitorul) unui contract încheiat de către creditorul
său cu un terŃ? Care ar fi raŃiunea pentru a considera, într-un caz (cesiunea de creanŃă),
contractul încheiat între creditor şi terŃ opozabil debitorului, indiferent de poziŃia lui faŃă de
acel contract, iar în celălalt caz („preluarea datoriei de la debitor”), acelaşi contract încheiat
între creditor şi terŃ inopozabil debitorului?
Nu vom depune mari eforturi pentru rezolvarea acestor probleme, interesul aflării
răspunsurilor fiind unul pur teoretic. Aceasta întrucât, din punct de vedere practic, părŃile nu
vor opta pentru încheierea unui contract în condiŃiile prezentului articol, întrucât împotrivirea
debitorului le-ar zădărnici planurile, ci vor încheia o cesiune de creanŃă, pe care debitorul,
odată notificat, va fi obligat să o respecte.
În concluzie, considerăm că legiuitorul a creat o instituŃie sterilă, fără un suport
teoretic, având o natură juridică dubioasă care va fi, pe bună dreptate, ignorată în practică.

Articolul 568. Preluarea datoriei de la debitor

Dacă preluarea datoriei a fost convenită între terŃ şi debitor printr-un acord, acesta
produce efecte doar cu acceptarea din partea creditorului.

ExperienŃa nereuşită a legiuitorului din cadrul articolului anterior continuă şi în acest

caz. Fiind vorba despre un contract între debitor şi un terŃ, paleta operaŃiunilor cu care se
aseamănă aceasta va fi mult mai redusă: subrogaŃia consimŃită de debitor (observăm chiar
anumite similitudini şi în denumiri) şi novaŃia prin schimbare de debitor.
(a) SubrogaŃia consimŃită de debitor se realizează prin acordul de voinŃă intervenit
între debitor şi un terŃ, de la care debitorul se împrumută pentru a-l plăti pe creditor,
subrogând terŃul împrumutător în drepturile creditorului său iniŃial. Nu este necesar acordul
sau consimŃământul creditorului. Dacă el refuză primirea prestaŃiei de la creditor, debitorul îl
poate pune în întârziere şi apoi stinge obligaŃia sa prin consemnare (Capitolul VII Stingerea
obligaŃiilor, SecŃiunea 2, Stingerea obligaŃiei prin consemnare, art. 645-650). SoluŃia este
firească, întrucât, din punct de vedere juridic, subrogaŃia şi stingerea obligaŃiei au loc în
acelaşi moment. Eventualul consimŃământ al creditorului ar fi plasat şi el în momentul
încheierii contractului prin care se realizează subrogaŃia şi respectiv stingerea obligaŃiei.
Astfel, acest acord apare inutil şi chiar imposibil, întrucât la momentul la care este acordat,

743
persoana respectivă nu mai are calitatea de creditor, obligaŃia fiind, chiar prin ipoteză, stinsă
prin executare, iar alin. (1) al art. 642 Efectele stingerii obligaŃiei ne spune: „Prin stingerea
obligaŃiilor, încetează raporturile juridice între părŃi...”. Întrucât articolul 568 este foarte
explicit, preluarea datoriei se va produce doar cu acceptarea din partea creditorului,
rezultă că nu suntem în prezenŃa unei subrogaŃii consimŃite de debitor.
(b) În schimb, remarcăm, cu o oarecare mirare, că preluarea datoriei de la debitor
întruneşte toate condiŃiile unei novaŃii prin schimbare de debitor. Există consimŃământul celor
trei părŃi implicate creditor, debitor şi terŃ (noul debitor). În urma operaŃiunii, vechiul creditor
este liberat, terŃul preluându-i locul.
Astfel, prin acest articol se dublează o instituŃie deja existentă – novaŃia prin
schimbare de debitor – renunŃându-se, în schimb, la o instituŃie a cărei utilitate nu poate fi
contestată: subrogaŃia în drepturile creditorului consimŃită de debitor.

Articolul 569. Forma preluării datoriei

Preluarea datoriei trebuie să fie încheiată în forma cerută pentru actul juridic în al
cărui temei s-a născut datoria.

Textul acestui articol este similar celui de la alin. (5) al art. 556, care reglementează
condiŃiile de formă ale cesiunii de creanŃă. Mutatis mutandis şi în acest caz vor fi valabile
aceleaşi aprecieri.

Articolul 570. ExcepŃiile opuse de noul debitor

Noul debitor poate opune creditorului excepŃiile care rezultă din raportul dintre
creditor şi debitorul precedent, dar nu poate prezenta spre compensare o creanŃă ce
aparŃine debitorului iniŃial.

Dacă articolul precedent se referea la ambele forme de preluare a datoriei: preluarea

datoriei de la creditor şi preluarea datoriei de la debitor; acest articol, după părerea noastră nu
se poate referi decât la preluarea datoriei de la debitor.
(a) În cazul preluării datoriei de la creditor, după cum ne sugerează chiar titlul, terŃul
(acesta ar fi, în principiu, „noul debitor”, cu toate că, în acest caz, i s-ar potrivi mai degrabă
calificativul de „noul creditor”, întrucât am arătat mai sus care sunt deosebirile între această
formă de preluare a datorie şi cesiune de creanŃă) tratează cu creditorul fără acordul
debitorului, care se poate opune prin executarea chiar de către el a obligaŃiei. Remarcăm
coexistenŃa a două raporturi: creditor – noul debitor; creditor – debitorul iniŃial. Care ar fi
raŃiunea să-i oferim „noului debitor” posibilitatea invocării unor excepŃii ale debitorului
iniŃial dintr-un raport juridic paralel? Cum s-ar putea realiza practic acest lucru? Cum ar putea
invoca „noul debitor” excepŃia remiterii de datorie făcută de creditor debitorului iniŃial? S-ar
ajunge la situaŃii absurde. Creditorul eliberează debitorul iniŃial de datorie, întrucât doreşte ca
obligaŃia să fie executată de „noul debitor” aşa cum au convenit prin contract, însă, acesta,
invocând art. 570 îi ridică excepŃia remiterii de datorie a fostului debitor.
(b) Chiar şi în cazul preluării datoriei de la debitor prezenta dispoziŃie rămâne
deficitară. Să presupunem că la momentul încheierii contractului între creditor şi debitorul
iniŃial, consimŃământul acestuia din urmă a fost viciat prin eroare, dol sau violenŃă. În cazul în
care creditorul l-ar fi acŃionat în instanŃă în vederea executării obligaŃiei, debitorul i-ar fi
putut ridica excepŃia vicierii consimŃământului în conformitate cu art. 227, 228 sau, respectiv,

744
229. Dacă un „nou debitor” preia obligaŃia de la debitorul iniŃial, luându-i locul acestuia, cum
mai poate invoca excepŃiile personale ale fostului debitor, care a devenit între timp terŃ?
Prin urmare, considerăm că textul se referă la excepŃiile referitoare la creanŃă nu şi la
excepŃiile personale.

Articolul 571. Stingerea drepturilor de garanŃie

Ca urmare a preluării datoriei, drepturile de garanŃie stabilite asupra creanŃei se sting

în măsura în care menŃinerea lor nu este încuviinŃată de cei care le-au constituit.

Şi acest articol se referă, în principiu, numai la preluarea datoriei de la debitor.

(a) Nu i se poate aplica, sau cel puŃin nu i se poate aplica în totalitate preluării datoriei
de la creditor din cauza aceleaşi structuri complexe a acesteia din urmă. După cum am
menŃionat mai sus, în cazul acestei forme de preluări există două raporturi juridice care se
desfăşoară în paralel: creditor – noul debitor; creditor – debitorul iniŃial. Conform articolului
în cauză, în momentul în care creditorul încheie contractul de preluare a datoriei cu noul
debitor, drepturile de garanŃie stabilite asupra creanŃei (nu poate fi vorba decât despre creanŃa
iniŃială) se sting. Nu vedem nici o raŃiune aici, atâta timp cât debitorul iniŃial se poate opune
contractului de preluare a datoriei. Creditorul riscă să rămână şi fără noul debitor şi fără
garanŃii.
(b) În cazul preluării datoriei de la debitor dispoziŃia art. 571 este logică şi corelată cu
alte texte de lege. După câte am remarcat, preluarea datoriei de la debitor este o formă a
novaŃiei prin schimbare de debitor. Or, fiind o novaŃie, i se aplică alin. (3) al art. 665:
„Stingerea obligaŃiei principale prin novaŃie stinge şi obligaŃiile accesorii, dacă părŃile nu au
stipulat altfel”. GaranŃiile fiind şi ele nişte accesorii ale obligaŃiei principale, urmează să fie
stinse şi ele. Pentru a nu exista nici un fel de dubii, art. 571 statuează explicit că aceste
garanŃii se sting, în afară de cazul în care cei care le-au constituit încuviinŃează garantarea
noii obligaŃii cu aceleaşi garanŃii.

Capitolul IV
EXECUTAREA OBLIGATIILOR
Sectiunea1
DISPOZITII GENERALE CU PRIVIRE
LA EXECUTAREA OBLIGATIILOR

Articolul 572. CondiŃiile generale de executare a obligaŃiilor

1)Temeiul executării rezidă în existenŃa unei obligaŃii.

2)ObligaŃia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinŃă, la locul şi în
momentul stabilit.

(1) Prin natura sa, raportul juridic obligaŃional este menit să producă efecte juridice.
Efectul general al oricărei obligaŃii este de a da creditorului dreptul de a obŃine de la debitor
îndeplinirea exactă a prestaŃiei la care s-a obligat. În vorbirea juridică un asemenea efect este
asimilat cu noŃiunea de executare a obligaŃiilor. Dar, pentru ca o obligaŃie să poată fi
executată, mai întîi de toate, este necesar ca aceasta să existe, adică să fi luat naştere în
virtutea unuia din temeiurile prevăzute în art.8 şi art.514. Deasemeni sunt pasibile de

745
executare şi obligaŃiile naturale (art.517), numai că spre deosebire de cele civile ele nu pot fi
executate decît pe cale benevolă, creditorul neavînd posibilitatea de a obŃine executarea silită
a acestora. Astfel, dacă debitorul obligaŃiei naturale a executat-o, el a făcut o plată valabilă şi
ca atare, nu mai poate pretinde restituirea ei, cu excepŃia cazului cînd plata obligaŃiei naturale
a fost făcută din eroare. Aşadar, orice executare produce efecte, numai dacă există o obligaŃie,
indiferent dacă aceasta este civilă sau naturală. Dacă însă, obligaŃia nu există atunci plata
efectuată este considerată fără cauză. Cel care a primit o asemenea plată a realizat o
îmbogăŃire fără cauză şi va fi Ńinut să o restituie.
În vorbirea juridică, termenul de executare a obligaŃiei este sinonim cu cel de plată,
astfel că în articolelor ce urmează, prin plată urmează a se înŃelege nu numai executarea unei
obligaŃii constînd dintr-o sumă de bani, ci şi obligaŃiile care au ca obiect transferul dreptului
de proprietate asupra unui bun, executarea unei lucrări, prestarea unui serviciu, etc.
(2) Prevederile acestui aliniat constituie o consacrare legală a principiului executării
corespunzătoare a obligaŃiilor, a cărui conŃinut este detaliat în articolele ce urmează. De
esenŃa acestui principiu este faptul că obligaŃiile se consideră executate în mod corespunzător,
dacă sunt respectate toate condiŃiile prevăzute în actul din care au luat naştere, precum ar fi
cele privitoare la obiectul, subiectele, locul, timpul şi modul de executare. Aceste condiŃii
sunt reglementate în articolele ce urmează. Astfel, condiŃia privitoare la obiectul executării
este reglementată în art.art. 582-584, 588-589; condiŃia privitoare la subiecte, - în art.art.579-
582; cea privitoare la locul de executare - în art.art.573-574; momentul executării – în
art.art.575-578; modul de executare - în art.art.587. Prevederile conŃinute în acest capitol
poartă un caracter general, ele fiind completate, în dependenŃă de specificul fiecărei obligaŃii
de normele corespunzătoare ale părŃii speciale.
Este important de menŃionat că respectarea doar a unora din aceste condiŃii nu este
suficientă pentru a considera obligaŃia executată în mod corespunzător. Spre exemplu, o
prestaŃie efectuată cu respectarea condiŃiilor privitoare la cantitate, dar de o altă calitate, decît
cea prevăzută de contract, precum şi efectuată cu depăşirea termenului de executare nu poate
fi considerată executată în mod corespunzător. Tot astfel vor fi considerate prestaŃiile care
sunt efectuate faŃă de o persoană neîmputernicită de a primi executarea, în alt loc decît cel
convenit la momentul naşterii obligaŃiei sau executate într-un alt mod decît cel prevăzut.
CondiŃiile, cărora trebuie să corespundă executarea obligaŃiilor sunt determinate de
lege sau contract. Această cerinŃă deşi nu este prevăzută în mod expres de textul acestui
articol (precum era prevăzută de art.190, Cod civil, 1964), ea rezultă din conŃinutul art.9 care
obligă părŃile să-şi execute obligaŃiile, cu bună credinŃă, în acord cu legea, cu contractul, cu
ordinea publică şi bunele moravuri. În cazul în care obligaŃia î-şi are izvorul din lege, este
evident că executarea va fi considerată corespunzătoare, în ipoteza în care, conŃinutul său nu
va contraveni prevederilor legii sau a altor acte normative din care a luat naştere. Însă, în
ipoteza în care obligaŃia se va naşte din contract, atunci ea va fi pasibilă de executare, dacă nu
va contraveni atît contractului din care a luat naştere, cît şi prevederilor imperative ale legii,
ordinii publice şi bunelor moravuri. Această regulă are menirea de a determina limitele în
care voinŃa juridică a părŃilor trebuie să se circumscrie.
Textul alineatului comentat, în concordanŃă cu prevederile art.art. 9 şi 513, deasemeni
prevede, că obligaŃia trebuie executată cu bună-credinŃă. Buna-credinŃă este o cerinŃă legală,
potrivit căreia părŃile contractante trebuie să-şi execute obligaŃiile asumate astfel încît efectele
contractului să corespundă, în cel mai înalt grad, voinŃei lor reale. Ea se manifestă printr-o
activitate onestă, loială şi de totală încredere reciprocă pe întreaga perioadă de existenŃă a
obligaŃiei, inclusiv şi la momentul executării (art.513). Postulatul bunei-credinŃe este
consacrat în art.9, sub forma unei prezumŃii legale relative, valabile, deci, pînă la proba
contrarie.

746
Articolul 573. Locul executării obligaŃiei

Dacă locul executării nu este determinat sau nu rezultă din natura obligaŃiei,
executarea urmează a fi efectuată:
a) la domiciliul sau sediul creditorului la momentul naşterii obligaŃiei – în cazul
obligaŃiei pecuniare;
b) la locul aflării bunului în momentul naştrerii obligaŃiei – în cazul obligaŃiilor
de predare a unui bun individual determinat;
c) la locul unde debitorul îşi desfăşoară activitatea legată de obligaŃie, iar în
lipsa acestuia, la locul unde debitorul îşi are domiciliul sau sediul – în cazul
unor alte obligaŃii.

De regulă, locul executării obligaŃiei este determinat prin acordul comun al părŃilor
exprimat în contract sau printr-o dispoziŃie expresă a legii, caz în care debitorul nu poate sili
pe creditor a primi, nici creditorul pe debitor a plăti, în alt loc. În lipsa unor asemenea
stipulări, locul executării se va determină pe baza regulilor expuse în acest articol. Astfel,
conform alin.1 lit.a) obligaŃiile care au ca obiect transmiterea unei sume de bani (cum ar fi
achitarea preŃului de către cumpărător sau restituirea unui împrumut bănesc de către
împrumutat) se vor executa la domiciliul creditorului, iar dacă creditorul este o persoană
juridică, la sediul ei din momentul naşterii obligaŃiei. Cînd obligaŃia are ca obiect un bun
individual determinat (art.294 alin.1) şi părŃile nu au stabilit locul plăŃii, aceasta se va face,
conform alin.1, lit.b), la locul unde se găsea obiectul în momentul încheierii contractului.
Toate celelalte obligaŃii se vor executa, de regulă, la locul unde debitorul îşi desfăşoară
activitatea legată de obligaŃie, cum ar fi de exemplu, locul de depozitare sau de fabricare a
bunului, ori locul de prestare a serviciului. În lipsa acestuia, obligaŃia se va executa la
domiciliul sau sediul debitorului.

Articolul 574. Schimbarea domiciliului, sediului, locului de activitate al

creditorului sau debitorului

(1) În cazul în care debitorul sau creditorul şi-a schimbat domiciliul, sediul sau
locul de activitate pînă la data executării obligaŃiei şi a înştiinŃat despre aceasta cealaltă
parte, obligaŃia se va executa la noul domiciliu, sediu sau loc de activitate.
(2) Cheltuielile sau riscurile suplimentare datorate schimbării domiciliului,
sediului sau locului de activitate sînt suportate de partea care le-a schimbat.

(1) Pentru executarea obligaŃiei la noul loc de aflare a creditorului sau debitorului se
cere, în mod obligatoriu, ca partea ce-şi schimbă domiciliul, sediul sau locul de activitate să
înştiinŃeze cealaltă parte. În cazul unei obligaŃii pecuniare, dacă creditorul îşi schimbă
domiciliul, sediul sau locul de activitate şi nu înştiinŃează despre aceasta pe debitor, atunci
debitorul este în drept să presteze executarea la locul cunoscut, iar dacă în acest loc creditorul
sau persoana împuternicită de acesta lipseşte, atunci debitorul în măsura în care este posibil
îşi va executa obligaŃia prin consemnare (art.645). Dacă obligaŃia urma să se execute la locul
de activitate al debitorului (locul de fabricare sau păstrare a bunurilor), atunci schimbarea
domiciliului sau sediului acestuia nu va determina schimbarea locului de executare.
(2) În sensul alin.2, partea care îşi schimbă domiciliul, sediul sau locul de activitate va
suporta toate cheltuielile ocazionate de executarea obligaŃiei la noul domiciliu, sediu sau loc

747
de activitate, cum ar fi de exemplu, cheltuielile de transport, taxe vamale, prime de asigurare,
etc. Asemenea cheltuieli vor fi suportate doar în măsura în care depăşesc cheltuielile legate
de executarea obligaŃiei la vechiul domiciliu, sediu sau loc de executare.

Articolul 575. Termenul executării obligaŃiei

(1) În cazul în care termenul de executare a obligaŃiei nu este determinat şi nici nu

rezultă din natura acesteia, creditorul are dreptul de a pretinde oricînd executarea ei,
iar debitorul este îndreptăŃit să o execute oricînd. Dacă datoria de a executa imediat nu
rezultă din lege, contract sau din natura obligaŃiei, debitorul trebuie să execute obligaŃia
în termen de 7 zile din momentul cererii creditorului.
(2) Dacă termenul de executare a obligaŃiei este determinat, se consideră că
creditorul nu poate cere executarea înainte de termen. Debitorul însă poate executa
obligaŃia înainte de termen dacă creditorul nu are nici un motiv temeinic pentru a
refuza executarea. În cazul în care respinge executarea anticipată, creditorul este
obligat să-l informeze imediat în acest sens pe debitor şi să ia toate măsurile necesare
pentru a evita prejudicierea lui.

(1) Termenul este un eveniment viitor şi sigur că se va produce, care afectează

executarea sau stingerea unei obligaŃii. În marea majoritate a cazurilor termenul este fixat
de părŃi în contract. El fiind determinat de o dată calendaristică la care debitorul este Ńinut
să-şi execute obligaŃia faŃă de creditor (să plăteasca o sumă de bani, să predea o lucrare
efectuată, să predea un lucru, să remită posesia unui obiect, etc.) sau rezultă din natura
contractului, adică din circumstanŃele care determină data la care creditorul va primi
prestaŃia datorată de către debitor (de exemplu, în cazul încheierii unui contract privitor la
vînzarea roadei viitoare, fără indicarea termenului, se subînŃelege că livrarea acestea va
avea loc la coacerea ei).
Dacă termenul de executare nu este determinat şi nici nu rezultă din natura acesteia,
atunci obligaŃia este susceptibilă de executare imediată. Aceasta înseamnă că debitorul este în
drept de a-şi executa obligaŃia în orice moment în cursul perioadei stabilite în contract sau
determinate prin referire la contract, iar creditorul este obligat să primească executarea
propusă de către debitor. La rîndul său creditorul, este îndreptăŃit de a cere executarea
obligaŃiei în orice moment de la data naşterii raportului juridic obligaŃional, iar debitorul este
obligat de a o executa în termen de 7 zile din momentul cererii creditorului, dacă datoria de a
executa imediat nu rezultă din lege, contract sau din natura obligaŃiei. În dependenŃă de
momentele specificate în acest articol se apreciază dacă părŃile şi-au executat obligaŃiile în
termen sau sunt în întîrziere.
(2) Potrivit prevederilor alin.2, termenul de executare a obligaŃiilor este presupus
întotdeauna că s-a stipulat în favoarea debitorului. Aceasta înseamnă că creditorul nu poate
cere executarea obligaŃiei decît la împlinirea termenului stabilit, iar debitorul este în drept de
a executa obligaŃia chiar şi înainte de expirarea acestuia. Această prezumŃie îşi are suportul pe
regula generală de interpretare, potrivit căreia în caz de îndoială convenŃia se interpretează în
favoarea părŃii care se obligă. Prin derogare de la această regulă, termenul de executare poate
fi stipulat în favoarea creditorului, în cazul în care acesta are motive temeinice de a refuza
executarea. Astfel de motive pot să rezulte din înŃelegerea părŃilor prin care creditorului i se
acordă dreptul de a cere executarea obligaŃiei înainte de termen sau din prevederile legii ori
din natura obligaŃiei. Un exemplu de acest gen este contractul de depozit, care acordă
deponentului (creditorului) dreptul de a-şi ridica oricînd bunul depozitat, chiar şi atunci cînd
contractul prevede un termen de depozitare (art.1096 alin.1.). Uneori, termenul se stipulează

748
în favoarea ambelor părŃi, adică atît al debitorului, cît şi al creditorului. O stipulaŃie de acest
gen se inserează în contractul de împrumut, căci aici debitorul are interes să plătească numai
la scadenŃă, neavînd pentru moment suma necesară efectuării plăŃii, iar creditorul are interes
să nu primească plata cu anticipaŃie, pentru a nu pierde din dobînda la care este îndreptăŃit.
Chestiunea de a şti în interesul cui este stipulat termenul prezintă importanŃă din punctul de
vedere al renunŃării la termen, deoarece o atare renunŃare poate fi valabil făcută numai de
către persoana în favoarea căreia s-a stipulat termenul, iar în ipoteza în care este prevăzut în
folosul ambelor părŃi, nu se poate renunŃa la beneficiul său decît prin acordul ambelor părŃi.
RenunŃarea la termen produce efecte întocmai ca şi împlinirea lui, în sensul că obligaŃia
devine imediat exigibilă.
În finalul acestui articol, legea bazîndu-se pe considerente de protejare a părŃii
obligate, pune în sarcina creditorului care respinge executarea anticipată, să-l informeze
imediat pe debitor despre aceasta şi să întreprindă toate măsurile necesare pentru a evita
prejudicierea lui.

Articolul 576. Dreptul creditorului de a cere executarea obligaŃiei înainte de

termen

Chiar dacă, în favoarea debitorului, este stabilit un anumit termen de executare,

creditorul poate pretinde executarea imediată a obligaŃiei în cazul în care debitorul se
află în incapacitate de plată sau a redus garanŃiile convenite anterior, sau în genere nu
lea putut prezenta, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

1. În principiu, debitorul nu este Ńinut să-şi execute obligaŃiile înainte de termen, cînd
termenul de executare este stabilit în favoarea sa. Ca excepŃie, dispoziŃiile prezentului articol
decad debitorul din beneficiul termenului, în cazul în care există unul din următoarele
temeiuri:
a) Incapacitatea de plată a debitorului. Conform definiŃiei date de art.2 al Legii
insolvabilităŃii (nr.632/2001), incapacitatea de plată este situaŃia debitorului caracterizată prin
incapacitatea lui de a-şi executa obligaŃiile pecuniare scadente. Decăderea debitorului din
beneficiul termenului, în baza acestui temei, nu se produce prin simpla invocare de către
creditor a incapacităŃii de plată a debitorului, ci trebuie ca această stare financiară a
debitorului să fie confirmată printr-o hotărîre judecătorească. În cazul debitorului-persoană
fizică, creditorul este Ńinut în mod preponderent să probeze incapacitatea de plată a
debitorului, căci în dependenŃă de aceasta se va aprecia dacă prestaŃia solicitată a devenit sau
nu scadentă. Incapacitatea debitorului-persoană fizică poate fi confirmată atît printr-un proces
judiciar preliminar, cît şi în cadrul aceluiasi proces. În cazul în care debitorul este o persoană
juridică sau un întreprinzător individual, decăderea din beneficiul termenului nu are loc prin
efectul unei simple încetări a plăŃilor, ci se produce numai după adoptarea de către instanŃa de
judecată a hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate, care are ca efect să facă
exigibile toate datoriile persoanei insolvabile. RaŃiunea pentru care datoriile debitorului
insolvabil devin exigile se bazează pe de o parte pe considerentul că creditorul nu acordă, în
genere, un termen decît întemeindu-se pe solvabilitatea debitorului, aşa încît termenul trebuie
să cadă odată cu încetarea solvabilităŃii. Pe de altă parte, acest efect al insolvabilităŃii se
bazează pe necesitatea ca întregul pasiv al persoanei insolvabile să poată fi reglat şi licidat în
acelaşi timp, căci în caz contrar, şi-ar încasa creanŃele numai creditorii cu creanŃa exigibilă în
momentul declarării insolvabilităŃii. Este de remarcat faptul că în cazul unei datorii solidare,
incapacitatea de plată a unuia dintre debitorii solidari, nu dă dreptul creditorului să
urmărească pe ceilalŃi codebitori, care nu sunt decăzuŃi din beneficiul termenului.

749
 b) Reducerea garanŃiilor convenite anterior. După cum rezultă din textul acestui
articol decăderea debitorului din beneficiul termenului are loc în cazul în care debitorul a dat
garanŃii creditorului şi aceste garanŃii sunt diminuate prin fapta sa. Observăm că textul se
referă numai la garanŃiile convenite anterior, adică la garanŃiile convenŃionale, precum ar fi
gajul sau ipoteca. În ce priveşte creditorii chirografari, care nu dispun de o garanŃie reală, ci
doar de gajul general tacit asupra întregului patrimoniu al debitorului, decăderea din
beneficiul termenului nu operează, pentru că ei nu sunt garantaŃi prin garanŃii convenŃionale.
La fel decăderea din beneficiul termenului nu se aplică la garanŃiile legale, derivînd din
puterea legii, în loc de a deriva din voinŃa expresă a părŃilor sau dintr-o dispoziŃie a legii care
interpretează numai voinŃa părŃilor. Astfel, ea nu se aplică gajului legal (art.467). Se
consideră că garanŃiile au fost reduse, cînd debitorul a scăzut prin fapta sa valoarea
materială a bunului dat drept garanŃie. Astfel, va fi decăzut din termen, debitorul care după ce
a ipotecat o casă, o dărîmă sau o lasă să se ruineze; sau debitorul care ipotecînd o livadă, face
tăieri extraordinare şi anticipate. Orice degradare, orice schimbare, orice act de proastă
administrare, constituie, în regula generală, o cauză de decădere din beneficiul termenului.
Dacă reducerea garanŃiilor provine din faptul creditorului, care a neglijat, de exemplu, să
îndeplinească anumite formalităŃi pentru garantarea plăŃii creanŃei, decăderea din termen nu
va avea loc. La fel nu va avea loc decăderea din termen în cazul în care reducerea garanŃiilor
provine dintr-un caz fortuit sau de forŃă majoră. În cazul în care pe lîngă garanŃiile micşorate
mai există şi alte garanŃii, debitorul nu va putea să înlocuiască garanŃiile care au fost reduse
cu alte garanŃii sau să profite de faptul că garanŃiile rămase sunt suficiente pentru garantarea
executării obligaŃiei la termenul fixat. Diminuarea garanŃiilor este o chestiune de fapt.
Constatarea acestui fapt trebuie să rezulte dintr-o hotărîre judecătorească.
c) Neprezentarea garanŃiilor promise. Debitorul este decăzut din beneficiul
termenului dacă nu a prezentat garanŃiile promise prin contract, deoarece acest caz trebuie
asimilat cu acel cînd debitorul micşorează garanŃiile ce le-a dat prin contract. Astfel, debitorul
este decăzut din beneficiul termenului, cînd a promis să aducă garanŃia unei anumite persoane
(fidejusiune) şi nu a adus-o, în acest caz, debitorul nu poate să beneficieze de termen, aducînd
garanŃia altei persoane sau constituind ca garanŃie un gaj sau o ipotecă. Există diferenŃă între
cazul cînd debitorul a micşorat garanŃiile date şi cazul cînd debitorul nu a dat garanŃiile
promise, deoarece în primul caz, debitorul este decăzut din termen fără a avea dreptul să
completeze sau să restabilească garanŃiile, iar în cel de-al doilea caz, pînă ce termenul nu a
expirat, şi nu s-a pronunŃat decăderea, debitorul poate da garanŃiile ce le-a promis şi pe care a
întîrziat să le dea.
d) În alte cazuri prevăzute de lege, decăderea din beneficiul termenului are loc
numai dacă există o prevedere expresă care să acorde creditorilor o asemenea posibilitate.
Astfel, conform art.45 alin.4 al Legii 1134/1997, creditorii societăŃii pe acŃiuni, în termen de
o lună de la data publicării hotărîrii cu privire la reducerea capitalului social, au dreptul să
ceară de la societate acordarea de cauŃiuni sau garantarea obligaŃiilor asumate de ea ori
executarea înainte de termen a obligaŃiilor societăŃii. La fel în caz de reorganizare a persoanei
juridice, creditorii pot, în termen de 2 luni de la publicarea ultimului aviz în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, să ceară persoanei juridice care se reorganizează garanŃii în măsura în
care nu pot cere satisfacerea creanŃelor (art.72 alin.2).

Articolul 577. Dreptul debitorului de a amîna executarea obligaŃiei

Debitorul are dreptul să amîne executarea obligaŃiei atunci cînd şi în măsura în

care nu poate determina cu bună-credinŃă cui trebuie să o execute.

750
 În conformitate cu principiul executării corespunzătoare a obligaŃiei, debitorul este
Ńinut să execute obligaŃia în momentul stabilit (art.572 alin.2). Prin derogare de la acest
principiu, prevederile acestui articol acordă debitorului dreptul să amîne executarea obligaŃiei
în cazul în care nu poate determina cu bună credinŃă cui trebuie să o execute. Acest fapt
poate să constea în necunoaşterea de către debitor a numelui sau denumirii creditorului ori a
persoanei împuternicite să primească executarea; fie a domiciuliui, sediului sau locului de
executare a obligaŃiei; fie a datelor bancare ale creditorului la care urmează să se transfere
banii.
În cazul în care debitorul nu poate determina identitatea creditorului doar referitor la anumite
părŃi ale obligaŃiei, atunci el va putea amîna executarea doar în această măsură. Spre
exemplu, în cazul unei obligaŃii divizibile cu pluralitate de creditori (art.519), debitorul va
putea amîna executarea obligaŃiei în măsura în care nu cunoaşte identitatea unuia dintre
creditori, iar în privinŃa celorlalŃi creditori, el va fi obligat să o execute în termenele stabilite.
Este de observat faptul că debitorul este îndreptăŃit să amîne executarea obligaŃiei, doar în
cazurile în care identitatea creditorului nu poate fi stabilită cu bună-credinŃă, adică din
motive neimputabile lui. Totodată, se impune de a fi remarcat faptul că prevederile acestui
articol constituie un drept şi nu o obligaŃie a debitorului de a amîna executarea, căci conform
art. 645, debitorul în baza aceluiaşi temei, poate să consemneze bunurile ce constituie
obiectul obligaŃiei. Cu alte cuvinte, debitorul are dreptul să aleagă, între amînarea executării
obligaŃiei şi consemnare.

Articolul 578. Executarea obligaŃiilor condiŃionate

Dacă efectele unui act juridic depind de îndeplinirea unei condiŃii, obligaŃia
devine scadentă în ziua survenirii acesteia.

1. ObligaŃiile condiŃionale sunt acele obligaŃii a căror apariŃie sau încetare depinde de
un eveniment viitor şi nesigur ca realizare (art.234). Privite sub aspectul efectelor lor,
obligaŃiile condiŃionale pot suspensive, - cînd suspendă apariŃia lor (art.239) sau rezolutorii,
- cînd întîrzie stingerea lor (art.240). Din felul în care sunt formulate prevederile acestui
articol rezultă că legiuitorul se referă doar la obligaŃiile afectate de o condiŃie suspensivă,
căci doar prin îndeplinirea unor asemenea condiŃii, obligaŃia devine scadentă. Aşadar, prin
realizarea condiŃiei suspensive, obligaŃia se consolidează, convertindu-se într-o obligaŃie
pură şi simplă. Drept urmare, creditorul din ziua îndeplinirii condiŃiei are dreptul de a
pretinde plata de la debitor. Dacă plata a fost deja efectuată de către debitor, atunci prin
efectul îndeplinirii condiŃiei ea va fi validată. În cazul în care, bunul ce constituie obiect al
executării este un bun frugifer, atunci fructele produse de acesta vor reveni creditorului
(dobînditorului), numai după momentul realizării condiŃiei. Tot din acest moment începe să
curgă termenul de prescripŃie extinctivă (art.272 alin.2). Îndeplinirea condiŃiei prezintă
interes şi din punct de vedere al suportării riscului pieirii fortuite, care după regula generală
cade în sarcina debitorului, pînă în momentul în care se realizează condiŃia. Astfel, dacă un
bun cert care este vîndut sub condiŃie suspensivă, piere pînă la îndeplinirea condiŃiei, atunci
debitorul va suporta singur pierderea; cumpărătorul fiind eliberat de obligaŃia de a plăti
preŃul.
Pînă la îndeplinirea condiŃiei, creditorul nu poate face urmăriri, nici acte de executare,
iar în cazul cînd a primit, din eroare, plata înainte de îndeplinirea condiŃiei, debitorul are
dreptul să ceară restituirea conform regulilor plăŃii nedatorate. Totuşi, creditorul pînă la
îndeplinirea condiŃiei poate să înstrăineze bunul, să-l greveze cu sarcini reale (ipoteci,
servituŃi, etc.), însă aceste înstrăinări sau constituiri de drepturi reale, vor rămîne valabile

751
numai dacă condiŃia se va îndeplini. Dacă asemenea acte vor fi efectuate de către debitor,
atunci ele vor fi menŃinute, numai dacă nu se îndeplineşte condiŃia, iar dacă ea se
îndeplineşte, ele vor fi rezolvite.

Articolul 579. Persoanele îndreptăŃite de a primi executarea obligaŃiei

(1) Debitorul trebuie să execute obligaŃia către creditor sau persoana

împuternicită de acesta ori către persoana împuternicită prin lege sau hotărîre
judecătorească.
(2) În cazul în care executarea a fost făcută faŃă de o persoană neîmputernicită,
obligaŃia se consideră executată dacă creditorul o confirmă sau profită în vreun fel de
aceasta.

1. În covîrşitoarea majoritate a cazurilor, plata, pentru a fi liberatorie se face

creditorului însuşi. Dar, după cum arată codul în textul citat, plata poate fi făcută şi în mîinile
împuternicitului creditorului, ceea ce prin efectul ficŃiunii reprezentării, înseamnă a o face
creditorului însuşi. Acordarea împuternicirilor de a primi plata se efectuiază, - conform
art.246 al.1, - prin exprimarea voinŃei faŃă de persoana care se împuterniceşte sau faŃă de
terŃul în a cărui privinŃă va avea loc reprezentarea. Plata poate fi primită atît în baza unui
mandat special (art.1032 al.1), cît şi în baza unui mandat general (art.1032 al.2), fiindcă
primirea plăŃii se consideră, în genere ca un act de administrare (art.198 al.2). Plata mai poate
fi făcută şi faŃă de persoana care a fost indicată, de comun acord, prin convenŃia părŃilor, spre
a primi plata. Creditorul creditorului sau altă persoană arătată de părŃi, poate în asemenea caz
să primească plata, fără a putea însă, în principiu, să noveze datoria, nici s-o remită
debitorului, nici s-o compenseze, afară de cazul cînd părŃile ar fi manifestat o intenŃie
contrară.
Deasemeni plata poate fi primită de către un reprezentant legal (părinŃi, adoptatori,
tutori sau curatori în ceea ce priveşte plata pe care trebuie să o primească persoanele
incapabile aflate sub ocrotirea lor; administratorii persoanelor juridice) sau de către un
reprezentant judiciar (administratorii fiduciari (art.88 al.1), lichidatorii persoanelor juridice
(art.90), etc).
În fine, plata poate fi făcută şi succesorilor în drepturi ai creditorului. Astfel, la
moartea creditorului, plata se poate face moştenitorilor săi, care în această calitate, au devenit
creditori. Cesionarul unei creanŃe fiind succesorul particular al creditorului original este tot
un creditor, astfel încît plata se va face în mîinile sale.
2. Plata făcută altor persoane decît celor sus arătate este, în principiu, nulă. Prin
excepŃie, plata făcută unei persoane care nu are împuternicire de a primi pentru creditor,
devine valabilă dacă creditorul o confirmă. Confirmarea plăŃii valorază mandat (ratihabitio
mandatu aequiparatur) şi produce efect retroactiv începînd de la data efectuării plăŃii.
Confirmarea creditorului poate să rezulte şi din fapte care indică intenŃia creditorului de a
renunŃa la dreptul de a invoca nulitatea plăŃii făcute, cu condiŃia ca voinŃa de a confirma să fie
certă şi evidentă (art.218 al.2). Conformarea poate fi atît expresă cît şi tacită. Ca exemplu de
confirmare tacită serveşte cazul în care terŃul a primit o plată parŃială, iar creditorul reclamă
de la debitor restul neplătit, sau cînd creditorul reclamă de la terŃ, ceea ce a primit ca plată de
la debitor.
Deosebit de confirmare, plata mai poate fi considerată ca valabilă, în cazul cînd
creditorul a profitat de ea, adică a consumat sau s-a folosit de plata primită. De pildă, cînd
debitorul în loc să-i plătească creditorului său, a plătit creditorului acestuia. Plata profită

752
adevăratului creditor în măsura în care determină stingerea obligaŃiei principale. Respectiv,
cînd creditorul profită de plata făcută unui terŃ numai în parte, plata va fi valabilă numai
pentru acestă parte.

Articolul 580. Plata făcută unui creditor incapabil

Dacă creditorul este incapabil, plata ce i se face personal nu este valabilă, cu

excepŃia cazului cînd debitorul demonstrează că plata a profitat creditorului.

1. Cel ce primeşte o plată trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina, deoarece primirea

plăŃii înseamnă stingerea creanŃei, element activ al patrimoniului. SancŃiunea plăŃii către un
incapabil este nulitatea relativă, care duce la consecinŃa că debitorul va trebui să plătească din
nou către cel împuternicit să primească plata pentru incapabil. Făcînd însă aplicarea
principiului îmbogăŃirii fără justă cauză, legea dispune că debitorul nu va fi Ńinut să plătească
a doua oară dacă dovedeşte că plata a profitat creditorului, adică se află în patrimoniul
acestuia fie lucrul plătit, fie echivalentul său. Deasemeni, se consideră că lucrul plătit a
profitat incapabilului, cînd se dovedeşte că l-a întrebuinŃat în mod util şi rezonabil, inteligent
după cum l-ar fi putut întrebuinŃa şi reprezentantul său legal. Plata făcută unui incapabil poate
fi validată prin confirmarea făcută de persoana ce a primit-o, după încetarea incapacităŃii sale
sau de către reprezentantul său legal.
Prin excepŃie de la regula conŃinută în acest articol, plata făcută unui incapabil este
valabilă dacă a fost făcută de debitor cu bună-credinŃă, în necunoaşterea incapacităŃii
creditorului. Această soluŃie are loc mai cu seamă atunci cînd creditorul a devenit incapabil,
fără ca debitorul să aibă cunoştinŃă de această incapacitate. Totodată este necesar ca
necunoaşterea de către debitor a stării de incapacitate a creditorului să nu fie rezultatul unei
imprudenŃe sau neglijenŃe din partea debitorului.

Articolul 581. Executarea obligaŃiei de către un terŃ

(1) Dacă din lege, contract sau din natura obligaŃiei nu reiese că debitorul urmează
să execute obligaŃia personal, aceasta poate fi executată şi de un terŃ. În astfel de cazuri,
creditorul este obligat să accepte executarea propusă de terŃ pentru debitor. Oferta de
executare de către un terŃ trebuie făcută în interesul debitorului şi nu doar în scopul de
a schimba creditorul.
(2) Creditorul poate refuza executarea propusă de către terŃ dacă debitorul este
împotriva unei astfel de executări.

1. Potrivit regulii generale conŃinute în alin.1 al acestui articol, obligaŃia poate fi

executată de debitor sau de un terŃ. Aşadar, în primul rînd, este de observat că cel Ńinut a face
plata şi care o poate face este debitorul. El poate plăti în mod valabil personal sau prin
reprezentant. În al doilea rînd, plata poate fi făcută de o persoană Ńinută împreună cu debitorul
(codebitorul solidar sau indivizibil) sau pentru debitor (fidejusorul (art.1146), comitentul
pentru prepus (art.1403), părinŃii pentru copii lor minori (art.1406-1407), etc.). În al treilea
rînd, plata poate fi făcută de o persoană interesată în efectuarea ei (art.582). În al patrulea
rînd, plata poate fi făcută şi de orice persoană neinteresată. În acest caz, terŃul poate face plata
fie în numele debitorului, în cadrul unui contract de mandat sau în cadrul unei gestiuni de
afaceri, fie în nume propriu, spre exemplu atunci cînd face o liberalitate debitorului cu ceea
ce acesta datora creditorului său.

753
 De la regula că plata poate fi făcută de orice persoană, există următoarele excepŃii: a)
cînd legea prevede în mod expres că obligaŃia poate fi executată doar de către debitor, afară
de cazul în care părŃile au convenit altfel. Astfel, conform art.1036 alin.1, mandatarul este
obligat să execute mandatul personal, dacă nu i se permite prin contract transmiterea
mandatului către un terŃ. La fel, conform art.1091 al.1, depozitarul nu are dreptul, fără
încuviinŃarea deponentului, să transmită unui terŃ spre depozitare bunul primit. b) cînd părŃile
au stabilit expres prin acordul lor de voinŃă că plata nu poate fi făcută decît de debitorul acelei
obligaŃii. c) cînd prin natura sa obligaŃia poartă un caracter strict personal (intuituu personae),
cum ar fi de exemplu obligaŃiile ce rezultă din contracte de creare a lucrărilor ştiinŃifice, de
artă, literare, etc.
Oricare ar fi persoana care face plata, creditorul este în principiu obligat s-o accepte.
Pentru aceasta este necesar ca plata făcută de către terŃ să aibă ca obiect, exact bunul datorat
de debitor. Astfel, dacă bunul datorat constă dintr-o sumă de bani, plata trebuie să se facă în
bani, iar nu în valori mobiliare sau în natură. Deasemeni, terŃul trebuie să achite obligaŃia în
întregime, neputînd să constrîngă pe creditor să primească o plată parŃială a datoriei. Dacă
creditorul refuză să primească plata, debitorul sau terŃul care efectuază plata pentru debitor,
vor efectua plata prin consemnare.
Prevederile al.1 ale acestui articol stabilesc pentru terŃul care efectuază plata condiŃia
ca oferta de executare să fie făcută în interesul debitorului, adică în scopul stingerii obligaŃiei
pe care acesta o are faŃă de creditor şi nu doar în scopul schimbării creditorului primar. În
raport cu debitorul terŃul are aceleaşi drepturi ca şi creditorul pe care l-a plătit. Făcînd plata în
locul debitorului, terŃul are împotriva acestuia o acŃiune de regres (recursorie), a cărei
justificare se găseşte în principiile gestiunii de afaceri şi în cele ale îmbogăŃirii fără justă
cauză. TerŃul va avea contra debitorului dreptul la regres numai în măsura în care plata a
profitat acestuia. În caz de exercitare a acŃiunii de regres contra debitorului, acesta are dreptul
să-i opună toate excepŃiile pe care le-ar fi putut opune creditorului. Dacă după ce a efectuat
plata, terŃul nu a înştiinŃat despre aceasta pe debitor şi acesta a plătit deasemenea datoria,
terŃul nu va putea exercita acŃiunea de regres împotriva debitorului, ci numai împotriva
creditorului.
2. Prevederile alin.2 constituie o excepŃie de la regula înscrisă în alineatul precedent,
după care creditorul este obligat să accepte executarea propusă de terŃ pentru debitor.
Creditorul va putea uza de această excepŃie ori de cîte ori debitorul o va cere. Totodată
trebuie Ńinut cont de faptul că prevederea comentată constituie un drept şi nu o obligaŃie a
creditorului în ceea ce priveşte neacceptarea plăŃii propuse de către terŃ, căci dacă creditorul
nu va avea suficiente temeiuri de a considera că debitorul îşi va executa obligaŃia în mod
corespunzător, el este în drept să refuze asemenea cereri ale debitorului.

Articolul 582. Satisfacerea creanŃelor creditorului de către un terŃ

Dacă creditorul supune urmăririi un bun ce aparŃine debitorului, oric

e persoană care se află în riscul de a pierde anumite drepturi asupra bunului poate
satisface creanŃele creditorului fără acordul debitorului. Prin satisfacerea creanŃelor
menŃionate, terŃul ia locul creditorului.

OperaŃiunea descrisă în cadrul acestui articol este întîlnită în literatura de specialitate

sub denumirea de subrogaŃie legală. Menirea acestei instituŃii este de a proteja interesele
terŃilor în situaŃia în care acestea sunt ameninŃate de urmărirea silită pornită de creditor asupra
bunurilor ce aparŃin debitorului, dar care se află în posesia şi folosinŃa terŃului. În temeiul
prezentului articol, terŃa persoană are posibilitatea de a satisface creanŃele creditorului fără

754
acordul debitorului. Totodată operaŃiunea în cauză se poate produce şi fără consimŃămîntul
creditorului, întrucît pe creditor îl interesează plata integrală a creanŃei şi mai puŃin persoana
celui care o efectuază, căci prin conŃinutul său asemenea obligaŃii nu au un caracter personal
(intuituu personae). Dacă totuşi, creditorul va refuza să primească plata propusă de către terŃ,
atunci terŃul care voieşte să profite de efectele acestui articol va face o consemnare. CreanŃa
consemnată trebuie să fie achitată integral, căci după regulile generale de executare a
obligaŃiilor, creditorul nu poate fi constrîns să primească o plată parŃială.
Prin efectul subrogaŃiei, terŃul ia locul creditorului, adică dobîndeşte creanŃa (pe
care a plătit-o) cu toate drepturile şi accesoriile ei. Aceasta înseamnă că subrogatul va avea nu
numai acŃiunea pe care creditorul plătit ar fi putut s-o intenteze, în caz de neplată, împotriva
debitorului, dar şi toate eventualele garanŃii ale creanŃei respective: gaj sau ipotecă. Efectul
translativ al subrogaŃiei o apropie foarte mult de cesiunea de creanŃă, însă spre deosebire de
aceasta subrogaŃia poate să aibă loc şi fără consimŃămîntul creditorului sau al debitorului,
întrucît temeiul juridic al acesteia îl formează legea şi nu convenŃia părŃilor. Deasemeni, în
materie de subrogaŃie nu este necesară notificarea către debitor cerută de art.564, precum şi
garantarea de către creditor a existenŃei creanŃei, căci subrogatul în caz de inexistenŃă a
creanŃei, are numai acŃiune în repetiŃiune pentru ce a plătit; el nu are acŃiune în garanŃie.
Exemple de aplicare practică a acestei prevederi pot fi întîlnite în cazul în care creanŃa
supusă urmăririi aparŃine unor creditori cu rang preferenŃial diferit, dintre care creditorul cu
rang de preferinŃă inferior plăteşte creditorului cu rang de preferinŃă superior. Spre exemplu,
un creditor chirografar plăteşte chitanŃa unui creditor ipotecar sau un creditor ipotecar de rang
inferior plăteşte unui creditor ipotecar de rang superior, subrogîndu-se în rangul acestuia.
Primul creditor are interes să plătească atunci cînd creditorul cu rang preferenŃial ameninŃă să
scoată în vînzare bunul asupra căruia poartă garanŃia sa reală într-un moment la care, prin
preŃul obŃinut pentru bun, n-ar fi îndestulat decît creditorul cu rang preferenŃial. Primul
creditor, plătind pe cel cu rang preferenŃial, se subrogă în drepturile acestuia şi va putea
aştepta pînă ce, prin vînzarea bunului, vor putea fi acoperite ambele creanŃe: şi cea pe care el
a plătit-o pentru creditorul cu rang preferenŃial şi propria sa creanŃă. Un alt exemplu de
subrogaŃie poate fi întîlnit în ipoteza în care dobînditorul unui bun gajat plăteşte pe creditoriul
gajist, pentru a preîntîmpina urmărirea bunului şi al păstra în patrimoniul său.

Articolul 583. Executarea obligaŃiei pecuniare

(1) ObligaŃia pecuniară se exprimă în monedă naŃională. PărŃile pot conveni

asupra unor obligaŃii pecuniare în valută străină în măsura în care acest lucru nu este
interzis prin lege.
(2) Dacă obligaŃia pecuniară exprimată în valută străină trebuie executată pe
teritoriul Ńării, executarea poate fi făcută în monedă naŃională, cu excepŃia cazului cînd
executarea în valută străină a fost stipulată expres. Se va lua în considerare rata de
schimb a Băncii NaŃionale a Moldovei din momentul executării obligaŃiei.

(1) Prevederile alin.1 ale acestui articol stabilesc cu titlu de regulă generală cerinŃa ca
obligaŃiile pecuniare să fie exprimate în monedă naŃională. Această prevedere se află în strictă
concordanŃă cu principiile ce stau la baza funcŃionării sistemului monetar al Republicii
Moldova, în deosebi cu principiul înscris în art.3 al Legii nr.1232/1995, care în mod
imperativ stabileşte că moneda naŃională, leul moldovenesc, este unicul instrument de plată
pe teritoriul Republicii Moldova. Exprimarea obligaŃiei pecuniare în monedă naŃională se
realizează prin stabilirea expresă în actul juridic generator de obligaŃii a valorii prestaŃiei în

755
lei (moldoveneşti). În cazurile în care părŃile au stabilit valoarea prestaŃiei în valută străină
sau în unităŃi monetare convenŃionale, atunci exprimarea obligaŃiei pecuniare în valută
naŃională se va efectua conform cursului de schimb dintre aceste două valute. Cu titlu de
excepŃie, legea permite părŃilor de a conveni asupra unor obligaŃii pecuniare în valută străină
în măsura în care acest lucru nu este interzis de lege. În acest sens, este de remarcat faptul că
posibilitatea executării obligaŃiei pecuniare în valută străină este condiŃionată de existenŃa
unei legi speciale, cum ar fi de exemplu: Legea nr.998/1992 care prevede posibilitatea
constituirii investiŃiilor străine sub formă de valută liber convertibilă (art.art.3 şi 7);
InstrucŃiunea BNM nr.10018-25/1994 care permite efectuarea vînzării mărfurilor prin
intermediul magazinelor „duty-free” în valută liber convertibilă; InstrucŃiunea BNM
nr.212/2000 care acordă agenŃilor economici care activează în domeniul aviaŃiei civile şi care
au obŃinut autorizaŃia de încasare a valutei străine în numerar, dreptul de a încasa valuta
străină în numerar pentru serviciile acordate pasagerilor şi/sau operatorilor aerieni ce sunt
deserviŃi pe Aeroportul InternaŃional Chişinău, precum şi primirii valutei străine în numerar
din contul în valută străină pentru achitarea cheltuielilor suportate pe aeroporturile străine în
cazul efectuării curselor neregulate (charter) sau aterizării din motive tehnice; Regulamentul
privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea
Consiliului de AdministraŃie al BNM, proces-verbal nr.2 din 13.01.1994, care permite
efectuarea de plăŃi în valută străină în cadrul operaŃiunilor curente internaŃionale sau pentru
deservirea angajamentelor private înregistrate la BNM sau a creditelor sau garanŃiilor de stat
contractate prin Ministerul FinanŃelor, etc.
(2) În conformitate cu principiul executării corespunzătoare a obligaŃiilor, obligaŃiile
pecuniare trebuie executate în valuta în care sunt exprimate. Prin derogare de la acest
principiu, prevederile alin. 2 ale articolului comentat acordă debitorului posibilitatea de a
executa obligaŃia în monedă naŃională, atunci cînd executarea obligaŃiei pecuniare exprimate
în valută străină se înfăptuieşte pe teritoriul Ńării. După cum se observă, posibilitatea de a opta
între executarea obligaŃiei în valută naŃională sau în valută străină aparŃine doar părŃii
obligate, adică debitorului. Respectiv, creditorul nu poate să refuze primirea plăŃii în valută
naŃională sau să-l constrîngă pe debitor la executarea obligaŃiei în valută străină. Această
regulă are un caracter general şi se aplică ori de cîte ori, executarea în valută străină n-a fost
stipulată în mod expres. În cazul în care obligaŃia pecuniară exprimată în valută străină se va
executa în monedă naŃională, atunci la stabilirea cursului de schimb dintre valute, se va lua în
consideraŃie rata de schimb a Băncii NaŃionale a Moldovei din momentul executării
obligaŃiei.

Articolul 584. PrestaŃia în cazul modificării ratei de schimb

(1) Dacă înainte de scadenŃa unei obligaŃii pecuniare s-a modificat rata de
schimb a valutei de plată faŃă de valuta de cont, debitorul este obligat să efectueze plata
conform cursului de schimb existent la data executării dacă contractul nu prevede
altfel. În cazul unei reforme monetare, se va aplica rata de schimb a valutelor existentă
la data reformei monetare.
(2) Partea care este în întîrziere suportă riscul schimbării ratei de schimb a
valutei de executare.

(1) De regulă, plata obligaŃiilor pecuniare se face întotdeauna cu o cantitate de

monedă care la valoarea ei nominală este egală cu suma arătată în contract, chiar dacă între
momentul încheierii contractului şi al plăŃii a intervenit o sporire sau scădere a valorii reale.
Prin urmare, schimbarea valorii monedei, nu are influenŃă asupra sumei stipulate, astfel că

756
debitorul este valabil liberat dacă plăteşte cantitatea de monedă pe care s-a angajat să o
plătească. Această regulă exprimă ideea că obligaŃiile avînd ca obiect o sumă de bani se
calculează în momentul executării lor, în funcŃie de valoarea înscrisă pe monedă şi nu în
raport cu puterea ei reală de cumpărare. Deseori, contractanŃii stabilesc obligaŃiile pecuniare
în valută străină, datorită riscurilor majore ce decurg, pe de o parte, din fluctuaŃia monetară,
iar pe de altă parte, din instabilitatea preŃurilor. În acest context, valuta străină inserată în
contract poartă denumirea de valută de cont şi are menirea de a servi drept etalon pentru
evaluarea la scadenŃă a cantităŃii de monedă de plată necesară pentru plata obligaŃiei
pecuniare. În cazul în care, înainte de scadenŃă se modifică rata de schimb a valutei de plată
faŃă de valuta de cont, atunci conform prevederilor alin.1 ale acestui articol, obligaŃia
pecuniară se va executa conform ratei de schimb existentă la data executării, dacă părŃile n-
au prevăzut o altă dată. Inserarerea în contract a unei asemenea stipulaŃii face ca variaŃiile de
curs suferite de valuta de plată (care prin ipoteză este mai instabilă) să nu afecteze valoarea
reală a creanŃei vînzătorului sau, după caz, a prestatorului de servicii ori a executantului de
lucrări, deoarece debitorul trebuie să deconteze un număr de unităŃi de plată care să
corespundă sumei exprimate în valuta de cont. În consecinŃă, numărul unităŃilor de plată va
creşte proporŃional cu devalorizarea acelei monede şi va scădea în eventualitatea reevaluării
acesteia.
În eventualitatea unei reforme monetare, obligaŃiile pecuniare exprimate în semne
băneşti devenite inutilizabile se vor executa în valuta nou întrodusă, conform ratei de schimb
a valutelor din momentul petrecerii reformei monetare. Astfel, în cazul în care un agent
economic din Republica Moldova trebuie să execute faŃă de un partener străin o obligaŃie
pecuniară în mărci germane (scoase din circulaŃie începînd cu data de 01.01.2001), atunci el
va fi Ńinut să execute obligaŃia în moneda nou-introdusă (euro), conform ratei de schimb
dintre aceste valute existente la data petrecerii reformei monetare, adică a introducerii
monedei euro. Dacă moneda scoasă din circulaŃie a fost inserată în contract în calitate de
valută de cont, atunci obligaŃia pecuniară se va executa conform regulilor expuse mai sus, în
dependenŃă de noua valută de cont.
(2) Potrivit prevederilor alin.2, riscul schimbării ratei de schimb a valutei de plată este
în sarcina părŃii care se află în întîrziere. Astfel, dacă debitorul în mod culpabil nu execută
obligaŃia pecuniară în termenul stabilit şi ulterior are loc o creştere a ratei de schimb a valutei
de plată faŃă de valuta de cont, atunci debitorul va fi Ńinut să-şi onoreze obligaŃia conform
ratei de schimb din momentul plăŃii, plătind în acest sens o cantitatea de monedă mai mare
decît cea pe care ar fi plătit-o la scadenŃa obligaŃiei. Dacă plata n-a fost efectuată în termenul
stabilit, din motive imputabile creditorului şi între timp s-a produs o devalorizare a valutei de
plată, atunci creditorul va suporta riscul acestei deprecieri, fără de a putea pretinde plata
conform ratei de schimb din momentul scadenŃei obligaŃiei.

Articolul 585. Rata dobînzii

În cazul în care, conform legii sau contractului, obligaŃia este purtătoare de

dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de refinanŃare a Băncii NaŃionale a
Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

Spre deosebire de vechile reglementări ale Codului civil din 1964, care practic
interziceau plătirea dobînzilor (art.199), actualul Cod civil instituie o regulă diametral opusă,
prin care prevede posibilitatea plătirii dobînzilor. Dobînda prevăzută de acest articol are un
caracter comensatoriu şi reprezintă o remuneraŃie pentru folosirea capitalului acordată de
către creditor debitorului. Ea se aplică în toate cazurile în care, conform legii sau contractului

757
obligaŃia este purtătoare de dobîndă. Cu titlu exemplificativ pot fi aduse următoarele situaŃii
în care legea prevede că obligaŃia este purtătoare de dobîndă: emisiunea obligaŃiunilor de
către societăŃile pe acŃiuni (art.163 alin.3); vînzarea drepturilor litigioase (art.802 alin.1);
depozitul bancar (art. 1224 alin.1); contul curent bancar (art.1232 alin.1), etc. Deasemeni,
obligaŃia poate fi purtătoare de dobîndă în cazurile prevăzute de contract, cum ar fi de
exemplu în cazul contractului de împrumut (art.869 alin.1); credit bancar (art.1236), etc.
Mărimea dobînzii se stabileşte fie nemijlocit de către norma juridică prin care obligaŃia este
declarată purtătoare de dobîndă, fie de către contract. În lipsa unor asemenea prevederi,
dobînda se stabileşte într-o mărime egală cu rata de refinanŃare a Băncii NaŃionale a
Moldovei. Este de remarcat faptul că dobînda prevăzută de acest articol se deosebeşte
conceptual de dobînda prevăzută la art.619. Astfel, în timp ce dobînda prevăzută de acest
articol are o natură compensatorie şi constituie o remuneraŃie pentru folosirea capitalului,
dobînda prevăzută de art.619 are un caracter de sancŃiune şi se aplică doar pentru perioada în
care debitorul se află în întîrziere. La fel se impune de a fi remarcat faptul că dobînda
prevăzută de acest articol se aplică doar pentru obligaŃiile care, conform legii sau contractului
sunt purtătoare de dobîndă, iar dodînda prevăzută de art.619 se aplică tuturor obligaŃiilor
pecuniare neexecutate în termen.

Articolul 586. Prioritatea plăŃilor efectuate de către debitor

(1) În cazul în care debitorul datorează creditorului mai multe prestaŃii similare,
iar suma plătită nu este suficientă pentru stingerea tuturor datoriilor, se stinge datoria
pe care o indică debitorul în momentul efectuării plăŃii. Dacă debitorul nu face o astfel
de precizare, se stinge datoria care a ajuns prima la scadenŃă.
(2) În cazul în care creanŃele au devenit scadente concomitent, se stinge în primul
rînd datoria a cărei executare este mai împovărătoare pentru debitor. Dacă creanŃele
sînt la fel de împovărătoare, se stinge mai întîi creanŃa care oferă creditorului garanŃia
cea mai redusă.
(3) Dacă nici unul din criteriile propuse la alin. (1) şi (2) nu pot fi aplicate, plata
se impută tuturor obligaŃiilor proporŃional.
(4) Cu sumele plătite de debitor, în cazul în care sînt insuficiente pentru
acoperirea integrală a datoriei scadente, se acoperă în primul rînd cheltuielile de
judecată, pe urmă dobînzile şi alte obligaŃii de plată şi, la urmă, obligaŃia principală
(capitalul).

(1) Prevederile acestui articol sunt menite să soluŃioneze situaŃiile de conflict care ar
putea să apară în cazul în care debitorul datorează creditorului mai multe prestaŃii de aceiaşi
natură, iar plata pe care o efectuiază nu este suficientă pentru stingerea tuturor datoriilor. O
asemenea situaŃie este întîlnită în literatura de specialitate sub denumirea de imputaŃia
plăŃilor. După cum rezultă din prevederile alin.1 ale acestui articol, pentru ca imputaŃia plăŃii
să aibă loc nu este suficient doar ca să existe mai multe datorii, ci mai trebuie ca aceste
datorii să fie similare, adică de aceiaşi natură, cum ar fi de exemplu bani sau alte bunuri
fungibile. ObligaŃiile care au ca obiect bunuri individual determinate (certe) sau bunuri de
natură deosebită, precum vin şi grîne, nu pot da loc la imputare, deoarece nu se poate imputa
o plată făcută în vin asupra unei datorii în grîne, debitorul neputînd să plătească altceva decît
ceea ce datorează. În principiu, imputaŃia plăŃilor se face prin acordul părŃilor. Însă în lipsa
unui atare acord, imputaŃia se face de către debitor prin indicarea datoriei ce voieşte a o
stinge. În cazul în care debitorul nu face o astfel de precizare, atunci imputaŃia se înfăptuieşte
în temeiul legii, prin stingerea datoriei care a ajuns prima la scadenŃă. Dacă această datorie

758
este deja prescrisă, atunci ea nu este supusă imputării legale, deoarece datoriile naturale nu
sunt exigibile niciodată.
(2) În eventualitatea în care debitorul nu face uz de facultatea de a alege datoria care
să se stingă prin imputaŃiune, iar acestea sunt scadente în acelaşi moment, atunci conform
alin.2, plata se va imputa în primul rînd, asupra aceleia dintre datoriile ajunse la scadenŃă care
este mai împovărătoare pentru debitor. Ca aplicaŃiuni ale acestei reguli, imputaŃiunea se va
face asupra datoriei care produce dobînzi, iar nu asupra celei care nu produce, iar dacă două
datorii produc ambele dobînzi, imputaŃia se va face asupra aceleia care produce dobînzile cele
mai mari. În caz de concurs între două datorii dintre care una este contractată cu clauză
penală, imputaŃiunea se va face cu preferinŃă asupra acestei datorii, faŃă de cealaltă. În caz de
concurs între două datorii dintre care una este exclusiv personală debitorului, iar cealaltă
solidară, imputaŃiunea se va face asupra datoriei personale, deoarece datoria solidară este mai
puŃin oneroasă pentru debitor decît datoria personală. În caz de concurs între două datorii
dintre care una este necontestată, iar alta contestată, imputaŃiunea se va face asupra datoriei
necontestate, deoarece este considerată a fi mai oneroasă. Dacă există concurs între două
datorii, dintre care una este contestată printr-un titlu executoriu, imputaŃia legală se va face
asupra datoriei constatate prin titlu executoriu, de preferinŃă faŃă de cea constatată printr-un
titlu neexecutor. Dacă în concurs se află două datorii dintre care pentru una s-a început
executarea silită, imputaŃia se va face asupra acestei datorii cu preferinŃă faŃă de cealaltă. În
cazul în care sunt la fel de împovărătoare, se va imputa creanŃa care oferă creditorului
garanŃia cea mai redusă. Astfel, în cazul în care creanŃele au aceiaş rată a dobînzii, însă sunt
garantate în mod diferit, atunci se va stinge creanŃa care este garantată într-o măsură mai mică
decît calaltă.
(3) Pentru ipoteza în care datoriile sunt egale sub toate aspectele, alin.3 al acestui
articol dispune ca imputaŃiunea plăŃii să se facă proporŃional asupra tuturor.
(4) RaŃiunea prevederilor alin.4 este că debitorul nu trebuie să aibă posibilitata să
micşoreze capitalul care produce dobînzi, înainte de a plăti dobînzile şi alte cheltuieli pe care
creditorul le-a suportat în legătură cu executarea obligaŃiei. PărŃile pot însă să consimtă ca
plata să se impute mai întîi asupra capitalului şi apoi asupra dobînzilor. Însă prin întoducerea
în contract a unei asemenea clause, debitorul va fi Ńinut să achite dobînzile doar pînă la data la
care a fost stinsă obligaŃia de bază, astfel încît dobînda existentă la această dată nu va mai
putea creşte.

Articolul 587. Executarea obligaŃiei în rate

(1) Dacă din lege, contract sau din natura obligaŃiei nu reiese altfel, debitorul
poate executa obligaŃia în rate numai cu consimŃămîntul creditorului.
(2) Dacă există vreun litigiu privind o parte din obligaŃie, creditorul nu poate
refuza partea care nu se află în litigiu propusă de debitor, cu excepŃia cazului în care,
din cauza neexecutării sau executării necorespunzătoare a părŃii în litigiu a obligaŃiei,
creditorul pierde interesul pentru întreaga prestaŃie.

1. Ideia de bază conŃinută în al.1 al acestui articol este că orice prestaŃie datorată de
către debitor este prezumată a fi indivizibilă; debitorul neputîndu-se libera de executarea
obligaŃiei decît prin executarea integrală a prestaŃiei la care s-a obligat. Această regulă se
aplică chiar şi în cazul în care obiectul plăŃii ar fi divizibil prin natura sa, spre exemplu o
sumă de bani. În cazul în care obiectul obligaŃiei este format din mai multe prestaŃii
succesive, fiecare prestaŃie se consideră ca o datorie distinctă, cum ar fi de exemplu, plata
unei chirii pe fiecare lună.

759
 De la regula indivizibilităŃii plăŃii, textul de lege comentat admite unele excepŃii. O
primă excepŃie este în cazul în care executarea fracŃionată a obligaŃiei rezultă dintr-o
prevedere a legii. Spre exemplu, în cazul decesului debitorului care lasă mai mulŃi
moştenitori, datoria se va diviza între ei proporŃional cotei fiecăruia în activul succesoral
(art.1540 al.1). La fel o prestaŃie indiviză poate deveni divizibilă în cazul operării unei
compensaŃii, căci prin stingerea creanŃelor reciproce pînă la concurenŃa celei mai mici dintre
ele, creditorul creanŃei celei mai mari va primi o plată parŃială (art. 652).
O altă excepŃie de la regula indivizibilităŃii plăŃii, este atunci cînd prin convenŃia
părŃilor se stabileşte ca plata să fie divizibilă. Spre exemplu, în cazul în care părŃile unui
contract de fidejusiune au convenit asupra diviziunii, fidejusorii pot cere ca creditorul să-şi
divizeze acŃiunea şi să o reducă la partea pe care o datorează fiecare dintre ei (art.1159 al.2).
Deasemeni, creditorul poate accepta fracŃionarea plăŃii şi ulterior încheierii contractului,
renunŃînd astfel la beneficiul pe care îl acordă principiul indivizibilităŃii, întru-cît norma în
cauză este supletivă şi nu imperativă.
În fine, textul de lege citat prevede ca o excepŃie de la regula indivizibilităŃii, cazurile
în care obligaŃia prin natura sa poate fi executată în mod fracŃionat. Astfel, este cazul
predării de către antreprenor, în diverse rate, a lucrărilor ascunse ale unei construcŃii.

Art. 588. Refuzul unei alte prestaŃii

Creditorul nu este obligat să accepte o altă prestaŃie decît cea datorată. Această
regulă se aplică chiar şi în cazul în care prestaŃia propusă are o valoare mai mare.

Regula conŃinută în acest articol constituie o aplicaŃie a principiului consacrat de art. 572
al.2 C.civ., în conformitate cu care creditorul are dreptul la „executarea corespunzătoare a
obligaŃiei”, adică la executarea în natură a acesteia. DispoziŃia în cauză este firească, întru-
cît creditorul are dreptul să obŃină bunul asupra căruia a convenit, pentru că anume pe
acesta a înŃeles să-l aibă iar nu pe altul. Faptul că debitorul propune o prestaŃie de o
valoare mai mare decît cea convenită, nu constituie un temei de a-l impune pe creditor să
accepte o altă prestaŃie. Spre exemplu, vînzătorul în calitatea sa de debitor al obligaŃiei nu-
l poate sili pe cumpărător să recepŃioneze în schimbul unor produse de calitatea II, produse
de calitatea I sau de calitate superioară.
De la regula stipulată mai sus există şi anumite excepŃii. Astfel, în cazul în care bunul
piere din culpa debitorului, datoria de a transmite bunul se transformă în mod necesar într-o
datorie de a transmite echivalentul bănesc al bunului. La fel, obligaŃia de restituire a fructelor
se transformă într-o obligaŃie bănească, atunci cînd restituirea acestora este imposibilă. O altă
excepŃie este în cazul dării în plată (art.643 alin.2), cînd creditorul primeşte în mod voluntar o
altă prestaŃie, decît cea la care debitorul s-a obligat.

Art. 589. Standardul calităŃii

În cazul în care calitatea prestaŃiei nu este expres determinată de contract,

debitorul este obligat să execute prestaŃia cel puŃin de o calitate medie.

DispoziŃia acestui articol constituie o interpretare a intenŃiei presupuse a părŃilor

contractante, în cazul cînd ele nu au făcut o indicaŃie precisă a calităŃii prestaŃiei. Această
normă supletivă se aplică doar în privinŃa bunurilor determinate generic, deoarece doar în
cazul acestei categorii de bunuri se poate ridica problema calităŃii prestaŃiei. În asemenea

760
situaŃii, debitorul nu este Ńinut să predea bunuri de calitate optimă, dar nici nu se poate libera
prin predarea unora de calitate inferioară. Calitate bunului predat trebuie să fie medie.
În privinŃa bunurile individual determinate, această prevedere nu este aplicabilă,
deoarece bunurile individual determinate se transmit creditorului în starea în care se găsesc la
data cînd se efectuiază plata, chiar dacă la acest moment ele au suferit careva schimbări sub
aspectul calităŃii.

Art.590. PrestaŃia în cazul bunurilor determinate generic

Dacă obiectul datorat este doar generic determinat, debitorul răspunde, atît cît este
posibilă executarea din bunuri de acelaşi gen, pentru neexecutarea obligaŃiei, chiar
dacă neexecutarea nu se datorează vinovăŃiei sale.

RaŃiunea acestui articol se bazează pe considerentul că bunurile generice din punct de

vedere juridic nu pot să piară (genera non pereunt), ci pot fi înlocuite unele cu altele. Astfel,
cînd obiectul obligaŃiei de a da constă dintr-o cantitate de bunuri generice, debitorul nu poate
fi liberat de predare prin pieirea sau stricăciunea lor. El va trebui să le înlocuiască, pe cît este
posibil, cu alte bunuri de acelaşi gen, iar dacă înlocuirea nu este posibilă, atunci el va
răspunde faŃă de creditor prin plata daunelor-interese.
Cu totul alta este situaŃia în cazul bunurilor individual determinate, care se predau în
starea în care se află la momentul predării. Cînd obligaŃia are ca obiect un bun individual
determinat, debitorul este liberat prin predarea lucrului în starea în care se afla la momentul
predării. El nu răspunde de pierderea bunului şi nici de stricăciunile suferite de acesta, dacă
nu s-au produs prin fapta sau neglijenŃa sa ori a persoanelor pentru care este Ńinut să răspundă
şi dacă, find vorba de o obligaŃie contractuală, nu fusese pus mai înainte în întîrziere, chiar în
acest din urmă caz el nu răspunde dacă poate dovedi că lucrul ar fi pierit şi la creditor, dacă i-
ar fi fost predat.

Articolul 591. Contractul de creditare a consumatorului

(1) Contractul de vînzare-cumpărare şi contractul de creditare constituie un act

unit (interdpendent) cînd creditul este destinat finanŃării preŃului de cumpărare şi
ambele contracte trebuie considerate ca o unitate economică. Există unitate economică
mai ales atunci cînd cel care acordă creditul se foloseşte, la pregătirea sau încheierea
contractului de creditare, de colaborarea vînzătorului.
(2) Într-un contract de creditare a consumatorului, debitorul poate refuza
rambursarea creditului în măsura în care excepŃiile decurgînd din contractul oneros
legat de contractul de creditare l-ar îndreptăŃi la refuzul prestaŃiei faŃă de vînzător.

(1) În mod obişnuit, contractul de vînzare-cumpărare şi contractul de credit constituie

două contracte de sine stătătoare, care îşi produc efectele independent unul de altul. Însă, în
cazul în care creditul este destinat finanŃării preŃului de cumpărare, atunci ambele
contracte sunt privite de către legiuitor ca un act unit (interdependent), necătînd la faptul că se
înfăŃişează sub forma a două înscrisuri separate. Unitatea economică a celor două contracte se
apreciază Ńinîndu-se cont de împrejurările în care a fost încheiat contractul, cum ar fi de
exemplu, acordurile de colaborare dintre vînzător şi finanŃator privitor la vînzarea mărfurilor
în credit, reclama comună, disponibilitatea finanŃatorului de a oferi credite numai pentru

761
mărfurile produse sau comercializate de către anumiŃi comercianŃi, etc. Legiuitorul
accentuează în mod deosebit că unitatea economică există mai ales atunci, cînd finanŃatorul
se foloseşte de colaborarea vînzătorului în procesul de încheiere a contractului de creditare.
(2) Caracterul interdependent al contractului de creditare cu cel de vînzare-cumpărare
îndreptăŃeşte debitorul să refuze rambursarea creditului, în măsura în care vînzătorul nu-şi
execută obligaŃiile asumate prin contractul de vînzare-cumpărare. Astfel, dacă vînzătorul
livrează numai o parte din marfă, atunci cumpărătorul va fi Ńinut să ramburseze doar costul
mărfii primite. La fel, se va proceda şi în alte cazuri de executare necorespunzătoare a
obligaŃiilor de către vînzător. Cu alte cuvinte, caracterul interdependent al acestor două
contracte îndreptăŃeşte pe debitor să invoce faŃă de creditor acele excepŃii, care în cazul în
care aceste contracte n-ar constitui un act unit el nu le-ar putea invoca.

Art. 592. Costurile executării obligaŃiei

Costurile executării obligaŃiei le suportă debitorul dacă legea sau contractul nu

prevede altfel.

Potrivit dispoziŃiilor acestui articol, cheltuielile de executare a obligaŃiei cad în sarcina

debitorului, deoarece plata avînd ca scop liberarea debitorului, este firesc ca acesta să sufere
toate cheltuielile. Dar, norma înscrisă în acest articol poartă un caracter supletiv, astfel că
părŃile pot conveni şi altefel, adică să suporte aceste cheltuieli în egală măsură sau să le
atribuie doar în sarcina creditorului. În anumite situaŃii însăşi legea atribuie cheltuielile de
executare în sarcina uneia din părŃi. Spre exemplu, în materie de depozit, cheltuielile necesare
păstrării bunului cad în sarcina deponentului (creditorului), iar nu a depozitarului, adică a
debitorului (art. 1088 al.3 C.civ.). Cheltuielile de executare pot să constea din: cheltuielile
legate de eliberarea chitanŃei de executare (art.644 C.civ.), cheltuielile efecuate cu transportul
mărfurilor la locul de predare, cheltuielile efecuate cu ocazia numărării, măsurării sau
cîntăririi bunurilor. Sunt de asemenea în sarcina debitorului cheltuielile actelor accesorii pe
care le poate atrage după sine plata, etc.

S e c t i u n e a a 2-a
INTIRZIEREA CREDITORULUI

Articolul 593. DispoziŃii generale cu privire la întîrzierea creditorului

(1) Creditorul este în întîrziere atunci cînd nu acceptă fără un temei legal
prestaŃia scadentă ce i se oferă.
(2) În cazul în care pentru executarea prestaŃiei este necesară o acŃiune din
partea sa, creditorul este în întîrziere dacă prestaŃia îi este oferită, iar el nu efectuează
acea acŃiune.
(3) Debitorul nu poate fi în întîrziere în măsura în care creditorul este în
întîrziere.

(1) Prin întîrzierea creditorului se înŃelege refuzul acestuia de a primi prestaŃia ce-i
datorează debitorul şi pe care acesta i-o oferă în armonie cu prevederile legale sau cu clauzele
contractuale. Pentru ca creditorul să fie pus în întîrziere este necesar, în primul rînd, ca
debitorul să ofere o prestaŃie conformă cu condiŃiile obligaŃiei, adică o prestaŃie care să

762
corespundă sub toate aspectele condiŃiilor stabilite prin actul juridic din care a luat naştere
obligaŃia (cantitate, calitate, loc, timp, mod de executare, etc.). Dacă prestaŃia oferită este
neconformă cu condiŃiile obligaŃiei, creditorul este îndreptăŃit pe temei legal, să refuze
acceptarea unei asemenea prestaŃiei. Astfel, creditorul poate refuza acceptarea unei prestaŃii
în rate (art.587) sau a unei alte prestaŃii decît cea datorată (art.588). La fel, creditorul poate
refuza executarea obligaŃiei de către un terŃ, dacă debitorul s-a obligat personal s-o execute
(art.581 alin.1) sau dacă debitorul este împotriva executării obligaŃiei de către terŃ (art.581
alin.2), etc. În al doilea rînd, este necesar ca creditorul să refuze acceptarea prestaŃiei fără
un temei legal. Se consideră că creditorul refuză acceptarea prestaŃiei fără un temei legal,
dacă legea sau contractul nu-l îndreptăŃesc să refuze prestaŃia oferită, precum şi dacă nu este
împiedicat de careva cauze independente de voinŃa lui. Din acest punct de vedere,
neexecutarea obligaŃiei se datorează comportamentului culpabil al creditorului.
(2) Potrivit alin.2 al acestui articol, creditorul este deasemeni în întîrziere, atunci cînd
nu săvîrşeşte actele în absenŃa cărora debitorul nu-şi poate executa prestaŃia datorată. Actele
pe care trebuie să le săvîrşească creditorul pentru a primi prestaŃia de la debitor, pot fi
prevăzute de lege sau contract ori rezultă din uzanŃele comerciale sau esenŃa obligaŃiei. Spre
exemplu, dacă în conformitate cu prevederile contractului, cumpărătorul şi-a asumat obligaŃia
de a primi bunurile la locul de aflare a vînzătorului şi de a le transporte cu mijloace proprii,
atunci neprezentarea sa la locul stabilit şi neasigurarea transportării bunurilor vor fi calificate
ca întîrziere a creditorului. La fel creditorul se află în întîrziere, cînd refuză să elibereze
chitanŃă sau să restituie titlul original, debitorului care s-a declarat gata să execute obligaŃia
(art.644 alin.3).
(3) Din momentul punerii în întîrziere a creditorului, încetează întîrzierea debitorului
şi respectiv din acest moment încetează şi răspunderea debitorului pentru întîrziere şi
neexecutare a obligaŃiilor asumate. Dacă creditorul refuză să accepte doar o parte din
prestaŃia oferită de către debitor, atunci el se află în întîrziere doar pentru acea parte. Dacă o
parte din obligaŃie a fost refuzată în baza unui temei legal, iar alta fost refuzată fără temei,
atunci creditorul se află în întîrziere numai pentru partea refuzată fără temei legal, iar pentru
cealaltă parte se află în întîrziere debitorul. Aceste circumstanŃe prezintă o importanŃă
deosebită pentru stabilirea răspunderii fiecăreia dintre părŃi.

Articolul 594. Imposibilitatea temporară de a primi executarea

Dacă termenul de executare nu este stipulat sau dacă debitorul are dreptul să
execute obligaŃia înainte de termen, creditorul nu este în întîrziere atunci cînd, timp de
7 zile, este lipsit de posibilitatea de a accepta prestaŃia oferită, cu excepŃia cazului în
care debitorul l-a informat din timp despre executare.

Articolul 595. ObligaŃia creditorului la despăgubire

Creditorul este obligat să repare prejudiciul cauzat debitorului prin întîrzierea

acceptării prestaŃiei.

Articolul 596. Răspunderea debitorului în caz de întîrziere a creditorului

Dacă creditorul este în întîrziere, debitorul răspunde pentru neexecutarea

obligaŃiei numai în cazul în care nu a prestat din intenŃie sau din culpă gravă.

763
 Articolul 597. Efectele întîrzierii creditorului

(1) Indiferent de vinovăŃia sa în întîrziere, creditorul:

a) este obligat să compenseze debitorului cheltuielile suplimentare necesare
păstrării obiectului de contract şi oferirii executării;
b) suportă riscul deteriorării sau pieirii fortuite a bunului;
c) nu poate beneficia de dobînzi pentru datoria pecuniară faŃă de el.
(2) Dacă debitorul este obligat să predea fructele bunului ori să compenseze
valoarea lor, această obligaŃie nu se răsfrînge asupra fructelor obŃinute în timpul
întîrzierii creditorului.

S e c t i u n e a a 3-a
PROTECTIA DREPTULUI
LA EXECUTAREA OBLIGATIEI

Articolul 598. Dreptul creditorului de a-şi conserva creanŃa

Creditorul care are un interes serios şi legitim poate să ia toate măsurile pentru
conservarea drepturilor sale.

Creditorii chirografari (creditorii a căror creanŃă nu este asigurată cu garanŃii reale) îşi
pot satisface creanŃele din patrimoniul debitorului doar atunci cînd acesta este solvabil. În caz
contrar, ei vor suporta riscul de a nu-şi putea satisface creanŃa. Pentru a evita ca la scadenŃă
debitorul să apară ca fiind lipsit de elemente active în patrimoniul său, adică să fie insolvabil,
legea acordă creditorilor chirografari anumite mijloace de conservare a patrimoniului
debitorului lor. Aceste măsuri, după cum reiese şi din conŃinutul art.198 al.1, constau în
preîntîmpinarea pierderii unui drept subiectiv din patrimoniul debitorului. Exemplu de
măsuri conservatorii pot servi: a.) cererile de punere a sechestrului asigurator pe anumite
bunuri ale debitorului, atunci cînd există temerea justificată că aceste bunuri vor fi ascunse,
deteriorate sau înstrăinate de către debitor; b.) cererile de înregistrare a unui imobil, în ipoteza
în care debitorul dobîndeşte dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil şi
neglijează să-l înregistreze; c.) cererea de a se lua măsuri de conservare a averii succesorale;
d.) dreptul de a interveni în procesele pornite împotriva debitorului lor uzufructuar cu privire
la încetarea uzufructului pentru abuz de folosinŃă, etc. Pe lîngă aceste măsuri propriu-zis
conservatorii, legea mai acordă creditorilor dreptul de a exercita în numele debitorului
acŃiunea oblică, care în esenŃă are ca scop tot conservarea patrimoniului debitorului.
Pentru luarea măsurilor de conservare a patrimoniului debitorului, creditorul trebuie
să facă dovada că are un interes serios şi legitim. Un asemenea interes este prezent atunci
cînd, prin neglijarea sau refuzul de a-şi exercita drepturile, debitorul este ameninŃat de
insolvabilitate sau î-şi agravează insolvabilitatea existentă.

Articolul 599. AcŃiunea oblică

764
 (1) Creditorul a cărui creanŃă este certă, lichidă şi exigibilă poate, în numele
debitorului său, exercita drepturile şi acŃiunile acestuia în cazul în care debitorul, în
dauna creditorului, refuză sau omite să le exercite.
(2) Creditorul nu poate exercita drepturile şi acŃiunile care sînt exclusiv
personale ale debitorului.
(3) CreanŃa trebuie să fie lichidă şi exigibilă cel tîrziu la momentul examinării
acŃiunii.

1. AcŃiunea oblică este acea acŃiune în justiŃie prin care creditorul exercită drepturile
şi acŃiunile debitorului său atunci cînd acesta refuză sau omite să şi le exercite. Această
acŃiune se mai numeşte indirectă, pentru faptul că este exercitată de către creditor în locul
debitorului său, dar care are acelaşi rezultat ca şi cum ar fi fost exercitată de debitor. Astfel,
dacă debitorul are dreptul să intenteze o acŃiune în revendicarea unui bun sau pentru plata
unei creanŃe, dar neglijează să-şi exercite dreptul, atunci pe calea acŃiunii oblice o va face
creditorul, în numele debitorului, deci indirect.
Pentru exercitarea acŃiunii oblice este necesară întrunirea următoarelor condiŃii: a.) În
primul rînd, creanŃa pe care o are creditorul trebuie să fie certă, adică fermă, existenŃa ei să
nu dea naştere la discuŃii; să fie lichidă, adică să aibă cuantumul determinat; şi să fie
exigibilă, adică ajunsă la scadenŃă, iar nu suspendată printr-un termen sau printr-o condiŃie;
b.)În al doilea rînd, creditorul trebuie să fie inactiv, adică să refuze sau să omită exercitarea
drepturilor sau acŃiunilor sale. Dacă debitorul a cărui inactivitate justificase intervenŃia
creditorului îşi schimbă atitudinea, atunci el poate prelua acŃiunea pornită de creditor, iar
creditorul poate rămîne în proces, alături de debitor, pentru a-şi apăra propriile sale interese.
Creditorul nu este îndreptăŃit să exercite acŃiunea oblică în cazul în care debitorul îşi exercită
el însuşi drepturile şi acŃiunile. c.) În al teilea rînd, este necesar ca creditorul să aibă un
interes serios şi legitim. Această condiŃie fiind impusă de art.598 pentru luarea oricărei
măsuri de conservare a patrimoniului debitorului, inclusiv şi pentru exercitarea acŃiunii
oblice.
2. Pe calea acŃiunii oblice creditorul poate exercita, în general, toate drepturile şi
acŃiunile ce fac parte din patrimoniul debitorului, cum ar fi de exemplu: acŃiunea în plata unei
creanŃe, acŃiunea în anularea unui act juridic, acŃiunea în repararea unui prejudiciu cauzat
printr-o faptă ilicită, acŃiunea în recunoaşterea unui drept de uzufruct, servitute sau superficie,
acŃiunea în rezoluŃiunea unui contract de vînzare-cumpărare pentru neplata preŃului, etc. Ca
excepŃie de la această regulă, nu pot fi exercitate pe calea acŃiunii oblice drepturile care în
virtutea unui text de lege sau a naturii lor, sunt considerate ca fiind excusiv personale ale
debitorului. În această categorie intră: a.) drepturile personale nepatrimoniale, cum ar fi:
acŃiunile de stare civilă, stabilirea filiaŃiei, drepturile părinteşti, etc. b.) drepturile patrimoniale
a căror exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titularului lor, întemeiată pe
raŃiuni de ordin moral, cum ar fi de pildă, acŃiunea în revocarea unei donaŃii pentru
ingratitudine, renunŃarea la o succesiune, etc. c.) drepturile avînd un caracter neurmăribil:
dreptul la pensie de întreŃinere, dreptul de uz, dreptul de abitaŃie.
3. După regula generală conŃinută în alin.1 al acestui articol, acŃiunea oblică poate fi
intentată doar în cazul în care sunt întrunite toate condiŃiile prevăzute de acest articol,
inclusiv şi cerinŃa ca creanŃa să fie lichidă şi exigibilă. Ca excepŃie, prevederile alin.3, permit
ca acŃiunea oblică să fie intentată chiar şi în cazul în care creanŃa nu este lichidă şi exigibilă,
dar care va dobîndi aceste caractere cel tîrziu la momentul examinării.

Articolul 600. ExcepŃiile opuse creditorului care a intentat acŃiune oblică

765
 Cel împotriva căruia a fost intentată acŃiune oblică poate opune creditorului
toate excepŃiile opozabile propriului creditor.

Persoana împotriva căreia este intentată acŃiunea oblică beneficiază în raport cu creditorul
de aceleaşi drepturi ca şi în raport cu propriul său creditor. În acest context, terŃul pîrît
poate opune creditorului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut opune propriului
creditor, cum ar fi de exemplu invocarea nulităŃii actului juridic în temeiul căruia a luat
naştere creanŃa ce stă la baza acŃiunii oblice; invocarea termenului de prescripŃie a acŃiunii
oblice sau opunerea unei compensaŃiei, etc. Pîrîtul poate dispune de drepturile sale şi după
promovarea acŃiunii oblice. Astfel, el poate încheia o tranzacŃie de împăcare cu propriul
său creditor; aceasta va fi opozabilă reclamantului dacă nu va avea un caracter fraudulos.

Articolul 601. Efectele acŃiunii oblice

Toate bunurile obŃinute în baza acŃiunii oblice intră în patrimoniul debitorului şi

beneficiază tuturor creditorilor acestuia.

Exercitînd acŃiunea oblică, creditorul exercită, în realitate, acŃiunea debitorului său.

Sîntem în prezenŃa exerciŃiului unei acŃiuni în numele şi pe contul debitorului. Hotărîrea
pronunŃată în urma promovării acŃiunii oblice este opozabilă debitorului numai cînd el a fost
introdus în proces. În schimb, acea hotărîre este opozabilă tuturor creditorilor, indiferent dacă
le este sau nu favorabilă. În cazul în care creditorul exercită cu succes acŃiunea oblică, se va
evita micşorarea patrimoniului debitorului, căci prin efectul acŃiunii oblice, bunurile asupra
cărora purta dreptul ce era ameninŃat cu pieirderea este readus în patrimoniul debitorului.
Drept urmare, aceste bunuri vor servi la asigurarea gajului general al tuturor creditorilor
chirografari, fără ca creditorul care a exercitat acŃiunea oblică să aibă vreun drept de
preferinŃă faŃă de ceilalŃi creditori. De aceea se spune că acŃiunea oblică este, prin efectele
sale, o acŃiune colectivă, conservînd gajul general, garanŃie comună a tuturor creditorilor
aceluiaşi debitor.

Capitolul V
EFECTELE NEEXECUTĂRII OBLIGAłIEI

Articolul 602. Răspunderea pentru neexecutarea obligaŃiei

(1) În cazul în care nu execută obligaŃia, debitorul este Ńinut să-l despăgubească pe
creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaŃiei
nu-i este imputabilă.
(2) Neexecutarea include orice încălcare a obligaŃiilor, inclusiv executarea
necorespunzătoare sau tardivă.
(3) Repararea prejudiciului cauzat prin întîrziere sau prin o altă executare
necorespunzătoare a obligaŃiei nu-l eliberează pe debitor de executarea obligaŃiei în
natură, cu excepŃia cazurilor cînd, datorită unor circumstanŃe obiective, creditorul
pierde interesul pentru executare.
(4) Dreptul creditorului de a cere despăgubiri în locul prestaŃiei se exercită în
condiŃiile suplimentare de la art.609. Creditorul poate cere despăgubiri pentru

766
întîrzierea executării obligaŃiei doar în condiŃiile suplimentare privind întîrzierea
prevăzute la art.617. În cazul unui contract sinalagmatic, creditorul poate cere
despăgubiri pentru neexecutarea obligaŃiei debitorului doar după rezoluŃiune,
conform art.737.

1. Acest articol instituie regula potrivit căreia debitorul este obligat să repare prejudiciul
cauzat creditorului ca urmare a neexecutării obligaŃiilor asumate.
Neexecutarea obligaŃiei contractuale antrenează răspunderea civilă contractuală, atunci
cînd se întrunesc condiŃiile stabilite de lege, exceptînd temeiurile de exonerare sau limitare
a răspunderii.
Pentru neexecutarea definitivă a obligaŃiei contractuale debitorul va plăti daune interese
compensatorii, iar pentru simpla întîrziere a executării va plăti daune-interese moratorii.
2. ObligaŃia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinŃă, la locul şi în
momentul stabilit (art. 572 alin. 2).Astfel, obligaŃia privind predarea unor bunuri trebuie să
corespundă tuturor cerinŃelor cantitative şi calitative:transmiterea trebuie să se efectueze în
termenii stabiliŃi, bunurile trebuie să corespundă condiŃiilor de asortiment stipulate de
părŃi(corelaŃia după modele, varietăŃi, măsuri, culori sau alte particularităŃi), în
completivitatea asortimentului sau în completivitatea determinată de uzanŃele circuitului de
afaceri sau alte cerinŃe înaintate tradiŃional, în garnitură completă, dacă părŃile sau înŃeles
astfel, în ambalajul corespunzător, potrivit standardelor şi cerinŃelor tehnice permise.
Neexecutarea obligaŃiei contractuale este omisiunea debitorului de a săvîrşi prestaŃia care
constituie obiectul obligaŃiei asumate. Neexecutarea poate fi totală sau parŃială. Efectele
juridice sînt diferite reieşind din felul neexecutării, precum şi din faptul, ce fel de obligaŃii
n-au fost executate: dintr-un contract unilateral sau sinalagmatic. Dacă obiectul obligaŃiei
este indivizibil sau obligaŃia este neexecutată în mare parte, o executare parŃială echivalează
unei neexecutări totale. O executare defectuoasă (de o calitate inferioară celei convenite,
depistarea unor vicii care fac inutilizabil obiectul prestaŃiei), precum şi o executare tardivă
(în special atunci, cînd obligaŃia prin natura sa sau prin convenŃia părŃilor trebuia executată
într-un anumit termen, pe care debitorul l-a lăsat să treacă) se asimilează cu neexecutarea
obligaŃiei. Executarea este defectuoasă şi în cazul, cînd în aparenŃă pare a fi executată
corespunzător, însă nu corespunde clauzelor speciale, negociate în contract.
În fiecare caz de neexecutare se va Ńine cont de cauzele acesteia. Astfel, neexecutarea
poate avea loc din cauza:
- imposibilităŃii executării;
- alte motive.
Pentru ambele situaŃii creditorul trebuie să decidă asupra alegerii comportamentului
propriu în vederea asigurării intereselor sale din acest contract, precum şi modul de
executare a prestaŃiei corelative.
3 Principiul executării reale(în natură) a obligaŃiei presupune că debitorul trebuie să
execute acele acŃiuni sau să se abŃină de la anumite acŃiuni, care constituie conŃinutul
obligaŃiei. De aici poate fi dedusă şi următoarea regulă: neadmiterea înlocuirii executării
obligaŃiei printr-o compensaŃie bănească cel puŃin atîta timp, cît creditorul mai păstrează
interesul faŃă de executarea în natura specifică a obligaŃiei.În acest mod se vor apăra în
mare măsură interesele creditorului care adesea nu are altă posibilitate de a-şi satisface
necesităŃile sale în mărfurile, lucrările sau serviciile de o anumită categorie, decît prin
impunerea debitorului la executarea în natură. Respectarea acestui principiu este îndeosebi
importantă în condiŃiile relaŃiilor de piaŃă cu participarea agenŃilor economici-monopolişti.
Codul civil conŃine norme care vin să confirme importanŃa şi necesitatea executării în
natură a obligaŃiei, printre care menŃionăm: creditorul obligaŃiei de a face are dreptul, atunci
cînd debitorul nu execută obligaŃia, să execute el însuşi sau să încredinŃeze unui terŃ

767
executarea, cheltuielile urmînd să fie puse în sarcina debitorului(art.620); în cazul
neexecutării de către debitor a obligaŃiei de a preda un bun, creditorul are dreptul să ceară
predarea forŃată a bunului (art.622); cumpărătorul este în drept să ceară executarea în natură
a obligaŃiilor contractuale, dacă o astfel de cerinŃă este îndreptăŃită pentru părŃi şi pentru
protecŃia drepturilor cumpărătorului, în special dacă cumpărătorul nu poate achiziŃiona
acele bunuri de la alte persoane sau dacă aceste acŃiuni de achiziŃionare nu au efect(art.782)
ş.a.
În raporturile civile delictuale de asemenea se aplică principiul reparării în natură a
prejudiciului, pe cît este cu putinŃă acest lucru.
Orice încălcare a obligaŃiei se reduce fie la neexecutarea totală a obligaŃiei, fie la
executarea necorespunzătoare a acesteia.În dependenŃă de aceste împrejurări, legiuitorul a
stabilit soluŃii diferite.În baza alineatului comentat, dacă obligaŃia n-a fost executată în
modul corespunzător, debitorul nu este eliberat de executarea acesteia în natură, chiar dacă
pentru încălcările comise a fost impus la repararea prejudiciului. ExcepŃie servesc cazurile,
cînd creditorul pierde interesul pentru executare.Pierderea interesului de către creditor faŃă
de executarea obligaŃiei are drept efect eliberarea debitorului şi obligarea lui la repararea
prejudiciului (de exemplu art. 757 alin. (2), art. 1139 alin.( 3), art. 1140). La fel, dacă
creditorul nu are interes faŃă de o prestaŃie executată parŃial, debitorul poate fi obligat la
plata despăgubirilor ca pentru o neexecutare totală (art.art. 609 alin.(2); 709
alin(3)).RenunŃul creditorului la primirea unei executări tardive trebuie făcut pînă la
acceptarea de facto a acesteia. Dacă iniŃial a acceptat executarea, iar ulterior declară că a
pierdut interesul faŃă de executare, ultima manifestare de voinŃă nu va avea nici un efect
juridic. Trebuie de remarcat că renunŃarea creditorului la primirea unei executări tardive din
cauza pierderii interesului are drept consecinŃă fie modificarea, fie rezilierea contractului.
Din această cauză renunŃarea trebuie făcută în forma corespunzătoare, cerută de lege pentru
valabilitatea acelui contract.
Sîntem în prezenŃa executării necorespunzătoare în cazul cînd antreprenorul execută
lucrarea cu vicii sau cu depăşirea termenului stipulat, utilizează materiale necalitative,
obligaŃia este executată în volum mai mic, decît s-a negociat, cumpărătorul achită cu
întîrziere preŃul în baza contractului,vînzătorul vinde mărfuri necalitative, serviciile prestate
sînt defectuoase etc.Cu toate că poate fi impus la repararea prejudiciului şi plata clauzei
penale, în condiŃiile respectării art.626 alin.(1), debitorul nu se eliberează de obligaŃia de
remediere a bunurilor vîndute sau înlocuirea acestora cu altele calitative, de executarea
lucrării, construcŃiei pînă la finisare etc.Dacă în contractul sinalagmatic o parte execută în
mod necorespunzător o prestaŃie scadentă şi nu întreprinde eforturi suplimentare pentru a
remedia defectele executării, creditorul poate, după expirarea unui termen rezonabil pe care
l-a stabilit pentru remediere să rezoluŃioneze contractul dacă debitorul trebuia să-şi dea
seama, în baza termenului de graŃie, de iminenŃa rezoluŃiunii(art.709 alin.(1).
În cazul neexecutării totale a obligaŃiei, debitorul se eliberează de executarea obligaŃiei în
natură, fiind Ńinut să repare prejudiciul astfel cauzat.Neexecutare totală există atunci, cînd,
de exemplu, antreprenorul nu a efectuat nici una din acŃiunile la care se obligaseră în baza
contractului, vînzătorul nu a transmis nici o parte din cantitatea bunurilor ce constituiau
obiectul prestaŃiei, comisionarul nu a executat obligaŃia în baza contractului, altfel spus
părŃile rămîn în situaŃia preexistentă contractului. Se va califica drept neexecutare a
contractului şi situaŃiile în care debitorul a întreprins careva acŃiuni întru executarea
acestuia, însă fără nici un rezultat, de exemplu antreprenorul a transportat o anumită
cantitate de materiale de construcŃie la locul executării construcŃiei, mandatarul a purces,
fără succes, la căutarea contragenŃilor cu care urma să încheie acte juridice în numele şi
interesul mandantului.Repararea prejudiciului se va efectua în condiŃiile suplimentare,
prevăzute la alin.(4) al articolului 602.

768
 Principiul executării în natură a obligaŃiei trebuie să se respecte în cadrul tuturor
raporturilor contractuale, fie între persoane fizice, fie cu participarea persoanelor juridice.
4. Creditorul poate pretinde despăgubiri în locul prestaŃiei doar dacă a stabilit anterior
debitorului un termen rezonabil pentru executare, făcîndu-i o somaŃie, în condiŃiile,
prevăzute de art. 609. Dacă debitorul întîrzie să execute obligaŃia, creditorul poate pretinde
daune-interese moratorii doar dacă a pus debitorul în întîrziere, în condiŃiile şi cu excepŃiile
prevăzute de art. 617. Atunci, cînd neexecutarea sau executarea necorespunzătoare rezultă
dintr-un contract sinalagmatic, creditorul poate cere rezoluŃiunea (rezilierea) contractului
doar dacă notifică debitorul într-un termen rezonabil. Ca urmare a rezoluŃiunii (rezilierii)
creditorul are dreptul la plata despăgubirilor. Dacă nu se poate cere rezoluŃiunea (rezilierea)
contractului, creditorul este în drept să pretindă reducerea proporŃională a obligaŃiei sale
corelative ( art.746 alin . 1).

Articolul 603. VinovăŃia debitorului

(1) Debitorul poartă răspundere numai pentru dol (intenŃie) sau culpă (imprudenŃă
sau neglijenŃă) dacă legea sau contractul nu prevede altfel sau dacă din conŃinutul sau
natura raportului nu reiese altfel.
(2) Este nulă orice stipulaŃie care îl eliberează anticipat pe debitor de răspundere în
caz de dol sau culpă gravă.

1. TradiŃional, noŃiunea vinovăŃiei ca element al răspunderii civile era inspirată din

dreptul public (intenŃie, imprudenŃă, vinovăŃie mixtă) şi era calificată drept atitudinea
psihică a persoanei ce a comis prejudiciul faŃă de rezultatele dăunătoare ale
comportamentului său. Această concepŃie însă, trebuie supusă revizuirii reieşind din
specificul relaŃiilor de drept privat.
Articolul comentat stabileşte regula, în baza căreia debitorul poartă răspundere pentru
acŃiunile sau omisiunile comise cu vinovăŃie (cu excepŃiile corespunzătoare). VinovăŃia nu
este definită prin normele Codului civil. Articolul comentat stabileşte doar formele acesteia:
- dolul (intenŃia);
- culpa (imprudenŃa sau neglijenŃa). Culpa se mai clasifică în: culpă gravă şi culpă
uşoară (neînsemnată). Criteriul orientativ după care vom delimita formele vinovăŃiei
contractuale se reduce la compararea acŃiunilor sau inacŃiunilor debitorului contractual cu
un model de comportament abstract, specific unei persoane diligente, adică omul cu
capacitate medie, omul normal, prudent şi disciplinat, raŃional, bunul proprietar(nu şi
excelentul proprietar, deoarece o asemenea diligenŃă ar fi imposibil de realizat), care
acŃionează cu grijă în raport cu interesele celorlalŃi membri ai societăŃii şi respectă regulile
de convieŃuire socială.
VinovăŃia poate fi definită ca: ne luarea de către debitor a tuturor măsurilor posibile
pentru preîntîmpinarea urmărilor negative a comportamentului său, măsuri necesare în
dependenŃă de specificul obligaŃiei asumate şi condiŃiile reale ale circuitului civil. Măsurile
ce se impun a fi luate în vederea executării corespunzătoare a obligaŃiei trebuie raportate la
nivelul de precauŃie şi diligenŃă, necesară în asemenea împrejurări, de exemplu, depozitarul
trebuie să asigure păstrarea bunului potrivit condiŃiilor contractului în încăperi
corespunzătoare, să nu admită interacŃiunea cu alte bunuri capabile să-i diminueze calitatea,
să asigure temperatura necesară, aerisirea încăperilor, să ia măsuri antiincendiare şi
împotriva sustragerilor.
De principiu, formele vinovăŃiei civile nu au relevanŃă la aplicarea răspunderii, căci
răspunderea civilă e cîrmuită de alte principii, decît cele din dreptul public, şi anume:

769
 - răspunderea civilă poate fi antrenată şi pentru cea mai uşoară culpă, iar în unele cazuri
şi fără vină;
- cuantumul despăgubirilor se stabileşte în dependenŃă de întinderea prejudiciului şi nu
de gravitatea vinovăŃiei.
Prin excepŃie, formele vinovăŃiei pot avea un rol determinant la aplicarea sau stabilirea
limitelor răspunderii civile.
Dolul reprezintă acŃiuni sau omisiuni intenŃionate ale debitorului, îndreptate spre
neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaŃiei sau crearea situaŃiei de
imposibilitate a executării. De regulă, dolul se deduce din comportamentul debitorului:
distrugerea intenŃionată a bunurilor, refuzul expres de a executa obligaŃiile contractuale etc.
Însă nu tot timpul comportamentul vădit ilicit al debitorului denotă intenŃia acestuia, de
exemplu, neachitarea contravalorii bunului procurat nu este neapărat rezultatul unei
omisiuni intenŃionate.
Dacă vinovăŃia debitorului se manifestă prin dol, acesta va fi Ńinut să repare şi prejudiciul
imprevizibil (art. 610 alin. 5).
Nu urmează de confundat dolul ca formă a vinovăŃiei cu dolul – viciu al consimŃămîntului
la încheierea actului juridic civil.
Cupla gravă presupune situaŃia cînd debitorul fie prevede posibilitatea producerii
rezultatului dăunător, dar speră evitarea acestuia, fie nu prevede acest rezultat, deşi este
conştient de faptul că comportamentul lui poate provoca acest rezultat. Debitorul nu
manifestă nici cel mai mic grad de diligenŃă şi precauŃie, pe care trebuie să-l manifeste orice
participant la circuitul civil, nu ia nici cele mai elementare măsuri în scopul executării
corespunzătoare a obligaŃiei.
În mod practic, deosebirea între dol şi culpă gravă este dificil de a o efectua. Este şi
motivul pentru care legiuitorul, limitînd, în anumite situaŃii răspunderea debitorului, indică
drept condiŃie obligatorie vinovăŃia sub forma dolului sau culpei grave, cumulîndu-le (art.
596, 860, 1019, 1049, 1083, 1087, 1101, 1138, 1142, 1385, 1404 ş.a).
Cupla uşoară este forma culpei, la care debitorul, în procesul executării obligaŃiei sale nu
dă dovadă de acea precauŃie, stăruinŃă care i se poate pretinde în virtutea naturii obligaŃiei şi
condiŃiilor circuitului civil şi, ca rezultat, nu sînt luate toate măsurile necesare pentru
executarea acelei obligaŃii.
Pentru aprecierea vinovăŃiei debitorului nu are relevanŃă calităŃile lui personale sau
atitudinea sa psihică în raport cu fapta ilicită.
În baza alin. (1) deducem că debitorul poate fi tras la răspundere şi în lipsa vinovăŃiei
sale, atunci cînd legea sau contractul prevede, sau dacă astfel reiese din conŃinutul sau
natura raportului civil. Răspunderea fără vină este instituită în apărarea intereselor
creditorului şi, totodată, nu înseamnă o răspundere nelimitată. În aceste situaŃii temeiuri de
eliberare de răspundere sînt: forŃa majoră, intenŃia părŃii vătămate sau alte temeiuri,
prevăzute de lege. Vom exemplifica prin cîteva situaŃii:
- producătorul răspunde pentru prejudiciul cauzat de un produs cu vicii, chiar şi în lipsa
vinovăŃiei, cu excepŃiile prevăzute de lege (art. 1425);
- pe durata întîrzierii, debitorul răspunde şi pentru cazul fortuit, cu excepŃia cînd
prejudiciul s-ar fi produs chiar dacă obligaŃia era executată în termen (art. 618);
- reprezentatul (debitorul) răspunde pentru vina reprezentantului său şi a persoanelor
cărora le-a încredinŃat executarea contractului ca pentru propria vină (art. 604). Legea poate
să prevadă cazurile, cînd răspunderea o va purta reprezentantul sau prepusul;
- prejudiciul cauzat persoanei fizice prin aplicarea măsurilor de răspundere penală,
administrativă, prevăzută de art. 1405, se va repara de către stat integral, indiferent de
vinovăŃia persoanelor care au aplicat aceste măsuri;

770
 - prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluŃionarea în termen legal
a unei cereri de către o autoritate publică se repară integral de autoritatea publică, în
condiŃiile art.1404.
A nu confunda aceste situaŃii cu răspunderea subsidiară a ocrotitorilor (reprezentanŃilor
legali) pentru prejudiciul cauzat de minor, persoana lipsită de capacitate de exerciŃiu. În
acest caz vina ocrotitorului (supraveghetorului) se prezumă şi se reduce la lipsa
supravegherii ori educării minorului, supravegherea necorespunzătoare a incapabilului (art.
1407, 1408).
2. PărŃile în contract pot stabili clauze cu privire la răspundere. Prin contract răspunderea
poate fi micşorată, diminuată numai cît priveşte culpa uşoară, fiindcă în baza alin.(2) orice
stipulaŃie prin care debitorul se eliberează anticipat de răspundere în caz de dol ori cuplă
gravă este nulă.Însă legislaŃia civilă reglementează situaŃii, cînd nici culpa uşoară nu poate
limita ori exclude răspunderea.
Un caz special este prevăzut de art. 1431 care se referă la relaŃiile cu participarea
consumatorilor şi producătorilor. Din această normă reiese că orice convenŃie, prin care
răspunderea producătorului este limitată ori exclusă cu anticipaŃie este nulă. Deci, în aceste
cazuri, părŃile nu pot negocia nici limitarea răspunderii în caz de culpă uşoară. O normă
similară este prevăzută de art. 988 alin.(3) -transportul de persoane. În relaŃiile de transport
putem vorbi şi despre o limitare de altă natură a răspunderii cărăuşului, de exemplu, în
transportul aerian internaŃional pentru pierderea bagajelor şi mărfurilor, valoarea cărora nu
a fost declarată special, răspunderea transportatorului este limitată la 250 franci pentru 1 kg
şi 5 mii de franci de pasager pentru obiectele, a căror supraveghere o păstrează pasagerul
(art. 22 al ConvenŃiei pentru unificarea unor reguli privitoare la transportul aerian
internaŃional, Varşovia, 12.10.1929; Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea
Parlamentului 766/1996).
Atunci cînd vinovăŃia este o condiŃie obligatorie a răspunderii civile, debitorul este cel
care va demonstra lipsa vinovăŃiei sale sau vinovăŃia creditorului (a unui terŃ) în
neexecutarea obligaŃiei. Creditorul, însă, trebuie să facă proba comportamentului ilicit al
debitorului şi existenŃa prejudiciului, precum şi legătura cauzală dintre comportament şi
prejudiciu. Proba acestor elemente poate fi făcută prin dovada contractului şi a nerespectării
obligaŃiilor contractuale. Însuşi dovedirea acestora presupune că debitorul nu şi-a executat
obligaŃiile contractuale cu vinovăŃie. Astfel, la baza răspunderii civile este pusă prezumŃia
vinovăŃiei debitorului pînă la proba contrară.
Temeiurile ce exclud vina debitorului sînt:
- forŃa majoră şi cazul fortuit (cu excepŃiile prevăzute de lege);
- vina creditorului (a unui terŃ) care exclude total sau parŃial răspunderea debitorului.
Dacă prejudiciul a fost cauzat în parte datorită circumstanŃelor pentru care debitorul nu
poartă răspundere şi în parte datorită unor împrejurări imputabile lui, acesta va răspunde
numai în măsura în care pagubele au fost cauzate de împrejurările din cea de-a doua
categorie (vezi comentariul art.1008 alin.4)
Alte împrejurări cum ar fi inexperienŃa, nepriceperea, eroarea, necunoaşterea legii nu
servesc temei de exonerare.Dacă profesionalizmul debitorului are relevanŃă cît priveşte
calitatea executării obligaŃiei, atunci conduita debitorului trebuie comparată cu modelul de
comportament al unui profesionist, avîndu-se în vedere regulile de prudenŃă şi diligenŃă
care cîrmuiesc profesia respectivă. În condiŃiile unei industrializări continue, exigenŃele
înaintate faŃă de profesionişti sînt mai mari pe măsura specializării debitorului într-un
anumit domeniu. Mai mult decît alŃii,specialistul ar trebui să-şi autoaprecieze propriile
capacităŃi şi aptitudini.
Eroarea este de fapt şi de drept. Eroarea de fapt, ca falsă reprezentare a realităŃii nu are
efecte în planul răspunderii civile. Aceasta poate însemna o slabă dezvoltare a facultăŃilor

771
intelectuale a individului şi drept consecinŃă un grad scăzut de cunoaştere, însă dacă este
probată existenŃa discernămîntului, neexecutarea obligaŃiei este imputabilă. Eroarea de fapt
este considerată drept consecinŃă a neglijenŃei şi imprudenŃei. La fel, eroarea de drept, altfel
spus ignorarea sau necunoaşterea legii nu poate servi drept scuză, în special pentru acel
debitor, care acŃionează într-un anumit domeniu, care necesită de a se informa asupra
exigenŃelor legii.
Exonerarea totală de răspundere a debitorului prin intermediul clauzelor de nerăspundere
este posibilă, cu excepŃia domeniilor unde legea interzice expres (art. art. 719 alin.(1), lit.
g); 988 alin. (3) ş.a.).

Articolul 604. Răspunderea pentru fapta reprezentantului legal şi a prepusului

Debitorul răspunde pentru vina reprezentantului său şi a persoanelor cărora le-a

încredinŃat executarea contractului în aceeaşi măsură ca pentru propria vină dacă
legea nu prevede că răspunde terŃul. Prevederile art.603 alin.(2) nu se aplică.

Articolul comentat reglementează un temei al răspunderii pentru fapta altuia şi anume

răspunderea debitorului pentru vina:
- reprezentantului său;
- a persoanelor cărora le-a încredinŃat executarea contractului.
Majoritatea drepturilor şi obligaŃiilor civile pot fi exercitate prin intermediul unui
reprezentant, excepŃie făcînd cazurile expres prevăzute prin lege sau care reiese din natura
raportului juridic (art.241 alin.5). Scopul reprezentării este încheierea de către reprezentant
a actelor juridice unilaterale sau bilaterale în numele şi interesul reprezentatului, în limitele
împuternicirilor sale.ConvenŃiile încheiate de reprezentant sînt acŃiuni volitive proprii ale
acestuia care totodată dau naştere, modifică sau sting drepturi şi obligaŃii civile ale
reprezentatului.
Reprezentarea poate fi benevolă (convenŃională, în baza mandatului, inclusiv
reprezentarea comercială) şi obligatorie (reprezentarea legală).
PărinŃii sînt reprezentanŃii legali ai copiilor lor şi acŃionează în numele lor în relaŃiile cu
toate persoanele fizice şi juridice, inclusiv în autorităŃile administraŃiei publice şi instanŃele
judecătoreşti, fără a avea nevoie de împuterniciri speciale (art.61 alin.(2) al Legii
nr.1316/2000). Tutorii şi curatorii apără drepturile şi interesele persoanelor tutelate de ei în
relaŃii cu persoane fizice şi juridice, inclusiv în instanŃa de judecată, fără mandat (art.32,
alin.2).Deşi articolul 604 se întitulează “Răspunderea pentru fapta reprezentantului legal şi
a prepusului”, scopul acestuia nu este să reglementeze, în parte, raporturile cu participarea
reprezentanŃilor legali stricto sensu, deoarece:
- restricŃiile prevăzute de lege (art.art.42, 43) , stabilite în apărarea intereselor celor
reprezentaŃi exclud la maxim încheierea actelor juridice prin care aceştea obŃin
calitatea de debitor;
- mecanismul, reglementat de art.604 face inexplicabil faptul, cum un minor sau
tutelatul ar fi Ńinut să răspundă pentru vina reprezentantului său legal.
Capacitatea de exerciŃiu a persoanei juridice este exercitată prin administratorul său care
prin lege sau prin actul de constituire este desemnat să acŃioneze, în raporturile cu terŃii, în
numele şi pe seama persoanei juridice.Raporturile dintre persoana juridică şi cei care
alcătuiesc organele sale executive sînt supuse prin analogie regulilor mandatului dacă legea
sau actul de constituire nu prevede altfel. Pe de altă parte, organele de conducere a
persoanei juridice nu sînt subiecte distincte de drept, ci sînt parte a persoanei juridice, actele
lor fiind recunoscute drept acte ale persoanei juridice.Astfel, în raporturile civile de

772
obligaŃii persoana juridică- debitor poartă răspundere pentru actele organelor sale de
conducere.
Actele încheiate de reprezentantul în baza mandatului, în limitele împuternicirilor
acordate, generează răspunderea reprezentatului. Dacă un act juridic este încheiat de o
persoană în numele şi interesul altei persoane fără a avea împuterniciri sau cu depăşirea
acestora, reprezentatul va răspunde doar dacă confirmă ulterior acest act. În caz contrar
reprezentantul, la alegerea celeilalte părŃi va executa actul juridic sau va repara prejudiciul
cauzat astfel (cu excepŃia cazului cînd cealaltă parte ştia sau trebuia să ştie despre lipsa
împuternicirilor (art.250)).
Dacă din lege, contract sau din natura obligaŃiei nu reiese că debitorul urmează să
execute obligaŃia personal, aceasta poate fi executată şi de un terŃ (art.581). Este important
de a stabili corect în ce cazuri o obligaŃie poate fi încredinŃată spre executare unui terŃ şi
care sînt urmările neexecutării acesteia, de exemplu, vînzătorul poate pune în sarcina
producătorului, cu care este în relaŃii juridice, să expedieze bunurile fabricate direct
cumpărătorului. Tot vînzătorul poate pune în sarcina cumpărătorului achitarea plăŃii pentru
acele bunuri direct producătorului.
Din conŃinutul art.581 deducem că, de regulă, o obligaŃie poate fi executată de un terŃ în
numele şi în interesul debitorului, iar prin excepŃie debitorul este obligat să execute
personal.ExcepŃia trebuie să fie prevăzută prin lege, condiŃiile contractului sau să reiasă din
natura obligaŃiei. Astfel, în contractul de depozit depozitarul nu are dreptul, fără
încuviinŃarea deponentului să transmită unui terŃ spre păstrare bunul primit (art.1091
alin.1). Dimpotrivă, antreprenorul sau prestatorul este obligat să efectueze prestaŃia
personal doar atunci cînd această obligaŃie reiese din contract, din împrejurări sau din
natura prestaŃiei, însă supravegherea şi răspunderea ei o conservă în orice caz (art.936).
O obligaŃie poate fi încredinŃată spre executare unui terŃ, indiferent de calitatea pe care o
au participanŃii la aceste raporturi:persoane fizice sau juridice.Orice debitor conştiincios şi
cu raŃiune atunci cînd încredinŃează unui terŃ executarea obligaŃiei către creditor, trebuie să
prevadă posibilitatea unei executări necorespunzătoare a acesteia şi poate lua măsuri
asigurătorii în acest sens.
La o privire mai atentă observăm că pentru a obŃine o executare corespunzătoare a
obligaŃiei, debitorul urmează să dea anumite instrucŃiuni terŃului iar acesta trebuie să le
execute întocmai. Între ei apare, deci, un raport de prepuşenie, unde debitorul este
comitentul, iar terŃul,căruia i se încredinŃează executarea are calitatea de prepus.Sîntem în
prezenŃa unui raport de prepuşenie ce apare în baza contractului de mandat, unde
mandatarul (terŃul) nu se bucură de iniŃiativă şi autonomie în exercitarea însărcinării primite
şi acceptă să-şi desfăşoare activitatea sub direcŃia, îndrumarea, controlul şi supravegherea
mandantului (debitorului).Mandatarul este obligat să îndeplinească indicaŃiile mandantului
(art.1040 alin.1).Acest raport trebuie să existe în momentul neexecutării obligaŃiei
încredinŃate de către prepus şi, totodată, nu presupune contactul direct şi permanent al
comitentului cu prepusul său.
Articolul 604 reglementează răspunderea contractuală a comitentului şi a prepusului faŃă
de creditor, iar răspunderea delictuală a acestora este reglementată de art.1403.
Creditorul, fiind obligat să primească executarea propusă de terŃ pentru debitor (art.581)
şi descoperind ulterior o executare necorespunzătoare va avea dreptul de a trage la
răspundere fie debitorul, fie terŃa persoană, în dependenŃă de circumstanŃele concrete.În
baza articolului comentat, de regulă debitorul este cel, ce urmează să răspundă, însă prin
lege poate fi obligat să răspundă terŃul.ExcepŃii de acest fel sînt întîlnite foarte rar (vezi
comentariul art.1084). Reieşind din caracterul imperativ al art.604, debitorul şi creditorul
nu pot stipula în contract clauza, în baza căreia terŃul este persoana ce va răspunde pentru
neexecutarea obligaŃiei încredinŃate lui. Acest fapt trebuie să fie reglementat doar prin lege

773
specială. Norma articolului 604 confirmă faptul, că necătînd la aceea că o obligaŃie poate fi
executată de un terŃ, raportul juridic apărut între debitor şi creditor se menŃine în măsura în
care se poate invoca o executare necorespunzătoare.
Răspunderea pentru acŃiunile terŃului are la bază aceleaşi principii, ca şi răspunderea
pentru fapta proprie a debitorului.Interesele creditorului nu pot fi neglijate sau puse în
pericol prin simpla înlocuire a executantului obligaŃiei, iar protecŃia corespunzătoare a
acestor interese se va atinge doar dacă debitorul va purta răspundere pentru acŃiunile
terŃului ca pentru propriile acŃiuni.Debitorul răspunde pentru vinovăŃia terŃului ca pentru
propria vină, adică dacă la executarea unui contract debitorul urma să răspundă indiferent
de vină, tot astfel va răspunde şi atunci, cînd a încredinŃat executarea unui terŃ. Dacă
debitorul este chemat să răspundă , însă, numai în caz de intenŃie sau culpă gravă,
încredinŃînd executarea unui terŃ, va răspunde doar atunci cînd terŃul a comis o neexecutare
prin intenŃie sau culpă gravă.La fel, în cazurile cînd în baza legii este chemat să răspundă
terŃul, răspunderea lui nu va exceda sau nu va fi mai limitată decît răspunderea debitorului
însuşi.Astfel legea va proteja şi interesele terŃului la fel ca pe ale debitorului..SoluŃia diferă,
însă, atunci cînd creditorul a încuviinŃat executarea obligaŃiei de către un terŃ., de exemplu,
în cazul transmiterii, cu permisiunea deponentului, unui terŃ a bunului primit,depozitarul
poartă răspundere în continuare doar pentru alegerea terŃului şi a locului de depozitare
(art.1091 alin.2).Pentru alte consecinŃe negative, ce apar în rezultatul executării contractului
de depozit răspunde terŃul.Dacă la expirarea termenului contractului depozitarul nu ridică
bunurile depozitate, terŃul va răspunde doar pentru prejudiciul cauzat din intenŃie sau din
culpă gravă(art.1101). La fel, dacă transmiterea mandatului către un terŃ s-a făcut cu
permisiunea mandantului, mandatarul răspunde doar pentru vina ce-i revine în privinŃa
alegerii terŃului şi pentru modul în care i-a transmis instrucŃiunile.Mandantul are în toate
cazurile dreptul de a intenta acŃiune persoanei care l-a asistat sau l-a substituit pe mandatar
(art.1037 alin.4,5).
Atunci cînd legea ori contractul nu permite debitorului încredinŃarea executării obligaŃiei
către un terŃ, însă debitorul neglijează această interdicŃie,el îşi asumă integral riscul
acŃiunilor culpabile ale terŃului.Mai mult decît atît, simplul fapt al transmiterii ilegale a
executării obligaŃiei denotă vina debitorului în executarea necorespunzătoare a obligaŃiei.
Trebuie de remarcat că atunci cînd legea admite posibilitatea încredinŃării executării
obligaŃiei către un terŃ, acesta nu devine parte a raportului juridic. Chiar şi atunci cînd legea
reglementează că pentru neexecutare va răspunde terŃul, debitorul iniŃial nu este eliberat de
răspundere, deoarece în această situaŃie nu a avut loc preluarea datoriei de către terŃ, potrivit
art.568. Regimul juridic al încredinŃării executării obligaŃiei de către un terŃ se deosebeşte
esenŃial de cel al preluării datoriei. În contextul articolului comentat, creditorul are
posibilitate de a trage la răspundere de regulă debitorul,sau, prin excepŃie, atît debitorul, cît
şi terŃul, care a executat în locul debitorului. Repararea prejudiciului de către unul dintre
aceşti subiecŃi duce la stingerea definitivă a obligaŃiei respective.
Urmează de făcut diferenŃă între situaŃia cînd debitorul încredinŃează unui terŃ executarea
obligaŃiei sale şi situaŃia în care debitorul, în procesul executării obligaŃiei apelează la
serviciile unor “ajutoare”.Adesea dreptul debitorului de a apela la ajutoare în procesul
executării obligaŃiei reiese din textul legii (art.art.1036 alin.(1),1008 alin(2),1083
alin.(1)).DiferenŃa constă în faptul, că în primul caz terŃul execută obligaŃia integral sau
parŃial creditorului în raportul obligaŃional, pe cînd în cazul al doilea, terŃul atras de debitor
execută obiectul prestaŃiei către debitorul obligaŃiei de bază, urmînd ca acesta să execute
creditorului. În acest din urmă caz “ajutorul” nu poate fi tras la răspundere de către creditor
nemijlocit, urmînd ca fiecare participant la aceste raporturi să răspundă în faŃa propriului
cocontractant.

774
 Debitorul se poate elibera de răspundere dacă a încheiat un acord, în baza căruia terŃul s-a
angajat să răspundă în exclusivitate în faŃa creditorului dacă va acŃiona prin dol sau culpă
gravă. Un astfel de acord este valabil doar în aceste condiŃii, prin excepŃie, deoarece art.603
alin.(2) interzice expres orice acord, prin care debitorul se eliberează anticipat de
răspundere în caz de dol sau culpă gravă.
În multe situaŃii, neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaŃiei de către cel
căruia i s-a încredinŃat se explică printr-o defectuoasă activitate de supraveghere, îndrumare
şi control din partea debitorului. Dacă terŃul a executat întocmai instrucŃiunile defectuoase
ale debitorului şi prin aceasta s-a cauzat prejudiciu creditorului, răspunderea o va purta în
exclusivitate debitorul..
Pe de altă parte vinovăŃia terŃului se apreciază în raport cu drepturile şi obligaŃiile ce
derivă din specificul funcŃiei încredinŃate şi dacă terŃul a depăşit limitele funcŃiei
încredinŃate, a abuzat de împuternicirile sale, acŃionînd în propriu interes sau chiar
împotriva interesului debitorului, care i-a delegat aceste împuterniciri, debitorul trebuie să
fie eliberat de răspundere. Deci răspunderea debitorului, în baza articolului comentat
trebuie să se încadreze în anumite limite raŃionale şi trebuie să fie antrenată pentru faptele
ilicite ale terŃului, săvîrşite în limitele normale ale funcŃiei, Ńinînd cont de scopul, în
vederea căruia i-au fost conferite împuterniciri.
Debitorul se va elibera de răspundere dacă va dovedi că neexecutarea obligaŃiei s-a
produs dintr-o cauză străină care înlătură însuşi vinovăŃia terŃului împuternicit să execute,
adică forŃa majoră, cazul fortuit, fapta creditorului sau a unui terŃ şi nu va fi eliberat de
răspundere chiar dacă face dovada unei îndrumări şi supravegheri corespunzătoare
exigenŃelor funcŃiei încredinŃate terŃului. TerŃul nu se poate elibera de răspundere (în
ordinea acŃiunii în regres) motivînd prin pregătirea profesională insuficientă ori neglijenŃa
sau imprudenŃa sa.

Articolul 605. Răspunderea pentru imposibilitatea procurării obiectului

Dacă trebuie să procure obiectul datorat, debitorul răspunde pentru imposibilitatea

procurării chiar si în cazul în care aceasta nu se datorează vinovăŃiei lui dacă legea
sau contractul nu prevede altfel.

Articolul comentat conŃine o normă dispozitivă care rezidă în următoarele: dacă legea sau
contractul nu prevede altfel, debitorul care şi-a asumat obligaŃia să procure un bun pentru a-
l transmite creditorului va răspunde pentru neexecutarea obligaŃiei atunci, cînd
neexecutarea s-a produs cu vinovăŃie, cît şi atunci, cînd procurarea acestui bun devine
imposibilă din motive ce nu depind de debitor.Totodată, dacă debitorul se află în condiŃiile
reglementate de art.606, el este exonerat de răspundere.
A procura un bun, în sensul articolului 605, înseamnă a-l dobîndi prin orice modalitate
admisă de lege: cumpărare, producere, asamblare, construire, transformare, îmbunătăŃire
etc., precum şi prestarea unui serviciu.Obiect al procurării pot fi atît bunuri determinate
generic, cît şi individual determinate. Dacă obiectul datorat este un bun determinat generic,
debitorul va răspunde, atît cît este posibilă executarea din bunuri de acelaşi gen, pentru
neexecutarea obligaŃiei, chiar şi atunci, cînd neexecutarea nu se datorează vinovăŃiei sale
(art.590) De exemplu, dacă un vînzător- agent economic şi-a asumat obligaŃia faŃă de
cumpărător să procure un bun şi să i-l transmită acestuia la un anumit moment, el va
răspunde pentru cazul, cînd producătorul, din anumite motive nu mai poate pune la
dispoziŃia vînzătorului acele bunuri (a încetat să le producă; a intervenit o situaŃie de forŃă

775
majoră etc.) Vînzătorul, pentru a-şi onora obligaŃia, va trebui să dobîndească bunul datorat
de la alŃi producători, iar în caz de imposibilitate, va repara prejudiciul astfel cauzat.
DispoziŃia art. 605 se aplică în modul corespunzător şi raporturilor de antrepriză şi
prestări servicii.

Articolul 606. ForŃa majoră

(1) Neexecutarea obligaŃiei nu este imputabilă debitorului în cazul în care se

datorează unei forŃe majore, dacă survenirea sau efectele acesteia nu au putut fi
cunoscute de către debitor la momentul naşterii obligaŃiei ori dacă debitorul nu a
putut împiedica sau înlătura survenirea forŃei majore ori a consecinŃelor ei.
(2) Dacă este doar temporară, forŃa majoră poate fi invocată numai în perioada în
care aceasta are efect asupra executării obligaŃiei.
(3) Dacă nu poate executa obligaŃia din cauza unei forŃe majore, debitorul trebuie să
notifice creditorului aceste circumstanŃe şi efectele lor asupra executării. Dacă
notificarea nu a ajuns la creditor într-un termen rezonabil de la data la care debitorul
a cunoscut sau trebuia să cunoască despre forŃa majoră, acesta din urmă răspunde
pentru prejudiciul cauzat prin lipsa notificarii.
(4) Prevederile prezentului articol nu împiedică creditorul să ceară rezoluŃiunea
contractului, executarea obligaŃiei sau plata dobînzilor.

1. ForŃa majoră este împrejurarea de fapt, imprevizibilă şi de neînlăturat care împiedică în

mod obiectiv şi fără nici o vină din partea debitorului executarea obligaŃiei contractuale a
acestuia. În baza articolului comentat, debitorul este eliberat în asemenea cazuri de
răspundere.
Din conŃinutul articolului, debitorul poate invoca forŃa majoră, dacă se întrunesc cîteva
condiŃii:
- evenimentul trebuie să aibă o origine exterioară, să provină din afara persoanei sau
sferei de activitate a debitorului. De cele mai multe ori evenimentul de forŃă majoră este un
fenomen natural:cutremur, inundaŃii, alunecări de teren, furtună, alunecări de zăpadă,
revărsarea albiilor rîurilor fără caracter repetabil, epizootii etc. La fel, evenimente de forŃă
majoră vor fi şi evenimentele sociale: acŃiuni militare, acte de terorizm, revoluŃii, epidemii,
dispoziŃiile organelor competente, care interzic săvîrşirea acŃiunilor ce constituie executarea
obligaŃiilor etc.
- evenimentul trebuie să fie imprevizibil , atît producerea sa, cît şi efectele. Este
imprevizibil acel eveniment, care are caracter extraordinar, se produce rar,
imprevizibilitatea avînd caracter obiectiv şi absolut. În acest sens se va lua ca etalon
prudenŃa şi diligenŃa unei persoane care depune toată grija de care este capabil un om în
activitatea sa. Simpla sporire a dificultăŃilor sau a costului executării nu semnifică o situaŃie
de forŃă majoră de natură a duce la exonerarea de răspundere. În unele situaŃii evenimentul
de forŃă majoră poate fi prevăzut în speŃă, datorită progresului tehnico-ştiinŃific, cum ar fi
furtunile, inundaŃiile, dar efectele sale nu pot fi preîntîmpinate nici chiar aplicînd toate
mijloacele disponibile.Din acelaşi punct de vedere o grevă, dacă este petrecută în condiŃiile
legii, este previzibilă. Ordinea de iniŃiere şi petrecere a grevelor este reglementată prin lege,
deaceea nu este temei de a atribui grevele la categoria evenimentelor imprevizibile şi
inevitabile.
- evenimentul trebuie să fie inevitabil. Inevitabilitatea are un caracter relativ şi se va
califica drept forŃă majoră evenimentul pe care debitorul, în situaŃia în care se afla n-a putut
să-l împiedice sau să înlăture consecinŃele. Aceasta înseamnă că un eveniment, în

776
dependenŃă de condiŃiile concrete, poate fi calificat uneori drept forŃă majoră, iar alteori nu
poate fi calificat astfel. Spre exemplu: sîntem în prezenŃa forŃei majore dacă o navă
maritimă, la momentul cînd se anunŃase o furtună puternică era departe de Ńărm.
Dimpotrivă, dacă nava era aproape de Ńărm şi puteau fi luate măsuri de siguranŃă, dar
persoanele responsabile nu au luat aceste măsuri, împrejurarea nu va fi calificată drept forŃă
majoră. Deci dacă evenimentul putea fi evitat de către o persoană cu maximă diligenŃă, dar
cel responsabil nu a depus străduinŃa necesară, se va antrena răspunderea civilă.
Totuşi uneori debitorul aflat în situaŃie de forŃă majoră va răspunde pentru neexecutare,
putem exemplifica prin:
- cazuri expres prevăzute de lege, cum este provocarea daunei ca urmare a exploatării
navei aeriene (art. 1410);
- cînd debitorul a comis o faptă cu vinovăŃie, fără de care evenimentul de forŃă majoră
nu s-ar fi produs ori n-ar fi împiedicat executarea obligaŃiei sale;
- dacă prin contract debitorul şi-a luat asupra sa cazurile de forŃă majoră, de exemplu
administraŃiile poştale în raporturile internaŃionale de acordare a serviciilor poştei de
scrisori şi colete poştale (art. 34 al ConvenŃiei Poştale Universale din 14.09.1994; art. 26 al
Aranjamentului privind coletele poştale din 14.09.1994 la care Republica Moldova a aderat
prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1159/1997).
2. ForŃa majoră are ca efect principal exonerarea de răspundere contractuală a debitorului.
În contractele cu executare succesivă, atunci cînd forŃa majoră acŃionează temporar, are ca
efect suspendarea executării contractului, creditorul neputînd pretinde în această perioadă
nici executarea obligaŃiei, nici repararea prejudiciului sau penalităŃi.
Dacă imposibilitatea de executare, provocată de forŃa majoră este definitivă, forŃa majoră
are ca efect stingerea obligaŃiilor (art. 663).
3. Debitorul trebuie să notifice creditorul într-un termen rezonabil despre imposibilitatea
executării obligaŃiei ca urmare a forŃei majore. Termenul va fi calificat drept rezonabil de la
caz la caz, reieşind din durata şi felul în care forŃa majoră a împiedicat executarea
obligaŃiei, distanŃa între părŃi ş.a. În notificare se vor descrie circumstanŃele concrete în care
s-a produs evenimentul şi în ce măsură acesta a împiedicat executarea obligaŃiei.Drept efect
al neexecutării acestei obligaŃii debitorul va răspunde pentru prejudiciul cauzat prin lipsa
notificării (dacă se constată asemenea prejudiciu).Prin prejudiciu, cauzat prin lipsa
notificării trebuie înŃeles acele cheltuieli, pierderi pe care creditorul le putea evita dacă
cunoştea despre situaŃia de forŃă majoră
Distingem două situaŃii:
- notificarea n-a fost făcută;
- notificarea a parvenit cu întîrziere, fie că a fost trimisă cu depăşirea unui termen
rezonabil sau a întîrziat din alte motive, neimputabile debitroului.
Dacă notificarea a întîtziat din motive, neimputabile debitorului, acesta nu va fi obligat să
repare prejudiciul, cauzat prin lipsa notificării.
4. Evenimentul de forŃă majoră nu împiedică creditorul să ceară:
- rezoluŃiunea contractului, însă nu va putea pretinde şi repararea prejudiciului (art. 738
alin. 5);
- executarea obligaŃiei, dacă se mai păstrează această posibilitate;
- plata dobînzilor.
Codul civil utilizează şi noŃiunea de caz fortuit, noŃiune ce se deosebeşte de cea a forŃei
majore. Cazul fortuit este o împrejurare internă, ce îşi are originea în cîmpul de activitate a
celui chemat să răspundă sau într-o împrejurare externă ce nu are caracter extraordinar şi
poate fi prevăzută şi evitată cu diligenŃa de care este în stare omul cel mai capabil. Cazul
fortuit este acea împrejurare care, deşi putea fi preîntîmpinată, nu a fost astfel
preîntîmpinată de persoana responsabilă din cauza apariŃiei sale inopinate.

777
 De regulă, cazul fortuit duce la eliberarea de răspundere. Prin excepŃie aceste împrejurări
antrenează, totuşi, răspunderea. Astfel, explozia cauciucului sau ruperea bazei de direcŃie a
unui autovehicul nu exonerează cărăuşul de răspundere pentru prejudiciul cauzat terŃilor,
deoarece acestea nu sînt cauze străine, exterioare, de natură a învedera lipsa raportului de
cauzalitate şi de a înlătura astfel temeiul obiectiv al răspunderii, ci sînt cauze interne, legate
de bunul cauzator al prejudiciului sau de sfera de activitate a persoanei chemate să
răspundă. În această ipoteză, cărăuşul va răspunde şi în cazul cînd prejudiciul se datorează
stării ori funcŃionării vehiculului său (art. 988). Codul civil prevede şi alte cazuri speciale,
cînd legea obligă la repararea prejudiciului cauzat în rezultatul cazului fortuit (art. art. 618,
863).

Articolul 607. Restabilirea situaŃiei preexistente

(1) Cel obligat la repararea prejudiciului trebuie să restabilească situaŃia care ar fi

existat în cazul în care împrejurarea cauzatoare de prejudiciu nu survenea.
(2) Dacă prin vătămare a integritaŃii corporale sau prin altă vătămare a sănătăŃii
capacitatea de muncă se pierde ori se reduce sau dacă prin vătămare apar necesităŃi
noi, cel vătămat este despăgubit printr-o rentă lunară în bani. Mărimea rentei se
stabileşte în funcŃie de evoluŃia previzibilă şi conformă aşteptărilor raŃionale a
veniturilor celui vătămat.
(3) Cel vătămat are dreptul să ceară în avans costul tratamentului. Această
dispoziŃie se aplică şi atunci cînd este necesară reciclarea profesională.
(4) În locul rentei, cel vătămat poate cere o despăgubire în capital (globală) dacă
există un motiv temeinic.

1. Unul dintre principiile de bază ale dreptului civil este repararea în natură a
prejudiciului. Prin aceasta persoana vătămată este repusă în situaŃia anterioară, restituitio in
integrum. Repararea în natură constă într-o operaŃie materială ce se rezumă la: restituirea
lucrului însuşit ilegal, înlocuirea lucrului distrus prin fapta ilicită cu un lucru similar,
remedierea stricăciunilor cauzate, distrugerea lucrării ridicate cu încălcarea drepturilor
terŃilor ş.a. Dacă repararea în natură nu acoperă paguba integral, se va recurge şi la
repararea prin echivalent bănesc.
Despăgubirile băneşti pot fi acceptate doar dacă respectarea principiului sus-indicat este
imposibil sau greu de realizat. InstanŃa de judecată va Ńine cont, însă, şi de interesele
părŃilor participante la raportul obligaŃional.
Principiul reparării în natură are aplicabilitate largă în relaŃiile contractuale, cît şi în cele
delictuale, cu unele excepŃii (vătămarea sănătăŃii sau integrităŃii corporale).
2. Vătămările aduse integrităŃii corporale şi sănătăŃii constituie domeniul specific, în care
se întîlnesc atît prejudiciul nepatrimonial, cît şi cel patrimonial, apărut ca urmare a uneia şi
aceleiaşi fapte ilicite. În dreptul civil acestor vătămări li se mai spune prejudicii corporale.
Dreptul la repararea prejudiciului corporal înseamnă dreptul victimei de a fi pusă într-o
situaŃie cît mai apropiată posibil de cea pe care a avut-o anterior producerii faptului
prejudiciabil. În corespundere cu art. 1418 la atribuirea compensaŃiei vor fi luate în calcul
salariul (venitul ratat al persoanei care nu era salariat, de exemplu a liberului profesionist,
meşter popular ş.a) care la general se încadrează în noŃiunea de venit ratat din cauza
pierderii sau reducerii capacităŃii de muncă. La fel se vor stabili şi sumele necesare
tratamentului inclusiv peste hotare, necesare recuperării, pentru alimentaŃie şi alte necesităŃi
suplimentare, de protezare, îngrijire străină, cumpărarea unui vehicul special, reciclare
profesională ş.a.

778
 Indiferent dacă persoana vătămată este salariat sau şomer ori urma să se angajeze, dacă
este minor sau major, toate cheltuielile cauzate prin fapta celui responsabil constituie
prejudiciul material şi trebuie rambursate victimei integral.
Repararea prejudiciului efectiv al victimei, adică a cheltuielilor ocazionate prin însuşi
producerea faptului ilicit şi care de regulă sînt efectuate înainte de data rămînerii definitive
a hotărîrii judecătoreşti privind stabilirea prejudiciului cauzat se face prin acordarea unor
despăgubiri sub formă de sumă globală.
Evaluarea venitului ratat – lucrum cessans – adică a pierderilor sau diminuării veniturilor
profesionale ale victimei se va face prin stabilirea unei rente lunare în bani. Aceasta va fi
plătită atît pentru perioada anterioară pronunŃării hotărîrii judecătoreşti,dar nu mai mare de
3 ani,calculaŃi din momentul intentării acŃiunii (art.280 lit. c), cît şi pentru viitor. La
calcularea rentei se va Ńine cont de gradul de incapacitate funcŃională a victimei, totală ori
parŃială, care se stabileşte de comisia de expertiză medico-legală; durata probabilă a
activităŃii sale profesionale, precum şi de vîrstă. În cazul unui salariat de asemenea, se va
lua în consideraŃie genul de activitate, desfăşurat de victimă, veniturile sale obŃinute după
accident comparativ cu cele obŃinute anterior sau cu cele pe care le-ar fi obŃinut dacă nu s-
ar fi produs prejudiciul. Trebuie luat în calcul şi majorarea de salariu, de care victima ar fi
beneficiat în mod sigur în cazul continuării activităŃii profesionale anterioare, sau o
eventuală promovare în funcŃie.
Punctul de plecare în evaluarea prejudiciului suportat reprezintă veniturile profesionale
ale victimei obŃinute anterior producerii prejudiciului, inclusiv din cumulul de funcŃii,
prestaŃiile suplimentare, veniturile din activităŃile cu caracter particular, dacă acestea aveau
caracter de stabilitate şi repetabilitate.În ipoteza în care incapacitatea funcŃională, de
exemplu o paralizie facială, nu atrage după sine şi incapacitatea de a munci, victima va
beneficia de despăgubiri pentru prejudiciul estetic, cît şi pentru prejudiciul material ce
constă în cheltuielile de tratament. La fel, dacă diminuarea capacităŃii de muncă conduce la
necesitatea unor eforturi suplimentare ca victima să-şi menŃină cîştigul anterior, acestea vor
fi supuse aprecierii.
Noul Cod civil s-a dezis de principiul potrivit căruia din despăgubirile acordate se exclud
sumele de bani primite de victimă în calitate de pensie şi indemnizaŃie pe linia asigurării
sociale de stat (art. 1418).
3. Despăgubiri în avans pot fi pretinse în două situaŃii:
- pentru costul tratamentului, în baza avizului organelor medicale abilitate (art. 1420
alin.2);
- în caz de necesitate a reciclării profesionale.
Datorită vătămării cauzate, deseori victima este nevoită să-şi schimbe profesia sau să fie
încadrată în altă funcŃie. În aceste situaŃii atît diferenŃa de venituri (dacă există), cît şi toate
cheltuielile legate de reciclarea profesională trebuie compensate.
4. Prin plata despăgubirilor sub formă de rentă lunară, în primul rînd victimei i se
garantează un minim de existenŃă cu caracter de periodicitate, iar în al doilea rînd, dacă
sănătatea victimei se va reface după o anumită perioadă mărimea despăgubirii poate fi
redusă la cererea persoanei obligate.Prin excepŃie, atunci cînd sînt motive întemeiate,
instanŃa de judecată poate să acorde despăgubire globală, dar numai pentru o perioadă de
cel mult 3 ani (art. 1420), Ńinîndu-se cont şi de situaŃia materială a persoanei responsabile.
Drept motiv întemeiat poate servi plecarea definitivă a autorului faptei ilicite peste hotare.
Obligarea în asemenea cazuri la plata unei prestaŃii periodice este lipsită de eficienŃă.
Despăgubirile acordate ca urmare a vătămării sănătăŃii se supun indexării.
Cererile privind repararea prejudiciului cauzat vieŃii şi sănătăŃii persoanei sînt
imprescriptibile (art.280 lit.c)..

779
 Articolul 608. Imposibilitatea executării în natură

Dacă restabilirea situaŃiei în conformitate cu prevederile art.607 alin.(1) nu este

posibilă sau este posibilă doar cu cheltuieli disproporŃionate, creditorul este
despăgubit în bani.

1. Repararea prejudiciului poate fi făcută în natură sau prin echivalent, precum şi prin
utilizarea concomitentă a acestor modalităŃi.
Din conŃinutul articolelor 607, 608, 609 reiese următoarea regulă: repararea integrală a
prejudiciului, la care este îndreptăŃită victima unui fapt ilicit se va face în natură sau, atunci
cînd aceasta nu este posibil sau presupune cheltuieli disproporŃionate, fie nu este în
interesul creditorului, se va efectua în formă bănească. Astfel, legiuitorul a confirmat
legislativ un principiu al dreptului civil, pe care se fundamentează sistemul de drept al
Europei continentale, spre deosebire de sistemul de drept anglo-saxon, care admite ca
regulă generală, repararea prejudiciului prin compensarea bănească.
Repararea prin echivalent constă în acordarea unei sume de bani exprimînd despăgubirea
echivalentă pagubei suferite. De regulă, despăgubirea bănească se evaluează şi se acordă ca
sumă globală (capital). Înlocuirea reparaŃiei în natură a prejudiciului cu cea prin echivalent
bănesc este posibilă numai la obligaŃiile în natură. ObligaŃia în natură este obligaŃia civilă
care are ca obiect material alte bunuri decît banii sau presupun îndeplinirea unor activităŃi,
lucrări sau servicii.
În materia răspunderii delictuale repararea vătămărilor aduse persoanei poate fi realizată,
în majoritatea cazurilor, numai prin echivalent bănesc, pentru pierderile materiale ori
morale suferite de cel vătămat în sănătate ori integritatea fizică, în dreptul la onoare,
demnitate, reputaŃie, în dreptul la viaŃa privată, dreptul de autor.
Despăgubiri în bani se va acorda respectîndu-se principiul reparării integrale a
prejudiciului, adică a prejudiciului efectiv, a venitului ratat, cît şi a cheltuielilor ocazionate
persoanei vătămate în activitatea desfăşurată în scopul evitării, limitării sau reparării
pagubei. Despăgubirile se determină la data pronunŃării hotărîrii pentru a asigura
creditorului situaŃia patrimonială avută înainte de a fi păgubit. Ca urmare, instanŃele sînt
obligate să recalculeze valoarea prejudiciului pînă la ziua pronunŃării hotărîrii.
Pagubele suplimentare pot fi percepute printr-o acŃiune înaintată suplimentar.
Atunci cînd prejudiciul are caracter actual, despăgubirea se acordă printr-o sumă globală,
posibil însă de achitat şi în rate.
Restitutio in integrum va fi imposibilă, de pildă, atunci cînd prin fapta ilicită a fost
deteriorat un bun ce se găsea în unicat, cum ar fi un tablou original, un lucru ce reprezintă o
amintire, o relicvă de familie sau rezultatul unei lucrări în manuscris ş.a.
La suma de bani fixată drept despăgubire nu se datorează dobînzi de întîrziere decît de la
data cînd hotărîrea a fost pronunŃată, căci echivalentul bănesc al lipsei de folosinŃă al sumei
de bani respective se cuprinde în însuşi despăgubirea acordată. Dobînzile de întîrziere se
vor calcula în baza art. 619.
Orice schimbare intervenită în situaŃia patrimonială a celui ce a cauzat prejudiciul şi a
păgubitului după săvîrşirea faptei ilicite nu influenŃează asupra dreptului la despăgubire.
Dacă creditorul pretinde despăgubiri ce depăşesc sumele necesare repunerii lui în situaŃia
anterioară cauzării prejudiciului, vom fi în prezenŃa unei situaŃii de îmbogăŃire fără justă
cauză şi, prin urmare, instanŃa va respinge cerinŃa în măsura în care se urmăreşte o
îmbogăŃire fără justă cauză.

780
 Articolul 609. Despăgubiri în locul prestaŃiei

(1) În loc de prestaŃie, creditorul poate cere despăgubire doar atunci cînd a stabilit
anterior fără succes debitorului un termen rezonabil pentru executarea prestaŃiei. În
cazul în care nu a fost stabilit un termen sau termenul stabilit este nejustificat de
scurt, se consideră ca stabilit un termen rezonabil.
(2) Nu este necesară somaŃia dacă este evident că nu i se poate da curs, în special
dacă a trecut termenul stabilit la art.617 alin.(4), iar obligaŃia nu a fost executată sau
dacă există împrejurări deosebite care îndreptăŃesc valorificarea imediată a dreptului
de despăgubire, luîndu-se în considerare interesele ambelor părŃi.
(3) În cazul în care are dreptul la despăgubiri pentru neexecutarea integrală a
obligaŃiei, creditorul poate cere despăgubiri în locul întregii prestaŃii dacă nu are
interes în prestaŃia parŃială. Pentru restituirea prestaŃiilor efectuate se aplică în modul
corespunzător prevederile art.738.
(4) Dreptul la executarea obligaŃiei este exclus îndată ce creditorul cere despăgubire
în locul executării obligaŃiei.
(5) Despăgubirile se acordă într-o sumă bănească globală. Pot fi acordate însă
despăgubiri sub formă de plăŃi efectuate periodic în dependenŃă de natura
prejudiciului. Despăgubirile sub formă de plăŃi periodice se indexează în dependenŃă
de rata inflaŃiei.

1. Conform acestui articol, principalul mod de apărare a intereselor creditorului într-un

raport obligaŃional este cererea înaintată debitorului de a executa în natură obligaŃia
asumată. De principiu, debitorul poate fi impus să presteze obligaŃia asumată, dacă astfel
doreşte creditorul. Aceasta se confirmă şi prin norma din art. 709. Despăgubirea în locul
prestaŃiei poate fi pretinsă de către creditor doar în cazul în care anterior creditorul l-a
somat pe debitor, ca acesta, într-un termen rezonabil să-şi execute obligaŃia.. Durata
termenului se va stabili reieşind din: împrejurările în care trebuia executată obligaŃia,
distanŃa pe care trebuie s-o parcurgă debitorul dacă s-a obligat să execute într-un loc
determinat, complexitatea obiectului prestaŃiei ş.a .Dacă în somaŃie nu este indicat termenul
de executare sau acesta este nejustificat de scurt, instanŃa de judecată în caz de litigiu va
aprecia şi va stabili un termen rezonabil.
În contractele ce cuprind clauze standard este nulă clauza prin care utilizatorul îşi rezervă
dreptul la termene stabilite insuficient pentru executarea unei obligaŃii (art. 718 lit.a)). La
fel, este nulă clauza prin care utilizatorul este degrevat de obligaŃia legală de a soma sau de
a stabili partenerului său de contract un termen pentru executarea obligaŃiei (art. 719 lit.d)).
2. SomaŃia nu este necesară dacă:
- este evident că nu i se poate da curs;
- debitorul este în întîrziere ca urmare a expirării termenului de 30 de zile din moment
ce obligaŃia a ajuns la scadenŃă, rămînînd neexecutată între timp.
- dacă, prin excepŃie de la regula generală a executării obligaŃiei în natură, creditorul
este îndreptăŃit să ceară rezilierea şi plata imediată a despăgubirilor, invocîndu-se motivul
unor împrejurări deosebite (vezi art. 710 lit.. c)). De exemplu, creditorul a comandat unei
întreprinderi specializate efectuarea reparaŃiei capitale a autoturismului său. Debitorul nu a
executat obligaŃia în termen, iar creditorul între timp a devenit parŃial nevăzător, şi ca
rezultat, nu va mai putea conduce.
3. Dacă obligaŃia încă nu a fost executată, dar debitorul, din anumite motive, o poate
executa doar parŃial , creditorul poate cere rezoluŃiunea contractului, dacă pierde interesul
faŃă de o executare parŃială. Evident, stabilirea unui termen de graŃie în acest caz este
inoportună (art. 710 lit..b)). Totodată, părŃile vor trebui să restituie una celeilalte (reciproc)

781
tot ceea ce au transmis pînă la acest moment, la fel, creditorul este în drept să ceară
acoperirea prejudiciului produs prin neexecutarea contractului, exceptînd cazul cînd
debitorului nu-i este imputabilă cauza rezoluŃiunii (art. 738 alin. 5).
Atunci, cînd se păstrează interesul faŃă de prestaŃia parŃială, creditorul poate fi obligat să
achite o retribuŃie proporŃională părŃii din prestaŃia executată (art. 943).
4. Dacă în condiŃiile respectării art. 609, creditorul are posibilitatea să pretindă şi pretinde
despăgubiri renunŃînd la executarea prestaŃiei în natura sa specifică, ulterior el nu mai
poate reveni asupra deciziei sale.În cazul unui contract sinalagmatic, creditorul poate cere
despăgubiri pentru neexecutarea obligaŃiei debitorului doar după rezoluŃiune (art.602
alin.4). RezoluŃiunea are ca efect încetarea raporturilor juridice între părŃi, şi, din acest
moment creditorul nu mai poate reveni asupra uni fapt consumat deja, părŃile fiind eliberate
de obligaŃia de a presta (art.738 alin.1).
5. Regula ce se impune este că despăgubirile se acordă într-o sumă bănească globală.
Despăgubirile sub forma prestaŃiilor periodice succesive, cu caracter viager sau temporar se
stabilesc reieşind din natura prejudiciului cauzat sănătăŃii şi integrităŃii fizice, din interesul
părŃilor, posibilităŃile materiale ale autorului prejudiciului ş.a. Însă legislaŃia admite situaŃia
cînd, deşi poartă caracter viager, periodic, despăgubirile pot fi plătite în capital (art. 607
alin.4).
Dacă pentru prejudiciul cauzat răspunzătoare este o persoană juridică şi aceasta încetează
activitatea, sumele despăgubirii vor fi capitalizate potrivit Legii nr. 123/1998.
Principiul reparării integrale a prejudiciului presupune că, ori de cîte ori prejudiciul
cauzat sănătăŃii ulterior se agravează, persoana vătămată poate cere revizuirea
despăgubirilor, inclusiv atunci cînd acestea au fost plătite în capital (art. 1421).
ÎmbunătăŃirea stării sănătăŃii atrage drept consecinŃă micşorarea despăgubirilor
acordate.Dacă despăgubirile au fost plătite în capital pentru o perioadă viitoare, în condiŃiile
art.1420, iar ulterior timp starea sănătăŃii victimei s-a îmbunătăŃit considerabil,plătitorul
poate pretinde revizuirea acelei hotărîri şi întoarcerea unei sume de bani, invocînd
îmbogăŃirea fără justă cauză a părŃii vătămate (art.1389).
Indexarea despăgubirilor se va face potrivit legislaŃiei.
Recalcularea sumei iniŃiale, stabilite conform legislaŃiei în vigoare, de compensare a
pagubei cauzate persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de muncă în urma unui accident
de muncă sau a unei boli profesionale se efectuează conform Legii nr.278 /1999

Articolul 610. Întinderea despăgubirii

(1) Despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atît

prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cît şi venitul ratat.
(2) Ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condiŃiile unui comportament
normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale.
(3) Este reparabil numai prejudiciul care reprezintă efectul nemijlocit (direct) al
neexecutării.
(4) Despăgubirea nu se extinde asupra prejudiciului care, conform experienŃei
debitorului, nu putea fi prevăzut în mod raŃional în cazul unei aprecieri obiective.
(5) Dacă neexecutarea obligaŃiei este cauzată prin dol, debitorul răspunde şi pentru
prejudiciul imprevizibil.

1.Prejudiciul reprezintă vătămarea adusă dreptului subiectiv al persoanei care a suferit

pierderea vieŃii sau sănătăŃii, lezarea unor interese materiale sau morale, ori efectele
negative patrimoniale, ca urmare a faptei ilicite săvîrşite de altă persoană sau a faptei unor

782
lucruri sau fiinŃe pentru care acesta poartă răspundere în condiŃiile legii. Acest articol
reglementează doar acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul material, patrimonial.
Prejudiciul material este consecinŃa susceptibilă de evaluare bănească, care decurge din
vătămarea unui drept sau interes legitim patrimonial. De regulă, aceste prejudicii implică un
contact material constînd în distrugerea sau deteriorarea unui bun, uciderea sau rănirea unui
animal, pierderea totală sau parŃială a unui drept patrimonial,de exemplu, pierderea
întreŃinătorului etc. Prejudiciul patrimonial poate fi cauzat şi prin vătămarea drepturilor
personale nepatrimoniale privind integritatea fizică sau morală a persoanei fizice (ex. costul
tratamentului, pierderi legate de imposibilitatea prestării unei munci).
Prejudiciul patrimonial produs generează în sarcina autorului răspunderea civilă
delictuală sau contractuală, adică obligaŃia de a repara daunele produse.
În baza alineatului comentat, în caz de neexecutare a obligaŃiilor, debitorul urmează să
plătească despăgubiri. În măsura în care repararea în natură a prejudiciului este imposibilă
sau iraŃională, creditorul va fi despăgubit în echivalent bănesc. Despăgubirea semnifică
valoarea de acoperire, de înlocuire a pagubei, este suma de bani pe care autorul unei fapte
ilicite păgubitoare, sau debitorul unei obligaŃii contractuale neexecutate este obligat să o
plătească, în virtutea unei hotărîri judecătoreşti, victimei, respectiv creditorului care a
suferit prejudiciul.
Prejudiciul patrimonial poate avea două elemente componente:
- prejudiciul efectiv cauzat creditorului;
- venitul ratat.
Prejudiciul efectiv este definit la art. 14 şi constă în cheltuielile pe care persoana lezată
într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat,
pierderea sau deteriorarea bunurilor sale. Aici putem menŃiona: sumele de bani plătite de
creditor unor terŃe persoane din cauza culpei debitorului care a încălcat obligaŃiile
contractuale; costul cheltuielilor raŃionale şi necesare, efectuate de creditor pentru
executarea unei obligaŃii, care n-a fost executată corespunzător de debitor, pentru
remedierea defectelor bunurilor procurate cu vicii (remedierea făcută personal sau apelînd
la serviciile unui terŃ); cheltuielile cumpărătorului privind plata în avans a mărfurilor ce se
procură, arendarea depozitelor în care acestea urmau să se păstreze; cheltuielile clientului
privind achiziŃionarea materiei prime şi oferirea acesteia antreprenorului debitor.
Nu vor intra în calcul sumele economisite de creditor (necheltuite) ca urmare a faptului,
că debitorul n-a executat obligaŃia, de exemplu, în contractul de antrepriză sau prestări
servicii beneficiarul este obligat la despăgubiri atunci, cînd nu îndeplineşte acŃiunile
necesare lucrării sau prestaŃiei. Din cuantumul acestora se vor exclude ceea, ce
antreprenorul sau prestatorul a economisit în urma întîrzierii sau refuzului ori a ceea ce a
putut dobîndi prin utilizarea în alt mod a forŃei sale de muncă(art.941).
În componenŃa prejudiciului efectiv intră nu numai cheltuielile efectiv suportate de
creditor pentru atingerea situaŃiei anterioare cauzării prejudiciului, ci şi acele pe care
urmează să le suporte în vederea restabilirii dreptului lezat (prejudiciul viitor). Necesitatea
şi devizul acestor cheltuieli trebuie să fie confirmate prin probe veridice, să fie neexagerate.
De oarece legea nu distinge, repararea acestor prejudicii poate fi cerută odată cu înaintarea
cererii privind restituirea cheltuielilor deja suportate, cît şi printr-o cerere separată înaintată
la momentul suportării de facto a altor cheltuieli. Totodată acestea nu trebuie confundate cu
repararea venitului ratat sau cu sumele dobîndite în urma reevaluării sau indexării
despăgubirilor. Reevaluarea presupune aducerea prejudiciului la valoarea zilei prin
aplicarea indexării.
Prejudiciul efectiv sau pierderea efectivă este valoarea exprimată în bani cu care s-a
micşorat patrimoniul creditorului, fie prin scăderea activului fie prin creşterea pasivului din
cauza neexecutării unei obligaŃii. Articolul 14 şi prezentul articol se vor aplica în egală

783
măsură atît răspunderii contractuale, cît şi celei delictuale, deoarece sînt norme generale
care definesc prejudiciul.
2. Venitul ratat este supus reparării în baza art.14 şi a alineatului (2) al art.610 care
stabileşte, că venitul este ratat dacă ar fi fost posibil în condiŃiile unui comportament normal
din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale, avîndu-se în vedere un
comportament obişnuit în cadrul participării la circuitul civil obişnuit. Venitul ratat
constituie lipsa obŃinerii unor foloase patrimoniale pe care partea vătămată (creditorul) le-ar
fi obŃinut, lipsa de sporire a patrimoniului, deşi acesta putea şi trebuia să sporească, dacă
nu ar fi fost săvîrşită fapta ilicită.
Evaluarea despăgubirilor plătite în calitate de venit ratat, se va efectua în dependenŃă de
mai multe criterii. Creditorul trebuie să dovedească posibilitatea obiectivă, reală şi nu
închipuită, a obŃinerii unor venituri, luînd în consideraŃie conjunctura dintre cerere şi ofertă
pe piaŃa de mărfuri şi servicii, concurenŃa, existenŃa resurselor materiale şi forŃei de muncă
necesare realizării activităŃii sale productive, comerciale. Lipsa vreuneia din condiŃiile
enumerate ar avea ca rezultat o simplă coincidenŃă în timp a pierderilor cu micşorarea
volumului realizărilor de către creditor, dar nu ratarea unui venit prin vina debitorului.
Devizul despăgubirilor trebuie să fie precis, chibzuit. Se va Ńine cont de măsurile luate de
creditor pentru primirea acestui venit şi pregătirile efectuate: contracte de transport,
magazinaj, expediŃie încheiate cu diferiŃi parteneri, scrisori de garanŃie oferite neechivoc,
parvenite în adresa creditorului sau acceptarea propunerii creditorului de a negocia în
viitorul apropiat anumite contracte, majorarea statului de personal în legătură cu majorarea
preconizată a volumului producerii etc. De menŃionat că, în condiŃiile unei economii de
piaŃă, conjunctura iniŃială nu tot timpul este determinantă la obŃinerea unui venit, de aceea
criteriile enunŃate mai sus vor fi analizate în ansamblu.
Printre novaŃiile codului este şi norma din art. 14 alin.(3) care stabileşte limita minimă a
venitului ratat atunci cînd debitorul care n-a respectat obligaŃiile sale a dobîndit, drept
rezultat careva venituri. În acest caz mărimea venitului ratat nu poate fi mai mică decît
acele venituri. Această normă facilitează procesul de probare a mărimii despăgubirilor
pretinse.
Sarcina probaŃiunii existenŃei, precum şi a mărimii venitului ratat revine creditorului, care
trebuie să demonstreze că ar fi putut şi trebuit să obŃină anumite venituri.
Despăgubirile acordate în calitate de venit ratat se percep atît în cadrul raporturilor
comerciale, cît şi în cazul prejudicierii sănătăŃii persoanei fizice şi se exprimă în sumele de
bani pe care persoana le-ar fi obŃinut, ca urmare a valorificării aptitudinilor sale
profesionale, practicării unor îndeletniciri dacă nu i se leza dreptul la integritatea corporală
(vezi art.607).
În dependenŃă de specificul raporturilor privind despăgubirea, cuantumul acesteia poartă
caracter diferit, de exemplu, salariatul va repara doar prejudiciul efectiv cauzat
angajatorului, nefiind obligat să plătească şi venitul ratat (art. 329, Legea nr. 154/2003). La
fel, unele convenŃii internaŃionale la care Republica Moldova este parte, limitează
întinderea despăgubirilor doar la repararea prejudiciului efectiv, de exemplu, administraŃiile
poştale răspund pentru pierderea, spolierea sau avarierea coletelor, a trimiterilor
recomandate şi a trimiterilor cu valoare declarată, exceptînd pagubele indirecte sau
beneficiile neralizate (art. 26 pct. 3 al Aranjamentului privind coletele poştale şi art. 34 pct.
2.1.2. al ConvenŃiei Poştale Universale ambele semnate le Seul la 14.09.1994; Republica
Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1159-/1997, Tratate internaŃionale, 1999,
v. 12).
La repararea prejudiciului se va Ńine cont şi de faptul dacă contractul sau legea stabilesc
plata unei clauze penale pentru neexecutarea obligaŃiei. Dacă există o astfel de prevedere
(clauză penală contractuală) se va aplica art. 626 alin. (2) care stabileşte o normă

784
dispozitivă: creditorul are dreptul să pretindă doar repararea prejudiciului în partea
neacoperită prin clauza penală (clauza penală inclusivă), dacă legea ori contractul nu prevăd
altfel. Clauza penală alternativă, punitivă şi exclusivă se percepe doar atunci cînd legea sau
contractul le prevede în mod expres.
Prin excepŃie de la principiul reparării integrale a prejudiciului, părŃile prin contract îşi pot
limita răspunderea sau aceasta poate fi limitată prin lege.
3. În baza alin.(3) art.610 se poate pretinde doar repararea prejudiciului direct.
Clasificarea prejudiciilor în directe şi inidrecte se face după cum acestea sînt sau nu sînt
consecinŃe nemijlocite a faptei ilicite păgubitoare. Prejudiciul indirect nu este un rezultat
necesar al faptei ilicite şi producerea lui se datorează în mare parte concursului unor
împrejurări întîmplătoate pe lîngă fapta ilicită. Dat fiind lipsa unei legături cauzale
suficiente între fapta ilicită şi acest prejudiciu, urmează de reparat doar prejudiciul direct.
Însă nu trebuie de confundat prejudiciul indirect cu acel prejudiciu care, în cazul
obligaŃiilor cu caracter îndelungat adesea este rezultatul executării necorespunzătoare a
obligaŃiei, ce se exprimă în ivirea defectelor ascunse după o perioadă de timp. La momentul
încălcării obligaŃiei, prejudiciul fie încă nu survine, fie nu are caracter vizibil.
Despăgubirea, evident poate fi cerută după o anumită perioadă de timp de la săvîrşirea
faptei ilicite.
4. Scopul reparării oricărui prejudiciu depinde de previziunea părŃilor, fiindcă se
consideră prejudiciu reparabil ca urmare a nerespectării unui contract acele pierderi, care au
fost în mod raŃional prevăzute de părŃi. Numai în condiŃii de previzibilitate părŃile şi-au
manifestat voinŃa, asumîndu-şi obligaŃii civile.
Alineatele (4) şi (5) reglementează repararea prejudiciului previzibil şi imprevizibil
pentru a aprecia limitele răspunderii debitorului. Astfel, în lipsa dolului debitorului,
răspunderea se va limita la repararea prejudiciului previzibil în momentul încheierii
contractului, luîndu-se în consideraŃie împrejurările pe care părŃile (în special debitorul) la
acel moment le cunoştea sau trebuia să le cunoască, avîndu-se în vedere şi experienŃa lor.
Previzibilitatea daunei se apreciază în raport cu momentul încheierii contractului şi atît
timp cît condiŃiile avute în vedere de părŃi la acea dată se menŃin. Un debitor prudent nu se
angajează la repararea unui prejudiciul peste limita a ceea ce el a putut să prevadă la
încheierea contractului.
Regulile enunŃate se aplică în cazul neexecutării obligaŃiilor contractuale. De principiu, în
cadrul răspunderii delictuale, debitorul răspunde atît pentru prejudiciul previzibil, cît şi
pentru cel imprevizibil.

Articolul 611. Determinarea întinderii prejudiciului

La determinarea întinderii prejudiciului se Ńine cont de interesul pe care creditorul

îl avea în executarea corespunzătoare a obligaŃiei. Determinante pentru această
estimare sînt locul şi timpul prevăzute pentru executarea obligaŃiilor contractuale.

Determinarea întinderii prejudiciului reprezintă activitatea de stabilire a naturii,

particularităŃilor şi a întinderii urmărilor negative directe ale faptei ilicite, care generează
răspunderea civilă. Determinarea prejudiciului anticipează momentul determinării reparaŃiei
(despăgubirii, compensaŃiei). ReparaŃia este determinată reieşind din întinderea
prejudiciului (prejudiciul efectiv, venitul ratat).
ParticipanŃii la raporturile obligaŃionale sînt ŃinuŃi să execute obligaŃiile în modul
corespunzător, potrivit condiŃiilor negociate în contract, în baza legii sau reieşind din
condiŃiile obişnuite ale circuitului civil. Fiecare creditor este interesat în respectarea acestei

785
reguli. Articolul comentat stabileşte că la determinarea întinderii prejudiciului se va Ńine
cont de interesul pe care crediotrul îl avea în executarea corespunzătoare a obligaŃiei.
În cod lipseşte o normă generală, care ar stabili limitele acordării despăgubirilor. Ne vom
conduce însă de principiul că creditorul nu se poate îmbogăŃi fără just temei şi poate
valorifica dreptul său la despăgubire doar cu bună credinŃă, nefăcînd abuz . Se va lua în
calcul orice beneficiu pe care l-a avut creditorul ca rezultat al neexecutării. Acestea se pot
manifesta în formă de sume economisite, de exemplu, în urma neexecutării de către debitor
a unui contract neavantajos creditorului; evitarea unor cheltuieli suplimentare de cazare
într-un hotel de la punctul de destinaŃie, atunci cînd cărăuşul a întîrziat cu executarea
obligaŃiei de transportare etc.
De regulă creditorul este interesat în executarea corespunzătoare a obligaŃiei. Uneori însă
poate fi interesat în întîrzierea executării acesteia şi această împrejurare trebuie luată în
consideraŃie la aprecierea mărimii despăgubirilor, de exemplu, cumpărătorul este interesat
ca vînzătorul să întîrzie cu predarea bunului, deoarece la moment nu dispune de bani pentru
achitare, iar contractul prevede penalităŃi de întîrziere. În acelaşi context creditorul se poate
arăta extrem de interesat în executarea la timp a obligaŃiei, de exemplu în confecŃionarea la
timp a rochiei de mireasă; ajungerea la timp în locul de unde trebuia să schimbe alt mijloc
de transport, în cazul transportului combinat; executarea unei picturi, comandate pentru o
anumită ocazie etc.
ObligaŃia trebuie să fie executată în locul corespunzător. Locul corespunzător este stabilit
prin lege sau contract. Aceasta prezintă importanŃă şi sub aspectul cine va suporta
cheltuielile de transport pînă la /de la acel loc, astfel că creditorul este interesat ca obligaŃia
să fie executată în locul ales (stabilit).
Uneori existenŃa unui prejudiciu este incontestabilă, însă creditorului îi este dificil, chiar
imposibil să facă proba întinderii acestuia. În atare situaŃii instanŃa de judecată nu va
respinge acŃiunea, ci va aprecia la intima convingere suma despăgubirilor reieşind din
principiul umanismului şi al echităŃii, precum şi din faptul că nu este neapărat necesar ca
creditorul să prezinte dovada unor sume exacte a prejudiciului ce i s-a cauzat. Dacă faptul
cauzării prejudiciului a fost dovedit, volumul şi mărimea acestuia pot fi presupuse.
Determinarea întinderii prejudiciului poate fi făcută atît de instanŃa de judecată, cît şi de
părŃi. InstanŃele sînt obligate să arate care sînt elementele pe baza cărora se determină
întinderea prejudiciului ce trebuie reparat, să determine paguba în bază de probe, luînd în
consideraŃie împrejurările fiecărui caz în parte. Se va determina separat prejudiciul efectiv
şi venitul ratat pentru a efectua cu uşurinŃă verificările necesare pe cale de atac, în caz de
necesitate.

Articolul 612. VinovăŃia îndreptăŃitului la nasterea prejudiciului

(1) Dacă la naşterea prejudiciului sau a unei alte obligaŃii de compensare a concurat
vinovăŃia celui îndreptăŃit la despăgubire sau la compensare, existenŃa şi întinderea
obligaŃiei de despăgubire sau de compensare depind de împrejurări şi, în special, de
măsura în care prejudiciul este cauzat de o parte sau de cealaltă parte.
(2) DispoziŃia alin.(1) se aplică şi atunci cînd vinovăŃia celui prejudiciat se restrînge
la faptul că el a omis să preîntîmpine sau să diminueze prejudiciul.

1. Un prejudiciu poate fi cauzat şi prin concurenŃa vinovăŃiei creditorului (îndreptăŃitului),

avîndu-se în vedere ambele forme ale vinovăŃiei acestuia. În acest caz nu este vorba despre
răspunderea mixtă, deoarece creditorul nu-şi poate leza propriile drepturi subiective. Dacă
îndreptăŃitul nu a avut un comportament ireproşabil, diligent şi prin aceasta a contribuit la

786
cauzarea sau sporirea prejudiciului, despăgubirea trebuie să fie micşorată sau exclusă în
dependenŃă de împrejurările cazului, de forma vinovăŃiei creditorului, precum şi de faptul,
în ce măsură vina creditorului a contribuit la neexecutarea obligaŃiei. InstanŃa de judecată
este obligată să ia în consideraŃie aceste împrejurări la emiterea hotărîrii. Pe lîngă această
normă cu un conŃinut general, Codul prevede şi reglementări speciale prin care
despăgubirea este exclusă sau limitată în dependenŃă de vinovăŃia îndreptăŃitului. De
exemplu:
- în contractele sinalagmatice persoana obligată, dacă nu s-a obligat prima, este în drept
să refuze executarea propriei obligaŃii în măsura în care cealaltă parte nu-şi execută
obligaŃia corelativă (art. 705);
- debitorul nu este în întîrziere atîta timp cît creditorul întîrzie în primirea executării
(art. 593 alin. 3). Orice creditor contractual este nu numai în drept, cît şi obligat să
primească executarea.Neexecutarea acestei obligaŃii, fie atunci cînd refuzul are loc explicit,
fie prin împiedicare, prin dol sau culpă, constituie un fapt culpabil al creditorului, de natură
a înlătura sau a diminua răspunderea debitorului la plata daunelor interese. În baza art. 595,
creditorul este obligat să repare prejudiciul debitorului cauzat pentru întîrzierea acceptării
prestaŃiei.
- temei de micşorare a mărimii reparaŃiei debitorului serveşte şi acŃiunile intenŃionate
sau neglijente a creditorului prin care se contribuie la mărirea prejudiciului. De exemplu,
cumpărătorul, neprimind marfa de la vînzător este nevoit să o procure de la alt agent
economic, dar la un preŃ exagerat de mare în raport cu preŃurile existente pe piaŃa de
mărfuri similare, deşi a avut posibilitate să cumpere acele bunuri la preŃ rezonabil.
DiferenŃa de preŃ nu poate fi pretinsă de cumpărător vînzătorului.
- cărăuşul este exonerat de răspundere pentru distrugerea, pierderea, deteriorarea
încărcăturii sau depăşirea termenului de transportare dacă acestea se datorează vinovăŃiei
celui îndreptăŃit să dispună de încărcătură (art. 1008) sau cărăuşul nu răspunde pentru
distrugerea, pierderea, deteriorarea bagajelor, care i-au fost încredinŃate de pasager, dacă se
dovedeşte vina pasagerului (art. 989).
- în materie de răspundere delictuală întîlnim o situaŃie similară. Art. 1410
reglementează răspunderea posesorului izvorului de pericol sporit. Temei pentru eliberarea
de răspundere este intenŃia părŃii vătămate (nu este şi cazul culpei acesteia). Concluzia ce se
impune este că dacă posesorul mijlocului de pericol sporit nu poartă nici o vină în cauzarea
prejudiciului, iar persoana vătămată a acŃionat prin culpă uşoară, prejudiciul va fi acoperit
în întregime de debitor.
Fundamentul excluderii răspunderii debitorului în cazul cauzării prejudiciului prin
intenŃia persoanei vătămate este reglementat de art. 1417,alin. (1). În aceeaşi ordine de idei,
culpa gravă a îndreptăŃitului duce la micşorarea despăgubirilor, cu excepŃia a 3 cazuri:
- cînd prejudiciul a fost cauzat unui minor care nu a împlinit 14 ani;
- în cazul cauzării prejudiciului unei persoane incapabile;
- în cazul cauzării prejudiciului de către organele de resort la aplicarea sancŃiunilor
penale, administrative şi măsurilor preventive (art. 1405).
În primele 2 situaŃii nu putem vorbi despre vina minorului sau a incapabilului, deoarece
aceştea nu dispun de discernămînt propriu-zis.
2.Partea vătămată trebuie să ia toate măsurile pentru a preîntîmpina sau evita producerea
unor prejudicii, ori pentru a limita întinderea lor. Uneori această regulă generală este
confirmată şi prin norme speciale de drept civil. Astfel,potrivit art. 1316 alin.(1),lit.d),
asiguratul este obligat să întreprindă acŃiuni, ce depind de el pentru a evita producerea
cazului asigurat sau pentru a limita pagubele cauzate de producerea lui. În baza acestei
obligaŃii, asiguratul are şi un drept corelativ: de a pretinde compensarea cheltuielilor

787
aferente evitării producerii cazului asigurat sau limitării oportune a prejudiciilor pasibile de
despăgubire (art.1315 alin.(1), lit.d)).
Dacă creditorul nu a luat toate măsurile pentru omiterea ori diminuarea prejudiciului,
instanŃa de judecată poate micşora cuantumul despăgubirilor pe care le acordă sau poate
exclude dreptul la despăgubire. Spre deosebire de alin.(1), al doilea alineat al articolului
comentat se manifestă prin omisiuni ale creditorului. Vom exemplifica prin: o gospodărie
Ńărănească a încheiat un contract de vînzare a unei cantităŃi de roşii. Debitorul nu a executat
obligaŃia de a prelua bunurile în termenul indicat în contract şi roşiile, fiind bunuri
perisabile, în cîteva zile s-au alterat. Creditorul nu a întreprins nici un fel de măsuri în
vederea preîntîmpinării prejudiciului, deşi putea să acŃioneze; depistînd faptul că
antreprenorul, din nepricepere utilizează materiale de construcŃie necalitative, clientul nu
obiectează astfel că rezultatul lucrării este inutilizabil conform destinaŃiei; persoana
prejudiciată care a omis cu intenŃie ori din cuplă gravă, să înlăture prin mijloace legale
prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o persoană cu funcŃii de răspundere, nu
poate pretinde repararea prejudiciului (art. 1404 alin. 3).
La aplicarea regulei enunŃate în art. 612 trebuie de dat dovadă de o atenŃie deosebită cît
priveşte prejudiciile cauzate sănătăŃii sau integrităŃii corporale a victimei. Astfel, refuzul
victimei de a se supune unei intervenŃii chirurgicale riscante nu poate fi considerat drept
faptă culpabilă de natură a o decădea din dreptul la despăgubire.
Debitorul este cel, care trebuie să dovedească vina îndreptăŃitului la repararea
prejudiciului, în vederea diminuării ori excluderii despăgubirilor.

Articolul 613. Restituirea celor economisite în cazul exonerării de răspundere

Dacă dovedeşte că neexecutarea obligaŃiei nu îi este imputabilă, debitorul trebuie să

restituie creditorului tot ceea ce a economisit ca urmare a neexecutării.

Exonerarea de răspundere pentru neexecutarea obligaŃiilor are loc atunci, cînd debitorului
nu îi este imputabilă neexecutarea din cauza unor împrejurări externe, străine vinovăŃiei
acestuia, cum ar fi: forŃa majoră, cazul fortuit, vinovăŃia creditorului. Această regulă se va
aplica în contractele sinalagmatice. În baza art. 707 alin.(1) dacă o prestaŃie din contractul
sinalagmatic devine imposibilă din motive independente de părŃi, cea care trebuie să
execute prestaŃia devenită imposibilă pierde dreptul de a cere executarea obligaŃiei
corelative, iar în cazul cînd creditorul a executat prestaŃia sa debitorul se obligă să restituie
cele economisite astfel.
Această regulă îşi are originea în normele privind îmbogăŃirea fără justă cauză (art. 1389-
1397). ÎmbogăŃirea fără justă cauză presupune în cazul dat, că debitorul a realizat o sporire
a activului sau micşorarea pasivului patrimoniului său în dauna creditorului care suportă o
diminuare corespunzătoare, în lipsa unui temei juridic care să le justifice şi va restitui
valoarea cu care debitorul s-a îmbogăŃit astfel, dar nu mai mult decît valoarea diminuării.
Drept exemplu poate servi raportul de vînzare-cumpărare a unei case de locuit în care
cumpărătorul a prestat obligaŃia de achitare a preŃului, iar vînzătorul urma să transmită
dreptul de proprietate la data indicată de părŃi în contract. Între timp construcŃia a fost
distrusă ca urmare a unui eveniment de forŃă majoră, fapt ce angajează pentru vînzător
obligaŃia de a restitui cumpărătorului plata efectuată.

Articolul 614. Restituirea despăgubirii

788
 (1) În cazul în care debitorul se foloseşte de dreptul de a refuza executarea obligaŃiei
şi obŃine o despăgubire sau are drept la despăgubire pentru obiectul datorat,
creditorul, în urma apariŃiei situaŃiei care justifică dreptul său de obiecŃie, poate cere
restituirea celor date ca despăgubire sau cedarea dreptului la despăgubire.
(2) În cazul în care creditorul, în locul executării obligaŃiei, poate cere despăgubiri,
acestea se reduc cu valoarea despăgubirilor deja obŃinute ori se reduc corespunzător
dreptului la despăgubire dacă creditorul a făcut uz de dreptul prevăzut la alin.(1).

Articolul 615. Cesiunea creanŃei privind repararea prejudiciului

Persoana care trebuie să repare prejudiciul cauzat prin pierderea unui bun este
obligată să repare numai în schimbul cesiunii creanŃei pe care partea vătămată, în
calitatea de proprietar sau de alt posesor legitim al bunului, o are faŃă de un terŃ.

SituaŃia reglementată de acest articol presupune existenŃa a două raporturi juridice

distincte:
a) raportul care există între proprietar sau alt posesor legitim al unui bun, pe de o parte, şi
altă persoană, spre exemplu, asigurătorul în baza contractului de asigurare a acelui
bun.Din conŃinutul acestui raport trebuie să distingem dreptul de creanŃă al
asiguratului de a pretinde asigurătorului plata despăgubirii la producerea cazului
asigurat.
b) raportul, care apare între proprietar sau alt posesor legitim al bunului şi persoana, care
trebuie să repare prejudiciul prin pierderea acelui bun. De remarcat, că acest din urmă
raport poate izvorî atît ca urmare a unui delict, precum şi în baza unui contract, prin
care bunul în cauză este transmis (încredinŃat) persoanei, care e chemată să răspundă,
potrivit art. 615. Pierderea bunului se poate produce nemijlocit de persoana care
trebuie să repare acest prejudiciu, cît şi de cel, ce se află în grija şi supravegherea
acestuia.
Prin pierderea bunului urmează de înŃeles atît pierderea efectivă a acestuia, cît şi
distrugerea sau deteriorarea bunului.NoŃiunea bunului, în acest context, trebuie să fie
interpretată în conformitate cu art. 285( lucrurile, precum şi drepturile patrimoniale).
Din moment ce s-a constatat pierderea bunului, persoana îndreptăŃită să ceară reparaŃia
are posibilitatea să înainteze cerinŃa sa fie asigurătorului, potrivit condiŃiilor contractului
de asigurare şi a normelor de drept, ce reglementează aceste raporturi,(pe lîngă faptul, că
în toate cazurile are obligaŃia de a-l informa de îndată pe acesta despre producerea cazului
asigutat, conform art. 1327 alin. (1)), fie celui, care este răspunzător de pierderea bunului.
Dacă îndreptăŃitul a ales să înainteze cererea către persoana, care răspunde pentru
pierderea bunului, el va fi obligat să cedeze creanŃa sa din contractul de asigurare către
această persoană, iar ultima va fi obligată să repare prejudiciul numai în urma preluării
creanŃei. Această regulă are la bază principiul neadmiterii îmbogăŃirii fără justă cauză a
îndreptăŃitului, în situaŃia în care el ar fi putut pretinde despăgubiri atît de la asigurător, cît
şi de la persoana care trebuie să răspundă pentru pierderea bunului.
Cesiunea creanŃei operează nu de plin drept, trebuie să existe un acord expres între
cesionar şi cedent, potrivit normelor ce reglementează cesiunea de creanŃă (art. art. 556-
566). După preluarea creanŃei, persoana care a reparat prejudiciul o va putea înainta
terŃului (asigurătorului), iar acesta este în drept să opună în legătură cu aceasta toate
excepŃiile, pe care le-ar fi putut opune proprietarului sau altui posesor legitim al bunului.

789
 Articolul 616. Despăgubirea prejudiciilor nepatrimoniale

(1) Pentru un prejudiciu nepatrimonial se pot cere despăgubiri în bani în cazurile

prevăzute de lege.
(2) În cazul vătămării integrităŃii corporale sau al altei vătămări a sănătăŃii, precum
şi în cazul privaŃiunii ilegale de libertate, cel vătămat poate cere şi pentru prejudiciul
nepatrimonial o despăgubire în bani, stabilită în baza unei aprecieri conforme
principiilor echităŃii.

1. Repararea integrală a prejudiciului presupune repararea atît a prejudiciului patrimonial,

cît şi a celui nepatrimonial. Dacă printr-o faptă ilicită s-a cauzat doar un prejudiciu
nepatrimonial, acesta la fel urmează să fie reparat.
Prejudiciul nepatrimonial înseamnă suferinŃele psihice sau fizice pe care le resimte
victima unei fapte ilicite ca urmare a vătămării drepturilor sau intereselor sale
extrapatrimoniale (nepatrimoniale), deseori şi ca urmare a lezării drepturilor patrimoniale şi
care nu pot fi evaluate în bani. Drepturile personale nepatrimoniale şi alte valori
nemateriale sînt apărate în cazurile şi în modul prevăzut de Cod (art. 15) şi de alte legi.
Drepturile personale nepatrimoniale lezate pot fi apărate atît prin mijloace
nepatrimoniale, cît şi prin compensaŃie bănească. La categoria mijloacelor de ordin
nepatrimonial se atribuie:
- recunoaşterea dreptului, de exemplu, a dreptului de autor;
- restabilirea situaŃiei anterioare încălcării dreptului subiectiv (restabilirea onoarei,
demnităŃii şi reputaŃiei profesionale, conform art. 16);
- interzicerea acŃiunilor ilicite prin care se atentează la drepturile nepatrimoniale;
- recunoaşterea nevalabilităŃii unui act fără caracter normativ, emis de autorităŃile publice,
prin care se încalcă drepturile nepatrimoniale.
Articolul comentat reprezintă o normă generală care admite compensarea bănească a
prejudiciului nepatrimonial doar în cazurile prevăzute de lege. Astfel, legiuitorul nu a admis
compensarea prejudiciului nepatrimonial ori de cîte ori se constată existenŃa acestuia. Vom
examina situaŃiile prevăzute de lege în care este reglementată acordarea despăgubirilor
băneşti pentru prejudiciul nepatrimonial.
Conform articolului 1422, în orice situaŃie cînd unei persoane i se cauzează un prejudiciu
moral (suferinŃe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personal
nepatrimoniale, instanŃa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la repararea
prejudiciului prin echivalent bănesc.Drepturile subiective nepatrimoniale Ńin de valorile
nepatrimoniale ale omului, ocrotite prin lege. Acestea sînt inerente persoanei şi îl însoŃesc
fie de la naştere, fie în virtutea legii (viaŃa, integritatea corporală, demnitatea, onoarea,
reputaŃia profesională, taina vieŃii personale şi familiale ş.a.). Acelaşi articol reglementează
posibilitatea reparării prejudiciului nepatrimonial prin echivalent bănesc şi în alte cazuri
prevăzute de legislaŃie, printre care enumerăm:
- dreptul de autor şi drepturile conexe (Legea nr. 293/1994);
- modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acŃiunile ilicite ale organelor de cercetare
penală şi de anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanŃelor judecătoreşti (Legea
nr.1545 /1998);
- despre apa potabilă (Legea nr.272 /1999);
- contenciosul administrativ (Legea nr.793 /2000);
- accesul la informaŃie (Legea nr.982/ 2000);
- Codul Familiei (Legea nr. 1316/2000);
- protecŃia consumatorului (Legea nr. 105/2003);

790
 - Codul Muncii (Legea nr. 154/2003);
- Codul de procedură penală (Legea nr.122/ 2003)
2. Prejudiciul moral, fiind suferinŃele psihice sau fizice, presupune faptul că acŃiunile
celui ce a cauzat acest prejudiciu trebuie să genereze o reacŃie psihică negativă în conştiinŃa
persoanei vătămate (suferinŃe psihice), cît şi senzaŃii negative (suferinŃe fizice).
NoŃiunea de suferinŃe fizice nu are acelaşi înŃeles cu noŃiunea de daune fizice sau cauzate
sănătăŃii. Dauna cauzată sănătăŃii înseamnă orice schimbare negativă în organismul uman,
ce împiedică funcŃionarea biologică normală, adică decurgerea normală din punct de vedere
medical a tuturor proceselor psihofiziologice. Daunele cauzate sănătăŃii produc consecinŃe
atît de ordin nepatrimonial, cît şi patrimonial. Alineatul comentat reglementează acordarea
despăgubirilor băneşti pentru cazul vătămării integrităŃii corporale sau al altei vătămări a
sănătăŃii, care au drept consecinŃă cauzarea unui prejudiciu nepatrimonial. Repararea
prejudiciului patrimonial în legătură cu atentarea la aceste valori este reglementată prin art.
art. 1418, 1420, 1421.
ConvenŃional, vătămările integrităŃii corporale, alte vătămări a sănătăŃii mai sînt
numite„prejudicii corporale”. În dependenŃă de individ şi de sensibilitatea acestuia, orice
durere fizică, cauzată prin lezare, schilodire, vătămare presupune şi o suferinŃă psihică.
Uneori suferinŃele psihice nu sînt atît de importante pentru a fi luate în consideraŃie, însă
acestea pot evolua în adevărate traume psihice.
Constatarea daunei morale se poate face ştiinŃific prin intermediul expertizelor medico-
legale (a vitalităŃii, psihologică, psihiatrică). În baza acestor expertize se va face şi
aprecierea evoluŃiei pe viitor a suferinŃelor psihice şi fizice. Rezultatele expertizelor trebuie
să aibă un rol determinant în stabilirea cuantumului despăgubirilor de către instanŃa de
judecată. InstanŃa va lua în consideraŃie şi intensitatea durerilor fizice, numărul şi
importanŃa intervenŃiilor suferite, durata suferinŃelor, imposibilitatea ducerii unui mod de
viaŃă anterior, insomnii şi incomodităŃi legate de amputarea braŃului, piciorului, pierderea
vederii, auzului etc. Sub aspectul suferinŃelor psihice, vătămările integrităŃii corporale se
manifestă în sentimentul de ruşine, teamă, neajutorare, umilinŃă, inferioritate, discomfort
general, insatisfacŃie creată de lipsirea de posibilitatea de a se deplasa, mişca normal, de a
recepŃiona lumea înconjurătoare, de a călători, citi, asculta etc.
La aprecierea despăgubirii se va Ńine cont şi de alte criterii cum ar fi vîrsta, funcŃia, sexul,
starea emoŃională ş.a.
O varietate a prejudiciului corporal este prejudiciul estetic, care reprezintă acele leziuni
sau vătămări, prin care s-a adus atingere armoniei fizice sau fizionomiei persoanei
vătămate. Această categorie de prejudicii presupune atît dureri fizice, cît şi suferinŃe
psihice. Intensitatea suferinŃelor în acest caz va fi cu atît mai mare cu cît frumuseŃea şi
aspectul fizic al persoanei este îndeosebi esenŃial pentru existenŃa acesteia (actor, manechin,
stewardesă).
Cît priveşte daunele morale, principiul reparării integrale a prejudiciului are caracter
relativ. Cauza este că întinderea acestor prejudici nu se apreciază prin raportare la material,
ci prin luarea în considerare a altor criterii. Prin definiŃie, prejudiciul nepatrimonial nu are
un conŃinut economic şi drept consecinŃă, nici echivalent bănesc. Despăgubirile băneşti
acordate însă, în aceste cazuri, au caracter compensator şi au drept scop înlăturarea,
atenuarea suferinŃelor psihice sau fizice, suportate de persoană. Banii pot fi utilizaŃi de
persoana vătămată în scopurile cele mai diverse, ceea ce poate aduce acesteia anumite
bunuri, mulŃumiri, satisfacŃii, acestea la rîndul lor atenuînd suferinŃele persoanei. Aceasta
este o soluŃie potrivită, eficientă şi cu aplicabilitate generală. La stabilirea cuantumului
despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat prin vătămarea integrităŃii corporale
sau alte vătămări şi repararea prejudiciului material, cauzat prin vătămarea sănătăŃii trebuie
de făcut deosebire dintre aceste două instituŃii. Dificultatea constă în forma unică a

791
compensării, respectiv, a reparării – cea bănească. Se va Ńine cont de faptul că sumele
băneşti plătite în calitate de reparare a prejudiciului patrimonial au drept scop înlăturarea
sau diminuarea disfuncŃiilor organismului sau manifestărilor exterioare a acestuia.
Compensarea prejudiciului nepatrimonial e îndreptată la înlăturarea sau atenuarea retrăirilor
şi suferinŃelor legate de cauzarea vătămărilor sănătăŃii.
Orice acŃiuni prin care o persoană este supusă la privaŃiune ilegală de libertate, atrage
drept consecinŃă dreptul victimei la repararea prejudiciului nepatrimonial prin echivalent
bănesc.Dacă privaŃiunea ilegală de libertate a fost aplicată de organele statale, printr-o
sentinŃă sau alt act ilegal, repararea prejudiciului se va efectua şi în condiŃiile suplimentare,
prevăzute de art.art. 1405,1422 şi Legea nr.1545/1998
LegislaŃia nu stabileşte limite minime sau maxime ale cuantumului despăgubirii,
judecătorul apreciind mărimea acesteia la intima convingere, în baza unei aprecieri
conforme principiului echităŃii şi a criteriilor enunŃate mai sus. Din conŃinutul articolului
comentat reiese că despăgubirile pentru compensarea prejudiciului nepatrimonial se pot
acorda în formă bănească, însă atît legislaŃia, cît şi practica judiciară admit compensarea
acestui prejudiciu şi într-o altă formă, la aprecierea părŃilor în raportul litigios (art.329
alin.(2) al Legii nr.154 /2003; dosar nr.2-1287 /2002, arhiva jud.Botanica, mun. Chişinău).
Mărimea despăgubirii va fi apreciată indiferent de întinderea şi existenŃa prejudiciului
patrimonial (art. 1422 alin. (2), art. 15 alin.(5) al Legii nr. 105/2003). Legea admite uneori
şi posibilitatea stabilirii cuantumului despăgubirilor pe cale extrajudiciară, de exemplu, în
raporturile de dreptul muncii ( art. 332 Legea nr. 154/2003.)
Prejudiciul moral se repară, de regulă, dacă a fost cauzat cu vinovăŃie şi prin excepŃie, se
va angaja şi în lipsa vinovăŃiei autorului faptei ilicite, în cazurile prevăzute de
lege.(art.1422 alin.3)
LegislaŃia Republicii Moldova nu admite compensarea prejudiciului nepatrimonial la
cererea unei persoane juridice, deoarece o persoană juridică nu poate suferi din punct de
vedere moral.
CreanŃele privitoare la repararea prejudiciului cauzat vieŃii şi sănătăŃii persoanei, inclusiv
prejudiciul nepatrimonial sînt incesibile (art. 556 alin. 4).

Articolul 617. Punerea debitorului în întîrziere

(1) Dacă nu execută obligaŃia în urma somaŃiei primite după scadenŃă din partea
creditorului, debitorul se consideră în întîrziere ca urmare a somaŃiei.
(2) Nu este necesară somaŃie în cazul în care:
a) este stabilită o dată calendaristică pentru executarea obligaŃiei;
b) înaintea executării obligaŃiei trebuie să aibă loc un eveniment, iar perioada
pentru executarea obligaŃiei este stabilită astfel încît poate fi calculată calendaristic de
la producerea evenimentului;
c) părŃile au convenit expres că debitorul este în întîrziere la expirarea termenului la
care trebuia să execute, fără îndeplinirea vreunei formalităŃi;
d) obligaŃia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinită decît într-un termen determinat,
pe care debitorul l-a lăsat să expire fără a executa;
e) debitorul obligaŃiei cu executare succesivă refuză sau omite în mod repetat să o
execute;
f) obligaŃia de a nu face nu se execută;
g) este evident că somaŃia nu va avea nici un rezultat;
h) intrarea în întîrziere se justifică din motive întemeiate, luîndu-se în considerare
interesele ambelor părŃi;

792
 i) debitorul a declarat în scris că nu doreşte să execute obligaŃia.
(3) În cazurile menŃionate la alin.(2) lit.a) si b), orice înŃelegere asupra unui termen
care ar afecta grav una din părŃi este nulă.
(4) Debitorul este în întîrziere dacă nu execută obligaŃia în termen de 30 de zile de la
scadenŃă şi de la intrarea unei note de plată sau unei alte invitaŃii de plată similare.
Această dispoziŃie se aplică debitorului consumator numai dacă în nota de plată sau în
invitaŃia de plată similară este indicat în mod special efectele menŃionate.
(5) Debitorul nu este în întîrziere atît timp cît prestaŃia nu a avut loc din cauza unor
împrejurări neimputabile debitorului.

1. Acest articol reprezintă a novaŃie absolută în legislaŃia civilă autohtonă. Din această
normă deducem următoarea regulă: creditorul trebuie să someze debitorul, adică să-i
pretindă executarea obligaŃiei ajunse la scadenŃă, iar debitorul se va considera în întîrziere
numai dacă nu a executat obligaŃia sa, ca urmare a somaŃiei.
Punerea în întîrziere constă într-o manifestare de voinŃă din partea creditorului prin care
el pretinde executarea obligaŃiei unui debitor care tergiversează o executare ce mai este
încă posibilă .. Această procedură este necesară numai pentru neexecutarea obligaŃiei
contractuale. În raporturile de obligaŃii extracontractuale dreptul creditorului de a pretinde
despăgubiri debitorului se naşte din momentul săvîrşirii faptului prejudiciabil. Astfel, în
materia contractuală simpla expirare a termenului de executare a obligaŃiei nu-l pune pe
debitor în întîrziere, excepŃie făcînd cazurile cînd debitorul este de drept în întîrziere (alin.
2).
Procedura punerii în întîrziere nu este reglementată în mod special, deaceea ea poate
rezulta din orice act, notificare, telegramă etc. În acelaşi scop se poate recurge la notificare
scrisă adresată debitorului prin intermediul executorului judecătoresc, precum şi prin
cererea de chemare în judecată a debitorului, prin care se pretinde executarea obligaŃiei
apelîndu-se la forŃa coercitivă a statului.
CondiŃiile punerii în întîrziere:
- somarea trebuie să fie făcută după ce obligaŃia a ajuns la scadenŃă. În caz contrar,
aceasta nu va avea forŃă juridică decît din momentul expirării termenului de
executare;
- trebuie să se constate o neexecutare obiectivă a obligaŃiei scadente;
- debitorul trebuie să fie pus în întîrziere prin expedierea de către creditor a unei
avertizări scrise;
- trebuie să existe dorinŃa creditorului de a accepta acea prestaŃie, deşi cu întîrziere.
Dacă posibilitatea de a presta mai există, dar creditorul a pierdut interesul faŃă de o
prestaŃie întîrziată, înaintarea unei somaŃii este lipsită de semnificaŃie.
Efectele punerii în întîrziere:
- de la data punerii în întîrziere debitorul datorează creditorului daune pentru simpla
întîrziere (daune-interese moratorii). Atîta timp cît creditorul nu cere constatarea întîrzierii
debitorului se presupune că ea nu l-a prejudiciat şi că el a consimŃit tacit la prelungirea
termenului de executare. Daunele-interese moratorii reprezintă despăgubiri băneşti şi pot fi
cumulate cu executarea în natură a obligaŃiei şi cu daunele-interese compensatorii
(prejudiciul efectiv şi venitul ratat). În raport cu acest moment se stabileşte refuzul
debitorului de a executa obligaŃia, creditorul avînd tot temeiul să înainteze acŃiune pentru
plata daunelor compensatorii. În cazul obligaŃiilor pecuniare daunele moratorii se stabilesc
printr-un procent din suma datorată şi poartă denumirea de dobînzi de întîrziere (art. 619).
Dobînda de întîrziere se stabileşte prin lege sau prin contractul părŃilor.
- debitorul este chemat să răspundă, pe perioada întîrzierii, pentru orice consecinŃă de
natură să dăuneze creditorului, chiar şi în cazul limitării legale sau contractuale a

793
răspunderii (art. 618). Debitorul va purta şi riscul pieirii ori deteriorării fortuite a bunului,
(nu şi în caz de forŃă majoră), exceptînd situaŃia cînd va dovedi că lucrul ar fi pierit şi la
creditor dacă i l-ar fi transmis la timp.
Nu se va considera în întîrziere debitorul care a efectuat acte de consemnare, cu condiŃia
respectării art. 645-650. Acesta, din momentul consemnării, nu va mai purta obligaŃia de a
plăti dobînzi, penalităŃi ori de a compensa veniturile ratate.
Începutul şi curgerea termenului de prescripŃie pentru neexecutarea obligaŃiei la timp nu
este afectat de iniŃierea procedurii de punere în întîrziere a debitorului.
2. Se consideră că debitorul este de drept în întîrziere şi deci nu este necesară somaŃia în
următoarele cazuri:
- contractul sau legea conŃine indicaŃii concrete privitoare la o dată calendaristică a
executării obligaŃiei, de exemplu, contractul de împrumut bănesc presupune rambursarea
datoriei la o dată prestabilită; contractul de transport prevede expres data executării
obligaŃiei de a transporta ş.a
- executarea obligaŃiei trebuie să aibă loc într-o perioadă calendaristică determinată,
după producerea unui eveniment, de exemplu, asigurătorul este obligat să efectueze plata, la
apariŃia dreptului asiguratului sau al beneficiarului asigurării de a încasa suma asigurată sau
despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în condiŃiile de asigurare (art.1315, lit.b)).
- părŃile în contract au stipulat că debitorul se va afla în întîrziere prin simpla expirare a
termenului (scadenŃă) de executare fără să fie necesară somarea. O astfel de clauză este nulă
într-un contract cu clauze standard (art. 719 lit..d)). ConvenŃia părŃilor trebuie să fie
expresă. Această dispoziŃie legală transformă procedura punerii în întîrziere într-o
procedură neobligatorie, la înŃelegerea părŃilor.
- natura obligaŃiei este astfel încît face inutilă o punere în întîrziere, de exemplu, o
fabrică de panificaŃie n-a executat la comanda creditorului obligaŃia de a produce şi
transmite o anumită cantitate de produse de panificaŃie pentru o ocazie specială, indicată de
creditor;
- în obligaŃiile succesive, atunci cînd debitorul refuză sau omite în mod repetat să le
execute, de exemplu, conform art. 886, dacă plata chiriei este stabilită pentru anumite
perioade, ea trebuie efectuată la expirarea fiecărei perioade şi neexecutarea acestei obligaŃii
nu mai necesită efectuarea unei somaŃii. Nu este necesară punerea în întîrziere
- obligaŃia de a nu face nu se execută. Atunci cînd debitorul încalcă obligaŃia de a nu
face, el este de drept responsabil şi datorează despăgubiri, fără a fi nevoie de o punere în
întîrziere;
- este evident că somaŃia nu va produce efecte, spre exemplu, nu este cunoscut locul de
aflare a debitorului. În caz de litigiu, creditorul trebuie să demonstreze cauza ce
îndreptăŃeşte convingerile sale în ineficacitatea unei somări;
- întîrzierea debitorului se produce din motive întemeiate, adică lipseşte vina
debitorului (dolul, culpa) şi totodată se constată lipsa unor împrejurări ce ar excepta
răspunderea civilă, dat fiind că acestea a priori, exclud răspunderea ca atare. Drept
exemplu de motiv întemeiat poate servi cazul cînd debitorul, persoană fizică, care şi-a
asumat o obligaŃie ce trebuie executată personal, este în întîrziere ca urmare a unei maladii
sau vătămări a integrităŃii corporale;
- există o declaraŃie scrisă de către debitor prin care acesta refuză să execute obligaŃia.
DeclaraŃia poate fi făcută atît pînă, cît şi după expirarea termenului de executare a
obligaŃiei. Deoarece legea nu dispune altfel, este de ajuns o declaraŃie simplă scrisă.
Prin lege specială pot fi prevăzute şi alte cazuri, în afară de cele sus indicate, în care nu
este necesară punerea în întîrziere, de exemplu, atunci cînd vînzătorul a respins remedierea
viciilor sau cînd o modalitate de remediere nu a reuşit sau nu i se poate pretinde
cumpărătorului (art.769).

794
 3. Este nulă orice înŃelegere care ar afecta grav una din părŃile contractante atunci, cînd i
se impune un termen stabilit insuficient pentru executarea obligaŃiei şi aceasta ar duce
inevitabil la întîrzierea executării (art. 718 lit. a), b), art. 851).
4. Termenul de 30 de zile după expirarea căruia debitorul este considerat în întîrziere,
începe să curgă din momentul cînd obligaŃia a ajuns la scadenŃă. În această perioadă
creditorul trebuie să întocmească şi să transmită , iar debitorul să recepŃioneze nota de plată
(invitaŃia de plată) şi să efectueze acŃiuni de executare a obligaŃiei sale.
În raporturile cu participarea debitorului-consumator (vînzarea bunurilor, prestarea
serviciilor pentru necesităŃi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesionale),
acesta se va considera drept pus în întîrziere doar dacă în nota de plată (avizele de plată
pentru servicii telefonice, prestarea energiei electrice, termice, gaze naturale etc.) este
indicat expres care sînt urmările neexecutării plăŃii. Această normă are menirea să garanteze
interesele părŃii neavantajate în aceste relaŃii (consumatorul) în raport cu agentul economic-
profesionist.
5. Dacă executarea obligaŃiei nu a fost făcută din motive ce nu-i pot fi puse în vina
debitorului, acesta nu este în întîrziere, excepŃie făcînd situaŃia prevăzută de art.
618.Obstacolele în executarea obligaŃiei exclud tergiversarea debitorului. Atunci cînd
obstacolele în executare au doar caracter temporar, acestea exclud tergiversarea executării
obligaŃiei doar pentru acele perioade. Se poate susŃine că aflarea în întîrziere a debitorului
are la bază principiul răspunderii cu vinovăŃie. Întîrzierea obiectivă a executării nu serveşte
motiv pentru repararea prejudiciului cauzat de întîrziere, însă serveşte un indiciu al
necesităŃii notificării creditorului despre aceste împrejurări(vezi comentariul art.606 alin.3).

Articolul 618. Răspunderea pe durata întîrzierii

Pe durata întîrzierii, debitorul răspunde, chiar şi în cazul limitării legale sau

contractuale a răspunderii, pentru orice imprudenŃă sau neglijenŃă. El răspunde şi
pentru cazul fortuit, însă nu şi atunci cînd prejudiciul s-ar fi produs chiar dacă
obligaŃia era executată în termen.

Sîntem în prezenŃa unei norme de drept ce stabileşte o măsură de răspundere suficient de

severă pentru debitor care, măcar şi în mod ipotetic trebuia să prevadă posibilitatea
survenirii unui prejudiciu pe perioada întîrzierii executării. Scopul normei este de a ordona
executarea obligaŃiilor civile în timp.
Prin întîrzierea executării obligaŃiei de către debitor trebuie de înŃeles neluarea tuturor
măsurilor necesare de către acesta în vederea executării obligaŃiei în termenul stabilit, de
exemplu, debitorul nu emite ordinul către banca, unde are deschis cont curent bancar, de a
efectua operaŃiuni de virament (transfer) a unei sume de bani pe contul vînzătorului, atunci
cînd contractul de vînzare-cumpărare prevede plata prin virament; cărăuşul întîrzie să
predea marfa transportată către destinatar etc.
Răspunderea civilă poate fi limitată atît în cazurile expres prevăzute de lege, cît şi prin
acordul părŃilor. Potrivit art. 603 alin. (2) părŃile nu pot încheia un acord prin care debitorul
s-ar exonera de răspundere civilă în caz că a acŃionat prin dol sau culpă gravă. Astfel,
clauzele de limitare a răspunderii sau exonerare totală de răspundere pot fi admise doar în
cazul neexecutării obligaŃiei prin culpă (imprudenŃă sau neglijenŃă). Însă conform
articolului comentat, atunci cînd sîntem în prezenŃa unei executări tardive, debitorul va fi
Ńinut să răspundă, pe durata întîrzierii pentru orice imprudenŃă sau neglijenŃă, chiar dacă
există o normă de drept sau un acord care limitează în aceste cazuri răspunderea. De
exemplu, în raporturile de transport de persoane, cărăuşul nu răspunde pentru prejudiciul

795
care rezultă din întărziere (prin neglijenŃă sau imprudenŃă), dacă altfel nu s-a convenit în
mod expres (art. 988 alin. 2).
Articolul 618 se va aplica doar dacă debitorul a fost pus în întîrziere în modul
corespunzător, respectîndu-se art.617.
La întîrzierea executării obligaŃiei, vina debitorului se prezumă. Efectele juridice ale
întîrzierii rezidă în faptul, că debitorul va plăti daune interese moratorii, dar şi în aceea că el
va răspunde şi pentru cazul fortuit, dacă producerea acestuia are loc pe durata
întărzierii.Spre exemplu, vaporul cu care debitorul trebuia să transporte marfa la destinaŃie
a naufragiat(după punerea în întîrziere a debitorului). Astfel, această normă prezintă o
excepŃie de la regula stipulată la art. 663, potrivit căreia obligaŃia se stinge în caz de
imposibilitate a executării ce se datorează unei împrejurări pentru care debitorul nu
răspunde. În concluzie menŃionăm că deşi cazul fortuit, alături de forŃa majoră, de regulă,
este temei pentru exonerare de răspundere civilă, norma comentată prevede excepŃia de la
această regulă. Însă la aplicarea acestui articol se va Ńine cont de faptul că debitorul se va
elibera totuşi de răspundere pe durata întîrzierii pentru cazul fortuit, dacă se va demonstra
că, chiar şi în cazul dacă executa obligaŃia în termen, prejudiciul inevitabil s-ar fi produs.

Articolul 619. Dobînda de întîrziere

(1) ObligaŃiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de

întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau
contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus.
(2) În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9%
peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus.
(3)În cazul în care creditorul poate cere în alt temei juridic dobînzi mai mari, ele vor
trebui platite. Nu se exclude invocarea dreptului privind repararea unui alt
prejudiciu.
(4) Dobînzile de întîrziere nu se aplică la dobînzi.

1. ObligaŃiile sînt pecuniare dacă au ca obiect prestaŃia de a da o sumă de bani. Articolul

dat nu se aplică în cazul întîrzierii executării obligaŃiei de altă natură, deoarece numai banii
au capacitatea de a spori prin stabilirea unui procent bancar, fiind simplu de apreciat, în
acest caz mărimea minimă a prejudiciului dacă debitorul nu execută la timp obligaŃia
pecuniară. Acest articol nu se va aplica asupra relaŃiilor, nelegate de utilizarea banilor în
calitate de modalitate de plată sau de stingere a unei obligaŃii pecuniare, de asemenea
asupra obligaŃiilor la care valuta, banii au rolul de marfă (actele juridice de schimb a
valutei). În cazul obligaŃiilor pecuniare nu se poate pune problema unei executări
defectuoase, ci doar aceea a unei executări parŃiale, fie tardive.
Întîrzierea în executarea obligaŃiilor pecuniare are drept consecinŃă plata dobînzii de
întîrziere, indiferent dacă debitorul a folosit aceşti bani în alte scopuri sau i-a reŃinut cu rea-
intenŃie. Sîntem în prezenŃa folosirii mijloacelor financiare străine în cazul în care:
depozitarul se eschivează de la restituirea banilor după împlinirea termenului contractului
de depozit (art. 1099 alin. 3); are loc o îmbogăŃire fără justă cauză, iar debitorul, cunoscînd
acest fapt nu întreprinde măsuri pentru întoarcerea sumelor respective (art. 1395) ;
cumpărătorul (clientul) reŃine plata pentru bunurile procurate, lucrările executate şi
serviciile prestate; locatarul întîrzie să achite chiria, utilizînd-o în alte scopuri; debitorul nu
execută o hotărîre judiciară prin care s-a adjudecat creditorului o despăgubire bănească

796
pentru prejudiciul cauzat acestuia ;comisionarul reŃine sumele de bani primite în urma
executării contractului de comision; debitorul nu execută obligaŃia şi nu întoarce
creditorului avansul primit în contul executării etc.Nu are relevanŃă faptul că debitorul nu
execută la timp obligaŃia pecuniară pe motiv că nu dispune de surse financiare la momentul
ajungerii obligaŃiei la scadenŃă.
Articolul 619 se aplică în egală măsură atît în relaŃiile comerciale, cît şi în relaŃiile dintre
persoanele fizice.
Dobînda de întîrziere nu reprezintă o clauză penală legală (penalităŃi de întîrziere)
deoarece clauza penală se percepe indiferent de natura prestaŃiei datorate (pecuniară sau de
altă natură). La calcularea dobînzii de întîrziere nu se aplică art. 630 ( dreptul instanŃei de a
reduce clauza penală) sau art. 268 (termenele speciale de prescripŃie). Dobînda de întîrziere
este plata pentru folosirea surselor financiare străine, iată de ce ,în situaŃii practice
creditorul poate pretinde prejudiciul efectiv, venitul ratat, clauza penală, inclusiv penalităŃi
de întîrziere, cît şi dobînda de întîrziere, calculată potrivit art.619( dacă legea sau contractul
nu prevede altă mărime a dobînzii). Creditorul obligaŃiei pecuniare nu trebuie să
dovedească dauna cauzată prin întîrzierea executării, deoarece stabilirea acestor daune se
face anticipat, de regulă, în baza art.619, dacă o lege specială sau contractul părŃilor nu
prevăd altă mărime a dobînzii.
Dacă întîrzierea executării obligaŃiei pecuniare are loc din motive neimputabile
debitorului, dobînda de întîrziere nu se va plăti (art.617 alin.5).
În baza alin. (1), mărimea dobînzii de întîrziere este de 5% peste rata de refinanŃare a
Băncii NaŃionale a Moldovei. Rata de refinanŃare este rata dobînzii pe care Banca NaŃională
o aplică la creditarea băncilor comerciale. În aceleaşi condiŃii creditorul poate lua un credit
pentru a acoperi (evita) cheltuielile curente, atunci cînd debitorul nu execută obligaŃia
pecuniară.
Banca NaŃională emite periodic hotărîri cu privire la ratele dobînzilor stabilite, care se
publică în Monitorul Oficial.Aplicînd art.619 instanŃele de judecată vor Ńine cont că este
rezonabil de a aplica acea rată de refinanŃare, care este mai aproape după mărime de ratele
de refinanŃare, aplicate pe toată perioada (sau în mare parte) întîrzierii executării obligaŃiei
pecuniare.
Din sensul articolului 619 reiese că alin.(1) se aplică doar raporturilor cu participarea
consumatorilor indiferent ce calitate au aceştea:de debitor sau creditor. (noŃiunea
consumatorului vezi Legea nr. 105/2003). Acest alineat conŃine o normă dispozitivă,
deoarece:
- se admite plata unei dobînzi de întîrziere diferită decît cea indicată , atunci cînd legea
ori contractul stabilesc o dobîndă diferită (art. 872);
- debitorul este investit cu dreptul de a face proba unui prejudiciu mai redus. Astfel,
dacă dobînda de întîrziere calculată conform alin. (1) este de 1500 lei, iar prejudiciul
cauzat prin întîrzierea executării este evaluat la 1000 lei, debitorul, demonstrînd aceste
împrejurări, poate fi obligat doar la plata dobînzii de întîrziere în mărimea a 1000 lei.
2. Potrivit alin.(2) în cazul raporturilor juridice fără participarea consumatorului mărimea
dobînzii de întîrziere este de 9% peste rata de refinanŃare a Băncii NaŃionale. Legea sau
contractul poate să prevadă o dobîndă de întîrziere diferită decît cea sus-indicată. Debitorul
acestor obligaŃii nu va fi în drept să facă dovada unui prejudiciu mai redus.
Rata dobînzii de întîrziere este stabilită în expresie procentuală anuală.
Dobînda de întîrziere se va plăti pe toată durata întîrzierii, pînă în ziua executării
obligaŃiei pecuniare de către debitor. Dacă la momentul emiterii hotărîrii instanŃei de
judecată obligaŃia pecuniară încă nu a fost executată, în hotărîre se va face referire la
perioada exactă pentru care se adjudecă suma indicată în hotărîre şi la faptul că dobînda de
întîrziere urmează a fi plătită pînă la executarea efectivă a obligaŃiei.

797
 Articolul comentat vine să soluŃioneze problemele legate de întîrzierea executării
obligaŃiilor pecuniare în special în situaŃia de inflaŃie. Simplul fapt al întîrzierii executării
presupune cauzarea unui prejudiciu a cărui estimare minimă este reglementată prin această
normă.
3. Dobînda de întîrziere reprezintă prin sine o varietate a despăgubirilor pentru prejudiciul
astfel cauzat, mărimea cărora creditorul nu este obligat s-o probeze, decît dacă invocă o
dobîndă de întîrziere peste cea indicată în articolul dat. Dacă va fi făcută proba unor
dobînzi mai mari, acestea vor fi plătite. În afară de prejudiciul cauzat prin simpla întîrziere
a executării obligaŃiei (daune-interese moratorii), creditorul poate face şi proba daunelor-
interese compensatorii.
4. Dacă obligaŃia pecuniară este purtătoare de dobîndă (contractul de depozit bancar,
contractul creditului bancar, contractul de împrumut (art.869)) întîrzierea executării
obligaŃiilor de către debitor nu presupune plata dobînzii de întîrziere la dobînzi, ci doar la
suma ce constituie obligaŃia însuşi.
Atunci cînd contractul de depozit bancar nu prevede mărimea dobînzii ce urmează a fi
plătită deponentului aceasta se determină în conformitate cu prevederile articolului
comentat (vezi comentariul art. 1224). Dacă contractul de depozit bancar nu prevede altfel,
dobînzile neridicate de deponent în termenul stabilit se adaugă la suma depozitului pentru
care se calculează dobînda în continuare (art.1225 alin.2). În cazul aflării în întîrziere a
băncii privind executarea obligaŃiei de restituire a depozitului, dobînda de întîrziere se va
calcula reieşind din întreaga sumă a depozitului, inclusiv dobînda neridicată.
Dacă în urma încălcării de către bancă a ordinii de efectuare a decontărilor s-au reŃinut
ilegal mijloacele băneşti a clientului, banca datorează dobîndă de întîrziere.
Norma articolului comentat nu se va aplica în cazul, cînd donatorul a făcut o promisiune
de a dona, de exemplu, sub formă de plăŃi periodice a unor sume de bani şi este în întîrziere
(art. 837).
Dacă fidejusorul sau garantul în baza garanŃiei bancare nu execută potrivit legii obligaŃia
pecuniară a debitorului (ordonatorului), pentru care au garantat, vor datora dobîndă de
întîrziere, în baza art.619. Această dobîndă se va plăti de către debitor, ordonator pentru
toată suma plătită de fidejusor, garant , exceptînd sumele ce constituie sancŃiuni ale
fidejusorului, garantului pentru propria întîrziere.
În relaŃiile de transport de bunuri cărăuşul va plăti dobînda de întîrziere pentru
despăgubirea datorată, începînd cu momentul înaintării reclamaŃiei sau din ziua chemării
sale în judecată (art. 1017).
PărŃile raportului juridic nu pot încheia acte juridice, prin care renunŃă la dreptul de a cere
plata dobînzii de întîrziere. Această regulă se confirmă şi prin norme speciale de drept civil
( art.1328 alin.3).

Articolul 620. Neexecutarea obligaŃiei de a face

În cazul neexecutării de către debitor a obligaŃiei de a face, creditorul este în drept

să o execute el însuşi ori să încredinŃeze unui terŃ executarea, cheltuielile urmînd să fie
puse în sarcina debitorului sau acestuia să i se ceară despăgubiri dacă din lege,
contract sau din natura obligaŃiei nu rezultă altfel.

ObligaŃia de a face este îndatorirea debitorului într-un raport juridic de a săvîrşi anumite
fapte, acŃiuni, lucrări sau servicii. Aceasta poate fi obligaŃie instantanee sau succesivă, cînd
se execută în timp printr-o acŃiune continuă sau prin mai multe acŃiuni repetate. Drept
exemplu de obligaŃii de a face putem menŃiona: predarea ori restituirea unui bun,

798
transportarea unor încărcături, ridicarea unei construcŃii, repararea unui bun, pictarea unui
tablou, obligaŃia de întreŃinere, rentă etc. ObligaŃiile de a face pot fi de rezultat sau de
diligenŃă.
Unele obligaŃii de a face sînt netransmisibile, de exemplu, obligaŃia unui pictor sau
sculptor de a executa lucrarea cerută de creditor. Angajarea unor astfel de obligaŃii are loc
luîndu-se în consideraŃie calităŃile intelectuale, morale, posibilităŃile materiale ale
debitorului.
Conform articolului comentat, dacă obligaŃia de a face este netransmisibilă şi debitorul nu
doreşte voluntar să execute, acesta poate fi obligat la plata despăgubirilor (art. 884), fără a
executa în natură pe cale silită. Prin excepŃie, legea poate reglementa cazuri speciale, cînd
obligaŃia de a face poate fi impusă debitorului spre executare în natură, fără voinŃa sa, de
exemplu, neexecutarea obligaŃiei de a preda un bun conduce la dreptul creditorului de a
cere ca bunul să fie luat de la debitor şi să-i fie predat creditorului (art.622 alin.1)
Alte obligaŃii pot fi încredinŃate spre executare unui terŃ sau pot fi executate de însuşi
creditor, dar în aceste din urmă cazuri:
- debitorul va suporta cheltuielile de executare a obligaŃiei, de exemplu, vînzătorul va
suporta cheltuielile legate de remedierea bunului cu vicii, cît şi cheltuielile de transport, de
executare a lucrărilor şi procurarea mărfurilor (art.778, art.13 al Legii nr.105 /2003); dacă
organizatorul călătoriei nu înlătură neajunsurile în termenul stabilit de turist, acesta le poate
înlătura singur, cerîndu-i organizatorului compensarea cheltuielilor suportate (art. 1137
alin.3); Debitorul poate opune excepŃia unor cheltuieli exagerate, dacă va face dovada
faptului că creditorul sau terŃul au executat obligaŃia de a face, în locul său, la preŃuri
nerezonabile.
- debitorul va fi obligat la plata despăgubirilor.
Se impune opinia că creditorul poate decide desinestătător, fără concursul instanŃei de
judecată, de a prelua el însuşi executarea sau de a o încredinŃa unui terŃ. Într-o ipoteză
contrară, luînd în consideraŃie durata relativ îndelungată de examinare a unei cereri de
chemare în judecată, se poate pierde interesul creditorului pentru acea executare sau
executarea va implica cheltuieli disproprŃionate, neraŃionale.
Articolul dat conŃine o normă dispozitivă. Debitorul va suporta cheltuielile de executare
sau va plăti despăgubiri în cazul, cînd, din lege, contract sau din natura obligaŃiei nu rezultă
altfel. De exemplu, dacă dobînditorul în contractul de înstrăinare a bunului cu condiŃia
întreŃinerii pe viaŃă întrerupe executarea obligaŃiei de întreŃinere, chiar şi din motive
întemeiate, nu este în drept să pretindă valoarea întreŃinerii prestate şi nici beneficiarul
întreŃinerii nu este în drept să pretindă acestuia despăgubiri ca rezultat a întreruperii
executării obligaŃiei de întreŃinere.
Dacă debitorul a executat obligaŃia de a face parŃial atunci creditorul poate accepta
această executare în măsura în care mai păstrează interesul. Dacă există motive temeinice,
debitorul va fi scutit de plata despăgubirilor, iar creditorul care a acceptat executarea
parŃială e obligat să achite o retribuŃie proporŃională părŃii executate din obligaŃie (art.art.
943, 978).
La obligaŃiile de a face se va prezuma o neexecutare vinovată a contractului, cît timp
debitorul nu va face dovada executării sau a unei neexecutări neimputabile lui.

Articolul 621. Neexecutarea obligaŃiei de a nu face

(1) În cazul neexecutării obligaŃiei de a nu face, debitorul este obligat să plătească

despăgubire pentru simplul fapt al încălcării.

799
 (2) Creditorul poate cere să fie distrus tot ceea ce este făcut cu încălcarea obligaŃiei
de a nu face ori să fie autorizat să distrugă el însuşi, cheltuielile urmînd să fie puse în
sarcina debitorului.

1. ObligaŃia de a nu face este îndatorirea debitorului unui raport contractual de a se abŃine

de la săvîrşirea unuia sau mai multor acte sau fapte determinate. Această obligaŃie se
deosebeşte de obligaŃia negativă generală prin aceea că ultima revine, în principiu, tuturor
celorlalte subiecte de drept, în raport cu titularul unui drept subiectiv absolut (nepatrimonial
sau real) şi constă în îndatorirea tuturor de a nu face nimic ce ar putea încălca exerciŃiul
normal al dreptului absolut al titularului. ObligaŃia de a nu face are un conŃinut larg şi
neprecizat, un subiect universal şi nedeterminat.
ObligaŃia de a nu face nu se supune unui termen suspensiv şi nu este susceptibilă de
executare silită, nici de întîrziere. Specificul acesteia constă într-o executare continuă, iar
încălcarea ei se realizează prin orice faptă a debitorului contrară abŃinerii datorate şi ca
urmare această obligaŃie poate fi executată doar de către debitor. Executarea obligaŃiei de a
nu face nu trebuie dovedită, fiind în sarcina creditorului să aducă probe pentru a demonstra
încălcarea acesteia. Odată dovedit acest fapt, se prezumă că a fost făcut cu vinovăŃie. Tot
creditorul va dovedi şi mărimea prejudiciului cauzat astfel, şi legătura cauzală dinte lezarea
drepturilor sale şi prejudiciul cauzat. Trebuie de remarcat că simplul fapt al încălcării
obligaŃiei de a nu face nu duce automat la apariŃia dreptului la despăgubire al creditorului.
Creditorul va trebui să probeze faptul existenŃei unui prejudiciu cauzat şi întinderea acestui
prejudiciu. Concluzia este fondată pe principiul că orice faptă ilicită a omului este lipsită de
semnificaŃie juridică dacă nu a cauzat un prejudiciu altei persoane. Dacă neexecutarea nu a
cauzat nici un prejudiciu, nu există temei legal pentru înaintarea acŃiunii în răspundere
contractuală. Nimic nu împiedică părŃile, însă, să stabilească în contract plata unor
penalităŃi pentru simplul fapt al neexecutării de către debitor a obligaŃiei de a nu face, în
afara cauzării unui prejudiciu.
Debitorul obligaŃiei de a nu face, în caz că n-a executat prestaŃia, poate fi obligat la plata
unui echivalent bănesc, prin care se va repara prejudiciul efectiv, cît şi venitul ratat, cauzat
creditorului.
Deseori obligaŃiile de a nu face sînt întîlnite în sfera drepturilor exclusive (dreptul de
autor, inventator). Legea nr. 293/19995 şi Legea nr. 461/1995 reglementează că titularii
dreptului de autor (inventator) pot transmite drepturile lor patrimoniale privind valorificarea
operelor, invenŃiilor unor terŃe persoane în baza contractului de autor sau contractului de
licenŃă.
În baza acestor contracte, atît autorul (inventatorul) cît şi beneficiarul dreptului de
valorificare a operei, invenŃiei îşi pot asuma expres obligaŃia de a nu transmite către terŃi
dreptul de valorificare, precum şi obligaŃia de a nu depăşi anumite limite ale valorificării,
stabilite în contractul de autor privind transmiterea dreptulrilor de autor exclusive (licenŃa
exclusivă) şi contractul de licenŃă exclusivă. Această obligaŃie are forŃă juridică pentru
părŃile contractante din momentul încheierii contractului şi se răsfrînge asupra întregii
perioade de acŃiune a acestuia.
În seama autorului poate fi pusă doar interdicŃia de a transmite terŃilor un drept de
valorificare cu acelaşi conŃinut ca în contractul iniŃial. În aceste situaŃii autorul care , de
exemplu, a încheiat un contract de editură, poate transmite opera sa spre a fi interpretată
public sau spre a fi valorificată în alt mod, fără acordul editurii.
Încălcarea obligaŃiilor enunŃate mai sus poate avea drept consecinŃă rezilierea
contractului şi repararea prejudiciului cauzat. Forma tipică de reparare a prejudiciului în
aceste cazuri este perceperea venitului ratat şi în acest context se va Ńine cont de art. 14 alin.
(3), adică mărimea minimă a venitului ratat va constitui cel puŃin mărimea venitului pe care

800
l-a obŃinut debitorul ca urmare a neexecutării obligaŃiei de a nu face. Venit ratat va
constitui, de pildă, prejudiciul cauzat licenŃiatului în baza contractului de licenŃă exclusivă
privind valorificarea unei invenŃii, ca urmare a reducerii volumului de producere şi realizare
a producŃiei brevetate, necesitatea micşorării preŃurilor la acele bunuri ş.a. În afară de
aceasta, în baza art. 24 al Legii 293/1995 persoana,căreia i se transmite dreptul de
valorificare a operei în baza licenŃei exclusive, are dreptul de a interzice altor persoane
valorificarea în mod analog a operei.
2. Restabilirea situaŃiei preexistente se poate realiza prin distrugerea a tot ce este obŃinut
prin încălcarea acestei obligaŃii. Distrugerea este pusă fie în seama debitorului pe propria
cheltuială, fie aceste acte de distrugere le poate efectua însuşi creditorul, pe cheltuiala
debitorului. Dat fiind faptul că această normă este dispozitivă, creditorul va fi în drept să
decidă privind distrugerea sau nu a acestor bunuri.

Articolul 622. Neexecutarea obligaŃiei de a preda un bun

(1) În cazul neexecutării de către debitor a obligaŃiei de a preda un bun, creditorul

are dreptul să ceară ca bunul să fie luat de la debitor şi să-i fie predat sieşi ori să ceară
plata despăgubirii.
(2) Dreptul creditorului de a cere predarea bunului încetează dacă bunul a fost
predat deja unui terŃ care are acelaşi drept. În cazul în care bunul nu a fost predat,
dreptul de preferinŃă îl are creditorul în al cărui folos a luat naştere obligaŃia mai
înainte, iar dacă nu se poate stabili în al cărui folos a luat naştere obligaŃia, dreptul de
preferinŃă îl are cel care a intentat primul acŃiunea.

1. Această normă are drept scop executarea în natură a obligaŃiei, obiectul căreia este un
bun individual determinat (art.294 alin.(1). ObligaŃia de predare a bunului poate să apară în
baza diferitor temeiuri, cum ar fi: contractul de vînzare-cumpărare, contractul de locaŃiune,
arendă, gaj cu deposedare (contracte consensuale). Această normă nu poate fi aplicată unor
contracte civile, spre exemplu, dacă împrumutătorul nu execută obligaŃia de a da un bun cu
împrumut, împrumutatul poate cere doar repararea prejudiciului (art. 1087).
Conform alin. (2), creditorul are două posibilităŃi:
- să ceară ca bunul să-i fie predat,în caz de necesitate, pe calea înaintării unei cereri în
instanŃa de judecată;
- să ceară plata despăgubirii, atît în cazul cînd bunul a fost transmis deja sau asupra lui
are dreptul alt creditor, cît şi atunci cînd debitorul neîntemeiat nu execută obligaŃia de a
preda bunul.
Creditorul are posibilitate de a alege între aceste efecte. La aplicarea acestei norme se va
Ńine cont şi de art. art. 14 şi 610.
2. Realizarea primei prerogative, indicate la alin. (1) poate deveni dificilă în cazul în care
asupra aceluiaşi bun pretind mai multe persoane. Aşa cum interesele oricăror subiecŃi de
drept civil trebuie protejate în egală măsură, art.622 asigură şi interesele altor creditori.
Astfel:
- dacă bunul a fost predat deja unui terŃ (persoană fizică, persoană juridică), care are
acelaşi drept, dreptul creditorului de a cere predarea bunului încetează. Se consideră că un
terŃ are acelaşi drept asupra unui bun, de rînd cu creditorul, dacă dreptul său s-a născut
dintr-un raport obligaŃional similar. De exemplu, dacă vînzătorul a vîndut bunul mobil mai
multor persoane, prioritate are cumpărătorul în a cărui posesiune a fost dat bunul, creditorul
avînd la îndemînă, în această situaŃie, acŃiunea în repararea prejudiciului (art. 762). Cît
priveşte constituirea drepturilor (reale ori de creanŃă) asupra bunurilor imobile, acestea

801
devin opozabile între părŃi, cît şi faŃă de terŃi doar după înscrierea în registrul bunurilor
imobile, potrivit legii, sau la organele competente, de pildă la primărie, în cazul contractului
de arendă a terenului agricol, dacă durata contractului nu depăşeşte 3 ani (art.11 al Legii
nr.198/ 2003). Dacă se constată mai multe persoane cu drepturi similare asupra aceluiaşi
bun, prioritate va avea acela care primul a depus cererea de înregistrare a dreptului său.
- dacă bunul nu a fost predat încă, însă debitorul a încheiat în privinŃa acestuia mai
multe convenŃii similare, dreptul de preferinŃă îl are creditorul, în folosul căruia obligaŃia a
fost asumată mai înainte de către debitor. Acest fapt poate fi constatat prin stabilirea şi
suprapunerea datei (momentului) încheierii contractului cu fiecare dintre creditori. Drept
probă pot fi aduse: contractul scris între părŃi, alte înscrisuri, probe materiale, proba cu
martori fiind acceptată Ńinîndu-se cont de art. 211.
- dacă momentul apariŃiei obligaŃiei este greu sau imposibil de stabilit, dreptul de
preferinŃă îl are cel, care a intentat primul acŃiunea în instanŃa de judecată competentă ( nu
acel, care a înaintat primul o pretenŃie debitorului). Data depunerii cererii se constată cu
uşurinŃă din inscripŃia imprimată pe cererea de chemare în judecată la ziua depunerii
acesteia.

Articolul 623. Ajustarea contractului în cazul modificării împrejurărilor

(1) Dacă împrejurările care au stat la baza încheierii contractului s-au schimbat în
mod considerabil după încheierea acestuia, iar părŃile, prevăzînd această schimbare,
nu ar fi încheiat contractul sau l-ar fi încheiat în alte condiŃii, se poate cere ajustarea
contractului în măsura în care nu se poate pretinde unei părŃi, luînd în considerare
toate împrejurările acelui caz, în special repartizarea contractuală sau legală a
riscurilor, menŃinerea neschimbată a contractului.
(2) PărŃile vor încerca mai întîi să realizeze pe baza bunei înŃelegeri ajustarea
contractului la noile împrejurări.
(3) Partea îndreptăŃită va cere fără întîrziere ajustarea contractului, fiind obligată
să indice temeiul ajustării. Cererea privind ajustarea este exclusă în cazul în care
partea şi-a asumat expres riscul modificării împrejurărilor.
(4) Depunerea cererii privind ajustarea contractului la noile împrejurări nu serveşte
temei pentru refuzul executării obligaŃiei.
(5) Dacă ajustarea contractului la noile împrejurări este imposibilă sau nu se poate
impune uneia din părŃi, partea dezavantajată poate cere rezoluŃiunea lui. În cazul
contractelor cu executare succesivă în timp, în locul rezoluŃiunii se recurge, din motive
temeinice, la rezilierea contractului conform art.748.

1. De principiu, contractele încheiate între părŃi trebuie să se execute în modul la care

părŃile au ajuns la un acord de voinŃă. Orice modificare a clauzelor contractuale presupune
încheierea unui acord de voinŃă al părŃilor în vederea modificării drepturilor şi obligaŃiilor
lor şi, ca şi contractul însuşi, se supune aceloraşi reguli de fond şi de formă, inclusiv se va
respecta principiul autonomiei de voinŃă al părŃilor contractante. Un contract poate fi
modificat numai în conformitate cu clauzele sale ori prin acordul părŃilor dacă legea nu
prevede altfel (art. 668).
Articolul dat reglementează situaŃia cînd din cauza schimbării esenŃiale a împrejurărilor
care au stat la baza încheierii contractului apare necesitatea ajustării unor clauze
contractuale. Aplicarea practică a instituŃiei ajustării contractului va permite găsirea unor
soluŃii optime de rezolvare a problemelor pentru ambele părŃi, luînd în consideraŃie
interesul acestora în executarea pînă la capăt a contractului, chiar şi atunci cînd executarea

802
potrivit condiŃiilor iniŃiale nu mai este posibilă din motive ce nu depind de voinŃa lor.
Ajustarea contractului la noile împrejurări poate fi pretinsă îndeosebi atunci, cînd în
contract a fost reflectat scopul economic sau ceea la ce părŃile se aşteptau în urma executării
contractului. În legislaŃia civilă a unor state este fundamentat un principiu asemănător
normei din articolul dat: clausula rebus sic stantibus (clauza prin care contractul îşi
păstrează forŃa juridică doar dacă împrejurările rămîn neschimbate).
Sînt considerabile acele schimbări a împrejurărilor la care părŃile, dacă ar fi putut să le
prevadă, nu ar fi încheiat contract ori l-ar fi încheiat în alte condiŃii, de exemplu, schimbare
esenŃială va fi în cazul aplicării unor măsuri imprevizibile de ordin economic în relaŃiile
economice externe faŃă de unele state, greve sau incendii la întreprinderea furnizor,
reducerea simŃitoare a numărului turiştilor dintr-o anumită zonă turistică unde este pericolul
unor catastrofe ecologice ; exproprierea parŃială a unui bun arendat; pieirea fortuită a mai
mult de jumătate din fructele obŃinute prin arendare, fapt ce oferă dreptul arendaşului la
reducerea proporŃională a arendei (art. 917) ş.a. Se asimilează cu schimbarea împrejurărilor
cazul în care reprezentarea comună care a stat la baza încheierii contractului se dovedeşte
falsă.
Partea dezavantajată poate cere ajustarea contractului dacă se întrunesc cîteva condiŃii:
- părŃile la momentul încheierii contractului n-au prevăzut aceste schimbări;
- schimbarea situaŃiei nu este imputabilă părŃilor, iar acestea au depus o diligenŃă
sporită în vederea înlăturării consecinŃelor negative a acestor schimbări;
- executarea contractului în condiŃiile schimbate ar duce la cheltuieli disproporŃionate,
nejustificate, cauzînd părŃii dezavantajate un prejudiciu care o va lipsi pe aceasta de ceea, la
ce ea se aştepta în rezultatul încheierii acestui contract;
- partea nu şi-a asumat expres riscul modificării împrejurărilor.
2. Ajustarea contractului la noile împrejurări se va face doar dacă ambele părŃi sînt de
acord. Acordul trebuie să corespundă aceloraşi cerinŃe de formă, ca şi contractul de bază
(art. 208 alin. 5). Alineatul comentat reglementează situaŃia, cînd ajustarea contractului este
iniŃiată după survenirea temeiurilor corespunzătoare. Însă într-un contract de lungă durată
părŃile pot stipula de la bun început clauza de hardship, prin care se obligă să-l adapteze,
cu promptitudine şi în spirit de echitate, pe cale de renegociere sau printr-o procedură
arbitrală în situaŃia în care ulterior încheierii contractului, constată sau apar împrejurări
extraordinare afectînd în mod serios echilibrul dintre contraprestaŃii. În cazul în care
ulterior încheierii contractului apar împrejurări extraordinare care afectează serios echilibrul
dintre contraprestaŃii, clauza de hardship stabileşte în primul rînd împrejurările în care
aceasta operează. Datorită perioadei îndelungate de valabilitate a contractului,părŃile
recunosc că omisiunile sau lacunele care ar exista în contract sau care nu sînt sesizabile la
data încheierii sale, pot crea inechităŃi sau dificultăŃi imprevizibile la momentul
contractării.PărŃile recunosc că unele împrejurări sau condiŃii ulterioare, care depăşesc
posibilităŃile rezonabile şi practice de control ale părŃilor pot da naştere unor inechităŃi sau
dificultăŃi imprevizibile pentru una ori pentru ambele părŃi.În asemenea situaŃii părŃile îşi
asumă obligaŃia de a acŃiona în comun, de pe poziŃii egale pentru a aplica măsurile ce se
impun în vederea remedierii acestor situaŃii.Dacă părŃile nu pot să ajungă la o înŃelegere
asupra existenŃei inechităŃii ori asupra măsurilor necesare remedierii în termenul stabilit, se
va recurge la procedura de conciliere ori la aceea de arbitraj, spre a decide asupra
împrejurărilor în care acŃionează clauza de hardship. Dacă, în urma aplicării acestor
proceduri se constată că nu sînt întrunite condiŃiile pentru ajustarea contractului acesta
rămîne valabil şi urmează a fi executat în condiŃiile în care a fost încheiat. Într-o ipoteză
contrară, părŃile au obligaŃia de a proceda la negocieri pentru ajustarea sau revizuirea
contractului pentru a restabili echilibrul contractual. PărŃile pot împuternici arbitrajul să

803
procedeze la ajustarea contractului, hotărîrea acestuia făcînd parte integrantă din contract.
Clauza de hardship asigură forŃa obligatorie a contractului şi echilibrul între contraprestaŃii.
3. Cererea privind ajustarea contractului trebuie înaintată de partea interesată într-un
termen cît mai redus din momentul cînd aceasta a aflat despre schimbarea considerabilă a
împrejurărilor. Prin lege pot fi stabilite astfel de termene (art. 1136). În cerere se va indica
temeiul invocat de partea dezavantajată în vederea ajustării contractului, împreună cu toate
informaŃiile şi datele care ar fi în mod rezonabil necesare pentru a justifica pretenŃiile sale,
se va oferi toate dovezile pe care cealaltă parte le-ar considera necesare şi utile.
Pentru a se putea pretinde ajustarea contractului urmează de constatat, în ordine de
interpretare a contractului, lipsa unei clauze privind factorul riscului contractului. Asumarea
expresă de către o parte a riscului acestor schimbări duce la imposibilitatea înaintării
cerinŃei privind ajustarea, de exemplu, în contractul de arendă părŃile au stipulat că acesta
nu va fi ajustat chiar dacă condiŃiile de utilizare a bunurilor arendate s-au înrăutăŃit
considerabil.
Factorul riscului poate fi prevăzut şi prin normă imperativă de drept şi în acest caz se va
considera că o parte şi-a asumat acest risc în virtutea prescripŃiilor legii, prin simplul fapt al
încheierii acelui contract.
4. Depunerea cererii privind ajustarea contractului nu serveşte drept temei de neexecutare
a obligaŃiilor nici din partea debitorului nici a creditorului.Cu toate acestea, admiterea,
ulterior, a cererii privind ajustarea poate avea drept efect întoarcerea unei părŃi din
executarea făcută după depunerea acestei cereri.
5. Dacă negocierile părŃilor privind ajustarea contractului au eşuat, fie ajustarea este
imposibilă, drept consecinŃă survine rezoluŃiunea sau rezilierea contractului. InstanŃa de
judecată nu poate fi sesizată cu o cerere prin care să se pronunŃe asupra ajustării
contractului, însă în lipsa acordului părŃilor, precum şi atunci, cînd părŃile nu ajung la un
acord privind rezilierea sau rezoluŃiunea, contractul va fi rezolvit sau reziliat prin hotărîrea
instanŃei de judecată. InstanŃa se va pronunŃa şi asupra efectelor rezilierii sau rezoluŃiunii.
Luînd în consideraŃie că în asemenea situaŃii părŃile nu au acŃionat cu vinovăŃie, instanŃa
se va călăuzi de principiul echităŃii atunci cînd va repartiza suportarea cheltuielilor
(repartizîndu-le egal între părŃi sau stabilind că fiecare parte îşi va suporta propriile
cheltuieli). Legiuitorul a ales soluŃia rezilierii (rezoluŃiunii) contractului faŃă de modificarea
acestuia, impusă printr-o hotărîre a instanŃei, deoarece adoptînd o astfel de hotărîre instanŃa
ar impune pe cealaltă parte la executarea unui contract pe care ultima îl consideră pentru
sine neavantajos.
Legea nu admite ajustarea contractului prin hotărîrea instanŃei de judecată, contrar
voinŃei cel puŃin a uneia din părŃi chiar dacă se constată că rezilierea acestuia contravine
intereselor publice sau ar avea drept consecinŃă pierderi pentru părŃi, care ar depăşi
substanŃial cheltuielile, necesare executării contractului în condiŃiile modificate prin
hotărîrea instanŃei de judecată.
Deşi se aseamănă mult, totuşi situaŃiile de forŃă majoră şi shimbările esenŃiale a
împrejurărilor potrivit articolului comentat nu trebuie confundate.Deosebirea rezidă în
faptul, că schimbarea esenŃială a împrejurărilor nu are drept consecinŃă imposibilitatea
executări obligaŃiei contractuale. Această posibilitate se păstrează, însă o astfel de executare
ar avea drept consecinŃă un dezechilibru substanŃial dintre contraprestaŃii.

Capitolul VI
MIJLOACELE DE GARANTARE
A EXECUTARII OBLIGATIILOR

804
 Sectiunea 1
CLAUZA PENALA

Articolul 624. DispoziŃii generale cu privire la clauza penală

(1) Clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părŃile evaluează
anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaŃiei, urmează să
remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.
(2) Prin clauză penală se poate garanta numai o creanŃă valabilă.
(3) Clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea
obligaŃiei garantate prin clauza penală sau a părŃii neexecutate.
(4) PărŃile pot conveni asupra unei clauze penale mai mari decît prejudiciul.
(5) Debitorul nu este obligat să plătească penalitate în cazul în care neexecutarea nu se
datorează vinovăŃiei sale.

(1) Clauza penală constituie unul din cele mai frecvent întîlnite mijloace de garantare
a executării obligaŃiilor. După cum rezultă din definiŃia dată în alin.1 al acestui articol, clauza
penală constituie o evaluare convenŃională şi prealabilă a eventualelor prejudicii pe care
debitorul va fi obligat să le plătească în cazul neexecutării prestaŃiei la care s-a îndatorat. Ea
poate fi stipulată fie în contractul ce dă naştere raportului obligaŃional, fie într-o convenŃie
ulterioară încheiată înainte de momentul în care intervine neexecutarea prestaŃiilor datorate
de debitor. CondiŃiile de fond ale clauzei penale sînt aceleaşi ca şi ale contractului principal la
care se referă, Ńinîndu-se însă seama şi de caracterul ei accesoriu, de vreme ce validitatea
obligaŃiei principale constituie o condiŃie esenŃială pentru existenŃa clauzei penale. Dacă
obligaŃia principală este nulă ori se stinge, atunci şi clauza penală va fi nulă ori se va stinge.
Nulitatea clauzei penale nu duce la nulitatea obligaŃiei principale.
Clauza penală poate fi prevăzută atît pentru neexecutarea totală sau parŃială a
obligaŃiei, cît şi pentru orice altă încălcare a obligaŃiilor, inclusiv pentru executarea
necorespunzătoare sau tardivă, căci conform art.602 alin.2, acestea din urmă sunt considerate
de către legiuitor tot ca neexecutare a obligaŃiilor. PărŃile pot, însă, să limiteze aplicarea
clauzei penale fie numai pentru neexecutarea stricto sensu a obligaŃiilor, fie pentru executarea
necorespunzătoare sau cu întîrziere a obligaŃiilor. La fel, părŃile pot stipula pentru situaŃiile
menŃionate diferite clauze penale. Stipularea clauzei penale se poate face nu numai în cazul
unor obligaŃii contractuale, ci şi în privinŃa obligaŃiilor care au un alt izvor.
Suma prevăzută prin clauza penală are menirea de a compensa prejudiciul suferit de
creditor prin neexecutarea obligaŃiilor contractuale de către debitor. Pentru aplicarea clauzei
penale se cer întrunite aceleaşi condiŃii ca şi în cazul răspunderii civile contractuale, cu
deosebirea numai că reclamarea clauzei penale presupune neexecutarea unei obligaŃii
principale şi că atît existenŃa, cît şi întinderea prejudiciului nu necesită a fi dovedite.
Creditorul trebuie să dovedească numai existenŃa obligaŃiei contractuale şi faptul că aceasta
nu a fost executată. Numai în cazul în care creditorul ar pretinde despăgubiri în completare,
pînă la acoperirea integrală a prejudiciului, el va trebui să dovedească toate elementele
răspunderii contractuale, şi în primul rînd, existenŃa şi întinderea prejdiciului a cărui reparare
o pretinde.
Prin finalităŃile sale, clauza penală constituie un mijloc de garantare a executării
obligaŃiilor şi din acest considerent este reglementată în cadrul acestui capitol. Această
funcŃie se manifestă prin faptul că îndeamnă pe debitor, sub sancŃiunea sumelor stipulate ca
clauză penală, la executarea reală a contractului. Spre deosebire de alte mijloace de garantare
a obligaŃiilor, ea nu conferă creditorului nici un drept special asupra patrimoniului

805
debitorului, acesta fiind un simplu creditor chirografar care va veni în concurs cu toŃi ceilalŃi
creditori ai debitorului.
(2) Clauza penală este o convenŃie accesorie, care îşi grevează existenŃa pe convenŃia
principală. Soarta ei ca atare, depinde de soarta convenŃiei principale (accesorium sequitur
principalem). Din acest punct de vedere este important ca obligaŃia garantată prin clauză
penală să fie valabilă, căci dacă obligaŃia principală este nulă ori se stinge, atunci şi clauza
penală va fi nulă ori se va stinge. Totodată este de remarcat faptul că nulitatea clauzei penale
nu duce la nulitatea obligaŃiei principale. Între ele există dependenŃă (a clauzei penale de
convenŃia principală), însă nu şi interdependenŃă.
(3) Obiectul clauzei penale îl formează o sumă de bani determinată fie global, fie
procentual, în raport cu valoarea obiectului contractului la care se referă. Se consideră că
clauza penală este stabilită în mărime fixă, cînd contractul prevede o anumită sumă de bani
(de exemplu, 1000 lei) pe care debitorul este obligat s-o plătească creditorului în cazul în care
nu-şi execută obligaŃia asumată. Cea de-a doua modalitate de stabilire a clauzei penale, se
face prin stipularea unei cote procentuale din valoarea totală a obligaŃiei sau doar a părŃii
neexecutate. Spre exemplu, în cazul în care antreprenorul execută lucrarea de o calitate
inferioară celei convenite, va fi Ńinut să achite o clauză penală în mărime de 20 % din
valoarea contractului. Pentru cazurile în care obligaŃia se execută cu întîrziere, plata clauzei
penale se stabileşte în dependenŃă de perioada de întîrziere. Spre exemplu, în cazul în care
vînzătorul nu transmite cumpărătorului bunul în termenul stabilit de contract, va achita o
penalitate de 0,1 % din valoarea bunului, pentru fiecare zi de întîrziere.
(4) Dat fiind faptul că semnificaŃia clauzei penale este evaluarea convenŃională a
despăgubirilor datorate creditorului pentru neexecutarea obligaŃiei, părŃile sunt libere de a
stabili prin acordul lor de voinŃă clauza penală într-o mărime mai mare decît prejudiciul
cauzat. În caz de neexecutare a obligaŃiei, debitorul va fi Ńinut să achite clauza penală în
mărimea stabilită, chiar dacă mărimea prejudiciilor cauzate este mai mică decît mărimea
clauzei penale. Debitorul nu are posibilitatea de a se libera prin achitarea clauzei penale într-o
mărime mai mică decît cea convenită, căci clauza penală fiind o prevedere contractuală, se
impune debitorului la fel ca şi alte prevederi contractuale.
(5) În principiu, debitorul este Ńinut să plătească clauza penală atunci cînd sunt întrunite toate
condiŃiile acordării de despăgubiri. Se cere deci, ca neexecutarea să provină din vina
debitorului, să-i fie imputabilă, iar dacă el va dovedi cauza străină, va fi exonerat de plata
clauzei penale. Cu alte cuvinte, cauzele care exonerează de plata clauzei penale sunt, în
principiu, aceleaşi ca şi în cadrul răspunderii juridice contractuale, cum ar fi de exemplu,
forŃa majoră (art.606), vinovăŃia îndreptăŃitului la despăgubire (art.612), întîrzierea
creditorului (art.593), etc.

Articolul 625. Forma clauzei penale

(1) Clauza penală se face în scris.

(2) Nerespectarea formei scrise atrage nulitatea clauzei penale.

(1) Potrivit prevederilor alin.1 ale acestui articol, clauza penală trebuie să îmbrace
întotdeauna forma scrisă, chiar dacă obligaŃia principală în vederea căreia a fost stipulată
nu ar îmbrăca această formă. Deasemeni, forma clauzei penale nu depinde de suma
obligaŃiei principale sau de suma clauzei penale ori de careva alte condiŃii. Clauza penală
se consideră încheiată în formă scrisă, dacă actul juridic care o generează este întocmit cu
respectarea cerinŃelor expuse în art.210. În cazul în care obligaŃia principală trebuie
încheiată în formă autentică, această cerinŃă nu se răsfrînge asupra formei clauzei penale.

806
 După cum se observă din sensul acestui articol, regula în cauză se referă doar la clauza
penală contractuală, nu însă şi la cea legală.
(2) Spre deosebire de consecinŃele obişnuite ale nerespectării formei scrise (art.211 alin.1),
nerespectarea formei scrise a înŃelegerii cu privire la penalitate, atrage nulitatea clauzei
penale şi respectiv imposibilitatea încasării acesteia. Dacă clauza penală a fost deja plătită,
atunci nerespectarea formei clauzei penale, acordă debitorului dreptul de a cere restituirea
clauzei penale.

Articolul 626. Dreptul de a pretinde alte despăgubiri

(1) Creditorul nu poate cere concomitent executarea prestaŃiei şi plata clauzei

penale dacă nu sînt stipulate penalităŃi şi pentru cazul în care debitorul nu execută
obligaŃia în modul corespunzător, mai ales pentru cazul neexecutării la timp a
obligaŃiei.
(2) Creditorul are dreptul să pretindă repararea prejudiciului în partea
neacoperită prin clauza penală (clauza penală inclusivă). În cazurile prevăzute de lege
sau contract, creditorul poate cere sau despăgubiri, sau penalitate (clauza penală
alternativă), poate cere repararea prejudiciului peste penalitate (clauza penală punitivă)
sau poate cere doar penalitate (clauza penală exclusivă).
(3) În cazul în care a primit executarea, creditorul poate cere plata penalităŃii numai
dacă şi-a rezervat expres acest drept la primirea executării.

(1) Din caracterul accesoriu al clauzei penale rezultă imposibilitatea cumulării unei
penalităŃi cu executarea obligaŃiei în natură. Astfel, dacă creditorul a cerut şi a obŃinut
penalităŃi pentru neexecutarea obligaŃiei, el nu mai poate cere şi executarea contractului,
deoarece penalităŃile constituie tocmai echivalentul executării reale a contractului. Totuşi,
posibilitatea cumulării clauzei penale cu executarea în natură este posibilă în cazurile în
care clauza penală a fost prevăzută pentru eventualitatea executării necorespunzătoare sau
cu întîrziere a obligaŃiei principale. Cu alte cuvinte, plata penalităŃilor şi a despăgubirilor
în acoperirea pagubei pricinuite prin executarea cu întîrziere ori prin executarea
necorespunzătoare nu exonerează pe debitor de executarea contractului.
(2) Prevederile alin.2 conŃin cîteva reguli privitoare la corelaŃia dintre clauza penală şi
prejudiciile cauzate prin neexecutarea obligaŃiei. O primă regulă cu caracter general, acordă
creditorului dreptul de a pretinde repararea prejudiciului în partea neacoperită prin clauza
penală (clauza penală inclusivă). Această regulă se justifică prin faptul că partea vinovată de
neexecutarea obligaŃiei este Ńinută să repare prejudiciul nu numai în cazul în care obligaŃia
este garantată prin clauză penală, dar chiar şi în cazul în care aceasta n-ar fi fost garantată.
Pentru a obŃine repararea prejudiciului în partea neacoperită prin clauza penală, creditorul va
trebui să dovedească toate elementele răspunderii contractuale şi, în primul rînd, existenŃa şi
întinderea prejudiciului a cărui reparare o pretinde. Numai în aşa fel se va putea de stabilit
dacă prejudiciul întrece valoarea clauzei penale şi respectiv suma cu care se depăşeşte clauza
penală.
Prin derogare de la regula generală susmenŃionată, în cazurile prevăzute de lege sau
contract, creditorul poate cere sau despăgubiri, sau penalitate (clauză penală alternativă),
poate cere repararea prejudiciului peste penalitate (clauză penală punitivă) sau poate cere
doar penalitate (clauză penală exclusivă). Este de remarcat faptul că, în toate cazurile în
care creditorul va cere plata despăgubirilor, el va fi Ńinut să probeze, după regula generală,

807
 existenŃa şi întinderea prejudiciului, iar în cazul în care va cere plata clauzei penale, va fi
Ńinut să dovedească numai existenŃa obligaŃiei contractuale şi faptul că aceasta nu a fost
executată, fiind astfel scutit de sarcina de a proba mărimea prejudiciului, deoarece
prejudiciul a fost evaluat cu anticipaŃie încă la momentul încheierii contractului.
La aplicarea practică a prevederilor acestui alineat, trebuie să se Ńină cont de faptul că
penalităŃile se prescriu în termen de 6 luni (art.268 lit.a), iar despăgubirile, potrivit
dreptului comun, în termen de 3 ani (art.267 alin.1). Astfel, dacă o parte are drept şi la
penalităŃi şi la despăgubiri în completare, dar a lăsat să treacă termenul de prescripŃie în
privinŃa penalităŃilor, atunci ea nu mai poate cere penalităŃi, dar prin aceasta nu pierde
dreptul de a cere despăgubiri, dacă în privinŃa acestora din urmă nu a intervenit prescripŃia.
Fiecare din aceste sancŃiuni are o viaŃă independentă şi în orice caz nu s-ar putea ca soarta
despăgubirilor să depindă de cea a penalităŃilor, ca şi cum ar fi un accesoriu al acestora, şi
nici invers, să se permită reclamarea penalităŃilor dacă, în privinŃa lor a operat prescripŃia.
(3) În mod normal, creditorul care a primit executarea obligaŃiei nu mai poate cere
plata penalităŃilor stabilite pentru cazurile de neexecutare stricto sensu a obligaŃiei, deoarece
acestea întemeinduse pe una şi aceiaşi cauză, reprezintă de fapt echivalentul executării reale a
contractului. Ca excepŃie, prevederile alin.3 ale acestui articol, acordă creditorului, care a
primit executarea obligaŃiei, dreptul de a pretinde plata penalităŃilor doar dacă şi-a rezervat
acest drept la primirea executării. În asemenea caz, clauza penală poartă un caracter
sancŃionator şi nu unul compensatoriu. Deasemeni, creditorul va putea cere pe lîngă
executarea obligaŃiei şi plata penalităŃilor, în cazul în care clauza penală a fost stipulată
pentru situaŃiile de executare necorespunzătoare sau cu întîrziere a obligaŃiei.

Articolul 627. Clauza penală în cazul obligaŃiei indivizibile

În cazul în care, prin clauză penală, este garantată o obligaŃie indivizibilă şi

neexecutarea acesteia se datorează vinovăŃiei unui debitor, penalitatea poate fi cerută
fie integral de la debitorul vinovat, fie de la fiecare codebitor pentru partea acestuia. În
ultimul caz, fiecare codebitor are dreptul de acŃiune împotriva celui care a făcut să
curgă penalitatea.

Prevederile acestui articol stabilesc anumite reguli de aplicare practică a clauzei

penale în cazul obligaŃiilor indivizibile (art.521), adică a acelor obligaŃii, care prin natura lor
ori prinr-o convenŃie a părŃilor nu sunt susceptibile de executare fracŃionată. În asemenea
cazuri, creditorul poate pretinde plata clauzei penale, la fel ca şi plata obligaŃiei principale,
întrucît clauza penală constituie un accesoriu al obligaŃiei principale şi este supusă aceloraşi
reguli de executare ca şi obligaŃia principală (accesorium sequitur principalem). Creditorul
poate pretinde plata penalităŃii, la latitudinea sa, fie de la debitorul vinovat de neexecutarea
obligaŃiei principale, fie de la fiecare codebitor pentru partea acestuia. Este de remarcat
faptul, că spre deosebire de plata obligaŃiei principale, care poate fi cerută în întregime de la
fiecare codebitor, plata penalităŃii poate fi pretinsă de la ceilalŃi codebitori doar proporŃional
părŃii din datorie ce revine fiecăruia. În cazul în care, penalitatea a fost plătită şi de alŃi
codebitori, decît cel vinovat de neexecutare, fiecare codebitor are dreptul de a pretinde, pe
cale de regres, restituirea sumelor plătite creditorului.

808
Articolul 628. Clauza penală în cazul obligaŃiei divizibile

(1) În cazul în care, prin clauză penală, este garantată o obligaŃie divizibilă,
penalitatea este de asemenea divizibilă şi curge doar împotriva codebitorului care nu a
executat obligaŃia şi doar pentru partea din obligaŃie la care acesta este Ńinut.
(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică obligaŃiilor solidare. Ele nu se aplică nici în
cazul în care clauza penală a fost stipulată pentru a preveni plata parŃială, iar unul din
codebitori a împiedicat executarea integrală a obligaŃiei. În acest caz, codebitorul este
Ńinut pentru întreaga penalitate, iar ceilalŃi, corespunzător părŃii lor din obligaŃie. În
ultimul caz, fiecare codebitor are dreptul de acŃiune împotriva celui care a făcut să
curgă penalitatea.

(1) De esenŃa obligaŃiilor divizibile este faptul că mai mulŃi debitori sînt obligaŃi la aceeaşi
prestaŃie faŃă de creditor şi fiecare debitor poate fi urmărit separat pînă la concurenŃa părŃii
sale din datorie (art.518 alin.1). În cazul în care obligaŃia divizibilă este garantată printr-o
clauză penală, debitorul care n-a executat obligaŃia principală va fi Ńinut de plata clauzei
penale, în acelaşi mod ca şi de plata obligaŃiei principale, întrucît clauza penală constituie un
act accesoriu în raport cu obligaŃia divizibilă şi din acest considerent, în conformitate cu
principiul accesorium sequitur principalem, urmează întru-totul regulile prescrise de lege
pentru executarea obligaŃie principale garantate, adică a obligaŃiei divizibile. Cu alte cuvinte,
în caz de neexecutare a unei obligaŃii divizibile, creditorul va putea pretinde plata penalităŃii
doar de la debitorul care nu a executat obligaŃia principală şi doar pentru partea ce-i revine
din acea obligaŃie.
(2) Potrivit alin.2, regulile expuse în alineatul precedent nu se aplică obligaŃiilor
solidare, întru-cît acestea, prin natura lor, sunt obligaŃii indivizibile şi respectiv cad sub
incidenŃa prevederilor art.627. Deasemeni, prevederile alin.1 nu se aplică obligaŃiilor
divizibile prin natura lor, cărora li s-a adăugat o clauză penală în scopul de a împiedica
executarea lor parŃială. Prin efectul acordului de voinŃă al părŃilor contractante, obligaŃia
divizibilă prin natura ei s-a transformat într-o obligaŃiei indivizibilă convenŃional şi din acest
considerent urmează să i se aplice regulile conŃinute în art.627. În acest caz, neexecutarea
obligaŃiei de către un singur debitor va atrage exigibilitatea întregii penalităŃi, care va putea fi
cerută în totalitate debitorului în culpă, sau de la ceilalŃi, în proporŃie cu părŃile lor. Dacă
penalitatea a fost plătită de către debitorii care nu sunt în culpă, atunci fiecare din ei va avea
drept de regres împotriva debitorului aflat în culpă, pentru sumele plătite creditorului.

Articolul 629. Clauza penală legală

Penalitatea stabilită de lege nu poate fi exclusă şi nici micşorată anticipat prin

acordul părŃilor.

Penalitatea stabilită de lege (clauza penală legală) constituie o excepŃie de la regula generală
conŃinută în art.624 alin.1, întrucît nu constituie o prevedere contractuală. Clauza penală
legală se stabileşte prin diverse acte normative, adică prin lege în sens larg, care
reglementează unele din cele mai frecvente raporturi juridice contractuale, cum ar fi cele
legate de asigurarea cu energie electrică, termică, gaze naturale, apă şi canalizare, transport,
etc. În marea majoritate a cazurilor normele legale prin care se stipulează clauza penală
poartă un caracter imperativ şi respectiv, părŃile nu au posibilitatea să stabilească clauza

809
penală în alte condiŃii decît cele prevăzute de lege. Cel mai mult această regulă îşi găseşte
aplicare în raporturile juridice pentru care legea interzice, în genere, orice modificare a
regulilor privitoare la răspundere, cum ar fi de exemplu, în raporturile de transport. În cazul
în care legea nu conŃine careva reguli speciale în acest sens, părŃile se vor conduce de
prevederile acestui articol, avînd posibilitatea să mărească mărimea clauzei penale, dar nici
într-un caz s-o micşoreze sau s-o excludă prin acordul lor de voinŃă. Dacă părŃile au prevăzut
clauza penală în alte condiŃii decît cele prevăzute de lege, clauza este nulă şi se consideră
înlocuită cu cea prevăzută de lege. Dacă părŃile, în genere, nu au prevăzut în contract
penalitatea stabilită de lege, atunci aceasta se consideră introdusă de jure şi respectiv
creditorul va fi în drept să ceară plata ei, indiferent de faptul dacă o asemenea obligaŃie este
prevăzută în contract.

Articolul 630. Reducerea clauzei penale

(1) În cazuri excepŃionale, luîndu-se în considerare toate împrejurările, instanŃa

de judecată poate dispune reducerea clauzei penale disproporŃionat de mari. La
reducerea clauzei penale, trebuie să se Ńină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci
şi de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului.
(2) Nu se admite reducerea penalităŃii în cazul în care aceasta a fost plătită.

(1) Clauza penală fiind un contract sau o clauză dintr-un contract, are forŃă obligatorie
între părŃile contractante şi se impune a fi respectată întocmai şi de instanŃele de judecată. În
acest context, clauza penală înlătură orice putinŃă de apreciere din partea instanŃei privitoare
la existenŃa şi întinderea prejudiciului suferit de creditor, deoarece această apreciere a fost
făcută anticipat, de către părŃile contractante. În principiu, instanŃa de judecată nu are dreptul
să reducă sau să mărească cuantumul clauzei penale. Ca excepŃie, prevederile acestui articol
permit instanŃei de judecată să micşoreze clauza penală, atunci cînd aceasta este
disproporŃionat de mare în raport cu prejudiciile real suportate de către creditor. Această
prerogativă este edictată de către legiuitor în scopul de a diminua sau exclude efectul negativ
al clauzelor abuzive conŃinute în contracte, şi respectiv de a asigura exercitarea cu bună-
credinŃă a drepturilor şi obligaŃiilor civile (art.9). La aprecierea disproporŃionalităŃii clauzei
penale, instanŃa de judecată va reieşi în fiecare caz concret din aşa împrejurări, precum ar fi:
durata neexecutării obligaŃiei, procentul excesiv de înalt al clauzei penale (comparativ cu
procentul practicat de obicei în alte contracte de acelaşi gen), depăşirea substanŃială a
posibilelor prejudicii rezultate din neexecutarea obligaŃiilor, etc. O importanŃă deosebită, în
acest sens, o are determinarea cît mai concretă a întinderii prejudiciilor suportate de către
creditor, deoarece în dependenŃă de aceasta, instanŃa de judecată va stabili proporŃionalitatea
dintre clauza penală şi prejudicii. În această privinŃă, urmînd a se lua în consideraŃie nu numai
prejudiciul efectiv cauzat creditorului, ci şi venitul ratat (art.610).
Este de remarcat faptul, că reducerea clauzei penale se înfăptuieşte, conform
principiului contradictorialităŃii, numai la cererea părŃii care o invocă, adică a debitorului. Din
acest considerent, toate împrejurările care confirmă disproporŃionalitatea clauzei penale,
inclusiv întinderii prejudiciului trebuie să fie probate, conform regulilor generale, de către
debitor.
Textul de lege comentat nu stabileşte limita minimă pînă la care poate fi micşorată
clauza penală, însă reieşind din sensul acestui articol se poate de conchis că clauza penală
poate fi micşorată pînă cînd ea va înceta să fie „disproporŃionat de mare”. În orice caz, este
evident, că în baza acestui articol creditorului nu-i poate fi complet refuzat în satisfacerea
cerinŃei de încasare a clauzei penale. În cazurile în care, pentru neexecutarea obligaŃiei este

810
stipulată o clauză penală inclusivă (art.626 alin.2), mărimea clauzei penale nu poate fi
micşorată sub mărimea sumei care nu acoperă prejudiciile suferite de creditor. Micşorarea
clauzei penale sub acest nivel ar fi lipsită de sens, deorece creditorul oricum îşi păstrează
dreptul de a cere, în conformitate cu art.626 alin.2, repararea prejudiciului neacoperit prin
clauza penală.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului precedent, alin.2 al acestui articol,
interzic debitorului care a achitat benevol suma clauzei penale, să ceară reducerea acesteia.
Această prevedere se bazează pe considerentul, că prin plata efectuată debitorul a recunoscut,
de fapt, prejudiciile pe care le-a cauzat creditorului, şi astfel şi-a manifestat voinŃa de a le
repara. Dacă plata penalităŃilor a fost obŃinută în mod dolosiv de către creditor, atunci
debitorul este îndreptăŃit să ceară, după caz, reducerea penalităŃii achitate.

S e c t i u n e a a 2-a
ARVUNA

Articolul 631. DispoziŃii generale cu privire la arvună

(1) Arvuna este o sumă de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă
celeilalte părŃi pentru a confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea. În
caz de dubii, suma plătită este considerată avans.
(2) ÎnŃelegerea cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în scris.

(1) Din conŃinutul alin.1 al articolului comentat, rezultă că prin arvună pot fi garantate doar
obligaŃiile născute din contracte, nu însă şi obligaŃiile născute din delicte sau din alte temeiuri
prevăzute în art.8. Deasemeni, prin arvună pot fi garantate atît obligaŃiile statornicite între
persoane fizice, cît şi între persoane juridice, întru-cît articolul comentat nu face nici o
distincŃie în acest sens. Spre deosebire de vechile reglementări (art.187 Cod civil, 1964),
arvuna poate să constea atît din sume de bani, cît şi din alte bunuri. Mărimea arvunei nu este
limitată după valoare, însă este evident, că aceasta constituie doar o parte din prestaŃia pe care
trebuie s-o execute partea care dă arvuna.
Prin finalităŃile sale, arvuna îndeplineşte două funcŃii principale: pe de o parte,
confirmă încheierea contractului, iar pe de altă parte, garantează executarea contractului. Ca
dovadă de confirmare a încheierii contractului, arvuna este de natură să probeze încheierea
contractului, atunci cînd nu există înscrisuri sau alte dovezi în acest sens. Aceasta înseamnă
că dacă părŃile contractante nu contestă faptul transmiterii arvunei sau dacă chiar şi-l contestă,
însă acest fapt este probat prin dovezile corespunzătoare, contractul se consideră încheiat. Pe
de altă parte, dacă contractul prevede plata arvunei, ca o condiŃie esenŃială, atunci contractul
nu se va considera încheiat, pînă cînd partea obligată nu-şi va onora obligaŃiunea în cauză,
chiar dacă celelalte condiŃii sunt respectate. Ca mijloc de garantare a executării
contractului, arvuna este menită să tempereze interesul fiecărei părŃi contractante de a face
tot posibilul pentru ca contractul garantat cu arvună să se execute, căci în caz de neexecutare
a contractului, partea vinovată va suporta consecinŃele negative, manifestate fie prin pierderea
arvunei de către partea care a dat-o, fie prin plata dublului arvunei de către partea care a
primit-o. Datorită acestei funcŃii, arvuna se deosebeşte de plata în avans, care la fel ca şi
arvuna constituie o plată preventivă, însă nu este în stare să confirme încheierea contractului

811
şi să garanteze executarea obligaŃiei, căci partea care a efectuat o plată în avans este în drept
să pretindă restituirea, practic în toate cazurile de neexecutare a contractului, iar partea care a
primit avansul, nu poate fi obligată nici într-un caz să restituie dublul plăŃii primite. Din acest
considerent, pentru a evita eventualele litigii, părŃile trebuie să stipuleze în termeni expreşi, că
plata preventivă a fost efectuată anume cu titlu de arvună. În caz de dubii, se va aplica
prezumŃia potrivit căreia, suma plătită este considerată avans.
(2) Potrivit prevederilor alin.2, înŃelegerea cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în
formă scrisă, indiferent de faptul dacă o asemenea formă este obligatorie pentru contractul
garantat prin arvună. În lipsa unor prevederi exprese care să sancŃioneze nerespectarea
formei cu nulitatea actului juridic, se va aplica regula generală prevăzută de art.211 alin.1.
Astfel, înŃelegerea cu privire la arvună încheiată cu nerespectarea formei scrise nu este
lovită de nulitate, dar în caz de litigiu, partea care o invocă va fi decăzută din dreptul de a
cere proba cu martori, în dovedirea existenŃei şi conŃinutului acesteia.

Articolul 632. Includerea arvunei în contul prestaŃiei

Arvuna se ia în calcul la executarea prestaŃiei, iar în cazul în care aceasta nu s-a făcut,
se restituie.

Arvuna, pe lîngă faptul că confirmă încheierea contractului şi garantează executarea,

îndeplineşte şi o funcŃie de plată, întrucît suma de bani sau bunul transmis ca arvună se ia în
calcul la executarea prestaŃiei. Astfel, partea care a plătit arvuna, va fi Ńinută să execute
prestaŃia faŃă de cealaltă parte, doar în măsura în care prin suma de bani sau bunul transmis
nu s-a acoperit valoarea totală a creanŃei supuse executării. Din acest punct de vedere, arvuna
produce aceleaşi efecte ca şi plata în avans. În cazul în care, prestaŃia datorată nu s-a executat
din motive independente de voinŃa părŃilor (caz fortuit sau forŃă majoră), părŃile sunt
exonerate de răspundere. Drept consecinŃă, suma de bani sau bunul transmis cu titlu de
arvună urmează a fi restituite în mărimea în care au fost plătite. De exemplu, în cazul în care
obiectul antreprizei a pierit fortuit pînă la recepŃionarea lui de către client sau terminarea
lucrării devine imposibilă din motive independente de voinŃa părŃilor, arvuna se va restitui în
limita sumei care a fost plătită.

Articolul 633. ReŃinerea sau restituirea arvunei

(1) Dacă, pentru neexecutarea contractului, răspunde partea care a dat arvuna, aceasta
rămîne celeilalte părŃi. Dacă pentru neexecutarea contractului răspunde partea care a
primit arvuna, ea este obligată să plătească celeilalte părŃi dublul arvunei.
(2) Pe lîngă cele prevăzute la alin.(1), partea care răspunde pentru neexecutarea
contractului este obligată să repare celeilalte părŃi prejudiciul neacoperit prin plata
arvunei dacă în contract nu este prevăzut altfel.

(1) Prin natura lor, prevederile acestui articol au un caracter de sancŃine şi sunt menite
să asigure executarea de către părŃile contractante a obligaŃiilor garantate prin arvună. În
dependenŃă de partea care se face vinovată de neexecutarea contractului, aceste prevederi au
ca efect, fie pierderea arvunei de către partea care a dat-o, fie restituirea arvunei în mărime
dublă. Este de remarcat faptul că prin arvună se garantează, de obicei, executarea întregului
contract. Astfel, în ipoteza în care contractul va fi executat doar parŃial, arvuna nu se va
divide, ci va fi reŃinută sau restituită după regulile generale conŃinute în acest aliniat. Regulile

812
expuse în acest articol se aplică nu numai pentru cazurile de neexecutare totală sau parŃială a
obligaŃiilor, ci şi pentru orice altă încălcare a obligaŃiilor, inclusiv pentru executarea
necorespunzătoare sau tardivă, căci conform art.602 alin.2, acestea din urmă sunt considerate
de către legiuitor tot ca neexecutare a obligaŃiilor.
(2) Survenirea consecinŃelor prevăzute în alineatul precedent nu exonerează partea care
răspunde de neexecutarea obligaŃiei garantate prin arvună de repararea prejudiciului cauzat
celeilalte părŃi. Însă, prejudiciul se repară în acest caz, după cum prevede alin.2, în măsura în
care este neacoperit prin plata arvunei. Cu alte cuvinte, dacă pentru neexecutarea obligaŃiei
răspunde partea care a dat arvuna, ea va fi Ńinută să repare prejudiciul, în partea ce depăşeşte
valoarea arvunei. Spre exemplu, în cazul în care o persoană care a închiriat o locuinŃă pe un
anumit termen va renunŃa la contract anticipat, atunci proprietarul locuinŃei are dreptul să
reŃină arvuna primită şi să ceară achitarea chiriei pentru perioada nefolosită, luînd în
consideraŃie, bineînŃeles, valoarea arvunei primite. Dacă pentru neexecutarea contractului
răspunde partea care a primit arvuna, atunci ea va fi obligată să plătească dublul arvunei şi
suplimentar la aceasta să repare prejudiciul în partea ce depăşeşte valoarea ordinară a arvunei.
Răspunderea părŃii culpabile peste valoarea obiectului constituit ca arvună se justifică prin
faptul că partea vinovată de neexecutarea obligaŃiei este Ńinută să repare prejudiciul nu numai
în cazul în care obligaŃia este garantată cu arvună, dar chiar şi în cazul în care aceasta n-ar fi
fost garantată.

S e c t i u n e a a 3-a
GARANTIA DEBITORULUI

Articolul 634. NoŃiunea de garanŃie a debitorului

GaranŃia debitorului constă în obligaŃia lui la o prestaŃie necondiŃionată sau la o

prestaŃie depăşind obiectul propriu-zis al contractului.

GaranŃia debitorului constituie una din noile instituŃii reglementate de legislaŃia civilă a
Republicii Moldova. Ea nu se confundă cu garanŃia prevăzută de art.188 din Codul civil din
1964, care reprezenta de fapt o varietate a fidejusiunii. Prin natura sa, garanŃia debitorului
constituie un mijloc juridic general de garantare a executării obligaŃiilor, întemeiat pe gajul
general al creditorilor chirografari. După cum rezultă din definiŃie, garanŃia debitorului este
totdeauna de natură contractuală, întrucît constituie un angajament asumat de debitor şi
consimŃit de creditor privitor la executarea corespunzătoare a obligaŃiei. Acest angajament
poate să constea fie în obligaŃia debitorului la o prestaŃie necondiŃionată, fie în obligaŃia lui la
o prestaŃie depăşind obiectul propriu-zis al contractului. În cazul în care garanŃia debitorului
este exprimată printr-o prestaŃie necondiŃionată, debitorul renunŃă de a invoca eventualele
excepŃii prin care s-ar urmări evitarea executării obligaŃiei, executarea parŃială sau amînarea
executării. Cu alte cuvinte, debitorul renunŃă la ceia ce ar fi putut opune în cazul în care nu ar
fi garantat printr-o asemenea garanŃie. Astfel, dacă debitorul a garantat executarea unei
obligaŃii cu termenul de prescripŃie expirat, atunci în caz de neexecutare el nu se poate libera
de plată prin invocarea prescripŃiei extinctive. La fel, debitorul care a garantat plata
necondiŃionată a unei prestaŃii neconforme condiŃiilor contractului (cantitativ sau calitativ) nu
poate invoca excepŃii privitor la neconformitatea prestaŃiei şi respectiv nu poate refuza plata
unei asemenea prestaŃii. GaranŃia debitorului poate să constea şi în angajamentul acestuia la o
prestaŃie depăşind obiectul propriu-zis al contractului, adică la o prestaŃie peste valoarea

813
obligaŃiei stabilite iniŃial. Din acest punct de vedere, garanŃia debitorului constituie un mijloc
eficient de garantare a executării obligaŃiei care stimulează debitorul să execute obligaŃia în
mod corespunzător.

Articolul 635. Validitatea garanŃiei

Acceptarea unei garanŃii produce efecte dacă nu contravine dispoziŃiilor legale şi dacă
debitorul nu se obligă în mod exagerat.

GaranŃia debitorului fiind de natură convenŃională trebuie să îndeplinească aceleaşi

condiŃii de valabilitate ca şi orice act juridic civil. În caz contrar, garanŃia debitorului este
lovită de nulitate şi respectiv nu produce efectele stipulate în articolul precedent. Astfel
este cazul, garanŃiei date de către o persoană fără capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate
de exerciŃiu restrînsă, garanŃiei privitoare la o prestaŃie contrară legii, ordinii publice sau
bunelor moravuri (art.220), etc. În cazul în care, debitorul se obligă la o prestaŃie ce
depăşeşte obiectul contractului, atunci garanŃia va fi valabilă numai dacă debitorul nu se
obligă în mod exagerat. Caracterul exagerat al prestaŃiei se determină de la caz la caz,
Ńinîndu-se cont de o serie de împrejurări, precum ar fi de pildă împrejurările concrete ale
cauzeidepăşirea substanŃială a valorii prestaŃiei, termenul suplimentar acordat de creditor
pentru executarea obligaŃiei, mărimea prejudiciilor suportate de către creditor, etc.
Aprecierea caracterului exagerat al prestaŃiei suplimentare la care s-a obligat debitorul, se
efectuiază de către instanŃa de judecată, reieşinduse din împrejurările concrete ale cauzei.
După cum se observă din conŃinutul acestui articol, legiuitorul nu acordă instanŃei de
judecată dreptul de a reduce mărimea prestaŃiei exagerate pînă la limita în care aceasta ar
deveni neexagerată, precum se întîmplă spre exemplu în cazul clauzei penale, ci lipseşte
garanŃia integral de efecte.

Articolul 636. Forma garanŃiei

GaranŃia produce efecte doar atunci cînd este făcută în scris.

Potrivit prevederilor acestui articol, garanŃia debitorului trebuie să îmbrace întotdeauna

forma scrisă, chiar dacă obligaŃia principală în vederea căreia a fost stipulată nu ar îmbrăca
această formă. GaranŃia debitorului se consideră încheiată în formă scrisă, dacă actul
juridic care o generează este întocmit cu respectarea cerinŃelor expuse în art.210. În cazul
în care obligaŃia principală trebuie încheiată în formă autentică, această cerinŃă nu se
răsfrînge asupra formei garanŃiei. Din felul în care este redactat acest text de lege, se
observă că nerespectarea formei scrise lipseşte garanŃia de efecte, adică atrage nulitatea
acesteia.

S e c t i u n e a a 4-a
RETENTIA

Articolul 637. DispoziŃii generale cu privire la retenŃie

814
(1) Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să-l reŃină, în cazul
prevăzut de lege, atîta timp cît creditorul nu-l despăgubeşte pentru cheltuielile necesare
şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun şi pentru prejudiciile pe care bunul le-a
cauzat.
(2) Prin retenŃie se poate garanta de asemenea o creanŃă care, deşi nu este legată direct
de bunul deŃinut, se bazează pe o obligaŃie ale cărei părŃi sînt comercianŃi.
(3) Dreptul de retenŃie este înlăturat în cazul în care creditorul oferă o garanŃie reală,
considerată suficientă de către instanŃă, sau consemnează suma pretinsă.
(4) DispoziŃiile alin. (1) şi (2) se aplică în măsura în care contractul nu prevede altfel.

(1) RetenŃia constituie unul din noile mijloace de garantare a executării obligaŃiilor, care a
fost introdus în legislaŃia Republicii Moldova, graŃie intrării în vigoare a noului Cod civil.
EsenŃa acestui mijloc de garantare constă în faptul că creditorul, care este în acelaşi timp
debitor al obligaŃiei de restituire a bunului altuia, are posibilitatea de a reŃine acel bun în
stăpînirea sa şi de a refuza restituirea lui pînă cînd debitorul său, creditor al bunului, va plăti
datoria ce s-a născut în sarcina sa în legătură cu bunul respectiv. Din conŃinutul textului de
lege comentat rezultă că pentru exercitarea dreptului de retenŃie, în primul rînd, este necesat
ca obiectul retenŃiei să constea dintr-un bun al debitorului aflat în posesia creditorului. Acest
bun poate fi atît un bun mobil, cît şi unul imobil, căci legea operînd cu termenul generic de
bun nu face nici o distincŃie în acest sens. În al doilea rînd, prin retenŃie se poate garanta doar
obligaŃia de restituire a cheltuielilor necesare şi utile suportate de către creditor sau a
prejudiciilor cauzate de bunul ce constituie obiectul retenŃiei. În al treile rînd, dreptul de
retenŃie poate fi invocat, doar dacă datoria pe care o pretinde deŃinătorul bunului de la
creditorul restituirii să se afle în legătură cu bunul, adică să fie prilejuită de acesta. În al
patrulea rînd, creanŃa retentorului trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă; În al cincilea rînd,
dreptul de retenŃie poate fi exercitat doar în cazurile expres prevăzute de lege.
Exemple de aplicare practică a dreptului de retenŃie întîlnim în următoarele articole
ale Codul civil reglementează următoarele cazuri de aplicare practică a dreptului de retenŃie:
a) În materie de superficie, superficiarul are dreptul de retenŃie asupra construcŃiei pînă la
plata despăgubirii (art.452 alin.1); în materie de comodat, comodatarul are dreptul de retenŃie
asupra bunului primit, în ceea ce priveşte cheltuielile extraordinare, necesare şi urgente făcute
pentru conservarea bunului (art.865); în cazul contractului de antrepriză, antreprenorul are
drept de retenŃie asupra bunului mobil produs sau îmbunătăŃit de el, dacă în cursul producerii
sau îmbunătăŃirii bunul a ajuns în posesiunea sa (art.952); în materie de transport, cărăuşul
are drept de retenŃie asupra bagajului şi încărcăturii pînă la achitarea taxei de transport
(art.985 alin.3); În materie de mandat, mandatarul are dreptul să reŃină din sumele pe care
trebuie să le remită mandantului, ceea ce mandantul îi datorează pentru executarea
mandatului (art. 1033 alin.4); în materie de comision, comisionarul, în scopul garantării
creanŃelor ce izvorăsc din contractul de comision este în drept să reŃină bunurile care trebuie
să le predea comitentului (art.1066); în materie de depozit, depozitarul are dreptul să reŃină
bunul depozitat, pînă la momentul retribuirii sale şi compensarea cheltuielilor de păstrare
(art.1103), etc.
(2) Potrivit alin.2, în relaŃiile dintre comercianŃi, prin retenŃie se pot garanta şi alte obligaŃii,
decît cele legate de restituirea cheltuielilor necesare şi utile sau a prejudiciilor cauzate de
bunuri.
(3) În toate cazurile cînd dreptul de retenŃie este prevăzut expres de lege în favoarea unui
creditor care este în acelaşi timp debitorul obligaŃiei de restituire a bunului altuia, el operează
ex lege. De aceea, instanŃa de judecată sesizată sau în faŃa căreia se invocă excepŃia dreptului
de retenŃie este obligată să-l recunoască. Prin derogare de la această regulă, prevederile alin.3,

815
acordă posibilitate debitorului, creditor al bunului de a înlătura dreptul de retenŃie prin
oferirea unei garanŃii reale (gaj sau ipotecă) suficiente pentru satisfacerea creanŃelor
retentorului, sau prin consemnarea sumei litigioase. Dacă instanŃa de judecată va considera că
prin garanŃiile constituite sau prin sumele depuse se acoperă creanŃa litigioasă, atunci va fi în
drept să refuze în satisfacerea cererii de recunoaştere a dreptului de retenŃie.
(4) Prevederile alin.3 imprimă un caracter dispozitiv prevederilor conŃinute în alin.(1) şi (2),
astfel încît părŃile, prin contractul dintre ele, sunt în drept să prevadă posibilitatea extinderii
dreptului de retenŃie şi la alte obligaŃii decît cele care cad sub incidenŃa prevedeilor alin. (1) şi
(2), sau din contra să restrîngă sau să excludă exercitarea dreptului de retenŃie.

Articolul 638. Excluderea dreptului de retenŃie

(1) Dreptul de retenŃie nu poate fi exercitat dacă posesiunea bunului provine dintr-o
faptă ilicită, este abuzivă ori ilegală sau dacă bunul este insesizabil.
(2) Dreptul de retenŃie nu poate fi invocat de către posesorul de rea-credinŃă, în afara
cazurilor prevăzute de lege.

(1) Prevederile acestui articol sunt elaborate în strînsă concordanŃă cu regulile

aplicabile revendicării bunurilor din posesie nelegitimă, în sensul că aceste prevederi nu pot
să constituie un obstacol în exercitarea acŃiunii în revendicare împotriva retentorului care
deŃine bunul în prezenŃa uneia dintre împrejurările stipulate în alin.1 ale acestui articol.
Astfel, dreptul de retenŃie nu poate fi exercitat dacă: a) posesiunea bunului provine dintr-o
faptă ilicită, precum ar fi o sustragere sau o altă deposedare frauduloasă a persoanei
împotriva căreia se exercită dreptul de retenŃie sau a terŃului de la care această persoană a
dobîndit bunul litigios; b) posesiunea bunului este abuzivă ori ilegală, adică este determinată
de exercitarea contrar legii a actelor de posesie; c) bunul este insesizabil, adică
nesussceptibil de urmărire silită, precum ar fi bunurile - proprietate publică (art.296 alin.4)
sau cele care potrivit normelor procedurale sunt excluse de la urmărirea silită.
(2) Prevederile alin.2 fiind în concordanŃă cu principiul bunei-credinŃe, exclud posibilitatea
exercitării dreptului de retenŃie de către posesorul de rea-credinŃă. Acest lucru rezultă şi din
prevederile art.312 alin.2 care într-un mod declarativ acordă posesorului de rea-credinŃă
dreptul de a cere compensarea cheltuielilor care duc la îmbogăŃirea titularului de drept, fără
de a accentua posibilitatea de a reŃine bunul pînă cînd revendicările lui nu vor fi satisfăcute.
Prin excepŃie de la regula nominalizată, posesorului de rea-credinŃă i se acordă posibilitatea
de a invoca dreptul de retenŃie, doar în cazurile expres prevăzute de lege. Spre exemplu,
posesorul de rea-credinŃă care a transformat prin manoperă materia ce nu-i aparŃine, este în
drept să reŃină bunul rezultat din prelucrarea materiei, pînă va primi de la proprietarul noului
bun suma datorată (art.330 alin.6). În unele cazuri, dreptul de retenŃie rezultă din felul în care
legiutorul prevede ordinea de executare a prestaŃiilor. Astfel, din conŃinutul art.330 alin.8,
rezultă că în caz de confuziune, posesorul de bună credinŃă a cărui materie depăşeşte cealaltă
materie (ce aparŃine posesorului de rea-credinŃă) prin valoare şi cantitate, poate cere bunul
creat prin amestecare, plătind celuilalt proprietar preŃul materiei sau înlocuirea materiei cu
materie de aceeaşi natură, cantitate, greutate, mărime şi calitate sau plata contravalorii ei.

Articolul 639. Opozabilitatea dreptului de retenŃie

(1) Dreptul de retenŃie este opozabil terŃilor fără îndeplinirea vreunei formalităŃi
de publicitate.

816
 (2) În toate cazurile, dreptul de retenŃie nu poate fi opus creditorilor care au
început executarea silită împotriva debitorului.
(3) Deposedarea de bun contrar voinŃei nu stinge dreptul de retenŃie. Partea care
exercită acest drept poate revendica bunul, Ńinînd cont de regulile prescripŃiei.

(1) După natura sa, dreptul de retenŃie este un drept real de garanŃie imperfect, fiind
opozabil nu numai debitorului împotriva căruia este exercitat, ci şi faŃă de terŃele persoane,
străine de raportul juridic contractual sau extracontractual care l-a generat. Astfel, el poate
fi opus atît creditorilor chirografari, cît şi creditorilor gajişti sau ipotecari, privind bunul
respectiv, ale căror garanŃii s-au născut ulterior intrării bunului în posesia retentorului. Tot
astfel, el poate fi opus nu numai proprietarului iniŃial al bunului, dar şi subdobînditorului
ulterior al acestui bun. În toate cazurile, dreptul de retenŃie este opozabil faŃă de terŃi, fără
de a fi necesară îndeplinirea cărorva formalităŃi de publicitate, cum ar fi de exemplu
înscrierea în registru bunurilor imobile, etc.
(2) DispoziŃiile alin.2 constituie o excepŃie de la regula opozabilităŃii dreptului de retenŃie
faŃă de terŃi. Astfel, conform alineatului citat, dreptul de retenŃie nu va putea fi opus
creditorilor care au început executarea silită împotriva debitorului. Această excepŃie se
justifică prin faptul că bunul care constituie obiectul retenŃiei, necătînd la faptul că este
deŃinut de către retentor, el continuă să constituie proprietate a debitorului, şi respectiv
creditorii care au început executarea silită împotriva debitorului sunt în drept să
urmărească, de rînd cu alte bunuri ale debitorului şi bunul care constituie obiectul retenŃiei.
(3) Fiind o garanŃie pasivă, dreptul de retenŃie există şi poate fi exercitat doar atîta timp cît
creditorul deŃine bunul debitorului. El încetează în momentul deposedării voluntare a
retentorului. Dacă deposedarea se înfăptuieşte contrar voinŃei retentorului, prin violenŃă sau
alte acte ilicite, exercitate de către debitor sau terŃe-persoane, atunci dreptul de retenŃie nu se
stinge. Retentorul poate redobîndi posesia bunului prin exercitarea, în limita termenului de
prescripŃie de 3 ani, a acŃiunii posesorii prevăzute de art.308.

Articolul 640. ObligaŃia de conservare a bunului şi de percepere a fructelor

În calitatea sa de posesor, retentorul este obligat să conserve bunul, adică să

efectuieze un şir de acte prin care să asigure integritatea bunului. În acest sens,
retentorul este Ńinut să dea bunului toate îngrijirile pe care le-ar da un proprietar,
care vrea să conserve substanŃa bunului şi să se folosească numai în aşa măsură încît
bunul să rămînă în stare bună. Deasemeni, el este Ńinut să ia toate măsurile pentru ca
bunul să nu se deterioreze, efectuînd în caz de necesitate reparaŃii de întreŃinere.
Uneori, retentorul este obligat să facă acte de conservare (art. 198 alin.1), pentru a
evita pierderea dreptului asupra bunului deŃinut, căci în cazul în care debitorul
plăteşte sumele datorate, el va trebui să restituie bunul în integralitatea sa. Toate
actele pe care retentorul este Ńinut să le efectuieze, trebuie să fie făcute cu diligenŃa
unui bun proprietar. La aprecierea gradului de diligenŃă al retentorului se va Ńine
seama de faptul dacă actele menŃionate mai sus au fost efectuate la timp, pe deplin şi
în mod rezonabil în raport cu natura bunului reŃinut.

Pe întreaga perioadă cît bunul se află în posesia retentorului, acesta este în drept să perceapă
fructele produse de bunul ce constituie obiectul retenŃiei. Din valoarea fructelor percepute,
retentorul va compensa, în primul rînd, cheltuielile suportate în legătură cu aceste fructe

817
(art.299 alin.5), iar cu sumele ce depăşeşte aceste cheltuieli va acoperi creanŃele datorate de
către debitor, în ordinea prevăzută de art.586.

Articolul 641. Stingerea dreptului de retenŃie

Dreptul de retenŃie se stinge în cazul în care bunul ajunge în posesiunea creditorului sau
titularului dreptului, dacă retentorul nu dobîndeşte din nou bunul în baza aceluiaşi
temei juridic.

Din noŃiunea dată de art.637 alin.1, rezultă că dreptului de retenŃie poate fi exercitat atîta timp
cît debitorul nu-l despăgubeşte pe retentor pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a
făcut acel bun şi pentru prejudiciile pe care bunul le-a cauzat. Îndată ce aceste sume sunt
plătite, dreptul de retenŃie se stinge, iar retentorul este obligat să remită sau să restituie bunul
reŃinut. La fel, retentorul este Ńinut să remită bunul, în cazul în care, cel împotriva căruia se
exercită dreptul de retenŃie, va oferi, în conformitate cu art.637 alin.3, o garanŃie reală sau va
consemna suma pretinsă. Cu alte cuvinte, dreptul de retenŃie se stinge, doar dacă bunul
ajunge în posesia proprietarului prin mijloace care nu sunt contrare voinŃei retentorului. Dacă
retentorul remite voluntar bunul către cel împotriva căruia este exercitat dreptul de retenŃie,
fără ca acesta din urmă să plătească sumele datorate, iar ulterior bunul ajunge din nou în
posesia retentorului, pentru aceleaşi datorii, atunci dreptul de retenŃie renaşte. În cazul în
care, obiectul retenŃiei ajunge în posesia debitorului, creditor al bunului, contrar voinŃei
retentorului, dreptul de retenŃie, - conform art.639 alin.3, - nu se stinge, retentorul avînd
posibilitatea de a revendica bunul.

Capitolul VII
STINGEREA OBLIGATIILOR

Articolul 642. Efectele stingerii obligaŃiilor

1. Prin stingerea obligaŃiilor, încetează raporturile juridice dintre părŃi în partea ce

se referă la obligaŃia stinsă.
2. Dacă obligaŃia este stinsă, debitorul nu este obligat să plătească dobînda şi
penalităŃile ori să repare prejudiciul.

1. Articolul comentat, cît şi celelalte norme din acest capitol al CC, se extind asupra
tuturor felurilor de obligaŃii, indiferent de temeiurile apariŃiei lor. Se are în vedere că normele
indicate sînt comune pentru obligaŃiile din contracte în cazul pricinuirii prejudiciului,
obŃinerii bunurilor fără justă cauză şi a altora.
Pe lîngă capitolul comentat, normele privind stingerea obligaŃiilor, sînt incluse în
capitolul despre rezilierea şi revocarea contractului şi în capitolele cu privire la diferite forme
de obligaŃii, inclusiv şi cu privire la contracte.
2. Stingerea obligaŃiei denotă încetarea raporturilor juridice dintre subiecte, care în urma
stingerii obligaŃiei pierd drepturile subiective şi obligaŃiunile ce constituie esenŃa raporturilor
juridice obligaŃionale.

818
 Odată cu stingerea ei obligaŃia încetează de a mai exista şi participanŃii la ea nu mai sînt
legaŃi prin acele drepturi şi obligaŃiuni care rezultau anterior din această obligaŃie. Aceasta
înseamnă – creditorul nu mai are dreptul să prezinte debitorului oarecare creanŃe, bazîndu-se
pe această obligaŃie; părŃile nu mai poartă răspundere conform acesteia; ele nu pot recesiona
drepturile şi obligaŃiunile sale în modul stabilit terŃelor persoane etc.
3. Raporturile juridice obligaŃionale, spre deosebire de cele reale, după natura lor nu pot
fi nelimitate. În cursul realizării lor neapărat survine un asemenea moment în care ele se
sting. Un asemenea rezultat survine în virtutea acŃiunii dreptului de încetare a faptelor
juridice ce comstituie temeiurile de stingere a obligaŃiilor. Unele sting obligaŃia din voia
participanŃilor la ea , satisfăcînd totodată interesul patrimonial al creditorului şi astfel
atingînd scopul principal al obligaŃiei. Aceste temeiuri conform naturii lor juridice constituie
acte juridice (art.643, 651, 662, 665 CC). Alte temeiuri nu se referă la acte juridice, ci la
fapre juridice şi sting obligaŃiile indiferent de faptul dacă s-a atins sau nu scopul (art.660,
663, 664).
4. Se va Ńine cont de faptul că obligaŃia poate fi stinsă nu doar în cazul în care s-a atins
scopul ei, dar şi atunci cînd aceasta nu a avut loc şi chiar în cazul în care acest scop este
inaccesibil.
Articolul comentat acordă posibilitatea de a concluziona că, în principiu, prin acordul
părŃilor, poate fi stinsă orice obligaŃie şi respectiv prevede necesitatea unor temeiuri reale
doar pentru stingerea unilaterală a obligaŃiei. Temeiul stabilit de CC pentru rezilierea
contractului urmează a fi interpretat în conformitate cu sensul stipulărilor legii. Articolul 773
indică: contractul nu poate fi reziliat decît în baze prevăzute de lege sau în urma înŃelegerii
dintre părŃi, care sînt indicate în contract. De exemplu, în cazul încheierii contractului prin
conexiunea la condiŃiile contractuale standard formulate anticipat, pe care o parte
contractantă (utilizator) le prezintă celeilalte părŃi la încheierea contractului (art.712).
5. Se disting efectele stingerii obligaŃiilor principale şi secundare (suplimentare). În
urma stingerii primei obligaŃii în mod automat se stinge şi cea de a doua. Stingerea însă a
obligaŃiei suplimentare nu are influenŃă asupra valabilităŃii celei principale. Această corelaŃie
poate fi ilustrată prin exemplul împrumutului unei sume de bani de către o parte şi plătirea
dobînzii conform contractului respectiv – de către altă parte. Se are în vedere că stingerea
datoriei (de exemplu, restituirea banilor luaŃi cu împrumut) are ca urmare încetarea plătirii
dobînzii (art.869). Dacă însă împrumutul a fost asigurat cu gaj, încetarea gajului nu îl lipseşte
pe creditorul gajist de dreptul de a cere executarea obligaŃiei: temei pentru cererea executării
unei asemenea creanŃe serveşte forŃa obligaŃiei principale.
6. Stingerea obligaŃiilor nu exclude faptul că în legătură directă cu ea între părŃi apare o
nouă obligaŃie, scopul căreia, conform regulii generale, este de a elimina desbalanŃa ce a luat
naştere între părŃi.
În unele cazuri apariŃia unei asemenea obligaŃii este stipulată chiar în cod sau în lege.
Astfel, conform art.908 CC, în cazul încetării relaŃiilor contractuale locatarul este obligat să
restituie bunul închiriat. În cazul stingerii obligaŃiei iniŃiale poate să ia naştere o obligaŃie în
urma bunurilor obŃinute fără justă cauză.(art.art. 1392, 1393, 1395).

Sectiunea1
STINGEREA OBLIGATIEI PRIN EXECUTARE

Articolul 643. Efectele executării

819
 (1) Executarea stinge obligaŃia numai în cazul în care este efectuată în modul
corespunzător.
(2) ObligaŃia se stinge şi în cazul în care creditorul acceptă o altă executare în locul
celei datorate (darea în plată). În acest caz, debitorul răspunde pentru viciile prestaŃiei
conform regulilor privind răspunderea vînzătorului.
(3) Dacă acceptă executarea obligaŃiei, sarcina de a demonstra neexecutarea revine
creditorului.
(4) În cazul stingerii obligaŃiei principale, fidejusiunea, gajul şi alte drepturi
accesorii încetează în măsura în care nu subzistă interese justificate ale terŃilor.

1. Contractul, al cărui obiect reprezintă o prestaŃie imposibilă este nul (art. 670).
Temeiul executării rezidă în existenŃa unei obligaŃii. ObligaŃia trebuie executată în modul
corespunzător, cu bună credinŃă, la locul şi momentul stabilit (art.572). Dar ce semnifică
executarea în modul corespunzător a obligaŃiei? După caracterul său această obligaŃie
include: creditorul şi debitorul corespunzător, timpul, obiectul, şi modul de executare.
Executarea obligaŃiei constă în săvîrşirea sau abstinenŃa de a săvîrşi acŃiunea,
nedeosebindu-se în acest sens de obligaŃia de a săvîrşi acŃiunea, este necesar de a concretiza
aceasta, în mod corespunzător. Se are în vedere că în obiectul obligaŃiei de primul gen se
fixează în mod determinat care acŃiuni urmează a fi săvîrşite, iar în obiectul obligaŃiei de
genul doi la fel de precis – de la ce acŃiuni trebuie să se abŃină debitorul (de exemplu, în
conformitate cu art.1175 CC în obligaŃia părŃilor, în special care vizează franchisingul, intră
nedivulgarea informaŃiei confidenŃiale, secretele de producŃie ale franchiserului şi altă
informaŃie comercială confidenŃială primită de la el).
2. Din al.1 al articolului comentat rezultă că executarea necorespunzătoare nu conduce la
stingerea obligaŃiei. În asemenea cazuri ea sau se completează cu obligaŃia de a repara
prejudiciul cauzat de această neexecutare, şi (sau) de a plăti penalitate sau se înlocuieşte cu
aceasta din urmă. Repararea prejudiciului cauzat prin întîrziere sau prin o altă executare
necorespunzătoare a obligaŃiei nu-l eliberează pe debitor de executarea obligaŃiei în natură
(art. 602). În cazul în care creditorul are dreptul la despăgubiri pentru neexecutarea integrală
a obligaŃiei el poate cere despăgubiri în locul întregii prestaŃii (art. 609 al.(3)).
Codul civil prevede că părŃile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul în
cazul neexecutării obligaŃiei urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun
(aceasta este considerată drept clauză penală (art.624).
3. Executarea corespunzătoare poate avea ca urmare stingerea obligaŃiei şi în cazul
întîrzierii creditorului (art. 593), altfel zis, atunci cînd el nu acceptă fără un temei legal
prestaŃia scadentă ce i se oferă. Pentru a aplica acest articol debitorul este obligat să
dovedească că el a declarat creanŃa privind efectuarea corespunzătoare a executării.
4. Darea în plată constituie un mod de stingere a obligaŃiilor introdus pentru prima oară
în Codul Civil. EsenŃa dării în plată constă în dotarea debitorului, cu consimŃămăntul
creditorului, cu posibilitatea, păstrînd în rest obligaŃia, de a substitui obiectul iniŃial cu altul
(substituirea executării). Acestei posibilităŃi se opune datoria creditorului de a primi darea în
plată Ńinînd cont de faptul că sustragerea de la primirea executării denotă întîrzierea
creditorului şi respectiv survin efectele stipulate în art.593.
TransmiŃînd compensaŃia (darea în plată) debitorul „îşi plăteşte independenŃa” faŃă de
creditorul său, iar obligaŃia dintre ei se stinge ca executată în modul corespunzător.
5. ObligaŃia se stinge nu în momentul în care participanŃii au ajuns la înŃelegere cu privire
la darea în plată, dar în momentul acordării creditorului de către debitor a unei noi executări,
care după valoare poate nu numai să fie mai mică decît executarea iniŃială, dar şi să coincidă

820
cu ea, şi chiar să o depăşească. Acordul cu privire la darea în plată, de regulă se încheie deja
în cursul executării obligaŃiei, inclusiv şi după expirarea termenului indicat în obligaŃie.
6. articolul comentat nu cuprinde o enumerare a condiŃiilor dării în plată. Se poate
conchide că părŃile stabilesc singure mărimea, termenele şi ordinea de acordare a
compensării. Acceptarea de către creditor a altei executări în locul celei datorate poate fi
prevăzută atît în cazul apariŃiei obligaŃiei, cît şi în cursul executării ei.
7. Acordul creditorului de a accepta o altă executare în locul celei cuvenite nu poate fi
confundat cu novaŃia. De altfel în cazul novaŃiei (art.665) are loc substituirea obligaŃiei
iniŃiale, a cărei acŃiune s-a stins.
8. Articolul 624 clasifică penalitatea ca acordul posibil al creditorului de a accepta altă
executare în locul celei cuvenite (varietate a dării în plată).
9. Debitorul poartă răspundere pentru viciile prestaŃiei conform regulilor privind
răspunderea vînzătorului. Se impune concluzia că una dintre datoriile de bază ale debitorului
este executarea obligaŃiei, repararea prejudiciului cauzat creditorului în urma neexecutării,
dacă nu v-a dovedi că obligaŃia nu a fost executată nu din vina lui, cît şi repararea
prejudiciului în loc de executare.

Articolul 644. Dreptul de a primi chitanŃă şi titlu original

(1) Debitorul care execută obligaŃia are dreptul de a primi chitanŃă şi de a cere titlul
original.În cazul imposibilităŃii de a cere creditorului chitanŃă, debitorul poate face
dovada plăŃii cu orice mijloc de probă.
(2) În cazul imposibilităŃii restiruirii titlului original, debitorul este în drept să
ceară creditorului o declaraŃie autentificată notarial despre stinderea obligaŃiei. Toate
cheltuielile, în acest caz, sint suportate de creditor.
(3) Dacă creditorul refuză să elibereze chitanŃă sau să restiruie titlul original,
debitorul are dreptul să refuze executarea. În acest caz, creditorul este în întîrziere.
(4) Dacă creditorul a eliberat chitanŃă privind plata datoriei de bază, se prezumă că
au fost achitate şi dobînzile, şi cheltuielile.

1. ExistenŃa temeiurilor ce conduc spre stingerea obligaŃiei, cît şi însăşi faptul stingerii
obligaŃiei urmează să fie legalizată în mod respectiv. Conform regulii generale stingerea
obligaŃiei se legalizează prin aceleaşi modalităŃi ca şi adoptarea ei. Unele din ele sînt stipulate
chiar în lege. În conformitate cu art. 210 forma scrisă este obligatorie, indiferent de faptul
cine easte partea (şi pentru persoane juridice, şi pentru persoane fizice) şi de suma actului
juridic (în cazul respectiv- valoarea executării).
2. Debitorul, care nu a profitat de dreptul ce i-a fost acordat pentru a cere ca primirea
executării să aibă loc în forma indicată în acest articol, îşi asumă riscul efectelor nerespectării
formei scrise a actului juridic. Se are în vedere că în caz de contestare de către creditori a
faptului executării obligaŃiei debitorul, atît persoana juridică cît şi persoane fizică, v-a
decădea din dreptul de a cere proba cu martori pentru a dovedi că executarea într-adevăr a
avut loc. Probe scrise, pe care debitorul le va putea prezenta spre confirmarea executării
actului juridic, pot fi considerate orice probe, stipulate în art.117 CPC. ObligaŃia poate fi
adoptată şi executată prin întocmirea unui document unic, semnat de către părŃi; cît şi prin
schimb de scrisori, telefonograme şi alte mijloace de transmisie, semnate de către partea care
leŃa remis.
3. În lineatul (3) din articolul comentat se ere în vedere încălcarea de către una din părŃi a
obligaŃiunii de creditor efectul căreia rezidă în faptul recunoaşterii creditorului ca fiind în

821
întîrziere (art.593). Pentru a aplica acest articol debitorul este dator să dovedească că el a
prezentat creanŃa privind legalizarea corespunzătoare a celor executate.
4. Dacă în cadrul formulării obligaŃiei debitorul a eliberat titlul original (recipisă, chitanŃă
etc.), creditorul este obligat să restiruie titlul original cu inscripŃia privind stingerea obligaŃiei.
În cazul imposibilităŃii restituirii titlului original în virtutea pierderii sau a morŃii, creditorul
este obligat să notifice stingerea obligaŃiei prin prezentarea declaraŃiei autentificate notarial
despre stingerea obligaŃiei.
5. Debitorul are dreptul să ceară de a primi chitanŃa atît despre stingerea integrală cît şi
parŃială a obligaŃiei şi în cazurile în care obligaŃia nu a fost autentificată în scris.
Aflarea titlului original la debitor (de exemplu, chitanŃa privind plata datoriei principale)
urmează să fie calificate ca restituire a titlului original debitorului în cazul executării de către
el a obligaŃiei.

Sectiune
a a 2-a
STINGEREA OBLIGATIEI PRIN CONSEMNARE

Articolul 645. DispoziŃii generale cu privire la consemnare.

(1) În cazul în care creditorul este în întîrziere sau debitorul, din motive
neimputabile lui, nu cunoaşte identitatea sau domiciliul creditorului, debitorul poate
depune banii, valorile mobiliare sau alte documente, precum şi bijuteriile, la o bancă
sau la notar.
(2) Dacă bunurile care urmează să fie consemnate sînt depuse la oficiul poştal, ele
se consideră consemnate din momentul depunerii.
(3) Consemnarea stinge obligaŃia debitorului chiar şi în cazurile în care bunurile
sau echivalentul lor nu mai pot fi predate creditorului.
(4) Din momentul consemnării, riscurile trec asupra creditorului, debitorul nefiind
obligat să plătească dobîndă şi penalităŃi ori să compenseze veniturile ratate.

1. În acest articol, în special, este prevăzut: consemnarea se efectuează de către notar,

bancă sau oficiul poştal de la locul executării obligaŃiei; la solicitarea creditorului lui trebuie
să-i fie restituiŃi banii, valorile mobiliare sau alte documente şi bijuteriile; restituirea banilor,
valorilor mobiliare sau a altor documente şi bijuteriilor consemnate se admite doar cu
consimŃămîntul persoanei, în beneficiul căreia ele au fost depuse, sau la expirarea unui
termen de 3 ani din momentul în care creditorul a aflat sau trebuia să afle despre consemnare
(art. 650), sau în baza hotărîrii instanŃei judecătoreşti ( art.74 al.(3) Legea cu privire la
notariat nr.1453-XV din 8.XI.2002.
2. Articolul stipulează următoarele temeiuri ale consemnării: în cazul cînd creditorul
este în întîrziere sau debitorul, din motive neimputabile lui, nu cunoaşte identitatea sau
domiciliul creditorului. Consider că necesitatea consemnării are legătură şi cu alte temeiuri:
cu capacitatea de exerciŃiu a creditorului şi lipsa reprezentantului din partea lui; cu inexistenŃa
unei determinări vădite cu privire la faptul cine este creditor în obligaŃie, inclusiv şi în
legătură cu apariŃia contradicŃiilor în această privinŃă între creditor şi alte persoane; cît şi cu

822
absenŃa persoanei împuternicite a creditorului pentru acceptarea prestaŃiei în locul unde
trebuie să fie efectuată executarea.
Deşi există o multitudine de diversităŃi ale consemnării ele au aceleaşi efecte:
consemnarea banilor, bunurilor mobiliare se consideră executată şi stinge obligaŃia
debitorului chiar şi în cazurile în care bunurile sau echivalentul lor nu mai pot fi predate
creditorului. Depozitarul (notarul sau banca, oficiul poştal) este obligat să informeze
creditorul cu privire la acceptarea prestaŃiei.
3. Efectele presupuse în al.3 al articolului comentat şi anume stingerea obligaŃiei
debitorului prin consemnare, survine doar cu condiŃia, dacă însăşi executarea a fost
corespunzătoare. În special, aceasta se referă la obiect, cît şi la timpul executării.
4. Temeiurile indicate pentru transmiterea celor executate prin consemnare sînt unite
prin imposibilitatea de drept şi de fapt a executării obligaŃiei nemijlocit de către creditor.
Întrucît însăşi consemnarea nu constituie o sancŃiune, nu are importanŃă chestiunea privind
motivele survenirii situaŃiei respective, în special, dependenŃa de acŃiunile creditorului.
5. În cazul prevăzut în la.1 din articolul comentat, debitorul poate utiliza alte migloace,
de exemplu, să prezinte o creanŃă, care ia naştere în legătură cu întîrzierea creditorului
(art.art. 595,597).

Articolul 646. Executarea simultană a obligaŃiilor.

Dacă executarea obligaŃiei de către debitor este condiŃionată de executarea

simultană a unei obligaŃii de către creditor, debitorul este în drept să condiŃioneze
eliberarea bunurilor consemnate cu executarea obligaŃiei de către creditor.

Consemnarea bunurilor de către debitor la notar sau la o bancă (art.645) este una din
modalităŃile de executare a obligaŃiilor. Executarea de regulă nu se reduce la săvîrşirea unei
acŃiuni. Astfel, pe baza contractului sinalagmatic fiecare dintre ele să fie corelativă obligaŃiei
celeilalte (art.704). În cazul în care executarea obligaŃiei de către debitor este condiŃionată de
executarea simultană a unei obligaŃii de către creditorul, care nu a executat această obligaŃie,
debitorul este în drept să condiŃioneze eliberarea bunurilor consemnate.

Articolul 647. Locul consemnării

(1) Debitorul este obligat să depună bunurile la locul executării obligaŃiei. Dacă a
consemnat bunurile în alt loc, debitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat astfel.
(2) Debitorul este obligat să-l informeze imediat pe creditor despre consemnare, cu
excepŃia cazurilor cînd este în imposibilitatea de a executa această obligaŃie. Debitorul
trebuie să repare prejudiciul cauzat creditorului prin neinformare despre consemnsre.

1. De rînd cu variantele determinate în art.573 chestiunea privind locul executării se

soluŃionează şi prin norme speciale. În particular, se are în vedere executarea obligaŃiei prin
depunerea sumelor băneşti, a valorilor mobiliare sau a altor documente, precum şi a
bijuteriilor la notar sau la bancă.
Locul consemnării poate fi indicat chiar în lege, în alt act legislativ sau în contract.

823
 În cazurile în care locul executării nu este determinat nici prin unul din aceste moduri,
executarea urmează să se efectueze:
a) cu privile la obligaŃiile părŃilor, rolul cărora îl execută persoana juridică (de a
transmite marfa sau alte bunuri) – la locul confecŃionării sau păstrării bunurilor sau la locul
predării bunurilor primului transportator pentru a le duce creditorului, dacă creditorul
cunoştea acest loc în momentul naşterii obligaŃiei.
b) cu privire la obligaŃia bănească – la locul aflării persoanei juridice (sau la banca care
deserveşte această persoană juridică). În privinŃa persoanelor fizice debitorul nu poate
deschide cont şi transmite datoria creditorului la bancă, deoarece pentru deschiderea contului
este necesar consimŃămîntul creditorului, iar în cazul de faŃă el (creditorul) se află în întîrziere
sau debitorul nu cunoaşte identitatea sau domiciliul creditorului (art.645).
Dacă creditorul pînă la momentul executării obligaŃiei ş-a schimbat domiciliul (locul
aflării) şi despre această schimbare l-a informat pe contragent, loc al executării este
recunoscut noul domiciliu (locul aflării) şi cheltuielile suplimentare le v-a suporta
contragentul părŃii – debitorul.
c) cu privire la obligaŃia de transmite lotul de pămînt, clădirea, construcŃia sau alte
bunuri imobiliare- de către notarul de la locul aflării imobilului.
d) cu privire la alte obligaŃii – la domiciliul părŃii debitorului (persoanei fizice) sau la
locul aflării debitorului (persoanei juridice).
2. Debitorul este obligat să-l informeze imediat pe creditor despre consemnare.
Legea îl scuteşte pe debitor de obligaŃiunea de a-l informa pe creditor în cazul în care el
(debitorul) din motive care nu-i pot fi imputate ca vinovăŃie nu cunoaşte identitatea sau
domiciliul creditorului. Depozitarul însă, în persoana băncii sau a notarului, este obligat să-l
informeze pe creditor despre consemnarea efectuată de către debitor.

Articolul 649. Cheltuielile de consemnare

Cheltuielile de consemnare sînt suportate de creditor, cu excepŃia cazurilor cînd

debitorul a preluat bunul consemnat.

1. Acest articol stabileşte cele mai generale reguli referitoare la consecinŃele neexecutării.
ConsecinŃele denotă survenirea responsabilităŃii pentru încălcarea obligaŃiilor.
Cheltuielile de consemnare le suportă creditorul în cazul încălcării obligaŃiei de către
creditor, aflării lui în întîrziere, sau cînd debitorul, din motive neimputabile, nu cunoaşte
identitatea sau domiciliul creditorului. În legătură cu consemnarea debitorul suportă cheltuieli
suplimentare pentru serviciile notarului, băncii. În privinŃa mărimii cheltuielilor acŃionează un
principiu general care constă în necesitatea de a le compensa totalmente, altfel zis, debitorul
trebuie să-şi restabilească acea situaŃie privind bunurile, care ar fi existat dacă nu s-ar fi
încălcat obligaŃiunile (aflarea creditorului în întîrziere).
Dacă creanŃele creditorului sînt satisfăcute de către debitor benevol, în cazul calculării
cheltuielilor de consemnare se aplică preŃurile valabile în ziua în care creditorul a primit
datoria.
Dacă debitorul nu a renunŃat în mod direct la dreptul de a-şi restitui bunurile în momentul
consemnării lor şi ulterior şi-a restituit aceste bunuri (al.1 art.648) sau dacă el a profitat de

824
dreptul la restituirea bunurilor consemnate la expirarea unui termen de trei ani din momentul
în care creditorul a aflat sau trebuia să afle despre consemnare (art.650), cheltuielile de
consemnare le suportă debitorul.

Articolul 650. Încetarea consemnării la expirarea termenului de prescripŃie

La expirarea unui termen de 3 ani din momentul în care a aflat sau trebuia să afle
despre consemnare, creditorul pierde dreptul de a prelua bunul. În acest caz, debitorul
are dreptul să ceară bunul chiar decă a renunŃat la dreptul respectiv.

Nu se admite stingerea obligaŃiei prin consemnare, dacă la cererea debitorului, faŃă de

creanŃă este aplicabil termenul de prescripŃie, iar acest termen a expirat. Din acest moment
creditorul pierde dreptul de a prelua bunul.

S e c t i u n e a a 3-a
STINGEREA OBLIGATIEI PRIN COMPENSARE

Articolul 651. DispoziŃii generale cu privire la compensare

(1) Compensarea este stingerea reciprocă a unei obligaŃii şi a unei cresnŃe opuse,
certe, lhichide, de aceeaşi natură şi exigibile.
(2) Termenul de graŃie acordat pentru plata unei creanŃe nu împiedică compensarea.
(3) Compensarea este posibilă şi atunci cînd creanŃele nu sînt scadente, dar titularii
lor consimt.
(4) Compensarea se face prin declaraŃie faŃă de cealaltă parte. DeclaraŃia este nulă
dacă este afectată de modalităŃi.

1. Compensarea este o modalitate de stingere a obligaŃiei, căreia în prezent i se acordă o

importanŃă deosebită: utilizarea ei pe scară largă constiruie unul din mijloacele de reducere a
masei băneşti necesare pentru circulaŃie, lichidarea neplăŃilor pentru mărfurile transmise,
lucrările executate şi serviciile prestate.
2. Compensarea ca modalitate de stingere a obligaŃiei se caracterizează prin faptul că în
caz de două creanŃe omogene scadente sau scadenŃa simultană a cărora poate fi solicitată, ele
se sting reciproc integral (cu condiŃia egalităŃii sumei obligaŃiei) sau parŃial (dacă sumele
obligaŃiilor opuse sînt diverse). De exemplu, în cazurile în care sînt prezente două contracte
de împrumut, iar fiecare din părŃi are calitatea de împrumutător într-un contract şi de
împrumutat în al doilea. Cu toate acestea nu există obstacole pentru a fi supuse compensării
obligaŃiile, care iau naştere din două contracte diverse după natura lor (de exemplu,
obligaŃiile cumpărătorului , care nu a achitat integral mărfurile primite, se sting prin
compensarea obligaŃiilor din contractul de antrepriză, în care vînzătorul are calitatea de client,
iar cumpărătorul - de antreprenor). În toate aceste cazuri obligaŃiile sînt opuse, întrucît
creditorul unei obligaŃii este debitorul celeilalte.
3. Prin compensare poate fi stinsă o obligaŃie incontestabilă, asigurată cu apărare juridică.
Nu este admisă compensarea creanŃelor, faŃă de care, în urma declaraŃiei contragentului, va fi
aplicat termenul de prescripŃie (şi el deja a expirat pînă la momentul compensării), obligaŃia

825
poate fi stinsă prin compensare, dacă debitorul benevol a dat consimŃămăntul pentru
executarea ei. În caz contrar creditorul se va adresa în judecată cu rugămintea de a fi
restabilit, în ordinea respectivă, termenul de prescripŃie. De asemenea nu se admite
compensarea creanŃelor cu caracter personal şi compensarea altor creanŃe indicate în lege sau
în contract (art.659).
4. Omogenitatea şi lichiditatea de asemenea sînt condiŃii ale compensării, care se referă, în
special, la obiectul obligaŃiei. Mai frecfente sînt compensările obligaŃiilor băneşti sau, cel
puŃin, a unor asemenea obligaŃii care pot fi exprimate în bani (în cazul de la urmă este vorba,
în afară de obiecte, despre lucru şi servicii). Omogenitatea trebuie să se manifeste şi în natura
obligaŃiilor. Astfel, urmează să fie recunoscute neomogane şi respectiv în imposibilitatea de a
fi compensate creanŃele despre transferul plăŃii în avans pentru mărfurile primite – conform
unui contract, şi despre încasarea amenzii pentru nefurnizarea cantităŃii cuvenite – conform
altui contract. Consider obligaŃiile neomogene şi în imposibilitate de compensare
rambursarea sumei primite a creditului unei părŃi şi obligaŃiile cu caracter subsidiar apărute în
urma fidejusiunii, ale altei părŃi.
În toate cazurile obligaŃia trebuie să aibă ca obiect prestaŃia de a da suma de bani sau
bunuri fungibile de aceeaşi natură. CompensaŃia nu este posibilă cînd obiectul obligaŃiilor
reciproce constă în bunuri certe sau bunuri de gen de specie diferită.
5. Sensul creanŃei din articolul comentat constă în faptul că respectiva compensare se
aplică faŃă de obligaŃiile care pot fi executate, în special, faŃă de acelea pentru care a survenit
termenul de executare şi nu contează dacă acest termen a fost prevăzut în obligaŃie sau a fost
determinat de către creditor realizăndu-şi astfel dreptul său (art.575)
6. Dacă debitorului i se acordă un termen de graŃie, pentru plata unei creanŃe, el nu
împiedică compensarea. De exemplu, pentru debitor, conform contractului de împrumut cu
termenul nedeterminat de executare, legea prevede un termen de graşie de 30 de zile (art.871
al.(4)). Reieşind din alineatul (2) al articolului comentat, în curs de 30 de zile părŃile pot în
mod reciproc să stingă obligaŃiile şi creanŃele opuse, care urmează a fi executate prin
compensare.
7. Urmează a fi compensate obligaŃiile care pot fi executate, în special acele pentru care
încă nu a survenit termenul de executare. Executarea înainte de termen a obligaŃiilor prin
compensare este posibilă în linii generale doar dacă titularii lor consimt (creditorul poate cere
executarea obligaŃiei înainte de termen în cazul în care debitorul se află în incapacitate de
plată sau a redus garanŃiile convenite anterior sau în genere nu le-a putut prezenta, precum şi
în alte cazuri prevăzute de lege (art.576). De asemenea debitorul poate cere executarea
obligaŃiei înainte de termen dacă creditorul nu are nici un motiv temeinic pentru a refuza
executarea (art.575 al.(2)).
8. Compensarea se face prin declaraŃia uneia din părŃi dacă simultan sînt prezente
următoarele condiŃii:
a) prezenŃa creanŃei opuse (participarea părŃilor în două obligaŃii astfel ca creditorul dintr-
o obligaŃie să fie debitor în altă obligaŃie;
b) omogenitatea obiectului încît compensarea să nu fie anticipată de acordul părŃilor de a
schimba obiectul obligaŃiei.
c) dacă ambele creanŃe ce urmează a fi compensate sînt scadente şi în cazul în care ele
încă nu sînt scadente, dar titularii lor consimt şi alte condiŃii stipulate în acest capitol.
DeclaraŃia privind compensarea se face nemijlocit contragentului sau se prezintă în formă
de cerere reconvenŃională.
9. CreanŃele declarate pentru compensare se consideră stinse nu din momentul
compensării , ci din momentul cînd ele sînt scadente.

826
Articolul 652. Conpensarea creanŃelor neechivalente

În cazul în care creanŃele supuse compensării nu sînt echivalente, se stinge doar

creanŃa acoperită integral.

Dacă creanŃele opuse nu sînt echivalente, atunci cea mai mare se stinge doar în partea
respectivă, în rest ea rămîne în vigoare.

Articolul 654. Compensarea creanŃelor cu locuri de executare diferite

Dacă creanŃele supuse compensării au locuri de executare diferite, solicitantul

compensării este obligat să repare prejudiciul cauzat celeilalte părŃi prin faptul că nu
poate primi executarea sau nu poate executa obligaŃia în locul stabilit.

1. Determinarea locului de executare a obligaŃiei, dacă creanŃele care urmează a fi

compensate au diferite locuri de executare, prezintă importanŃă nu doar pentru soluŃionarea
chestiunii despre faptul unde partea-debitorul este obligată să efectueze executarea, dar şi
pentru soluŃionarea altor chestiuni ce au legătură cu executarea obligaŃiilor. În special de
locul executării depinde soluŃionarea chestiunii privind distribuirea cheltuielilor, repararea
prejudiciilor cauzate părŃii opuse în urma faptului că partea care a cerut compensarea nu
poate primi executarea sau nu poate executa obligaŃia în locul stabilit.
2. Dacă creanŃele au locuri de executare diferite, părŃile stabilesc locul de efectuare a
compensării. În special, efectuînd calculele pentru mărfurile transmise, lucrările executate şi
serviciile prestate sau alte obligaŃii băneşti realizate prin bănci, loc al executării este locul
aflării băncii care trece banii în cont.
Partea care a schimbat locul efectuării compensării este obligată să repare prejudiciul în
cazul în care contragentul v-a dovedi că nu a putut primi sau efectua executarea din cauză că
prima parte a schimbat locul efectuării compensării fără consimŃămîntul contragentului sau
fără ca el să fie informat despre aceasta.

Articolul 656. Compensarea în cazul cesiunii creanŃei sau preluării datoriei

(1) În cazul cesiunii creanŃei, debitorul are dreptul să opună noului creditor creanŃa
sa faŃă de vechiul creditor dacă scadenŃa acestei creanŃe are loc înainte de primirea
înştiinŃării despre cesiune, dacă scadenŃa nu este indicată sau dacă executarea poate fi
cerută oricînd.
(2) În cazul preluării datoriei, noul debitor nu are dreptul să opună o creanŃă ce
aparŃine vichiului creditor.

1. Articolul comentat odată cu cesiunea creanŃei presupune şi transmiterea datoriei (în

locul vechilor creditori şi debitori vin alŃii noi). În această privinŃă are importanŃă dispoziŃia
art.570. Noul debitor poate opune creditorului excepŃiile care rezultă din raportul dintre
creditor şi debitorul precedent, dar nu poate prezenta spre compensare o creanŃă ce aparŃine
debitorului iniŃial. Legătura dintre formarea datoriei şi momentul notificării se explică prin
faptul că anume ea este generatorul acŃiunilor ulterioare ale debitorului (prezentarea creanŃei
respective pentru compensare).
2. Articolul este întemeiat pe recunoaşterea trecerii datoriei vechiului creditor la cel nou.
Totodată declaraŃia privind compensarea creditorului denotă concomitent că astfel a fost

827
respectată cerinŃa art.564 şi anume dacă cedentul a notificat debitorul că a cedat creanŃa sau
îi reprezintă un interes privitor la cesiune. Titularul unei creanŃe o poate transmite , fără
consimŃămăntul debitorului, unui terŃ, dacă aceasta nu contravine esenŃei obligaŃiei,
înŃelegerii dintre părŃi sau legii (art.557).
3. Se recunoaşte că datoria creditorului vechi a trecut asupra celui nou, dacă creanŃa era
scadentă pînă la informarea creditorului nou despre cesiune sau în cazul în care termenul ei
nu este indicat sau dacă executarea poate fi cerută în orice moment. Astfel, debitorul poate
cere factorului compensarea creanŃei faŃă de aderent, dacă această creanŃă era scadentă la
momentul transferului creanŃei către factor (art.1297 al.(2)).
Este prezentată spre compensare creanŃa care a aparŃinut debitorului iniŃial. În unele cazuri
norma respectivă oferă posibilitatea de a efectua compensarea părŃii indicate în ea.
4. Noul debitor poate opune creditorului excepŃiile care rezultă din raportul dintre creditor
şi debitorul precedent, dar nu poate prezenta spre compensare o creanŃă ce aparŃine
debitorului iniŃial (art.570).

Articolul 657. Compensarea în cazul obligaŃiilor solidare

(1) Debitorul salidar nu poate compensa datoria creditorului faŃă de alt codebitor, cu
excepŃia părŃii ultimului în datoria solidară.
(2) Debitorul, inclusiv cel solidar, nu poate opune creditorului solidar compensarea
datoriei unui codebitor faŃă de sine, cu excepŃia părŃii ultimului în creanŃa
solidară.

1. Chestiunea privind compensarea poate să apară şi în privinŃa debitorilor solidari sau

creditorilor solidari. Efectele solidarităŃii în partea creditorului corespund efectelor
solidarităŃii în partea debitorului. Art.530 prevede admisibilitatea unei asemenea compensări
astfel ca să se păstreze dispoziŃiile principale ce se referă la executarea de către debitor a
obligaŃiei solidare.
2. Solidaritatea în partea creditorilor denotă posibilitatea fiecăruia din ei de a prezenta
creanŃe debitorului în orice parte a datoriei. Respectiv, debitorul are dreptul sî-i ceară
fiecăruia din creditori primirea prestaŃiei, avănd în vedere că, refuzînd primirea ei, se
pomeneşte în întîrziere. Cu toate acestea dreptul menŃionat la alegerea dintre creditori îi
aparŃine debitorului doar pînă ce unul din creditori i-a declarat despre creanŃa sa, după aceasta
obligaŃia cu pluritatea de persoane în partea creditorului se transformă într-o obligaŃie
obişnuită, în care debitorului i se opune un singur creditor – acel care a declarat despre
creanŃa sa. Dacă creanŃa cuprinde doar o parte din datorie, toŃi ceilalŃi cocreditori, cît şi acel
care a declarat despre creanŃa parŃială, sînt recunoscuŃi creditori solidari în partea respectivă a
datoriei.
3. În conformitate cu articolul comentat efectele de pe urma transformării codebitorului în
creditor pot surveni în cazul compensării creanŃei opuse adresate creditorului de către
codebitor. De exemplu, clientul care a încheiat contract cu cîŃiva antreprenori pentru
construcŃia unei clădiri în cazul în care o creanŃă faŃă de ei, din cauza neexecutării la timp a
lucrărilor de construcŃie, poate calcula o parte din sumă în contul datoriei, pe care o are faŃă
de unul din coantreprenori în legătură cu plata pentru lucrările executate de către acesta din
urmă.
4. În articolul comentat se are în vedere indivizibilitatea obiectului obligaŃiei care pentru
cazurile pluralităŃii de persoane în obligaŃie atît în partea creditorului cît şi a debitorului
prevede solidaritatea lor.

828
 5. Compensarea creanŃei creditorului de către un debitor produce efecte faŃă de ceilalŃi
debitori, cu condiŃia că suma compensată să nu depăşească partea fiecăruia în datoria
solidară.

Articolul 658. Compensarea în cazul fidejusiunii

Fidejusorul poate opune compensarea a ceea ce creditorul datorează debitorului, dar

debitorul nu poate opune creditorului compensarea datoriei acestuia faŃă de fidejusor.

1. Această normă pentru prima oară a fost introdusă în legislaŃia civilă a Republcii
Moldova. Dacă debitorul nu poate opune creditorului compensarea datoriei, fidejusorul poate
opune compensarea a ceea ce creditorul datorează debitorului.
2. Fidejusorul, care a executat obligaŃia prin compensarea a ceea ce creditorul datoreză
debitorului, are drept de regres contra debitorului în mărimea sumelor pe care le-a plătit. În
cazul cîtorva debitori solidari, fidejusorul poate prezenta spre compensarea a ceea ce
creditorul datorează unuia din debitori. (art..1163).

Articolul 659. Inadmisibilitatea compensării

(1) Nu este admisă compensarea creanŃelor:

a) cu termenul de prescripŃie expirat; această regulă nu se aplică în cazul în care
termenul de prescripŃie a expirat după data la care creanŃa al cărei termen de
prescripŃie a expirat putea fi compensată;
b) privind repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea sănătăŃii sau prin
cauzarea morŃii;
c) privind plata pensiei alimentare;
d) privind întreŃinerea pe viaŃă;
e) dacă obiectul prestaŃiei este un bun insesizabil;
f) cînd obligaŃia s-a născut dintr-o faptă ilicită intenŃionată;
g) în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) Nu se admite compensarea creanŃei exclusă prin contract.

1. Articolul comentat cuprinde doar o enumerare aproximativă a cazurilor în care

compensarea este inadmisibilă. Raza lor este extinsă, de către Codul Civil şi alte legi sau de
către părŃile contractante.
2. Particularitatea excluderii posibilităŃii compensării rezidă în faptul că aceste cazuri sînt
predestinate de necesitatea de a asigura interesele părŃii slabe din contract, cît şi interesele
persoanelor terŃe. Din această cauză într-un şir de norme imperative din Codul Civil este
stipulată interzicerea, care în măsură egală exclude posibilitatea compensării nu doar în urma
voinŃei uneia din părŃi, dar chiar şi conform acordulu între ele.
3. Însăşi art. 659 interzice, în special, compensarea creanŃelor privind repararea
prejudiciului cauzat prin vătămatea sănătăŃii sau prin cauzarea morŃii, creanŃelor privind
întreŃinerea pe viaŃă, plata pensiei alimentare. Compensarea este exclusă şi în cazul în care, în
urma declaraŃiei părŃii opuse, faŃă de creanŃa respectivă trebuie aplicat termenul de prescripŃie
şi acest termen a expirat. Legea admite aplicarea prescripŃiei extinctive la cererea unei părŃi în
litigiu depusă pînă la încheierea dezbaterilor judiciare în fond (art.271). Se admite
compensarea creanŃelor în cazul în care termenul de prescripŃie a expirat după data la care
creanŃa al cărei termen de prescripŃie a expirat putea fi compensată;

829
 4. Nu doar legea, dar şi însăşi părŃile au posibilitatea de a exclude compensarea prin
contract în orice condiŃii stipulate în cadrul lui. Nu sînt supuse compensării creanŃele, pe care
ar putea să le prezinte debitorul aderentului, în legătură cu faptul că aderentul a încălcat
convenŃia privind interzicerea cesiunii creanŃelor către factor (art.1293).

S e c t i u n e a a 4-a
ALTE TEMEIURI DE STINGERE
A OBLIGATIILOR

Articolul 660. Confuziunea

ObligaŃia se stinge încazul în care o singură persoană întruneşte calitatea de

creditor şi cea de debitor (confuziunea). În unele cazuri, dacă confuziunea încetează să
existe, efectele ei încetează deasemenea.

Confuziunea este un mod de stingere a obligaŃiilor care constă în întrunirea asupra

aceleaşi persoane atît a calităŃii de creditor, cît şi a celei de debitor, cu privire la aceeaşi
obligaŃie. Dealtfel, confuziunea constituie şi o imposibilitate de executare a obligaŃiei,
deoarece prin întrunirea în aceiaşi persoană a calităŃii de creditor şi de debitor, creditorul nu
poate cere executarea obligaŃiei, iar debitorul nu poate plăti; creditorul a devenit propriul său
debitor.
Confuziunea se aplică tuturor obligaŃiilor de natură contractuală sau extracontractuală,
existînd fie între persoane fizice, fie între persoane juridice. Între persoane fizice,
confuziunea operează cu ocazia succesiunii, cînd creditorul succede debitorului sau invers,
ca succesor legal sau legatar universal, care a acceptat succesiunea pur şi simplu.
Confuziunea se produce de asemenea, cînd locatarul cumpără de la locator, bunul pe care-l
închiriază. Între persoane juridice confuziunea intervine în cazul reorganizării acestora.
Astfel, dacă două persoane juridice supuse comasării prin absorbŃie sau fuziune, există în
raport obligaŃional, acesta se stinge ca urmare a faptului că persoana juridică rezultată din
comasare a devenit, în cadrul aceluiaşi raport de obligaŃie, şi debitoare şi creditoare. Tot
astfel, în cazul divizării unei persoane juridice, dacă o parte a patrimoniului acesteia este
atribuită unei alte persoane juridice, faŃă de care persoana juridică divizată era debitoare
sau creditoare, obligaŃia se stinge, dacă în acea parte a patrimoniului se află cuprinsă
creanŃa sau datoria respectivă. Confuziunea poate să se producă pentru totalitatea sau
pentru o parte din creanŃă, după cum i se transmite succesorului totalitatea sau o parte din
drepturile şi obligaŃiile autorului său.
Confuziunea poate înceta prin anularea cauzei care a produs-o. Astfel, dacă actul prin
care a operat confuziunea a fost desfiinŃat retroactiv, prin efectul nulităŃii sau al rezoluŃiunii,
atunci toate efectele confuziunii se desfiinŃează, iar vechea obligaŃie renaşte cu toate
consecinŃele ce decurg din acest fapt. Confuziunea îşi pierde efectul cînd moştenitorul, care a
acceptat succesiunea este declarat nedemn (art. 1434); cînd acceptarea succesiunii este
anulată pentru viciu de consimŃămînt sau cînd persoana care a fost declarată moartă va apărea
sau se va descoperi locul de aflare a acesteia (art.53).

Art.661. Efectul confuziunii asupra fidejusiunii

830
 Confuziunea care operează prin întrunirea de către aceeaşi persoană a calităŃilor de
creditor şi debitor profită fidejusorului. Prin întrunirea de către aceeaşi persoană a
calităŃii de fidejusor şi de creditor sau de fidejusor şi de debitor, obligaŃia principală
nu se stinge.

1. Confuziunea stinge obligaŃia cu toate garanŃiile şi accesoriile sale, deoarece nu mai

există datorie la care să se alipească. Confuziunea liberează de asemenea şi pe fidejusor, căci
dacă creditorul ar putea să ceară plata de la fidejusor, acesta ar fi în drept să se întoarcă
împotriva lui cu acŃiunea în regres.
2. Confuziunea operată prin concursul calităŃilor de creditor sau debitor şi de fidejusor
nu stinge, decît obligaŃia accesorie a fidejusorului nu şi obligaŃia principală a debitorului, care
continuă să existe. Astfel, în cazul cînd debitorul moşteneşte pe fidejusor sau invers,
fidejusiunea se stinge prin confuziune numai în raporturile dintre debitor şi fidejusor însă nu
şi faŃă de creditor care poate invoca fidejusiunea, dacă are interes.
În cazul cînd sînt mai mulŃi fidejusori şi creditorul moşteneşte pe unul dintre ei,
ceilalŃi fidejusori nu sunt liberaŃi, însă ei au beneficiul de diviziune, aşa încît creditorul nu-i
poate urmări decît pentru partea lor, după ce s-a scăzut partea fidejusorului căruia i-a
succedat.
În cazul cînd un fidejusor s-a obligat faŃă de doi creditori solidari şi dacă succede
unuia dintre ei, el rămîne obligat faŃă de celălalt creditor.

Articolul 662. Remiterea de datorie

(1) ObligaŃia se stinge dacă creditorul, în baza unei înŃelegeri cu debitorul, îl

eliberează pe acesta de executarea obligaŃiei (remiterea de datorie). Remiterea de
datorie este totală dacă nu a fost stipulat expres că este parŃială.
(2) ObligaŃia se stinge, de asemenea, printr-un contract în care creditorul recunoaşte
că obligaŃia nu există.
(3) Remiterea de datorie faŃă de debitorul principal are efecte şi faŃă de garanŃi.
(4) RenunŃarea de către creditor la un mijloc de garanŃie nu permite a se
prezuma că a renunŃat la creanŃa garantată.
(5) Remiterea de datorie faŃă de un garant are efecte şi faŃă de ceilalŃi garanŃi.
(6) Este interzisă remiterea de datorie dacă remiterea încalcă drepturile de creanŃă
ale terŃilor faŃă de creditor.

1. Orice persoană poate dispune de drepturile sale, inclusiv poate renunŃa la ele.
RenunŃarea gratuită a creditorului de a valorifica contra debitorului drepturile izvorînd dintr-o
creanŃă se numeşte remitere de datorie. Remiterea de datorie nu este un act unilateral, ci un
contract, consimŃămîntul debitorului fiind deopotrivă necesar. O renunŃare unilaterală a
creditorului la dreptul său de creanŃă este inopozabilă debitorului. Creditorul singur ar putea
cel mult să nu-l urmărească pe debitor, dar nu ar putea să să-l împiedice pe acesta de a se
libera prin plată. Debitorul are oricînd facultatea de a executa prestaŃia ce o datorează
împotriva voinŃei creditorului, recurgînd la consemnaŃiune sau la alte moduri de stingere sau
desfiinŃare retroactivă a obligaŃiunii.
Remiterea de datorie este un act cu titlu gratuit. Dacă creditorul ar pretinde o
contraprestaŃie, atunci operaŃiunea s-ar analiza, după împrejurări ca o plată, dare în plată,
compensaŃie, novaŃie prin schimbare de obiect ori ca o tranzacŃie.

831
 Fiind un act cu titlu gratuit, remiterea de datorie este supusă regulilor acestei categorii
de acte. În privinŃa condiŃiilor de formă, remiterea se poate săvîrşi în orice formă, ea putînd să
rezulte din fapte ale creditorului care să dovedească hotărîrea acestuia de a-l elibera pe
debitor şi din împrejurări care să dovedească acceptarea liberaŃiunii de către debitor.
2. Remiterea de datorie se poate face prin mai multe mijloace, cum ar fi remiterea
voluntară a titlului original constatator al creanŃei sau eliberarea unei chitanŃe, deşi nu a
primit plata. Deasemeni, remiterea poate să rezulte dintr-un contract sau dintr-o clauză
contractuală, prin care creditorul declară că a făcut remitere de datorie sau că datoria este
achitată, sau că obligaŃia nu există.
3. Remiterea de datorie are ca efect principal stingerea obligaŃiei şi liberarea
debitorului. Odată cu stingerea obligaŃiei principale se sting şi garanŃiile acesteia. Astfel,
remiterea voluntară acordată debitorului liberează şi pe fidejusor. Liberarea fidejusorului este
o consecinŃă necesară şi inevitabilă a remiterii datoriei debitorului principal.
4. Remiterea făcută fidejusorului nu liberează pe debitorul principal, deoarece
obligaŃia principală poate exista independent de obligaŃia accesorie. Remiterea făcută
fidejusorului trebuie să fie cu titlu gratuit, căci dacă ar fi cu titlu oneros, atunci ar avea un
efect absolut, ca şi plata însăşi. În cazul în care creanŃa este garantată prin mai multe mijloace
de garantare, creditorul poate renunŃa la oricare din ele, fără ca prin aceasta să influenŃeze în
vre-un fel celelalte garanŃii sau însăşi creanŃa garantată. Astfel, remiterea unei ipoteci nu este
deajuns pentru a se presupune remiterea datoriei garantată prin ipoteca remisă.
5. Prevederile art. 662 al. 5 îşi găsesc aplicare în cazul în care remiterea de datorie a
fost făcută unuia dintre fidejusori în urma plăŃii sau în cazul în care a fost făcută unuia dintre
fidejusorii solidari. În ambele cazuri remiterea va produce efecte liberatoare şi faŃă de ceilalŃi
fidejusori.

Art. 663. Imposibilitatea fortuită de executare

(1) ObligaŃia se stinge prin imposibilitatea executării dacă imposibilitatea se

datorează unei împrejurări pentru care debitorul nu răspunde.
(2) Sarcina de a dovedi imposibilitatea executării revine debitorului.
(3) Debitorul care este în imposibilitate de a-şi executa obligaŃia nu poate
pretinde executarea unei obligaŃii corelative de către creditor, iar dacă aceasta este
executată, trebuie să restituie tot ce a primit, cu excepŃia cazurilor în care debitorul
demonstrează că imposibilitatea executării a apărut din vina creditorului.
(4) Dacă debitorul a executat parŃial obligaŃia care a devenit imposibil de
executat, creditorul este Ńinut să execute o obligaŃie corelativă pînă la concurenŃa
îmbogăŃirii sale.

1. Prin imposibilitate fortuită de executare se înŃelege situaŃia în care debitorul ulterior

naşterii obligaŃiei nu poate săvîrşi în favoarea creditorului anumite acŃiuni care constituie
conŃinutul obligaŃiei, deoarece au survenit împrejurări care fac obligaŃia imposibilă de
executat. Imposibilitatea executării obligaŃiei poate fi de ordin fizic, cînd bunul datorat
piere sau de ordin juridic, cînd bunul este scos din circuitul civil sau constituie obiectul
unei exproprieri pentru cauză de utilitate pubică.
Acest mod de stingere a obligaŃiilor este propriu obligaŃiilor care au ca obiect prestaŃia de
predare a unui bun individual determinat, precum şi obligaŃiilor de a face, care implică un
fapt personal al debitorului. Dacă obligaŃia are ca obiect un bun determinat generic, ea nu
se stinge prin distrugerea acelui bun, deoarece bunurile generice nu pier (genera non
pereunt), astfel că debitorul va trebui să procure bunul pe care s-a îndatorat al preda. De

832
 asemenea, nu se sting, din această cauză, nici obligaŃiile de a face, altele decît acelea care
au ca obiect un fapt personal al debitorului, fiindcă ele pot fi executate oricînd prin altul.
Pentru a duce la stingerea obligaŃiei, imposibilitatea de executare trebuie să fie o
consecinŃă a unor împrejurări excepŃionale de natură să înlăture orice ideie de culpă a
debitorului, cum ar fi cazurile fortuite şi cele de forŃă majoră. Deasemeni, pentru ca
debitorul să fie liberat prin intervenŃia cazului fortuit sau a celui de forŃă majoră se cere ca
pieirea obiectului obligaŃiei să fi avut loc înainte de punerea sa în întîrziere. Dacă
imposibilitatea de executare se datorează culpei debitorului sau dacă a survenit ulterior
punerii sale în întîrziere, atunci debitorul va fi Ńinut să-şi execute obligaŃia prin echivalent.
2. Sarcina probării cazului de forŃă majoră ori a cazului fortuit se face potrivit
dreptului comun în materie de probe, de către debitor, deoarece el este cel care invocă
exonerarea. Pentru ipoteza în care creditorul susŃine, în combatere, că imposibilitatea
executării obligaŃiei nu este rezultatul forŃei majore ori a cazului fortuit, sarcina dovezii –
conform principiului enunŃat,- trece asupra creditorului care va trebui să demonstreze culpa
debitorului.
3. Potrivit art.663 al.3 debitorul obligaŃiei imposibil de executat nu va putea pretinde
celeilalte părŃi să-şi execute obligaŃia corelativă. Temeiul juridic al regulii îl găsim în
reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor, în împrejurarea că fiecare dintre obligaŃiile
reciproce este cauza juridică a celeilalte. Neexecutarea uneia lipseşte de suport juridic pe
cealaltă, care astfel nu va mai putea fi executată. Spre exemplu, dacă în timpul locaŃiunii
bunul închiriat piere, prin caz fortuit, atunci locaŃiunea încetează de plin drept (art. 903 lit.b)
şi ca urmare locatorul, în calitatea sa de debitor al obligaŃiei imposibil de executat, nu va avea
dreptul să pretindă chiria de la locatar.
În cazul în care debitorul a primit prestaŃia de la creditor, iar ulterior obligaŃia sa
devine imposibilă de executat din motive neimputabile creditorului, el trebuie să restituie tot
ce a primit, deoarece temeiul raportului obligaŃional a decăzut. Restituirea se va face în
conformitate cu capitolul XXXIII privind îmbogăŃirea fără justă cauză.
5. Dacă obligaŃia care a devenit imposibilă de executat a fost executată parŃial, atunci
debitorul va suporta riscul contractului numai în măsura părŃii neexecutate de el.
Pentru restul obligaŃiei debitorul va primi de la creditor executarea corespunzătoare a
obligaŃiei, căci pentru această parte a obligaŃiei contractul se menŃine în vigoare şi
respectiv î-şi produce efectele.

Articolul 664. Decesul persoanei fizice sau lichidarea persoanei juridice

(1) ObligaŃia se stinge prin decesul debitorului dacă executarea ei este imposibilă
fără participarea personală a acestuia sau dacă este legată în alt mod de persoana
debitorului.
(2) ObligaŃia se stinge prin decesul creditorului dacă executarea îi este destinată
personal sau dacă este legată în alt mod de persoana creditorului.
(3) ObligaŃia se stinge prin lichidarea persoanei juridice (debitor sau creditor),
cu excepŃia cazurilor în care obligaŃia sau creanŃa persoanei juridice lichidate se
transmite prin lege unor alte persoane.

(1) De regulă, obligaŃia nu se stinge prin moartea debitorului, ci urmează a fi

executată de către succesorii în drepturi. Însă, în cazul în care părŃile au stabilit în contract că
obligaŃia trebuie executată anume de către debitor, atunci prin decesul debitorului obligaŃia se

833
stinge. Deasemeni, obligaŃia se stinge în cazul în care are un caracter strict personal (intuituu
personae), adică are ca obiect prestaŃii a căror îndeplinire face apel la aptitudinile,
deprinderea, experienŃa sau alte însuşiri ale debitorului, cum ar fi de exemplu, obligaŃia unui
pictor, cunoscut şi apreciat de creditor pentru valoarea artistică a lucrărilor sale, de a executa
un tablou pe baza convenŃiei încheiate cu creditorul. Este evident că asemenea obligaŃii nu
pot fi executate decît de către debitor, astfel încît decesul acestuia face imposibilă executarea
corespunzătoare a obligaŃiei.
(2) La fel ca şi în cazul alineatului precedent, obligaŃia se stinge prin decesul
creditorului atunci cînd din conŃinutul obligaŃiei rezultă că executarea este destinată personal
creditorului ori are un caracter strict personal, cum ar fi de exemplu, în cazul plăŃii pensiei de
întreŃinere, care se datorează persoanei inapte, atît timp cît aceasta este în viaŃă. În unele
raporturi obligaŃionale, legea face excepŃii de la regula nominalizată şi obligă debitorul să
execute obligaŃia după decesul creditorului.Astfel, în cazul decesului mandantului
(creditorului), mandatarul trebuie să continue executarea obligaŃiilor contractuale pînă cînd
succesorul sau reprezentantul legal al mandantului poate lua toate măsurile necesare (art.1051
alin.2).
(3) În cazul persoanelor juridice obligaŃia se stinge prin lichidarea acesteia, indiferent
dacă obligaŃia are sau nu un caracter personal, deoarece prin lichidare, persoana juridică îşi
încetează activitatea fără ca drepturile şi obligaŃiile acesteia să treacă pe cale succesorală la
alte persoane. Conform art.29 alin.3 al Legii nr.1265/2000, întreprinderea sau organizaŃia se
consideră lichidată din momentul adoptării deciziei de radiere din Registrul de stat şi
consemnarea acestui fapt în Registru. Tot din acest moment se consideră şi obligaŃia stinsă. În
unele situaŃii, obligaŃiile continuă să existe chiar şi după lichidarea persoanei juridice, cum ar
fi de exemplu, în cazul capitalzării sumelor cuvenite pentru repararea prejudiciului cauzat
prin vătămarea integrităŃii corporale sau prin deces (art.1420 alin.4).
Prevederile acestui articol nu stabilesc în mod expres care sunt consecinŃele stingerii
obligaŃiei, pentru ipoteza în care cealaltă parte şi-a executat total sau parŃial obligaŃiile. În
asemenea cazuri, partea care a executat obligaŃia, are dreptul de a pretinde restituirea
prestaŃiei executate, conform regulilor îmbogăŃirii fără just temei, dacă altceva nu rezultă
din actul generator de obligaŃii.

Art. 665. NovaŃia

(1) ObligaŃia se stinge în baza înŃelegerii dintre părŃi de a o înlocui cu o altă

obligaŃie (novaŃie).
(2) VoinŃa de a înlocui o obligaŃie cu alta trebuie să fie stipulată expres.
(3) Stingerea obligaŃiei principale prin novaŃie stinge şi obligaŃiile accesorii dacă
părŃile nu au stipulat expres altfel.

1. NovaŃia este o operaŃie juridică prin care părŃile sting o obligaŃie veche şi o înlocuiesc cu o
obligaŃie nouă. Stingerea obligaŃiei vechi şi naşterea noii obligaŃii au loc concomitent, în baza
unuia şi aceluiaşi act juridic. Pentru valabilitatea actului de novaŃie se cer a fi îndeplinite toate
condiŃiile de valabilitate pe care trebuie să le întrunească orice act juridic. Pe lîngă acestea,
novaŃia presupune şi respectarea următoarelor condiŃii: a) existenŃa unei obligaŃii valabile
care urmează să se stingă prin novaŃie, căci dacă această obligaŃie este lovită de o nultate
absolută, ea nu poate forma obiectul unei novaŃii, iar dacă este lovită de o nulitate relativă,

834
atunci ea poate fi novată, deoarece intenŃia de a o nova implică o prealabilă renunŃare la
invocarea nulităŃii şi deci voinŃa de a o confirma. b) naşterea unei obligaŃii noi valabile,
deoarece numai prin existenŃa ei valabilă se stinge vechea obligaŃie şi se înfăptuieşte novaŃia.
Dacă noua obligaŃie ar fi lovită de nulitate sau ar face obiectul unei rezoluŃiuni, ea se
desfiinŃează retroactiv şi deci novaŃia nu se poate realiza. c) noua obligaŃie trebuie să conŃină
un element nou (aliquid novi) faŃă de cea veche. Acest element trebuie să privească unul din
elementele constitutive ale obligaŃiei, cum ar fi schimbarea uneia din părŃi, schimbarea
obiectului, a cauzei sau adăugarea ori înlăturarea unei condiŃii care afectează obligaŃia
existentă. Schimbarea creditorului intervine, de exemplu, cînd cumpărătorul unui bun se
obligă la cererea vînzătorului să efectuieze plata preŃului către o altă persoană. O astfel de
novaŃie se aseamănă cu cesiunea de creanŃă, dar se deosebeşte prin faptul că se face cu
acordul debitorului, fără îndeplinirea formalităŃilor cerute pentru opozabilitate faŃă de terŃi şi
are ca efect stingerea obligaŃiei debitorului faŃă de creditorul iniŃial şi naşterea unei alte
obligaŃii faŃă de noul creditor. Elementul nou poate consta, de asemenea, în schimbarea
obiectului, cînd părŃile se înŃeleg ca debitorul să execute o altă prestaŃie decît cea stabilită în
obligaŃia care se stinge, cum ar fi de exemplu, predarea unui bun în locul unei sume de bani
sau invers. NovaŃia prin schimbarea cauzei intervine în situaŃia cînd părŃile se înŃeleg ca
prestaŃia datorată de debitor să aibă o altă cauză decît aceea a obligaŃiei iniŃiale, cum ar fi de
pildă, în cazul în care cumpărătorul, debitor al preŃului, păstrează suma respectivă dar cu titlu
de împrumut. Elementul nou poate să constea şi în adăugarea sau înlăturarea unei condiŃii,
caz în care obligaŃia condiŃională se va transforma într-o obligaŃie pură şi simplă sau
dincontra obligaŃia pură şi simplă se va transforma într-o obligaŃie condiŃională. Modificarea
termenului de executare a obligaŃiei nu constituie o novaŃie, neavînd ca efect stingerea
obligaŃiei vechi şi naşterea concomitentă a unei obligaŃii noi. d) intenŃia părŃilor de a nova
constituie elementul esenŃial al novaŃiei. În lipsa acesteea, crearea unei obligaŃii noi prin
întroducerea la obligaŃia veche a unui element nou, nu este suficient pentru a determina
novaŃia. Numai voinŃa părŃilor exprimată în mod cert şi neechivoc constituie o dovadă a
actului de novaŃie.
2. Textul al.2 nu se referă la proba actului de novaŃie, ci numai la modul în care urmează să se
manifeste voinŃa părŃilor, precizînd în acest sens, că voinŃa trebuie să fie stipulată în mod
expres. Desigur, nu este vorba despre exprimarea acestei voinŃe în anumiŃi termeni, ci numai
despre faptul că ea trebuie să fie neîndoielnic şi limpede exprimată de părŃi prin actul de
novaŃie. Pe cale de consecinŃă, voinŃa nu se prezumă.
3. Stingerea obligaŃiei prin novaŃie produce aceleaşi efecte ca şi plata, obligaŃiunea novată
dispărînd cu toate accesoriile sale, iar drepturile creditorului neputînd să derive decît din noua
obligaŃie. Astfel, dobînzile vechii creanŃe încetează de a mai curge şi vor curge dobînzile noii
creanŃe, dacă ea este purtătoare de dobînzi. Deasemeni, o dată cu vechea obligaŃie se vor
stinge şi garanŃiile reale şi personale ale ei. PărŃile pot stipula însă expres ca noua obligaŃie să
fie garantată prin vechile garanŃii. De exemplu, în cazul unei novaŃii prin schimbare de
obiect, părŃile pot să rezerve pentru garantarea noii obligaŃii, gajul sau ipotecile care garantau
vechea obligaŃie, astfel încît aceste garanŃii vor trece la noua obligaŃie în momentul cînd
prima se stinge. În cazul fidejusiunii, pe lîngă acordul părŃilor mai este necesar şi
consimŃămîntul fidejusorului. Tot astfel, în cazul novaŃiei prin schimbare de debitor, care se
face fără consimŃămîntul debitorului, este necesar şi consimŃămîntul vechiului debitor în ceea
ce priveşte menŃinerea garanŃiilor, deoarece novaŃia are, în privinŃa lui un efect liberator, care
nu s-ar produce dacă ipotecile ar putea fi menŃinute fără voia lui.

T i t l u l II
DESPRE CONTRACTE IN GENERAL

835
 Capitolul I
DISPOZITII GENERALE
CU PRIVIRE LA CONTRACT
SI LA CONTINUTUL CONTRACTULUI

Articolul 666. DispoziŃii generale cu privire la contract

(1) Contract este acordul de voinŃă realizat între două sau mai multe persoane
prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.
(2) Contractului îi sînt aplicabile normele cu privire la actul juridic.
(3) Contractul poate fi de adeziune sau negociat, sinalagmatic sau unilateral
(generează obligaŃii doar pentru una dintre părŃi), comutativ sau aleatoriu şi cu
executare instantanee sau succesivă, precum şi de consumator.

1. În acest articol se defineşte noŃiunea de contract şi se expun unele clasificări ale

contractelor. Cu privire la definirea contractului prin menŃionarea faptului că contractul
reprezintă voinŃa comună a cel puŃin două persoane de a constitui, de a modifica sau de a
stinge între aceste persoane raporturi juridice nu există nici o controversă nici în doctrină
şi nici în jurisprudenŃă. Trebuie însă aici de atras atenŃie asupra faptului că documentul în
care este expusă voinŃa părŃilor reprezintă doar o formă de manifestare a voinŃei părŃilor.
Lipsa documentului chiar şi în cazul în care forma scrisă este cerută de lege nu
echivalează cu lipsa contractului ci atrage doar consecinŃele prevăzute de lege. De regulă
aceste consecinŃe constau în interdicŃia de a aduce proba cu martori în scopul probaŃiunii,
în inopozabilitatea faŃă de terŃi sau, în cazurile cînd acest efect este expres prevăzute de
lege, nerespectarea formei scrise atrage nulitatea contractului (vezi com. la art. 211).
2. Şi în doctrina de specialitatea şi în jurisprudenŃă pentru definirea acordurilor de voinŃă
care au drept scopuri constituirea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice sînt
folosiŃi mai multe noŃiuni – contract, convenŃie, tranzacŃie. Deşi într-o anumită măsură
aceste noŃiuni ar putea fi folosite drept sinonime totuşi trebuie de avut în vedere că
noŃiunea de tranzacŃie ar trebui folosită doar pentru definirea contractului prin care părŃile
previn să înceapă, termină un proces început sau rezolvă dificultăŃile ce apar în procesul
executării unei hotărîri judecătoreşti (vezi com. la art. 1331).
3. Contratul produce efecte juridice doar pentru părŃile acestuia şi doar cînd aceasta este
expres prevăzut de lege contractul poate produce efecte juridice şi pentru terŃi (vezi com.
la art. 721 şi următoarele). Nu trebuie de confundat partea contractului cu persoana care a
exprimat voinŃa la încheierea contractului, a semnat documentul în care sînt expuse
clauzele contractului sau a participat în alt mod la încheierea contractului. Devine parte a
contractului şi deci dobîndeşte drepturi şi obligaŃii numai persoana a cărei voinŃă de a
deveni parte la contract a fost exprimată personal sau prin reprezentant (vezi com. la art.
242 şi următoarele).
4.DispoziŃia alineatului doi stipulează expres că prevederile cu privire la actele juridice se
aplică şi contractului. Deci prevederile cu privire la condiŃiile de valabilitate, cu privire la
nulitatea actelor juridice şi alte dispoziŃii cu privire la actele juridice se aplică directe şi nu
prin analogie tuturor contractelor. Trebuie de avut în vedere că dispoziŃia alineatului doi nu
trebui interpretată în sensul că contractul nu este un act juridic. Chiar din prevederile art.
196 alin. (3) şi (4) rezultă în mod expres un actul juridic bilateral sau multilateral este
contract.

836
5.În măsura în care nu există reguli speciale din normele generale cu privire la contracte sau
din prevederile cu privire la diferite tipuri de contracte se aplică în mod direct asupra
drepturilor şi obligaŃiilor părŃilor contractului şi prevederile titlului I „Despre obligaŃii în
general”, deoarece contractul este unul din temeiurile de naştere a obligaŃiilor (vezi
comentariul la art. 514).
6.Contractele de adeziune sînt contractele în care clauzele sînt preformulate de una din părŃi
(de regulă acesta este partea care are o mai mare putere economică şi care este un
comerciant) iar cealaltă parte doar poate să accepte încheierea contractului în condiŃiile
impuse sau să renunŃe de a încheia contractul, spre exemplu contractul de transport aerian
(vezi com. la art. 712 şi următoarele). Negociate cînt contractele în care fiecare parte
negociază toate clauzele contratului. Această clasificare se face în dependenŃă de faptul
dacă clauzele au fost negociate sau nu şi nu în dependenŃă de faptul dacă au fost negociate
sau nu.
7.Contractele sinalagmatice sînt contractele în care obligaŃiile sînt reciproce şi există o
interdependenŃă a obligaŃiilor reciproce, spre exemplu contractul de vînzare-cumpărare
(vezi com. la art. 704). Unilaterale sînt contractele în care doar una dintre părŃi are obligaŃii
cealaltă parte avînd doar drepturi., spre exemplu contractul de depozit gratuit. Nu trebui
confundate contractele unilaterale cu actele juridice unilaterale. În cazul contractelor
juridice unilaterale noi avem două sau mai multe părŃi dintre care doar una are obligaŃii iar
cealaltă are doar drepturi. Pe cînd actele juridice unilaterale sînt rezultatul manifestări
unilaterale a unei singure voinŃe şi deci în cazul actelor juridice unilaterale nu avem două
sau mai multe părŃi. ImportanŃa practică a clasificării contractelor în sinalagmatice şi
unilaterale constă în faptul că doar în cazul contractelor sinalagmatice se va putea pune
problema excepŃiei de neexecutare a contractului, problema riscului şi problema
rezoluŃiunii contractului (vezi com. la art. 705, 707, 735).
8.Contracte comutative sînt contractele în care existenŃa şi întinderea prestaŃiilor datorate de
către părŃi sînt certe şi pot fi apreciate chiar la momentul încheierii contractului, spre
exemplu contractul de vînzare-cumpărare. Contractul este aleatoriu în cazul în care
existenŃa sau întinderea prestaŃiilor părŃilor sau ale uneia dintre părŃi depinde de un
eveniment incert, adică la momentul încheierii contractului nu se poate calcula întinderea
prestaŃiilor ambelor sau cel puŃin a uneia dintre părŃi, spre exemplu contractul de asigurare
sau contractul de rentă viageră. Interesul practic al acestei clasificări constă în aceea că
problema leziunii poate fi ridicată doar în cazul contractelor comutative.
9.Contractele de consumator sînt contactele încheiate între un comerciant şi un consumator,
adică persoana fizică care procură mărfuri sau servicii pentru necesităŃi personale sau
familiale. Deci pentru a defini un contract drept contract de consumator este necesare ca
una dintre părŃile acestui contract să fie consumator şi să încheie contractul în această
calitate iar cealaltă parte să acŃioneze în calitate de întreprinzător. Forma de organizare
juridică a întreprinzătorul nu este relevantă pentru acest caz. Deci va fi un contract de
consumator chiar şi contractul încheiat de o persoană fizică, care desfăşoară activitatea de
antreprenoriat în temeiul patentei de întreprinzător (vezi Legea 93/1998). Atribuirea
contractelor la contracte de consumator interesează în măsura în care există norme speciale
îndreptate la protecŃia consumatorului (spre exemplu vezi com. la art 749 şi următoarele).
10. Contractele încheiate de comercianŃi sînt reglementate de normele codului civil.
Reguli speciale pentru comercianŃi se vor aplica numai în cazurile în care aceasta este
prevăzut de codul civil (vezi spre exemplu comentariul la art. 756. În cazul în care alte legi
vor stabili reguli speciale se vor aplica şi dispoziŃiile acestor legi.

Articolul 667. Libertatea contractului

837
(1) PărŃile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de
drept, contracte şi pot stabili conŃinutul lor. Dacă, în scopul protecŃiei intereselor
prioritare ale societăŃii sau ale unui individ, efectele unui contract depind de
încuviinŃarea autorităŃilor statului, limitările şi condiŃionările trebuie reglementate
prin lege.
(2) Obligarea la încheierea unui contract este interzisă, cu excepŃia cazurilor cînd
obligaŃia de a contracta este prevăzută de prezentul cod, de lege sau dacă reiese dintr-
o obligaŃie asumată benevol.
(3) PărŃile pot încheia contracte care nu sînt prevăzute de lege (contracte nenumite),
precum şi contracte care conŃin elemente ale diferitelor contracte prevăzute de lege
(contracte complexe).

1.Libertatea contractului este principiul fundamental care stă la baza codului civil. Dreptul
părŃilor de a determina liber dacă doresc să încheie in contract şi dacă da cu cine şi în ce
condiŃii să încheie acest contract constituie unul din elementele fundamentale ale unei
economii de piaŃă. Nici o normă constituŃională nu garantează principiul libertăŃii
contractului. Însă dispoziŃiile constituŃionale, în special cele ale articolului 126 care prevăd
că statul trebuie să asigure libertatea comerŃului şi activităŃii de întreprinzător nu permit
limitarea libertăŃii contractuale în cazurile în care aceasta nu este necesar pentru asigurarea
ordinii publice sau a altor interese majore ale societăŃii.
2.Libertatea de a încheia sau de a refuza încheierea contractului trebuie exercitată cu bună
credinŃă şi diligenŃă. Astfel persoana care în mod culpabil va întrerupe negocierile şi va
refuza încheierea contractului va fi Ńinută să repare cheltuielile suportate de cealaltă parte
(vezi com. la art. 515).
3.DispoziŃiile acestui articol se aplică tuturor contractelor si in toate domeniile cu excepŃia
cazurilor în care legiuitorul stabileşti reguli care limitează libertatea contractului reieşind
din interese publice. Limitările pot fi introduse atît în ce priveşte posibilitatea încheierii
anumitor contracte, spre exemplu contracte de credit bancar pot încheia numai instituŃiile
financiare (vezi com. la art. 1236 şi următoarele), cît şi în ce priveşte libertatea părŃilor de a
determina liber clauzele contractuale (spre exemplu vezi com. la art. 712 şi următoarele).
4.O limită a principiului libertăŃii contractului există chiar în textul acestui articol, care
stipulează că libertatea determinării clauzelor contractuale este limitată de normele
imperative, adică de normele care în scopul protecŃiei intereselor generale stabilesc nişte
reguli de la care părŃile nu pot deroga. În cazul în care norma are drept scop protecŃia
intereselor particulare părŃile pot deroga de la această normă.
5.Este limitată libertatea contractuală şi de normele care interesează ordinea publică sau
bunele moravuri. În ce priveşte interzicerea derogării de la normele care interesează ordinea
publică aceasta rezultă chiar din alin. (1) care prevede că libertatea contractuală trebuie
exercitată în limitele normelor imperative. Normele care interesează ordinea publică sînt în
mod evident norme imperative. Cît priveşte interzicerea derogării de la normele care
interesează bunele moravuri deşi nu există o normă expresă în acest sens, aceasta rezultă
din art. 207 alin. (3) care prevede că actul juridic care contravine bunelor moravuri este
ilicit şi nu poate avea nici un efect juridic (Vezi com. la art. 207).
6.Libertatea contractuală poate fi limitată şi prin stipularea obligaŃiei de a încheia contractul
cu anumite persoane (vezi com. la art. 669). În acest caz o parte este obligată să contracteze
chiar şi în situaŃia in care nu vrea să închei un contract sau nu vrea să închei contractul cu o
anumită persoană, cu excepŃia cazurilor în care va putea invoca circumstanŃe care nu-i
permit să încheie contractul (spre exemplu: lipsa bunului solicitat) sau îi dau dreptul să

838
 refuze încheierea contractului cu anumite persoane (spre exemplu: insolvabilitatea
solicitantului).
7.Prevederile alin. (2) interzic autorităŃilor statului să stabilească limite şi să impună condiŃii
părŃilor unui contract cu excepŃia cazurilor în care atare limite şi condiŃii sînt stabilite prin
lege. ObligaŃia de a demonstra existenŃa limitelor şi a condiŃionărilor revine în acest caz
autorităŃii care pretinde dreptul de a stabili limite sau de a impune condiŃii. Deşi este
folosită sintagma „autorităŃile statului” această regulă este aplicabilă şi autorităŃilor
administraŃiei publice locale.
8.Principiul libertăŃii contractului guvernează nu numai încheierea contractului ci şi
interpretarea acestuia. PărŃile sînt libere să interpreteze prin acord comun contractul fără a fi
Ńinute de regulile de interpretare prevăzute de legislaŃie (vezi comentariul la art. 725 şi
următoarele) sau de regulile aplicate de instanŃa de judecată.
9.Executarea contractului este de asemenea guvernată de principiul libertăŃii contractului şi
deci contractul poate fi executat conform voinŃei părŃilor, chiar dacă prestaŃia efectuată nu
va corespunde prestaŃiei datorate conform contractului.
10. De principiul libertăŃii contractului Ńine libertatea părŃilor de a alege forma dorită,
deoarece în cazul contractelor interesează comsimŃămîntul exprimat al părŃilor (vezi com. la
art. 208 şi următoarele) şi nu forma în care este exprimat consimŃămîntul. Numai în cazurile
în care forma contractului este cerută pentru valabilitatea contractului părŃile nu au dreptul
să încheie contractul în altă formă decît cea prevăzută de lege.
11. Pentru a menŃiona încă o dată principiul libertăŃii contractului legiuitorul menŃionează
în mod expres că nimeni nu poate fi obligat să încheie un contract. Numai în cazul în care
legea (nu actele normative subordonate legii) prevăd obligativitatea încheierii unui contract
sau în cazul în care una sau ambele părŃi şi-au asumat obligaŃia de a încheia un contract este
posibilă obligarea părŃii de a încheia un contract. În doctrină soluŃia propusă de alin. (2) este
criticată deoarece ridică un şir de probleme printre care şi problema determinării clauzelor
contractului. Şi se propune ca în cazul în care o persoană în virtutea legii sau a unui
obligaŃii asumate anterior are obligaŃia de a încheia un contract şi refuză să execute această
obligaŃiei cealaltă partea să aibă dreptul de a pretinde doar la plata despăgubirilor pentru
neexecutarea obligaŃiei şi nu aibă dreptul de a cere obligarea la încheierea contractului.
12. Nu trebuie de confundat situaŃia în care o parte are obligaŃia de a încheia un contract,
deci situaŃia în care între părŃi nu există un contract, cu situaŃia în care părŃile au încheiat un
contract dar pentru ca acesta să producă efecte sînt necesare îndeplinirea unor formalităŃi
(întocmirea unui înscris, înregistrarea contractului, etc.) şi una din părŃi refuză să
săvîrşească acŃiunile necesare pentru îndeplinirea formalităŃilor. În primul caz părŃile nu au
ajuns la un acord de voinŃă deşi există o prevedere legală care obligă una sau ambele părŃi
să încheie contractul. În al doilea caz între părŃi există un acord de voinŃă, care datorită
necesităŃii îndeplinirii anumitor formalităŃi nu produce efecte juridce.
13. În alineatul trei este stipulată o regulă care rezultă din principiul libertăŃii contractului
– libertatea de a încheia contracte care nu sînt prevăzute de lege cît şi de a încheia contracte
care conŃin elemente din diferite contract prevăzute de lege, spre exemplu încheierea unui
contract prin care o parte cumpără un bun şi î-l transmite în folosinŃă vînzătorului. Dacă în
cazul contractelor nenumite se vor aplica direct normele din partea generală a obligaŃiilor în
cazul contractelor complexe trebuie să se aplice în primul rînd normele din partea specială,
în exemplu nostru normele ce Ńin de vînzare-cumpărare şi normele ce Ńin de locaŃiune, iar
normele din partea generală se vor aplica în măsura în care nu există dispoziŃii derogatorii
în partea specială.

Articolul 668. ForŃa obligatorie a contractului

839
(1) Contractul încheiat legal obligă părŃile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi
la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanŃele sau cu
principiile echităŃii.
(2) Contractul produce efecte numai între părŃi dacă legea nu prevede altfel. Contractul
produce efecte şi pentru succesorii universali sau cu titlu universal dacă din lege, din
contract sau din natura obligaŃiei nu rezultă altfel.
(3) Contractul poate fi modificat sau rezolvit numai în conformitate cu clauzele sale ori
prin acordul părŃilor dacă legea nu prevede altfel.

1.Contractul încheiat legal dă naştere unor drepturi şi obligaŃii. ExistenŃa şi întinderea

drepturilor şi obligaŃiilor trebuie determinată nu numai reieşind din clauzele expres stipulate
în contract. Pe lîngă drepturile şi obligaŃiile stipulate expres de părŃi contractul dă naştere şi
drepturilor şi obligaŃiile care rezultă din natura contractului, lege, uzanŃe sau din principiile
echităŃii. Trebuie de Ńinut cont însă de faptul că în ultimul caz părŃile pot exclude apariŃia
unor drepturi sau obligaŃii în temeiul naturii contractului , legii, uzanŃelor sau a principiilor
echităŃii.
2.În cazurile în care anterior între părŃile contractului au fost stabilite anumite practici trebuie
considerat că aceste practici sînt obligatorii pentru părŃi chiar şi în condiŃiile în care noul
contract nu a stipulat obligativitatea acestor practici, cu condiŃia că părŃile nu au exclus
aplicarea practicilor stabilite anterior.
3.În măsura în care părŃile nu au exclus aplicarea, se consideră că părŃile sînt Ńinute de
uzanŃele care ar fi considerate general aplicabile de persoane care se află în aceeaşi situaŃie
în care se află părŃile, cu excepŃia cazurilor în care aplicarea acestor uzanŃe ar fi
nerezonabilă sau ar contravine principiilor echităŃii. ExistenŃa uzanŃelor general aplicabile
se determină de către instanŃa de judecată care este însă obligată să respecte principiul
contradictorialităŃii.
4.Un exemplu de efecte ale contractului care survin în virtutea legii poate servi dispoziŃia
articolului 516 care stipulează că raportul obligaŃional poate da naştere unui drept la
informare chiar şi în cazul în care această obligaŃie nu este stipulată în mod expres (vezi
comentariul la art. 516).
5.Conform principiului relativităŃii efectelor contractului, contractul produce efecte doar între
părŃi, indiferent de faptul dacă a fost încheiat personal sau prin intermediul reprezentanŃilor.
De la acest principiu însă există excepŃii în cazurile prevăzute de lege. Spre exemplu
contractul în favoarea terŃilor (vezi comentariul la art. 721 şi următoarele).
6.Trebuie de făcut distincŃie între relativitatea efectelor contractului şi opozabilitatea faŃă de
terŃi (persoane care nu au participat nici direct nici prin reprezentanŃi la încheierea
contractului) a contractului. Un contract nu poate să dea naştere la obligaŃii şi, în principiu,
la drepturi, decît pentru părŃile contractante. În acest caz contractul este luat în considerare
ca un act juridic. În acelaşi timp contractul poate fi opus şi de către părŃi terŃilor şi de către
terŃi părŃilor. În ultimul caz contractul este luat în consideraŃie ca un fapt juridic.
7.Între părŃile contractului şi terŃi există o categorie de persoane, cunoscută sub denumirea de
succesori (sau avînzi-cauză, persoane care nu au participat la încheierea contractului dar
faŃă de care se produc anumite efecte ale acestuia, în temeiul raportului în care se găsesc
aceştia cu părŃile. Sînt consideraŃi succesori: (a) succesorii universali; (b) succesorii cu titlu
universal; (c) succesorii cu titlu particular.
8.În temeiul alin. (2) contractul produce efecte şi pentru succesorii universali sau cu titlul
universal. Succesorii cu titlul universal şi succesori cu titlu universal sînt acele persoane
care au dobîndit, în tot sau în parte, patrimoniul uneia dintre părŃile contractului. Succesor
universal este persoana care a dobîndit întregul patrimoniu, iar succesor cu titlu universal

840
 este persoana care dobîndeşte doar o fracŃiune din patrimoniul unei dintre părŃile
contractului. Deci între succesorul universal şi succesorul cu titlu universal există numai o
diferenŃă cantitativă – unul primeşte întregul patrimoniu iar celălat dobîndeşte doar o cotă-
parte din patrimoniu.
9.Persoanele care fac parte din una ori din cealaltă categorie dobîndesc întreg patrimoniul
unei dintre părŃile contractului, adică se substituie în toate drepturile şi toate obligaŃiile
autorului lor, preluînd locul acestuia în contract. Succesorii universali sau cu titlu universal
nu vor dobîndi drepturile şi obligaŃiile prevăzute de contract nu mai în cazul în care: (a)
aceasta este prevăzut de lege; (b) părŃile au stipulat în acelaşi contract sau printr-un alt
contract că toate sau anumite drepturi şi obligaŃii nu trec la succesori; (c) după natura lor
drepturile şi obligaŃiile nu pot trece la succesori, spre exemplu în cazul drepturilor şi
obligaŃiilor personale (intuitu personae).
10. Spre deosebire de succesorii universali sau cu titlu universal succesorii cu titlu
particular dobîndesc de la una dintre părŃile contractante doar un drept sau un bun privit în
mod individual. Deci ei nu dobîndesc un patrimoniu sau o fracŃiune din patrimoniu. Spre
exemplu cumpărătorul unui imobil este succesor cu titlu particular al vînzătorului.
11. Deşi art. 668 prevede că contractul produce efecte doar pentru succesorii universali
sau cu titlu universal este în afara discuŃiilor că succesorii cu titlu particular profită sau sînt
ŃinuŃi în baza contractului încheiat de autorul lor. Fără a intra în analiza detaliilor
menŃionăm următoarele reguli: (a) Succesorul cu titlu particular profită de drepturile
dobîndit de autor prin contracte încheiate cu alte persoane, cu condiŃia că aceste drepturi au
legătură cu dreptul transmis succesorului cu titlu particular. Spre exemplu cesionarul unei
creanŃei, succesor cu titlu particular, va beneficia, în lipsă de stipulaŃie contrară, de
garanŃiile accesorii stabilite printr-un contract anterior cesiunii de creanŃă; (b) ObligaŃiile
asumate de autor nu se transmit succesorului cu titlu particular, chiar dacă au legătură cu
dreptul transmis. De la această regulă există următoarele excepŃii: (i) În virtutea principiului
conform căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decît are, toate modificările
aduse de autor dreptului transmis anterior transmiterii produc efecte şi pentru succesorul cu
titlu particular; (ii) Drepturile reale consimŃite de autor anterior transmiterii dreptului sînt
opozabile şi succesorului cu titlu particular, cu condiŃia respectării regulilor privind
publicitatea acestor drepturi; (iii) Efectele obligaŃiilor reale se produc şi în privinŃa
succesorului cu titlu particular; (iv) În cazurile prevăzute de lege obligaŃiile produc efecte şi
asupra succesorilor cu titlu particular, care nu au fost parte la contractul care le-a generat.
Spre exemplu în cazul în care bunul dat în chirie este vîndut cumpărătorul prea toate
drepturile şi obligaŃiile vînzătorului (vezi com. la art. 900).
12. În temeiul principiului irevocabilităŃii contractului pentru modificarea sau încetarea
contractului este necesar consimŃămîntul ambelor părŃi. Alin. (3) stipulează excepŃiile de la
acest principiu şi stipulează că contractul poate fi modificat sau poate înceta şi în temeiul
voinŃei uneia dintre părŃi în cazurile prevăzute de lege (vezi comentariul la art. 733 şi
următoarele). Este admisă încetarea contractului în temeiul voinŃei uneia dintre părŃi spre
exemplu în cazul contractului de locaŃiune fără termen (art. 905), contractului de mandat
(art. 1050), contractului de depozit (art. 1096). De asemenea părŃile pot stipula posibilitatea
denunŃării unilaterale a contractului. Clauza privind dreptul denunŃării în mod unilateral al
contractului este interzisă în cazurile în care legea declară contractul irevocabil. Sînt
interzise, de asemenea clauzele de revocare care reprezintă o condiŃie potestativă, deoarece
actele juridice încheiate sub condiŃie potestativă sînt lovite de nulitate (vezi comentariul la
art. 235).
13. ForŃa obligatorie a contractului poate înceta şi fără a exista voinŃa unei sau a ambelor
părŃi ale contractului. Astfel în cazul contractelor personale (intuitu personae) forŃa
obligatorie a contractului încetează în cazul decesului creditorului dacă prestaŃia se datora

841
 personal creditorului (spre exemplu vezi comentariul la art. 848) sau în cazul decesului
debitorului dacă prestaŃia era datorată personal de debior (vezi spre exemplu comentariul la
art. 970).
14. O novaŃie pentru legislaŃia Republicii Moldova este stipulată în articolul 623, care
prevede posibilitatea modificării contractului în cazul în care împrejurările care au stat la
baza încheierii contractului s-au schimbat în mod considerabil după încheierea acestuia. În
cazurile în care modificare contractului în conformitate cu noile împrejurări nu este posibilă
partea dezavantajată poate cere rezoluŃiunea contractului (vezi comentariul la art. 623).

Articolul 669. ObligaŃia de a contracta

(1) Dacă deŃine o poziŃie dominantă pe piaŃă, una din părŃile contractante este obligată
să contracteze în acest domeniu. Ea nu poate să impună fără motive temeinice
celeilalte părŃi condiŃii contractuale disproporŃionate.
(2) FaŃă de persoanele care obŃin sau folosesc bunuri sau servicii în scopuri
necomerciale, ca şi faŃă de cele care caută să-şi satisfacă o necesitate existenŃială, nu se
poate refuza fără motive temeinice încheierea unui contract dacă cealaltă parte
acŃionează în vederea exercitării profesiei sau desfăşoară activitate de întreprinzător.

1.În art. 669 sînt stipulate unele excepŃii de la principiul libertăŃii contractului prin stipulare
obligaŃiei unei părŃi de a încheia un contract chiar dacă ar dori să refuze acceptarea unei
oferte, cu excepŃia cazului în care există motive întemeiate pentru a refuza oferta. Această
limitare însă se referă numai la obligarea unei părŃi de a încheia contractul fără însă a limita
dreptul părŃilor de a determina liber condiŃiile contractului. Libertate de a determina şi în
acest condiŃiile contractului rezultă şi din prevederea alin. (1) care în scopul protejării părŃii
mai slabe la contract stipulează că partea care deŃine o poziŃie dominantă nu poate impune
celeilalte părŃi condiŃii contractuale disproporŃionate.
2.În conformitate cu art. 3 al legii 906/92 se consideră că un agent economic deŃine o poziŃie
dominantă pe piaŃă în cazul în care cota partea a unei mărfi a acestuia depăşeşte pe piaŃă 35
de procente. Determinarea faptului dacă există sau nu o poziŃie dominantă pe piaŃă se face
de către instanŃa de judecată în dependenŃă de pondera pe piaŃă a agentului economic la data
la care s-a refuzat încheierea contractului sau la data la care au fost impuse celeilalte părŃi
condiŃii contractuale disproporŃionate.
3.Prin condiŃii contractuale disproporŃionate trebuie de înŃeles atît condiŃiile contractuale care
stipulează un dezechilibru nejustificat între prestaŃiile părŃilor la contract cît şi acele condiŃii
contractuale care sînt nejustificat disproporŃionate în raport cu condiŃiile pe care le impune
partea care deŃine o poziŃie dominantă pe piaŃă altor persoane, cu care încheie contracte
referitoare la prestaŃii similare.
4.Bunrule sînt considerate obŃinute sau folosite în scopuri necomerciale în cazurile în care ele
nu sînt destinate sau nu sînt folosite pentru activităŃi lucrative.
5.Se consideră că persoana caută să-şi satisfacă o necesitate existenŃială în cazul în care
obŃine sau foloseşte bunurile în scopul satisfacerii necesităŃilor vitale – îmbrăcămite, hrană,
locuinŃă şi alte necesităŃi vitale.
6.Este considerată că acŃionează în vederea exercitării profesiei persoana care desfăşoară
activitate profesională indiferent de faptul dacă este sau nu înregistrată sau indiferent de
faptul dacă activitatea sa are sau nu scop lucrativ. Se consideră că desfăşoară activitatea de
întreprinzător persoana care este înregistrată în ordinea stabilită în scopul desfăşurării
activităŃii de întreprinzător, indiferent de forma de organizare juridică. Se asimilează
acestora pentru scopul acestuia articol şi persoanele juridice care au fost constituite fără
scop lucrativ, dar care desfăşoară activitate lucrativă.

842
7.Persoanele care acŃionează în vedera exercitării profesiei sau desfăşoară activitate de
întreprinzător vor putea refuza încheiera unui contract cu o persoană care obŃine sau
foloseşte bunuri sau servicii în scopuri necomerciale sau cu o persoană care cauză să-şi
satisfacă o necesitate existenŃială numai în cazul în care vor demonstra că există motive
temeinice. Aprecierea dacă motivele invocate sînt sau nu temeinice este făcută de instanŃa
de judecată. Pentru a stabili temeinicia sau netemeinicia motivelor invocate instanŃa de
judecată va Ńine cont de obiectul contractului, de calitatea părŃilor, de necesităŃile
persoanelor care cer încheierea contractului, de circumstanŃele în care s-a solicitat
încheierea contractului cînd şi de alte circumstanŃe care ar putea justifica refuzul de a
încheia contractul.

Articolul 670. PrestaŃia imposibilă

Este nul contractul al cărui obiect reprezintă o prestaŃie imposibilă.

1.Spre deosebire de unele legislaŃii şi unele convenŃii internaŃionale, care în conformitate cu

tendinŃele moderen stipulează că în cazul în care prestaŃia uneia sau a ambelor părŃi ale
contractului este imposibilă contractul este valabil şi eventualele litigii dintre părŃi se vor
soluŃiona conform regulilor cu privire la neexecutare, legiuitorul în Republica Moldova a
prevăzut în mod expres că în cazul în care prestaŃia măcar a uneia dintre părŃi este o
prestaŃie imposibilă contractul este nul.
2.Se consideră imposibilă prestaŃia care nu poate fi executată de partea care s-a obligat,
indiferent de faptul dacă ştia sau nu despre această imposibilitate la momentul încheierii
contractului şi indiferent de faptul dacă imposibilitatea îi este sau nu imputabilă părŃii
care are obligaŃia s-o exercite. VinovăŃia sau nevinovăŃia părŃii care are obligaŃia de a
efectua prestaŃia imposibilă este relevantă în cazul în care se pune problema răspunderii
pentru imposibilitatea prestaŃiei (vezi comentariul la art. 671), dar nu are nici o relevanŃă
în cazul în care se pune problema valabilităŃii sau nulităŃii contractului.
3.Imposibilitatea prestaŃiei va atrage nulitatea contractului numai în cazul în care este vorba
de o imposibilitate absolută, adică prestaŃia este imposibilă pentru oricine. Dacă însă
imposibilitatea prestaŃiei este relativă, adică prestaŃia este imposibilă numai pentru debitor
atunci contractul este valabil. Ca regulă generală trebuie de menŃionat faptul că pornind
de la principiul genericul nu piere putem afirma că nu poate exista imposibilitate a
prestaŃiei în cazul în care obiectul prestaŃiei este un bun determinat generic (vezi
comentariul la art. 590), cu excepŃia cazurilor, puŃin probabile, în care vor dispare cu
desăvîrşire bunurile de genul respectiv.
4.Imposibilitatea prestaŃiei poate fi atît de ordin material, adică prestaŃia nu poate fi
executată datorită unor împrejurări de fapt (spre exemplu va fi nul contractul prin care o
persoană se obligă să dea în folosinŃa altei persoane un bun care la momentul încheierii
contractului nu mai era în fiinŃă), cît şi de ordin juridic, adică prestaŃia nu poate fi
executată datorită unor împrejurări de drept (spre exemplu va fi nul contractul prin care se
stipulează obligaŃia privind exportul unui bun în condiŃiile în care la momentul încheierii
contractului există un act prin care este interzis exportul bunurilor care constituie obiectul
contractului).
5.Contractul va fi nul pentru motivul că obiectul contractului este o prestaŃie imposibilă
numai în cazul în care prestaŃia era imposibilă la momentul încheierii contractului. În
cazul în care la momentul încheierii contractului prestaŃia era posibilă contractul va fi
valabil, dar dacă ulterior intervine imposibilitatea prestaŃie se va pune problema
răspunderii debitorului în cazul în care debitorul poartă răspundere pentru imposibilitatea

843
 prestaŃie imposibile sau va interveni eliberarea debitorului de obligaŃie prin stingerea
obligaŃiei şi respectiv eliberarea de răspunderea pentru neexecutarea obligaŃiei (vezi
comentariul la art. 605, 608, 663).
6.Prin obiect al raportului juridic, deci şi al contractului, se înŃeleg acŃiunile sau inacŃiunile
la care sînt Ńinute sau îndreptăŃite părŃile. În acelaşi timp noŃiune de obiect al raportului
juridic are şi al doilea sens – obiect derivat. În acest al doilea sens, prin obiect al
contractului trebuie de înŃeles lucrurile referitoare la care apar drepturi şi obligaŃii
civile(vezi comentariul la art. 206).

Articolul 671. Repararea prejudiciului în cazul prestaŃiei imposibile

(1) Cel care, la momentul încheierii contractului, ştia sau trebuia să ştie despre
imposibilitatea executării lui este obligat la reparaŃia prejudiciului suferit de cealaltă
parte, care considera cu bună-credinŃă contractul valabil, în mărimea care să nu
depăşească suma venitului pe care aceasta l-ar fi primit în cazul valabilităŃii
contractului.
(2) DispoziŃiile alin.(1) se aplică şi în cazul în care prestaŃia este imposibilă doar
parŃial, iar contractul este valabil în privinŃa celeilalte părŃi sau în cazul în care una din
mai multe prestaŃii alternative este imposibilă.

1. Scopul acestui articol este de a proteja drepturile părŃii care a acŃionat cu bună
credinŃă la momentul încheierii unui contract care este nul datorită faptului că
obiectul contractului reprezintă o prestaŃi imposibilă a cel puŃin a uneia dintre părŃi. În
acelaşi timp articolul are scopul de a proteja drepturile părŃii obligate să repare
prejudiciul suferit de cealaltă parte prin stipularea limitelor răspunderii.
2. DispoziŃiile acestuia articol se aplică în cazul în care cel de la care se cere repararea
prejudiciului ştia sau trebuia să ştie despre imposibilitatea prestaŃiei, adică era de bună
credinŃă. În cazul în care ambele părŃi sînt de bună credinŃă fiecare suportă efectele
nulităŃii fără a avea dreptul să pretindă careva despăgubiri de la cealaltă parte. Sarcina
de a demonstra faptul că partea ştia sau trebuia să ştie despre imposibilitatea prestaŃie
revine părŃii care cere repararea prejudiciului.
3. Dreptul părŃii prejudiciate de a cere repararea prejudiciului intervine numai în cazul în
care aceasta considera cu bună credinŃă la momentul încheierii contractului că
prestaŃia la care s-a obligat sau la care a dobîndit dreptul este posibilă. Sarcina de a
demonstra că nu a ştiut şi nici nu putea şti despre imposibilitatea prestaŃiei revine
părŃii care cere repararea prejudiciului.
4. Mărimea despăgubirilor pe care are dreptul să le ceară partea care nu a ştiut despre
imposibilitatea prestaŃiei sînt limitate de acest articol prin mărimea venitului pe care
aceasta l-ar fi primit în cazul valabilităŃii contractului, adică în cazul în care prestaŃia
ar fi fost posibilă. Deci partea păgubită va poate cere compensare sumelor cu care s-a
diminuat patrimoniul său (cheltuieli, deteriorarea bunurilor, etc.) precum şi venitul pe
care nu l-a realizat dar l-ar fi putut realiza în condiŃia în care prestaŃia ar fi fost
posibilă.
5. Sarcina de a demonstra legătura cauzală dintre imposibilitatea prestaŃiei şi prejudiciul
suferit, inclusiv venitul ratat, revine părŃii care cere repararea prejudiciului. Această
partea are şi obligaŃia de a demonstra întinderea prejudiciului.
6. În cazul în care prestaŃia este imposibilă doar parŃial şi contractul va fi valabil în
partea ce Ńine de prestaŃia posibilă regulile stabilite pentru dreptul părŃii care cu bună
credinŃă considera prestaŃia posibilă rămîne în fiinŃă pentru prejudiciul cauzat de

844
 imposibilitatea unei părŃi din prestaŃii. Pentru determinarea întinderii despăgubirii în
acest caz se aplică regulile stabilite pentru determinarea prejudiciului în cazul
imposibilităŃii întregii prestaŃii.
7. În cazul în care este imposibilă una din prestaŃiile alternative şi contractul este valabil
în partea ce Ńine de prestaŃiile posibile partea care cu bună credinŃă considera că sînt
posibile toate prestaŃiile are dreptul să ceară repararea prejudiciului cauzat prin
pierderea posibilităŃii de a alege între două sau mai multe prestaŃii. Dreptul la
despăgubire şi în acest caz nu depinde faptul dacă partea care are dreptul la
despăgubire este debitorul sau creditorul prestaŃiei imposibile. Dreptul la despăgubire
însă este condiŃionat de faptul dacă dreptul de a alege între prestaŃiile posibile şi
prestaŃiile imposibile aparŃinea persoanei care cere despăgubire. În cazul în care
dreptul de alegere a uneia dintre mai multe prestaŃii aparŃine celeilalte părŃi numai
aceasta suportă consecinŃele negative deoarece anume această parte este lipsită de
posibilitatea de a alege prestaŃia mai favorabilă pentru ea. Ar fi neechitabil ca partea
care are dreptul de alegere a prestaŃiilor să fie sancŃionată pentru pierderea posibilităŃii
de a alege, chiar dacă această parte este de rea credinŃă.
8. În cazul în care sînt imposibile mai mult decît una din prestaŃiile alternative datorate
se vor aplica în mod corespunzător regulile stipulate în alin. (2). Persoana care cu
bună credinŃă a considerat posibile toate prestaŃiile are dreptul de a cere despăgubiri în
conformitate cu regulile stipulate în alin. (1) pentru prejudiciul cauzat de
imposibilitatea oricărei dintre prestaŃii. Alegerea uneia dintre mai multe prestaŃii
imposibile poate fi făcută printr-o declaraŃie adresate celeilalte părŃi sau în cererea de
chemare în judecată. Alegerea făcută, indiferent de modul în care este făcută, nu poate
fi retractată.

Articolul 672. Imposibilitatea provizorie

(1) Imposibilitatea prestaŃiei nu atrage nulitatea contractului dacă

imposibilitatea poate fi ridicată şi contractul este încheiat pentru cazul cînd prestaŃia
devine posibilă.
(2) În cazul în care o prestaŃie imposibilă este stipulată sub condiŃie sau sub
termen suspensiv, contractul este valabil dacă imposibilitatea este înlăturată pînă la
realizarea condiŃiei sau împlinirea termenului.

1. În acest articol este stipulată o excepŃie, aparentă, de la regula potrivită căreia în cazul
în care obiectul contractului este o prestaŃie imposibilă contractul este nul. Conform
prevederilor alineatului în cazul în care prestaŃia este imposibilă la momentul
încheierii contractului dar există probabilitatea că prestaŃia va fi posibilă în viitor
contractul va fi valabil. Spre exemplu X care nu dispune de automobil a încheiat un
contract cu Y prin care ultimul se obligă să repare automobilul lui X. Contractul este
nul deoarece obiectul lui este o prestaŃie imposibilă. În cazul în care însă contractul
este încheiat pentru cazul în care X va dobîndi un automobil contractul va fi valabil.
2. Pentru valabilitatea contractului este necesar: (a) ca în momentul încheierii
contractului părŃile să cunoască imposibilitatea prestaŃiei, (b) să considere că
imposibilitatea poate fi ridicată şi (c) să încheie contractul pentru cazul în care
imposibilitatea va fi ridicată.
3. Prin ridicarea imposibilităŃi trebuie de înŃeles modificarea împrejurărilor astfel încît
prestaŃia să devină posibilă. Natura modificărilor nu este relevantă, adică modificările

845
 pot interveni atît în rezultatul acŃiunilor sau inacŃiunilor omului cît şi în rezultatul unor
fenomene naturale.
4. Pentru valabilitatea contactului nu este relevant faptul dacă imposibilitatea va fi
ridicată sau nu. Se pune doar condiŃia ca să existe verosimilitatea ridicării
imposibilităŃii. Dacă însă imposibilitatea nu va fi ridicată se vor aplica regulile care
reglementează raporturile dintre părŃi în cazurile în care prestaŃia devine imposibilă
după încheierea contractului (vezi comentariul la art. la art. 605, 608, 663).
5. În alineatul doi sînt reglementate unele particularităŃi pentru situaŃia în care
imposibilitatea poate fi ridicată şi prestaŃia imposibilă a fost stipulată sub condiŃie sau
termen suspensiv. Conform acestor prevederi în cazul în care prestaŃia imposibilă este
stipulată sub condiŃie sau termen suspensiv, contractul va fi valabil doar în cazul în
care prestaŃia va deveni posibilă înainte de realizarea condiŃiei sau de împlini
termenului. Deci valabilitate sau nulitatea contractului al cărui obiect este o prestaŃie
imposibilă stipulată sub condiŃie sau termen suspensiv, imposibilitate care poate fi
ridicată, nu poate fi determinată la momentul încheierii contractului. Valabilitatea sau
nulitatea contractului va putea fi determinată doar la realizarea condiŃiei(vezi
comentariul la art. 236 şi următoarele) sau împlinirea termenului (vezi comentariul la
art. 264). Anume în acel moment vom putea vedea dacă a fost ridicată sau nu
imposibilitatea pînă la realizarea condiŃiei sau împlinirea termenului. În cazul în care
imposibilitatea este ridicată contractul este valabil şi se consideră că a fost valabil din
momentul încheierii. În cazul în care imposibilitatea nu a fost ridicată contractul va fi
nul cu efect retroactiv, adică din momentul încheierii.
6. Prin condiŃie suspensivă înŃelegem un eveniment viitor si nesigur că se va produce, de
care depinde naşterea raportului obligaŃional (vezi comentariul la art. 234 şi
următoarele). Prin termen suspensiv înŃelegem evenimentul viitor şi sigur că se va
produce care afectează executarea obligaŃiei. Deci în cazul în care prestaŃia imposibilă
este stipulată sub condiŃie suspensivă sau sub termen suspensiv naşterea raportului
obligaŃional, în primul caz, sau exigibilitatea (posibilitatea de a cere executarea)
prestaŃiei, în al doilea caz, depind de realizarea (îndeplinerea) condiŃiei sau împlinirea
termenului (scadenŃă).

Articolul 673. Contractul cu privire la patrimoniul prezent

Contractul prin care o parte se obligă să transmită integral sau parŃial

patrimoniul său prezent ori să-l greveze cu uzufruct necesită autentificare notarială.

1. Acest articol impune drept condiŃie de valabilitate autentificarea notarială a

contractului prin care o persoană se obligă să transmită integral sau parŃial patrimoniul
său prezent sau î-l grevează cu uzufruct a. Această dispoziŃie se aplică: (a) în cazul în
care este transmis întregul patrimoniu, (b) în cazul în care este transmisă o fracŃiune
dintr-un patrimoniu, (c) în cazul în care este grevată cu uzufruct întregul patrimoniu,
(d) în cazul în care este grevată cu uzufruct o fracŃiune din patrimoniu. Această
condiŃie de valabilitate se impune alături de alte condiŃii de valabilitate (vezi
comentariul la art. 199 şi următoarele). Trebuie de menŃionat aici că va fi nul
contractul prin care o persoană se obligă să transmită patrimoniul său viitor ori o parte
din acel patrimoniu sau să-l greveze cu uzufruct (vezi comentariul la art. 674).
2. Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor patrimoniale care aparŃin
persoanei fizice sau juridice (vezi comentariul la art. 284). Drepturile constituie
activul patrimoniului iar obligaŃiile constituie pasivul patrimoniului. Prin patrimoniu

846
 prezent trebuie de înŃeles totalitatea drepturilor şi a obligaŃiilor cu caracter patrimonial
care aparŃin actualmentate unei peroane fizice sau juridice la momentul încheierii
contractului cu privire la transmiterea patrimoniului integral sau parŃial sau cu privire
la grevarea cu uzufruct
3. Prin transmiterea patrimoniului trebuie de înŃeles transmiterea de către titularul
patrimoniului a tuturor sau a unei fracŃiuni din drepturile actuale către cealaltă parte a
contractului, cu excepŃia drepturilor care au caracter personal şi care nu pot fi
înstrăinate. În unele cazuri pentru transmiterea creanŃelor este necesar acordul
debitorului (vezi comentariul la art. 557). Dacă pentru cesiunea creanŃelor este
necesar acordul debitorului contractul privind transmiterea patrimoniului actual sau a
unei fracŃiuni din acesta produce efecte între părŃi dar nu este opozabil debitorului.
4. În temeiul contractului privind transmiterea integrală sau parŃială a patrimoniului
prezent al unei părŃi nu se sting obligaŃiile acesteia faşă de creditori. ObligaŃiile unui
debitor se sting numai în temeiurile prevăzute de legislaŃie (vezi comentariul la art.
643 şi următoarele) iar printre aceste temeiuri nu se regăseşte transmiterea
patrimoniului. Contractul privind transmiterea integrală sau parŃială a patrimoniului
actual al unei părŃi serveşte doar temei pentru apariŃia în sarcina celeilalte părŃi a
obligaŃiei de a executa în locul titularului, obligaŃiile incluse în patrimoniul sau
fracŃiunea din patrimoniu preluată, iar în cazurile în care conform naturii sale
obligaŃia trebuie executată personal de debitor, să suporte cheltuielile legate de
executarea obligaŃiei de către partea care a transmis patrimoniul sau o fracŃiune din
patrimoniu. Pentru a transmite pasivul în temeiul unui contract privind transmiterea
integrală sau parŃială a patrimoniului actual este necesar acordul fiecărui creditor în
parte, pentru fiecare datorie (vezi comentariul la art. 568).
5. Persoana fizică care a transmis patrimoniul actual sau o fracŃiune a acestuia nu rămîne
fără patrimoniu. Fiecărei persoana fizică sau juridică are în mod obligatoriu un
patrimoniu. Persoana fizică sau juridică transmite toate drepturile(activul) şi toate
obligaŃiile (pasivul) pe care le are la momentul încheierii contractului. Toate
drepturile şi toate obligaŃiile pe care le dobîndeşte ulterior vor intra în patrimoniul său.
Nici persoana fizică sau juridică cărei-a i-a fost transmis un patrimoniu sau o
fracŃiunea din patrimoniul actual al altei persoane fizice sau juridice nu va avea două
patrimonii ci doar va dobîndi în patrimoniul său toate sau o fracŃiune din drepturile şi
obligaŃiile persoanei care a transmis integral sau parŃial patrimoniul său actual.
6. Prin grevarea cu uzufruct a patrimoniului sau a unei fracŃiuni din acesta înŃelegem
constituirea în favoarea unei terŃe persoane a dreptului real de a folosi pentru o
perioadă determinată sau determinabilă patrimoniul actual sau o fracŃiunea a acestuia
şi de a culege fructele, întocmai ca titularul patrimoniului, însă cu îndatorirea de a-i
conserva substanŃa (vezi comentariul la art. 395 şi următoarele).
7. Important este de menŃionat că pentru a produce efecte juridice faŃă de terŃi la
transmiterea drepturilor şi a obligaŃiilor trebuie să fie respectate toate regulile stabilite
pentru cesiunea de creanŃă (vezi comentariul la art. 556 şi următoarele) şi pentru
preluarea datoriilor (vezi comentariul la art. 567 şi următoarele). În caz contrar
transmiterea va produce efecte între părŃi dar nu va fi opozabilă terŃilor. Spre exemplu
în cazul în care se va transmite obligaŃia fără acordul creditorilor ultimii vor avea
dreptul să ceară executarea de la persoana care a transmis integral sau parŃial
patrimoniul iar aceasta va avea dreptul să ceară de la persoana căreia i-a fost transmis
integral sau parŃial patrimoniul tot ce a plătit, plus repararea prejudiciul cauzat prin
neecutarea de către ultimul a obligaŃiei faŃă de creditori.
8. Înstrăinare poate fi făcută atît în temeiul actelor juridice cu titlu oneros cît şi în
temeiul actelor cu titlu gratuit (vezi comentariul la art.197). Trebuie de avut în vedere

847
 că în cazul în care se transmite cu titlul gratuit întregul patrimoniu actual sau o
fracŃiunea a acestuia este necesară întocmirea unui inventar (borderou) în care să fie
specificate toate activele şi pasivele care se transmit. În caz contrar contractul va fi
lovit de nulitate (vezi comentariul la art. 827). Avînd în vedere că patrimoniul
constituie o universalitate de bunuri în cazul grevării cu uzufruct a patrimoniului
întocmirea inventarului este obligatorie atît în cazul în care grevarea cu uzufruct se
face cu titlu gratuit cît şi în cazul în care grevarea se face cu titlul oneros (vezi
comentariul la art. 399).
9. În cazul în care contractul privind înstrăinarea unor bunuri care fac partea din
patrimoniul actual al unei părŃi este necesar înregistrarea contractului sau respectarea
altor formalităŃi aceste reguli vor trebuie respectate şi în acest caz. Adică contractul
privind transmiterea patrimoniului actual nu va servi drept temei la transmiterii
acestor drepturi pînă în momentul în care contractul nu va fi înregistrat sau nu vor fi
îndeplinite alte formalităŃi. Spre exemplu acest contrat nu va servi drept temei al
transmiterii dreptului de proprietate asupra unui imobil care aparŃine persoanei care
transmite integral sau parŃial patrimoniul atîta timp cît nu va fi înregistrată această
transmitere în registrul bunurilor imobile (vezi comentariul la art. 214 şi 290).
10. În cazul în care nu a fost respectată forma autentică a contractului prin care o parte se
obligă să transmită integral sau parŃial patrimoniul său prezent ori să-l greveze cu
uzufruct sau nu a fost înregistrat în cazul în care înregistrarea este obligatorie şi una
dintre părŃi l-a executat total sau parŃial iar cealaltă parte se eschivează de la
autentificare notarială sau de la înregistrarea contractului, partea care a executat are
dreptul să invoce prevederile art. 213 şi 215.

Articolul 674. Contractul cu privire la patrimoniul viitor

Contractul prin care o parte se obligă să transmită patrimoniul său viitor ori o
parte din acel patrimoniu sau să-l greveze cu uzufruct este nul.

1. În acest articol este stipulată interdicŃia înstrăinării patrimoniului viitor sau grevarea
cu uzufruct a acestuia. Prin patrimoniu viitor se înŃelege totalitatea activului şi a
pasivului pe care î-l va avea persoana fizică sau juridică la o dată ulterioară datei la
care a fost încheiat contractul. SancŃiunea instituită în această normă este nulitatea
absolută, deci orice persoană interesată are dreptul să invoce nulitatea, părŃile nu au
dreptul să acopere această nulitatea şi dreptul de a cere aplicare regulilor cu privire la
efectele nulităŃii nu este prescriptibil extinctiv (vezi comentariul la art. 217). Totuşi
nici partea contractului nici succesorii acesteia nu au dreptul de a cere restituirea a
ceia ce a fost transmis în temeiul contractului nul, deoarece nimeni nu poate invoca un
act ilicit (în acest caz încheierea contractului care contravine legii) drept temei al
pretenŃiilor sale.
2. DispoziŃiile acestui articol nu aduc atingere dreptului persoanei fizice sau juridice de a
dispune de bunurile viitoare (vezi comentariul la art. 206), adică de bunurile care vor
intra în patrimoniul transmiŃătorului după încheierea contractului. Aici este necesar
însă să se indice exact bunurile sau categoria acestor bunuri. Spre exemplu este
valabil contractul prin care o persoana juridică care produce autoturisme se obligă să
transmită unei alte persoane toate automobilele pe care le va produce pe viitor. Va fi
nul însă contractul prin care o persoană juridică se obligă sa transmită altei persoanei
juridice toate bunurile pe care le va produce în viitor. Nimic nu se opune încheierii

848
 unui contract prin care o persoană se obligă să transmită altei persoane obligaŃii care
vor apare în viitor. Este necesar însă să fie indicate exact natura obligaŃiilor.
3. Această normă sancŃionează cu nulitatea numai contractele (acte juridice bilaterale
sau multilaterale) prin care o parte se obligă să transmită patrimoniul său viitor ori
parte din patrimoniu. Rămîn valabile însă actele juridice unilaterale (testamentele)
prin care o persoană fizică dispune de patrimoniul său viitor sau de o parte din acesta
(vezi comentariul la art. 1449 şi următoarele). În cazurile prevăzute de lege şi
persoanele juridice pot dispune de patrimoniul viitor (vezi art. 40 al Legii 837/96.
4. Nici una dintre părŃile contractului nu are dreptul să ceară celeilalte părŃi-daune
interese deoarece există prezumŃia că toate persoanele cunosc legea şi deci la
momentul încheierii contractului ştiau sau trebuiau să ştie despre nulitatea acestuia.
5. Văd la testamente dacă nu există ceva:

Articolul 675. Contractul cu privire la moştenirea unui viu

(1) Contractul asupra moştenirii unui terŃ încă în viaŃă este nul. Nul este şi
contractul asupra cotei-părŃi legale sau a legatului din succesiunea unui terŃ încă în
viaŃă.
(2) DispoziŃiile alin.(1) nu se aplică în cazul contractului încheiat între viitorii
succesori legali asupra cotei-părŃi legale. Un asemenea contract trebuie autentificat
notarial.

1. Prin această dispoziŃie este sancŃionat cu nulitatea absolută contractul cu privire la o

succesiune nedeschisă. Contractul este nul chiar şi în situaŃia în care a fost încheiat cu
acordul persoanei despre a cărui patrimoniu este vorba. SancŃiunea aceasta este de
ordine publică şi nu comportă nici o derogare cu excepŃia celor prevăzute de lege.
2. Prin acest articol se interzic toate contractele cu privire la o succesiune nedeschisă.
Indiferent de faptul dacă prin contract se prevede înstrăinarea, grevarea succesiunii,
renunŃarea la succesiune sau alte acŃiuni sau inacŃiuni. De fapt în acest articol este
reglementată o situaŃie similară celei din articolul 674. DiferenŃa constă în faptul că
dacă art. 674 sancŃionează cu nulitate contractul prin care o persoană dispune de
patrimoniul său viitor aici este vorba de patrimoniul viitor al unei persoane care nu
este parte a contractului.
3. Alin. (2) prin excepŃie de la regula din alin. (1) prevede că este valabil contractul
dintre moştenitorii legali care are drept obiect rezerva succesorală. În temeiul acestei
dispoziŃii este valabil doar contractul dintre moştenitorii legali. În cazul în care o
persoană este şi succesor legal şi succesor testamentar aceasta poate încheia un
contract numai în calitate de succesor legal.
4. Parte a contractului încheiat conforma alin. (2) pot fi viitorii succesori legali,
indiferent de faptul dacă aceştia sînt succesori rezervatari sau nu. În mod obligatoriu
însă parte a contractului trebuie să fie cel puŃin un succesor rezervatar. Contractul
poate avea drept obiect doar rezerva succesorală a persoanei care este pare a
contractului. Calitatea de moştenitor legal şi de rezervatar se determină la momentul
încheierii contractului. În cazul în care ulterior încheierii contractului persoana a
pierdut calitatea de moştenitor legal sau de rezervatar contractul aceasta nu afectează
valabilitatea contractului. Contractul însă va deveni caduc din momentul în care cel
puŃin una din părŃi a pierdut calitatea de moştenitor legal sau de rezervatar. Spre
exemplu părintele a fost decăzut din drepturile părinteşti sau moştenitorul rezervatar
şi-a recăpătat capacitatea de muncă.

849
 5. Prin cota-parte legală se înŃelege dreptul succesorilor de clasa I inapŃi de muncă de a
moşteni independent de conŃinutul testamentului cel puŃin o doime din cota ce s-ar fi
cuvenit fiecăruia în caz de moştenire legală (vezi comentariul la art. 1505).
6. Contractul privind rezerva succesorală trebuie să fie autentificat notarial.
Nerespectarea formei atrage nulitatea contactului (vezi comentariul la art. 213). Chiar
şi în cazul în care în componenŃa moştenirii există bunuri înstrăinare cărora necesită
înregistrarea contractului sau respectarea altor formalităŃi contractul cu privire la cota-
parte legală nu trebuie să fie înregistrat sau supus altor formalităŃi.
7. Prevederile acestui articol nu sancŃionează cu nulitatea actele juridice asupra unei
moşteniri deschise. În acest caz însă avînd în vedere faptul că moştenirea devine parte
a patrimoniului actual al moştenitorului acesta are dreptul să dispună de aceasta, cu
respectarea prevederilor articolului 673 (vezi comentariul).

Articolul 676. Determinarea prestaŃiei de către o parte sau un terŃ

(1) Dacă prestaŃia trebuie determinată de o parte contractantă sau de un terŃ, în

caz de dubiu se consideră că determinarea trebuie făcută în baza unei aprecieri
echitabile.
(2) Determinarea prestaŃiei se face prin declaraŃie faŃă de cealaltă parte.
(3) Dacă determinarea prestaŃiei trebuie făcută de mai mulŃi terŃi, este necesar
acordul lor unanim. Dacă trebuie să fie determinată o sumă dintre mai multe sume
numite, se va avea în vedere suma medie.
(4) Dacă prestaŃia nu corespunde principiului echităŃii, determinarea se face prin
hotărîre judecătorească. În caz de tergiversare sau de refuz, determinarea se face tot
prin hotărîre judecătorească.

1. De regulă părŃile negociază şi fixează în contract prestaŃiile pe care le datorează

fiecare parte. Însă există situaŃii în care contractul prevede că prestaŃia uneia sau
ambelor părŃi ale contractului se determină de către o parte a contractului sau de către
un terŃ. Clauza privind determinarea prestaŃiei de către una dintre părŃi sau de către un
terŃa apare destul de des în contractele în care este dificil de stabilit întinderea
cheltuielilor necesare pentru exercitarea prestaŃiei şi una din părŃi (de regulă debitorul)
sau un terŃ este într-o poziŃie mai bună pentru a evalua cheltuielile necesare pentru
exercitarea prestaŃiei. Spre exemplu în domeniul serviciilor. De menŃionat că părŃile
nu sînt obligate să demonstreze oportunitatea includerii unei asemenea clauze în
contract.
2. DispoziŃiile acestuia articol se aplică aît contractelor unilaterale cît şi contractelor
sinalagmatice.
3. Stipularea în contract a clauzei conform căreia prestaŃia uneia sau ambelor părŃi va fi
determinată de o parte a contractului sau de un terŃ este posibilă deoarece prestaŃia
trebuie să fie determinată sau determinabilă (vezi comentariul la art. 512). Această
posibilitate se întemeiază şi pe regula conform căreia obiectul trebuie să fie
determinat sau determinabil (vezi comentariul la art. 206).
4. În cazul în care prestaŃia trebuie determinată de o parte a contractului sau de un terŃ
există riscul abuzurilor din partea părŃilor sau a terŃilor persoane. Stipularea că
determinarea trebuie făcută în baza unei aprecieri echitabile are drept scop eliminarea
abuzurilor şi protejarea intereselor părŃilor la contract sau a altor persoane interesate
(spre exemplu creditorii debitorului sau a creditorului).

850
5. Prin determinarea prestaŃiei de către părŃi sau de către terŃi trebuie de înŃeles atît
indicarea prestaŃiei de către aceştia cît şi indicarea criteriilor în dependenŃă de care se
determină prestaŃia.
6. PărŃile pot include în contract criteriile care vor sta la baza determinării prestaŃiei de
către părŃi sau de către părŃi. În cazul în care asemenea criterii au fost incluse ele sînt
obligatorii atît pentru partea sau terŃul care urmează să determine prestaŃia cît şi
pentru persoana a cărei prestaŃie se determină (în cazul în care nu aceasta determină
prestaŃia). Dacă în contract nu au fost incluse criterii pentru determinarea prestaŃiei
sau dacă aceste criterii sînt ambigui partea, terŃul sau instanŃa judecătorească care
determină prestaŃia trebuie să o facă în baza unei aprecieri echitabile.
7. În cazul în care prestaŃia este determinată de o parte a contractului determinarea se
face printr-o declaraŃie adresată faŃă de cealaltă parte a contractului. Forma declaraŃiei
nu este relevantă (vezi comentariul la art. 208).
8. Dacă prestaŃia este determinată de un terŃ determinarea se face prin declaraŃie adresată
oricărei părŃi. În cazul în care declaraŃia este adresată ambelor părŃi şi între aceste
declaraŃii există divergenŃe determinantă va fi declaraŃia făcută prima. În cazul în care
nu se poate determina care declaraŃie a fost făcută prima se consideră că terŃul nu a
determinat prestaŃia şi prestaŃia va fi determinată conform regulilor stabilite în alin.
(4).
9. Pentru declaraŃia părŃii sau a terŃului privind determinarea prestaŃie se aplică în mod
corespunzător regulile cu privire la producerea efectului de către manifestările de
voinŃă (vezi comentariul la art. 200).
10. Dacă determinarea prestaŃiei este pusă în seama mai multor terŃi va fi valabilă
desemnarea numai în cazul în care a fost făcută de toŃi terŃii. Nu este necesară o
declaraŃie comună ci doar o declaraŃie identică a tuturor terŃilor. În cazul în care există
divergenŃe între declaraŃiile terŃilor se consideră că determinarea nu a avut loc.
Determinarea prestaŃie se va face în acest caz în conformitate cu prevederile alin. (4).
11. În alin. (3) este stipulată o excepŃie de la regula unanimităŃii între terŃii care determină
prestaŃia. În cazul în care trebuie indicată o sumă şi terŃii vor indica sume diferite
prestaŃia datorată se va determina prin calcularea sumei medii a sumelor indicate de
terŃi. Dacă contractul este multilateral, această dispoziŃie se va aplica mutatis
mutandis (în mod corespunzător) şi în cazul în care prestaŃia trebuie determinată de
mai multe părŃi.
12. În cazul în care partea sau terŃul vor determina prestaŃia cu încălcarea prevederilor
alin. (1) această determinarea se va considera nulă. PrestaŃia urmează să fie
determinată, la cererea celeilalte părŃi, prin hotărîre judecătorească. PrestaŃia se
determină de către instanŃa judecătoreasca cu respectarea regulilor stabilite de părŃi în
contract. În cazul în care aceste reguli lipsesc sau există dubii cu privire la
interpretaera lor instanŃa judecătorească determină prestaŃia în conformitate cu
principiul echităŃii.
13. Dacă prestaŃia trebuia determinată de către un terŃ dreptul de a cere determinarea pe
cale judecătorească a prestaŃiei o au ambele părŃi.
14. PrestaŃia se determină de către instanŃa judecătorească şi în cazul în care partea sau
terŃul întîrzie sau refuză să o determine, precum şi în orice alt caz în care prestaŃia nu
a fost sau nu a putut fi determinată de către parte sau de către terŃ.
15. Se consideră că partea sau terŃul întîrzie să determine prestaŃia în cazul în care nu a
determinat prestaŃia în termenul indicat în contract, care rezultă din uzanŃe sau din
practicile stabilite între părŃi. Dacă în contract lipseşte termenul sau dacă acest termen
nu rezultă din uzanŃe sau din practica stabilită între părŃi se consideră că partea sau

851
 terŃul este în întîrziere dacă nu a determinat prestaŃia într-un termen rezonabil de la
momentul în care măcar una dintre părŃi i-a cerut să determine prestaŃia.
16. În cazul în care prestaŃia trebuie determinată de o partea a contractului aceasta va
răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părŃi prin neexecutarea acestei obligaŃii
în conformitate cu regulile stipulate în contract iar în lipsa unor asemenea reguli în
conformitate cu regulile din partea generală (vezi comentariul la art. 602 şi
următoarele).
17. TerŃul nu răspunde faŃă de părŃile contractului în cazul în care tergiversează
determinarea prestaŃie sau refuză să o determine cu excepŃia cazului în care terŃul, în
temeiul unui contract sau în temeiul unui act juridic unilateral are, faŃă de una sau
ambele părŃi ale contractului obligaŃia de a determina prestaŃia.

Articolul 677. Determinarea contraprestaŃiei

Dacă întinderea contraprestaŃiei nu este determinată, în caz de dubiu determinarea se

face de partea care pretinde contraprestaŃia. DispoziŃia art.676 alin.(4) se aplică în
modul corespunzător.

1. Prevederile acestuia articol se aplică contractelor sinalagmatice adică contractelor în

care obligaŃiile ce revin părŃilor sînt reciproce şi între aceste obligaŃii reciproce există
o interdependenŃă (vezi comentariul la art. 666). Această dispoziŃie se aplică cazurilor
în care deşi nu sînt determinate prestaŃiile ambelor părŃi sau modul de determinare a
acestora contractul rămîne totuşi valabil (vezi comentariul la art. 206 şi 512).
2. Scopul acestui articol este de a stabili care parte are dreptul să determine prestaŃia
corelativă în cazul în care există dubii în privinŃa faptului care dintre părŃi are această
sarcină. Spre deosebire de articolul 676 care reglementează principiile în conformitate
cu care se determină prestaŃia.
3. În conformitate cu dispoziŃiile acestuia articol în caz de dubii prestaŃia corelativă
urmează să fie determinată de către creditorul acestei prestaŃii. Creditorul prestaŃiei
are obligaŃia de a determina prestaŃia corelativă în conformitate cu prevederile art.
676.
4. În cazul în care partea refuză, tergiversează sau din alt motiv nu determină prestaŃia
corelativă în termenul fixat în contract sau care rezultă din lege, uzanŃe sau practicile
stabilite între părŃi prestaŃia corelativă este determinată de către instanŃa de judecată în
conformitate cu prevederile articolului 676 (vezi comentariul). Dreptul de a depune
cerere are partea care trebuie să execute prestaŃia care are dreptul de a cere şi
repararea prejudiciului cauzat prin nedeterminarea prestaŃiei corelative.
5. Dreptul debitorului prestaŃiei de a refuza executarea obligaŃiei pînă la executarea
obligaŃiei corelative nu este atins (vezi comentariul la art. 705 şi 706).

Articolul 678. Aplicarea dispoziŃiilor privind contractele altor obligaŃii

Sub rezerva altor reglementări, dispoziŃiile privind obligaŃiile contractuale sînt

aplicabile şi altor obligaŃii patrimoniale în măsura în care, Ńinîndu-se cont de natura
obligaŃiei, acest lucru este posibil.

1. DispoziŃiile cu privire la contracte se aplică şi obligaŃiilor patrimoniale care i-au

naştere în baza altor temeiuri (vezi comentariul la art. 514).

852
 2. Pentru aplicarea dispoziŃiilor cu privire la obligaŃiile contractuale altor obligaŃii
patrimoniale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiŃii: (a)
obligaŃiile să fie de natură patrimonială; (b) să nu existe reglementări speciale care să
excludă aplicarea dispoziŃiile privind obligaŃiile contractuale altor obligaŃii
patrimoniale sau să limiteze aplicarea acestor dispoziŃii; (c) aplicarea dispoziŃiilor cu
privire la obligaŃiile contractuale să nu contravină naturii acestor obligaŃii.

Capitolul II
INCHEIEREA CONTRACTULUI

Articolul 679. Acordul asupra clauzelor esenŃiale ale contractului

(1) Contractul se consideră încheiat dacă părŃile au ajuns la un acord privind

toate clauzele lui esenŃiale.
(2) Sînt esenŃiale clauzele care sînt stabilite ca atare prin lege, care reies din
natura contractului sau asupra cărora, la cererea uneia din părŃi, trebuie realizat un
acord.
(3) Prin contract se poate naşte obligaŃia de a se încheia un contract. Forma
stabilită pentru contract se aplică şi pentru antecontract.

1. Contractul reprezintă voinŃa concordată a părŃilor (vezi comentariul la art. 666).

Procesul de realizare a acordului de voinŃă a părŃilor asupra clauzelor contractului se
numeşte încheierea contractului. Această procedură se constituie, de regulă, din două
etape interdependente: emiterea propunerii de a încheia contractul (oferta sau
policitaŃiunea) şi acceptarea acestei propuneri (acceptul) care iniŃial apar separate dar
care prin întilnirea lor, ajung a se reuni în ceea ce numim acordul de voinŃă. Nu orice
propunere de a încheia contractul este considerată o ofertă şi nici orice manifestarea a
voinŃei de a accepta oferta nu este considerată acceptare. Pentru a deveni obligatorii
pentru cel care le-a emis atît propunerea de a încheia contractul cît şi consimŃămîntul
de a accepta această propunere trebuie să întrunească condiŃiile prevăzute de lege
(vezi comentariul la art. 681 şi 687). Persoana care a emis oferta se numeşte ofertant.
2. Deşi de regulă contractul se încheie în temeiul emiterii unei oferte şi acceptarea
acesteia de către destinatarul ofertei totuşi existenŃa lor nu este absolut obligatorie
pentru încheierea unui contract. În cazul în care între părŃi va exista un acord cu
privire la condiŃiile esenŃiale ale unui contract părŃile vor fi Ńinute de acest acord chiar
dacă va fi dificil sau imposibil de a stabili dacă a existat ofertă sau accept. PrezenŃa
unei oferte sau a unui accept, de regulă este greu de determinat în cazul în care
contractul este încheiat în rezultatul unor tratative dintre părŃi. Spre deosebire de
ofertă şi accept care sînt obligatorii pentru părŃile toate propunerile şi răspunsurile la
aceste făcute în cadrul tratativelor nu sînt obligatorii pentru participanŃii la tratative.
Pentru părŃi vor apărea careva drepturi şi obligaŃii de natură contractuală numai în
cazul în care totalitatea acestor propuneri şi răspunsuri vor asigura existenŃa unui
acord al părŃilor asupra tuturor condiŃiilor esenŃiale ale contractului negociat de către
părŃi. În acelaşi timp trebuie de menŃionat faptul că participanŃii la tratative sînt
obligate să negocieze cu bună credinŃă şi diligenŃă în caz contrar partea care va fi
considerată vinovată pentru faptul că nu a fost încheiat un contract va fi obligată să
repare cheltuielile făcute de cealaltă parte în măsura în care era îndreptăŃită să
considere că va fi încheiat un contract (vezi comentariul la art. 515).

853
3. Contractul este încheiat între părŃi din momentul în care se realizează un acord cu
privire la condiŃiile esenŃiale ale contractului sau cu privire la condiŃiile referitor la
care trebuie să se realizeze un acord la insistenŃa uneia dintre părŃi, chiar dacă părŃile
nu au realizat un acord asupra tuturor condiŃiilor necesare pentru realizarea
contractului. Nu este relevant dacă lipsa acestor condiŃii se datorează faptului că
părŃile la momentul încheierii contractului nu au cunoscut necesitatea acestor condiŃii
sau în mod deliberat au prevăzut determinare ulterioară a condiŃiilor de către părŃi sau
de către terŃi. În cazul în care părŃile au prevăzut că unele condiŃii vor fi determinate
ulterior de către părŃi sau de către terŃi şi nu există o declaraŃie expresă despre
încheierea contractului în lipsa acestor condiŃii, contractul se va considera încheiat
dacă intenŃia părŃilor de a fi legate prin realizarea acordului asupra celorlalte condiŃii
poate fi dedusă din circumstanŃele cazului. Spre exemplu contractul se va considera
încheiat dacă condiŃiile care urmează să fie determinate ulterior nu sînt esenŃiale, dacă
condiŃiile sînt de aşa natură încît acordul asupra lor poate fi atins doar ulterior sau
dacă contractul a fost executat parŃial.
4. În cazul în care pentru încheierea contractului o parte cere realizarea acordului de
voinŃă asupra unei condiŃii chiar şi nesemnificative acordul de voinŃă nu se va
considera realizat înainte de atingerea acordului cu privire la condiŃia asupra căreia
insistă una din părŃi. Important de menŃionat că pentru ca cererea unei părŃi privind
atingerea acordului cu privire la o anumită condiŃie să devină obligatorie la încheierea
contractului este necesar ca partea să insiste asupra obligativităŃii acestei condiŃii. Nu
este suficient ca partea doar să înainteze această condiŃii ci trebuie să-şi manifeste în
mod neîndoielnic voinŃa de a condiŃiona încheierea contractului de acordul asupra
acestei condiŃii.
5. În conformitate cu principiul consensualismului pentru încheierea contractului nu este
necesar respectarea anumitor formalităŃi. În cazurile în care însă acordul de voinŃă
trebuie să fie însoŃit de respectarea anumitor formalităŃi, spre exemplu trebuie să fie
însoŃit de remiterea materială a lucrului, contractul se va considera încheiat numai
dacă întîlnirea ofertei cu acceptarea se realizează cu împlinirea condiŃiilor
suplimentare.
6. Contractul se consideră încheiat în momentul în care părŃile au realizat un acord de
voinŃă cu privire la toate clauzele esenŃiale ale contractului. Se consideră esenŃiale
acele clauze fără de care contractul nu se consideră încheiate. Nu are nici o importanŃă
faptul dacă clauzele sînt considerate esenŃiale în temeiul legii sau în temeiul voinŃei
oricărei părŃi sau aceasta rezultă din natura contractului.
7. De clauzele esenŃiale ale contractului trebuie deosebite clauzele obişnuite şi clauzele
întîmplătoare. Sînt considerate obişnuite acele clauze ale contractului prezentă sau
lipsa cărora nu afectează faptul încheierii contractului. Clauzele obişnuite se consideră
incluse în contract în momentul în care părŃile au realizat un acord cu privire la
clauzele esenŃiale cu condiŃia că nici una dintre părŃi nu a declarat că trebuie de
realizat un acord cu privire la clauzele obişnuite. În ultimul caz clauzele obişnuite
devin clauze esenŃiale. Clauzele întîmlătoare de asemenea nu influenŃează faptul
încheierii contractului. Dar spre deosebire de clauzele obişnuite acestea nu devin
clauze contractuale dacă nu sînt incluse în contact la voinŃa părŃilor. Totalitatea
clauzelor esenŃiale, obişnuite şi înîmplătoare constituie conŃinutul contactului.
8. În alineatul trei este reglementată în mod expres problema care înaintea adoptării
codului civil se discuta în teorie – problema antecontractului. În conformitate cu
această dispoziŃie antecontractul este acel contract prin care două sau mai multe
persoane se obligă reciproc sau doar o parte se obligă faŃă de cealaltă parte să încheie
un contract. Forma antecontractului este determinată de forma stabilită de lege pentru

854
 contractul pe care s-au obligat să-l încheie ambele sau una din părŃile antecontactului.
Spre exemplu dacă părŃile se obligă să închei un contract de vînzare-cumpărare a unui
imobil antecontractul trebuie autentificat notarial. În cazul în care nu se respectă
condiŃiile privind forma antecontractului vor surveni consecinŃele care sînt stipulate
de lege pentru nerespectarea condiŃiilor privind forma contractului la încheierea căruia
s-au obligat părŃile antecontractului. Trebuie de menŃionat faptul că părŃile
antecontractului pot stabili condiŃii mai dure faŃă de forma antecontractului decît cele
stipulate prin lege. În acest caz nerespectarea condiŃiilor privind forma stabilită de
părŃi va atrage consecinŃele stabilite de lege pentru nerespecatarea acestor condiŃii.
9. Nu vor fi obligatorii în schimb la încheierea antecontactului respectarea altor
formalităŃi stabilite pentru contractul pe care părŃile s-au obligat să-l încheie. Astfel
antecontractul privind contractul de vînzare-cumpărare al unui imobil nu trebuie
înregistrat la cadastrul bunurilor imobile. Lipsa unei norme care ar stipula
obligativitatea respectării acestor condiŃii se explică prin faptul că antecotnractul nu
produce efectele juridice pe care le produce contractul la încheierea căruia sau obligat
părŃile.
10. Nu trebuie de confundat antecontractul sau promisiunea de a contracta, un act juridic
bilateral, care la rîndul său poate fi sinalagmatic sau unilateral, cu promisiunea
unilaterală de a încheia un contract, act juridic unilateral. Pentru promisiunea
unilaterală nu este obligatorie forma stabilită pentru actul juridic pe care promitentul
s-a obligat să-l încheie (vezi comentariul la art. 208 alin. (6).

Articolul 680. Forma contractului108

Dacă pentru valabilitatea contractului legea stabileşte o anumită formă sau dacă
părŃile au prevăzut o anumită formă, contractul se consideră încheiat în momentul
îndeplinirii condiŃiei de formă.

1. Cu privire la forma contractului, act juridic bilaterale sau multilateral, se aplică

regulile cu privire la forma actului juridic (vezi comentariul la art. 208 – 213).
2. Manifestarea de voinŃă a părŃilor va fi nulă de drept şi nu va produce nici un efect
juridic în cazul în care legislaŃia stabileşte condiŃii de formă pentru valabilitatea
actului juridic şi aceste condiŃii nu au fost respectate. Pentru survenirea nulităŃii este
necesară să fie întrunite cumulativ două condiŃii: (a) legea sau părŃile să stabilească
drept condiŃie a valabilităŃii contractului obligativitatea unei anumite forme. Deşi nu
este expres stipulat trebuie de admis că cerinŃe cu privire la forma contractului pot fi
stabilite şi prin uzanŃe sau prin practicile stabilite între părŃi; (b) nerespecatarea formei
să fie sancŃionată cu nulitate. Deci în cazul în care legea, uzanŃele sau practica
stabilită între părŃi sau voinŃa părŃilor nu stabilesc o anumită formă părŃile sînt în drept
să încheie contractul în orice formă, inclusiv verbală. Dar chiar şi în cazul în care sînt
stabilite condiŃii cu privire la forma contractului părŃile pot încheia contractul într-o
altă formă fără a afecta valabilitatea contractului. Regula generală este că dacă părŃile
vor încheia contractul în condiŃii de formă mai riguroase decît cele stabilite de lege,
nerespectarea formei nu va fi sancŃionată. Astfel dacă este stipulată obligativitatea
unui simplu înscris părŃile pot autentifica contractul notarial. Nerespectarea formei nu
va afecta valabilitatea contractului nici în cazul în care forma nu este cerută pentru
108
Prin includerea acestei norme care a fost preluată de la rusi noi ne-am aventurat in discutia cu privire la
diferenŃa dintre nulitatea contractului şi inexistenŃa acestuia. Această distincŃie in literatura este considerată fără
sens.

855
 valabilitate. Spre exemplu în cazul în care nerespectarea formei este sancŃionată cu
imposibilitatea invocării probei cu martori pentru a dovedi contractul (vezi
comentariul la art. 211). Cu privire la efectele nerespectării formei contractului
trebuie de menŃionat două reguli: (a) nererspectarea formei în cazul în care contractul
trebuie autentificat notarial atrage nulitatea contractului în toate cazurile (vezi
comentariul la art. 213); (b) nerespectaera cerinŃelor privind întocmirea unui simplu
înscris atrage nulitatea contractului numai în cazul în care un atare efect pentru cazul
cînd nu sînt respectate condiŃiile de formă este stipulat expres prin lege sau prin
acordul părŃilor.
3. . Sintagma contractul se consideră încheiat trebuie interpretată în sensul că nu se
produc efecte juridice. Adică manifestarea de voinŃă există dar această voinŃă comună
a părŃilor nu produce efecte juridice.
4. În practica comercială, în special în cazul contractelor de o complexitate mare, destul
de des părŃile semnează „Acorduri preliminare”, „Memorandumuri”, „Scrisori de
intenŃie” si alte documente în care se includ condiŃiile acordurilor atinse la o anumită
etapă a negocierilor. În acelaşi timp părŃile convin să semneze ulterior un document
final. Valoarea juridică a acestui document final depinde de voinŃa părŃilor sau cel
puŃin a uneia dintre părŃi. Regula generală este că semnarea unui document ulterior nu
afectează contractul care deja s-a încheiat între părŃi prin realizarea acordului asupra
tuturor condiŃiilor prevăzute de lege, uzanŃe sau practica stabilită de părŃi sau asupra
cărora a insistat măcar una dintre părŃi. Dacă însă ambele părŃi sau măcar una din părŃi
condiŃionează încheierea contractului prin semnarea unui document final, între părŃi
nu vor apărea relaŃii contractuale chiar dacă va exista acord cu privire la toate
condiŃiile contractului, inclusiv cele asupra cărora insistă măcar una dintre părŃi.

Articolul 681. Oferta

(1) Ofertă de a contracta este propunerea, adresată unei sau mai multor
persoane, care conŃine toate elementele esenŃiale ale viitorului contract şi care reflectă
voinŃa ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei.
(2) Oferta produce efecte numai dacă a ajuns la destinatar înainte de a fi
revocată.
(3) O propunere adresată unui cerc nedeterminat de persoane (ofertă publică)
este o chemare la ofertă dacă această propunere nu conŃine nici o manifestare expresă a
voinŃei de a fi legat prin acceptare.
(4) Oferta trebuie să fie fermă, univocă, serioasă şi completă.

1. În acest articol sînt stipulate condiŃiile pe care trebuie să le întrunească propunerea de

a încheia un contract pentru a fi considerată ofertă. Această normă are un rol
fundamental pentru procesul încheierii contractului. În dependenŃă de modul în care
este interpretată această normă va depinde faptul dacă este încheiat un contact şi care
este conŃinutul acestui contract. Judecătorul care se pronunŃă asupra fondului va
determina de fiecare dată dacă o propunere privind încheierea unui contract conŃine
toate elementele pentru a fi considerată ofertă.
2. Pentru aceasta va trebui de făcut o distincŃie între ofertă şi alte comunicări dintre părŃi
făcute în timpul negocierii unui contract. În alin. (1) sînt stipulate două condiŃii la
îndeplinirea cărora o propunere privind încheierea contractului este considerată
ofertă:(a) propunerea să fie suficient definită pentru a permite încheierea contractului

856
 doare prin acceptarea acesteia; (b) să indice intenŃia ofertantului de a fi legat prin
ofertă în cazul acceptării acesteia. În cazul lipsei uneia dintre aceste două condiŃii
propunerea de a încheia un contract este doar o chemare la ofertă.
3. Propunerea de a încheie un contract se consideră suficient de definită în cazul în care
toate condiŃiile esenŃiale ale viitorului contract (vezi comentariul la art. 679) se conŃin
în această propunere. Nu există o regulă generală pentru a arăta care condiŃii exact
trebuie să le întrunească propunerea de încheiere a contractului. Poate fi considerată
oferă chiar şi propunerea în care nu este descrisă calitatea prestaŃiei (vezi comentariul
la art. 589), nu este determinat preŃul (vezi comentariul la art. 756), nu este stabilit
locul (vezi comentariul la art. 573) sau momentul (vezi comentariul la art. 575)
executării. Deci dacă propunerea este sau nu suficient de definită se stabileşte în
fiecare caz aparte Ńinînd cont şi de voinŃa părŃilor şi de posibilitatea de stabili unele
condiŃii ale contractului în situaŃia în care părŃile nu le-au stabilit în contract.
4. Stabilirea intenŃiei părŃii de a fi legată prin acceptarea propunerii de a încheia un
contract deseori este dificilă deoarece foarte rar în propunere se menŃionează expres
această intenŃie. Sarcina de a stabile prezentă sau lipsa intenŃiei revine instanŃei de
fond. Primul indiciu pentru calificarea unei propuneri drept ofertă este modul în care
este prezentată propunerea (definirea acesteia în calitate de „ofertă” sau în calitate de
„scrisoare de intenŃie”). Modul care este prezentă propunerea însă nu este decisiv. O
mai mare importanŃă o are conŃinutul şi destinatarul propunerii. De regulă, propunerea
mai detaliată poate fi mai uşor considerată drept ofertă decît propunerea emisă în
termeni generali. De asemenea, propunerea adresată uneia sau mai multor persoane
concrete mai degrabă este o ofertă pe cînd propunere adresată publicului larg mai
degrabă nu este o ofertă.
5. Lipsa sau prezenŃa intenŃiei de a fi legat prin acceptarea propunerii este criteriul cu
ajutorul căreia se face distincŃie între oferta publică şi publicitate. Va fi considerată
publicitate orice notificare a publicului larg despre intenŃia unei persoane fizice sau
juridice de a vinde anumite bunuri chiar dacă se indică cantitatea bunurilor, preŃul
acestora, termenul şi condiŃiile de livrarea şi alte condiŃii ale viitorului contract dacă
cel care a plasata anunŃul nu şi-a manifestat în mod expres voinŃa de a fi legat prin
acceptarea acestei propuneri sau dacă această intenŃie nu poate fi dedusă cu
certitudine din această notificare.
6. O propunerea poate să nu fie considerată ofertă chiar şi în cazul în care conŃine toate
condiŃiile esenŃiale ale contractului dacă include condiŃia privind negocierea ulterioară
a unor condiŃii chiar dacă acestea sînt neesenŃiale deoarece din această propunere nu
rezultă voinŃa ofertantului de a fi legat prin acceptarea propunerii. Propunerea privind
încheierea contractului în care se prevede negocierea ulterioară a unor condiŃii va fi
totuşi considerată ofertă dacă din propunere rezultă cu certitudinea că prin propunerea
privind negocierea ulterioară a condiŃiilor nu se condiŃionează încheierea contractului.
7. Oferta poate să fie expresă în cazul în care se face o invitaŃia expresă de a încheia un
contract sau tacită, în cazul în care poate fi dedusă din comportamentul ofertantului
(spre exemplu: expunerea mărfii în vitrină cu indicarea preŃului, plasarea unui
distribuitor sau a unui automat într-un loc public, plasarea unui automobil pentru
îmbarcare în staŃie).
8. Deşi în alin. (1) este prevăzut că constituie ofertă numai propunerea adresată unui cerc
determinat de persoane există posibilitatea de a considera drept ofertă şi propunerea
adresată unui cerc nedeterminat de persoane. În contextul dreptului internaŃional
privat trebuie de Ńinut cont de existenŃa Ńărilor în care oferta publică nu este admisă. În
acest caz o propunere adresată unui cerc nedeterminat de persoane este considerată
doar o chemare la ofertă. În Republica Moldova a fost acceptată o soluŃie intermediară

857
 care a fost preluată din art. 14 la CIVM. Regula de bază în acest caz cere ca oferta să
fie adresată uneia sau mai multor persoane, deci unui cerc de persoane determinat
(alin. 1). În acelaşi timp în alin. (3) este stipulat că dacă persoana care a făcut unui
cerc nedeterminat de persoane o propunere privind încheierea contractului îşi va
manifesta în mod expres voinŃa de a fi legată prin propunerea sa atunci această
propunere va fi considerată ofertă. Modul de exprimare a voinŃei nu este supus nici
unor condiŃii. Astfel se poate de indicat în propunere că aceasta este o ofertă publică,
se poate inseră menŃiunea că ofertantul se va considera legat de acceptarea propunerii
de către orice persoană sau alte sintagme din care se poate cu certitudine deduce că
cel care a făcut propunerea a intenŃionat să fie legat prin acceptarea propunerii.
9. Chiar şi în cazul în care oferta a fost făcută unui cerc nedeterminat de persoane oferta
nu se consideră făcută pentru orişice persoană în măsura în care calităŃile personale
ale destinatarului ofertei sînt esenŃiale pentru ofertant. În acest caz oferta se consideră
adresată persoanelor care întrunesc calităŃile care sînt esenŃiale pentru ofertant. Spre
exemplu oferta privind executarea anumitor lucrări care necesită calităŃi deosebite se
consideră adresată numai persoanelor care posedă calităŃile necesare pentru efectuarea
acestor lucrări. Numai acceptul parvenit din partea acestor persoane va atrage după
sine încheierea contractului.
10. În alin. (2) este stipulat că oferta va produce efecte juridice numai în cazul în care va
ajunge la destinatar înainte de a fi revocată (retractată). Această dispoziŃie este
similară celei din art. 15 al CIVM. Modul de expediere poate fi oricare – verbal, prin
poştă sau alte mijloace de comunicare. Alegerea modului de expediere a ofertei
depinde de voinŃa ofertantului. Oferta se consideră că a ajuns la destinatar în cazul în
care este comunicată oral destinatarului sau oricărei persoane care poate acŃiona în
numele destinatarului sau în cazul în care oferta este scrisă, dacă a ajuns la domiciliul
sau sediul ofertantului sau la o altă adresă pentru comunicaŃii a acestuia. Oferta nu
trebuie să ajungă în mîna destinatarului. Este suficient să fie înmînată unui angajat al
destinatarului, să fie plasată în cutia poştală a destinatarului sau să fie recepŃionată
prin faxul, telexul sau computerul destinatarului.
11. Momentul de cînd oferta produce efecte juridice are o importanŃă deosebită pentru
încheierea contractului. În primul rînd momentul de cînd oferta produce efecte
juridice determină momentul de cînd oferta poate fi acceptată de către destinatar.
Chiar dacă destinatarul ofertei a aflat despre existenŃa ofertei el nu poate să accepte
oferta atîta timp cît oferta nu a fost expediată destinatarului şi nu a ajuns la acesta
(vezi comentariul la art. 200). În al doilea rînd pînă la momentul în care a produs
efecte juridice oferta poate fi revocată (retractată) (vezi comentariul la art. 683). În al
treilea rînd riscul denaturării conŃinutului ofertei este suportat de ofertant. Adică dacă
va exista o neconcordanŃă între conŃinutul ofertei emis de către ofertant şi conŃinutul
ofertei pe care a primit-o destinatarul ofertei ofertantul va suporta riscul acestei
neconcordanŃe. Spre exemplu dacă destinatarul ofertei va expedia mărfurile indicate
în ofertă iar ofertantul de fapt a solicitat alte mărfuri toate cheltuielile legate de
transportarea mărfurilor spre ofertant şi eventual spre destinatar vor fi suportate de
către ofertant. De menŃionat că în cazul în care vor exista divergenŃe între propunerea
expediată de ofertant şi propunerea recepŃionată de către destinatarul ofertei contractul
nu se va considera încheiat (vezi comentariul la art. 196 şi 666).
12. În alineatul patru este stabilit că propunerea de a încheia un contract pentru a fi
considerată ofertă trebuie să fie fermă, univocă, serioasă şi completă.
(a) Propunerea este fermă în cazul în care este neîndoielnică şi prin acceptarea ei
contractul se va considera încheiat. Nu va fi fermă spre exemplu propunerea

858
 de a vinde un lucru în cazul în care vînzătorul şi-a rezervat dreptul de a
modifica preŃul acestuia.
(b) Propunerea este univocă în cazul în care nu este susceptibilă de mai multe
interpretări. Spre exemplu este echivocă expunerea mărfii în vitrină fără
indicarea preŃului, deoarece marfa respectivă ar putea fi un element de decor al
vitrinei.
(c) Propunerea de a încheia un contract nu este serioasă în cazul în care a fost
făcută în glumă, din curiozitatea sau în alt scop fără intenŃia de a fi legat prin
acceptarea propunerii. Spre exemplu nu va fi considerată ofertă propunerea
unei peroane de a vinde la un preŃ derizoriu un cal de curse care nu a ocupat
locul preconizat, făcută imediat după încheierea cursei.
(d) Oferta este completă în cazul în care conŃine toate elementele necesare pentru
încheierea contratului şi simpla acceptare a ofertei va duce la apariŃia
contractului.

Articolul 682. Valabilitatea ofertei

(1) Valabilitatea ofertei nu depinde de forma în care a fost făcută.

(2) Oferta este valabilă, nulă sau anulabilă conform prevederilor aplicabile
actului juridic.

1. În acest articol este consfinŃită libertatea formei ofertei. O ofertă va fi valabilă

indiferent de forma în care a fost făcută chiar dacă pentru încheierea contractului
pentru care a fost făcută oferta sînt stabilite anumite condiŃii de formă. În condiŃiile în
care nu există cerinŃe de formă oferta poate fi făcută în toate cazurile în orice formă,
inclusiv verbal. Aceasta normă este în concordanŃă du prevederile art. 208 alin. (6)
care stipulează în mod expres că promisiunea de a încheia un act juridic nu trebuie să
îmbrace forma stabilită pentru acel act. Nu va depinde valabilitatea ofertei nici de
modul în care a fost făcută oferta – nemijlocit sau prin mijloace de comunicare.
2. Deşi valabilitatea ofertei nu depinde de forma stabilită de lege sau de părŃi pentru
contractul în scopul încheierii căruia a fost făcută oferta în cazul în care oferta va fi
făcută în altă formă decît forma contractului, de regulă, vor surveni anumite
consecinŃe. Aceste consecinŃe însă vor surveni nu pentru ofertă ci pentru contractul
care va fi încheiat prin acceptarea ofertei respective. Aşa cum in acest caz contractul
va fi încheiat fără respectarea condiŃiilor de formă vor surveni consecinŃele stabilite de
lege pentru nerespectarea formei contractului respectiv (vezi comentariul la art. 211,
213 şi 680). Aceste consecinŃe vor surveni chiar şi în cazul în care acceptul va fi făcut
în forma stabilită de lege pentru contractul în scopul încheierii căruia a fost făcută
oferta.
3. În alin. (2) este stipulat că condiŃiile de valabilitate sau nulitate (absolută sau relativă)
a ofertei se determină în conformitate cu regulile stabilite pentru actele juridice (vezi
comentariul la art. 199 – 233). Aceasta este regula generală de la care pot exista
excepŃii. O excepŃie este stipulată în alin. (1).
4. Prevederile alineatului (2) nu trebuie interpretată în sensul că oferta nu este un act
juridic. Oferta este în mod indiscutabil un act juridic unilateral deoarece este o
manifestarea de voinŃă unilaterală care are drept scop naşterea, modificare sau
stingerea unui raport juridic (vezi comentariul la art. 681). Actul juridic de asemenea
reprezintă manifestarea de voinŃă care are drept scop naşterea, modificarea sau
stingerea unui raport juridic civil (vezi comentariul la art. 195). Din aceasta rezultă că

859
 asupra ofertei se vor aplica nu numai normele din articolele 199 – 233 ci şi alte norme
aplicabile actelor juridice, în măsura în care aceasta nu contravine reglementărilor
speciale şi reglementările corespund caracterului unilateral al ofertei (vezi
comentariul la art. 681 – 686).
5. La aplicarea acestui articol trebuie să se facă distincŃie între valabilitatea sau nulitatea
ofertei şi revocarea (retractarea) ofertei. În primul caz este vorba de condiŃiile
manifestării de voinŃă a ofertantului şi este supusă analizei problema dacă această
manifestare de voinŃă întruneşte condiŃiile necesare pentru a fi considerată o ofertă.
Dacă se va stabili că manifestarea de voinŃă nu întruneşte condiŃiile necesare pentru a
fi considerată ofertă problema revocării (retractării) ofertei nu se mai pune deoarece
nu avem o ofertă. Dacă însă manifestarea de voinŃă întruneşte condiŃiile necesare
pentru a fi considerată ofertă se poate pune şi problema dreptului de a revoca
(retracta) oferta, problema momentului pînă cînd poate avea loc revocarea (retractare),
efectele revocării (retractării) şi alte probleme ce Ńin de revocarea (retractarea) ofertei.

Articolul 683. Revocarea ofertei

(1) O ofertă poate fi revocată cu excepŃia cazului în care ea include un termen

pentru acceptare sau a cazului în care este irevocabilă în alte temeiuri.
(2) Oferta, chiar şi irevocabilă, poate fi revocată dacă revocarea ajunge la
destinatarul ofertei cel tîrziu concomitent cu oferta.
(3) Oferta primită de destinatar nu poate fi revocată în termenul de acceptare
stabilit în ofertă sau, dacă acest termen nu este stabilit sau este nejustificat de mic, în
termenul necesar pentru ca destinatarul să poată exprima acceptarea şi ca răspunsul să
ajungă la ofertant conform circumstanŃelor cazului, practicii stabilite între părŃi şi
uzanŃelor.

1. Problema dacă o ofertă poate sau nu poate fi revocată este una dintre cele mai
controversate probleme în materia încheierii contractului. Diapazonul opiniilor
variază începînd cu concepŃia americană care prevede că oferta este, de regulă,
revocabilă în orice moment, pînă la concepŃia adoptată de unele Ńări din sistemul de
drept continental conform căreia oferta este irevocabilă. Codul civil, aparent, a
adoptat concepŃia caracterului revocabil al ofertei prin includerea acestei norme care
practic reproduce art. 16 şi 17 ale ConvenŃiei de la Viena asupra contractelor de
vînzare internaŃională de mărfuri (CVIM).
2. Regula stipulată în alineatul 1 este că oferta poate fi revocată de către ofertant în toate
cazurile în care nu există un text de lege care interzice revocarea ofertei. Revocarea se
face prin declaraŃie adresată destinatarului ofertei. Considerăm că nu este exclusă
posibilitatea revocării ofertei prin acŃiuni ale ofertantului în cazul în care
comportamentul acestuia poate fi interpretat de către destinatarul ofertei în sensul că
ofertantul o revocat oferta.
3. În lipsa unor reglementări speciale cu privire la momentul pînă la care ofertantul are
dreptul să revoce oferta trebuie de considerat că acest drept există pînă în momentul în
care acceptul s-a întîlnit cu oferta (vezi comentariul la art. 699). SoluŃia aleasă de
legiuitor este deosebită de soluŃia acceptată de CVIM care limitează dreptul
ofertantului de a revoca oferta pînă în momentul în care destinatarul ofertei a expediat
acceptul.

860
4. În conformitate cu regula generală manifestarea de voinŃă a persoanelor fizice şi
juridice produce efecte juridice din momentul în care a fost exteriorizată. Pentru
încheierea contractului însă legiuitorul a stipulat că manifestarea de voinŃă produce
efecte din momentul în care a ajuns la cealaltă parte. Astfel şi oferta (art. 681) şi
acceptul (art. 687) şi declaraŃia de revocare a ofertei (art. 683 alin. (2)) produc efecte
juridice din momentul în care au ajuns la destinatar. Deci trebuie de considerat că
oferta este considerată revocată din momentul în care la destinatarul ofertantul a ajuns
declaraŃia de revocare cu condiŃia că la acel moment ofertantului nu-i parvenise
acceptul. În cazul în care declaraŃia de revocare a produs efecte juridice orice
manifestare de voinŃă a destinatarului ofertei nu va mai produce efecte juridice.
Contractul nu se va considera încheiat chiar dacă declaraŃia despre acceptare a fost
expediată de către destinatarul ofertei în termen util.
5. În acest context, în cazul în care contractul se încheie în temeiul unui schimb de
scrisori apare problema şi pentru ofertant cît şi pentru destinatarul ofertei de a
cunoaşte dacă declaraŃia despre revocarea ofertei a ajuns la destinatarul ofertei înainte
ca acceptul să parvină ofertantului. Momentul parvenirii declaraŃiei despre revocarea
ofertei la destinatarul ofertei şi a acceptului la ofertant se va stabili de către instanŃa de
fond în dependenŃă de circumstanŃele fiecărui caz, în baza probelor prezentate de către
părŃi. Ofertantul trebuie să demonstreze că destinatarului ofertei i-a parvenit declaraŃia
de revocare şi data la care a parvenit iar destinatarul ofertei trebuie să demonstreze că
acceptul a ajuns la ofertant înainte ca declaraŃia despre revocarea acceptului să fi
parvenit destinatarului ofertei.
6. La soluŃionarea dreptului de a revoca oferta trebui de Ńinut cont de faptul că în unele
cazuri este posibil de acceptat oferta prin săvîrşirea unor acŃiuni, spre exemplu
expedierea bunurilor, fără a mai fi necesară trimiterea unei declaraŃii despre acceptare
ofertantului (vezi comentariul la art. 687). Deoarece în acest caz acceptul produce
efecte din momentul săvîrşirii acŃiunilor respective (cu condiŃia că oferta mai era
valabilă la momentul săvîrşirii acŃiunilor) ofertantul nu mai are dreptul să revoce
oferta după săvîrşirea acŃiunilor. Momentul în care ofertantul a aflat despre savîrşirea
acŃiunilor nu este relevant deoarece în acest caz acceptul a produs efecte juridice din
momentul săvîrşirii acŃiunilor.
7. În alineatul (1) sînt stipulate două excepŃii de la regula generală a caracterului
revocabil al ofertei: (a) cînd oferta include un termen pentru acceptare. Este vorba de
situaŃia în care ofertantul stabileşte în mod expres termenul în care poate fi acceptată
oferta; (b) în alte cazuri cînd oferta este irevocabilă în baza altor temeiuri. Alt temei
de irevocabilitate este spre exemplu cazul cînd oferta include în sine o menŃine despre
faptul că este irevocabilă. Această menŃiune poate fi făcută în diferite moduri (spre
exemplu – „aceasta este o ofertă fermă” sau „oferta va fi menŃinută pînă la momentul
primirii răspunsului”. Caracterul irevocabil al ofertei poate fi dedus şi din declaraŃiile
sau din comportamentul ofertantului (spre exemplu ofertantul declară că nu va mai
face o ofertă similară pînă nu va primi răspuns de la destinatarul ofertei). În
conformitate cu principiul bunei credinŃe trebuie considerat că oferta este irevocabilă
şi în cazul în care pentru destinatarul ofertei era rezonabil să considere oferta
irevocabilă şi el a acŃionat mizînd pe caracterul irevocabil al ofertei. Caracterul
irevocabil al ofertei putea să fie indus fie de comportamentul ofertantului fie de natura
ofertei (spre exemplu oferta pentru acceptarea căreia sînt necesare investigaŃii
costisitoare). AcŃiunile efectuate de destinatarul ofertei mizînd pe caracterul irevocabil
al ofertei puteau consta, spre exemplu, în pregătirea pentru producerea unor bunuri,
procurarea sau închirierea echipamentelor şi utilajelor dacă aceste acŃiuni puteau fi
considerate normale în activitatea comercială sau puteau fi în alt mod prevăzute de

861
 ofertant. Trebuie de menŃionat că în acest caz nu este necesar ca în ofertă să fie indicat
că oferta este irevocabilă sau caracterul irevocabil nu trebuie să rezulte din textul
ofertei.
8. Alineatul (2) consacră libertatea ofertantului de a-şi modifica intenŃia şi de a decide să
nu mai încheie contractul sau să înlocuiască oferta iniŃială cu o altă ofertă, indiferent
de faptul dacă oferta iniŃială trebuia să fie irevocabilă sau nu. Folosirea dreptului
stipulat în acest alineat este condiŃionată de informarea destinatarului ofertei despre
schimbarea intenŃiei ofertantului înainte sau în momentul în care acesta este informat
despre oferta iniŃială. Legiuitorul nu face diferenŃă între retractarea (anularea) ofertei
şi revocarea acesteia. DiferenŃa constă în aceia că poate fi retractată (anulată ) doar o
ofertă care încă nu a produs efecte juridice şi poate fi revocată numai oferta care a
produs efecte juridice (vezi comentariul la art. 681). Această diferenŃă este prevăzută
de unele legislaŃii naŃionale sau convenŃii internaŃionale (vezi spre exemplu art. 15 şi
16 ale CIVM) şi trebuie de Ńinut cont de ea în cazul raporturilor de drept privat
internaŃional.
9. În alineatul (3) este practic repetată prevederea alineatului (1) despre caracterul
irevocabil al ofertei în cazul în care este stabilit un termen pentru acceptare şi
concomitent se prevede că în fiecare caz ofertantul nu are dreptul să revoce oferta un
termen minim necesar pentru ca destinatarul ofertei să poate accepta oferta şi pentru
ca acceptul să ajungă la destinatar. Aceste prevederi ar putea fi interpretate în sensul
că în toate cazurile oferta este irevocabilă pe durata unui termen minim necesar
destinatarului ofertei pentru a evalua oferta, pentru a expedia acceptul şi pentru ca
acceptul să ajungă la ofertant. Durata termenului în interiorul căruia ofertantul nu are
dreptul să revoce o ofertă chiar şi revocabilă se stabileşte de către instanŃă în
dependenŃă de circumstanŃele cazului, uzanŃe şi de practicile stabilite între părŃi.
10. În scopul protecŃiei destinatarului ofertei legiuitorul a stabilit în alineatul (3) că
termenul în interiorul căruia ofertantul nu are dreptul să revoce oferta se va determina
în dependenŃă de circumstanŃele cazului, de uzanŃe şi de practicile stabilite între părŃi
şi în cazul în care ofertantul a stabilit destinatarul ofertei un termen nejustificat de
mic. Trebuie de considerat că termenul este nejufistificat de mic în cazul în care este
evident că destinatarul ofertei nu ar fi putut analiza oferta, emite expedia acceptul
astfel încît acesta să ajungă la ofertant în termenul stabilit. Dacă termenul este sau nu
nejustificat de mic se va stabile de către instanŃă în fiecare caz aparte în dependenŃă de
circumstanŃele cazului. InstanŃa va şine cont de uzanŃe şi de practicile stabilite între
părŃi.

Articolul 684. Oferta irevocabilă

O stipulare prin care o parte se obligă să intre într-un anumit contract cu o altă parte,
la cererea acesteia, constituie ofertă irevocabilă.

Deşi prevede că clauza prin care o parte se obligă să intre într-un anumite contract cu altă
parte la cererea acesteia constituie o ofertă irevocabilă scopul acestuia articol nu este de a
echivala regimul juridic al ofertei şi al antecontractului (promisiunii de a contracta). Aceasta
nu este posibil în condiŃiile în care oferta este un act juridic unilateral şi deci reprezintă
manifestarea de voinŃă doar a unei persoane iar antecontractul este un act juridic bilateral şi
reprezintă voinŃa concordată a cel puŃin două părŃi, chiar şi în cazul în care doar una dintre
părŃi se obligă faŃă de cealaltă să încheie un contract la cererea acesteia. Scopul acestuia
articol este de a stabili că regulile cu privire la încheiere contractului prin întîlnirea ofertei cu

862
acceptul se vor aplica şi în cazul în care contractul se încheie în temeiul unei promisiuni a
unei părŃi de a încheia contractul la cererea celeilalte părŃi. Adică în acest caz se vor aplica
regulile cu privire la revocarea ofertei irevocabile, cu privire la modul de acceptarea a ofertei,
cu privire la soluŃionarea situaŃiilor în care acceptul va parveni cu întîrziere sau va conŃine
modificări sau completări, cu privire la momentul şi locul încheierii contractului şi alte reguli
cu privire la încheierea contractului. Aplicarea acestor norme însă trebuie să se facă tinîndu-
se cont de faptul că obligaŃia de a încheia contractul a apărut în temeiul unui antecontract.

Articolul 685. Valabilitatea în caz de deces sau de pierdere a capacităŃii de

exerciŃiu

Oferta nu îşi pierde valabilitatea prin decesul sau pierderea capacităŃii de

exerciŃiu a unei părŃi şi nici dacă una din părŃi pierde dreptul de a încheia contracte ca
rezultat al transmiterii patrimoniului ei în administrare unei alte persoane.

1. Scopul acestuia articol este de a consfinŃi valabilitatea ofertei în situaŃii în care

ofertantul sau destinatarul ofertei nu mai este în viaŃă sau nu mai dispune de
capacitatea necesară pentru înaintarea ofertei. Această dispoziŃie reproduce în mare
parte dispoziŃia din art. 200 alin. (3).
2. Acesta articol nu condiŃionează valabilitatea ofertei sau a acceptului în cazul în care
ofertantul sau destinatarul ofertei a decedat şi-a pierdut capacitate de exerciŃiu sau
dreptul de a încheia contracte din cauza transmiterii patrimoniului în administrarea
unor terŃi de faptul ca oferta sau acceptul să producă efecte juridice (vezi comentariul
la art. 681). Deci în cazul survenirii acestor circumstanŃe înainte ca oferta sau acceptul
să ajungă la destinatar oferta sau acceptul vor rămîne valabile. Este necesar însă ca
atît oferta cît şi acceptul să fie expediate de către ofertat, respectiv de către
destinatarul ofertei.
3. Oferta sau acceptul nu îşi pierde valabilitatea nu numai în cazurile în care decesul
ofertantului sau al destinatarului ofertei a fost constat fizic ci şi în cazurile în care
decesul a fost declarat în ordinea stabilită de lege (vezi comentariul la art. 52). Cu atît
mai mult nu-şi va pierde valabilitatea ofertei în cazul în care ofertantul sau
destinatarul ofertei va fi declarat dispărut fără de veste (vezi comentariul la art. 49).
Avînd în vedere însă termenii destul de lungi pentru declararea unei persoane
decedate sau dispărute fără de veste şi termenii restrînşi de valabilitate a ofertelor
asemenea cazuri sînt puŃin probabile.
4. Prin pierderea capacităŃii de exerciŃiu al ofertantului sau al destinatarului ofertei în
sensul acestui articol trebuie de înŃeles toate situaŃiile în care persoana nu dispune de
capacitatea deplină de exerciŃiu, deci atît declararea persoanei incapabile (vezi
comentariul la art. 24) cît şi limitare capacităŃii de exerciŃiu (vezi comentariul la art.
25).
5. Valabilitatea ofertei sau a acceptului nu este afectată nici în cazul în care patrimoniul
ofertantului sau al destinatarului ofertei a fost transmis în administrare fiduciară unui
terŃ. Această dispoziŃie se aplică şi în cazul în care a fost transmis în administrare
fiduciară nu întregul patrimoniu ci şi o fracŃiune a acestuia sau chiar şi anumite
bunuri. Temeiul transmiterii patrimoniului (încheierea unui contract de administrare
fiduciară de către titularul patrimoniului sau transmiterea patrimoniului în
administrare fiduciară în baza hotărîrii unui organ abilitat) nu este relevant pentru
aplicarea dispoziŃiilor acestuia articol.

863
6. Deşi oferta sau acceptul rămîn valabile în cazul decesul sau pierderii capacităŃii de
exerciŃiu a uneia dintre părŃi sau în cazul în care una din părŃi pierde dreptul de a
încheia contracte datorită transmiterii patrimoniului în administrare fiduciară, pentru
procedura de încheiere a contractului survin anumite consecinŃe. Astfel în cazul în
care a decedat sau a fost declarat decedat destinatarul ofertei oferta poate fi acceptată
de către moştenitorii acestuia sau de către executorul testamentar. În cazul în care
destinatarul ofertei este declarat decedat pentru valabilitatea acceptării ofertei de către
moştenitori sau executorul testamentar este necesar ca ofertantul să fie de bună
credinŃă. Dacă destinatarul ofertei a fost declarat incapabil oferta poate fi acceptată de
către tutorele acestuia. Însă în cazul în care destinatarul a fost limitat în capacitatea de
exerciŃiu oferta poate fi acceptată doar de către destinatarul ofertei însă pentru ca
acceptul să producă efecte juridice este necesar şi acordul curatorului. Momentul cînd
se va exprima acordul curatorului nu este relevant, adică acordul poate fi exprimat
pînă la expedierea acceptului sau după expedierea acestuia. De asemenea curatorul
poate confirma acceptul şi după ce acesta va ajunge la ofertant (vezi comentariul la
art. 202, 203 şi 204). În cazul în care ofertantul a fost declarat incapabil acceptul va
produce efecte juridice dacă va fi expediat tutorelui său, cu excepŃia cazului în care
acceptul produce efecte juridice fără a fi necesară notificarea ofertantului . În cazul în
care ofertantul a decedat acceptul produce efecte juridice dacă parvine executorului
testamentar sau oricărui dintre moştenitori.
7. Deşi nu este stipulată expres nici o excepŃie trebuie de considerat că decesul uneia
dintre părŃi va afecta valabilitatea ofertei sau a acceptului în cazul în care oferta
respectiv acceptul au fost făcute datorită calităŃilor personale ale destinatarului ofertei
şi respectiv al ofertantului. În aceste caz ofertantul a intenŃionat să încheie contractul
doar cu persoanele cărora le-a făcut oferta şi nu cu succesorii acestora. Spre exemplu
propunerea adresată unui cunoscut pianist de a susŃine un concert nu va putea fi
acceptată de către succesorii acestuia, chiar dacă aceştia sînt pianişti. Vor fi nule
oferta şi acceptul şi în cazul în care prestaŃia din contractul care urma să fie încheiat
putea fi executată doar de ofertant respectiv de destinatar sau era destinată personal
ofertantului, respectiv destinatarului ofertei.

Articolul 686. Caducitatea ofertei

Oferta devine caducă dacă nu a fost acceptată în termen sau dacă este respinsă.

1. Prin caducitatea ofertei trebuie de înŃeles încetarea forŃei juridice a acesteia în temeiul
unor circumstanŃe care au intervenit după ce oferta a produs efecte juridice. Oferta
încetează de a produce efecte juridic independent de voinŃa ofertantului sau a
destinatarului ofertei, chiar dacă temeiul caducităŃii ofertei este rezultatul voinŃei
uneia dintre părŃi.
2. Dacă răspunsul destinatarului ofertei nu a parvenit ofertantului în termenul stabilit
expres sau implicit oferta va deveni caducă la împlinirea termenului în care trebuia să
fie acceptată, cu excepŃia cazului în care, în condiŃiile art. 692, contractul se va
considera încheiat în pofida faptului că acceptul a parvenit ofertantului după expirarea
termenului pentru acceptare.
3. În cazul în care oferta a fost respinsă de către destinatarul ofertei aceasta devine
caducă din momentul în care răspunsul destinatarului ofertei a parvenit ofertantului.
Scopul acestei prevederi este de a-l elibera pe ofertant înainte de împlinirea
termenului de obligaŃia pe care şi-a asumat-o prin ofertă.

864
 4. Oferta poate fi respinsă în mod expres sau indirect (implicit). În mod expres oferta se
respinge în cazul în care destinatarul ofertei face o declaraŃie expresă în acest sens. În
mod indirect oferta este respins atunci cînd lipseşte o declaraŃie expresă dar din
comportamentul sau declaraŃiile destinatarului ofertei rezultă voinŃa acestuia de a
respinge oferta. În conformitate cu prevederile art. 691 oferta este considerată
respinsă şi în cazul în care acceptul conŃine modificări sau completări ale condiŃiilor
incluse în ofertă, cu excepŃia cazului în care modificările sau completările sînt
neesenŃiale (vezi comentariul la art. 691 şi 693).
5. În cazul în cazul în care nu există o declaraŃie expresă cu privire la respingerea ofertei
declaraŃiile sau comportamentul destinatarului ofertei numai atunci pot fi considerate
drept respingere implicită a ofertei cînd aceste declaraŃii sau comportament puteau
justifica convingerea ofertantului că destinatarul ofertei nu va accepta oferta. Spre
exemplu la propunerea de a procura un automobil destinatarul ofertei va declara că
niciodată nu va procura un automobil de marca respectivă.
6. Respingerea ofertei va atrage caducitatea ofertei în toate cazurile indiferent de faptul
dacă oferta este revocabilă sau irevocabilă şi indiferent de faptul dacă a expirat sau nu
termenul de valabilitate a ofertei.
7. În cazul în care oferta a fost adresată mai multor persoane şi a fost respinsă doare de
unele dintre aceste persoane oferta va deveni caducă numai pentru persoanele care au
respins-o, cu excepŃia cazului în care oferta putea fi acceptată doar de toate persoanele
cărora le-a fost adresată. CondiŃionarea acceptării ofertei de către toate persoanele
cărora le-a fost adresată poată să rezulte din oferta sau din circumstanŃele cazului.
8. În conformitate cu alin. (3) al art. 691 în cazul în care acceptul conŃine modificări
nesemnificative ale condiŃiilor ofertei oferta se va considera respinsă şi, respectiv,
caducă, numai în cazul în care ofertantul le respinge fără întîrziere nejustificată (vezi
comentariul la art. 691). În acest caz oferta va devin caducă numai în momentul în
care declaraŃia ofertantului despre refuzul de a accepta modificările propuse de
destinatarul ofertei va ajunge la acesta şi cu condiŃia că declaraŃia despre refuzul de a
accepta modificările şi completările a fost expediat fără întîrziere nejustificată. Dacă
însă răspunsul în care se conŃin modificări sau completări neesenŃiale a parvenit după
expirarea termenului de valabilitate al ofertei ofertantul nu mai este obligat să
respingă modificările sau completările deoarece oferta devenise caducă la momentul
în care au parvenit.

Articolul 687. Acceptarea

(1) Constituie acceptare declaraŃia destinatarului ofertei sau o altă acŃiune care
atestă consimŃirea ofertei. Acceptarea produce efecte din momentul în care este
recepŃionată de ofertant.
(2) Dacă, în virtutea ofertei, a practicii stabilite între părŃi şi a uzanŃelor,
acceptantul poate să-şi manifeste consimŃămîntul prin săvîrşirea unor acŃiuni fără
notificarea ofertantului, acceptarea produce efecte din momentul săvîrşirii acŃiunilor.

1. Constituie acceptare manifestarea voinŃei destinatarului ofertei adresată ofertantului

prin care acesta îşi exprimă acordul de a accepta oferta. Pentru a putea accepta oferta
este necesar ca aceasta să producă efecte juridice şi să corespundă cerinŃelor stabilite
de lege (vezi comentariul la art. 681).
2. O condiŃie indispensabilă a unui răspuns la o ofertă este ca răspunsul să fie făcut cu
referinŃă la ofertă. Deci în cazul în care două părŃi îşi vor expedia două propuneri în

865
 care sînt incluse condiŃii ale contractului absolut identice şi care reflectă voinŃa
ambelor părŃi de a încheia contractul acestea nu vor atrage după sine apariŃia
raporturilor contractuale deoarece este considerat accept numai acea manifestare a
voinŃei de încheiere a contractului care a fost făcută cu referinŃă la ofertă. Nu este
necesar ca declaraŃia despre acceptarea ofertei să menŃioneze că este un accept al unei
oferte concrete. Este suficient ca din declaraŃie să rezulte voinŃa destinatarului ofertei
de a fi legat prin această declaraŃie de oferta care i-a fost comunicată.
3. Oferta poate fi acceptată atît printr-o declaraŃie expresă privind acceptarea ofertei cît
şi prin savîrşirea unor acŃiuni sau inacŃiuni care atestă acceptarea ofertei. Natura
acestor acŃiuni sau inacŃiuni poate fi foarte variată. Spre exemplu expedierea
mărfurilor sau achitarea preŃului. Există o singură cerinŃă: acŃiunile destinatarului
ofertei trebuie să atestă indubitabil voinŃa acestuia de a accepta oferta necondiŃionat
(cu excepŃia cazului în care anumite modificări nu afectează valabilitatea acceptului
(vezi comentariul la art. 691 şi 693)).
4. LegislaŃia nu stabileşte careva condiŃii privind forma acceptului, deci destinatarul este
liber să aleagă forma în care îşi va exprima voinŃa de a accepta oferta, dacă altceva nu
a stabilit ofertantul sau nu rezultă din uzanŃe, din practicele stabilite între ofertant şi
destinatarul ofertei sau din circumstanŃele cazului. Pentru forma acceptului se aplică,
mutatis mutandis, regula stabilită pentru ofertă (vezi comentariul la art. 682).
5. În conformitate cu regula generală acceptul trebuie să fie necondiŃionat adică să
exprime voinŃa de a accepta oferta fără a impune careva condiŃii. Acceptul în care se
conŃin modificări sau completări la condiŃiile care se conŃin în ofertă va produce
efecte juridice numai în cazurile în care aceasta rezultă din lege, uzanŃe sau practicile
stabilite între părŃi (vezi comentariul la art. 691 şi 693).
6. Pentru a produce efecte juridice acceptarea trebuie să ajungă la ofertant. Alegerea
acestui moment de către legiuitor este determinată de scopul atribuirii destinatarului
ofertei a riscului pentru întîrzirea sau denaturarea acceptului deoarece el este cel care
alege mijlocul de comunicare şi are posibilitatea de a lua măsuri ca acceptul să ajung
în timp util şi fără denaturări.
7. Pentru a produce efect juridice nu este relevant momentul în care a fost expediat
răspunsul destinatarului ofertei ci momentul în care acesta a parvenit ofertantului, cu
excepŃiile stabilite de lege (vezi comentariul la art. 692). Chiar şi în cazul în care
oferta poate fi acceptată prin săvîrşirea unor acŃiuni acceptul va produce efecte din
momentul cînd ofertantul va fi notificat despre săvărşirea acŃiunilor respective.
Această concluzie rezultă din faptul că regula cu privire la momentul de cînd produce
efecte juridice acceptarea este inserată imediat după regula care stipulează că
acceptarea de face prin declaraŃie sau printr-o altă acŃiune care atestă acceptarea
ofertei şi stipulează acelaşi moment al producerii efectelor juridice pentru ambele
modalităŃi de acceptare. Aceeaşi concluzie rezultă şi din alin. (2) care stabileşte că
acceptarea ofertei prin săvîrşirea acŃiunilor va produce efecte din momentul săvîrşirii
acŃiunilor, fără a fi necesară notificarea ofertantului, în cazul în care aceasta
(producerea efectelor) rezultă din ofertă, din practica stabilită între părŃi sau din
uzanŃe. Per contrario în cazul în care oferta, uzanŃele sau practica stabilită între părŃi
nu prevăd că acceptarea produce efecte din momentul săvîrşirii acŃiunilor se va aplica
regula din alin. (1) care prevede că efectele se produc din momentul notificării
ofertantului. Sarcina de a demonstra faptul notificării ofertantului despre acceptarea
ofertei şi parvenirea în termen util a răspunsului cu privire la acceptarea ofertei revine
destinatarului ofertei.
8. Pentru ca acceptul să producă efecte juridice nu are importanŃă cine va notifica
ofertantul despre acceptarea ofertei. Spre exemplu notificarea poate fi expediată la

866
 indicaŃia destinatarului ofertei de către cărăuşul căruia i-au fost predate bunurile
pentru transportare. Este important numai ca notificarea acceptării să se facă în
numele destinatarului ofertei. Nu este relevant nici faptul dacă persoană terŃă care
notifică ofertantul despre acceptarea ofertei are împuterniciri să acŃioneze din numele
destinatarului ofertei. În cazul în care împuternicirile lipsesc eventualele probleme se
vor soluŃiona conform regulilor cu privire la reprezentare (vezi comentariul la art. 242
şi următoarele).
9. Termenul în interiorul căruia acceptul trebuie să parvină ofertantului se determină în
conformitate cu prevederile articolelor 688 şi 689. Respectarea termenului stabilit sau
care poate fi dedus este foarte importantă deoarece în caz contrar acceptul nu va
produce efecte juridice, cu unele excepŃii prevăzute de lege (vezi comentariul la art.
691 şi 693).
10. Şi în cazul în care oferta poate fi acceptată doar prin declaraŃii şi în cazul în care poate
fi acceptată şi prin acŃiuni destinatarul ofertei are dreptul să execute obligaŃiile din
contract chiar concomitent cu notificarea ofertantului despre acceptarea ofertei, dacă
din ofertă, din lege, din uzanŃe, din practica stabilită între părŃi sau din circumstanŃele
cazului nu rezultă că obligaŃia poate fi executată doar după expirarea unui termen de
la momentul în care acceptul a ajuns la ofertant.
11. LegislaŃia nu stipulează reguli cu privire la mijloacele de comunicare prin intermediul
cărora destinatarul ofertei trebuie să-l notifice pe ofertant despre acceptarea ofertei.
Deci destinatarul este liber în alegerea mijloacelor de comunicare, dacă altceva nu
rezultă din ofertă, din uzanŃe sau din practica stabilită între părŃi. Destinatarul ofertei
trebuie, de asemenea, să ia în consideraŃie mijlocul de comunicare pe care l-a folosit
ofertantul. Însă chiar şi în cazul în care în ofertă este indicat mijlocul de comunicare,
sau acesta rezultă din uzanŃele sau practica stabilită între părŃi destinatarul este în
drept să folosească alt mijloc de comunicare. Cu condiŃia însă ca în cazul în care
determinarea termenului pentru acceptarea ofertei depinde de mijlocul de comunicare
termenul să fie determinat în dependenŃă de mijlocul de comunicare pe care trebuia
să-l folosească destinatarul. Destinatarul ofertei nu va putea folosi totuşi alt mijloc de
comunicare decît cel indicat de către ofertant, dacă ultimul va declara în mod expres
că nu va accepta un răspuns expediat prin alte mijloace de comunicare.
12. Se consideră că acceptul a ajuns la destinatar în cazul în care este comunicat oral
ofertantului sau oricărei persoane care poate acŃiona în numele ofertantului sau, dacă
voinŃa de accepta oferta este exprimată în scris, în cazul în care a ajuns la domiciliul
sau sediul ofertantului sau la o altă adresă pentru comunicaŃii a acestuia. Acceptul nu
trebuie să ajungă în mîna ofertantului. Este suficient să fie înmînat unui angajat al
ofertantului, să fie plasată în cutia poştală a ofertantului sau să fie recepŃionată prin
faxul, telexul sau computerul ofertantului.
13. Deşi nu este prevăzut expres trebuie considerat că nici în cazul în care oferta poate fi
acceptată prin tăcere sau prin inacŃiune nu este necesară notificarea ofertantului pentru
ca acceptul să producă efecte. În cazul în care oferta urmează să fie acceptată prin
tăcere sau prin inacŃiune pentru respingerea ofertei este necesar ca destinatarul ofertei
să declare că respinge oferta sau să săvîrşească anumite acŃiuni în termenul stabilit în
ofertă sau care rezultă din uzanŃe, din practica stabilită între părŃi sau din
circumstanŃele cazului. din momentul cînd a expirat termenul în care destinatarul
trebuia să răspundă sau să săvîrşească anumite acŃiuni pentru a respinge oferta. nu este
necesară notificarea ofertantului. Destinatarul ofertei are sarcina de a demonstra că a
notificat ofertantul despre respingerea ofertei sau despre săvîrşirea acŃiunilor prin care
a fost respinsă oferta. În caz contrar este suficient să expire termenul fixat în ofertă,
care rezultă din uzanŃe sau din practica stabilită între părŃi sau, în lipsa acestuia, un

867
 termen rezonabil care rezultă din circumstanŃele cazului şi destinatarul ofertei să tacă
sau se abŃină de la săvîrşirea anumitor acŃiuni şi contractul va fi încheiat. Notificarea
ofertantului despre tăcere sau inacŃiune este inutilă deoarece în cazul în care în
termenul fixat sau care poate fi dedus nu a fost notificat despre respingere sau despre
săvîrşirea acŃiunilor el deja ştie că nu a fost respinsă oferta nici prin declaraŃie nici
prin acŃiuni.
14. Stabilirea momentului din care acceptul a produs efecte juridice este foarte important
deoarece de acest moment sînt legate un şir de consecinŃe juridice:
(a) pînă în momentul în care acceptul nu a produs efecte juridice contractul nu
este încheiat(vezi comentariul la art. 699);
(b) pînă în momentul în care acceptul nu a produs efecte juridice acesta poate fi
revocat (retractat) sau modificat de către destinatarul ofertei;
(c) acceptul care parvine mai tîrziu decît termenul stabilit sau care poate fi dedus
nu va mai produce efecte juridice, cu excepŃiile prevăzute de lege (vezi
comentariul la art. 692);
(d) destinatarul ofertei suportă riscul în cazul în care acceptul nu parvine în
termen sau în cazul în care conŃinutul acceptului este denaturat.

Articolul 688. Acceptarea ofertei fără termen

(1) Oferta făcută unei persoane prezente poate fi acceptată doar pe loc. Această
regulă se aplică şi în cazul în care oferta este făcută de la om la om (instantaneu) prin
mijloace de telecomunicaŃie.
(2) Oferta făcută unei persoane absente poate fi acceptată doar pînă în momentul
în care ofertantul se poate aştepta, în condiŃii normale, avînd în vedere mijloacele de
comunicare folosite de ofertant, la parvenirea răspunsului.

1. Oferta făcută unei persoane cu care ofertantul comunică nemijlocit în momentul în

care face oferta trebuie acceptată imediat, în caz contrar oferta devine caducă. Se
echivalează cu oferta făcută unei persoane prezente oferta făcută unei persoane cu
care ofertantul comunică nemijlocit în momentul în care face oferta prin intermediul
mijloacelor de comunicare (prin telefon, videotelefon, etc.) şi deci şi această ofertă
poate fi acceptată doar pe loc.
2. Deşi în textul articolului nu există nici o excepŃie, această dispoziŃie trebui interpretată
prin prisma articolului 689. În consecinŃa va rezulta că trebuie acceptată pe loc doar
acea ofertă făcută verbal sau prin mijloace de comunicare în care nu este stabilit fie
expres fie implicit un termen pentru acceptare.
3. În cazul în care ofertantul nu comunică nemijlocit cu destinatarul ofertei, fie
nemijlocit fie prin intermediul mijloacelor de comunicare şi în ofertă nu a fost stipulat
termenul în care acceptul trebuie să parvină ofertantului sau acest termen nu rezultă
din ofertă, din lege, uzanŃe sau practicile stabilite între părŃi şi nici din circumstanŃele
în care a fost făcută oferta, se va considera că ofertantul este obligat să menŃină oferta
un termen care este necesar pentru ca acceptul să parvină ofertantului Durata
termenului se determină în dependenŃă de circumstanŃele cazului, inclusiv în
dependenŃă de mijloacele de comunicare folosite de către ofertant. În cazul în care
acceptul se va exprima prin tăcere sau prin inacŃiuni, fără a fi necesară notificarea
ofertantului, termenul pînă cînd trebuie să dureze tăcerea sau inacŃiunile pentru a fi
considerate accept se va determina în conformitate cu aceleaşi reguli.

868
 4. DispoziŃiile alineatului doi nu trebuie interpretată în sensul că destinatarul ofertei
trebui să expedieze acceptul prin aceleaşi mijloace de comunicare pe care le-a folosit
ofertantul. Destinatarul ofertei este liber în alegerea mijloacelor de comunicare cu
excepŃia cazului în care ofertantul va cere ca acceptul să fie expediat prin anumite
mijloace de comunicare. Există opinii că chiar şi în cazul în care ofertantul va
condiŃiona valabilitatea acceptului de folosirea unui anumit mijloc de comunicare
oferta ar putea fi acceptată şi prin intermediul altor mijloace de comunicare dacă
cererea ofertantului este abuzivă. Însă dacă termenul în care acceptul trebuie să
parvină ofertantului se determină în dependenŃă de mijlocul de comunicare, termenul
se va determina în toate cazurile luînd în consideraŃie mijlocul de comunicare folosit
de ofertant.

Articolul 689. Acceptarea ofertei cu termen

Dacă ofertantul a stabilit un termen pentru acceptarea ofertei, acceptarea poate

fi făcută doar în termen.

1. În cazul în care în ofertă este stabilit termenul pentru acceptarea ofertei destinatarul
ofertei este obligat să expedieze acceptul astfel încît acesta să parvină ofertantului în
interiorul termenului stipulat în ofertă. Deci importanŃă juridică are nu data expedierii
acceptului ci data cînt acesta va parveni ofertantului. În cazul în care acceptul parvine
după expirarea termenului stabilit expres sau implicit, acesta va constitui o nouă
ofertă (vezi comentariul la art. 691). Totuşi în condiŃiile prevăzute de art. 692 un
răspuns al destinatarului ofertei care parvine ofertantului după expirarea termenului
poate deveni accept.
2. Ofertantul poate stabili un termen pentru acceptarea ofertei nu numai în mod expres ci
şi implicit. Trebuie de considerat că un termen a fost stipulat în mod implicit şi în
cazul în care reieşind din circumstanŃele cazului oferta chiar şi făcută unei persoane
prezente nu putea fi acceptată imediat. Spre exemplu sînt necesare investigaŃii
îndelungate pentru analizarea ofertei sau oferta conŃine multe condiŃii. În acest caz se
va prezuma că ofertantul a acordat un termen pentru acceptarea ofertei chiar şi în
cazul în care în ofertă nu se conŃine un termen.

Articolul 690. Începutul curgerii termenului pentru acceptarea ofertei

Termenul pentru acceptarea ofertei stabilit de ofertant printr-o telegramă sau

scrisoare începe să curgă de la data la care telegrama a fost înmînată spre expediere sau
de la data menŃionată în scrisoare sau, dacă o astfel de dată lipseşte, de la data de pe
plic. Termenul pentru acceptarea ofertei stabilit prin mijloace de comunicare
instantanee începe să curgă de la data la care oferta parvine destinatarului.

1. DispoziŃiile acestuia articol se aplică în cazul în care nu este stabilită data la care
acceptul trebuie să parvină ofertantului ci a fost stabilită în mod expres sau implicit o
perioadă de timp în interiorul căreia acceptul trebuie să parvină ofertantului. A doua
condiŃie pentru aplicarea acestor dispoziŃie este lipsa unui acord între părŃi sau
indicaŃia ofertantului cu privire la un alt mod de calculare a termenului în care
acceptul trebui să parvină ofertantului.

869
2. În cazul în care în scrisoare este menŃionată data întocmirii scrisorii şi această data
diferă de data indicată pe plic data la care acceptul trebuie să ajungă la ofertant se va
determina în dependenŃă de data menŃionată pe scrisoare şi nu în dependenŃă de data
indicată pe plic. Această soluŃie se explică prin faptul că atît destinatarul ofertei cît şi
ofertantul dispun de textul scrisorii pe cînd plicul ar putea să se afle doar la
destinatarul ofertei şi aceasta cu condiŃia că ultimul l-a păstrat, fapt care nu este prea
des întîlnit. Deşi în acest articol nu se prevede nici o excepŃie considerăm totuşi că
chiar şi în cazul în care în scrisoare este indicată data întocmirii acesteia termenul
pentru acceptarea ofertei va trebui calculat în dependenŃă de data indicată pe plic în
cazul în care calcularea termenului în dependenŃă de data din scrisoare ar fi
nerezonabilă şi neechitabilă. Astfel în cazul în care termenul calculat în dependenŃă de
data indicată în scrisoare ar fi expirat la momentul expedierii scrisorii este evident că
termenul nu poate fi calculat de la data indicată în scrisoare. Şi în cazul în care
scrisoare este expediată cu o întîrziere nejustificat de mare de la data întocmirii nu
este rezonabil de a calcula termenul de la data indicată în scrisoare dacă termenul
obŃinut este cu mult mai mic decît termenul pe care l-ar fi avut la dispoziŃie
destinatarul ofertei în cazul în care scrisoare ar fi fost expediată într-un termen
rezonabil de la data întocmirii. De asemenea nu este rezonabil de a calcula termenul
de la data indicată în scrisoare în cazul în care această dată este ulterioară datei
indicate pe plic şi nu este evidentă intenŃia ofertantului de a acorda un termen mai
mare pentru acceptarea ofertei prin indicarea acestei date.
3. În cazul în care ofertantul comunică nemijlocit cu destinatarul ofertei oferta parvine
destinatarului anume în acel moment şi este justificată regula instituită în acest articol
de a calcula data la care acceptul trebuie să parvină ofertantului de la data la care a
parvenit oferta. Deci în cazul în care oferta este comunicată nemijlocit termenul
începe să curgă mai tîrziu decît în cazul în care oferta este transmisă prin poştă sau
alte mijloace de comunicare care nu asigură comunicarea instantanee între ofertant şi
destinatarul ofertei. În al doilea caz termenul începe să curgă înainte de data la care
destinatarul ofertei a luat cunoştinŃă de ofertă. De acest fapt trebuie să se Ńină cont în
cazul în care termenul de valabilitate a ofertei se va determina în dependenŃă de
circumstanŃele cazului. Astfel în cazul în care nu este stabilită expres perioada de timp
în care acceptul trebuie să parvină ofertantului la determinarea acestei perioade se va
Ńine cont de faptul că în cazul în care oferta este expediată prin poştă parvine
destinatarului ofertei mai tîrziu decît oferta comunicată nemijlocit (vezi comentariul la
art. 688). În acest caz va trebuie să i se acorde destinatarului ofertei un termen mai
lung pentru acceptarea ofertei.
4. Prin dispoziŃiile acestui articol se stabileşte doar momentul de la care începe
calcularea termenului. Pentru a determina data la care acceptul trebuie să parvină
ofertantului termenul se calculează în conformitate cu regulile stabilite în articolele
259 – 266. Regula de bază constă în faptul că zilele de odihnă nu se exclud la
calcularea termenului. Dacă însă acceptul nu poate fi înmînat ofertantului datorită
faptului că la domiciliul sau sediul ofertantului în ultima zi a termenului este o zi de
odihnă termenul se va prelungi pînă la următoarea zi lucrătore (vezi comentariul la
art. 265).

Articolul 691. Acceptarea tardivă sau cu modificări

(1) Acceptarea tardivă a ofertei este considerată o nouă ofertă.

870
 (2) Acceptarea făcută cu modificarea condiŃiilor ofertei este considerată o nouă
ofertă şi o respingere a ofertei originale.
(3) Răspunsul prin care se acceptă oferta şi care prezintă condiŃii adiŃionale sau
condiŃii diferite ce nu afectează material condiŃiile ofertei constituie o acceptare dacă
ofertantul nu le respinge fără întîrziere nejustificată. Dacă ofertantul nu obiectează,
contractul se încheie în condiŃiile ofertei, cu modificările care se conŃin în acceptare.

1. Cu excepŃia cazului în care oferta trebuie să fie acceptată de loc (vezi comentariul la
art. 688) destinatarul ofertei o poate accepta în termenul stabilit în oferta sau, în lipsa
acestuia, în termenul care rezultă din lege, uzanŃe, practicile stabilite între părŃi sau
din circumstanŃele cazului. În cazul în care aceste termen va fi omis şi răspunsul nu a
parvenit ofertantului oferta devine caducă (vezi comentariul la art. 686) indiferent de
faptul dacă a fost răspunsul destinatarului ofertei a fost expediat în termen util sau nu
şi indiferente de faptul dacă întîrzierea răspunsului îi este imputabilă destinatarului
ofertei sau nu. Două excepŃii de la această regulă sînt stabilite în art. 692.
2. Răspunsul destinatarului ofertei care a fost destinat să constituie accept, dar care a
ajuns cu întîrziere la ofertant, dacă nu se întrunesc condiŃiile articolului 692 va fi
considerat o respingere a ofertei şi, în conformitate cu prevederile alineatului întîi, o
nouă ofertă. DispoziŃia alineatului întîi are caracter dispozitiv fapt ce permite părŃilor
să prevadă altceva. Şi deci răspunsul destinatarului ofertei care parvine cu întîrziere
ofertantului va fi considerat o nouă ofertă numai în cazul în care destinatarul ofertei
nu a stipulat altceva în răspunsul său sau altceva nu rezultă din acordurile sau
practicile stabilite între părŃi.
3. În alin. (2) se stabileşte regula generală cu privire la conŃinutul acceptului. Pentru a
produce efecte juridice răspunsul la ofertă trebuie să fie o reproducŃie fidelă a ofertei
şi să nu includă completări sau modificări a condiŃiilor ofertei sau să nu pună
încheierea contractului în dependenŃă de anumite condiŃii. În caz contrar răspunsul
destinatarului ofertei este considerat o respingere a ofertei şi în acelaşi timp o nouă
ofertă , cu excepŃiile prevăzute de lege (vezi comentariul la art. 692 şi 693). Este
important de menŃionat că va fi considerat o respingere a ofertei şi o nouă ofertă
numai acel răspuns care a avut scopul de a servi accept. În cazul în care răspunsul
doar solicită anumite informaŃii sau se formulează posibilitatea de a introduce
modificări în condiŃiile ofertei acest răspuns nu poate fi considerat drept respingere a
ofertei şi o nouă ofertă. Acest răspuns doar are scopul de a determina dacă ofertantul
este pregătit să negocieze sau să accepte modificarea condiŃiilor ofertei şi nu afectează
posibilitatea acceptării ulterioare a ofertei. ImportanŃa acestei distincŃii constă în
faptul că în cazul în care oferta a fost respinsă aceasta devine caducă (vezi
comentariul la art. 686) şi nu mai poate fi acceptată de către destinatarul ofertei chiar
dacă acesta este de acord ulterior cu toate condiŃiile ofertei şi nu a expirat termenul
pentru acceptarea ofertei.
4. Trebuie de menŃionat că deşi în alineatele (1) şi (2) sînt folosite sintagmele
„acceptarea tardivă” şi „acceptarea făcută cu modificarea condiŃiilor ofertei” atît
răspunsul venit cu întîrziere cît şi răspunsul în care se conŃin modificări şi completări
ale condiŃiilor ofertei nu sînt un accept. Aceasta este evident chiar din aceste alineate
care stipulează în mod expres că şi într-un caz şi în altul sîntem în prezenŃa unor noi
oferte şi nu în prezenŃa unui accept.
5. Alineatul trei are scopul de a facilita încheierea contractului în situaŃia în care
răspunsul destinatarului ofertei conŃine divergenŃe în raport cu conŃinutul ofertei dar
aceste divergenŃe nu modifică semnificativ conŃinutul ofertei. În acest caz reieşind din
interesele circuitului civil nu este raŃional de a refuza să recunoaştem acceptul în

871
 condiŃiile în care este mare verosimilitatea că ofertantul ar fi acceptat modificările sau
completările dacă ar fi ştiut de acestea. Modificarea condiŃiilor ofertei poate consta fie
în introducerea unor condiŃii suplimentare faŃă de condiŃiile care se conŃin în ofertă,
fie în modificarea condiŃiilor care se conŃin în ofertă. Şi întru-un caz şi în altul pentru
ca răspunsul să fie considerat accept este necesar ca modificările şi completările să nu
fie esenŃiale. Faptul dacă modificările sau completările sînt esenŃiale sau nu se
stabileşte în fiecare caz aparte Ńinînd cont de prevederile ofertei, de legislaŃie, uzanŃe
sau de practica stabilită între părŃi precum şi de circumstanŃele cazului. De regulă, dar
nu obligatoriu, sînt modificări sau completări esenŃiale acelea care se referă la
condiŃiile esenŃiale, spre exemplu, modificarea sau completarea condiŃiilor cu privire
la obiectul contractului, cu privire la preŃ şi la modul de achitare a acestuia, cu privire
la locul şi la modul de executare a obligaŃiilor, cu privire la răspunderea părŃilor sau
cu privire la modul de soluŃionare a litigiilor dintre părŃi. În orice caz va fi considerată
esenŃială acea condiŃie pe care a menŃionat-o în mod expres ofertantul chiar dacă
reieşind din legislaŃie, uzanŃe sau practica stabilită între părŃi sau din circumstanŃele
cazului această condiŃie nu ar fi trebuit să fie considerată esenŃială.
6. În condiŃiile în care răspunsul la ofertă conŃine divergenŃe neesenŃiale dar ofertantul
nu doreşte să accepte aceste modificări sau completări el trebuie să le respingă.
Respingerea se face printr-o declaraŃie adresată destinatarului ofertei. Pentru a
produce efecte declaraŃia trebuie expediată într-un termen cît mai scurt. Durata
termenului în interiorul căruia ofertantul poate respinge modificările sau completările
incluse în răspunsul destinatarului ofertei se determină în fiecare caz aparte Ńinînd
cont de legislaŃie, uzanŃe, practica stabilită între părŃi şi de circumstanŃele cazului.
Pentru determinarea termenului în interiorul căruia ofertantul trebuie să obiecteze,
precum şi pentru determinarea modului de comunicare se aplică mutatis mutandis
regulile respective aplicabile acceptului (vezi comentariul la art. 687). Destinatarul
ofertei nu are dreptul să indice un termen în interiorul căruia ofertantul ar putea
accepta sau respinge modificările sau completările aduse ofertei.
7. DeclaraŃia despre respingerea modificărilor sau completărilor va evita încheierea
contactului dacă a fost expediată fără întîrziere nejustificată. În cazul în care
declaraŃia despre respingerea modificărilor sau completărilor a fost expediată într-un
termen util dar va parveni cu întîrziere sau cu denaturări la destinatarul ofertei riscul
rămîne al ofertantului. Ofertantul va fi obligat să repare prejudiciul cauzat
destinatarului ofertei prin faptul că acesta nu a fost notificat în timp util despre
respingerea modificărilor şi completărilor. Contractul însă nu va fi încheiat deoarece
ofertantul şi-a manifestat voinŃa de a nu accepta oferta care conŃine modificări şi
completări. Această soluŃie intervine deoarece nu există o normă care ar stipula că
declaraŃia de respingere a modificărilor şi completărilor va produce efecte juridice din
momentul în care va ajunge la destinatarul ofertei.
8. În cazul în care ofertantul nu a respins răspunsul care conŃine modificări şi completări
sau l-a respins după expirarea termenului în care ar fi putut să-l respingă răspunsul cu
modificări şi completări se va considera drept accept şi contractul se va considera
încheiat în condiŃiile care se conŃineau în ofertă cu modificările şi completările incluse
de destinatarul ofertei.
9. În cazul în care ofertantul respinge doar o parte din modificările sau completările
propuse de destinatarul ofertei pentru destinatarul ofertei se vor aplica regulile
stabilite în acest articol. Adică el va putea să tacă şi atunci contractul se va considera
încheiat în condiŃiile ofertei plus modificările şi completările propuse de destinatarul
ofertei, mai puŃin cele care au fost respinse de către ofertant. Nu există nici o normă şi
nici un raŃionament care l-ar împiedica pe ofertant în cazul în care respinge o parte din

872
 modificările şi completările neesenŃiale propuse de destinatarul ofertei să includă şi
alte modificări sau completări care de asemenea nu vor modifica esenŃial condiŃiile
ofertei. În cazul în care destinatarul ofertei nu este de acord cu modificările sau
completările propuse de ofertant el trebuie să le respingă în condiŃiile stabilite pentru
ofertant. Dacă modificările sau completările nu sînt respinse contractul se consideră
încheiat în condiŃiile indicate în alin. (3).

Articolul 692. Valabilitatea acceptării tardive

(1) Acceptarea tardivă produce efecte dacă ofertantul comunică neîntîrziat

acceptantului că el consideră acceptul parvenit în termen.
(2) Dacă acceptarea ofertei parvine cu întîrziere ofertantului şi dacă din
acceptare reiese că a fost expediată la timp, aceasta este considerată tardivă numai dacă
ofertantul comunică imediat celeilalte părŃi faptul întîrzierii.

1. În acest articol sînt stipulate două excepŃii de la prevederile art. 691 alin. (1) unde se
stipulează că răspunsul destinatarului ofertei care a sosit după expirarea termenului de
valabilitate a ofertei este considerat drept respingere a ofertei şi drept o nouă ofertă.
Aceste două excepŃii stabilesc condiŃiile în care contractul va fi încheiat chiar şi în
cazul în care răspunsul destinatarului ofertei a sosit după expirarea termenului de
valabilitate a ofertei.
2. Alineatul (1) reglementează situaŃia în care răspunsul destinatarului ofertei a fost
expediat cu întîrziere sau situaŃia în care ofertantul nu poate stabili data la care a fost
expediat răspunsul, chiar dacă răspunsul destinatarului a fost expediat în termen util.
În alineatul doi este reglementată situaŃia în care răspunsul a fost expediat în termen
util dar din motive care nu depind de destinatarul ofertei nu a parvenit ofertantului în
termenul de valabilitate a ofertei. Spre exemplu în cazul în care reieşind din data
indicată de pe plic este evident că dacă poşta ar fi respectat termenul obişnuit de
expediere a scrisorilor răspunsul ar fi parvenit în termen util ofertantului. DiferenŃa
dintre prima şi a doua situaŃie constă în faptul că în primul caz întîrzierea î-i este
imputabilă destinatarului iar în al doilea caz nu. Datorită acestei diferenŃe este
justificată soluŃionarea diferită a acestor situaŃii de către legiuitor. În primul caz
pentru ca răspunsul să fie considerat drept accept şi contractul să fie încheiat este
necesară acŃiunea ofertantului, care trebuie să trimită într-un termen cît mai scurt
posibil o notificare destinatarului ofertei despre faptul că răspunsul este acceptat şi
contractul este încheiat. Termenul în care ofertantul trebuie să notifice destinatarul
ofertei despre acceptarea răspunsului întîrziat se determină în fiecare caz aparte
reieşind din legislaŃie, uzanŃe, din practica stabilită între părŃi şi din circumstanŃele
cazului. În al doilea caz pentru ca răspunsul să fie considerat întîrziat este necesar ca
ofertantul să trimită destinatarului ofertei într-un termen cît mai scurt posibil o
notificare despre faptul că răspunsul deşi trimis în termen util a parvenit ofertantului
după expirarea termenului de valabilitate a ofertei. Deci în primul caz pentru
încheierea contractului este necesară acŃiunea ofertantului iar în al doilea caz –
tăcerea.
3. Notificarea ofertantului privind acceptarea răspunsului destinatarului ofertei parvenit
după expirarea termenului de valabilitate a ofertei nu trebuie de confundat cu
acceptarea ofertei destinatarului ofertei în condiŃiile în care răspunsul destinatarului
ofertei este considerat drept respingere a ofertei iniŃiale şi înaintarea unei noi oferte. În
cazul acceptării fie prin acŃiuni fie prin inacŃiuni a unui răspuns întîrziat al

873
 destinatarului ofertei ofertantul parcă ar prelungi termenul de valabilitate a ofertei.
Deci răspunsul destinatarului ofertei va produce efecte din momentul parvenirii
ofertantului. În cazul în care răspunsul întîrziat este considerat o nouă ofertă
acceptarea acesteia va produce efecte din momentul în care acceptul ofertantului
iniŃial va parveni destinatarului ofertei iniŃiale. În acest caz nu numai momentul ci şi
locul încheiereii contractului ar fi altul (vezi comentariul la art. 699).
4. În situaŃiile prevăzute la alin. (1) şi alin. (2) în cazurile în care răspunsul destinatarului
ofertei va conŃine modificări sau completări se vor aplica mutatis mutandis
dispoziŃiile articolului 691 alin. (3). (Văd poate dau detaliat)

Articolul 693. Acceptarea cu modificări în relaŃiile comerciale

Dacă în relaŃiile comerciale acceptarea este făcută cu extinderi sau modificări,

contractul se consideră încheiat atunci cînd acceptantul poate conta pe acordul
ofertantului, iar acesta nu refuză neîntîrziat.

1. DispoziŃiile acestuia articol se vor aplica numai în cazul în care se întrunesc cumulativ
următoarele condiŃii: (a) dacă atît ofertantul cît şi destinatarul ofertei sînt comercianŃi;
(b) dacă modificările şi completările propuse de destinatarul ofertei vor modifica sau
completa în mod esenŃial condiŃiile ofertei. În cazurile în care modificările sau
completările propuse de destinatul ofertei nu vor afecta în mod esenŃial condiŃiile
ofertei contractul se va încheia în condiŃiile art. 691, care sînt mai puŃin riguroase; (c)
destinatarul ofertei putea conta a momentul expedierii acceptului pe acordul
ofertantului în privinŃa modificării sau completării condiŃiilor ofertei. Această
convingere poate rezulta din ofertă (spre exemplu ofertantul a declarat că ar putea
accepta modificarea preŃului în anumite proporŃii), din practicile stabilite între părŃi
(spre exemplu asemenea modificări şi completări au fost făcute de mai multe ori şi
ofertantul le-a acceptat) sau chiar şi din conŃinutul modificărilor sau a completărilor
(spre exemplu se propune ca bunurile să fie transportate gratuit de către destinatarul
ofertei în situaŃia în care conform ofertei, bunurile trebuiau să fie preluate de către
ofertant de la locul unde sînt fabricate).; (d) ofertantul trebuia să-şi dea seama că
destinatul ofertei va conta pe consimŃămîntul său. Destinatarului ofertei îi revine
sarcina de a demonstra că ofertantul trebuia să-şi dea seama că destinatarul ofertei va
conta pe consimŃămîntul ofertantului; (e) ofertantul nu respinge fără întîrziere
nejustificată modificările şi completările. Termenul în care ofertantul ar fi trebuit să
respingă modificările şi completările se determină în fiecare caz în parte reieşind din
ofertă, din răspunsul destinatarului ofertei, din uzanŃe sau practicile stabilite între părŃi
sau din circumstanŃele cazului.
2. În cazul în care se întrunesc condiŃiile indicate mai sus contractul dintre comercianŃi
se va considera încheiat în condiŃiile prevăzute la art. 691 alin. (3). CondiŃiile
contractului vor fi determinate de condiŃiile ofertei, plus modificările şi completările
care se conŃin în răspunsul destinatului ofertei.
3. În cazul în care ofertantul va refuză neîntîrziat încheierea contractului în condiŃiile
propuse de destinatarul ofertei declaraŃia despre acceptarea ofertei va fi considerată o
respingerea a ofertei şi în acelaşi timp o nouă ofertă (vezi comentariul la art. 691).

Articolul 694. Acceptarea tacită

874
 (1) Tăcerea şi inacŃiunea nu valorează acceptarea dacă din lege, din practica
stabilită între părŃi şi din uzanŃe nu reiese altfel.
(2) Dacă un comerciant a cărui activitate constă în comercializarea anumitor
bunuri primeşte o ofertă asupra unor astfel de bunuri din partea cuiva cu care se află în
relaŃii de afaceri, comerciantul este obligat să răspundă fără întîrziere, tăcerea sa
putînd fi considerată acceptare a ofertei. Chiar şi atunci cînd respinge oferta,
comerciantul este obligat să protejeze temporar, pe contul ofertantului, bunurile trimise
de acesta, în măsura în care poate suporta cheltuielile necesare şi nu suferă prin aceasta
vreun dezavantaj.

1. În alineatul una este stipulată regula generală conform căreia în cazul în care
destinatarul tace sau nu savîrşeşte acŃiuni oferta nu se consideră acceptată, dacă
altceva nu rezultă din lege, din practica stabilită între părŃi sau din uzanŃe. Tăcerea sau
inacŃiunea vor fi considerate acceptare a ofertei în temeiul practicii stabilite între părŃi
sau în temeiul uzanŃelor numai în cazul în care raporturilor dintre ofertant şi
destinatarul ofertei vor fi guvernate de practicile sau uzanŃele invocate. În doctrină se
menŃionează că chiar şi în lipsa unor prevederi legale sau contractuale, a uzanŃelor sau
a practicii stabilite între părŃi tăcerea va fi considerată drept acceptare în cazul în care
oferta este făcută exclusiv în interesul destinatarului ofertei (spre exemplu propunerea
privind remiterea de datorie (vezi comentariul la art. 662)).
2. În cazul în care destinatarul ofertei nu răspunde la ofertă, tăcerea sau inacŃiunea sa ar
putea fi considerată accept dacă destinatarul ofertei acceptă bunurile şi serviciile
oferite deşi avea posibilitate obiectivă să le respingă şi în mod rezonabil trebuia să ştie
că pentru bunurile sau serviciile oferite trebuie să plătească.
3. Ofertantul nu are dreptul să indice în ofertă că în cazul în care destinatarul ofertei nu
va răspunde sau va savîrşi anumite acŃiuni contractul se va considera încheiat.
Conform principiului libertăŃii contractului destinatarul ofertei are dreptul nu numai să
accepte sau să respingă oferta dar şi dreptul de a o ignora. În schimb nu există nici o
normă care ar interzice părŃilor să închei un contract prin care să se stipulează că în
cazul în care nu se răspunde sau nu se săvîrşesc anumite acŃiuni oferta se va considera
acceptată.
4. DispoziŃiile alineatului doi se aplică numai în raporturile dintre comercianŃi. Acvînd
în vedere faptul că scopul existenŃei comercianŃilor constă în desfăşurarea unei
anumite activităŃi putem presupune că comercianŃii vor refuza acceptarea ofertelor
numai în cazul în care vor avea motive întemeiate. Cu atît mai mult în cazul în care
oferta vine de la o persoană cu care comerciantul respectiv se află în relaŃii de afaceri.
Din acest considerent în alin. (2) a fost stipulat că tăcerea comerciantului va fi
considerată accept, dacă nu respinge oferta fără întîrziere. Termenul în care trebuie
respinsă oferta se determină în dependenŃă de circumstanŃele cazului Ńinînd cont de
uzanŃe, de practicile stabilite între părŃi şi de ofertă. Trebuie de menŃionat că
ofertantul nu are dreptul să-i fixeze destinatarului ofertei un termen în care acesta este
obligat să respingă oferta. Totuşi la determinarea acestuia termen instanŃa va trebui să
i-a în consideraŃie termenul fixat de ofertant.
5. Contractul se va considera încheiat la expirarea termenului în care destinatarul ar fi
trebuit să respingă oferta. Destinatarul ofertei nu trebuie să notifice ofertantul despre
faptul că acceptă oferta.
6. Pentru aplicarea prevederilor alin. (2) este necesar ca oferta să se refere la bunurile pe
care le comercializează de obicei unul dintre comercianŃii care se află în relaŃii de
afaceri. Nu este relevant dacă relaŃiile de afaceri anterioare au avut drept obiect

875
 bunurile care constituie obiectul ofertei. Nu este relevant nici faptul de la cine a
parvenit oferta – de la cel care înstrăinează bunuri sau de la cel care le dobîndeşte.
7. Pentru aplicarea dispoziŃiilor alin. (2) se va consideră că comercianŃii se află în relaŃii
de afaceri în cazul în care aceştia au fost parte a mai multor operaŃii comerciale sau
măcar şi a unei singure operaŃii comerciale dar care a durat o perioadă suficient de
îndelungată. Problema dacă există sau nu relaŃii de afaceri se determină în dependenŃă
de circumstanŃele fiecărui caz în parte, Ńinînd cont de uzanŃe.
8. În scopul protejării intereselor ofertantului care concomitent cu oferta a expediat şi
bunurile legiuitorul a stipulat obligaŃia pentru destinatarul ofertei de a proteja aceste
bunuri în cazul în care respinge oferta cît şi pe perioada în care în mod rezonabil şi-a
rezervat-o pentru a delibera dacă să accepte sau nu oferta. Prind protejarea bunurilor
trebuie de înŃeles acele măsuri care sînt necesare în situaŃia concretă pentru a conserva
drepturile ofertantului asupra bunurilor. De regulă aceste măsuri vor consta în
depozitarea bunurilor, dar pot fi necesare şi alte măsuri. Spre exemplu în cazul în care
bunurile sînt perisabile destinatarul ofertei este obligat să i-a măsuri pentru realizare
bunurilor. Alegerea măsurilor necesare pentru protejarea intereselor ofertantului
revine destinatarului ofertei, care însă este obligat să Ńină cont de eventualele indicaŃii
ale ofertantului, de uzanŃe şi de practicile stabilite între părŃi. Toate cheltuielile legate
de păstrarea bunurilor sînt suportate de destinatarul ofertei urmînd ca ulterior să fie
trecute în contul ofertantului.
9. Destinatarul ofertei poate să nu i-a măsuri de protecŃie a bunurilor în măsura în care
nu poate suporta cheltuielile necesar. Destinatarul ofertei nu se poate prevala de acest
drept dacă cheltuielile sînt achitate de către ofertant.
10. Destinatarul ofertei poate să refuze adoptarea masurilor de protejare a bunurilor
ofertantului dacă prin aceste măsuri primul va suferi careva dezavantaje. Spre
exemplu nu va putea începe la timp reparaŃia necesară a depozitului în care urmează
să depoziteze bunurile ofertantului, pentru a finaliza reparaŃia în timp util, necesar
pentru a depozita bunurile pe care le va primi în viitor. De această dispoziŃie
destinatarul ofertei se poate prevala în cazul în care acest dezavantaj este destul de
serios în dependenŃă de circumstanŃele cazului şi nu va putea fi compensat de către
ofertant.
11. Destinatarul ofertei trebuie să-l notifice pe ofertant, pe cheltuiala ultimului, despre
măsurile luate în scopul protejării bunurilor sau despre imposibilitatea de a proteja
bunurile (vezi comentariul la art. 516). În caz contrar destinatarul ofertei va răspunde
pentru prejudiciul cauzat ofertantului prin faptul că nu l-a notificata sau l-a notificat
cu întîrziere.

Articolul 695. Revocarea acceptării

Acceptarea ofertei se consideră revocată dacă înştiinŃarea despre revocare

parvine ofertantului înaintea acceptării sau concomitent cu ea.

1. În acest articol este stipulat dreptul destinatarului ofertei de a revoca (retracta)

acceptul. Acest drept este strîns legat de momentul în care acceptul produce efecte
(vezi comentariul la art. 687). Regula privind revocarea acceptului este analogică
regulii stipulate pentru revocarea (retractarea) ofertei (vezi comentariul la art. 683).
2. Acceptul poate fi revocat (retractat) printr-o declaraŃie care trebuie să parvină
ofertantului cel tîrziu pînă în momentul în care parvine acceptul. Pentru cazul în care
acceptarea poate fi făcută prin tăcere sau prin inacŃiune problema revocării

876
 (retractării) nu se pune deoarece din momentul ce tăcerea sau inacŃiunea au durat pe
parcursul termenului stabilit expres sau implicit contractul se va considera încheiat la
expirarea termenului respectiv. Dacă acceptarea poate fi făcută prin savîrşirea
anumitor acŃiuni trebuie de făcut distincŃie între situaŃia în care contractul se consideră
încheiat la săvîrşirea acŃiunilor (vezi comentariul la art. 687) şi situaŃia în care
contractul se va considera încheiat la momentul notificării ofertantului despre
săvîrşirea acŃiunilor. În primul caz acceptul nu va putea fi revocat (retractat) deoarece
a produs efecte juridice şi contractul a fost deja încheiat. Destinatarul ofertei va putea
doar rezolvi contractul în cazurile şi condiŃiile prevăzute de lege sau contract. În al
doilea caz însă se va aplica regula stabilită în acest articol. În cazul în care notificarea
despre retractarea acŃiunilor va parveni anterior notificării despre săvîrşirea acŃiunilor
acceptul se va considera revocat (retractat) şi contractul nu se va considera încheiat
deoarece anterior parvenise o declaraŃie despre respingerea ofertei. Din acel moment
oferta devine caduca (vezi comentariul la art. 686) şi ulterior nu mai poate fi acceptată
nici chir printr-o declaraŃie expresă.

Articolul 696. Înscrisul care confirmă încheierea contractului

CondiŃiile adiŃionale sau condiŃiile modificate dintr-un înscris expediat într-un

termen rezonabil de la data încheierii contractului între comercianŃi care are drept scop
confirmarea acestuia devin parte a contractului, cu excepŃia cazului cînd ele îl alterează
material sau cînd partea care îl recepŃionează le respinge fără întîrzieri nejustificate.

1. DispoziŃia acestuia articol se aplică situaŃiilor în care după încheierea fie verbală fie
scrisă a contractului dintre comercianŃi una din părŃi transmite celeilalte părŃi un
înscris care are scopul de a confirma contractul şi condiŃiile care au fost consimŃite de
către părŃi, dar care introduce completări sau modificări a condiŃiilor consimŃite de
către părŃi. Necesitatea acestei reglementări constă în faptul că articolul 691 alin. (3)
soluŃionează doar problema modificărilor şi completărilor conŃinute în declaraŃia
despre acceptarea ofertei, adică o problemă care a apărut pînă la momentul încheierii
contractului. Sub incidenŃa acestei norme nu nimeresc situaŃiile în care pentru
confirmarea contractului şi a condiŃiilor acestui una din părŃi expediază celeilalte părŃi
un înscris şi în acest înscris se conŃin completări sau modificări ale clauzelor
contractului care nu modifică esenŃial condiŃiile contractului. Aceste înscrisuri pot fi
expediate fie din iniŃiativa expeditorului fie la iniŃiativa părŃii căreia i-a fost expediat
(spre exemplu ultimul are nevoie de un înscris pentru evidenŃă contabilă, pentru
efectuarea decontărilor bancare sau a procedurilor vamale).
2. Deşi teoretic se face o deosebire între situaŃia prevăzută de acest articol şi situaŃia
prevăzută în art. 691 alin. (3) din punct de vedere practic soluŃiile vor fi similare. Şi în
cazul în care se expediază un înscris în scopul confirmării contractului pentru ca
modificările şi completările să devină clauze contractuale trebuie să fie respectate
aceleaşi condiŃii (vezi comentariul la art. 691): (a) completările sau modificările să nu
devieze în mod esenŃial de la condiŃiile contractuale consimŃite de către părŃi; (b) să
nu fie respinse de către partea care le recepŃionează într-un termen cît mai scurt
posibil, determinat reieşind din circumstanŃele cazului. ImportanŃă juridică şi în acest
caz are declaraŃia de respingere a modificărilor şi completărilor şi nu parvenirea
acestei declaraŃii celeilalte părŃi. Termenul rezonabil nu poate fi determinat în mod
abstract ci doar în fiecare caz aparte Ńinînd cont de uzanŃele şi practica stabilită între
părŃi şi de circumstanŃele cazului

877
 3. Sarcina de a demonstra că modificările şi completările au fost respinse fără întîrzieri
nejustificate revine părŃii care a primit înscrisul privind confirmarea contractului cu
modificări şi completări.
4. DispoziŃiile acestuia articol nu se aplică situaŃiilor în care una din părŃi transmite un
înscris privind confirmarea contractului şi a condiŃiilor acestuia şi în acest înscris
solicită destinatarului să-şi manifeste acordul privind acceptarea completărilor şi
modificărilor. Destinatarul nu este obligat să răspundă pentru a respinge aceste
completări şi modificări. Este suficient să le ignoreze.
5. Pentru scopurile acestui articol noŃiunea „înscris care are drept scop confirmarea
contractului” trebuie înŃeleasă într-un sens larg. Spre exemplu această noŃiune include
şi cazurile în care o parte foloseşte pentru specificarea condiŃiilor contractului note de
plată sau alte documente similare referitoare la executare.

Articolul 697. Comis-voiajorii

(1) Contractul dintre un consumator şi o persoană care acŃionează în exercitarea

unei profesii, încheiat într-un cadru specific voiajorilor comerciali, produce efecte doar
dacă, în decursul unei săptămîni, consumatorul nu îl revocă în scris, cu excepŃia
situaŃiei în care contractul este executat pe loc de ambele părŃi.
(2) DispoziŃiile de la alin.(1) se aplică şi asupra contractelor de consumator
încheiate pe credit, şi asupra contractelor de asigurare.
(3) Termenul de revocare a contractelor prevăzute la alin.(1) şi (2) curge doar
din momentul în care consumatorul este înştiinŃat în scris asupra dreptului său de
revocare.

1. Scopul acestui articol este de a proteja persoanele fizice care procură bunuri pentru
necesităŃile personale în cazul în care îşi asumă unele obligaŃii pe care vor trebui să le
execute pe viitor. Pin acest articol se instituie o excepŃie de la regula conform căreia o
parte a contractului poate cere încetarea efectelor juridice ale unui contract doar în
cazul în care pentru aceasta există un temei legal sau contractual.
2. Această normă nu modifică condiŃiile de încheiere a contractelor, inclusiv momentul
încheierii. Termenul de o săptămînă menŃionat în acest articol se referă doar la faptul
că în interiorul acestui termen consumatorul poate renunŃa la contractul pe care l-a
încheiat.
3. Dreptul de revocare al consumatorului apare doar în cazul în care a fost încheiat de un
consumator cu o persoană care comercializează bunuri în mod ambulant. Nu are
importanŃă dacă persoana respectivă acŃionează din nume propriu sau din numele unei
alte persoane fizice sau juridice. Pentru aplicarea acestor dispoziŃii nu are importanŃă
nici faptul dacă anterior încheierii contractului au existat negocieri între părŃi sau dacă
consumatorul a avut posibilitate de a studia anterior oferta comerciantului.
4. DeclaraŃia privind revocarea contractului de către consumator trebuie să fie în mod
obligator făcută în scris. Deci contractul nu va putea fi revocat în temeiul acestui
articol în alt mod, spre exemplu prin restituirea bunului procurat. În interiorul
termenului de o săptămînă contractul poate fi revocat de către consumator fără ca
acesta să fie obligat să invoce vre-un motiv al revocării.
5. Dreptul de revocarea al consumatorului este exclus în cazul în care contractul a fost
executat pe loc de către ambele părŃi. Prin executare pe loc se înŃelege executarea
contractului în momentul încheierii acestuia. Este indiferentă calitatea executării. Este
obligatoriu însă ca obligaŃia să fie executată în volum deplin. În cazul în care

878
 executarea este necorespunzătoare pot fi exercitate drepturile prevăzute de lege sau
contract, inclusiv dreptul de rezoluŃiune pentru executare necorespunzătoare (vezi
comentariul la art. 735).
6. Consumatorul are dreptul să revoce contractele încheiate pe credit şi contractele de
asigurare (vezi comentariul la art. 1301 şi următoarele) indiferent de locul în care au
fost încheiate. Prin contracte încheiate pe credit trebuie de înŃeles acele contracte în
care comerciantul acordă consumatorului o amînare sau o eşalonare a plăŃii după
primirea bunului. Natura bunului sau a plătii nu este relevantă pentru atribuirea
contractului la contract de credit. Şi în cazul acestor contracte dreptul de revocare
apare numai dacă contractul nu a fost executat pe loc de ambele părŃi.
7. Termenul de o săptămănă pentru revocare va curge de la data la care consumatorul va
fi notificat în scris despre dreptul său de revocare. Notificarea trebuie să menŃioneze
în mod expres dreptul consumatorului de a revoca contractul fără a fi obligat să
suporte careva consecinŃe. Notificarea poate fi făcută fie printr-o declaraŃie scrisă
adresată consumatorului fie prin inserarea menŃiunii respective în documentele care
sînt transmise împreună cu bunul. În ultimul caz se va considera că au fost respectate
prevederile alineatului (3) numai în cazul în care menŃiunea despre dreptul de
revocare a fost făcută astfel închît consumatorul să aibă posibilitatea reală de a lua
cunoştinŃă de menŃiunea respectivă. Sarcina de a demonstra faptul notificării revine
comerciantului.
8. Dacă obligaŃiile ambelor părŃi vor fi executate înaintea expirării termenului de o
săpămînă dreptul consumatorului la revocare se stinge chiar dacă acesta nu a fost
notificat în scris despre dreptul său de revocare.

Articolul 698. Încheierea contractului la licitaŃie

La licitaŃie, contractul se încheie prin adjudecare. O ofertă se stinge de îndată ce

este emisă o supraofertă sau licitaŃia se închide fără ca adjudecarea să fie atribuită.

1. În cazul organizării unei licitaŃii au dreptul să înainteze oferte toŃi participanŃii la

licitaŃie care au fost acceptaŃi în conformitate cu regulile de organizare a licitaŃiei
elaborate de organizatorii licitaŃiei. În cazul în care un alt participant la licitaŃie face o
ofertă care conŃine condiŃii mai favorabile decît precedenta ofertă ultima devine
caducă. Dacă adjudecătorul nu acceptă nici una din oferte şi încheie licitaŃia ultima
ofertă de asemenea devine caducă.
2. Oferta făcută de către un participant la licitaŃie în conformitate cu regulile de
organizare a licitaŃiei este opozabilă participantului şi nu poate fi revocată de către
ofertant (vezi comentariul la art. 812).
3. Adjudecătorul este liber să accepte orice ofertă care a fost făcută cu respectarea
condiŃiilor licitaŃiei sau să respingă toate ofertele, dacă altceva nu este stipulat în
regulile de organizare a licitaŃiei. El nu are dreptul să accepte o ofertă care a devenit
caducă prin emiterea unei supraoferte cu condiŃia că ultima a fost emisă cu
respectarea condiŃiilor licitaŃiei.
4. Contractul se consideră încheiat din momentul în care a fost emis acceptul prin
semnalarea acceptată la licitaŃie. De obicei lotul se consideră adjudecat din momentul
în care adjudecătorul a lovit a treia oară cu ciocanul.
5. În conformitate cu regulile cu privire la organizarea licitaŃiei ulterior se semnează un
contract de către persoana căruia îi aparŃine bunul care a fost expus la licitaŃie şi
adjudecatar. De regulă parte a contractului nu este adjudecătorul

879
 Articolul 699. Momentul şi locul încheierii contractului

(1) Contractul se consideră încheiat în momentul primirii acceptului de către

ofertant.
(2) Dacă în contract nu este indicat locul încheierii, el se consideră încheiat la
domiciliul sau la sediul ofertantului.

1. În acest articol este stipulată regula generală privind momentul încheierii contractului.
Aici de fapt se repetă o normă care deja se conŃine în art. 687 alin. (1) unde este
stipulat că acceptul produce efecte din momentul în care este recepŃionată de către
ofertant (vezi comentariul la art. 687). SoluŃionarea problemei privind momentul
încheierii contractului este relativ simplă în cazul în care destinatarul ofertei trebuie
să-l notifice pe ofertant despre acceptarea ofertei. SituaŃia însă va fi mult mai
complicată în cazul în care această notificarea nu este obligatorie, în special în cazul
în care oferta este acceptată prin tăcere sau prin inacŃiuni (vezi comentariul la art. 687
alin. (3) şi 694).
2. Trebuie de considerat că în cazul în care acceptul produce efecte înainte de a fi primit
de către ofertant contractul va fi considerat încheiat din momentul în care acceptul a
produs efecte. O altă interpretare nu este posibilă în situaŃia în care acceptul deşi a
produs efecte nu va ajunge niciodată la ofertant pentru că nu va exista o notificare. Nu
este posibil de interpretat această situaŃie în sensul că în cazul în care acceptul nu
trebuie notificat ofertantului contractul se va considera încheiat în momentul în care
ofertantul va afla despre circumstanŃele în care a aflat despre accept (a aflat despre
tăcere, despre acŃiuni sau inacŃiuni). In acest caz încheierea contractului va depinde de
perceperea subiectivă a ofertantului fapt care nu este adminisbil. Momentului
încheierii contractului trebuie să fie determinat în dependenŃă de criterii obiective.
Savîrşirea acŃiunilor ori tăcerea sau inacŃiunea în termenul stabilit expres sau implicit
sînt criterii obiective care permit de a determina momentul încheierii contractului fără
a di nevoiŃi să apelăm la perceperea subiectivă a ofertantului.
3. În cazul în care între părŃi va apare un litigiu stabilirea faptului dacă contractul este
încheiat sau nu şi respectiv a momentului şi locului încheierii Ńine de competenŃa
instanŃei care se pronunŃă asupra fondului.
4. În raporturile comerciale, în special în cazurile în care este vorba despre contracte
complexe, contractele se încheie în rezultatul unor negociere complicate şi
îndelungate fără a putea stabili exact dacă a existat o ofertă şi un accept. În acest
cazuri este complicat de determinat dacă a fost sau nu încheiat contractul chiar dacă
părŃile au început să execute contractul. Pentru soluŃionarea acestei probleme se
propune de a considera că între părŃile care au negociat încheierea unui contract au
apărut relaŃii contractuale în cazul în care din comportamentul părŃilor rezultă cu
certitudine că părŃile au ajuns la un acord comun (vezi spre exemplu art. 2.1 al
Principiilor UNIDROIT privind contractele comerciale internaŃionale). Pentru a
determina dacă există dovezi suficiente a intenŃiei părŃilor de a fi legate prin contract,
înscrisurile semnate de acestea trebuie interpretat după intenŃia comună a părŃilor fără
a se limita la sensul literal al termenilor folosiŃi de acestea (vezi comentariul la art.
725 alin. (2).
5. Stabilirea momentului încheierii contractului este necesară pentru soluŃionarea unor
probleme foarte importante. Spre exemplu problemele privind capacitatea părŃilor,
existenŃa şi valabilitatea obiectului, condiŃiile de formă, privind licenŃierea şi alte

880
 condiŃii pe care trebuie să le respecte părŃile se determină în dependenŃă de locul şi
momentul încheierii contractului.
6. Momentul încheierii contractului este foarte important şi în cazul în care vor fi
încheiate mai multe contracte cu privire la acelaşi bun. Dacă nu se va putea stabili
cine are dreptul de preferinŃă bunul va fi transmis persoanei cu care a fost mai întîi
încheiat contractul (vezi comentariul la art. 622).
7. Stabilirea momentului încheierii contractului este important şi pentru stabilirea
dreptului da a înainta o acŃiune pauliană. Conform regulii generale nu au dreptul de a
înainta o acŃiune pauliană creditorii care au obŃinut această calitatea după încheierea
contractului.
8. De momentul încheierii contractului este strîns legată şi problema locului încheierii
contractului. În alin. (2) este stipulată regula generală – contractul se consideră
încheiat la domiciliul sau sediul ofertantului. Această soluŃie a fost aleasă în
dependenŃă de momentul în care produce efecte juridice acceptul şi din prezumŃia că
acceptul va parveni ofertantului la domiciliul sau sediul acestuia.

Articolul 700. Recunoaşterea obligaŃiei

(1) Pentru valabilitatea unui contract prin care se recunoaşte existenŃa unei
obligaŃii este necesară o declaraŃie scrisă de recunoaştere.
(2) Dacă pentru constituirea obligaŃiei a cărei existenŃă este recunoscută se
prescrie forma autentică, declaraŃia de recunoaştere trebuie făcută în această formă.
(3) Dacă obligaŃia se recunoaşte pe baza unei decontări sau compensări, nu mai
este necesară respectarea formei.

1. Primul alineat consfinŃeşte în mod implicit regula privind faptul că pentru contractul
prin care o parte recunoaşte o obligaŃie contractuală sau extracontractuală faŃă de
cealaltă parte nu există nici o condiŃie de formă, adică părŃile sînt libere să încheie
acest contract inclusiv şi verbal. În acelaşi timp se stabileşte expres că valabilitatea
acestui contract depinde de emiterea unei declaraŃii scrisă despre recunoaşterea
oblicaŃiei de către persoana care a recunoscut obligaŃia. Deci pentru valabilitatea unui
contract privind recunoaşterea obligaŃiei nu va necesară întocmirea unui înscris
semnat de ambele părŃi sau schimbul de scrisori, telegrame sau alte înscrisuri semnate
de partea care le-a expediat (vezi comentariul la art. 210) ci doar de declaraŃia scrisă a
celui care recunoaşte obligaŃia sa.
2. Pentru valabilitatea unui contract prin care o parte recunoaşte o obligaŃie contractuală
sau extracontractuală faŃă de cealaltă parte este necesară o declaraŃie scrisă a părŃii
care recunoaşte obligaŃia, chiar dacă pentru actul juridic, în temeiul căruia a apărut
obligaŃia recunoscută, nu era stipulată nici o condiŃie de formă.
3. Trebuie de menŃionat că încheierea unui contract privind recunoaştere unei obligaŃii
are efecte juridice nu numai pentru cel care recunoaşte obligaŃia (debitor) ci şi pentru
cel faŃă de care a fost recunoscută obligaŃia (creditor). Creditorul va fi Ńinut de
întinderea obligaŃiei, a condiŃiilor de executare sau a altor circumstanŃe cu privire la
obligaŃia recunoscută prin contract.
4. În cazul în care pentru apariŃia obligaŃiei recunoscute prin contract este obligatorie
autentificarea notarială a actului juridic din care a luat naştere (spre exemplu obligaŃia
privind plata preŃului unui imobil sau privind transmiterea unui imobil) şi declaraŃia
de recunoaştere a obligaŃiei respective trebuie să fie autentificată notarial. Această
regulă se aplică numai în cazul în care obligaŃia de autentificare notarială a actului

881
 juridic este stipulată prin lege. În cazul în care actul juridic a fost autentificat notarial
la cererea uneia sau a tuturor părŃilor declaraŃia privind recunoaşterea unei obligaŃia
care a luat naştere din acest act juridic nu trebuie să fie autentificată notarial, cu
excepŃia cazului în care părŃile nu au stipulat altceva.
5. În cazul în care obligaŃia recunoscută este executată sau dacă partea care recunoaşte
obligaŃia declară despre compensarea unei creanŃe a creditorului (vezi comentariul la
art. 651 şi următoarele) declaraŃia despre recunoaştere nu trebuie să fie întocmită în
scris şi nici nu trebuie să fie autentificată notarial.

Articolul 701. ObligaŃia de confidenŃialitate

(1) Dacă în timpul negocierilor o parte comunică informaŃii celeilalte părŃi,

aceasta are obligaŃia să nu o divulge sau să nu o folosească inadecvat în scopuri proprii,
indiferent de faptul dacă a fost sau nu încheiat contractul.
(2) Cel care încalcă obligaŃia de confidenŃialitate trebuie să repare prejudiciul
cauzat. Despăgubirea pentru neexecutarea obligaŃiei de confidenŃialitate poate consta în
compensaŃii din beneficiul obŃinut de cealaltă parte.

1. Scopul acestui articol este de a obliga o parte la negocieri să nu divulge sau să nu

folosească inadecvat informaŃia confidenŃială primită de la cealaltă parte şi este o
completare a dispoziŃiilor din art. 10 al Legea 171/94 cu privire la secretul comercial.
Această obligaŃie apare indiferent de faptul dacă partea care a comunicat informaŃia a
solicitată păstrarea în taină a informaŃiei şi indiferent de faptul dacă a interzis
folosirea informaŃiei.
2. Prin folosirea inadecvată a informaŃiei se înŃelege folosirea informaŃiei în alte scopuri
decît cele pentru care a fost comunicată. Scopul pentru care a fost comunicată
informaŃia poate fi stabilit în mod expres sau implicit.
3. Deşi alin. (1) nu se face expres distincŃie între informaŃia confidenŃială şi cea
neconfidenŃială această dispoziŃie trebuie interpretată restrictiv reieşind din scopul
urmărit de acest articol – de a proteja partea care a comunicat informaŃii, în cazurile în
care pentru scopul negocierilor este nevoită să comunice anumite informaŃii
confidenŃiale, contra divulgării acestor informaŃii sau folosirii în mod impropriu de
către partea căreia i-a comunicat informaŃia. Caracterul confidenŃial al informaŃiei
urmează să fie stabilit în conformitate cu Legea 171/94 cu privire la secretul
comercial.
4. Orice informaŃia transmisă de una din părŃi pe parcursul negocierilor este prezumată
confidenŃială şi partea care a primit-o trebui să se abŃină de la divulgarea sau folosirea
acestei informaŃii.
5. ObligaŃia de confidenŃialitatea apare atît în cazul în care a fost încheiat contractul
(inclusiv şi în cazul în care contractul este nul) cît şi în cazul în care contractul nu a
fost încheiat. ObligaŃia de confidenŃialitate există şi în cazul în care contractul nu a
fost încheiat din culpă părŃii care a comunicat informaŃia confidenŃială.
6. Încălcarea obligaŃiei de confidenŃialitate atrage obligaŃia părŃii care a divulgat
informaŃia sau a folosit-o inadecvat în scopuri proprii, de a repara prejudiciul cauzat.
Partea care a divulgat sau a folosit informaŃia poate să se elibereze de obligaŃia de a
repara prejudiciul daca va demonstra că această informaŃie nu este confidenŃială sau
dacă va demonstra că această informaŃie, în conformitate cu prevederile articolului 5
al Legii 171/94 cu privire la secretul comercial, nu poate constitui secret comercial.

882
 7. Cel care încalcă obligaŃia de confidenŃialitatea este obligat să repare prejudiciul cauzat
prin folosirea inadecvată a informaŃiei sau prin divulgarea acesteia. Sarcina de a
demonstra existenŃa prejudiciului şi legătura cauzală dintre divulgare sau folosirea
informaŃiei şi prejudiciu revine persoane care pretinde repararea prejudiciului. Pentru
a uşura sarcina probaŃiunii în alineatului trei de prevede că partea a cărei informaŃie
confidenŃială a fost divulgată sau folosită pretinde despăgubiri calculate în dependenŃă
de beneficiul obŃinut de către cealaltă parte prin divulgarea sau folosirea inadecvată a
informaŃiei confidenŃiale. În acest caz nu este necesar de demonstrat existenŃa unui
prejudiciu ci doar obŃinerea beneficuui de către cealaltă parte.

Articolul 702. Clauza de integritate şi clauza privind modificarea scrisă

(1) Contractul scris, completat cu o clauză care stipulează că înscrisul conŃine

toate condiŃiile asupra cărora au convenit părŃile nu poate fi contestat sau completat
prin proba declaraŃiilor sau acordurilor anterioare. Aceste declaraŃii sau acorduri pot fi
folosite totuşi pentru interpretarea înscrisului.
(2) Contractul scris conŃinînd o clauză prin care se stipulează că toate
modificările sau rezoluŃiunea contractului se fac în scris nu poate fi modificat sau
rezolvit altfel. Comportamentul unei părŃi o poate priva totuşi de dreptul invocării
acestei clauze dacă cealaltă parte a acŃionat în conformitate cu acest comportament.

1. În cazul în care contractul se încheie în urma unor negocieri îndelungate, în special în

cazul în care pe parcursul negocierilor au fost semnate mai multe documente, părŃile
deseori întocmesc un înscris şi declară că acesta este documentul care reprezintă
acordul de voinŃă final al părŃilor. Această clauză de integralitatea ar putea stipula spre
exemplu – acest contract reprezintă integral voinŃa părŃilor. Scopul clauzei de
integralitate este de a elimina toate dubiile cu privire la acordurile intermediare
încheiate de către părŃi sau cu privire la declaraŃiile oricărei dintre părŃi. De menŃionat
că pentru aplicarea acestor dispoziŃii nu este relevantă forma în care au fost făcute sau
încheiate declaraŃiile sau acordurile anterioare. Acestea nu vor putea fi folosite chiar
dacă au fost autentificate notarial. Clauza de integralitate preformulată de una dintre
părŃi nu va putea fi totuşi invocată pentru a exclude aplicarea clauzelor anterioare
negoicate de către părŃi (vezi comentariul la art. 714).
2. Totuşi, clauza de integralitate nu elimină orice efect al declaraŃiilor şi acordurilor
anterioare ale părŃilor. Datorită faptului că aceste declaraŃii şi acorduri reflectă voinŃa
părŃilor acestea pot fi folosite la interpretarea clauzelor înscrisului în cazurile în care
apar dubii cu privire la conŃinutul clauzelor inserate în înscris. Important de menŃionat
că clauza de integralitate se referă doar la declaraŃiile şi acordurile anterioare
întocmirii înscrisului. PărŃile sînt libere să modifice sau să completeze condiŃiile
contractului ulterior întocmirii înscrisului. Cu excepŃii cazului cînd legea stabileşte că
modificările sau completările trebuie făcute în formă scrisă sau părŃile au convenit
asupra formei scrise a modificărilor şi completărilor părŃile sînt libere să modifice sau
să completeze contractul scris chiar şi prin acorduri vervale.
3. În cazul în care părŃile întocmesc un înscris prin care stipulează că modificarea şi
completarea ulterioară a condiŃiilor contractului sau declaraŃia de rezoluŃiune pot fi
făcute doar în scris orice acord verbal privind modificarea sau completarea condiŃiilor
contractului sau orice declaraŃie verbală privind rezoluŃiunea contractului nu va
produce efecte juridice. O parte a contractului nu poate invoca clauza privind
interzicerea modificării şi completării sau a rezoluŃiunii altfel decît prin înscrisuri

883
 dacă: (a) prin comportamentul său a dat temei celeilalte părŃi să considere că a
renunŃat la beneficiul acestei clauze (spre exemplu a solicitat în mod verbal furnizarea
unei cantităŃi mai mare de bunuri decît cea stipulată în contractul scris şi a acceptat
cantitatea furnizată); (b) cealaltă parte a acŃionat în conformitate cu comportamentul
părŃii care a renunŃat la beneficiul clauzei (spre exemplu a furnizat bunurile în
cantitatea cerută).

Articolul 703. Neexecutarea promisiunii de a contracta

Contractul încheiat cu încălcarea promisiunii de a contracta date unei alte

persoane este opozabil destinatarului promisiunii fără a-l priva pe acesta de dreptul de
a cere promitentului şi terŃului de rea-credinŃă care a contractat cu ultimul repararea
prejudiciilor suferite.

1. Dacă persoana care a încheiat un antecontract sau a făcut o promisiune unilaterală

privind încheierea contractului unei persoane iar ulterior încheie un contract care are
acelaşi obiect cu o altă persoană contractul încheiat cu această persoană produce
efecte inclusiv faŃă de beneficiarul promisiunii şi acesta nu va mai putea cere
încheierea contractului cu sine. Această situaŃia trebuie de distins de situaŃia în care o
persoană încheie un contrat cu mai multe persoane cu privire la acelaşi obiect. În
ultimul caz problema cine va avea dreptul asupra obiectului contractului se va
soluŃiona în conformitate cu prevederile art. 622.
2. Beneficiarul promisiunii are dreptul să ceară promitentului şi terŃului de rea credinŃă
repararea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea de a mai încheia contractul la
încheierea căruia s-a obligat promitentul. Răspunderea promitentului va fi stabilită în
conformitate cu regulile privind răspunderea contractuală deoarece el a încălcat o
obligaŃie contractuală iar răspunderea terŃului de rea credinŃă va fi determinată în
conformitate cu regulile privind răspunderea delictuală, deoarece între terŃ şi
beneficiarul promisiunii nu au existat raporturi contractuale.
3. Întinderea despăgubirilor acordate beneficiarului promisiunii se vor determina în
dependenŃă de cheltuielile pe care le-a suportat beneficiarul promisiunii şi de venitul
pe care acesta l-ar fi obŃinut în cazul în care ar fi fost încheiat contractul. La
determinarea mărimii despăgubirilor instanŃa va Ńine cont şi de beneficiul pe care l-a
obŃinut terŃul.
4. În sensul acestui articol este considerat de rea credinŃă terŃul care la momentul în care
a expediat acceptul la oferta de a încheia contractul cu promitentul a ştiut sau trebuia
să ştie despre existenŃa promisiunii de a contracta. Va fi considerat de rea credinŃă şi
terŃul care la momentul expedierii acceptului nu a ştiut şi nici nu trebuia să ştie despre
existenŃa promisiunii de a contracta şi care după expedierea acceptului a aflat despre
promisiunea de a contracte dar nu a întreprins măsurile necesare pentru a evita
încheierea contractului, deşi a fost în măsura de a face aceasta. Bună credinŃă a
terŃului este prezumată şi beneficiarului promisiunii îi revine sarcina de a demonstra
că terŃul a ştiut despre promisiunea de a contracta la momentul expedierii acceptului
sau despre faptul că a aflat despre acest fapt după expedierea acceptului şi ar fi putut
evita încheierea contractului.
5. Cererea privind repararea prejudiciului este exclusă în cazul în care mai există
posibilitatea încheierii contractului dar beneficiarul promisiunii refuză încheierea
contractului în condiŃiile în care promitentul şi terŃul se oferă să întreprindă toate
măsurile necesare pentru a permite încheierea contractului în condiŃiile promisiunii de

884
 a contracte (spre exemplu sînt gata să reziliez contractul încheiat cu încălcarea
promisiunii de a contracta).

Capitolul III
CONTRACTUL SINALAGMATIC

Articolul 704. DispoziŃii generale cu privire la contractul sinalagmatic

(1) Un contract este sinalagmatic dacă fiecare dintre părŃi se obligă reciproc,
astfel încît obligaŃia fiecăreia din ele să fie corelativă obligaŃiei celeilalte.
(2) DispoziŃiile prezentului capitol se aplică şi asupra altor raporturi juridice în
scopul executării reciproce a obligaŃiilor, în măsura în care nu sînt incompatibile cu
natura acestor raporturi juridice.

1. În alineatul unu este formulată definiŃia clasică a contractului sinalagmatic. În

Această definiŃia atribuie la categoria contractelor sinalagmatice acele contracte
care întrunesc două condiŃii: (a) părŃile contractului se obligă reciproc, adică
ambele părŃi ale contractului sînt în acelaşi timp şi creditor şi debitor şi deci au atît
drepturi cît şi obligaŃii. Aceasta deosebeşte contractul sinalagmatic de contractul
unilateral, în care o parte are drepturi iar cealaltă are obligaŃii; (b) obligaŃiile
reciproce sînt interdependente, adică obligaŃia unei dintre părŃi este cauza
obligaŃiei celeilalte părŃi şi invers. InterdependenŃa obligaŃiilor în contractelor
sinalagmatice presupune că fiecare parte se obligă în virtutea angajamentului pe
care şi l-a asumat cealaltă parte. Spre exemplu vînzătorul se obligă să predea
bunul datorită faptului că cumpărătorul s-a obligat să plătească preŃul bunului.
Aici trebuie de menŃionat că trebuie să existe reciprocitatea şi interdependenŃa
obligaŃiilor părŃilor contractului şi nu ale subiecŃilor contractului. În cazul în care
avem mai mulŃi subiecŃi decît părŃi drepturile şi obligaŃiile care aparŃin unei părŃi
pot fi divizate între mai mulŃi subiecŃi. Spre exemplu în cazul contractului de
vînzarea-cumpărare trebuie să existe interdependenŃă între obligaŃiile vînzătorului
şi ale cumpărătorului chiar dacă avem mai mulŃi vînzători şi mai mulŃi
cumpăratori care în cazul divizibilităŃii drepturilor sau a obligaŃiilor vor fi ŃinuŃi
sau îndreptăŃiŃi doar la o parte din prestaŃie sau contraprestaŃie.
2. Trebuie de menŃionat că în contractele sinalagmatice nu toate drepturile şi
obligaŃiile trebuie să fie reciproce şi interdependente ci doar acele drepturi şi
obligaŃii care Ńin de esenŃa contractului. Spre exemplu în contractul de vînzare-
cumpărare vînzătorul se obligă în mod unilateral să asigure transportarea gratuită a
bunului la locul de destinaŃie indicat de cumpărător. În acest caz contractul rămîne
sinalagmatic deoarece de esenŃa contractului Ńin doar obligaŃia de a preda bunul şi
de a plăti preŃul.
3. În conformitate cu alineatul trei dispoziŃiile cu privire la contractele sinalagmatice
se vor aplica mutatis mutandis şi altor raporturi juridice în care părŃile au obligaŃii
reciproce care însă nu sînt interdependente. Spre exemplu în cazul executării de
către donatar a obligaŃiei de a acorda donatorului dreptul de folosinŃă asupra casei
de locuit dobîndită în temeiul contractului de donaŃie. Aplicare normelor
prezentului capitol faŃă de executarea obligaŃiilor care rezultă din alte raporturi
juridice se va face Ńinînd cont de natura acestor raporturi juridice. În cazul
exemplului de mai sus va trebui să se Ńină de exemplu cont de faptul că nu se vor

885
 aplica normele cu privire la rezoluŃiune pentru neexecutare sau executare
necorespunzătoare ci normele cu privire la revocarea donaŃiei.

Articolul 705. Suspendarea executării obligaŃiei rezultate dintr-un contract

sinalagmatic

(1) Persoana obligată în baza unui contract sinalagmatic este în drept să refuze
executarea propriei obligaŃii în măsura în care cealaltă parte nu-şi execută obligaŃia
corelativă dacă nu s-a obligat să execute prima sau dacă această obligaŃie nu rezultă din
lege sau din natura obligaŃiei. Dacă obligaŃia trebuie executată faŃă de mai multe
persoane, se poate refuza executarea părŃii datorate uneia din aceste persoane pînă la
executarea integrală a obligaŃiei corelative.
(2) Dacă una din părŃi a executat parŃial obligaŃia sa, nu se admite neexecutarea
obligaŃiei corelative în măsura în care, în conformitate cu circumstanŃele cazului, în
special dacă partea neexecutată este nesemnificativă, aceasta ar fi inechitabil.

1. Această normă stabileşte regula generală cu privire la executarea obligaŃiilor

corelative în contractele sinalagmatice – ambele părŃi trebuie să execute obligaŃiile
corelative simultan. Deci în cazul în care unei părŃi a contractului sinalagmatic i se
cere executarea obligaŃiei aceasta are dreptul să refuze executarea în măsura în care
cocontractantul nu oferă executarea obligaŃiei corelative. Aceasta este excepŃia „non
adimpleti contractus”. Această excepŃie poate fi ridicată dacă se împlinesc două
condiŃii: (a) obligaŃia este reciprocă şi s-a născut din acelaşi contract sinalagmatic; (b)
nu este stabilit un termen de executare a obligaŃiilor corelative. Această normă are
caracter dispozitiv şi părŃile pot exclude aplicarea acestei excepŃii prin stabilirea unui
termen de executare a obligaŃiei. În acest caz partea care beneficiază de termen este în
drept să ceară executarea fără a fi obligată să ofere executarea obligaŃiei corelative.
VoinŃa părŃilor de a stabili un termen poate fi consimŃită expres dar poate rezulta şi
din uzanŃe sau din practicile stabilite între părŃi, în special în raporturile dintre
comercianŃi. În cazul în care termenul este stabilit printr-un act juridic separat pentru
manifestarea voinŃei părŃilor de a stabili un termen de executare a obligaŃiei nu sînt
prevăzute careva condiŃii de formă. Nu există nici prevederi cu privire la respectarea
altor formalităŃi; (c) obligaŃia unei părŃi de a executa prima nu rezultă din lege sau din
natura obligaŃiei. Spre exemplu în cazul în care pentru executarea obligaŃiei unei
dintre părŃi este necesară o anumită perioadă de timp această parte trebuie să execute
prima. Astfel în contractul de antrepriză partea care s-a obligat să construiască un
imobil este obligată să înceapă construiască imobilul înainte de a putea cere plata de
la beneficiar; (d) pentru invocare excepŃiei nu este necesar ca cealaltă parte să fie pusă
în întîrziere (vezi comentariul la art. 709).
2. ExcepŃia de neexecutare poate fi invocată de către una dintre părŃi fără a fi necesară
adresarea în instanŃa de judecată. Cealaltă parte este în drept să conteste în instanŃa de
judecată acŃiunile părŃii care ridică excepŃia de neexecutare dacă consideră că nu se
întrunesc condiŃiile necesare pentru invocarea excepŃiei.
3. Regula cu privire la executarea concomitentă a obligaŃiilor corelative se aplică atît
obligaŃiei în întregime cît şi unei fracŃiuni din obligaŃie. Deci în cazul în care o parte
va fi obligată să execute prima o fracŃiune din obligaŃia sa această parte va putea
refuza să refuze executare celeilalte fracŃiuni a obligaŃiei în măsura în care cealaltă
parte nu-şi execută obligaŃia corelativă.

886
 4. În cazul în care o obligaŃie trebuie executată faŃă de mai multe persoane se poate
refuza executarea părŃii din obligaŃie datorate uneia dintre aceste persoane, chiar dacă
aceasta şi-a executat parte din obligaŃie ce-i revine, atîta timp cît nu se execută
integral obligaŃia corelativă. Acest drept poate fi exercitat de asemenea numai dacă
partea nu s-a obligat să execute prima sau această obligaŃie nu rezultă din lege sau din
natura obligaŃiei.
5. În conformitate cu alineatul doi excepŃia de neecutare poate fi invocată şi în cazul în
care cealaltă parte a executat parŃial obligaŃia sa. Însă în cazul executării parŃiale
excepŃia poate fi invocată doar dacă neexecutarea este suficient de gravă pentru a
justifica refuzul de a executa obligaŃia. Gravitatea neexecutării se determină în
dependenŃă de circumstanŃele cazului, în special de interesul pe care î-l are parte în
executarea părŃii de obligaŃie care nu a fost executată. Determinarea faptului dacă
neecutarea este nesemnificativă sau nu se va face în conformitate cu principiul
echităŃii.

Articolul 706. Dreptul de a refuza prestaŃia rezultată dintr-un

contract sinalagmatic

(1) Partea obligată să presteze prima poate refuza executarea obligaŃiei dacă,
după încheierea contractului, apar indicii că dreptul său la contraprestaŃie este
periclitat de imposibilitatea executării obligaŃiei de către cealaltă parte. Executarea
obligaŃiei nu poate fi refuzată dacă a fost executată contraprestaŃia sau au fost
prezentate garanŃii privind executarea obligaŃiei.
(2) Partea obligată să presteze prima poate stabili un termen rezonabil, în care
cealaltă parte să execute treptat contraprestaŃia sau să ofere garanŃii privind executarea
obligaŃiei. Dacă termenul expiră fără ca să fie executată obligaŃia sau fără ca să fie
prezentate garanŃii, persoana obligată să presteze prima poate rezilia contractul.

1. Scopul acestui articol este de a proteja drepturile părŃii care şi-a asumat obligaŃia să
presteze prima sau această obligaŃie rezultă din lege sau din natura obligaŃiei în cazul
în care există indicii că prestaŃia reciprocă şi interdependentă este sau va deveni
imposibilă. Spre exemplu vînzătorul poate refuza predarea bunului dacă există indicii
că cumpărăroul este sau va deveni insolvabil. În acest caz parte obligată să execute
prima este în drept să refuze executarea obligaŃiei în măsura în care este sau va deveni
imposibilă obligaŃia interdependentă a celeilalte părŃi. Acest drept însă poate fi
exercitat doar în condiŃia în care partea care trebuie să execute prima a notificat
cealaltă parte despre intenŃia sa de a refuza executarea şi să ceară acestuia fie să
execute obligaŃia corelativă fie să prezinte garanŃii privind executarea obligaŃiei
corelative. În cazul în care prestaŃia corelativă a fost executată sau au fost prezentate
garanŃii ale executării corespunzătoare partea care trebuie să execute prima nu are
dreptul să refuze executarea obligaŃiei sale. Spre exemplu cumpărătorul insolvabil va
prezenta o garanŃie a ahcitării preŃului din partea unei bănci.
2. Partea care trebuie să execute prima are dreptul să stabilească celeilalte părŃi un
termen rezonabil în care trebuie să fie executată prestaŃia corelativă sau să fie
prezentate garanŃii privind executare obligaŃiei. Dreptul de a determina dacă va
executa contraprestaŃia sau va prezenta garanŃii aparŃine părŃii căreia i s-a fixat un
termen. Această soluŃie se explică prin faptul că partea care este obligată să presteze
prima nu are dreptul să modifice în mod unilateral termenul de scadenŃei a prestaŃiei
corelative. Ea are doar dreptul de a cere ca în termen fixat să fie înlăturată

887
 verosimilitatea că cealaltă parte nu va putea executa obligaŃia corelativă după ce
partea care urmează să execute prima va executa propria obligaŃie. Dacă în interiorul
termenului fixat vor dispare circumstanŃele care au permis părŃii obligate să presteze
prima să considere că dreptul său la contraprestaŃie este periclitat această parte va
trebui să execute obligaŃia sa fără a pretinde executarea obligaŃiei de către cealaltă
parte sau prezentarea garanŃiilor. Dreptul său de a refuza prestaŃia va înceta deoarece
au dispărut circumstanŃele care au atras naşterea acestui drept.
3. Întinderea termenului în care trebuie să fie executată contraprestaŃia sau să se prezinte
garanŃii se determină în dependenŃă de circumstanŃele cazului şi de practicile stabilite
între părŃi şi acest termen trebuie să fie suficient în condiŃiile concrete pentru a
permite celeilalte părŃi să execute obligaŃia sa sau să prezinte garanŃii.
4. Prin interpretarea treptată a contraprestaŃiei trebuie de înŃeles că partea care trebuie să
execute prima este obligată să accepte executarea în rate propusă de cealaltă parte
chiar dacă din lege contract sau din natura obligaŃiei nu rezultă dreptul acesteia de a
executa. Executarea în rate este exclusă în cazul în care acesta contravine naturii
obligaŃiei.
5. Dacă altceva nu rezultă din practica stabilită între părŃi sau din circumstanŃele cazului
partea care trebuie să execute prima nu este în drept să ceară prezentarea anumitor
garanŃii. Cealaltă parte este în drept să prezinte orice garanŃie care va fi considerată
că în condiŃiile concrete garantează realizarea dreptului părŃii obligate să presteze
prima de a primi contraprestaŃia.
6. În cazul în care în termenul stabilit de parte care trebuie să execute prima nu se va
executa prestaŃia corelativă sau nu vor fi prezentate garanŃii partea care trebuie să
presteze prima are drept de rezoluŃiune. În acest caz dreptul de rezoluŃiune apare în
situaŃia în care obligaŃia care nu a fost executată nu era scadentă. Aceasta este o
excepŃia de la regula generală în conformitate cu care dreptul de rezoluŃiune apare
atunci cînt o parte nu execută corespunzător obligaŃia scadentă (vezi comentariul la
art. 735). Pentru exercitarea dreptului de rezoluŃiune în acest caz se vor aplica mutatis
mutandis regulile stabilite în art. 709, 710 şi 711.
7. Dreptul de rezoluŃiune poate fi exercitat numai în interiorul unui termen rezonabil de
la momentul în care a expirat termenul pentru executarea contraprestaŃiei sau pentru
prezentarea garanŃiilor. Dacă a expirat termenul rezonabil partea care urma să execute
prima va putea beneficia de dreptul de rezoluŃiune numai în cazul în care va fixa din
nou un termen în care cealaltă parte să execute obligaŃia sau să prezinte garanŃii.
8. În cazul în care există indicii că nu va putea fi executată de către cealaltă parte doar o
parte din contraprestaŃie partea care trebuie să execute prima poate să exercite dreptul
său de a cere executare anticipată a cotraprestaŃiei sau prezentarea garanŃiilor numai în
partea în care există indicii privind imposibilitatea executării. Partea obligată să
execute prima poate totuşi cere executarea anticipată a contraprestaŃiei în întregime
dacă executarea în rate a contraprestaŃiei nu este posibilă sau î-i va cauza prejudicii
care nu sînt neînsemnate.

Articolul 707. Imposibilitatea executării pentru care părŃile nu poartă răspundere

(1) Dacă o prestaŃie din contractul sinalagmatic devine imposibilă din motive
independente de părŃi, cea care trebuie să execute prestaŃia devenită imposibilă pierde
dreptul de a cere executarea obligaŃiei corelative. În cazul în care imposibilitatea este
parŃială, obligaŃia corelativă se reduce corespunzător.

888
 (2) În cazul în care cealaltă parte cere transmiterea compensaŃiei primite pentru
obiectul contractului sau cesiunea dreptului la compensaŃie, ea nu este eliberată de
executarea obligaŃiei sale, care se reduce în măsura în care compensaŃia sau dreptul la
compensaŃie sînt mai mici decît prestaŃia datorată.
(3) Dacă este executată obligaŃia corelativă, care nu este obligatorie, în
conformitate cu prevederile alin.(1) şi (2), restituirea a ceea ce este prestat se poate cere
în conformitate cu regulile privind îmbogăŃirea fără justă cauză.

1. Această norma stabileşte dreptul unei părŃi a contractului sinalagmatic de a refuza

executarea obligaŃiei în cazul în care executarea obligaŃiei corelative a devenit
imposibilă şi nici una dintre părŃi nu este în culpă pentru survenirea imposibilităŃii.
Pentru aplicarea acestei norme este necesar de stabilit momentul în care a surventi
imposibilitatea. În cazul în care imposibilitatea a existat la momentul încheierii
contractului contractul va fi nul (vezi comentariul la art. 670). Dacă imposibilitatea va
surveni după momentul încheierii contractului dar în perioada în care creditorul
prestaŃiei devenite imposibile era în întîrziere acesta nu are dreptul să refuze
executarea prestaŃiei sale (vezi comentariul la art. 597). Nu apare dreptul de a refuza
executarea prestaŃiei nici în cazul în care partea care trebuie să execute prestaŃia
devenită imposibilă se afla în întîrziere la momentul în care a survenit imposibilitatea
deoarece din acel moment cealaltă parte putea cere executarea obligaŃiei. În ultimul
caz creditorul prestaŃie imposibileva avea dreptul fie de a presta şi de a cere reparare
prejudiciului fie de a se folosi de dreptul de rezoluŃiune şi de a cere repararea
prejudiciului.
2. O prestaŃie se consideră imposibilă în cazul în care aceasta nu poate fi executată nici
de partea care trebuie s-o execute nici de o altă persoană (vezi comentariul la art.
670). Nu există imposibilitate în cazul în care obiectul prestaŃie este un bun
determinat generic (vezi comentariul la art. 590).
3. Dacă imposibilitatea este parŃială se poate refuza executarea obligaŃiei corelative doar
în partea în care prestaŃia este imposibilă. Această regulă nu se aplică în cazul în care
măcar una dintre părŃi are dreptul să refuze acceptarea executării parŃială a obligaŃiei
şi această parte nu renunŃat la acest drept sau în cazul în care conform naturii
obligaŃiei prestaŃia parŃială nu este posibilă. În aceste cazuri se va considera că
imposibilitatea este totală.
4. În cazul în care partea care trebuia să execute prestaŃia imposibilă a primit o
compensaŃie sau are dreptul de a primi o compensaŃie pentru obiectul prestaŃie
imposibile (spre exemplu bunul care a pierit este asigurat şi asigurătorul datorează
despăgubiri de asigurare sau terŃul vinovat în pieirea bunului este obligat să repare
prejudiciul), cealaltă parte are dreptul de a cere să-i fie transmis tot ce a primit cealaltă
parte sau să-i fie cesionat dreptul asupra compensaŃie. Dacă partea se va folosi de
acest drept ea pierde dreptul de a refuza executarea propriei obligaŃii. Această parte
însă poate micşora prestaŃia sa în măsura în care compensaŃia sau dreptul la
compensaŃie sînt mai mici decît prestaŃia datorată de partea care se află în
imposibilitate. Trebuie totuşi de considerat că acest drept este exclus în măsura în care
partea aflată în imposibilitate va înlătura diferenŃa dintre prestaŃia imposibilă şi
compensaŃia sau dreptul la compensaŃie cedată cesionată.
5. Alin. (2) nu prevede dreptul părŃii aflate în imposibilitate de a obliga cealaltă parte să
primească în locul prestaŃiei imposibile compensaŃia sau dreptul la compensaŃie
pentru obiectul prestaŃiei.
6. În cazul în care s-a executat o obligaŃia executarea căreia putea fi refuzată de către
debitor în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) se poate cere doar restituirea în

889
 conformitate cu regulile privind îmbogăŃirea fără justă cauza(vezi comentariul la art.
1389) a ceea ce s-a prestat. Restituirea a ceia ce este prestat se poate de cerut atît în
cazul în care prestaŃia a fost efectuată pînă la momentul în care prestaŃia corelativă a
devenit imposibilă cît şi în cazul în care prestaŃia a fost efectuată ulterior acestui
moment. În acest caz deci nu se va putea cere repararea prejudiciului cauzat prin
faptul că cealaltă parte nu execută prestaŃia corelativă.
7. Dacă partea a cărei prestaŃia este imposibilă se află în culpă pentru faptul că cealaltă
parte a executat obligaŃia care nu era obligatorie în conformitate cu prevederile alin.
(1) şi (2) (spre exemplu nu a notificat în termen util cealaltă parte despre
imposibilitatea prestaŃiei sale deşi a avut această posibilitate) partea care a prestat este
în drept să ceară repararea prejudiciului cauzat prin aceasta, în partea în care
prejudiciul nu a fost acoperit prin ceea la ce are dreptul în conformitate cu regulile
privind îmbogăŃirea fără just cauză.

II. Articolul 708. Imposibilitatea executării din vina creditorului

În cazul în care executarea prestaŃiei uneia din părŃile contractului sinalagmatic

devine imposibilă din vina celeilalte părŃi, ultima este obligată să execute prestaŃia sa.
Din contra-prestaŃie se deduce tot de ce partea eliberată pentru cauză de imposibilitate
beneficiază din faptul eliberării sau ce omite cu rea-credinŃă să beneficieze.

1. Prin această normă au fost stabilite două reguli: (a) partea care este în culpă pentru
faptul că prestaŃia corelativă a celeilalte părŃi a devenit imposibilă este obligată să
execute prestaŃia sa. Deşi acest articol nu stipulează dreptul acestei părŃi de a presta
trebuie de considerat că partea are acest drept. Adică partea a cărei prestaŃie este
imposibilă nu va putea declara rezoluŃiunea contractului în măsura în care partea
vinovată pentru imposibilitate execută sau, în cazul în care obligaŃia nu este scadentă,
declară că este gata să execute obligaŃia sa. Dreptul de a presta este totuşi exclus în
cazul în care partea a cărei prestaŃie este imposibilă are dreptul de a cere rezoluŃiunea
(spre exemplu partea vinovată pentru imposibilitatea prestaŃiei este în întîrziere cu
executarea propriei prestaŃii); (b) parte vinovată pentru imposibilitate poate micşora
prestaŃia sa în măsura în care cealaltă parte a beneficiat în rezultatul eliberării de
executarea prestaŃiei sau a omis cu rea credinŃă să beneficieze. Acest drept poate fi
exercitat în măsura în care cealaltă parte nu are dreptul de a refuza acceptarea unei
părŃi din prestaŃii sau obiectul prestaŃiei este indivizibil (spre exemplu obligaŃia de a
preda un imobil). Trebuie de considerat că în cazul în care nu poate diminua prestaŃia
deşi are acest drept, partea care execută prestaŃia are faŃă de partea a cărei prestaŃie
este imposibilă un drept de creanŃa în măsura în care era îndreptăŃit să diminueze
prestaŃia.
2. Se consideră că partea a beneficiat din eliberarea de prestaŃia sa în măsura în care a
evitat anumite cheltuieli sau a dobîndit anumite bunuri. Spre exemplu suma
economisită de vînzătorul bunului care a pierit prin faptul că a fost eliberat de
cheltuielile legate de executarea obligaŃiei de a transporta bunul în locul indicat de
cumpărător sau sumele primite sub formă de despăgubiri de asigurare.
3. Se consideră că partea a omis cu rea credinŃă să beneficieze de ceea ce o persoană de
bună credinŃă ar fi dobîndit sau ar fi economisit dînd dovadă de diligenŃa necesară în
propriile afaceri. Spre exemplu partea a cărui bun a pierit a omis să notifice în termen
util asigurătorul despre survenirea cazului asigurat şi a pierdut dreptul de a cere plata

890
 despăgubirilor de asigurare. Sau, în cazul în care obiectul prestaŃiei erau bunuri
perisabile, ceea ce persoana ar fi putut obŃine dacă ar fi întreprins măsurile necesare
pentru a asigura păstrarea bunurilor sau realizarea acestora.

Articolul 709. Neexecutarea obligaŃiilor rezultate dintr-un contract sinalagmatic

(1) Dacă una din părŃi nu execută sau execută în mod necorespunzător o
prestaŃie scadentă decurgînd dintr-un contract sinalagmatic, cealaltă parte poate,
după expirarea fără rezultat a unui termen rezonabil pe care l-a stabilit pentru
prestaŃie sau remediere, să rezoluŃioneze contractul dacă debitorul trebuia să-şi dea
seama, în baza termenului de graŃie, de iminenŃa rezoluŃiunii. În cazul în care nu a
fost stabilit un termen sau termenul este necorespunzător de scurt, se consideră ca
stabilit un termen rezonabil.
(2) Dacă în raport cu felul neexecutării obligaŃiei nu se poate stabili un
termen, se face o somaŃie.
(3) Dacă neexecutarea obligaŃiei se limitează la o parte din prestaŃie,
creditorul poate rezolvi contractul integral doar în cazul în care nu are nici un
interes în executarea parŃială a prestaŃiei.
(4) Creditorul este îndreptăŃit să rezoluŃioneze contractul chiar şi înainte de
scadenŃă dacă este evident că premisele dreptului de rezoluŃiune se vor realiza.

(1) Art. 709 introduce o regulă nouă pentru legislaŃia Republicii Moldova. În
conformitate cu această dispoziŃiei creditorul va putea să exercite drepturile stipulate
pentru cazul cînd debitorul nu execută sau execută în mod necorespunzător obligaŃia
scadentă dintr-un contract sinalagmatic numai în cazul în care î-l va pune în întîrziere
pe debitor, cu excepŃia cazurilor în care debitorul va fi în întîrziere de drept (vezi
comentariul la art. 710).
(2) Debitorul se consideră în întîrziere în cazul în care creditorul l-a informat despre
neexecutare sau executarea necorespunzătoare şi î-a fixat un termen în care să execute
obligaŃia sau să remedieze executarea necorespunzătoare şi termenul a expirat fără ca
executarea să aibă loc sau prestaŃia necorespunzătoare nu a fost remediată. Forma în
care debitorul va fi pus în întîrziere nu este relevantă, adică punerea în întîrziere se
poate face şi verbal. Creditorului î-i revine sarcina de a demonstra faptul că debitorul
a fost pus în întîrziere.
(3) În cazul în care debitorul a fost informat de către creditor despre neexecutare sau
despre executarea necorespunzătoare dar nu a fost stabilit nici un termen pentru
remediere debitorul va fi considerat în întîrziere la expirarea unui termen în care,
reieşind din circumstanŃele cazului şi din practicile stabilite între părŃi debitorul ar fi
trebuit să execute obligaŃia sau s-o execute în mod corespunzător.
(4) Pentru perioada suplimentară în care debitorul trebuie să execute prestaŃia creditorul
are doar dreptul de a refuza executarea propriei prestaŃii sau de a cere repararea
prejudiciului suferit dar nu poate beneficia de alte mijloace de protecŃie (spre exemplu
nu are dreptul să ceară plata penalităŃilor de întîrziere). Dacă în interiorul acestei
perioade debitorul va declara că nu va executa obligaŃia sau dacă perioada stabilită
expres sau implicit va expira fără ca debitorul să execute obligaŃia creditorul este în
drept să folosească toate mijloacele de protecŃie stabilite de lege sau contract.
(5) Din momentul în care debitorul este în întîrziere creditorul are dreptul să declare
rezoluŃiunea contractului. Acesta drept poate fi exercitat cu condiŃia că debitorul la
momentul în care a fost pus în întîrziere putea să-şi dea seama că creditorul va

891
 exercita acest drept. În cazul în care la punerea în întîrziere a rezultat că creditorul
renunŃă la exercitarea dreptului de rezoluŃiune el va putea totuşi să-şi exercite alte
drepturi (spre exemplu dreptul de a cere executarea în natură, de a cere repararea
prejudiciului etc.). În notificarea despre stabilirea unui termen suplimentar creditorul
poate stipula că în cazul în care va expira termenul stabilite şi debitorul nu-şi va
executa obligaŃia contractul se va considera rezolvit automat.
(6) În scopul protecŃiei drepturilor debitorului în alineatul (1) este stipulat că în cazul în
care creditorul va stabile debitorului un termen prea scurt se va considera că a fost
stabilit un termen corespunzător. Debitorul în acest caz va fi în întîrziere nu la data
expirării termenului fixat de către creditor ci la data la care va expira termenul
minimal care ar fi trebuit să fie stabilite de către creditor. Care este termenul rezonabil
pe care a trebuit sau ar fi putut să-l stabilească creditorul se va determina în fiecare
caz concret reieşind din circumstanŃele cazului şi din practica stabilită între părŃi.
(7) În cazul în care datorită naturii obligaŃiei nu este posibilă stabilirea unui termen
creditorul este obligat doar să-l preîntîmpine pe debitor despre faptul că nu a executat
sau a executat nerocrespunzător obligaŃia. Spre exemplu în cazul încălcării unei
obligaŃii de nu face (locatarul transmite foloseşte bunul în scopuri care au fost
interzise prin contract). Nici în acest caz forma somării nu este relevantă. În acest caz
debitorul va fi considerat în întîrziere de la data somării.
(8) Dacă debitorul a executat doar o parte din prestaŃie creditorul are dreptul să ceară
rezoluŃiunea contractului numai referitor la partea din prestaŃie care nu a fost
executată. Această regulă se aplică cu condiŃia că creditorul nu a refuzat să primească
executarea unei părŃi din prestaŃii sau creditorul era obligat să accepte prestaŃia
parŃială. Chiar şi în cazul în care o parte din prestaŃia a fost executată în mod
corespunzător creditorul are dreptul să ceară rezoluŃiunea întregului contract numai în
cazul în care nu are un interes în executarea parŃială a contractului. Lipsa interesului
poate fi stipulată expres în contract sau poate rezulta din circumstanŃele cazului. Spre
exemplu dacă antreprenorul a executat o parte din lucrările de construcŃie dar această
parte urmează să fie demolată datorită faptului că a fost executată cu abateri de la
proiect.
(9) Dreptul de rezoluŃiune poate fi exercitat chiar şi înainte ca obligaŃia să fie scadentă cu
condiŃia că este evident că premisele de rezoluŃiune se vor realiza. Sarcina de a
demonstra că premisele de rezoluŃiune se vor realiza revine creditorului. Pentru
exercitarea dreptului de rezoluŃiune înainte de scadenŃă se aplică mutatis mutandis
regulile stabilite în art. 706. Creditorul va fi Ńinut să notifice debitorul care va fi în
drept fie să execute anticipat obligaŃia fie să prezinte garanŃii că executarea va fi
corespunzătoare.

Articolul 710. Neobligativitatea stabilirii unui termen de graŃie

(1) Prin derogare de la art.709, nu este necesară stabilirea unui termen de graŃie
sau somare dacă:
a) debitorul a respins în mod cert şi definitiv executarea;
b) încălcarea obligaŃiei constă în faptul că prestaŃia nu a avut loc într-un anumit
termen stabilit prin contract şi creditorul a legat prin contract interesul său pentru
prestaŃie de executarea ei în termen;
c) datorită unor împrejurări speciale, luîndu-se în considerare interesele ambelor
părŃi, rezilierea imediată este justificată;
d) termenul prevăzut la art.617 alin.(4) a expirat fără ca obligaŃia să fie executată.

892
(2) Dacă nu este necesară somarea sau dacă este evidentă inutilitatea prelungirii
termenului de executare, creditorul poate rezolvi contractul imediat.

1. În acest articol sînt prevăzute situaŃii în care debitorul este considerat în întîrziere de
drept şi nu mai este necesară stabilirea unui termen sau somarea acestui. Trebuie de
menŃionat că dacă în situaŃiile menŃionate în acest articol creditorul va acorda totuşi
debitorului o un termen de graŃie sau î-i va trimite o somaŃia acesta va fi obligat să-şi
exercite în continuare drepturile doar în condiŃiile prevăzute de art. 710.
2. Nu va fi necesară stabilirea unui termen de graŃia sau somarea debitorului în cazul în
care:
(a) debitorul a respins în mod cert şi definitiv executarea. Se consideră că
debitorul a respins în mod cert executarea în cazul în care acesta a declara în
mod expres că nu va executa obligaŃia sau din comportamentul debitorului
poate fi dedus cu certitudine că nu va executa obligaŃia (spre exemplu a
transmis bunul altei persoane). Se consideră că executarea este respinsă de
către debitor definitiv în cazul în care din declaraŃiile sau comportamentul
acestuia nu rezultă că el intenŃionează să execute obligaŃia la un termen
ulterior sau la împlinirea unor condiŃii (spre exemplu va transmite bunul dacă
creditorul va accepta să plătească cheltuielile suplimentare legate de
producerea sau transportarea bunului). Nu este necesară stabilirea termenului
sau somarea dacă aceste două condiŃii se întrunesc cumulativ;
(b) încălcarea obligaŃiei constă în faptul că prestaŃia nu a avut loc într-un anumit
termen stabilit prin contract şi creditorul a legat prin contract interesul său
pentru prestaŃie de executarea ei în termen. Se consideră că creditorul a legat
prin contract interesul său pentru prestaŃie de executarea ei în termen în cazul
în care a fost stipulat expres sau implicit că după expirarea termenului stabilite
în contract prestaŃia nu va mai prezenta interes pentru creditor. Spre exemplu
nu vor mai prezenta interes pentur creditorii după revelion brazii care urmau
să fie pusă în vînzare în ajunul revelionului.
(c) datorită unor împrejurări speciale rezilierea imediată este justificată Ńinînd cont
de interesele ambelor părŃi.
(d) au expirat 30 de zile de la scadenŃa unei obligaŃii pecuniare şi de la intrarea
unei note de plată sau a unei invitaŃii de plată similară şi obligaŃia nu a fost
executată. Deci în cazul în care obligaŃia pecuniară este scadentă şi creditorul
trimite o notă de plată debitorului sau o altă invitaŃie de plată similară
debitorul are un termen de graŃia de 30 de zile. În interiorul acestor 30 de zile
poate doar să refuze executarea obligaŃiei corelative şi poate cere reparearea
prejudiciului însă nu poate declara rezoluŃiunea contractului sau nu poate
beneficia de alte mijloace de protecŃia. Dar odată ce acest termen de 30 de zile
a expirat debitorul se va considera în întîrziere de drept.
3. Dacă în conformitate cu prevederile alineatului (1) sau cu alte dispoziŃii nu este
necesară somarea sau prelungirea termenului creditorul este îndreptăŃit să declare
rezoluŃiunea contractului în conformitate cu prevederile legale (vezi comentariul la
art. 737).

Articolul 711. Excluderea rezoluŃiunii contractului sinalagmatic

RezoluŃiunea contractului sinalagmatic este exclusă dacă:

893
 a) încălcarea obligaŃiei este neînsemnată;
b) nu este executată o obligaŃie în sensul art.512, iar creditorului i se poate pune
în seamă, în condiŃiile încălcării, menŃinerea contractului;
c) creditorul răspunde în totalitate sau în mod apreciabil pentru neexecutarea
obligaŃiei, ori neexecutarea obligaŃiei pentru care nu trebuie să răspundă debitorul a
intervenit într-un moment în care creditorul este în întîrziere de primire;
d) pretenŃiei i se opune o excepŃie pe care debitorul a ridicat-o deja sau o va
ridica după rezoluŃiune.

1. Art. 711 prevede situaŃii în care creditorul nu poate declara rezoluŃiunea contractului
chiar dacă debitorul a fost pus în întîrziere sau este în întîrziere de drept şi se întrunesc
şi alte condiŃii necesare pentru rezoluŃiune.
2. În cazul în care încălcarea obligaŃiei este neînsemnată nu este rezonabil luînd în
consideraŃie interesele creditorului şi alte debitorului creditorului i se poate cere
menŃinerea contractului. Dacă este sau nu neexecutarea neînsemnată se determină în
fiecare caz aparte cu luarea în consideraŃie a tuturor intereselor atît a creditorului cît şi
a debitorului.
3. Nu se poate rezolvi contractul în condiŃiile în care creditorului i se poate cere să
menŃină contractul avînd în vedere condiŃiile încălcării. Spre exemplu
4. Creditorul nu are dreptul la rezoluŃiunea contractului în cazul în care el este în
totalitatea sau în cea mai mare parte vinovat pentru neexecutarea obligaŃiei. Spre
exemplu în cazul în care creditorul nu a transmis în termen util informaŃia necesară
pentru producerea bunului nu va putea declara rezolvit contractul pentru motivul că a
debitorul nu a transmis la timp bunul. El nu pierde însă dreptul la rezoluŃiune în cazul
în care există alte temeiuri (spre bunul are vicii).
5. Este exclus dreptul de rezoluŃiune şi în cazul în care circumstanŃele care l-au
împiedicat pe debitor să execute au intervenit în momentul în care creditorul era în
întîrzire cu primire executării cu condiŃia că debitorul nu este vinovat în survenirea
acestor circumstanŃe. Spre exemplu bunul s-a deteriorat în perioada în care creditorul
era în întîrzire şi aceasta deteriorare nu poate fi imputată debitorului.
6. Este exclusă rezoluŃiunea şi în cazul în care pretenŃiei creditorului î-i poate fi opusă o
excepŃie pe care debitorul o invocase la momentul emiterii declaraŃiei de rezoluŃiune
sau o va ridica după aceasta. Spre exemplu nu se poate rezolvi un contract pe motivul
că nu s-a achitat preŃul bunului în condiŃiile în care a expirat termenul de prescripŃie a
acŃiunii privind încasarea preŃului.

Ordinea aplicării dispoziŃiilor privind CCS

I. Elemente constitutive ale CCS (712 I)

- clauze
- „formulate anticipat”
- „pentru o multitudine de contracte” / 720 IV lit. b
- „prezentate” la încheierea contractului / 720 IV lit. a

Elementele sunt realizate Elem. nu sunt realizate

894
 II. CondiŃiile contractului negociate în particular? (712 II) 712 – 720 (-);
Aplicarea regulilor

generale şi speciale

negociate; 712 II (+) Nu au fost negociate; 712 II (-)

712 – 720 (-); III. Includerea valabilă? (712 III) 7 7

Aplicarea - aducerea la cunoştinŃă
- in mod expres 12 20 I,
- la îcheierea contractului II?
regulilor generale - (asigurarea posibilităŃii de luare la
cunoştinŃă în alt mod)
- acordul părŃii
7
13?

Includerea este valabilă Includerea nevalabilă

- 717 I – valabilit. parŃială

IV. Clauze surprinzătoare (715)? - 717 II - Aplicarea
(Interpretarea clauzelor, 732) regulilor generale
- 717 III – nulitatea

surprinzătoare; 715 (+) nu sunt surprinzătoare, 715 (-)

- 717 I – valabilit. parŃială

- 717 II - Aplicarea V. Prioritatea clauzelor individual negociate
regulilor generale
(714)?
- 717 III – nulitatea

Capitolul IV
clauze individual negociate lipsesc; 714 (+);
CLAUZELE CONTRACTUALE STANDARD
712 – 720 (-)

VI. Control VI. Control special al CCS Clauzele individual

Articolul
general al CCS 712. DispoziŃii generale cu privire la clauzele contractuale standard
negociate se aplică în mod
prioritar;
Ordinea aplicării normelor
Efectul juridic: nulitatea (dacăsînt
719 (-), atunci regulile generale
718, etc.) formulate anticipat
(1) Clauze contractuale
clauzei; înlocuirea cu reguli
standard toate clauzele pentru o
generale/speciale de contracte, pe care o parte contractantă (utilizator) le prezintă celeilalte
multitudine
părŃi la încheierea contractului. 719 Este indiferent
718 716 prevederile
dacă II 716 Iformează privind contractele
un document
720 I, II 720 IV lit. c

895
VII. CCS valabile VII. CCS nule
- 717 I – valabilit. parŃială
separat sau sînt parte a documentului ce reprezintă contractul, de asemenea nu importă
numărul condiŃiilor şi forma contractului.
(2) Nu există clauze contractuale standard în măsura în care condiŃiile
contractului au fost negociate în particular între părŃi.
(3) CondiŃiile contractuale standard devin numai atunci parte a contractului cînd
partea care le propune le aduce, în momentul încheierii contractului, în mod expres
la cunoştinŃa celeilalte părŃi sau îi asigură în alt mod posibilitatea, luînd în
considerare şi handicapul acesteia, să ia cunoştinŃă de conŃinutul lor şi, cînd cealaltă
parte este de acord, să le accepte.
(4) Se poate dispune prin lege includerea clauzelor contractuale standard în
unele tipuri de contracte chiar şi fără respectarea condiŃiilor de la alin.(3).
(5) PărŃile contractante pot, pentru un anumit fel de contracte, să convină asupra
validităŃii unor clauze contractuale standard determinate, luînd în considerare
exigenŃele prevăzute la alin.(3).

1. În prezent multe contracte se încheie în baza unor forme standard care sînt
preformulate de către una dintre părŃi. Cealaltă parte nu poate să negocieze condiŃiile
contractului. Ea doar are posibilitatea fie să accepte condiŃiile propuse fie să se abŃină
de la încheierea contractului. De regulă această situaŃie se întîmplă în cazul în care
comercianŃii încheie contracte cu consumatorii. Nu sînt însă rare nici cazurile în care
condiŃiile sînt preformulate şi în cazul raporturilor dinte comercianŃi. În acest caz este
evident că partea care a preformulat clauzele contractului are posibilitatea să stipuleze
cluaze cît mai favorabile pentru sine şi discriminatorii pentru cealaltă parte. În scopul
protejării părŃii care acceptă clauze contractuale standard au fost instituie norme
speciale care reglementează problema clauzelor contractuale standard (clauze
contractuale generale). Necesitate protecŃiei părŃii care acceptă condiŃii contractuale
preformulate de cealaltă parte este cu atît mai mare cu cît adesea clauzele contractuale
standard prezintă o listă lungă de clauze pe care cealaltă parte nu are nici timp să le
citească şi nici să pătrundă în esenŃa conŃinutului acestora. Normele cu privire la
clauzele contractuale standard (generale) reprezintă o noutate absolută pentru
Republica Moldova atît doctrinală cît şi legislativă.
2. Regulile cu privire la clauzele contractuale standard se aplică cu privire la toate
clauzele contractuale cu excepŃia cazurilor prevăzute de lege. Spre exemplu nu se vor
aplica regulile cu privire la clauzele contractuale standard raporturilor de muncă şi
familiale (vezi comentariul la art. 720).
3. În conformitate cu alineatul unu sînt clauze contractuale generale acele clauze care au
fost formulate anticipat de către una din părŃile contractului pentru o folosire generală
şi repetată şi care sînt în mod efectiv prezentate celeilalte părŃi la negocierea
contractului. Pentru a atribui anumite clauze la categoria clauzelor contractuale
standard nu este decisiv nici modul de prezentare (spre exemplu dacă sînt prezentate
într-un document separat sau au fost incluse în contractul semnat de către părŃi, dacă
sînt prezentate sub forma unor documente tipărite sau sînt doar în computer, etc), nici
faptul de cine au fost pregătite (partea însăşi sau o asociaŃie profesională, etc.) nici
volumul acestora (spre exemplu faptul dacă sînt numeroase şi se referă la toate sau
majoritatea aspectelor contractului sau sînt doar cîteva clauze care se referă spre
exemplu la răspundere şi la modul de soluŃionare a litigiului. Determinant este faptul
că aceste clauze contractuale au fost elaborate anticipat pentru o folosire generală şi
repetată şi au fost efectiv folosite într-un caz concret de către una dintre părŃi fără a
negocia cu cealaltă parte. Deci vor fi clauze contractuale standard numai acele clauze
contractuale care au fost prezentate unei părŃi şi pe care partea poate doar să le

896
 accepte în întregime sau să le respingă fără a putea să le negocieze. Într-un contract
pot exista atît clauze contractuale standard cît şi clauze contractuale negociate.
DispoziŃiile cu privire la clauzele contractuale standard se vor aplica numai acelor
clauze care nu au fost negociate de către părŃi.
4. Chiar dacă una din părŃi a elaborat în prealabil anumite clauze contractuale nu vor fi
considerate clauze contractuale generale acele clauze ale contractului care au fost
negociate în particular între părŃi. În contractele dintre comercianŃi şi consumatori
rămîn clauze contractuale standard acele clauze contractuale care au fost elaborate pe
baza redactării clauzelor contractuale preformulate de către comercianŃi.
5. Chiar şi în cazurile în care una sau ambele părŃi ale contractului folosesc clauze
contractuale standard se vor aplica regulile generale privind încheierea contractului
(vezi comentariul la art. 679 – 703). Aceasta presupune că clauzele contractuale
elaborate de una din părŃile contractului vor deveni clauze contractuale dacă vor fi
respectate următoarele condiŃii: (a) utilizatorul trebuie să aducă la cunoştinŃa
destinatarului ofertei toate clauzele viitorului contract, inclusiv clauzele contractuale
standard iar destinatarul oferte să accepte oferta, inclusiv clauzele contractuale
standard. Modul în care se face referinŃă la clauzele contractuale standard poate fi
foarte divers. De regulă aceasta se face prin prezentarea unui text în care sînt
incorporate toate clauzele contractuale standard. Însă poate fi folosită şi oricare altă
modalitate de prezentarea a clauzelor contractuale standard, care asigură posibilitatea
celeilalte părŃi de a lua cunoştinŃă de conŃinutul acestor clauze. Spre exemplu afişarea
acestora la sediul utilizatorului, în parcări, la oficiul de prestare a serviciilor de
telecomunicaŃii. Utilizatorul este obligat să menŃioneze faptul folosirii clauzelor
contractuale standard (cu excepŃia situaŃiei în care aceasta nu este posibil datorită
circumstanŃelor cazului) şi modul în care cealaltă parte poate să i-a cunoştinŃă de
aceste clauze. La prezentarea clauzelor contractuale standard utilizatorul este obligat
să Ńină cont de eventualul handicap al celeilalte părŃi (spre exemplu analfabetismul) şi
să prezinte clauzele contractuale standard în aşa mod încît cealaltă partea să aibă
posibilitate reală de a lua cunoştinŃă de conŃinutul clauzelor contractuale standard; (b)
cealaltă parte trebuie să accepte clauzele contractuale propuse de utilizator. Nu este
necesar ca acceptarea clauzelor contractuale standard să se facă în mod expres. Aceste
clauze contractuale pot fi acceptate şi în mod tacit. Din contra în cazul în care partea
care a fost notificată despre clauzele contractuale standard folosite de către cealaltă
parte va dori să evite introducerea acestor clauze în contract ea va trebui în mod
expres să-şi manifeste voinŃa de a exclude folosirea acestor clauze. Deci în cazul în
care utilizatorul a notificat cealaltă parte despre folosirea clauzelor contractuale
standard şi a creat acestei părŃi posibilitatea de a lua cunoştinŃă de aceste clauze
manifestarea consimŃămîntului acesteia de a încheia contractul presupune acceptarea
şi a clauzelor contractuale standard. Pentru acceptarea clauzelor contractual standard
nu este relevant nici faptul dacă cealaltă parte a luat efectiv cunoştinŃă de conŃinutul
clauzelor contractuale generale. Faptul că nu a luat cunoştinŃă de aceste clauze nu
afectează valabilitatea lor. Aceasta însă nu-l împiedică să beneficieze de măsurile de
protecŃie prevăzute de art. 715, 716, 718 şi 719 sau de alte măsuri de protecŃie
prevăzute de lege.
6. Depinde de circumstanŃele fiecărui caz în parte dacă ambele părŃi trebuie să se refere
la clauzele contractuale standard expres sau incorporarea acestor clauze în contract
poate fi implicită. Spre exemplu dacă clauzele contractuale standard sînt incluse în
documentul care reprezintă contractul acestea de regulă for fi obligatorii în baza
semnăturii dacă sînt incluse deasupra semnăturii şi nu pe cealaltă parte a
documentului. Pe de altă parte clauzele contractule standard incluse într-un document

897
 separat vor fi obligatorii numai dacă partea care le foloseşte le va menŃiona în mod
expres şi va crea celeilalte părŃi posibilitatea de a lua cunoştinŃă de conŃinutul
clauzelor contractuale standard. Incorporarea implicită a clauzelor contractuale
standard în contract poate fi admisă în cazul în care aceasta rezultă din uzanŃe sau din
practica stabilită între părŃi.
7. În unele cazuri nu este posibilă menŃionarea expresă a faptului folosiri clauzelor
contractuale standard sau asigurarea pentru cealaltă parte a condiŃiilor pentru a lua
cunoştinŃă de conŃinutul acestora. Spre exemplu în cazul folosirii serviciilor de
telecomunicaŃie, poştă, transport de pasageri şi altele. În aceste cazuri legiuitorul
poate stabile anumite condiŃii în care clauzelor contractuale standard folosite de
prestatorii unor asemenea servicii să devină clauze contractuale chiar dacă nu s-au
respectat condiŃiile stipulate de art. 712 alin. (3). Dac şi în acest caz este necesar ca
aceste condiŃii să fie acceptate de către cealaltă parte. Va acŃiona şi în aceste caz
prezumŃia că clauzele contractuale standard au fost acceptate de către cealaltă parte
dacă nu se va dovedi contaraiul.
8. În conformitate cu prevederile alin. (5) părŃile pot prevedea anticipat pentru anumite
tipuri de contracte (spre exemplu contractul de furnizare a materiei prime sau
contractul privind prestarea serviciilor de transport) aplicarea anumitor clauze
contractuale standard cu condiŃia respectării prevederilor alin. (3). Adică înainte de
negocierea unor contracte concrete părŃile pot stabili din timp că în viitor faŃă de
anumite tipuri de contracte se vor aplica anumite clauze contractuale standard care
erau elaborate la momentul încheierii acordului respectiv sau urmează să fie elaborate
ulterior. Clauzele contractuale standard menŃionate în acest acord anticipat vor deveni
clauze ale contractelor încheiate ulterior cu condiŃia că: (a) clauzele contractuale
standard au fost puse la dispoziŃia celeilalte părŃi; (b) celeilalte părŃi i s-a creat
posibilitatea de a lua cunoştinŃă de conŃinutul clauzelor contractuale standard.
9. Nu trebuie confundate clauzele contractuale standard cu clauzele contractuale care se
conŃin în diferite acte normative. În ultimul caz clauzele contractuale sînt elaborate de
legiuitor şi sînt obligatorii pentru părŃile contractului chiar dacă acestea nu au ştiut
despre existenŃa lor la momentul încheierii contractului.
10. Normele cu privire la clauzele contractuale standard sînt norme imperative şi părŃile
nu pot deroga de la prevederile legale. Aceste norme se vor aplica şi în cazul în care
părŃile sau utilizatorul vor folosi diferite manipulaŃii pentru a evita aplicarea acestor
dispoziŃii.

Articolul 713. Includerea clauzelor contractuale standard în cazuri deosebite

Chiar şi fără respectarea condiŃiilor prevăzute la art.712 alin.(3), se consideră incluse

în contract clauzele contractuale standard stabilite de lege pentru anumite tipuri de
contracte.

Această normă de fapt este o repetare a dispoziŃiei care se conŃine deja în art. 712 alin.
(4). Folosirea sintagmei „clauze contractuale standard stabilite de lege” este inoportună
deoarece din definiŃia menŃionată la art. 712 alin. (1) rezultă că clauzele contractuale
standard sînt elaborate de către una din părŃile contractuale sau de către alte persoane la
cererea uneia dintre părŃi.

898
 Articolul 714. Prioritatea clauzelor contractuale negociate

Clauzele contractuale negociate au prioritate faŃă de clauzele contractuale standard.

1. În cazul în care unele dintre clauzele contractului au fost preformulate de una dinte
părŃi iar altele au fost negociate de părŃi în cazul în care vor exist contradicŃii între
aceste clauze contractuale prioritate vor avea clauzele contractuale negociate.
Clauzele contractuale negociate vor avea prioritate faŃă de clauzele contractuale
standard indiferent de momentul în care au devenit clauze contractuale (pînă la
încheierea contractului sau după încheierea contractului) şi indiferent de forma lor (cu
condiŃia că s-a respectat forma cerută pentru valabilitatea contractului şi a clauzelor
acestuia).
2. Momentul cînd clauzele contractuale au devenit parte a contractului va fi totuşi
relevant în cazurile în care un contract scris prevede că înscrisul conŃin toate condiŃiile
asupra cărora au convenit părŃile nu poate fi contestat sau completat prin proba
declaraŃiilor sau acordurilor anterioare (vezi comentariul la art. 702). În acest caz
clauzele contractuale standard incluse în contractul scris vor avea prioritate chiar şi
faŃă de clauzele contractuale negociate anterior datei la care a fost întocmit înscrisul.
Dacă însă clauza privind faptul că înscrisul conŃine toate condiŃiile asupra cărora au
convenit părŃile este o clauză contractuală standard aceasta se va aplica numai cu
privire la clauzele contractuale standard. Clauzele contractuale negociate anterior
întocmirii înscrisului vor avea prioritate faŃă de clauzele contractuale standard
stipulate în înscris.
3. Nu vor fi considerate clauze contractuale negociate acele clauze care sînt menŃionate
printre clauzele contractuale standard şi referitor la care utilizatorul a dat explicaŃii
sau referitor la care cealaltă parte a expus modul în care le înŃelege, deoarece în acest
caz părŃile nu negociază clauzele contractului ci doar determină conŃinutul clauzelor
preformulate de utilizator sau stabilesc alte circumstanŃe care Ńin de clauzele
contractuale standard.

Articolul 715. DispoziŃiile surprinzătoare ale clauzelor contractuale standard

DispoziŃiile din clauzele contractuale standard care, în raport de împrejurări, în

special în raport cu aspectul sau aparenŃa exterioară a contractului, sînt atît de
neobişnuite încît partea care contractează nu trebuie să presupună existenŃa lor nu
devin clauze în contract.

1. Clauzele contractuale preformulate de către una dintre părŃile contractului nu vor

deveni clauze contractuale chiar şi cu condiŃia că au fost respectate prevederile art.
712 alin. (3) sau alte condiŃii prevăzute de lege, dacă în raport de împrejurări acestea
sînt atît de neobişnuite încît cealaltă parte nu ar fi trebuit să-şi dea seama că
utilizatorul a inclus aceste clauze printre clauzele contractuale standard. Scopul
acestei norme este de a proteja cealaltă parte de includerea în contract a unor clauze
surprinzătoarea şi care-i lezează drepturile deoarece de regulă numărul clauzelor
contractuale standard este foarte mare şi cealaltă parte nu i-a cunoştinŃă de conŃinutul
clauzelor contractuale standard sau le studiază superficial.
2. Pentru stabilirea împrejurărilor în raport cu care se determină caracterul surprinzător
al clauzelor contractuale standard se va Ńine cont de părŃile şi de natura contractului,

899
 de circumstanŃele în care a fost încheiat contractul, de practica stabilită între părŃi, de
uzanŃe şi de alte circumstanŃe concrete ale cazului. Spre exemplu va fi surprinzătoare
clauza din contractul de vînzare-cumpărare privind păstrarea de către cumpărător a
dreptului de folosinŃă asupra bunului.
3. Cu excepŃia clauzele contractuale standard surprinzătoare celelalte clauze contractuale
standard vor deveni clauze contractuale în măsura în care introducerea lor în contract
nu era condiŃionată de introducerea clauzelor contractuale standard care nu au devenit
clauze contractuale. Spre exemplu dacă clauza care prevedea dreptul de folosinŃă nu a
devenit clauză contractuală nu vor deveni clauze contractuale nici clauzele care
stabileau efectele nexecutării obligaŃiei de a acorda dreptul de folosinŃă.

Articolul 716. Caracterul neobligatoriu al clauzelor contractuale standard

inechitabile

(1) O clauză contractuală standard este lipsită de efect dacă prejudiciază

disproporŃionat, contrar principiilor bunei-credinŃe, cealaltă parte a contractului. În
acest sens, se iau în considerare conŃinutul contractului, împrejurările în care clauza
este inserată în contract, interesele reciproce, alte împrejurări.
(2) Caracterul inechitabil al clauzelor contractuale standard se prezumă în caz
de dubiu dacă o prevedere:
a) nu este compatibilă cu principiile de bază (esenŃiale) ale reglementărilor de la
care derogă;
b) limitează drepturile sau obligaŃiile esenŃiale, care rezultă din natura
contractului, de o manieră care periclitează scopul contractului;
c) nu este clară.
(3) Aprecierea caracterului inechitabil al clauzelor contractuale standard nu
trebuie să se refere la determinarea obiectului contractului sau la proporŃionalitatea
preŃului ori a remuneraŃiei, pe de o parte, şi nici la bunurile sau serviciile furnizate, pe
de altă parte, în măsura în care clauzele contractuale sînt formulate în mod clar şi
precis.

1. Conform acestei dispoziŃii nu va produce efecte juridice (va fi nulă) acea clauză
contractuală standard care prin derogare de la principiul bunei-credinŃe prejudiciază
disproporŃionat cealaltă parte a contractului. În acest articol este stabilit încă un
mecanism de protecŃie a drepturilor celeilalte părŃi de abuzurile părŃii care foloseşte
clauze contractuale standard. Aici încă o dată se menŃionează principiului exercitării
drepturilor civile în conformitate cu principiul bunei credinŃe (vezi comentariul la art.
513).
2. Trebuie de menŃionat că în acest articol se vorbeşte concomitent despre principiul
bunei credinŃe (alin. (1)) şi principiul echităŃii (alin. (2) şi (3)). Aşa cum regula
generală şi efectele nerespectării acesteia sînt stabilite în alin. (1) trebuie de considerat
că şi alin. (2) şi (3) care vin să completeze dispoziŃiile alin. (1) vor trebui interpretate
în sensul că se referă la regulile cu privire la buna-credinŃă.
3. În conformitate cu prevederile alin. (2) se va considera că o clauză contractuală
standard prejudiciază disproporŃionat cealaltă parte a contractului în cazul în care:
(a) nu este compatibilă cu principiile esenŃiale ale reglementărilor de la care
derogă. Această dispoziŃie se aplică în cazul în care o clauză contractuală
generală derogă de la principiile esenŃiale ale unei norme cu caracter
dispozitiv. Vor fi considerate principii esenŃiale;

900
 (b) limitează drepturile şi obligaŃiile esenŃiale care rezultă din natura contractului
ale celeilalte părŃi în aşa măsură încît apare riscul că nu va putea fi atins scopul
contractului. Spre exemplu în contractul de vînzare-cumpărare cumpărătorul
stipulează un termen nerezonabil de lung în interiorul căruia urmează să fie
achitat preŃul fapt care apropie acest contract de un contract de locaŃiune.
(c) conŃinutul acestei clauze nu este clar sau nu poate fi înŃeles.
4. În conformitate cu prevederile alineatului trei pentru a stabili faptul dacă clauzele
contractuale standard prejudiciază sau nu disproporŃionat cealaltă parte a contractului
nu poate fi supus analizei raportul dintre obiectul contractului sau proporŃionalitatea
preŃului pe de o parte şi bunurile sau serviciile furnizate pe de altă parte. Aceasta
prevedere se aplică doar în cazul în care clauzele contractuale sînt formulate în clar şi
precis. Deci în cazul în care clauzele contractuale standard sînt formulate clar şi precis
chiar dacă va exista o disproporŃie vădită între obiectul sau preŃul contractului pe de o
parte şi bunurile sau serviciile prestate pe de altă parte aceste clauze vor fi valabile
chiar dacă ele prejudiciază disproporŃionat cealaltă parte a contractului.

Articolul 717. Efectele neincluderii sau nulităŃii clauzelor contractuale standard

(1) În cazul în care clauzele contractuale standard nu au devenit parte integrantă

a contractului ori sînt, total sau parŃial, nule, contractul este valabil în partea rămasă.
(2) În măsura în care clauzele contractului standard nu au devenit parte integrantă a
contractului sau sînt nule, conŃinutul contractului se reglementează de prevederile
legale.
(3) Contractul este nul dacă respectarea lui, chiar avîndu-se în vedere dispoziŃiile
alin.(2), ar constitui o rigoare nerezonabilă pentru una din părŃile contractante.

1. Scopul acestui articol este de a institui soluŃii pentru cazul în care clauzele
contractuale standard nu au fost incluse în contract (spre exemplu nu s-au respectat
condiŃiile art. 712 alin. (3)) sau au fost incluse în contract cu încălcarea regulilor
stabilite, fapt ce a atras nulitatea acestor clauze contractuale standard. Deci în acest
articol au fost stabilite soluŃii pentru două situaŃii diferite: (a) cazul în care clauzele
contractuale standard nu au devenit clauze unui contract concret; (b) cazul în care
clauzele contractuale standard au devenit clauze contractuale dar aceste clauze sînt
nule. Această distincŃie este necesară deoarece problema nulităŃii clauzelor
contractuale standard se pune numai în cazul în care acestea au devenit clauze
contractuale.
2. În conformitate cu alin. (1) nulitatea unor clauze contractuale standard nu afectează
valabilitatea contractului sau a celorlalte clauze contractuale standard. Această
dispoziŃie trebui totuşi interpretată prin prisma art. 220 alin. (3). În conformitate cu
această normă nulitatea unei clauze nu va atrage nulitatea contractului în cazul în care
putem presupune că părŃile ar fi încheiat contractul chiar şi în lipsa clauzei declarate
nule. Dacă nu puteam presupune că părŃile ar fi încheiat contractul în lipsa clauzelor
care nu au devenit clauze ale contractului sau sînt nule contractul va fi nul în
întregime. Un alt temei de nulitatea a contractului în întregime este stipulat în alin.
(3).
3. Nulitatea unei clauze standard atrage nulitatea şi altor clauze care sînt legate de clauza
care este nulă logic sau reieşind din scopul contractului chiar dacă aceste clauze nu
sînt legate structural. Spre exemplu dacă va fi nulă clauza standard care prevede un

901
 termen nerezonabil de mare pentru înaintarea pretenŃiilor de către utilizator vor fi nule
şi eventualele clauze cu privire la prelungirea acestui termen.
4. În cazul în care clauzele contractuale standard nu au devenit clauze contractuale sau
sînt nule contractul va fi valabil în rest. În locul clauzelor contractuale standard care
nu au devenit clauze contractuale sau care sînt nule se vor aplica dispoziŃiile legale fie
în mod nemijlocit fie prin analogie.
5. Dacă în rezultatul faptului că clauzele contractuale standard nu au fost incluse în
contract sau aceste clauze sînt nule pentru una din părŃile contractului ar fi o rigoare
nerezonabilă menŃinerea contractului, chiar şi Ńinînd cont de faptul că în locul
clauzelor contractuale standard se aplică dispoziŃiile legale, contractul va fi nul în
întregime. Deci contractul va fi nul în întregime în cazul în care se vor întruni
cumulativ două condiŃii: (a) pentru una din părŃile contractului va fi o rigoare
nerezonabilă menŃinerea contractului. Nulitatea contractului va surveni atît în cazul în
care menŃinerea contractului va fi nerezonabilă atît pentru utilizator cît şi în cazul în
care va fi nerezonabilă pentru cealaltă parte. Faptul dacă este sau nu o rigoare
nerezonabilă menŃinerea contractului se determină în fiecare caz aparte reieşind din
circumstanŃele cazului şi Ńinînd cont de uzanŃe şi de practicile stabilite între părŃi.
Trebuie de considerat că va fi o rigoare nerezonabilă menŃinerea contractului în cazul
în care în rezultatul faptului că clauzele contractuale standard nu au devenit clauze
contractuale sau sînt nule condiŃiile contractului sau schimbat în aşa măsura încît dacă
partea ar fi ştiut despre modificarea condiŃiilor nu ar mai fi încheiat contractul sau l-ar
fi încheiat în alte condiŃii; (b) rigoarea nerezonabilă este rezultatul neincluderii
clauzelor contractuale standard în contract sau a nulităŃii acestora. Deci pentru
stabilirea faptului dacă este nul contractul în întregime se va face o analiză între
situaŃia în care s-ar fi aflat părŃile în cazul în care clauzele contractuale standard ar fi
devenit clauze contractuale sau ar fi fost valabile şi situaŃia în care se află părŃile în
situaŃia în care clauzele contractuale standard nu au devenit clauze contractuale sau
sînt nule. În cazul în care se va ajunge la concluzia că este o rigoare nerezonabilă să
cerem unei părŃi menŃinerea contractului în condiŃiile în care clauzele contractuale
standard nu au devenit clauze contractuale sau sînt nule contractul va fi nul în
întregime. Pentru aplicarea acestei dispoziŃii nu este relevant faptul dacă este sau nu
una dintre părŃi este vinovată de faptul că clauzele contractuale standard nu au devenit
clauze contractuale sau sînt nule.

Articolul 718. InterdicŃia clauzelor contractuale standard cu posibilitate de

evaluare

În cadrul clauzelor contractuale standard, este nulă îndeosebi:

a) clauza prin care utilizatorul îşi rezervă dreptul la termene nejustificat de lungi
sau stabilite insuficient pentru acceptarea sau refuzarea unei oferte ori pentru
executarea unei obligaŃii. ExcepŃie face clauza prin care utilizatorul îşi rezervă dreptul
de a executa obligaŃia abia după expirarea termenului de revocare sau de restituire;
b) clauza prin care utilizatorul, prin derogare de la prevederile legale, îşi rezervă
dreptul la prelungirea nejustificată a termenului stabilit pentru o obligaŃie pe care
trebuie să o execute;
c) clauza privind dreptul utilizatorului de a se elibera de obligaŃia sa fără un
motiv obiectiv justificat şi nemenŃionat în contract. Această prevedere nu se aplică
pentru obligaŃiile cu executare succesivă;

902
 d) clauza privind dreptul utilizatorului de a modifica prestaŃia promisă ori de a
se abate de la executarea ei dacă modificarea sau abaterea nu se poate pretinde
celeilalte părŃi, Ńinîndu-se cont de interesele utilizatorului;
e) clauza conform căreia o declaraŃie a partenerului de contract al utilizatorului
se consideră dată sau nedată atunci cînd face sau omite să facă o acŃiune, cu excepŃia
cazului în care partenerului de contract i se acordă un termen corespunzător pentru a
putea emite o declaraŃie în mod expres şi utilizatorul se obligă să informeze, la începutul
termenului, expres partenerul de contract cu privire la înŃelesul previzibil al
comportamentului său;
f) clauza prin care o declaraŃie de importanŃă deosebită a utilizatorului se
consideră intrată la cealaltă parte contractantă;
g) clauza prin care, în cazul revocării contractului sau al rezoluŃiunii
contractului de către o parte, utilizatorul poate cere o plată necorespunzător de mare
pentru utilizarea sau folosirea unui lucru ori a unui drept sau pentru obligaŃii executate
ori o compensare nejustificat de mare a cheltuielilor;
h) clauza prevăzută în calitate de excepŃie la lit.c), conform căreia utilizatorul îşi
poate rezerva dreptul de a se degreva de obligaŃia executării contractului în cazul
indisponibilităŃii prestaŃiei, dacă utilizatorul nu se obligă să îl informeze imediat pe
partenerul de contract despre indisponibilitate şi să îi restituie contraprestaŃiile.

1. În aceste articol sînt prevăzute clauze contractuale standard care pot fi declarate nule
în dependenŃă de circumstanŃele cazului. Aceste clauze folosesc astfel de noŃiuni ca
„insuficient de determinat”, „nejustificat de lungi”, „plată necorespunzătoare” şi
altele. ConŃinutul acestor noŃiuni va fi determinat de către instanŃa de judecată în
fiecare caz aparte. În temeiurile prevăzute de acest articol clauzele contractuale
standard vor fi nule numai dacă instanŃa de judecată va constata că au fost introduse
cu încălcarea prevederilor prezentului articol.
2. În conformitate cu litera (a) vor fi declarate nule clauzele contractuale generale prin
care utilizatorul a prevede un termen nejustificat de lung sau stabilit insuficient pentru
acceptarea ofertei sau pentru executarea unei obligaŃii. Prin termen nejustificat de
lung se are în vedere termenul care în dependenŃă de circumstanŃele cazului, de uzanŃe
sau de practicile stabilite între părŃi va fi considerat mai lung decît termenul în care în
mod normal ar fi fost necesar pentru acceptarea de către utilizat a ofertei celeilalte
părŃi sau pentru executarea obligaŃiei de către utilizator. Prin termen „stabilit
insuficient” trebuie înŃeles acel termen care nu a fost prevăzut expres şi pentru care nu
au fost stabilite criterii de determinare suficiente pentru a determina termenul în care
urma să fie acceptată oferta sau executată obligaŃia. În baza acestor dispoziŃii nu vor
putea fi declarate nule clauzele contractuale generale prin care utilizatorul îşi rezervă
dreptul de a executa obligaŃia doar după expirarea termenului de revocarea sau de
restituire stabilit în favoarea consumatorului prin art. 749 şi 750.
3. Prin litera (b) sînt sancŃionate cu nulitate clauzele contractuale generale prin care
utilizatorul îşi rezervă, prin derogare de la prevederile legale, dreptul la prelungirea
nejustificată a termenului stabilit pentru o obligaŃie pe care trebuie s-o execute.
Această dispoziŃie se aplică situaŃiilor în care debitorului i se acordă un termen
suplimentar pentru executarea obligaŃiei în cazul în care nu a executat obligaŃia (vezi
comentariul la art. 709). Prin prelungire nejustificată trebuie de înŃeles situaŃia în care
utilizatorul îşi rezervă dreptul la un termen suplimentar pentru executarea obligaŃiei

903
 care depăşeşte termenul care ar fi putut fi stabilit de către creditor în conformitate cu
prevederile art. 709. Această dispoziŃie se va aplica şi în cazul în care utilizatorul a
stabilit un mod inadecvat de determinare a termenului suplimentar în care să execute
obligaŃia.
4. La litera (c) este stipulată interdicŃia pentru utilizator de a-şi rezerva prin contractul
dreptul de rezoluŃiune în lipsa unor temeiuri justificate şi stipulate în contract. În
conformitate cu această normă vor fi nule clauzele contractuale standard prin care se
stipulează dreptul de rezoluŃiune al utilizatorului dacă acest drept nu este condiŃionat
de: (a) stabilirea unor temeiuri care să justifice dreptul său de rezoluŃiune. Dreptul de
rezoluŃiune este justificat în cazul în care cealaltă parte nu execută în mod esenŃial
obligaŃiile contractuale, în cazul în care datorită modificării împrejurărilor utilizatorul
nu mai are nevoie de obiectul contractului şi în alte circumstanŃe în care poate fi
justifică rezoluŃiunea contractului de către utilizator; (b) temeiurile de rezoluŃiune să
fie stipulate expres în contract. Nu este obligatorie stipularea în contract a temeiurilor
de rezoluŃiune care sînt stipulate prin lege. Această interdicŃia are drept scop realizare
conceptului juridic conform căruia contractul trebuie de regulă executat. InterdicŃia
privind stipularea dreptului de rezoluŃiune nu se referă la clauza contractuală standard
prin care se stipulează dreptul de rezoluŃiune nelimitat al utilizatorului în cazul în care
această clauză este inclusă întru-un contract cu executare succesivă (vezi comentariul
la art. 666).
5. În conformitate cu litera (d) va fi nulă clauza prin care utilizatorul îşi rezervă dreptul
de a modifica prestaŃia sau de a schimba condiŃiile de executare a acesteia. Spre
exemplu utilizatorul nu va putea stabili dreptul de a transmit un alt bun în locul celui
care este obiectul contractului, de a transmite preŃul bunului în locul bunului sau de a
achita preŃul prin livrarea unor bunuri. Nu trebui însă de confundat clauza prin care se
stipulează dreptul de a modifica prestaŃia cu clauza prin care se instituie obligaŃii
alternative sau facultative sau dreptul de a alege prestaŃia datorată (vezi comentariul la
art. 550, 551 şi 555). Clauza privind obligaŃiile alternative şi facultative nu este
supusă controlului privind corespunderea normei de la litera (d). Va fi nulă şi clauza
prin care utilizatorul îşi rezervă dreptul de a modifica spre exemplu locul de
executare. Totuşi, clauza privind dreptul utilizatorului de a modifica prestaŃia sau de a
schimba condiŃiile de executare va fi valabilă în măsura în care Ńinînt cont de interesul
utilizatorului această modificare este rezonabilă pentru cealaltă parte.
6. Tăcerea de regulă nu produce efecte juridice. Această regulă nu poate fi modificată în
mod unilateral de una din părŃile contractului printr-o clauză generală. În acest sens
litera (e) sancŃiunea cu nulitatea clauza generală standard prin care se stipulează că
voinŃa celeilalte părŃi se consideră exprimată în cazul în care acesta săvîrşeşte o
acŃiune sau se abŃine de la savîrşirea acŃiunii. Prin derogare de la regula generală o
asemenea clauză contractuală standard va fi totuşi valabilă dacă: (a) a fost stabilită o
perioadă de timp rezonabilă în interiorul căruia cealaltă parte putea face o declaraŃie
expresă; (b) utilizatorul se obligă să notifice cealaltă parte la începutul perioadei de
timp stabilite pentru emiterea unei declaraŃii exprese despre efectele acŃiunilor sau
inacŃiunilor celeilalte părŃi. Utilizatorului îi revine sarcina de a demonstra că se
întrunesc ambele condiŃii.
7. În conformitate cu litera (f) va fi nulă clauza contractuală standard prin care va fi
stipulat prezumŃia că o declaraŃie a utilizatorului a ajuns la cealaltă parte a
contractului. Această normă nu afectează valabilitatea clauzelor contractuale standard
prin care se stabileşte că anumite acŃiuni sau inacŃiuni ale acestuia urmează să fie
interpretate într-un anumit mod.

904
 8. La litera (g) este prevăzută nulitatea clauzei prin care utilizatorul prevede dreptul său
de a cere în cazul încetării contractului: (a) o plată necorespunzător de mare pentru
utilizarea sau folosirea unui bun sau a unui drept sau pentru prestaŃia făcută; (b) o
compensaŃie nerezonabil de mare a cheltuielilor. Dacă plata sau compensaŃia este sau
nu nerezonabilă sau necorespunzătoare se va determina în fiecare caz aparte Ńinînd
cont de dispoziŃiile legale, de uzanŃe, de practicile stabilite între părŃi şi de
circumstanŃele cazului. Aplicarea acestei dispoziŃii nu depinde de faptul cine a avut
iniŃiativa de a înceta contractul nici de modul în care a încetat contractul, prin acordul
părŃilor, prin declaraŃia unei dintre părŃi sau pe cale judiciară. Nu este relevant pentru
aplicarea acestei dispoziŃii nici temeiul de încetare a contractului şi nici vinovăŃia sau
nevinovăŃia părŃilor.
9. Dacă utilizatorul îşi va rezerva, în conformitate cu regulile stabilite la litera (c),
dreptul de rezoluŃiune a contractului în cazul în care obiectul prestaŃie nu este
disponibil această clauză contractuală standard va fi nulă dacă utilizatorul nu se
obligă: (a) să informeze imediat cealaltă parte a contractului despre imposibilitatea
prestaŃiei; (b) să restituie imediat contraprestaŃia celeilalte părŃi.

Articolul 719. InterdicŃia clauzelor contractuale standard fără posibilităŃi de

evaluare

În cadrul condiŃiilor contractuale standard, fără a prejudicia dispoziŃiile care

exclud posibilitatea derogării de la dispoziŃiile legale în defavoarea consumatorului, este
nulă:
a) clauza referitoare la creşterea preŃului la bunurile sau serviciile care urmează să
fie livrate sau prestate în termen de 4 luni de la încheierea contractului. Clauza
aceasta nu se aplică la bunurile sau serviciile care se livrează sau se prestează ca
obligaŃii succesive;
b) clauza prin care este exclus sau limitat dreptul, pe care îl are partenerul de
contract al utilizatorului, de a refuza executarea obligaŃiei în conformitate cu art.705
sau prin care este exclus sau limitat un drept de retenŃie al partenerului de contract al
utilizatorului, în măsura în care se bazează pe acelaşi raport contractual, în special dacă
dreptul de retenŃie este făcut dependent de recunoaşterea unor vicii de către utilizator;
c) clauza prin care partenerului de contract al utilizatorului nu i se permite
efectuarea compensării cu o creanŃă stabilită indubitabil şi scadentă;
d) clauza prin care utilizatorul este degrevat de obligaŃia legală de a soma sau de
a stabili partenerului său de contract un termen pentru executarea obligaŃiei;
e) clauza privind evaluarea globală a dreptului utilizatorului la despăgubiri
pentru prejudicii sau la despăgubiri pentru diminuarea valorii dacă în cazurile
reglementate valoarea globală depăşeşte prejudiciile sau diminuarea valorii, care erau
de aşteptat în condiŃii obişnuite, sau dacă partenerului său de contract nu i se permite
să dovedească că nu s-a produs nici un prejudiciu sau nici o diminuare a valorii ori că
acestea sînt substanŃial mai reduse decît valoarea globală;
f) clauza prin care utilizatorului i se promite plata unei penalităŃi dacă obligaŃia
nu este executată sau este executată cu întîrziere, dacă întîrzie plata sau dacă partenerul
lui de contract reziliază contractul;
g) clauza prin care se exclude răspunderea în cazul vătămării integrităŃii
corporale, al altei vătămări a sănătăŃii şi al vinovăŃiei grave;
h) clauza prin care, în cazul răspunderii pentru neexecutarea obligaŃiei
principale a utilizatorului:

905
 - este exclus sau limitat dreptul partenerului de contract la rezilierea
contractului;
- este exclus sau limitat în contradicŃie cu lit.g) dreptul partenerului de contract
la despăgubiri în loc de prestaŃie.
Prevederile prezentei litere nu se aplică pentru mijloacele de transport şi
condiŃiile tarifare menŃionate la lit.g) dacă nu se dezavantajează pasagerul;
i) clauza prin care în contractele de livrare a noilor bunuri şi de antrepriză:
- în cazul viciului unui bun, sînt excluse, în întregime sau în ceea ce priveşte unele
componente ale bunului, drepturile faŃă de utilizator, sînt limitate drepturile la
revendicare faŃă de terŃi sau exercitarea drepturilor este făcută dependentă de
chemarea anterioară în instanŃă a terŃilor;
- drepturile faŃă de utilizator sînt limitate doar la un drept în cazul neexecutării
totale sau parŃiale, dacă partenerului de contract nu i se garantează în mod expres
dreptul de a cere reducerea plăŃii sau de a rezilia contractul în cazul unei remedieri
nereuşite (dacă o altă lucrare decît cea de construcŃie constituie obiectul răspunderii
pentru viciu);
- este exclusă sau limitată obligaŃia utilizatorului de a suporta cheltuielile de
remediere, îndeosebi costurile transportului, drumului, lucrului şi materialului;
- utilizatorul condiŃionează remedierea de plata în avans a întregii sume sau a
unei părŃi substanŃiale, nejustificat de mari în condiŃiile existenŃei viciului;
- utilizatorul stabileşte partenerului său de contract un termen de excludere în
ceea ce priveşte notificarea despre viciile ascunse ale bunului şi termenul este mai scurt
decît cel admis conform următoarei liniuŃe;
- termenul de prescripŃie este redus la mai puŃin de un an pentru drepturi
rezultînd dintr-un viciu al bunului ori sînt reduse termenele de prescripŃie de la art.269,
ori se stabilesc termene mai scurte decît cele menŃionate pentru drepturile la reziliere
fără reducerea termenului;
j) clauza, în cazul unui raport contractual ce are ca obiect livrarea periodică de
bunuri sau prestarea periodică de servicii de către utilizator, prin care:
- partenerul de contract al utilizatorului este obligat pentru o perioadă mai mare
de 2 ani;
- contractul se prelungeşte în mod tacit pe un termen mai mare de un an;
- se stabileşte pentru partenerul de contract al utilizatorului un termen de
reziliere mai mare de 3 luni, înainte de expirarea contractului.
Prevederile prezentei litere nu se aplică în cazul contractelor de livrare a
bunurilor cumpărate, de asigurare şi nici în cazul contractelor dintre titularii
drepturilor de autor şi societăŃile comerciale utilizatoare;
k) clauza din contractele de vînzare-cumpărare, de prestări servicii sau de
antrepriză, prin care un terŃ se subrogă sau se poate subroga în drepturile şi obligaŃiile
contractuale ale utilizatorului, cu excepŃia situaŃiei în care prevederea:
- conŃine numele terŃului;
- stipulează dreptul partenerului său de contract la rezilierea contractului;
l) clauza prin care utilizatorul impune reprezentantului care încheie contractul
pentru partenerul de contract:
- răspundere proprie sau obligaŃie de garantare fără să existe o declaraŃie
expresă şi autonomă în acest sens;
- răspundere care, în cazul reprezentării fără împuternicire, depăşeşte cadrul
stabilit la art.250;
m) clauza prin care utilizatorul modifică obligaŃia producerii de dovezi în defavoarea
partenerului său de contract, îndeosebi atunci cînd utilizatorul:

906
 - atribuie partenerului obligaŃia de a produce dovezi care Ńin de răspunderea sa;
- lasă partenerul să confirme anumite fapte. Această prevedere nu se aplică
pentru confirmări de primire semnate separat sau semnate prin înregistrare
electronică;
n) clauza prin care notificarea utilizatorului sau a terŃului, precum şi declaraŃiile faŃă
de utilizator sau terŃ, sînt condiŃionate de o formă mai strictă decît cea scrisă sau sînt
dependente de condiŃii speciale de acces.

1. În art. 719 sînt prevăzute cazuri în care clauzele contractuale standard sînt nule fără a
fi necesară o interpretare de către instanŃele de judecată.
2. În conformitate cu prevederile de la litera (a) va fi nulă clauza contractuală standard
prin care utilizatorul îşi rezervă dreptul de a majora preŃul la bunurile sau serviciile
care urmează să fie livrate sau prestate în termen de patru luni din momentul
încheierii contractului. Termenul de patru luni se calculează din momentul în care
contractul se consideră încheiat, adică din momentul în care acceptul a ajuns la
ofertant (vezi comentariul la art. 699). Clauza privind dreptul de modificare a preŃului
de către utilizator în interiorul termenului de patru luni va fi nulă indiferent de faptul
dacă utilizatorul a ştiut sau nu despre existenŃa unor circumstanŃe care atrag majorarea
preŃului. Aceasta însă nu-l lipseşte pe utilizator de dreptul de a cere adaptarea
contractului sau rezoluŃiunea acestuia în cazul modificării esenŃiale a circumstanŃelor
existente la momentul încheierii contractului (vezi comentariul la art. 623).
3. În cazul în care bunurile sau serviciile se livrează sau prestează în baza unui contract
cu executare succesivă (vezi comentariul la art. 666) prevederile de la litera (a) nu se
aplică. În aceste cazuri se vor aplica regulile cu privire la modificare preŃurilor
stabilite pentru contractele respective. Spre exemplu în contractul de locaŃiune chiria
poate fi modificat cel mai des odată pe an (vezi comentariul la art. 887).
4. În conformitate cu prevederile de la litera (b) va fi nulă clauza contractuală standard
prin care: (a) este exclus sau limitat dreptul celeilalte părŃi a contractului sinalagmatic
de a refuza, în cazul în care nu este obligată să execute prima, executarea obligaŃiei în
conformitate cu prevederile art. 705 în cazul în care utilizatorul nu-şi execută propria
obligaŃia. Se va considera că dreptul celeilalte părŃi de a refuza executarea obligaŃiei
este limitat în cazul în care se stabileşte un termen în care poate fi refuzată obligaŃia,
se condiŃionează exercitarea acestui drept de recunoaşterea de către utilizator a
existenŃei condiŃiilor necesare pentru exercitarea dreptului precum şi instituirea
oricăror altor condiŃii suplimentare în raport cu cele stabilite de legislaŃie. Nu se
consideră limitare a dreptului de a suspenda executare obligaŃiei instituirea unor
condiŃii care nu au scopul de a limita exercitarea acestui drept ci doar determină
procedura de exercitare. Spre exemplu stipularea modului în care urmează să fie
notificat utilizatorul despre exercitarea acestui drept; (b) este exclus sau limitat
dreptul de retenŃie al celeilalte părŃi a contractului. Această dispoziŃie sancŃionează cu
nulitatea clauza contractuală standard care exclude sau limitează dreptul de retenŃie
născut în baza contractului care conŃine clauza contractuală standard. În cazul în care
dreptul de retenŃie a apărut în baza altui raport juridic valabilitatea clauzei
contractuale standard prin care se exclude dreptul de retenŃie nu va fi afectată de
prevederile de la litera (b). Clauza contractuală standard va fi nul în cazul în care
condiŃionează exercitarea dreptului de retenŃie de recunoaşterea existenŃei sau a
gravităŃii viciilor de către utilizator sau instituie alte condiŃii care afectează exercitarea
dreptului de retenŃie.
5. În conformitate cu prevederile de la litera (c) va fi nulă clauza contractuală standard
prin care este exclus dreptul de compensaŃie al celeilalte părŃi în cazul în care: (a)

907
 creanŃele sînt scadente. Pentru aplicarea acestei dispoziŃii vor fi considerate scadente
şi acele creanŃe a căror executare poate fi cerută înainte de scadenŃe sau referitor la
care se permite compensarea anterior scadenŃei (spre exemplu părŃile au prevăzut
posibilitatea compensaŃiei anterior scadenŃei); (b) creanŃele sînt stabilite indubitabil.
Prin creanŃe stabilite indubitabil trebuie de înŃeles acele creanŃe referitor la care poate
fi cerută executarea silită ( există o hotărîre judecătorească, o tranzacŃie de împăcare,
o hotîrîre a arbitrajului, etc.) precum şi creanŃele a căror existenŃă şi întindere nu este
contestată de către debitor.
6. Prin prevederea de la litera (b) este sancŃionată cu nulitatea clauza contractuală
standard prin care utilizatorul va prevedea că cealaltă partea va fi în întîrziere cu
executarea obligaŃiei fără ca utilizatorul să facă o somaŃie sau să stabilească un termen
suplimentar pentru executarea obligaŃiei de către cealaltă parte. În conformitate cu
prevederile art. 709 debitorul este în întîrziere cu executarea obligaŃiei numai după ce
va fi pus în întîrziere de către creditor prin stabilirea unui termen suplimentar pentru
executarea obligaŃiei sau prin somare, în cazul în care stabilirea unui termen nu este
posibilă. Această regulă este imperativă şi nu poate fi exclusă prin clauze contractuale
standard.
7. Pentru cazul în care cealaltă parte a contractului nu va executa sau va executa în mod
necorespunzător obligaŃiile contractuale sau pentru cazul în care cealaltă parte a
contractului trebuie să plătească pentru diminuarea valorii unui bun, părŃile
contractului pot evalua anticipat eventualul prejudiciu sau mărimea în care se va
diminua valoarea bunului şi pot stabili o sumă de bani fixă care va fi plătită de către
debitor creditorului (sumă pauşală). Regulile cu privire la clauzele contractuale
standard nu exclud posibilitate includerii unei clauze contractuale standard prin care
să se prevadă dreptul utilizatorului de a cere o sumă pauşală în cazul în care cealaltă
parte nu execută sau execută necorespunzător obligaŃiile contractuale sau pentru cazul
în care valoarea unui bun s-a diminuat. Însă în conformitate cu prevederile de la litera
(e) va fi sancŃionată cu nulitatea acea clauză contractuală standard care prevede plata
de către cealaltă parte a unei sume pauşale dacă: (a) suma stabilită pauşal depăşeşte
prejudiciul sau reducerea valorii bunului care ar fi putut fi aşteptate în condiŃii
obişnuite. Spre exemplu plata unei sume pauşale pentru diminuarea valorii bunului în
rezultatul folosirii acestuia. În conformitate cu această regulă valabilitatea sau
nulitatea clauzei contractuale standard se va determina în dependenŃă de condiŃiile
existente la momentul încheierii contractului, deci în dependenŃă de acel prejudiciu
sau acea reducere a valorii bunului care putea fi aşteptată la momentul încheierii
contractului; sau dacă (b) nu este stabilit în mod expres dreptul celeilalte părŃi de a
dovedi că prejudiciul sau reducerea valorii nu există sau că acestea sînt cu mult mai
reduse decît suma stabilită pauşal. Pentru nulitatea clauzei contractuale standard nu
este necesar să fie întrunite ambele condiŃii, este suficient să existe una dintre ele. În
cazul în care clauza contractuală standard privind dreptul utilizatorului de a cere o
sumă pauşală este nulă utilizatorul nu este lipsit de dreptul de a cere repararea
prejudiciului sau plata pentru reducerea valorii bunului.
8. În conformitate cu litera (f) va fi nulă clauza contractuală standard prin care este
stipulat dreptul utilizatorului de a cere plata unei penalităŃi în cazul în care cealaltă
parte: (a) nu acceptă sau acceptă cu întîrziere executarea propusă de către utilizator;
(b) dacă cealaltă parte întîrzie să plătească la timp; (c) dacă cealaltă parte a declarat
despre rezoluŃiunea contractului. Clauza contractuală standard va fi nulă indiferent de
mărimea penalităŃii.
9. În conformitate cu prevederile de la litera (g) vor fi sancŃionate cu nulitatea clauzele
contractuale generale prin care a fost exclusă sau limitată răspunderea: (a) pentru

908
 vătămarea integrităŃii corporale sau altei vătămări a sănătăŃii. În baza acestei dispoziŃii
vor fi nule toate clauzele standard care prevăd eliberarea de răspundere sau limitarea
răspunderii utilizatorului pentru prejudiciul cauzat prin moartea, vătămarea corporală
sau a sănătăŃii cauzate prin încălcarea neglijentă a obligaŃiilor de către utilizator sau
încălcarea intenŃionată sau neglijentă a obligaŃiilor de către reprezentantul sau
prepusul utilizatorului; (b) în cazul vinovăŃiei grave. În baza acestei dispoziŃii va fi
nulă clauza privind excluderea sau limitarea răspunderii utilizatorului pentru
prejudiciul cauzat prin neglijenŃa gravă a utilizatorului sau prin intenŃia sau neglijenŃa
gravă a reprezentantului sau a prepusului utilizatorului. Prevederile de la litera (g) nu
vor afecta clauza contractuală standard privind excluderea sau limitarea răspunderii
utilizatorului în cazul în care această limitare sau excludere a răspunderii va fi în
concordanŃa cu regulile speciale privind limitarea sau răspunderea răspunderii
cărăuşului.
h) clauza prin care, în cazul răspunderii pentru neexecutarea obligaŃiei principale a
utilizatorului:
- este exclus sau limitat dreptul partenerului de contract la rezilierea contractului;
- este exclus sau limitat în contradicŃie cu lit.g) dreptul partenerului de contract la
despăgubiri în loc de prestaŃie.
Prevederile prezentei litere nu se aplică pentru mijloacele de transport şi condiŃiile
tarifare menŃionate la lit.g) dacă nu se dezavantajează pasagerul;

Articolul 720. DispoziŃii speciale cu privire la aplicarea normelor prezentului

capitol

(1) Prevederile art.712 alin.(1) şi (2), precum şi prevederile art.718 şi 719, nu se aplică în
cazul сlauzelor сontractuale standard care se folosesc faŃă de un întreprinzător, o
persoană juridică de drept public sau faŃă de un patrimoniu cu regim special de drept
public.
(2) Prevederile art.716 alin.(1) şi (2) se aplică în cazurile stipulate în prezentul
articol la alin.(1), în măsura în care aceasta are ca urmare nulitatea prevederilor
contractuale menŃionate la art.718 şi 719. În acest caz, se vor lua în considerare în
modul corespunzător uzanŃele din circuitul comercial.
(3) Prevederile art.718 şi 719 nu se aplică contractelor a căror parte o constituie
întreprinderile de livrare a energiei electrice, a gazului, energiei termice la distanŃă şi
apei cu privire la aprovizionarea unor utilizatori aparte cu energie electrică, gaz,
energie termică şi apă din sistemul de distribuire, dacă condiŃiile de livrare nu derogă în
defavoarea utilizatorilor de la condiŃiile stipulate de organul de stat pentru
reglementare în domeniul energiei electrice, gazului, energiei termice şi apei. Această
dispoziŃie se aplică şi contractelor de preluare a apelor reziduale.
(4) În contractul dintre întreprinzător şi consumator, prevederile prezentului
capitol se aplică Ńinîndu-se cont de următoarele condiŃii:
a) clauzele contractuale standard se consideră ca fiind stabilite de întreprinzător
dacă nu au fost introduse în contract de către consumator;
b) art.715-719 se aplică la condiŃiile contractuale reformulate şi atunci cînd
acestea sînt determinate pentru folosinŃă de o singură dată, precum şi în măsura în care
consumatorul nu a putut influenŃa conŃinutul prevederilor din cauza reformulării lor;
c) la aprecierea defavorizării necorespunzătoare conform art.716 alin.(1) şi (2),
se iau în considerare şi împrejurările existente la încheierea contractului

909
 (5) DispoziŃiile prezentului capitol nu se aplică în cazul contractelor din
domeniul dreptului muncii, moştenirii, familiei şi societăŃilor comerciale.

Capitolul V
CONTRACTUL IN FOLOSUL UNUI TERT

Articolul 721. Contractul în folosul unui terŃ

(1) PărŃile unui contract pot conveni ca debitorul (promitentul) să efectueze

prestaŃia nu creditorului (stipulantului), ci terŃului (beneficiarului), indicat sau
neindicat în contract, care obŃine în mod nemijlocit dreptul să pretindă prestaŃia în
folosul său.
(2) Nu este obligatoriu ca beneficiarul să fie determinat sau să existe la momentul
stipulaŃiei. Este suficient ca el să fie determinabil şi să existe la data executării
contractului.
(3) Pînă la momentul informării de către beneficiar a stipulantului sau a
promitentului despre acceptarea stipulaŃiei, aceasta poate fi revocată sau modificată de
către stipulant. Succesorii sau creditorii stipulantului nu au dreptul de revocare sau de
modificare a stipulaŃiei.

1. În conformitate cu principiul relativităŃii efectelor contractului un contact produce

efecte juridice doar pentru persoanele care au participat fie direct fie prin reprezentant
la încheierea contractului (vezi comentariul la art. 668). În acest articol este stipulată o
excepŃie de la principiul relativităŃii efectelor contractului. Astfel în conformitate cu
prevederile alineatului (1) un contract încheiat între două persoane poate da naştere
unui drept în patrimoniul unui terŃ care nu a participat nici direct nici prin reprezentant
la încheierea contractului. Spre exemplu va fi un contract în favoarea unui terŃ
contractul de asigurare în care beneficiar este un terŃ şi nu asiguratul. Pentru
valabilitatea stipulaŃiei pentru altul legiuitorul nu cere existenŃa unui interes pentru
stipulant de a stipula în favoarea beneficiarului.
2. Un contract va produce efecte pentru un terŃ numai în cazul în care părŃile contractului
şi-au manifestat voinŃa ca terŃul să dobîndească în patrimoniul său un drept în temeiul
acestui contract. Dacă însă se prevede doar că executarea să fie făcută către un terŃi
fără a existenŃa intenŃia de a acorda terŃului dreptul de a cere executarea nu vom fi în
prezenŃa contractului în folosul unui terŃ. Astfel în cazul în care o parte a unui contract
se obligă faŃă de cealaltă parte să plătească o datorie pe care ultimul o are faŃă de un
terŃ fără ca părŃile să urmărească naşterea unui drept în patrimoniul terŃului, nu vom fi
în prezenŃa unui contract în folosul unui terŃ şi deci terŃul nu va putea cere plata
datoriei către sine. Nu este obligatoriu o menŃiune expresă cu privire la stipulaŃia în
folosul terŃului. Această voinŃă poate fi implicită şi va fi determinată în fiecare caz
aparte reieşind in voinŃa comună a stipulantului şi a promitentului.
3. Contractul în folosul terŃului este un contract bilateral pentru că parte a contractului
rămîn doar stipulantul şi promitentul. Beneficiarul nu devine parte a contractului şi
deci nu dobîndeşte în temeiul contractului decît dreptul de a cere executarea de către
promitent a obligaŃiei în folosul său. Celelalte drepturi, inclusiv dreptul de a modifica
sau rezolvi contractul rămîn al stipulantului. Totuşi contractul în folosul unui terŃ
generează treii categorii de raporturi juridice: (a) între stipulant şi promitent.
Raporturile dintre stipulant şi primitent sînt raporturi contractuale care vor fi

910
 reglementate de regulile cu privire la contractul încheiat de aceştia Ńinînd cont de
faptul că promitentul trebuie să execute una sau mai multe prestaŃii către un terŃ fără
însă a exclude posibilitaea ca promitentul să execute alte prestaŃii şi faŃă de stipulant.
Spre exemplu în cazul în care se încheie un contract de vînzare-cumpărare prin care
vînzătorul se obligă să predea bunul unui terŃ relaŃiile dintre promitent şi stipulant vor
fi guvernate de normele cu privire la vînzare-cumpărare iar în partea ce Ńine de
stipulaŃia pentru terŃul beneficiar se vor aplica regulile cu privire la contractul în
folosul unui terŃ. Dacă între stipulant şi promitent a fost încheiat un contract
sinalagmatic neexecutarea de către promitent a obligaŃiei faŃă de beneficiar dă dreptul
stipulantului de a invoca excepŃia de neexecutare ori de a cere rezoluŃiuenea sau, după
caz, rezilierea contractului; (b) între stipulant şi terŃul beneficiar. Contractul în folosul
unui terŃ nu dă naştere unor raporturi juridice dintre stipulant şi terŃul beneficiar.
Natura raporturilor dintre stipulant şi beneficiar va putea fi determinată numai după
stabilirea scopului urmărit de stipulant la încheierea contractului în folosul terŃului.
Astfel stipulantul putea urmări scopul de acorda un împrumut beneficiarului sau de a
stinge o datoria pe care o avea faŃă de beneficiar. În dependentă de natura raporturilor
juridice existente între beneficiar şi stipulant se fa determina regimul juridice aplicabil
acestor raporturi; (c) între promitent şi terŃul beneficiar. Beneficiarul dobîndeşte din
momentul încheierii contractului dintre stipulant şi promitent dreptul creat în favoarea
sa fără a fi necesară acceptarea de către beneficiar a acestui drept. Deoarece dreptul se
naşte direct în patrimoniul beneficiarului acesta poate introduce acŃiunile pe care le-ar
fi putut introduce stipulantul pentru a obŃinea executarea obligaŃiei care incumbă
promitentului iar în cazul în care nu se execută obligaŃia beneficiarul poate cere plata
daunelor-interese. Beneficiarul nu va putea însă cere rezoluŃiunea sau rezilierea ori
modificarea contractului deoarece el nu este parte a contractului.
4. Prin promitent se are în vedere acea parte a contractului în folosul unui terŃ care s-a
obligat să efectueze o prestaŃie nu faŃă de cealaltă parte a contractului ci faŃă de o
persoană care nu a participat la încheierea contractului nici personal nici prin
reprezentant. Prin stipulant se are în vedere persoana care a inclus în contract obligaŃia
celeilalte părŃi de a efectua o prestaŃie faŃă de un terŃ. Prin beneficiar se are în vedere
acea persoană care a dobîndit un drept propriu în temeiul unui contract la încheierea
căruia nu a participat nici personal nici prin reprezentant.
5. Pentru valabilitatea stipulaŃiei în favoare unui terŃ nu este obligatorie indicare expresă
în contract a beneficiarului. Va fi necesară însă includerea în contract a unor indicii în
conformitate cu care va fi determinat beneficiarul. În cazul în care în contract nu va fi
indicat nici beneficiarul nici criteriile în dependenŃa de care să fie determinat
beneficiarul stipulaŃia va fi totuşi valabilă în cazul în care stipulantul poate cere
executarea în favoarea sa. Dreptul stipulantului de a cere executarea în favoare sa v-a
fi determinată în conformitate cu prevederile Art. 723.
6. În cazul contractului în folosul unui terŃ foarte important este să determinăm
momentul din care dreptul intră în patrimoniul terŃului beneficiar. Conform regulii
generale dreptul beneficiarului apare din momentul încheierii contractului deoarece
terŃul este titular al dreptului chir din momentul în care acesta se naşte. Însă în
cazurile în care beneficiarul nu este determinat în contract nu putem folosi regula
generală, deoarece dreptul nu poate aparŃine unei persoane care nu este determinată.
În acest caz dreptul va intra în patrimoniul terŃului din momentul în care a putut fi
determinat, dar acest drept va retroactiva şi va fi considerat că a fost în patrimoniul
beneficiarului din momentul încheierii contractului.
7. TerŃul beneficiar dobîndeşte dreptul direct în patrimoniul său. El va cere de la
promitent executarea obligaŃiei pe care ultimul o datorează direct terŃului şi nu

911
 stipulantului. Dobîndirea de către beneficiar a dreptului direct în patrimoniul său î-i va
permite acestuia să evite concurenŃa cu creditorii stipulantului sau pretenŃiile
moştenitorilor stipulantului, deoarece dreptul nu a aparŃinut patrimoniului
stipulantului.
8. Alin. (2) prevede că beneficiarul trebuie să fie determinabil şi să existe la data
executării. De aici rezultă că poate fi determinată în calitate de beneficiar şi o
persoană care nu există la momentul stipulaŃiei cu condiŃia că aceasta va exista la data
executării. Trebuie considerat că beneficiarul este determinabil în cazul în care în
contract au fost incluse suficiente indicii care permit identificarea beneficiarului. Spre
exemplu a fost stipulat că beneficiar al obligaŃiei privind transmiterea unui instrument
muzical va fi copilul care primul va absolvi conservatorul. Beneficiarul se consideră
că există la data executării în cazul în care s-a născut (s-a constituit) pînă la acel
moment şi nu şi-a încetat existenŃa (prin deces, lichidare, reorganizare) la data
executării. De menŃionat că beneficiarul trebuie să existe la data la care urma să aibă
loc executarea şi nu la data la care executarea va avea loc de fapt. În cazul în care la
data executării terŃul nu este determinabil sau nu există, contractul în folosul terŃului
nu va produce efecte faŃă de beneficiar. Dreptul stipulantului de a cere executarea în
folosul său se va determina în conformitate cu prevederile Art. 723. Dacă, însă,
beneficiarul a încetat să existe după data executării dreptul său se transmite
succesorilor cu excepŃia cazului în care era destinată personal beneficiarului. De
menŃionat că pentru ca beneficiarul să fie considerat că există este necesar ca la
momentul executării acesta să întrunească toate calităŃile cerute pentru a fi beneficiar.
9. Pînă la momentul în care beneficiarul a notificat fie stipulantul fie promitentul despre
voinŃa de a accepta stipulaŃia făcută în favoarea sa stipulaŃia poate fi modificată sau
revocată de către stipulant dacă stipulantul nu a renunŃat expres sau implicit la acest
drept.
10. . Dreptul de modificare sau revocare a stipulaŃiei poate fi exercitat de către stipulat
doar pînă în momentul în care beneficiarul a acceptat stipulaŃia şi a notificat despre
acest fapt fie stipulantu fie beneficiarul. LegislaŃia nu prevede obligativitatea ca
notificarea să fie făcută cu respectarea anumitor formalităŃi însă beneficiarul trebuie
să aleagă modul de notificare Ńinînd cont de faptul că în caz de litigiu lui î-i revine
sarcina de a demonstra faptul că a notificat fie stipulantul fie promitentul. Nu va putea
fi stabilită obligativitatea ca notificarea să fie făcută cu respectarea anumitor
formalităŃi nici în contract deoarece beneficiarul nu este parte a contractului şi deci
pentru el nu pot fi stabilite obligaŃii prin contractul la care nu este parte.
11. Pentru modificarea sau revocarea stipulaŃiei de către stipulant nu este necesar acordul
promitentului deoarece nu se modifică obligaŃiile promitentului ci doar subiectul
căruia trebuie să fie executată obligaŃia. Totuşi în cazul în care schimbarea
creditorului obligaŃiei va atrage cheltuieli suplimentare acestea vor trebui să fie
suportate fie de stipulant fie de beneficiar.
12. Nu trebuie de confundat modificarea sau revocarea stipulaŃiei în favoarea
beneficiarului cu modificarea sau revocarea clauzei din care a apărut obligaŃia
promitentului. Spre exemplu în cazul în care cumpărătorul s-a obligat faŃă de vînzător
să achite preŃul unui terŃ vînzătorul (stipulant) are dreptul de a revoca stipulaŃia în
favoarea terŃului însă această revocare sau modificare nu va afecta obligaŃia
cumpărătorului (promitent) privind plata preŃului dar această obligaŃie va trebui să fie
executată stipulantului şi nu beneficiarului.

Articolul 722. Solicitarea executării

912
 Executarea contractului încheiat în favoarea terŃului poate fi cerută atît de
stipulant, cît şi de beneficiar în măsura în care legea sau contractul nu dispune altfel şi
acest lucru este posibil prin natura prestaŃiei.

1. Scopul acestui articol este de a stabili cercul persoanelor care au dreptul să ceară
executarea obligaŃiei născută în temeiul contractului în favoarea unui terŃ şi excepŃiile
de la această regulă. Prin dreptul de a cere executarea obligaŃiei în acest caz trebuie de
înŃeles dreptul de a cere promitentului săvîrşirea prestaŃiei la care este Ńinut iar în
cazul în care obligaŃia nu este executată benevol de a intenta o acŃiune în instanŃa
judecătorească. Acest articol nu stipulează în favoarea cui trebuie să fie executată
obligaŃia.
2. În temeiul contractului în folosul unui terŃ dreptul se naşte nemijlocit în patrimoniul
terŃului beneficiar care este titularul acestui drept. Stipulantul nu este titularul
dreptului. Totuşi dreptul de a cere executarea obligaŃiei în acest caz î-l are atît
beneficiarul cît şi stipulantul, dacă altceva nu rezultă din lege, din contractul în
favoarea unui terŃ sau din natura prestaŃiei. Beneficiarul are dreptul să ceară
executarea deoarece este creditorul obligaŃiei promitentului. Stipulantul are dreptul să
ceară executarea obligaŃiei de către promitent deoarece el este parte a contractului din
care s-a născut obligaŃia şi fiecare parte a contractului poate cere executarea
obligaŃiilor contractuale de către cealaltă parte a contractului.
3. Atît beneficiarul cît şi stipulantul vor putea cere promitentului să execute obligaŃia
doar în favoarea beneficiarului, deoarece numai beneficiarul este creditorul obligaŃiei.
O excepŃie de la această regulă este stipulată în art. 723 unde este prevăzut dreptul
stipulantului de a cere executarea în favoare sa.
4. În cazul în care prin neexecutare s-ar cauza un prejudiciu stipulantului acesta are
dreptul să ceară de la promitent repararea prejudiciului dacă va dovedi producerea în
patrimoniul său a unui prejudiciu, chiar dacă nu avea dreptul să ceară executarea în
folosul său

Articolul 723. Executarea în favoarea stipulantului

În cazul revocării stipulaŃiei, al refuzului beneficiarului la dreptul conferit de

stipulaŃie, precum şi în cazul în care stipulaŃia în favoarea terŃului nu are efecte faŃă de
beneficiar, stipulantul poate cere executarea prestaŃiei faŃă de sine dacă din contract sau
din natura obligaŃiei nu rezultă altfel.

1. Datorită faptului că în temeiul contractului în folosul unui terŃ dreptul născut din
contract intră în patrimoniul beneficiarului stipulantul poate cere executarea doar în
favoarea beneficiarului. Prin derogarea de la această regulă stipulantul va putea cere
executarea în favoarea sa în cazul în care: (a) stipulaŃia a fost revocată. Conform
prevederilor art. 721 alin. (3) stipulaŃia poate fi revocată doar pînă în momentul în
care a fost acceptată de către beneficiar; (b) beneficiarul a refuzat la dreptul conferit
de stipulaŃie. RenunŃarea la dreptul conferit de stipulaŃie poate fi expresă sau tacită.
Contractul în favoarea unui terŃ poate prevedea un termen în interiorul căruia
beneficiarul trebuie să accepte stipulaŃia. La expirarea termenului se va considera că
beneficiarul a refuzat la dreptul conferit de stipulaŃie dacă nu a declarat că acceptă
acest drept; (c) stipulaŃia nu are efecte faŃă de beneficiar. Se consideră că stipulaŃia nu
produce efecte faŃă de beneficiar în orice caz în care nu se întrunesc condiŃiile

913
 prevăzute de lege sau contract pentru naşterea dreptului în patrimoniul terŃului
beneficiar. Spre exemplu beneficiarul nu întruneşte condiŃiile necesare pentru a
dobîndi calitatea de beneficiar sau era decedat (lichidat) la data încheierii contractului.
2. Nu există nici o normă care ar exclude expres sau implicit posibilitatea stabilirii în
contractul în folosul unui terŃi dreptul stipulantului de a cere executarea în folosul său
şi în alte cazuri decît cele stipulate în acest articol.
3. Dreptul stipulantului de a cere executarea în folosul său este exclusă în cazul în care
în contract a fost inclusă o clauză cu privire la excluderea acestui drept şi în cazul în
care din natura obligaŃiei rezultă că prestaŃia putea sau trebuia fi executată numai faŃă
de beneficiar.

Articolul 724. ExcepŃiile opozabile beneficiarului

Promitentul poate opune beneficiarului excepŃiile fondate pe contractul din care

beneficiarul şi-a obŃinut dreptul, dar nu şi excepŃiile fondate pe alte raporturi dintre
promitent şi stipulant.

1. Scopul articolului este de a determina care dintre excepŃiile pe care promitentul le

putea opune stipulantului pot fi opuse şi beneficiarului.
2. Promitentul poate să refuze executarea prestaŃiei în favoarea beneficiarului invocînd
excepŃii care rezultă din contractul în temeiul căruia s-a născut dreptul beneficiarului.
Spre exemplu excepŃia de neexecutare de către stipulant a obligaŃiilor asumate prin
acest contract. Prin excepŃii trebuie de înŃeles obiecŃiile promitentului prin care acesta
urmăreşte diminuarea sau excluderea prestaŃiei pe care o datorează beneficiarului.
3. Prin această dispoziŃie nu se exclude dreptul promitentului de a opune beneficiarului
şi excepŃiile fondate pe alte raporturi juridice dintre promitent şi beneficiar. Aşa cum
scopul acestuia articol este de a exclude posibilitatea pentru promitent de a opune
beneficiarului excepŃiile fondate pe alte raporturi juridice dintre promitent şi
stipulant..
4. Chiar şi în cazul în care cerere de executare în favoarea beneficiarului va fi făcută de
către stipulant promitentul poate ridica doar excepŃiile care rezultă din contractul în
temeiul căruia s-a născut dreptul beneficiarului. Prin această normă nu se limiteză
dreptul promitentului de a opune stipulantului şi excepŃiile care au apărut în temeiul
altor raporturi dintre stipulant şi beneficiar în cazul în care stipulantul cere ca prestaŃia
să fie efectuată faŃă de sine şi nu faŃă de beneficiar (vezi comentariul la art. 723).

Capitolul VI
INTERPRETAREA CONTRACTULUI

Articolul 725. Principiile interpretării contractului

(1) Contractul trebuie interpretat pe principiile bunei-credinŃe.

(2) Contractul se interpretează după intenŃia comună a părŃilor, fără a se limita
la sensul literal al termenilor utilizaŃi.

1. Prin interpretarea contractului trebuie de înŃeles operaŃia logică prin intermediul căreia
se determină conŃinutul contractului. Deci prin interpretarea contractului nu trebuie de

914
 înŃeles nu numai determinarea conŃinutului clauzelor incluse de către părŃi în contract
ci şi determinarea efectelor pe care le-a produs contractul. Interpretarea contractului
constă în determinarea voinŃei părŃilor şi numai în lipsa acesteia se poate recurge la
normele supletive sau la uzanŃe.
2. În alin. (2) este stipulat principiul conform căruia la determinarea sensului termenilor
incluşi în contract prioritate se acordă intenŃiei comune a părŃilor. Deci termenilor
folosiŃi în contract poate să le fie dat un sens diferit atît de sensul literal cît şi de
sensul pe care o persoană rezonabilă l-ar fi atribuit termenilor în măsura în care
aceasta a fost voinŃa comună a ambelor părŃi a contractului la momentul încheierii
acestuia. ImportanŃa practică a acestui principiu nu trebuie supraestimată deoarece
părŃile foarte rar vor folosi termenii într-un sens diferit de sensul pe care î-l au de
obicei. Plus la aceasta trebuie de avut în vedere că partea care pretinde că părŃile au
atribuit un sens diferit termenilor, în caz de litigiu va avea mari dificultăŃi de a
demonstra că cealaltă parte a avut intenŃia pretinsă la momentul încheierii
contractului.
3. Pentru determinarea faptului dacă părŃile au avut o intenŃie comună şi dacă da, atunci
care a fost intenŃia, trebuie să se Ńină cont de toate circumstanŃele relevante ale
cazului, cele mai importante dintre care sînt enumerate în art. 726.
4. Dacă se va stabile că una dintre părŃi a avut intenŃia ca contractul să aibă un anumit
conŃinut şi, la momentul încheierii contractului cealaltă parte nu putea să nu ştie
despre intenŃia primei părŃi, contractul trebuie să fie interpretat în sensul pe care l-a
avut în vedere prima parte.
5. În cazul în care intenŃia comună nu va putea fi determinată termenilor contactului
trebuie să le se atribuie sensul pe care o persoană rezonabilă similară părŃilor
contractului (spre exemplu cu aceleaşi cunoştinŃe lingvistice, abilităŃi tehnice sau
experienŃă) l-ar atribui termenilor în circumstanŃe similare.

Articolul 726. Factorii care influenŃează interpretarea contractului

La interpretarea contractului se va Ńine cont de natura lui, de circumstanŃele în

care a fost încheiat, de interpretarea care este dată acestuia de către părŃi sau care
poate fi dedusă din comportamentul lor de pînă la şi de după încheierea contractului,
precum şi de uzanŃe.

1. În acest articol sînt enumerate anumite criterii pe care trebuie să le folosească instanŃa
judecătorească în cazul în care nu a putut determina intenŃia comună a părŃilor în baza
termenilor folosiŃi de către părŃi. Această listă nu este exhaustivă şi instanŃa va putea
folosi şi alte criterii care în conformitate cu circumstanŃele cazului vor fi considerate
că reflectă voinŃa comună a părŃilor. Spre exemplu instanŃa va putea să Ńină cont de
negocierile preliminare dintre părŃi, natura şi scopul contractului, de practicile stabilite
între părŃi, de sensul acordat termenilor şi expresiilor în sfera de activitate respectivă
şi interpretările pe care clauzele similare le-au primit anterior. Trebuie de asemenea să
se Ńină cont şi de regulile cu privire la bună credinŃă şi echitate.
2. Comportamentul părŃilor de pînă la încheierea contractului poate fi folosit pentru
determinarea intenŃiei comune a părŃilor chiar şi în cazul în care părŃile au semnat un
înscris în care au inserat o clauză de integralitate (vezi comentariul la art. 702).
3. UzanŃele vor fi folosite pentru interpretarea voinŃei părŃilor numai în cazul în care
uzanŃele respective se vor aplica raporturilor dintre părŃi (vezi comentariul la Art. 4).

915
 Articolul 727. Efectele nestipulate ale contractului

Contractul produce nu numai efecte stipulate de către părŃi, dar şi efecte care,
conform naturii contractului, rezultă din lege, din uzanŃe sau din principiul echităŃii.

1. La încheierea contractului pentru părŃi este aproape imposibil de a prevedea soluŃii

pentru orice problemă ce Ńine de contractul pe care î-l încheie. De aceia prin acest
articol a fost prevăzut în mod expres că contractul mai produce şi alte efecte decît cele
pe care părŃile le-au formulat în mod expres. În primul rînd aici este vorba de aşa
numitele clauze obişnuite ale contactului care se subînŃeleg într-un contact fără a fi
menŃionate în mod expres. Dar pe lîngă clauzele obişnuite contractul va produce şi
alte efecte care rezultă, în dependenŃă de natura contractului, din lege, uzanŃe sau din
principiul ehcităŃii.
2. Această normă este însă o normă dispozitivă şi părŃile pot deroga de la ea. Adică
părŃile pot insera în contract o clauză prin care să prevadă că unele sau toate efectele
care rezultă din lege, uzanŃe sau din principiul echităŃii nu vor surveni pentru
contractul dintre ele. Nu trebuie de confundat excluderea efectelor care rezultă din
lege, uzanŃe sau din principiul echităŃii cu includerea clauzei de integralitate (vezi
comentariul la Art. 702). În ultimul caz nu vor putea fi considerate clauze ale
contractului orice înŃelegeri anterioare dintre părŃi dar contractul va produce totuşi şi
alte efecte care rezultă, în dependenŃă de natura contractului, din lege, uzanŃe sau
principiul echităŃii.

Articolul 728. Interpretarea coordonată a clauzelor

Clauzele contractuale se interpretează în contextul întregului contract.

1. Acest articole are scopul de a asigura interpretarea clauzelor unui contract reieşind din
contextul în care sînt plaste. Clauzele unui contract constituie un tot întreg şi de aceea
ele nu pot fi examinate separat. Aceasta presupune că fiecărei clauze trebuie să-i fie
dat conŃinutul ce rezultă din întregul contract.
2. De regulă între clauzele contractuale nu există o ierarhie. Deci fiecare clauză a
contractului va avea aceeaşi valoare pentru interpretarea celorlalte clauze ale
contractului indiferent de ordinea în care sînt expuse. De la această regulă există însă
şi cîteva excepŃia. Astfel prevederile cu privire la declaraŃiile de intenŃie din
preambulul unui document poate să fie sau nu relevante pentru interpretarea clauzelor
prin care se stabilesc drepturile şi obligaŃiile părŃile. În al doilea rînd, clauzele prin
care se stabilesc reguli speciale vor prevala faŃă de clauzele prin care se stabilesc
reguli generale. În al treilea rînd, clauzele negociate vor avea prioritate faŃă de
clauzele asupra cărora nu s-a negociat. În sfîrşit, părŃile pot stabile în mod expres o
ierarhie între diferite părŃi sau clauze ale contractului. Aceasta se întîmplă des în cazul
în care clauzele contractului sînt expuse în diferite documente cu privire la aspectele
legale, economice sau tehnice ale contractului.

Articolul 729. Interpretarea clauzelor şi termenilor polisemantici

916
 (1) Clauzele contractului se interpretează în sensul în care pot produce efecte,
dar nu în sensul în care nu ar produce nici un efect.
(3) Termenii polisemantici se interpretează în sensul care corespunde mai mult
naturii contractului.

1. Înserînd anumite clauze în contract părŃile urmăresc ca acestea să producă efecte

juridice. De aceia în cazul în care clauzelor contractului li se poate atribui atît un sens
care ar produce efecte juridice cît şi un sens în care clauzele nu ar produce efecte
juridice instanŃa este Ńinută să atribuie clauzelor sensul în care acestea ar produce
efecte juridice. Cu condiŃia însă că acest efect este în concordanŃă cu întregul contact
şi cu natura acestuia.
2. În cazul în care termenii folosiŃi de către părŃi au mai multe sensuri acestora trebuie să
le se atribuie sensul care corespunde cel mai mult naturii contractului.

Articolul 730. Clauzele contractului şi exemplul inserat pentru definirea acestora

Dacă părŃile includ în contract un exemplu pentru facilitarea înŃelegerii unor

clauze, întinderea obligaŃiei nu se limitează la exemplul dat.

Uneori părŃile includ în contract exemple pentru a asigura determinarea mai lejeră a
conŃinutului clauzelor contractului. În cazul în care părŃile nu şi-au manifestat expres intenŃia
comună de a limita conŃinutul uneia sau mai multe clauze la exemplul inserat în contract
acest exemplu va putea fi folosit doar pentru interpretarea clauzelor respective. Întinderea
obligaŃiilor părŃilor se va determina în baza clauzei pentru a cărei lămurire a fost inserat
exemplul.

Articolul 731. Limitarea interpretării clauzelor contractului

Clauzele contractului se referă numai la obiectul contractului, oricît de generali ar

fi termenii folosiŃi în el.

Prin acest articole se stabileşte in criteriu restrictiv de interpretare a contractului. Astfel

conŃinutul contractul contractului se va determina pornind de la ceea ce părŃile au intenŃionat
să includă în contract, chiar dacă termenii folosiŃi de părŃi ar permite atribuirea unui conŃinut
mai larg contractului.

Articolul 732. Interpretarea contractului în folosul părŃii defavorizate

(1) NeclarităŃile din condiŃiile contractuale standard se interpretează în

defavoarea părŃii care le-a formulat.
(2) În caz de dubiu, contractul se interpretează în favoarea celui care a
contractat obligaŃia şi în defavoarea celui care a stipulat-o. În toate cazurile, contractul
se interpretează în favoarea aderentului sau a consumatorului.

917
 1. Clauzele contractuale standard (vezi comentariul la Art. 712) se interpretează în
defavoarea părŃii care utilizează aceste clauze chiar dacă au fost formulate de către
alte persoane. În cazul în care într-un contract unele dintre clauze sînt clauze
contractuale standard iar altele sînt clauze contractuale negociate regula din alineatul
(1) va fi aplicată numai faŃă de clauzele contractuale standard. Clauzele contractuale
negociate se vor interpreta în conformitate cu regulile din alineatul (2).
2. În cazul clauzelor contractuale standard stabilirea intenŃiei comune a părŃilor nu este
totdeauna o soluŃie adecvată. Clauzele contractuale standard sînt destinate pentru a fi
folosite în raporturile cu mai multe persoane. În acest context dacă am determina în
fiecare caz apare conŃinutul acestor clauze ar putea rezulta un conŃinut diferit. Este
greu de imaginat că la elaborarea clauzelor contractuale standard s-a intenŃionat
atribuirea unui conŃinut diferit în fiecare caz aparte. Ori elaborarea acestor clauze are
scopul contrar. Plus la aceasta aceste clauze pot fi elaborate de alte persoane decînt
partea contractului care le utilizează. În acest caz este greu de vorbit despre stabilirea
intenŃiei părŃii care le utilizează. Reieşind din acestea puteam afirma că conŃinutului
clauzelor contractuale standard trebuie determinate în conformitate cu aşteptările
rezonabile ale majorităŃii celor care folosesc sau cărora le sînt destinate clauzele
contractuale standard şi nu în conformitate cu sensul pe care-l atribuie efectiv părŃile
contractului într-un caz concret.
3. O parte a contractului trebuie să poarte răspundere pentru clauzele pe care le include
în contract. Fie în cazul în care le-a elaborat fie în alte cazuri (spre exemplu în cazul
folosirii clauzelor contractuale standard). Această parte trebuie să suporte riscul
posibilelor neclarităŃi a clauzelor formulate. Acesta este scopul alineatului (2) care
prevede interpretarea contractului în defavoarea celui care a formulat clauzele.
Măsura în care se va aplica această regulă va depinde de circumstanŃele cazului.
Pentru aceasta urmează să stabilim în ce măsură cealaltă parte a putut negocia
clauzele formulate de prima parte. Cu cît mai puŃin au fost negociate clauzele între
părŃi cu atît este mai justificată interpretarea clauzei în contra părŃii care a formulat-o.
4. În cazul contractului de adeziune (vezi comentariul la Art. 666) toate clauzele
contractuale trebuie interpretate în favoarea părŃii care aderă la contract. Această
regulă se referă însă numai la clauzele care nu au fost formulate de către aderent.
5. În cazul în care o parte a contractului este o persoană fizică care procură bunuri pentru
necesităŃile personale, casnice sau familiale clauzele contractuale vor fi interpretate în
favoarea acestei persoane, indiferent de faptul cine a formulat clauzele contractuale.
6.

Capitolul VII
REZOLUłIUNEA, REZILIEREA
ŞI REVOCAREA CONTRACTULUI
SecŃiunea1
DISPOZIłII COMUNE CU PRIVIRE LA REZOLUłIUNEA,
REZILIEREA ŞI REVOCAREA CONTRACTULUI

Articolul 733. Temeiurile rezoluŃiunii, rezilierii şi revocării

Contractul nu poate fi altfel rezolvit, reziliat sau revocat decît în temeiuri

prevăzute de lege sau prin acordul părŃilor.

918
1. Contractul valabil încheiat produce efecte juridice, adică dă naştere drepturilor şi
obligaŃiilor pentru părŃile acestui contract şi, în condiŃiile legii, pentru terŃi. Ulterior
încheierii contractului însă pot interveni diferite circumstanŃe în rezultatul cărora una
sau toate părŃile contractului nu mai au interesul ca acesta să producă efecte juridice.
De menŃionat că interesul de a înlătura efectele juridice ale contractului poate exista
atît în cazul în care contractul nu a fost executat din vina uneia dintre părŃi cît şi în
cazul în care nu se pune problema executării contractului sau nici una dintre părŃile
contractului nu este vinovată pentru neexecutarea unor clauze din contract. În cazul
cînd există interesul uneia sau a tuturor părŃilor de a elimina efectele produse de
contract se pune problema dreptului părŃilor de a desfiinŃa contractul şi de a înlătura,
în măsura în care aceasta mai este posibil, efectele pe care le-a produs contractul
respectiv atît pentru părŃi cît şi pentru terŃi.
2. Pentru a defini dreptul uneia sau a ambelor părŃi de a desfiinŃa contractul legiuitorul a
folosit termenii de rezoluŃiune, reziliere şi revocare. Prin rezoluŃiunea contractului se
înŃelege desfiinŃarea retroactivă a contractelor cu executare uno ictu (instantanee) în
cazul în care una din părŃi nu execută obligaŃiile contractuale. Deci prin declaraŃia de
rezoluŃiune contractul încetează să producă efecte juridice chiar de la momentul
încheierii contractului. Deşi produce efecte retroactiv ca şi în cazul nulităŃii
rezoluŃiunea se deosebeşte de nulitate în primul rînd prin faptul că temeiurile de
rezoluŃiune apar abia după încheierea valabilă a contractului pe cînd temeiurile
nulităŃii existau la momentul încheierii contractului, fapt ce împiedică contractul să
producă efecte juridice. Prin reziliere trebuie de înŃeles acea sancŃiune juridică care
intervine în cazul neexecutării unui contract cu executare succesivă şi constă în
încetarea efectelor contractului pentru viitor. Aceasta înseamnă că prestaŃiile efectuate
anterior de către părŃi nu se restituie şi părŃile sînt eliberate doar de obligaŃia de a
presta pe viitor. De menŃionat că vor fi aplicate regulile de la reziliere şi în cazul
contractelor care după natura lor sînt contracte uno ictu, dacă obligaŃiile contractuale
se execută în rate şi fiecare rată poate fi considerată o obligaŃie separată. În acest caz
dacă se execută necorespunzător una din rate rezoluŃiunea contractului va interveni
numai în cazul în care partea care are dreptul de rezoluŃiune nu are nici un interes în
prestaŃiile anterioare. Spre exemplu în cazul contractului de furnizare a materiei prime
cumpărătorul, dacă a fost furnizată materie primă necalitativă, nu va putea desfiinŃa
contractul cu efect retroactiv decît în cazul în care va demonstra că nu are nici un
interes să folosească materia primă furnizată anterior. În caz contrar el va putea rezilia
contractul în partea ce Ńine de materia primă necalitativă ş în partea ce Ńine de materia
primă care ar urma să fie furnizată pe viitor dar va fi obligat să respecte contractul în
partea ce se referă la prestaŃiile care nu au fost executate pînă la momentul cînd s-a
născut dreptul de reziliere. Prin revocare trebuie să înŃelegem de asemenea
desfiinŃarea unui contract în temeiul voinŃei ambelor părŃi sau a uneia dintre părŃi.
Spre deosebire de rezoluŃiune şi reziliere care intervin în cazul în care nu este
executată obligaŃia contractuală de către una dintre părŃi, pentru revocare nu este
necesar să fie invocată neexecutarea obligaŃiilor contractuale. În rezultatul revocării
contractului aceasta încetează de a mai produce efecte juridice. Momentul de cînd
încetează să producă efecte juridice contractul revocat depinde de natura contractului.
Astfel în cazul contractelor cu executare uno inctu revocarea va desfiinŃa contractul cu
efect retroactiv (efecte similare rezoluŃiunii) iar în cazul contractelor cu executare
succesivă în rezultatul revocării contractul va înceta să producă efecte pentru viitor
(efecte similare rezilierii).
3. Trebuie însă de avut în vedere că în unele cazuri a folosit noŃiunile de rezoluŃiune,
reziliere şi cu un alt sens decît cel acceptat de majoritatea doctrinei (vezi spre exemplu

919
 comentariul la art. 844). În aceste condiŃii va trebui ca efectele desfiinŃării contactului
să fie determinate în dependenŃă de natura contractului fără a Ńine cont de termenii
folosiŃi de legiuitor.
4. În acest articol este stipulată regula generală potrivit căreia un contract poate fi
desfiinŃat în orice moment prin acordul ambelor părŃi. Posibilitatea părŃilor de a
desfiinŃa contractul rezultă din principiul libertăŃii contractului. Cine a încheiat
contractul trebuie să aibă şi dreptul şi de a-l modifica sau de a-l desfiinŃa. Aceasta este
conform adagiului – Eodem modo quo oritur, eodem modo dissolvitur (Ce a fost creat
prin acord poate fi desfiinŃat prin acord).
5. Prin voinŃa uneia dintre părŃi contractul poate fi desfiinŃat numai în temeiurile şi cu
respectarea procedurii stabilite de lege. Această soluŃie se justifică pornind de la
faptul că contractul este rezultatul de voinŃă al ambelor părŃi şi conform regulii
simetriei doar prin voinŃa ambelor părŃi pot fi aduse atingeri rezultatului voinŃei
comune. Doar în cazurile prevăzute de lege una dintre părŃi poate afecta în vre-un
mod rezultatul voinŃei comune.
6. Pentru desfiinŃarea contractului nu are importanŃă buna sau rea credinŃa debitorului.
Pentru aceasta este suficient să se constate că debitorul nu şi-a executat obligaŃia sau
că există dreptul de a desfiinŃa contractul în lipsa unei neexecutări şi faptul că se
întrunesc alte condiŃii de care depinde dreptul creditorului de a desfiinŃa contractul.
Creditorul va putea însă să-şi exercite dreptul de desfiinŃare a contractului cu
respectarea regulilor cu privire la bună credinŃă (vezi comentariul la art. 513),
deoarece toate drepturile (deci şi cel cu privire la desfiinŃarea contractului) trebuie să
fie exercitate de către titular cu bună credinŃă. Deci în cazul în care creditorul va
declara cu rea credinŃă contractul desfiinŃat declaraŃia acestuia nu va produce efecte
juridice.
7. În cazul în care contractul se desfiinŃează din cauza neexecutării de către una dintre
părŃi a obligaŃiilor contractuate desfiinŃarea contractului poate fi făcută doar cu
respectarea regulilor cu privire la punerea în întîrziere a debitorului (vezi comentariul
la art. 617, 709 şi 710). Deci creditorul poate declara rezoluŃiunea contractului doar în
cazul în care va notifica debitorul despre neexecutare şi va acorda acestuia un termen
suplimentar. Creditorul are dreptul să cu excepŃia cazurilor în care debitorul se
consideră în întîrziere de drept sau acordarea termenului suplimentar nu este
obligatorie.
8. Nu trebuie de confundat desfiinŃarea contractului prin voinŃa uneia sau a ambelor părŃi
cu încetarea contractului în cazul în care acesta nu mai poate produce efecte juridice
sau nu mai poate fi menŃinut indiferent de voinŃa părŃilor. Astfel contractul va înceta
indiferent de voinŃa părŃilor contactului în urma decesului (lichidării) uneia dintre
părŃi, în cazul în care contractul este intuitu personae şi deci drepturile şi obligaŃiile
din contract nu pot trece la succesori. Această distincŃie este importantă deoarece doar
în cazul în care contractul se desfiinŃează prin voinŃa părŃilor se pune problema
existenŃei temeiurilor şi a respectării procedurii desfiinŃării iar în cazul în care legea
prevede încetarea contractului efectele acestuia încetează indiferent de circumstanŃele
cazului.

Articolul 734. Clauza de rezoluŃiune

(1) PărŃile îşi pot rezerva în mod expres prin contract dreptul de rezoluŃiune a
contractului.

920
 (2) Acordul privind rezoluŃiunea contractului trebuie să fie încheiat în forma
cerută pentru contract dacă din lege, contract sau uzanŃe nu rezultă altfel.

1. Scopul acestui articol este de a consfinŃi dreptul părŃilor de a prevedea în contract

clauze exprese privind rezoluŃiunea contractului de către una din părŃi şi în alte cazuri
decît cele prevăzute de lege şi de a stabili forma acordului din care rezultă clauza cu
privire la dreptul de rezoluŃiune. Spre exemplu contractul poate prevedea dreptul de
rezoluŃiune al unei părŃi, în cazul în care cealaltă parte nu prezintă garanŃiile
convenite.
2. Clauza privind dreptul de rezoluŃiunea a contractului pentru neexecutare poartă
denumirea de pact comisoriu. Pactul comisoriu nu se prezumă ci trebuie să fie stipulat
în mod expres de către părŃi, fie în contract, fie printr-un acord separat.
3. Clauza de rezoluŃiune poate prevedea mai multe modalităŃi în care va opera
rezoluŃiunea. În primul rînd prin clauza de rezoluŃiune părŃile pot prevedea dreptul
unei dintre părŃi de a declara rezoluŃiunea contractului în conformitate cu regula
stipulată în articolul 737. În al doilea rînd părŃile pot prevedea că contractul este
rezolvit de plin drept în cazul în care cealaltă parte nu-şi execută obligaŃia nici după
punerea în întîrziere sau somare. În al treilea rînd prin clauza de rezoluŃiune părŃile
pot prevedea că contractul este desfiinŃat de drept, fără a mai fi necesară punerea în
întîrziere sau somarea ori respectarea altor formalităŃi, dacă punerea în întîrziere sau
somarea nu este obligatorie conform articolelor 617 şi 710.
4. Clauza privind dreptul de rezoluŃiune trebuie să îmbrace forma stabilită pentru
contractul respectiv dacă legea, contractul sau uzanŃele nu prevăd altceva. În cazul în
care părŃile încheie contractul în condiŃii de formă mai riguroase decît cele stabilite de
lege pentru contractul respectiv această formă nu este obligatorie şi pentru clauza
privind dreptul de rezoluŃiune, dacă părŃile nu au stipulat altceva. În acest caz clauza
de rezoluŃiune trebuie să fie încheiată în forma stabilită de lege pentru contractul
respectiv.
5. Nu trebuie de confundat clauza privind dreptul unei părŃi de a desfiinŃa contractul cu
acordul prin care ambele părŃi vor desfiinŃa contractul. Dacă în primul caz contractul
este desfiinŃat de una dintre părŃi şi această parte care declară despre desfiinŃarea
contractului este obligată să arate temeiul desfiinŃării în al doilea caz contractul este
desfiinŃat de ambele părŃi şi părŃile pot desfiinŃa contractul fără a fi necesară invocarea
cauzelor desfiinŃării.
6. Regula cu privire la forma acordului privind rezoluŃiunea se referă atît la contractul
prin care se stipulează dreptul unea dintre părŃi de a desfiinŃa contractul cît şi la
contractul prin care părŃile desfiinŃează contractul. Deci în cazul în care contractul
este rezolvit prin acordul părŃilor acest acord trebuie să îmbrace forma cerută pentru
contractul rezolvit, dacă legea contractul sau uzanŃele nu prevăd altfel.
7. Deşi nu este stipulat expres trebuie de avut în vedere că în cazul în care la încheierea
contractului rezolvit au fost necesare anumite formalităŃi acestea vor trebui să fie
respectate şi în cazul rezoluŃiunii. Astfel acordul privind rezoluŃiunea contractului de
vînzare-cumpărare a unui imobil va trebui să fie înregistrat la cadastrul bunurilor
imobile pentru că în caz contrar cumpărătorul va fi în continuare înregistrat drept
proprietar al imobilului chiar dacă există un acord autentificate notarial despre
desfiinŃarea contractului.

Articolul 735. RezoluŃiunea în cazul neexecutării esenŃiale

921
 (1) O parte poate rezolvi contractul dacă există o neexecutare esenŃială din
partea celeilalte părŃi.
(2) Pentru determinarea neexecutării esenŃiale, în special se iau în considerare
următoarele circumstanŃe:
a) neexecutarea privează substanŃial creditorul de ceea ce acesta se aştepta de la
executarea contractului, cu excepŃia cazului cînd debitorul demonstrează că nu a
prevăzut şi nu putea să prevadă în mod rezonabil rezultatul scontat;
b) executarea întocmai a obligaŃiilor Ńine de esenŃa contractului;
c) neexecutarea este intenŃionată sau din culpă gravă;
d) neexecutarea dă temei creditorului să presupună că nu poate conta pe
executarea în viitor a contractului.

1. Scopul acestui articol este de a stabili că creditorul are dreptul de rezoluŃiune a

contractului în cazul în care debitorul nu execută obligaŃia în mod corespunzător sau
în termenul stabilit (vezi comentariul la art. 572) cu condiŃia că neexecutarea este
esenŃială. De menŃionat că dreptul de rezoluŃiune nu este pus în dependenŃă de faptul
dacă partea care nu a executat obligaŃia este în culpă sau nu.
2. Pentru ca declaraŃia de rezoluŃiune să producă efecte juridic este necesar să se
întrunească următoarele condiŃii: a) una din părŃile contractului nu şi-a executat
obligaŃia contractuală. Trebuie de avut în vedere că prin neexecutare trebuie să
înŃelegem orice încălcare a obligaŃiilor contractuale, inclusiv executarea
necorespunzătoare sau cu întîrziere (vezi comentariul la art. 602); b) neexecutarea este
esenŃială. Dacă neexecutarea este esenŃială sau nu se va determina reieşind din
circumstanŃele concrete ale cazului Ńinînd cont de interesele patrimoniale şi
nepatrimoniale pe care le are creditorul în executarea corespunzătoare a obligaŃiei, de
gradul de vinovăŃie al debitorului şi de alte circumstanŃe relevante. PărŃile pot stipula
în contracta criterii în dependenŃă de care să se stabilească dacă neexecutarea este
esenŃială sau nu; c) partea care declară contractul rezolvit şi-a executat obligaŃiile care
rezultă din contract sau se declară gata să execute contractul. Deci în cazul în care
ambele părŃi nu au executat în mod corespunzător obligaŃiile contractuale nici una
dintre parŃi nu are dreptul de a declara contractul rezolvit; d) debitorul obligaŃiei
neexecutate a fost pus în întîrziere în condiŃiile legii. În conformitate cu prevederile
Codului civil punerea în întîrziere a debitorului este obligatorie cu excepŃia cazului
expres prevăzute de lege (vezi comentariul la art. 617, 709 şi 710) şi creditorul poate
să-şi exercite drepturile faŃă de debitor doar după punerea în întîrziere a acestuia.
3. O parte are dreptul de rezoluŃiune a contractului şi în cazul în care cealaltă parte
trebuie să execute prestaŃia datorată în temeiul contractului către un terŃ. Spre
exemplu în cazul în cazul contractului în folosul terŃului stipulantul are dreptul de
rezoluŃiune a contractului în cazul în care promitentul nu execută obligaŃia asumată
faŃă de beneficiar (vezi comentariul la art. 721).
4. Alin. (2) prevede cîteva circumstanŃe în dependenŃă de care se va determina dacă
neexecutarea este esenŃială sau nu. Astfel neexecutarea este esenŃială în cazul în care:
a) prin neexecutare creditorul a fost lipsit de posibilitatea de a obŃine ceia ce aştepta în
rezultatul contractului. Deci va fi considerată esenŃială orice neexecutare a debitorului
care a împiedicat creditorul să obŃină rezultatul la care a sperat în momentul încheierii
contractului. Spre exemplu va fi considerată esenŃială întîzierea chiar şi cu cîteva
minute a cărăuşului care î-l pivează pe pasager de posibilitatea de a se îmbarca în
punctul de destinaŃie într-un alt mijloc de transport sau întîrzierea depozitarului în
rezultatul căruia au pierit bunurile deponentului. Pentru aplicarea acestui criteriu se va
Ńine cont atît de voinŃa creditorului cît şi de faptul dacă rezultatul pe care-l aştepta

922
 creditorul putea fi obŃinut în mod obiectiv. Deci în care creditorul nu se aştepta la un
anumit rezultat care era posibil sau în cazul în care creditorul se aştepta să obŃină un
rezultat care obiectiv nu era posibil neexecutarea obligaŃiei de către debitor nu va
putea fi considerată esenŃială în temeiul acestui criteriu. Astfel în exemplu precedent
întrîzierea cu cîteva minute a cărăuşului nu va fi esenŃială în cazul în care pasagerul
nu ar fi reuşit să se îmbarce într-un alt mijloc de transport chiar dacă cărăuşul ar fi
ajuns la destinaŃie în termenul preconizat. Acest criteriu nu este aplicabil şi în cazul în
care debitorul va demonstra că nu a prevăzut şi nici nu putea să prevadă în mod
rezonabil rezultatul pe care-l aştepta creditorul. Deci pentru a evita aplicarea acestui
criteriu debitorul va trebui să demonstreze nu numai faptul că nu a prevăzut că prin
neexecutare î-l va priva pe creditor de ceea ce aştepta sî obŃină în rezultatul
contractului dar şi faptul că reieşind din circumstanŃele concrete ale cazului nici nu ar
fi putut să prevadă acest fapt chiar şi în condiŃiile în care ar fi dat dovadă de diligenŃă
maximă; b) executarea întocmai a obligaŃiilor contractuale Ńine de esenŃa contractului.
La aplicarea acestui criteriu este relevantă natura obligaŃiilor contractuale pentru care
executarea întocmai a obligaŃiilor contractuale Ńine de esenŃa obligaŃiei. În acest caz
nu este relevant gradul de neexecutare a obligaŃiilor contractuale. Spre exemplu în
cazul contractelor de furnizare a mărfurilor magazinelor de comerŃ cu amănuntul
furnizarea în termen Ńine de esenŃa contractului; c) neexecutarea este intenŃionată sau
din culpă gravă. De regulă în dreptul civil forma vinovăŃiei debitorului nu este
relevantă (vezi comentariul la art. 603). În acest caz însă anume de forma vinovăŃiei
debitorului va depinde dacă neexecutarea este esenŃială sau nu. Deci dacă debitorul nu
execută intenŃionat sau din culpă gravă obligaŃia contractuală creditorul poate rezolvi
contractul chiar dacă neexecutarea obligaŃia nu a fost executată în mod
nesemnificativ. La aplicarea acestui criteriu însă va trebuie să se Ńină cont de faptul că
drepturile trebuie exercitate cu bună credinŃă. Deci chiar şi în cazul în care debitorul
nu execută intenŃionat sau din culpă gravă obligaŃiile creditorul nu va putea declara
rezoluŃiunea contractului dacă aceasta este contrar bunei credinŃe (vezi comentariul la
art. 513); d) neexecutarea dă temei creditorului să presupună că nu poate conta pe
executarea în viitor a contractului. Acest criteriu se aplică în special în cazul
executării obligaŃiilor în rate. Astfel în cazul în care o rată a fost executată în mod
necorespunzător dar această neexecutare nu este esenŃial şi deci nu dă dreptul
creditorului de a rezolvi contractul creditorul va putea totuşi rezolvi contractului dacă
există temei să presupună că această neexecutare va persista şi la executarea ratelor
viitoare.
5. LegislaŃia în vigoare nu interzice părŃilor contractului de a stabili prin contract şi alte
circumstanŃe în care neexecutarea va fi considerată esenŃială şi deci va permite
creditorului să declare rezoluŃiunea contractului. Însă aceste prevederi vor trebuie să
fie stipulate Ńinînd cont de principiul bunei credinŃe. Astfel instanŃa poate declara nulă
clauza prin care se stabileşte dreptul creditorului de a rezolvi contractul în cazul în
care neexecutarea este neesenŃială iar rezoluŃiunea va prejudicia disproporŃionat
debitorul care a întreprins anumite acŃiuni în scopul pregătirii executării. Spre
exemplu A s-a obligat să elaboreze şi transmită lui B un program pentru computer
pînă la data de 31 decembrie. A propune să livreze programul de care B mai are
nevoie şi pe care A nu-l poate vinde altor persoane, doar la 31 ianuarie. În aceste
condiŃii B va putea cere despăgubiri pentru întîrziere dar nu va putea rezolvi
contractul.

Articolul 736. Garantarea executării corespunzătoare

923
Partea care, reieşind din circumstanŃe concrete, consideră în mod rezonabil că va
exista o neexecutare esenŃială din partea celeilalte părŃi poate cere garantarea
suficientă a executării corespunzătoare şi poate să suspende pentru această perioadă
executarea propriei obligaŃii. În cazul în care garanŃia nu este prezentată într-un
termen rezonabil, partea care cere garanŃii poate rezolvi contractul.

1. Scopul acestui articol este articol este de a proteja dreptul părŃii care are temei de a
considera că cealaltă parte nu va putea sau nu va dori să execute contractul prin
stabilirea dreptul acestia de a cere celeilalte părŃi garanŃii şi de a rezolvi contractul în
cazul în care în termenul stabilit nu vor fi prezentate garanŃii sau dacă garanŃiile
prezentate nu vor fi suficiente. În lipsa acestei dispoziŃii o parte a contractului ar putea
să se afle în faŃa unei dileme. Dacă va aştepta pînă la data la care trebuie executată
obligaŃia şi a aceasta nu va fi executată partea va suferi prejudicii. Dacă, pe de altă
parte, va declara contractul rezolvit, iar la data executării va fi evident că obligaŃia ar
fi fost executată de cealaltă parte, acŃiunile sale ar echivala cu neexecutarea
contractului şi va fi obligat să repare prejudiciul cauzat celeilalte părŃi.
2. Pentru aplicarea acestei dispoziŃii nu este obligatoriu să existe o imposibilitate
absolută pentru cealaltă parte de a executa obligaŃia. Este suficient doar ca partea care
cere garanŃii să aibă temei pentru a considera în mod rezonabil că cealaltă parte nu va
vrea sau nu va putea să-şi execute obligaŃia în măsura în care va putea fi considerat că
există neexecutare esenŃială, chiar dacă există alte indicii din care rezultă că aceasta
va putea sau va vrea să-şi execute obligaŃia.
3. Această dispoziŃie acordă părŃii care în mod rezonabil este îndreptăŃită să considere că
va exista o neexecutare esenŃială dreptul: a) de a cere celeilalte părŃi garanŃii
suficiente că obligaŃia va fi executată. Ce constituie garanŃii suficiente se va determina
în dependenŃă ce circumstanŃele concrete ale cazului Ńinînd cont şi de circumstanŃele
care permite părŃii care cere garanŃii de a considera în mod rezonabil că va exista o
neexecutare esenŃială. În unele cazuri va fi suficientă chiar şi declaraŃia celeilalte părŃi
că va executa obligaŃia iar în alte cazuri vor fi necesare garanŃii bancare sau garanŃii
unui fidejusor. Spre exemplu A care are posibilitate să construiască doar un imobil în
acelaşi timp s-a obligat să construiască pentru B un imobil. După o perioadă de timp
B află că A are obligaŃia să construiască în acelaşi timp un imobil pentru C. În acest
caz A va trebui să prezinte lui B garanŃii că va putea să construiască concomitent
ambele imobile sau că va construi anume imobilul lui B; şi b) dreptul de amîna
executarea propriei obligaŃii.
4. Partea care cere garanŃii este obligată să stabilească celeilalte părŃi un termen în
interiorul căruia cealaltă parte va trebui să prezinte garanŃiile. Termenul stabilit
trebuie să fie unul rezonabil în dependenŃă de circumstanŃele concrete ale cazului. În
cazul în care se va stabili un termen prea scurt se va considera stabilit un termen
rezonabil. Prin termen rezonabil trebuie de înŃeles acel termen minim necesar pentru
ca în circumstanŃele concrete ale cazului partea de la care se cere garanŃii să le poată
prezenta.
5. Dacă după expirarea termenului nu vor fi prezentate garanŃii sau în cazul în care
garanŃiile prezentate nu vor fi suficiente partea care a cerut garanŃii poate rezolvi
contractul. Deci în acest caz partea care a cerut garanŃii va avea dreptul de rezoluŃiune
în temeiul faptului că: a) există temeiuri pentru a considera că va exista o neexecutare
esenŃială. Adică există doar circumstanŃe care atestă că în viitor va exista un temei de
rezoluŃiune. CondiŃia se consideră îndeplinită indiferent de faptul dacă la momentul
executării obligaŃia va putea fi executată sau nu şi de faptul dacă cealaltă parte va vrea

924
 sau nu s-o execute; şi b) în termenul care a fost stabilit sau în cazul trebuia să fie
stabilit în mod rezonabil nu au fost prezentate garanŃii sau acestea nu au fost
suficiente.

Articolul 737. Operarea rezoluŃiunii

(1) RezoluŃiunea contractului operează prin declaraŃie scrisă faŃă de cealaltă

parte.
(2) Dacă prestaŃia este oferită cu întîrziere sau nu corespunde în alt fel
prevederilor contractului, creditorul pierde dreptul de rezoluŃiune dacă nu notifică
cealaltă parte într-un termen rezonabil de la data la care a aflat sau trebuia să afle
despre oferta sau executarea necorespunzătoare.

1. Scopul acestui articol este de a stabili modul în care operează rezoluŃiunea. De

asemenea se stabileşte, în scopul protecŃiei drepturilor părŃii care nu a executat
contractul, că dreptul de rezoluŃiune trebuie exercitat într-un termen rezonabil.
2. Alin. (1) al acestui articol stabileşte regula generală în conformitate cu care dreptul
părŃii de a desfiinŃa contractul se exercită printr-o declaraŃie scrisă adresată celeilalte
părŃi a contractului. CerinŃa de a notifica cealaltă parte despre rezoluŃiunea
contractului va permite acesteia să evite pierderile din cauza incertitudinii dacă partea
a căror drepturi au fost încălcate va accepta sau nu executare. În acelaşi timp cerinŃa
privind necesitate de a remite o declaraŃie scrisă exclude posibilitatea părŃii a căror
drepturi au fost încălcate de a specula pe creşterea sau micşorarea valorii prestaŃiei în
detrimentul părŃii care nu a executat contractul.
3. Contractul se va considera desfiinŃat din momentul în care declaraŃia de rezoluŃiune a
parvenit celeilalte părŃi (vezi comentariul la art. 200). ObligaŃia de a demonstra faptul
parvenirii declaraŃiei revine părŃii care a expediat-o. Deşi este stipulat că declaraŃia
trebuie să fie făcută printr-un simplu înscris legiuitorul nu a stabilit expres pentru
acest caz efectul nerespectării formei acestui act juridic. În lipsa unei norme speciale
se va aplica regula generală (vezi comentariul la art. 211). Deci chiar dacă nu va fi
respectată forma declaraŃiei aceasta va produce efecte juridice şi contractul va fi
desfiinŃat dar părŃile nu vor putea aduce dovada cu martori pentru a demonstra faptul
desfiinŃării contractului.
4. Reieşind din această dispoziŃie rezultă că instanŃa de judecată nu este în drept să
declare rezoluŃiunea contractului deoarece conform alineatului (1) desfiinŃarea
contractului Ńine exclusiv de voinŃa părŃilor contractului. InstanŃa judecătorească va
putea să controleze dacă sau întrunit condiŃiile pentru rezoluŃiune şi fie să confirme că
contractul este rezolvit fii să constate că nu se întrunesc condiŃiile pentru rezoluŃiune
şi să soluŃioneze litigiul dintre părŃi fără a Ńine cont de declaraŃia de rezoluŃiune.
Numai în cazul în care prin lege este prevăzut că contractul se desfiinŃează prin
hotărirea instanŃei judecătoreşti partea a căror drepturi au fost încălcate nu va avea
dreptul să declare rezoluŃiunea contractului ci va trebui să se adreseze în instanŃa
judecătorească cu o cerere de rezoluŃiune a contractului. Astfel art. 420 alin. (1)
prevede că uzufructul încetează în cazul în care instanŃa judecătorească a pronunŃat
rezoluŃiunea actului juridic prin care cel care a instituit uzufructul a dobîndit titlul de
proprietate.
5. Alin. (2) prevede că partea a căror drepturi au fost încălcate trebuie să-şi exercite
dreptul de rezoluŃiune într-un termen rezonabil de la data la care a aflat despre faptul
că cealaltă parte oferă prestaŃia după data la care prestaŃia era datorată sau de la data la

925
 care a aflat despre faptul că executarea nu corespunde în alt mod prevederilor
contractului. Termenul în care trebuie exercitat dreptul de rezoluŃiune nu curge în
cazul în care partea care este în întîrziere cu executarea contractului nu oferă prestaŃia
datorată.
6. Ce trebuie să înŃelegem prin termen rezonabil se va determina în fiecare caz concret în
dependenŃă de circumstanŃele cauzei. Spre exemplu în cazul în care poate obŃine uşor
o prestaŃie similară de la alte persoane şi ar putea astfel să speculeze pe creşterea sau
scădere preŃului declaraŃia despre rezoluŃiune trebuie făcută fără nici o înîrziere. În
cazul în care sînt necesare cercetări suplimentare pentru a afla dacă poate fi obŃinută
o prestaŃie similară de la alte persoane perioada rezonabilă va fi mai lungă pentru a
permite efectuare cercetărilor necesare.
7. Dacă dreptul de rezoluŃiune nu a fost exercitat într-un rezonabil partea a căror drepturi
au fost încălcate pierde dreptul de rezoluŃiune pentru executarea care a fost oferită
tardiv sau nu corespunde în alt mod prevederilor contractului şi deci va trebui să
accepte executarea oferită de cealaltă parte. În cazul în care ulterior va mai exista o
întîrziere sau o altă executare necorespunzătoare care permit părŃii a căror drepturi au
fost încălcate să desfiinŃeze contractul acest drept se va exercita conform regulilor
generale.
8. Partea care a pierdut dreptul de rezoluŃiune a contractului nu este lipsită prin aceasta
de alte mijloace de apărare a drepturilor. Spre exemplu aceasta va putea cere
despăgubiri pentru neexecutarea obligaŃiilor.
9. Prevederile acestui articol nu se aplică situaŃiilor în care partea care nu a executat
contractul întreabă cealaltă parte dacă aceasta va accepta executarea obligaŃiei după
data la care obligaŃia trebuia executată. Nu se aplică aceste prevederi nici situaŃiilor în
care partea a căror drepturi au fost încălcate află din alte surse că partea care nu a
executat contractul intenŃionează totuşi să execute contractul. În aceste situaŃii totuşi
buna credinŃă (vezi comentariul la art. 513) poate impune părŃii a căror drepturi au
fost încălcate să informeze partea care nu a executat contractul despre faptul că nu va
accepta o executare tardivă. În cazul în care nu va informa partea care nu a executat
contractul va putea cere despăgubiri.

Articolul 738. Efectele rezoluŃiunii

(1) În cazul exercitării dreptului de rezoluŃiune, contractul încetează şi părŃile

sînt eliberate de obligaŃia de a presta, trebuind să restituite prestaŃiile executate şi
veniturile realizate.
(2) Debitorul dă compensaŃie în bani în locul restituirii în natură a prestaŃiei
dacă:
a) în funcŃie de caracterul prestaŃiei, restituirea în natură este imposibilă;
b) obiectul primit este consumat, înstrăinat, grevat, prelucrat sau transformat;
c) obiectul primit este deteriorat sau a pierit; uzura bunului rezultată din
folosinŃa lui conformă destinaŃiei nu se ia în considerare.
(3) Dacă în contract este stipulată o contraprestaŃie, aceasta ia locul compensării
în bani.
(4) ObligaŃia compensării în bani nu apare:
a) atunci cînd viciul care dă drept la rezoluŃiune iese la iveală doar în timpul
prelucrării sau transformării obiectului;
b) în măsura în care creditorul răspunde de deteriorarea sau pieirea bunului;

926
 c) atunci cînd deteriorarea sau pieirea s-ar fi produs chiar şi în cazul în care
bunul s-ar fi aflat la creditor;
d) dacă, în cazul unui drept de rezoluŃiune conferit de lege, deteriorarea sau
pieirea s-a produs la cel îndreptăŃit să ceară rezoluŃiunea, deşi acesta a dovedit diligenŃa
unui bun proprietar, îmbogăŃirea realizată urmînd să fie restituită.
(5) După rezoluŃiune, creditorul poate cere acoperirea prejudiciului produs prin
neexecutarea contractului, cu excepŃia cazului cînd debitorului nu îi este imputabilă
cauza rezoluŃiunii.
(6) RezoluŃiunea nu afectează clauzele contractului privind soluŃionarea litigiilor
şi alte clauze destinate a produce efecte şi după rezoluŃiune.

1. Scopul acestui articol este de a stipula efectele care intervin pentru ambele părŃi în
cazul în care partea a căror drepturi au fost încălcate declară rezoluŃiunea contractului
şi de a stipula cazurile în care partea vinovată pentru rezoluŃiune este obligată să dea
compensaŃie în bani în locul restituirii în natură a prestaŃiei.
2. Din momentul în care declaraŃia de rezoluŃiune parvine celeilate părŃi contractul
încetează şi toate părŃile contractului sînt eliberate de obligaŃia de a executa prestaŃiile
datorate în temeiul contactului şi în acelaşi timp toate părŃile trebuie să restituie
prestaŃiile primite şi veniturile pe care le-au obŃinut. ObligaŃia părŃilor de a restitui
toate prestaŃiile primite intervine în cazul contractelor cu executare instantanee şi
anume această obligaŃie face diferenŃa dintre rezoluŃiune şi reziliere. Pentru
determinarea efectelor rezoluŃiunii trebuie să se Ńină cont de faptul că în cazurile în
care obligaŃiile urmau să fie executate în mai multe tranşe care pot fi privite ca
obligaŃii separate trebuie să fie restituite doar prestaŃiile în privinŃa cărora au existat
temeiuri de rezoluŃiune. Doar în cazul în care partea a căror drepturi au fost încălcate
va demonstra că prestaŃiile executate în conformitate cu prevederile contractului nu
prezintă pentru el interes în lipsa prestaŃiilor care trebuie restituite sau care nu
urmează să mai fie executate acesta va putea cere întoarcerea tuturor prestaŃiilor.
3. În temeiul alin. (1) părŃile sînt obligate să restituie doar veniturile pe care efectiv le-au
obŃinut. Dacă una dintre părŃi nu a obŃinut venit cealaltă parte va putea cere
despăgubiri doar în condiŃiile art. 739 alin. (1).
4. În alin. (2) se stabilesc cazurile în care părŃile pot fi obligate să dea compensaŃie în
bani în locul întoarcerii prestaŃiilor. Astfel atît partea care a declarat rezoluŃiunea
contractului cît şi cealaltă parte sînt obligate să dea compensaŃie în bani în locul
întoarcerii prestaŃiilor primite în temeiul contractului rezolvit în cazul în care: a) în
funcŃie de caracterul prestaŃiei, restituirea în natură este imposibilă. Se va da
compensaŃie în bani în locul întoarcerii în natură a prestaŃiei în toate cazurile în care
nu poate fi întoarsă anume prestaŃia executată de cealaltă parte; b) obiectul primit
este: i) consumat. În acest caz îtoarcerea în natură a bunului nu este posibil deoarece
acesta nu mai există; ii) înstrăinat. Obiectul se consideră înstrăinat în cazul în care
dretpul asupra acestuia a fost dobîndit de un terŃ chiar dacă bunul poate fi revendicat
de la terŃ. Creditorul nu este obligat să-l urmărească pe terŃ dacă însă va cere terŃului
restituirea bunului creditorul nu are dreptul să ceară concomitent şi copensaŃie în bani
de la debitor, ci doar despăgubiri pentru prejudiciul cauzat; iii) grevat. Obiectu se
consideră grevat în cazul în care debitorul a constituit în favoare unui terŃ drepturi
asupra bunului (spre exemplu dreptul de gaj sau de uzufruct) care diminuează utiliatea
bunului pentru creditor. Creditorul va putea cere compensaŃie în bani dacă debitorul
nu va asigura stingerea drepturilor cu care este grevat bunul; iv) prelucrat sau
transformat. În aceste cazuri obiectul încetează să mai existe şi nu poate fi restituit în
natură deoarece în rezultatul prelucrării sau transformării a apărut un nou bun.

927
 Creditorul totuşi va avea dreptul să ceară în locul compensaŃiei în bani bunul rezultat
dacă conform regulilor cu privire la accesiune (vezi comentariul la art. 330) el va
putea pretinde la dreptul de proprietate asupra bunului; c) obiectul primit este
deteriorat sau a pierit. Debitorul are obligaŃia de a restitui obiectul prestaŃiei în starea
în care l-a primit. Obiectul prestaŃiei se consideră că se află în starea în care a fost
primit în cazul în care uzura bunului rezultată din folosinŃa bunului conformă
destinaŃiei acestuia sau conform destinaŃiei stipulate în contract.
5. De menŃionat că în cazurile stipulate la alin. (2) creditorul este în drept să ceară
compensaŃie în bani dar nu este obligat să facă acest lucru. Chiar dacă bunul nu este în
starea în care a fost transmis debitorului creditorul poate să ceară predarea bunului
dacă aceasta nu contravine drepturile ocrotite prin lege a debitorului sau a terŃilor. În
acelaşi timp creditorul va avea dreptul să ceară despăgubiri în cazul în care bunul va fi
deteriorat sau va fi Ńinut să restituie îmbogăŃirea.
6. În alin. (3) se prevede că în cazurile în care contractul conŃine clauze care prevede că
în locul compensaŃie în bani debitorul va efectua o altă prestaŃie, debitorul va fi
obligat să execute această contraprestaŃie în locul compensaŃiei în bani. Pentru apariŃia
obligaŃiei de a efectua contraprestaŃia este necesar să se întrunească cumulativ
următoarele condiŃii: a) o parte a contractului rezolvit nu poate întoarce prestaŃia
primită. Această condiŃie se consideră îndeplinită indiferent de faptul dacă partea care
nu poate întoarce prestaŃia este în culpă sau nu; b) în locul întoarcerii prestaŃiei partea
este obligată să dea o compensaŃie în bani. Dacă partea nu este obligată să dea
compensaŃie în bani aceasta nu va fi obligată nici să efectueze contraprestaŃia. Această
rezultă din conŃinutul alineatului trei care prevede că contraprestaŃia trebuie să ia locul
compensaŃiei în bani; c) contractul prevede că în cazul în care întoarcerea prestaŃiei nu
este posibilă debitorul va da o contraprestaŃie; d) contraprestaŃia mai este posibilă. În
cazul în care contraprestaŃia nu este posibilă se va da compensaŃie în bani.
7. În alin. (4) se stipulează cazurile în care debitorul care nu poate întoarce prestaŃia
primită nu va fi obligată nici să dea compensaŃie în bani: a) atunci cînd viciul care dă
drept la rezoluŃiune iese la iveală doar în timpul prelucrării sau transformării
obiectului. Deci dacă cel care declară rezoluŃiunea contractului nu a putut descoperi
viciile bunului înainte de prelucrarea sau transformarea bunuliu acesta nu va fi obligat
să dea o compensaŃie în bani. El va fi însă Ńinut, la cererea celeilalte părŃi, să restitui
bunul în starea în care se afla la momentul în care a fost descoperit viciul; b) în
măsura în care creditorul răspunde de deteriorarea sau pieirea bunului. Nici partea
care a declarat rezoluŃiunea contractului şi nici cealaltă parte nu este obligată să dea
compensaŃiei în locul restituirii prestaŃiei în măsura în care deteriorearea sau pieirea
bunului se datorează celeilalte părŃi. Prin sintagma „în măsura în care” trebuie înŃeles
că în cazul în care deteriorarea sau pieirea bunului se datorează în parte culpei celui
care trebuie să întoarcă prestaŃia iar în parte altor cirsumstanŃe (spre exemplu forŃa
majoră sau culpa celeilalte părŃi) acesta va trebui să dea compensaŃie în bani numai în
măsura în care deteriorarea sau pieirea bunului se datorează culpei sale; c) atunci cînd
deteriorarea sau pieirea s-ar fi produs chiar şi în cazul în care bunul s-ar fi aflat la
creditor. Cel care nu poate restitui prestaŃia se poate elibera de obligaŃia de a da
compensaŃie în bani dacă va demonstra că bunul care trebuie restituit ar fi pierit chiar
şi în cazul în care se afla la cel căruia trebuie restituit. În scopul probaŃiunii pot fi
invocate anumite particularităŃi ale bunului (spre exemplu vicii ascunse), forŃa majoră
(spre exemplu o inundaŃie care ar fi distrus bunul chiar dacă se afla la cel care are
dreptul să ceară restituirea) sau alte circumstanŃe care arată că în lipsa unor măsuri
extraordinare care nu pot fi cerute unui om diligent bunul ar fi pierit şi la cel care are
dreptul să ceară restituirea; d) dacă, în cazul unui drept de rezoluŃiune conferit de lege,

928
 deteriorarea sau pieirea s-a produs la cel îndreptăŃit să ceară rezoluŃiunea, deşi acesta a
dovedit diligenŃa unui bun proprietar, îmbogăŃirea realizată urmînd să fie restituită.
Cel îndreptăŃit să ceară rezoluŃiunea poate să se elibereze de obligaŃia de a da
compensaŃie în bani dacă va demonstra ca a întreprins toate măsurile care ar fi trebuit
să le întreprindă un bun proprietar dar nu a reuşit să evite deteriorarea sau pieirea
bunului. Totuşi cel care a exercitat dreptul de rezoluŃiune este obligat să restituie
celeilalte părŃi tot ce a obŃinut sau a economisit în rezultatul prestaŃiei care nu poate fi
întoarsă. Regulile cu privire la îmbogăŃirea fără justă cauză se vor aplica în mod
corespunzător (vezi comentariul la art. 1389 şi următoarele).
8. Alin. (5) prevede că creditorul poate cere despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin
neexecutarea integrală a contractului numai dacă a declarat rezoluŃiunea contractului
şi doar cu condiŃia că cauza rezoluŃiunii îi este imputabilă debitorului. Această
dispoziŃie interzice creditorului de a cere şi despăgubiri pentru neexecutarea obligaŃiei
în întregime şi executarea obligaŃiei. În acelaşi timp această dispoziŃie nu afectează
dreptul creditorului de a cere şi în cazurile în care nu a declarat rezoluŃiunea
contractului despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin înîrzierea executării, prin
viciile bunului sau prin altă executare necorespunzătoare.
9. Alin. (6) prevede că unele clauze ale contractului rămîn valabile şi după rezoluŃiunea
contractului. Pe lîngă clauzele care stabilesc modul de soluŃionare a litigiului vor
rămîne valabile şi alte clauze care au fost incluse în contract pentru a produce efecte şi
după rezoluŃiunea contractului. Spre exemplu clauza care prevede obligaŃia părŃilor de
a nu divulga informaŃia confidenŃială pe care i-a transmis-o cealaltă parte rămîne
valabilă şi după rezoluŃiunea contractului. De menŃionat că clauzele care rămîn
valabile după rezoluŃiunea contractului pot stipula drepturi şi obligaŃii pentru partea
care a declarat rezoluŃiunea contractului cît şi pentru cealaltă parte.
10. În temeiul principiului resoluto iure dantis rezolvitur ius accipientis rezoluŃiunea
produce efecte şi pentru terŃi. Astfel prin desfiinŃarea titlului autorilor lor terŃii vor fi
obligaŃie să restituie bunurile pe care le-au dobîndit de la aceştia deoarece se vor
desfiinŃa şi titlurile lor. TerŃii nu vor fi obligaŃi să restituie bunurile dacă vor putea
demonstra existenŃa unui drept propriu (spre exemplu dreptul de uzucapiune).

Articolul 739. NeobŃinerea beneficiului şi repararea pagubelor

(1) În cazul în care, contrar regulilor bunei administrări, debitorul nu obŃine

beneficii de pe urma bunului, deşi acest lucru i-ar fi fost posibil, el este obligat faŃă de
creditor la compensarea valorii veniturilor ratate. Debitorul trebuie însă să dovedească,
în raport de aceste venituri, doar acea diligenŃă pe care în mod obişnuit o exercită în
propriile afaceri.
(2) Dacă debitorul restituie bunul, compensează valoarea bunului sau dacă
compensarea este exclusă conform art.738 alin.(4) lit.a)-c), lui i se restituie cheltuielile
necesare făcute în legătură cu bunul. Alte cheltuieli se restituie doar în măsura în care
creditorul realizează o îmbogăŃire de pe urma lor.

1. Scopul acestui articol este de a stipula cazurile în care partea care nu a obŃinut venit
din contul bunului care trebuie restituit trebuie să compenseze venitul ratat şi regulile
cu privire la compensarea cheltuielilor făcute de partea obligată să restituie prestaŃia.
2. În conformitate cu prevederile alin. (1) atît partea care a declarat rezoluŃiunea
contractului cît şi cealaltă parte răspunde pentru faptul că nu a obŃinut venituri din
contul bunului care trebuie restituit celeilalte părŃi. Deci în acest articol nu se

929
 stabileşte obligaŃia părŃilor de a obŃine venituri din contul bunului care constituie
obiectul prestaŃia ci doar obligaŃia de a plăti despăgubiri pentru faptul că nu a obŃinut
venituri deşi obŃinerea venitului era posibilă. Deci plata despăgubirilor nu va depinde
de faptul dacă debitorul este în culpă sau nu.
3. ObligaŃia de a plăti despăgubiri pentru venitul ratat apare dacă: a) debitorul nu a
obŃinut venituri. În cazul în care debitorul a obŃinut venituri nu se mai pune problema
compensării veniturilor ratate. Creditorul însă va putea cere despăgubiri pentru faptul
că debitorul nu depus la obŃinerea veniturilor aceea sîrguinŃă şi promtitudine pe care o
depune de obicei la gestionarea propriilor afaceri; b) debitorul a avut posibilitate să
obŃină venituri din contul obiectului prestaŃiei care trebuie restituită. Se consideră că
debitorul a avut posibilitate să obŃină venit în cazul în care folosirea bunului conform
destinaŃiei de regulă permite obŃinerea unui venit şi în circumstanŃele concrete ale
cazului nu au existat împrejurări care au împiedicat folosirea bunului sau care au
exclus posibilitatea obŃinerii venitului; c) regulile bunei administrări cereau obŃinerea
venitului. Prin sintagma „buna administrare” trebuie înŃeles o astfel de gestionare a
bunului sau a patrimoniului care constă în întreprinderea măsurilor necesare pentru
obŃinerea unor venituri satisfăcătoare. ExigenŃele unei bune administrări se consideră
respectate şi în cazul în care veniturile nu au fost obŃinute deşi măsurile necesare au
fost întreprinse.
4. Pentru a determina mărimea veniturilor care ar fi trebuit să fie obŃinute se vor lua în
consideraŃia condiŃiile în care ar fi putut folosi bunul debitorul şi comportamentul pe
care î-l atestă de obicei debitorul la gestionarea propriilor bunuri. Deci se va Ńine cont
de sîrguinŃa şi promtitudinea de care dă dovadă de obicei debitorul la gestiunea
propriilor afaceri şi nu de sîrguinŃa şi promtitudinea de care ar trebui să dea dovadă un
bun gospodar. Se pot lua în consideraŃie veniturile care de obicei sînt obŃinute prin
folosirea conform destinaŃiei a unor bunuri similare dar nu se poate pretinde
debitorului ca acesta să obŃină veniturile obŃinute de obicei din folosirea bunurilor
similare dacă din modul în care îşi gestionează propriile afaceri rezultă că debitorul nu
ar fi putut obŃine asemenea venituri.
5. Alin. (2) stabileşte cazurile în care cel care este obligat să restituie prestaŃia are
dreptul la compensarea cheltuielilor necesare făcute în legătură cu bunul care trebuie
restituit. ObligaŃia de compensare a cheltuielilor apare datorită faptului că creditorul
are dreptul de a cere şi veniturile pe care le-a obŃinut sau ar fi putut să le obŃină
debitorul.
6. Dreptul debitorului de a cere restituirea cheltuielilor apare dacă se întrunesc
următoarele condiŃii. Prima condiŃie constă în faptul că: a) restituie bunul; sau b) în
locul restituirii bunului dă compensaŃie în bani (vezi art. 738 alin. (2); sau c) debitorul
deşi nu restituie bunul este eliberat de obligaŃia de a da compensaŃie în bani în
conformitate cu prevederile art. 738 alin. (4) lit. a) – c). A doua condiŃie constă în
faptul că cheltuielile trebuie să fie efectiv făcute de către debitor. Sarcina de a
demonstra faptul că cheltuielile au fost efectiv făcute şi mărimea acestor cheltuieli
revine debitorului care se poate folosi şi de prezumŃia efectuări cheltuielilor necesare.
Spre exemplu în cazul cînd se solicită restituirea cheltuielilor pentru întreŃinerea
animalelor debitorul poate cere restituire cheltuielilor necesare pentru întreŃinerea
animalelor similare. A treia condiŃie constă în faptul ca cheltuielile pe care le solicită
debitorul trebuie să fie necesare. Sînt considerate necesare acele cheltuieli care sînt
obligatorii pentru întreŃinerea bunului sau obŃinerea veniturilor. Celelalte cheltuieli
(utile, adică acele cheltuieli care deşi nu au fost necesare au sporit valoarea bunului
sau voluptoase, adică acele cheltuieli care nu au sporit prin nimic valoarea bunului )
vor fi restituite debitorului doar în cazul în care acesta va demonstra că creditorul s-a

930
 îmbogăŃit din contul acestor cheltuieli conform regulilor cu privire la îmobogăŃirea
fără justă cauză (vezi comentariul la art. 1389 şi următoarele).
7. ObligaŃia de compensare a cheltuielilor trebuie executată concomitent cu restituirea
bunului sau compensaŃia în bani în locul restituirii bunului (vezi comentariul la art.
740).

Articolul 740. Executarea obligaŃiilor născute din rezoluŃiune

ObligaŃiile părŃilor născute din rezoluŃiune se execută simultan.

1. Scopul acestui articol este de a determina obligaŃiile părŃilor de a restitui prestaŃiile

primite sau de a da compensaŃii în bani sau alte obligaŃii corelative care le revin
părŃilor după rezoluŃiunea contractului.
2. Toate părŃilor contactului trebuie să execute obligaŃiile corelative născute din
rezoluŃiune în acelaşi timp. Deci atît cel care a declarat rezoluŃiunea cît şi cel care nu a
executat contractul vor fi ŃinuŃi să execute în acelaşi timp obligaŃiile lor privind
restituirea prestaŃiilor şi a veniturilor obŃinute. În cazul în care una dintre părŃi nu
execută obligaŃia care-i revine cealaltă parte poată amînă executarea obligaŃiei
corelative. Partea care este în întîrziere va fi obligată să plătească despăgubiri şi va
suporta riscul imposibilităŃii executării obligaŃiilor.
3. ObligaŃiile născute din rezoluŃiune trebuie să fie executate simultan indiferent de
ordinea în care trebuiau să fie executate obligaŃiile din contractul desfiinŃat.

Articolul 741. Termenul pentru rezoluŃiunea contractului

Dacă părŃile nu s-au înŃeles în privinŃa unui termen de rezoluŃiune a contractului,

celui îndreptăŃit i se poate stabili de către cealaltă parte un termen rezonabil pentru
rezoluŃiune. Dacă nu exercită acest drept pînă la expirarea termenului, creditorul poate
rezolvi contractul numai la expirarea fără rezultat a unui termen de graŃie rezonabil,
stabilit de el, sau după o somaŃie rămasă fără efect.

1. Scopul acestui articol este de a stabili criterii pentru determinarea termenului în

interiorul căruia partea a căror drepturi au fost încălcate poate declara rezoluŃiunea
contractului în cazurile în care termenul de rezoluŃiune nu a fost stipulat prin contract.
Această dispoziŃie se aplică numai în cazul în care contractul nu prevede termenul în
interiorul căruia trebuie exercitat dreptul de rezoluŃiune.
2. Acest articol nu stabileşte pentru partea a căror drepturi au fost încălcate obligaŃia de
rezoluŃiune a contractului. Cu excepŃia cazurilor în care rezoluŃiunea intervine
indiferent de voinŃa părŃilor (spre exemplu în virtutea unei prevederi din contract care
prevede că în cazul neexecutării obligaŃiei contractul încetează de drept sau în cazul în
care prestaŃia nu mai este posibilă fără culpa debitorului) creditorul este în drept să
aleagă între rezoluŃiune şi alte metode de protecŃie a drepturilor sale (spre exemplu
cererea privind plata despăgubirilor).
3. Partea care nu a executat contractul este în drept să stabilească celeilalte părŃi un
termen în care ultimul poate exercita dreptul de rezoluŃiune doar în cazul şi din
momentul în care se întrunesc condiŃiile pentru rezoluŃiune.
4. De menŃionat că partea a căror drepturi au fost încălcate trebuie să-şi exercite dreptul
de rezoluŃiune într-un termen rezonabil şi în cazurile în care termenul de rezoluŃiune

931
 nu este stabilit prin contract sau nu a fost stabilit de către partea care nu a executat
contractul (vezi comentariul la art. 737).
5. Dacă dreptul de rezoluŃiune nu a fost exercitat în termenul stabilit în contract sau de
partea care nu a executa contractul debitorul va putea să execute obligaŃia şi cealaltă
parte nu are dreptul să refuze executare propusă cu întîrziere dacă prestaŃia
corespunde celorlalte condiŃii contractuale. Dacă însă debitorul nu va executa
obligaŃia şi după expirarea termenului în care trebuia exercitat dreptul de rezoluŃiune
cealaltă parte va putea să desfiinŃeze contractul doar după punerea din nou în
întîrziere a debitorului (vezi comentariul la art. 617, 709 şi 710).

Articolul 742. RezoluŃiunea în cazul pluralităŃii de părŃi

(1) În cazul pluralităŃii de debitori sau creditori, dreptul de rezoluŃiune nu poate

fi exercitat decît de toŃi creditorii sau debitorii contra tuturor debitorilor sau
creditorilor.
(2) Dacă dreptul de rezoluŃiune se stinge pentru unul dintre cei îndreptăŃiŃi, se
stinge şi pentru ceilalŃi.

1. Scopul acestui articol este de a stabili modul de exercitare şi de stingere a dreptului de

rezoluŃiune în cazul în care există pluralitate de debitori sau pluralitate de creditori.
Aceste dispoziŃii se vor aplica atît în cazul în care dreptul sau obligaŃia este pe cote
părŃi cît şi în cazul în care dreptul sau obligaŃia este solidară.
2. În conformitate cu prevederile alin. (1) în cazul pluralităŃii de subiecte declaraŃia de
rezoluŃiune va produce efecte numai în cazul în care a fost făcută de către toŃi
creditorii şi dacă a fost adresată tuturor debitorilor. Dacă declaraŃia nu a fost făcută de
către toŃi creditorii sau nu a parvenit tuturor debitorilor declaraŃia de rezoluŃiune nu
produce efecte juridice. DeclaraŃia trebuie făcută de către toŃi creditorii către toŃi
debitorii indiferent de faptul dacă contractul nu a fost executat faŃă de toŃi creditorii
sau numai faŃă de o parte dintre ei şi indiferent de faptul dacă contractul nu a fost
executat de către toŃi debitorii sau doar de către o parte dintre debitori. DeclaraŃia
trebuie adresată tuturor debitorilor şi în cazul în care doar o parte dintre debitori sînt
în culpă pentru neexecutarea contractului.
3. Nu este obligatoriu care declaraŃia să fie făcută în comun de către creditori sau să
parvină concomitent tuturor debitorilor. Deci fiecare creditor poate face o declaraŃie
separată la termene şi în formă diferită şi declaraŃia poate parveni debitorilor în
termene diferite.
4. În cazurile în care creditorii vor emite declaraŃii de rezoluŃiune separate se va
considera că declaraŃia de rezoluŃiune a fost remisă debitorilor în momentul în care
declaraŃia va fi emisă de către ultimul dintre creditori. În cazurile în care declaraŃia
despre rezoluŃiune va parveni debitorilor la diferite intervale de timp se va considera
că declaraŃia de rezoluŃiune a produs efecte şi contractul este desfiinŃat de la data la
care declaraŃia tuturor creditorilor a parvenit tuturor debitorilor.
5. În cazul în care unul dintre creditori pierde dreptul de rezoluŃiune (vezi comentariul la
art. 737 şi 741) nici ceilalŃi creditori nu vor mai avea dreptul de rezoluŃiune.
6. Reglementările din acest articol se justifică prin faptul că contractul nu poate înceta
pentru unii dintre debitori sau creditori şi să continue în acelaşi timp pentru alŃi
debitori sau creditori. Această soluŃie este justificată şi prin faptul că prin rezoluŃiune
se sting toate drepturile şi obligaŃiile născute din contract şi în acelaşi timp toŃi

932
 creditorii şi debitorii sînt obligaŃi să restituie prestaŃiile primite sau să dea
compensaŃie în bani şi să restituie veniturile obŃinute.
7. Prevederile acestui articol nu exclude posibilitatea părŃilor contractului de a modifica
clauzele contractului prin excluderea din contract a unora dintre debitori sau creditori
şi menŃinerea obligaŃiilor doar pentru debitorii sau creditorii care au rămas parte a
contractului.

Articolul 743. RezoluŃiunea fără efecte

Dacă una din părŃi şi-a rezervat dreptul de rezoluŃiune pentru cazul în care
cealaltă parte nu-şi îndeplineşte obligaŃia, rezoluŃiunea nu produce efecte atunci cînd
cealaltă parte se poate elibera de obligaŃie prin compensare şi declară compensarea
imediat după ce a primit declaraŃia de rezoluŃiune.

1. Scopul acestui articol este de a permite debitorului de a compensa creanŃa creditorului

în cazul în care creditorul exercită dreptul de rezoluŃiune.
2. În conformitate cu această dispoziŃie chiar dacă se întrunesc toate condiŃiile pentru
rezoluŃiune declaraŃia despre rezoluŃiune nu va produce efecte în cazul în care: a)
debitorul are o creanŃă prin care poate compensa creanŃa creditorului; şi b) se
întrunesc condiŃiile necesare pentru compensarea creanŃei creditorului, spre exemplu
dacă creanŃa debitorului este scadentă (vezi comentariul la art. 651 şi următoarele).
CondiŃiile necesare pentru compensare trebuie să existe la momentul compensării.
Deci nu pot fi compensate creanŃe care nu mai întrunesc condiŃiile (spre exemplu a
expirat termenul de prescripŃie) sau care încă nu întrunesc condiŃiile (spre exemplu nu
sînt scadente); şi c) declară despre compensaŃie imediat după ce a primit declaraŃia de
rezoluŃiune. Debitorul are dreptul de a compensa creanŃa creditorului dar nu este
obligat să facă acest lucru. În acelaşi timp declaraŃia despre compensare va
preîntîmpina rezoluŃiunea contractului doar în cazul în care va parveni creditorului în
termenul cel mai scurt posibil de la data la care debitorul a primit declaraŃia de
rezoluŃiune. DeclaraŃia despre compensare se consideră că a fost expediată imediat în
cazul în care debitorul a expediat-o creditorului fără întîrzieri imputabile debitorului.
3. DeclaraŃia despre rezoluŃiune nu va produce efecte cu condiŃia că creanŃa creditorului
a fost compensată integral. În cazul în care creanŃa a fost compensată parŃial declaraŃia
de rezoluŃiune nu va produce efecte doar în cazul în care partea din creanŃa
creditorului care nu a fost compensată justifică dreptul de rezoluŃiune al creditorului
(spre exemplu dacă vom putea considera că partea neexecutată este esenŃială).
Această soluŃie se justifică prin faptul că dreptul de rezoluŃiune poate fi exercitat de
către creditor doar în cazul în care se întrunesc condiŃiile prevăzute de lege iar în lipsa
acestor condiŃii declaraŃia de rezoluŃiune nu produce efecte.

Articolul 744. Clauza privind pierderea drepturilor de către debitor

Dacă un contract este încheiat cu rezerva pierderii drepturilor de către debitor în

cazul neexecutării obligaŃiei sale, creditorul, la survenirea acestui caz, are dreptul la
rezoluŃiunea contractului.

933
 1. Scopul acestui articol este de a stabil dreptul de rezoluŃiune a contractului încheiat sub
rezerva pierderii de către debitor a drepturilor născute din contract în cazul în care nu
execută obligaŃiile sale.
2. În cazul în care contractul prevede că debitorul pierde drepturile izvorîte din contract
în cazul în care nu va executa obligaŃiile sale şi debitorul nu execută obligaŃia el nu
va avea dreptul de a cere creditorului executarea obligaŃiilor izvorîte din contract.
Contractul însă va continua să producă efecte. Creditorul va avea dreptul de
rezoluŃiune în conformitate cu regulile generale (vezi comentariul la art. 737 şi
următoarele).
3. Această dispoziŃie nu interzice părŃilor de a prevedea în contract că acesta încetesază
să producă efecte juridice în cazul în care una din părŃi nu-şi execută obligaŃia. În
acest caz contractul va fi rezolvit şi vor surveni efectele rezoluŃiunii fără a mai fi
necesară o declaraŃie de rezoluŃiune din partea celui a căror drepturi au fost încălcate.

Articolul 745. RezoluŃiunea sub condiŃia de a se plăti penalitatea

În cazul în care dreptul de rezoluŃiune a contractului este stipulat cu condiŃia de

a se plăti penalitatea, rezoluŃiunea este fără efect dacă penalitatea nu a fost plătită pînă
la declaraŃia de rezoluŃiune sau concomitent cu ea, iar cealaltă parte, din acest motiv, a
respins neîntîrziat declaraŃia. Aceasta produce efecte dacă, după respingerea sa,
penalitatea este plătită neîntîrziat.

1. Scopul acestui articol este de a stipula regulile care stabilesc modul de rezoluŃiune în
cazurile în care contractul prevede dreptul părŃilor de a desfiinŃa contractul cu condiŃia
plăŃii unei penalităŃi. În aceste caz nu se pune problema neexecutării contractului.
2. Această dispoziŃie porneşte de la prezumŃia că părŃile pot stabili în contract că una sau
ambele părŃi au dreptul de rezoluŃiune a contractului cu condiŃia că vor achita o
penalitate. Aceste drept de rezoluŃiune nu depinde de faptul dacă părŃile au executat
sau nu contractul.
3. Partea căreia contractul î-i acordă dreptul de rezoluŃiune este obligată să achite
penalitatea anterior emiterii declaraŃiei de rezoluŃiune sau concomitent cu această
declaraŃie.
4. În cazul în care partea care exercită dreptul de rezoluŃiune nu achită penalitatea
cealaltă parte poate respinge neîntîrziat declaraŃia de rezoluŃiune din motiv că nu a
fost achitată penalitatea. Se va considera că declaraŃia de rezoluŃiune a fost respinsă
neîntîrziat în cazul în care partea care a primit declaraŃia de rezoluŃiune va remite
celeilalte părŃi fără o întîrziere care să-i fie imputabilă o declaraŃie privind faptul că
respinge declaraŃia de rezoluŃiune pentru motiv că nu a fost plătită penalitatea şi
această declaraŃie parvine celui care a declarat rezoluŃiunea fără întîrziere.
5. În cazul în care declaraŃia de rezoluŃiune nu a fost respinsă aceasta va produce efecte
chiar şi în cazul în care cel care a emis declaraŃia nu a achitat penalitatea. Cel care a
declarat rezoluŃiunea va fi Ńinut să plătească penalitatea şi nu se va putea elibera de a
ceastă obligaŃie prin revocarea declaraŃiei de rezoluŃiune. Această soluŃie se justifică
prin faptul că cel care a primit declaraŃia de rezoluŃiune este în drept dar nu este
obligat să respingă această declaraŃie şi doar în cazul în care este respinsă declaraŃia
de rezoluŃiune nu va produce efecte. Din modul în care este redactat textul rezultă că
declaraŃia de rezoluŃiune nu va produce efecte numai în cazul în care aceasta a fost
respinsă din motiv că nu a fost achitată penalitatea. Deci dacă declaraŃia va fi respinsă
din alt motiv (spre exemplu pe motiv că contractul nu prevede acest drept) şi acest

934
 motiv nu este justificat declaraŃia de rezoluŃiune va produce de asemenea efecte chiar
dacă nu a fost achitată penalitatea.
6. În cazul în care declaraŃia de rezoluŃiune a fost respinsă motivat şi fără întîrziere
contractul va continuat să producă efecte şi părŃile vor putea rezolvi contractul dacă
există alte temeiuri de rezoluŃiune
7. DeclaraŃia despre rezoluŃiunea contractului va produce efecte chiar şi în cazul în care
a fost respinsă motivat şi fără întîrziere dacă cel care a declarat rezoluŃiunea va plăti
neîntîrziat penalitatea. Termenul în care trebuie să fie plătită penalitatea se va
determina în fiecare caz aparte reieşind din circumstanŃele concrete ale cazului.

Articolul 746. Dreptul creditorului la reducerea obligaŃiei corelative

(1) În cazul în care nu poate cere rezoluŃiunea contractului, creditorul are

dreptul la reducere proporŃională a obligaŃiei sale corelative.
(2) Reducerea proporŃională a obligaŃiei corelative se determină în funcŃie de
toate circumstanŃele pertinente.
(3) În cazul în care obligaŃia corelativă nu poate fi redusă, creditorul are dreptul
de a cere doar repararea prejudiciului.

1. Scopul acestui articol este de a stabili dreptul la reducerea obligaŃiilor sale în cazul în
care deşi debitorul nu a executat contractul creditorul nu are dreptul de rezoluŃiune.
2. În toate cazurile în care deşi debitorul nu execută contractul creditorul din anumite
motive nu are drept de rezoluŃiune (spre exemplu neexecutarea nu este esenŃială)
creditorul are dreptul de a reduce obligaŃia sa care se află în corelaŃie cu obligaŃia care
nu a fost executată.
3. Mărimea în care se va reduce obligaŃia corelativă se va determina pornind de la gradul
de neexecutare a obligaŃiei de către debitor dar se vor Ńine cont şi de alte circumstanŃe
care justifică dreptul creditorului de a cere reducerea obligaŃiei corelative în proporŃie
mai mare decît gradul de neexecutare a obligaŃiei de către debitor. În caz de litigiu
între părŃi instanŃa de judecată va Ńine cont de interesele patrimoniale şi
nepatrimoniale ale creditorului şi de gradul de vinovăŃie al debitorului.
4. În cazul în care creditorul nu poate declara rezoluŃiunea contractului şi nici nu poate
cere diminuare obligaŃiei sale corelative (spre exemplu în cazul obligaŃiilor
indivizibile) acesta va putea cere repararea prejudiciului cauzat prin faptul că cealaltă
parte nu-şi execută obligaŃia asumată prin contract. Întinderea prejudiciului şi
mărimea despăgubirilor se determină în dependenŃă de circumstanŃele cazului Ńinînd
cont şi de vinovăŃia debitorului.

Articolul 747. Rezilierea contractului

(1) Rezilierea operează numai pentru viitor. Pot fi reziliate contractele cu

executare succesivă.
(2) La reziliere, art.734, 735, 737, 741-746 se aplică în modul corespunzător.

1. Scopul acestui articol este de a defini rezilierea contractului, de a prevedea contractele

care pot fi reziliate şi de a stipula regimul juridic aplicabil rezilierii.
2. Spre deosebire de rezoluŃiune care prevede că părŃile sînt eliberate de obligaŃia de a
presta pe viitor şi în acelaşi timp sînt obligate să întoarcă toate prestaŃiile deja

935
 efectuate (vezi comentariul la art. 738) în cazul rezilierii părŃile sînt eliberate doar de
obligaŃia de a presta în viitor. Toate prestaŃiile care au fost efectuate anterior rezilierii
în conformitate cu prevederile contractului rămîn valabile. Nici partea care a declarat
rezilierea şi nici cealaltă parte nu au dreptul de a cere restituirea prestaŃiilor anterioare.
Doar în condiŃiile art. 748 alin. (4) partea îndreptăŃită să rezilieze contractul poate
extinde efectele rezilierii şi asupra prestaŃiilor anterioare. În acest caz rezilierea va
produce aceleaşi efecte ca şi rezoluŃiunea
3. Rezilierea intervine în cazul contractelor cu executare succesivă adică acelor contracte
în care prestaŃia părŃilor
4. În conformitate cu prevederile alin. (2) rezilierea este guvernată de regulile cu privire
la rezoluŃiune care se vor aplica însă Ńinînd cont de particularităŃile rezilierii care
constau în faptul că prestaŃiile efectuate anterior rămîn valabile şi nu trebuie întoarse,
cu excepŃia cazului prevăzut la art. 748 alin. (4).
5. Deşi la alin. (2) nu se stipulează expres că în cazul rezilierii se vor aplica prevederile
articolelor 736, 738-740 trebuie considerat că se vor aplica mutatis mutandis şi aceste
dispoziŃii avînd în vedere că aplicarea acestor norme nu a fost exclusă expres. Această
soluŃie se justifică mai ales dacă Ńinem cont de faptul că aplicarea art. 738 este
prevăzută expres în art. 748 alin. (4).

Articolul 748. Rezilierea contractelor cu executare succesivă pentru motive

temeinice

(1) Dacă motivul rezilierii constă în neexecutarea unei obligaŃii contractuale,

rezilierea este admisibilă numai la expirarea fără rezultat a unui termen de remediere
(termen de graŃie) sau după o somaŃie rămasă fără efect. DispoziŃiile art.709-711 se
aplică în modul corespunzător.
(2) Contractele cu executare succesivă în timp pot fi reziliate de orice parte
pentru motive întemeiate, fără respectarea unui termen de graŃie sau de somaŃie. Există
motiv întemeiat atunci cînd, luîndu-se în considerare toate împrejurările cazului şi
interesele ambelor părŃi, nu se poate pretinde nici uneia dintre ele continuarea
raporturilor contractuale pînă la expirarea termenului de graŃie sau de somaŃie.
(3) Cel îndreptăŃit poate rezilia contractul doar într-un termen rezonabil, după
ce a cunoscut sau a trebuit să cunoască motivul rezilierii.
(4) Dacă, după reziliere, prestaŃiile efectuate nu mai prezintă interes pentru cel
îndreptăŃit să rezilieze, el poate extinde rezilierea şi asupra acestor prestaŃii. În cazul
restituirii prestaŃiilor efectuate, art.731 şi 738 se aplică în modul corespunzător.

1. Scopul acestui articol este de a stipula regulile cu privire la rezilierea contractului în

cazul în care există motive temeinice.
2. În cazul în care contractul se reziliază din motiv că una dintre părŃi nu a executat
contractul cealaltă parte va putea să exercite acest drept doar în cazul în care va pune
debitorul în întîrziere (vezi comentariul la art. . 617, 709 şi 710) şi va acorda acestuia
un termen suplimentar pentru executarea obligaŃiei sau după somarea debitorului în
cazul în care acordarea unui termen de graŃie nu este obligatoriu.
3. În cazul în care există motive temeinic partea a căror drepturi au fost încălcate poate
rezilia contractul fără a pune în întîrziere cealaltă parte. Conform alin. (2) există un
motiv întemeiat atunci cînd Ńinînd cont de interesele toate împrejurările cazului şi
interesele ambelor părŃi încetarea imediată a contractului este justificată. Spre
exemplu în contractul

936
 4. Alin. (3) stabileşte că dreptul de reziliere ca şi dreptul de rezoluŃiune trebuie exercitat
într-un termen rezonabil de la data la care cel îndreptăŃit a aflat sau trebuia să afle
despre temeiul rezilierii (vezi comentariul la art. 737 şi 741).
5. În temeiul alin. (4) prin excepŃie de la regula generală a efectelor rezilierii părŃile vor
fi obligate să întoarcă şi prestaŃiile anterioare în cazul în care pentru partea care este
îndreptăŃită să rezilieze prestaŃiile deja efectuate nu mai prezintă interes şi aceasta
declară că rezilierea va produce efecte şi asupra prestaŃiilor anterioare. PrestaŃiile
anterioare se vor restitui cu condiŃia că acestea nu prezintă interes pentru cel care este
în drept să rezilieze contractul anume din cauza rezilierii şi deci a eliberării
debitorului de obligaŃia de a executa şi celelalte prestaŃii. Spre exemplu în cazul în
care se reziliază un contract de prestare a serviciilor din cauza faptului că sînt prestate
necalitativ cel care a reziliat contractul va fi eliberat de obligaŃia de a plăti pentru
serviciile deja prestate (sau după caz va putea cere restituirea sumelor plătite) în cazul
în care va demonstra că serviciile deja prestate nu sînt utile părŃii care a reziliat
contractul. ObligaŃia de a demonstra că prestaŃiile efectuate nu prezintă pentru el
interes în lipsa prestaŃiilor de care părŃile au fost eliberate revine părŃii care este în
drept să rezilieze.
6. PrestaŃiile se vor restitui în conformitate cu regulile stabilite pentru restituirea
prestaŃiilor în cazul rezoluŃiunii. Regulile cu privire la rezoluŃiune se vor aplica în
mod corespunzător, adică Ńinînd cont de particularităŃile contractelor cu executare
succesivă. Trimiterea la art. 731 este o eroare tehnică. Legiuitorul a avut în vedere
aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 737. Trebuie de Ńinut cont însă că
rezilierea este guvernată şi de alte norme cu privire la rezoluŃiune (vezi comentariul la
art. 747 alin. (2)) care se vor aplica de asemenea Ńinînd cont de adaptările neceare.

S e c t i u n e a a 2-a
DREPTUL DE REVOCARE SI DE RESTITUIRE
IN CONTRACTELE CU CONSUMATORII

Articolul 749. Dreptul de revocare în contractele cu consumatorii

(1) În cazul în care îi revine un drept de revocare conform prezentului cod sau unei alte legi,
consumatorul nu mai este legat de exprimarea vointei în legatura cu încheierea unui contract
cu un întreprinzator daca a revocat aceasta în termen.
(2) Revocarea nu trebuie sa contina nici o justificare. Ea trebuie scrisa pe hîrtie, formulata pe
un alt suport de date trainic sau se poate realiza prin expedierea bunului în termen de 2
saptamîni.
(3) Termenul prevazut la alin.(2) începe sa curga din momentul în care consumatorului i s-au
pus la dispozitie, pe un suport de date trainic, explicatii formulate clar referitor la dreptul sau
de revocare. Suportul de date contine, de asemenea, numele sau denumirea, adresa
destinatarului revocarii, precum si o trimitere la începerea termenului si la reglementarea alin.
(2)
I. GeneralităŃi
Conform regulilor generale (art. 679 urm.), voinŃa valabilă de a încheia un contract între părŃi
nu mai poate fi revocată, părŃile putînd cere doar rezoluŃiunea sau rezilierea contractului în
anumite condiŃii (pacta sunt servanda). O asemenea reglementare strictă poate constitui
pentru consumatori dezavantaje seminficative, în special atunci, cînd decizia (pripită) de a
încheia un contract are loc în circumstanŃe, în care consumatorul nu are timp suficient sau din

937
alte motive (ex. complexitatea contractului, etc.) nu este asigurată posibilitatea reflectării
suficiente a deciziei de a încheia un contract anume. De aceea legea prevede pentru
consumatori, prin excepŃie de la regulile generale, posibilitatea încheierii de contracte cu
dreptul de revocare a voinŃei exprimate în sensul încheierii contractului. Termenul de
revocare constituie, astfel, un termen de reflecŃie acordat consumatorului asupra menŃinerii
sau renunŃării la contractul valabil încheiat. Art. 749 – 752 se aplică doar contractelor cu
consumatorii.
II. Dreptul la revocare (alin. 1)
1. Naşterea dreptului. Dreptul la revocare nu este lăsat la dispoziŃia întreprinzătorului şi
consumatorului, ci trebuie prevăzut de lege în mod expres pentru anumite tipuri de contracte.
Necesar este, prin urmare, existenŃa unei prevederi exprese în Codul civil sau într-o lege
specială care acordă consumatorului dreptul la revocare pentru categoria respectivă de
contracte. DispoziŃiile art. 749 reglementează modul de exercitare de către consumator a
dreptului său la revocare, nu însă şi condiŃiile dobîndirii de către consumator a acestui drept,
aceasta fiind reglementată de dispoziŃia care prevede dreptul la revocare a consumatorului.
2. Valabilitatea contractului. Contractele, în care consumatorii au dreptul la revocarea
voinŃei de a încheia contractul, sunt considerate valabil încheiate până la momentul exercitării
(în termen) de către consumator a dreptului la revocare. Întrucât contractul este valabil,
consumatorul are pe parcursul acestei perioade dreptul de a cere părŃii cocontractante
prestaŃia la care este obligată. Totuşi, întreprinzătorul poate limita valabil în clauzele
contractuale standard dreptul consumatorului de a cere prestaŃia înaintea expirării termenului
de revocare, o asemenea limitare nefiind inechitabilă (art. 718 lit. a, prop. 2). Consumatorul
are dreptul, chiar şi în cazul prestaŃiei întreprinzătorului înaintea expirării termenului de
revocare, de a refuza executarea contraprestaŃiei la care este obligat pînă la expirarea
termenului. Prin urmare, prestaŃia întreprinzătorului nu afectează dreptul consumatorului la
revocarea în termen a voinŃei sale de a încheia contractul.
III. CondiŃii privind dreptul la revocare (alin. 2)
1. ConŃinutul revocării. Revocarea nu trebuie jusitificată (art. 749 alin. 2 prop. 1). Ea va
conŃine, însă, informaŃii suficente pentru determinarea contractului care se revocă şi a
persoanei care revocă voinŃa exprimată. Nu este necesară utilizarea termenului „se revocă”;
suficientă este o expresie din care să rezulte neechivoc voinŃa consumatorului de a revoca un
anumit contract. Revocarea nu poate fi făcută sub condiŃie sau termen.
2. DeclaraŃia de revocare. Conform art. 749 alin. 2 declaraŃia poate fi făcută în două
modalităŃi.
a) Revocarea poate avea loc prin declaraŃie scrisă. Asupra condiŃiilor declaraŃiei scrise se va
aplica art. 210 alin. 2. Privind declaraŃiile „formulate pe un alt suport de date trainic” a se
vedea infra art. 752.
b) DeclaraŃia poate fi realizată şi prin „expedierea bunului”. În acestă formă pot fi exprimate
doar declaraŃiile privind bunurile mobile, inclusiv a datelor informaŃionale. La expedierea
bunului se va menŃiona explicit contractul care se revocă prin aceasta şi persoana contractantă
care revocă contractul.
3. Termenul de revocare. a) DeclaraŃia de revocare trebuie făcută în termenul de revocare
de 2 săptămîni. Suficientă este data expediereii declaraŃiei. Termenul de 2 săptămîni se
referă la toate genurile de declaraŃii, deci şi la cele scrise, nelimităndu-l la restituirea bunului
prin expediere, după cum ar lăsa de înŃeles la prima vedere art. 749 alin. 2 prop. 2.
b) Termenul de revocare poate fi modificat prelungit, nu însă şi prescurtat prin voinŃa
părŃilor.
c) Termenul curge conform art. 749 alin. 3 prop. 1 de la momentul în care întreprinzătorul a
avizat consumatorul corespunzător art. 749 alin. 3 despre dreptul său la revocare (vezi infra
III). Dacă părŃile prevăd condiŃii speciale (în favoarea consumatorului) de începere a

938
termenului de revocare, acestea trebuie îndeplinite în mod corespunzător. Calcularea
termenelor are loc conform regulilor generale (art. 259 urm.).
III. Notificarea consumatorului (alin. 3)
1. GeneralităŃi. a) Întrucât consumatorul nu dispune, de regulă, de o experienŃă bogată în
privinŃa chestiunilor juridice legate de încheierea contractelor, acesta trebuie înştiinŃat expres
şi explicit despre dreptul său la revocare. Art. 749 alin. 3 stabileşte obligaŃia şi forma în care
întreprinzătorul trebuie să notifice consumatorul asupra dreptului la revocare.
b) Consumatorul poate fi notificat conform alin. 3 doar după ce şi-a exprimat voinŃa de a
încheia contractul; notificarea premergătoare exprimării voinŃei este fără efect. Numai în
acest caz se poate realiza scopul urmărit de art. 749 urm. de a oferi consumatorului atât
timpul cât şi posibilitatea reală de a conştientiza existenŃa dreptului la revocare de care poate
face uz în termen.
2. Suportul notificării. Notificarea va fi plasată pe un „suport de date trainic”. Prin urmare,
punerea la dispoziŃie poate avea loc fie în forma unui document sau o altăr formă lizibilă care
îi permite să reproducă întocmai informaŃiile între-un termen corespunzător cerinŃelor actului
juridic. Pentru detalii a se vedea infra art. 752.
3. ConŃinutul notificării. a) Notificarea va conŃine, în primul rând, explicaŃii formulate clar
referitoare la dreptul consumatorului la revocare a voinŃei sale de a încheia contractul. Acste
explicaŃii vor cuprinde:
(1) Dreptul consumatorului de a revoca oricînd (în perioada termenului de revocare), fără
vreo justificare şi necondiŃionat contractul încheiat;
(2) Termenul de 2 săptămîni şi începerea curgerii acestuia; pentru termenul de la care începe
a curge acesta suficient poate fi un eveniment cert şi determinat (de ex. Ziua NaŃională,
sărbătoarea de crăciun, etc.);
(3) ConŃinutul, forma şi alternativele posibile de exprimare a declaraŃiei de revocare, inclusiv
a dreptului de a expedia bunul în termenul de revocare;
(4) MenŃiunea prin care se avizează că pentru respectarea termenului este suficientă data de
expediere a declaraŃiei;
(5) Datele de identificare a contractului care urmează a fi revocat de către consumator;
(6) Numele sau denumirea şi adresa destinatarului revocării; permisă este şi menŃionarea
coordonatelor mai multor destinatari între care consumatorul poate liber opta;
(7) Eventual spaŃiu pentru data şi semnătura consumatorului.
b) Art. 749 alin 3 prevede în mod expres necesitatea formulării clare a notificării, din aceasta
rezultînd principiul transparenŃei. Prin urmare, notificarea trbuie să fie clar formulată,
simplu şi concis plasateâă pe suport. Ea va fi astfel concepută, încât să poată fi percepută de
consumator fără eforturi suplimentare faŃă de restul textului; în special culoarea şi mărimea
textului vor fi racordate la textul de bază, evitându-se astfel „camuflarea” notificării. Aceasta
nu va conŃine anexe sau alte elemente derutante sau confuze de natură a dezaxa atenŃia
cititorului.
4. Punerea la dispoziŃie. a) Art. 749 alin. 3 prevede obligaŃia punerii la dispoziŃie a
suportului de date ce conŃine notificarea privind dreptul la revocare. Punerea la dispoziŃie
trebuie să fie reală. În cazul punerii la dispoziŃie a notificării via email sau internet
întreprinzătorul este obligat de a atenŃiona consumatorul despre necesitatea stocării sau
imprimării acesteia; întreprinzătorul poate, în asemenea cazuri, prevedea şi reguli mai stricte,
de ex. prin condiŃionarea unor etape subsecvente ale cumpărării online a produsului de
imprimarea avizului, etc.
b) Notificarea consumatorului trebuie făcută în asemenea mod încît un exemplar al avizului
să rămînă în posesia sa.
IV. Efectele juridice şi sarcina probei

939
1. GeneralităŃi. Efectele juridice referitoare la exercitarea dreptului de revocare a
consumatorului rezultă din art. 749 şi din art. 751.
2. Nerevocarea. Dacă consumatorul a fost prealabil notificat valabil conform art. 749 alin. 3
şi acesta nu exercita dreptul său la revocare în termenul stabilit de 2 săptămîni contractul
rămîne valabil, nemaiputînd fi atacat decât conform regulilor generale.
3. Revocarea în termen. Revocarea în termen a voinŃei exprimate în sensul încheierii
contractului are ca efect rezoluŃiunea contractului. DeclaraŃia este expediată în termen, dacă
data expedierii are loc în cadrul termenului de revocare. Pentru detalii a se vedea infra art.
751.
4. Lipsa notificării; notificarea nevalabilă. a) Art. 749 urm. nu prevede efecte juridice
pentru cazul în care dispoziŃiile referitoare la notificarea consumatorului nu au fost
îndeplinite sau aceasta este neconformă. În aceste cazuri consumatorul va putea revoca
nelimitat în timp voinŃa exprimată, deoarece dreptul de revocare nu se stinge în lipsa unei
notificări valabile: din cauza lipsei momentului în care a fost notificat valabil, termenul de
revocare nici nu a început să curgă (vezi infra b). Întreprinzătorul va suporta dezavantajele
unei revocări peste un termen (mult) mai îndelungat decît cel prevăzut la art. 749 alin.2,
întrucît acestuia îi revine obligaŃia de a notifica consumatorul în mod valabil.
b) În cazul lipsei notificării sau invalidităŃii acesteia utilizatorul poate efectua mai târziu sau
repeta notificarea faŃă de consumator. În acest caz termenul de 2 săptămîni, prevăzut pentru
exercitarea dreptului la revocare de către consumator, va curge de la momentul avizării
valabile.
5. Sarcina probei. Întreprinzătorului îi revine sarcina probei tuturor faptelor în baza cărora
acesta susŃine nerespectarea de către consumator a termenului de revocare. Utilizatorul va
face în special dovada notificării, conformităŃii notificării cu dispoziŃiile art. 749 alin. 3,
momentul punerii la dispoziŃie a acesteia, punerea la dispoziŃie (art. 752 alin. 1 prop. 2).
Consumatorului îi revine sarcina dovezii conŃinutului, expedierii şi, după caz, a receptării de
către destinatar a declaraŃiei de revocare (art. 752 alin. 2). Fiecare dintre părŃi face dovada
conŃinutului declaraŃiilor proprii.

Articolul 750. Dreptul de restituire în contractele cu consumatorii

(1) În masura în care legea prevede în mod expres, dreptul de revocare conform art.749 poate
fi înlocuit, la încheierea contractului pe baza prospectului de vînzare, printr-un drept nelimitat
de restituire daca:
a) prospectul de vînzare contine o explicatie clara referitoare la dreptul de restituire;
b) consumatorul a putut lua cunostinta în detaliu de prospectul de vînzare în lipsa
întreprinzatorului;
c) consumatorului i se asigura, pe un suport de date trainic, dreptul de restituire.
(2) În cazul dreptului de restituire, revocarea poate fi declarata doar prin înapoierea bunului
în interiorul termenului.

I. GeneralităŃi
1. Principiu. Conform art. 749 dreptul la revocare poate fi realitată alternativ fie prin
declaraŃie, fie prin restituirea bunului în termen. Regula generală este interdicŃia modificării
sau limitării acestor posibilităŃi de exercitare a dreptului la revocare a consumatorului.
2. NoŃiune. a) În vederea conciliereii intereselor divergente a întreprinzătorului de
raŃionalizare a operaŃiunilor de producŃie şi distribuŃie, pe de o parte, şi necesităŃii protecŃiei a
consumatorului, pe de altă parte, legea poate permite pentru anumite situaŃii substituirea
dreptului la revocare prin declaraŃie cu dreptul nelimitat la restituire. Consumatorul are în

940
asemenea cazuri doar dreptul de a revoca contractul încheiat prin restituirea bunului în
ineriorul termenului.
b) Art. 750 nu reglementează cazurile în care poate fi înlocuit dreptul la revocare cu dreptul
la neilimitat la restituire, ci modul şi condiŃiile în care poate fi exercitat dreptul nelimitat la
restituire.
3. Terminologie. Dreptul la restituire constituie o formă a dreptului la revocare, astfel că
“revocarea declarată prin înapoierea bunului” este sinonimă cu “dreptul la restituire”.
II. CondiŃii (alin. 1)
1. Permisiunea. Cazurile în care părŃile pot înlocui dreptul la revocare reglementat la art. 749
cu dreptul nelimitat de restituire vor fi prevăzute în mod expres de lege. PărŃile nu pot prin
convenŃie stabili substituirea dreptului la revocare conform art. 749 cu dreptul nelimitat la
substituire. Aceasta rezultă din faptul, că dreptul nelimitat la restituire reprezintă o limitare a
drepturilor consumatorului, acesta neputînd exercita dreptul la revocare prin declaraŃie scrisă.
2. Prospectul de vânzare. a) Contractul între consumator şi întreprinzător trebuie încheiat
"în baza prospectului de vânzare" (art. 750 alin. 1). Legea nu prevede o anumită formă a
prospectului de vânzare. În categoria prospectelor intră broşura, catalogul de vânzări, înserări,
etc. Suficientă este, de asemenea, orice prezentare lizibilă în forma datelor informaŃionale
(CD-R, dischetă, internet, email, newsletter, etc.). Necesar este în toate cazurile, ca prospectul
să conŃină toate informaŃiile necesare.
b) Prospectul de vânzare constituie o chemare la ofertă (invitatio ad offerendum) în sensul
art. 681 alin. 3.
c) Prospectul va conŃine o notificare clară referitoare la dreptul de restituire a consumatorului
(art. 750 alin. 1 lit. a). DispoziŃiile art. 749 alin. 3 referitoare la conŃinutul şi forma (principiul
transparenŃei) notificării se aplică în mod corespunzător (vezi supra art. 749, III).
3. Luarea la cunoştinŃă. Conform art. 750 alin. 1 lit. b consumatorul trebuie să fi putut lua
cunoştinŃă, în lipsa întreprinzătorului, în detaliu de prospectul de vânzare. Prin urmare,
consumatorului trebuie să i se ofere posibilitatea de a studia individual – în absenŃa corporală
a întreprinzătorului sau a unui alt reprezentant ori angajat al acestuia – prospectul de vânzare
într-o perioadă rezonabilă de timp, pentru a putea astfel analiza “în voie” produsul ce
urmează a fi cumpărat şi consecinŃele achiziŃionării acestuia. În privinŃa timpului necesar
pentru luarea la cunoştinŃă nu este posibilă stabilirea unei anumite limite; important este ca
consumatorul să nu fie presat la încheierea contractului.
4. Asigurarea dreptului la restituire. a) Art. 750 alin. 1 lit. c impune înreprinzătorul de a
asigura consumatorului, pe un suport trainic, dreptul acestuia de restituire a bunului. Prin
aceasta legea amplifică protecŃia consumatorului. Asigurarea prevăzută la art. 750 alin. 1 lit. c
este necesară alături de notificarea prevătută la art. 750 alin. 1 lit. a. Atît notificarea cât şi
asigurarea au menirea de a încunosŃiinta vânzătorul despre dreptul său la restituire; totuşi, în
timp ce notificarea este încadrată în prospect având mai mult caracter infomraŃional,
asigurarea va fi făcută în cadrul încheierii contractului, atenŃionînd consumatorul odată în
plus despre dreptul său la restituire. Asigurarea are, pe de asupra, şi scopul încluderii
indubitabile a dreptului de restituire a consumatorului în contract. Ca urmare, prin asigurarea
dreptului la restituire întreprinzătorul se obligă (încă odată) în mod expres de a acorda
consumatorului dreptul la revocare în forma restituirii bunului cumpărat.
b) Art. 750 alin. 1 lit. c prevede posibilitatea asigurării “pe un suport trainic”. Datorită
caracterului asigurării – modificarea modului de exercitare a dreptului la revocare prevăzut la
art. 749 prin limitarea acestuia cu dreptul la restituire – asigurarea va fi necesară în forma în
care este încheiat contractul. Dacă contractul se încheie în formă scrisă, asigurarea va trebui
făcută de asemenea în forma contractului.

941
c) Asigurarea va fi făcută cel târziu la momentul încheierii contractului. Aceasta va putea fi
făcută şi ulterior, dacă ea nu a fost făcută la acest moment. Privind efectele lipsei asigurării
sau asigurării nevalabile, vezi infra IV.
III. Exercitarea dreptului la restituire (alin. 2)
1. Nelimitat. Dreptul la restituire nu poate fi limitat. Prin urmare, la fel ca şi în cazul art. 749,
dreptul la restituire nu poate fi prevăzut cu condiŃii, în special de obligaŃia de a jusitifica
restituirea.
2. Termenul. a) Dreptul la restituire poate fi exercitat conform art. 750 alin. 2 coroborat cu
749 alin. 2 în “interiorul” a două săptămîni. Termenul nu poate începe a curge înainte de
recepŃionarea completă a bunului achiziŃionat prin contract. În vederea dovezii recepŃionării
întreprinzătorul poate prevedea obligaŃia consumatorului de a semna o recipisă de recepŃie.
b) Pentru restituirea în termen decisivă nu este data recepŃiei bunului de către întrepinzător, ci
data expediereii bunului.
3. Expedierea. Înapoierea bunului prin restituire va avea loc, de obice, prin expedierea
acestuia prin sevicii postale. Suportarea cheltuielilor reste regelementată de art. 751 alin. 2.
4. Preluarea. Dacă mărimea sau cantitatea bunului nu permite expedierea acestuia, bunul va
fi preluat de către întreprinzător. O asemenea obligaŃie poate, în vederea evitării litigiilor,
prevăzută în asigurarea întreprinzătorului conform art. 750 alin. 1 lit. c de a prelua bunul de la
consumator, dacă acesta intenŃionează să-l restituie. O justificare a consumatorului privind
restituirea nu este necesară nici în acest caz.
IV. Efectele juridice şi sarcina probei
1. GeneralităŃi. Efectele juridice referitoare la exercitarea dreptului de a restitui bunul de
către consumator rezultă din art. 750 şi din art. 751.
2. Nerestituirea. Dacă consumatorul a fost prealabil notificat valabil conform art. 750 alin. 1
şi acesta nu exercită dreptul său la revocare în termenul în „interiorul” a 2 săptămîni
contractul rămîne valabil, nemaiputînd fi atacat decât conform regulilor generale.
3. Restituirea în termen. Restituirea în termen a voinŃei exprimate în sensul încheierii
contractului are ca efect rezoluŃiunea contractului. Pentru expedierea în termen este suficientă
data expedierii, data recepŃiei fiind irelevantă. Pentru detalii a se vedea infra art. 751.
4. Lipsa notificării/asigurării; notificarea/asigurarea nevalabilă. a) Art. 750 urm. nu
prevede efecte juridice pentru cazul în care dispoziŃiile referitoare la notificarea şi asigurarea
consumatorului nu au fost îndeplinite sau acestea sunt neconforme. În aceste cazuri
consumatorul va putea restitui nelimitat în timp voinŃa exprimată, deoarece dreptul de
restituire nu se stinge în lipsa unei notificări şi asigurări valabile: din cauza lipsei momentului
în care a fost asigurat valabil, termenul de revocare nu a început să curgă. Întreprinzătorul va
suporta riscurile restituirii după scurgerea unui termen îndelungat, întrucît acestuia îi revine
obligaŃia de a notifica şi asigura consumatorul în mod valabil despre dreptul la restituire.
b) În cazul lipsei notificării sau asigurării sau invalidităŃii uneia din acestea utilizatorul poate
efectua mai târziu sau repeta notificarea şi asigurarea faŃă de consumator. În acest caz
termenul de 2 săptămîni prevăzut pentru exercitarea dreptului la revocare de către consumator
va curge de la momentul asigurării valabile.
5. Sarcina probei. Întreprinzătorului îi revine sarcina probei tuturor faptelor în baza cărora
acesta susŃine nerespectarea de către consumator a termenului de restituire. Utilizatorul va
face, în special, dovada notificării corespunzătoare în prospect, asigurării, conformităŃii
notificării şi asigurării cu dispoziŃiile art. 750 alin. 1, momentul asigurării, posibilitatea luării
la cunotinŃă (art. 752 alin. 1 prop. 2). Consumatorului îi revine sarcina dovezii expedierii şi,
după caz, a receptării de către destinatar a bunului (art. 752 alin. 2).

942
 Articolul 751. Consecintele juridice ale revocarii si restituirii

(1) În cazul dreptului de revocare si de restituire, prevederile referitoare la rezolutiune se

aplica în modul corespunzator daca nu este prevazut altfel. Termenul stabilit la art. 617
alin.(4) începe sa curga o data cu declararea revocarii sau restituirii de catre consumator.
(2) Consumatorul este obligat sa înapoieze bunul pe cheltuiala si riscul întreprinzatorului.
(3) În cazul prevazut la art. 738 alin.(2) lit.c), consumatorul raspunde si pentru înrautatirile
survenite prin folosirea bunului daca anterior a primit lamuriri asupra consecintelor juridice si
posibilitatii de a le evita. Dispozitiile art. 738 alin.(2) lit.c) se aplica doar în cazul în care
consumatorului nu s-au dat astfel de lamuriri si nici lamuriri în privinta dreptului sau de
revocare, iar el nu a putut afla în alt mod despre acest drept.
(4) Nu exista alte drepturi decît cele stipulate.

I. GeneralităŃi
1. Scopul normei. Efectele juridice a exercitării sau neexercitării dreptului la revocare de
către consumator rezultă parŃial din art. 749 şi 750 (vezi supra). Art. 751 are scopul de a
concretiza “consecinŃele juridice ale revocării sau restituirii” care nu rezultă implicit din
dispoziŃiile sus menŃionate şi de a le canaliza în direcŃia unui echilibru echitabil între
interesele părŃilor contractante. Art. 751 se aplică atât „revocării” în sensul art. 749 cât şi
„restituirii” reglementată în art. 750.
2. Imperativul reglementării. Necesitatea unei reglementări exprese rezultă din unele efecte
„colaterale” produse de înseşi instituŃia revocării: contractul încheiat între întreprinzător şi
consumator, cu dreptul la revocare al acestuia din urmă, constituie un contract valabil
încheiat. PrestaŃia părŃilor contractante este o prestaŃie valabilă. Exercitarea dreptului la
revocare are ca efect rezoluŃiunea contractului. Conform regulilor generale (art. 733 urm.)
părŃile ar fi obligate la restituirea prestaŃiilor primite (art. 738). Totuşi, regulile generale nu
sunt în stare de a proteja întreprinzătorul împotiva unui comportament neadecvat al
consumatorului, care, cunoscînd posibilitatea revocării, foloseşte bunul conform destinaŃiei în
perioada termenului de revocare (2 săptămîni), urmând a restitui întreprinzătorului la
revocarea în termen un bun de o valoare scăzută, acest bun nemai putînd fi considerat un bun
nou de o valoare maximă (de ex. folosirea unui autoturism nou pentru o perioadă de 2
săptămâni are ca efect reducerea considerabilă a preŃului acestuia); conform art. 738 alin. 1
lit. c întreprinzătorul nu ar avea dreptul de a cere compensarea valorii pierdute prin „uzura
bunului rezultată din folosinŃa lui conformă destinaŃiei”. Un asemenea rezultat, favorizat de
instituŃia revocării, ar avea efecte negative incomensurabile pentru întreprinzător. Art. 751 are
menirea de a contracara un asemenea comportament al consumatorului prin stabilirea unor
reguli derogatorii de la art. 733 urm.
II. RezoluŃiunea contractului (alin. 1)
1. DispoziŃii aplicabile. a) Conform art. 751 alin. 1 prop. 1 asupra raporturilor dintre
întreprinzător şi consumator după exercitarea dreptului la revocare sau restituire de către
acesta din urmă se aplică prevederile referitoare la rezoluŃiunea contractului (art. 733 urm.) în
mod corespunzător, dacă nu este prevăzut altfel (art. 751 alin. 3). Prin urmare, în mod
corespunzător se vor aplica dispoziŃiile art. 738 alin. 1, 2 (cu excepŃiile prevăzute la art. 751
alin. 3), 4, 739 şi 740. Celelalte dispoziŃii ale art. 733 urm. se referă la temeiurile şi condiŃiile
exercitării dreptului de a cere rezoluŃiunea contractului, acestea fiind substituite în cazul
dreptului consumatorului la revocare de art. 749 şi 750 şi, ca urmare, nesusceptibile de a fi
aplicate în baza trimiterii art. 751.
b) Din acelaşi considerent nici art. 742 nu poate fi aplicabil în mod corespunzător, chiar dacă
art. 749 şi 750 nu prevăd modul de exercitare a dreptului de revocare în cazul unei pluralităŃi
de consumatori sau întreprinzători. Exercitarea dreptului la revocare este guvernată de alte

943
principii decât cele prevăzute la art. 733 urm., aceleaşi reguli fiind aplicabile şi în cazul
pluralităŃii de creditori şi debitori. Art. 751 face trimitere expresă doar la consecinŃele
prevăzute la art. 733 urm., nu şi la modul de exercitare şi stingere a dreptului la rezoluŃiune,
art. 742 reglementînd tocmai aceste aspecte.
2. Punerea în întârziere. Art. 751 alin. 1 prop. 2 face trimitere la dispoziŃia art. 617 alin. 4
care reglementează punerea în întârziere a debitorului în anumite cazuri (notă de plată sau
alte invitaŃii de plată similare) prin scurgerea unui termen de 30 zile. Art. 751 alin. 1 prop. 1
introduce „declaraŃia revocării” şi „restituirea bunului”, alături de cazurile prevăzute la art.
617 alin. 4, în calitate de acte de la care începe a curge termenul de 30 zile. În acest fel
consumatorul este eliberat de obligaŃia punerii în întârziere a întreprinzătorului conform
regulilor generale, declararea revocării/restituirea bunului şi expirarea unei perioade de 30
zile fiind suficiente.
III. Locul executării; sarcina cheltuielilor şi a riscului
1. Locul executării. Conform art. 750 alin. 1 locul consumatorul are dreptul de a restitui
bunul pe cheltuiala şi riscul întreprinzătorului. Din cumularea acestor două elemente rezultă,
că locul de executare valabilă a prestaŃiei este locul unde îşi are domiciliul debitorul.
Aceasta este valabil atât pentru cazul revocării prin declaraŃie conform art. 749 alin. 1
(întreprinzătorul fiind de ex. obligat de a prelua bunul de la consumator, dacă nu s-a prevăzut
obligaŃia consumatorului de a restitui bunul prin expediere) cât şi pentru înapoierea bunului
prin expediere conform art. 750 (bunul fiind expediat de către consumator de la locul
domiciliului său).
2. Sarcina cheltuielilor.
a) Dacă revocarea are loc prin declaraŃie de revocare, întreprinzătorul urmînd a prelua bunul
de la consumator, cheilutielile de preluare a bunului vor fi suportate de către întrepinzător.
b) Expedierea bunului va avea loc, de asemenea, pe cheltuiala întreprinzătorului.
Cheltuielile trebuie să se încadreze în limitele cheltuielilor obişnuite pentru expedierea unor
bunuri de un volum şi/sau o cantitate comparabil(ă). Întrucât nu momentul recepŃionării
bunului, ci acela al expedierii acestuia este relevant pentru respectarea termenului de
revocare, nu este necesară nici trimiterea cu servicii de expediŃie rapide. Utilizatorul poate
prevedea în mod expres un anumit mod de expediere.
3. Suportarea riscurilor. a) Dacă revocarea contractului are loc prin declaraŃia
consumatorului, utilizatorul urmând a prelua bunul de la consumator, riscul deteriorării sau
pierii fortuite a bunului după revocarea contractului va fi suportat de către întreprinzător.
Consumatorul va răspunde, însă, pentru deteriorarea bunului cu intenŃie sau culpă gravă
conform regulilor generale.
b) Prin expedierea bunului în termenul de revocare de către consumator are loc atât
revocarea contractului cât şi executarea prestaŃiei de restituire a bunului. Riscurile
deterioriării sau pierii bunului survenite după acest moment, de ex. din cauza transportului,
vor fi suportate de întreprinzător. Consumatorul va răspunde, însă, pentru intenŃie sau culpa
gravă la împachetarea neadecvată a bunului.
IV. Compensarea contravalorii folosirii bunului (alin. 3)
1. GeneralităŃi. a) Compensarea valorii în locul restituirii în natură a prestaŃiei are loc
conform regulilor generale stipulate la art. 738 alin. 1 şi 2. Legea prevede pentru
întreprinzător posibilitatea transferării asupra consumatorului a riscului scăderii valorii
bunului prin folosirea conformă a acestuia de către consumator în perioada termenului de
revocare („înrăutăŃirile survenite prin folosirea bunului”). De asemenea, consumatorul va
suporta, în anumite condiŃii, şi riscul deteriorării şi pieirii bunului în perioada termenului de
revocare. Prin urmare, art. 751 alin. 2 prevede o limitare a răspunderii privilegiate a
consumatorului prevăzute la art. 738 alin. 2 lit. c, deoarece în cazul inexistenŃei art. 751 alin.
3 consumatorul nu ar fi fost obligat la restituirea contravalorii folosirii conforme.

944
b) Consumatorul răspunde pentru scăderea valorii bunului prin utilizarea conformă indiferent
de culpa sa.
2. Răspunderea pentru folosirea conformă (alin. 3 prop. 1).
a) Conform art. 751 alin. 3 prop. 1 pentru fundamentarea răspunderii consumatorului şi
pentru „înrăutăŃirile survenite prin folosirea bunului” este necesară o notificare expresă
asupra „consecinŃelor juridice” şi „posibilităŃii de a le evita”.
(1) ObligaŃia întreprinzătorului de a lămuri consumatorului „consecinŃele juridice” înseamnă
atenŃionarea consumatorului asupra răspunderii pentru scăderea valorii bunului, dacă acesta
urmează a folosi bunul în perioada termenului de revocare conform destinaŃiei sale.
Întreprinzătorul nu este, în schimb, obligat de a indica mărimea contravalorii pe care urmează
a o restitui consumatorul, întrucât scăderea valorii depinde de împrejurări de fapt care nu pot
fi determinate în prealabil.
(2) Întreprinzătorul este, de asemenea, obligat de a explica consumatorului modul de evitare
scăderii valorii bunului ce urmează a fi restituită de către consumator conform art. 751 alin. 3
prop. 1 în cazul în care acesta revocă contractul conform art. 749, 750. ExplicaŃia nu se poate
limita la atenŃionarea consumatorului de a folosi bunul abia după expirarea termenului de
revocare. Hotărâtor este, dimpotrivă, explicarea modului de examinare a produsului – fără
folosinŃa propriu-zisă a acestuia – astfel încât să nu aibă loc o scădere a valorii bunului. O
asemenea necesitate rezultă din dreptul consumatorului la examinarea bunului achiziŃionat,
fără ca examinarea în sine să constituie baza răspunderii pentru scăderea valorii bunului;
dreptul la examinare şi folosinŃa propriu-zisă a acestuia constituie două elemente diferite (de
ex.: probarea unei perechi de pantofi în scopul constatării mărimii acestora se deosebeşte de
purtarea efectivă a acestora în decursul a două săptămîni). Deosebirea dintre aceste elementea
va fi, în realitate, uneori greu de realizat, astfel că va Ńine de obligaŃia întreprinzătorului de a
determina modul de examinare a bunului fără ca prin aceasta să aibă loc şi folosirea propriu-
zisă a acestuia. Determinarea incertă a modului de evitare a scăderii valorii bunului se va
interpreta în defavoarea întreprinzătorului.
(3) Notificarea va fi făcută în forma prevăzută la art. 752 alin. 1. Deşi art. 751 alin. 3 nu
prevede în mod expres, necesară este – prin analogie cu art. 749 alin. 3 – punerea notifcării la
dispoziŃia consumatorului şi formularea clară a acesteia (principiul transparenŃei). O
asemenea obligaŃie rezultă atât din art. 751 alin. 3 prop. 2 cât şi din scopul art. 749 urm. de a
proteja interesele consumatorului: orice restrângere a drepturilor necesitînd comunicarea
expresă şi transparentă consumatorului, astfel încât acesta să poate conştientiza consecinŃele
comportamentului propriu. Prin urmare, relevarea modului de examinare a bunului de ex. în
clauzele contractuale standard ale întreprinzătorului nu este suficientă pentru realizarea
condiŃiei art. 751 alin. 3, dacă nu este de aşteptat că consumatorul va lua efectiv cunoştinŃă de
acestea.
b) Deşi art. 751 alin. 3 prop. 1 nu diferenŃiază expres între folosirea „conformă” şi
„neconformă” a bunului, aceasta rezultă din trimiterea la art. 738 alin. 2 lit. c. Prin urmare,
art. 751 alin. 3 prop. 1 are ca scop constituirea răspunderii consumatorului pentru scăderea
valorii bunului ca urmare a folosirii conforme a acestuia (răspundere exclusă în cadrul art.
738 alin. 2 lit. c). Răspunderea consumatorului pentru scăderea valorii bunului ca rezultat a
deteriorării sau pieirea bunului se reglementează de regulile generale (vezi infra 3).
c) Drepul la examinare. Consumatorul are dreptul de a examina bunul achiziŃionat. Deşi
legea nu o prevede expres, scăderea valorii ca urmare a examinării bunului, fără ca prin
aceasta să aibă loc şi folosirea propriu-zisă a acestuia, nu poate constitui obiectul răspunderii
consumatorului. Întrucât conform art. 751 alin. 3 determinarea şi lămurirea modului de
examinare fără scăderea valorii bunului Ńine de obligaŃia întreprinzătorului, nedeterminarea
sau determinarea incertă a modului de examinare reprezintă riscul întreprinzătorului.
3. Răspunderea pentru deteriorarea sau pieira bunului (alin. 3 prop. 1).

945
a) Art. 751 reglementează „înrăutăŃirile” pentru folosirea bunului. Folosirea acestuia poate fi
conformă destinaŃiei bunului (vezi supra 2) sau neconformă, având ca efect deteriorarea sau
pieirea bunului. În ultimul caz se vor aplica regulile generale prevăzute la art. 738. Conform
art. 738 alin. 2 lit. c partea 1 consumatorul este obligat la restituirea contavalorii deteriorării
sau pieirii bunului. O asemenea obligaŃie a consumatorului lipseşte, dacă deteriorarea sau
pieirea s-a produs cu toate că consumatorul a dovedit diligenŃa unui bun proprietar (art. 738
alin. 4 lit. d).
b) Reglementarea deteriorării sau pieirii bunului aflat la consumator conform regulilor
generale nu corespunde întru totul raporturilor dintre consumator şi întreprinzător, fiind
necesară – de lege ferenda – o intensificare a obligaŃiei de diligenŃă a consumatorului. Dacă
consumatorul a fost valabil notificat atât despre dreptul său la revocare cât şi despre modul de
evitare a scăderii valorii bunului, acesta trebuie să dea dovadă de o diligenŃă sporită în
vederea conservării bunului. Aceasta rezultă din poziŃia juridică diferită a unei părŃi
contractante care cere rezoluŃiunea contractului conform regulilor generale şi a unui
consumator: prima porneşte de la valabilitatea contractului, considerînd bunul ca fiind de ex.
în prorietatea sa, astfel că ea poate fi obligată, necunoscînd evenimentul viitor al rezoluŃiunii,
doar la diligenŃa bunului proprietar; consumatorul, în schimb, cunoaşte dreptul la revocare (şi
probabil chiar intenŃionează de a face uz de acesta), astfel că diligenŃa acestuia în privinŃa
bunului urmează a fi sporită. Prin urmare, la răspunderea consumatorului pentru deteriorarea
sau pierea bunului ar trebui aplicate reguli mai stringente decât în cazul art. 738 alin. 4 lit. d,
neglijenŃa acestuia neputînd fi trasferată în sarcina întreprinzătorului.
4. Eliberarea consumatorului de răspundere (alin. 3 prop. 2).
a) Conform art. 751 alin. 3 prop. 2, consumatorul este eliberat de răspunderea pentru
scăderea valorii bunului ca urmare a folosirii conforme a acestuia în cazul lipsei notificării
prevăzute la art. 751 alin. 3 prop. 1 sau a notificării dreptului la revocare a consumatorului
(art. 749, 750), dacă consumatorul nu a aflat în alt mod despre acest drept. O asemenea
eliberare de răspundere este indispensabilă, întrucât răspunderea mai severă impusă de art.
751 alin. 3 prop. 1 se bazează tocmai pe cunoasterea de către consumator atât a dreptului său
la revocare cât şi a modului de utilizare a bunului fără scăderea valorii acestuia. Cunoaşterea
acestor fapte, de ex. datorită pregătirii sa activităŃii profesionale, reprezintă un „substitut”
comparabil al notificărilor prevăzute de lege în favoarea consumatorului, astfel că în
asemenea cazuri consumatorul nu este susceptibil de protecŃie.
b) Conform reglementării actuale a art. 751 alin. 2 prop. 1, art. 751 alin. 1 prop. 2 nu are nici
o influenŃă asupra răspunderii consumatorului pentru deteriorarea sau pieirea bunului,
întrucât aceasta se reglementează de regulile generale. Dacă, însă, se va accepta o diligenŃă
sporită a consumatorului (vezi supra 3, b), art. 750 alin. 3 prop. 2 se va aplica şi în aceste
cazuri în mod corespunzător, întrucât sporirea gradului de diligenŃă se bazează pe cunoaşterea
dreptului la revocare şi utilizare conformă a bunului. Prin urmare, necunoaşterea acestora
(adică a dreptului la revocare sau a modului de utilizare conformă a bunului) vor avea ca
efect necesitatea scăderii gradului de diligenŃă a consumatorului la nivelul diligenŃei unui bun
proprietar, astfel că consumatorul va răspunde conform regulilor generale prevăzute la art.
738 alin. 2 lit. c, alin. 4 lit. d.
5. Sarcina probei. Dovada notificării consumatorului despre modul de folosire a bunului fără
scăderea valorii acestuia, inclusiv conŃinutul acestora (art. 752 alin. 1 prop. 2), aparŃine
întreprinzătorului. De asemenea, dovada cunoaşterii de către consumator în alt mod a
dreptului său la revocare sau a notificării reglementate de art. 751 alin. 3 prop. 2 se află în
sarcina întreprinzătorului. Proba diligenŃei unui bun proprietar se va efectua de către
consumator.
V. Alte drepturi

946
Art. 751 alin. 4 exclude în mod expres existenŃa altor drepturi ale întreprinzătorului şi
consumatorului, stabilind astfel în mod clar, că raporturile dintre întreprinzător şi consumator
după exercitarea dreptului la revocare sunt guvernate în exclusivitate de dispoziŃiile privind
rezoluŃiunea contractului. Reglementarea se referă la drepturile părŃilor de a cere în special
despăgubiri în baza unor alte dispoziŃii normative. Prin urmare, nu sunt aplicabile normele
referitoare la executarea obligaŃiilor (art. 602 urm.), privind culpa in contrahendo (art. 515
alin. 2), dispoziŃiile referitoare la răspunderea delictuală şi cele privind îmbogăŃirea fără justă
cauză.

Articolul 752. Transmiterea informatiilor si a declaratiilor

(1) Informatiile si declaratiile sînt puse la dispozitia consumatorului pe un suport de date

trainic daca i-au parvenit sub forma de document sau sub o alta forma lizibila care îi permite
sa reproduca întocmai informatiile într-un termen corespunzator cerintelor actului juridic.
Sarcina probei pentru continutul informatiilor sau declaratiei revine întreprinzatorului.
(2) Prevederile alin.(1) se aplica în modul corespunzator si declaratiilor consumatorului fata
de întreprinzator.

I. GeneralităŃi
1. Scopul normei. Art. 749 – 751 prevăd mai multe obligaŃii ale întreprinzătorului de a pune
consumatorului la dispoziŃie anumite informaŃii. De asemenea, consumatorul urmează a
declara revocarea într-o anumită formă. Art. 752 are scopul de a determina caracteristicile
suportului pe care asemenea informaŃii sunt transmise de către o parte celeilalte. Necesitatea
reglementării rezultă din multitudinea de opŃiuni pe care părŃile le au la dispoziŃie, de ex. pe
hîrtie (scris de mână, fax, telex, etc.), suport de masă plastică sau un alt suport asemănător, în
forma unor date informaŃionale (email, pagina web, sms, etc.).
2. Limitări.
a) DispoziŃiile art. 752 se aplică doar raporturilor între întreprinzător şi consumator.
Imposibilitatea aplicării directe a acestora asupra altor categorii de raproturi juridice rezultă
din locul sistematic al art. 752 în cadrul reglementărilor privind contractele cu consumatorii.
b) Îndeplinirea condiŃiilor suportului trainic nu eliberează părŃile de obligaŃia respectării
formei scrise sau autentice cerute expres de lege pentru anumite categorii de acte (art. 209).
Din acest considerent, art. 752 constituie o normă specială faŃă de art. 209 în privinŃa
transmiterii verbale a informaŃiilor cerute de art. 749 – 751, înlocuind forma verbală prin
necesitatea unui suport trainic, nu însă şi lex speciales în ceea ce priveşte necesitatea forma
scrise sau autentice.
II. „Suport trainic”
1. Domeniul de aplicare. DispoziŃiile art. 752 referitoare la forma de transmitere a
informaŃiilor se aplică atât întreprinzătorului cât şi consumatorului (art. 752 alin. 2). În
privinŃa întreprinzătorului art. 752 se aplică tuturor informaŃiilor pe care acesta urmează a le
pune la dispoziŃia consumatorului conform art. 749 – 751; consumatorul va respecta
condiŃiile art. 752 doar în cazul formei de transmitere a declaraŃiei de revocare a contractului
conform art. 749 alin. 2.
2. NoŃiune. Art. 752 alin. 1 prop. 1 conŃine o definiŃie legală a „suportului trainic” care
conŃine informaŃiile pe care părŃile urmează a le comunica uan alteia. Prin „trăinicia”
suportului legea intenŃionează limitarea suportului doar la un cadru rezistent şi durabil, de
natură a a exista şi putea fi utilizat la orice moment dat în viitor. Aceasta este necesar în
special în vederea asigurării probelor de către părŃi, dar şi a revizuirii informaŃiei transmise de
către o parte celeilalte.

947
3. Document. NoŃiunea de document în cadrul art. 752 se va înŃelege prin prisma suportului
şi nu a conŃinutului acestuia. Prin urmare, document va constitui orice suport de hârtie sau
suporturi asemănătoare acestora de natură a reda imun influenŃei unor factori externi şi
durabil informaŃia plasată pe suport. Documente vor fi de ex. suporturile de hârtie scrise
manual, imprimate, fotocopiate, etc.
4. Altă formă. a) Legea nu limitează natura suportului doar la documente. Dezvoltarea
technologică şi a mediilor de comunicaŃie impune o adaptarea a cadrului juridic la aceste
realităŃi. De aceea art. 752 alin. 1 prop. 1 permite transmiterea informaŃiilor şi „sub o altă
formă lizibilă care îi permite sa reproducă întocmai informaŃiile între-un termen
corespunzător cerinŃelor actului juridic”. Prin urmare, în această categorie urmează a fi
incluse transmiterea informaŃiei prin fax, telex, email, plasarea informaŃiilor pe pagina web,
etc.
b) Necesar este ca suportul să conŃină informaŃiile într-o formă lizibilă. Această condiŃie
rezultă implicit din faptul, că întreprinzătorul şi consumatorul urmează a transmite unul altuia
informaŃii în forma unor texte, astfel că suportul trebuie să fie apt de a fi citit fără eforturi
suplimentare ale părŃilor. În privinŃa transmiterii informaŃiilor în forma unor date
informaŃionale lizibilitatea impune, de asemenea, culegerea sau stocarea textului într-un
anumit program sau format de uz curent, astfel că partea contractantă să aibă acces la
informaŃii fără eforturi deosebite (de ex. fără necesitatea a achiziŃionării de software
speciale).
c) Suportul trebuie să fie de natură a reproduce întocmai informaŃiile transmise, urmînd a
garanta intersele părŃilor împotriva unor erori cauzate de transmiterea eronată a informaŃiilor.
Această condiŃie este, de regulă, îndeplinită în cazul transmiterii informaŃiei prin fax, telex,
etc. În cazul altor suporturi, de ex. în forma unor date informaŃionale via email sau pagina
web, acestea urmează a fi astfel concepute, încât să reproducă şi la destinatar informaŃia în
acelaşi conŃinut şi formă. Acest aspect este în special important pentru transmiterea
informaŃiilor (de ex. prin plasarea pe web), deoarece accesarea acestora cu programe în
versiuni inferioare (dar curente) nu permite întotdeauna reproducerea întocmai a informaŃiilor
cuprinse în forma originală.
d) Reproducere informaŃiilor trebuie să aibă loc într-un termen „corespunzător cerinŃelor
actului juridic”. Această condiŃie rezultă din necesitatea respectării în cadrul art. 749 – 750
unei anumite succesiuni a actelor juridice a întreprinzătorului şi consumatorului. Astfel, de
ex. notificarea despre dreptul de a revoca contractul va urma încheierii acestuia iar luarea la
cunoştinŃă a prospectului în absenŃa întreprinzătorului presupune reproducerea la timp a
informaŃiilor, etc.
e) Deşi art. 752 alin. 1 prop. 1 nu o prevede în mod expres, pentru realizarea „unei alte
forme” este necesară, de asemenea, posibilitatea stocării informaŃiei. Aceasta rezultă din
scopul art. 752 de a garanta existenŃa unor „suporturi trainice” de natură a fi utilizate şi în
viitor de către părŃi (de ex. notificarea privind dreptul consumatorului de a revoca contractul
trebuie să poată fi stocată, astfel încât consumatorul să o poată reciti sau utiliza în alte scopuri
mai târziu). Pentru fax sau telex această condiŃie este realizată prin imprimarea acestora pe
hârtie. Transmiterea informaŃiilor în forma unor date informaŃionale trebuie să fie apte de a fi
stocate, fără ca prin aceasta să fie afectate lizibilitatea şi aptitudinea de a fi reproduse
întocmai în orice moment.
III. Sarcina probei
Conform art. 752 alin. 1 prop. 2 şi alin. 2 întreprinzătorul şi consumatorul suportă sarcina
probei conŃinutului informaŃiilor şi a declaraŃiilor prorprii făcute în una din formele prevăzute
la art. 752. Din aceasta rezultă, de asemenea, că fiecare din părŃi va suporta şi sarcina probei
transmiterii corespunzătoare a infrormaŃiei. Pentru detalii a se vedea supra art. 749, IV, 5 şi
750, IV, 5.

948
 T i t l u l III
CATEGORIILE DE OBLIGATII
Capitolul I
VINZAREA-CUMPARAREA
Sectiunea 1
DISPOZITII GENERALE CU PRIVIRE
LA VINZARE-CUMPARARE

Articolul 753. Contractul de vânzare-cumpărare.

(1) Prin contractul de vânzare-cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să predea

un bun în proprietate celeilalte părŃi (cumpărător), iar acesta se obligă să preia bunul şi
să plătească preŃul convenit.
(2) Vânzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului,
documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-
cumpărare nu este prevăzut altfel.
(3) Dacă preŃul nu este indicat direct în contractul de vânzare-cumpărare, părŃile
pot conveni asupra modului de determinare a lui.

(1) Alineatul 1 al articolului defineşte contractul de vânzare-cumpărare. Din obligaŃia

vânzătorului de a preda bunul rezultă, că vânzătorul trebuie să fie proprietarul bunului şi,
odată cu predarea bunului să transmită şi dreptul de proprietate asupra lui. Conform
articolului 315 al Codului Civil proprietarul are drept de posesiune, folosinŃă şi de dispoziŃie
asupra bunului.
Contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic, deoarece creează
obligaŃii reciproce şi interdependente, părŃile având şi drepturi şi obligaŃii (art.704 Cod.civ.).
Astfel, obligaŃia de preluare a bunului de către cumpărător este corelată cu obligaŃia
vânzătorului de a preda bunul. Vânzătorul nu poate fi obligat a preda lucrul, decât dacă
cumpărătorul este Ńinut în aceeaşi măsură de a-l lua în primire, asigurându-se, astfel, una din
finalităŃile contractului, aceea de a pune lucrul în stăpânire de fapt şi de drept a
cumpărătorului.
Art.757 al Codului civil reglementează termenul predării bunului
(2) Din prevederile alineatului 2 rezultă, că vânzătorul este obligat să remită
documentele referitoare la bun la momentul, în locul şi în forma prevăzută de contract. Dacă
în contract lipseşte o asemenea stipulaŃie, vânzătorul se obligă să remită documentele
referitoare la bun, concomitent cu predarea bunului.
De regulă, vânzătorul trebuie să prezinte documentele care atestă dreptul de
proprietate asupra bunului. În unele cazuri însăşi legea stabileşte documentele necesare de a fi
prezentate. De exemplu, în cazul în care obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl
constituie un bun imobil, vânzătorul trebuie să prezinte documentul ce confirmă dreptul de
proprietate asupra imobilului, precum şi extrasul din registrul bunurilor imobile.
Deseori, pentru a se asigura că marfa corespunde calităŃii prevăzute în contract, părŃile
stipulează o clauză prin care vânzătorul se obligă să anexeze mărfii livrate atestate de calitate,
de garanŃie, buletine de analiză, cartea tehnică a produsului sau alte documente de certificare
a calităŃii.

949
 În ceea ce priveşte forma în care trebuie prezentate documentele, aceasta include
numărul de copii, limba în care vor fi întocmite şi felurile duplicatelor utilizate, de exemplu
scrise, xeroxate, dactilografiate etc.
(3) PreŃul este suma de bani pe care cumpărătorul se obligă să o plătească
vânzătorului, în schimbul bunului cumpărat. PreŃul corespunde bunului vândut. Conform
articolului 756 al Codului civil, preŃul trebuie să fie exprimat în bani.
Din alineatul 3 al prezentului articol rezultă, că un contract de vânzare-cumpărare se
consideră valabil încheiat, chiar dacă preŃul nu este indicat direct în contract. De asemenea,
părŃile nu sunt obligate să stipuleze în contract modul de determinare a preŃului. PărŃile au
opŃiunea de a conveni sau nu asupra modului de determinare a preŃului.
Determinarea preŃului poate fi făcută direct şi concomitent cu acordul de voinŃă al
părŃilor, prin negociere sau prin aderarea pură şi simplă a cumpărătorului la preŃurile fixe,
expuse sau fixate concomitent. De asemenea, şi vânzătorul poate să adere la oferta de
cumpărare înaintată de cumpărător, în care acesta stabileşte singur preŃul.
PreŃul mărfii este determinat dacă cuantumul lui este convenit de părŃi în momentul
încheierii contractului.
PărŃile pot stipula în contract numai elementele pe baza cărora preŃul va putea fi
determinat în viitor, cel târziu la data exigibilităŃii obligaŃiei de plată.
Determinarea preŃului nu presupune şi stabilirea modalităŃii de plată, de exemplu,
printr-o singură prestaŃie sau în rate, ori a termenului plăŃii, aceste elemente urmând a fi
determinate separat.

Articolul 754. Cheltuielile de vânzare a unui bun mobil

(1) Cheltuielile de predare a bunului mobil, în particular de măsurare, cântărire

şi ambalare, sunt puse în sarcina vânzătorului, iar cheltuielile de primire şi
transportare a bunului din locul încheierii contractului sunt puse în sarcina
cumpărătorului, dacă în contract nu este prevăzut altfel.
(2) În cazul în care contractul de vânzare-cumpărare a unui bun mobil trebuie
autentificat şi înregistrat, cumpărătorul suportă costul autentificării notariale, al
înscrierii în registrul public respectiv şi al transferului proprietăŃii.

(1) Conform normei comentate, părŃile sunt în drept să stipuleze în contract cine va
suporta cheltuielile de vânzare a bunului mobil, cu excepŃia cheltuielilor ce Ńin de
autentificarea notarială, înscrierea în registrul public respectiv şi al transferării proprietăŃii,
care sunt puse în sarcina cumpărătorului. Dacă părŃile nu au stipulat în contract cine va
suporta cheltuielile de vânzare, atunci cheltuielile de predare a bunului vor fi suportate de
vânzător, iar cheltuielile de preluare şi transport vor fi suportate de cumpărător. Referitor la
cheltuielile de transport este necesar de remarcat, că acestea depind de locul încheierii
contractului, deoarece dacă părŃile nu au stipulat expres în contract cine va suporta
cheltuielile de transport, atunci cumpărătorul, în baza prezentului articol este obligat să
suporte cheltuielile de transport de la locul încheierii contractului şi până la destinaŃie. Prin
urmare, în situaŃia în care contractul a fost încheiat la sediul vânzătorului, cumpărătorul va
suporta cheltuielile de transportare de la sediul vanzătorului, iar când contractul a fost
încheiat la sediul cumpărătorului, obligaŃia de transportare a bunului până la locul încheierii
contractului revine vânzătorului. În acest caz cumpărătorul va suporta cheltuielile de transport
de la sediul său şi până la locul de destinaŃie.
(2) În legislaŃie este prevăzută o singură situaŃie când autentificarea notarială a
vânzării bunurilor mobile este obligatorie. Astfel, conform art.152 (9), actul juridic de

950
înstrăinare a părŃii sociale în societatea cu răspundere limitată se autentifică notarial sub
sancŃiunea nulităŃii.
Conform Legii nr.1134-XIII din 02.04.1997 privind societăŃile pe acŃiuni, art.18 (2),
achizitorul de valori mobiliare se investeşte cu dreptul de proprietate asupra lor din momentul
efectuării înscrierii repective în registrul deŃinătorilor valorilor mobiliare ale societăŃii sau în
documentaŃia de evidenŃă a deŃinătorului nominal al valorilor mobiliare în modul stabilit de
legislaŃie. Potrivit Legii 199-XIV din 18.11.1998 cu privire la piaŃa valorilor mobiliare, art.24
(2) cumpărătorul obŃine toate drepturile conferite de valoarea mobiliară repectivă din
momentul înregistrării în registru a dreptului de proprietate asupra valorii mobiliare. Valoarea
mobiliară constituie titlul financiar care confirmă drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale
ale unei persoane în raport cu altă persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau transmise fără
prezentarea acestui titlu financiar, fără înscrierea respectivă în registrul deŃinătorilor de valori
mobiliare nominative ori în documentele de evidenŃă ale deŃinătorului nominal al acestor
valori mobiliare.
Conform Legii nr.110-XIII din 18.05.1994 cu privire la arme, art.26 (3) organele
teritoriale ale poliŃiei duc evidenŃa operativă a armelor şi muniŃiilor aferente, achiziŃionate de
persoanele fizice cu titlu de proprietate privată. Datele referitoare la achiziŃionarea armelor de
foc sunt transmiseîn termen de 24 de ore Ministerului Afacerilor Interne pentru a fi înscrise în
Registrul de stat al armelor. Hotărârea Guvernului 1173 din 19.12.1997 interzice circulaŃia pe
teritoriul Republicii Moldova a armelor individuale şi muniŃiilor aferente neincluse în
Cadastrul de stat al armelor, inclusiv a celor ce nu se află la evidenŃa organelor
corespunzătoare ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării, Serviciului de
InformaŃii şi Securitate al Republicii Moldova.
Mijloacele de transport cumpărate urmează să fie înregistrate în Registrul de Stat al
mijloacelor de transport, tractoarelor, altor masini autopropulsate, mecanismelor şi
remorcilor.

Articolul 755. Cheltuielile de vânzare a unui bun imobil.

În cazul cumpărării unui teren sau unui alt bun imobil, cheltuielile de întocmire,
autentificare notarială şi de înscriere a contractului de vânzare-cumpărare în registrul
bunurilor imobile, precum şi cheltuielile de preluare a documentelor necesare, sunt
puse în sarcina cumpărătorului.

Articolul 755 stipulează expres, că toate cheltuielile ce Ńin de vânzarea-cumpărarea unui

imobil revin cumpărătorului.
Conform articolului 288, alineat 2) şi 3) al Codului civil, la categoria bunurilor imobile
se raportă terenurile, porŃiunile de subsol, obiectele acvatice separate, plantaŃiile prinse de
rădăcini, clădirile, construcŃiile şi orice alte lucrări legate solid de pământ, precum şi tot ceea
ce în mod natural sau artificial, este incorporat durabil în acestea, adică bunurile a căror
deplasare nu este posibilă fără a se cauza prejudicii considerabile destinaŃiei lor. Rămân
bunuri imobile materialele separate în mod provizoriu de un teren, pentru a fi reîntrebuinŃate,
atât timp cât sunt păstrate în aceeaşi formă, precum şi părŃile integrante ale unui bun imobil
care sunt detaşate provizoriu de acesta dacă sunt destinate reamplasării. Materialele aduse
pentru a fi întrebuinŃate în locul celor vechi devin bunuri imobile.
Prin cheltuieli de întocmire a contractului se înŃeleg cheltuielile de redactare a
contractului, onorariile plătite avocaŃilor sau notarului, atunci când acesta întocmeşte
contractul.

951
 Prin cheltuieli de autentificare a contractului se înŃelege taxa plătită notarului pentru
autentificarea contractului, excluzându-se cheltuielile de întocmire a contractului.
Prin cheltuieli de înregistrare a contractului se înŃeleg taxele necesar de a fi plătite
oficiului cadastral pentru înregistrarea bunurilor imobile şi dreptului de proprietate asupra lor.
Codul civil nu prevede expres obligativitatea autentificării notariale a contractelor de
vânzare-cumpărare a bunurilor imobile. Implicit, în articolul 680 se menŃionează că, dacă
pentru valabilitatea contractului legea stabileşte o anumită formă sau dacă părŃile au prevăzut
o anumită formă, contractul se consideră încheiat în momentul îndeplinirii condiŃiei de formă.
Prin urmare, legea specială este aceea, care trebuie să stabilească forma contractului.
Legea Republicii Moldova privind preŃul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a
pământului nr.1308-XIII din 25.07.97, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.57-58/515 din 04.09.1997 şi republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.147-149 din 6.12.2001 în articolul 4, alineat 5 d) prevede că, contractul de vânzare-
cumpărare a terenurilor proprietate publică se autentifică notarial; în articolul 5, alineat 3 c)
este stipulat că, contractul de vânzare-cumpărare a terenurilor proprietate privată se
autentifică notarial; conform art.8, alin.4 contractul de vânzare-cumpărare a loturilor de
pământ de pe lângă casă trebuie autentificat notarial; art.9, alin.8 prevede că, contractul de
vânzare-cumpărare a terenurilor proprietate publică, destinate construcŃiilor trebuie
autentificate notarial. În decurs de 3 luni din data autentificării notariale a contractelor
menŃionate, acestea urmează să fie prezentate la oficiul cadastral teritorial pentru a fi
înregistrat.
Conform prevederilor art.12, alin.1 al Legii privatizării fondului de locuinŃe nr. 1324-
XII din 10.03.1993, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, contractul de
vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinŃei în proprietate privată se autentifică
notarial.
Concluzionăm, că doar contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor menŃionate la
alineatele precedente necesită să fie autentificate pe cale notarială sub sancŃiunea nulităŃii.
Pentru contractele de vânzare-cumpărare a altor bunuri imobile părŃile au opŃiunea să aleagă
dacă să autentifice sau nu un asemenea contract.
Conform art.4, alin 2 al Legii Cadastrului bunurilor imobile, obiecte ale înregistrării
de stat sunt bunurile imobile, dreptul de proprietate asupra lor, alte drepturi patrimoniale.
Potrivit art.5 al aceleiaşi legi, bunurile imobile trebuie să fie înregistrate în mod obligatoriu la
oficiul cadastral teritorial în a cărui rază de activitate se află bunul imobil.
În baza contractului de vânzare-cumpărare se transmite atât bunul, cât şi dreptul de
proprietate asupra lui. Conform art.321, alin.2 al Codului civil dreptul de proprietate asupra
bunurilor imobile se dobândeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile. Codul civil
nu indică termenul în care un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil trebuie să fie
înregistrat la cadastru. O asemenea menŃiune nu este stipulată nici în alte legi, cu excepŃia
Legii privind preŃul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, care prevede
termenul de 3 luni din data autentificării notariale a contractului.

Articolul 756. PreŃul

(1) PreŃul bunului trebuie să fie fixat în bani.

(2) Dacă în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între comercianŃi preŃul
bunului nu este determinat în mod expres sau implicit printr-o dispoziŃie care permite
să fie determinat, se va considera, în lipsa unor prevederi contrare, că părŃile s-au
referit tacit la preŃul practicat în mod obişnuit în momentul încheierii contractului în
ramura comercială respectivă pentru aceleaşi bunuri vândute în împrejurări

952
comparabile. În cazul în care nu există contracte similare, se va considera, în lipsa unor
prevederi contrare, că părŃile s-au referit în mod tacit la un preŃ practicat la data
predării bunurilor.
3) Dacă preŃul bunului se determină în funcŃie de greutatea lui, greutatea netă
este aceea care, în caz de îndoială, determină preŃul.

Stabilirea preŃului sub forma unei sume de bani este de esenŃa vânzării. Dacă
înstrăinarea bunului se face nu pentru bani, dar în schimbul altui lucru, pentru stingerea unei
obligaŃii sau în schimbul unei alte prestaŃii, contractul nu mai poate fi calificat vânzare-
cumpărare.
Conform Legii Republicii Moldova cu privire la bani, Nr.123-XII din 15.12.1993,
publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.3/51 din 30.03.1993, articolul 3
moneda naŃională, leul, este unicul instrument de plată pe teritoriul Republicii Moldova. Prin
urmare, dacă contractul de vânzare cumpărare este intern, atunci în contract ca monedă de
plată poate fi indicat doar leul moldovenesc.
Determinarea preŃului poate fi făcută direct şi concomitent cu acordul de voinŃă al
părŃilor prin negociere sau prin aderarea pură şi simplă a cumpărătorului la preŃurile fixe,
expuse sau fixate concomitent. De asemenea şi vânzătorul poate să adere la oferta de
cumpărare înaintată de cumpărător în care acesta stabileşte singur preŃul.
PreŃul mărfii este determinat, dacă cuantumul lui este convenit de părŃi în contract.
PreŃul bunului este determinat în mod expres atunci când în contract se indică cuantumul
acestuia, prin inserarea unei clauze în acest sens. De exemplu: „PreŃul bunului care constituie
obiectul contractului este de 10.000 (zece mii) lei. PreŃul bunului este determinat în mod
implicit, atunci când în contract se face referire la lista preŃurilor care se află la vânzător şi pe
care cumpărătorul o cunoaşte sau atunci când se face referire la preŃul constant, utilizat
continuu în relaŃiile de afaceri.
Este important de indicat timpul relevant pentru fixarea preŃului şi de stabilit cui
aparŃine dreptul de determinare. Articolul nu precizează cui aparŃine dreptul de stabilire a
preŃului. Într-o atare situaŃie, considerăm că vânzătorul trebuie să stabilească preŃul, care
urmează să fie acceptat de cumpărător. Dacă părŃile nu pot ajunge la un acord comun în
privinŃa preŃului, ele se pot adresa unui organ competent.
Din prevederile articolului rezultă, că preŃul nu constituie o condiŃie esenŃială pentru
încheierea contractului. Un contract de vânzare-cumpărare poate fi valabil încheiat şi fără
indicarea preŃului.
Dacă preŃul nu este determinat în mod expres sau implicit printr-o dispoziŃie care
permite să fie determinat, se va considera, în lipsa unor prevederi contrare, că părŃile s-au
referit tacit la preŃul practicat în mod obişnuit în momentul încheierii contractului în ramura
comercială respectivă pentru aceleaşi bunuri vândute în împrejurări comparabile. Se va Ńine
seama de preŃurile practicate la momentul încheierii contractului, ceea ce înseamnă, că la
momentul predării bunului vânzătorul nu este în drept să mărească preŃul, iar cumpărătorul nu
poate să-l reducă. Dacă, în momentul încheierii contractului există un nivel uniform al
preŃului, de la care doar câŃiva vânzători deviază, acest nivel de preŃ va fi luat ca bază. Dacă
preŃurile diferă, valoarea medie a preŃului trebuie să fie calculată în baza preŃului practicat de
un vânzător care deŃine partea cea mai mare pe piaŃa în cauză. La stabilirea preŃului se va Ńine
cont şi de celelalte condiŃii ale contractului, cum sunt, de exemplu, locul livrării, calitatea,
cantitatea, ambalajul, cheltuielile de transport, asigurare etc.
Dacă, în momentul încheierii contractului nu există contracte similare şi părŃile nu
stipulează în contract preŃul mărfii sau modul de determinare a acestuia, se consideră că
părŃile s-au referit la un preŃ practicat la data livrării bunurilor.

953
 (3) În cazul în care părŃile au stipulat în contract, că preŃul mărfii se determină în
funcŃie de greutatea ei, stabilirea preŃului are loc pe baza greutăŃii nete a bunului. Prin
greutate netă, de obicei se înŃelege greutatea totală a mărfii, excluzându-se greutatea
ambalajului.
Prevederile alineatului 3 se aplică în cazul în care nici contractul, nici uzanŃele
aplicate nu stabilesc metoda de determinare a greutăŃii (netă sau brută) de care depinde preŃul
mărfii. De exemplu, dacă părŃile au convenit, că ambalajul va fi întors vânzătorului, atunci se
consideră că părŃile au convenit să plătească preŃul pentru greutatea netă.
Conform articolului 779, vânzătorul este obligat să predea cumpărătorului bunurile
ambalate dacă în contract nu a fost stipulat altfel.

Articolul 757. Termenul predării bunului.

(1) Vânzătorul trebuie să predea bunul:

a) la data stabilită în contract sau la data care poate fi dedusă din contract;
b) în orice moment în cursul perioadei stabilite în contract sau determinate prin
referire la contract, cu excepŃia cazului în care din împrejurări nu rezultă că alegerea
datei revine cumpărătorului;
c) într-un termen rezonabil calculat de la data încheierii contractului, în celelalte
cazuri.
(2) Contractul de vânzare-cumpărare se consideră încheiat cu clauze de
executare strict la data stabilită dacă din contract rezultă clar că, la încălcarea acestui
termen, cumpărătorul pierde interesul faŃă de executarea contractului.
(3) Vânzătorul poate executa contractul cu clauze de executare strict la data
stabilită, înainte de acest termen sau după el numai cu consimŃământul cumpărătorului.

(1) Predarea bunului constituie transmiterea materială a mărfii, adică punerea acesteia la
dispoziŃia cumpărătorului la locul convenit în contract.
(a) În ce priveşte momentul predării mărfii, articolul 757 a) face o distincŃie, după
cum momentul predării este o dată fixă sau o perioadă de timp.
În conformitate cu prevederile articolului 575 (2) al Codului civil, dacă în contractul
de vânzare-cumpărare este stabilită data la care trebuie livrată marfa, cumpărătorul nu poate
cere livrarea mărfii înainte de termen. Potrivit aceluiaş articol, vânzătorul poate livra marfa
înainte de termen, dacă cumpărătorul nu are nici un motiv temeinic pentru a refuza
executarea. Totuşi, dacă cumpărătorul respinge executarea anticipată, este obligat să-l
informeze imediat în acest sens pe vânzător şi să ia toate măsurile necesare pentru a evita
prejudicierea lui.
Chiar dacă în contract este stabilită data livrării mărfii, cumpărătorul este în drept să
solicite livrarea mărfii imediat în cazul în care vânzătorul se află în incapacitate de plată
(art.576 Codul civil).
În anumite cazuri, termenul de predare a lucrului vândut poate fi considerat esenŃial
de către cumpărător sau de ambele părŃi. Acest caracter este impus de destinaŃia bunului sau
prin voinŃa părŃilor. Caracterul esenŃial al termenului trebuie să rezulte din contract. El poate
rezulta, însă şi din împrejurări care sunt cunoscute de ambele părŃi. De exemplu, lucrul
vândul îl constituie o cantitate de brazi pentru pomul de iarnă.
De regulă, termenul de livrare a mărfii se stipulează în contract. PărŃile pot stabili o
dată fixă sau pot fi utilizate următoarele modalităŃi de stabilire a termenelor de livrare:
„livrarea prin promptă expediŃie”, ceea ce înseamnă expedierea mărfii în primele 15 zile de
la data încheierii contractului; „livrarea mărfii îndată ce este gata sau îndată ce este posibil”

954
– un astfel de termen se poate referi la o marfă, care urmează să fie fabricată fără, însă a se
depăşi termenul de 45 zile de la data încheierii contractului; „livrarea la începutul lunii” – se
înŃelege prima decadă din luna respectivă; „livrarea mărfii la mijlocul lunii” sau „livrarea la
sfârşitul lunii”, se înŃelege, că termenul este în decada a doua, respectiv a treia; „livrarea
mărfii în termenul de ....... sau de la ....... „ părŃile stabilind un termen sau mai multe, după
cum marfa se livrează odată sau de mai multe ori.
b) Dacă în contract este stabilită perioada în care trebuie să fie făcută predarea mărfii
sau dacă această perioadă poate fi determinată prin referire la contract, vânzătorul poate să
predea bunul în orice moment în cursul acestei perioade. Deci, vânzătorul este acel care
decide momentul predării bunului. ExcepŃie face situaŃia în care din împrejurări rezultă, că
alegerea datei revine cumpărătorului. De exemplu, dacă în contract s-a convenit, că livrarea
mărfii va avea loc în luna iulie, vânzătorul poate preda marfa la 1 iulie, dar şi la 31 iulie,
precum şi în orice zi lucrătoare a lunii iulie. Dacă alegerea datei livrării mărfii revine
vânzătorului, el este obligat să-l informeze pe cumpărător despre aceasta.
Alegerea datei revine cumpărătorului atunci când acesta trebuie să încheie contractul
de transport sau atunci când din cauza capacităŃilor limitate de depozitare a mărfurilor este
interesat în fixarea unei date exacte pentru preluarea mărfii.
În situaŃia în care se încheie un contract de vânzare-cumpărare internaŃională şi s-a
convenit, de exemplu, asupra clauzei FOB – INCOTERMS 2000 sau INCOTERMS 1990,
cumpărătorul este acela care va stabili data livrării mărfii.
c) Dacă în contractul de vânzare nu este indicată data livrării şi nici nu poate fi dedusă
din contract, precum şi în cazul când nu a fost stabilită o perioadă de livrare a mărfii şi nici nu
poate fi determinată prin referire la contract, vânzătorul trebuie să predea bunul într-un
termen rezonabil, calculat de la data încheierii contractului. În conformitate cu prevederile
articolului 575 a Codului civil, dacă în contractul de vânzare-cumpărare părŃile nu au stabilit
termenul de livrare a mărfii, cumpărătorul are dreptul să pretindă oricând livrarea, iar
vânzătorul trebuie să execute obligaŃia de livrare în termen de 7 zile din momentul cererii
cumpărătorului.
Ori de câte ori îndeplinirea obligaŃiei de predare este dependentă de o faptă a
cumpărătorului, termenul pentru executare începe să curgă din momentul când cumpărătorul
a săvârşit acea faptă. Dacă predarea mărfii este subordonată plăŃii uni acont, plata acontului
respectiv marchează începutul curgerii termenului de predare. În cazul unui contract de
vânzare-cumpărare internaŃională, atunci când sunt necesare permise sau licenŃe de import
sau export, termenul pentru îndeplinirea obligaŃiei de predare începe să curgă doar din
momentul obŃinerii autorizaŃiilor respective.
În cazul în care prestaŃia la care s-a obligat vânzătorul depinde de anumite prestaŃii
prealabile ce incumbă cumpărătorului, iar acesta din urmă nu şi-a îndeplinit obligaŃiile,
provocând astfel dificultăŃi substanŃiale în legătură cu producŃia, atunci vânzătorul este în
drept să modifice în mod corespunzător termenul de livrare şi să ceară despăgubiri pentru
daunele efectiv suportate după ce a informat cumpărătorul în timp util.
2) În aplicarea prezentului alineat este necesar a se Ńine cont de următoarele momente:
În primul rând, pentru aplicarea prezentei stipulaŃii nu este suficientă includerea în contract a
unui termen determinat de livrare a mărfii, de exemplu perioada între 1 şi 15 iulie 2003.
Pierderea interesului cumpărătorului trebuie să rezulte clar din contract. În al doilea rând,
vânzătorul nu este în drept să livreze marfa după expirarea termenului fixat, chiar dacă
cumpărătorul nu l-a informat în scris sau verbal despre renunŃarea la contract în legătură cu
încălcarea termenului de livrare. În al treilea rând, vânzătorul nu poate efectua o livrare
anticipată, fără acordul prealabil al cumpărătorului. În al patrulea rând, dacă vânzătorul nu
livrează marfa în termenul stabilit, cumpărătorul este în drept să refuze preluarea mărfii şi să
ceară despăgubiri în conformitate cu articolul 602 al Codului civil.

955
 3) În situaŃia stipulată la alineatul 3 este important de reŃinut, că vânzătorul trebuie să
notifice cumpărătorului data livrării mărfii şi să primească consimŃământul acestuia. Numai
după primirea consimŃământului cumpărătorului, vânzătorul va putea livra marfa anticipat
datei fixate în contract.

Articolul 758. ObligaŃiile vânzătorului de expediere a bunului.

(1) Dacă, în conformitate cu contractul, vânzătorul predă bunul către un cărăuş

şi dacă bunul nu este clar individualizat, potrivit contractului, prin aplicarea unui semn
distinctiv pe el, prin documentele de transport sau prin orice alt mijloc, vânzătorul
trebuie să transmită cumpărătorului un aviz de expediŃie care specifică bunul.
(2) Dacă este obligat să ia măsuri pentru transportul bunurilor, vânzătorul
trebuie să încheie contracte necesare pentru ca transportul să fie efectuat până la locul
prevăzut, cu vehicule adecvate circumstanŃelor şi în condiŃiile obişnuite pentru un astfel
de transport.
(3) Dacă nu este obligat să asigure bunul pe timpul transportării, vânzătorul
urmează să transmită, la cererea cumpărătorului, toată informaŃia de care dispune,
necesară pentru încheierea contractului de asigurare.

Conform prevederilor prezentului articol, obligaŃia vânzătorului de predare a mărfii

este însoŃită, în funcŃie de împrejurări, de anumite obligaŃii adiacente.
Prevederile alin.1 se aplică doar dacă sunt îndeplinite următoarele două condiŃii cumulative:
a) marfa este predată cărăuşului, indiferent cine a încheiat contractul de transport şi
b) bunul nu este clar individualizat prin aplicarea unui semn distinctiv pe el, prin
documentele de transport sau prin orice alt mijloc.
O altă cerinŃă este ca în contractul de vânzare-cumpărare să fie stipulat expres, că vânzătorul
nu este obligat odată cu predarea bunului să remită şi documentele referitoare la bun. Dacă o
asemenea stipulaŃie lipseşte, vânzătorul, în baza art.753, alin.2, este obligat să remită
concomitent cu predarea bunului şi documentele referitoare la marfă.
Termenul cărăuş este utilizat pentru diferite modalităŃi de transport: auto, feroviar, aerian,
maritim, fluvial.
Conform dispoziŃiilor alin.1, nu este obligatoriu ca mărfurile să fie individualizate. În cazul în
care bunurile sunt clar individualizate, vânzătorul nu este obligat să transmită cumpărătorului
un aviz de expediŃie. De asemenea, dacă bunul, chiar dacă nu este clar individualizat, dar se
predă cumpărătorului sau reprezentantului său autorizat, nu este necesară transmiterea unui
aviz de expediŃie.
Identificarea bunului este posibilă prin marcarea mărfii, care deseori se determină de părŃi în
contract prin clauza „ambalajul şi marcarea”, unde se stipulează: denumirea vânzătorului şi
cumpărătorului, numărul contractului, greutatea brută şi netă, instrucŃiunile referitoare la
păstrarea mărfii.
O altă metodă de identificare a mărfii o constituie includerea datelor necesare în documentele
de transport. Astfel, în conosament sau în scrisoarea de trăsură se include informaŃia
referitoare la vânzător şi cumpărător, la încărcătura transportată, cantitate şi felul ambalajului.
Dacă marfa primită de cărăuş este incompletă sau are defecte, în documentul de transport
trebuie introdusă informaŃia respectivă. În caz contrar se va considera că marfa a fost
recepŃionată în cantitatea şi de calitatea stipulată în contractul de vânzare-cumpărare.
Articolul nu stabileşte termenul în care vânzătorul trebuie să transmită cumpărătorului avizul
de expediŃie care specifică bunul. Dar, din principiile generale ale Codului civil rezultă că
vânzătorul este obligat să transmită avizul într-un termen rezonabil din data expedierii mărfii.

956
(2) Alin.2 al prezentului articol se referă la situaŃia când obligaŃia de încheiere a contractului
de transport revine vânzătorului. Se precizează expres, că vânzătorul trebuie să încheie anume
aşa contracte pentru ca transportul să fie efectuat până la locul prevăzut în contract, cu
vehicule adecvate circumstanŃelor şi în condiŃiile obişnuite pentru un astfel de transport.
Este posibil ca pentru transportarea mărfii la destinaŃie să fie utilizat un singur mijloc de
transport sau să fie încheiat un contract de transport multimodal. În ambele cazuri vânzătorul
este obligat să asigure transportarea mărfii până la locul predării acesteia cumpărătorului.
Reeşind din specificul mărfii, vânzătorul trebuie să aleagă cel mai adecvat mijloc de
transport. De asemenea, este obligat să încheie contractul de transport în condiŃii uzuale
pentru o atare expediere, adică vânzătorul trebuie să Ńină cont atât de preŃurile existente, cât şi
de practica încheierii unor contracte de transport.
(3) În baza alin.3 vânzătorul este obligat să transmită, la cererea cumpărătorului, toată
informaŃia de care dispune, necesară pentru încheierea contractului de asigurare. Această
obligaŃie revine vânzătorului numai în cazul existenŃei următoarelor condiŃii: a) vânzătorul nu
este obligat să asigure bunul pe timpul transportului şi b) cumpărătorul a solicitat
vânzătorului informaŃia.
Articolul nu precizează o anumită formă pentru solicitarea informaŃiei de către cumpărător,
prin urmare acesta poate solicita informaŃia atât verbal cât şi în formă scrisă.
În alin.3 nu se menŃionează termenul în care vânzătorul trebuie să transmită informaŃia
cumpărătorului. Este necesar de prevăzut acest termen în contractul de vânzare-cumpărare.
Dacă în contract părŃile nu au convenit asupra termenului prezentării informaŃiei, vânzătorul
trebuie să transmită informaŃia necesară cumpărătorului într-un termen rezonabil, astfel încât
acesta să poată încheia contractul de asigurare până la transportarea mărfii.

Articolul 759. Riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunului.

(1) Riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunului este transferat

cumpărătorului în momentul în care vânzătorul şi-a executat obligaŃiile contractuale
privind punerea bunului la dispoziŃia cumpărătorului dacă contractul nu prevede altfel.
(2) Când contractul de vânzare-cumpărare implică transportul bunului, iar
vânzătorul nu este obligat să-l predea într-un loc determinat, riscul se transferă
cumpărătorului de la remiterea bunului către primul cărăuş. Dacă vânzătorul este
obligat să-l predea într-un loc determinat, riscul se transferă cumpărătorului numai
după remiterea în acel loc a bunului către cărăuş. Dacă cumpărătorul a dat
vânzătorului instrucŃiuni asupra modului de transportare, iar vânzătorul s-a abătut de
la ele fără motiv întemeiat, atunci el este obligat să repare prejudiciul cauzat astfel.
(3) În cazul vânzării bunului pe parcurs, riscurile sunt transferate
cumpărătorului în momentul încheierii contractului dacă acesta nu prevede altfel.
(4) În cazul în care contractul este încheiat după predarea bunurilor, riscurile
cunoscute vânzătorului sau a căror existenŃă nu putea să nu o cunoscă la încheierea
contractului rămân ale vânzătorului.
(5) În cazul vânzării bunurilor determinate generic, riscul nu trece la
cumpărător anterior individualizării bunului.

(1) Aplicabil contractului de vânzare-cumpărare riscul este considerat pieirea sau

deteriorarea bunului ce constituie obiectul contractului, care au survenit independent de
voinŃa vânzătorului sau cumpărătorului, ca o consecinŃă a cazurilor neprevăzute sau a
circumstanŃelor de forŃă majoră.

957
 Prejudicierea mărfurilor în timpul transportării, legată de calităŃile mărfii (de ex.,
sticlă, legume, fructe etc.), de condiŃiile transportării (de ex., transportarea în platforme
descoperite a cărbunelui, prundişului, cerealelor etc.) şi de durata transportării, în practică
este recunoscută ca o diversitate a pieirii ocazionale sau a deteriorării mărfii.
Trecerea riscului de la vânzător la cumpărător depinde de momentul în care
vânzătorul şi-a îndeplinit obligaŃia de predare a bunului. În conformitate cu prevederile
art.760, obligaŃia de predare se consideră executată de vânzător în momentul predării bunului
către cumpărător sau către persoana indicată de el. Dacă vânzătorul urmează să predea bunul
la locul aflării lui, obligaŃia de predare se consideră executată în momentul punerii bunului la
dispoziŃia cumpărătorului sau a persoanei indicate de el. Dacă vânzătorul nu este obligat prin
contract să asigure transportarea bunului sau să-l predea la sediul cumpărătorului, se
consideră că vânzătorul a executat obligaŃia de predare la data remiterii bunului către cărăuş
sau oficiul poştal pentru a fi transportat la cumpărător, dacă contractul nu prevede altfel.
PărŃile pot prevedea în contract alte reguli de transmitere a riscurilor.
(2) Prevederile alin.2 se referă la cele mai frecvente cazuri întâlnite în practică, şi
anume atunci când contractul de vânzare-cumpărare prevede transportarea mărfii de către o
organizaŃie specializată de transport. Articolul nu specifică modalitatea de transport, ceea ce
înseamnă că se aplică tuturor categoriilor de transport, inclusiv transportului multimodal.
PărŃile au dreptul să stipuleze în contractul de vânzare-cumpărare un loc determinat
pentru predarea mărfii.
În lipsa unui acord între părŃile contractante referitor la momentul şi locul trecerii
riscului de la vânzător la cumpărător, în baza art.759, alin.2, riscul se transferă
cumpărătorului de la remiterea bunului primului cărăuş. Din formularea dată rezultă un şir de
consecinŃe care necesită să fie analizate. Întâi de toate se pune problema cine trebuie să
remită marfa cărăuşului şi cine trebuie să preia marfa la destinaŃie. Din conŃinutul articolului
rezultă, că aceste acŃiuni sunt efectuate de către vânzător şi cumpărător. În practică, însă, în
majoritatea cazurilor, pentru executarea contractului părŃile atrag terŃe persoane, iar marfa
care constituie obiectul contractului este transportată nu la cumpărător, dar la persoana
indicată de el, cu care cumpărătorul are relaŃii contractuale. Deaceea, termenii „vânzător” şi
„cumpărător” trebuie înŃeleşi mai larg, aceştea incluzând persoanele care execută de facto
contractul de vânzare-cumpărare şi care au stabilite raporturi juridice cu vânzătorul şi
cumpărătorul. Când vânzătorul transmite marfa primului cărăuş, se vor întocmi documentele
de transport necesare, iar momentul decisiv pentru transmiterea riscului este data întocmirii
documentului.
Este foarte important de stabilit momentul producerii riscului. Acest lucru este greu
de stabilit în cazul transportării mărfii în containere, când poate avea loc aşa-numita
deteriorare nevăzută a mărfii (umezirea, deteriorarea parŃială), momentul survenirii riscului
fiind necunoscut. Pentru rezolvarea acestei chestiuni se ia ca bază documentul de transport,
care conŃine caracteristica încărcăturii. Dacă în documentul de transport lipsesc asemenea
menŃiuni, se prezumă că marfa a fost transmisă cărăuşului fără vicii. Desigur, părŃile pot
prezenta şi alte dovezi. În situaŃiile mai dificile poate fi numită o expertiză.
Dacă în contractul de vânzare-cumpărare este stabilit un anumit loc pentru predarea
mărfii către cărăuş, atunci marfa trebuie transmisă în acel loc, deoarece numai atunci riscul se
transmite de la vânzător la cumpărător.
În situaŃia în care cumpărătorul a dat instrucŃiuni vânzătorului referitoare la modul de
transportare a mărfii, de exemplu a solicitat ca marfa să fie ambalată cu un ambalaj adecvat
sau să fie transportată cu un anumit mijloc de transport, atunci vânzătorul trebuie să se
conformeze acestor instrucŃiuni. În cazul când vânzătorul nu respectă instrucŃiunile
cumpărătorului, neavând un motiv întemeiat, atunci riscul pieirii sau deteriorării mărfii va fi

958
suportat de vânzător. Într-o asemenea situaŃie, vânzătorul va fi obligat să repare şi prejudiciul
cauzat astfel cumpărătorului.
(3) Alineatul 3 al articolului stabileşte momentul transmiterii riscurilor către
cumpărător în cazul vânzării bunurilor pe parcurs. O atare situaŃie este întâlnită de regulă în
cazul transportului multimodal sau al transportului pe mare, care durează mult şi poate apărea
necesitatea vânzării bunurilor pe parcurs.
În cazul vânzării bunului pe parcurs, riscurile sunt transferate cumpărătorului în
momentul încheierii contractului. Momentul încheierii contractului este cunoscut (data
încheierii contractului), pe când momentul survenirii riscului poate fi necunoscut,
deteriorarea mărfii transportate de cele mai multe ori se fixează la momentul sosirii la punctul
de destinaŃie. Acest aspect trebuie să se rezolve, Ńinându-se cont de dovezile părŃilor
contractante. PărŃile pot stipula în contract şi un alt moment de transmitere a riscurilor de la
vânzător la cumpărător.
(4) Dacă contractul este încheiat după predarea bunurilor, atunci toate riscurile care îi
sunt cunoscute vânzătorului sau a căror existenŃă nu putea să nu o cunoască rămân ale lui.
Aceste riscuri nu vor fi transmise cumpărătorului.
(5) În cazul în care obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl constituie bunurile
determinate generic, riscul va trece la cumpărător numai după individualizarea bunului.
Conform art.294, alin.2, bunul determinat generic se consideră bunul care posedă semnele
caracteristice tuturor bunurilor de acelaşi gen şi care se individualizează prin numărare,
măsurare, cântărire (a se vedea comentariul la art.294 (2)).

Articolul 760. Momentul executării obligaŃiei de predare a bunului

(1) ObligaŃia de predare a bunului se consideră executată în momentul:

a) predării bunului către cumpărător sau către persoana indicată de el;
b) punerii bunului la dispoziŃia cumpărătorului sau a persoanei indicate de el
dacă bunul urmează să fie predat la locul aflării lui. Bunul se consideră pus la dispoziŃia
cumpărătorului dacă este individualizat prin marcare sau în alt mod şi dacă este
pregătit de predare în termenul stabilit, iar cumpărătorul este informat despre aceasta
potrivit clauzei contractuale.
(2) Dacă din contract nu rezultă obligaŃia vânzătorului de a asigura transportarea
bunului sau predarea lui la locul aflării cumpărătorului, obligaŃia vânzătorului de a
preda bunul se consideră executată de la data predării bunului către cărăuş sau oficiul
poştal pentru a fi transportat la cumpărător dacă contractul nu prevede altfel.

(1) Momentul executării obligaŃiei de predare de către vânzător se stabileşte reeşind din
acele acŃiuni pe care trebuie să le îndeplinească şi depinde de locul executării obligaŃiei.
Dacă în contract este prevăzută obligaŃia vânzătorului de a transporta marfa până la sediul
cumpărătorului sau într-un loc indicat de cumpărător, momentul executării obligaŃiei se
consideră momentul predării mărfii către cumpărător sau către persoana indicată în locul
stabilit prin contract.
În contractul de vânzare-cumpărare poate fi prevăzută predarea mărfii către
cumpărător la locul aflării bunului, precum şi modalitatea şi termenii de predare. În această
situaŃie obligaŃia de predare se consideră executată din momentul punerii mărfii la dispoziŃia
cumpărătorului, adică din momentul predăii mărfii.
De momentul executării obligaŃiei de predare a bunului depinde transmiterea
riscurilor pieirii sau deteriorării fortuite a bunului.

959
 În conformitate cu p.b), alin.1 al prezentului articol, obligaŃia de predare a bunului se
consideră executată de vânzător în momentul punerii bunului la dispoziŃia cumpărătorului sau
a persoanei indicată de el, dacă bunul urmează a fi predat la locul aflării lui. Bunul se
consideră pus la dispoziŃia cumpărătorului şi în situaŃia când este pregătit pentru predare în
termenul stabilit. În acest caz, pentru ca bunul să se considere pus la dispoziŃia
cumpărătorului, trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: 1) bunul trebuie să fie pregătit
pentru predare. Bunul se consideră pregătit pentru predare dacă este individualizat.
Individualizarea bunului se poate face prin marcare, ambalare, întocmirea documentelor
referitoare la marfă sau prin alte mijloace, care permit stabilirea că bunul respectiv poate fi
predat în baza contractului respectiv. Dacă bunul nu este individualizat, se consideră că el nu
este pregătit pentru predare; 2) bunul trebuie să fie pregătit pentru predare în locul stabilit în
contract; 3) bunul este pregătit pentru predare la termenul stabilit în contract; 4) cumpărătorul
este anunŃat de către vânzător despre faptul că bunul este pregătit pentru predare. În unele
situaŃii obligaŃia unei asemenea informări poate să rezulte din conŃinutul contractului, de
exemplu când în contract nu este prevăzut termenul de executare a obligaŃiei de predare a
mărfii.
(2) Normele articolului 760 sunt dispozitive, motiv pentru care în cazul când din
contract nu rezultă obligaŃia vânzătorului de a transporta bunul sau de a-l preda la locul aflării
cumpărătorului, obligaŃia vânzătorului de predare a bunului se consideră executată în
momentul predării bunului către cărăuş sau oficiul poştal pentru a fi transportat la
cumpărător.
Predarea mărfii de către vânzător şi preluarea acesteia de către cumpărător trebuie
confirmată printr-un act de predare-primire, printr-o chitanŃă eliberată de cumpărător sau prin
alte modalităŃi.
În cazul predării bunului către cărăuş sau oficiul poştal, confirmarea preluării mărfii
de către aceştea se atestă prin documentele de transport sau prin chitanŃa poştală eliberată de
oficiul poştal. Data întocmirii documentelor menŃionate constituie momentul executării
obligaŃiei de predare a mărfii de către vânzător.

Articolul 761. RecepŃionarea bunului

(1) Cumpărătorul este obligat să efectueze acŃiuni care, în conformitate cu

uzanŃele, sunt necesare din partea lui pentru garantarea predării şi primirii bunului
dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) În cazurile când cumpărătorul, încălcând prevederile legii sau ale
contractului, nu recepŃionează sau refuză să recepŃioneze bunul, vânzătorul este în
drept să refuze executarea contractului.

Conform prevederilor art.753, obligaŃia de preluare a bunului este una din obligaŃiile
principale ale cumpărătorului. ObligaŃia cumpărătorului de recepŃionare a bunului este
corelată cu obligaŃia vânzătorului de predare a bunului.
Din prevederile prezentului articol rezultă, că recepŃionarea bunului include în sine
două elemente. Primul element constă în efectuarea de către cumpărător a acŃiunilor necesare
pentru garantarea predării bunului de către vânzător. Aceste acŃiuni constau în următoarele:
comunicarea adresei şi numelui persoanei căreia vânzătorul trebuie să-i transmită marfa;
încheierea contractelor de transport a mărfii, în cazul în care această obligaŃie îi revine
cumpărătorului în conformitate cu contractul; trimiterea reprezentantului său la sediul
vânzătorului, dacă în conformitate cu contractul marfa trebuie predată în acel loc, obŃinerea

960
licenŃelor pentru import, dacă aceasta este necesar, încheierea contractelor de asigurare etc.
Cumpărătorul trebuie să efectueze toate acŃiunile în conformitate cu uzanŃele stabilite.
Al doilea element constă în primirea bunului de către cumpărător. Cumpărătorul este
obligat să recepŃioneze bunul la data stabilită în contract. Dacă în contract nu este stabilită
data predării, bunul se va recepŃiona în conformitate cu prevederile art.757, 575 şi 576 ( a se
vedea textul şi comentariul articolelor).
În cazurile când cumpărătorul nu recepŃionează sau refuză să recepŃioneze bunul,
vânzătorul este în drept să refuze executarea contractului. Vânzătorul este în drept să ceară
despăgubiri în conformitate cu art.602, care prevede, că debitorul este Ńinut să-l
despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel, dacă nu dovedeşte că neexecutarea
obligaŃiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaŃiilor, inclusiv
executarea necorespunzătoare sau tardivă. În baza art.609, vânzătorul are posibilitatea de a
cere despăgubire în loc de prestaŃie, dar numai în cazul când a stabilit anterior, fără succes
cumpărătorului un termen rezonabil pentru executarea prestaŃiei. Aceste consecinŃe juridice
survin doar dacă cumpărătorul nu recepŃionează sau refuză să recepŃioneze marfa în pofida
faptului, că el este obligat să facă acest lucru în conformitate cu prevederile legii sau
contractului.
RecepŃionarea bunului în sensul prezentului articol nu înseamnă, că odată cu
recepŃionarea cumpărătorul atestă conformitatea mărfii cu condiŃiile contractuale sau renunŃă
la eventualele pretenŃii faŃă de vânzător ce Ńin de această neconformitate. În baza art.765
cumpărătorul care este comerciant trebuie să verifice sau să pună pe cineva să verifice bunul
într-un termen atât de scurt, cât permit împrejurările, iar în cazul constatării viciilor, să-l
informeze neîntârziat pe vânzător.

Articolul 762. Vinderea bunului către mai multe persoane.

Dacă vânzătorul a vândut unul şi acelaşi bun mobil mai multor persoane, prioritate are
cumpărătorul în a cărui posesiune a fost dat bunul, iar dacă bunul nu a fost dat nici
unuia din ei, prioritate are cumpărătorul cu care primul s-a încheiat contractul.

Articolul dat reglementează situaŃia când vânzătorul vinde unul şi acelaşi bun mai multor
persoane. Introducerea unui asemenea articol a fost dictată de existenŃa unor asemenea
situaŃii în practică, fiind necesare şi unele soluŃii. Astfel, norma dată propune două soluŃii în
dependenŃă de faptul dacă bunul a fost transmis în posesiune sau nu. În cazul în care bunul
vândut mai multor persoane este transmis în posesiune, prioritate are cumpărătorul care
posedă bunul. Prin urmare, proprietar va deveni posesorul bunului, indiferent de faptul cu
care dintre cumpărători s-a încheiat mai întâi contractul de vânzare-cumpărare. Această
stipulaŃie este în concordanŃă cu prevederile art.321, alin.1, care menŃionează, că dreptul de
proprietate este transmis dobânditorului în momentul predării bunului mobil, dacă legea sau
contractul nu prevede altfel.
În situaŃia în care bunul care a fost vândut mai multor persoane nu a fost remis nici uneia din
ei, prioritate se acordă cumpărătorului cu care primul s-a încheiat contractul. Prin urmare, în
acest caz, proprietar va deveni cumpărătorul cu care primul s-a încheiat contractul de
vânzare-cumpărare.
De remarcat, că acest articol se referă doar la bunurile mobile.

Articolul 763. Viciile materiale ale bunului.

961
 (1) Vânzătorul este obligat să predea bunul fără vicii materiale.
(2) Este fără vicii materiale bunul, care la transferarea riscurilor, are
caracteristicile convenite. În cazul în care nu s-a convenit asupra caracteristicilor, bunul
nu are vicii dacă:
a) corespunde destinaŃiei stabilite în contract;
b) corespunde utilizării obişnuite şi prezintă caracteristici care există în mod
obişnuit la bunuri de acelaşi fel şi pe care cumpărătorul le poate aştepta conform
specificaŃiilor publice ale vânzătorului, producătorului sau ale reprezentanŃilor
acestora, îndeosebi prin reclamă, cu excepŃia cazului în care specificaŃiile nu pot
influenŃa decizia de cumpărare.
(3) Există vicii materiale şi atunci când asamblarea convenită contractual a fost
realizată defectuos de către vânzător sau de către ajutoarele lui, precum şi atunci când
bunul trebuie asamblat de cumpărător şi acesta îl asamblează defectuos din cauza
indicaŃiilor de asamblare eronate.
(4) Există viciu material şi în cazul în care vânzătorul nu predă numai o parte a
bunului, un alt bun, bunul într-o cantitate mai mică decât cea convenită sau când este
viciată numai o parte a bunului, cu excepŃia cazurilor când viciul nu exercită o influenŃă
substanŃială asupra utilizării bunului.

(1) Prezentul articol stipulează expres obligaŃia vânzătorului de a preda bunul fără
vicii materiale. Viciile mărfii constituie lipsa unei însuşiri inerente mărfii predate, care o face
improprie destinaŃiei ori folosirii normale sau îi micşorează valoarea sau valoarea de
întrebuinŃare.
Vânzătorul poartă răspundere numai dacă viciile existau în momentul vânzării.
ExistenŃa viciilor în momentul vânzării nu trebuie confundată cu existenŃa în acest moment a
defectelor, adică a manifestărilor exterioare ale viciilor. În momentul vânzării trebuie să
existe viciile (cauza), chiar dacă defectele (efectul) apar ulterior acestui moment. De
exemplu, în momentul vânzării televizorul cumpărat funcŃionează, iar după câteva zile,
datorită unor vicii de fabricaŃie, se defectează.
Cumpărătorul este în drept să înainteze pretenŃii vânzătorului îndată ce a descoperit
viciile bunului nedeclarate de acesta până în termenul stabilit în contract (art.783, alin. (1)).
Dacă în contract nu a fost stabilit un termen de înaintare a pretenŃiilor, dreptul la acŃiune al
cumpărătorului este de 6 luni în cazul bunurilor mobile şi cel mult un an în cazul bunurilor
imobile.
(2) Scopul şi sensul acestui articol este de a stabili criteriile cu ajutorul cărora se
determină dacă marfa livrată corespunde stipulaŃiilor contractuale. Acest lucru are o
importanŃă deosebită, deoarece deseori în practică comercianŃii nu stipulează unele clauze,
considerându-le absolut evidente. În acelaşi timp sunt situaŃii când în timpul executării
contractului apar unele probleme, deoarece părŃile au înŃeles diferit unul şi acelaş lucru.
Conform prevederilor prezentului articol este considerat fără vicii materiale bunul
care în momentul transferului riscurilor corespunde caracteristicilor convenite de părŃi. Pentru
situaŃia în care părŃile nu au convenit asupra caracteristicilor, se consideră că bunul nu are
vicii dacă:
a) corespunde destinaŃiei stabilite în contract;
b) corespunde utilizării obişnuite şi prezintă caracteristici care există în mod obişnuit
la bunuri de acelaşi fel şi pe care cumpărătorul le poate aştepta, Ńinând cont de felul bunului.
În primul rând, bunul trebuie să corespundă destinaŃiei stabilite în contract. Astfel,
dacă bunul nu poate fi utilizat într-un anumit scop, care a fost comunicat expres sau tacit
vânzătorului la încheierea contractului, se consideră că el nu corespunde contractului. O
situaŃie similară există şi atunci când în contract este stipulat detaliat modul în care

962
cumpărătorul intenŃionează să utilizeze bunul dat. O asemenea descriere este necesară atunci
când cumpărătorul nu cunoaşte de ce calităŃi trebuie să dispună bunul de care are nevoie, dar
expune foarte clar scopurile pentru care intenŃionează să folosească bunul dat.
Deoarece norma dată se aplică atât situaŃiilor când destinaŃia bunului este prevăzută
expres în contract, cât şi cazurilor când vânzătorul a fost informat tacit, o importanŃă
deosebită revine procesului negocierilor, corespondenŃa partenerilor din perioada
precontractuală, precum şi alte împrejurări care ar demonstra că vânzătorul a primit
informaŃia referitoare la scopul pentru care cumpărătorul cumpără marfa. Este important de
remarcat, că informaŃia referitoare la scopul utilizării bunului de către cumpărător să fie
comunicată vânzătorului până la momentul încheierii contractului sau, cel târziu, în acest
moment, în caz contrar cumpărătorul nu poate invoca necorespunderea destinaŃiei bunului.
În practică se utilizează destul de frecvent vânzarea după mostră. Mostra, cunoscută şi
sub denumirea de model sau eşantion, este o parte reprezentativă de dimensiuni reduse, fără
utilizări uzuale sau un exemplar complet al mărfii care formează obiectul contractului. Prin
încheierea contractului, mostra asupra căreia s-a convenit devine mostră contractuală, de
referinŃă. În cazul vânzării după mostră, marfa trebuie să prezinte caracteristicile mostrei.
Conform prevederilor prezentului articol se consideră, că bunul predat nu are vicii,
dacă corespunde caracteristicilor pe care cumpărătorul le poate aştepta conform specificaŃiilor
publice ale vânzătorului, producătorului sau ale reprezentanŃilor acestora, îndeosebi, prin
reclamă. ExcepŃie face cazul în care specificaŃiile nu pot influenŃa decizia de cumpărare.
łinem să remarcăm, însă, că este bine cunoscută simpla exagerare în scop de reclamă a
calităŃilor mărfurilor oferite spre vânzare. Uneori chiar lauda excesivă a mărfurilor a fost
privită de judecători cu o anumită toleranŃă. Este vorba de acel „dolus bonus” cunoscut de
dreptul roman, care face parte din arta de a vinde.
(3) În conformitate cu alin. 3 al prezentului articol, bunul este cu vicii materiale şi
atunci când asamblarea a fost realizată defectuos fie de către vânzător sau ajutoarele lui, fie
de către cumpărător din cauza indicaŃiilor de asamblare eronate ale cumpărătorului. În cazul
în care bunul vândut nu este asamblat, vânzătorul este obligat să anexeze bunului
instrucŃiunile necesare în vederea asamblării acestuia de către cumpărător. Dacă de către
cumpărător au fost respectate prevederile instrucŃiunii şi ca rezultat a obŃinut o asamblare
defectuoasă, se consideră că bunul este cu vicii materiale.
(4) Alin. 4 enumeră situaŃiile în care se consideră că bunul este predat cu vicii, şi
anume:
- vânzătorul predă numai o parte a bunului;
- vânzătorul predă un alt bun;
- vânzătorul predă bunul într-o cantitate mai mică decât cea convenită;
- când bunul transmis este viciat parŃial.
ExcepŃie face cazul când viciul nu exercită o influenŃă substanŃială asupra utilizării bunului.

Articolul 764. Viciile de natură juridică

Vânzătorul este obligat să predea bunul fără vicii de natură juridică (liber de
drepturile unui terŃ asupra lui), cu excepŃia cazului când cumpărătorul a consimŃit să
încheie contractul cunoscând drepturile terŃului asupra bunului. Se consideră viciu de
natură juridică şi situaŃia în care în registrul bunurilor imobile este înscris un drept
inexistent.

Prin viciu de natură juridică se înŃelege dreptul sau pretenŃia unui terŃ asupra bunului.

963
 Art.764 se referă la dreptul de proprietate a unui terŃ sau la dreptul de folosire a
bunului, avându-se în vedere atât drepturile existente, cât şi eventualele pretenŃii ulterioare,
care se află în stadiu de precăutare.
Este important de menŃionat, că articolul reglementează numai raporturile dintre
vânzător şi cumpărător, dar nu şi între cumpărător şi terŃa persoană.
ObligaŃiei vânzătorului de predare a bunului fără vicii de natură juridică îi corespunde
dreptul cumpărătorului de a prelua marfa fără asemenea vicii. Cumpărătorul este în drept să
ceară vânzătorului îndeplinirea acestei obligaŃii.
O importanŃă deosebită o are momentul în care marfa trebuie să fie liberă de orice
drept sau pretenŃie a unui terŃ. Din conŃinutul articolului rezultă, că este vorba de momentul
predării bunului, iar nu de momentul încheierii contractului. Dacă în momentul încheierii
contractului marfa era liberă de drepturile sau pretenŃiile unui terŃ, nu s-a pus problema
viciilor de natură juridică. Dacă ulterior încheierii contractului apar asemenea drepturi sau
pretenŃii se consideră că vânzătorul nu şi-a onorat obligaŃiile prevăzute de art.764. Drepturile
şi pretenŃiile terŃilor asupra bunurilor care apar ulterior predării mărfii nu sunt luate în
considerare.
Dacă vânzătorul nu-şi onorează obligaŃia stipulată în art.764 şi predă bunul cu vicii de
natură juridică, atunci cumpărătorul este în drept în baza art.735 al Codului civil să solicite
rezoluŃiunea contractului.
Conform prevederilor art.764 cumpărătorul poate să consimtă să primească marfa cu
vicii de natură juridică, însă nu se stabileşte forma în care trebuie exprimat acordul
cumpărătorului. Din conŃinutul articolului se înŃelege, că nu este obligatoriu acordul expres al
cumpărătorului. El poate fi exprimat şi prin acŃiuni concludente, de exemplu, prin preluarea
bunului de către cumpărător chiar şi în cazul în care el cunoaşte existenŃa drepturilor sau
pretenŃiilor unui terŃ asupra bunului.
Dreptul terŃilor asupra bunului predat poate avea un caracter diferit, putând rezulta
dintr-un contract de locaŃiune, arendă, gaj. Astfel, dacă bunul care constituie obiect al
contractului de vânzare-cumpărare este închiriat, atunci în baza art.900 al codului civil,
cumpărătorul se subrogă locatorului în drepturile şi obligaŃiile ce decurg din locaŃiune. O
asemenea situaŃie este şi în cazul arendei, fapt ce rezultă din art.911, alin3 al Codului civil. În
privinŃa gajului, în conformitate cu prevederile art.459 al Codului civil, mărfurile care se află
în circulaŃie şi în proces de prelucrare, înstrăinate de debitorul gajist încetează a fi obiect al
gajului în momentul trecerii dreptului de proprietate asupra lor către persoana care le-a
cumpărat.
Conform articolului 764 este considerat viciu de natură juridică şi cazul în care în
registrul bunurilor imobile este înscris un drept inexistent. Poate fi situaŃia când în registrul
bunurilor imobile este înscris un drept de uzufruct, gaj, superficie, dar în realitate aceste
drepturi să nu existe.

Articolul 765. ObligaŃia de verificare a calităŃii bunului şi primirea bunului viciat.

(1) Drepturile cumpărătorului în privinŃa viciilor sunt excluse dacă, în momentul

încheierii contractului, cunoştea aceste vicii.
(2) Cumpărătorul poate beneficia numai atunci de drepturile care rezultă din
viciul pe care nu l-a cunoscut în urma unei culpe grave când vânzătorul a trecut sub
tăcere în mod dolosiv viciul sau a preluat o garanŃie pentru existenŃa unei caracteristici.
(3) Cumpărătorul care este comerciant trebuie să verifice sau să pună pe cineva
să verifice bunul într-un termen atât de scurt cât permit împrejurările, iar în cazul
constatării viciilor, să-l informeze neîntârziat pe vânzător.

964
 (4) Cumpărătorul pierde dreptul de a invoca viciul dacă nu l-a comunicat
vânzătorului într-un termen rezonabil din momentul în care a constatat sau trebuia să
constate viciul şi felul lui. Vânzătorul nu poate invoca dispoziŃiile prezentului alineat
dacă a trecut sub tăcere în mod dolosiv viciul.
(5) Vânzătorul nu poate invoca o înŃelegere prin care drepturile cumpărătorului
sunt excluse sau limitate ca urmare a unui viciu dacă a trecut sub tăcere în mod dolosiv
viciul sau a preluat o garanŃie pentru existenŃa unei caracteristici.
(6) Dacă prin lege sau contract, este obligat să controleze calitatea bunului,
vânzătorul trebuie să prezinte cumpărătorului dovezi de efectuare a controlului calităŃii
bunului.

(1) În cazul în care cumpărătorul în momentul încheierii contractului cunoştea viciile

bunului şi a cumpărat bunul, se consideră că el a acceptat bunul cu vicii. Prin urmare, într-o
asemenea situaŃie, vânzătorul nu poartă răspundere pentru viciile bunului. Cumpărătorul
poate să-şi exercite drepturile sale în privinŃa viciilor numai dacă în momentul încheierii
contractului nu a cunoscut aceste vicii.
(2) Cumpărătorul poate beneficia de drepturile sale în privinŃa viciilor pe care nu le-a
cunoscut numai dacă această necunoaştere se datorează unei culpe grave a vânzătorului când
acesta a trecut sub tăcere viciul sau când vânzătorul a garantat existenŃa unei caracteristici a
bunului. În situaŃia în care atât cumpărătorul cât şi vânzătorul nu au cunoscut existenŃa
viciilor, cumpărătorul nu poate beneficia de drepturile sale în privinŃa viciilor.
(3) Alineatul 3 al articolului comentat se referă numai la cumpărătorii care au calitatea
de comerciant. Cumpărătorul fie personal, fie prin intermediul unui reprezentant trebuie să
verifice marfa într-un termen foarte scurt, reieşind din împrejurări. Aceasta înseamnă, că el
recepŃionând mărfurile trebuie să acŃioneze destul de operativ. Deşi articolul stipulează că,
cumpărătorul trebuie să verifice mărfurile într-un termen foarte scurt, nu stabileşte cerinŃele şi
procedura verificării. Acest fapt duce la concluzia că verificarea mărfii trebuie efectuată de
către cumpărător în volumul şi condiŃiile uzuale şi raŃionale în asemenea circumstanŃe.
De regulă cumpărătorul nu este obligat să verifice marfa în aşa fel încât să descopere
eventualele defecte. Volumul şi modalitatea verificării raŃionale a mărfii depinde în primul
rând de condiŃiile contractului, uzanŃele comerciale, particularităŃile bunului şi relaŃiile dintre
părŃile contractante. Uneori împrejurările petrecerii verificării mărfii influenŃează stabilirea a
ce este posibil în situaŃia concretă. De exemplu, dacă din motive obiective, cumpărătorul nu
poate verifica marfa primită în corespundere cu uzanŃele existente datorită lipsei mijloacelor
tehnice, nu se poate de spus că el nu-şi îndeplineşte obligaŃia de verificare a mărfii.
În cazul când cumpărătorul în urma verificării mărfii a constatat existenŃa viciilor,
este obligat să-l informeze neîntârziat pe vânzător. Aceasta înseamnă că, imediat cum au fost
descoperite viciile, cumpărătorul trebuie să-l anunŃe pe vânzător.
Poate fi, însă şi situaŃia când vânzătorul personal sau reprezentantul său este prezent
în momentul verificării mărfii, luând cunoştinŃă de existenŃa viciului chiar în timpul
verificării.
(4) Cumpărătorul trebuie să anunŃe vânzătorul despre constatarea viciului într-un
termen rezonabil, în caz contrar pierde dreptul de a invoca viciul. Este important ca în
reclamaŃie cumpărătorul să enumere concret viciile descoperite, de exemplu, după caz să fie
menŃionat că marfa a fost livrată într-o cantitate mai mică sau calitatea mărfii livrate nu
corespunde celei prevăzute în contract. Prezentul articol nu stabileşte conŃinutul reclamaŃiei,
deoarece în multe cazuri atât forma cât şi conŃinutul reclamaŃiei, dacă în contract nu este
stabilit expres, va depinde de particularităŃile mărfii, relaŃiile dintre părŃile contractante,
uzanŃele comerciale. Important este ca reclamaŃia să ajungă la vânzător şi să prevadă expres
în ce constă viciul mărfii.

965
 La fel, articolul dat nu prevede un termen concret în care cumpărătorul trebuie să
prezinte reclamaŃia vânzătorului. Potrivit art.783 (2), dacă în contract nu este stabilit un
termen, pretenŃiile pot fi înaintate de cumpărător în cel mult şase luni din ziua predării
bunului mobil şi în cel mult un an în privinŃa bunului imobil.
Totuşi, dacă vânzătorul a trecut sub tăcere în mod dolosiv viciul, nu poate invoca
dispoziŃiile prezentului alineat.
(5) Dacă între vânzător şi cumpărător există o înŃelegere prin care drepturile
cumpărătorului sunt excluse sau limitate, această înŃelegere nu poate fi invocată de
cumpărător în următoarele două situaŃii:
- când vânzătorul a trecut sub tăcere în mod dolosiv viciul;
- când vânzătorul a preluat o garanŃie pentru existenŃa unei caracteristici a mărfii.
(6) Alineatul 6 al prezentului articol stabileşte obligaŃia vânzătorului de a controla
calitatea bunului înainte de livrare în următoarele două cazuri:
a) când acest lucru este stipulat în contract;
b) când acest lucru este stabilit de lege.
Dacă vânzătorul este obligat să verifice calitatea bunului, atunci odată cu predarea
mărfii el trebuie să prezinte şi documentele care confirmă efectuarea controlului. Aceste
documente pot fi: actul de verificare, certificatul de calitate etc.
Pentru identificarea rezultatelor controlului calităŃii de către vânzător şi cumpărător şi
în scopul preîntâmpinării disputelor referitoare la aprecierea calităŃii, este necesar ca
modalitatea şi condiŃiile efectuării controlului calităŃii mărfii să fie similare pentru ambele
părŃi. În situaŃia în care conform documentelor de standardizare sunt admise câteva metode de
efectuare a controlului calităŃii mărfii, atunci părŃile trebuie să stipuleze expres în contract
care din acestea va fi aplicată pentru efectuarea controlului. Dacă în contract nu există o
asemenea prevedere, atunci vânzătorul va alege singur metoda de control, iar cumpărătorul va
fi obligat să aplice aceeaşi metodă ca şi vânzătorul.
Verificarea calităŃii bunului de către vânzător constituie o obligaŃie accesorie predării
mărfii.

Articolul 766. ObligaŃia vânzătorului în cazul evicŃiunii

(1) Dacă un terŃ, în temeiul dreptului său asupra unui bun apărut înainte de
încheierea contractului de vânzare-cumpărare, intentează o acŃiune de evicŃiune
împotriva cumpărătorului, acesta din urmă este obligat să atragă în calitate de copârât
pe vânzător şi poate opune terŃului toate excepŃiile care le-ar fi putut opune vânzătorul.
(2) Neatragerea vânzătorului în calitate de copârât îl eliberează pe acesta de
răspundere faŃă de cumpărător dacă va dovedi că atragerea sa ar fi prevenit evicŃiunea
cumpărătorului.

(1) Alineatul 1 al articolului comentat prevede expres obligaŃia cumpărătorului de a

atrage vânzătorul în calitate de copârât în acŃiunea de evicŃiune înaintată de către un terŃ
împotriva cumpărătorului. Este necesar de remarcat, că este vorba de obligaŃia şi nu de
dreptul cumpărătorului de a atrage în calitate de copârât pe vânzător. Cumpărătorului îi revine
obligaŃia nu numai să anunŃe vânzătorul ca parte a contractului de vânzare-cumpărare, dar şi
să-l atragă în calitate de copârât în proces.
Vânzătorul, în baza art.67, alin.1 al Codului de procedură civilă al Republicii
Moldova, ca persoană interesată într-un proces pornit între alte persoane, poate interveni în el
alături de reclamant sau de pârât până la închiderea dezbaterilor judiciare în orice instanŃă
dacă hotărârea pronunŃată ar putea să influenŃeze drepturile sau obligaŃiile lui faŃă de una din

966
părŃi. Astfel, vânzătorul este intervenientul accesoriu, adică intervenientul care nu formulează
pretenŃii proprii asupra obiectului litigiului. Pentru a interveni în proces, vânzătorul depune o
cerere în care demonstrează interesul intervenŃiei, menŃionând cărei părŃi se va alătura. Copia
de pe cerere se înmânează ambelor părŃi (art.67, alin.2 Codul de procedură civilă al
Republicii Moldova). La rândul său, vânzătorul anunŃat de către cumpărător sau aflând despre
proces, este obligat să participe în proces până la închiderea dezbaterilor judiciare în orice
instanŃă.
Vânzătorul poate fi introdus în proces şi la cererea uneia dintre părŃi sau din oficiul
instanŃei (art.67, alin.3 Codul de procedură civilă al Republicii Moldova).
Vânzătorul, participând în proces, are drepturile procedurale ale părŃii căreia i se
alătură (cumpărătorului), cu excepŃia dreptului de a modifica temeiul şi obiectul acŃiunii, de a
majora sau reduce cuantumul pretenŃiilor din acŃiune, precum şi de a renunŃa la acŃiune, de a
recunoaşte acŃiunea sau de a încheia tranzacŃie, de a înainta acŃiune reconvenŃională sau de a
cere executarea silită a hotărârii, încheierii sau deciziei judecătoreşti (art.68 CPC). Vânzătorul
este interesat să prezinte pretenŃii pe marginea cerinŃelor acŃiunii de evicŃiune înaintate
cumpărătorului, deoarece în cazul înstrăinării bunului, cumpărătorul poate solicita restituirea
preŃului platit pentru bunul cumpărat.
(2) Alineatul 2 al prezentului articol prevede consecinŃa neatragerii vânzătorului în
calitate de copârât în proces şi anume eliberarea acestuia de răspundere faŃă de cumpărător cu
condiŃia să demonstreze că atragerea sa ar fi prevenit evicŃiunea cumpărătorului.

Articolul 767. Răspunderea vânzătorului în cazul evicŃiunii cumpărătorului.

În cazul evicŃiunii cumpărătorului în baza drepturilor unui terŃ asupra bunului

care s-au constituit înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare,
vânzătorul repară prejudiciul cauzat cumpărătorului. Aceste prevederi nu se aplică
dacă cumpărătorul a consimŃit cumpărarea bunului grevat cu drepturi ale terŃului,
conform art.764.

În baza prezentului articol, vânzătorul este obligat să repare prejudiciul cauzat

cumpărătorului, cu respectarea următoarelor condiŃii:
a) în primul rând bunul să poată fi luat cumpărătorului în baza legii, de exemplu
atunci când bunul care a fost cumpărat era gajat de către vânzător şi se realizează
dreptul de gaj al creditorului;
b) temeiul legal al terŃului de a lua bunul de la cumpărător să fi apărut până la
momentul executării obligaŃiei de predare a bunului;
c) vânzătorul nu poate demonstra că, cumpărătorul cunoştea sau nu putea să nu
cunoască existenŃa drepturilor terŃului asupra bunului;
d) în cazul existenŃei unei acŃiuni de evicŃiune împotriva cumpărătorului înaintată de
către un terŃ vânzătorul este atras în calitate de copârât;
la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul nu cunoştea existenŃa
drepturilor unui terŃ asupra bunului cumpărat

Articolul 768. Remedierea.

(1) În cazul în care bunul prezintă vicii, cumpărătorul poate cere remedierea,
solicitând înlăturarea viciului sau livrarea unui bun fără viciu.

967
 (2) Vânzătorul suportă cheltuielile de remediere utile, în deosebi cheltuielile de
transport, de drum, de executare a lucrărilor şi de procurare a materialelor.
(3) Vânzătorul poate refuza remedierea viciilor dacă aceasta necesită cheltuieli
neproporŃional de mari.
(4) În cazul în care în locul remedierii viciilor livrează un bun fără viciu,
vânzătorul poate cere cumpărătorului restituirea bunului cu vicii în conformitate cu
regulile privind efectele rezoluŃiunii contractului.

(1) Prezentul articol reglementează situaŃia în care bunul livrat prezintă vicii. Viciile mărfii
constituie lipsa unei însuşiri inerente mărfii predate, care o face improprie destinaŃiei ori
folosirii normale sau îi micşorează valoarea sau valoarea de întrebuinŃare.
În acest caz vânzătorul a încălcat prevederile art.763 (1), care prevede obligaŃia
vânzătorului de a preda bunul fără vicii materiale. Dacă bunul predat prezintă vicii,
cumpărătorul este în drept să ceară remedierea, având opŃiunea de a alege între a solicita
înlăturarea viciului sau livrarea unui bun fără viciu. Însă, consecinŃele juridice prevăzute
de art.768 apar numai în cazul în care cumpărătorul nu a cunoscut existenŃa viciilor la
bunul cumpărat. Vânzătorul este obligat să-l anunŃe pe cumpărător atât despre viciile
aparente, cât şi despre viciile ascunse ale mărfii. O asemenea situaŃie poate să rezulte din
însăşi caracterul vânzării, de exemplu atunci când obiect al vânzării sunt bunuri care deja
au fost în circulaŃie sau vânzarea bunurilor în regim de solduri.
Legea Nr.105-XV din 13.03.2003 privind protecŃia consumatorilor, în art.13 (1) prevede
că remedierea gratuită a deficienŃelor apărute la produs, înlocuirea gratuită sau restituirea
contravalorii produsului în cadrul termenului de garanŃie sau termenului de valabilitate,
deficienŃe care nu sunt imputabile consumatorului, se face necondiŃionat de către vânzător
într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaŃiei de către
consumator sau în termenul stabilit în contract.
(2) În situaŃia în care cumpărătorul solicită înlăturarea viciului, vânzătorul va înlătura
viciul, suportând toate cheltuielile utile.
(3) Totuşi, dacă remedierea viciilor necesită cheltuieli neproporŃional de mari,
vânzătorul este în drept să refuze remedierea viciilor. În acest caz vânzătorul va fi obligat să
livreze un bun fără viciu. Cheltuielile neproporŃional de mari pot fi constituite din cheltuielile
de transport, de deplasare a specialiştilor la faŃa locului şi cazarea acestora, de executare a
lucrărilor de remediere şi de procurare a materialelor etc. Dacă aceste cheltuieli sunt mai mari
decât cheltuielile pe care le-ar suporta vânzătorul în cazul înlocuirii bunului viciat cu un bun
fără vicii, este rezonabil ca vânzătorul să renunŃe la remedierea viciilor.
(4) În cazul în care vânzătorul livrează un bun fără vicii, el este în drept să ceară şi să
primească înapoi de la cumpărător bunul cu vicii în conformitate cu regulile privind efectele
rezoluŃiunii contractului. Efectele rezoluŃiunii sunt prevăzute în art.738.
Conform art. 771, cumpărătorul poate cere o reducere a preŃului în volumul echivalent
cheltuielilor de remediere a viciului şi să înlăture singul viciile bunului.
În baza art.770, dacă nu poate restitui vânzătorului bunul în starea în care l-a primit,
cumpărătorul pierde dreptul de a cere vânzătorului predarea unor bunuri de înlocuire, cu
excepŃia cazurilor în care imposibilitatea de restituire a bunurilor se datorează acŃiunii sau
inacŃiunii vânzătorului sau inutilităŃii bunurilor.

Articolul 769. DispoziŃii speciale privind rezoluŃiunea şi repararea prejudiciului.

968
 În afară de cazurile prevăzute de art.617, nu este necesară stabilirea unui termen
când vânzătorul a respins remedierea viciilor sau când o modalitate de remediere nu a
reuşit sau nu i se poate pretinde cumpărătorului. O remediere se consideră ca fiind
nereuşită, după a doua încercare fără succes, dacă din felul bunului sau al viciului sau
din comportamentul vânzătorului nu rezultă altfel.

Prezentul articol prevede expres, că este necesară stabilirea unui termen pentru remedierea
viciilor numai în cazurile prevăzute de art.617 (a se vedea art.617 şi comentariul la el). În
celelalte cazuri, dacă vânzătorul a respins remedierea viciilor sau când o modalitate de
remediere nu a reuşit sau nu i se poate pretinde cumpărătorului, nu este necesară stabilirea
unui termen pentru remedierea viciilor. Norma comentată dă şi definiŃia remedierii
nereuşite.

Articolul 770. Efectele imposibilităŃii de restituire a bunului.

(1) Dacă nu poate restitui vânzătorului bunurile în starea în care le-a primit,
cumpărătorul pierde dreptul de a declara rezoluŃiunea contractului sau de a cere
vânzătorului predarea unor bunuri de înlocuire, cu excepŃia cazurilor în care
imposibilitatea de restituire a bunurilor se datorează acŃiunii sau inacŃiunii
vânzătorului ori inutilităŃii bunurilor dacă alterarea lor este o consecinŃă a nerespectării
condiŃiilor de predare (inclusiv de ambalare) ori dacă bunurile au fost utilizate până a
se constata neconformitatea lor.
(2) Pierderea de către cumpărător a dreptului de a declara rezoluŃiunea
contractului sau de a cere vânzătorului predarea bunurilor de înlocuire nu afectează
dreptul lui la alte mijloace de protecŃie juridică prevăzute de lege sau de contract.

(1) RezoluŃiunea este desfiinŃarea cu efect retroactiv a contractului cu titlu de sancŃiune la

cererea părŃii care şi-a executat culpabil obligaŃiile ce-i revin.
În cazul în care cumpărătorul nu poate restitui vânzătorului bunul în starea în care l-a
primit, este lipsit de dreptul de a cere rezoluŃiunea contractului sau predarea unui bun de
înlocuire. Se are în vedere situaŃia în care din imprudenŃă sau intenŃionat cumpărătorul a
cauzat bunului şi alte vicii. Chiar dacă nu poate restitui vânzătorului bunul în starea în care l-
a primit, cumpărătorul nu pierde dreptul de a cere rezoluŃiunea contractului sau predarea unui
bun de înlocuire în cazul în care imposibilitatea de restituire se datorează:
a) acŃiunii sau inacŃiunii vânzătorului. De exemplu vânzătorul a încercat să înlăture
viciile, dar ca rezultat a cauzat şi alte vicii bunului, sau cumpărătorul a anunŃat vânzătorul
despre existenŃa viciilor şi l-a informat, că înlăturarea lor este urgentă, deoarece viciile duc la
deteriorarea bunului, iar vânzătorul nu a reacŃionat prompt la notificarea cumpărătorului. În
asemenea situaŃii răspunderea revine vânzătorului;
b) inutilităŃii bunurilor dacă alterarea este o consecinŃă a nerespectării condiŃiilor de
predare (inclusiv de ambalare) ori dacă bunurile au fost utilizate până a se constata
neconformitatea lor ( a se vedea comentariul la art.758 şi 779). Şi în acest caz nu este vorba
de culpa cumpărătorului;
c) utilizării bunului până la constatarea neconformităŃii acestuia. În această situaŃie se
prezumă, că bunul la momentul predării era fără vicii sau avea vicii ascunse pe care
cumpărătorul nu le cunoştea.
(2) Prezentul articol prevede expres, că în cazul în care cumpărătorul pierde dreptul de
a declara rezoluŃiunea contractului sau de a cere vânzătorului predarea bunului de înlocuire,

969
el nu pierde dreptul la alte mijloace de protecŃie juridică prevăzute de lege sau de contract.
Dacă în contract au fost stabilite pentru vânzător anumite sancŃiuni şi/sau despăgubiri pentru
executarea necorespunzătoare a contractului, ele vor rămâne valabile.

Articolul 771. Cererea de reducere a preŃului

În locul rezoluŃiunii contractului sau remedierii viciului de către vânzător,

cumpărătorul poate pretinde reducerea preŃului într-un volum echivalent cheltuielilor
de remediere a viciului. Se are în vedere preŃul stabilit la momentul încheierii
contractului.

RezoluŃiunea este desfiinŃarea cu efect retroactiv a unui contract, la iniŃiativa uneia

din părŃi, ca urmare a neexecutării obligaŃiei celeilalte părŃi din cauze imputabile acesteia.
Remedierea constituie înlăturarea viciului bunului. Remedierea viciilor de către
vânzător se efectuează în condiŃiile stabilite de art.768 al Codului civil.
Din prevederile articolului 771 rezultă, că în cazul în care marfa livrată are vicii,
cumpărătorul este în drept să ceară o reducere a preŃului. Nu se prevede forma în care trebuie
să fie făcută cererea, prin urmare aceasta poate fi făcută verbal sau în scris.
Articolul stipulează expres volumul reducerii preŃului, şi anume acesta trebuie să fie
echivalent al cheltuielilor de remediere a bunului. În cazul în care vânzătorul este de acord cu
reducerea preŃului, marfa va fi predată, respectiv preluată cu vicii, acestea urmând a fi
înlăturate de către cumpărător.
Drept bază pentru reducerea preŃului se va lua preŃul stabilit în momentul încheierii
contractului. Deoarece preŃul nu constituie o condiŃie esenŃială a contractului de vânzare-
cumpărare, acesta poate fi încheiat valabil şi fără stabilirea preŃului. În situaŃia în care în
contract nu este stabilit preŃul, se vor aplica prevederile art.756 al Codului civil.

Articolul 772. GaranŃia caracteristicilor bunului.

(1) În cazul în care vânzătorul, producătorul sau un terŃ garantează

caracteristicile unui bun, cumpărătorul beneficiază, fără a aduce atingere drepturilor
prevăzute de lege, de drepturile de garanŃie în condiŃiile indicate în declaraŃia de
garanŃie şi în reclama respectivă faŃă de cel care a acordat garanŃia.
(2) În măsura în care a fost preluată o garanŃie, se prezumă că din garanŃie se
nasc drepturi în cazul unui viciu apărut în perioada de garanŃie.
(3) Termenul de garanŃie începe să curgă din momentul predării bunului de
către vânzător dacă contractul nu prevede altfel.
(4) GaranŃia este aplicabilă, pe durata garanŃiei stabilite pentru bunurile
principale, şi asupra accesoriilor dacă în contract nu este prevăzut altfel.

(1) Pentru satisfacerea deplină a intereselor cumpărătorului nu este suficientă predarea

lucrului, dar este necesar ca vânzătorul să asigure o netulburată şi utilă stăpânire a lucrului.
ObligaŃia de garanŃie are un dublu aspect: garanŃia folosinŃei liniştite a bunului, adică
obligaŃia de garanŃie contra evicŃiunii şi garanŃia folosinŃei utile a lucrului, adică obligaŃia de
garanŃie contra viciilor lucrului.
Legea nr. 105-XV din 13.03.2003 privind protecŃia consumatorilor, în art.1 defineşte
termenul de garanŃie ca perioada de timp, prescrisă sau declarată, care curge de la data
achiziŃionării produsului, serviciului şi în cadrul căreia produsul, serviciul trebuie să-şi

970
păstreze caracteristicile prescrise sau declarate, iar producătorul, vânzătorul, prestatorul îşi
asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii pe cheltuiala sa a produsului, serviciului
necorespunzător, dacă deficienŃele nu sunt imputabile consumatorului. Pentru producŃia
alcoolică, termenul de garanŃie constituie perioada de timp, stabilită de producător în
documentele normative, care curge de la data îmbutelierii şi în cadrul căreia produsul
achiziŃionat trebuie să-şi păstreze caracteristicile prescrise sau declarate.
Art.12 (3) al Legii 105-XV prevede, că producătorul este obligat să stabilească pentru
produsul oferit un termen de garanŃie. Dacă termenul de garanŃie este stabilit de producător,
vânzătorul nu poate stabili un termen mai mic. Lista produselor pentru care este obligatorie
stabilirea termenului de garanŃie se aprobă de Guvern.
În cazul în care producătorul nu a stabilit un termen de garanŃie pentru produsele de
folosinŃă îndelungată, el este obligat să remedieze gratuit deficienŃele apărute la produs, să
înlocuiască gratuit produsul sau să restituie contravaloarea produsului, dacă aceste deficienŃe
au apărut pe parcursul a 2 ani de la data procurării lui. Această prevedere se aplică cu condiŃia
ca deficienŃele apărute să nu fie imputabile consumatorului (art.12(4), art.13(1) Legea 105-
XV din 13.03.2003).
Conform prevederilor prezentului articol, există două categorii de garanŃii ale
caracteristicilor bunului, şi anume: legală şi contractuală. Conform Cod.civ. garanŃia legală
reprezintă în sine asigurarea de către vânzător a lipsei viciilor mărfii în momentul predării (a
se vedea art.763 şi comentariul la el). GaranŃia contractuală constituie o obligaŃie
suplimentară prin care vânzătorul asigură cumpărătorul, că marfa va corespunde condiŃiilor
prevăzute în contract în termenul stabilit în contract. Dacă părŃile nu au convenit altfel,
garanŃia contractuală include şi accesoriile bunului.
(2) Dacă în decursul perioadei de garanŃie apar careva vicii la produs, vânzătorul este
obligat să le înlăture gratuit, să înlocuiască bunul sau să restituie contravaloarea produsului în
termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaŃiei de către consumator
sau în termenul stabilit prin contract (art.13(1) Legea nr.105-XV din 13.03.2003).
(3) Termenul de garanŃie începe să curgă din momentul stabilit în contract. Dacă în
contract nu este stipulată o asemenea clauză, termenul de garanŃie începe să curgă din
momentul predării bunului de către vânzător conform art.760 (a se vedea şi comentariul
articolului).
Timpul în decursul căruia produsul nu a fost utilizat din cauza remedierii deficienŃelor
prelungeşte, în mod corespunzător, termenul de garanŃie. El curge din momentul sesizării
vânzătorului până la aducerea produsului în stare de funcŃionare corespunzătoare (art.13(8)
Legea nr.105-XV din 13.03.2003).
(4) Prezentul articol prevede posibilitatea părŃilor de a stabili în contract termene de
garanŃie diferite pentru bunurile accesorii decât cele pentru bunurile principale. Dacă o
asemenea stipulare în contract lipseşte, pentru bunurile accesorii se va aplica acelaşi termen
de garanŃie ca şi pentru bunurile principale. Este necesar de acordat o atenŃie deosebită
acestui aspect, deoarece în accesoriile bunului deseori sunt incluse detalii care se uzează
repede şi asupra cărora obligaŃia de garanŃie (adică obligaŃia vânzătorului de a le înlocui
gratuit) de obicei nu se aplică. Dacă o asemenea garanŃie este prevăzută în contract, atunci
vânzătorul este obligat să predea cumpărătorului detaliile accesorii în volumul necesar
activităŃii normale a bunului principal pentru perioada de garanŃie.

Articolul 773. Termenul de valabilitate a bunului.

971
 (1) Prin lege, standarde şi alte dispoziŃii obligatorii pot fi stabilite termene de
valabilitate a calităŃii bunului, după a căror expirare bunul este considerat nesusceptibil
de utilizare (termen de valabilitate).
(2) Vânzătorul este obligat să transmită bunul în a cărui privinŃă este stabilit un
termen de valabilitate astfel încât cumpărătorul să îl poată utiliza la destinaŃie până la
expirarea acestui termen.

(1) Prezentul articol reglementează numai situaŃia în care termenul de valabilitate este
stabilit de lege sau alte dispoziŃii obligatorii. Aceasta nu interzice inserarea în contract a unor
clauze referitoare la termenul de valabilitate, dar trebuie de menŃionat că aceste clauze nu
trebuie să contravină prevederilor legii sau altor dispoziŃii obligatorii.
Conform Legii privind protecŃia consumatorului nr.105-XV din 13.03.2003, art.1,
termenul de valabilitate este perioada de timp, stabilită de către agentul economic care fabrică
un produs perisabil sau un produs care, în scurt timp, poate deveni periculos pentru sănătatea
consumatorilor, în cadrul căreia produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile specifice, cu
condiŃia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, utilizare şi
consum. Pentru produsele alimentare şi medicamente termenul de valabilitate este data –
limită de consum.
Legea privind protecŃia consumatorului în art.12, alin.1 prevede obligaŃia
producătorului şi prestatorului să stabilească o durată de funcŃionare pentru produsele de
folosinŃă îndelungată, inclusiv pentru componentele şi accesoriile acestora, care după
expirarea unei anumite perioade de timp, pot prezenta pericol pentru viaŃa, sănătatea,
ereditatea şi securitatea consumatorului sau pot provoca prejudicii bunurilor acestuia sau
mediului înconjurător. Producătorul este obligat să stabilească în documentul normativ
respectiv termenul de valabilitate pentru produsele alimentare, articolele de parfumerie,
cosmetice, medicamente, articolele chimice de uz casnic şi alte produse perisabile (art.12,
alin.2). Producătorul este obligat să stabilească pentru produsul sau serviciul oferit un termen
de garanŃie. Dacă termenul de garanŃie este stabilit de producător, vânzătorul nu poate stabili
un termen mai mic. Lista produselor şi serviciilor pentru care este obligatorie stabilirea
termenului de garanŃie se aprobă de Guvern.
Se interzice modificarea termenului de valabilitate indicat pe produs, pe etichetă, pe
ambalaj sau în documentaŃia de însoŃire (art.6, alin.8 Legea cu privire la protecŃia
consumatorului).
(2) Dacă în privinŃa bunului care constituie obiectul contractului de vânzare-
cumpărare este stabilit un termen de valabilitate, atunci vânzătorul trebuie să transmită bunul
la începutul curgerii termenului de valabilitate, iar nu aproape de expirarea acestui termen.
Sigur trebuie să se Ńină seama şi de destinaŃia bunului.
În cazul în care vânzătorul este şi producător, este obligat să prezinte, pe lângă alte
informaŃii şi termenul de valabilitate a bunului precum şi data fabricării acestuia. Dacă
vânzătorul nu este şi producător, atunci el trebuie să Ńină cont de termenul de valabilitate
indicat pe bun de către producător, neavând dreptul să-l modifice în sensul majorării sau
micşorării acestuia. Dacă pe bunul vândut este indicat termenul de valabilitate, iar
cumpărătorul luând cunoştinŃă cu acest termen cumpără bunul, se consideră ca el a decis că
va reuşi să utilizeze bunul în perioda termenului de valabilitate.

Articolul 774. Cantitatea bunurilor

(1) Vânzătorul este obligat să transmită bunul în cantitatea stabilită în contractul

de vânzare-cumpărare.

972
 (2) Cumpărărtorul este în drept să refuze recepŃionarea bunului dacă vânzătorul
predă o cantitate mai mică decât cea prevăzută în contract. În cazul în care va accepta
primirea bunului în cantitate mai mică, cumpărătorul va plăti proporŃional preŃului
contractual.
(3) Dacă vânzătorul predă o cantitate mai mare decât cea prevăzută în contract,
cumpărătorul este în drept să preia bunul într-o astfel de cantitate, fiind obligat să
plătească proporŃional preŃului stabilit în contract sau să preia numai cantitatea
prevăzută în contract, iar surplusul să-l restituie din contul vânzătorului.
(4) În cazul în care nu este stabilită cantitatea bunului sau modul de determinare
a acesteia, contractul este nul.

(1) Din prevederile alin. 1 şi 4 ale prezentului articol rezultă expres, că părŃile trebuie
în mod obligatoriu, sub sancŃiunea nulităŃii, să stabilească în contract cantitatea bunului sau
modul de determinare a acesteia. Prin urmare, stabilirea cantităŃii sau modului de determinare
a acesteia constituie o condiŃie esenŃială a contractului. În conformitate cu prevederile art.679
al Codului civil contractul se consideră încheiat dacă părŃile au ajuns la un acord privind toate
clauzele lui esenŃiale.
În contract părŃile trebuie să prevadă şi unitatea de măsură, locul, momentul de
determinare a cantităŃii, precum şi documentul care atestă cantitatea. Cantitatea mărfii poate
fi stabilită în tone, bucăŃi, perechi, metri cubi, metri liniari etc. În funcŃie de specificul mărfii
şi de particularităŃile mijloacelor de transport, părŃile pot insera în contractul de vânzare-
cumpărare clauze de toleranŃă cantitativă. Într-o asemenea situaŃie este necesar de stipulat şi
obligaŃia cumpărătorului de a plăti cantitatea efectiv livrată în limitele toleranŃelor convenite.
Într-un contract de vânzare-cumpărare încheiat pe o perioadă de câŃiva ani, cantitatea
poate fi stabilită pentru o perioadă de 6 luni, un an sau pentru tot termenul contractului.
(2) Articolul 774 stabileşte consecinŃele predării mărfii atât într-o cantitate mai mică,
cât şi într-o cantitate mai mare decât cea prevăzută în contract. În primul caz cumpărătorul
are opŃiunea de a alege între a refuza recepŃionarea bunului sau a accepta primirea bunului în
cantitatea mai mică. Din conŃinutul articolului 774 nu rezultă posibilitatea cumpărătorului de
a cere vânzătorului livrarea mărfii în cantitatea prevăzută în contract. O atare posibilitate
cumpărătorul o are în baza art.782 al Codului civil, care stipulează că, cumpărătorul este în
drept să ceară executarea în natură a obligaŃiilor contractuale, cu condiŃia ca cerinŃa să fie
îndreptăŃită pentru părŃi şi pentru protecŃia drepturilor cumpărătorului referitoare la bunuri
unice, la bunuri individualizate pentru contractul în cauză sau la alte bunuri pe care
cumpărătorul nu le poate achiziŃiona de la alte persoane sau dacă aceste acŃiuni de
achiziŃionare nu au efect.
În cazul în care cumpărătorul va accepta cantitatea mai mică, va achita preŃul pentru
marfa efectiv recepŃionată, luându-se ca bază preŃul contractual.
(3) În situaŃia predării mărfii într-o cantitate mai mare decât cea prevăzută în contract,
cumpărătorul are opŃiunea de a alege între două posibilităŃi: să preia bunul în cantitatea
prevăzută în contract sau să preia bunul în cantitatea livrată. În primul caz cumpărătorul va
achita preŃul prevăzut în contract, iar marfa care a fost livrată în plus trebuie să fie restituită
vânzătorului din contul acestuia. Dacă vânzătorul sau reprezentantul său autorizat este
prezent în momentul preluării mărfii, el va suporta toate cheltuielile ce Ńin de restituirea
mărfii livrată excedentar. Dacă vânzătorul sau reprezentantul său autorizat nu este prezent în
momentul preluării mărfii, cumpărătorul se va ocupa de restituirea bunului, vânzătorul fiind
obligat să-i întoarcă cumpărătorului toate cheltuielile ocazionate de restituirea bunului.
În situaŃia în care cumpărătorul acceptă preluarea mărfii livrată excedentar, el este
obligat să achite preŃul pentru această marfă proporŃional preŃului stabilit în contract.

973
 (4) Norma comentată permite ca în contractul de vânzare-cumpărare să fie stabilită
atât cantitatea bunului, cât şi modul de determinare a acesteia. Astfel, într-un contract de
furnizare a energiei electrice nu se stabileşte cantitatea, deoarece consumatorul este în drept
să folosească energia electrică în cantitatea care îi este necesară. Cantitatea energiei electrice
consumate se stabileşte în baza contorului.

Articolul 775. Asortimentul bunurilor

Vânzătorul este obligat sa transmită bunul în asortimentul (corelaŃia după

modele, varietăŃi, măsuri, culori sau alte particularităŃi) stipulat în contract, iar în lipsa
lui, în asortimentul ce corespunde necesităŃilor cumpărătorului, dacă vânzătorul le
cunoştea la data încheierii contractului, sau să refuze încheierea contractului.

Prin asortiment, ca o condiŃie a contractului se înŃelege enumerarea mărfurilor de o

anumită denumire, care se deosebeşte după însemne individuale, cu indicarea cantităŃii mărfii
ce urmează a fi transmisă şi a fiecărui însemn. În conŃinutul articolului comentat sunt
menŃionate ca exemplu o listă a poziŃiilor asortimentului ce pot fi determinate în contract.
Asortimentul mărfii se stabileşte în corespundere cu oferta cumpărătorului şi exprimă,
în primul rând, necesităŃile acestuia. În determinarea asortimentului mărfii este interesat
cumpărătorul, deoarece această clauză a contractului reflectă, în primul rând, necesităŃile
cumpărătorului.
PărŃile pot să prevadă un asortiment pentru tot termenul contractului sau numai pentru
o perioadă, convenind modalitatea de stabilire pentru perioadele ulterioare. În contract, de
asemenea, poate fi prevăzută modalitatea de modificare (precizare) a asortimentului dacă
acesta este convenit pentru o perioadă îndelungată.
Articolul 775 prevede drepturile vânzătorului pentru situaŃia în care în contract nu este
stipulat asortimentul, chiar dacă din denumirea mărfii rezultă că bunul trebuie predat în
asortiment. Într-un asemenea caz vânzătorul are opŃiunea de a alege una din următoarele
posibilităŃi: să transmită bunul în asortimentul ce corespunde necesităŃilor cumpărătorului,
dacă vânzătorul le cunoştea la momentul încheierii contractului sau să refuze executarea
contractului.
Din prevederile prezentului articol rezultă că diligenŃa necesară trebuie să fie
manifestată de cumpărător, expediind oferta cu indicarea asortimentului

Articolul 776. Efectele nerespectării clauzei de asortiment

(1) În cazul predării bunului într-un asortiment care un corespunde

contractului, cumpărătorul este în drept să un le primească şi să un plătească preŃul, iar
dacă acesta este plătit, să ceară restituirea sumei plătite.
(2) Dacă odată cu bunurile în asortimentul stipulat în contract sunt transmise şi
alte bunuri, cumpărătorul poate refuza recepŃionarea bunurilor nestipulate în contract
sau poate recepŃiona toate bunurile. În cazul în care primeşte bunuri nestipulate în
contract, cumpărătorul achită costul lor la preŃul convenit cu vânzătorul.

Prezentul articol prevede diferite situaŃii de nerespectare de către vânzător a clauzelor

contractuale referitoare la asortimentul bunurilor şi determină consecinŃele juridice pentru
fiecare stipulaŃie.

974
 Dacă vânzătorul a predat bunuri într-un asortiment ce nu corespunde contractului,
cumpărătorul este în drept să nu le primească şi să nu plătească preŃul. În cazul în care preŃul
a fost plătit, cumpărătorul are dreptul să ceară restituirea sumei plătite.
Altfel sunt determinate drepturile cumpărătorului, dacă odată cu bunurile în
asortimentul stipulat în contract, vânzătorul transmite şi alte bunuri. În acest caz cumpărătorul
are opŃiunea de a alege între a refuza recepŃionarea bunurilor nestipulate în contract sau a
recepŃiona toate bunurile. Dacă cumpărătorul primeşte bunurile nestipulate în contract, el va
achita costul lor la preŃul convenit cu vânzătorul. În caz contrar preŃul va fi stabilit conform
art.756, care prevede, că dacă preŃul nu este determinat în mod expres sau implicit printr-o
dispoziŃie care permite să fie determinat, se va considera, în lipsa unor prevederi contrare, că
părŃile s-au referit tacit la preŃul practicat în mod obişnuit în momentul încheierii contractului
în ramura comercială respectivă pentru aceleaşi bunuri vândute în împrejurări comparabile.
Pentru situaŃia în care nu există contracte similare, se va considera, în lipsa unor prevederi
contrare, că părŃile s-au referit în mod tacit la un preŃ practicat la data predării bunurilor. În
cazul când preŃul se determină în raport cu greutatea bunului, în caz de îndoială, preŃul se
stabileşte în raport cu greutatea netă.

Articolul 777.Completivitatea asortimentului de bunuri.

(1) Vânzătorul este obligat să transmită cumpărătorului bunurile conform

contractului de vânzare-cumpărare în completivitatea asortimentului.
(2) Dacă completivitatea asortimentului de bunuri nu este stabilită, vânzătorul
este obligat să transmită cumpărătorului bunuri în completivitatea determinată de
uzanŃele circuitului de afaceri sau de alte cerinŃe înaintate tradiŃional.

NoŃiunea completivitate se atribuie unor articole tehnice complicate, cum sunt

echipamentele, maşinile, aparatajul, precum şi tehnica de uz casnic.
Prin completivitate urmează să se înŃeleagă totalitatea compusă din articolul de bază şi
alte articole individuale, care îl completează, fără a face parte din componenŃa articolului de
bază, dar care, în ansamblu, constituie un tot întreg şi serveşte unui scop comun.
Recunoaşterea confecŃiei transmisă împreună cu articolul principal ca fiind element de
completare are o importanŃă juridică deosebită, deoarece conform art.772 (4) termenul de
garanŃie a bunului accesoriu se consideră echivalent al termenului de garanŃie pentru bunul
principal, dacă în contract nu este stipulat altfel.
Articolul comentat stabileşte obligaŃia vânzătorului de a transmite marfa conform
contractului de vânzare-cumpărare în completivitatea asortimentului. Din această normă
rezultă, că completivitatea mărfii este o condiŃie stabilită prin acordul comun al părŃilor.
Completivitatea poate fi determinată în contract fie prin metoda enumerării
elementelor de completare, a agregatelor ce urmează a fi transmise împreună cu articolul de
bază, fie prin inserarea în contract a standardului de stat, standardului de ramură, standardului
întreprinderii, condiŃiilor tehnice sau altor documente normative privind standardizarea,
conform cărora a fost determinată completivitatea articolului de bază.
CerinŃele standaradelor de stat, standardelor întreprinderii şi altor documente
referitoare la standardizare formulate în contextul completivităŃii au un caracter de
recomandare. De aceea, făcând referinŃă în contract la asemenea documente, părŃile pot
prevedea transmiterea mărfii (bunului) fără alte elemente separate incluse în documentele de
standardizare, dar care nu-i sunt necesare cumpărătorului.

975
 În situaŃia în care standardele de stat, standardele întreprinderii sau alte documente
referitoare la standardizare prevăd câteva variante de completivitate a mărfii, în contract
cumpărătorul stipulează acea variantă de completivitate care urmează a fi transmisă.
Astfel, completivitatea asortimentului de bunuri este determinată fie de acordul
părŃilor prin enumerarea în contract a elementelor de completare, fie prin indicarea
documentului normativ referitor la standardizare, fie prin îmbinarea acestor metode, adică nu
doar indicarea documentului privind standardizarea, dar şi modificarea de către părŃi a
nomenclatorului elementelor de completare, determinat de documentele normative. Dacă,
însă nu este folosită nici una din aceste metode de stabilire a completivităŃii mărfii,
vânzătorul trebuie să se conducă de uzanŃele circuitului de afaceri sau de rigorile impuse de
utilizarea mărfii.
În articol nu este determinată modalitatea de transmitere a mărfii completivitatea
căreia este stipulată în contract. Dacă modalitatea de predare nu este stipulată în contract,
completivitatea mărfii trebuie să fie respectată în momentul transmiterii acesteia. În
corespundere cu practica stabilită, în contract poate fi prevăzută livrarea mărfii în tranşe,
astfel încât completivitatea bunului să fie asigurată la expirarea termenului de executare a
obligaŃiilor de predare a mărfii, stabilită în contract.
În contract poate fi prevăzută, de asemenea, transmiterea către cumpărător a
elementului de completare de către producător, care nu este parte la contractul de vânzare-
cumpărare.

Articolul 778. Garnitura de bunuri

(1) Dacă vânzătorul este obligat să transmită cumpărătorului o garnitură de

bunuri completă, obligaŃia se consideră executată la data predării tuturor obiectelor din
garnitură.
(2) În cazul în care în contract nu se stipulează transmiterea unei anumite
garnituri de bunuri, iar din esenŃa contractului nu rezultă altfel, vânzătorul este obligat
să predea concomitent toate obiectele incluse în garnitură.
(3) În cazul livrării necomplete a bunurilor, cumpărătorul este în drept să ceară
completarea bunurilor în termen rezonabil sau reducerea preŃului de cumpărare.
(4) Dacă vânzătorul nu a executat în termen rezonabil revendicările indicate la
alin. (3), cumpărătorul poate solicita schimbarea bunurilor necomplete cu bunuri
complete sau poate să nu execute contractul şi să ceară restituirea sumelor plătite
pentru bun.

Includerea în Codul civil a noŃiunii „garnitura de bunuri” separat de noŃiunea

„completivitatea mărfii”, necesită diferenŃierea acestor noŃiuni. Garnitura de bunuri constituie
un set de articole, determinat de părŃi, care contribuie la utilizarea lor în comun. Spre
deosebire de completivitatea unui bun, respectarea căreia revine vânzătorului, chiar dacă ea
nu este prevăzută în contract, obligativitatea transmiterii mărfii în garnitură rezultă doar din
contract. Sortimentul şi componenŃa numerică a elementelor garniturii depinde de decizia
părŃilor. Fiecare bun inclus în set este individual.
Vânzătorul care ocupă pe piaŃa de mărfuri o poziŃie dominantă nu este în drept să
impună cumpărătorului procurarea unor mărfuri care nu-i sunt necesare atunci când se
stabileşte garnitura de bunuri, prin constrângerea acestuia de a încheia un contract cu condiŃia
procurării unor alte mărfuri. Această interdicŃie este stipulată în art.6 al Legii 1103/2000.
Norma comentată prevede modalitatea transmiterii garniturii de bunuri. Bunurile
incluse în garnitură pot fi transmise concomitent sau separat, în dependenŃă de prevederile

976
contractului. În acest caz, în conformitate cu alin.1 al prezentului articol obligaŃia de
transmitere se consideră executată la data predării tuturor obiectelor din garnitură.
Dacă părŃile nu au stipulat în contract transmiterea unei anumite garnituri de bunuri,
iar din esenŃa contractului nu rezultă altfel, vânzătorul este obligat să predea concomitent
toate obiectele incluse în garnitură.
În cazul livrării incomplete a bunurilor de către vânzător, cumpărătorul este în drept
să ceară completarea bunurilor în termen rezonabil sau reducerea preŃului de cumpărare.
PărŃile pot stabili în contract şi alte consecinŃe ale livrării incomplete a bunului.
În situaŃia în care vânzătorul nu a completat bunurile în termenul rezonabil stabilit de
vânzător şi nici nu a redus preŃul, cumpărătorul este în drept să aleagă între următoarele
opŃiuni: a) să solicite schimbarea bunurilor incomplete cu bunuri complete şi b) să nu execute
contractul şi să ceară restituirea sumelor plătite pentru bun. De asemenea, în baza art. 609
cumpărătorul are dreptul să ceară în loc de prestaŃie despăgubiri, cu condiŃia ca anterior să fi
stabilit vânzătorului fără succes un termen rezonabil pentru executarea obligaŃiei.
În vederea protecŃiei drepturilor cumpărătorului referitoare la bunuri unice, la bunuri
individualizate pentru contractul în cauză sau la alte bunuri pe care cumpărătorul nu le poate
achiziŃiona de la alte persoane sau dacă aceste acŃiuni de achiziŃionare nu au efect, în
conformitate cu prevederile art.782 cumpărătorul este în drept să ceară executarea în natură a
obligaŃiilor contractuale.
În cazul în care vânzătorul nu-şi onorează obligaŃiile contractuale, în baza art. 602
este obligat să-l despăgubească pe cumpărător pentru prejudiciul cauzat astfel, dacă nu
dovedeşte că neexecutarea obligaŃiei nu-i este imputabilă.

Articolul 779. Ambalajul

(1) Dacă din contract şi din esenŃa obligaŃiei nu rezultă altfel, vânzătorul este
obligat să predea cumpărătorului bunurile ambalate, cu excepŃia bunurilor care, după
caracterul lor, nu necesită ambalare. Dacă contractul nu stabileşte cerinŃe faŃă de
ambalaj, bunul trebuie ambalat în mod obişnuit pentru acest tip de bunuri, iar în cazul
lipsei de uzanŃe, într-un ambalaj care să asigure integritatea bunurilor în condiŃii de
păstrare şi transportare obişnuite pentru acest tip de bunuri.
(2) În cazul când bunul care trebuie ambalat este predat cumpărătorului fără
ambalaj ori în ambalaj defectuos, cumpărătorul este în drept să ceară vânzătorului
ambalarea bunului dacă din esenŃa obligaŃiei sau din caracterul bunurilor nu rezultă
altfel.
(3) În loc de cerinŃele faŃă de vânzător prevăzute la alin.(2), cumpărătorul poate
să-i înainteze alte pretenŃii care rezultă din predarea unui bun cu vicii.

Articolul comentat prevede obligaŃia vânzătorului de a preda cumpărătorului bunurile

ambalate, indiferent de faptul dacă părŃile au inclus în contract o asemenea clauză. ExcepŃie
constituie bunurile care după caracterul lor nu necesită ambalare. Predarea bunurilor fără
ambalaj poate fi prevăzută în contract sau poate să rezulte din esenŃa obligaŃiei.
Prin ambalaj se înŃelege mijlocul sau complexul de mijloace, care asigură securitatea
mărfii de pagube şi pierderi şi facilitează procesul de circulaŃie a mărfii. Ambalajul poate
constitui obiect al contractului de vânzare-cumpărare.
PărŃile sunt în drept să stabilească în contract anumite cerinŃe faŃă de ambalaj,
enumerându-le sau făcând trimitere la standardele de stat, standardele întreprinderii sau la
alte documente normative, care stabilesc cerinŃele faŃă de ambalajele mărfurilor respective.

977
 În situaŃia în care părŃile nu au prevăzut în contract cerinŃele faŃă de ambalaj,
vânzătorul trebuie să predea bunul ambalat în mod obişnuit pentru acest tip de bunuri. Dacă
nu sunt stabilite uzanŃe faŃă de ambalaje pentru bunurile respective, vânzătorul este obligat să
predea bunul într-un ambalaj care să asigure integritatea bunurilor în condiŃii de păstrare şi
transportare obişnuite pentru acest tip de bunuri.
Alineatul 2 al articolului prevede consecinŃele a două încălcări de către vânzător:
predarea bunului fără ambalaj şi predarea bunului în ambalaj defectuos.
Predarea bunului fără ambalaj constituie încălcare în cazurile când ambalarea bunului
este efectuată în conformitate cu prevederile contractului, cu documentele standardizate sau
când aceasta rezultă din esenŃa obligaŃiei sau din caracterul bunurilor.
Prin ambalaj defectuos se înŃelege ambalajul care nu corespunde clauzelor
contractuale sau cerinŃelor obligatorii ale standardelor de stat, precum şi neasigurarea
integrităŃii bunurilor în condiŃii obişnuite de păstrare şi de transport.
În cazul când bunul este predat fără ambalaj, cumpărătorul are dreptul să ceară
vânzătorului să ambaleze bunul.
Dacă bunul este predat în ambalaj defectuos, cumpărătorul este în drept să ceară
vânzătorului schimbarea ambalajului.
Pe lângă posibilităŃile enumerate mai sus, cumpărătorul poate să înainteze şi alte
pretenŃii ce rezultă din predarea unui bun cu vicii. Cheltuielile de remediere a viciilor
bunului, în conformitate cu art.768 al Codului civil sunt suportate de vânzător.

Articolul 780. ObligaŃia de conservare a bunului vândut

(1) Când cumpărătorul întârzie să preia bunul predat sau nu plăteşte preŃul, în
cazul în care plata preŃului şi predarea trebuie să se facă simultan, vânzătorul, dacă are
bunul în posesiune sau sub control, trebuie să ia măsuri rezonabile, în funcŃie de
împrejurări, pentru a le conserva. El este îndreptăŃit să le reŃină până ce va obŃine de la
cumpărător plata cheltuielilor sale rezonabile.
(2) În cazul în care a primit bunul, însă în mod îndreptăŃit, doreşte să-l restituie,
cumpărătorul este obligat să ia măsurile corespunzătoare pentru conservarea lui. El
poate reŃine bunul până în momentul în care vânzătorul îi plăteşte cheltuielile
rezonabile.
(3) Partea care este obligată să ia măsuri pentru conservarea bunului îl poate
depozita pe cheltuiala celeilalte părŃi, în depozitul unui terŃ dacă nu vor rezulta costuri
disproporŃionate.
(4) Partea obligată să ia măsuri de conservare a bunului are drept de retenŃie
asupra lui până când i se va plăti o recompensă pentru păstrare.

(1) Alin. (1) al articolului prevede situaŃia când creditorul este în întârziere. Conform
art.593, alin. (2), în cazul în care pentru executarea prestaŃiei este necesară o acŃiune din
partea sa, creditorul este în întârziere dacă prestaŃia îi este oferită, iar el nu efectuează acea
acŃiune.
În conformitate cu prevederile art.595, cumpărătorul este obligat să repare prejudiciul
cauzat vânzătorului prin întârzierea acceptării prestaŃiei.
Indiferent dacă este sau nu vinovat pentru întârzierea preluării bunului sau neplăŃii
preŃului, cumpărătorul, în baza art.597 este obligat să compenseze vânzătorului cheltuielile
suplimentare necesare păstrării obiectului şi oferirii executării, precum şi să suporte riscul
deteriorării sau pieirii fortuite a bunului.

978
 Conform art.753 preluarea bunului şi plata preŃului sunt principalele obligaŃii ale
cumpărătorului în baza contractului de vânzare-cumpărare.
În situaŃia în care cumpărătorul întârzie să preia bunul predat, adică nu efectuează
acŃiunile prevăzute în art.761, vânzătorul care continuă să deŃină posesia sau controlul
bunului, este obligat să ia măsuri rezonabile pentru a le păstra.
Din prevederile alin. (1) se prezumă, că vânzătorul şi-a îndeplinit toate obligaŃiile
referitoare la predarea bunului, care sunt prevăzute în art.757, art.758, art.760. Despre
neexecutarea obligaŃiei de preluare a bunului se poate de vorbit numai în cazul când
cumpărătorul nu a efectuat acŃiunile necesare în acest sens. Dacă, însă, vânzătorul nu execută
la timp obligaŃiile sale de predare a mărfii, nu putem vorbi despre întârzierea cumpărătorului
în preluarea mărfii.
Articolul comentat prevede încă o situaŃie care se referă la întârzierea plăŃii preŃului.
În acest caz, vânzătorul este obligat să ia măsuri rezonabile pentru a conserva bunul doar în
cazul în care plata preŃului şi predarea mărfii se face simultan.
Temeiul pentru obligarea vânzătorului să ia măsuri rezonabile pentru conservarea
mărfurilor îl constituie împrejurarea, că vânzătorul are bunul în posesie sau sub control.
Formularea dată nu este întâmplătoare, deoarece pentru această situaŃie are importanŃă atât
faptul că vânzătorul posedă marfa, cât şi faptul când pentru îndeplinirea obligaŃiei de predare
vânzătorul foloseşte un reprezentant sau transmite bunul cărăuşului pentru a fi predat
cumpărătorului la sediul acestuia.
De regulă, expedierea mărfii este însoŃită de întocmirea documentului de transport
care confirmă predarea mărfii cărăuşului, pe care cărăuşul îl transmite vânzătorului.
Transmiterea de către vânzător a acestui document cumpărătorului sau persoanei indicate de
acesta înseamnă lipsirea vânzătorului de dreptul de a dispune de bunuri şi, prin consecinŃă, de
a lua careva măsuri pentru conservarea acestora.
O garanŃie importantă a apărării intereselor vânzătorului, care în situaŃia dată a luat
măsuri rezonabile pentru conservarea bunului, o constituie dreptul de a reŃine bunurile până
când cumpărătorul îi va achita toate cheltuielile rezonabile efectuate pentru luarea măsurilor
de conservare a mărfii. Prin cheltuieli rezonabile se înŃeleg: cheltuielile de descărcare a mărfii
din mijlocul de transport şi transportarea până la locul păstrării, crearea condiŃiilor necesare
pentru păstrarea mărfii etc.
(2) Dacă alin. (1) prevede obligaŃia vânzătorului de a lua măsuri rezonabile pentru
conservarea mărfii când cumpărătorul nu-şi execută obligaŃia de predare, atunci alin. (2)
prevede obligaŃia cumpărătorului de a lua măsurile corespunzătoare pentru conservarea
bunului atunci când vânzătorul nu-şi onorează obligaŃiile asumate.
Prevederile alin. (2) se aplică numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele
condiŃii: a) cumpărătorul posedă bunul şi b) preluând bunul, în mod îndreptăŃit doreşte să-l
restituie în conformitate cu prevederile contractului sau legii.
Norma dată stipulează intenŃia cumpărătorului de a restitui bunul. Această intenŃie
trebuie să fie manifestată în momentul preluării bunului. ObligaŃia cumpărătorului de a lua
măsuri corespunzătoare pentru conservarea bunului apare în momentul în care acesta a aflat
despre livrarea mărfii necorespunzătoare şi a luat decizia de a le restitui vânzătorului. În
conformitate cu prevederile art.765, cumpărătorul care este comerciant trebuie să verifice sau
să pună pe cineva să verifice bunul într-un termen atât de scurt cât permit împrejurările, iar în
cazul constatării viciilor să-l informeze neîntârziat pe vânzător. Cumpărătorul pierde dreptul
de a invoca viciul dacă nu l-a comunicat vânzătorului într-un termen rezonabil din momentul
în care a constatat sau trebuia să constate viciul în felul lui.
Cumpărătorul, ca şi vânzătorul în situaŃie similară, are dreptul să reŃină bunul până în
momentul în care vânzătorul îi plăteşte cheltuielile rezonabile.

979
 (3) Este important de menŃionat, că depozitarea bunului este un drept iar nu o
obligaŃie a părŃii care trebuie să ia măsuri pentru conservarea mărfii. Partea este în drept să
depoziteze marfa dacă ea decide că este o acŃiune corespunzătoare din punct de vedere al
apărării intereselor sale. Dacă partea nu depozitează bunul din anumite considerente, de
exemplu din cauza lipsei de condiŃii speciale de păstrare sau din cauza preŃurilor ridicate ale
depozitării, ea este obligată de sinestătător să asigure păstrarea bunului. Cheltuielile de
depozitare a bunului sunt suportate de cealaltă parte. O asemenea regulă acŃionează doar în
cazul în care cheltuielile pentru depozitare sunt rezonabile.
Articolul nu stipulează careva condiŃii speciale pentru depozitul în care urmează să fie
păstrată marfa. Acesta poate fi atât un depozit specializat, cât şi un depozit general. Important
este ca acesta să fie un depozit în care mărfurile pot fi păstrate în condiŃii în care să nu se
deterioreze sau să nu ducă la pieirea mărfii.
Termenul „depozit” trebuie definit în sens larg, ca fiind orice loc adecvat pentru
păstrarea bunurilor de un anumit gen.
(4) Alin. (4), ca şi alineatele precedente, prevede dreptul de retenŃie asupra bunului de
către partea obligată să ia măsuri de conservare a bunului până când i se va plăti o
recompensă pentru păstrare.

Articolul 781. Dreptul de înstrăinare a bunului.

(1) Partea care este obligată să conserveze bunul este în drept să-l vândă la un
preŃ convenabil, în cazul în care cealaltă parte tergiversează exagerat preluarea lui sau
plata cheltuielilor de conservare, dacă a înştiinŃat cealaltă parte despre intenŃia de a
vinde.
(2) Dacă bunul este pasibil de pieire sau de alterare (deteriorare) rapidă şi dacă
conservarea lui ar genera cheltuieli disproporŃionale, partea obligată să-l conserveze îl
poate vinde.
(3) Partea care a vândut bunul remite celeilalte părŃi suma încasată având
dreptul de a reŃine cheltuielile rezonabile de conservare şi vânzare.

(1) Prezentul articol acordă părŃii obligate să conserveze bunul dreptul de a-l vinde la
un preŃ convenabil.
Persoana care este obligată să conserveze bunul este în drept să vândă marfa numai
dacă cealaltă parte tergiversează exagerat preluarea lui sau plata cheltuielilor de conservare.
De asemenea, posibilitatea înstrăinării bunului este condiŃionată de informarea celeilalte părŃi
cu intenŃia de a vinde. Articolul comentat nu prevede modalitatea de notificare, prin urmare
ea poate fi efectuată verbal sau în formă scrisă. Nu este stipulat că este necesar acordul de
voinŃă al celeilalte părŃi pentru vinderea bunului. Deci, partea care intenŃionează să vândă
bunul, din moment ce a comunicat celeilalte părŃi intenŃia sa, este în drept să-l vândă.
Poate să vândă bunul persoana în posesia căreia acesta se află, cum este de exemplu,
vânzătorul în cazul prevăzut de art.780 (1) sau cumpărătorul în cazul stipulat de art.780 (2).
În unele cazuri depozitarea mărfii în conformitate cu prevederile art. 780 (3) poate
necesita cheltuieli ridicate, astfel depozitarea influenŃând negativ asupra preŃului mărfii. Este
posibilă şi situaŃia când pot fi afectate interesele părŃii care a plătit preŃul mărfii, transportul şi
depozitarea şi care nu-şi poate restitui cheltuielile efectuate. Într-o asemenea situaŃie,
considerăm că este binevenită vinderea mărfii de către partea care este obligată să o
conserveze.
(2) Alin. (2) al art.781 obligă partea care este Ńinută să conserveze bunul în
conformitate cu prevederile art.780 alin. (1) şi (2) să-l vândă, dacă: a) bunul este pasibil de

980
pieire sau alterare (deteriorare) rapidă şi b) conservarea lui ar genera cheltuieli
disproporŃionale.
Este necesar de subliniat, că în acest caz, spre deosebire de alineatul precedent, nu
este vorba de un drept al părŃii dar de o obligaŃie a acesteia.
Alin. (2) nu prevede obligaŃia părŃii care intenŃionează să vândă bunul să notifice
celeilalte părŃi intenŃia sa. Putem concluziona, că ea trebuie să informeze cealaltă parte în
măsura posibilităŃilor. Dacă nu a avut o asemenea posibilitate, ea poate vinde bunul şi fără a
comunica celeilalte părŃi intenŃia de vânzare. În situaŃia când bunul este pasibil de alterare
(deteriorare) rapidă, un termen necesar pentru expedierea mărfii poate nici să nu existe.
(3) În baza alin. (3) partea care a vândut bunul are dreptul să reŃină cheltuielile
rezonabile de conservare şi vânzare. Suma rămasă trebuie să fie transmisă celeilalte părŃi.
În cheltuielile suportate de partea care a vândut bunul sunt incluse atât cheltuielile
ocazionate de conservarea bunului, cât şi cele ocazionate de vânzare. În primul caz acestea
pot fi, de exemplu, plata pentru depozitare, păstrarea mărfii în condiŃii speciale etc.
Cheltuielile de vânzare includ, de exemplu plata comisioanelor intermediarului care a vândut
marfa, cheltuielile pentru transportarea mărfii la destinaŃie sau nemijlocit la sediul
cumpărătorului, unele cheltuieli administrative etc.
Dreptul de retenŃie în cazul dat nu se extinde şi la sumele care nu au fost plătite de
cumpărător în baza contractului iniŃial de vânzare. Aceasta înseamnă, că dacă persoana care
vinde bunul în corespundere cu prevederile prezentului articol, este vânzătorul din primul
contract de vânzare-cumpărare, atunci, în baza alin. (3) al prezentului articol este obligat,
după recuperarea cheltuielilor sale, să remită cumpărătorului suma rămasă.

Articolul 782. Dreptul cumpărătorului de a cere executarea în natură a

obligaŃiilor.

Cumpărătorul este în drept să ceară executarea în natură a obligaŃiilor

contractuale, dacă o astfel de cerinŃă este îndreptăŃită pentru părŃi şi pentru protecŃia
drepturilor cumpărătorului, referitoare la bunuri unice, la bunuri individualizate
pentru contractul în cauză sau la alte bunuri pe care cumpărătorul nu le poate
achiziŃiona de la alte persoane sau dacă aceste acŃiuni de achiziŃionare nu au efect.

Executarea obligaŃiei constituie efectul ei normal şi firesc. Executarea se face de bună

voie în obiectul ei specific, adică executarea în natură (sau directă) a obligaŃiei.
Executarea în natură poate avea loc de bună voie sau silit. Executarea voluntară a
obligaŃiei trebuie să se facă la termenul fixat şi în condiŃiile stabilite de părŃi. Norma
comentată se referă la executarea silită în natură a obligaŃiilor. Astfel, dacă vânzătorul nu
execută de bună voie obligaŃia, cumpărătorul poate recurge la mijloacele legale pentru a-l sili
să-şi execute obligaŃia, adică poate cere executarea silită. În principiu, executarea silită în
natură se face prin obligarea vânzătorului să execute însuşi obiectul obligaŃiei aşa cum a fost
stabilit în contract.
Cu toate că în baza art.588 cumpărătorul nu este obligat să accepte o altă prestaŃie
decât cea datorată, în baza articolului comentat el este în drept să ceară executarea în natură a
obligaŃiilor doar în cazurile prevazute expres şi anume: când o asemenea cerinŃă este
îndreptăŃită pentru părŃi şi pentru protecŃia consumatorului, referitoare la bunuri unice, la
bunuri individualizate pentru contractul în cauză sau la alte bunuri pe care cumpărătorul nu le
poate cumpăra de la alte persoane sau chiar dacă le poate achiziŃiona, aceste acŃiuni de
achiziŃionare nu au efect.

981
 Conform art.294 se consideră determinat individual bunul care, potrivit naturii sale, se
individualizează prin semne, însuşiri caracteristice doar lui. Drept exemplu de bunuri
individual determinate ne pot servi unicatele, o anumită casă, un anumit autoturism.
Dacă prin contract sau lege sunt stabilite anumite penalităŃi pentru neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare a obligaŃiilor, plata penalităŃilor nu-l eliberează pe vânzător de
executarea obligaŃiilor sale în natură. Potrivit art. 602(3) repararea prejudiciului cauzat prin
întârziere sau prin o altă executare necorespunzătoare a obligaŃiei nu-l eliberează pe debitor
de executarea obligaŃiei în natură. ExcepŃie face cazul în care datorită unor circumstanŃe
obiective, creditorul pierde interesul pentru executare.
Conform Legii Republicii Moldova Nr.105-XV din 13.03.2003 privind protecŃia
consumatorilor, art.27 (1), dacă vânzătorul încalcă termenele stabilite pentru remedierea,
înlocuirea, restituirea contravalorii produsului sau reducerea preŃului, va plăti o penalitate în
mărime de 5% din preŃul produsului în vigoare la data examinării reclamaŃiei consumatorului
pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) de întârziere.

Articolul 783. Termenul de răspundere a vânzătorului pentru viciile bunului.

(1) Cumpărătorul are dreptul să înainteze vânzătorului, îndată ce a descoperit

viciile bunului nedeclarate de acesta până la vânzare, pretenŃii dar nu mai târziu de
termenul stabilit în contract.
(2) Dacă în contract nu este stabilit un termen, pretenŃiile pot fi înaintate în cel
mult 6 luni din ziua predării bunului, iar în privinŃa imobilelor, în cel mult un an.
(3) Dacă este imposibilă stabilirea zilei de predare a bunului care urmează să fie
înregistrat sau dacă bunul este predat cumpărătorului înainte de încheierea
contractului, termenul de înaintare a pretenŃiilor se calculează din ziua înregistrării
bunului în modul stabilit.

Prezentul articol stabileşte dreptul cumpărătorului de a înainta pretenŃii vânzătorului îndată

ce a descoperit viciile, însă cu respectarea obligatorie a următoarelor două cerinŃe:
a) vânzătorul, până la predarea mărfii nu a anunŃat cumpărătorul despre existenŃa
viciilor, prin urmare cumpărătorul nu a cunoscut existenŃa viciilor. În caz contrar el pierde
dreptul de a înainta pretenŃii vânzătorului;
b) să nu fie expirat termenul stabilit prin contract pentru înaintarea pretenŃiilor.
Dacă în contract părŃile nu au stabilit un termen pentru înaintarea pretenŃiilor, norma
comentată stabileşte un termen de 6 luni din ziua predării bunului mobil şi un termen de 1 an
din ziua predării bunurilor imobile.
În cazul imposibilităŃii determinării datei predării bunului, pentru bunurile care
urmează a fi înregistrate, prezentul articol prevede că termenul de înaintare a pretenŃiilor se
calculează din ziua înregistrării bunului în modul stabilit. Dacă bunurile predate nu trebuie să
fie înregistrate, în caz de imposibilitate de determinare a datei predării bunului, aceasta
trebuie să fie demonstrată de către persoana interesată, adică de cumpărător. El trebuie să
demonstreze că se află în termenul stabilit prin contract sau lege pentru înaintarea pretenŃiilor.

Articolul 784. Termenul de înaintare a pretenŃiilor pentru viciile bunului cu

termen de garanŃie.

(1) În cazul când pentru bunul vândut este stabilit un termen de garanŃie,
pretenŃiile pentru viciile depistate pot fi înaintate în acest termen.

982
 (2) Dacă bunul cu termen de garanŃie a fost dat în posesiunea cumpărătorului
până la încheierea contractului şi nu se poate determina data predării, termenul de
înaintare a pretenŃiilor se calculează de la data încheierii contractului, iar dacă bunul a
fost transportat, de la data expedierii lui la adresa cumpărătorului.
(3) În cazul în care pentru accesorii sunt stabilite prin contract termene de
garanŃie mai scurte decât pentru bunul principal, cumpărătorul este în drept să
înainteze pretenŃii referitoare la viciile accesoriilor în perioada de garanŃie a bunului
principal.
(4) Dacă pentru accesorii în contract sunt stabilite termene de garanŃie mai mari
decât pentru bunul principal, cumpărătorul este în drept să înainteze pretenŃii ce Ńin de
viciile accesoriilor în perioada de garanŃie.

(1) Prezentul articol reglementează doar cazurile în care pentru bunul vândut este
stabilit un termen de garanŃie. Termenul de garanŃie este termenul contractual în care
vânzătorului îi revine obligaŃia să remedieze pe cheltuiala proprie defecŃiunile semnalate de
cumpărător în comportamentul bunului vândut în timpul utilizării normale a acestuia şi dacă
defecŃiunile semnalate sunt iremediabile, să înlocuiască bunul cu un altul de acelaşi gen aflat
în stare perfectă de funcŃionare. Termenul de garanŃie este stabilit pentru o perioadă de timp a
cărei durată variază în funcŃie de natura mărfii şi se exprimă în luni, săptămâni sau zile.
Dacă pentru bunul vândut este stabilit un termen de garanŃie, cumpărătorul poate
înainta pretenŃii pentru viciile depistate doar în acest termen. În conformitate cu prevederile
art.772 (3) şi art.784 (2) părŃile pot să stabilească în contract perioada termenului de garanŃie.
Dacă în contractul de vânzare-cumpărare lipseşte o asemenea stipulaŃie, termenul de garanŃie
începe să curgă din momentul predării bunului de către vânzător.
(2) Alin.2 al prezentului articol prevede soluŃii pentru următoarele două situaŃii: a)
bunul a fost transmis în posesie cumpărătorului până la încheierea contractului, iar data
predării nu poate fi stabilită şi b) bunul a fost transportat. În prima situaŃie termenul de
înaintare a pretenŃiilor se calculează de la data încheierii contractului. Atunci când contractul
se încheie inter praesentes, data perfectării acestuia se inserează în conŃinutul contractului.
Dacă contractul este încheiat inter absentes, în conformitate cu prevederile art.699 (1), data
încheierii contractului se consideră momentul primirii acceptării de către ofertant. În cel de-al
doilea caz, când bunul a fost transportat, termenul de înaintare a pretenŃiilor se calculează de
la data expedierii lui la adresa cumpărătorului.
(3) Atât alin.3 al prezentului articol, cât şi alin.4 al art.771 oferă părŃilor posibilitatea
de a stabili în contract termene de garanŃie pentru bunurile accesorii. Totuşi, din prevederile
art.784 rezultă că termenul de garanŃie pentru bunurile accesorii trebuie să fie cel puŃin egal
cu termenul de garanŃie stabilit pentru bunul principal. Dacă în contract părŃile au stabilit
pentru bunurile accesorii termene de garanŃie mai scurte decât pentru bunul principal,
pretenŃiile referitoare la viciile accesoriilor vor putea fi înaintate de către cumpărător în
perioada de garanŃie a bunului principal.
Conform art.292 bunul destinat în mod permanent întrebuinŃării economice unui alt
bun (principal) şi legat de acesta prin destinaŃie comună este un bun accesoriu atat timp cat
satisface această întrebuinŃare. Toate celelalte bunuri sunt principale.
(4) Art.774 acordă posibilitate părŃilor de a stabili în contract termene de garanŃie mai
mari pentru bunurile accesorii decât pentru bunul principal, cumpărătorul având dreptul să
înainteze pretenŃii ce Ńin de viciile accesoriilor în perioada lor de garanŃie.

983
 Articolul 785. Termenul de prescripŃie pentru acŃiunile privind viciile bunului.

Poate fi intentată acŃiune privind viciile bunului la termen de un an din data

înaintării pretenŃiilor, iar dacă nu au fost înaintate pretenŃii sau nu poate fi stabilită
data înaintării lor, în termen de un an din data expirării termenelor stabilite la art.783
şi 784.

Norma comentată stabileşte termenul de prescripŃie pentru acŃiunile privind viciile

bunului în dependenŃă de două situaŃii Ńi anume:
a) când au fost înaintate pretenŃiile. Astfel, dacă pretenŃiile au fost înaintate, acŃiunea
privind viciile bunului poate fi intentată în termen de un an din data înaintării
pretenŃiilor;
b) când nu au fost fost înaintate pretenŃiile sau au fost înaintate, dar nu poate fi
stabilită data înaintării lor. În acest caz se stabileşte un termen de intentare a
acŃiunilor de un an din data expirării termelor stabilite la art.783 şi 784 (vezi
articolele şi comentariul la ele).

S e c t i u n e a a 2-a
RASCUMPARAREA

Articolul 786. DispoziŃii generale cu privire la răscumpărare

Dacă în contractul de vînzare – cumpărare vînzătorul şi-a rezervat dreptul

de răscumpărare, aceasta se face prin declaraŃia vînzătorului faŃă de cumpărător
că va exercita dreptul de răscumpărare. DeclaraŃia nu necesită forma stabilită
pentru contractul de vînzare- cumpărare.

Vînzarea cu pact de răscumpărare este o varietate a contractului de vînzare –

cumpărare supusă unei condiŃii rezolutorii exprese, care constă în dreptul ce şi-l
rezervă cumpărătorul de-a relua lucrul vîndut, restituind preŃul şi cheltuielile suportate
de cumpărător într-un anumit termen.
Restituirea vînzătorului a bunurilor răscumpărate are efect retroactiv, acŃionănd atît
în privinŃa cumpărătorului, ai suscesorilor lui în drepturi, cît şi a terŃelor dobănditori,
cu excepŃia cînd terŃul dobănditor invocă dobăndirea dreptului de proprietate asupra
unui bun ( imobiliar ) prin posedarea lui o anumită perioadă ( Art. 332. Uzucapiunea
imobiliară ) sau posesia de bună credinŃă în materia bunurilor mobile ( Art. 331 ).
Vînzătorul poate cere răscumpărarea de la cumpărătorul iniŃial, cît şi de la oricare
alt cumpărător mai departe. Urmează de menŃionat că este indiferent, dacă în
contractul de vînzare a terŃului achizitor fusese sau nu prevăzută clauza de
răscumpărare în folosul vînzătorului primitiv, cu excepŃia vînzării unui imobil, deoarece
cumpărătorul de bună-credinŃă, ce n-a cunoscut pactul de răscumpărare din contractul
iniŃial, este protejat de dispoziŃia art. 331. În afară de vînzător, răscumpărarea poate fi
exercitată de un cesionar ( persoana căreia prin contract i-au fost transmise drepturile ),
de creditorii săi şi de moştenitorii săi, fiecare moştenitor avănd dreptul să ceară
răscumpărarea numai în ce priveşte cota sa parte.
Vînzarea cu pact de răscumpărare ca regulă o folosesc cei, care avănd nevoie de
bani, îşi vînd bunurile cu intenŃia că în termenul prevăzut pentru răscumpărare, să

984
dobăndească sumele necesare pentru a redobîndi proprietatea bunurilor vîndute. După
conŃinutul şi efectele survenite, facultatea de răscumpărare se foloseşte ca o modalitate
de credit, întru ocolirea Legii cu privire la gaj ( Legea 449-XV/2001 ).
CondiŃia răscumpărării urmează în mod obligatoriu a fi stipulată în contractul de
vînzare- cumpărare. În caz contrar vînzarea se consideră simplă, iar răscumpărarea
constituie o revînzare în condiŃiile căreia părŃile urmează să achite taxele respective de
mutaŃie..
Clauza de răscumpărare poate fi întrodusă în contractele de vînzare-cumpărare atît
mobiliare cît şi imobiliare.

Articolul 787. Soarta accesoriilor

Revînzătorul este obligat să predea celui care exercită dreptul de

răscumpărare bunul împreună cu accesoriile lui.

Obiect al contractului de vînzare-cumpărare cu pact de răscumpărare poate fi

orice bun ce întruneşte următoarele condiŃii
- să fie în comerŃ ( în circuitul civil ) ,
- să existe în momentul încheierii contractelor, sau să poată exista în viitor,
- să fie determinat sau determinabil,
- să fie licit ( permis),
- să fie proprietatea vănzătorului.
Dreptul de proprietate al vînzătorului asupra unui lucru mobil sau imobil
generează dreptul în tot asupra produselor lucrului, căt şi asupra unirilor ca accesoriu (
sub accesiune se subănŃelege unirea materială a unui lucru mai puŃin important cu un
alt lucru mai important ), cu lucrul într-un mod natural sau artificial.. Acest drept se
numeşte drept de accesiune.
Accesiunea poate fi imobiliară sau mobiliară, de asemenea, poate fi naturală sau
artificială ( este efectul unui fenomen natural străin de voinŃa omului, sau efectul unui
fapt al omului ), (Art. 328-330 ).
Respectiv pănă la răscumpărare cumpărătorul este proprietarul lucrului, cît şi a
accesoriilor, sub condiŃie rezolutorie.
Întrucăt răscumpărarea anulează vănzarea, părŃile urmează a fi puse în poziŃia
primitivă ( iniŃială ), revînzătorul fiind obligat să predee bunul răscumpărat împreună cu
accesoriile.

Articolul 788. PreŃul de răscumpărare.

Răscumpărarea se efectuează la preŃul de vănzare. Revănzătorul este în

drept să ceară compensarea cheltuielilor aferente bunului cumpărat pînă la
răscumpărare, în cuantum egal cu creşterea valorii bunului datorită acestor
cheltuieli. Dacă bunul pe care trebuie să îl restituie a fost dotat cu un accesoriu,
cumpărătorul îl poate reŃine dacă nu dăunează bunului.

Atît cumpărarea cît şi răscumpărarea formează o singură operaŃiune.. În acest

sens răscumpărarea nu este considerată că constituie o nouă vănzare ( vînzătorul iniŃial
nu deŃine statutul de cumpărător ), ci ca rezoluŃia vănzării, îndeplinită prin efectul
condiŃiei de răscumpărare. Cănd îşi va relua lucrul, vănzătorul nu va fi obligat să

985
achite taxe noi de înregistrare, fiind considerat proprietar, ca şi cum nu ar fi vîndut
lucrul.
Vănzătorul dacă doreşte să exercite facultatea de răscumpărare urmează în
termenul convenit (Art. 791 ) să-şi manifeste intenŃia de a răscumpăra bunul fără a
face o ofertă reală a preŃului şi accesoriilor preŃului.
În consecinŃă răscumpărarea anulează vănzarea, părŃile fiind puse în poziŃie
iniŃială, ca şi cum nu ar fi contractat.
Pentru ca răscumpărarea să fie îndeplinită, vănzătorul urmează să restituie
cumpărătorului
- preŃul achitat de cumpărător ( dobănzile nu se restituie ),
- spezele şi cheltuielile contractului,
- cheltuielile suportate de cumpărător în urma protejării lucrului de pierire, distrugere
parŃială sau totală,
- alte cheltuieli utile.
Revănzătorul este în drept să solicite restituirea cheltuielilor suportate asupra
bunului cumpărat, în măsura în care bunul a fost îmbunătăŃit sau a crescut
valoarea lui datorită acestor cheltuieli. În caz contrar, cumpărătorul este în drept să
reŃină lucrul pănă la achitarea deplină.

Articolul 790. Efectele dispunerii de bun pînă la răscumpărare.

Dacă, pînă la exercitarea dreptului de răscumpărare, a dispus de obiectul

contractului, cumpărătorul este obligat să înlăture drepturile terŃelor persoane
asupra bunului. Se consideră că revănzătorul a dispus de bun şi în cazul în care
bunul a fost înstrăinat în cadrul procedurii de executare silită sau a fost
înstrăinat de către administratorul procesului de insolvabilitate.

Pînă la răscumpărare, cumpărătorul este proprietarul lucrului, sub condiŃie

rezolutorie, bucurăndu-se de toate atributele dreptului de proprietate. Respectiv, el poate
înstrăina bunul cu titlu oneros ( care implică anumite sarcini, anumite obligaŃii ), sau
gratuit, poate să-l greveze ( să-l încarce cu ipoteci, gajuri, cu cheltuieli ), să-l supună
unor condiŃii grele ( Titlul IV, Capitolul V ), cu drepturi reale împotriva terŃilor, cu
condiŃia că aceste drepturi şi acte vor fi şi ele supuse condiŃiei rezolutorii a
răscumpărării.
Tot odată cumpărătorul poate scuti imobilul de privilegii şi ipoteci.
Cumpărătorul poate chiar dispune de lucru – atît contra adevăratului proprietar,
căt şi contra celor ce ar pretinde că au drepturi sau ipoteci asupra lucrului văndut. El
poate vinde lucrul ca al său, însă cu facultatea de răscumpărare. Pe baza titlului de
dobănditor el deŃine deplina proprietate al lucrului. De asemeni, el poate dispune contra
celor ce pretind, că au drepturi asupra lucrului, cum ar fi spre exemplu, servituŃi (
Titlul IV,Capitolul III ).
Urmează de menŃionat faptul, că vănzătorul, prin efectul clauzei de răscumpărare,
poate fi considerat ca proprietar al lucrului văndut, însă sub condiŃie suspensivă ( cu
drepturi suspendate ). În calitate de proprietar el este în drept să facă acte de
dispoziŃie asupra lucrului şi să-l greveze cu sarcini reale. Acestea , însă, nu pot
dobăndi vre-o validitate decît exerciŃiul facultăŃii de răscumpărare ( cu efectul
retroactiv, din ziua constituirii lor ), deoarece, dacă vănzătorul în termenul stipulat nu
va exercita răscumpărarea, proprietatea condiŃională va dispărea cu consolidarea
definitivă a titlului cumpărătorului.

986
 Articolul 791. Termenul de răscumpărare.

Răscumpărarea poate fi exercitată doar în termenul stipulat în contract,

care nu poate fi mai mare de 10 ani pentru terenuri şi de 5 ani pentru alte
bunuri. Aceste termene nu pot fi prelungite.

Legislatorul a limitat termenul în care vînzătorul poate exercita facultatea de

răscumpărare la 10 ani pentru terenuri şi 5 ani pentru alte bunuri din consideraŃii de
garanŃie a tranzacŃiilor şi de consolidare a proprietăŃii.
Nu este interzis să fie stabilit un termen mai scurt la învoirea părŃilor.
În caz că părŃile au stipulat pactul de răscumpărare fără a indica vre-un,
răscumpărarea va putea fi exercitată timp de 10 ani pentru terenuri şi timp de 5 ani
pentru alte bunuri, termenul legal fiind presupus.
E de menŃionat, că termenul fixat de către părŃi în contract, nu mai poate fi
prelungit nici de ele însăşi, şi nici de organele abilitate ( judiciare ).
Termenul convenit de către părŃi pentru răscumpărare se răfrănge asupra tuturor
persoanelor, inclusiv a minorilor, cu rezervă pentru aceştia a acŃiunii recursorii contra
tutorelui care nu a îndeplinit în termen rezonabil facultatea răscumpărării.
Curgerea termenului de răscumpărare este suspendată prin cazuri excepŃionale (
război, etc ).

S e c t i u n e a a 3-a
OPTIUNEA

Articolul 792. OpŃiunea

PărŃile pot conveni asupra dreptului unilateral al cumpărătorului de a

achiziŃiona un bun pînă la un anumit moment ( opŃiunea de cumpărare ) sau
asupra dreptului vînzătorului de a vinde în aceleaşi condiŃii un bun
cumpărătorului ( opŃiunea de vînzare). În privinŃa contractelor de opŃiune se
aplică normele de vînzare – cumpărare dacă părŃile nu convin altfel.

Sub noŃiunea de “ opŃiune “ se subînŃelege “promisiunea de vînzare-

cumpărare “ cănd există consimŃămăntul reciproc al vînzătorului şi cumpărătorului
asupra obiectului şi preŃului.
OpŃiunea poate fi unilaterală şi bilaterală.
În cazul promisiunii de vînzare, o persoană primeşte promisiunea altei
persoane de a-i vinde un bun, proprietate ai ei, rezervăndu-şi dreptul de a-şi manifesta
ulterior, în perioada unui termen stabilit, consimŃămăntul său de a-l cumpăra.
Exemplu. Proprietarul unui imobil oferă imobilul chiriaşului spre cumpărare
la un preŃ stabilit, dacă ultimul îşi va manifesta voinŃa de a-l cumpăra.
O promisiune de vînzare nu poate produce efectele unei vînzări, una dintre
părŃi, în acest caz, fiind obligată faŃă de cealaltă să vîndă în viitor un anumit bun,
beneficiarul promisiunii bucurăndu-se de alegerea de a cumpăra sau nu acest bun.

987
 În cazul cănd beneficiarul va manifesta dorinŃa de a cumpăra bunul, iar
proprietarul va refuza vînzarea, beneficiarul are dreptul la încasarea despăgubirilor
cauzate potrivit regulilor aplicabile la neexecutarea obligaŃiilor.
Respectiv, promisiunea de vînuare este un contract unilateral, creînd obligaŃii
pentru una din părŃi.
OpŃiunea poate fi şi bilaterală, cînd părŃile se obligă reciproc să încheie pe
viitor, la preŃul stabilit un contract de vînzare – cumpărare a unui obiect. În cazul cănd
promitentul nu-şi respectă obligaŃia şi vinde lucrul unei alte persoane, benmeficiarul
cumpărător nu poate solicita predarea lucrului, bucurăndu-se de dreptul la recuperarea
despăgubirilor ( Capitolul V. Efectele neexecutării obligaŃiilor ).
Dacă însă lucrul se mai află în patrimoniul vînzătorului, beneficiarul- cumpărător
poate cere să fie impus vînzătorul la încheierea contractului.
OpŃiunea poate fi cu termen—cînd oferantul este obligat să-şi menŃină
promisiunea de vînzare pănă la îndeplinirea termenului arătat şi fără termen, cănd
oferta de vănzare poate fi retrasă după timpul necesar pentru a primi un răspuns
chibzuit.
În caz de retragere a promisiunii de vănzare înainte de sfărşitul termenului –
acceptantul este în drept să solicite încasarea pagubelor pricinuite, promitentul fiind
Ńinut de o obligaŃie de a face.
În practică există şi o altă formă a promisiunii de vănzare, cănd proprietarul unui
bun se obligă că, în cazul în care-l va vinde să-i acorde preferinŃa unei anumite
persoane la preŃ egal.

S e c t i u n e a a 4-a
DREPTUL DE PREEMTIUNE

Articolul 793. Cumpărare în baza dreptului de preemŃiune.

( 1) Titularul dreptului de preemŃiune poate face uz de el în cazul în

care persoana obligată încheie cu un terŃ contract de vănzare-cumpărare.
( 2) În cazul în care de dreptul de preemŃiune beneficiază cîteva
persoane împreună, acest drept poate fi exercitat numai în comun dacă legea sau
contractul nu prevede altfel.
( 3 ) Dreptul de preemŃiune nu este transmisibil şi nu trece prin
succesiune dacă contractul dintre persoana obligată şi titularul dreptului de
preemŃiune nu prevede altfel.

ConŃinutul dreptului de preemŃiune constă în privilegiul titularului de a fi

preferat în calitate de cumpărător în cazul în care proprietarul terenului agricol din
extravilan ( situat în afara spaŃiului construibil al unei localităŃi ), doreşte să-l văndă.
Dreptul de preemŃiune poate fi stabilit prin lege sau prin convenŃia părŃilor
în favoarea unei persoane fizice sau juridice, ori în favoarea statului. Acest drept nu
este transmisibil şi nu trece prin suscesiune, dacă nu este prevăzut altfel.. Dacă dreptul
de preemŃiune este limitat la o anumită perioadă, acesta poate fi moştenit.
Obiectul dreptului de preemŃiune îl constituie numai terenurile agricole din
extravilan supuse vănzării-cumpărării.

988
 Titularul dreptului de preemŃiune ( subiectul activ ) poate fi orice persoană
fizică sau juridică, ce întruneşte calităŃile prevăzute de lege, şi anume, persoanele cu
statut de coproprietari, proprietar vecin, arendaş şi stat ( în ordinea stabilită de lege ).
ConŃinutul dreptului de preemŃiune constă în privilegiul titularului de a fi
preferat în calitate de cumpărător în cazul în care proprietarul terenului agricol din
extravilan doreşte să-l văndă.
Subiectul pasiv este format din celelalte subiecte de drept.
Dreptul de preemŃiune este prevăzut de lege numai dacă înstrăinarea se face
prin vănzare-cumpărare, nu şi prin acte cu titlu gratuit ( donaŃie ), cu caracter aleatoriu
( renta viageră, contractul de întreŃinere ) sau prin contract de schimb.
Ca obiect actul juridic trebuie să aibă transmiterea dreptului de proprietate
asupra terenului nu şi dezmembramentele ei ( descompunerea )
Legea nu face nici o distincŃie privitor la persoana proprietarul – vănzător.

Articolul 794. Notificarea cu privire la intenŃia de vînzare.

Persoana obligată urmează să informeze neîntîrziat titularul dreptului de

preemŃiune despre intenŃia sa şi condiŃiile vînzării. Informarea poate fi executată
de terŃul cu care vînzătorul intenŃionează să încheie contractul de vînzare-
cumpărare.

Dreptul de preemŃiune este un drept real, subiectiv civil absolut, care urmează
a fi respectat nu numai de titularul dreptului şi de părŃile litigante, dar şi de alte
persoane.
Potrivit legii, proprietarul unui teren ce urmează a fi văndut va înştiinŃa
AgenŃia despre intenŃia vănzării terenului, precum şi cea de a vinde terenul numai cu
respectarea dreptului de preemŃiune conform titularilor în ordinea stabilită de lege, şi
anume, mai întăi coproprietarul, apoi proprietarul vecin, urmează arendaşul şi apoi
statul, indicănd datele lor, adresa sau sediul. ÎnştiinŃarea trebuie să determine terenul
ce urmează a fi văndut ( sau partea din teren ) suprafaŃa şi categoria de folosinŃă, locul
unde este situat terenul, precum şi preŃul cerut. Oferta de vănzare a terenului agricol
situat în extravilan va fi înregistrată la Consiliul local unde este situat terenul, ea
fiind afişată de îndată în sediul Primăriei prin grija şi sub semnătura secretarului
acestuia.
AgenŃia va încunoştiinŃa în termen de 15 zile pe proprietarii şi coproprietarii
prevăzuŃi de lege, care sunt obligaŃi să se pronunŃe în termen de 30 zile în scris de
la data afişării, solicitănd înregistrarea ofertei de cumpărare la primăria respectivă, la
care se va arăta şi preŃul oferit. Acest termen este valabil şi pentru stat care îşi
exercită dreptul prin AgenŃie.
ÎncunoştiinŃarea este obligatorie, reprezentănd o ofertă de a contracta, fiind
destinată unui cerc de persone determinat de lege.
Dacă titularii dreptului de preemŃiune în termen de 30 zile nu-şi vor manifesta
dorinŃa de a accepta oferta, dreptul lor se consideră stins, oferta îşi pierde valoarea şi
terenul se vinde liber.

Articolul 795. Exercitarea dreptului de preemŃiune.

989
 ( 1 ) Dreptul de preemŃiune se exercită pe calea informării persoanei
obligate.
( 2 ) După primirea informaŃiei despre intenŃia de vînzare, dreptul de
preemŃiune poate fi exercitat în termen de o lună în cazul terenurilor şi în
termen de 10 zile în cazul altor bunuri dacă acordul dintre părŃi nu prevede
altfel.
( 3 ) Prin declaraŃie faŃă de persoana obligată, între ea şi persoana
împuternicită se încheie un contract de vînzare cumpărare în condiŃii stabilite de
persoana obligată şi de terŃ.
( 4 ) Persoana obligată poate cere ca dreptul de preemŃiune să se
extindă asupra tuturor bunurilor care nu pot fi separate fără a fi dezavantajate.
( 5 ) Dacă terŃului i s-a amînat achitarea preŃului de cumpărare, cel
care are dreptul de preemŃiune poate beneficia de amînare dacă oferă o garanŃie
pentru suma ce urmează a fi plătită.
( 6 ) În cazul în care obiectul exercitării dreptului de preemŃiune este
un teren, nu este necesară garanŃie dacă pentru preŃul de vînzare a fost
convenită o ipotecă asupra terenului sau dacă la preŃul de cumpărare se adaugă
o datorie pentru care există o ipotecă ce grevează terenul.

Titularii dreptului de preemŃiune sunt obligaŃi să se pronunŃe în scris în

termen de o lună în cazul terenurilor şi 10 zile în cazul altor bunuri., dacă acordul
dintre părŃi nu prevede altfel., de la data afişării ofertei, solicitănd înregistrarea ofertei
de cumpărare la Primăria respectivă, în care se va indicva şi preŃul oferit. Termenul
se răsfrănge şi asupra statului.
Odată cu acceptarea ofertei contractul se consideră încheiat potrivit regulilor
aplicabile încheierii unui contract între “absenŃi “, pentru ce e necesar, ca acceptarea să
fie făcută fără obiecŃiuni sau rezerve şi comunicată AgenŃiei prin intermediul căreia se
exercită dreptul de preemŃiune.
Dacă oferta a fost acceptată, contractul se încheie între vănzător şi toŃi
acceptanŃii. În caz, cănd titularii dreptului de preemŃiune care au acceptat oferta, fac
parte din categorii diferite, contractul se consideră încheiat cu cei din categoria
titularilor dreptului de preemŃiune preferenŃial ( coproprietarii cu drept preferenŃial faŃă
de proprietarii vecini…).
Vînzătorul are dreptul să aleagă pe unul dintre ofertanŃi. Dacă preŃul oferit de
aceştia nu este convenabil vînzătorului, el poate vinde terenul oricărei alte persoane.
Procedura menŃionată se consideră ca un antecontract, urmănd ca părŃile să se prezinte
la notar pentru autentificarea lui.

Articolul 796. Nulitatea acordului de neaplicare a dreptului de

preemŃiune.

Acordul dintre persoana obligată şi terŃ este nul dacă prin el contractul
de vînzare-cumpărare este condiŃionat de neexercitarea dreptului de preemŃiune
sau dacă persoana obligată îşi rezervă dreptul de a rezolvi contractul la
exercitarea dreptului de preemŃiune.

Actul de înstrăinare a terenului agricol din extravilan încheiat cu încălcarea

dreptului de preemŃiune prevăzut de art. 793, 794 CC RM nu este valabil. Anularea
poate fi cerută indiferent de faptul, dacă cumpărătorul a cumpărat terenul cu bună

990
credinŃă sau rea-credinŃă ( neîncunoştiinŃarea AgenŃiei despre intenŃia de vănzare,
vănzarea terenului înainte de expirarea termenului prevăzut sau la un preŃ inferior faŃă
de cel prevăzut în ofertă, etc), şi cu toate că titularul dreptului de preemŃiune nu este
parte al contractului, al cărui anulare se cere. Nulitatea poate fi solicitată şi de
succesorul titularului dreptului nesocotit.
Persoanele interesate pot intenta acŃiunea în declararea simulaŃiei, dublate de
acŃiunea în anularea contractului de vănzare- cumpărare, dacă vănzarea s-a efectuat
prin simulaŃie ( donaŃie, declararea preŃului mai mare sau mai mic decăt cel achitat în
realitate ).
Prin anularea contractului de vănzare-cumpărare încheiat cu încălcarea dreptului
de preemŃiune, terenul reintră în proprietatea vănzătorului cu efect retroactiv. Cel din
urmă, în caz dacă doreşte cu adevărat să înstrăineze terenul, urmează să reia întreaga
procedură stabilită de lege.
AcŃiunea în anulare se prescrie în termen de trei ani ( Art.267 ).
După expirarea termenului de prescripŃie a acŃiunii în anulare, vînzarea se
consolidează, chiar dacă nu au fost respectate stipulaŃiile privitor la dreptul de
preemŃiune.

SecŃiunea a 5-a
CUMPĂRAREA DE PROBĂ SAU LA VEDERE

Articolul 798. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare de probă sau la vedere

(1) În cazul cumpărării de probă sau la vedere, consimŃirea asupra obiectului

cumpărat este la libera alegere a cumpărătorului. În caz de dubii, cumpărarea se
consideră încheiata sub condiŃia suspensivă a consimŃirii.
(2) Vânzătorul este obligat să permită cumpărătorului să verifice obiectul.
(3) Până la realizarea condiŃiei prevăzute la alin. (1), cumpărătorul răspunde de
păstrarea obiectului.

1. Această secŃiune reglementează o modalitate (o specie) a contractului de vânzare-

cumpărare – vânzarea-cumpărarea de probă sau la vedere. Remarcăm, chiar din titlul
secŃiunii, sinonimia nefericită utilizată de legiuitor. În opinia noastră expresia vânzarea sau,
respectiv, cumpărarea de probă este suficient de clară şi precisă, fiind un termen utilizat
frecvent în limbajul curent. Ar fi fost necesară utilizarea unui sinonim în cazul unui termen
confuz, imprecis sau prea tehnic, dar şi în acel caz, menirea sinonimului ar fi fost clarificarea
sensului primului termen. În cazul dat, însă, chiar sinonimul utilizat poate produce confuzie.
Dacă „cumpărarea... la vedere” beneficiază de o reglementarea specială, diferită de vânzarea
„comună”, înseamnă că are anumite particularităŃi, care în mod normal are trebui să poată fi
deduse chiar din titlu. Dacă specificul acestei modalităŃi a vânzării constă în faptul că se face
„la vedere”, ar rezulta oare că vânzările obişnuite se fac nu la vedere, pe ascuns, cu ochii
închişi etc.? Mai mult, din punct de vedere semantic, „a proba” nu este cel sinonim cu „a
vedea”, mult mai potrivit fiind verbul „a încerca”. Chiar dacă acest aspect pare neimportant şi
insignifiant, totuşi, în practică ar putea da naştere anumitor dificultăŃi.
La fel de nefericită ni se pare şi formularea primului alineat: „În cazul cumpărării de
probă sau la vedere, consimŃirea asupra obiectului cumpărat este la libera alegere a
cumpărătorului”. Principiul libertăŃii contractuale garantează dreptul oricărui cumpărător la
libera alegere a obiectului cumpărat, nimănui nu-i poate fi impus să cumpere un obiect pe

991
care nu-l doreşte. Ceea ce doreşte, de fapt, să spună acest alineat este că, în cazul vânzărilor
de probă, după probarea sau „vederea” bunului, cumpărătorul este liber să declare că acesta îi
convine sau nu. Această opŃiune nu poate fi cenzurată din exterior, fiind la libera apreciere a
cumpărătorului. De exemplu, dacă doresc să cumpăr un costum, încheind o cumpărare de
probă, iar în urma „probării” lui constat că este măsura potrivită, nu pot fi forŃat de către
vânzător să îl cumpăr, întrucât „consimŃirea asupra obiectului cumpărat este la libera
alegere a cumpărătorului”!
Mai periculoasă, însă, este teza finală a alineatului: „În caz de dubii, cumpărarea se
consideră încheiată sub condiŃia suspensivă a consimŃirii.” Care este soluŃia în cazul în care
nu există nici un dubiu: părŃile stipulează foarte clar că încheie o vânzare-cumpărare de
probă? Va fi acest contract afectat de condiŃia suspensivă a consimŃirii din partea
cumpărătorului? Citind ultima propoziŃie a alineatului, vom fi tentaŃi să răspundem că nu,
întrucât prezumŃia se aplică numai „în caz de dubii”. SoluŃia ar fi, însă, ilogică şi nefirească,
prin urmare, considerăm că toate cumpărările de probă vor fi considerate încheiate sub
condiŃia suspensivă a consimŃirii din partea debitorului, urmând să citim „în caz de dubii” ca
„în lipsă de stipulaŃii contrare”!
2. Confuziile continuă şi în cadrul acestui alineat: „Vânzătorul este obligat să permită
cumpărătorului să verifice obiectul”. Contractul este încheiat „de probă”, în urma cărei
acŃiuni (probării, încercării) cumpărătorul va declara dacă îi convine bunul sau nu. Sensul
verbului „a verifica” nu este acelaşi, nici măcar similar celui de „a proba”, având sfere
diferite. De exemplu, dacă doresc să procur un automobil, îi voi verifica starea tehnică şi voi
constata că nu are probleme, dar după ce îl voi încerca (proba), îmi voi da seama că nu îmi
convine, de pildă, întrucât consumă mult, îi prea lent, slab, incomod, neîncăpător etc. pentru
necesităŃile mele.
Prin urmare, vânzătorul va fi obligat nu numai să permită cumpărătorului verificarea
obiectului, ci să permită chiar încercarea lui, numai în urma acestei din urmă operaŃiuni
cumpărătorul putând decide dacă îi convine lucrul sau nu.
3. DispoziŃiile alineatului (3) sunt o consecinŃă logică a celor de la alineatul (1), fiind
de o certă utilitate practică. Întrucât contractul îi afectat de o condiŃie suspensivă, pendente
conditione (adică până la îndeplinirea condiŃiei), vânzătorul rămâne proprietarul bunului, tot
lui revenindu-i şi suportarea riscului pieirii fortuite a lui. Pentru a descuraja cumpărătorul
neglijent sau chiar de rea-credinŃă de a lua bunul pentru încercare şi de a neglija conservarea
şi păstrarea lui, i-a fost instituită, în mod expres, obligaŃia de a păstra obiectul primit de la
cumpărător până la realizarea condiŃiei.

Articolul 799. Termenul de consimŃire

(1) ConsimŃirea pentru un obiect cumpărat de probă sau la vedere poate fi declarată
doar în termenul convenit, iar dacă acesta nu a fost stabilit, până la trecerea unui
termen rezonabil stabilit de vânzător.
(2) În cazul în care obiectul a fost dat cumpărătorului de proba sau la vedere şi a
expirat termenul stabilit sau, dacă nu a fost stabilit, termenul suficient pentru
aprecierea calităŃilor obiectului, tăcerea cumpărătorului se consideră consimŃire.

1. Este firesc ca încercarea bunului de către cumpărător să se facă într-un termen

limitat, astfel încât probarea lucrului să nu se transforme în utilizarea lui. PărŃile sunt
suverane să stabilească de comun acord perioada în care urmează să fie încercat bunul. Dacă
nici un termen nu a fost stabilit de comun acord, vânzătorul va putea, luând în calcul tipul
bunului, tehnicitatea lui, domeniul în care va fi utilizat, necesităŃile cumpărătorului etc.,

992
stabili pe cale unilaterală un termen rezonabil. Vânzătorul este persoana cea mai potrivită
pentru stabilirea acestui termen rezonabil, întrucât, pe de o parte, va avea grijă să fie suficient
de scurt, evitând utilizarea bunului său, iar pe de altă parte, va avea grijă ca termenul să fie
suficient sau, cum spune legea – rezonabil, un termen prea scurt ar descuraja cumpărătorul să
accepte continuarea relaŃiei lor contractuale.
2. Dacă cumpărătorul nu se manifestă nici într-un fel după expirarea termenului,
convenŃional sau stabilit de către vânzător, condiŃia va fi considerată îndeplinită. SoluŃia este
în acord cu structura acestui tip de vânzare, fiind o măsură potrivită de protecŃie a intereselor
vânzătorului. Această dispoziŃie este corelată cu cea de la art. 208 Forma actului juridic, alin.
(4), care enunŃă regula (reiterată şi dezvoltată de alin. (1) al art. 694 Acceptarea ofertei)
conform căreia tăcerea nu valorează consimŃământ, în afară de cazurile expres prevăzute de
lege sau de convenŃia părŃilor. Art. 799 este unul dintre cazurile în care legea prevede expres
acest lucru (a se vedea şi art. 1031 Acceptarea mandatului), cu toate că în cazul dat nu ne
confruntăm cu o tăcere propriu-zisă ci, practic, cu neîndeplinirea unei obligaŃii de a încerca
bunul şi de a aduce rezultatul la cunoştinŃa vânzătorului în termenul prestabilit.

SecŃiunea a 6-a
VÂNZAREA DREPTURILOR LITIGIOASE

Articolul 800. Dreptul litigios

Un drept este litigios în cazul în care este incert, contestat sau contestabil de debitor sau
în cazul în care a fost intentata o acŃiune ori se poate prezuma că acŃiunea va fi
necesara.

Această secŃiune reglementează o altă modalitate de vânzare: vânzarea drepturilor

litigioase. După cum este şi firesc, pentru a contura cu exactitate sfera acestor tipuri de
vânzări, prezenta secŃiune începe cu definirea dreptului litigios.
Chiar dacă este o traducere fidelă a art. 1782 a Codului civil din Québec (Un droit est
litigieux lorsqu'il est incertain, disputé ou susceptible de dispute par le débiteur, que l'action
soit intentée ou qu'il y ait lieu de présumer qu'elle sera nécessaire), considerăm că acest text,
coroborat ce cele două articole ce-l urmează ar putea da naştere unor situaŃii dificil de
rezolvat în practică.
Dreptul litigios. Dreptul litigios presupune, aşa după cum ne indică chiar denumirea,
un litigiu. Legiuitorul a optat pentru cea mai largă accepŃiune a termenului „litigios” atunci
când a formulat definiŃia juridică a dreptului litigios.
„Un drept este litigios în cazul în care este incert...”. Dincolo de faptul că teoria
generală a dreptului nu cunoaşte clasificarea drept cert – drept incert şi nu sunt cunoscute cu
exactitate circumstanŃele în care un drept ar putea fi catalogat drept „incert” (de altfel, nici
codul de procedură civilă nu utilizează aceste noŃiuni), considerăm că sfera termenului
„litigios” este puternic şi, întrucâtva, artificial dilatată, întrucât un drept ar putea fi incert şi în
acelaşi timp în afara oricărui litigiu. Altfel spus, ne putem imagina existenŃa unui drept
„incert” nelitigios, adică un drept cu privire la care nu există nici o contestaŃie judiciară.
„Un drept este litigios în cazul în care este..., contestat sau contestabil de
debitor...”. Analizând în ansamblu textul acestui articol, ajungem la concluzia că legiuitorul
are în vedere o contestaŃie extrajudiciară a dreptului, întrucât în continuare se ocupă şi de
cazul în care dreptul este contestat judiciar. Şi de această dată sunt aduse în sfera termenului
„litigios” elemente străine unui diferend judiciar, ajungându-se, într-un fel, la soluŃia „un

993
drept este litigios... chiar dacă nu este litigios”. Ba chiar mai mult, textul statuează că „un
drept este litigios în cazul în care este..., contestabil...”. Prin urmare un drept poate fi
considerat litigios în afara oricărui litigiu, în afara chiar şi a unei contestaŃii extrajudiciare,
numai în baza faptului că în viitor ar putea fi contestat de către debitor, iar această eventuală
contestaŃie îl poate transforma, sau mai precis îl transformă, în ochii legii, într-un drept
litigios.
Dacă „incertitudinea” dreptului viza atât drepturile reale cât şi drepturile de creanŃă,
legea nefăcând nici o distincŃie între ele, în ipoteza dreptului „contestat sau contestabil” legea
vizează, prin ipoteză, numai drepturile de creanŃă, întrucât numai contestaŃia intentată sau
intentabilă de către debitor poate duce la calificarea acelui drept ca şi „litigios”. Nu ne putem
da seama care este raŃiunea acestei restricŃii. Un drept de creanŃă (privit ca latură activă a
raportului obligaŃional) poate fi contestat şi de către creditor, dacă nu sub aspectul existenŃei
sale (caz în care nu ar avea interes), cel puŃin sub aspectul întinderii sale. Apoi, de ce sunt
exceptate drepturile reale?
„Un drept este litigios... în cazul în care a fost intentată o acŃiune ori se poate
prezuma că acŃiunea va fi necesară”. Dacă în legătură cu un drept a fost intentată o acŃiune
(presupunând că legiuitorul a vizat o acŃiune judiciară) acest drept este unul litigios.
Anumite semne de întrebare ridică, însă, ultima teză a acestui text de lege – „...ori se
poate prezuma că acŃiunea va fi necesară”. Cine va prezuma că acŃiunea va fi necesară:
părŃile, creditorul, debitorul, judecătorul etc.? Ce fel de prezumŃie va fi aceasta? Va putea fi
răsturnată, probându-se că acŃiunea nu va fi necesară, când va putea fi răsturnată, de către
cine va putea fi răsturnată?
Abordarea cu atâta largheŃe a definirii dreptului litigios de către legiuitor trebuie
privită cu reticenŃă de către practician, lui revenindu-i sarcina delicată de a interpreta
restrictiv aceste dispoziŃii. În caz contrar, conform acestei definiŃii, practic, orice drept este
„litigios”. Un drept incert este litigios, un drept contestat extrajudiciar este litigios, un drept
contestabil în viitor este deja litigios în prezent prin simplul fapt că va putea fi contestat, şi, în
fine, un drept este litigios dacă cineva prezumă că în viitor acest drept va fi contestat pe calea
unei acŃiuni judiciare.
Interpretând astfel această definiŃie, s-ar ajunge la consecinŃe grave şi nedorite. Dintr-
o chestiune, în principiu, obiectivă – un drept este litigios dacă este contestat în cadrul unui
litigiu, calificarea dreptului ca şi litigios s-ar transforma într-o chestiune subiectivă. Oricine
ar avea un interes, ar putea transforma un drept pur şi simplu într-unul litigios prin una dintre
metodele puse la dispoziŃie cu generozitate de către legiuitor. Având în vedere articolele ce
urmează, considerăm că acest lucru nu poate fi acceptat.
Considerăm că, în ciuda unei aparente libertăŃi în calificarea dreptului ca şi litigios,
lucrurile nu stau chiar aşa, interpretul trebuind să interpreteze restrictiv aceste dispoziŃii.
Legiuitorul a dorit să includă în sfera „litigioasă” nu doar contestaŃiile judiciare propriu-zise,
ci şi acele cauze care generează sau sunt echivalente acestor contestaŃii, având un potenŃial
litigios ridicat. Toate aceste cauze sau situaŃii în care se află un drept gravitează, prin urmare,
în jurul noŃiunii de „litigiu” (în accepŃiunea restrânsă), fiind interpretate prin prisma
posibilităŃii declanşării iminente a acestuia. Astfel, nu orice incertitudine va califica dreptul
ca şi litigios, ci numai una care va genera un litigiu. Contestarea iminentă a unui drept,
datorită disensiunilor deja existente, îi va aduce calificativul de litigios chiar înaintea
producerii litigiului, existenŃa căruia poate fi încă de pe acum prezumată. În toate aceste
cazuri germenii litigiului trebuie să fie deja existenŃi la momentul în care interpretul califică
dreptul ca şi litigios, simpla eventualitate a apariŃiei lor în viitor nefiind suficientă.

Articolul 801. InterdicŃia de a dobândi drepturi litigioase

994
Judecătorii, avocaŃii, notarii, procurorii şi executorii judecătoreşti nu pot dobândi
drepturi litigioase sub sancŃiunea nulităŃii absolute.

Acest articol pune în evidenŃă necesitatea unei interpretări restrictive a definiŃiei din
articolul precedent. Dacă am considera, conform articolului anterior, că orice drept poate fi
considerat litigios, titlul acestui articol ar putea fi citit la fel de bine „InterdicŃia de a dobândi
drepturi”. Drept urmare, prin adoptarea acestei norme, legea ar fi instituit o categorie de
persoane destul de vastă: judecători, avocaŃi, notari, procurori şi executori judecătoreşti care
nu ar putea dobândi drepturi sub sancŃiunea nulităŃii absolute. O soluŃie care, bineînŃeles, nu
poate fi reŃinută. Numai o interpretarea restrictivă a „dreptului” litigios ar putea justifica
această normă.
Totuşi, şi în aceste condiŃii necesitatea unei dispoziŃii de acest fel în cadrul codului
civil este discutabilă. Toate categoriile de profesiuni juridice care apar enumerate în acest text
beneficiază de legi organice de organizare, funcŃionează după statute proprii, au coduri
deontologice etc. care, după părerea noastră, sunt mai în măsură să prevină o conduită de
acest fel decât o incapacitate de a cumpăra, reglementată de codul civil. De asemenea, ni se
par grave prezumŃiile sau raŃiunile care au stat la baza acestei incapacităŃi. Considerându-se
că anumite persoane ar putea avea o anumită influenŃă în soluŃionarea unui drept litigios (pe
care, probabil, l-a cumpărat la un preŃ net inferior valorii dreptului) prin exercitarea funcŃiei
pe care o ocupă sau prin anumite presiuni pe care le poate exercita datorită situaŃiei de care se
bucură, legiuitorul le interzice achiziŃionarea de drepturi litigioase. Teoretic, Codul civil
instituie o prezumŃie generală de „corupŃie sau coruptibilitate” a tuturor celor care exercită
funcŃii ce Ńin de sfera juridică, iar prin art. 801 soluŃionează această problemă prin interdicŃia
de a dobândi drepturi litigioase sub sancŃiunea nulităŃii absolute. Altfel nu ne putem explica
interdicŃia impusă unui executor judecătoresc provincial, să spunem, din cel mai îndepărtat
punct nordic al Ńării, de a cumpăra un drept litigios în cel mai sudic punct al Ńării. Să fie atât
de mare influenŃa acelui executor şi pericolul de a face presiuni asupra magistraŃilor,
procurorilor, avocaŃilor de la sud, încât legea îi refuză dreptul de a cumpăra acel drept (chiar
dacă litigios), restrângându-i astfel capacitatea de folosinŃă?
Este adevărat că această interdicŃie se regăseşte şi în alte legislaŃii (articolul în cauză
fiind, de fapt, o traducere aproximativ exactă a textului art. 1783 a codului civil din Québec),
însă, spre deosebire de cea moldovenească fie este restrânsă din punct de vedere teritorial aria
în care persoanele vizate nu pot să achiziŃioneze drepturi litigioase nici personal, nici prin
interpunere de persoane, fie este restrânsă sfera actelor juridice prin care aceste categorii de
persoane nu pot dobândi drepturi litigioase. De pildă, codurile francez şi român adoptă o
restrângere teritorială (explicabil dacă comparăm suprafaŃa teritoriilor în cauză), iar codul din
Québec interzice numai dobândirea drepturilor litigioase prin vânzare-cumpărare (Les juges,
avocats, notaires et officiers de justice ne peuvent se porter acquéreurs de droits litigieux,
sous peine de nullité absolue de la vente.) În codul nostru, nu există nici o restricŃie
teritorială, nici o limitare a actelor, din textul art. 801 fiind eliminată prevederea expresă a
codului provinciei canadiene, precum că sancŃiunea o reprezintă nulitatea absolută a
vânzării. Astfel, sub imperiul prezentului cod, categoriile profesionale vizate nu vor putea
dobândi drepturi litigioase sub nici o formă (acte juridice oneroase sau gratuite, încheiate
între vii sau mortis causa) sub sancŃiunea nulităŃii absolute.

Articolul 802. Dreptul debitorului de a se elibera

995
 (1) În cazul în care un drept litigios a fost vândut, cel de la care se reclama este eliberat
dacă plăteşte cumpărătorului preŃul vânzării, cheltuielile de vânzare şi dobânda pentru
preŃ şi pentru cheltuielile de vânzare calculată de la data când preŃul şi cheltuielile au
fost plătite.
(2) Dreptul stipulat la alin.(1) nu poate fi exercitat în cazul în care vânzarea este făcută
faŃă de un creditor pentru a i se plăti ceea ce i se datorează, faŃă de un coproprietar sau
faŃă de un moştenitor al bunului care este obiectul dreptului litigios şi nici în relaŃiile
dintre comercianŃi. De asemenea, nu poate fi exercitat dreptul dacă există o hotărâre
judecătorească prin care se confirmă dreptul litigios sau dacă acest drept a fost stabilit
şi litigiul este pregătit pentru a fi judecat.

1. (a) „Dreptul debitorului de a se elibera”, cunoscut şi sub denumirea mai tehnică de

retract litigios, în forma în care apare şi în acest cod, este o creaŃie a Codului Napoleon, din
care a fost preluat, practic fără modificări (fiind, în principiu, tradus) şi de alte coduri. Prin
filiera codului din Québec (art. 802 reprezintă şi el o traducere aproape fidelă a art. 1784 a
codului menŃionat) această reglementare a ajuns şi în codul civil al Republicii Moldova.
(b) Această instituŃie a fost controversată încă de la origini, fiind grav criticată şi
combătută de doctrina franceză (şi nu numai) încă de la începutul secolului XIX. Au fost
atacate atât fundamentele ei cât şi modul în care este concepută.
Retractul litigios este un drept potestativ clasic (a se vedea comentariul articolului 565
şi St. Valory, La potestativite dans les relations contracuelles, Presses Universitaires D’ Aix-
Marseille, 1999), care conferă debitorului unui drept litigios, vândut de către titularul său, să
se elibereze de cesionar, numărându-i preŃul vânzării, cheltuielile făcute cu vânzarea şi
dobânda preŃului şi cheltuielilor calculată din momentul vânzării până în momentul invocării
retractului. Acest drept al debitorului cedat intră în conflict cu unele principii de drept:
principiul libertăŃii contractuale, principiul garantării proprietăŃii, fiind calificat de doctrină ca
o formă de expropriere privată, iar recent, în unele legislaŃii, s-a pus în discuŃie chiar
constituŃionalitatea acestei instituŃii (Curtea ConstituŃională a României a respins excepŃia de
neconstituŃionalitate). Conceput ca un mijloc de descurajare a speculei cu drepturi litigioase
şi o modalitate de a termina mai repede (în Codul civil din Québec şi al Republicii Moldova,
uneori, chiar înainte de a se naşte) procesele, a eşuat sub ambele aspecte. Datorită modului în
care este reglementat, pot fi uşor eludate dispoziŃiile cu privire la retract, iar stingerea mai
rapidă a unui proces, de cele mai multe ori se afla la originea demarării altor procese, mult
mai complexe şi mai complicate. De asemenea, s-a remarcat că nici poziŃia debitorului, care
este protejat şi favorizat prin acordarea dreptului de retractare, nu este ireproşabilă, deseori
având la baza propria sa culpă sau neglijenŃă. Dacă debitorul a fost diligent şi şi-a
preconstituit mijloace de probă nu va avea un prea mare interes în invocarea retractului,
întrucât poate câştiga procesul, indiferent că este purtat de cedent sau cesionar. Dacă, însă,
din culpă sau neglijenŃă, nu are la dispoziŃie mijloace juridice solide pentru a câştiga procesul,
va avea tot interesul să invoce retractul litigios, stingând, pe de o parte procesul, iar pe de altă
parte achitând numai sumele efectiv plătite de cesionar, nu valoarea nominală a creanŃei.
(c) Discutând viciile de concepŃie, putem remarca că retractul litigios poate fi
exercitat, dacă e să ne conducem după titlul articolului, numai dacă dreptul litigios este un
drept de creanŃă. Aceasta întrucât, în cazul drepturilor reale nu avem un debitor care să fie
obligat direct faŃă de titularul dreptului de proprietate sau altui drept real, ci avem suma
tuturor celorlalŃi participanŃi la raporturile juridice cărora le incumbă o obligaŃie pasivă
generală de a nu face nimic care să aducă atingere dreptului real. Întrucât art. 802 conferă
dreptul de a se libera numai debitorului, rezultă că acest apanaj îi aparŃine numai subiectului
pasiv din cadrul unui drept de creanŃă. Nici creditorul şi nici titularul unui drept real nu ar
putea să se prevaleze de dreptul reglementat de art. 802.

996
 Alineatul (1) confirmă excluderea titularilor drepturilor reale de sub incidenŃa art.
802. Numai „cel de la care se reclamă”, adică debitorul este eliberat dacă plăteşte
cumpărătorului preŃul vânzării etc.
Conform alineatului (2), din interpretarea excepŃiilor enunŃate, remarcăm că, şi în
cazul înstrăinării unor drepturi reale poate fi invocat retractul litigios, dacă nu ne aflăm în
câmpul de aplicare a excepŃiilor amintite.
2. Amânând un pic problema drepturilor reale, alineatul (2) prevede că nici debitorii
nu pot exercita acest drept în anumite situaŃii. Legiuitorul a dorit să stopeze sau cel puŃin să
descurajeze comerŃul cu drepturi litigioase, care erau procurate de anumite persoane influente
(cămătari, avocaŃi, magistraŃi etc.) la preŃuri derizorii, valorificate cu succes în justiŃie şi
realizate la valorile nominale. Specula cu drepturi litigioase fiind Ńinta legiuitorului, era firesc
să fie exceptate situaŃiile în care această intenŃie speculativă lipseşte, transferul dreptului
litigios având la bază alte resorturi.
(a) Astfel, ei se nu vor putea elibera, dacă creditorul vinde dreptul litigios unui
creditor de-al său pentru a stinge datoria. Cedarea dreptului litigios unui creditor al cedentului
pentru stingerea datoriei nu are nimic speculativ în sine. RaŃiunea acestei excepŃii este
evidentă, cesionarul (împotriva căruia este îndreptat efectul retractului litigios) urmăreşte
stingerea datoriei cedentului şi nu însuşirea eventualei diferenŃe între valoarea de achiziŃie a
dreptului litigios şi valoarea nominală. Fiind un interes serios şi licit, debitorul nu va mai
avea dreptul de a exercita retractul.
(b) În lumina celor discutate la alineatul (1), prezenŃa celei de-a doua excepŃii s-ar
părea că este cam ciudată. Legiuitorul discută ipoteza înstrăinării dreptului litigios unui
coproprietar al bunului care este obiectul dreptului litigios. Unica raŃiune de a fi a acestei
excepŃii există numai în situaŃia în care un coproprietar al dreptului litigios îl vinde altui
coproprietar al aceluiaşi drept litigios. Pare stranie prezenŃa acestei excepŃii, întrucât
legiuitorul a exclus drepturile reale de sub incidenŃa acestor texte legale, pentru ca apoi să-şi
revizuiască poziŃia, considerând că şi în cazul lor este posibilă invocarea retractului litigios,
excluzând, cu titlu de excepŃie, numai cazul vânzării făcute unui coproprietar.
La fel ca şi în cazul înstrăinării dreptului litigios unui creditor, coproprietarul cesionar
are interesul, serios şi legitim, de a dobândi întreaga proprietate asupra bunului,
consolidându-şi dreptul şi nu speculează asupra diferenŃelor de valori.
(c) Cea de-a treia excepŃie, în forma în care apare în cod, este într-adevăr stranie. Să
precizăm ipoteza, titularul unui drept litigios îl vinde unui „moştenitor al bunului care este
obiectul dreptului litigios”. „Moştenitor al bunului” nu ne poate duce cu gândul decât la un
moştenitor testamentar, adică, un legatar cu titlu particular. Atunci, însă, situaŃia devine şi
mai ciudată. Titularul dreptului litigios îl vinde celui pe care el l-a desemnat legatar cu titlu
particular cu privire la bunul în legătura cu care s-a născut anterior litigiul şi decedează
pentru a-l transforma pe cumpărător în moştenitor. Problema nu pare a avea, totuşi, rezolvare,
întrucât cei trei nu se vor afla simultan antrenaŃi într-un raport juridic, întrucât unul dintre ei –
vânzătorul – va fi mort la data când va fi posibilă invocarea retractului şi implicit incidenŃa
excepŃiei reglementate de art. 802, deoarece cumpărătorul va trebui să fie şi moştenitor la
acea vreme. Un nonsens, care chiar dacă ar fi cu putinŃă de realizat, nu are ce căuta printre
excepŃiile de la aplicarea retractului litigios.
Însă, ceea ce la prima vedere pare o experienŃă nereuşită a legiuitorului moldovean,
ruptă parcă dintr-un scenariu de film „SF”, în realitate, înclinăm să credem (realizând, totuşi,
că exagerăm) că nu este decât o banală „eroare de redactare sau de tipar”. Atât în textul art.
1784 a Codului din Québec, care a stat la baza art. 802, cât şi în textul art. 1199 al Proiectului
de Cod civil cu număr de intrare nr. 1748 din 19 mai 2000, aprobat în prima lectură (care a
stat la baza acestui cod, a se vedea „Proiectul codului civil”, Editura Cartier juridic, 2002, art.
1199), apare textul corect şi logic: „Dreptul stipulat la alineatul (1) nu poate fi exercitat în

997
cazul în care vânzarea este făcută..., faŃă de un comoştenitor sau coproprietar al bunului
care este obiectul dreptului litigios”. Întrucât nu vedem ce motive ar fi putut avea legiuitorul
să modifice textul de mai sus pentru a obŃine „Dreptul stipulat la alineatul (1) nu poate fi
exercitat în cazul în care vânzarea este făcută..., faŃă de un coproprietar sau faŃă de un
moştenitor al bunului care este obiectul dreptului litigios”, am considerat acest rezultat
produsul unei erori, dar care trebuie neapărat să fie corectată. Aceasta întrucât, pe de o parte,
a fost înlăturată o excepŃie unanim recunoscută de toate legislaŃiile care conŃin reglementări
cu privire la retractul litigios – vânzarea făcută între comoştenitori -, iar, pe de altă parte, în
lista excepŃiilor s-a strecurat o situaŃie „străină” care trebuie înlăturată.
(d) O altă „improvizare” importantă, de data aceasta intenŃionată, dar complet
nejustificată ar fi omisiunea exceptării cazului în care vânzarea este făcută unui posesor al
bunului care este obiectul dreptului litigios. Într-adevăr, remarcăm prezenŃa şi în acest caz a
aceleiaşi raŃiuni care a stat la baza celorlalte excepŃii, achiziŃionarea dreptului în vederea
satisfacerii unui interes serios şi legitim, nu în vederea speculării ei. În acest caz, fiind în
posesia bunului, dar nefiind proprietar, posesorul achiziŃionează dreptul de proprietate, chiar
dacă litigios, urmărind consolidarea poziŃiei sale nu specula. Această excepŃie este, de
asemenea, avută în vedere de către ceilalŃi legiuitori care au reglementat retractul litigios.
(e) Dacă în raporturile juridice de drept civil retractul nu poate fi invocat numai în
cazul incidenŃei celor trei excepŃii, în raporturile juridice comerciale imposibilitatea invocării
retractului litigios este regula care nu comportă nici o excepŃie. ExplicaŃia este simplă dacă
privim prin prisma raŃiunilor care au stat la originea acestei instituŃii. Imposibilitatea invocării
retractului litigios în raporturile juridice comerciale rezidă tocmai în faptul că toate
raporturile comerciale au la bază această idee de speculaŃie asupra valorilor. De aceea ar fi
fost iraŃional să persecuŃi specula tocmai „la ea acasă”.
(f) În continuare, legiuitorul instituie nişte limite procedurale pentru invocarea
retractului litigios, prescriind obligativitatea invocării lui până la rezolvarea litigiului. „De
asemenea, nu poate fi exercitat dreptul dacă există o hotărâre judecătorească prin care se
confirmă dreptul litigios”. Lucru, de altfel, firesc, întrucât o dată cu rezolvarea litigiului
dreptul încetează să mai fie litigios, iar premisa invocării retractului litigios constă tocmai în
existenŃa unei cesiuni a unui drept care este litigios.
(g) Ultima teză a alin. 2, „...dacă acest drept a fost stabilit (s.n. S.G.) şi litigiul este
pregătit pentru a fi judecat” continuă ideea precedentă, chiar dacă nu este chiar explicită.
Dreptul este considerat litigios în măsura în care este contestat fondul lui, adică fie existenŃa
sa fie întinderea. Această ultimă ipoteză vizează tocmai situaŃia când dreptul este stabilit,
clarificându-se problemele legate de existenŃa dreptului cât şi de întinderea lui. Litigiul care
este pregătit pentru a fi judecat pare a fi cel în legătură cu executarea silită a dreptului. Odată
clarificat, însă, fondul dreptului, dispar raŃiunile pentru care a fost instituit retractul litigios, în
ochii legiuitorului acest drept nu mai este litigios, chiar dacă procesul prin care se cere
executarea silită a dreptului încălcat este pregătit pentru a fi judecat sau chiar pendinte.
(h) În final, dorim să menŃionăm că în practică, chiar trecând peste imperfecŃiunile
reglementării, acest drept este destul de efemer şi iluzoriu, întrucât cedentul şi cesionarul
dreptului litigios au o multitudine de mijloace cu care pot anihila dreptul de retractare a
debitorului. Este suficient să simuleze încheierea unui alt contract, cum ar fi o donaŃie, un
schimb, ca retractul să nu mai poată fi aplicat. Sau pot simula preŃul cesiunii, indicând
valoarea nominală a dreptului sau chiar mai mare pentru a face aplicarea retractului puŃin
probabilă. Fie cesionarul va deveni creditorul cedentului, plasând astfel vânzarea dreptului
litigios la adăpostul excepŃiei reglementată de alineatul (2). De altfel, în România, de
aproximativ 150 de ani de existenŃă a acestei instituŃii nu se cunosc decât foarte puŃine cazuri
în care s-a invocat retractul litigios în faŃa instanŃei. Anticipăm şi pentru art. 802 o
aplicabilitate la fel de redusă.

998
 S e c t i u n e a a 7-a
VINZAREA-CUMPARAREA
DE BUNURI PENTRU CONSUM

Articolul 803. Inversarea sarcinii probaŃiunii

Daca un consumator cumpăra de la un întreprinzător un bun mobil (cumpărarea

de bunuri pentru consum) şi, în termen de 6 luni de la transferul riscului, constata un
viciu al bunului, se prezumă că bunul a fost viciat în momentul transferării riscului, cu
excepŃia cazului în care prezumŃia nu este compatibila cu felul bunului sau al viciului.

Articolul comentat conŃine prevederi referitor la inversarea sarcini probaŃiunii în caz de

apariŃie a litigiului cu privire la constatarea viciilor bunului cumpărat pentru consum. În baza
prezentului articol se prezumă faptul, că bunul cumpărat pentru consum era viciat la
momentul transferării riscului, dacă în termen de şase luni din acest moment cumpărătorul
constată viciul bunului respectiv şi dacă prezumŃia este compatibilă cu felul bunului sau a
viciului.
Conform prevederilor art. 318 al C.C. al RM, riscul pieirii sau deteriorării fortuite a
bunului îl suportă proprietarul acestuia, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Potrivit
art. 759 C.C. al RM, dacă contractul nu prevede altfel, riscul pieirii sau deteriorării fortuite a
bunului trece la cumpărător din momentul cînd vînzătorul şi-a executat obligaŃiile
contractuale privind punerea bunului la dispoziŃia cumpărătorului.
Contractele de cumpărare-vînzare a bunurilor pentru consum se încheie în baza ofertei
publice (vezi comentariul la art.805 C.C.al RM). De aici, momentul transferării riscului
pieirii sau deteriorării fortuite a bunului este momentul alegerii mărfii de către cumpărător în
magazinele cu autoservire sau momentul transmiterii bunului de către vinzător la cererea
cumpărătorului.
LegislaŃia în vigoare stabileşte, că bunurile pot fi afectate atît de vicii materiale (vezi
comentariul la art. 763 al C.C. al RM), cît şi de vicii de natură juridică (vezi comentariul la
art. 764 al C.C. al RM).
În principiu, prin reŃeaua de comercializare a bunurilor pentru consum sunt posibile
cazuri de realizare a mărfii viciate, dar cu respectarea condiŃiei că cumpărătorului îi sunt
cunoscute viciile bunului, adică ele sunt evidente sau, după caz, sunt stipulate în contract.
Mai mult ca atît, conform prevederilor alin. 1 art. 765 C.C. al RM drepturile cumpărătorului
în privinŃa viciilor sunt excluse dacă, la momentul încheierii contractului, el era conştient
despre faptul că bunul este viciat. Aceasta însă nu-l lipseşte pe cumpărător de dreptul de a
preschimba bunul nealimentar cumpărat pentru consum conform prevederilor art. 808 C.C. al
RM.
Articolul comentat presupune inversarea sarcinii probaŃiunii dacă prezumŃia că bunul a
fost viciat la momentul transferării riscului este compatibilă cu felul bunului sau al viciului.
Prin felul bunului legislatorul înŃelege calităŃile substanŃiale a acestuia (vezi comentariul la
alin. (2) (b) art. 227 C.C. al RM). Prin felul viciului se subînŃelege caracterul lui material
(vezi comentariul la art. 763 C.C. al RM) sau natura juridică (vezi comentariul la art. 764
C.C. al RM).
Drept excepŃie constituie mărfurile nealimentare cu un anumit grad de uzură,
comercializate prin intermediul întreprinderilor de comision cu amănuntul. Conform alin. (4)
al Regulilor de preschimbare a mărfurilor nealimentare, procurate în reŃeaua de comerŃ cu

999
amănuntul, adoptate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr.329 din 23.05.95,
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.38-39 din 14.07.1995, pretenŃiile consumatorului, indicate
în acest punct, se satisfac cu consimŃămîntul vînzătorului.
Conform prevederilor alin. (4) art. 6 al Legii Republicii Moldova privind protecŃia
consumatorilor (Nr.1453-XII din 25.05.93, Monitor nr.10 din 30.10.1993) se interzice
comercializarea de produse a căror utilizare în condiŃii normale poate pune în pericol viaŃa,
sănătatea sau securitatea consumatorilor, la fel cum se interzice producerea şi comercializarea
produselor falsificate sau substituite.

Articolul 804. Prevederi speciale pentru garanŃii

(1) în cazul vînzării-cumpărarii de bunuri pentru consum, garanŃia în sensul

art.772 trebuie sa fie formulata clar si exact. GaranŃia trebuie să conŃină:
a) trimiterea la drepturile legale ale consumatorului si la faptul ca prin garanŃie
acestea nu vor fi limitate;
b) toate menŃiunile necesare pentru a se putea beneficia de garanŃie, îndeosebi
durata si aplicabilitatea în spaŃiu a protecŃiei prin garanŃie, numele sau denumirea si
adresa celui care acorda garanŃie.
(2) Consumatorul poate cere ca sa-i fie pusa la dispoziŃie declaraŃia de garanŃie pe
un suport de date trainic.
(3) Efectul obligaŃiei de garanŃie nu este lezat daca nu este îndeplinita una dintre
cerinŃele menŃionate la alin. (1) si (2).

(1) GaranŃia este un mijloc de garantare a executării obligaŃiilor, care constă în obligaŃia
debitorului la o prestaŃie necondiŃionată sau la o prestaŃie, depăşind obiectul propriu-zis al
contractului (vezi comentariul la art. 634 C.C. al RM). CondiŃiile de fond şi de formă ale
garanŃiei sunt prevăzute de art. art. 635, 636 C.C. al RM.
În sensul art. 772 C.C. al RM garanŃia se prezintă ca o obligaŃiune suplimentară a
vînzătorului, producătorului sau a unui terŃ, prin care acesta garantează caracteristicile
bunului vîndut pentru consum, inclusiv şi a accesoriilor (dacă contractul nu prevede altfel),
pe parcursul perioadei de timp indicate în declaraŃia de garanŃie.
Art. 804 C.C. al RM conŃine prevederi speciale cu privire la garanŃia caracteristicilor
bunului vîndut pentru consum faŃă de cerinŃele prevăzute în art. 772 C.C. al RM. În
particular, aceste prevederi se reduc la faptul că garanŃia în sensul art. 772 C.C. al RM trebuie
să fie formulată într-un limbaj clar şi exact, în sensul că aceasta trebuie să fie accesibilă chiar
şi unui consumator neiniŃiat. În garanŃie trebuie înserate drepturile legale ale consumatorului
(vezi de exemplu art.4 şi art.11 Legea Republicii Moldova privind protecŃia consumatorilor
Nr.1453-XII din 25.05.93 Monitor nr.10 din 30.10.1993 ş.a.).
GaranŃia trebuie să mai conŃină referinŃă şi la faptul, că existenŃa acesteia nu limitează
drepturile consumatorului. Faptul înserării în textul declaraŃiei de garanŃie a unor drepturi
legale ale consumatorului nu-i creează obstacole acestuia în vederea realizării drepturilor, de
care dispune un cumpărător în contractul de vînzare – cumpărare (cum ar fi de exemplu
drepturile cumpărătorului, prevăzute de art.art. 765 – 769; 771 – 779, 782 – 785 C.C. al RM,
ş.a. ). La fel, garanŃia trebuie să conŃină toate menŃiunile necesare pentru a se putea beneficia
de ea, inclusiv reŃelele de comercializare cu amănuntul, centrele de deservire, programul lor
de muncă şi telefoanele de contact, caracteristicile tehnice sau de fabricare a bunului
comercializat, etc.
O atenŃie deosebită o acordă legislatorul menŃiunilor cu privire la durata şi
aplicabilitatea în spaŃiu a protecŃiei prin garanŃie, numele sau denumirea şi adresa celui, care

1000
acordă garanŃia. Acestea par a fi esenŃiale în lista prevederilor speciale pentru garanŃii
prevăzute de legislator.
(2) Al. 2 al articolului comentat prevede dreptul cumpărătorului consumator de a
pretinde ca declaraŃia de garanŃie să-i fie pusă la dispoziŃie pe un suport de date trainic. Prin
suport de date trainic se subînŃelege forma scrisă a declaraŃiei de garanŃie, adică
materializarea acesteia în vederea facilitării procesului de probaŃiune a existenŃei obligaŃiilor
vînzătorului asumate prin garanŃie în cazul apariŃiei unui eventual litigiu.
(3) Efectul obligaŃiei de garanŃie, ce rezidă în asigurarea de către producător a
funcŃionării (utilizării) normale a produselor (serviciilor), inclusiv a articolelor de
completare, şi deservirea consumatorului pe toată durata termenului de garanŃie sau de
valabilitate (utilizare) stabilit de documentaŃia tehnică normativă ori contract, nu depinde de
faptul, dacă în declaraŃia de garanŃie au fost sau nu respectate cerinŃele menŃionate la alin.(1)
şi (2) ale prezentului articolului.

Articolul 805. Oferta publica a bunurilor

Expunerea bunului cu etichete în vitrina, punerea la dispoziŃie a meniului,

publicitatea bunului, descrierea lui în cataloage şi alte propuneri adresate unui cerc
nedeterminat de persoane se considera oferta publica pentru încheierea unui contract
de vînzare-cumpărare de bunuri pentru consum, indiferent daca se indica preŃul
bunului si alte clauze esenŃiale pentru încheierea contractului.

Încheierea contractului de vînzare – cumpărare a bunurilor pentru consum este, în linii

generale, supusă reglementării art.art. 681 – 695 C.C. al RM.
În particular însă, specificul acestei categorii de contracte, determinat de caracterul lor
de consum presupune încheierea lor în baza ofertei publice a bunurilor, ceea ce înseamnă, că
contractele de cumpărare a bunurilor pentru consum se consideră încheiate din momentul
alegerii mărfii de către cumpărător în magazinele cu autoservire sau din momentul alegerii şi
transmiterii acesteia de către vînzător la cererea cumpărătorului.
De aceea, art. 805 C.C. al RM priveşte oferta publică a bunurilor drept ofertă în sensul
prevederilor alin. (1) art. 681 C.C. al RM, şi nu drept chemare la ofertă în sensul prevederilor
alin. (3) al aceluiaşi articol.
Oferta publică a bunurilor, fiind în esenŃă aceiaşi propunere adresată unui cerc
nedeterminat de persoane se, consideră ofertă publică pentru încheierea unui contract de
vînzare – cumpărare de bunuri pentru consum, indiferent dacă se indică sau nu preŃul bunului
şi alte clauze esenŃiale pentru încheierea contractului, spre deosebire de prevederile alin. (3)
art. 681 C.C. al RM, care califică oferta publică (propunerea adresată unui cerc nedeterminat
de persoane) drept chemare la ofertă atunci, cînd această propunere nu conŃine nici o
manifestare expresă a voinŃei de a fi legat prin acceptare.
Oferta publică a bunurilor pentru consum se face în mod deosebit şi în locuri speciale,
bunăoară prin expunerea bunurilor cu etichete în vitrină, amplasarea lor pe tejghele în
centrele comerciale, punerea la dispoziŃie a meniului, publicitatea bunurilor, descrierea lor în
cataloage, etc. Toate aceste acŃiuni ale ofertantului îl obligă să încheie contractul în baza
condiŃiilor ce se conŃin în oferta publică cu fiecare, cine îşi va manifesta voinŃa.
Este de menŃionat, că una din particularităŃile esenŃiale a contractului de vînzare –
cumpărare a bunurilor pentru consum se prezintă faptul, că acest contract, pe lîngă
reglementările generale, prevăzute de normele C.C. al RM se reglementează şi de acte
normative speciale. La acestea putem atribui: Regulile de preschimbare a mărfurilor
nealimentare, procurate în reŃeaua de comerŃ cu amănuntul, aprobate prin Hotărîrea

1001
Guvernului Republicii Moldova Nr.329 din 23.05.95, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.38-
39 din 14.07.1995; Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la măsurile de
coordonare şi reglementare de către stat a preŃurilor (tarifelor) Nr.547 din 04.08.95 Monitorul
Oficial al R.Moldova nr.53-54 din 28.09.1995; Regulile de comercializare cu amănuntul a
unor tipuri de mărfuri alimentare şi nealimentare, adoptate prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova Nr.65 din 26.01.2001, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.11-13 din
01.02.2001; Regulile de comercializare cu amănuntul a producŃiei alcoolice, adoptate prin
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, Nr.212 din 04.04.95, Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.25-26 din 13.05.1995, şi altele.

Articolul 806. Vînzarea bunului cu utilizarea aparatelor automate

(1) Daca la vînzarea bunului se utilizează aparat automat, proprietarul acestuia

trebuie sa informeze cumpărătorul, afişînd pe aparat (sau în alt loc), denumirea
vînzătorului, date pentru relaŃii cu el, denumirea si preŃul bunului, instrucŃiunea despre
acŃiunile pe care cumpărătorul urmează sa le efectueze pentru plata si recepŃionarea
bunului.
(2) Contractul de vînzare-cumpărare cu utilizarea aparatului automat se considera
încheiat în momentul efectuării acŃiunilor necesare pentru recepŃionarea bunului.
(3) În cazul în care aparatul automat este utilizat pentru schimbarea monedelor,
valutei, procurarea tichetelor, sînt aplicabile normele cu privire la vînzarea-
cumpărarea de bunuri pentru consum daca din esenŃa obligaŃiei nu rezulta altfel.

(1) Prevederile alin. (1) al art. 806 C.C. al RM presupun un şir de cerinŃe obligatorii cu
privire la informaŃia pe care proprietarul aparatului automat, prin intermediul căruia se
efectuează vînzarea bunului trebuie s-o pună la dispoziŃia cumpărătorului. În această ordine
de idei, proprietarul aparatului automat este obligat să-i ofere cumpărătorului următoarea
informaŃie cu privire la:
- vînzător;
- bunul – obiect al vînzării cu utilizarea aparatelor automate;
- acŃiunile, ce urmează să le efectueze cumpărătorul, pentru plata şi recepŃionarea
bunului.
InformaŃia despre vînzător trebuie să conŃină date cu privire la numele vînzătorului sau
denumirea acestuia (vezi comentariul la art.66 al C.C. al RM), amplasarea lui – domiciliul
sau sediul acestuia (vezi comentariul la art.art 30, 67 al C.C. al RM), programul de lucru, date
pentru relaŃii cu el, incluzînd telefoane de contact, etc.
Este de menŃionat, că din conŃinutul dispoziŃiei articolului comentat, proprietarul
aparatelor automate poate să nu coincidă în aceiaşi persoană cu vînzătorul bunurilor.
Necătînd la acest fapt, informarea cumpărătorului cu privire la vînzător, oferirea datelor
(denumirea şi preŃul) cu privire la bunul – obiect al contractului şi instrucŃiunea despre
acŃiunile, pe care cumpărătorul urmează să le efectueze pentru plata şi recepŃionarea bunului
este pusă în sarcina şi formează obiectul obligaŃiilor proprietarului aparatelor automate. În
această ordine de idei, proprietarul aparatelor automate, prin intermediul cărora se efectuează
vînzarea bunurilor, este responsabil pentru neexecutarea ori executarea necorespunzatoare
sau tardiva a obligaŃiilor contractuale (vezi art.602 al C.C. al RM) chiar şi în cazul, cînd
acesta nu corespunde în aceiaşi persoană cu vînzătorul, deoarece, reieşind din condiŃiile
formării şi încheierii contractelor de vînzare a bunurilor cu utilizarea aparatelor automate
rezultă, că anume proprietarul acestor aparate se prezintă drept vînzător.

1002
 InformaŃia despre bunul – obiect al vînzării cu utilizarea aparatelor automate trebuie să
conŃină date, referitor la denumirea şi preŃul lui. Aceasta însă nu înseamnă că cumpărtorul nu
poate cere să i se ofere şi altă informaŃie cu privire la bun (art. 14. „Drepturile consumatorilor
la informatie”, Legea Republicii Moldova privind protectia consumatorilor. Nr.1453-XII din
25.05.93, Monitor nr.10 din 30.10.1993).
În ceea ce priveşte cerinŃele de fapt şi cererea de drept, înaintate faŃă de bun – obiect al
vînzării – cumpărării cu utilizarea aparatelor automate, menŃionăm că acestea cad sub
incidenŃa Titlului III „Categoriile de obligaŃii”, a Capitolului I „Vînzarea-cumpărarea”,
SecŃiunea 1 „DispoziŃii generale cu privire la vînzare-cumpărare”.
Pe lîngă datele privitor la vînzător şi la bun, în sarcina proprietarului aparatelor
automate este pusă şi întocmirea instrucŃiunii despre acŃiunile pe care cumpărătorul urmează
să le efectueze pentru lata ş i recepŃionarea bunului. Această instrucŃiune, precum şi datele cu
privire la vînzător şi cele privind bunul, proprietarul aparatelor automate trebuie să le aducă
la cunoştinŃa cumpărătorului, afişîndu-le pe aparat sau, dacă aceasta nu este posibil, în alt loc
potrivit.
(2) Contractul de vînzare – cumpărare, cu utilizarea aparatului automat se consideră
încheiat din momentul efectuării de către cumpărător a acŃiunilor necesare pentru
recepŃionarea bunului – obiect al contractului. Aceste acŃiuni pot consta în plata preŃului
convenit (vezi art.753 al C.C. al RM), punerea în funcŃie a aparatului automat prin apăsarea
butonului, alte acŃiuni.
Aşadar, contractul de vînzare – cumpărare cu utilizarea aparatului automat se încheie
prin efectuarea acŃiunilor concludente – comportament al persoanei, ce exprimă, fără echivoc,
voinŃa acesteia de a intra în raport juridic.
(3) Dacă prin intermediul aparatului automat se schimbă monede, valută, se procură
tichete, se aplică prevederile articolului comentat şi alte prevederi a secŃiunii a 7-a „Vînzarea-
cumpărarea de bunuri pentru consum” dacă din esenŃa obligaŃiei nu rezultă altfel.

Articolul 807. PreŃul bunului pentru consum

PreŃul, alte clauze esenŃiale ale contractului de vînzare-cumpărare a bunurilor

pentru consum se stabilesc în mod egal pentru toŃi cumpărătorii.

Articolul comentat prevede stabilirea în mod egal pentru toŃi cumpărătorii a preŃului şi
altor clauze esenŃiale ale contractului de vînzare – cumpărare a bunului pentru consum,
precum sînt cele stabilite prin lege , care reies din natura contractului dat sau asupra cărora, la
cererea uneia din părŃi trebuie realizat un acord (vezi comentariul la alin. (2) art. 679 ). Este
de menŃionat faptul, că contractul de vînzare – cumpărare a bunului pentru consum, de cele
mai dese ori se prezintă ca un contract de adeziune (vezi art 666. C.C. al RM), şi nu
presupune realizarea unui acord la cererea uneia din părŃi.
Conform prevederilor alin. (1) al art. 756 C.C. al RM, preŃul bunului trebuie să fie
exprimat în bani.
În condiŃiile economiei de piaŃă vînzătorul este liber în privinŃa stabilirii preŃului la
bunul, comercializat de el. Aceasta, însă, nu înseamnă, că în scopul de a proteja
consumatorul, statul nu poate stabili limitele preŃului la unele bunuri pentru consum de
importanŃă strategică.
În scopul stopării creşterii neîntemeiate a preŃurilor la bunurile, destinate consumului,
Guvernul Republicii Moldova, prin Hotărîrea cu privire la măsurile de coordonare şi
reglementare către a preŃurilor (tarifelor) Nr. 547 din 04.08.95 Monitorul Oficial al

1003
R.Moldova nr.53-54 din 28.09.1995 introduce Lista mărfurilor social-importante,
comercializate la preŃuri libere cu aplicarea adaosului comercial în mărime de pînă la 20
procente din preŃul liber de livrare (Anexa nr. 3).

Articolul 808. Preschimbarea bunului cumpărat pentru consum

(1) Cumpărătorul are dreptul ca, în decursul a 14 zile din momentul recepŃionării
bunului nealimentar, daca vînzătorul nu a stabilit un termen mai mare, sa preschimbe
bunul la locul cumpărării lui sau în alt loc, stabilit de vînzător, cu un bun similar de o
alta mărime, forma, gabarit, model, culoare sau completare etc., cu efectuarea, în cazul
diferenŃei de preŃ, a recalculării.
(2) Dacă lipseşte bunul necesar pentru preschimbare, cumpărătorul are dreptul sa
restituie bunul cumpărat, iar vânzătorul este obligat sa-i restituie suma plătită.
(3) Cererea cumpărătorului de a preschimba bunul sau de a-l restitui urmează sa
fie executata dacă bunul nu este utilizat, nu si-a pierdut calităŃile de consum si dacă
există probe că a fost cumpărat de la vânzătorul respectiv.
(4) Bunurile care nu pot fi preschimbate sau restituite în temeiul prezentului
articol se stabilesc prin lege sau prin alte acte normative.

(1) Alin. (1) al articolului comentat reglementează raporturile apărute între cumpărător
şi vînzător în legătură cu preschimbarea bunului cumpărat pentru consum, calitatea căruia
corespunde condiŃiilor contractuale sau altor cerinŃe, prevăzute de legislaŃia în vigoare (vezi
art. 763 C.C. al RM, art. 6 al Legii Republicii Moldova privind protecŃia consumatorilor
Nr.1453-XII din 25.05.93 Monitor nr.10 din 30.10.1993 ş.a.).
Cumpărătorul este în drept să preschimbe bunul care nu-i convine după dimensiuni,
formă, gabarit, model, culoare sau completare, etc.
LegislaŃia în vigoare, prin intermediul articolului comentat, stabileşte termenul limită, în
decursul căruia cumpărătorul are dreptul la preschimbarea bunului cumpărat pentru consum.
Acest termen începe să curgă din momentul recepŃionări bunului de către cumpărător şi
sumează paisprezece zile lucrătoare cu condiŃia că vînzătorul nu a stabilit un termen mai mare
în această vedere.
Legislatorul, în alin. (1) al prezentului articol permite preschimbarea doar bunurilor
nealimentare, cumpărate pentru consum.
Bunul cumpărat pentru consum poate fi preschimbat cu un bun similar numai la locul
procurării lui sau în alt loc stabilit de către vînzător. Bunăoară, în cazul cînd bunul este
comercializat în baza mostrelor, atunci, cînd acesta este pus la dispoziŃia cumpărătorului de la
depozitul vînzătorului, intermediarului sau nemijlocit de la depozitul producătorului,
vînzătorul poate stabili locul de preschimbare a bunului cumpărat pentru consum în locul de
amplasare a acestora.
Alte locuri pentru preschimbarea bunului, stabilite de vînzător, necesită a fi din timp
coordonate printr-un acord a acestuia, după caz, cu intermediarul sau cu producătorul
nemijlocit.
Alin. (1) al articolului comentat la fel oferă cumpărătorului posibilitatea de a
preschimba bunul cumpărat pentru consum cu un bun similar, chiar dacă acesta diferă în preŃ
cu primul. În cazul diferenŃei de preŃ este efectuată recalcularea. Dacă bunul similar pretins
de către cumpărător în cazul preschimbării este mai scump, atunci cumpărătorul plăteşte

1004
diferenŃa de preŃ vînzătorului. În cazul cînd bunul pretins este mai ieftin decît cel cumpărat,
vînzătorul este obligat să-i întoarcă cumpărătorului diferenŃa de preŃ obŃinută în urma
recalculării.
Este de menŃionat faptul, că cheltuielile suportate de către cumpărător în urma
preschimbării bunului cumpărat pentru consum (bunăoară cele, legate de transportarea
bunului către vînzător) le suportă însuşi cumpărătorul şi nici de cum vînzătorul, deoarece
preschimbarea nu este o consecinŃă a neexecutării ori executării necorespunzatoare a
obligaŃiilor contractuale.
(2) Dacă la momentul solicitării preschimbării bunului cumpărat pentru consum
vînzătorul nu dispune de un bun similar, cumpărătorule este în drept să restituie bunul
cumpărat, primind în schimbul acestuia suma, plătită la cumpărare.
(3) Prin alin. (3) al articolului comentat, legislatorul stabileşte condiŃiile necesare,
existenŃa cărora determină dreptul cumpărătorului de a solicita preschimbarea bunului
cumpărat pentru consum sau restituirea acestuia cu obŃinerea sumei băneşti, plătite la
cumpărare. Respectivele condiŃii sunt următoarele:
- bunul nu a fost utilizat;
- bunul nu şi-a pierdut calităŃile de consum;
- cumpărătorul dispune de probe că bunul a fost cumpărat de la vînzătorul respectiv.
Întrunirea acestor trei condiŃii este necesară pentru a-i pune în sarcina vînzătorului
obligaŃia de a preschimba bunul sau de a primi bunul restituit, în cazul dacă există cererea
cumpărătorului în această privinŃă. Lipsa măcar a uneia din ele fac pasibilă de neexecutare
cererea cumpărătorului adresată vînzătorului.
Reieşind din faptul, că articolul comentat nu stabileşte cerinŃe speciale faŃă de
probaŃiunea cumpărării bunului pentru consum, dovada procurării acestuia de la vînzătorul
respectiv se va poate face inclusiv prin depoziŃiile martorilor.
(4) Bunurile nealimentare, cumpărate pentru consum, care nu pot fi preschimbate sau
restituite în temeiul articolului comentat se stabilesc prin lege sau prin alte acte normative. De
aici, nu toate bunurile procurate pentru consum pot face obiectul preschimbării sau restituirii.
Lista bunurilor nealimentare de calitate adecvata, ce nu pot fi preschimbate cu o marfă
similară constituie Anexa la Regulile de preschimbare a mărfurilor nealimentare, procurate în
reŃeaua de comerŃ cu amănuntul, adoptate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova
Nr.329 din 23.05.95, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.38-39 din 14.07.1995.
Acestea sunt: articole din metale preŃioase, pietre scumpe şi semipreŃioase, Ńesături din
toate tipurile de fibre si alte textile comercializate la metru (panglica, şiret, dantela etc.),
lenjerie tricotata pentru adulŃi si copii, costume de baie, slipuri, chiloŃi pentru adulŃi si copii,
inclusiv chiloŃi pentru sport, articole pentru nou-născuŃi si copii de creşă, lenjerie de pat,
articole de toaletă pentru femei, ciorapi, şosete, articole textile (feŃe de masă, şerveŃele de
masa, şervete, batiste etc.), cosmetică şi parfumerie, mărfuri chimice de uz casnic, articole
din mase plastice pentru prepararea şi păstrarea alimentelor, articole de igienă individuală
(periuŃe de dinŃi, pieptene, şpelci, bigudiuri etc.).
Lista este exaustivă şi nu poate fi completată sau modificată prin acordul părŃilor
contractante.

SecŃiunea a 8-a
VÎNZAREA LA LICITAłIE

Articolul 809. Modalitatea vînzării la licitaŃie

1005
 (1) Vînzarea la licitaŃie poate fi benevolă şi silită.
(2) Vînzarea silită este supusă regulilor stipulate de prezenta secŃiune, în măsura în
care nu există reglementări speciale.

1. (a) În reglementarea secŃiunii a 8-a „Vânzarea la licitaŃie” legiuitorul moldav s-a

inspirat numai din modelul canadian, traducând, cu unele adaptări şi omisiuni, secŃiunea
IV „De la vente aux enchères” din paragraful 7 „De diverses modalités de la vente”.
Modelul rus nu a putut fi utilizat de această dată, întrucât adoptă o concepŃie diferită în ceea
ce priveşte vânzarea la licitaŃie. Codul civil rus analizează această materie în Capitolul 28
„Încheierea contractului” (Глава 28. Заключение договора) şi nu în cadrul contractului de
vânzare-cumpărare. Vechiul cod civil al Republicii Moldova avea şi el o concepŃie diferită
asupra vânzărilor la licitaŃie, chiar dacă le trata în cadrul vânzării cumpărării (Articolul 253.
Limitarea răspunderii în cazul cînd lucrul se vinde la licitaŃie publică: „Regulile cu privire la
răspunderea vînzătorului în cazul unei hotărîri de evicŃiune a cumpărătorului şi pentru
viciile bunurilor vîndute nu se extind asupra cazurilor de vînzare silită a bunurilor la
licitaŃie publică”).
(b) Analizând comparativ dispoziŃiile codului civil din Québec şi cele ale codului
civil moldovenesc referitoare la vânzarea la licitaŃie, remarcăm o primă diferenŃă: lipsa
definiŃiei vânzării la licitaŃie în codul moldovenesc. Conform codului civil din Québec,
vânzarea la licitaŃie este aceea prin care un bun este oferit spre vânzare mai multor persoane,
prin intermediul unui terŃ, licitatorul, şi este adjudecat de către cel ce oferă mai mult (art.
1757. La vente aux enchères est celle par laquelle un bien est offert en vente à plusieurs
personnes par l'entremise d'un tiers, l'encanteur, et est déclaré adjugé au plus offrant et
dernier enchérisseur). SecŃiunea a 8-a din codul civil moldovenesc începe cu cel de-al doilea
articol al reglementării canadiene. În acelaşi fel începea şi § 7. Vânzarea la licitaŃie din
proiectul codului civil moldovenesc (Drept moldovean nr. 1/2002, Proiectul codului civil,
Editura Cartier juridic, Chişinău, 2002, p. 245).
(c) Conform primului alineat, „vânzarea la licitaŃie poate fi benevolă şi silită”. Textul
original utilizează timpul prezent (timp recomandat pentru elaborarea normelor juridice) şi
este utilizată conjuncŃia „sau” (ou) nu „şi” (art. 1758 „La vente aux enchères est volontaire ou
forcée…”). DiferenŃa dintre vânzarea la licitaŃie voluntară sau benevolă şi cea silită este
conturată de regimul juridic diferit. Pe de o parte principiul libertăŃii contractuale în cazul
vânzării la licitaŃie voluntare, pe de altă parte normele imperative de procedură civilă care
reglementează executarea silită prin vânzarea la licitaŃie.
2. Alineatul al doilea are un conŃinut diferit de textul original şi de textul din
proiectul codului civil moldovenesc (art. 1758 „La vente aux enchères est volontaire ou
forcée; en ce dernier cas, la vente est alors soumise aux règles prévues au Code de
procédure civile, ainsi qu'aux règles du présent sous-paragraphe, s'il n'y a pas
incompatibilité.” şi art. 1208 alin. (2) din proiectul codului civil moldovenesc: „Vînzarea
silită este supusă regulilor stipulate de Codul de procedură civilă şi, în măsura în care nu sunt
incompatibile, de către normele acestui paragraf.”). Această diferenŃă este importantă,
întrucât, din textele menŃionate rezultă cu claritate că dispoziŃiile din codul civil referitoare la
vânzarea la licitaŃie se referă, cu precădere, la vânzările benevole, vânzările silite la licitaŃie
urmând să fie reglementate de către norme procedurale, detaliate, uzual, în codul de
procedură civilă. Prin urmare, dispoziŃiile din codul civil urmează să fie aplicate numai cu
titlu subsidiar şi numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu reglementările procedurale.
Este lesne de înŃeles de ce legiuitorul moldovenesc s-a abătut de la model, cu toate că
iniŃial îl preluase întocmai în textul proiectului de cod civil, dacă răsfoim un pic codul de
procedură civilă. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nu conŃine reglementări cu

1006
privire la vânzarea la licitaŃie (şi nu am reuşit să identificăm (am utilizat motoarele de căutare
de la www.docs.md) nici o lege specială, care să reglementeze această materie la nivel de
principiu). Din această cauză, norma de trimitere la codul de procedură civilă a fost
suprimată, fiind fără adresă. Aceste aspecte, aparent nesemnificative, vor crea o multitudine
de probleme în practică, întrucât regimul juridic al vânzărilor la licitaŃie benevole nu poate fi
identic cu regimul juridic al vânzărilor silite la licitaŃie, chiar dacă actualele dispoziŃii ale
codului civil insinuează acest lucru. Vom încerca să punctăm măcar câteva dintre diferenŃele
importante între licitaŃiile benevole şi cele silite în cadrul articolelor ce urmează.

Articolul 810. Stabilirea preŃului sau altor condiŃii

Vînzătorul poate stabili preŃul sau alte condiŃii de vînzare. Această stipulaŃie nu este
opozabilă adjudecatarului dacă nu a fost comunicată persoanelor prezente pînă la
primirea ofertelor.

Chiar dacă este o modalitate specifică a contractului de vânzare-cumpărare, vânzare la

licitaŃie rămâne, totuşi, o vânzare. Aşadar, este firesc ca vânzătorul să poată stabili preŃul şi
alte condiŃii ale vânzării. Totuşi, datorită specificului acestui tip de vânzare – ea se efectuează
prin intermediul unui licitator (adjudecător) – vânzătorul nu comunică direct cu potenŃialii
cumpărătorii (licitanŃii). Prin urmare, dacă licitatorul nu comunică licitanŃilor condiŃiile
impuse de către vânzătorul bunului până la prezentarea ofertelor, aceste condiŃii nu le vor fi
opozabile, urmând a fi desemnat adjudecatar al bunului persoana care a oferit cel mai mult,
chiar dacă oferta este inferioară condiŃiilor prestabilite de către vânzător. În aceste cazuri se
va pune problema răspunderii licitatorului faŃă de vânzător, fără a se putea discuta soarta
vânzării la licitaŃie. Ceea ce am discutat mai sus este valabil, însă, numai pentru vânzarea
benevolă la licitaŃie. Această dispoziŃie nu-şi are rostul şi nici nu va putea fi aplicată în cazul
vânzărilor silite la licitaŃie. Pentru a zădărnici orice şansă de vânzare la licitaŃie ca urmare a
executării silite, vânzătorul (care în procedura executării silite nu este altcineva decât
debitorul rău-platnic) nu va trebui să facă nimic altceva decât să stabilească un preŃ sau nişte
condiŃii care să descurajeze din start orice posibil cumpărător şi să aibă grijă ca aceste
condiŃii să devină opozabile licitanŃilor. Rezultă că această normă este incompatibilă cu
vânzările silite la licitaŃie şi nu poate fi aplicată în aceste cazuri, după cum sugerează textul
canadian şi cel din proiectul codului.

Articolul 811. Dreptul de a nu denunŃa identitatea

Vînzătorul are dreptul să nu-şi denunŃe identitatea la licitaŃie, dar, dacă identitatea lui
nu a fost comunicată adjudecatarului, adjudecătorul răspunde personal pentru toate
obligaŃiile vînzătorului.

Acest articol permite vânzătorului să rămână necunoscut licitanŃilor şi

adjudecatarului. Dacă vânzătorul nu-şi divulgă identitatea, adjudecatarul ar putea fi privat de
anumite drepturi ce decurg din contractul de vânzare-cumpărare, iar vânzătorul, pe cale de
consecinŃă, ar putea fi absolvit de o serie de obligaŃii ce îi incumbă (răspunderea pentru
evicŃiune, pentru viciile ascunse etc.). Pentru a echilibra situaŃia şi a nu permite acest lucru,
legiuitorul prevede că în asemenea cazuri adjudecătorul (licitatorul), adică cel care
organizează licitaŃia, va răspunde personal pentru toate obligaŃiile vânzătorului (asemenea

1007
mandatarului în cadrul unui contract de mandat fără reprezentare, comisionarului sau
consignatarului).
Remarcăm, că şi aceste dispoziŃii pot fi conciliate cu greu cu exigenŃele unei vânzări
silite la licitaŃie. Dacă în cazul vânzărilor benevole relaŃiile dintre vânzător şi licitator sunt
reglementate pe cale contractuală, acesta din urmă asumându-şi obligaŃiile ce incumbă în
mod normal vânzătorului, este puŃin probabil (dacă nu chiar imposibil) ca în cazul vânzărilor
silite executorul judecătoresc (în calitatea lui de licitator sau adjudecător) să tolereze
ascunderea identităŃii vânzătorului (debitorul executat), urmând să răspundă el (executorul)
pentru toate obligaŃiile vânzătorului.
Prin urmare, şi această dispoziŃie este incompatibilă cu vânzările silite la licitaŃie.

Articolul 812. InterdicŃia privind retragerea ofertei

Ofertantul nu are dreptul să-şi retragă oferta.

În cazul acestui articol deficienŃele traducerii ar putea îngreuna înŃelegerea lui.

Vânzarea la licitaŃie are o structură triunghiulară (dacă păstrăm viziunea legiuitorului
canadian; din analiza reglementărilor codului civil rus, reiese că este posibilă şi o structură
bipartită a acestei vânzări: art. 447 alin. (2) „В качестве организатора торгов может
выступать собственник вещи или обладатель имущественного права либо
специализированная организация (s.n.). Специализированная организация действует
на основании договора с собственником вещи или обладателем имущественного права
и выступает от их имени или от своего имени”). Cele trei părŃi sunt vânzătorul, licitatorul
(adjudecătorul) şi licitanŃii (din rândul cărora va fi desemnat un adjudecatar (cumpărător)).
Putem constata că există două oferte: prima – oferta vânzătorului de a vinde bunul la licitaŃie
publică; a doua – oferta de cumpărare din partea fiecărui licitant. Textul acestui articol este
confuz, întrucât nu rezultă cu claritate la care dintre aceste două oferte se referă, fiind utilizaŃi
termenii de „ofertant” şi „ofertă”. Ambele situaŃii pot fi mulate pe dispoziŃiile acestui articol,
întrucât atât vânzătorul, cât şi licitanŃii au, în raport cu ofertele lor, calitatea de „ofertant”.
Lucrurile devin foarte clare atunci când citim articolul omolog din codul civil Québec: art.
1761 „L'enchérisseur ne peut, en aucun temps, retirer son enchère”. Remarcăm că în textul
original nu sunt utilizaŃi de loc termenii de „ofertă” sau „ofertant”, ci „licitant” şi respectiv, în
traducere liberă, „oferta de licitare”.
Depăşind aceste dificultăŃi rezultate din traducere, putem trage concluzia că şi în
codul civil moldovenesc licitanŃii nu vor avea dreptul să-şi retragă ofertele de cumpărare,
vânzătorul fiind liber să o facă, respectând dispoziŃiile de drept comun în materie de formare
a contractului (a se vedea în special art. 683 Revocarea ofertei, 684 Oferta irevocabilă).

Articolul 813. Momentul vînzării

Vînzarea la licitaŃie este încheiată prin adjudecarea bunului de către adjudecător

ultimului ofertant. Înscrierea în registrul adjudecătorului a numelui sau a denumirii
adjudecatarului şi a ofertei acestuia face proba vînzării, dar, dacă lipseşte o asemenea
înscriere, este admisă proba cu martori.

Considerăm că şi titlu acestui articol nu reflectă cu exactitate conŃinutul său. Ceea ce

se discută aici nu este momentul, cronologic vorbind, al încheierii contractului de vânzare-
cumpărare, ci modalitatea de încheiere a acestui contract, adică – desemnarea

1008
adjudecatarului (cumpărătorului), elementul lipsă. Chiar dacă de această dată traducerea este
exactă, considerăm că ea nu excelează prin claritate, expresia „… ultimului ofertant” fiind
cea pe care o avem în vedere. Care este semnificaŃia juridică a acestei expresii? Care este
„ultimul ofertant”? Este inutil să mai insistăm asupra posibilelor interpretări ale acestei
expresii, fiind suficient de clar, totuşi, că în acest caz „ultimul ofertant” îi licitantul care a
oferit preŃul cel mai mare sau condiŃiile cele mai avantajoase, dacă preŃul nu era unicul
criteriu de apreciere. Cel care determină adjudecatarul este, după cum e şi firesc, licitatorul
sau adjudecătorul. În cazul în care desemnarea adjudecatarului nu s-a făcut în conformitate cu
aceste dispoziŃii (preŃul cel mai bun sau condiŃiile cele mai bune), vânzătorul suferă un
prejudiciu, acesta urmând a fi recuperat în urma angajării răspunderii contractuale a
licitatorului (în cazul vânzărilor la licitaŃie benevole) sau ca urmare a exercitării căilor legale
de atac (opoziŃii, contestaŃii la executare, nulitate etc.) în cazul vânzărilor silite la licitaŃie.
Ultima teză a acestui articol se referă la probaŃiunea vânzării încheiate prin
intermediul licitaŃiei. Proba încheierii contractului o constituie, în mod normal, înscrierea
efectuată de către adjudecător în registrul său a identităŃii adjudecatarului (nume, dacă este
persoană fizică, denumire, dacă este persoană juridică) şi a ofertei acestuia din urmă. Totuşi,
legiuitorul prevede că în eventualitatea absenŃei unor astfel de menŃiuni (indiferent de motiv –
adjudecătorul nu are registru, registrul nu este Ńinut regulat, registrul a fost pierdut etc.) va fi
admisă proba cu martori. Remarcăm că acest text constituie o derogare de la dispoziŃiile de
drept comun în materie de probaŃiune a actelor juridice, conform cărora actele a căror obiect
depăşeşte valoarea de 1000 lei pot fi probate numai prin înscrisuri (art. 210 Forma scrisă a
actului juridic). În cazul vânzărilor la licitaŃie, actul juridic va putea fi probat cu martori
indiferent de valoarea obiectului vânzării. RaŃiunea care a stat la baza acestei derogări de la
regulă se regăseşte, după părerea noastră, în aceea că aceste acte se încheie în public (licitaŃii
publice), fiind mai simplu, mai uşor şi mai sigur în stabilirea sau verificarea adevărului decât
în cazul actelor obişnuite.

Articolul 814. Întocmirea contractului de vînzare a imobilului

Vînzătorul şi adjudecatarul unui imobil trebuie să întocmească contractul de vînzare-

cumpărare a imobilului în termen de 10 zile de la cererea celeilalte părŃi.

Şi acest text este o traducere exactă (art. 1763 C. civ. Québec „Le vendeur et
l'adjudicataire d'un immeuble doivent passer l'acte de vente dans les dix jours de la demande
de l'une des parties”). Întrucât este prevăzut în mod expres că vânzătorul şi adjudecatarul
trebuie să întocmească contractul de vânzare-cumpărare, rezultă că în cazul bunurilor imobile
vânzătorul nu-şi poate păstra identitatea ascunsă, art. 811 fiind aplicabil numai în cazul
bunurilor mobile. Această diferenŃiere este firească, dacă ne gândim la esenŃa şi la modul de
funcŃionare a sistemului de publicitate imobiliară. Ar trebui de menŃionat că nici în cazul
anumitor bunuri mobile, care cunosc o evidenŃiere în anumite sisteme de publicitate
mobiliară, menŃinerea secretului asupra identităŃii vânzătorului ar fi mai puŃin posibilă. De
altfel, legiuitorul moldav a omis să preia un articol care prevede că în cazul vânzării la
licitaŃie a unei întreprinderi vor fi urmărite regulile şi formalităŃile specifice pentru aceste
vânzări (art. 1764 C. civ. Québec „Lorsqu'une entreprise est vendue aux enchères,
l'encanteur doit, avant de remettre le prix au vendeur, suivre les formalités imposées pour la
vente d'entreprise”).
Oricare dintre părŃile interesate, vânzătorul sau cumpărătorul (adjudecatarul), vor
putea solicita întocmirea contractului de vânzare-cumpărare (instrumentum), adică redactarea
şi semnarea înscrisului constatator al acestui act juridic – contractul de vânzare-cumpărare

1009
imobiliară. Acest lucru trebuie să se realizeze în termen de cel mult 10 zile de la cererea părŃii
interesate.

Articolul 815. ConsecinŃele neachitării preŃului de către adjudecatar

(1) În cazul în care adjudecatarul nu achită preŃul în condiŃiile contractului,

adjudecătorul are dreptul, pe lîngă remediile de care dispune vînzătorul, să revîndă
bunul la licitaŃia următoare în conformitate cu uzanŃele şi numai după notificarea
corespunzătoare a adjudecatarului.
(2) Adjudecatarul nu are dreptul să participe din nou la licitaŃie şi este obligat sa
plătească diferenŃa dintre preŃul cu care bunul i-a fost vîndut şi preŃul cu care a fost
revîndut, dacă acesta este mai mic, dar nu are dreptul sa pretindă excedentul. El
răspunde, de asemenea, în cazul vînzării silite, faŃă de vînzător, de persoana în a cărei
favoare a fost sechestrat bunul şi faŃă de creditorul care obŃinuse o hotărîre
judecătorească pentru dobînzile, costurile si prejudiciile cauzate prin neexecutare.

1. Dacă adjudecatarul nu îşi îndeplineşte obligaŃiile rezultate din contractul de

vânzare-cumpărare (neplata preŃului, fiind situaŃia cea mai probabilă, dar nu poate fi exclusă
neîndeplinirea unor alte obligaŃii asumate) adjudecătorul poate, „pe lângă remediile de care
dispune vânzătorul”, să revândă bunul la licitaŃia următoare în conformitate cu uzanŃele şi
numai dacă l-a notificat în condiŃii corespunzătoare pe adjudecatar despre acest lucru. SoluŃia
este interesantă şi cu siguranŃă prezintă avantaje practice. Decât să angajeze răspunderea
contractuală a adjudecatarului este mai simplu să revinzi bunul. Probleme ar putea apărea în
cazul în care acŃiunile vânzătorului (recurgerea la „remediile” oferite acestuia de codul civil)
şi acŃiunea adjudecătorului (vânzarea la următoarea licitaŃie) ar intra în concurs. Care este
principală şi care este subsidiară? Cine are dreptul de opŃiune între căile de urmat: vânzătorul
sau licitatorul? Aceste aspecte ar fi fost necesar să fie reglementate chiar de către legiuitor.
SoluŃiile nu pot fi la fel în toate cazurile. În cazul unei vânzări la licitaŃie benevole am fi
tentaŃi să acordăm prioritate vânzătorului, întrucât licitatorul nu face decât să vândă bunul în
locul şi în interesul lui. În cazul vânzărilor la licitaŃie în urma unor executări silite, licitatorul
(o autoritate independentă din punct de vedere juridic faŃă de vânzător – executorul
judecătoresc – de exemplu) nu mai reprezintă în mod exclusiv interesele vânzătorului şi nici
nu execută un contract. În acest din urmă caz vânzătorul ar avea tot interesul să tergiverseze
pe cât posibil vânzarea bunului său, iar agentul procedural va trebui să respecte regulile de
procedură şi să vegheze la ocrotirea tuturor intereselor incidente (vânzător, creditorii
vânzătorului, adjudecatar, creditorii adjudecatarului etc.). Prin urmare, în cazul vânzărilor
silite ar putea fi acordată prioritate organizatorului licitaŃiei. În lipsa unei specificaŃii exprese,
atât în codul civil cât şi în codul de procedură civilă (aceste dezvoltări lipsesc şi în codul civil
canadian), judecătorul va fi cel care va analiza de la caz la caz situaŃia şi va da o soluŃie
pentru rezolvarea acestui conflict.
Un alt conflict care ar putea, ipotetic, să apară ca urmare a aplicării acestei dispoziŃii
ar putea fi conflictul dintre cumpărătorii bunului (primul şi cel de-al doilea, al treilea sau al n
- lea adjudecatar, întrucât situaŃia s-ar putea repeta, din punct de vedere teoretic, în cascadă).
Art. 762 Vinderea bunului către mai multe persoane nu va putea fi aplicat în această situaŃie
specială, urmând să fie aplicate dispoziŃiile celor două alineate ale articolului 815 pentru
raŃiunile ce vor fi expuse mai jos.
În cazul în care, totuşi, se va recurge la revânzarea bunului prin scoaterea lui la
licitaŃia următoare, licitatorul trebuie să-l înştiinŃeze în mod corespunzător pentru ca acesta să
poată achita preŃul şi să se evite astfel complicaŃiile unei vânzări ulterioare.

1010
 2. Adjudecatarul care nu achită preŃul sau nu-şi îndeplineşte obligaŃiile nu mai poate
participa la noua licitaŃie pentru vânzarea aceluiaşi bun. Dacă ar fi autorizat să participe şi la
următoarea sau următoarele licitaŃii, ar fi încurajat să nu plătească şi încerce să obŃină condiŃii
mai avantajoase la proxima licitaŃie. Aceste practici ar face foarte dificilă încasarea preŃului,
periclitând de cele mai multe ori şi atingerea rezultatului scontat prin scoaterea la licitaŃie a
bunului.
Pe lângă faptul că îi este interzisă participarea la următoarele licitaŃii cu privire la
bunul adjudecat, cumpărătorul rău platnic mai este Ńinut să plătească diferenŃa dintre preŃul
datorat de el şi preŃul obŃinut de licitator la noua licitaŃie. Expresie a principiului reparării
integrale a prejudiciului, această dispoziŃie este firească, întrucât diferenŃa negativă de preŃ se
datorează faptei culpabile a adjudecatarului – neîndeplinirea obligaŃiilor sale contractuale.
Dacă diferenŃa de preŃ este pozitivă, precizează mai departe legiuitorul, adjudecatarul nu va
avea dreptul la această diferenŃă, întrucât bunul este vândut şi la următoarea licitaŃie tot în
numele şi/sau în contul vânzătorului iniŃial şi nu în cel al adjudecatarului.
Astfel, remarcăm că suntem în prezenŃa unui caz inedit de rezoluŃiune a contractului.
Spre deosebire de dispoziŃiile dreptului comun în materie de rezoluŃiune (art. 733 şi urm.),
conform cărora rezoluŃiunea operează între părŃi, în cazul dat cel care rezoluŃionează
contractul este licitatorul, care nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare. Procedura de
notificare în cazul rezoluŃiunii este asemănătoare cu procedura notificării revânzării bunului
la licitaŃia următoare. Efectele rezoluŃiunii (art. 738 Efectele rezoluŃiunii) sunt asemănătoare
cu efectele ce decurg în urma revânzării bunului la licitaŃia următoare (desfiinŃarea retroactivă
a contractului, restitutio in integrum, repararea prejudiciului cauzat ca urmare a neexecutării
contractului etc.). Şi tocmai datorită faptului că revânzarea ulterioară a bunului la o nouă
licitaŃie poate fi analizată ca o rezoluŃiune sau, poate mai bine spus, include şi rezoluŃiunea
contractului ca o etapă prealabilă, nu există un conflict propriu-zis între adjudecatarii
subsecvenŃi, iar art. 762, amintit mai sus, nu primeşte o aplicare în acest caz.
Datorită faptului că în cazul licitaŃiilor prin care se realizează executări silite sunt
incidente mai multe interese decât în cazul licitaŃiilor benevole, legiuitorul particularizează
răspunderea adjudecatarului în cazul eşuării unei asemenea licitaŃii. Astfel, este prevăzut în
mod expres că adjudecatarul va despăgubi vânzătorul, persoana în a cărei favoare a fost
sechestrat bunul (creditorii) şi creditorii care au obŃinut o hotărâre judecătorească. În
cuantumul despăgubirilor vor fi incluse dobânzile, costurile şi prejudiciile cauzate prin
neexecutare.

Articolul 816. Dreptul adjudecatarului la despăgubiri

(1) Adjudecatarul al cărui drept de proprietate asupra unui bun dobîndit la licitaŃie
este lezat printr-un sechestru exercitat de un creditor al vînzătorului poate cere de la
vînzător preŃul plătit, dobînzile aferente şi costurile. El poate, de asemenea, obŃine
preŃul, dobînzile aferente şi costurile de la creditorul vînzătorului căruia i-a fost
transmis bunul.
(2) Adjudecatarul poate cere de la creditorul în a cărui favoare a fost instituit
sechestrul repararea prejudiciului cauzat prin iregularităŃile sechestrului sau ale
vînzării.

1. DispoziŃiile acestui articol reglementează situaŃia neexecutării unor obligaŃii din

partea vânzătorului. În concret, acest articol stabileşte răspunderea vânzătorului în cazul
evicŃiunii adjudecatarului. Şi în acest caz există deosebiri între dreptul comun în materie de
evicŃiune (art. 766 ObligaŃia vînzătorului în cazul evicŃiunii şi art. 767 Răspunderea

1011
vînzătorului în cazul evicŃiunii cumpărătorului) şi răspunderea specială pentru evicŃiune în
cazul vânzării la licitaŃie.
O primă deosebire ar fi restrângerea cauzelor evicŃiunii la una singură – sechestrul
exercitat de un creditor al vânzătorului. Ce se întâmplă în cazul în care cumpărătorul
adjudecatar este evins în alt mod sau de către o persoană care nu este creditorul vânzătorului?
Fiind în afara ipotezei prevăzute de alin. (1) al art. 816, considerăm că se vor aplica
dispoziŃiile art. 766, 767 ş.a. din codul civil care constituie dreptul comun în materie.
O a doua deosebire ar constitui-o posibilitatea de a se îndrepta cu acŃiunea în
despăgubiri şi împotriva creditorului vânzătorului căruia i-a fost transmis bunul. Remarcăm,
însă, că în acest caz este vizată evicŃiunea totală (bunul i-a fost transmis creditorului
evingător). Care va fi soluŃia în cazul unei evicŃiuni parŃiale, atunci când vânzătorul păstrează
bunul, dar îi sunt diminuate drepturile sau prerogativele în legătură cu acel bun? Va mai putea
acŃiona direct împotriva creditorului evingător pentru despăgubiri sau va trebui să acŃioneze
vânzătorul, în conformitate cu art. 766, 767 C. civ.? Aceste întrebări ar fi putut fi evitate, dacă
propoziŃia finală a alineatului unu ar fi fost tradusă corect din franceză. Art. 1766 C. civ.
Québec „L'adjudicataire dont le droit de propriété sur un bien acquis lors d'une vente aux
enchères est atteint à la suite d'une saisie exercée par un créancier du vendeur, peut recouvrer
du vendeur le prix qu'il a payé, avec les intérêts et les frais; il peut aussi recouvrer des
créanciers du vendeur le prix qui leur a été remis (s.n.), avec intérêts, sous réserve de se
faire opposer le bénéfice de discussion. Il peut réclamer du créancier saisissant les
dommages-intérêts qui résultent des irrégularités de la saisie ou de la vente”. Din analiza
textului original rezultă că adjudecatarul poate de asemenea recăpăta de la creditorii
vânzătorului preŃul care le-a fost remis. În urma executării silite creditorii nu obŃin bunul în
materialitatea lui ci valoarea lui, tocmai asta fiind raŃiunea pentru care bunul a fost scos la
vânzare prin licitaŃie – obŃinerea sumei de bani (preŃul). Prin urmare, adjudecatarul se va
putea îndrepta împotriva creditorilor vânzătorului indiferent de faptul dacă evicŃiunea a fost
totală sau parŃială, fiind suficient ca ea să aibă la bază o executare silită. În legătură cu acelaşi
text mai putem remarca faptul că legiuitorul moldav a omis să reglementeze ordinea în care
vor fi urmăriŃi cei ŃinuŃi responsabili pentru evicŃiune. Textul canadian oferă posibilitatea
creditorilor vânzătorului să invoce beneficiul de discuŃie, atunci când ar fi urmăriŃi înaintea
sau simultan cu vânzătorul (care este responsabilul principal pentru evicŃiune), având o
responsabilitate subsidiară. Am mai atins această problemă şi în alte rânduri (a se vedea
contractul de societate) şi considerăm că legiuitorul moldav a omis în mod deliberat
eliminarea din codul civil a dispoziŃiilor referitoare la beneficiul de discuŃie şi beneficiul de
diviziune, iar atunci când le reglementează, totuşi, o face sub un alt nume sau, mai bine spus,
fără nici un nume. SoluŃia aleasă nu este tocmai lăudabilă.
2. Dacă preŃul primit de creditorii vânzătorului nu a putut acoperi prejudiciul suferit
de adjudecatar şi acest prejudiciu este cauzat de iregularităŃile sechestrului sau ale vânzării la
licitaŃie, creditorul evingător va fi Ńinut să repare întregul prejudiciu. Legiuitorul întăreşte
încrederea publică în astfel de vânzări (vânzările la licitaŃie în urma executărilor silite) şi
sancŃionează creditorii pentru iregularităŃile comise în vederea constituirii garanŃiilor.

S e c t i u n e a a 9-a
VÎNZAREA-CUMPĂRAREA ÎNTREPRINDERII
CA UN COMPLEX PATRIMONIAL

1012
Articolul 817. Contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii

(1) În baza contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii, vînzătorul se

obligă să dea în proprietate cumpărătorului întreprinderea în calitate de complex
patrimonial unic, cu excepŃia drepturilor şi obligaŃiilor inalienabile.
(2) Dreptul la denumirea de firmă, la mărcile de producŃie şi la alte mijloace de
individualizare a întreprinderii şi a producŃiei acesteia, a lucrărilor şi serviciilor,
precum şi dreptul de folosinŃă asupra acestor mijloace de individualizare care-i aparŃin
în baza licenŃei se transmit cumpărătorului daca în contract nu este prevăzut altfel.

(1) Vînzarea-cumpărarea întreprinderii ca un complex patrimonial se prezintă ca un

institut nou în legislaŃia civilă naŃională.
Contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii presupune faptul că vînzătorul
întreprinderii se obligă să-o dea în proprietate iar cumpărătorul – să achite preŃul acesteia,
privite ca un complex patrimonial unic.
Termenul „întreprindere” poate fi utilizat în două sensuri. Primul din ele, şi anume acel
ce interesează în sensul art. 817 C.C. al RM este întreprinderea - obiect al obligaŃiilor civile.
În cel de-al doilea sens întreprinderea se prezintă ca subiect al dreptului civil sau al dreptului
afacerilor. DefiniŃia întreprinderii în acest sens o putem găsi în Legea Republicii Moldova cu
privire la antreprenoriat şi întreprinderi Nr.845-XII din 03.01.92, Monitor nr.2 din
28.02.1994. Conform prevederilor art.3 al legii nominalizate prin întreprindere se subînŃelege
forma organizatorico-juridică a activităŃii de antreprenoriat, aceasta prezentînd în sine un
agent economic cu firmă (titulatură) proprie, infiinŃată de antreprenor în modul stabilit de
legislatie.
Întreprinderea, privită ca obiect al obligaŃiilor civile, nu este definită de C.C. al RM, cu
toate că anume în acest aspect se prezintă în art. 817 C.C. al RM.
Conform prevederilor articolului comentat, întreprinderii - ca obiect al obligaŃiilor civile
în general şi ca obiect al vînzării-cumpărării în special îi sunt caracteristice următoarele
particularităŃi:
- este un complex patrimonial unic ce include în sine: clădirile şi acareturile acestora,
edificiile, terenul de pămînt pe care acestea sunt amplasate, utilajele, inventarul, materia
primă, producŃia finală, cotele părŃi în alte întreprinderi, datoriile întreprinderii şi creanŃele
acesteia, precum şi drepturile la simbolica ce individualizează întreprinderea denumirea de
firmă, marca de producŃie etc.) ş.a.;
- este un complex patrimonial, folosit în vederea înfăptuirii activităŃii de antreprenoriat,
ce, în conformitate cu art. 1 al Legii Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi, se prezintă ca activitatea de fabricare a producŃiei, executare a lucrărilor şi
prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăŃeni şi de asociaŃiile acestora în mod independent,
din proprie iniŃiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu
scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri;
- este un complex patrimonial dinamic în sensul că înfăptuirea tranzacŃiilor cu
întreprinderea – complex patrimonial nu atrage după sine suspendarea sau întreruperea
activităŃii de antreprenoriat înfăptuite de fostul proprietar.
În baza contracului de vînzare-cumpărare a întreprinderii vînzătorul transmite în
proprietatea cumpărătorului întreprinderea privită ca un complex patrimonial. Drept excepŃie
fac parte drepturile şi obligaŃiile inalienabile ale vînzătorului care nu pot fi transmise
cumpărătorului.
(2) Spre deosebire de alineatul 1 al articolului comentat care are caracter imperativ, alin.
2 se prezintă în formă dispozitivă, ceea ce înseamnă că prevederile lui pot fi schimbate la
dorinŃa şi prin acordul părŃilor.

1013
 În această ordine de idei, pe lîngă bunurile materiale, care formează întreprinderea ca un
complex patrimonial unic şi care, în mod obligatoriu, se transmit prin contractul de vînzare-
cumpărare a acesteia, în baza contractului se poate efectua şi transmiterea cumpărătorului a
obiectelor proprietăŃii intelectuale aparŃinînd vînzătorului, cum ar fi, de exemplu, dreptul la
denumirea de firmă, la mărcile de producŃie ş.a., precum şi dreptul de folosinŃă asupra
mijloacelor de individualizare a întreprinderii şi a producŃiei acesteia, a lucrărilor şi
serviciilor care-i aparŃin vînzătorzlui în baza licenŃei.
Transmiterea de către vînzător în proprietatea cumpărătorului a bunurilor ce formează
obiectul proprietăŃii intelectuale se efectuează în cazul cînd contractul de cumpărare-vînzare a
întreprinderii nu prevede altfel.

Articolul 818. Înregistrarea contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii

Contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii în calitate de complex

patrimonial unic se încheie în formă autentică şi se înregistrează la Camera
Înregistrării de Stat.

Datorită importanŃei şi caracterului special al obiectului vînzării-cumpărării înreprinderii şi

anume a faptului aprecierii acestuia de către legislator ca un complex patrimonial unic,
contractul de vînzare-cumpărare a înreprinderii, potrivit prevederilor articolului comentat, se
încheie în formă autentică şi se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat.
CondiŃiile de formă ale contractului în cauză şi anume: forma autentică şi înregistrarea,
se prezintă ca condiŃii de valabilitate a acestuia, deoarece potrivit al. 2 al art. 208 C.C. al
R.M. în cazurile expres prevazute de lege forma este o conditie de valabilitate a actului
juridic. Mai mult ca atît, conform prevederilor art. 213 C.C. al R.M. al. 1. nerespectarea
formei autentice atrage nulitatea actului juridic.
Contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii se consideră încheiat din momentul
înregistrării acestuia la Camera Înregistrării de Stat. Aşadar pentru această categorie de
contracte este impusă nu numai autenticitatea formei, în sens de înregistrare a trecerii
dreptului de proprietate, ci şi înregistrarea de stat a contractului însuşi, în sens de
instrumentum (vezi comentariul la art. 214 C.C al R.M).

Articolul 819. Evaluarea patrimoniului întreprinderii

(1) Componenta întreprinderii şi valoarea ei se determină în baza actului

(procesului-verbal) de inventariere întocmit în conformitate cu regulile inventarierii.
(2) Pînă la semnarea contractului, părŃile trebuie sa întocmească şi să examineze
actul de inventariere, bilanŃul contabil, concluzia auditorului independent asupra
componentei şi valorii întreprinderii, lista datoriilor vînzatorului incluse în componenta
întreprinderii cu indicarea creditorilor, caracterul datoriei, cuantumul şi termenele de
executare a obligaŃiilor.
(3) Bunurile din componenta întreprinderii, drepturile si obligaŃiile consemnate în
documentele indicate la alin. (1) şi (2) urmează să fie transmise cumpărătorului dacă în
contract sau la art. 817 nu este prevăzut altfel.

(1) Întreprinderea ca obiect al vînzării-cumpărării prezintă în sine un complex

patrimonial unic compus dintr-un şir de elemente structurale componente, care poate varia în
dependenŃă de voinŃa părŃilor contractante (vezi comentariul la al. 1 art. 817 C.C al R.M.).

1014
Reieşind din acest fapt, pentru încheierea contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii,
legislatorul impune evaluarea patrimoniului întreprinderii, procedură ce presupune întocmirea
actului de inventariere, bilanŃului contabil, concluzia auditorului independent asupra
componenŃei şi valorii întreprinderii, lista datoriilor vînzătorului, precum şi caracterul
acestora, incluse în componenŃa întreprinderii cu indicarea obligatorie a creditorilor acesteia,
cuantumul şi termenele de executare a obligaŃiilor.
Focusarea atenŃiei legislatorului pe evaluarea patrimoniului întreprinderii se datorează
nu în ultimul rînd şi faptului, că obiectul obligaŃiei (întreprinderea – complex patrimonial
unic) poate fi determinat în sensul alin. 2 al art. 206 C.C. al R.M. numai în cazul, cînd
patrimoniul întreprinderii este evaluat conform prevederilor articolului comentat. Aşadar, fără
efectuarea prealabilă a evaluării patrimoniului întreprinderii contractul de vînzare-cumpărare
nu întruneşte condiŃiile referitoare la obiect (în sensul determinării acestuia) şi respectiv, nu
se consideră încheiat.
(2) Prevederile alin. 2 al articolului comentat obligă părŃile contractante să întocmească
un şir de acte cum ar fi actul de inventariere, bilanŃul contabil şi altele (a se vedea în acest
sens Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin ordinul Ministerului FinanŃelor nr. 30
din 05.03.2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 35-38 din 29.03.2001, Legea
ContabilităŃii, nr.426-XIII din 04.04.95, Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 28 din
25.05.1995 ş.a.). Respectivele acte necesită a fi întocmite pînă la semnarea contractului de
vînzare-cumpărare a întreprinderii şi transmise cumpărătorului concomitent cu predarea
bunului. ObligaŃia vînzătorului în acest sens se impune prin prevederile alin. 2 al art. 753
C.C. al R.M. potrivit cărora vînzătorul este obligat să remită, concomitent cu predarea
bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vînzare-
cumparare nu este prevăzut altfel.
O modalitate specială de evaluare a patrimoniului întreprinderii, impusă de legislator,
este prevăzută la alin. 2 al articolului comentat. Este vorba despre evaluarea acestuia în baza
concluziei unui auditor independent. Respectiva modalitate de evaluare a patrimoniului
întreprinderii – obiect al vînzării-cumpărării este impusă în vederea protejării drepturilor
cumpărătorului, în sensul că concluzia auditorului independent permite cumpărătorului să-şi
creeze o închipuire certă în ceea ce priveşte preŃul real al întreprinderii şi-l protejează într-un
sens sau altul împotriva încheierii contractului cu vicii de consimŃămînt contractual (vezi
comentariul la art. art. 227, 228 C.C al R.M.), ceea ce sporeşte rata încheierii şi executării
contractelor de acest fel.
Un alt avantaj al acestei modalităŃi de evaluare a patrimoniului întreprinderii rezidă în
faptul că statul, în baza concluziei auditorului independent, verifică veridicitatea preŃului
întreprinderii, ceea ce la rîndul său preîntîmpină cazurile de apreciere inadecvată a preŃului
intreprinderii, în sensul micşorării intenŃionate a acestuia şi sporeşte veniturile la buget.
Nu în ultimul rînd, concluzia auditorului independent confirmă veridicitatea actelor
necesare a fi întocmite conform prevederilor aliniatului în cauză.
(3) Prevederile alin. 3 al articolului comentat instituie o normă dispozitivă în privinŃa
bunurilor, drepturilor sau obligaŃiilor ce fac parte din componenŃa întreprinderii ca un
complex patrimonial unic. De aici nu toate bunurile, precum şi drepturile sau obligaŃiile
întreprinderii formează patrimoniul acesteia şi se transmit în mod obligator cumpărătorului, ci
numai acelea, care au fost stabilite prin acordul părŃilor contractante.
Aşadar, prin prevederile alin. 3 al articolului comentat legislatorul, în mod dispozitiv,
stabileşte transmiterea de către vînzător cumpărătorului a tuturor bunurilor din componenŃa
întreprinderii, precum şi a drepturilor şi obligaŃiilor prevăzute la alin. 1 şi 2, dacă în contract
sau la art. 817 C.C. al R.M. nu este prevăzut altfel. De aici, părŃile contractante, prin acordul
lor de voinŃă şi la alegerea lor, pot exclude unele elemente componente ce formează
întreprinderea – obiect al vînzării-cumpărării, ca un complex patrimonial.

1015
 Articolul 820. Drepturile creditorilor

(1) Creditorii vînzătorului trebuie sa fie informaŃi, pînă la predarea întreprinderii

către cumpărător, despre faptul că întreprinderea a fost vîndută de una din părŃi.
(2) Cumpărătorul răspunde solidar cu vînzătorul, în limita activelor care i-au fost
transmise, pentru datoriile vînzătorului efectuate pînă la vînzarea întreprinderii.
(3) Răspunderea cumpărătorului prevăzuta la alin. (2) nu poate fi exclusă sau
limitată prin înŃelegere cu vînzătorul.

(1) Fiind subiect al activităŃii de antreprenoriat, întreprinderea se prezumează ca avînd

obligaŃii faŃă de creditorii – parteneri de afaceri. CreanŃele acestora formează pasivele
întreprinderii, care constituie parte componentă a acesteia ca complex patrimonial unic
conform prevederilor alin. 2 al art. 819 C.C. al RM. În această ordine de idei, prin alin. 1 al
articolului comentat, legislatorul garantează creanŃele creditorilor, obligînd părŃile
contractante în vederea informării acestora despre faptul, că întreprinderea se vinde.
Legislatorul nu stabileşte strict cui îi aparŃine obligaŃia de informare a creditorilor
întreprinderii. Reieşind fin aceasta, decizia cu privire la informarea creditorilor este primită
prin acordul părŃilor contractante, sarcina informării, şi respectiv obligat în această privinŃă
fiind, după caz, cumpărătorul sau vînzătorul.
Este de menŃionat faptul, că părŃile contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii
sînt obligate, să informeze creditorii despre vînzarea acesteia pînă la predarea întreprinderii
către cumpărător. Cu alte cuvinte, părŃile contractante sînt libere de această obligaŃie dacă
informează creditorii întreprinderii despre vînzarea acesteia în mod cuvenit pînă la momentul
semnării de către vînzător şi cumpărător a actului de predare (vezi alin. 3 art. 821 C.C. al
R.M.).
Prin contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii, vînzătorul transmite
cumpărătorului şi datoriile debitoriale ale acesteia, dacă prin acordul părŃilor nu se stabileşte
contrariul. łinem să menŃionăm însă faptul, că conform prevederilor art. 568 C.C. al R.M.,
acordul de preluare a datoriei, stabilit între terŃ şi debitor produce efecte juridice doar cu
acceptarea acestuia din partea creditorului. Mai mult ca atît, creditorul care are un interes
serios şi legitim poate să ia toate măsurile pentru conservarea drepturilor sale (vezi art. 598
C.C. al R.M.).
În această ordine de idei, în cazul în care creditorul nu manifestă acordul în vederea
preluării datoriei de către cumpărător, el, creditorul, este în drept să ceară executarea
obligaŃiei în termen (vezi art. 575 C.C. al R.M.), executarea obligaŃiei înainte de termen (vezi
art. 576 C.C. al R.M.) din partea vînzătorului debitor sau recunoaşterea nulităŃii parŃiale sau
totale a contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii (vezi art. 220 C.C. al R.M.).
(2) În multe cazuri cumpărătorul întreprinderii singur se prezintă în calitate de
debitor în relaŃiile cu terŃii şi în dependenŃă de termeni sau împrejurări nu poate satisface
creanŃele creditorilor către vînzătorul întreprinderii apărute în legătură cu desfăşurarea
activităŃii acesteia şi care constituie parte integrantă a complexului patrimonial. Alin. 2 al
articolului comentat propune mecanismul soluŃionării acestei probleme, în sens că, în primul
rînd, cumpărătorul răspunde solidar cu vînzătorul pentru datoriile întreprinderii existente pînă
la vînzarea acesteia (vezi art. art. 530 – 533 C.C. al R.M.).
În cel de-al doilea rînd alin. 2 al articolului comentat prevede răspunderea solidară a
cumpărătorului faŃă de creditorii întreprinderii doar în limita activelor care i-au fost transmise
prin contractul de vînzare-cumpărare.

1016
 (3) Prin alin. 3 al articolului comentat legislatorul stabileşte răspunderea obligatorie a
cumpărătorului întreprinderii prevăzută la alin. 2 al aceluiaşi articol. Depinzînd de limita
activelor, care i-au fost transmise prin contractul de vînzare-cumpărare, volumul răspunderii
cumpărătorului rămîne cert şi prestabilit, în sens că răspunderea cumpărătorului faŃă de
creditorii întreprinderii nu poate fi exclusă sau limitată printr-un acord cu vînzătorul.

Articolul 821. Predarea întreprinderii

(1) Predarea întreprinderii către cumpărător se efectuează în baza actului de

predare, în care se indică datele despre bunurile predate, faptul că sînt înştiinŃaŃi
creditorii, viciile întreprinderii.
(2) Cheltuielile de pregătire a întreprinderii pentru predare, inclusiv de întocmire
a actului de predare, le suportă vînzătorul dacă în contract nu este prevăzut altfel.
(3) Se consideră că întreprinderea este predată către cumpărător în momentul
semnării actului de predare de către ambele părŃi. Din acest moment, riscul pieirii sau
deteriorării fortuite a întreprinderii trece la cumpărător.

(1) Predarea întreprinderii prezintă în sine una din cele trei componente principale, ce
Ńin de executarea contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii, celelalte două constînd
în informarea creditorilor despre faptul, că creanŃele acestora formează patrimoniul
întreprinderii propuse spre vînzare şi, respectiv, în primirea de către cumpărător a
întreprinderii şi achitarea preŃului actesteia.
Alin. 1. al articolului comentat stabileşte ordinea predării întreprinderii către
cumpărător, actul ce însoŃeşte şi oformează operaŃiunea de predare, precum şi cerinŃele
înaintate faŃă de un atare act.
Necesitatea stabilirii unei ordini de predarea anumite se datorează faptului, că
întreprinderea – obiect al vnzării-cumpărării prezintă în sine un patrimoniu distinct şi
complex, determinarea faptului predării căruia poate fi realizat doar cu condiŃia respectării
stricte a unei ordini de predare prestabilite.
Aşadar, ordinea predării întreprinderii către cumpărător presupune existenŃa unui act de
predare, în care, în mod obligatoriu, se indică datele despre bunurile predate, ce formează
patrimoniul întreprinderii, dovada înştiinŃării creditorilor despre vînzarea întreprinderii şi,
după caz, viciile acesteia.
(2) Măsurile de pregătire a întreprinderii pentru a fi predată, ce includ atît întocmirea,
cît şi perfectarea actului de predare sînt puse în seama vînzătorului, dacă în contractul de
vînzare-cumpărare nu se stabileşte altfel. Aceasta înseamnă, că toate cheltuielile, ce Ńin de
organizarea şi efectuarea măsurilor în vederea pregătirii întreprinderii pentru predare le
suportă vînzătorul, dacă în contract nu se prevede altfel.
Aşadar, alin. 2. al articolului comentat este în esenŃă o normă dispozitivă, ce permite
părŃilor contractante de a repartiza cheltuielile menŃionate, apărute în legătură cu pregătirea
întreprinderii pentru predare, pe bunul lor plac.
(3) Alin. 3. al articolului comentat stabileşte momentul predării întreprinderii către
cumpărător. Stabilirea acestuia are o importanŃă principială deoarece, anume din acest
moment, riscul pieirii sau deteriorării fortuite a întreprinderii trece la cumpărător.
Momentul predării întreprinderii către cumpărător se consideră ziua semnării de către
ambele părŃi a actului de predare. Anume din acel moment riscul pieirii sau deteriorării
fortuite a întreprinderii trece la cumpărător.
Reieşind din faptul, că contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii se consideră
încheiat din momentul înregistrării de stat a acesteia (vezi art. 818 C.C. al R.M.), predarea

1017
întreprinderi către cumpărător, perfectată în baza actului de predare se consideră efectuată
dacă sunt respectate condiŃiile de fond ale acestuia (vezi alin. 1 al art. 821 C.C. al R.M.), şi
numai după înregistrarea contractului de vînzsare-cumpărare a întreprinderii.

Articolul 822. Trecerea dreptului de proprietate

(1) Dacă în contract nu este prevăzut altfel, dreptul de proprietate asupra

întreprinderii trece la cumpărător la data predării întreprinderii, urmînd să fie
înregistrat imediat.
(2) În cazul vînzării întreprinderii sub rezerva proprietarii, cumpărătorul are
dreptul, pînă la dobîndirea dreptului de proprietate, să dispună de bunurile şi de
drepturile nepatrimoniale incluse în componenŃa întreprinderii predate în măsura în
care este necesar scopului pentru care a fost cumpărată.

(1) Conform prevederilor alin. 1 al articolului comentat dreptul de proprietate asupra

întreprinderii – obiect al vînzării-cumpărării trece de la vînzător la cumpărător la data predării
acesteia.
În baza alin. 3 al art. 821 C.C. al RM întreprinderea se consideră predată către
cumpărător în momentul semnării actului de predare de către ambele părŃi şi din acest
moment, riscul pieirii sau deteriorării fortuite a întreprinderii trece la cumpărător. Aşadar,
dreptul de proprietate asupra întreprinderii trece la cumpărător la data semnării de către
ambele părŃi a actului de predare.
Legislatorul impune cerinŃa înregistrării de stat imediate a trecerii dreptului de
proprietate, ceea ce determină caracterul independent al actului de înregistrare a trecerii
dreptului de proprietate faŃă de înregistrarea contractului de vînzare-cumpărare prevăzută la
art. 818 C.C. al RM.
Vorbind la general, procesul de transformare a cumpărătorului întreprinderii în
proprietarul acesteia îl putem diviza în trei etape şi anume:
- înregistrarea de stat a contractului de vînzare-cumpărare;
- predarea-primirea întreprinderii;
- înregistrarea de stat a dreptului de proprietate.
Este de menŃionat faptul că articolul comentat este o normă avînd caracter dispozitiv. În
această ordine de idei părŃile contractante pot stabili, prin acordul lor, alt moment de trecere a
dreptului de proprietate decît cel, prevăzut în articolul respectiv.
(2) Conform prevederilor alin. 2 al articolului comentat în cazul cînd contractul de
vînzare-cumpărare a întreprinderii este încheiat sub rezerva dreptului de proprietate asupra
acesteia vînzătorul, pînă la momentul trecerii dreptului de proprietate asupra sa, este în drept
să dispună de bunurile şi drepturile nepatrimoniale ce formează întreprinderea ca complex
patrimonial unic. Dreptul de dispoziŃie (vezi comentariu la alin. 1 al art. 821 C.C. al R.M.)
asupra întreprinderii este limitat de către legislator în sensul că poate fi exercitat de către
cumpărător doar în măsura, în care este necesar scopului pentru care a fost cumpărată
întreprinderea.

Capitolul II
SCHIMBUL

1018
Articolul 823. Contractul de schimb

Partile contractului de schimb au obligatia de a transmite reciproc dreptul de

proprietate asupra unui bun.
Fiecare parte a contractului de schimb este considerata vinzator al bunului pe care il
instraineaza si cumparator al bunului pe care il primeste in schimb.

1. Schimbul reprezintă un contract juridico-civil, prin care părŃile se obligă să transmită

reciproc din proprietatea uneea în proprietatea alteea anumite bunuri. În prezentul cod
legislatorul a scos în relief norme noi, menite să reglementeze unele raporturi ce nu s-au aflat
pînă acum în aria sa de reglementare. ConstrucŃia juridică a schimbului, expusă în al.1
Art.823 Cod civil permite să evidenŃiem particularităŃile juridice, caracteristice acestui tip de
contract, care dau posibilitatea să delimităm schimbul de alte obligaŃii contractuale, inclusiv
şi de cel mai apropiat după natura sa contract, ca vînzarea-cumpărarea. Caracterul translativ
de proprietate reprezintă criteriul determinativ al schimbului ca tip aparte de contract. Spre
deosebire de alte contracte cu caracter oneros prin intermediul cărora bunurile se transmit în
proprietate, contractul de schimb se caracterizează prin caracterul specific al contraprestaŃiei,
care se exprimă prin darea respectivă a unui bun pentru altul, ceea ce înseamnă că
contraprestaŃia îmbracă forma unui alt bun. În temeiul schimbului, în principiu, se exclude
returnarea unui bun analogic, precum şi achitarea costului în bani. Un alt moment semnicativ,
care, deşi nu este expres oglindit în prezentul cod, dar reiese din natura obligaŃiei de schimb,
reprezintă momentul trecerii dreptului de proprietate asupra bunurilor schimbate. Legislatorul
n-a stabilit o normă specială, referitoare la momentul trecerii dreptului de proprietate în
contractul de schimb, dar normele generale ale Codului civil ce reglementează acest
mecanism (Art.321), precum şi normele corespondente ale vînzarii-cumpărarii (Art.760) nu
pot reflecta adecvat aceasta particularitate a schimbului. EsenŃa juridică a acestei
particularitaŃi poate fi expusă în următoarea formulă, în baza contractului de schimb dreptul
de proprietate asupra bunurilor primite trece la fiecare dintre părŃi simultan, după ce
obligaŃiile de transmitere a bunurilor au fost onorate de către ambele părŃi.
Reieşind din caracterul consensual al contractului, momentul încheierii lui nu poate fi legat
de transmiterea de facto a bunurilor, deoarece schimbul de facto a bunurilor reprezintă
executarea unui contract de schimb deja încheiat şi intrat în vigoare.

Articolul 824. Regulile aplicabile schimbului

Asupra contractului de schimb se aplica in modul corespunzator regulile contractului

de vinzare-cumparare.

1. Analiza normelor referitoare la vînzare-cumpărare, ce nu contravin esenŃei schimbului,

precum şi a întregului capitol în acest domeniu, putem face concluzia, că la baza delimitării
acestor contracte stau anumite criterii de sistem. Vînzarea-cumpărarea se bazează pe criteriul
obiectului concret (transmiterea cu titlu oneros a bunului în proprietate), iar schimbul Ńine de
corelaŃia (interacŃiunea) a două obiecte reconvenŃionale. Schimbul este caracterizat de
aceleaşi caractere de gen ca şi vânzarea-cumpărarea, se deosebesc numai prin caracterul
contraprestaŃiei. PrezenŃa sau lipsa unora dintre caractere are o importanŃă pentru procesul de
formare a legii, deoarece permite aplicarea faŃă de contract, în cazul nostru faŃă de contractul
de schimb, a normelor, condiŃionate de acest caracter, în măsura în care ele nu vin în
contradicŃie caracterului special (forma de marfă a contraprestaŃiei).

1019
Contractul de schimb poartă un caracter universal şi poate fi aplicat pentru reglementarea
raporturilor cu participarea oricăror persoane, recunoscute în calitate de subiecŃi ai dreptului
civil. În baza Art.192 a prezentului cod Republica Moldova ca stat, participă la raporturile
reglementate de legislatia civila pe principiul egalitatii participantilor la aceste raporturi.
Legea nu stabileşte cerinŃe speciale faŃă de calitatea juridică a subiecŃilor schimbului, însă
urmează să Ńinem cont de faptul că transmiterea reciprocă în proprietate a bunurilor,
reprezintă o modalitate de dispunere a bunurilor, deaceea atît vînzătorul cît şi cumpărătorul,
urmează să fie proprietarii bunurilor schimbate, sau titulari ai altor drepturi, care includ în
sine împuternicirea de a dispune de ele. În cazurile prevăzute de lege sau contract,
împuterniciri de dispoziŃie asupra bunurilor pot fi delegate persoanelor, ce nu sînt titulari ai
dreptului de proprietate şi anume într-u executarea de administrare fiduciară (Art.1053),
comision (Art.1061), comisionarul profesionist (Art.1212).
Determinînd categoriile de bunuri care pot servi în calitate de obiecte ale contractului de
schimb, legiuitorul face referinŃă la normele corespunzătoare ale codului civil referitoare la
vînzare-cumpărare, deoarece normele ce perfectează schimbul nu stabilesc reguli deosebite în
acest sens, limitînduse la noŃiunea de bun (Art.285). Drepturile patrimoniale, privite în mod
separat, nu pot aparŃine nici unui subiect cu drept de proprietate, nu se atribuie la categoria de
bunuri, formează obiecte aparte ale drepturilor civile, şi respectiv, nu pot fi atribuite în
calitate de obiecte ale contractului de schimb.
Conform contractului de schimb este exclusă restituirea bunurilor analogice celor transmise,
precum şi achitarea preŃului.
Contractul de schimb poate fi încheiat în privinŃa bunurilor viitoare, adică în privinŃa
bunurilor care nu le deŃin părŃile la momentul încheierii contractului, dar le vor dobîndi sau le
vor produce ăn viitor.
Deseori, în circuitul civil se pune semnul egalităŃii între contractul de schimb şi operaŃiunea
de barter. Însă practica judiciară internaŃională nu recunoaşte o astfel de echivalenŃă juridică
între aceste doua categorii, deoarece, în contractele de barter este evidentă obligaŃia unei părŃi
de a livra mărfurile în contul achitării celor recepŃionate (ca o formă deosebită de efectuare a
achitărilor pentru mărfurile livrate). Obiectul contractului de barter nu totdeauna coincide cu
obiectul contractului de schimb, deaceea normele referitoare la schimb, urmează a fi aplicate
faŃă de barter nu direct, dar prin analogia legii.

Articolul 825. Compensarea diferentei de valoare

1.In cazul in care bunurile schimbate nu au aceeasi valoare, diferenta de valoare

poate fi compensata printr-o suma de bani, numita sulta, daca aceasta este prevazuta
de contract.
2. Sulta nu poate depasi valoarea bunului.

1. Al.1 a prezentului articol stabileşte principiul echivalenŃei economice ale bunurilor ce se

schimbă, fapt ce corespunde esenŃei juridice a raportului de schimb. Această menŃiune legală
reduce apariŃia posibilelor litigii dintre părŃi referitoare la preŃul bunurilor contractate. Însă
regula generală menŃionată este urmată de o excepŃie, conform căreia diferenŃa de valoare a
bunurilor poate fi compensată în formă banească. PărŃile urmează expres în contract să
stabilească un astfel de drept.
2. Mărimea sultei achitate la fel trebuie să reiasă din contract, dar nu să fie rezultatul
ulterioarelor evaluări ale bunurilor. În cazul în care sulta depăşeşte valoarea bunului
contractul de schimb poate fi calificat ca vînzare-cumpărare, deoarece se depăşeşte esenŃa
schimbului şi persistă achitarea preponderentă în bani. Sulta urmează a fi achitată nemijlocit,

1020
pînă la transmiterea (de către partea ce este obligată de a o achita) a bunului său
contragentului, sau imediat după executarea obligaŃiei sale de transmitere a bunului. În orice
caz, achitarea sultei trebuie să fie efectuată pînă la momentul trecerii dreptului de proprietate
ale părŃilor asupra bunurilor schimbate. În acest aspect, contractul poate prevedea şi alte
modalităŃi de achitare a sultei.

Articolul 826. Dreptul de a refuza predarea bunului

Partea care poate demonstra ca cealalta parte nu este proprietar al bunului are
dreptul, chiar si dupa ce a primit bunul, sa refuze executarea prestatiei la care s-
a obligat. In acest caz, partea poate fi obligata sa restituie doar ceea ce a primit in baza
contractului.

1. Acest articol conŃine o normă absolut nouă în cadrul reglementării schimbului. EsenŃa
prevederii legale constă în declararea de către legiuitor a dreptului de refuz unilateral în
executarea obligaŃiei, pe motiv că o parte este neproprietară a bunului transmis. Pentru
realizarea acestui drept, legea impune prezenŃa a două condiŃii, a) dreptul respectiv poate fi
realizat după momentul încheierii contractului, b) probarea cu certitudine a faptului că
contragentul nu este proprietarul bunului transmis. Refuzul de predarea a bunului prezintă un
temei pentru rezilierea contractului, şi nicidecum, o măsură operativă de protejare a
drepturilor contractuale. În calitate de consecinŃă a unui astfel de temei de reziliere a
contractului, legea prevede numai obligaŃia de restituire a obiectului contractului, fără
achitarea unor daune-interese.

Capitolul III
DONATIA

Articolul 827. Contractul de donatie

(1) Prin contract de donatie, o parte (donator) se obliga sa mareasca din contul
patrimoniului sau, cu titlu gratuit, patrimonial celeilalte parti (donatar).
(2) Contractul de donatie prin care donatorul se obliga sa transmita in viitor intreg
patrimoniul actual sau o fractiune din el fara a specifica bunurile care urmeaza sa fie
predate este nul.
(3) Contractul de donatie care stipuleaza obligatia donatarului de a achita datorii
sau sarcini care nu exista la momentul incheierii contractului este nul daca
natura si intinderea datoriilor sau sarcinilor nu sint stipulate in contract.
(4) Contractul care prevede predarea bunului dupa decesul donatorului este
nul.

I. Norma comentată este chemată să definească noŃiunea unui contract civil tradiŃional –
contractul de donaŃie. În baza acestui contract, donatorul îşi reduce cu titlu gratuit patrimoniul
său în favoarea celeilalte părŃi a contractului – donatarului. Contractul de donaŃie este marcat
de următoarele trăsături caracteristice:
a) DonaŃia este îndreptată spre majorarea patrimoniului donatarului;
b) Majorarea patrimoniului donatarului se produce din contul patrimoniului donatorului
gratuit;

1021
c) Majorarea patrimoniului donatarului se face cu intenŃia donatorului de a gratifica (animus
donandi).
Contractul de donaŃie are un efect translativ de drepturi şi este irevocabil. În rezultatul
încheierii contractului de donaŃie, dreptul care reprezintă obiectul contractului trece din
patrimoniul donatorului în cel al donatarului, iar desfacerea contractului, cu excepŃia
cazurilor expres prevăzute de lege este posibil doar prin acordul comun al părŃilor.
Pornind de la noŃiunea patrimoniului (Art. 284), prin contractul de donaŃie pot fi transmise
atît drepturi reale cît şi de creanŃă. Se va considera donaŃie transmiterea unui bun în
proprietate, transmiterea altui drept real, exonerarea donatarului de executarea unei obligaŃii
patrimoniale faŃă de donator (iertarea datoriei), transmiterea unei creanŃe, stingerea unei
datorii ale donatarului faŃă de un terŃ, precum şi alte cazuri în care, patrimoniul donatarului se
măreşte din contul patrimoniului donatorului cu intenŃie de a gratifica din partea
ultimului. Deşi nu este prevăzut expres, obiect al contractului de donaŃie pot fi atît bunurile
prezente, cît şi viitoare.
În principiu, contractul de donaŃie este un contract cu titlu gratuit. Sporind
patrimoniul donatarului, donatorul nu urmăreşte obŃinerea unor foloase patrimoniale. Dacă în
rezultatul unui contract de donaŃie donatorul obŃine o contraprestaŃie, donaŃia se va considera
simulată şi respectiv, lovită de nulitate absolută în condiŃiile Art. 221. Nu se va considera că
donatorul obŃine o contraprestaŃie atunci cînd dreptul transmis este afectat de unele limitări
(ex. dreptul de abitaŃie a donatorului în casa donată, servitutea de trecere pe terenul donat,
etc). Contractul de donaŃie condiŃionată (Art.834), în limita sarcinii impuse în favoarea
donatarului sau a unui terŃ are un caracter oneros.
În cadrul contractelor gtratuite donaŃia reprezintă o liberalitate, or, spre deosebire de
contractele dezinteresate, în rezultatul donaŃiei donatorul îşi reduce patrimoniul său.
Deşi noŃiunea contractului de donaŃie indică asupra caracterului lui consensual, acesta
poate fi atît real, cît şi consensual. Contractul de donaŃie este consensual de fiecare dată cînd
conŃine promisiunea de a dona în viitor (Art.830). În toate celelalte cazuri, contractul de
donaŃie are un caracter real, or se consideră încheiat din momentul transmiterii bunului (Art.
828).
În principiu, contractul de donaŃie este unilateral obligaŃional, or dă naştere la
obligaŃii doar în sarcina uneia din părŃi. Astfel, în cazul contractelor reale, donatarul are o
obligaŃie legală de recunoştinŃă. În cazurile cînd contractul conŃine promisiunea de a dona în
viitor, donatorul este obligat de a îndeplini acŃiunile care reprezintă obiectul contractului.
În limita sarcinii impuse, Contractul de donaŃie condiŃionată are un caracter sinalagmatic(vezi
com. Art.834).
În calitate de părŃi la contractul de donaŃie, adică de donator şi donatar, pot figura atît
persoanele fizice, căt şi juridice, inclusiv statul şi unităŃile lui administrativ-teritoriale, prin
intermediul organelor acestora (Art.58). Capacitatea anumitor persoane de a primi sau
efectua donaŃii poate fi limitată prin lege (vezi com. Art.832).
II. Conform prevederilor Art. 674, poate fi transmis integral sau în parte doar acel
patrimoniu al transmiŃătorului, care există la momentul încheierii contractului. Din
considerentul că patrimoniul viitor nu este transmisibil, alin.2 al articolului comentat prescrie
specificarea expresă a bunurilor care urmează să fie predate în viitor, în baza unui contract de
donaŃie a întregului patrimoniu a donatorului sau a unei fracŃiuni din acest patrimoniu.
Nerespectarea acestei prevederi atrage nulitatea absolută a contractului de donaŃie.
III. Norma ce se conŃine în alin. 3 al articolului comentat se referă în exclusivitate la
contractele de donaŃie condiŃionată, reglementate de Art. 834, în care condiŃia impusă este
achitarea datoriilor şi/sau realizarea anumitor sarcini. Pentru a fi valabil, contractul de
donaŃie condiŃionată de achitarea datoriilor sau executarea sarcinilor care nu există la
momentul încheierii lui trebuie să conŃină referiri la natura datoriilor sau sarcinilor viitoare,

1022
precum şi la întinderea (mărimea) acestora. Prevederile respective sunt dictate, pe de o parte
de faptul că în rezultatul donaŃiei, patrimoniul donatarului urmează să se majoreze din contul
patrimoniului donatorului, iar pe de altă parte, în cazul donaŃiei condiŃionate, se consideră
donaŃie doar partea de patrimoniu care excedează cheltuielile necesare executării condiŃiei. În
cazul în care natura şi întinderea datoriilor sau sarcinilor impuse donatarului nu vor fi
cunoscute, nu se poate cunoaşte întinderea obligaŃiei donatarului legate de executarea sarcinii
(achitarea datoriilor), ceea ce atribuie contractului de donaŃie un caracter aleatoriu impropriu.
Astfel, ar riscul obŃinerii unui efect invers decît cel care trebuie să-l producă un contract de
donaŃie – majorarea patrimoniului donatorului din contul patrimoniului donatarului, ceea ce
ar reprezenta o viciere a consimŃămîntul donatarului, care nu ar accepta un dar generator fe
obligaŃii care depăşesc valoarea donaŃieie. Nespecificarea naturii şi întinderii sarcinilor şi
datoriilor viitoare, impuse donatarului, duce la nulitatea absolută a contractului de donaŃie.
Norma comentată se referă doar la datoriile şi sarcinile care nu există la momentul
încheierii contractului de donaŃie. În cazul în care contractul de donaŃie este condiŃionat de
achitarea datoriilor şi sarcinilor existente la momentul încheierii contractului, ne-specificare
în contract a naturii şi întinderii acestora în contract nu va afecta valabilitatea contractului.
IV. Contractul de donaŃie este un act juridic care se încheie inter vivos şi produce efecte doar
între părŃile lui, în timpul vieŃii acestora. Dispunerea de patrimoniu mortis cauza este posibilă
doar prin intermediul testamentului. Pentru a exclude posibilitatea de a evita aplicarea
normelor dreptului succesoral şi de a scoate (exclude) anumite bunuri din patrimoniul
succesoral, legea interzice sub sancŃiunea nulităŃii absolute încheierea contractelor de donaŃie
care stipulează predarea bunului după moartea donatorului. Dacă un astfel de contract va fi
încheiat, el nu va produce efecte, iar obiectul lui, va fi inclus în patrimoniul succesoral
potrivit regulilor institituite de Art.1444.

Articolul 828. Incheierea contractului de donatie

(1) Contractul de donatie se considera incheiat in momentul transmiterii

bunului.
(2) In cazul in care un bun mobil este transmis fara acordul celeilalte parti,
transmitatorul poate stabili acesteia un termen rezonabil in interiorul caruia
trebuie sa declare ca accepta sau ca refuza sa accepte donatia. La expirarea
termenului, contractul se considera incheiat daca cealalta parte nu a refuzat sa
accepte donatia. In caz de refuz, transmitatorul are dreptul sa ceara restituirea bunului
in conformitate cu regulile privind imbogatirea fara justa cauza.

Alin.1 stabileşte regula generală cu privire la momentul încheierii contractului de

donaŃie. Potrivit acestei norme, contractul de donaŃie se consideră încheiat în momentul
transmiterii bunului. Norma comentată nu indică momentul în care bunul se consideră
transmis. Deoarece potrivit Art. 284 prin bunuri se înŃelege atît lucrurile cît şi drepturile
patrimoniale, la determinarea momentului transmiterii bunului vom aplica prevederile
Art.322.
Norma ce se conŃine în alin.1 urmează a fi interpretată restrictiv, or nu fiecare predare a
bunului are drept efect încheierea contractului de donaŃie. DonaŃia este un contract şi nu un
act juridic unilateral şi din acest considerent predarea bunului în condiŃiile Art. 322 va avea
drept efect încheierea contractului de donaŃie doar dacă este însoŃită de acordul părŃilor ,
exprimat în condiŃiile Art. 679.
Acordul de voinŃă a părŃilor de a încheia un contract de donaŃie, care nu este însoŃit de
transmiterea bunului, nu produce efecte juridice. Aceasta regulă nu este valabilă în privinŃa

1023
contractelor care conŃin promisiune de a dona în viitor (inclusiv obligaŃia de susŃinere
materială în fomă de plăŃi periodice), care se consideră încheiate în momentul ajungerii
părŃilor la un acord referitor la clauzele esenŃiale ale contractului (vezi com. Art.830).
Persoana care are intenŃia de a încheia un contract de donaŃie poate transmite bunul
mobil şi fără a avea acordul celeilalte persoane de a accepta donaŃia. În acest caz, potrivit
alin.2 al normei comentate, transmiŃătorul poate stabili un termen rezonabil, în interiorul
cărui cealaltă parte să facă o declaraŃie, prin care să accepte sau să refuze să accepte donaŃia.
Termenul fixat de transmiŃător urmează a fi suficient de lung, pentru ca potenŃialul donatar să
poată face declaraŃia şi ca aceasta să ajungă la transmiŃător. Tăcerea este calificată ca
manifestarea de voinŃă de a încheia contractul, astfel încît, nerecepŃionarea refuzului expres
de către transmiŃător în cadrul termenului stabilit este echivalată cu acceptarea donaŃiei.
Norma comentată poartă un caracter dispozitiv, or lasă la discreŃia transmiŃătorului
posibilitatea stabilirii termenului pentru acceptarea donaŃiei. În situaŃiile cînd bunul mobil
este transmis cu intenŃia de a gratifica, fără acordul celeilalte părŃi şi fără fixarea unui termen
pentru acceptare, contractul de donaŃie se va considera încheiat, dacă refuzul expres de
acceptare a donaŃiei nu va fi recepŃionat de transmiŃător în cel mai scurt timp posibil, pornind
de la circumstanŃele concrete.
Refuzul de a accepta donaŃia oferă dreptul transmiŃătorului de a cere restituirea
bunului transmis. În acest caz, cererea lui urmează a fi întemeiată pe normele care
reglementează îmbogăŃirea fără justă cauză (Art.1389 – 1397), or are loc o reducere a
patrimoniului transmiŃătorului şi respectiv o îmbogăŃire a acceptantului fără temei juridic.

Articolul 829. Forma contractului de donatie

Daca obiect al donatiei este un bun pentru a carui vinzare (instrainare) este
prevazuta o anumita forma a contractului, aceeasi forma este ceruta si pentru donatie.

Norma comentată stabileşte exigenŃele faŃă de forma contractului de donaŃie. În cazurile cînd
pentru vînzarea (înstrăinarea) bunului care reprezintă obiectul contractului de donaŃie legea
cere respectarea anumitei forme, aceeaşi formă va fi obligatorie şi pentru contractul de
donaŃie. Această normă se referă doar la forma contractelor reale de donaŃie, or, contractele
consensuale (promisiunea de a dona în viitor) urmează a fi încheiate în formă autentică de
fiecare dată (Art. 830).
La moment, legea prevede forma autentică doar pentru vînzarea (înstrăinarea) întreprinderii
ca un complex patrimonial şi pentru înstrăinarea terenurilor. Respectiv, contractul de donaŃie
a întreprinderii ca un complex patrimonial urmează a fi încheiat în formă autentică şi
înregistrat la Camera Înregistrării de Stat (Art. 818), iar potrivit Legii privind preŃul normativ
şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului nr/1997, contractele de donaŃie a terenurilor se
va încheia în formă autentică sub sancŃiunea nulităŃii. În celelalte cazuri, contractul de donaŃie
urmează a fi încheiat potrivit cerinŃelor legale generale referitor la forma actului juridic
(Art.208-213).
În cazurile cînd obiect al contractului de donaŃie este un bun imobil, contractul respectiv
urmează a fi înregistrat în condiŃiile Art. 214 şi Art.321.
Nerespectarea formei cerute de lege pentru încheierea contractului de donaŃie va produce
efectele specificate în Art.211, 213 şi Art.830.

Articolul 830. Promisiunea de donatie

1024
 (1) Pentru a produce efecte, contractul care contine promisiunea de a transmite in
viitor un bun trebuie incheiat in forma autentica. Nerespectarea formei nu
afecteaza valabilitatea donatiei daca promisiunea este indeplinita, cu exceptia
contractelor care au ca obiect bunuri pentru a caror instrainare se cere forma
autentica.
(2) Donatorul este indreptatit sa refuze indeplinirea promisiunii de a transmite un
bun daca ii este imposibil, tinind cont de celelalte obligatii ale sale, sa indeplineasca
promisiunea fara ca prin aceasta sa-si pericliteze propria intretinere corespunzatoare
sau executarea obligatiilor sale legale de intretinere a unor alte persoane. Donatarul nu
poate cere despagubiri.

I. Alin. 1 al normei comentate determină particularităŃile încheirii contractului donaŃie, care

conŃine promisiunea de a dona, prin transmiterea unui bun în viitor. Promisiunea de a dona
nu este un act unilateral, or din moment ce aceasta se conŃine în contractul de donaŃie,
reprezintă nu altceva decît obligaŃia donatorului de a dona în viitor. Spre deosebire de
contractele reale de donaŃie, contractul care conŃine promisiune de a dona în viitor se
consideră încheiate din momentul cînd părŃile au convenit asupra condiŃiilor esenŃiale şi
incubă obligaŃia donatorului de a preda bunul. Deşi legea nu indică expres, în rezultatul
interpretării sistemice a normelor care reglementează donaŃia, condiŃii esenŃiale ale
contractului de donaŃie sunt obiectul lui şi exprimarea intenŃiei de a gratifica (de a mări
patrimoniul donatarului gratuit, din contul patrimoniului donatorului).
Pornind de la noŃiunea contractului de donaŃie (Art. 827), contractul consensual de
donaŃie rămîne a fi unilateral din punct de vedere a obligaŃiilor, or naşte obligaŃii doar pentru
donator. Pînă la transmiterea faptică a obiectului contractului (executarea obligaŃiei de a
dona), donatarul este în drept să renunŃe la donaŃie., iar donatarul nu poate fi obligat să
accepte donaŃia.
Contractul de donaŃie care conŃine promisiunea de a dona urmează a fi încheiat în formă
autentică. CondiŃia de formă însă, pornind de la prevederile alin.2, Art.208 nu este cerută
pentru valabilitatea contractului. Prin derogare de la alin.1, Art.213, contractul de donaŃie
care conŃine promisiunea de a transmite un bun în viitor, care nu a fost autentificat notarial,
va fi lovit de nulitatea absolută doar în cazurile cînd:
a) donatorul nu a respectat promisiunea de a dona;
b) indiferent de îndeplinirea promisiunii de a dona, obiect al contractului de donaŃie sunt
bunuri, pentru a căror înstrăinare se cere forma autentică,.
II. Alin.2 al normei comentate prevede expres şi exhaustiv cazurile cînd donatorul este
justificat să nu execute obligaŃia asumată prin contractul de donaŃie care conŃine promisiunea
de a dona, fără survenirea consecinŃelor negative pentru neexecutarea obligaŃiilor. Instituind
această normă, legiuitorul subliniază statutul juridic specific al donatorului, care, executîndu-
şi obligaŃia, majorează patrimoniul donatarului din contul patrimoniului său fără a primi ceva
în schimb.
Astfel, donatorul este îndreptăŃit să refuze executarea contractului de donaŃie, fără a fi obligat
la plata despăgubirilor, în cazurile cînd îndeplinirea promisiunii, Ńînînd cont de celelalte
obligaŃii ale sale va pune în pericol propria întreŃinere corespunzătoare a donatorului sau/şi
cînd aceasta ar periclita executarea obligaŃiilor legale ale donatorului de întreŃinere a altor
persoane. Evident că obligaŃiile donatorului care fac imposibilă respectarea promisiunii de a
dona fără a periclita propria întreŃinere corespunzătoare sau întreŃinerea altor persoane să nu
existe la momentul încheierii contractului de donaŃie ci să fie contractate (să se nască) după
încheierea lui. Aceste obligaŃii trebuie să înrăutăŃească starea patrimonială a donatorului în
aşa măsură, încît executarea contractului de donaŃie să creieze pericolul survenirii
consecinŃelor indicate în alin.2. ÎnrăutăŃirea stării patrimoniale poate avea loc în rezultatul

1025
reducerii veniturilor, creşterii costului vieŃii, înrăutăŃirea stării sănătăŃii, falimentul
întreprinzătorului individual, modificarea statutului stării civile (căsătorie, divorŃ), naşterea
obligaŃiei de repararea a prejudiciului cauzat, a obligaŃiei de plată a pensiei alimentare, altor
obligaŃii de întreŃinere, etc. Legea nu condiŃionează posibilitatea refuzului donatorului de a
executa contractul de comportamentul donatorului, astfel încît, survenirea împrejurărilor care
oferă dreptul donatorului de a renunŃa la contract pot fi legate şi de comportamentul vinovat
al lui.
Determinînd dacă executarea contractului de donaŃie poate să pericliteze propria
întreŃinere corespunzătoare a donatorului, urmează să se Ńină cont de împrejurările concrete
ale cazului precum şi de faptul că nivelul vieŃii acestuia nu trebuie să se înrăutăŃească după
îndeplinirea promisiunii de a dona. Referindu-se la „obligaŃiile legale de întreŃinere a altor
persoane”, legiuitorul a avut în vedere doar obligaŃiile de întreŃinere, instituite prin lege
(obligaŃia de întreŃinere a copiilor de către părinŃi, a buneilor de către nepoŃi, a părinŃilor de
către copii, pensia alimentară în privinŃa oricăror aceştia, prevăzute de Codul familiei).
ObligaŃiile de întreŃinere asumate de donator prin contract, (ex. încheierea unui contract de
înstrăinare a bunului cu condiŃia întreŃinerii pe viaŃă) nu oferă posibilitatea acestuia de a
renunŃa la execuatarea contractului fără a achita despăgubiri.
RenunŃarea donatorului la executarea contractului în condiŃiile alin. 2 este posibilă
doar pînă la transmiterea bunului. După transmiterea bunului contractul de donaŃie poate fi
rezolvit în conformitate cu prevederile Art.836.
Din norma ce se conŃine în alin. 2 al articolului comentat rezultă că poate renunŃa la
îndeplinirea promisiunii de a dona doar donatorul – persoană fizică, or, nu putem vorbi
despre „propria întreŃinere corespunzătoare” a persoanei juridice. Similar, o persoană juridică
nu poate avea obligaŃii legale de întreŃinere a altor persoane.
Contractului de donaŃie i se aplică în egală măsură cu alte contracte dispoziŃiile legale
cu privire la obligaŃii, cu excepŃiile expres prevăzute de lege. În cazul renunŃării donatorului
de îndeplinire a promisiunii de a dona pentru alte motive decît cele indicate la alin.2,
donatarul va putea cere despăgubiri în baza normelor generale cu privire la răspunderea
pentru neexecutarea obligaŃiilor.
RenunŃarea la executarea contractului de donaŃie este un caz de rezoluŃiune a lui. Din
acest considerent, actul de rezoluŃiune a contractului pentru temeiurile indicate la alin.2 a
normei comentate trebuie îmbrăcat în aceaşi formă ca şi contractul de donaŃie care conŃine
promisiunea de a dona în viitor un bun, adică în formă autentică.

Articolul 831. Contractul de donatie sub forma de plati periodice

In cazul in care contractul de donatie stipuleaza obligatia privind sustinerea materiala

sub forma de plati periodice, aceasta obligatie inceteaza o data cu decesul
donatorului daca in contract nu este prevazut altfel.

Norma comentată este dedicată reglementării contractului de donaŃie care stipulează obligaŃia
donatorului de a susŃine material pe donatar, sub forma de plăŃi periodice. Obiect al acestui
contract de fiecare dată sunt sume de bani, care se achită cu o periodicitate determinată de
părŃi în contract. Ca regulă, în calitate de donatar figurează persoanele fizice, însă nu este
exlusă posibilitatea de susŃinere materială sub formă de plăŃi periodice nici a organizaŃiilor
necomerciale.
ObligaŃia donatorului privind susŃinerea donatarului în formă de plăŃi periodice, în lipsa unor
prevederi contractuale contrare încetează odată cu moartea donatorului. Dacă contractul
conŃine o clauză prin care moartea donatorului nu stinge obligaŃia acestuia, ea urmează să fie

1026
executată de succesorii donatorului care au acceptat succesiunea. În acest caz nu vom fi în
prezenŃa situaŃiei reglementate de alin.4, Art.827, or din momentul semnării contractului de
donaŃie în formă de plăŃi periodice, donatarul obŃine o creanŃă certă, care reprezintă un bun
prezent. Din acest considerent, executarea obligaŃiei de plăŃi periodice contractată de donator
nu reprezintă o donaŃie de bunuri viitoare şi după moartea donatorului urmează a fi atribuită
la pasivul succesoral.
Contractul de donaŃie prin care se stipulează obligaŃia privind susŃinerea materială sub forma
de plăŃi periodice este în esenŃă un contract care conŃine promisiunea de a dona în viitor.
Respectiv, lui i se aplică în mod corespunzător prevederile Art.831.

Articolul 832. Inadmisibilitatea donatiei

Este interzisa donatia, cu exceptia donatiei neinsemnate, pentru realizarea unor

obligatii morale:
a) in numele persoanelor incapabile;
b) proprietarilor, administratorilor sau lucratorilor din institutii medicale, educative,
de asistenta sociala si din alte
institutii similare din partea persoanei care se afla in ele sau din partea sotului sau
rudelor acesteia de pina la gradul
patru inclusiv. Aceasta regula nu se aplica in relatiile dintre rudele de pina la gradul
patru inclusiv;
c) in relatiile dintre persoanele juridice cu scop lucrativ.

Articolul comentat stabileşte interdicŃii de a dona şi de a accepta donaŃii pentru anumite

categorii de persoane. Aceste prevederi derogă de la normele generale cu privire la
capacitatea de a contracta şi sunt îndreptate spre evitarea diferitor abuzuri şi asigurarea unei
protecŃii maxime a drepturilor şi intereselor persoanelor.
Lit. a) a art. 832 conŃine interdicŃia de a dona în numele persoanelor incapabile, cu
excepŃia donaŃiilor neînsemnate, pentru realizarea unor obligaŃii morale. Prin persoane
incapabile urmează de înŃeles:
a) minorii de pînă la 14 ani, actele juridice în numele căror, potrivit art.22 se încheie de
părinŃi, adoptatori sau tutori;
b) pesoanele declarate incapabile de instanŃa de judecată, actele juridice în numele căror,
potrivit art.24 se încheie de către tutori;
Norma comentată concretizează prevederile alin.1, Art.43 şi interzice reprezentanŃilor legali a
incapabililor să doneze din numele persoanelor pe care le reprezintă.
Minorii care au împlinit 14 ani şi persoanele limitate de capacitate de exerciŃiu, deşi nu
nimeresc în categoria incapabililor, nu pot încheia contracte de donaŃie în calitate de donatori.
Această restricŃie rezultă din alin.1, Art.43, în conformitate cu care curatorii nu sunt în drept
să încuviinŃeze actele juridice cu titlu gratuit, prin care cel pus sub curatelă se obligă sau
renunŃă la drepturi.
InterdicŃia de a dona din numele persoanelor incapabile nu se răsfrînge asupra donaŃiilor
neînsemnate, de o valoare mică, efectuate pentru realizarea unor obligaŃii morale ale
incapabilului. Pornind de la prevederile alin.2, Art. 22, donaŃia neînsemnată se va recunoaşte
valabilă chiar şi în cazul în care este efectuată direct (nu prin intermediul reprezentanŃilor
legali sau cu acordul lor) de un minor în vărstă de la 7-14 ani sau care a împlinit 14 ani.
MenŃionăm că persoanele incapabile pot primi nestingherit donaŃii, atăt direct (lit.b), alin.2,
art.22) cît şi prin intermediul sau cu acordul reprezentanŃilor săi legali în celelalte cazuri.

1027
 Norma prevăzută de lit.b) a articolului comentat este chemată să lupte cu abuzurile
angajaŃilor din sfera socială. Ea interzice proprietarilor, administratorilor şi lucrătorilor din
instituŃiile medicale (clinici, laboratoare, spitale, profilactorii şi altele care oferă servicii
medicale), educative (instituŃii de învăŃămînt preşcolar, liceal, universitar, postuniversitar,
etc.), de asistenŃă socială (case de copii, case de bătrîni, etc.) şi altor instituŃii similare
(sanatorii, case de odihnă, centre de reabilitare) să accepte donaŃii din partea:
a) persoanelor care se află în ele, avîndu-se în vedere persoanele fizice care beneficiază
de serviciile medicale, educative, sociale sau altele oferite de instituŃiile menŃionate;
b) soŃului sau rudelor persoanelor beneficiari de servicii de pînă la gradul patru inclusiv,
atît pe linie directă cît şi colaterală.
Prevederile de la lit.b) se vor aplica indiferent de statutul instituŃiei (publice sau private),
categoriile de servicii, modul de prestare a lor (gratuit sau contra plată), etc. Concomitent, nu
contează funcŃia persoanei angajate. InterdicŃia este valabilă în egală măsură pentru toŃi
angajaŃii, indiferent este legată activitatea lor nemijlocit de oferirea serviciilor sau nu.
Din sensul normei comentate rezultă că interdicŃia este valabilă doar în perioada cînd
persoanele beneficiază de serviciile instituŃiilor menŃionate. InterdicŃia respectivă nu se va
aplica în cazul donaŃiilor efectuate de beneficiarii serviciilor instituiŃiilor menŃionate care
sunt în relaŃii de rudenie de de pînă la gradul IV inclusiv cu proprietarii, administratorii sau
angajaŃii acestor instituŃii. Norma comentată nu se va aplica nici asupra donaŃiilor
neînsemnate, efectuate pentru realizarea obligaŃiilor morale (ex. donarea unui buchet de
flori).
Alin.3, art.11 al Legii serviciului public din 4 mai 1995 completează prevederile articolului
comentat şi interzice funcŃionarilor publici să primească daruri pentru îndeplinirea atribuŃiilor
de serviciu, cu excepŃia normelor de politeŃe şi ospitalitate recunoscută.
O altă interdicŃie stabilită de norma comentată se referă la inadmisibilitatea donaŃiilor
în relaŃiile dintre persoanele juridice cu scop lucrativ (societăŃile comerciale).
SocietăŃile comerciale se constituie şi activează pentru a obŃine profit. Deoarece prin
efectuarea donaŃiei patrimoniul donatorului se reduce în mod actual, irevocabil şi gratuit,
legea, pentru a evita abuzurile şi a proteja interesele creditorilor, interzice încheierea
contractului de donaŃie între persoanele juridice cu scop lucrativ. O societate comercială
poate fi parte la contractul de donaŃie doar atunci cînd cealaltă parte este o persoană fizică sau
o organizaŃie necomercială. Pornind de la prevederile alin. 3, Art.26, interdicŃia de a încheia
contracte de donaŃie cu societăŃile comerciale este valabilă şi în privinŃa întreprinzătorului
individual.
Deoarece persoanele juridice cu scop lucrativ nu pot avea obligaŃii morale, acestora le este
interzisă chiar şi încheierea contractelor de donaŃie neînsemnate, pentru realizarea unor
obligaŃii morale.
Aplicînd prevederile articolului comentat trebuie de Ńinut cont că legea interzice încheierea de
către persoanele juridice cu scop lucrativ doar a contractelor de donaŃie, nu şi a altor acte
juridice cu caracter gratuit. Pentru a recunoaşte un act juridic cu titlu gratuit drept donaŃie,
urmează ca acesta să corespundă următoarelor criterii:
a) să fie un contract cu titlu gratuit;
b) transmitera bunului în baza acestui contract să fie irevocabilă;
c) transmiterea bunului să fie efectuată cu intenŃia de a gratifica.
Astfel, nu vor putea fi recunoscute donaŃie dacă nu corespund criteriilor enunŃate mai sus
contractul de remitere a de datorie (Art. 662), cesiunea de creanŃă (Art.556), contractul de
comodat (Art.859), contractul de împrumut gratuit (Art.867), depozitul gratuit (Art.1088).
Nerespectarea prevederilor articolului comentat are drept efect nulitatea absolută a
contractului de donaŃie în condiŃiile Art.220.

1028
Articolul 833. Donatia in cazul maladiilor prezumate a fi letale

Contractul de donatie incheiat in timpul unei maladii prezumate a fi letale pentru

donator, urmata de insanatosirea acestuia, poate fi declarat nul la cererea
donatorului.

Instituind norma comentată, legiuitorul fixează prezumŃia că încheierea contractului de

donaŃie în timpul unei maladii considerate a fi letale este dictată de conştientizarea de către
donator a inevitabilităŃii decesului său. În cazul în care donatorul, contrar prezumŃiei
letalităŃii, se însănătoşeşte, legea îi oferă posibilitatea de a cere declararea nulităŃii
contractului de donaŃie.
Prin maladii prezumate letale urmează de înŃeles acele procese patologice (boala), indiferent
de natura lor, care afectează organismul uman şi duc în mod inevitabil la decesul celui
bolnav. PrezumŃia letalităŃii maladiei trebuie să fie fundamentată din punct de vedere
medical şi nu doar bănuită de donator sau alte persoane.
Pentru a putea cere nulitatea contractului de donaŃie încheiate în timpul unei maladii
prezumate letale, însănătoşirea donatorului trebuie să fie de aşa natură, încît să înlăture
pericolul decesului care se prezuma. Însănătoşirea parŃială, care doar îdepărtează survenirea
decesului pe o perioadă scurtă de timp nu-i oferă dreptul donatorului de a cere nulitatea
contractului.
Donatorul va putea cere nulitatea contractului de donaŃie în decursul termenilor generali de
prescripŃie, în condiŃiile Art. 218. Alte persoane interesate (ex. rudele) nu vor putea cere
declararea nulităŃii contractului în baza art.833. În rezultatul declarării nulităŃii contractului
vor surveni consecinŃele declarate de Art. 219.
Dacă pînă la pronunŃarea hotărîrii judecătoreşti donatorul decedează, contractul nu va fi
declarat nul.

Articolul 834. Donatia conditionata

(1) Partile pot conveni ca efectele donatiei sa fie conditionate de indeplinirea unei
sarcini sau de realizarea unui scop.
Scopul poate fi si de utilitate publica. Va constitui donatie numai partea
excedentara cheltuielilor de executare a sarcinii
sau de atingere a scopului.
(2) Indeplinirea sarcinii poate fi ceruta, in afara de donator, de oricare persoana in
al carei interes este stipulata sarcina.
(3) Daca donatarul nu indeplineste sarcina, donatorul poate revoca donatia.

Norma comentată permite părŃilor contractului să condiŃioneze donaŃia de îndeplinirea

unei sarcini sau de realizarea unui scop. În baza unui contract de donaŃie condiŃionată
donatarul se obligă să execute o sarcină sau să contribuie la realizarea unui scop stabilite de
către donator. Încheind contractul de donaŃie condiŃionată, donatarul este Ńinut să realizeze
sarcina/scopul determinat sub pericolul survenirii consecinŃelor prevăzute de alin.3. Sarcina
impusă de donator nu poate fi imposibilă, ilicită şi amorală. În caz contrar, contractul de
donaŃie condiŃionată va fi lovit de nulitate absolută în condiŃiile Art. 220. Pot fi condiŃionate
de îndeplinirea sarcinilor atît contractele reale de donaŃie cît şi contractele care conŃin
promisiunea de a dona în viitor.

1029
În limita sarcinii/scopului impus prin contractul de donaŃie, donaŃia condiŃionată este un
contract sinalagmatic. Respectiv, contractului de donaŃie condiŃionată i se aplică în mod
corespunzător prevederile comune cu privire la contractele sinalagmatice, prevăzute la
Art.704 – 711. Sarcinile pot fi de mai multe feluri şi pot fi stipulate în folosul donatorului
(achitarea unei datorii a donatorului, rezervarea dreptului de abitaŃie, etc), în folosul
donatarului (să utilizeze donaŃia pentru procurarea unei locuinŃe, să-şi achite studiile, etc) sau
în folosul unui terŃ. Dacă sarcina este stiplată în favoarea unui terŃ, donatarul este obligat să
gratifice în limitele sarcinii terŃul. În cazul stipulării sarcinii în favoarea terŃului vor fi
aplicabile normele care reglementează contractul în folosul unui terŃ (Art. 721-724).
În situaŃiile cînd sarcina este stipulată în favoarea donatorului sau a unui terŃ, în limita sarcinii
impuse donaŃia condiŃionată are un caracter oneros, or executarea sarcinii este privită ca o
contraprestaŃie primită de donator. Instituirea sarcinii în favoarea donatarului nu afectează
caracterul gratuit al contractului de donaŃie, însă spre deosebire de donaŃiile simple, donaŃia
condiŃionată de o sarcină în favoarea donatarului poate fi revocată pentru neexecutare.
Potrivit normei de la alin.1, scopul fixat de donator poate fi şi de utilitate publică. Se
consideră scopuri de utilitate publică atunci cînd bunul donat urmează a fi utilizat nu în
scopuri personale, familiale sau casnice a donatarului ci în folosul întregii societăŃi, în folosul
unei comunităŃi sau în folosul unor categorii de persoane (persoane concrete). Astfel, donaŃia
filantropică, conform Legii 1420/2002 de fiecare dată este considerată făcută în scopuri de
utilitate publică.
Deoarece contractul de donaŃie presupune o îmbogăŃire a donatorului, stabilirea unei sarcini
micşorează valoarea donaŃiei. Pornind de la noŃiunea contractului (Art. 827), în cazul donaŃiei
condiŃionate legea recunoaşte donaŃie doar acea parte a bunurilor care au excedat cheltuielile
necesare pentru îndeplinirea sarcinii sau realizarea scopului.
Odată find încheiat, contractul de donaŃie condiŃionată obligă donatorul să execute
sarcina impusă. Fiind un contract sinalagmatic, donatarul nu poate renunŃa la îndeplinirea
obligaŃiilor stipulate decît sub sancŃiunea reparării prejudiciului cauzat prin neexecutarea
contractului. În conformitate cu normele generale, dacă donatarul nu execută sarcina,
donatorul este în drept fie de a cere executarea sarcinii fie de a revoca donaŃia (de a cere
rezoluŃiunea contractului).
Alin.2 al articolului comentat oferă dreptul donatorului de a-l impune pe donatar să execute
sarcina. Alături de donator, cu acest drept aparŃine şi oricărei alte persoane în al cărei interes
este stipulată sarcina. În cazul contractelor de donaŃie condiŃionată care stipulează realizarea
unui scop de utilitate publică, orice persoană – potenŃial beneficiar al donaŃiei care consideră
că are un interes legitim este în drept să ceară donatarului executarea sarcinii. Dacă donatorul
a decedat, realizarea sarcinii poate fi cerută de succesorii săi în drepturi.
Alin.3 al articolului comentat stipulează dreptul donatorului de a cere revocarea
donaŃiei în cazul neexecutării sarcinii sau neatingerii scopului fixat în contractul de donaŃie
condiŃionată. Fiind un contract sinalagmatic în limitele sarcinii impuse, revocarea donaŃiei
pentru neexecutarea sarcinii nu este altceva decît rezoluŃiunea contractului, care urmează a fi
solicitată conform prevederilor generale (Art.733 – 746). Revocarea donaŃiei nu operează de
drept, ci printr-o declaraŃie scrisă faŃă de donatar. În caz de litigiu, revocarea donaŃiei se va
decide de instanŃa de judecată competentă. În cazul în care sarcina este executată parŃial,
instanŃa de judecată este în drept să aprecieze dacă măsura neexecutării justifică rezoluŃiunea
contractului, putînd oferi donatarului un termen de graŃie pentru executare.
Dreptul de a cere revocarea donaŃiei aparŃine doar donatorului şi creditorilor acestuia prin
intermediul acŃiunii oblice (Art.599), precum şi succesorilor săi legali, care benefciază de
efectele revocării. TerŃul beneficiar (în interesul cărui a fost instituită sarcina), nefiind parte la
contract nu poate cere revocarea donaŃiei (Art.722), el fiind în drept să solicite doar realizarea
sarcinii, în conformitate cu prevederile alin.2.

1030
Revocarea donaŃiei pentru irealizarea sarcinii produce efectele stipulate în Art. 738.

Articolul 835. Revocarea donatiei pentru ingratitudine

(1) Donatia poate fi revocata daca donatarul a atentat la viata donatorului sau a
unei rude apropiate a acestuia, daca se face vinovat de o alta fapta ilicita fata de
donator sau fata de o ruda apropiata a acestuia, situatii care atesta o ingratitudine
grava, sau daca refuza fara motive intemeiate sa acorde donatorului intretinerea
datorata.
(2) Daca donatia este revocata, se poate cere restituirea bunului donat.
(3) Revocarea donatiei poate fi facuta doar in decursul unui an din momentul in
care cel indreptatit sa revoce a luat cunostinta de motivul de revocare.
(4) Actiunea de revocare a donatiei nu poate fi inaintata contra mostenitorilor
donatarului, nici de mostenitorii donatorului impotriva donatarului, cu exceptia
cazului cind donatorul a decedat pina la expirarea termenului stipulat la alin.(3).

Fiind un contract unilateral (cu excepŃia donaŃiilor condiŃionate), contractul de donaŃie

pur gratuită nu generează obligaŃii în sarcina donatarului, ci numai o îndatorire legală, numită
„de recunoştinŃă”. Mărind patrimoniul donatarului din contul patrimoniului său cu titlu
gratuit, donatorul este în drept să aştepte din partea donatartului dacă nu o recunoştinŃă,
atunci cel puŃin loialitate, manifestată prin abŃinerea de la săvîrşirea unor fapte
necorespunzătoare faŃă de donator. Articolul comentat instituie dreptul donatorului de a
revoca donaŃia pentru ingratitudine, adică în cazul lipsei de recunoştinŃă manifestată de
donatar pentru gratificarea înfăptuită prin intermediul contractului de donaŃie.
Alin.1 stabileşte expres şi exhaustiv temeiurile de revocarea a donaŃiei pentru ingratitudine.
Revocarea donaŃiei pentru atentat la viaŃa donatorului sau rudelor lui apropiate se poate
produce atunci cînd a existat o încercare a donatarului de a suprima fizic pe donator sau pe
cineva din rudele sale apropiate. Rude apropiate ale donatorului sunt consideraŃi membrii
familiei acestuia, precum şi rudele de pînă la gradul IV inclusiv. Faptul că donatarul a comis
un atentat la viaŃa persoanelor nominalizate reprezintă o abatere gravă de la datoria de
recunoştinŃă pe care o are şi este natural ca donatarul în acest caz să fie înzestrat cu dreptul de
a revoca donaŃia. În sensul normei comentate, prin atentat la viaŃă urmează de înŃeles voinŃa
donatarului de a omorî pe donator sau pe cineva din rudele lui apropiate. Din acest
considerent, este indiferent dacă a existat doar o tentativă de omor sau fapta s-a consumat,
precum şi nu este necesară o condamnare penală a donatarului pentru fapta săvîrşită. Este
suficient ca instanŃa de judecată să determine intenŃia donatarului de a ucide. În situaŃiile cînd
atentatul la viaŃă a fost săvîrşit din imprudenŃă sau în stare de iresponsabilitate, considerăm că
donatorul nu va putea cere revocarea donaŃiei.
Un alt temei de revocare a donaŃiei pentru ingratitudine reprezintă comiterea de către donatar
a altor fapte ilicite faŃă de donator sau rudele apropiate ale acestuia, care atestă o ingratitudine
gravă. Aici se încadrează oricare faptă ilicită, manifestată în forma de agresiuni la sănătatea
sau integritatea corporală, injurii, insulte, jigniri făcute în adresa donatorului sau a rudelor
sale menŃionate şi care dă dovadă de o ingratitudine gravă. Deoarece legea nu menŃionează
exhaustiv faptele ilicite care denotă o ingratitudine gravă, aprecierea acestora va fi făcută de
instanŃa de judecată.
Un ultim temei de revocare a donaŃiei pentru ingratitudine prevăzut de lege reprezintă refuzul
nemotivat al donatarului de a oferi donatorului întreŃinerea datorată. Se consideră că Ńine de
obligaŃia de recunoştinŃă a donatarului de a oferi donatorului întreŃinere (alimente, haine, etc.)
în limita valorii bunurilor donate, atunci cînd donatorul este lipsit de mijloace pentru propria

1031
întreŃinere. Refuzul de a oferi întreŃinere se va considera ca o ingratitudine atunci cînd
donatorul a avut nevoie de întreŃinere şi a ceruto de la donatar, însă ultimul, deşi a avut
posibilitatea, a refuzat să o ofere fără o temeinică justificare. Dacă donatorul are rude sau alte
persoane obligate să-l întreŃină în baza unui temei legal sau contractual, el nu va putea
pretinde revocarea donaŃiei pentru neacordarea de întreŃinere din partea donatarului. În acest
caz, el poate cere rezoluŃiunea contractului în condiŃiile Art. 836.
Pentru a putea aplica norma respectivă, contractul de donaŃie nu trebuie să conŃină obligaŃia
donatarului de întreŃinere, or în acest caz suntem în prezenŃa contractului de înstrăinare a
bunului cu condiŃia întreŃinerii pe viaŃă (Art. 839-846) sau a contractului de rentă, cu plata
rentei în natură (Art.847).
Alin.2 al articolului comentat se referă la consecinŃele juridice ale revocării donaŃiei
pentru ingratitudine, lăsînd la discreŃia donatorului de a cere restituirea bunului donat sau a
contravalorii acestuia . Revocarea pentru ingratitudine este recunoscută ca o restituire a
darului cu caracter de sancŃiune civilă şi nu o rezoluŃiune a contractului, ca în cazul revocării
donaŃiei condiŃionate (Art.834). În relaŃiile dintre părŃile contractului de donaŃie revocarea
pentru ingratitudine produce un efect retroactiv. DonaŃia se consideră a nu fi existat şi din
acest considerent donatarul este obligat să restituie bunul donat. Deoarece revocarea donaŃiei
pentru ingratitudine reprezintă o sancŃiune personală împotriva donatarului, aceasta
(revocarea) nu va produce efecte asupra drepturilor terŃilor. Dacă bunul nu există în natură
sau a fost înstrăinat, donatarul va putea fi obligat la achitarea valorii lui conform normelor
care reglementează îmbogăŃirea fără justă cauză (Art. 1389-1397).
Termenul de prescripŃie pentru revocarea donaŃiei pentru ingratitudine este stabilit de
1 an din momentul cînd donatorul a aflat despre comiterea faptei ilicite care reprezintă temei
de revocare. Scurgerea termenului de prescripŃie îl privează pe donator sau altă persoană
îndreptăŃită conform alin. 4 să ceară revocarea donaŃiei. Dacă înăuntrul termenului de 1 an
revocarea donaŃiei pentru ingratitudine nu a fost cerută, se prezumează că donatarul a fost
iertat. În cazurile cînd donatarul a comis în mod succesiv mai multe fapte ilicite pentru care
se poate cere revocarea donaŃiei, calcularea termenului se va face din momentul cînd
donatorul a aflat despre ultima.
Alin. 4 stabileşte cercul de persoane de la care se poate de revocat şi care pot cere
revocarea donaŃiei pentru ingratitudine. AcŃiunea în revocare este o acŃiune strict personală,
or doar donatorul este în drept să aprecieze ingratitudinea donatarului şi să-l ierte pentru fapta
comisă. Pornind de la aceasta, doar donatorul este în drept de a cere revocarea donaŃiei pentru
ingratitudine. Moştenitorii donatorului devin titularii dreptului la acŃiune în revocare doar în
cazurile cînd donatorul a decedat fără a înainta acŃiunea pînă la expirarea termenului de un an
din momentul cînd a aflat despre fapta ilicită comisă de donatar sau atunci cînd acŃiunea a
fost înaintată de donator, însă acesta a decedat înainte de terminarea procesului. Spre
deosebire de acŃiunea de revocare a donaŃiei pentru neexecutarea sarcinii, creditorii
donatorului nu pot cere revocarea donaŃiei pentru ingratitudine prin intermediul acŃiunii
oblice.
Potrivit normei comentate, acŃiunea de revocare a donaŃiei nu poate fi intentată împotriva
moştenitorilor donatarului. Deoarece revocarea donaŃiei pentru ingratitudine reprezintă o
sancŃiune civilă, ea poate fi aplicată doar persoanei vinovate de săvîrşirea ei, iar
moştenitorilor nu li se poate imputa vina donatarului. Dacă donatarul moare pînă la
pronunŃarea hotărîrii pe marginea acŃiunii de revocare a donaŃiei pentru ingratititudine,
succesorii în drepturi ai acestuia nu pot interveni în proces.

Articolul 836. Rezolutiunea contractului de donatie in cazul starii de nevoie

1032
 (1) Daca donatorul, dupa executarea donatiei, nu mai este in stare sa-si asigure o
intretinere corespunzatoare si sa-si indeplineasca obligatiile legale de intretinere
fata de terti, poate cere de la donatar restituirea bunurilor donate pe care acesta le
mai poseda.
(2) Cererea de restituire este inadmisibila cind donatorul si-a provocat intentionat
sau prin culpa grava starea de nevoie.

Spre deosebire de alin.2, Art. 830, care-i oferă posibilitatea donatorului de a renunŃa
unilateral la executarea obligaŃiei de a dona în cazurile cînd prin executare i-ar deveni
imposibil să-şi asigure întreŃinerea proprie corespunzătoare sau să-şi execute obligaŃiile legale
faŃă de terŃi, articolul comentat instituie dreptul donatorului de rezoluŃiune unilaterală a
contractului de donaŃie executat, pentru aceleaşi temeiuri.
Datorită faptului că rezoluŃiunea în condiŃiile Art. 836 este cerută după ce contractul de
donaŃie a fost executat şi donatarul a devenit titularul dreptului primit, prin derogare de la
prevederile Art. 738, legea limitează efectele rezoluŃiunii doar la restituirea bunurilor donate
pe care donatarul le mai posedă. Dacă bunurile nu mai există în natură sau au fost înstrăinate,
rezoluŃiunea contractului de donaŃie este inadmisibilă, donatorul nefiind în drept să ceară
despăgubiri. RezoluŃiunea pentru temeiurile prevăzute nu are efect asupra drepturilor terŃilor
referitor la bunul donat, indiferent de faptul dacă dreptul a trecut la terŃ cu titlu gratuit sau
oneros. În cazurile cînd bunul este în posesia donatarului, însă este grevat de drepturi ale
terŃilor, donatorul va accepta restituirea bunului grevat de drepturi, fără a putea cere
despăgubiri.
Starea de nevoie în care a ajuns donatorul după executarea contractului de donaŃie
trebuie să nu fie condiŃionată de comportamenul vinovat al lui. Dacă donatorul şi-a provocat
intenŃionat sau prin culpă gravă starea de nevoie, rezoluŃiunea contractului de donaŃie pentru
temeiurile invocate la Alin.1 este inadmisibilă.

Articolul 837. Lipsa obligatiei de a plati dobinda

Donatorul care este in intirziere nu este obligat sa plateasca dobinda.

Norma comentată poate fi aplicată doar contractelor care conŃin promisiunea de a

dona în viitor (inclusiv donaŃia în formă de plăŃi periodice), atunci cînd obiectul contractului
este o sumă de bani. Potrivit regulilor generale, debitorul unei obligaŃii pecuniare care este în
întîrziere urmează să achite, potrivit Art. 619 dobînzi de întîrziere. Pornind de la specificul
contractului de donaŃie, în rezultatul cărui donatorul măreşte patrimoniul donatarului fără nici
o contraprestaŃie (cu titlu gratuit), norma comentată exclude posibilitatea donatarului de a
cere dobînzi pentru întîrzierea executării obligaŃiei de către donator. În acelaşi timp, norma
comentată nu exclude posibilitatea donatarului de a cere repararea prejudiciuli real cauzat,
potrivit normelor comune cu privire la răspunderea pentru neexecutarea obligaŃiilor pentru
întîrziere.

Articolul 838. Raspunderea donatorului pentru viciul bunului donat

Daca trece sub tacere cu viclenie un viciu al bunului donat, donatorul este obligat
sa despagubeasca pe donatar de prejudiciul cauzat astfel.

1033
Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de viciile bunului donat survine în cazul întrunirii
cumulative a următoarelor condiŃii:
• Bunul donat trebuie să fie afectat de un viciu. Legea nu distinge între viciile materiale
şi juridice ale bunului, respectiv, răspunderea, în cazul întrunirii celorlalte condiŃii va
surveni indiferent de natura viciului, cauzator de prejudicii. MenŃionăm însă, că în
cazul cînd obiect al contractului de donaŃie sunt drepturile patrimoniale, viciile pot fi
doar de natură juridică.Viciul bunului donat trebuie să existe către momentul predării
bunului şi nui trebuie să fie evident.
• Donatorul să ştie cu certitudine despre existenŃa viciului bunului donat la momentul
transmiterii. Legea instituie răspunderea donatorului doar pentru comportamentul
vinovat al său. Pentru a putea aplica prevederile articolului comentat, donatorul
trebuie să cunoască că bunul donat este afectat de un viciu şi intenŃionat sau din culpă
gravă să nu-l înştiinŃeze pe donatar despre aceasta. Dacă bunul este afectat de un viciu
evident, sau dacă donatarului a fost înştiinŃat despre viciu, răspunderea donatorului
conform normei comentate este exclusă.
• Viciul bunului donat să fie generatorul prejudiciului suportat de donatar. Prejudiciul
poate fi cauzat vieŃii, sănătăŃii sau bunurilor donatorului. Prejudiciul urmează a fi
reparat, indiferent de întinderea sau natura acestui.

Capitolul IV
ÎNSTRĂINAREA BUNULUI CU CONDIłIA
ÎNTREłINERII PE VIAłĂ

Articolul 839. Contractul de înstrăinare a bunului cu condiŃia întreŃinerii pe

viaŃă

(1) În baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiŃia întreŃinerii pe

viaŃă, o parte (beneficiarul întreŃinerii) se obligă să dea celeilalte părŃi
(dobînditor) în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobînditorul se obligă să
asigure beneficiarului întreŃinere în natură – locuinŃă, hrană, îngrijire şi ajutorul
necesar pe timpul cît va trăi, precum şi înmormîntare.
(2) În cazul pluralităŃii de părŃi, obligaŃia de întreŃinere este indivizibilă atît
activ, cît şi pasiv.
(3) CreanŃa de întreŃinere nu poate fi transmisă unei altei persoane şi nici
urmărită de creditori.
(4) Contractului de înstrăinare a bunului cu condiŃia întreŃinere pe viaŃă se
aplică în modul corespunzător normele cu privire la renta viageră dacă aceasta
este stipulat în contract.

1. DefiniŃie conŃine elementele de bază şi destinaŃia contractului de înstrăinare

a bunului cu condiŃia întreŃinerii pe viaŃă (contractul de întreŃinere pe viaŃă). Scopul
părŃilor este reciproc şi constă în dobîndirea dreptului de proprietate asupra unui bun

1034
în schimbul întreŃinerii pe viaŃă. În aceste aspecte se reflectă şi destinaŃia acestui
contract. Un deosebit interes contractul de întreŃinere pe viaŃă reprezintă pentru
oamenii în etate, bolnavii, invalizii, pensiile şi îndemnizaŃiile cărora nici pe departe nu
acoperă necesităŃile de viaŃă. Aceste persoane avînd posibilitate de a încheia un
asemenea contract sunt asiguraŃi cu cele mai importante condiŃii de viaŃă pînă la
deces.
2.SubiecŃii contractului sunt beneficiarul întreŃinerii şi dobînditorul. Dat fiind faptul
că legea nu stipulează careva restricŃii faŃă de beneficairul întreŃinerii, în această
calitate poate activa orice persoană fizică, care dispune cu titlu de proprietate de un
bun imobil sau mobil şi care poate servi drept obiect al acestui contract. În această
calitate poate activa şi o persoană aptă de muncă, dar de regulă, beneficiarii
întreŃinerii sunt pensionarii, bolnavii, invalizii, sau persoanele care neatingînd vîrsta
pensiei nu activează din cauza şomajului sau alte cauze, dar dispunînd de un oarecare
bun pot încheia un asemenea contract. Dobînditorul poate fi orice persoană fizică,
care este în stare de a acorda întreŃinere pe viaŃă altei persoane. Prin urmare, el trebuie
să fie apt de muncă şi să fie încadrat în cîmpul muncii, sau să dispună de alte surse
legale necesare pentru întreŃinerea beneficiarului. LegislaŃia RM nu admite
posibilitatea participării în acest contract a persoanelor juridice. Codul Civila al
FederaŃiei Ruse, de exemplu, admite astfel de situaŃii.
3.Norma articolului dat admite pluralitatea părŃilor. Astfel alin.2 stipulează că în cazul
pluralităŃii de părŃi obligaŃia de întreŃinere este indivizibilă atît activ, cît şi pasiv. Prin
urmare, în cazul pluralităŃii părŃilor se aplică regulile generale ale contractului de
întreŃinere pe viaŃă.
4.Obiectul contractului constă din două părŃi componente, în principiu, echivalente:
un bun imobil sau mobil şi întreŃinerea dobînditorului în natură – locuinŃă, hrană,
îngrijire şi ajutor necesar. De regulă, primul component reprezintă o casă de locuit, un
apartament, o vilă, un teren, un automobil, sau un oarecare alt bun imobil sau mobil,
care are o valoare impunătoare şi care permite încheierea unui asemenea contract.
Valoarea acestui obiect are o importnaŃă prioritară pentru dobînditor, deoarece în caz
contrar el nu va avea interes şi, bineînŃeles, nu va încheia un asemena contract.
Contractul de întreŃinere pe viaŃă, fiind un contract cu titlu oneros, necesită şi un
echivalent bunului, care a fost transmis în proprietatea dobînditorului. Acest
echivalent, care este a doua parte componentă, reprezintă costul întreŃinerii pe viaŃă,
care conŃine patru elemente de bază: un spaŃiu locativ, alimentare, îngrijire şi ajutorul
necesar, care se prestează în natură. În acest echivalent sunt incluse şi cheltuielile de
înmormîntare a beneficiarului întreŃinerii, care le va suporta în cazul decesului
acestuia dobînditorul.
5.Termenul contractului nu este determinat de părŃi, deoarece el depinde de durata
viaŃii beneficiarului întreŃinerii şi care încetează odată cu decesul acestuia.
6.ÎntreŃinerea pe viaŃă este un drept pur individual şi alienabil. Din aceste
considerente, legislatorul în alin.3 stipulează că creanŃa de întreŃinere nu poate fi
transmisă unei altei persoane şi nici urmărită de creditori.
7.FaŃă de contractul de întreşŃinere pe viaŃă pot fi aplicate corespunzător normele cu
privire la renta viageră, dar numai în cazul, cînd această condiŃie este direct stipulată
în contract.

1035
Articolul 840. Forma contractului de înstrăinare a bunului cu condiŃia
întreŃinerii pe viaŃă.

(1) Contractul de înstrăinare a bunului cu consiŃia întreŃinerii pe viaŃă

se încheie în scris.
(2) Dacă pentru înstrăinarea bunului se cere respectarea formei
autentice, contractul se încheie în formă autentică.

1.Legislatorul a stipulat un criteriu faŃă de forma contractului de întreŃinere pe viaŃă

luînd în consideraŃie obiectul, scopurile părŃilor, termenul contractului şi altele.
Această normă este condiŃionată de asemenea, de necesitatea asigurării intereselor
patrimoniale ale părŃilor.
2. Forma scrisă a contractului se aplică indiferent de obiectul contractului, însă dacă
obiectul acestui contract este un bun pentru înstrăinarea căruia se cere respectarea
formei autentice, atunci contractul se însheie în formă autentică. Forma autentică se
aplică în cazurile stipulate în art. 212 al prezentului Cod. Astfel, în baza art.3 al Legii
281/1997, se cere autentificarea notarială în cazul cînd obiecutl contractului este un
teren.

Articolul 841. Modificarea contractului de înstrăinare a bunului cu condiŃia

întreŃinerii pe viaŃă.

(1) În cazul neexecutării de către dobînditor a obligaŃiei de

întreŃinere, beneficairul întreŃinerii poate cere stabilirea obligaŃiei de
întreŃinere prin efectuarea unor plăŃi periodice de bani.
(2) Stabilirea obligaŃiei de întreŃinere printr-o sumă de bani se poate
face şi prin acordul părŃilor.

1.În acest articol se stabileşte un temei pentru modificarea contractului de întreŃinere

pe viaŃă – abaterea dobînditorului de la obligaŃia sa de bază de a-i presta
beneficairului întreŃinere în natură. IniŃierea schimbării formei de întreŃinere îi
aparŃine doar beneficairului întreŃinerii şi ca temei poate servi numai neexecutarea de
către dobînditor a obligaŃiilor contractuale. Forma alternativă este efectuarea plăŃii
periodice în bani. De obicei, plăŃile periodice se efectuează lunar, dar în principiu, pot
avea loc şi alte situaŃii.
2.Stabilirea obligaŃiei de întreŃinere printr-o sumă de bani poate avea loc nu numai ca
rezultat, ca formă de sancŃiune pentru neexecutarea obligaŃiilor contractuale pe
parcursul executării contractului, dar şi ca o condiŃie contractuală, convenită de părŃi
şi stipulată în contract la momentul încheierii lui. Dacă la încheierea contractului
părŃile au convenit în aşa mod, apoi în caz de nerespectare de către dobînditor a
obligaŃiilor contractuale, beneficairul întreŃinerii este în drept, după analogia acestei
norme, să ceară schimbarea întreŃinerii în natură.

1036
 Articolul 842. GaranŃii pentru beneficiarii înterŃinerii

(1) În timpul vieŃii beneficarului întreŃinerii, dobînditorul nu are

dreptul să înstrăineze bunul. În cazul imobilelor, această interdicŃie
se înscrie în registrul bunurilor imobile.
(2) Gajarea sau grevarea în alt mod a bunului se permite numai cu
acordul beneficarului întreŃinerii.

1. Scopul suprem al acestei norme constă în protejarea intereselor patrimoniale ale

beneficiarului întreŃinerii în caz de rezoluŃiune a contractului.
2. Această normă stipulează două garanŃii, care asigură interesele patrimonaile ale
beneficiarului întreŃinerii. Prima garanŃie constă în stabilirea interdicŃiei de înstrăinare
a bunului transmis de beneficiarul întreŃinerii pe durata vieŃii acestuia. Dacă obiectul
contractului este un imobil, această interdicŃie se înscrie în registrul bunurilor imobile.
A doua garanŃie constă în stabilirea gajului sau altor grevări a obiectului contractului,
numai cu consimŃămîntul beneficiarului întreŃinerii.

Articolul 843. Riscul pierii bunului

Pieirea bunului nu-l degrevează pe dobînditor de obligaŃiile pe care şi le-a

asumat în bază de contract.

1.Dat fiind faptul că ăn baza acestui contract dobînditorul devine proprietarul bunului
transmis la încheierea lui, el poartă toate riscurile legate de acest patrimoniu. Prin urmare,
această normă conŃine încă o garanŃie de asigurare a intereselor patrimoniale ale
beneficairului întreprinderii, deoarece el îşi păstrază dreptul la întreŃinere în cazul pierii
obiectului contractului.
2.Un alt moment îl constituie faptul că obligaŃia dobînditorului de a-l întreŃine pe
beneficiar se păstrează în toate cazurile pierii bunului, indiferent din ce cauză a survenit
această piere – fie din cauza unei forŃe majore, fie din o altă cauză.

Articolul 844. RezoluŃiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiŃia

întreŃinerii pe viaŃă.

(1) Beneficairul întreŃinerii este în drept să ceară rezoluŃiunea

contractului în cazul nerespectării obligaŃiilor de către dobînditor.
(2) Dobînditorul poate cere rezoluŃuinea contractului în cazul
imposibilităŃii executării obligaŃiilor conrtactuale în virtuatea unor
circumstanŃe independente de voinŃa lui.

1037
1.StipulaŃiile acestei norme prevăd dreptul părŃilor de a cere rezoluŃiunea contractului.
Egalitatea părŃilor în acest sens se manifestă prin faptul că fiecare parte poate cere
rezoluŃiunea doar în cazurile prevăzute de lege. Astfel, beneficiarul întreŃinerii este în
drept să ceară rezoluŃiunea contractului în cazul nerespectării obligaŃiilor contractuale
de către dobînditor. Dobînditorul, la rîndul său, poate cere rezoluŃiunea contractului în
cazul imposibilităŃii executării obligaŃiilor contractuale în virtutea unor circumstanŃe,
care nu depind de voinŃa lui.
2.Din conŃinutul acestei norme rezultă, că dreptul beneficiarului întreŃinerii poate fi
realizat doar în cazul, cînd nerespectarea obligaŃiilor contractuale depinde de însuşi
dobînditor. Respectiv, dreptul dobînditorului poate fi realizat în cazul imposibilităŃii
executării obligaŃiilor contractuale din cauza unor circumstanŃe, care nu depind de
voinŃa lui. Aceste circumstanŃe pot fi următoarele: invaliditatea, boala, şomajul şi
altele, care sunt de ordin obiectiv. Prin urmare, imposibilitatea executării care depinde
de voinŃa dobănditorului nu poate servi temei pentru rezoluŃiunea contractului din
iniŃiativa acestuia.

Articolul 845. Efectele rezoluŃiunii contractului de înstrăinare a bunului cu

condiŃia întreŃinerii pe viaŃă.

(1) În cazul rezoluŃiunii contractului de către beneficiarul întreŃinerii,

acesta are drept să ceară fie restituirea bunului, fie plata valorii lui.
(2) Valoarea întreŃinerii prestate de dobînditor nu trebuie restituită.

1.ConsecinŃele rezoluŃiunii contractului de întreŃinere pe viaŃă stipulate în această

normă au loc doar într-un singur caz, cînd iniŃiativa rezoluŃiunii îi revine
beneficiarului întreŃinerii. Prin urmare, dacă inişiativa îi revine dobînditorului,
efectele rezoluŃiunii pot fi contrare.
2.Efectele rezoluŃiunii au două aspecte:
a) restituirea obiectului contractului sau valorii lui;
b) eliberarea beneficiarului întreŃinerii de obligaŃia de a restitui valoarea
întreŃinerii prestate. Dreptul de a cere restituirea bunului în natură sau achitarea valorii
lui îi apraŃine, bineînŃeles, beneficiarului întreŃinerii, dar în dependenŃă de situaŃie, de
exemplu, dacă se va isca un litigiu judiciar, forma respectivă va fi stabilită de instanŃă
reieşind din situaŃia reală.

Articolul 846. Efectele decesului dobînditorului

La decesul dobînditorului, drepturile şi obligaŃiile lui trec la succesorii lui.

1038
 1.Această normă stipulează o regulă nouă, care nu era cunoscută de legislaŃia
naŃională veche. EsenŃa acestei norme constă în posibilitatea aplicării succesiunii de
drept în cazul decesului dobînditorului.
2.Succesorul de drept poate fi soŃul (soŃia) supravieŃuitor sau un alt membru major al
familie a celui decedat la care trece dreptul de proprietate asupra obiectului
contractului şi care este în stare să presteze întreŃinerea beneficiarului. BineînŃeles,
această persoană trebuie să fie de acord să execute pe viitor obligaŃiile contractuale. În
caz contrar, beneficiarul întreŃinerii poate cere aplicarea prevederilor stipulate în
art.844 şi 845.
3.Succesiunea de drept în acest contract se poate repeta de nenumărate ori.

Capitolul V
RENTA

Articolul 847 Renta

(1) Renta se constituie printr-un contract în baza căruia o parte (debirentier) se

obligă să plătească periodic, cu titlu gratuit sau oneros, o redevenŃă cecleilalte părŃi
(credirentier).
(2) Renta poate fi plătită în bani sau în natură.
(3) Renta poate fi constituită în favoarea unui terŃ.

(1) Primar, contractul de rentă a fost reglementat în codul civil francez în scopul
înlăturării împrumutului cu dobândă (Dumitru Macovei, Drept civil. Contracte. Iaşi, 1999,
pag. 124.). Până la adoptarea codului civil în vigoare legislaŃia civilă cunoştea doar o singură
varietate a contractului de rentă şi anume contractul de înstrănare a casei de locuit cu condiŃia
întreŃinerii pe viaŃă, deşi cât practica internaŃională atât şi legislaŃia fostelor republici ale
URSS prevedeau deja dedemult un aşa tip de contracte (a se vedea spre exemplu articolele
583-605 ale Codului civil al FederaŃiei Ruse (partea II adoptată de Duma de Stat a FederaŃiei
Ruse ls 22 decembrie 1995 şi pusă în aplicare începând cu 01 martie 1996)). În Republica
Moldova acest contract încă nu este prea bine cunoscut practicii contractuale. În pofida
acestui fapt, însă, legislatorul nu stabilea vre-o careva interdicŃie în ceea ce priveşte
încheierea unui contract de întreŃinere decât cel de înstrăinare a casei de locuit cu condiŃia
întreŃinerii pe viaŃă. Mai mult decât atât, la momentul când părŃile care încheiau un atare
contract, urmau să stipuleze în contract absolut toate condiŃiile, astfel acoperind lacuna
existentă în legislaŃie. Astăzi, codul civil reglementează raporturile de rentă, dând astfel o
posibilitate de a apărea în practica contractuală a Republicii Moldova unui nou cadru de
raporturi contractuale – de rentă. LegislaŃia civilă a altor Ńări denumeşte în mod diferit
varietăŃile contractului de rentă, cum ar fi spre exemplu contractul de întreŃinere. Chiar şi
Codul civil în articolele 839-846 stabiles regimul juridic al unei varietăŃi ai contractului de
rentă viageră, cum este contractul de înstrăinare a bunului cu condiŃia întreŃinerii pe viaŃă.
EsenŃial rămâne, însă faptul, că acel contract în baza căruia o parte asigură întreŃinere altei
părŃi contractuale se numeşte contract de rentă.
După caracterele juridice ale acestui contract îl putem determina drept un contrtact de
regulă generator de drepturi, dar poate apărea drept un contract translativ de drepturi. Şi
acest moment deeasemenea ne vorbeşte despre o deosebire esenŃială a contractului de
rentă de cel de vânzare-cumpărare, schimb sau donaŃie. Anume în contractul de rentă se

1039
 naşte un drept neexistent până la acel moment – un drept pentru credirentier, şi anume
dreptul de a beneficia de o întreŃinere, care uneori poate fi acompaniată de o careva
condiŃie. Este esenŃial, însă, faptul, că acestă redevenŃă după mărimea sa nu poate
nicidecum să fie pusă sub condiŃia de a fi echivalentă valorii prestaŃiei acordate de către
credirentier debirentierului. De aici noi vedem şi fundamentarea faptului că plata
redevenŃei de către debirentier se face periodic. Totodată, prin contrtractul de rentă are loc
transmisiunea unor drepturi. Este vorba, de regulă, de transmisiunea drepturilor asupra
bunuurilor de către credirentier debirentierului. În acest caz este necesar de a Ńine cont de
faptul, că după cum prestaŃia oferită credirentierului de către debirentier se oferă doar de
către debirentier aşa şi bunul dobândit în baza contractului de rentă de către debirentier va
aparŃine cu drept de proprietate debirentierului. Spre exemplu, bunul trransmis de către
credirentier nu va deveni proprietate comună a soŃilor, unul din ei având calitatea de
debirentier, dacă în contractul de rentă nu figurează ambii soŃi în calitate de debirentieri,
sau dacă contractul matrrimonial nu prevede aceasta.
Contractul dee rentă este un contract principal. Caracterul respectiv al contractului apare
drept un indiciu identificatoriu a contractului. Astfel, după regimul juridic stabilit de către
legistrator, scopul principal care este urmărit de către părŃi la încheierea contractului
constituie asigurarea plăŃii redevenŃei. În cazul, însă, când plata rentei apare drept rezultat
sau condiŃie de dobândire de către credirentier a dreptului de proprietate asupra unui bun,
acesta (renta) nu poate fi considerat un contract separat, ci după cum este prevăzut de
articolele 839-845 Cod civil, acesta apare drept o varietate a contractului de rentă, iar prin
urmare drept un contract principal.
PărŃile în contractul de rentă sunt debirentierul şi credirentierul. Debirentierul este
partea contractuală, care în contractul de rentă se obligă să achite periodic o redevenŃă.
Credirentierul este partea care beneficiază de plata periodică a redevenŃei. După cum rezultă
din aliniatul (3) al prezentului articol, chiar şi în cazul în care renta se constituie în favoarea
unui terŃ, calitatea de credirentier o are partea faŃă de care debirentierul se obligă a asigura
întreŃinere terŃului. În ce priveşte calitatea de credirentier, este necesar de menŃionat, că legea
civilă nu stabileşte către acesta condiŃia incapacităŃii de muncă pentru a fi parte la contract.
Astfel, calitatea de credirentier în contractul de rentă o poate avea atât o persoană care a
împlinit vîrsta prevăzută de pensionare sau o persoană incapabilă de muncă din cauza
sănătăŃii, cât şi o persoană care dispune de întreaga capacitate de muncă. La fel şi calitatea de
debirentier nun este limitată de lege în funncŃie de capacitatea de muncă a acestuia. Astfel
calitatea de debirentier o poate avea cât o persoană care are capacitate de muncă atât şi o
persoană incapabilă de muncă. ExplicaŃia poate fi în acel fapt, că debirentierul care este în
realitate o persoană incapabilă de muncă poate avea alte surse de venit, cum ar fi devidendele
primite în baza acŃiunilor deŃinute.
Plata periodică a rentei constituie şi un indiciu calificativ prin care deosebim contractul
de rentă de alte contrracte asemănătoare după operaŃiunile realizate de către părŃi, cum ar fi
cel de donaŃie, schimb, vânzare-cumpărare, împrumut etc.
Renta poate fi cu titlu gratuit, dar poate fi şi cu titlu oneros. Atunci când vorbim, că
contractul de rentă este cu titlu gratui el poarte apărea doar drept o liberalitate, deoarece
debirentierul defiecare dată achitând redevenŃa îşi micşorează patrimoniul său, şi anume cu
atât cu cât valorează mărimea acestei plăŃi. Atunci când este vorba despre contractul de rentă
cu titlu oneros, acesta apare doar ca un contrract aleatoriu deoarece debirentierul nu poate
cunoaşte mărimea definitivă a prestaŃiei la care se obligă faŃă de credirentier, chiar şi atunci
când este vorba despre un contract de rentă încheiat pe termen. Este vorba spre exemplu
despre o situaŃie când credirentierul a decedat mai devreme de împlinirea termenului de
executare a contrtactului. Anume acest moment este şi esenŃial pentru deosebirea

1040
contractului de rentă de cel de vânzare-cumpărare şi de schimb, unde operaŃiunile de
executare a obligaŃiei contractuale la aceste contracte sunt identice după natura lor, însă
contractele de vânzare-cumpărare şi de schimb sunt totdeauna comutative şi nu aleatorii cum
în cazul contractului de rentă.
În ce priveşte redeventa, în general, legislatorul utilizează diferiŃi termeni în această
privinŃă. Astfel, aceasta este denumită fie redevenŃă (articolul 847 Cod civil), fie rentă
(articolul 850 Cod civil), fie plată de întreŃinere(articolul 839 Cod civil). În toate cazurile,
însă, se are în vedere prestaŃia cu privire la care se obligă debirentierul.
(2) În baza contractului de rentă plata cu privire la care se obligă debirentierul la
încheierea contractului poate avea atât exprimare pecuniară, cât şi sub formă de bunuri. În
cazul în care renta este stabilită în bani, părŃile urmează a determina valuta plăŃii, precum şi
mărimea acestei. În unele cazuri părŃile pot conveni asupra clauzei de ajustare a plăŃii rentei
în funcŃie de rata inflaŃiei, fie în funcŃie de fluctuaŃia unei valute străine, precum şi în funcŃie
de alt indiciu-reper. Atunci când părŃile stabilesc plata rentei în bunuri acestea urmează a
determina natura, cantitatea, volumul, valoarea, precum şi alte caracteristici ale bunurilor ce
urmează a fi transmise credirentierului. Volumul şi cantitatea totală a bunurilor transmise
credirentierului pe durata executării contractului nu poate servi drept criteriu de determinare a
termenului contractului de rentă. Astfel, părŃile nu pot stabili în contractul de rentă, că
termenul contractului de rentă a expirat la momentul consumării unei cantităŃi determinate de
bunuri.
Odată ce codul civil nu stabileşte o careva limită în ce priveşte natura bunului, plata
rente poate fi făcută atât în bunuri mobile cât şi în bunuri imobile.
(3) Constituirea rentei în favoarea unui terŃ presupune cazul când debirentierul se obligă
faŃă de credirentier de a asigura plata rentei şi faŃă de o terŃă persoană. În cazul respectiv,
debirentierul are către terŃa persoană întreŃinută aceleaşi obligaŃii cum şi faŃă de credirentier.
Mai mult decât atât, chiar şi în cazul în care credirentierul a decedat, debirentierul rămâne
obligat a achita terŃei persoane plata rentei în mărimea cuvenită acesteia în baza contractului
Totodată, terŃa persoană nu deŃine toate drepturile pe care le are în acest contract
credirentierul. Astfel, terŃa persoană nu poate cere modificarea cuantumului sau formei rentei,
nu poate cere rezilierea contractului etc. Singura posibilitate pe care o are terŃa persoană este
dreptul de a cere executarea obligaŃiei de plată a redevenŃei de către debirentier.
Calitatea de terŃă persoană o poate avea atât rudele credirentierului cât şi persoanele
cec nu stau în legătură de rudenie cu acesta. Prin contractul de rentă poate fi stabilită clauza
întrreŃinerii terŃei persoane atât faŃă de una cât şi faŃă de mai multe persoane.

Articolul 848. Termenul rentei

(1) Renta este viageră în cazul în care durata ei este limitată prin durata vieŃii unei sau
mai multor persoane.
(2) Debirentierul trebuie, în caz de dubiu, să efectuieze plata rentei pe durata vieŃii
credirentierului.

(1) Prin conŃinutul prezentului articol legislatorul stabileşte în mod expres că renta poate fi
stabilită pe durata vieŃii credirentierului sau/şi terŃei persoane ce beneficiază de întreŃinere, şi
în mod implicit, că renta poate fi şi pe termen. Astfel, atunci când părŃile stabilesc un termen,
pe durata căruia debirentierul se obligă de a achita renta, iar la expirarea acestui termen
contractul nu mai producee efecte, contractul de rentă se consideră încheiat pe termen. În
cazul în care contractul prevede obligaŃia debirentierului de a asigura întreŃinere
credirentierului pe durata vieŃii acestuia, această rentă este viageră.

1041
 Cât în cazul contractului de rentă viageră atât şi în cazul contractului de rentă pe
termen, părŃile urmează a indica momentul începutului curgerii termenului. Totodată, este
necesar de a nu confunda momentul încheierii valabile a contractului de rentă cu începutul
curgerii termenului de executare a obligaŃiei de plată a rentei. Astfel părŃile pot stabili
începutul executării obligaŃiei de plată a rentei fie la o dată concretă indicată în contract, fie
după o perioadă de timp de după încheierea contractului, fie după săvârşirea de către una din
părŃi a unui act de natură să confirme intenŃiile contrractuale, cum ar fi transmiterea bunului
de către credirentier debirentierului, fie într-o altă modalitate stabilită de părŃi. Atunci, însă,
când părŃile nu au stabilit momentul începutului executării obligaŃiei de întreŃinere, acesta
este considerat momentul încheierii contractului de rentă. În cazul când contractul de rentă
este constituit pe termen, părŃile urmează a prevedea în contract fie perioada de timp pentru
care se achită plata rentei, fie data în care încetează obligaŃia de plată a rentei. În cazul în care
părŃile la încheierea contractului stabilesc o perioadă de timp pe durata cărea debirentierul va
achita renta, această perioadă va excepta intervalele de timp pe durata cărora debirentierul nu
a achitat renta, chiar şi din împrejurări obiective. În cazul în care părŃile au stabilit dată
concretă la care încetează obligaŃia de plată a rentei, intervalel de timp pe durata cărora nu s-a
achitat plata rente, se includ în acest termen.
Este necesar de concretizat, că legislaŃia civilă a altor Ńări leagă termenul “rentă
viageră” de durata vieŃii credirentierului şi a terŃei persoane în favoarea cărea s-a constituit
renta. Prin expresia “pe durata vieŃii unei sau mai multor persoane”, însă, se poate de avut în
vedere faptul, că părŃile determină perioada de executare a obligaŃiei de plată a rentei în
funcŃie de momentul decesului unei persoane care poate avea calitatea de parte la contract şi
anume credirentierului sau terŃei persoane în favoarea cărea s-a constituit renta, precum şi în
funcŃie de momentul decesului unei persoane faŃă de care contractul de rentă nu produce
efecte – persoana nu are nici calitatea de credirentier nici calitatea de terŃ în favoare cărea s-a
constituit renta. Argumentarea acestui fapt poate fi făcută luând în consideraŃie faptul, că
debirentierul şi credirentierul leagă momentul de încetare a executării obligaŃiei de întreŃinere
cu posibilitatea credirentierului de a obŃine moştenire de la o persoană concretă, care se află
în viaŃă la momentul încheierii contractului. Totuşi, după prevederile articolului 858 Cod
civil, în cazul încheierii contractului de rentă cu titlu gratuit, renta încetează din momentul
decesului deebirentierului. În aceest sens, la stipularea carcaterului viager al rentei, durata
acesteia poate fi limitată şi cu decesul debirentierului.
(2) Prin dispoziŃia aliniatului doi, legislatorul a dat soluŃie unei situaŃii care poate fi
întâlnită în legătură cu imposibilitatea aprecierii termenului contractului de rentă încheiat pe o
perioadă determinată. Astfel, atunci când posibilitatea aprecierii termenului contractului de
rentă încheiat pe o perioadă de timp determinată, acest contract se consideră încheiat pe
durata vieŃii credirentierului. Prin textul acestui aliniat este necesar să atragem atenŃia asupra
faptului, că la imposibilitatea determinării termenului contractului de rentă încheiat pe o
perioadă de timp determinată nu se aplică regimul contractului de rentă viageră, ci termenul
se consideră expirat la momentul dececsului credirentierului. Astfel, atunci când părŃile au
încheiat un contract de rentă pe termen în favoarea unui terŃ şi termenul contractului nu poate
fi determinat, plata rentei urmează a înceta la momentul decesului credirendierului, chiar dacă
terŃul în favoarea căruia s-a constituit renta este încă în viaŃă.

Articolul 849. Forma contractului de rentă

(1) Pentru valabilitatea unui contract prin care se promite o rentă este necesară
formularea în scris a promisiunii şi autentificarea ei notarială.

1042
(2) Dacă, în temeiul contractului de rentă, debirentierului i se dă un bun imobil,
contractul urmează a fi înscris în registrtul bunurilor imobile.

(1) Prin prevederile prezentului articol legislatorul stabileşte forma contractului de rentă.
Atfel, contractul de rentă urmeauză a fi încheiat în formă scrisă şi autentificat notarial.
CondiŃia de formă indicată în prezentul articol este stabilită drept condiŃie de validitate.
Astfel, chiar dacă persoanele asigură achitarea unnei plăŃi de întreŃinere în baza unei
înŃelegeri scrise, dar neautentificate notarial, nu va fi posibil în caz de un eventual litigiu între
părŃi, de a aplica regimul contractului de rentă, deoarece aceste condiŃii presupun validitatea
contractului.
Modificarea contractului de rentă, atât în ce priveşte aliniatul (1) cât şi în ce priveşte
aliniatul (2) se realizează în aceleaşi condiŃii de formă – în scris, autentificate notarial şi în
cazul bunurilor imobile – înregistrat în registrul bunurilor imobile.
(2) În cazul în care obiect a contractului de rentă apare un bun imobil, contractul serveşte
drept temei pentru înregistrarea în registrul bunurilor imobile a dreptului asupra acestui
imobil. Este necesar, însă, de menŃionat, că regula stabilită în acest alineat se referă la
condiŃia de validitate a contractului de rentă şi prin urmare se aplică doar în cazul în care
bunul imobil este dobândit de către debirentier. Astfel, până la momentul până când
contrtactul nu este înregistrat în registrtul bunurilor imobile, mai corect spus, până când
dreptul de proprietate a debirentierului asupra bunului imobil nu este înregistrat în registrul
bunurilor imobile, contractul de rentă nu poate produce efecte.
Totodată este necesar de reŃinut, că obligaŃia de plată a rentei, în acest caz, trebuie să
apară nu din momentul depunerii cererii de înregistrare, care ulterior este considerat moment
de înregistrare a dreptului şi prin urmare – moment de început a producerii efectelor
contractului, ci din momentul din care debirentierul a luat cunoscut cu faptul înregistrării
dreptului în registrul bunurilor imobile. Considerarea, însă, a momentului din care
debirentierul a luat cunoscut cu faptul înregistrării dreptului în registrul bunurilor imobile nu
poate depăşi termenul maximal stabilit de Legea cadastrului bununrilor imobile, în decursul
căruia registratorul oficiului cadastral teritorial este obligat de a efectua înregistrarea
dreptului asupra bununlui imobil sau a refuza această înregistrare cu respectiva înştiinŃare
despre refuz de înregistrare. În cazul refuzului neântemeiat de înregistrare a dreptului,
debirentierul este în drept de a ataca decizia registratorului în instanŃa de judecată, iar prin
urmare, obligaŃia de achitare a rentei va apărea în cazul în care hotărârea instanŃei de judecată
va fi definitivă, chiar dacă înscrierea de facto a dreptului va avea loc mai târziu ded
momentul întrării în vigoare a acestei hotărâri.
În contractul de rentă unde debirentierul dobândeşte în proprietate un bun imobil,
legislatorul nu stabileşte un termen special în decursul căruia părŃile urmează a înregistra
contractul, iar prin urmare, din momentul în care dreptul asupra bunului imobil a fost
înregistrat şi contractul începe a produce efecte. Dacă registratorul oficiului cadastral
teritorial a refuzat întemeiat înregistrarea dreptului asupra bunului imobil – acest contract nu
va mai producee efecte.

Articolul 850. Cuantumul rentei

(1) Cuantumul rentei se stabileşte de către părŃi.

(2) În cazul decesului unuia dintre credirentieri, renta se plăteşte integral
supraveŃuitorilor dacă în contract nu este prevăzut altfel.

1043
(1) Ca fiind un contract negociabil, la încheierea acestuia părŃile stabilesc mărimea rentei. În
acest sens mărimea ei de regulă se apreciază în funcŃie de necesităŃile credirentierului şi ca
regulă nu le depăşesc. Însă, nu putem afirma despre posibilitatea limitării valorii maxime sau
minime a rentei. PărŃile sunt în drept să stabilească, indicând tipul plăŃii (în bani sau în
bunuri), mărimea plăŃii etc. PărŃile pot stabili cuantumul rentei în mărimi diferite pentru
perioade de timp diferite. Aceasta depinde, de regulă, de neceesităŃile credirentierului. Astfel,
spre exemplu în contract poate fi stipulat că pentru perioada caldă a anului – linule aprilie-
octombrie – mărimea lunară a rentei o constituie 300 lei, iar pentru perioada rece a anului –
lunile noiembrie-martie – mărimea lunară a rentei o constituie 700 lei. Totodată, pornind de
la caracterele contractului de rentă, Ńinem să conchidem, că cuantumul rentei nu poate fi
stabilit în funcŃie de valoarea bunului transmis în proprietate debirentierului de către
credirentier. În asemenea caz acesta va fi confundat cu contractul de vânzare-cumpărare,
contractul de schimb etc.
(2) În cazul în care la contractul de rentă calitatea de credirentieri o au mai multe
persoane, iar unul din credirentieri a decedat şi plata rentei nu a fost făcută către acesta,
debirentierul achită partea care se cuvenea acestuia celorlalŃi credirentieri. Mărimea acestor
plăŃi este proporŃională numărului credirentierilor supraveŃuitori. Este necesar de menŃionat,
că în sensul acestui articol credirentierilor supraveŃuitori li se achită renta care se cuvenea
credirentierului decedat pentru ultima perioadă de achitare a rentei în care acesta încă era viu.
Astfel, dacă plata rentei, unde perioada o constituia luna calendaristică, a fost stabilită în
avans pentru data de 5 a fiecărei luni, iar unul din credirentieri a decedat la data de 1 şi plata
respectiv nu a fost făcută, atunci credirentierul achită această plată integral celorlalŃi
credirentieri.

Articolul 851. Plata rentei

(1) Periodicitatea şi momentul de plată a rentei se stabilesc prin acordul părŃilori,

luându-se în considedraŃie forma rentei.
(2) Renta viageră se plăteşte în avans.
(3) Renta în bani se plăteşte în avans pentru trei luni dacă în contract nu este prevăzut
altfel. Pentru alte forme de rentă, termenul de plată în avans se stabileşte în dependenŃă
dee caracterul şi de scopul rentei.
(4) Dacă la începutul perioadei pentrtu care se plăteşte renta credirentierul este în
viaŃăŃă, lui trebuie să i se dea integral renta pentru această perioadă.

(1) Prezentul articol stabileşte condiŃia de plată a rentei. Astfel, părŃile la încheierea
contractului dee rentă stabilesc fie o dată concretă a lunii (exemplu: data de 5 a fiecărei luni),
fie o zi concretă (exemplu:prima miercure din lună), fie o zi determinată de producerea unnui
fapt sau act juridic (exemplu: primirea salariului de către debirentier), fie o altă modalitate,
care presupune posibilitatea credirentierului de a pretinde de la debirentier achitarea rentei
într-un moment concret dee terminat. Perioada pentru care se achită renta este perioada de
timp care este determinată de părŃi sau prin lege pentrtu care debirentierul asigură
credirentierului mărimea întreŃinerii. În aceest sens părŃile urmează să stabilească începutul
perioadei şi finele acesteia. În cazul în care aceste momente nu sunt fixate, începutul
perioadei rentiere constituie momentul din care contractul produce efecte (în acest sens a se
vedea comentariul la aliniatul (2) al articolului 849 Cod civil). Totodată, este necesar de a nu
o confunda momentul de achitare a rentei cu încecputul sau sfârşitul perioadei rentiere.
Astfel, perioada rentieră poate fi patru săptămâni, începând cu ziua de luni a primei

1044
săptămâni şi terminând cu ziua dee duminică a celei de-a patras săptămâni, iar momentul de
achitare a rentei poate fi ziua de miercuri a primei săptămâni.
În cazul în care părŃile nu stabilesc periodicitatea plăŃii rentei, aceasta se achită după
regula stabilită în aliniatele (2) şi (3) al prezentului articol, sau părŃile pot stabili o altă
modalitate, fie prin modificarea contractului, fie prin intermediul instanŃei de judecată.
(2) Aliniatul (2) al articolului stabileşte regula conform cărea renta viageră se achită în
avans. Aceasta presupune, că achitarea rentei se face anterior momentului de începere a
curgerii termenului perioadei rentiere. Aceasta se argumentează cu faptul, că însăşi scopul
încheierii contrtactului de rentă presupune asigurarea întreŃinerii credirentierului. Asigurarea
întreŃinerii în contextul încheierii contractului dee rentă presupune disponibilitatea resurselor
financiare sau de altă natură în timpul perioadei rentiere, iar prin urmare de acestea
credirentierul trebuie să dispună la până a apărea necesitatea de a le consuma. Totodată, prin
faptul, că legislatorul nu stabileşte sancŃiunea nulităŃii nerespectării clauzei respective, prin
aceasta nu se exclude posibilitatea ca părŃile să stabilească şi o altă condiŃie a plăŃii rentei
viagere, cum ar fi la începutul perioadei rentiere sau chiar şi pe parcursul sau la finele
acesteia, însă atunci când părŃile lasă în tăcere această clauză la încheierea contractului se
aplică regula stabilită de prezentul aliniat.
(3) Prevededrile aliniatului (3) se aplică deasemenea în cazul în care părŃile nu au Ńinut să
prevadă în contract care este modul de achitare a rentei. Astfel, în condiŃiile prezentului
alineat, renta în bani se achită în avans pentru o perioadă de trei luni. Această normă odată cu
determinarea mărimii plăŃii rentei stabileşte totodată şi perioada rentieră, dacă părŃile nun au
stabilit-o. În cazul, însă, în care părŃile au stabilit perioada rentieră diferită de trei luni, acest
alineat nu presupune schmbarea acestei perioade, dar cuantumul rentei necesare spre achitare
va fi necesar de calculat pornind de la eventuala mărime a rentei pentru termenul de trei luni.
În acest sens, debirentierul va achita o sumă nu mai mică decât suma calculată pentrru trei
luni, astfel cum, dacă perioada rentieră va constitui patru luni, pentru a patra lună plata rentei
poate fi făcută şi în avans, şi în alt moment cuprins în cadrul perioadei rentiere.
(4) Aliniatul (4) stabileşte, că credirentierul din moment ce era în viaŃă chiar în prima zi a
perioadei pentru care se achită renta (perioadei rentiere) el beneficiază de întreaga mărime a
rentei. Astfel, debirentierul este obligat să dea renta integral. Atunci când plata rentei se face
în cadrul perioadei rentiere şi pe parcursul acecsteia credirentierul a decedat, debirentierul, în
limitele cuantumului rentei neachitate răspunde pentru obligaŃiile credirentierului, iar în cazul
în care la contract figurează mai mulŃi credirentieri şi aceştea au supraveŃuit, respectiv plata
se facec supraveŃuitorilor.

Articolul 852. InterdicŃia înstrăinării bunurilor primite de debirentier

(1) În timpul vieŃii credirentierului, debirentierul nu poate, fără acordul

credirentierului, înstrăina, ipoteca sau greva în alt fel bunurile transmise de persoana
care a constituit renta. Nu se admite executarea silită asupra acestor bunuri pentrtu alte
obligaŃii ale debirentierului.
(2) Dacă debirentierului a fost transmis un bun imobil, interdicŃiile stipulate în
aliniatul (1) se înscriu în registrul bunurilor imobile.

(1) Articolul 852 stabileşte clauza de inalienabilitate a bunurilor transmise de către

credirentier debirentierului. Astfel, debirentierul, deşi dobândeşte dreptul de proprietate
asupra bunulului trasnsmis de către credirentier, dreptul de proprietate este grevat cu
inalienabilitate. Se argumentează acest fapt prin efectele eventualei rezilieri a contractului de
rentă, care presupun restituirea bunurilor de către debirentier credirentierului. Deasemenea se

1045
exclude şi o altcareva grevare a dreptului de proprietate, care ar presupune eventuala
înstrăinare a acestor bunuri. Prin urmare, se exclude sechestrarea, gajarea, arenda cu pactul de
răscumpărare, transmisiunea în leasing etc. La fel se exclude posibilitatea urmăririi silite a
acecstor bunuri pentru obligaŃiile debirentierului. Unica modalitate după care debirentierul le
poate transmite altei persoane este moştenirea.
Totodată legislatorul stabileşte o excepŃie după care debirentierul este în posibilitate
de a efectua înstrtăinarea bunurilor primite în baza contractului de rentă de la credirentier.
Aceasta poate avea loc în cazul în care credirentierul dă acordul cu privire la înstrăinarea
bunului transmis debirentierului. Este importtant de reŃinut, că acordul cu privire la
înstrăinarea bunului transmis ce urmează să-l dea credirentierul nun poate fi exprimat la
încheierea contractului de rentă. Acesta urmează a fi exprimat la momentul înaintării cererii
de către debirentier. Totodată, în contractul de rentă părŃile nu pot stipula obligaŃia
credirentierului de a nu exprima dezacordul referitor la înstrăinarea bununlui de către
debirentier, aceasta fiind lovită de nulitate.
După regula generală, acordul credirentierului urmează a fi făcut în formă scrisă în
cadrul procedurii notariale.
(2) În cazul în care obiectul transmis de către credirentier constituie un bun imobil, grevarea
dreptului de proprietate cu clauza inalienabilităŃii este supusă înregistrării în registrul
bunurilor imobile. Înregistrarea acesteia are loc odată cu înregistrarea dreptului de proprietate
asupra bunului imobil în baza prevederilor contractului de rentă. Pentru înregistrarea acestei
grevări, nu este necesar dedpunerea unei cecreri suplimentare. Registratorul oficiului
cadastral teritorial, pornind de la conŃinutul contractului, efectuiază înregistrarea grevării din
oficiu.
Totodată, pornind de la faptul, că în cazul în care credirentierul a dat acordul de
înstrăinare a bunului, spre exemplu prin vânzare-cumpărare, transmisiunea dreptului de
proprietate asupra bunului de la debirentier-vânzător către cumpărătorul bunului are loc doar
în momentul înregistrării bunului imobil, şi registratorul oficiului cadastral teritorial, în cazul
existenŃei unei înscrieri în registrul bunurilor imobile despre existenŃa clauzei de
inalienabilitate este în drept de a refuza înregistrarea dreptului în baza uunui contract nou-
încheiat, cumpărătorul, pe lângă contractul de vânzare-cumpărare va prezenta registratorului
oficiului cadastral teritorial şi acordul în scris a credirentierului dat debirentierului. Prin
urmare în cazul înstrăinării de către dedbirentier a unui bun imobil, acesta va cerea de la
credirentier confirmarea în scris a acordului în cel puŃin două exemplare, dintre care unul se
va prezenta notarului, iar al doilea se va prezenta cumpărătorului.

Articolul 853. Schimbarea formei de plată a rentei

În contractul de plată a rentei în natură, părŃile pot conveni asupra înlocuirii

acesteia cu o sumă de bani plătită periodic.

DispoziŃia articolului 853 presupune posibilitatea părŃilor la contractul de rentă în

natură de a modifica forma de plată a rentei printr-o sumă de bani plătită periodic. Aceasta
presupune, că părŃile realizează modificarea contractului de rentă prin care stabilesc
posibilitatea debirentierului de a achita credirentierului renta în bani. În baza prezentului
articol, la schimbarea formei de plată a rentei nun se procedează la modificarea cuantumului
rentei, astfel cum suma pe care o stabilesc părŃile urmează a fi raportată la valoarea bunurilor
la care se obliga debirentierul până la modificarea contractului. În cazul în care, însă părŃile
stabilesc o sumă la care se obligă debirentierul, diferită de valoarea bunurilor care constituiau

1046
obiectul plăŃii, atunci se va considera că părŃile, odată cu modificarea formei de plată a rentei,
au modificat şi cuantumul acesteia.
În ce priveşte forma contractului de modificare, se aplică regula generală, conform
cărea forma cerută pentru încheierea contractului de rentă este cerută şi pentru modificarea
acestuia.
Totodată, este necesar de Ńinut cont de faptul, că şi în cazul contractului de rentă în
bani, părŃile pot proceda la modificarea formei de plată a rentei în bunuri, condiŃiile fiind
aceleaşi.

Articolul 854. Păstrarea obligaŃiei în cazul pierderii ori deteriorării fortuite a

bunului

ObligaŃia debirentierului nu se stinge prin pieirea ori deteriorarea fortuită a

bunului care i-a fost transmis în legătură cu constituirea rentei.

Pornind de la idea, că conceeptual scopul principal al încheierii contractului de rentă

constituie asigurarea întrreŃinerii credirentierului, iar contraprestaŃia credirentierului faŃă de
debirentier poartă caracter facultativ, legislatorul stabileşte, că în cazul în care bunul transmis
debirentierului de către credirentier piere sau se dedteriorează fortuit, debirentierul
prelungeşte a fi obligat să plătească renta, în aceleaşi condiŃii ca şi până la pieirea sau
deteriorarea bunului.
Prin peire sau deteriorare fortuită se are în vedere orice intervenŃie cât de origine
umană atât şi de altă natură, capabilă să ducă la imposibilitatea utilizării de mai departe a
bunului fără ca să fi fost prezentă culpa uneia din părŃi la contract. În situaŃia în care se
constată culpa uneia din părŃi la contract se aplică prevederile articolului 856 Cod civil.
Deasemenea nu poate fi considerat caz fortuit pieirea bunului din culpa terŃei persoane în
favoarea cărea s-a constituit renta. În asemenea caz se consideră pieire a bunului din culpa
întreŃinutului, şi la fel se aplică prevededrile articolului 856 Cod civil.

Articolul 855. Contestarea contractului dee rentă

(1) Contractul de rentă poate fi contestat de terŃul care are dreptul de a fi întreŃinut de
cel obligat la plata rentei dacă acesta, din cauza rentei, nu-şi poate îndeplini obligaŃiile
faŃă de terŃ. În cazul rezilierii contractului, bunul dat de cel care a constituit renta se
întoarce la acesta.
(2) Debirentierul nu poate pretindee credirentierului întoarcerea ratelolr plătite.

(1) Presupunând faptul, că renta apare drept un contract la executarea căruia debirentierul îşi
micşorează patrimoniul său prin sporirea patrimoniului credirentierului, iar în unele cazuri
poate să beneficieze şi de o careva sporire, dar care nu este neapărat să fie echivalentă cu cea
a credirentierului, pot fi cazuri când debirentierul nu este în stare să asigure în deplină măsură
întreŃinerea tuturor persoanelor care au dreptul la o aşa întreŃinere. Din categoria acestor
persoane fac parte copiii minori ai debirentierului (articolul 57, 74 Codul familiei), copiii
majori, dar inapŃi de muncă ce necesită întreŃinere (articolul 74 Codul familiei), părinŃii
incapabili de muncă, faŃă de care debirentierul are obligaŃia de întreŃinere (articolul 80 Codul
familiei), părinŃii vitregi inapŃi de muncă (articolul 89 Codul familiei), soŃul (articolul 82
Codul familiei), fostul soŃ a debirentierului, dar care după legislaŃia familiei este în drept de a
primi întreŃinere (articolul 83 Codul familiei), fraŃii şi surorile minori ai dedbirentierului, care

1047
necesită întreŃinere materială şi care părinŃii nu o pot acorda (articolul 86 Codul familiei),
nepoŃii de pe copii ai debirentierului în condiŃiile stabilite de articolul 87 Codul familiei,
bunicii debirentierului, în condiŃiile articolului 88 Codul familiei, educatorii debirentierului în
condiŃiile articolului 90 Codul familiei, precum şi alŃi credirentieri, care îşi asigură în aşa fel
exercitarea dreptului la întreŃinere apărut în baza contractului încheiat anterior momentului de
încheiere a contractului de rentă contestat.
Contestarea contractului de rentă nu presupune neapărat adresarea în instanŃa de
judecată a terŃei persoane interesate. Aceasta se adresează într-o formă scrisă sau în altă
formă care ar asigura opozabilitatea cerinŃelor către una din părŃile la contractul de rentă,
acordând un termen rezonabil pentru primirea deciziei, cu ulterioara înştiinŃare. În cazul în
care părŃile la contractul de rentă benevol nu realizează rezilierea contractului, persoana terŃă
interesată se poate adresa în instanŃa de judecată.
Pornind de la faptul, că incapacitatea întreŃinătorului-debirentier este continuă, dreptul
de a înainta cerere în judecată nu este supus prescripŃiei. Mai mult decât atât, atunci când
incapacitatea de întreŃinere a întreŃinătorului-debirentier încetează, persoana terŃă ce
beneficiază de întreŃinere pierde dreptul de a contesta contractul de rentă. În acest caz aceasta
poate cere doar despăgubiri din partea întreŃinătorului.
În cazurile în care calitatea de persoană terŃă ce are dreptul la întreŃinere o are minorul
sau persoana limitată în capacitatea de exerciŃiu, cererea de contestare a contractului de rentă
o are reprezentanŃii legali ai acesteia sau organul de tutelă şi curatelă, precum şi procurorul
(articolul 53 Codul familiei).
Drept rezultat al cănstatării incapacităŃii de întreŃinere a întreŃinătorului-debirentier, se
procedează la rezilierea contractului de rentă. În cazul în care o persoană terŃă ce beneficiază
de întreŃinerea întreŃinătorului-debirentier, înaintează uneia din părŃile la contractul de rentă
cererea de contestare. În asemenea caz, părŃile la contractul de rentă pot decide rezilierea
contractului. Pornind de la faptul, că contractul ded rentă este irevocabil, în cazul în care unna
din părŃile contractante refuză rezilierea acestuia, cealaltă parte poate cere rezilierea
contrractului prin intermediul instanŃei de judecată, chemând de partea sa în calitate de
coreclamant terŃa persoană care beneficiază de întreŃinere din partea întreŃinătorului-
debirentier. În cazul în care terŃa persoană care beneficiază de întrreŃinere din partea
întreŃinătorului-debirentier nuu se prezintă în instanŃă în calitate de coreclamant, temeiul
rezilierii este exclus. (de perfectat)
(2) Drept rezultat al rezilierii contractului de rentă ca urmare a incapacităŃii de întreŃinere
a întreŃinătorului-debirentier bunul transmis deebirentierului se restituie credirentierului.
Credirentierul nu este obligat a restitui debirentierulkui prestaŃiile acordate de către acesta.

Articolul 856. Rezilierea contractului de rentă

(1) Atât debirentierul, cât şi credirentierul are dreptul de a cere rezilierea contractului
de rentă dacă, în urma neexecutării obligaŃiilor sau din alte motive temeinicec,
continuarea acestor raporturi nu mai este posibilă.
(2) În urma rezilierii contractului de rentă, bunul trransmis în legătură cu constituirea
rentei este restituit. PrestaŃia efectuată de către debirentier nu este restituită dacă în
contract nu este prevăzut altfel.

(1) După prevederile prezentului articol posibilitatea părŃilor de a induce rezilierea

contractului de rentă se stabileşte pentru următoarele cazuri:
a) În cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaŃiilor de către una din părŃi
la contract. Această neexecutare sau executare necorespunzătoare poate aparŃine cât

1048
credirentierului (întârzierea trransmiterii bunului sau netransmiterea acestuia), atât şi
debirentierului (achitarea cu întârziere a rentei, achitarea incompletă a cuantumului rentei,
neachitarea rentei, înstrtăinarea bunului primit ded la credirentier fără acordul acestuia etc.);
b) În cazul survenirii incapacităŃii de întreŃinere a debirentierului, care se manifestă prin
imposibilitatea acestuia de a achita renta. SituaŃia de incapacitate de achitare a rentei poate
aprea drept rezultat al pierderii de către debirentier a locului de muncă sau a sursei de venit
(încetarea activităŃii de antreprenoriat), imposibilitatea de a obŃine venite pentru achitarea
rentei în virtutea privării de libertate în baza unei hotărâri a instanŃei de judeecată etc. Este
necesar de menŃionat, că incapacitatea de achitarea a rentei presupune un caracter perpetuu.
Astfel, privarea ilegală de libertate, care are drept urmare neachitarea rentei sau întârzierea
achitării salariului la locul de muncă a debirentierului, blocarea contului bancar, precum şi
alte intervenŃii a terŃelor persoane, care poartă caracter vremelnic nu constituie o incapacitate
de achitare a rentei.
c) În cazul dobândirii capacităŃii credirentierului de a se întreŃine prin dobândirea capacităŃii
de muncă sau a unei surse de venit neexistentă până la acel moment. Este neceesar, însă, de
Ńinut cont de faptul, că legislatorul nu leagă încheierea conrtactului de rentă de incapacitatea
de muncă a credirentierului, astfel cum calitatea de credirentier o poate avea şi o persoană cu
capacitate completă de muncă. În acest sens, dobândirea de către credirentierul incapabil de
muncă a capacităŃii de muncă poate constitui temei pentru rezilierea contractului doar dacă
acaesta o prevede în mod expres contractul de rentă sau dacă părŃile benevol au convenit
asupra rezilierii drept urmare a survenirii a unei aşa fel de împrejurări, precum şi în cazul în
care, după scopul contractului de rentă este destul de clar, că debirentierul exclude
posibilitatea de a achita renta dacă credirentierul dobândeşte capacitate de muncă;
d) În cazul contestării contractului de rentă în condiŃiile articolului 855 Cod civil;
e) În cazul în care părŃile benevol au convenit asupra rezilierii contractului de rentă, chiar
dacă nu sunnt prezente temeiurile prevăzute în cazurile indicate mai sus;
Este necesar de menŃionat, că rezilierea contractului de rentă poate fi considerată că s-a
realizat atunci când ambele părŃi benevol au încheiat acord cu privire la rezilierea contractului
de rentă sau când hotărârea instanŃei de judecată cu privire la rezilierea contractului a devenit
definitivă.
(2) Efectul principal al rezilierii contractului constituie încetarea executării obligaŃiilor
contractuale de către părŃi. În ce priveşte rezilierea contractului de rentă, aceasta este o
reziliere cu efecte rezolutorii. Astfel, prestaŃiile oferite credirentierului de către debirentier nu
se restituie, iar bunul transmis de către credirentier debirentierului se restituie
credirentierului. Totodată, atunci când rezilierea contractului este rezultat al culpei
credirentierului, precum şi în cazul în care contractul prevede aeasta, debirentierul poate
pretinde la restituirea prestaŃiei oferite credirentierului. În acest caz, debirentierul poate
pretinde la restituirea prestaŃiei în limitele culpei credirentierului.
În cazul în care în timpul executării contractului bunul transmis debirentierului de
către credirentier a fost deteriorat sau în cazul peirii acestuia, dacă aceasta a avut loc din
culpa debirentierului, debirentierul este obligat să restituie credirentierului valoarea acestui
bun. Dacă deteriorarea sau peirea bunului a avut loc din culpa credirentierului, debirentierul
este exonerat de la obligaŃia de restituire a bunului.
În cazul în care bunul a fost deteriorat sau a pierit fortuit, deebirentierul este exonerat
de la obligaŃia restituirii bunului.

Articolul 857. Stipularea caracterului insesizabil al rentei

1049
 Prin contractul de rentă se poate stipula caracterul insesizabil al rentei numai în
cazul în care a fost sonstituită cu titlu gratuit.

Prin conŃinutul prezentului articol, se stabileşte faptul, că atât renta cu titlu oneros, cât
şi renta cu titlu gratuit poate constitui obiect de urmărire a creditorilor credirentierului. Astfel,
pentru obligaŃiile asumate de către credirentier, acesta poate duce răspundere şi în limitele
rentei. Totodată, prin prezentul articol se stabileşte, că în cazul rentei gratuite, părŃile pot
stabili caracterul insesizabil al acesteia. Totodată, credem, că pornind de la mărimea rentei şi
natura obligaŃiei pentrtu care s-ar cere sesizarea rentei, în unele cazuri judecata ar putea
stabili posibilitatea urmăririi unei părŃi ai rentei. Este vorba de cazul în care valoarea
obligaŃiei este esenŃialmente mai mică decât mărimea rentei, iar prin urmare urmărirea
respectivei sume nu ar leza scopul constituirii rentei. Totodată, considerăm, că această
situaŃie, cu titlu de excepŃie, s-ar aplica doar la obligaŃiile de întreŃinere a persoanelor inapte
de muncă, a copiilor minori, precum şi în alte cazuri.

Articolul 858.ConsecinŃele decesului debirentierului

(1) În caz de deces al debirentierului, obligaŃia lui trece la succesorii care au moştenit
bunul.
(2) Dacă succesorii renunŃă la bun, aceesta este transmis credirentierului. Prin aceasta
contractul încetează.

(1) Prevederile prezentului articol se aplică doar în cazul încheierii contractului de rentă cu
titlu oneros, iar mai mult decât atât, doar în cazul în care bunul transmis de către credirentier
deebirentierul exista la momentul deschiderii moştenirii (decesul debirentierului). În acest
sens, doar atunci, când credirentierul a transmis un bun, şi bunul nu era consumptibil, nu a
fost deteriorat sau nu a pierit fortuit, şi dacă moştenitorii debirentierului au acceptat
moştenirea acecstui bun, credirentierul, continuă să beneficieze de plata rentei. Calitatea de
debirentier în aşa caz o obŃine moştenitorii deebirentierului decedat. Specificul constă în
aceia, că atunci când obligaŃia de plată a rentei a fost trransmisă prin moştenire la două sau
mai multe persoane, acestea succed această obligaŃie în valoare proporŃională mărimii
patrimoniului moştenit. Astfel, dacă la moştenirea paterimoniului debirentierului au venit
trrei persoane, credirentierul va putea cere achitarea rentei de la fiecare în parte, în mărimea
raportată la cota-parte moştenită. Totodată, la cazul respectiv, achitarea rentei nu se limitează
cu valoarea bunului moştenit, dat fiind faptul, că moştenitorii debirentierului nu răspund din
contul averii moştenite pentrru pasivele deebirentierului, ci dobântesc efectiv calitatea de
debirentier. Astfel, dacă, spre exemplu, renta este viageră şi cu titlu oneros, bunul transmis
debirentierului valorează 50000 lei, cuantumul lunar al rentei constituie 1000 lei şi
moştenitorul acceptă moştenirea bunului, aceasta nu va însemna că peste patru ani şi două
luni moştenitorul va înceta achitarea rentei – el va achita renta până la dedcesul
credirentierului, chiar şi peste zece ani.
(2) În cazul, însă, în care moştenitorii debirentierului în condiŃiile articolului 1527 Cod
civil nu au acceptat moştenirea bunului, acest bun este restituit credirentierului. În pofida
faptului că bunul a constituit patrimoniul debirentierului decedat, asupra aceestor bunuri nu
se aplică regimul articolului 1515 Cod civil, în ce priveşte patrimoniul vacant. Temei pentru
redobândirea dreptului asupra bunului în cauză va constitui contractul de rentă şi confirmarea
făcută de către notar despre faptul, că succesiunea este vacantă. În cazul în care
reprezentantul statului depune cerere de eliberare a certifiactului asupra moştenirii vacante,

1050
acesta va exclude din patrimoniul vacant bunul ce urmează a fi transmis credirentierului şi va
asigura înregistrarea dreptului, dacă aeasta este stabilit de lege.

Capitolul VI
COMODATUL

Articolul 859. Contractul de comodat

(1) Prin contract de comodat o parte (comodant) da cu titlu gratuit un bun in

folosinŃa celeilalte părŃi (comodatar), iar aceasta se obliga sa restituie bunul la
expirarea termenului pentru care i-a fost dat.
(2) Contractul de comodat poate prevedea compensarea de către comodatar a
uzurii bunului.

1.Este un contract real, deoarece pentru încheierea lui fiind necesar atât realizarea acordului
de voinŃă, cât şi predarea (tradiŃiunea) bunului care formează obiectul contractului. În genere,
în materia contractelor reale predarea bunului este necesară pentru înseşi formarea
contractului, ea nefiind o obligaŃie izvorâtă din contract, cum are loc în contractele
consensuale. În acest context este greu explicabilă stipularea din art.860 p.2 CC care
stabileşte obligaŃia de reparare a prejudiciului de către comodant în caz de neonorare a
obligaŃiei de transmitere a bunului.
De regulă este un contract unilateral, deoarece din momentul încheierii naşte obligaŃii numai
pentru comodatar, însă pe parcursul executării contractului se pot naşte obligaŃii şi în sarcina
comodantului, dar asemenea obligaŃii nu se nasc din contract si din cauze extracontractuale
(gestiunea de afaceri, sau delictul civil).
Este un contract cu titlu gratuit. Acest caracter rezultă expres din art. 859 CC: ”o parte
(comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinŃa”. Anume acest caracter este unul esenŃial
care dă posibilitate de a face o distincŃie clară dintre comodat şi locaŃiune, deoarece dacă
contractul de comodat presupune o remuneraŃie din partea comodatarului pentru folosinŃa
bunului asemenea contract va fi unul de locaŃiune ci nu comodat. Gratuitatea contractului nu
se opune însă stipulării în contract a unei sume de bani care ar reprezenta echivalentul uzurii
suferite de lucru din cauza folosinŃei. Asemenea afirmaŃie şi-a găsit expresie în p.2 al art.859
CC care indică că „contractul de comodat poate prevedea compensarea de către
comodatar a uzurii bunului.” Imprimarea caracterului oneros comodatului ar fi examinat ca
un nonsens juridic. Un contract translativ de folosinŃă şi nu translativ de proprietate. În
temeiul contractului comodatarul dobândeşte numai dreptul de folosinŃă, devenind un simplu
detentor precar, obligat la înapoierea lucrului. Aceste caractere juridice indică faptul că
institutul locaŃiunii urmează a fi pus la baza reglementării tuturor obligaŃiilor translative de
folosinŃă, deoarece în el se conŃin norme unificate, generate de specificul juridic al acestor
categorii de obligaŃii, indiferent de caracterul lor oneros sau gratuit. Legislatorul expres nu
stabileşte legătura dintre locaŃiune şi comodat, dar esenŃa obligaŃiei ne sugerează ideea
aplicării faŃă de raporturile de comodat a acelor norme despre locaŃiune, care sînt condiŃionate
de transmiterea bunurilor în folosinŃă temporară şi asupra cărora nu influenŃează onerozitatea
raportului juridic.
Comodatul poate avea ca obiect numai bunurile nefungibile, individual determinate, deoarece
ele urmează a fi restituite în natură, în individualitatea lor. Bunurile nefungibile sunt acelea
care în executarea unei obligaŃii nu pot fi înlocuite cu altele trebuind predate în natură, iar
lucrurile neconsuptibile sunt acelea care pot fi folosite în mod repetat fără consumarea

1051
substanŃei. Caracterul nefungibil al bunurilor poate rezulta din voinŃa părŃilor, fiind posibil ca
bunuri fungibile prin natura lor să fie considerate de părŃi ca nefungibile (ex: o cantitate de
mere sunt întrebuinŃate nu pentru consumaŃie ci pentru a oforma standul la o expoziŃie) În
aceste cazuri bunurile contractate sunt utilizate conform unei destinaŃii speciale prevăzute de
părŃi. La fel obiect al contractului poate fi orice bun mobil sau imobil în măsura în care
transmiterea folosinŃei nu este interzisă prin norme speciale ori permisă numai în anumite
condiŃii.

Articolul 860. Raspunderea comodantului

(1) Comodantul poarta raspundere numai pentru intentie sau culpa grava.
(2) In cazul in care comodantul nu executa obligatia de a da bunul, comodatarul
poate cere doar repararea prejudiciului.
(3) Daca a ascuns cu viclenie viciile bunului transmis in folosinta gratuita,
comodantul este obligat sa repare comodatarului prejudiciul cauzat astfel.

1. Raspunderea comodantului survine doar pentru acŃiunile de executare a contractului, care

se produc cu intentie sau culpa grava. Celelalte categorii ale culpei comodantului nu duc la
răspunderea acestuia. Din conŃinutul prezentului aliniat reiese că comodantul, fiind
proprietarul bunurilor, răspunde pentru daunele cauzate terŃilor persoane în rezultatul folosirii
lor. În calitate de temeiuri pentru exonerare de la răspundere pot servi acŃiunile cauzatoare de
daune, produse cu intenŃie sau neglijenŃă ale comodatarului sau ale persoanelor care deŃin
aceste bunuri cu acordul lui. Sarcina probaŃiunii în acest caz este a comodantului.
2. Ca urmare a neexecutării obligaŃiei de a transmite bunul (refuzul), comodatarul este limitat
în drepturile sale, în comparaŃie cu cele ale locatarului (Art.884), care prevăd doar repararea
prejudiciului. El poate cere doar repararea prejudiciului real, fără a pretinde la repararea
venitului neobŃinut.
3. Comodantul răspunde pentru viciile bunului transmise in folosinŃa gratuita, în cazurile
când le-a ascuns cu viclenie (din intenŃie sau culpă gravă) la momentul semnării
contractului. Pentru celelalte categorii de vicii, despre care comodantul n-a ştiut la momentul
încheierii contractului, răspunderea comodandului nu survine.

Articolul 861. Uzura bunului

Comodatarul nu poarta răspundere pentru modificarea sau inrautatirea starii

bunului daca aceasta survine in urma folosirii lui in conformitate cu destinaŃia stabilita
in contract.

1. Comodatul este un contract esenŃialmente gratuit. În cazul în care în contract părŃile ar

stipula o contravaloare pentru folosinŃa bunului, nu am mai fi în prezenŃa comodatului, cu a
unui contract de locaŃiune. Din caracterul esenŃialmenete gratuit al contractului rezultă că
comodatarul nu este obligat să plătească nici contravaloarea uzurii bunului rezultată din
folosirea acestuia conform destinaŃiei specificate.
Gratuitatea contractului nu este înlăturată dacă părŃile ar conveni ca comodatarul să plătească
– pe parcursul executării contractului sau la finele acestuia – o anumită sumă de bani ce ar
reprezenta contravaloarea uzurii bunului folosit. Suportarea contravalorii uzurii de către
comodatar nu transformă comodatul într-un contract cu titlu oneros, ci reprezintă o
concretizare a obligaŃiei de restituire a bunului în starea în care a fost predat.

1052
 Articolul 862. Obligatiile comodatarului

(1) Comodatarul trebuie sa pastreze si sa îngrijească bunul cu diligenta unui

bun proprietar si sa-l foloseasca numai in scopul stabilit in contract sau determinat
prin natura bunului.
(2) Comodatarul este Ńinut sa suporte cheltuielile necesare folosinŃei bunului.
Comodatarul poate cere compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare si urgente
pe care a fost nevoit sa le faca pentru conservarea bunului.
(3) Comodatarul nu poate da bunul in folosinŃa unor terŃi decit cu acordul
comodantului.

1. ObligaŃia de conservare este prevăzută în al.1 al articolului comentat şi impune

comodatarul „sa păstreze si sa îngrijească bunul cu diligenta unui bun proprietar”.
Comodatarul este obligat să conserve bunul chiar cu mai multă grijă decât lucrurile sale,
deoarece contractul este încheiat în interesul său.
2. Comodantul va fi obligat la compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare si urgente
pe care a fost nevoit sa le facă pentru conservarea bunului. Justificarea acestei obligaŃii se
găseşte fie în gestiunea de afaceri, fie în îmbogăŃirea fără justă cauză prevăzute de Cartea III,
Cap. 32 şi 33 CC.
Această obligaŃie reiese din p.2 al art. 862 CC care prevede că comodatarul este Ńinut sa
suporte cheltuielile necesare folosinŃei bunului. Comodatarul nu are dreptul de a cere
restituirea acestor cheltuieli de la comodant, acestea fiind un accesoriu al folosinŃei.
ObligaŃia de a folosi lucrul potrivit destinaŃiei la fel este prevăzută de art. 862 în temeiul
căruia comodatarul trebuie să folosească bunul numai în scopul stabilit de contract sau
determinat prin natura bunului sub sancŃiunea reparării prejudiciului cauzat în caz de
neexecutare a acestei obligaŃii. FolosinŃa abuzivă a bunului împrumutat justifică şi trecerea
riscului pieirii fortuite a bunului asupra comodatarului, precum şi rezilierea contractului din
partea comodantului pentru neexecutarea culpabilă de obligaŃii.

Articolul 863. Raspunderea comodatarului

(1) Daca comodatarul nu-si indeplineste obligatiile stipulate la art.860,

comodantul poate cere imediat restituirea bunului si reparatia prejudiciului cauzat.
(2) In caz de neexecutare a obligatiilor stipulate la art.860, comodatarul
raspunde si pentru cauza neimputabila lui (cazul fortuit) daca nu dovedeste ca
prejudiciul ar fi survenit chiar daca el si-ar fi
indeplinit obligatiile. Aceasta regula se aplica si in cazul in care comodatarul nu
restituie bunul in termen.
(3) Daca mai multe persoane au luat impreuna cu imprumut acelasi bun, ele poarta
raspundere solidara fata de comodant.

1.Comodatarul va răspunde pentru deteriorarea sau distrugerea bunului dacă este culpabil de
acest fapt. Daca mai multe persoane au luat împreuna cu împrumut acelaşi bun, adică în
cazul pluralităŃii de comodatari, ele poarta răspundere solidara fata de comodant.
Comodantul nu are obligaŃia de a-l despăgubi pe comodatar pentru daunele provocate de
viciile lucrului. Art. 860 instituie principiul răspunderii comodantului numai pentru intenŃie
sau culpa grava, adică dacă comodantul a ascuns cu viclenie viciile bunului transmis în

1053
folosinŃa gratuita, el este obligat sa repare comodatarului prejudiciul cauzat astfel. Astfel
obligaŃia dată este de natură delictuală izvorâtă dintr-un fapt ilicit al comodantului.
2.De regulă riscul pieirii fortuite a bunului împrumutat este suportat de comodant în calitate
de proprietar, comodatul nefiind un contract translativ de proprietate. Reieşind din art.863 CC
în caz de neexecutare a obligaŃiilor stipulate la art. 862 adică obligaŃiile stipulate mai sus,
comodatarul va răspunde pentru cauza neimputabilă lui (cazul fortuit) daca nu dovedeşte
ca prejudiciul ar fi survenit chiar daca el şi-ar fi îndeplinit obligaŃiile sale.
3. Pentru folosire gratuită a bunurilor de către mai mulŃi comodatari, legea a impus survenirea
răspunderii solidare a lor, fapt ce asigură comodantului un mecanism juridic sigur, pentru
restituirea bunurilor transmise sau a valorii lor.

Articolul 864. ObligaŃia de restituire a bunului

(1) Comodatarul este obligat sa restituie, la expirarea termenului contractului de

comodat, bunul primit in folosinta gratuita.
(2) In cazul in care contractul de comodat nu are stabilit un termen, comodatarul
este obligat sa restituie bunul la sfirsitul valorificarii lui in scopul mentionat in
contract. Comodantul poate cere restituirea bunului mai devreme daca a trecut o
perioada suficienta pentru valorificarea lui.
(3) Daca termenul contractului de comodat nu poate fi stabilit in baza scopurilor de
utilizare a bunului, comodantul este in drept sa ceara restituirea bunului in orice
moment.

1.Reieşind din art.864 CC comodatul poate fi încheiat atât pe un anumit termen stabilit la
acordul părŃilor, cât şi fără indicarea termenului. În acest context termenul nu este o condiŃie
esenŃială a contractului.
2.Restituirea bunului apare ca una din principalele obligaŃii care reiese din esenŃa şi natura
comodatului. Ea este expres prevăzută atât în definiŃia legală a comodatului din art.859 cât şi
în art.864 întitulat „ObligaŃia de restituire a bunului” în temeiul căruia comodatarul este
obligat sa restituie, la expirarea termenului contractului de comodat, bunul primit in
folosinŃa gratuita. În cazul în care contractul de comodat nu are stabilit un termen,
comodatarul este obligat sa restituie bunul la sfârşitul valorificării lui în scopul menŃionat
în contract. Comodantul poate cere restituirea bunului mai devreme daca a trecut o
perioada suficienta pentru valorificarea lui. Daca termenul contractului de comodat nu poate
fi stabilit in baza scopurilor de utilizare a bunului, comodantul este in drept sa ceara
restituirea bunului in orice moment.
În lumina acestei obligaŃii, care este conformă principiului executării în natură a obligaŃiilor
de a face, comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere un alt lucru sau
echivalentul în bani a bunului transmis în folosinŃă, dacă restituirea în natură este posibilă.
Dacă lucrul a fost deteriorat din culpa comodatarului el este obligat să-l repare şi să-l restituie
în natură. Restituirea se face comodantului, reprezentanŃilor sau moştenitorilor săi, la locul
stabilit de contract sau la locul domiciliului comodantului. O dată cu restituirea lucrului se
vor restitui şi fructele acestuia.
3. De obicei, reieşind din practica contractuală contractul de comodat se încheie Ńinând cont
de durata de amortizare a bunurilor, precum şi a scopurilor de utilizare a lor. Însă legea
permite la acordul părŃilor atât stabilirea unui anumit termen, cât şi neindicarea termenului
concret. Din acest motiv, comodantul poate în orice moment sa ceara restituirea bunului,
ceea ce ar însemna realizarea dreptului său dispoziŃie asupra bunului. Acest drept nu este
condiŃionat de o eventuală încălcarea de către comodatar a obligaŃiilor contractuale, şi nu

1054
reprezintă rezilierea unilaterală a contractului. Comodantul nu este investit cu dreptul de
reziliere unilaterală a contractului, deaceea el poate cere rezilierea contractului numai în
temeiul Art. 886 Cod Civil.

Articolul 865. Retentia bunului

Comodatarul nu are dreptul de retenŃie a bunului pentru creanŃele fata de

comodant, cu excepŃia creantelor privind cheltuielile extraordinare, necesare si
urgente făcute pentru conservarea bunului.

1.Comodatarul are un drept de retenŃie asupra lucrului până la plata de către comodant a
cheltuielilor extraordinare, necesare şi urgente făcute pentru conservarea bunului. Această
declaraŃie este expres prevăzută în art. 865. care indică că comodatarul nu are dreptul de
retenŃie a bunului pentru creanŃele fata de comodant, cu excepŃia creanŃelor privind
cheltuielile extraordinare, necesare şi urgente făcute pentru conservarea bunului.
Comodatarul nu poate reŃine bunul împrumutat după expirarea termenului nici chiar dacă are
o creanŃă împotriva comodantului, neputînd invoca compensaŃia ca efect al stingerii
obligaŃiilor prevăzută în art. 651-659 CC, deoarece compensaŃia operează numai când este
vorba de datorii reciproce ce au ca obiect bunuri fungibile de aceeaşi specie. Iar după cum am
menŃionat comodatul are ca obiect doar bunuri nefungibile.

Articolul 866. Dreptul de reziliere a contractului de comodat

Comodantul poate rezilia contractul de comodat daca:

a) in virtutea unor circumstanŃe neprevăzute, comodantul insusi are nevoie de
bun;
b) comodatarul foloseşte bunul neconform destinaŃiei stabilite in contract, da
bunul, fara acordul comodantului, in folosinŃă unui terŃ sau supune bunul unui
pericol mare, ca urmare a nemanifestarii prudentei cuvenite;
c) comodatarul a decedat;
d) comodatarul persoana juridica si-a încetat activitatea.

1. Articolul comentat indică atât temeiurile de reziliere anticipată a contractului din iniŃiativa
comodantului, cît şi temeiuri de stingere necondiŃionată a raporturilor de comodat.
Primele două formează temeiuri ce Ńin de dreptul comodantului, iar ultimele două fac parte
din categoria temeiurilor generale de stingere a obligaŃiilor civile (Art.664 Cod Civil).
Rezilierea în baza temeiului de apariŃie a unor circumstanŃe neprevăzute, în urma cărora
comodantul insusi are nevoie de bun, presupune existenŃa unei situaŃii, când comodantul
purcede la reziliere unilaterală pe motivul unei stringente necesităŃi de bun. Însă acest drept
nu trebuie să afecteze interesele legitime ale comodatarului, mai ales în cazurile când se
stabileşte un raport în termen. CerinŃa de reziliere în baza unui astfel de temei urmează să se
conformeze normelor generale ale Codului Civil despre stingerea obligaŃiilor.
Următoarele trei temeiuri de reziliere indicate în p. b) a articolului comentat sînt analogice cu
cele prevăzute în Art.906 Cod Civil (vezi comentariul articolului).
În înŃelesul punctelor c) şi d) decesul comodatarului şi a încetării activităŃii persoanei juridice
(Art.86 Cod Civil), nu se admite transmiterea drepturilor şi obligaŃiilor ce reies din contractul
de comodat în ordinea succesiunii, analogic raporturilor de locaŃiune (Art. 902 Cod Civil).

1055
 Capitolul VII
ÎMPRUMUTUL

Articolul 867. Contrctul de împrumut

(1) Prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în

proprietate celeilalte părŃi (împrumutător) bani sau alte bunuri de acelaşi gen,calitate şi
cantitate la expirarea termenului pentru care i-a fost dat.
(2) Contractul de împrumut este gratuit dacă legea sau contractul nu prevede
altfel.

1. Contractul de împrumut reprezintă o înŃelegere (acord) conform căreia

împrumutărorul se obligă să dea în prorpietate împrumutatului bani sau alte bunuri fungibile,
iar ultimul se obligă să restituie aceiaşi sumă de bani sau bunuri de acelaş gen, calitate sau
cantitate.
Contractul de împrumut este un contract consensual, fiind valabil încheiat la momentul
realizării acordului de voinŃă asupra tuturor condiŃiilor esenŃiale.
Împrumutul este un contract sinalagmatic, dînd naştere la obligaŃii reciproce pentru ambele
părŃi.
Împrumutul este un contract cu titlu gratuit dacă legea sau contractul nu prevede
altfel.Împrumutul acordat de lombard sau de asociaŃiile de economii şi împrumut ale
cetăŃenilor este întotdeauna oneros, în virtutea prevederilor legale.
Împrumutul este un contract translativ de proprietate, împrumutatul devenind proprietarul
bunurilor împrumutate şi suportînd riscurile pieirii fortuite.
LegislaŃia în vigoare prevede posibilitatea acordării împrumutului fără a specifica destinaŃia,
precum şi acordarea împrumuturilor cu destinaŃie specială. Astfel, asociaŃiile de economii şi
împrumut ale cetăŃenilor acordă împrumuturi cu destinaŃie specială (Legea privind asociaŃiile
de economii şi împrumut ale cetăŃenilor din 18 februarie 1998). În acest caz împrumutătorul
are posibilitatea să supravegheze utilizarea împrumutului după destinaŃie de către
împrumutat.
2. PărŃile contractului de împrumut sunt împrumutătorul şi împrumutatul.
Deoarece contractul este translativ de proprietate, împrumutătorul trebuie să aibă capacitatea,
respectiv, să îndeplinească condiŃiile cerute de lege pentru actele de dispoziŃie şi să fie
proprietatrul bunului care formează obiectul contractului. În unele cazuri împrumutătorul
trebuie să aibă o calitate specială – Lombard sau AsociaŃie de economii şi împrumut ale
cetăŃenilor.
Împrumutatul trebuie să aibă capacitatea şi să îndeplinească condiŃiile cerute de lege pentru
acte de dispoziŃie. Această cerinŃă se explică prin faptul că acesta va fi obligat, după
consumarea bunurilor împrumutate, să restituie din patrimoniul său o valoare echivalentă.
În cazul împrumutului acordat de lombard calitatea de împrumutat o pot avea numai cetăŃenii
Republicii Moldova şi cetăŃenii străini, iar AsociaŃiile acordă împrumut numai membrilor săi.
3.Obiectul contarctului îl constituie banii sau alte bunuri fungibile.Contractul de
împrumut încheiat cu Lombardul sau asociaŃia are ca obiect numai bani. Lombardul acordă
împrumut cu amanetarea anumitor bunuri. Mărimea împrumutului eliberat cu amanet nu
trebuie să fie mai mică de 75% din suma evaluării obiectelor de uz personal şi casnice
amanetate. La amanetarea obiectelor din metale preŃioase împrumutul trebuie să constituie cel
puŃin 90% din suma evaluării.

1056
 4. PreŃul denumit dobîndă, apare ca element al contractului numai atunci cînd legea
sau contractul prevăd plata ei.
5. Codul civil nu conŃine reguli speciale cu privire la forma contractului de împrumut,
urmînd a fi respectate regulile generale cu privire la forma convenŃiei.Împrumutul acordat de
asociaŃie se perfectează în scris, iar cel acordat de lombard – prin întocmirea biletului
nominativ de amanet (chitanŃa de amanet în varianta art. 458. Cod civil) indiferent de
mărimea sumei acordate.
Recipisa este o dovadă în scris a încheierii contractului de împrumut.
6. Termenul contractului urmează să fie stabilit de către părŃi.Dacă în contract nu este
stabilit termen de restituire, împrumutul urmează să fie restituit în decurs de 30 zile din
momentul cînd împrumutatul a primit înştiinŃarea de restituire.
7. În cazul împrumuturilor băneşti predarea cu titlu de împrumut în vederea încheierii
contractului se poate face prin predarea titlului la purtător, prin predarea carnetului
nominalizat pe numele împrumutatului, esenŃial este că împrumutatul să poată dispune de
sumele împrumutate din momentul acordării împrumutului.

Articolul 868. Neexecutarea obligaŃiei de a da cu împrumut.

În cazul în care împrumutătorul nu execută obligaŃia de a da cu împrumut,

împrumutatul poate cere doar repararea prejudiciului cauzat astfel.

1. Împrumutătorul este obligat să transmită împrumutatului bani sau bunurile conform

contractului de împrumut.În cazul în care împrumutătorul nu execută obligaŃia de a da cu
împrumut, împrumutatul poate cere doar repararea prejudiciului cauzat.

Articolul 869. Dobînda în baza contractului de împrumut

(1) În baza contractului de împrumut părŃile pot prevedea şi plata unei dobînzi,
care trebuie să se afle într-o relaŃie rezonabilă cu rata de refinanŃare a Băncii NaŃionale
a Moldovei.
(2) ÎnŃelegerea asupra dobînzii prin care se încalcă dispoziŃia alin.1 este nulă.
(3) Se plăteşte dobînda la expirarea fiecărui an pentru perioada dintre momentul
încheierii contractului şi cel al restituirii împrumutului dacă în contract nu este
prevăzut altfel.
(4) În cazul în care împrumutatul nu plăteşte dobînda în termen,
împrumutătorul poate cere restituirea imediată a împrumutului şi a dobînzii aferente.

1. Împrumutul poate fi nu numai cu titlu gratuit, dar şi cu titlu oneros, care poartă
denumire de împrumut cu dobîndă. Dobînda constă de regulă, într-o sumă de bani şi
reprezintă fructele civile produse de bunul împrumutat.
În cazul împrumutului cu dobîndă, contractul are un obiect dublu: bunul împrumutat şi
dobînda.
Pentru ca împrumutul să fie purtător de dobînzi, este nevoie de o clauză în acest sens, iar dacă
nu există clauză, dobînda nu este datorată de drept.
Cuantumul dobînzii trebuie să fie într-o relaŃie rezonabilă cu rata de refinanŃare a Băncii
NaŃionale a Moldovei.
Dacă părŃile au stipulat dobînzi fără să stipuleze cuantumul lor, împrumutatul este obligat să
plătească o dobîndă egală cu rata de refinanŃare a Băncii NaŃionale a Moldovei (art.585 CC).

1057
 2. Dacă prin contract s-a stabilit o dobîndă mai mare decît dobînda maximă admisă,
obligaŃia de a plăti această dobîndă este nulă de drept.
4. Neachitarea în termen a dobînzii acordă dreptul împrumutătorului, de a cere
restituirea imediată a împrumutului şi dobînzii aferente, inclusiv printr-o cerere de chemare în
judecată.
5.În cazul punerii în întîrziere a împrumutatului printr-o cerere de chemare în
judecată, dobînda nu poate fi cerută decît pentru suma restantă la data întroducerii acŃiunii,
chiar dacă partea din datorie achitată pînă în acel moment fusese plătită cu întîrziere.

Articolul 870. Revocarea promisiunii de împrumut

Împrumutătorul are dreptul să renunŃe la îndeplinirea obligaŃiilor în cazul în care

situaŃia materială a împrumutatului se înrăutăŃeşte substanŃial, fapt ce ar pereclita
restituirea împrumutului, chiar dacă înrăutăŃirea s-a produs înainte de încheierea
contractului şi a devenit cunoscută împrumutatului ulterior.

1. Promisiunea de a contracta sau antecontractul poate fi revocată de promitent

(împrumutătorul) în cazul în care situaŃia materială a împrumutatului s-a înrăutăŃit substanŃial.
Acest drept i se garantează împrumutătorului chiar şi în situaŃia cînd înrăutăŃirea stării
materiale a împrumutatului s-a produs înainte de încheierea contractului şi a devenit
cunoscută împrumutătorului ulterior.
2. SituaŃia materială a împrumutatului urmează de demonstrat prin probe
convingătoare , care ar confirma faptul, că împrumutatul nu ar putea restitui împrumutul, în
caz contrar vor urma consecinŃele prevăzute de art.868 Cod civil.

Articolul 871. Restituirea împrumutului

(1) Împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit de

contract. Dacă nu au fost stabilite dobînzi, el are dreptul să restituie împrumutul şi pînă
la expirarea termenului.
(2) Împrumutatul trebuie să restituie bunuri de calitate şi în cantitatea bunurilor
primite şi nimic mai mult, chiar dacă preŃurile au crescut ori au scăzut.
(3) În cazul în care a împrumutat o sumă de bani, împrumutatul are obligaŃia de a
restitui suma nominală primită fără a Ńine cont de variaŃiile valorii numerarului.
(4) Dacă în contractul de împrumut nu este stabilit nici termenul de restituire, nici
termenul de preaviz, împrumutul trebuie restituit în decursul a 30 zile de la data la care
împrumutatul a primit cererea de restituire.

1. Principala obligaŃie a împrumutatului este de a restitui împrumutul în termenul şi

modul prevăzut de contract.
Împrumutatul este obligat să restituie bunurile împrumutate chiar dacă această obligaŃie nu ar
fi prevăzută în înscrisul constatator al contractului, deoarece ea trebuie să fie înŃeleasă ca o
consecinŃă firească, odată ce se dovedeşte că predarea s-a făcut cu titlu de împrumut.
Împrumutătorul nu poate cere restituirea împrumutului înainte de termen, dacă termenul este
stabilit în favoarea ambelor părŃi ( de exemplu în cazul împrumutului cu dobîndă).
Împrumutul poate fi restituit de către împrumutat şi înainte de expirarea termenului
contractului, dacă nu au fost stabilite dobînzi. Restituirea înainte de termen este posibilă cu

1058
acordul împrumutătorului şi în cazul cînd au fost stabilite dobînzi, dacă împrumutătorul
refuză de la dobînzi din momentul executării obligaŃiei.
2.La scadenă împrumutatul trebuie să restituie bunuri de acelaşi gen şi aceiaşi calitate,
indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii bunurilor din momentul încheierii
contractului şi acela al plăŃii.
3. În cazul împrumutului de bani, la scadenŃă trebuie să fie restituită suma
împrumutată, indiferent de scăderea sau sporirea valorii banilor, cu excepŃia cazului cînd prin
acte normative speciale se dispune altfel.
Dacă schimbarea valorii are loc după scadenŃă şi după ce debitorula fost pus în întîrziere, se
admite reevaluarea a sumei împrumutate, în raport cu indicele de inflaŃie, asupra sumei
datorate, plătită cu întîrziere.
4. Dacă termenul restituirii nu a fost stipulat, în toate cazurile restituirea nu poate fi
cerută imediată, termenul restituirii fiind de 30 zile de la data primirii de către împrumutat a
cererii de restituire.
5. ObligaŃia restituirii împrumutului de către împrumutat se consideră executată din
momentul transmiterii împrumutătorului a sumei de bani, a altor bunuri sau transferării a
sumelor de bani pe contul bancar a împrumutătorului, dacă altă modalitate nu este prevăzută
de contract.
Decontarea sumei băneşti de la contul împrumutatului nu-l eliberează pe împrumutat de
obligaŃia de a restitui împrumutul dacă aceste surse băneşti nu au parvenit la contul
împrumutătorului.

Articolul 872. Efectele nerestituirii împrumutului

(1) În cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul

poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobîndă în mărimea prevăzută la art. 619
dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) Dacă în contract este prevăzută restituirea împrumutului în rate şi împrumutatul nu
restituie în modul stabilit nici cel puŃin o rată, împrumutătorul poate cere restituirea
imediată a întregului împrumut şi a dobînzii aferente.
(3) în cazul în care nu poate restitui bunul, împrumutatul trebuie să plătească valoarea
acestuia calculată în funcŃie de locul şi timpul execuării obligaŃiei.

1. Dacă legea sau contractul nu prevede altfel, împrumutătorul poate cere pentru
întreaga sumă datorată o dobîndă egală cu rata de refinanŃare a Băncii NaŃionale a Moldovei
în cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul. Această prevedere a legii
este aplicabilă şi în cazul cînd în contractul de împrumut deja este prevăzută plata dobînzii în
temeiul al. 1 art. 869 CC. Suma totală în aşa situaŃie constă din: suma împrumutului, dobînzi
pentru folosirea împrumutului, dobînzi pentru nerestituirea împrumutului în termen.
2. Dacă restituirea împrumutului se face potrivit contractului în rate eşalonat în timp,
considerăm că rezilierea se poate face în caz de neplată la termenul stabilit a ratelor cu
dobînzi aferente, după punerea în întîrziere a debitorului.
3. Dacă după expirarea termenului prevăzut în contract împrumutatul nu restituie
împrumutul, lombardul este în drept să-şi satisfacă creanŃele din valoarea bunurilor
amanetate, în modul prevăzut de art. 458 Codul civil. Din suma încasată de la vînzarea
obiectelor amanetate se achită împrumutul şi dobînda aferentă, cheltuielile de vînzare, iar
partea rămasă se restituie posesorului biletului nominativ de amanet (pct. 30-31 a
Regulamentului).

1059
 4. În cazul în care la scadenŃă, împrumutatul este totuşi în imposibilitate de a restitui
bunuri de aceiaşi natură, el va face plata în bani, după valoare pe care o au bunurile la
termenul şi în locul unde urma a se face restituirea.

Articoul 873. Efectele nerespectării obligaŃiilor de garantare a executării.

În cazul în care împrumutatul nu-şi respectă obligaŃiile privind garantarea restituirii

bunului, împrumutătorul poate cere restituirea lui imediată şi a dobînzii aferente.

1.Dacă împrumutatul nu-şi respectă obligaŃiile privind garantarea restituirii bunului,

împrumutătorul este în drept să ceară restituirea imediată a bunului sau a sumei împrumutului
şi a dobînzii aferente.
2. Aceleaşi consecinŃe pot surveni şi în cazul pierderii garanŃiei restituirii bunului sau
înrăutăŃirii condiŃiilor asigurării garanŃiei în legătură cu unele circumstanŃe pentru care
împrumutatul nu poartă răspundere ( spre exemplu denaŃionalizarea obiectului gajat etc.).

Articolul 874. Răspunderea împrumutătorului pentru viciile bunului în conformitate cu

regulile de răspundere a comodantului.

Cheltuielile de conservare a bunului sunt în seama împrumutatului ca proprietar.

Împrumutătorul este răspunzător de daunele cauzate prin viciile ascunse ale bunului –
cunoscute de el şi necomunicate împrumutatului; la fel ca şi comodatul este lipsit de
importanŃă practică, căci bunurile fungibile şi consumtibile numai în mod excepŃional pot
provoca daune.

Capitolul VIII
LOCAłIUNEA

Articolul 875. Contractul de locaŃiune

Prin contractul de locaŃiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părŃi

(locatar) un bun determinat individual în folosinŃă temporară sau în folosinŃă şi
poseisune temporară, iar aceasa se obligă să plătească chierie.

1. DefiniŃia locaŃiunii conŃine elementele principale ale acestui contract, şi anume:

scopul, subiecŃii, obiectul, termenul şi chiria.
2. Scopul locaŃiunii este folosinŃa, sau folosinŃa şi posesiunea unui bun, care aparŃine
unei alte persoane. FolosinŃa bunului constă în aplicarea calităŃilor utile ale bunului. Posesia
bunului constă în stăpînirea efectivă a bunului. Mai detaliat despre posesiune vezi Titlul II,
Cartea II a prezentului cod.
3. SubiecŃii locaŃiunii sunt locatorul şi locatarul. În calitate de locator poate activa
orice persoană fizică sau juridică – subiecŃi de drept, care dispun de un bun cu titlu de
proprietate sau în baza altui titlu legal. Locatarul poate fi orice subiect de drept, care dispune
de capacitatea de exerciŃiu. Mai detaliat vezi Comentariul la art.19 şi 61 al prezentului cod.

1060
 4. Obiectul locaŃiunii poate fi doar un bun determinat individual, care nu este exclus
din circuitul civil. Se consideră determinat individual bunul care, potrivit naturii sale, se
individualizează prin semne, însuşiri caracteristice doar lui. Mai detaliat vezi comentariul la
art.294 al prezentului cod. Nu pot servi ca obiect al locaŃiunii doar unele bunuri în privinŃa
cărora legislaŃia stipulează careva restricŃii. Astfel de restricŃii sunt stipulate în Decretul
Preşedintelui Republicii Moldova din 06.01.1994 “Cu privire la aprobarea Listelor
întreprinderilor şi organizaŃiilor de stat, precum şi a tipurilor de bunuri ale statului, a căror
arendă nu se admite”. (Monitorul Parlamentului Republicii Moldova. 1994, nr.1).
5. O particularitate a acestui contract o constituie folosinŃa sau folosinŃa şi posesiunea
temporară. Din aceste considerente părŃile au obligaŃia de a stipula în contract termenul
acestuia. Dat fiind faptul, că Legea nu prevede altceva, în principiu, prin acordul părŃilor
locaŃiunea poate avea loc şi pe un termen nedeterminat. Un asemenea contract va fi valabil,
dar în caz de litigiu, se pot isca careva probleme.
6. LocaŃiunea este un contract cu titlu oneros. OobligaŃia de bază a locatarului este
achitarea chiriei, care se stabileşte prin acordul comun ale părŃilor. La stabilirea cuantumului
chiriei se iau în consideraŃie un şir de circumstanŃe, cum ar fi: termenul, obiectul şi
componenŃa lui, uzura acestuia, intensivitatea folosirii bunului şi altele. Chiria se stabilesc, de
regulă, în bani, dar legislaŃia nu interzice şi achitarea ei în natură sau în alt mod. Dacă
obiectul locaŃiunii este utilizat pentru fabricarea unui bun sau prestarea unor servicii, chiria
poate fi achitată prin transmiterea unei părŃi a bunului produs sau prin prestarea unor servicii.

Articolul 876. Forma contractului de locaŃiune.

(1) Contractul de locaŃiune a unui bun imobil trebuie să fie întocmit în scris.
(2) Contractul de locaŃiune a unui bun imobil pe un termne ce depăşeşte 3 ani trebuie
înscis în registrul bunurilor imobile. Nerespectarea acestei reguli are ca efect
inopozabilitatea contractului faŃă de terŃ.

1. Acest articol conŃine o normă de ordin general cu privire la forma contractului de

locaŃiune cînd obiectul acestuia este un bun imobil. În acest caz legea cere forma scrisă a
contractului. Din aceste considerente se poate deduce, că pentru bunurile imobile forma
contractului poate fi şi verbală, dar părŃile pot conveni şi altfel.
2. Alte criterii faŃă de forma contractului de locaŃiune sun stipulate în lege pentru
cazul cînd obiectul contractului este un bun imobil, care se dă în chirie pe un termen ce
depăşeşte 3 ani, în acest caz se cere înscrierea contractului în Registrul bunurilor imobile.
Mai detaliat vezi Comentariul la art.art.496-511 al prezentului cod. Nerespectarea acestei
reguli are ca efect inopozabilitatea contractului faŃă de terŃ. Prin urmare, acest contract are
valoare juridică numai pentru părŃile contractului şi nu poate fi invocat faŃă de alte persoane.

Articolul 877. Termenul maxim al contractului de locaŃiune

Contractul de locaŃiune nupoate fi încheiat pe un termen mai mare de 99 nai.

1. Legea stipulează doar o singură restricŃie cu privire la termenul locaŃiunii, care nu poate
depăşi termenul de 99 de ani. Prin urmare, părŃile pot conveni şi stipula în contract orice
termen în aceşti parametri.

1061
 2. La determinarea termenului locaŃiuinii se iau în consideraŃie unele criterii, cum ar
fi: obiectul contractului, gradul lui de uzare şi starea generală a acestuia, procentul de
amortizare ş.a. De asemenea se Ńine cont de interesele părŃilor, perspectivele majorării şi
extinderii folosirii şi exploatării bunului, posibilităŃile majorării productivităŃii, volumul şi
termenele de investiŃii, alte momente.

Articolul 878. Caracterisitcele bunului închiriat

(1) Locatorul este obligat să predea locatarului bunul în starea corespunzătoare,

conform destinaŃiei prin contract, şi să menŃină bunul în această stare pe durata
locaŃiunii.
(2) Bunul dat de locator trebuie să fie liber de orice viciu material sau juridic.
(3) Bunul este considerat liber de orice viciu material cînd are caracteristicele
convenite. Bunul este liber de vicii materiale în cazul în care poate fi folosit conform
destinaŃiei stabilite în contract, dacă nu s-a convenit asupra unor anumite
caracterisitce, sau conform destinaŃiei obişnuite a unor asemenea bunuri nu s-a
convenit asupra folosinŃei.
(4) Bunul este considerat liber de orice viciu juridic sacă nici un terŃ nu poate valorifica
drepturi asupra acestui bun în perioada pentru care a fost încheita contractul.
(5) Înainte de a-şi valorifica drepturile, locatarul trebuie să-l informeze pe locator
drept viciile bunului depistat.

1. O obligaŃie de bază a locatorului este transmiterea bunului în stare, care permite

folosirea lui conform destinaŃiei şi menŃinerea bunului în această stare pe toată durata
locaŃiunii. Această obligaŃiune rezultă din faptul, că locatorul este, de regulă, proprietarul
bunului închiriat şi el trebuie să suporte toate cheltuielile necesare pentru menŃinerea acestui
bun în stare cuvenită. Această regulă este imperativă şi părŃile nu pot conveni altfel.
2. Scopul acestei norme este asigurarea transmiterii în locaŃiune a unui bun care este
liber de orice vicii. În lege sunt stipulate caracteristicile de ordin material şi juridic,
prezentate faŃă de obiectul locaŃiunii.
3. Bunul este considerat liber de orice viciu material cînd are caracteristicile
convenite. Aceste caracteristici se referă la criteriile şi cerinŃele de ordin calitativ, care se
referă la capacităŃile lăuntrice ale bunului şi care trebuie să asigure folosirea bunului după
destinaŃie.
4. Bunul este considerat liber de orice viciu material dacă părŃile au respectat
minimum o condiŃie din cele două legale:
a) În contract este stipulată destinaŃia obiectului şi starea acestuia permite folosirea acestui
bun după această destinaŃie.
b) PărŃile nu au convenit asupra unor anumite caracteristici de folosinŃă, dar bunul poate fi
folosit conform destinaŃiei obişnuite a unor asemenea bunuri.
5. Bunul dat este considerat liber de orice viciu juridic dacă nici un terŃ nu poate
valorifica dreptul asupra acestui bun în perioada pentru care a fost încheiat contractul. Prin
urmare, obiectul contractului pot fi şi bunurile asupra cărora terŃele persoane pot avea careva
drepturi. Principalul moment în acest sens îl constituie faptul, că bunul este considerat liber
de orice viciu juridic cu condiŃia că nici un terŃ nu poate valorifica dreptul său asupra acestui
bun pe toată durata locaŃiunii.
6. Contractul de locaŃiune este un contract sinalagmatic. Prin urmare, toate prevederile
stipulate în art.art.704-711 ale prezentului cod se aplică respectiv şi la locaŃiune. Drepturile
locatarului în locaŃiune pot fi realizate doar cu respectarea prevederilor legale, care stabilesc

1062
obligaŃia locatarului de a-l informa pe locator despre viciile depistate. Prin urmare, îndată
după depistarea viciilor bunului închiriat locatarul este obligat să-şi onoreze obligaŃia
informaŃională despre acest fapt faŃă de locator.
7. SoluŃionarea divergenŃelor legate de viciile depistate poate avea loc, după situaŃie
prin acordul părŃilor sau pe cale judiciară.

Articolul 879. Reducerea chiriei din cauza viciului bunului închiriat

(1) Dacă bunul este afectat de un viciu, locatarul este eliberat de plata unei părŃi din
chirie proporŃională diminuării folosinŃei bunului. Dreputl de aplăti o chirie redusă
încetează cînd viciul este remediat. Viciul nesemnificativ nu este luat în consideraŃie
(2) În cazul închirierii unei locuinŃe, convenŃiile prin care se derogă de la alin. (1) în
defavoarea locatarului nu produc efecte

1. Afectarea bunului închiriat de un viciu este un temei legal pentru reducerea chiriei.
Pentru eliberarea parŃială de plata chiriei este necesar ca viciul să fie ascuns în virtutea naturii
sale, ca el să nu fie evident şi să poată fi depistat la prima apreciere de oricine. Este, de
asemenea, necesar ca asupra survenirii viciului să nu aibă careva influenŃă locatarul.
2. Cuantumul reducerii chiriei este proporŃional diminuării folosirii. Prin urmare,
criteriul de bază pentru reducerea chiriei este volumul folosirii obiectului, care este stabilit în
contract în dependenŃă de situaŃii reale şi la care convin părŃile.
3. Dreptul locatarului de a plăti chiria redusă încetează odată cu reparaŃia sau
înlăturarea în alt mod a viciului depistat.
4. Nu poate servi ca temei pentru reducerea chiriei viciul nesemnificativ. Este
considerat nesemnificativ acel viciu care nu influenŃează esenŃial la folosinŃa bunului şi
pentru înlăturarea căruia nu se cer cheltuieli însemnate.
5. Interesele locatarului în reducerea chiriei din motivul viciilor într-un contract de
locaŃiune a unei locuinŃe sunt protejate de lege prin norma care stipulează că în cazul stabilirii
în contract a unei clauze în defavoarea locatarului nu produce efecte. Prin urmare, reducerea
chiriei în contractul de închiriere a locuinŃei nu are efect chiar şi în cazul dacă astfel au
convenit părŃile, deoarece această clauză este nulă în virtutea legii.

Articolul 880. Repararea prejudiciului cauzat de viciile bunului închiriat

(1) Dacă un viciu care diminuează folosinŃa bunului există în momentul încheierii
contractului sau apare ulterior dintr-o cauză pentru care este răspunzător locatorul
sau dacă acesta este în întîrziere în privinŃa obligaŃiei sale de a remedia bunul,
locatarul poate cere, pe lîngă pretenŃiile sale la o chirie redusă, despăgubiri pentru
prejudiciul cauzat.
(2) În cazul întîrzierii locatorului, locatarul poate remedia el însuşi viciul, cerînd
restituirea cheltuielilor utile.

1. Viciul bunului închiriat are ca efect două aspecte negative:

a) reducerea chiriei;
b) reparaŃia prejudiciului cauzat de acest viciu. Legea stipulează dreptul locatarului
de a cere reparaŃia prejudiciului cauzat pe lîngă pretenŃiile sale cu privire la
reducerea chiriei.

1063
 2. Realizarea dreptului la despăgubire pentru prejudiciul cauzat de viciul bunului
închiriat poate avea loc doar în cazul în care are loc unul din cele trei fapte
stipulate în lege:
a) viciul există în momentul încheierii contractului;
b) sau apare ulterior dintr-o cauză pentru care este răspunzător locatorul;
c) sau dacă locatorul este în întîrzierea în privinŃa obligaŃiei sale de a remedia
bunul.
3. Locatarul dispune suplimentar încă de un drept în cazul existării unui viciu – drept
care poate fi aplicat doar într-un singur caz- cînd are loc întîrzierea locatorului. În această
situaŃia locatarul personal poate remedia viciu, cerînd restituirea cheltuielilor utile suportate.

Articolul 881. Efectele cunoaşterii viciului de către locatar

Dacă, la momentulîncheierii contractului de locaŃiune, ştia despre viciul bunului şi

nu a formulat pretenŃiile în legătură cu acest fapt, locatarul nu va beneficia de
drepturile prevăzute de art. 879.

1. Această normă admite în princiu posibilitatea dării în locaŃiune a unui bun cu vicii fără
careva efecte negatove pentru locator. Această situaŃie poate avea loc dacă sunt respectare
trei condiŃii:
a) viciul exista la momentul încheierii contractului;
b) locatarul era la curent cu acest viciu;
c) locatarul nu a fosrmulat faŃă de locator careva pretenŃii viza-vi de acest viciu.
2. ExistenŃa acestor prevederi legale are ca efect lipsirea locatarului de dreptul de a cere
reducerea chiriei din motivul viciul bunului închiriat.

Articolul 882. Nulitarea acordului privind exonerarea de

răspundere sau diminuarea ei

Acordul în al cărui temei locatorul este exonerat de răspundere pentru vicii sau
răspunderea lui este diminuată nu produce efecte dacă locatorul trece cu viclenie viciul
sub tăcere.

1. Locatorul poate fi exonerat de răspundere pentru viciu sau răspunderea lui este diminuată
cu condiŃia că aceste clauze au fost stipulate în contract prin acordul comun ale părŃilor, şi
dacă locatorul e de bună credinŃă.
2. Acordul, în care cărui temei este exonetar de răspundere sau răspunderea lui este
diminuată, nu are efecte juridice dacă locatorul e de rea credinŃă şi trece cu viclenie viciul sub
tăcere. În acest caz locatarul poate realiza drepturile sale stipulate în art. 879 – 880 CC RM.

Articolul 883. Răspunderea locatorului pentru fapta terŃului

(1) Locatorul este obligat să repare prejudiciul care rezultă din perturbarea de către
un terŃ a folosirii bunului numai în cazul în care terŃul este un locator sau dacă
locatorul i-a permis folosinŃa bunului sau accesul la el.
(2) Dacă folosinŃa bunului este diminuată, locatarul conservă dreptul la alte mijloace pe
care le are contra locatorului.

1064
(3)
1. Norma stabilită în acest articol admite posibilitatea folosirii unui bun de mai multe
persoane avînd ca bază raporturi contractuale sau alte temeiuri legale. Folorea bunului
închiriat de cître una din aceste peroane poate prejudicia careva pagube celorlalte persoane
care au acces la acest bun.
2.Răspunderea pentru prejudiciul care rezultă din perturbarea de către un terŃ a folosirii
bunului faŃă de ceicalŃi o poartă locatorul, dar numai cu condiŃia că terŃul este un locatar
sau dacă locatorul i-a permis terŃelui folosirea bunului sau accesul la el.
3. Dacă în rezultatul intervenŃiei terŃului folosinŃa bunului este diminuată, locatarul
conservă dreptul la alte mijloace legale pe care le are contrac locatorului. În acest caz
locatarul poate realiza drepturile stipulate în art. art. 879-880.

Articolul 884. Efectele întîrzierii sau ale refuzului predării bunului închiriat

Dacă locatorul nu predă la timp bunul închiriat sau refuză să-l predea, locatarul
este în drept să ceară executarea acestei obligaŃii şi repararea prejudiciului sau
rezilierea contractului şi repararea prejudiciului cauzat astfel.

1. Fiind un contract consensual locaŃiunea i-a naştere din momenrtul cînd părŃile şi-au
manifestat acordul de voinŃă asupra clauzelor contractuale, iclusivb şi la timpul predării
bunului închiriat. Principala obligaŃie a locatarului este de apreda locatarului bunul
închiriat pentru ca acesta să-şi po0ată exercita dreptul de folosinŃă dobîndit prin locaŃiune.
(Mai detaliat vezi Hamangiu C. şi alŃii, vol.II, Tratat de dretp civil român, pag. 597 – 588).
2. Nerespectarea obligaŃiei principale de către locator se poate manifesta prin
două fapte:
a) predarea bunului cu întîrziere sau
b) refuzul locatorului de a preda obiectul locaŃiunii.
3.Natura sinalagmatică a acestui contract se manifestă prin faptul că nerespectarea
de către locator a obligaŃiei sale principale are ca efect naşterea dreptului locatarului de a
cere executarea acestei obligaŃii şi repararea prejudiciului sau rezilirea contractului şi
repararea prejudiciului cauzat astfel.
4.Dacă părŃile nu au convenit în mod amiabil la soluŃionarea litigiului cu privire la
întîrziere sau refuzul predării bunului închiriat, locatarul poate iniŃia o acŃiune în instanŃă.
În baza deciziei instanŃei poate avea loc executarea silită a obligaŃiei contractuale şi
repararea prejudiciului cauzat. Executarea forŃată a obligaŃiei locatorului în baza deciziei
instanŃei poate avea loc, de pildă, în cazul cînd obiectul locaŃiunii este predat unui terŃ în
baza unui alt contract de locaŃiune. În acest caz prioritatea o are locatarul care primul a
încheiat contractul, i-ar dacă acest fapt nu e posibil de stabilit – primul care s-a adresat cu
acŃiuen în instanŃă.

Articolul 885. InterdicŃia schimbării formei sau destinaŃiei bunului închiriat

Nici locatorul, nici locatarul nu are dreptul să schimbe forma sau destinaŃia bunului
în timpul locaŃiunii.

1065
 1. Legea stipulează o interdicŃie care se răsfrînge în mod egal la ambele părŃi ale locaŃiunii.
Această interdicŃie are două aspecte, şi anume, pe toată durata locaŃiunii părŃile în mod
unilateral, sau prin acordul comun nu pot schimba: a) forma; b) destinaŃia obiectului
locaŃiunii.
2. Această interdicŃie rezultă din natura judiciă acestui contrac şi este în deplină
concordanŃă cu o obligaŃiune principală a locatarului care se manifestă prin faptul că după
încetarea raporturilor contractuale, locatarul este obligat să restituie bunul închiriat în
starea în care i-a fost dat sau în starea prevăzută de contract. Mai detaliat vezi comentariul
la art. 908 al prezentului cod.

Articolul 886. Modul de plată a chiriei

(1) Poate chiriei poate fi efectuată integral la expirarea termenului stabilit în

contractul de locaŃiune. Dacă plata chirie este stabilită pentru anumite perioade, ea
trebuie efectuată la expirarea lor.
(2) Plata cheltuielilor suplimentare este obligatorie numai în cazul în care există un
acord între părŃi.
(3) Dacă în folosirea bunului închiriat au apărut piedici din vina locatarului, aceasta
nu va fi exonerat de plata chiriei.

. 1. Regula generală cu privire la plata chiriei spitulată de lege este efectuare plăŃii
integrale la expirarea termenului contractului. Această regulă se aplică numai în cazul cînd
părŃile nu al convenit altfel.
2.Prin acordul părŃilor plata chieiei poate fi stabilită pentru anumite perioade de timp. Şi în
acest caz se aplică regula generală cu privire la momentul efectuării părŃii – la expirarea
termenului respectiv.
3.Deoarece legea nu stipulează careva restricŃii, părŃile pot conveni ca plata chiriei să fie
efectuată anticipat, la întocmirea contractului pentru toată durata acestuia sau pentru
anumite perioade sau în alt mod.
4.ObligaŃia locatarului cu privire la plata chiriei este lomitată numai de cuantumul acestei
plăŃi. Cheltuielile suplimentare care pot avea loc pe parcursul folosieii bunului, de pildă,
pentru achitarea impozitului şi altele, le poartă locatorul. Aceste cheltuieli pot fi puse pe
seama locatarului numai în cazul cînd părŃile au convenit astfel. Pentru a evita careva
devirgenŃe o astfel de clauză trebuie stipulată direct în contract.
5. Dacă folosinŃa bunului a fost limitată din cauza unor circumstanŃe care au
survenir din vina locatarului, acesta nu este exonerat de plata chiriei. Prin urmare, această
plată trebuie să fie achitată pentru toată durata contractului indiferent de faptul cît au existat
piedicile survenite din vina locatarului.

Articolul 887. Temeiurile şi condiŃiile de modificare a chiriei

(1) Cuantumul chiriei poate fi modificat prin acordul părŃilor. Locatorul poate cere
modificarea chiriei numai o dată în an şi numai în cazul în care condiŃiile economice
fac ca neajustarea să fie inechitabilă.

1066
(2) Locatarul are dreptul să ceară reducerea chiriei în cazul în care condiŃiile, stipulate
în contract, de folosire a bunului sau starea lui s-au înrăutăŃit considerabil în
virtutea unor circumstanŃe independente de voinŃa locatarului.

. 1. Modificarea cuantului chiriei poate avea loc numai cu respectarea regulii generale –
prin acordul prŃilor.
2.Din iniŃiativa locatorului modificarea chireiei poate avea loc numai dacă există condiŃii
legale, şi anume, numai des decît o dată pe an şi numai în cazul în care condiŃiile
economice fac ca neajustarea să fie inechitabilă. Din condiŃiile legii rezultă, că din
iniŃiativa locatarului poate avea loc doar majorarea cuantului chiriei, deaorece locatorul nu
poate acŃiona în defavoarea sa.
3.Reducerea chiriei popate avea loc din iniŃiativa locatarului, dar pentru a realiza acest
drept sunt necesare existenŃa prevederilor legale: a) condiŃiile, stipulare în contract, de
folosire a bunului sau starea obiectului locaŃiunii s-au înrăutăŃit consideral; b) această
înrăutăŃirea considerabilă a survenit în virtutea unor circumstanŃşe independente de voinŃa
locatarului. Prin urmare, dacă o asemenea înrăutăŃire a survenit din vina acestuia el nu este
în drept să ceară reducerea cuantumului chiriei. ÎnrăutăŃirea esenŃială poate avea loc, de
pildă, din cauza uzurii sau amortizaŃiei depline a bunului închiriat,din cauza unui accident
sau în urma altor circumstanŃe care nu depind de locatar.
4. ÎnrăutăŃirile sunt cosiderabile dacă înpiedică folosirea bunului după destinaŃie,
dacă eficienŃa, volumul folosirii bunului s-au redus esenŃial. ÎnrăutăŃirea nesemnificativă
nu poate influienŃa asupra cuantumului chiriei.

Articolul 888. ObligaŃiile locatarului

Locatarul este obligat:

a) să folosească bunul la destinaŃie şi în confromitate cu prevederile contractului;
b) să păstreze şi să asigure integritatea bunului;
c) să acopere cheltuielile curente de folosite şi întreŃinere în stare normală a bunului;
d) să efectueze reparaŃia curentă a bunului.

1. Acest articol conŃine cele mai importante obligaŃii ale locatarului, care sunt
respectiv grupate şi care în mare măsură depind de obiectul locaŃiunii.
2. Fiecare bun are o destinaŃie individuală (specială) care corespunde însuşi naturii
acestui bun. Scopul suprem al locaŃiunii este folosirea bunului după această destinaŃie şi
satisfacerea intereselor personale ale locatarului.
3. Locatarul este obligat să utilizeze obiectul locaŃiunii în strictă conformitate cu
destinaŃia acestuia. Un camion nu poate fi utilizat pentru transportarea călătorilor, iar o
încăpere nelocuită – pentru locuinŃă. Dacă limitele, parametrele, volumul folosirii bunului
închiriat sunt stipulate în contract locatarul este obligat să respecte şi aceste prevederi.
4. Deoarece bunul închiriat se află în folosinŃa sau folosinŃa şi posesiunea locatarului,
acesta este obligat să se comporte cu acest bun ca şi cum acesta iar aparŃinea lui personal.
Adică comportarea locatarului trebuie să fie, în principiu, analogică comportării
proprietarului. Bai mai mult ca atît, folosinŃa şi posesiunea bunului nu trebuie să violeze sau
să influenŃeze negativ în alt mod asupra integrităŃii corporale a bunului închiriat. Din aceste
considerente locatarul în virtutea legii este obligat să păstreze şi să asigure integritatea
bunului. Dacă în chirie, să admitem, este transmis un instrument muzical, apoi acesta

1067
urmează să fie păstrat într-o încăpere cu temperatură şi umiditate respectivă, iar dacă obiectul
contractului este un autoturism, apoi trebuie să fie păstrat într-un garaj, sau în altă încăpere
respectivă, sau la o parcare autorizată. ObligaŃiile de păstrare se manifestă şi prin faptul că
nimeni, în afară de locatar, nu trebuie să aibă acces liber la bunul închiriat.
5. Locatarul este obligat să acopere cheltuielile curente de folosire şi întreŃinere în
stare normală a bunului. Onorarea acestei obligaŃii are o importanŃă semnificativă în primul
rînd pentru însuşi locatar, deoarece obiectul chiriei va putea fi folosit după destinaŃie doar
dacă el permanent va fi în stare cuvenită. Dacă în chirie se află, bunăoară, un automobil apoi
cheltuielile curente se referă la alimentarea lui cu combustibil, ulei, efectuarea reviziei
tehnice ş.a. În altele cazuri cheltuielile curente de folosire şi întreŃinere în stare normală
presupun efectuarea curăŃeniei bunului închiriat, achitarea serviciilor comunale ş.a.
6. Ca şi legislaŃia veche, noul Cod civil stipulează obligaŃia locatarului de a efectua
reparaŃia curentă a bunului închiriat. Scopul acestei reparaŃii este menŃinerea obiectului în
stare cuvenită. ReparaŃia curentă presupune cheltuieli de ordin operativ şi sunt
nesemnificative. Dacă obiectul locaŃiunii este o încăpere nelocuibilă, apoi reparaŃia curentă
include lucrări de vopsire, de schimbare a sticlelor în ferestre, a întrerupătoarelor de lumină
ş.a.

Articolul 889. ObligaŃia locatarului în raport cu alŃi locatari

(1) Locatarul are obligaŃia de a acŃiona într-o manieră care să nu împiedice folosirea
normală a bunului de către alŃi locatari. Locatarul etae Ńinut faŃă de locator şi de
ceilalŃi locatari să repare prejudiciul care poate rezulta din neexecutarea acestei
obligaŃii fia că a fost produs de el, fie de persoane cărora le-a permis folosirea
bunului sau accesul la el.
(2) Locatorul poate rezilia contractul de locaŃiune în cazul neexecutării obligaŃiei
prevăzute la alin (1).

1. Dacă la bunului închiriat au acces legal mai mulŃi locatari, apoi fiecare în parte este
obligat de a acŃiona în aşa mod, încît să nu împiedice folosirea normală a bunului de către
alŃi locatari. Din această regulă rezultă, că toŃi locatarii au aceleaşi drepturi şi obligaŃii unul
faŃă de altul.
2. Cauzarea de către un locatar a unui prejudiciu care rezultă din neexecutarea acestei
obligaŃii faŃă de însuşi locator sau de un alt locatar are ca efect obligaŃia de a acoperi
prejudiciul cauzat.
3. Locatorul, care a împiedicat folosirea normală a bunului de către alŃi locatari şi le-a
cauzat un prejudiciu poartă răspundere nu numai în cazul cînd această împiedicare are loc din
vina locatarului, dar şi în cazurile cînd acest lucru are loc din culpa altor persoane cărora
acest locatar le-a permis folosirea bunului sau accesul la el. Prin urmare, locatarul poartă
răspundere pentru prejudiciul cauzat atît pentru acŃiunile sale, cît şi a terŃelor persoane.
4. Nerespectarea de către un locatar a obligaŃiei de a nu împiedica folosirea normală a
bunului de către alŃi locatari are şi un alt efect negativ – dreptul locatorului de a cere
rezilierea contractului de locaŃiune.

Articolul 890. Dreptul locatarului în cazul deranjării folosinŃei sale de

către alt locatar

1068
(1) Locatarul a cărui folosinŃă este deranjată de către un alt locatar sau de persoanele
cărora acesta le-a permis folosinŃa bunului sau accesul la el poate obŃine, în
dependenŃă de circumstanŃe, o reducere a chiriei sau rezilierea contractului dacă
inştiinŃează locatorul comun despre încîlcarile ce îi afectează folosinŃa şi dacă
acestea persistă.
(2) Pe lîngă cele prevăzute de alin. (1), locatarul poate cere locatorului comun
repararea prejudiciului, cu excepŃia cazului cînd ultimul demonstrează că a
acŃionat cu prudenŃă şi diligenŃă.
(3) Locatorul se poate întoarce împotriva locatarului vinovat de prejudiciu.

1. Deranjarea folosirii bunului de către unul din locatari sau de un terŃ are careva
consecinŃe atît pentru locatarul a cărui folosinŃă a fost deranjată, cît şi pentru locator.
2. În virtutea legii locatarul a cărui folosinŃă este deranjată de un alt locatar sau de
persoanele cărora acesta le-a permis folosinŃa bunului sau accesul la el este în drept, în
dependenŃă de circumstanŃe:
a) să ceară reducerea chiriei sau;
b) rezilierea contractului.
3. Acest drept poate fi realizat doar dacă există toate prevederile legale, şi anume:
a) folosinŃa este deranjată de un alt locatar sau de persoanele cărora acesta le-a permis
folosinŃa bunului sau accesul la el;
b) locatorul comun este înştiinŃat despre această deranjare;
c) afectarea folosinŃei persistă.
4. Pe lîngă acest drept locatarul a cărui folosinŃă este deranjată mai poate cere
locatorului comun repararea prejudiciului cauzat de deranjare. Dreptul de reparaŃie a
prejudiciului cauzat nu poate fi realizat în cazul cînd locatorul comun va demonstrat că a
acŃionat cu prudenŃă şi diligenŃă.
5. Prezentul articol conŃine şi o normă care protejează interesele patrimoniale ale
locatorului. Deoarece însuşi deranjarea folosinŃei bunului închiriat are loc din culpa unuia
din locatari sau din persoanele cărora acesta le-a permis folosinŃa bunului sau accesul la el,
locatorul dispune de dreptul de regres faŃă de acest locatar vinovat, care trebuie să acopere
prejudiciul suportat de locator. Prin urmare, această regulă se aplică numai în cazul cînd
locatorul a suportat un prejudiciul prin satisfacerea cerinŃei locatarului a cărui folosinŃă a
fost deranjată.
6. Realizarea acestui drept al locatorului poate avea loc pe cale amiabilă, iar în caz de
litigiu – în baza deciziei instanŃei.

Articolul 891. Dreptul locatarului de a verifica bunul închiriat şi de a

efectua lucrări asupra lui

Locatorul are dreputl să verifice bunul închiriat, să efectueze lucrări asupra lui, în
cazul imobilului, să-l prezinte eventualilor cumpărători sau locatari, fiind obligat să-şi
exercite drepturi în mod rezonabil.

1. Legea stipulează un şir de drepturi ale locatorului care au valoare juridică pe

toată durata locaŃiunii. Aceste drepturi rezultă din faptul că locatarul este proprietarul
bunului închiriat şi el poate să dispună de acest bun după propria sa voinŃă. Prin urmare,

1069
 locatorul poate înstrăina acest bun în baza unui contract de vînzare-cumpărare, poate
încheia un nou contract de locaŃiune cu o altă persoană, poate repara bunul închiriat sau
efectua alte lucrări.
2. Drepturile locatarului stipulate în acest articol por fi grupate în felul următor:
a) de a verifica bunul închiriat, şi anume: de a verifica starea reală a acestui obiect;
b) de a efectua lucrări asupra bunului închiriat (de renovare, de reparaŃie, de profilactică
ş.a.);
c) iar dacă obiectul locaŃiunii este un imobil locatorul este de asemenea în drept de a
prezenta obiectul închiriat eventualelor cumpărători sau locatari.
3. Pentru a exercita aceste drepturi locatorul este obligat să respecte şi interesele
locatarului, adică să-şi realizeze drepturile sale în mod rezonabil. Se presupune că
locatarul trebuie să fie în prealabil înştiinŃat despre eventualele verificări, vizitări şi lucrări.
Aceste acŃiuni trebuie să fie efectuate în perioadele de timp şi în modul convenabil pentru
locatar şi cu condiŃia că ele nu vor crea careva incomodităŃi pentru locatar în ce priveşte
folosinŃa bunului închiriat.

Articolul 892. Repararea prejudiciului suferit de locator

(1) Locatarul este Ńinut să repare prejudiciul suferit de locator prin pierderile
survenite la bunul închiriat dacă nu va demonstra că pierderile nu se datorează
vinovăŃiei sale sau a persoanelor cărora le-a permis folosinŃa bunului sau accesul la
el.
(2) În cazul în care bunul închiriat este un imobil, locatarul nu răspunde de prejudiciul
cauzat prin incendiu dacă nu se va demonstra că el se datorează faptei locatarului
sau a persoanelor cărora acesta le-a permis folosinŃa sau accesul la imobil.

1. Această normă stipulează o regulă generală prin care locatarul este Ńinut să repare
prejudiciul suferit de locator prin pierderile survenite la bunul închiriat. Legea stabileşte
prezumŃia vinovăŃiei locatarului în cauzarea prejudiciului. Prin urmare, după cum este
stipulat în lege el va vi obligat să acopere prejudiciul cauzat dacă personal nu va
demonstra că pierderile nu se datorează vinovăŃiei sale sau a persoanelor cărora le-a
permis folosinŃa bunului sau accesul la el.
2. Pierderile bunului închiriat presupun survenirea unor consecinŃe negative de ordin
material, care se manifestă prin vătămarea, deteriorarea, pierderea unor părŃi componente a
bunului închiriat ş.a.
3. Pentru a-l obliga pe locatar să acopere prejudiciul cauzat este necesar ca cauzele,
care au adus la un aşa efect negativ să fie de ordin subiectiv, adică, să depindă în oarecare
măsură de acŃiunile sau inacŃiunile locatarului sau a terŃelor persoane cărora el le-a permis
folosinŃa bunului sau accesul la el. Pierderile de ordin obiectiv, care nici într-un caz nu
depind de voinŃa locatarului, nu pot avea ca efect răspunderea acestuia.
4. Dacă obiectul locaŃiunii este un imobil locatarul nu poartă răspundere pentru
prejudiciul cauzat prin incendiu, dar numai cu condiŃia că persoanele cointeresate nu vor
demonstra că incidentul se datorează faptei locatarului sau a persoanelor cărora acesta le-a
permis folosinŃa sau accesul la imobil. Prin urmare, locatarul este considerat nevinovat
pînă nu se va dovedi contrariul, adică în acest caz se aplică regula prezumŃiei nevinovăŃiei
locatarului.

1070
 Articolul 893. Răspunderea pentru uzura bunului închiriat

Locatarul nu poartă răspundere pentru uzura obişnuită a bunului închiriat dacă

acesta a fost utilizat la destinaŃie în conformitate cu prevederile contractului.

1. Locatorul, după cum s-a menŃionat, este proprietarul bunului închiriat şi în virtutea
acestui statut el poartă riscul folosirii obişnuite ale bunului închiriat. Din aceste
considerente locatarul în baza legii este eliberat de răspundere pentru uzura obişnuită a
bunului închiriat.
2. Pentru ca locatarul să fie eliberat de această răspundere el trebuie să respecte o obligaŃie
principală pe toată durata locaŃiunii şi anume, bunul închiriat trebuie să fie utilizat de el în
stricta conformitate cu destinaŃia sa şi în conformitate cu prevederile contractului. Mai
detaliat vezi comentariu la art. 888 al prezentului cod.

Articolul 894. SublocaŃiunea sau cesiunea locaŃiunii

(1) Locatarul este în drept să dea bunul închiriat în sublocaŃiune sau să cesioneze
locaŃiune numai cu consimŃămîntul locatorului. Pentru aceasta, el este obligat să-l
informeze pe locator despre intenŃia sa şi să indice numele sau denumirea, adresa
persoanei căreia intenŃionează să-i subînchirieze sau să-i cedeze locaŃiunea.
(2) Locatorul nu poate să nu dea consimŃămîntul la subînchiriere sau la cesiunea
locaŃiunii dacă, după încheierea contractului de locaŃiune, se naşte interes legitim
pentru locatar de a da bunul, integral sau parŃial, unui terŃ. Această prevedere nu se
aplică dacă persoana terŃului constituie un impediment, spaŃiul ănchiriat devenind
astfel supraîncărcat sau dacă, din alte motive temeinice, nu i se poate impune
loctorului să permită subînchirierea sau cesiunea locaŃiunii.
(3) Dacă nu consimte la sublocaŃiune sau la cesiunea locaŃiunii, locatorul este obligat să
comunice, în termne de 15 zile, locatarului motevele; de astfel, se consideră că a
consimŃit.
(4) Locatorul care consimte la sublocaŃiunea sau la cesiunea locaŃiunii nu poate cere
decît compensarea cheltuielilor rezonabile care pot rezulta din sublocaŃiune sau
cesiune.
(5) În cazul sublocaŃiunii, locatarul îşi păstrează răspunderea faŃă de locator.
(6) Termenul contractului de sublocaŃiune nu poate depăşi termenul contractului de
locaŃiune.
(7) Cesiunea locaŃiunii eliberează locatarul anterior de obligaŃii. În cazul închirierii
unui alt bun decît imobilul de locuit, părŃile pot stabili altfel.

1. Un avantaj esenŃial al locatarului este dreptul lui legal de a transmite bunul închiriat în
sublocaŃiune sau să cesioneze locaŃiunea.
2. Pentru realizarea acestul drept locatarul este obligat să respecte prevederile legale, şi
anume, să-l informeze pe locator despre intenŃia sa şi să indice numele sau denumirea,
adresa persoanei căreia intenŃionează să-i subînchirieze bunul sau să-i deceze locaŃiunea.
Din esenŃa legii rezultă, că valabilitatea subchiriei şi cesiunii locaŃiunii depind de
respectarea acestei obligaŃiuni.
3. Protejarea intereselor locatarului se manifestă şi prin faptul că prevederile legale îl impun
pe locator de a da consimŃământul la sublocaŃiune sau la cedarea locaŃiunii dacă există

1071
 circumstanŃe favorabile pentru locatar de ordin obiectiv, şi anume, interesul legitim pentru
locatar de a da bunul, integral sau parŃial unui terŃ. Interesul legitim se manifestă prin
dobînda, profitul, posibilităŃile sau imposibilitărŃile de folosinŃă al bunului, alt rezultat
pozitiv pe care îl dobîndeşte locatarul în contractul respectiv.
4. Interesul legitim de a ada bunul în subchrie sau cesienea locaŃiunii nu poate fi realizat
dacă există prevederile legale şi anume, persoana terŃului constituie un piediment, spaŃiul
închiriat devenind astfel supraîncărcat sau dacă, din alte motine temeinice, nu i se poate
impune locatorului să permită subînchirierea sau cesiunea locaŃiunii.
5. Legea stipulează de asememnea şi un drept al locatorului - dreptul de nu a da
consimŃămîntul la sublocaŃiune sau cesiunea locaŃiunii, dar numai cu condiŃia că locatul
îşi onorează obligaŃiile sale legale de al informa pe locatar despre poziŃia sa negativă. Ba
mai mult ca atît, comunicarea de refuz la sublocaŃiune sau cesiunea locaŃiunii trebuie să
urmeze în termen de 15 zile din momentul cînd lui i s-a cerut consimŃămîntul şi dacă
locatorul invocă motivele sale de refuz, care trebuie să fie întemeiate.
6. Nerespectarea acestei prevederi legale de manifestare a consimŃămîntului din partera
locatorului la sublocaŃiune sau cesiunea locaŃiunii are un efect favorabil pentru locatar -
se consideră că el a primit consimŃămîntul locatorului. Prin urmare, consimŃămîntul poate
avea loc şi în formă tăcită.
7. ConsimŃirea sublocaŃiounii sau cesiunii locaŃiunii are careva avantaje şi pentru locator,
dar aceste avantaje sunt limitate prin lege doar de posibilitatea compensării cheltuielilor
rezonabile care pot rezulta din sublocaŃiune sau cesiune. Prin urmare, dacă locatorul cere
aceste compensări el trebuie să prezinte probele respective că lea suportat.
8. Normele cu privire la sublocaŃiune nu admit posibilitatea schimbării subiecŃilor
contractului de locaŃiune. Locatatul în cazul sublocaŃiunii rămîne responsabil faŃă de
locator. Prin urmare, locatarul are relaŃii contractuale cu două persoane – cu locatorul în
contractul de locaŃiue şi cu sublocatorul în contractul de sublocaŃiune. În ultimul caz
locatarul activează faŃă de sublocatar ca însuşi locatorul. Pentru nerespectarea obligaŃiilor
contractuale în contract de sublocaŃiune faŃă de locatar răspunde sublocatarul, iar locatarul,
la rîndul său, răspunde în faŃa locatarului şi pentru acŃiune sale şi pentru acŃiunile
sublocatarului. Dar locatarul are dreptul de regres faŃă de sublocatar în mărimea
răspunderii suportate de el faŃă de locator.
9. O normă de ordin general în contractul de sublocaŃiune în constituie faptul că termenul
contractului de sublocaŃiune nu pate depăşi termenul contractului de locaŃiune. Prin
urmare drepturile sublocatarului asupra folosinŃei bunului închiriat sunt limitate doar de
durata contractului de locaŃiune, deoarece această regulă este stabilită de lege.
10. În cazul cesiunii locaŃiunii are loc schimbarea subiecŃilor locaŃiunii, deoarece în această
situaŃie dreptuirle şi obligaŃiile contractuale ale locatarului pe deplin trec la un alt locatar.
Din aceste considerente legea stipulează că, cesiunea locaŃiunii eliberează locatarul
anterior de obligaŃii faŃă de locator. Această regulă are un efect imperativ numai pentru
contract de lcoaŃiune a unui imobil de locuit.
11. Dacă obiectul locaŃiunii este un alt bun decît un imobil de locuit părŃile sunt în drept de a
se abate de la regula generală în ce priveşte eliberarea locatarului anterior de obligaŃiile
sale faŃă de locator. Prin urmare, în cazul cesiunii locaŃiunii, locatarul anterior, în bază
acordului cu locatorul îşi poate păstra răspunderea contractuală faŃă de locator.

Articolul 895. Repararea prejudiciului de către sublocatar

1072
(1) În cazul în care locatorul cere locatarului reparaŃia prejudiciului, sublocatarul este
Ńinut faŃă de locator numai pînă la concurenŃa chiriei pentru sublocaŃiune datorate
locatarului. Sublocatarul nu poate opune plăŃile făcute cu anticipaŃie.
(2) Plata făcută de sublocatar, fie în temeiul unei prevederi a contractului de
sublocaŃiune comunicate locatorului, fie în conformitate cu uzanŃele locale, nu este
considerată făcută cu anticipaŃie.

1. După cum s-a menŃionat sublocatarul nu are raporturi contractuale cu locatorul, deoarece
ultimul se află în raporturi contractuale cu locatarul care şi poartă răspundere în contractul
de locaŃiune. Regula stipulată în acest articol prevede o excepŃie, cînd de rînd cu
locatarul răspunderea o poartă şi sublocatarul, dar răspunderea acestuia este limitată doar
pînă la concurenŃa chiriei pentru sublocaŃiunei datorate locatarului şi numai în cazul
cauzării unui prejudiciu.
2. Dacă sublocatarul a efectuat careva plăŃi anticipate, apoi în relaŃiile de reparaŃie a
prejudiciului faŃă de locator sublocatarul nu poate opune plăŃile făcute cu anticipaŃie.
3. Legea, de asemenea stabileşte că nu este considerată efectuată cu anticipaŃie plata făcută
de sublocatar fie în temeiul unei prevederi a contractului de sublocaŃiune comunicate
locatorului, fie în conformitate cu uzanŃele locale.

Articolul 896. Efectele neexecutării obligaŃiilor de către sublocatar

În cazul în care neexecutarea unei obligaŃii de către sublocatar cauzează un

prejudiciu esenŃial locatoraului sau altor locatari, locatorul poate cere rezilierea
contractului de sublocaŃiune.

1. Această normă stipulează un drept legal a locatorului de a cere rezilierea contractului de

locaŃiune indiferent de faptul că el nu este parte al acestui contract. Ca persoane
responsabile în acest caz vor fi atrase atît locatarul, cît şi sublocatarul, acŃiunile căruia
servesc ca temei iniŃierea rezilierii contractului de sublocaŃiune înainte de termen.
2. Pentru ca o asemenea cerere a locatorului să fie satisfăcută legea stabileşte unele condiŃii
care Ńin de culpa sublocatarului şi care se manifestă prin următoarele:
a) neexecutarea unei obligaŃii contractuale de către sublocatar;
b) cauzarea prin această neexecutare a unui prejudiciu esenŃial însuşi locatorului sau
altor locatari.
3. Prejudiciul poate fi considerat esenŃial dacă neexecutarea obligaŃiei are ca efect
deteriorarea, defectarea sau în alt mod afectarea folosinŃei bunului închiriat după
destinaŃie sau în conformitate cu prevederile contractuale.

Articolul 897. Efectele neexecutării obligaŃiilor de către locator

În cazul în care locatorul nu-şi execută obligaŃiile, sublocatarul poate exercita

drepturile locatarului pentru a-l obliga să-şi execute obligaŃiile.

1. Nefiind parte contractuală a locaŃiunii sublocatarul are un drept faŃă de locator – dreptul
de a cere de la ultimul executarea obligaŃiilor contractuale. Acest drept este stipulat în
articolul dat şi, prin urmare este un drept legal.

1073
2. Acest drept rezultă din faptul, că contractul de sublocaŃiune a fost încheiat cu
consimŃămîntul locatorului şi ultimul este la curent că la bunul închiriat are acces şi
sublocatarul.
3. Din conŃinutul legii rezultă că sublocatarul este în drept să ceară de la locatore executarea
obligaŃiilor contractuale dacă există următoarele condiŃii:
a) locatorul nu-şi onorează obligaŃiile sale contractuale;
b) dacă însăşi locatarul nu cere de la locator executarea acestor obligaŃii;
c) dacă sunt afectate interesele contractuale ale sublocatarului.
4. Dacă există aceste condiŃii sublocatarul este în drept de a-l înlocui pe însăşi locatar în
dreptul de a cere de la locator onorarea obligaŃiilor contractuale. În asemenea caz
executarea poate pe cale amiabilă sau silită – în baza deciziei instanŃei.

Articolul 898. ObligaŃia efectuării reparaŃiei capitale

(1) Locatorul este obligat să efectueze reparaŃia capitală abunului închiriat dacă legea
sau contractul nu prevede altfel.
(2) ReparaŃia capitală se efectuează în termenul stabilit în contract sau cînd reiese
dintr-o necesitate strigentă.
(3) Nerespectarea de către ocator a obligaŃiei prevăzute la alin. (1) şi (2) acordă
locatarului dreptul să efectueze reparaŃia capitală şi să treacă cheltuielile de
reparaŃie capitală în contul chiriei.

1. Legea stabileşte o normă dispozitivă cu privire la efectuarea reparaŃiei capitale. Această

reparaŃie Ńine de obligaŃia locatorului, dar cu condiŃia că legea sau contractul nu prevede
altfel.
2. Capitală se consideră reparaŃia, care este legată de cheltuieli materiale considerabile şi în
cadrul căreia se efectuează schimbul sau restabilirea detaliilor sau părŃilor componente de
bază, a construcŃiilor şi altor elemente ale obiectului închiriat.
3. Termenul efectuării reparaŃiilor capitale se stabileşte, de regulă, în contract Ńinîndu-se
cont de nivelul de amortizare, de uzură, starea bunului închiriat ş.a. Se pot lua în
consideraŃie şi normativele respective de efectuare a reparaŃiei capitale pentru construcŃii.
4. ReparaŃia capitală poate fi efectuată şi în cazul unei necesităŃi stringente. Aceste necesităŃi
pot avea loc în cazul unor circumstanŃe excepŃionale, extraordinare, de ordin obiectiv,
care pot surveni nu din culpa părŃilor. NecesităŃile stringente pot avea loc în cazul unui
incendiu, unei avarii, unei deteriorări sau altele.
5. Nerespectarea de către locator a obligaŃiei de efectuare a reparaŃiei capitale are ca efect
naşterea unui drept al locatarului – dreptul de a efectua personal această reparaŃie, dar cu
condiŃia că cheltuielile suportate vor fi puse pe contul locatorului. Prin urmare, dacă
locatarul a efectuat o reparaŃie capitală, apoi el trebuie să prezinte documentele respective
care vor confirma cheltuielile efectuate şi cerinŃele faŃă de locator.

Articolul 899. ObligaŃia de informare a locatorului despre vicii

Locatarul care cunoaşte un viciu sau o deteriorare substanŃială a bunului închiriat

este Ńinut să-l informeze pe locator într-un termen rezonabil, sub sancŃiunea reparării
prejudiciului.

1074
1. Legea admite posibilitatea închirierii unui bun cu vicii sau în stare deteriorată care sunt
cunoscute de locatar.
2. În asemenea situaŃii locatarul este obligat de a-l informa pe locator despre starea vicioasă
sau deteriorarea substanŃială a bunului închiriat. ObligaŃia informaŃională trebuie să fie
efectuată într-un termen rezonabil, cu scopul ca părŃile contractuale să convină la
termenul şi modalităŃile de înlăturare a viciilor sau deteriorărilor substanŃiale sau să
convină altfel asupra acestor dificultăŃi.
3. Nerespectarea de către locatar a acestei obligaŃii are un efect negativ, şi anume, el poartă
răspundere pentru prejudiciul cauzat locatorului.

Articolul 900. Efectele schimbării proprietarului bunului închiriat

Dacă bunul închiriat, după ce a fost predat locatarului, este înstrăinat de locator
unui terŃ,acesta din urmă se subrogă locatorului în drepturile şi obligaŃiile decurgînd
din locaŃiune.

1. Locatorul ca proprietar al bunului închiriat este în drept de a dispune de acest bun dup
buna sa voinŃă, inclusiv şi de a-l înstrăina.
2. Dacă înstrăinarea bunului închiriat a avut loc după încheierea contractului de locaŃiune,
atunci contractul îşi păstrează valoarea sa.
3. În această situaŃie terŃul care a devenit proprietarul bunului închiriat se subrogă
locatorului în drepturile şi obligaŃiile care decurg din locaŃiune. Prin urmare, în acest caz
are loc schimbarea unui subiect al locaŃiunii.

Articolul 901. Efectele exproprierii bunului închiriat

(1) Exproprierea totală a bunului închiriat stinge locaŃiunea de la data la care

expropriatorul are dreptul să ia bunul în posesiune.
(2) În cazul în care exproprierea bunului este parŃială, locatarul poate, după
împrejurări, obŃine reducerea chiriei sau rezilierea locaŃiunii.

1. Exproprierea patrimoniului public sau privat, inclusiv şi cel închiriat poate avea loc în
baza Legii 488/2000 prin decizia Organului competent în dependenŃă de interesele
naŃionale sau locale. Legea stipulează 2 tipuri de expropriere: totală sau parŃială.
2. Exproprierea totală a bunului efectuat are ca efect stingerea locaŃiunii de la data la care
expropriatorul are dreptul să i-a bunului în posesiune. Această situaŃie se poate explica
prin faptul, că exproprierea are loc pentru cauza de utilitate publică. Prin urmare, bunul
expropriat se utilizează în scopuri publice.
3. Exproprierea parŃială are ca efect reducerea chiriei sau rezilierea locaŃiunii. Alegerea
uneia din aceste posibilităŃi este prerogativa locatarului, care în dependenŃă de
circumstanŃele reale poate cere reducerea chiriei sau rezilierea contractului.
4. În cazul reducerii chiriei cuantumul acesteia este în dependenŃă de volumul micşorării
folosirii bunului închiriat, de impedimentele care s-au creat şi de alte circumstanŃe.

1075
 Articolul 902. Decesul locatarului sau al locatorului

LocaŃiunea nu încetează prin decesul locatarului, nici prin cel al locatorului dacă în
contrac nu este prevăzut altfel sau dacă, în funcŃie de circumstanŃe, contractul nu mai
poate fi menŃinut.

1. Legea stabileşte o regulă dispozitivă prin care locaŃiunea nu încetează în catul

decesului locaturului sau a locatarului. Sunt stipulate doar două cazuri, cînd decesul
unei din părŃi are ca efect încetarea raporturilor contractuale şi anume, dacă în
contract nu este prevăzut altfel sau dacă, în fucnŃie de circumstanŃe, contractul nu
ami poate fi menŃiunit.
2. Ca circumstanŃă care poate servi ca temei de încetare a locaŃiunii poate fi, bunăoară
încherierea unui imobil de un pictor cu renume, care utilizează acest bun ca atelier de
pictură. După decesul acestuia membrii familiei sale nefiind pictori nu pot folosi
acest după destinaŃie şi, prin urmare, contractul nu mai poate fi menŃinut.

Articolul 903. Încetarea locaŃiunii

LocaŃiunea încetează:
a) la expirarea termenului contractului;
b) în cazul pierderii bunului închiriat;
c) în late cazuri prevăzute de lege sau de contract.

1. Legea stipulează două temeiuri tradiŃionale de încetare a locaŃiunii:

a) la expirarea termenului contractului;
b) în cazul pieirii bunului închiriat.
2. Expirarea termenului contractului poate servi ca temei de încetare a locaŃiunii dacă părŃile
au convenit astfel şi bunul închiriat a fost restituit locatorului. În cetarea locaŃiunii din
acest temei poate avea loc şi în cazul, cînd nici una din părŃi nu a declarat cu un preaviz
părŃii opuse despre intenŃiile sale de a continua raporturile contractuale şi dacă prin tăcere
prelungirea folosirii bunului după expirarea termenului nu a avut loc.
3. Pieirea bunului închiriat este un temei ondescutabil de încetare a locaŃiunii, deoarece în
acest caz dispare un element principal al contractului – însuşi obiectul locaŃiunii. Prin
urmare, dispare şi interesul părŃilor.
4. Prin acordul părŃilor, în dependenŃă de obiectul contractului, scopul părŃilor şi alte
circumstanŃe, în contract pot fi stipulate şi alte temeiuri de încetare a locaŃiunii. Acest
lucur poate avea loc şi în alte cazeri prevăzute de lege.

Articolul 904. Prelungirea contractului de locaŃiune

(1) Dacă raporturile contractuale continuă în mod tăcit după expirarea contractului de
locaŃiune, aceasta se consideră prelungir pe un termen nedeternimat.
(2) La expirarea contractului de locaŃiune, locatarul are dreptul prioritar la încheierea
contractului pe un nou termen dacă:
a) şi-a onorat anterior obligaŃiile contractuale;
b) bunul se dă în locaŃiune pe un nou termen;
c) este de acord cu noile condiŃii contractuale stabilite de locator.

1076
(3) GaranŃia constituită de un terŃ pentru executarea obligaŃiilro de către locatar nu se
extinde asupra locaŃiunii reînniote.

1. O particularitate a locaŃiunii o constituie posibilitatea continuării în mod tăcit a folosirii

bunului închiriat, fapt care are ca efect prelungirea raporturilor contractuale pe un termen
nedeternimat.
2. Pentru ca raporturile contractuale să fie considerate prelungite pe un termenu determinat
este necesar că pînă la expirarea termenului contractului părŃile să nu întreprinde careva
acŃiuni de încetare a raporturilor contractuale şi restituirea locatorului bunului închirita.
Prin urmare, în mod tăcit prin inacŃiunile proprii îşi manifestă disponibilitatea de a
continua aceste raproturi.
3. În locaŃoune raproturile contzractuale au de regulă un caracter stabil, uneori de lungă
durată, mai ales cînd obiectul contractului este un imobil. Ba mai mult ca atît, deseori
după expirarea termenului contractului are loc reînnoirea raporturilor contractuale, dat
fiind faptul că există temeiuri legale. Astfel, alin.2 al art.904 stipulează un drept prioritar
al locatarului de a încheia contractul pe un nou termen. Din esenŃa legii rezultă că
termenului noului contract va fi echivalent cu termenul contractului expirat.
4. Pentru realizarea acestui drept sunt necesare existenŃa a trei condiŃii expres prevăzute de
lege, şi anume:
a) şi-a onorat anterior obligaŃiile contractuale;
b) bunul se dă în locaŃiune pe un nou termen;
c) este de acot cu noile condiŃii contractle stabilite de locator.
5. Se consideră că locatarul şia- onorat anterior obligaŃiile anterioare dacă el a respectat
prevederile art. 888. Încălcările care por servi ca bază pentru a nu aplica dreptul prioritar
al locatarului la închirierea contractului pe un nou termen pot fi considerate temeiurile de
reziliere a locaŃiunii din iniŃiativa locatorlui stipulate în art. 906.
6. Dreptul prioritar al locatarului de încheiere a contractului pe un nou termen poate fi
realizat dacă locatorul va acorda şi pe viitor, minimum pe un nou termen, obicetul
închiriat în locaŃiune.
7. La încheierea contractului pe un nou termen locatorul poate stabili careva noi condiŃii
contractuale, care urmează să fie acceptate de locatar. Aceste noi condiŃii se pot referi la
cuantumul chiriei, la obligaŃia locatarului de a efectua reparaŃie capitală pe cont propriu
sau al locatorului şi altele.
8. Din esenŃa legii rezultă că locatarul care are intenŃia de a închiria obiectul respectiv şi pe
viitor este cunoscut cu noile condiŃii contractuale stabilite de locator şi este Ńinut de a-l
informeze pe acesta despre acceptul său. Acest accept urmează a fi expediat locatorului
într-un termen rezonabil necesar pentru a încheia contractul.
9. Dreptul prioritar al locatorului de a încheia contractul pe un nou termen poate fi realizat
repetat, pe toată durapa de timp cît vor exista prevederiel stipulate în acest articol.
10. Dacă în contractul anterior un terŃ a constituit o garanŃie pentru executarea obligaŃiilor de
către locatar, apoi această garanŃie nu se extinte asupra locaŃiunii reînnoite, şi prin urmare
terŃul poate institui o nouă garanŃie pentru executarea obligaŃiilor de către locatar cu
condiŃia că există consimŃămîntul lui.

Articolul 905. Rezilierea contractului de locaŃiune

(1) Rezilierea contractului de locaŃiune încheiat făr termen poate avea loc la cererea
oricărei părŃi cu un preaviz de 3 luni pentru imobile şi de o lună pentru bunurile
mobile dacă în contract nu este prevăzut altfel.

1077
(2) Dacă locuinŃa sau orice altă încîpere destinată pentru locuit se află într-o stare ce
creează un pericol real pentru sănătate, locatarul poate rezilia contractul de
locaŃiune fără respectarea termenului de preaviz. Locatarul are acest drept şi în
cazul în care, la încheierea contractului, ştia despre pericol şi nu a înainta pretenŃii
în legătură cu aceasta.
(3) Rezilirea contractului de locaŃiune are ca efect şi rezilierea contractului de
sublocaŃiune dacă în contractul de locaŃiune nu este prevăzut altfel.

1. LegislaŃia în vigoare nu prevede careva onterdicŃii cu privire la încheierea unui contrac de

locaŃiune făr termen. Un asemenea contract, dacă va fi încheiat, poate fi reziliat la cererea
oricărei părŃi în orice moment, dar cu respectarea prevederilor legale, şi nume, cu un
preaviz de trei luni pentru imobile şi de o lună pentru bunurile mobile. Această regulă este
dispozitivă şi, prin urmare, părŃile pot conveni şi stipula în contract un alt mod de rezilire
a contractului încheiat pe un termen nedeterminat.
2. O excepŃie cu privire la respectarea termenului de preaviz este stipulat pentru locuinŃe şi
alte închăperi destinate pentru locuit. Această excepŃie să referă numai la locatar.
Termenul de preaviz poate să nu fie respectat numai în cazul cînd locuinŃa sau altă
încăpere destinată pentu lovuit se află într-o stare ce crează un pericol real pentru
sănătate, bunăoare de a se nărui.
3. Termenul de preaviz poate să nu fie respectat de către locatar şi în cazul în care, la
încheierea contractului, ştia despre pericol nu a înaintat pretenŃii în legătură cu aceasta.
4. O astfel de normă este stipulat de lege reieşind din necesitatea rezilierii operative, fără
întîrziere, urgentă, deoarece respectarea preavizului de trei luni după cum prevedea legea
pentru imobil, poate avea cosecinŃe negative în primul rînd pentru locatar.
5. Durata contractului de sublocaŃiune se află, de regulă, în dependenŃă absolută de termenul
contractului de locaŃiune. Din aceste considerente legea stabileşte că rezilierea
contractului de locaŃiune are ca efect şi rezilirea contractului de sublocaŃiune. Însă această
regulă are o natură dispozitivă şi se referă numai la părŃile contractului de locaŃiune. Prin
urmare, în contractul de locaŃiune părŃile pot conveni altfel, bunăoară, la încetarea
contractului de locaŃiune sublocatarului, care şi-a onorat obligaŃiile contractuale, va avea
dreptul să încheie de sinestătător un contract de locaŃiune. În acest caz în folosinŃa
sublocatarului poate trece tot obiectul locaŃiunii sau numai o porŃiune din acesta, care s-a
aflat în folosinŃa sublocatarului în baza contractului de sublocaŃiune. Noul contrac de
locaŃiune cu fostul sublocatar poate fi încheiat pe restul termenului contractului de
locaŃiuen sau pe un nou termen, sau fără termen, în dependenŃă cum vor conveni părŃile.

Articolul 906. Rezilierea contractului din iniŃiativa locatorului

(1) Locatorul este în drept să ceară rezilierea contractului dacă locatarul:

a) nu foloseşte bunul închiriat la destinaŃie sau în conformitate cu prevederile
contractului;
b) admite intenŃionat sau din culpă înrăutăŃirea stării bunului ori creează un
pericol real pentru o asemenea înrăutăŃire;
c) nu plăteşte chiria pe parcursul a 3 luni după expirarea termenului de plată dacă
în contract nu este prevăzut altfel;
d) încheie un contract de sublocaŃiune fără acordul locatorului.
(2) Legea sau contractul pot prevedea şi alte motive re reziliere a contractului de
locaŃiune din iniŃiativa locatorului.

1078
 1. Legea stabikleşte cîteva cazuri de nerespectare a obligaŃiilor contractuale de către
locatar care pot servi ca temei de reziliare a contractului de locaŃiune înainte de
termen din iniŃiativa locatorului.
2. Primul temei poate servi faptul că locatarul nu foloseşte bunul închiriat după
destinaŃia sa sau în conformitate cu prevederile contractului. (vezi comentariu la
art.888).
3. Punctul b al prezentului articol prevede trei temeiuri de reziliere anticipată a
locaŃiunii, şi anume intgenŃioant sau din culpă locatarul admite înrăutăŃirea stării
bunului închiriat sau crează un pericol real pentru o asemenea înrăutăŃire. Sunt
considerate intenŃionate sau din culpă acŃiunile sau inacŃiunile locatarului, care
conştient, cu rea credinŃă intenŃionat admite înrăutăŃirea bunului închiriat. Bunăoară,
obiectul conbzrcatului se află înt-ro stare foarte deplorabilă, într-un pericol real de a
se nărui şi prin urmare, necesită evident şi urgent reparaŃie capitală, care în baza
contractului urmează să fie efectuată de către locatar. Acesta conştient şi din culpă
nu-şi onorează aceastp obligaŃie, ba mai mult ca atît, crează impedimente locatorului
de a efectua aceste lucrări.
4. Neachitarea la timp a chiriei de asemenea este un temei de reziliere înainte de termen
a locaŃiunii, dar lgea stabileşte un termen de trei luni sau, în bază de contrac ul alt
termen, după expirarea căruia poate avea loc rezilierea contractului. Dat fiind faptul
că legea nu prevede altfel, motivele nerespectării acestei pobligaŃii contractuale nu au
importanŃă pentru rezilierea anticipată a locaŃiunii.
5. Accesul la bunul închiriat în baza unui contract de sublovaŃiune poate avea loc doar
cu consimŃămîntul locatorului. Dacă locatarul fără consimŃămîntul proprietarului
încheie un contrac de sublicaŃiune apoi pentru nerespectarea acestei obligaŃiuni poate
avea loc rezilierea contractului de locaŃiune, şi evident a contractului de sublocaŃiune.
6. Prin acordul părŃilor sau în baza legii pot fi prevăzute şi alet motive de reziliere a
contractului de locaŃiune din iniŃiativa locatoirului.

Articolul 907. Rezilirea contractului din iniŃiativa locatarului

(1) Locatarul este în drept să ceară rezilierea contractului în cazul în care:

a) şi-a pierdut capacitatea de muncă şi nu poate folosi bunul închiriat;
b) este privat de libertate şi nu-şi poate executa obligaŃiile contractuale.
(2) Legea sau contractul pot prevedea şi alte motive decît cele de la alin. (1) de
rezilierea a contractului de locaŃiune din iniŃinativa locatarului.

1. Legea stabileşte doar două temeiuri de reziliere a locaŃiunii din iniŃiativa locatarului,
care în principiu un caracter excepŃiunal.
2. Un temei de ordin obiectiv este pierderea capacităŃii de muncă, care are ca efect
imposibilitatea locatarului de a folosi în continuare bunul închiriat. Pentru rezilierea
contractului din acest motiv locatarul trebuie să prezinte documente, care cu
certitudine confirmă faptul pierderii capacităŃii de muncă de către locatar şi
imposibilitatea de a folosi bunul închiriat pe viitor.
3. Un alt temei pentru rezilierea contractului de locaŃiune este atragerea locatarului la
răspunderea penală cu aplicarea privaŃiunii de libertate, fapt care exclude posibilitatea
executării obligaŃiilor contractuale. Petnru rezilierea contractului din acest temei este
necesar de a prezenta sentinŃa, care a rămas definitivă şi prin care locatarul este privat
de libertate. Dat fiind faptul că legea nu prevede altfel, termenul de privaŃiuni de
libertate nu are careva importanŃă pentru rezilierea contractului din acest motiv.

1079
 4. Prin acordul comun ale părŃilor sau prin lege pot fi prevăzute şi alte motive de
reziliere a contractului de locaŃiune din iniŃiativa locatarului.

Articolul 908. Restituirea bunului închiriat

(1) După încetarea raporturilor contractuale, locatarul este obligat să restituie bunul
închiriat în starea în care i-a fost dat sau în starea prevăzută de contract.
(2) Prejudiciul cauzat prin înrăutăŃirea stării bunului se repară de către locatar dacă
nu dovedeşte lipsa vinovăŃiei sale. Locatarul poartă răspunbdere în aceeaşi măsură
pentru înrăutăŃirea admisă de membrii familiei sale, de sublocatar sau de de terŃ,
cărora le-a permis accesul la bunul închiriar.
(3) Locatarul răspunde pentru deteriorarea bunului în mărimea în care s-a micşorat
valoarea lui dacă în contract nu este prevăzut altfel.

1. Restituirea bunului închiriat după încetarea raporturilor contractuale este o obligaŃie

principală a locatarului. Această obligaŃie trebuie să fie respectată în cazul în care
prelungirea contractului de locaŃiune nu are loc.
2. Bunul restituit trebuie să fie în starea în care a fost transmis locatarului sau în starea
prevăzută de contract. La momentul restituirii se iau în consideraŃie doar uzura
obişnuită a bunului închiriat şi dacă acesta a fost utilizat după destinaŃie în
conformitate cu prevederile contractului.
3. PărŃile pot conveni în contract că la restituirea bunului acesta se poate afla în altă
stare decăt cea, care a existat la momentul încheierii contractului. Bunăoară, obiectul
să fie renovat, reparat capital sau îmbunătăŃit în alt mod. În asemenea situaŃii locatarul
este obligat să restiuie bunul în starea prevăzută de contract.
4. Locatarul poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat bunului închiriat. Legea
stabileşte prezumŃia vinovăŃiei locatarului în ce priveşte prejudiciul cauzat prin
înrăutăŃirea stării bunului. Din aceste consideraŃii rezultă că sarcina probaŃiunii
faptului că prejudicul a survenit nu din culpa locatarului o poartă acesta.
5. Legea stabileşte că locatarul poartă răspundere nu numai pentru acŃiunile sau
inacŃiunile proprii, care au ca efect un prejudiciu, dar şi pentru înrăutăŃirea stării
bunului închiriat admisă de membrii familiei sale, de sublocatar sau de un terŃ, cărora
locatarul le-a permis accesul la bunul închiriat. Această regulă rezultă din dreptul
legal al locatarului de a permite accesul la bunul închiriat a persoanelor menŃionate.
6. La rîndul său locatarul are dreptul de regres faŃă de persoanele care au avut acces la
bunul închiriat şi din vină cărora a survenit un prejudiciu cauzat prin înrăutăŃirea
stării bunului închiriat.
7. Cuantumul răspunderii locatarului este limitat de mărimea în care s-a mocşorat
valoarea lui, dacă în contract nu este prevăzut altfel. Prin urmare, părŃile pot conveni
şi stipula în contract o altă mărime sau alt mod de reparare a prejudiciului cauzat.
Bunăoară, reparaŃia necesară să fie efectuată de locator, sau bunul căruia i-a fost
cauzat un prejudiciu să fie înlocuit cu un alt bun de această natură, dimensiuni,
calitate, uzură şi altele.

Articolul 909. Soarta îmbunătăŃirii bunului închiriat

(1) La expirarea termenului sau la rezilierea contractului de locaŃiune, locatarul are

dreptul să separe îmbunătăŃirile, efectute cu permisiunea locatorului, care pot fă

1080
 separate fără a se deteriora bunul ori să ceară compensarea valorii lor de către
locator dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) Locatarul are dreptul să separe îmbunătăŃirile efectuate fără permisiunea
locatorului dacă pot fi separate fără a se deteriora bunul şi dacă locatorul refuză să
compenseze valoarea lor. În cazul în care îmbunătăŃirile efectuate fără permisiunea
locatorului nu pot fi separate fără a se deteriora bunul, ele devin proprietate a
locatorului.
(3) La cererea locatorului, construcŃiile neautorizate de el urmează a fi demolate de
către locatar sau pe contul lui.

1. La încetarea raporturilor contractuale părŃile urmează să apcieze soarta

îmbunătăŃirilor bunului închiriat, efectuate pe toată dutara locaŃiunii.
2. Din lege rezultă două categorii de îmbunătăŃiri: efectuate cu permisiune locatorului şi
fără permisiunea acestuia. fiecaRe din aceste îmbunătăŃiri por fi separate în două
tipuri: îmbunătăŃirile care pot fi separate fără a se deteriora bunul şi care nu pot fi
separate fără ca bunul să nu fie deteriorat.
3. Referitor la îmbunătăŃirile efectuate cu acordul locatorului şi care por fi separate fără
a se deteriora bunul legea stipulază o normă generală: aceste îmbunătăŃiri, la alegerea
locatarului pot fi separate de acesta în favoarea sa sau compensate de locator.
4. Alte consecinŃe au loc în cazul îmbunătăŃirilor efectuate cu permisiunea locatorului,
dar care nu por fi separare fără deteriorarea bunului. În acest caz locatarul are dreptul
doar să ceară de la locator numai compensarea valorii acestor îmbunătăŃiri.
5. Aceste reguli cu privire la îmbunătăŃirile efectuate cu consimŃămîntul loclatorului au
un caracter dispozitiv şi prin urmare, în baza contractului sau prin lege pot fi
constituite şi alte modalităŃi cu privire la soarta acestor îmbunătăŃiri, bunăoară ele
devin proprietatea locatorului fără obligaŃia acestuia de a compensa locatarului
valoarea îmbunătăŃirilor.
6. În principiu, de această natură sunt şi îmbunătăŃirile efectuate fără permisiunea
locatorului dar care por fi separate fără deteriorarea bunului şi dacă locatorul refuză
să compenseze valoarea lor.
7. Absolut alt efect au îmbunătăŃirile efectuate fără permisiunea locatorului şi care nu
pot fi separate fără deteriorera bunului. La expirarea termenului locaŃiunii sau la
rezilirea anticipată a contractului aceste îmbunătăŃiri, în virtutea legii, devin
proprietatea locatorului.
8. Locatorul dispune de un drept legal faŃă de construcŃiile efectuate de locatar fără
autorizaŃia lui. Aceste construcŃii la cererea locatorului urmează a fi demolate de către
locatar sau pe contul lui.

Articolul 910. ConsecinŃele nerestituirii la timp a bunului închiriat

Dacă după încetarea raporturilor contractuale, locatarul nu restituie bunul

închiriat, locatorul are dreptul să ceară plata chiriei pentru toată durata întîrzierii. Se
poate cere repararea prejudiciului în partea neacoperită de chirie.

1. În caz de nerestiuirea de către locatar a bunuloui închiriat dupî încetarea raporturilor

contractuale au loc careva consecinŃe negative pentru locatar. Astfel, locatorul are
dreptul să ceară plata chiriei pentru toată durata întîrzierii.

1081
2. Dacă nerespectarea acestei obligaŃiunii de către locatar a cauzat un prejudicul
locatorului acesta are dreptul la repararea prejudiciului, dar numai în partea
neacoperită de chirie.

Capitolul IX
ARENDA

Articolul 911. DispoziŃii generale cu privire la arendă

(1) Arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufrucruar

sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă
parte (arendaş) cu privire la expluatarea acestora pe o perioadă determinată şi la
un preŃ stabilit de părŃi.
(2) Prin acordul părŃilor, dispoziŃiile cu privire la arendă se aplică şi la
locaŃiunea altor imobile.
(3) Contractului de arendă se aplică în modul corespunzător dispoziŃiilor cu
privire la locaŃiune în măsura în care prezentul capitol nu prevede altfel.

1. DefiniŃia contractului de arendă reflectă destinaŃia şi particularităŃile acestui

contract. EsenŃa lui constă în reglementarea transmiterii în scopul expluatării
temporare a unui teren şi altor bunuri agricole. ImportanŃa acestui contract constă
anume în transmiterea bunurilor nu numai în posesiune şi folosinŃă temporatâră, fapt
care are loc în contractul de locaŃiune, dar pentru expluatarea lor. Expluatarea
presupune efectuarea faŃă de obiectul contractului a tuturor operaŃiilor pentru posesie,
folosire, prelucrare, îmbunătăŃire şi altele, care sunt necesare pentru obŃinerea unui
fruct – scopul final al acestui contrtact. (Ce reprezintă fructul vezi comentariu la art.
299 CC RM).
2. SubiecŃii acestui contract sunt arendatorul şi arednaşul, care pot fi atît
persoane fizice , cît şi juridice. De regulă arendatorul este proprietarul obiectului
contractului şi care dispune de toate documentele necesare de proprietate asupra
acestui bun. Arendatorii terenurilor, care aparŃin statului şi unităŃilor administrativ-
teritoriale sunt Guvernul RM şi organele administraŃiei publice locale în dependenŃă
de competenŃa lor (art.41 al Legii 828/1991 ). În această calitate pot activa şi alŃi
titulari legali, cum ar fi uzufructuarul, superficiarul, debitorul gajist sau alt posesor
legal. Deoarece aceste persoane poartă o denumire generală – popsesor legal, se
consideră că ele dispun de titlurile prevăzute de lege, prin care este legalizată posesia,
de regulă, contractul respectiv. Arendaş poate fi orice suciect de drept al Republicii
Moldova. În această calitate, în baza art.41 Legii 828/1991, pot activa şi persoanele
fizice şi juridice străine, organizaŃiile şi asociaŃiile internaŃionale. Persoanele fizice
trebuie să fie apte de muncă şi în stare de a se ocupa cu acticitatea agricolă. Pentru
persoanele juridice această activitate trebuie să fie prevăzută de statut sau alt
document constituitiv.
3. Obiectul contractului de arendă este terenul de pămînt şi alte bunuri agricole.
O detalizare în acest sens găsim în Legea 828/1991 în redacŃia Legii 1006/2002.
Astfel, art. 41¹ stipulează, că “obiect al contractului de arendă pot fi terenurile de orice
categorie de destinaŃie, inclusiv dreptul asupra cotei de teren echivalent. Dreptul de
arendă a terenului se extinde şi asupra construcŃiilor, instalaŃiilor, amenajerilor,

1082
inclusiv asupra plantaŃiilor multianuale de pe terenul respectiv, dacă contractul nu
prevede altfel”.
4. Contractul de arendă este un contract cu titlu oneros şi se încheie pe o durată
determinată de părŃi. Deoarece, acest articol nu stipulează altceva, însuşi faptul
încheierii contractului pe o durată nedeterminată nu are ca efect nulitatea contractului,
însă nerespectarea acstei prevederi legale poate avea, în caz de litijiu, careva
consecinŃe nefavorizate pentru părŃi.
5. Aliniatul 2 al acestei norme stipulează condiŃiile aplicării dispoziŃiilor cu
privire la arendă faŃă de alte bunuri. Aceste condiŃii sunt: acordul părŃilor şi dacă
obiectul contractului este un bun imobil. Prin urmare, normele contractului de arendă
nu pot fi aplicare faŃă de un bun mobil.
6. Normele locaŃiunii, care conŃin multe prevederi şi detalizări de ordin general
pot fi aplicate, în baza alin.3 al acestui articol, faŃă de arendă numai cu condiŃia că
contractul de arendă nu stipulează alte prevederi.

Articolul 912. Forma contractului de arendă

Contractul de arendă se încheiei în scris.

1. Legislatorul a formulat acest criteriu faŃă de forma contractului de arendă

luînd în consideraŃie obiectul, scopurile părŃilor, termenul contractului şi altele.
Această normă este condiŃionată , de asemenea, de necesitatea asigurării intereselor
patrimoniale ale părŃilor, de necesitatea evitării consecinŃelor negative în caz de
nerespectare a obligaŃiilor contractuale.
2. Forma scrisă a contractului de arendă se aplică indiferent de faptul cine este
parte a contractului - persoană fizică sau juridică. În afară de norma generală stipulată
în acest atricol faŃă de forma contractului de arendă, pentru acest contract se aplică de
asemenea şi condiŃiile suplimentare prevăzute de lege în dependenŃă de obiectul şi
termenul contractului. Astfel, conform aliniatului 2 al art. 877 CC RM contractul de
arendă a unui teren încheiat pe un termen ce depăşeşte trei ani trebuie să fie înscris în
registrul bunurilor imobile. Această regulă se conŃine de asemenea în art. 4 al Legii
1543/1998 şi în art. 41² al Legii 828/1991 în redacŃia Legii 1006/2002. În alin. 2 al
atr. 41² al aceleiaşi Legi se mai stipulează că “contractul de arendă a terenului pe un
termen mai mic de trei ani se înregistrează de către primăria satului (comunei),
oraşului, municipiului, în al cărei teritoriu este situat terenul şi care va Ńine registrul
unor asemenea contracte de arendă”.

Articolul 913. Descrierea bunului arendat

(1) Arendatorul şi arendaşul trebuie să întocmească, la începutul arendei, un

act în care descrie bunul arendat şi starea în care se află la momentul predării.
La încetarea arendei, se aplică aceleaşi dispoziŃii în modul corespunzător.
(2) Actul de descriere trebuie să cuprindă ziua întocmirii şi să fie semnat de
ambele părŃi.

1. Acest articol detalizează unele aspecte ale modului de încheiere a contractului şi

se referă, în general, la actul de descriere a obiectului contractului. DestinaŃia acestui
document constă în aprecierea şi stipularea în acest act a stării de fapt a obiecutlui

1083
 contractului la momentul încheierii lui, sau cum e indicat în lege la începutul arendei.
În acest act trebuie să fie indicate următoarele momente: denumirea obiectului, locul
unde el este situat, părŃile componente ale acestui obiect ş.a. La aprecierea stării de
fapt a obiectului la acest act se indică care îmbunătăŃiri au fost efectuate anterior, care
este procentul de amortizare, care sînt necesităŃile de reparaŃie şi îmbunătăŃire şi altele.
Toate aceste aspecte inlfuenŃează asupra termenului contractului, mărimii plăŃii
arendei ş.a. O detalizare la acest document este stipulată în alin.3 al art.42 al Legii
828/1991 în redacŃia Legii 1006/2002în care se menŃionează “la contractul de arendă
se va anexa, în mod obligatoriu, ca parte componentă a contractului, descrierea
terenului cu referinŃă la numărul cadastral sau o copie a planului cadastral al terenului
arendat”.
2. Alin.2 al acestui articol stipulează unele cerinŃe de ordin general faŃă de
documentul întocmit. În el trebuie să fie indicată ziua întocmirii şi semnat de ambele
părŃi. Stipularea în contract a acestor două momente au o importanŃă primordială
pentru toate consecinŃele schimbării stării obiectului contractului în dependenŃă de
îmbunătăŃire sau înrăurăŃire a acestui bun. Aceste momente au importanŃă şi pentru
stabilirea răspunderii părŃilor în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare a
obligaŃiilor contractuale.

Articolul 914. ParticularităŃile contractului de arendă a unui teren

În contractul de arendă a unui teren trebuie stipulate condiŃiile de folosire a

obiectelor
situate pe teren, inclusiv a utilajului şi tehnicii agricole.

1. Pe terenul arendat pot fi situate construcŃii, instalaŃii, obiecte de irigare,

plantaŃii multianuale, drumuri şi alte obiecte agricole. În contractul de arendă trebuie
să fie indicate toate aceste obiecte şi modalităŃile, intensivitatea şi alte condiŃii de
folosire a acestora. Pentru aceasta trebuie să se Ńină cont de anul dării în exploatare
sau fabricării acestor obiecte, procentul de amortizare, care îmbunătăŃiri au fost
efectuate anterior, cînd a fost efectuată reparaŃia curentă şi capitală, sau care este
necesitatea de a le efectua în viitorul apropiat, care părŃi componente ale acestora
urmează a fi schimbate, reparate capital şi altele. Toate aceste detalii în mare măsură
influenŃează asupra termenului contractului, mărimii plăŃii arendei ş.a.
2. CondiŃii de folosire a obiectelor agricole situate pe terenul arendat se
aplică în acelaşi mod şi la utilajul şi tehnica agricolă.

Articolul 915. Termenul arendei

(1) Termenul arendei nu poate fi mai mic de un an.

(2) Cu trei luni înainte de expirarea arendei, arendatorul informează printr-
un
preaviz arendaşul despre nedorinŃa de a prelungi contractul de arendă.
(3) Dacă terneenul arendei expiră, iar arendatorul nu cere să i se predea
terenul şi arendaşul continuă exploatarea lui, contractul de arendă se consideră
prelungit cu un an.

1084
 1.Dat fiind faptul, că obiectul contractului de arendă este un teren şi alte
bunuri agricole exploatarea fructuoasă a cărora poate fi efectuată doar pe durata unei
perioade minime de activitate, legislatorul stabileşte termenul minimal al acestuia.
Prin urmare părŃile trebuie să determine durata contractului, care nu poate fi mai mică
de un an. Termenul maximal al arendei nu este stipulat în lege, dar în acest caz se
poate aplica regula generală a locaŃiunii, care poate avea loc pe un termen de pînă la
99 de ani.
2.Aliniatul 2 stabileşte o modalitate de încetare a obligaŃiilor contractuale.
Prioritatea în ce priveşte încetarea acestor obligaŃii îi revine arendatorului, care avînd
această intenŃie este obligat să facă un preaviz de trei luni pînă la expirarea termenului
şi să-l prevină pe arendaş despre această intenŃie. Acest preaviz poate fi exprimat în
orice formă, fie verbal, fie în scris sau în alt mod. Principalul constă în faptul că acest
preaviz să ajungă la destinaŃie. Dacă arendatorul a respectat aceste prevederi, iar
arendaşul nu a întreprins careva acŃiuni de negociei cu privire la prelungirea
contractului acesta încetează odată cu expirarea termenului lui.
3.Aliniatul 3 stipulează posibilitatea prolongaŃiei tacite, sau prolongarea de
fapt a raporturilor contractuale. CondiŃiile acestui fapt sunt:
a) expirarea termenului contractului;
b) arendatorul nu cere restituirea (înapoierea) terenului;
c) arendaşul continuă exploatarea terenului arendat.
Legea stabileşte şi consecinŃele prelungirii tacite a contractului de arendă: el se
consideră prelungit cu un an. Această situaŃie poate fi repetată de nenumărate ori, dar
cu condiŃia ca în ansamblu să nu depăşească 99 de ani.

Articolul 916. Plata arendei

(1)Plata arendei se face în natură, în bani sau în natură şi bani, potrivit

acordului dintre părŃi, şi se execută în termenul şi în locul stabilit în contract.
(2) Elementele în funcŃie de care se determină arenda pentru fiecare categorie
de folosinŃă a bunului pot fi: suprafaŃa terenului, potenŃialul de producŃie,
structura parcelară, relieful şi gradul posibilităŃii de efectuare a mecanizării,
posibilităŃile de acces, distanŃa faŃă de locurile de depozitare, industrializare sau
de comercializare, starea clădirilor, amenajărilor sau altor dotări, gradul de
amortizare a tehnicii agricole arendate.
(3) Arenda în natură se stabileşte într-o cantitate determinată de produse sau
într-un procent din producŃie. Produsele cu care se plăteşte arenda se stabilesc
de părŃi în funcŃie de specificul activităŃii agricole şi de zonă.
(4) Termenele şi locul de plată în natură a arendei se stabilesc de părŃi, în
funcŃie de felul produselor şi de specificul orientării lor.

(1) Această normă stabileşte modalităŃile de achitare a plăŃii arendei.

Amintim, că regulile generale cu privire la stabilirea cuantumului plăŃii este prevăzută
de art.911 şi se apreciază prin acordul comun ale părŃilor.
(2) Legea stabileşte 3 modalităŃi de achitare a plăŃii de arendă:
a) în bani;
b) în natură;
c) în formă mixtă.
(3) Nu se pot isca careva probleme cînd plata se face în bani. Mai complicat este
situaŃia, cînd plata se face în natură sau în formă mixtă. În acest caz, după cum este

1085
stipulat în alin.3, plata în natură se stabileşte într-o cantitate determinată de produse
sau într-un procent din producŃie. Dacă plata arendei este mixtă, apoi părŃile sunt
obligate să stipuleze în contract în ce mărime (proporŃie) plata se efectuează în bani şi
în ce mărime – în natură. Dacă plata în natură include cîteva culturi agricole, apoi,
respectiv şi proporŃiile acestora.
(4) Un moment important îl constituie faptul, că legea impune părŃile de a
aprecia în comun termenul şi locul unde se va achita plata. Acest moment este foarte
important în cazul cînd plata arendei se face în natură sau în formă mixtă. ImportanŃa
acestei condiŃii diferă de la caz la caz, de pildă, dacă este de o greutate impunătoare,
este uşor alterabilă, dacă necesită prelucrare, păstrare sau utilizare în stare proaspătă şi
altele. Nu întîmplător legislatorul în alin.4 stipulează că, termenele şi locul de plată în
natură a arendei se stabilesc de părŃi, în funcŃie de felul produselor şi de specificul
orientării lor. Termenul achitării plăŃii trebuie să coincidă cu sfîrşitul anului agricol,
cu culesul roadei în genere sau a culturii respective. Locul achitării plăŃii în natură
poate fi stabilit nemijlocit pe terenul arendat, la depozitul arendatorului sau
arendaşului, sau în alt loc.
(5) Criteriile de determinare a mărimei plăŃii de arendă sunt direct stabilite de lege
şi se apreciază de părŃi în dependenŃă de categoriile de folosire şi pot fi diferite de la
caz la caz. Astfel, aceste criterii sunt: suprafaŃa terenului, potenŃialul de producŃie,
structura parcelară, relieful şi gradul posibilităŃii de efectuare a mecanizării,
posibilităŃile de acces, distanŃa faŃă de locurile de depozitare, industrializare sau de
comercializare, starea clădirilor, amenajărilor sau altor dotări, gradul de amortizare a
tehnicii agricole arendate. Categoriile de folosinŃă pot fi diferite, de pildă: culturi
anuale, multianuale, tehnice, livezi, vii, sau un teren pe care sunt situate depozite,
frigidere, parcuri de tehnică agricolă, unităŃi de prelucrare a producŃiei agricole şi
altele.

Articolul 917. Reducerea arendei

Dacă mai mult de jumătate din fructele obŃinute prin arendare pier fortuit,
arendaşul poate cere reducerea proporŃională a plăŃii arendei. Dreptul la
reducere subzistă doar pînă la separarea fructelor.

1.Prin această normă legislatorul stipulează un drept patrimonial al arendaşului

– dreptul de a cere reducerea arendei. Dar pentru realizarea acestui drept legislatorul
stabileşte trei condiŃii:
a) pieirea fructelor obŃinute ce depăşeşte 50 procente;
b) pieirea fructelor obŃinute are loc în mod fortuit;
c) dreptul la diminuare are loc numai pînă la separarea fructelor.
Acest drept al arendaşului nu poate fi realizat dacă pieirea a avut loc din altă cauză,
decît cea furtuită, de pildă, din cauza gospodăririi proaste a arendaşului, din culpa
membrilor familiei arendaşului ş.a. Reducerea trebuie să fie proporŃională pagubei.
2.Acestă normă poate fi aplicată indiferent de faptul dacă fructele au fost
asigurate şi arendaşul a primit despăgubirea, deoarece legislatorul nu condiŃionează
aplicarea acetei norme în dependenŃă de acest fapt. Dar, cererea arendaşului poate să
nu fie acceptată de arendator în cazul cînd arendaşul primind despăgubirea de la
compania de asigurare nu a suportat careva prejudicii.
3.Prin acrodul părŃilor diminuarea cuantumului plăŃii de arendă poate avea loc şi în
alte cazuri.

1086
 Articolul 918. Dreptul de gaj al arendatorului

Arendatorul are, în vederea garanŃiei cererilor sale ce decurg din contractul

de arendă, drept de amanet asupra bunurilor aduse de arendaş şi asupra
fructelor bunului arendat.

1.Scopul acestei norme este protejarea intereselor patrimoniale ale

arendatorului. Pentru asigurarea acestor interese legea stabileşte două tipuri de
garanŃii:
a) dreptul de amanet asupra bunurilor aduse de arendaş;
b) dreptul de amanet asupra fructelor bunului arendat.
2.Pentru exploatarea terenului arendaşul poate procura diferite bunuri materiale,
cum ar fi: tehnica agricolă, unităŃi de transport, utilaj pentru prelucrarea produselor
agricole şi de altă destinaŃie, seminŃe, animale ş.a. Totodată arendaşul în rezultatul
exploatării obiectului arendat dobîndeşte un product nou, cum ar fi: roadă, carne,
lapte, vin, conserve ş.a. Însă în caz de neexecutare a obligaŃiilor contractuale, în
primul rînd pentru neachitarea la timp a plăŃii arendei, cauzarea unui prejudiciu sau în
caz decă există alte cereri ale arendaşului ele pot fi garantate prin amanent şi în acest
caz se aplică norma acestui articol.

Articolul 919. Schimbarea destinaŃiei terenului

Arendaşul poate schimba destinaŃia terenului arendat numai cu acordul

prealabil scris al proprietarului şi cu respectarea dispoziŃiilor legale.

1.Legea stabileşte condiŃii foarte categorice cu privire la schimbarea destinaŃiei

terenului arendat. Aceste condiŃii sunt:
a) consimŃămîntul proprietarului, care trebuie să fie prealabil şi exprimat în
formă scrisă;
b) respectarea dispoziŃiilor legale.
Aceste dispoziŃii sunt stipulate în Lwegea 828/1991 în redacŃia Legii 1006/2002.
Schimbarea destinaŃiei terenului în baza art.art. 8, 9, 71, 75 ale acestei legi poate avea
loc, în dependenŃă de categoriile terenurilor, în baza Hotărîrii Guvernului sau
deciziilor consiliilor raionale şi municipale.

Articolul 920. Repartizarea contractuală a riscurilor

(1) În contractul de arendă părŃile contractante pot stabili, de comun acord,

cazurile şi limitele suportării prejudiciilor cauzate de calamităŃi naturale.

1087
 (2) De comun acord, părŃile pot să prevadă repartizarea pierderilor totale sau
parŃiale ale bunurolor arendate ca urmare a unor cazuri furtuite, sau unor
cazuri de forŃă-majoră.

1.Activitatea agricolă este supusă unor riscuri naturale, care pot surveni
independent de voinŃa persoanelor implicate în această activitate. Articolul dat
stabileşte dreptul părŃilor contractului de arendă printr-un acord comun de a stipula în
contract o condiŃie separată, care se referă la consecinŃele calamităŃilor naturale.
2.În primul rînd părŃile trebuie să convină asupra cazurilor şi parametrilor
prejudiciilor cauzate de calamităŃile naturale suportate de fiecare din ele. De regulă
aceste cazuri pot fi calamităŃile naturale, care au loc în Republica Moldova –
cutremure de pămînt, alunecări de pămînt, îngheŃuri, grindină, revărsări de apă ş.a.
Deasemenea părŃile pot conveni asupra limitelor în care fiecare din ele vor acoperi
prejudiciul cauzat. ProporŃiile pot fi diferite: 50%x50%, 40%x60% ş.a. La stabilirea
acestor limite trebuie să se Ńină cont de faptul cine poartă, de regulă, riscul pierii
fortuite a bunului şi cine va fi obligat să asigure bunul arendat. În alin.1 al acestui
contract se prevăd două categorii de bunuri – obiectul contractului şi fructele. Din
aceste considerente ambele părŃi au un interes patrimonial şi, în principiu, ambele
trebuie să suporte consecinŃele calamităŃilor naturale.
3.Un moment important îl constituie dreptul părŃilor de a repartiza total sau
parŃional pagubele bunului arendat, care au survenit în urma unor cazuri fortuite sau a
unor cazuri de forŃă majoră. În acest caz este vorba doar de riscul cu privire la
obiectul bunului arendat, dar nu şi a fructelor. Interesul patrimonial îl are în primul
rînd arendatorul, dar arendaşul poate suporta unele pierderi în baza acordului
contractual, deoarece fructele dobîndite în baza exploatării acestui bun devin
proprietatea lui. Prin urmare şi el are un interes patrimonial.

Articolul 921. Încetarea arendei

(1) Arenda încetează o dată cu expirarea termenului pentru care a fost

convenită.
(2) Încetarea arendei înainte de termen are loc în conformitate cu legea.

1. Acest articol stipulează doar un singur temei de încetare a obligaŃiilor

contractuale – expirarea termenului prevăzut de contract. Dar în acest caz trebuie să se
Ńină seama şi de prevederile art. 915 CC RM, care admite, în caz de expirare a
termenului, prolongarea tăcită a contractului de arendă.
2. Temeiurile legale de încetare a arendei înainte de termen sunt stipulate în
art.art. 41³ şi 41-4 al Legii 828/1991 în redacŃia Legii 1006/2002.
Astfel, arendatorul în baza art. 41³ “poate cere rezilierea anticipată, prin
intermediul instanŃei de judecată, a contractului de arendă în umrătoarele condiŃii:
- nerespectarea clauzelor privind arenda;
- folosirea pămîntului în condiŃii ce contracvin legislaŃiei;
- înrăutăŃirea intenŃionată a calităŃii terenului arendat;

1088
 - neachitarea arendei pe parcursul a 30 de zile de la data expirării termenului de
plată, cu condiŃia că perioada de graŃie de 30 de zile pentru achitarea arendei se va
acorda doar o singură dată pe parcursul perioadei de arendă, astfel că orice neachitare
repetată a arendei în termen va constitui temei pentru a cere rezilierea imediată a
contractului de arendă, în cazul cănd cîntractul nu prevede altfel;
- ridicarea construcŃiilor neautorizate pe terenul arendat;
- terenul nu a fost folosit timp de un an de la data dării lui în arendă, în cazul
cînd contractul nu prevede altfel;
- transmiterea terenului arendat în subarendă fără consimŃămîntul proprietarului.
Arendatorul terenului poate cere rezilierea anticipată a contractului şi în alte cazuri
prevăzute de lege sau de contract.
În cazul în care contractul de arendă nu prevede altfel, arendatorul poate rezilia
anticipat contractul de arendă în mod necondiŃionat numai după înştiinŃarea în scris,
cu cel puŃin 3 luni înainte, a arendaşului.
Cu excepŃia condiŃiilor specifice la alineatul întîi din prezentul articol, arendaşul
are dreptul să folosească terenul pînă la strînsul roadei inclusiv, conform termenelor
prevăzute de tehnologia de creştere a culturilor”.
Arendaşul, la rîndul lui, în baza art. 41-4 “poate cere rezilierea anticipată a
contractului de arendă în cazul în care:
- arendatorul nu-şi îndeplineşte obligaŃiile contractuale;
- arendaşul este în imposibilitatea de a folosi terenul, cu excepŃia cazurilor de
forŃă majoră, dacă contractul de arendă nu prevede altfel;
- arendatorul nu a transmis terenul în termenul stabilit în contract.
Arendaşul poate cere rezilierea contractului de arendă şi în alte cazuri prevăzute de
lege sau de contract.
Arendaşul poate cere rezilierea anticipată a contractului de arendă şi din motive de
sănătate, care îl pun în imposibilitatea de a respecta pe viitor clauzele contractului,
dacă contractul nu prevede altfel.
Arendaşul poate rezilia anticipat contractul de arendă în mod necondiŃionat doar
avertizînd arendatorul în scris despre intenŃia de reziliere a contractului cu cel puŃin 3
luni pînă la recoltare, dacă contractul nu prevede altfel”.

Articolul 922. ConsecinŃele rezilierii contractului de arendă a unui teren

Dacă rezilierea contractului de arendă a unui teren agricol are loc pînă la
încheierea anului agricol, arendatorul este obligat să plătească arendaşului
valoarea fructelor care, deşi încă neseparate, vor putea fi separate înainte de
sfîrşitul anului în condiŃiile unei gospodăriri normale.

1. Această normă presupune o regulă generală care admite rezilierea contractului

de arendă doar după încheierea anului agricol, cînd deja e culeasă recolta şi arendaşul
dispune de rezultatul total al muncii sale.

1089
 2. Dacă contractul este reziliat pe parcursul anului agricol, apoi se aplică o regulă
specială stabilită de acest articol, care se manifestă prin protejarea intereselor
patrimoniale ale arendaşului. Stabilind această regulă legislatorul a luat în
consideraŃie faptul, că arendaşul a depus unele eforturi pentru a creşte o roadă sau a
dobîndi un alt profit în rezultatul expuatării obiectului arendat şi dacă nu obŃine nici
un fruct din cauza rezilierii anticipate a contractului lui trebuie să-i fie restituite
valoarea acestor fructe. ObligaŃia de ale compensa îi aparŃine arendatorului, care a
cerut rezilierea anticipată.
3. Pentru aplicarea acestei reguli este necesar, ca la momentul rezilierii
contractuluil fructele sî nu fie încă separate, dar acest lucru să fie posibil pînă la
sfărşitul anului în condiŃiile gospodăririi normale. Din această reiese, că după
rezilierea contractului activitatea ulterioară de expualare a obiectului contractului
devine obligaŃia arendatorului.

Capitolul X
LEASINGUL

Articolul 923. Contractul de leasing

(1) Prin contractul de leasing, o parte - creditorul financiar (locator) - se

obliga sa dobindeasca in proprietate sau sa producă bunul mobil specificat in
contract si sa-l dea in posesiune si folosinŃa, pentru o perioada determinata in
contract, celeilalte parŃi (locatar),
iar aceasta se obliga la plata in rate a unei sume de bani (redevenŃa).
(2) In lipsa unor prevederi contrare, dreptul de alegere a bunului sau a
vinzatorului aparŃine locatarului.
(3) La sfirsitul contractului de leasing, care se incheie cu deplina amortizare,
dreptul de proprietate asupra bunului se transmite locatarului.
(4) Locatarul poate fi obligat sau indreptatit prin contractul de leasing ca,
la expirarea termenului acestuia, sa cumpere sau sa închirieze bunul daca acest
contract nu încetează prin deplina amortizare a obiectului. In toate cazurile, la
calculul preŃului sau al chiriei
trebuie sa se ia in considerare amortizarea bunului. In lipsa unei prevederi
contrare, locatarul are dreptul prioritar de a cumpăra sau de a închiria in continuare
bunul.
(5) DispoziŃiile cu privire la leasing nu se aplica daca bunul urmeaza sa fie
folosit in scopuri personale, familiale sau casnice.
(6) Contractului de leasing se aplica in modul corespunzător dispoziŃiile
privind contractul de locatiune in masura in care prezentul capitol nu prevede altfel.

1. ConstrucŃia juridico-civilă a contractului de leasing, stabilită în acest articol, este

diferită de cea existentă în Legea cu privire la leasing. Din acest motiv un interes deosebit
prezintă concurenŃa acestor acte normative în calificarea corectă a acestui contract.
Analiza normelor Codului civil şi a legislaŃiei în vigoare în domeniului leasingului ne
permite să scoatem în relief trăsăturile specifice (particularităŃile) ale contractului, care-i
imprimă caracterul desinestătător,a) în calitate de parte obligată în contract de rînd cu
creditorul-financiar şi locatarul persistă şi vînzătorul bunului, care nu este parte propriu-zisă a
contractului. Însă în înŃelesul articolului analizat, acest fapt nu reprezintă o trăsătură

1090
 calificativă a contractului, deoarece însăşi prin noŃiunea contractului se admite stabilirea
raportului contractual cu participarea a doi subiecŃi. Creditorul financiar nu se află în raport
contractual cu vînzătorul bunului, dar este înzestrat prin lege vcu un şir de drepturi şi obligaŃii
faŃă de el (Art.art 926, 927,929 Cod civil). b) Creditorul- financiar se obligă să dobîndească
bunul mobil specificat în proprietate, această obligaŃie derivă din conŃinutul raportului de
leasing. Producerea de către locator a bunului pentru a fi transmis locatarului în baza unui
contract de leasing, reprezintă o obligaŃie improprie lui. c) Un rol activ în obligaŃia
contractuală de leasing îi aparŃine locatarului. Anume el determină vînzătorul sau bunul, care
urmează a fi procurat de locator. Respectiv locatorul este absolvit de orice răspundere pentru
alegerea vînzătorului sau bunului. ExcepŃie de la acastă regulă poate fi cazul, cînd prin
contract o astfel de obligaŃiune se incubă locatorului.
Astfel, prin această construcŃie juridică este consemnată valenŃa naturii juridice a
contractului de leasing, care în esenŃă reprezintă prestarea unui serviciu financiar, prin
intermediul mecanismului de locaŃiune.
2. Contractul de leasing se încheie, de obicei, pe un termen anumit. Acest termen
trebuie să includă deplina amortizare a bunului, care corespunde cu termenul efectiv de
expluatare a obiectului contractului. După expirarea termenului contractului, dreptul de
proprietate asupra bunului se transmite locatarului, fără achitarea preŃului rezidual al bunului.
3. În cazurile în care contractul nu încetează prin deplina amortizare a bunului, locatarul
poate fi obligat prin contract să cumpere bunul la un preŃ rezidual, sau să continuie
întreŃinerea raporturilor contractuale pîna la amortizarea deplina a bunului. Analogic
reglementărilor internaŃionale în domeniul leasingului financiar, legislatorul naŃional a
condiŃionat calculul preŃului sau a chiriei de amortizarea bunului. În afară de drepturile
specificate mai sus, locatarul prin contract îsi poate rezerva dreptul prioriar de cumpărare sau
de închiriere ulterioară a bunului. Norma dispozitivă respectivă îi conferă locatarului
prioritatea faŃă de terŃi în contractarea obiectului contractului, după expirarea termenului
iniŃial stabilit în contract.
4. DispoziŃiile prezentului articol se aplică numai în cazurile, cînd bunurile contractate
vor fi utilizate numai în scopuri comerciale, adică raporturile respective urmează a fi stabilite
între antreprenori. Acest fenomen juridic la fel se întregeşte în peisajul de reglementare
internaŃională. Însă, practica contractuală ne demonstrează, că în asemenea caz, un şir de
tranzacŃii care întrunesc toate trăsăturile juridice ale unui contract de leasing nu pot fi
calificate ca leasing, anume din motivul că bunurile sînt folosite în scopuri personale,
familiale sau casnice, fapt ce va contribui la micşorarea numărului de tranzacŃii şi participanŃi
pe piaŃa serviciilor de leasing.
5. Prin intermediul prezentei norme, legislatorul exprimă coeziunea dintre normele
generale de reglementare ale contractului de locaŃiune (Art.875 - Art.910) şi contractul de
leasing. Reieşind din sensul normei analizate, reglementarea exhaustivă a raporturilor de
leasing se efectuiază de normele prezentului capitol şi de contract, cînd legea dispozitivă
prevede acest lucru. În rest, se aplică în modul corespunzător dispoziŃiile privind contractul
de locaŃiune. Prin menŃiunea “ în modul corespunzător ”, urmează a fi înŃeleasă aplicarea
acelor norme ale locaŃiunii, care nu pot modifica natura contractului de leasing, şi anume
acele norme ce reglementează segmentul obligaŃional de posesie şi folosire a bunului de către
locatar (Art.Art 878,885,886,887 ş.a).

Articolul 924. Forma si conŃinutul contractului de leasing

(1) Contractul de leasing se incheie in scris.

(2) Contractul de leasing trebuie sa contina îndeosebi:

1091
 a) preŃul bunului;
b) suma totala, numărul si scadenta ratelor;
c) plata finala si metodele calculării ei in cazul rezilierii contractului.

1. CerinŃa de bază, înaintată de lege, faŃă de forma contractului de leasing este

respectarea formei scrise ca condiŃie ad probationem. Respectiv, urmează să fie respectate
toate cerinŃele legale, referitoare la încheierea, modificarea şi rezilierea actelor juridice
(Art.210). Deci, contractul poate fi încheiat nu numai în forma unui document semnat de
părŃi, dar şi prin schimb de scrisori, telegrame, telefonograme ş.a., care vor fi semnate de
către expediator (ofertant) şi vor conŃine clauzele esenŃiale ale viitorului contract.
2. CondiŃiile specificate în lege, urmează a fi calificate ca clauze esenŃiale (al.2 Art 679)
ale contractului de leasing. Orice raport contractual de leasing, indiferent de regimul juridic al
bunurilor contractate, trebuie să conŃină acordul părŃilor asupra acestor clauze. Spre deosebire
de cele prevăzute în art. 7 al Legii cu privire la leasing, Codul civil ne indică numai trei
condiŃii. În acest context, este dificil să ne apreciem care din ele reflectă adecvat natura
obligaŃiei de leasing. Desigur, articolul indicat al Legii cu privire la leasing conŃine toate
condiŃiile posibile ale unui contract de leasing, si deaceea ele nu pot fi examinate ca clauze
esenŃiale. Norma analizată conŃine acel minim de condiŃii necesare, care permit a întregi în
linii mari un contract de leasing. Prevederile Art. 679 CC, conform cărora contractul se
consideră incheiat daca partile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esentiale, vis-a-
vis de contractul de leasing pot fi tălmăcite ca cumulul de condiŃii necesare, care determină
valabilitatea juridico-civilă a contractului.

Articolul 925. Conservarea naturii mobiliare a bunului

Bunul care face obiectul contractului de leasing conserva natura mobiliara

pe durata contractului, chiar daca este anexat sau incorporat m intr-un imobil, in
măsura in care nu-si pierde individualitatea.

1.În corelaŃie cu Art.923, norma comentată desfăŃoară regimul juridic al obiectului

contractului de leasing prin menŃinerea naturii mobiliare a bunului, chiar dacă sînt prezente
elemente caracteristice de definitivare a bunurilor imobile (Art.288 al.2). Caracterul
individual determinat al bunului mobil (Art.297), reprezintă cerinŃa legală faŃă de obiectului
contractului de leasing. Spre deosebire de contractul de locaŃiune, unde în calitate de obiecte
ale contractului pot figura bunurile imobile, normele ce reglementează contractul de leasing
expres exclud o astfel de categorie de bunuri. Respectiv, normele locaŃiunii referitoare la
regimul bunurilor imobile şi normele corespunzătoare ale arendei, nu-şi răsfrîng incidenŃa
asupra raporturilor contractuale de leasing. Caracterul neconsumptibil al bunurilor nu este
direct indicat de prezentul articol, însă uşor poate fi dedus din sensul general al capitolului
Codului civil feferitor la leasing, şi anume faptul transmiterii bunului în posesie şi folosinŃă
pe o anumită perioadă cu amortizarea totală sau parŃială pe durata contractului.

Articolul 926. Informarea cu privire la contractul de leasing

Locatorul este obligat sa informeze vinzatorul cu privire la contractul de leasing încheiat

sau care urmează sa fie încheiat.

1092
 1. ObligaŃia imperativă a locatorului în contractul de vînzare-cumpărare încheiat cu
vînzătorul bunului, constă în informarea vînzătorului despre contractul de leasing încheiat sau
care urmează a fi încheiat, cu indicarea locatarului concret. Această informare a vînzătorului
serveşte în calitate de temei pentru apariŃia unor drepturi şi obligaŃii specifice calităŃii lui de
parte a raportului de leasing. Lipsa în contract a indicaŃiei despre scopul dobîndirii de către
locator a bunului nu afectează valabilitatea contractului, dar poate servi în calitate de temei
pentru înaintarea cerinŃelor de reparare a daunelor.

Articolul 927. Raspunderea vinzatorului fata de locatar

(1) Vinzatorul bunului este obligat direct fata de locatar pentru garantiile
legale sau conventionale inerente unui contract de vinzare-cumparare. Vinzatorul
nu raspunde insa in fata locatorului si a locatarului pentru acelasi prejudiciu.
(2) Prevederile alin.(1) nu dau locatarului dreptul de a rezolvi sau modifica
contractul de vinzare-cumparare fara acordul locatorului.
(3) Locatorul nu raspunde pentru neexecutarea obligatiilor de catre vinzator,
cu exceptia cazului cind vinzatorul a fost ales de catre locator, daca in contract nu
este prevazut altfel.

1. Dreptul la înaintarea directă a pretenŃiilor de către locatar vînzătorului pentru

garanŃiile legale sau convenŃionale ce rezultă dintr-un contract de vînzare-cumpărare, încheiat
între locator şi vînzător, reprezintă o particularitate distinctă a acestui contract.
2. Însă, faptul livrării de către vînzător a bunurilor de o calitate necorespunzătoare nu
acordă locatarului dreptul de a rezilia sau modifica contractul de vînzare-cumpărare fără
acordul locatorului. SoluŃionarea chestiunei despre rezilierea contractului Ńine de competenŃa
părŃilor.

Articolul 928. Trecerea la locatar a riscurilor si costurilor

(1) Locatarul isi asuma, din momentul preluării posesiunii, toate riscurile
pentru pieirea bunului, inclusiv cele datorate unei forte majore.
(2) Locatarul suporta toate cheltuielile de intretinere si reparaŃie a bunului.
(3) Prin contract, pârtile pot deroga de la prevederile alin.(1) si (2).

1. Conform regulelor generale ale prezentului Cod (Art.318) riscurile peirii sau
deteriorării fortuite a bunului le suportă proprietarul, dacă legea sau contractul nu prevede
altfel. În contractul de leasing proprietar al bunul contractat rămîne locatorul, acest drept
avînd numai facultatea de a garanta executarea obligaŃiilor contractuale din partea locatarului.
ReieŃind din natura obligaŃiei respective, legiuitorul a pus în seama locatarului din momentul
preluării posesiei asupra bunului, a tuturor riscurilor pentru pieirea bunului, inclusiv şi cele
datorate unei forŃe majore, fapt ce se datorează poziŃiei active a locatarului în obligaŃie şi
interesului său contractual.
2. În acelaşi context, locatarul este obligat să suporte cheltuieli de orice natură de
întreŃinere şi reparaŃie a bunului (legate de expluatare, efectuarea reparaŃiei curente şi capitale
e.t.c.). Această menŃiune legală îl eliberiază pe locator de majoritatea obligaŃiilor sale de
proprietar a bunului, şi scoate în evidenŃă caracterul financiar al obligaŃiilor locatorului,
precum şi rolul, locul lui în raporturile de leasing.

1093
 3. Regulile despre trecerea la locatar a riscurilor şi a costurilor poartă un caracter
dispozitiv şi prin contract părŃile pot stabili o altă formulă de reglementare, deaceea este
extrem de important, ca orice contract să conŃină anumite prevederi în această direcŃie.

Articolul 929. Răspunderea locatarului si a locatorului

Locatarul si locatorul răspund pentru obligaŃiile lor potrivit contractului de

leasing si in conformitate cu legea.

1.Temeiurile şi mărimea răspunderii locatorului şi locatarului nu sînt indicate expres

de prezentul Cod, referinŃă făcîndu-se la prevederile contractului şi lege. Un caz stabilit de
lege de răspundere a locatorului este prevăzut de al.3 Art.927, şi anume, locatorul poartă
răspundere faŃă de locatar, cînd ultimul a suportat cheltuieli (pagube), legate de intervenŃia
locatorului în alegerea vînzătorului. În acest caz, prin contract se poate stabili răspunderea
solidară a locatorului şi vînzătorului faŃă de locatar (Art.531). Alt caz de răspundere a
locatarului este consemnat în Art.9 al.5 al Legii cu privire la leasing. Unele norme referitoare
la locaŃiune pot fi aplicate în calitate de temeiuri pentru survenirea răspunderii părŃilor, de
exemplu a locatarului. Însă ele la fel trebuie să reiasă din specificul de posesie şi folosinŃă a
bunului de către locatar (Art.890,892,893). Reiesind din poziŃia sa specifică în contract,
locatorului în contractul de leasing nu i se pot incuba aceleaşi temeiuri de răspundere ca şi
locatorului în contractul de locaŃiune.

Articolul 930. Dispunerea de drepturile ce rezulta din contract

(1) Locatorul poate cesiona sau dispune in alt mod de drepturile sale asupra
bunului sau de drepturile care rezulta din contractul de leasing. Cesiunea sau
dispunerea in alt mod nu-l eliberează pe locator de obligaŃiile ce rezulta din
contract si nici nu schimba natura sau regimul juridic al contractului.
(2) Locatarul poate cesiona dreptul de folosinŃa asupra bunului sau alte
drepturi ce rezulta din contract numai cu acordul locatorului si cu respectarea
drepturilor terŃilor.

1.Locatorul în întreaga perioadă de acŃiune a contractului de leasing rămîne proprietarul

bunurilor transmise în leasing, deaceea el poate cesiona (Art.556) sau dispune în alt mod de
drepturile ce rezultă din contractul de leasing. Însă, în esenŃă aceste acŃiuni nu-l exonerează
pe locator de îndeplinirea obligaŃiunilor sale contractuale şi nici nu influienŃează în alt mod
asupra contractului de leasing.
2. Spre deosebire de locator locatarul poate cesiona dreptul de folosinŃă asupra bunului
sau alte drepturi ce rezultă din contract numai cu acordul primului şi cu respectarea
drepturilor terŃilor asupra acestui bun. Cesiunea dreptului de folosinŃă a bunului către o
persoană terŃă (alt locatar) este posibilă pînă la momentul executării de către vînzător a
obligaŃiunilor sale ce reies din contractul de vînzare-cumpărare, şi anume, de transmitere a
obiectului contractului către locatarul iniŃial. Perfectarea preluării datoriei de către noul
debitor urmează a fi însoŃită de acordul locatorului, după care ultimul, trebuie să negocieze cu
vînzătorul modificarea condiŃiilor contractului de vînzare-cumpărare referitoare la locatar.
Spre deosebire de locaŃiune în raportul de leasing nu putem opera cu noŃiunea de subleasing,
deoarece acest fenomen juridic este impropriu acestei construcŃii contractuale.

1094
 Capitolul XI
ANTREPTIZA ŞI PRESTĂRILE DE SERVICII
SecŃiunea 1
DISPOZIłII GENERALE CU PRIVIRE LA
ANTREPRIZĂ ŞI LA PRESTĂRI SERVICII

Articolul 931. Libertatea alegerii modului de efectuare a lucrărilor sau de

prestare a serviciilor

Antreprenorul sau prestatorul este liber în alegerea modului de efectuare a

lucrărilor sau de prestare a serviciilor. Între antreprenor sau prestator şi beneficiar nu
există nici o legătură de subordonare.

1. Un principiu de bază a activităŃii antreprenorului sau presatorului este libertattea acestora

de a alege modul de efectuare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor. Acest principiu
rezultă din faptul că antreprenorul sau prestatorul ca profesionişti, specialişti în domeniul
respectiv mai bivne ca oricine ştiu care sunt modalităŃile de efectuare a lucrărilor şi
prestare a serviciilor şi care este cea mai raŃională, mai efectivă în situaŃia concretă. Prin
urmare, beneficiarul nu este în drept să influinŃeze alegerea acestei modalităŃi.
2. Alt princiu de bază a activităŃii de amtrepriză sau prestări de servicii este autonomia,
independenŃa, sinestătornicia antreprenorului şi prestatorului în activitatea sa pe tot
parcursul executării obligaŃiilor contractuale. Între antreprenor sau prestator şi beneficiar
nu există şi nici nu pot exista careva legături de subordonare. Prin acest fapt se manifestă
şi principiu egalităŃii părŃilor în raporturile contractuale (vezi comentariu la art.1)
3. Nu există subordonare între antreprenor sau prestatoru şi beneficiar şi în cazul unui
contract în cadrul achiziŃiei de mărfuri, lucrpri şi servicii pentru necesităŃile statului
încheiat în baza Legii 1166/1997.
4. Dacă există careva raproturi de subordonare se poate vorbi despre un contrac de muncă
reglementat de Codul muncii, dar nici de cum de contractul de antrepriză sau prestări de
servicii.

Articolul 932. RetribuŃia

(1) RetribuŃia se consideră convenită în mod tacit dacă, în raport cu

împrejurările, asemenea lucrări sau prestări se fac numai în schimbul unor
retribuŃii.
(2) Dacă nu este stabilit cuantumul retribuŃiei, se consideră că s-a convenit, în
cazul existenŃei unor tarife, asupra retribuŃiei tarifare, iar în cazul
inexistenŃei unor tarife, asupra retribuŃiei obişnuite.

1. Efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor în baza contractelor respective pot avea loc
numai cu titlul oneros, în baza unei retribuŃii convenită de părŃi. Noul Cod civil admite
posibilitatea unui consensus refetitor la retribuŃie în mod tăcit, dar numai cu condiŃia că
asemenea lucrări sau prestaŃii se fac numai în schimbul unor retribiŃii. Aplicarea acestei
reguli poate avea loc doar în dependenŃă de împrejurăi reale.

1095
2. Din norma stipulată în alin.1 se poate deduce că, în principiu, efectuare unei lucrări sau
prestarea unui serviciu pot avea loc şi cu titlul gratuit, dar în acest caz se vor aplica alte
norme de drept, bunăoară a Legii 521/1995 “Cu privire la filantropie şi sponsorizare”.
3. Pentru efectuarea unor lucrări sau prestarea unor servicii de către întreprinderi de stat sau
privatre por fi stabilite în mod normativ unele tarife. Această regulă se aplicîă în cazul
cînd părŃile nu au negociat asupra retribuŃiei şi prin urmare se consideră că părŃile au
convenit în mod tăcit asupra retribuŃiei tarifare.
4. În cazul inexistenŃei unor tarife se consideră că părŃile au convenit în mod tăcit asupra
retribuŃiei obişnuite, care se practică în localitatea dată şi în raproturile respective.

Articolul 933. Devizul estimativ

(1) În cazul în care, la încheierea contractului, preŃul lucrărilor sau prestaŃiilor a

făcut obiectul unei evaluări, antreprenorul sau prestatorul trebuie să justifice
majorarea retribuŃiei.
(2) Beneficiarul nu este obligat să plătească majorarea de la alin. (1) decît în
măsura în care ea rezultă din lucrări, prestaŃiile sau cheltuielile pe care
antreprenorul sau prestatorul nu le-au putut prevedea la momentul încheierii
contractului.

1. Pentru efectuarea unor lucrări complicate, voluminoase şi costisitoare, de lungă durată,

bunăoară în construcŃiile capitale, retribuŃia poate fi stabilită în baza unei forme scrise
speciale, o varietate a căreia, după cum reiese din acest articol, este devizul estimativ.
Devizul este un document unde sunt stabilite valoarea materialelor utilizate şi a lucrărilor
sau serviciilor prestate.
2. Dacă la încheierea contractului preŃul lucrărilor sau prestaŃiilor a făcut obiectul unei
evaluări, adică a fost stabilit devizul estimativ, apoi antreprenorul sau prestatorul trebuie
să justifice majorarea retribuŃiei. Majorarea retribuŃiei, bunăoară, poate fi justificată în
cazul necesităŃii efectuării unor lucrpri sau servicii suplimentare, din materialele de un
preŃ mai ridicat şi altele.
3. Magorarea retribuŃiei poate avea loc numai în cazul, cînd antreprenorul sau prestatorul de
la bun început au activat cu bună credinŃă şi din motive întemeiate nu au putut prevedea
această majorare la momentul încheierii contractului. În asemenea situaŃii majorarea
retribuŃiei se consideră justificată şi benefiaciarul este obligat să plătească majorarea
devizului estimativ. În caz contrar el este obligat de această obligaŃie.

Articolul 934. Darea de seamă a antreprenorului sau a prestatorului

În cazul în care retribuŃia este stabilită în dependenŃă de valoarea lucrărilor,

serviciilor sau a bunurilor furnizate, antreprenorul sau prestatorul este obligat,
la cererea beneficiarului, să-i dea o dare de seamă despre pregresul lucrărilor,
despre prestaŃiile şi despre cheltuielile efectuate.

1. Legea expres prevede un drept al beneficiarului de a cere o dare de seamă de la

antreprenor sau prestator în care să fie elucidate toate datele despre progresul lucrărilor,
despre serviciilie care au fost prestate şi despre cheltuielile care au fost efectuate în cadrul
executării obligaŃiilor contractuale. Acestui drept îi corespunde o obligaŃie respectivă a
părŃii contractuale opuse.

1096
2. Realizarea acestui drept al benefiriarului poate avea loc doar în anumite condiŃii, şi
anume, dacă retribuŃia este stabilită în dependenŃă de valoarea lucrărilor, serviciilor sau a
bunurilor furnizate. Din esenŃa legii rezultă că retribuŃia poate fi stabilită în cazul dat atît
în baza devizului, cît şi în cazul cînd un asemenea document nu a fost întocmit.
Principalul constă în faptul că la cererea beneficiarului antreprenorul sau presatorul este
obligat să prezinte darea de seamă.

Articolul 935. PreŃ forfetar

(1) În cazul în care lucrarea sau prestaŃia a fost contracatată la un preŃ forfetar,
beneficiarul este obligat să plătească retribuŃia convenită şi nu poate pretinde
o reducere a retribuŃiei pe motiv că lucrarea sau prestaŃia a solicitat mai
puŃin lucru sau mai puŃine cheltuieli decît se preconizau.
(2) Similar alin (1) antreprenorul sau prestatorul nu poate cere majorarea
retribuŃiei pentru motive contrare.
(3) PreŃul forfetar rămîne acelaşi chiar dacă au fost aduse modificări termenelor
sau condiŃiilor iniŃiale de executare dacă părŃile nu au convenit altfel.

1. În acest articol se conŃine un termen juridic absolut nou – preŃul forfetar, care poate fi
considerat ca un preŃ fix, global, definitiv şi care, de regulă, nu poate fi modificat. Un
asemenea preŃ se stabileşte de regulă în cazul efectuării unor lucrări de construcŃie sau
prestarea unor servicii complicate.
2. PreŃul forfetar poate fi aplicat doar în cazul cînd la încheierea contractului părŃile au
convenit la un asemenea preŃ. PreŃul forfetar are putere juridică pentru ambele părŃi pe
toată durata contractului. Prin urmare, în baza legii beneficiarul nu poate pretinde la o
reducere a retribuŃiei pe motivul că lucrarea sau prestaŃia a solicitat mai puŃin lucru sau
mai puŃine chelturielile decît se preconizau la încheieirea contractului. În acest caz
beneficiarul este obligat să plătească contribuŃia convenită. În situaŃia cînd există altă
motive în afară de acele două indicate de lege, în principiu prin acordul părŃilor reducerea
retribuŃiei poate avea loc.
3. Regula stipulată în alin.1 se aplică similar şi faŃă de antreprenor sau prestator, care nu pot
cere majorarea retribuŃiei pentru motive contrare.
4. PreŃul forfetar rămîne neschimbat şi în cazul modificării contractului. După cum este
stipulat în lege preŃul forfetar rămîne acelaşi chiar dacă au fost aduse modificări
termenilor sau condiŃiilor iniŃiale. Această regulă însă, are un caracter dispozitiv. Prin
urmare, la încheierea contractului părŃile pot conveni altfel.

Articolul 936. PrestaŃia personală

(1) Antreprenorul sau prestatorul este obligat să efectuieze prestaŃia personal

doar atunci cînd acestă obligaŃie reiese din contract, din împrejurări sau din
natura prestaŃiei.
(2) Antreprenorul sau prestatorul conservă supravegherea şi răspunderea în
orice caz.

1. Principiul executării persoanel a obligaŃiilor contractuale în raporturile de antrepriză şi

prestări de sevicii au un caracter deosebit, care se manifestă prin faptul, că antreprenorul

1097
 sau prestatorul este obligat să efectuieze lucririle sau prestaŃiile persoanal doar în trei
cazuri, cînd această obligaŃie rezultă:
a) din condiŃiile contractului;
b) din împrejurările concrete;
c) din natura prestaŃiei.
Prin urmare legea adimte posibilitatea executării obligaŃiilor contractuale de către terŃi.
2. Dat fiind faptul că antreprenorul şi prestatorul se află în raporturi contractuale cu
beneficiarul ei poartă răspundere faŃă de ultimul în toate cazurile, şi anume, atîtî pentru
acŃiunile sau inacŃiunile persoanale, cît şi a terŃelor, dacă ultimii au executat obligaŃiile
contractuale. În ultimul cau antreprenorul sau prestatorul au totodată şi dreptul de
supraveghere faŃă de terŃi pe tot parcursul executării.
3. Fiind responsabil faŃă de beneficiari antreprenorul sau presatorul dispun de dreputl de
regres faŃă de terŃi, care au executat obligaŃiile contractuale şi din vina cărora a survenit
răspunderea.

Articolul 937. ObligaŃia de informare a beneficiarului

Antreprenorul sau prestatorul este Ńinut, înainte de încheierea contractului, să

furnizeze beneficiarului, în mpsura în care circumstanŃele o permit, toate informaŃiile
referitoare la natura lucrării sau prestaŃiei la bunurile şi termenul necesare lucrării sau
prestaŃiei.

1. O particularitate a contractelor de antreriză şi prestări de servicii este obligaŃia

informaŃională a antreprenorului şi prestatorului faŃă de beneficiar. Această obligaŃie
trebuie să fie onorată înainte de încheierea contractului şi are atribuŃie directă la
profesionalismul antreprenorului sau prestatorului.
2. ObligaŃia informaŃională constă în faptul, că în dependenŃă de posibilitărŃile
circumstanŃelor reale, antreprenorul sau prestatorul este Ńinut să furnizezue beneficiarului
toate datele posibile cu privire la trei aspecte a viitoarelor lucrpri şi prestaŃii, şi anume:
a) despre natura lucrpării sau prestaŃiei;
b) despre materialele care vor fi necesare pentru executare;
c) despre perioadele de timp necesare pentru executarea obligaŃiilor contractuale.
3. Natura lucrărilor sau prestaŃiilor presupune furniozarea informaŃiiei despre esenŃa
acestora, bunăoară, prestaŃiile acordate de un stomatolog pot fi legate, în oarecare măsură,
cu cauzarea unor dureri fizice ş.a., iar lucrările de reparaŃie capitală a apartamentului pot
avea ca efect unele incomodităŃi de ordin personal pentru locatari din cauza zgomotului
produs de aparatele şi uneltele utilizate, de aerul poluat, din cauza întreruperii
aprovizionării cu apă, gaz ş.a.
4. InformaŃia cu privire la bunurile necesare pentru lucrpri sau prestaŃii trebuie să conŃină
date concrete cu privire la volumul de materiale, la asortimentul, calitatea acestora. Dacă
pe piaŃă sunt mai multe oferte de materiale de acelaşi gen, natură, anptreprenorul sau
prestatorul trebuie să argumenteze care din ele sunt mai calitaive, mai trainice, mai
eficiente.
5. InformaŃia cu privire la termenul executării obligaŃiilor contractuale trebuie să conŃină
date cu privire la durat normativă, iar dacă acesr termen nu sunt stabilite, care este durata
minimală sau maixmală pentru executarea lucrărilor sau prestaŃiilor concrete, care
schimbări pot surveni în acest perioade de timp din cauze obiective sau subiective,
infirmaŃia despre posibilitatea şi necesitatea efectuării lucrărilor în termen redus sau
urgent ş.a.

1098
 Articolul 938. Furnizarea bunurilor de către antreprenor sau prestator

(1) Antreprenorul sau prestatorul este obligat să furnizeze toate bunurile

necesare executării contractului dacă nu a fost stipulat altfel.
(2) Bunurile trebuie să fie de o calitate bună pentru efectuarea lucrărilor sau
prestarea serviciilor. Antreprenorul sau prestatorul datorează pentru bunuri
aceleaşi garanŃii pe care le datorează vînzătorul.
(3) Este contract de vînzare-cumpărare, nu contract de antrepriză sau de
prestare a serviciilor, în cazul în care lucrările sau prestaŃiile nu sunt decît un
accesoriu în raport cu bunurile furnizate.

1. În contractele de antrepriză şi prestări de servicii tradiŃional există o regulă

generală, cu caracter dispozitiv, prin care antreprenorul sau prestatorul era obligat
să furnizeze toate bunurile necesare executării contractului. Această regulă a fost
reprodusă şi în noul Cod civil, dar spre deosebire de Codul civil vechi, abaterea
de la această regulă poate avea loc doar într-un singur caz – dacă în contract nu a
fost stipulat altfel. Codul civil vechi admitea o asemenea abatere şi în cazul
prevăzut de lege.
2. Legea expres stipulează obligaŃia antreprenorului şi prestatorului prin care ei sunt
ŃuniŃi să furnizeze toate bunurile necesare pentru executarea contractului de o
calitate bună. Aceste bunuri trebuie să corespundă standardelor sau normativelor
respective, iar în cazul lipsei acestora – cerinŃelor obişnuite faŃă de acest gen de
bunuri. În contractul de antrepriză sau prestare serviciilor garanŃiile faŃă de
calitatea bunurilor furnizate de către antreprenor sau prestator sunt aceleaşi ca şi
în contractul de vînzare-cumpărare. Antreprenorul sau prestatorul în baza normei
legale datorează pentru bunuri aceleaşi garanŃii pe care le datorează vînzătorul.
(vezi comentariu la art.art. 763-764).
3. O importanŃă deosebită o constituie delimitarea contractului de antrepriză şi
prestări de servicii de alte contracte civile, inclusiv şi de contractul de vânzare-
cumpărare. Din care considerente este necesară delimitarea? După cum rezultă
din lege în dependenŃă de această delimitare depinde aplicarea cuvenită a
normelor de drept material. La executarea obligaŃiilor contractuale de către
antreprenor sau prestator se pot isca careva divergenŃe cu privire la aplicarea
naturii juridice a acŃiunilor în cadrul acestor raporturi civile. PărŃile, reieşind din
interesele proprii, le pot înterpreta din diferite poziŃii. Pentru a evita asemenea
situaŃii legea expres stabileşte, că este contract de vînzare-cumpărare, dar nu
contract de antrepriză sau de prestare a servciilor, în cazul în care lucrările sau
prestaŃiile nu sunt decît un accesoriu în raport cu bunurile furnizate. Respectiv în
acest caz se vor aplica normele ce reglementează contractul de vănzare-
cumpărare. Bunăoară de natura acestui contract sunt considerate lucrprile şi
prestaŃiile legate de instalarea şi montarea mobilei, a utilajului de uz casnis şi alte
obiecte procurate în reŃeaua comercială cu garanŃii din partea vînzătorului şi care
sunt efectuate de angajaŃii firmelor respective.

Articolul 939. Folosirea bunurilor beneficiarului

1099
(1) În cazul în care bunurile sunt furnizate de beneficiar, antreprenorul sau
prestatorul este obligat să le folosească cu grujă şi să Ńină evidenŃa folosirii
lor.
(2) În cazul în care bunurile sunt evident improprii folosirii la destinaŃie sau sunt
afectate de un viciu evident sau de un viciu ascuns care devine cunoscut,
antreprenorul sau prestatorul este Ńinut să-l informeze imediat pe beneficiar,
în caz contrar făcîndu-se răpunzător pentru prejudiciul care poate surveni
din folosirea bunului.
(3) Antreprenorul sau prestatorul este obligat să prezinte beneficiarului o dare
de seamă despre modul de folosire a bunurilor furnizate de acesta şi să-i
restituie partea rămasă.

1. Legea admite posibilitatea utilizării în contractul de anprepriză sau prestări de

servicii şi a bunurilor furnizate de beneficiar. În acest caz antreprenorul sau
prestatorul este obligat să le folosească, să le consume, că le cheltuie cu grijă,
raŃional, econom, cu respectarea normativelor de cheltuieli respective. Ei au de
asemenea obligaŃia să nu admită supracheltuieli şi să Ńină evidenŃa folosirii
bunurilor pentru ca ulterior toate cheltuielile efectuate să fei fixate în darea de
seamă.
2. Pe parcursul executării obligaŃiilor contractuale, în dependenŃă de circumstanŃe
reale, se mai poate naşte o obligaŃie informaŃională a antreprenorului sau
prestatorului. Astfel legea stipuleaztă, că în cazul în care bunurile sunt evident
improprii folosirii la destinaŃie sau sunt afectate de un viciu evident sau de un
viciu ascuns care devine cunoscut, antreprenorul sau prestatorul este Ńinut să-l
informeze imediat de beneficiar. Această obligaŃie rezultă din capacităŃile
profesioniste ale antreprenorului sau prestatorului şi din faptul că unele vicii, fie
evidente, dar mai în deosebi cele ascunse, pot fi depistate doar în cadrul folosirii şi
utilizării acestora.
3. Nerespectarea de către antreprenor sau prestator acestei obligaŃii informaŃionale
are ca efect răspunderea acestor persoane faŃă de beneficiar pentru prejudiciul care
poate surveni din folosirea bunului.
4. TradiŃional, în cazul în care o lucrare sau un serviciu este prestat cu ajutorul
materialelor furnizare de beneficiar antreprenorul sau prestatorul este Ńinut de a
prezenta o dare de seamă. În acest document, conform prevederilor legii, trebuie
să fie descris modul, particularităŃile şi volumul bunurilor folosite, care au fost
livtare de beneficiar şi care din ele nu au fost utilizate. Deasemenea, antreprenorul
sau prestatorul este obligat să-i restituie beneficiarului partea de bunuri, care îi
aparŃin şi care nu au fost folosite la executarea obligaŃiilor contractuale

Articolul 940. Riscul pieirii sau deteriorării foruite a bunurilor

Riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunurilor necesare executării

contractului îl suportă cel care le-a furnizat dacă în contract nu este prevăzut
altfel.

1. În contractul de antrepriză şi prestări de serviciu tradiŃional se aplică o regulă

generală prin care riscul pieirii sau deteriorăii fortuite a bunurilor necesare
executării contractului îl poartă proprietarul acestui bun. Prin urmare, riscul îl
poartă cel care a furnizat bunul.

1100
2. Spre deosebire de Codul civil vechi care stipula o normă imperativă cu privire la
un asemenea risc, în noul Cod civil acest fapt este tratat din alte poziŃii şi, ca
urmare, norma respectivă a devenit dispozitivă. Astfel, părŃile pot prevedea o altă
regulă, bunăoară, că antreprenorul şi prestatorul sau beneficiarul vor purta riscul
în toate cazurile, sau riscul va fi suportat în mod egal de ambele părŃi indiferent
de faptul cine a furnizat bunurile necesare executării contractului.
3. Noram stipulată în acest articol va fi aplicată în practică indiferent de faptul dacă
bunurile furnizare au pieirit sau au fost deteriorate (fortuite) total sau parŃial.

Articolul 941. Drepturile antreprenorului sau ale prestatorului în cazul

neacceptării lucrării sau prestaŃioei oferite

(1) Antreprenorul sau prestatorul poate cere o despăgubire corespunzătoare

fără a fi obligat la o lucrare sau prestaŃie ulterioară dacă beneficiarul nu
acceptă lucrarea sau prestaŃia oferită. Beneficiarul este obligat la despăgubiri
şi atunci cînd nu îndeplineşte acŃiunile necesare lucrării sau prestaŃiei.
(2) Cuantumul despăgubirii se determină în funcŃie de durata întîrzierii şi de
cuantumul retribuŃiei, cu deducerea a ceea ce antreprenorul sau prestatorul
economiseşte în urma întîrzierii sau refuzului ore a ceea ce a putut dobîndi
prin utilizarea în alt mod a forŃei sale de muncă.

1. Executarea contractului are ca rezultat obligaŃia beneficiarului de a accepta

lucrarea sau prestaŃia oferită. Nerespactarea acestei obligaŃiuni are consecinŃe
negative pentru această parte.
2. Legea expres stipulează că antreprenorul sau prestatorul poate cere o despăgubire
corespunzătoare dacă beneficiarul nu acceptă lucrarea sau prestaŃia oferită. Ba
mai mult ca atît, în asemenea caz antreprenorul sau prestatorul nu este obligat la
o lucrare sau prestaŃie ulterioară.
3. Beneficiarul este obligat la despăgubiri şi atunci cînd nu îndeplineşte accŃiunile
necesare lucrării sau prestaŃiei. Această răspundere poate avea loc cînd
beneficiarul nu a efectuat careva acŃiuni pregătitoare, care în prealabil erau
necesare lucrării sau prestaŃiei, bunăoară, nu a eliberat apartamentul, care urma a
fi reparat, nu admite accesul sau nu pune la dispoziŃia antreprenorului sau
prestatorului obiectul respectiv, crează unele impedimente pentru acest obiect.
4. Cuantumul despăgubirii se determină în dependenŃă de două circumstanŃe:
a) de durata întîrzierii beneficiarului;
b) de cuantumul retribuŃiei care se cuvine antreprenorului sau prestatorului.
Cuantumul despăgubirii poate fi redus dar, după cum stabileşte legea, numai
în mărimea economisirii pe care o poate avea antreprenorul sau prestatorul în
urma întîrzierii sau refuzului, ori aceea ce a putut dobîndi prin utilizarea în alt
mod a forŃei sale de muncă.

Articolul 942. Rezilierea contractului de către beneficiar

Beneficiarul poate rezilia contractul oricînd pînă la rezilierea completă a lucrării

sau a prestaŃiei, fiind obligat să plătească antreprenorului sau prestatorului
retribuŃia pentru lucrările sau prestaŃiile şi să repare prejudiciul cauzat prin
reziliere.

1101
1. O particularitate a contractului de antrepriză sau prestări de servicii o constituie
faptul, că beneficiarul dispune de dreptul de a cere rezilierea contractului în orice
monent pînă la realizarea completă a lucrării sau aprestaŃiei. Ba mai mult ca atît,
acest drept poate fi realizat fără ca beneficiarul să argumenteze prin careva motive
cererea sa de reziliere a contractului şi fără ca aceste motive să existe în realitate.
2. Unica condiŃie pentru realizarea acestui drept este obligaŃia beneficiarului de a
plăti antreprenorului sau prestatorului retribuŃia pentru lucrările sau prestaŃiile
efectuate şi să repare prejudiciul cauzat prin reziliere. Nu se pot isca careva
discuŃii referitor la costul lucrărilor sau prestaŃiilor efectuate. Mai complicată
poate fi situaŃia cu prejudicul cauzat prin reziliere, dar probaŃia cuantumului
acestui prejudiciu stă pe seama antreprenorului sau prestatorului.

Articolul 943. Rezilierea contractului de către antreprenor sau prestator

(1) În cazul în care nu există un motiv temeinic pentru rezilierea, antreprenorulo

sau prestatorul poate rezilia contrasctului doar în aşa mod încît beneficiaruzl
să obŃină pe o altă cale lucrarea sau prestaŃie. Dacă ecistă un motiv temeinic,
obligaŃia de despăgubire este exclusă.
(2) În cazul rezilierii contractului, antreprenorul sau prestatorul este Ńinut să
restituie avansul primit.
(3) Dacă reziliază contractul, antreprenorul sau prestatorul poate cere pentru
lucrările sau prestaŃiile efectuate o parte proporŃională a retribuŃirei, în
măsura în care beneficiarul are un interes în aceste lucrări sau prestări.

1. Antreprenorul sau prestatorul de regulă, pot cere rezilierea anticipată a

contractului doar cînd există un motiv temeinic pentru reziliere. În caz contrar
contractul poate fi reziliat numai în aşa mod încît beneficiarul să obŃină pe o altă
cale lucrarea sau prestaŃia. Prin urmare, dacă în situaŃia reală bneficiarul nu are
posibilitate de a obŃine pe o altă cale lucrarea sau prestaŃia rezilierea contractului
nu poate avea loc. Bunăoară, o asemenea situaŃie se poate isca în cazul cînd într-o
localotate rurală lucrările sau prestaŃiile pot fi acordate doar de unicul
antreprenor sau prestator.
2. Legea stabileşte, că dacă există un motiv temeinic pentru rezilierea contractului
din iniŃiativa antreprenorului sau prestatorului obligaŃia de despăgubire pentru
aceşte este exclusă. Prin urmare, ei nu poartă răspundere în faŃa beneficiarului,
dar, evident trebuie să prezinte probe care demonstrează motivul.
3. Dacă în contractul respectiv anticipat a fost plătit un avans apoi în cazul rezilierii
contractului antreprenorul sau prestatorului este Ńinut să restituie avansul plătit.
Această regulă se aplică numai în cazul cînd nu au fost efectuate careva lucrări
sau prestaŃii.
4. În situaŃia cînd la momentul rezilierii contractului lucrprile sau prestaŃiile au fost
efectuate parŃial, iar beneficiarul are un interes personal în aceste lucrări sau
prestaŃii, apoi în virtutea legii antreprenoprul sau prestatorul poate cere pentru
lucărirle sau prestaŃiile efectuate o parte proporŃională a retribuŃiei, în măsura
interesului personal al beneficiarului. Prin urmare, criteriul de bază în acest caz
este mărimea interesului beneficiarului.

1102
Articoluo 944. Decesul beneficiarului

Decesul beneficiarului nu atrage încetarea contractului decît în cazul în care

executarea lui devine imposibilă sau inutilă.

1. Decesul beneficiarului nu atrage după sine de obicei înc etarea contractului.

Această regulă este de natură dicpozitivă şi poate fi aplicată doar în cazul în care
executarea şui devine imposibilă sau inutilă. Bunăoară, rezilierea poate avea loc în
cazul decesului beneficiarului, care a comandat un portret şi care poza în faŃa
pictorului. O situaŃie similară poate avea loc şi în cazul cînd a fost comandată o
pereche de încălŃăminte pentru beneficiarul care avea un defect fizic la un picior.
2. Norma stipulată în acest articol din care rezultă că obligaŃiile contractuale pot fi
prelungite după decesul beneficiarului rezultă din faptul că lucrările sau serviciile
prestate reprezintă, de regulă, un interes nu numai pentru beneficiarul decedat, dar
şi pentru membrii familiei sale.

Articolul 945. Decesul sau incapacitatea antreprenorului sau a prestatorui

Decesul sau incapacitatea antreprenorului sau a prestatorului nu atrage

încetarea contractului, doar dacă a fost încheiat datorită calităŃilor persoane ale
acestuia sau nu poate fi continuat într-o manieră adecvată de către succesorul în
aclititate, caz în care beneficiarul are dreptul de a rezilia contractul.

1. Decesul sau incapacitatea antreprenorului sau prestatorului deasemenea nu atrage,

de regulă, după sine încetarea contractului. Şi această regulă are un caracter
dicpozitiv.
2. În asemenea situaŃii încetarea contractului poate avea loc doar în două cazuri, şi
anume:
a) dacă contractul a fost încheiat datorită calităŃilor personale ale antreprenorului
sau prestatorului;
b) dacă contractul nu poate fi continuat într-o manieră adecvată de către
succesorul în activitate a antreprenorului sau a prestatorului.
3. În primul caz este vorba de principiul executării personale a obligaŃiilor
contractuale de către antreprenor sau prestator, Ńinîndu-se cont de calităŃile şi
profesianalismul acestora. În al doilea caz contractul încetează doar dacă nu poate
fi continuat într-o manieră adecvată de către succesorul în activitate a
antreprenorului sau prestatorului. În acest caz se aplică o regulă specială –
beneficiarul are dreptul, dar nu este obligat de a cere rezilierea contractului. Prin
urmare, în această situaŃie raprorturile contractuale pot fi continuate cu succesorul
antreprenorului sau prestatorului.

S e c t i u n e a a 2-a
ANTREPRIZA

Articolul 946. Contractul de antrepriză

1103
(1) Prin contractul de antreptiză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe
riscul său o anumită lucrare celeilalte părŃi (client), iar aceasta se obligă să
recepŃioneze lucrarea şi să plătească preŃul convenit.
(2) Obiectul contractului de antrepriză poate fi atît producerea sau
transformarea unui bun, cît şi obŃinertea unor alte rezultate efectuate de
lucrări.

1. Din definiŃia contractului de antrepriză rezultă elementele tradiŃionale şi

obligaŃiile principale ale participanŃilor acetui contract, şi anume:
a) lucrarea este efectuată pe riscul antreprenorului;
b) se efectuiază nu oarecare, dar o anumită lucrare, care după cum rezultă din
esenŃa legii, este comandată de client;
c) clientul este obligat să recepŃionaze lucrarea şi să plătească preŃul
convenit.
2. Riscul contractului, în virtutea legii, este suportat de antreprenor, deoarece el
benevol şi-a asumat această răspundere semnănd contractul. Acest risc se
manifestă prin consecinŃele negative de ordin material pe care le suportă
antreprenorul în toate cazurile pînă la momentul transmiterii lucrăii clientului
(vezi comentariu la art. 956).
3. În fiecare caz concret antreprenorul efectuiază nu o oarecare lucrare de ordin
general, dar anume acea lucrare, care este solicitată de client şi care trebuie să
corespundă pe deplin cerinŃelor, intereselor, parametrilor şi condiŃiilor indicate
de acesta.
4. O particularitate esenŃială a contractului de antrepriză o constituie obiectul
acestuia, care este rezultaul muncii antreprenorului şi care este determinat
individual (vezi comentariu la art. 294). Acest rezultat poate fi valorificat în
forma unui bun absolut nou, produs sau fabricat de antreprenor, bunăoară, o
casă de locuit, un costum, o pereche de încălŃăminte ş.a. Ca obiect al
contractului poate fi şi un alt rezultat, şi anume, un bun material, care a fost
confecŃionat, restabilit sau schimbat (reparat, renovat, transformat în altă
formă, tip, ş.a.). Munca antreprenorului poate fi valorificată şi materializată
printr-un alt rezultat, bunăoară, curăŃenia, ordinea din apartament, starea
podelelor, care au fost şlefuite şi acoperite cu o substanŃă specială lucitoare
ş.a. Obiectul contractului poate fi de uz personal, familial, casnic,etc.
5. În baza contractului de antrepriză clientul este obligat:
a) să recepŃioneze lucrarea (vezi comentariu la art. 957, art. 958);
b) să plătească preŃul convenit (vezi comentariu la art. 932, art. 933, art. 935).
În contractul de antrepriză se aplică o regulă generală prin care, la
încheierea contractului, părŃile prin acordul comun stabilesc cuantumul
retribuŃiei antreprenorului şi modul de achitare. După cum rezultă din lege
plata preŃului convenit trebuie să fie efectuată după recepŃionarea lucrării.
Prin acordul comun părŃile por coveni şi altfel.

Articolul 947. Transferarea dreptului de proprietate

Dacă efectueazî lucrarea cu materialul său, antreprenorul trebuie să trensfere în

favoarea clientului dreputl de proprietate asupra bunului.

1104
1. O regulă generală a contractului de antrepriză o constituie faptul, că lucrarea este
efectuată din materialele antreprenorului. Dacă executarea a avut după această
regulă antrreprenorul trebuie să transfere în favoarea clientului dreptul de
proprietate asupra bunului. Prin urmare, din prevederile legale rezultă, că
antreprenorul trebuie să transmită atît bunul, cît şi documentele cu privire la
materialele care au fost utilizate pentru efectuarea lucrării.
2. Dacă obiectul contractului după finisarea lucrării a fost înregistrat sau în alt mod
legalizat după antreprenor, apoi acesta este Ńinut să transmită dreptul de
proprietate în favoarea cleitnuluui. Este posibilă şi situaŃia cînd antreprenorul va fi
obligat să respecte şi forma prevăzută de lege pentru transmiterea unui bun.

Articolul 948. GaranŃiile împotriva viciilor

(1) Antreprenorul trebule să transmită clientului lucrarea liberă de orice viciu

material sau juridic.
(2) Lucrarea este liberă de vicii materiale dacă are calităŃi convenite. În cazul în
care nu s-a convenit asupra unor calităŃi, lucrarea este liberă de vicii
materale dacă este corespunzătoare utilizării presupuse în baza contractului
sau, dacă nu se poate deduce o asemnea utilizare, utilizări obişnuite.
(3) Cu viciul material se asimilează siutaŃia în care antreprenorul prodece o altă
lucrare decît cea comandată sau produce lucrarea într-o cantitate sau de o
dimensiune inferioară, dacă această executare poate di considetară, pornind
de la circumstanŃe, ca execitare a contractului.
(4) Lucrarea este liberă de vicii juridice atunci cînd nici un terŃ nu poate
valorifica drepturi împotriva clientului.

1. O obligaŃie principală a antreprenorului este asigurarea garanŃiei libertăŃii

lucrării de orice vicii materiale sau juridice. EsenŃa acestei obligaŃii constă în
asigurarea calităŃii respective a obleictului contractului şi asigurarea
transmiterii dreptului de proprietate asupra acestui bun fără careva grevări.
2. Lucrarea este liberă de vicii materiale dacă are calitărŃile convenite. Prin
urmare, calitatea lucrării trebuie să fei convenită prin acordul părŃilor şi să fie
stipulată în contract. La stabilirea calităŃii lucrării se i-au în consideraŃie, în
primul rînd, cerinŃele, doleanŃele, criteriile de ordin pesonal ale cleintului şi
care se referă la totalitatea însuşirilor şi laturilor esenŃaile în virtutea cărora un
lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri (vezi DicŃionarul
Explicativ al Limbii române, ediŃia al doua, Univers enciclopedic, Bucureşti
1998, pag. 128).
3. Dacă părŃile nu au convenit asupra criteriilor de ordin calitativ, lucrarea este
considerată liberă de vicii materiale, dacă corespunde utilizării presupuse în
baza contractului, sau dacă nu se poate deduce o asemenea utilizare utilizării
obişnuite.
4. Lucrarea este considerată cu viciu material în cazul cînd antrepenorul a produs
o altă lucrare decît ceea, care a fost comandată de client sau a produs lucrarea
într-o cantiate sau de dimensiuni inferioare cu condiŃia că pornind de la
circumstanŃele reale, se poate deduce că această executare poate fi considerată
ca executarea contractuală, cu alte cuvinte, în asemenea situaŃii, lucrare se
consideră executată, dar cu vicii de ordin material.

1105
 5. Lucrarea este liberă de vicii juridice în cazul cînd nici o terŃă persoană nu are
vre-un drept real asupra obeictului contractului şi, prin urmare, nu poate
valorifica careva drepturi împotriva clientului.

Articolul 949. Depăşirea esenŃială a devizului

(1) În cazul necesităŃii depăşirii esenŃaile a devizului, antreprenorul este obligat

să informeze imediat clientul despre acest fapt. Nerespectarea unei astfel de
obligaŃii acordă clientului dreptul de a cere rezilierea contractului şi
repararea prejudiciului cauzat sau eliberera lui de obligaŃia acoperirii
cheltuielilor ce depăşesc devizul convenit.
(2) Dacă depăşirea esenŃială a devizului a fost imprevizibilă la îcheierea
contractului, antreprenorul are dreputl numai la cheltruielile suplimentare
suportate, iar clientul este în drept să accepte această depăşire sau să ceară
rezilierea contractului.

1. După cum s-a menŃional în comentariu la art. 933 în cazul efectuării unei lucrări
complicate, costisitoare, voluminoase şi de lungă durată antreprentorul
întocmeşte un document special care poartă denumirea de deviz. Codul civil
vechi prevedea două tipuri de deviz: fix sau aproximativ, iar noul Cod civil
numai unul – devizul estimativ (art.933), dar în art. 949 se utilizează un alt
termin – devizul. Se poate presupune că şi în ultimul caz este vorba de devizul
estimativ, dar în principiu, părŃile pot conveni asupra unui deviz de ordin
general, fără al specifica că este estimativ sau definitiv. Prin urmare, în practică,
în dependenŃă de circumstanŃele reale, părŃile pot aplica termenul, şi respectiv,
norma legală sau prevederile contractuale.
2. Depăşirea devizului, după cum reultă din lege, poate fi de două tipuri: esenŃială
sau neesenŃială. Efecte juridce poate avea depăşirea esenŃială şi, buneînŃeles,
dacă antreprenorul argumentează necesitatea acestei depăşiri.
3. Necesitatea depăşirii devizului poate exista la încheierea contractului sau se
poate isca pe parcursul executării contractului. În primul caz pot avea loc două
situaŃii – este previzibilă sau nu în acest moment necesitatea depăşirii devizului.
În dependenŃă de aceste situaŃii rezultă şi efectele depăşirii.
4. Previzibilitatea necesitării depăşirii devizului Ńine de competenŃa
antreprenorului ca specialist, profesionist în domeniul respectiv. Aceste este
obligat imediat după ce a depistat o asemenea necesitate să-l informeze pe
client despre acest fapt. Nerespectarea acestei obligaŃii are efecte juridice.
Astfel, în asemenea situaŃii clientul, în virtutea legii şi, la alegerea sa, are
dreptul:
a) de a cere rezielierea contractului şi repararea prejudiciului cauzat sau;
b) eliberea lui de obligaŃia acoperirii cheltuielilor ce depăşesc devizul
convenit.
5. Dacă necesitatea depăşirii devizului a existat la încheierea contractului apoi
acest fapt poate avea efecte doar într-un singur caz: dacă în acel moment
necesitatea depăşirii devizului era imprevizibilă. Prin urmare, antreprenorul în
orice moment pe parcursul executării contractului poate depista necesitatea
depăşirii esenŃiale ale devizului, care a existat la încheierea contractului. Din
momentul depistăii necesităŃii depăşirii devizului el este Ńinut să-şi onoreze
obligaŃia informaŃională despre acest fapt faŃă de client. Şi numai în cazul

1106
 respectarii acestor prevederi legale antreprenorul are dreptul doar la cheltuielile
suplimentare deja suportate. Clientul la rîndul său, din momentul cănd a fost
informat despre necesitatea depăşirii devizului la alegerea sa are două posibilită
legale:
a) să accepte această depăşire şi să acopere cheltuielile legate de depăşirea
esenŃială sau;
b) să ceară rezilierea contractului – în cazul cînd nu este de acord cu această
depăşire.

Articolul 950. ObligaŃiile informaŃionale ale antreprenorului

(1) Antreprenorul este obligat să-l informeze pe client despre faptul că:
a) materialul prezentat de client este inutilizabil sau necalitativ;
b) viciile materialelor vor face ca produsul final să fie afectat de vicii;
c) respectarea indicaŃiilro clientului ameninŃă trăinicia sau utilizarea
lucrării;
d) există alte circumstanŃe care nu depind de antreprenor şi care ameninŃă
trăinicia sau utilizarea lucrării.
(2) În cazul cînd antreprenorul nu execută obligaŃia stipulată la alin (1), clientul
are dreputl să ceară reparatea prejudiciului.

1. O particularite a contractului de antrepriză o constituie obligaŃia informaŃională a

antreprenorului, care trebuie să fie onorată de acesta la încheierea contractului
sau, după situaŃia reală, imediat după ce faptele respective au devenit cunoscute
antreprenorului. Această obligaŃie rezulrtă din necesiatea evitării unei pagube de
la bun început, cînd încă există o asemea posibilitate.
2. Legea prevede patru circumstanŃe depsre care antreprenorul este Ńinut să-lş
informeze pe client, şi anume:
a) materialul prezentat de client este inutilizabil sau necalitativ;
b) viciile materialelor vor face ca produsul final să fie afectat de vicii;
c) respectarea indicaŃiilor clientului ameninŃă trăinicia sau utilizarea lucrării;
e) există alte circumstanŃe care nu depind de antreprenor şi care ameninŃă
trăinicia sau
utilizarea lucrării.
3. După cum rezultă din lege obligaŃiile informaŃionale sunt legate de activitatea şi
calităŃile profesioaniste ale antreprenorului, care ca specialist în domeniul
respexctin este obligat să depisteze faptele şi circumstanŃele prevăzute de lege şi
să-l informeze despre ele pe client.
4. Dacă lucrarea este efectuată din materiualelel cleitnului antreprenorul este
obligat să verifice calitatea şi cantitatea acestora, deaorece materialele prezentate
de cleint pot fi de un volum insuficient, de o calitate proastă sau inferioară decît
cea necesară, sau de aşa natură încît nu pot fi utiliizate pentru lucrarea
comandată. Aceste materiale pot avea unele vicii, care pot influienŃa negativ
produsul final.
5. Antreprentoul este autonom, sinestătător, independent în ceea ce priveşte
organizarea şi gestionarea activităŃii sale. Clientul nu este în drept să intervină în
orice formă sau mod în activitatea antreprenorului, însă ele este în dreprt de a da
careva indicaŃii la modul de executare a lucrării, iar antreprenorul este obligat să

1107
 respecte aceste obligaŃii. Dacă indicaŃiile clientului ameninŃă trîinicia sau
utilitatea lucrării antreprenorul este Ńinut să-şi onoreze obligaŃiile informaŃionale.
6. La încheierea contractului sau pe parcursul executării antreprentorul poate
depista şi alte circumstanŃe existenŃa cărora nu este influienŃată , nu depind de el,
dar care ameninŃă trăinicia sau utilitatea lucrării. Bunăoară, detaliile, piesele sau
alte materiale prezentate de client sunt de altă marcă, de alte dimensiuni, sunt
menite pentru alte lucrări ş.a. Se poate isca situaŃia în care antreprenorul nu
dispune de depozite şi alte încăperi necesare pentru păstrarea materialelor
prezentate, nu poate asigura temperatura, umiditatea necesară din care cauză este
ameninŃată trăinicia sau utilitatea lucrării. Despre toate aceste fapte antreprenorul
este obligat să-l informeze pe client pentru a evita consecinŃe negative de ordin
material.
7. Ne onorarea obligaŃiilor informaŃionale de către antreprenor are efecte negative
pentru el. Aceste efecte se manifestă prin faptul că în asemenea situaŃii clientul
este în drept să ceară repararea prejudiciului cauzat şi, respectiv, antreprenorul
este obligatr să suporte acest prejudiciu, care a survenit din inacŃiunile sale
proprii.

Articolul 951. Dreptul antreprenorului de a rezilia contractul

Dacă clinetul, fiind informat de către antreprenor la timp şi în modul

corespunzător, nu înlocuieşte în termenul cuvent materialul inutilizabil sau
necalitativ, nu schimbă indicaŃiile referitoare la modul de executare sau utilitatea
lucrării, antreprenorul este în drept să ceară rezilirea contractului şi repararea
prejudiciului.

1. Executarea obligaŃiilor informaŃionale de către antreprenor are ca efect două

categorii de consecinŃe, care Ńin de obligaŃiile clinetului şi drepturile
antreprenorului.
2. Clientul fiind informat la timp şi în mod corespunzător despre circumstanŃele care
pot influienŃa negativ rezultatul lucrării este obligat să întreprindă acŃiuni concrete
pentru a îmlătura aceste circumstanŃe. Din lege rezultă că el este Ńinut să
înlocuiească în termenul conventi materialul inutilizabil sau necalitativ, să
schimbe indicaŃiile referitoare la modul de executare a lucrării, sau să înlăture alte
circumstanŃe care ameninŃă trăinicia sau utilitatea lucrării. Nerespectarea acestor
obligaŃii are efect negativ pentru client.
3. Dacă clientul a ignorat informaŃia care i-a fost furnizată de antreprenor şi nu a
întreprins acŃiunile necesare care rezultă din această informaŃie antreprenorul, în
virtutea legii, este în drept să ceară rezilierea contractului şi repararea
prejudiciului cauzat, care va fi suportat de client. Dacă clientul totuşi a insistat la
executarea contractului, apoi el va suporta toate consecinŃele negative care pot
surveni în rezultatul acestei executări, iar antreprenorul va avea dreptul la
remuneraŃia convenită.

Articolul 952. Dreptul de retenŃie şi de gaj al antreprenorului

Antreprenorul are dreptul de retenŃie şi de gaj asupra bunului mobil produs sau
îmbunătăŃit de el dacă, în cursul producerii sau al îmbunătăŃirii, bunul a ajuns

1108
în posesiunea sa. DicpoziŃia aceasta nu se aplică în cazul în care antreprenorul
ştia, în momentul luării în posesiune, că proprietarul nu este de acord cu
producerea sau cu îmbunătăŃirea.

1. Gajul şi retenŃia sunt mijloace de garantare a executării obligaŃiilor (vezi

comentariu la art. 454 şi art. 637). DispoziŃiile legale cu privire la aceste garanŃii
se aplică şi în contractul de antrepriză pentru protejarea intereselor
antreprenorului.
2. Dreptul de retenŃie şi de gaj poate fi aplicat doar dacă există prevederile legale, şi
anume:
a) obiectul contractului este un bun mobil;
b) dacă în cursul producerii sau îmbunătăŃirii bunul a ajuns în posesia
antreprenorului.
3. Acest drept nu poate fi realizat dacă în momentul luării bunului în posesiunea
antreprenorului acesta ştia că proprietarul acestui bun nu este de acord cu
producerea sau cu îmbunătăŃirea lui. Prin urmare, dispoziŃia legală nu se aplică,
dacă de la bun început clientul nu a acceptat executarea lucrărilor cu condiŃia că
acest bun va putea fi pus în gaj sau reŃinut de antreprenor. În aşa mod clientul
utilizează dreptul său stipulat în art. 942 de a întrerupe raporturile contractuale în
orice moment.

Articolul 953. Instituirea ipotecii asupra terenului de construcŃie

Dacă obiectul contractului este o construcŃie sau o parte din construcŃie,

antreprenorul este în drept, pentru garantarea drepturilor care rezultă din
contractul de antrepriză, să ceară constituirea unei ipoteci asupra terenului de
construcŃie al clientului.

1. Ipoteca de asemenea reprezintă un mijloc de garanŃie a executării obligaŃiilor. În

contractul de antrepriză scopul epotecii este garantarea dreptului antreprenorului.
Fiind o varietate agajului ipoteca se aplică în contractul de antrepriză numai
asupra terenului de consturcŃie şi numai la cererea antreprenorului.
2. Pentru realizarea dreptului antreprentorului de a institui ipoteca asupra terenului
este necesar ca obiectul contractului de antrepriză să fie o contructucŃie sau o parte
din construcŃie, care să fie situate pe terenul respectiv, asupra cărui se instiuie
ipoteca. Prin acest fapt se manifestă particularitatea ipotecii în contractul de
antrepriză cănd ipoteca se instituie asupra unui bun care nu este obiect al
obligaŃiilor civile, dar care are o legătură organică cu obiectul obligaŃiei civile.

Articolul 954. Termenul de executare a contractului de antrepriză

(1) PărŃile contractuale pot conveni asupra unui termen general de executare, iar
în caz de necesitate, şi asupra termenului de demarare a lucrărilor, asupra
termenului de executare a unor părŃi din lucrare şi asupra termenului de
finisare a lucrării.
(2) Termenul poate fi modificat numai cu acordul comul al părŃilor.
(3) Dacă părŃile convin, executarea poate avea loc într-un termen redus sau
imediat, în prezenŃa clientului.

1109
1. O clauză esenŃială a contractului de antrepriză o constituie termenul de executare.
În acest contract termenul de executare se stabileşte prin acordul comun ale
părŃilor la încheierea contractului. Nu este exclus şi faptul de existenŃa a unor
termene normative, bunăoară, cînd se efectuează construcŃii capitale. Necesitatea
stabilirii termenului executării contractului are o importanŃă deosebită în cazurile
cînd volumul lucrărilor este impunător şi lucrările vor fi efectuate pe o perioadă de
lungă durată. Stabilirea termenelor asigură efectuare ritmică a lucrărilor, asigură
posibilitatea clientului de a controla cursul lucrărilor, pentru ca lucrările să fie
efectuate la timp, calitativ etc.
2. PărŃile pot conveni asupra unui termen de ordin general de executare a
contracturlui în ansamblu, iar în dependenŃă de circumstanŃe şi necesitate şi asupra
termenului de demarare a lucrărilor, asupra termenului de executare a unor părŃi
din lucrare şi asupra termenelului de finisare a lucrării. Prin urmane, în contractul
de antrepriză termenele executării obligaŃiilor contractuale pot fi separate în
următoarele tipuri: general, de demarare, intermendiar (de executare a unor părŃi
din lucrare) şi de finisare a lucrării.
3. Fiind o clauză esenŃială a contractului de antrepriză teremenului executării poaste
fi modificat numai cu acordul părŃilor. IniŃiativa modificării termenului îi revine
părŃilor în aceeaşi măsură, dar în practică această modificare are loc de regulă din
iniŃiativa antreprenorului. Indiferent cine este iniŃiatorul modificrării cert este
faptul că partea respectivă trebuie să argumenteze necesitatea modificării.
4. Legea admite posibilitatea executării contractului de antrepriză într-un termen
restrîns, redus, de scurtă durată, de urgenŃă sau executarea imediată, în prezenŃa
cleintului. Aceste termene sunt stabilite de regulă în contractele de deservire
curentă a cetăŃenilor. Bunăoară, în termen redus se execute lucrările de curăŃire
chimică a îmbrăcămintei, de reparaŃie a încălŃămintei ş.a. În prezenŃa clientului,
bunăoară, pot fi efectuate lucrări de schimbare a unui fermuar, a unei tălpi la
încălŃăminte.
5. Unica condiŃei legală, care trebui să fie respectată la stabilirea termeneloe este
acordul comun ale părŃilor. BineînŃeles, în primul rînd., se i-au în consideraŃie
posibilităpŃile antreprenorului de a efectua lucrări respective în termen redus.

Articolul 955. Efectele imposibilităŃii termenării lucrării

(1) Dacă terminarea lucrării devinme imposibilă din motive independente de

voinŃa părŃilor, antreprenorul nu are dreptul să ceară plata retribuŃiei.
(2) Antreprenorul are dreputl la retribuŃie dacă imposibilitatea terminării
lucrării are loc din cauza materialului necalitativ prezentat de client sau a
indicaŃiilor acestuia, cu condiŃie că antreprenorul şi-a execitat obligaŃiile
informaŃionale.

1. În contractul de antrepriză este stipulată o regulă generală prin care antreprenorul

poartă riscul inposibilităŃii terminării lucrării. Acest risc se manifestă prin faptul
că antreprenorul nu are dreptul să ceară plata retribuŃiei dacă terminarea lucrării
devine imposibilă din motive independente de voinŃa părŃilor. Prin urmare,
principalul moment îl constituie faptul, că imposibilitatea terminării lucrării poate
fi de ordin obiectiv, care rezultă din moteve ce nu depind de voinŃa sau dorinŃa

1110
 părŃilor. Bunăoară, imposibilitatea se poate datora cazului fortuit, forŃei majore
sau altor circumstanŃe care nu depind de părŃi.
2. Din această regulă generală există unele excepŃii, expres prevăzute de lege, cînd
antreprenorul are dreptul la retribuŃia convenită. Astfel, antreprenorul are dreptul
la retribuŃie dacă imposibilitatea terminării lucrării are loc:
a) din cauza materialului calitativ, prezentat de client, sau;
b) din cauza indicaŃiilor clientului cu privire la modul de executare a lucrărilor;
c) dacă antreprenorul şi-a onorat obligaŃiile informaŃionale.
3. Prin urmare, existenŃa acestor condiŃii în amsamblu îi acordă antreprenorului
dreptul de a primi plata retribuŃiei în volum deplin, deoarece imposibilitatea
terminării lucrării Ńine de vinovăŃia clientului, care din aceste considerente este
obligat să achite retribuŃia convenită.

Articolul 956. Riscul pieirii sau deteriorării fortuite a obiectului contractului

(1) Riscul pieirii sau deteriorării frotuite a obiectului contractului pînă la

recepŃionarea lui îl suportă antreprenorul. Acest risc trece la client o dată cu
recepŃionarea lucrării.
(2) În cazul în care clientul întîrzie să recepŃioneze lucrarea, riscul trece asupta
lui de la data la care s-a pus în întîrziere.

1. În noul Cod civil sunt diferenŃiate căteva riscuri referiotare la contractul de

antrepriză, şi anume:
a) riscul pieirii bunului (materialelor) (art. 940);
b) riscul imposibilităŃii terminării lucrării (art. 955);
c) riscul pieirii sau deteriorăii fortuite a obiectului contractului (art. 956);
d) riscul întîtrzieri recepŃionării obiectului de către client (art. 956).
2. Repartizarea riscvului este supusă unor reguli speciale. Norma generală constă în
faptul că riscul contractului este suportat de antreprenor, deoarece el şi-a asumat
obligaŃi de a efectua o lucrare pe riscul său (art. 946). Acest risc să păstrează pănî
la transmiterea obiecului contractului clientului. Legea expres stipulează că riscul
pieirii sau deteriorării fortuite a obiectului contractului pînă la recepŃionarea lui îl
suportă antreprenorul. Această regulă se aplică şi în cazul întîrzierii recepŃiponării
din culpa antreprenorului.
3. După cum s-a menŃionat în art. 940 clientul poartă riscul pieirii sau deteriorării
fortuite a bunului dacă el este proprietarul acestui bun. Clientul poartă, de
asemenea riscul pieirii fortuite a obiectului contractului din momentul
recepŃionării lui. Clientul poartă acest risc şi în cazul în care el întărzie cu
recepŃionarea lucrării. În acest caz riscul trece asupra clientului de la data în care
el s-a pus în întîrziere, adică de la data cînd recepŃionarea urma să aibă loc.
4. Riscul pieirii sau deteriorării obiectului contractului, decăt cel fortuit, îl suportă,
după caz subiectul care este vinovat de pieirea sau deteriorarea bunului.

Articolul 957. RecepŃionarea

(1) După executarea lucrării, clientul este obligat să recepŃioneze lucrarea în

modul, la locul şi în termenul stabilit de legislaŃie sau de contrtact.

1111
(2) RecepŃionarea este o declaraŃie prin care clientul acceptă lucrarea, cu sau
fără rezerve.
(3) RecepŃionării i se asimilează situaŃia în care clientul nu preia lucrarea în
termenul satbilit în acest scop de antreprenor.

1. O obligaŃie principală a clientului o constituie recepŃionarea lucrării, care trebuie

să fie efectuată după executarea contractului. Din esenŃa legii rezultă, că
antreprenorul este Ńinut să-l informeze pe client despre acest fapt.
2. RecepŃionarea lucrării poate avea loc doar cu respectarea prevederilor stipulate de
legislaŃie şi de contract. Aceste prevederi se referă la modul, locrul şi termenul
recepŃionării. Prin urmare, dacă legislaŃia nu stipulează asemenea prevederi părŃile
sunt obligate să convină asupra acestor clauze la încheierea contractului. În caz
contrar se pot isca careva divergenŃe, care urmează a fi soluŃionate de către părŃi
imediat după ce antreprenorul a declarat clientului despre finisarea lucrării.
Careva reguli generale în această privinŃă, cu excepŃia termenului, legislaŃia nu
stipulează, dar reieşind din circumstanŃele reale se poate menŃiona, bunăoară, că
dacă lucrarea reprezintă o constructuŃie, apoi locul este determilat de natura şi
locul acestui obiect, cu prezenŃa, după caz, şi necesitate a specialiştilor sau
experŃilor în construcŃie.
3. Legea stabileşte o regulă generală prin care recepŃionării i se asimilează situaŃia în
care clientul nu preia lucrarea în termenul stabillit în acest scop de antreprenor.
Din această regulă rezultă, că antreprenorul poate stabili termenul de recepŃionare
a lucrării şi dacă cleitnul nu efectuiază recepŃionarea în acest termen, apoi această
situaŃie este considerată, în virtutea legii, ca recepŃionare. Prin urmare, în
asemenea situaŃii cleitnul va purta şi riscul întîrzierii recepŃionării.
4. În lege este stipulată o regulă specială care confirmă însuşi faptul recepŃionării
lucrării de către client. Astfel, recepŃionarea este o declaraŃie prin caew clientul
acceptă lucrarea, cu sau fără rezerve. Această declaraŃie poate fi efectuată atătă în
formă verbală, cît şi în formă scrisă, sau prin acŃiunile concrete ale clientului, care
demonstrează consimŃămîntul de a accepta lucrarea. Dacă recepŃionarea este
efectuată cu careva rezerve se cere forma scrăsă a acceptării lucrării.

Articolul 958. Documentarea recepŃionării

(1) Viciile şi abaterile constatate trebuie stipulate în actul de recepŃionare semnat

de părŃi sau întocmit unilateral, în care se stabileşte modul, condiŃiile şi
termenul de înlăturare pe condul antreprenorului.
(2) Viciiler şi abaterile sunt înlăturate pe contul antreprenorului.
(3) Clientul care a acceptat lucrarea fără rezerve conservă totuşi dreptruile
împotriva antreprenorului în cazul viciilor ascunse.

1. Dacă în cadrul revcepŃionării lucrării au fost depistate careva vicii şi abateri de la

indicaŃiile clientuzlui sau condiŃiile contractuale părŃile sunt Ńinute de a întocmi un
document special – actul de recepŃionare. Legea stipulează unele prevederi faŃă de
acest document, şi anume: în el să fie stipulate viciile şi abaterile fie evidente sau
ascunse şi stabilite în cadrul recepŃionării lucrării, să fie semnate de ambele părŃi
şi să fie stabilite modul, condiŃiile şi termenele de înlăturare a viciilor şi a
abaterilor constatate. Dacă o parte se eschivează de la întocmirea sau semnarea
acestui document legea admite posibilitatea întocmirii unilaterale a unui astfel de

1112
 document, care va avea aceeaşi valoarea juridică ca şi documentul întocmit şi
semnat de ambele părŃi.
2. Foarte inportatn este faptul că la întocmirea actului de recepŃionare părŃile sunt
Ńinute de a conveni asupra modului condiŃiilor şi termeneilor de înlăturare a
viciilor şi a abaterilor constatate. Aceste fapte sunt apreciate, după caz, reieşind
din natura, mărimea, graviditatea viciilor şi abaterilor constatate, timpul, volumul
materialelor necesare pentru efectuarea lucrărilor suplimentare. PărŃile stabilesc de
asemenea cine va efectua aceste lucrări şi în ce ordine etc.
3. Legea expres stipulează o regulă imperativă cu privire la costul lucrărilor necesare
pentru înlăturarea viciilor şi abaterilor, şi anume, ele sunt efectuate pe contul
antreprenoului. Din esenŃa legii rezultă, că aceste lucrări trebuie să fei efectuate de
antreprenor, iar în caz contrar este posibil să fie efectuate de o altă persoană sau
client, dar în toate cazurile pe contul antreprenorului.
4. Dacă la recepŃionarea lucrării nu au fost constatate careva vicii şi abateri şi
clientul a acceptat lucrarea fără rezerve, apoi el este în drept, în virtutea legii, de a
prezenta antreprenorului reclamaŃii în cazul dacă pe parcursul expoatării sau
folosirii lucrării vor fi descoperite careva vicii ascunse, care nu au putut fi
constatate în momentul recepŃionării lucrării.

Articolul 959. ReclamaŃiile

ReclamaŃiile referitoare la viciile ascunse sau la abaterile de la condiŃiile

contratului care nu au putut fi descoperite în momentul recepŃionării lucrării
urmează a fi prezentate antreprenorului imediat după costatatea lor.

1. Clientul este în drept de a prezenta antrepreorului reclamaŃii numai cu privire la

vaciile ascunse sau la abaterile de la condiŃiile contractului care nu au putu fi
descoperite în momentul recepŃionării lucrării. Prin urmare, reclamaŃiile cu privire
la viciile sau abaterile evidente pe care clientul era obligat să le descopere în
momentul recepŃionării lucrării nu pot fi înaintate antreprenorului. Această regulă
se aplică şi la viciile şi abaterile descoperite în acest moment, dar în privinŃa
cărora părŃile au convenit la modul, condiŃiile şi termenenel de înlăturare a lor.
2. Legea stipulează o regulă imperativă cu privire la ordinele de prezentare a
reclamaŃiilor. Cleintul este obligat să prezinte antreprenorului reclamaŃiile imediat
după constatarea viciiloe şi abaterilor ascunse. Prin urmare, dacă reclamaŃiile vor
fi prezentate peste o perisoadă de timp, cu întărziere interesele clientului pot să nu
fie protejate din cauza ignorării obligaŃiilor proprii , care sunt prevăzute de lege.

Articolul 960. Remedierea viciilor

(1) Dacă lucrarea are vicii, clientul poate cere remedierea lor. Antreprenorul
poate alege fie remedierea viciilor, fie efectiarea unei noi lucrări.
(2) Antreprenorul suportă cheltuielile necesare remedieirii, în special
chelturielile de transport, de deplasare, de muncă, precum şi preŃul
materialelor.
(3) Antreprenorul poate refuza remedierea dacă este posibilă doar cu cheltuieli
disproporŃionate.

1113
1. Dacă în momentul recepŃionării lucrării sau mai tărziu au fost descoperite careva
vicii cleintul este în drept de a cere remedierea lor. Din esenŃa legii rezultă, că
acest drept poate fi realizat în toate cazurile depistării viciilor – fie evidente sau
ascunse. În ultimul caz se aplică prevederile art. 959.
2. Constatarea viciilor are ca efect obligaŃia antreprenorului de a le înlătura, dar
legea prevede două modalităŃi de soluŃionare a problemei viciilor. Antreprenorul,
la alegerea sa, poate remedia viciile sau efectua o nouă lucrare. Acest drept îi
aparŃine exclusiv antreprenorului şi clientul nu poate intervenei la alegerea uneia
din aceste două posibilitări.
3. În virtutea legii antreprenorul suportă toate cheltuielile necesare pentru
remedierea viciilor sau efectuarea unei noi lucrări. În volumul cheltuielilor sunt
incluse nu numai costul lucrărilor, dar şi cheltuielile de transport, de deplasare, de
muncă, precum şi preŃul materialelor.
4. Antreprenorul este în drept de a refuza remediaerea viciilor doar într-un singur
caz, şi nume, dacă pentru remedierea vor fi necesare cheltuielir disproporŃionale
faŃă de costul remediereii. În acest caz antreprenorul este în drept de a efectua o
nouă lucrare sau rezolva problema viciioor în alt mod, inclusiv repararea
prejudiciului cauzat clientului. În asemenea situaŃii se pot aplica şi prevederile art.
962.

Articolul 961. Dreptul antreprenorului în cazul realizării unei noi lucrări

Dacă realizează o nouă lucrare, antreprenorul poate cere clientului restituirea

lucrării afestate de vicii, conform dispoziŃiilor privind rezilierea contractului.

1. Dacă antreprenorul, la alegerea sa, a efectuat o nouă lucrare în locul lucrării cu

vicii, apoi el este în drept să ceară de la client restituirea lucrării afectate de vicii.
Acest drept al antreprenorului rezultă din faptul că toate cheltuielile necesare
pentru efectuarea unei lucrări noi sunt suportate de el. În caz contrar clientul
recepŃionînd două obiecte contractuale ar dobîndi unul din ele fără just temei.
2. În cazul restituirii antreprenorului lucrării cu vicii din motovul efectuării unei noi
lucrări se aplică prevederile privind rezilierea contractului ((vezi comentariu la art.
709 şi art. 963).

Articolul 962. Dreptul clientului de a remedia viciul

(1) Clientul poate, în urma expirării fără rezultat a termenului stabilit de el

pentru remediere, să remedieze el însuşi viciul şi să ceară compensarea
cheltuielilor necesare dacă antreprenorul nu refuză remedierea din cauza
costurilor disproporŃionate.
(2) SituaŃia prevăzută la alin. (1) se aplică art.709 în modul corespunzător. Nu
este necesară stabilirea unui termen nici în cazul în care remedierea a eşuat.
(3) Clientul poate cere antreprenorului un avans pentru cheltuielile de remediere
a viciului.

1. În baza acestei norme clientul este în drept de a remedia viciul personal. Pentru
realizarea acestui drept se cere respectarea prevederilor legale, şi anume:
a) expirarea fără rezultat a termenului stabilit de client pentru remediere;

1114
 b) compensarea de către antreprenor a cheltuielilor necesare pentru remedierea
viciului;
c) antreărenorul nu refuză remedierea din cauza costurilor disproporŃionale.
2. În dependenŃă de situaŃiile reale cu privire la dreptul clientului e a remedia viciul
personal pot fi aplicate, în mod corespunzător, prevederile art. 709. Necesitatea
stabilirii unui termen pentru remedierea viciului decade şi în cazul în care
remedia a eşiuat, indiferen de faptul cine şi în ce mod anterior a intreprins careva
acŃiuni de remediarea viciilor.
3. Dacă viciul va fi remediat de client personal, apoi acesta este în drept să ceară
antreprenorului un avans pentru cheluielile de remediere a viciului. În asemena
situaŃie clientul trebuie să argumenteze volumul cheltuielilor necesare pentru
remedierea viciilor în ansamblu şi de ce mărime a avansului are nevoie.

Articolul 963. Rezilirea contractului din cauza viciilor.

(1) Clientul poate rezilia contractul, în conformitate cu art, 709, pentru un viciu
al lucrării.
(2) În afara cazurilor prevăzute în art. 709, alin (2), stabilirea unui termen nu
este necesară atunci cînd remedierea a esuat.
(3) Antreprenorul trebuie să repare clientului prejudiciul cauzat.

1. Rezilierea contractului din iniŃiativa clientului din motivul existenŃei unui viciu
al lucrării poate avea loc în conformitate cu prevederile stipulate în art. 709.
2. Necesitatea stabilirii unui termen pentru remedierea viciului nu are rost, după
cum stabileşte norma din alin. 2, art. 709, dacă în raport cu felul neexecutării
obligaŃiei nu se poate stabili un termen. Această regulă poate fi aplicată şi în
cazul cînd remedierea a eşuat. După cum deja s-a menŃionat, nu importă din care
cauză a eşuat remedierea.
3. Dacă rezilierea contractului de antrepreiză a avut loc din cauza viciilor,
antreprenorul este obligat să repare clientului prejudiciul cauzat (vezi comentariu
la asrt. 602 şi art. 610).

Articolul 964. Diminuarea valorii lucrării

Clientul care nu a cerut remedierea viciului după termenul corespunzător

stabilit în acest scop de antreprenor şi nici nu a reziliat contractul poate doar
reduce retribuŃia cu o sumă corespunzătoare diminuării valorii lucrării din
cauza viciului.

1. Dacă clientul nu şi-a realitar drepturile sale de a cere remedierea viciului după
termenul corespunzător stabilit de acest scop de antreprenor sau de a rezilia
contractul din motivul existenŃei viciilor, el dispune încă de o posibilitate legală.
Astfel, el este în drept de a reduce retribuŃia cu o sumă corespunzptoare
diminuării valorii lucrării din cauza viciliului. Reducerea retribuŃier poste fi în
raport procentual cu procentul diminuării valorii lucrării sau în alt mod. În toate
cazurile trebuie să existe un echilibru corespunzător între reducerea valorii
lucrării şi reducerea retribuŃiei. Stabilirea cuantumului reducerii retribuŃiei Ńine

1115
 de dreptul cleitnului, dar nu se exclude posibilitatea de a conveni asupra acestei
reduce ri prin acordul părŃilor.
2. Norma stipulată în acest articol are scopul de a proteja interesele clientului şi
rezultă din faptul că existanŃa viciilor se datorează activităŃii antreprnorului, ba
mai mult ca atăt, el nu a remediat viciile în termenul corespunzător stabilit de el
însuşi şi, prin urmare, trebuie să suporte toate consecinŃele negative.

Articolul 965. Efectele vicleniei

Dacă viciile au fost trecute sub tăcere cu viclenie, antreprenorul nu poate

invoca o convenŃie prin care dreptuirle clientului privind viciile sunt excluse sau
restrînse.

1. Trecerea vicilor sub tăcere cu viclenie din partea antreprenorului are cinsecinŃe
negative destul de dure pentru el. Graviditateta acestei comportări se manifestă
prin faptul că antreprenorul conştient, cu rea-credinŃă a trecut viciile prin tăcere.
Prin urmare, el cunoştea viciile lucrării după finisarea ei, dar nu lea remediat şi
nu l-a informat pe client despre acestea.
2. Legea stabileşte că orice convenŃie prin care drepturile cleintului privind viciile
sunt excluse sau restrînse nu are valoare juridică pentru antreprenor şi el nu poate
invoca o asemenea convenŃie.
3. Din norma acestui articol rezultă că părŃile, în principiu, pot conveni asupra
restrăngerii sau excluderii drepturilor clientului cu privire la viciile lucrării, dar
în cazul trecerii sub tăcere cu viclenie a antreprenorului, acesta nu poate fi cumva
protejat prin asemenea convenŃii.

Articolul 966. Achitarea retribuŃiei conform contrcatului de antrepriză

(1) După recepŃionarea lucrării, clientul este obligat să plătească retribuŃia

convenită de părŃi, dacă legislaŃia sau contractul nu prevăd plata în rate sau
în alt mod.
(2) Clientul are dreputl să reŃină din retribuŃie o sumă suficientă pentru a
acoperi rezervele pe care le-a făcut la recepŃionarea privind viciile lucrării,
pînă vor fi făcute reparaŃiile sau corecŃiile necesare.
(3) Clientul nu-şi poate exercita dreptul stipulat la alin. (2) dacă antreprenorul
acordă suficiente garanŃii executării obligaŃiei sale.

1. În contractul de antrepriză se aplică o normă generală, de ordin dispozitiv, prin

care achitarea retribuŃie are loc după recepŃionarea lucrării. În practică această
normă de regulă se respectă.
2. LegislaŃia sau contractul pot prevedea şi alte modalităŃi de plată a retribuŃiei,
bunăoară, în rate, cu un avans, anticipat sau în alt mod. În asemenea situaŃii nu
se aplică regula generală, dar cea stipulată în legislaŃia sau în contract.
3. O modalitate de protejare a intereselor clientului în privinŃa viciilor descoperite
este dreptul acestuia de a reŃine în asemenea cazuri din retribuŃie o sumă
suficientă pentru înlăturarea viciilor. Pentru realizarea acestui drept legea
stipulează careva condiŃii, şi anume:
a) viciile trebuei să fie descoperite la recepŃionarea lucrării;

1116
 b) rezervele cu privire la vicii să fie făcute de client în momentul recepŃionării
lucrării;
c) reŃinerea din retribuŃie poate avea loc doar pănî la efectuarea reparaŃiilor sau
corecŃiilor necesare a lucrării cu vicii.
4. Dreptul clientului de a reŃine din retribuŃie o sumă respectivă din cauza viciilor
depistate nu poate fi realizat numai în cazul în care antreprenorul acordă
clientului suficiente garanŃii cu privire la executarea obligaŃiilor sale. Din esenŃa
legii rezultă că aceste garanŃii din partea antreprenorului trebuie să fie declarate
în momentul descoperirii viciilor şi reparaŃiile sau corecŃiile necesare a viciilor
să fie efectuate în modul şi termenul convenit de părŃi.

Articolul 967. Economia antreprenorului

(1) Reducerea de către antreprenor a costului lucrării în raport cu cel stipulat

în contract fără reducerea calităŃii şi cantităŃii lucrării nu eliberează
clientul de obligaŃia de aplăti retribuŃia stabilită.
(2) PărŃile pot conveni asupra unui alt mod de repartizare a economiei
obŃinute în urma reducerii costului lucrării.

1. Pe parcursul executării obligaŃiilor contractuale, în dependenŃă de

circumstanŃele, necesităŃile şi posibilităŃile reale, antreprenoruol poate utiliza
unele materiale sau metode noi, care au ca efect reducerea costului lucrării în
ansamblu în raport cu costul lucrării stipulat în contact. În asemenea situaŃii, în
virtutea legii, economia obŃinută îi aparŃine antreprenorului, deoarece clientul
nu este eliberat în acest caz de obligaŃia sa de a plăti retribuŃia în volumul
convenit.
2. Pentru realizarea dreptului antreprenorului la această economie este necesar
respactarea unei condiŃii, şi anume, lucrarea în ansamblu să fie efectuată fără
reducerea calităŃii şi cantităŃii lucrării. ExistenŃa acestei condiŃiii este
obligatorie.
3. Norma cu privire la economia antreprenorului este de ordin dispozitiv. Prin
urmare, părŃile pot conveni asupra unui alt mod de repartizare a economiei
obŃinute în urma reducerii costului lucrării. Bunăoară, economia se poate
împărŃi între părŃi în mod echivalent sau în alte proporŃii. Dat fiind faptul că
obŃinerea economiei se datorează activităŃii fructuoase a antreprenorului, apoi în
cazul stabilirii prin acordul părŃilor a unui alt mod de repartizare a economiei
trebuie să se Ńină cont, în primul rînd, de acest fapt, şi în al doilea rînd, de faptul
că în toate cazurile interesele clientului referitoare la calitate şi cantitate sunt
respectate.

Articolul 968. PrescripŃia în contractul de antrepriză

(1) Termenul de prescripŃie este de un an din momentul recepŃionării lucrării.

(2) AcŃiunea care se referă la construcŃii poate fi intentată în decurs a 5 ani.
(3) Dacă contractul prevede recepŃionarea lucrării pe părŃi, termenul de
prescripŃie curge din ziua recepŃionării lucrării în ansamblu.

1117
1. O particularitate a contractului de antrepriză o constituie durata termenului de
prescripŃie stabilită de lege, care este de un an. Curgerea acestui termen începe
din momentul recepŃionării lucrării. Acest termen se aplică faŃă de toate tipurile
de vicii, atît evidente, care trebuei să fie depistate în momentul recepŃionării
lucrării printr-un control vizual simplu, fără aplicarea unor metode, dispozitive
sau cunoştinŃe speciale, cît şi ascunse, care pot fi descoperite doar pe parcursul
folosirii, expluatării obiectului contractului.
2. Un termen de prescripŃie special cu durata de 5 ani este stabilit pentru cazurile
cînd obiectul contractului este o construcŃie. Comparativ cu Codul civil vechi
această normă reprezintă o novaŃie esenŃială. Necesitatea stabilirii unui
asemenea termen poate fi explicat prin faptul că construcŃiile reprezintă un
obiect foarte complicat, voluminos şi costisitor, exploatarea căruia este de zeci
de ani şi stabilirea unui asemena termen este binevenot, deoarece depistarea
poate avea loc doar pe parcursul expoatării construcŃiilor.
3. Pentru unele obiecte, în deosebi pentru construcŃii, părŃile por conveni asupra
recepŃionării pe părŃi, pe etape. În asemenea cazuri curgerea termenilor de
prescripŃie începe din ziua recepŃionării obiectului în ansamblu.

Articolul 969. Termenul de garanŃie

Dacă legislaŃia sau contractul stabilesc un termen de garanŃie. ReclamaŃia

poate fi înaintată în interiorul asectui termen. Termenul de prescripŃie curge
din momentul înaintării reclamaŃiei, iar dacă reclamaŃia nu a fost înaintată,
termenul de prescripŃie curge de la data expirării termenului de garanŃie.

1. La încheierea contractului de antrepriză părŃile pot stabili şi unele termene de

garanŃie, care reprezintă o chezăşie a antreprenorului în siguranŃa expuatării şi
folosirii obiectului contractului cu condiŃia că se vor respecta regulile de
expluatare şi păstrare a bunului. Termenul de garanŃie poate fi stabilit şi de
legislaŃie. Pe parcursul termenului de garanŃie clientul este în drept să înainteze
o reclamaŃie cu privire la viciile descoperite, iar antreprenorul este obligat să
înlăture aceste vicii pe contul său şi cu forŃele proprii.
2. Durata termenului de garanŃie stabilită de legislaŃie sau contract poate fi diferită
şi se stabileşte de la caz la caz în dependenŃă de circumstanŃele reale, şi anume,
de volumul, costul, complicitatea lucrării, de perioada expuatării şi folosirii
obiectului contractului ş.a.
3. Dacă legislaŃia sau contractul au stabilit un termen de garanŃie, apoi termenul de
prescripŃie curge din momentul înaintării reclamaŃiei, iar dacă reclamaŃia nu a
fost înaintată, termenul de prescripŃie curge de la data expirării termenului de
garanŃie.

S e c t i u n e a a 3-a
PRESTARI SERVICII

Articolul 970. Contractul de prestări servicii

1118
(1) Prin contractul de prestări servicii, o parte (prestatpr) se obligă să presteze
celeilalte părŃi (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să
plătească retribuŃia convenită.
(2) Obiectul contractului de prestări servicii îl constituie serviciile de orice
natură.
(3) Contractele de muncă sunt reglementate prin legislaŃia muncii.

1. DefiniŃia contractului de prestări servicii conŃine elementele de bază ale acestor

raporturi juridice, şi anume, contractul este consensual, sinalagmatic, cu titlul
oneros, iar obiectul reprezintă anumite servicii.
2. Legea stipulează că obiectul contractului pot fi servicii de orice natură. Prin
urmare, spectrul de servicii prestate este foarte larg, nedeterminat, nelimitat şi
poate include orice servicii care sunt solicitate de persoanele fizice sau juridice.
În situaŃii reale beneficiarului i se acordă nu o oarecare, dar un anumit serviciu,
de care acesta are nevoie. Bunăoară, servicii de deservre curentă a cetăŃenilor,
care include o gamă foarte bogată, servicii de audit, consultative,
informaŃionale, de comunicaŃii, medicale, muzicale, poştale, de comunicaŃii
teleradiovideo, de repetitor, veterinare ş.a. Obiectul serviciilor prestate poate fi
un rezultat materializat, bunăoară, serviciile prestate de un medic-stomatolog,
reparaŃia îmbrăcămintei, încălŃămintei, sau un rezultat nematerial – serviciile de
comunicaŃie, informaŃionale, consultative ş.a. În toate cazurile însă persistă un
element obligatoriu – prestarea serviciile este un rezultat al acŃiunilor, al
activităŃii prestatorului.
3. PărŃile contractului sunt beneficiarul şi prestatorul. În aceste calităŃi pot activa
liber persoane fizice sau juridice – subiecŃi de drept. În unele cazuri, pentru
prestarea unor anumite servicii este necesar respectarea condiŃiilor speciale, care
se referă numai la prestator. Astfel, pentru prestarea serviciilor de audit,
medicale, teleradiovideo comunicaŃii este necesară licenŃa sau o altă legitimaŃie
de activitate.
4. Contractul de prestări servicii este un contract pur civil. Delimetarea acestui
contract de contractuil de muncă constă în natura juridică a acestor contracte. În
primul rînd ele fac parte din două ramuri de drept separate, prin urmare, baza
juridică a fiecărui din aceste contracte este diferită – respectiv Codul civil şi
Codul muncii. În contractul de prestări servicii, ca şi în contractul de antrepriză,
nu persisită raporturi de subordonare, fapt care este caracteristic pentru
contractul de muncă. În contractul de prestări servicii se aplică principiul
egalităŃii părŃilor. În contractul de muncă angajatul se supune dispoziŃiilor şi
indicaŃiilor patronului, care organizează şi dirijază procesul de muncă. Angajatul
în contractul de muncă este de asemenea obligat să-şi exercite obligaŃiile
profesionale de serviciu în limitele de timp, de regulă, strict determinate, să
respecte disciplina muncăă şi alte reguli. În contractul de prestări servicii
prestatorul este absolut autonom, independent, activează de sine stătător, după
buna sa voinŃă.
5. Delimetarea contractului de prestări servicii de contractul de muncă se manifestă
şi prin obiectul acestor contracte. După cum deja s-a menŃionat obiectul de
prestări servicii reprezintă un anumit serviciu, un rezultat al activităŃii
prestatorului. Obiectul contractului de muncă este însuşi activitatea profesionistă
a angajatului în conformitate cu specialitatea, calificarea acestuia. În baza
contractului de muncă remuneraŃia se plăteşte după cantitatea şi calitatea muncii

1119
 depuse. În contractul de prestpări servicii remuneraŃia se plăteşte în dependenŃă
de serviciile prestate şi rezultaul obŃinut.
6. Contractul de prestări servicii poate fi un contract public în cazurile cînd
prestatorul, ca un antreprenor cu activitate publică, este obligat de a presta
servicii oricărei persoane care le solicită. Astfel, pot fi consioderate publice
serviciile de audit, medicale, de teleradiovideo comunicaŃii, poşltale ş.a.
7. Unele servicii au o reglementare specială mai detaliată, care este stipulată în
capitolele XII – XXVI, titlul III, cartea a treia.

Articolul 971. Termenul de plată

(1) Plata pentru serviciu se efectuează după prestarea serviciior.

(2) Dacă plata pentru servicii se calculează pe anumite perioade, sumele vor fi
acordate după încheierea fiecărei perioade în parte.

1. Legea stipulea o regulă geneală prin care plata pentru servicii se efectuiază
după prestarea serviciilor. Dat fiind faptul că legea nu prevede careva interdinŃii
părŃiule por conveni şi la un alt mod de plată, bunăoară, plata anticipată, cu un
avans, în rate sau altfel.
2. Cuantumul plăŃii poate fi stabilit prin acordul părŃilor sau în mod normativ.
Astfel sunt stabilite tarifele pentru unele servicii publice, bunăoară, poştale, de
teleradiovideocomunicaŃii şi altele. Asupra mărimii plăŃii pot influienŃa careva
circumstanŃe şi anume: prestarea serviciilor în mod urgent, la domiciliu etc.
3. Legea admite posibilitatea calculării şi achitării plăŃii pentru serviciile prestate
în ansamblu, sau pentru anumite perioade de prestare a serviciilor. În ultimul
caz se aplică regula generală – sumele respective vor fi acordate în parte, după
încheierea fiecărei perioade. Dar şi în acest caz părŃile pot conveni altfel,
deoarece legea nu stipulează careva interdicŃii.

Articolul 972. Întîrzierea preluării serviciilor

În cazul în care beneficiarul întîrzie să preia serviciile, prestatourl este

îndreptăŃit să solicite plata sumei convenite pentru serviciile care nu au putut
fi efectuate din cauza întărzierii şi nu este obligat să presteze servicii pentru
această sumă. El trebuie însă să accepte ca din suma de plată să se scadă
contravaloarea pentru economiile pe care le-a făcut prin neefectuarea
serviciilor sau pentru veniturile obŃinute prin prestarea de sevicii faŃă de alŃii
în aceeaşi perioadă, sau pentru setviciile pe care nu le prestează cu rea-
credinŃă.

(1) Întîrzierea preluării serviciilor de către beneficiar are careva efecte negative
pentru acesta. Astfel, în asemenea caz prestatorul este îndreptăŃit să solicite
plata sumei convenite pentru serviciile care nu au putut fi efectuate din cauza
întîrzierii beneficiarului şi nu este obligat să presteze servicii pentru această
sumă. Prin urmare, beneficiarul este obligat să achite plata pentru serviciile
neacordate din cauza propriei întîrzieri.
(2) Întîrzierea preluării serviciilor de către beneficiar poate avea şi alte consecinŃe.
Astfel, legea prevede că beneficiarul nu este obligat să-i achite prestatorului

1120
 contravaloarea pentru economie pe care acesta le-a făcut prin neefectuarea
serviciilor sau pentru veniturile obŃinute prin prestarea de servicii faŃă de alŃi în
această terioadă, sau pentru serviciile pe care nu le prestează cu rea-credinŃă.
Prin urmare, în asemenea situaŃie interesele beneficiarului sunt protejate în
virtutea faptului că prestatorul nu a acordat serviciile necesare cu rea-credinŃă,
iar contravaloarea economie poate fi privită ca o îmbogăŃire fără just temei şi
nu urmează a fi achitată.

Articolul 973. Asigurarea condiŃiilor de prestare a serviciilor

(1) Beneficiarul, în cazul în care este răspunzător, trebuie să amenajeze şi să

întreŃină astfel spaŃiile, echipamentele sau aparatele pe care trebuie să le
procure pentru prestarea serviciilor şi să reglementeze astfel prestarea
serviciilor care trebuie efectuate sun conducerea şi în conformitate cu
dispoziŃiile sale, încît prestatorul să fie protejat contra riscurilor pentru
viaŃă şi sănătate în măsura în care natura serviciului prestat o permite.
(2) ObligaŃiile care revin beneficiarului conform alin. (1) nu pot fi excluse sau
limitate în prealabil printr-un contract.

1. Asigurtarea condiŃiilor necesare de prestare a serviciilor Ńine, de regulă, de

obligaŃia prestatorului dacă serviciul este prerstat în locul, în sediul permanent,
staŃionar de activitate acestuia. BineînŃeles că prestatorul poartă şi riscurile
legate de prestarea serviciilor. Din această regulă generală pot fi stabilite
careva excepŃii prin care asigurarea condiŃiile de prestare a serviciilor este o
obligaŃie a beneficiarului. Aceste excepŃii pot avea loc în cazurile cînd
serviciile sunt prestate la domiciliul, la sediul beneficiarului, sau dacă această
cauză este stipulată în contract sau rezultă din natura serviciiului prestat.
2. Dacă beneficiarul este răspunzător pentru asigurarea condiŃiilor de prestare a
serviciilor acesta trebuie să amenajeze şi să instaleze astfel spaŃiilor,
echipamentale sau aparatele pe care trebuie să le procure pentru prestarea
serviciilor şi să reglementeze astfel părestarea serviciilor care trebuie efectuate
sub conducerea şi în conformitate cu dispoziŃiile sale, încît prestatorul să fie
protejat contracriscurilor pentru viaŃă şi sănătate în măsura în care natura
serviciilor prestat o permite. Scopul acestei asigurări este protejarea intereselor
prestatorului. Prin urmare, în asemenea cazuri, beneficiarul poartă toate
riscurile prestării serviciilor.
3. ObligaŃiile care îi revin beneficiarului pentru asigurarea condiŃiilor de prestare
a serviciilor nu pot fi excluse sau limitate în prealabil printr-un contract. Prin
urmare, în cazul în care beneficiarul este responsabil pentru asigurarea
condiŃiior de prestare a serviciilor se apşică o normă imperativă şi părŃile nu
pot deroga de la această regulă.

Articolul 974. Încetarea raporturilor din contractul de prestări servicii

(1) Raporturile din contractul de prestări servicii încetează la expirarea

perioadei pentru care au fost stabillite.

1121
 (2) În cazul în care nu s-a convenit asupra duratei raporturilor contractuale
sau din natura ori scopul serviciilor nu rezultă un termen, fiecare parte
poate să rezilieze contractul.

1. Un temei special de încetare a raporturilor contractuale în contractul de

prestări servicii este expirarea perioadei de timp pentru care a fost stabilită.
Legea condiŃionează încetarea raporturilor contractuale de survenirea unui
singur fapt – expirarea perioadei pentru care au fost stabilite. Prin urmare,
această regulă nu poate fi aplicată pentru alte circumstanŃe. Norma stipulată în
acest articol se aplică numai în cazul cînd părŃile au convenit asupra perioadei
raporturilor contractuale.
2. Dacă părŃile nu au convenit asupra duratei raporturilor contractuale sau din
natura ori scopul serviciilor nu rezultă un termen, fiecare poate să rezilieze
contractul. Prin urmare, părŃile sunt în drept, în măsură egală în orice moment
să ceară rezilierea contractului. Deoarece legea nu stipulează careva condiŃii
speciale pentru rezilierea contractului de prestări servicii, trebuie să se Ńină
cont de prevederile legale generale cu privire la încetarea raporturilor
contractuale, stipulate în articolele 733-748.
3. ConsecinŃele rezilierii contractlui de prestări servicii pot fi diferite în
dependenŃă de circumstanŃele reale şi de prevederile contractului. Însă din
conŃinutul articolului dat rezultă că partea care a iniŃiat rezilierea contractului
încheiat pe o perioadă nedeterminată nu suportă careva consecinŃe negative.

Articolul 975. Termenul de rezilire a raporturilor din contractul de prestăro

servicii

Raportuirle din contractul de prestări servcii pot fi reziliate:

a) zilnic, începînd cu sfărşitul zilei următoare, dacă plata se face pe zi;
b) cel mai tîrziu în prima zi lucrătoare din cursul unei săptămîni, începînd
cu sfîrşitul următoarelor tile de sîmnătă, dacă plata se calculează pe
săptămînă;
c) cel mai tîrziu pe data de 15 a lunii, începînd cu sfîrşitul lunii
calendarisitce, dacă plata se calculează pe lună;
d) cu respectarea termenului de preaviz de 6 săptămîni, începînd cu
sfîrşitul tremestrului calendaristice, dacă plata se calculează pe trimestre
sau pe perioade mai mari;
e) oricînd dacă plata nu se face în dependenŃă de intervalele de timp. În
cazul în care relaŃiile privind prestarea se servicii ocupă tot timpul de
lucrul al prestatorului, termenul pentru preaviz trebuie să fie de 2
săptătmînă.

1. Un alt temei special de încetarea a raporturilor contractuale în contractul de

prestări servicii este rezilierea contractului în dependenŃă de termenul
achitării plăŃii. Legea stipulează cinci varietăŃi de reziliere a contractului.
Dreptul de a rezilia contractul din acest motiv îl au ambele părŃi în mod egal.
Calcularea termenilor are loc în confomitate cu prevederile art. 259-266.
2. Dacă plata se face pe zi, raporturile din contractul de prestîri servicii pot fi
reziliate zilnic, în orice zi, începînd cu sfîrşitul zilei următoare. Din esenŃa
legii rezultă, că dacă părŃile sau una din ele este agent economic apoi

1122
 declaraŃia de reziliere trebuie să fie făcută în orele de lucru a organizaŃiei sau
organizaŃiilor respective.
3. Dacă plata se calculează pe săptămînă apoi raporturile contractuale pot înceta
cel mai tîrziu în prima zi lucrătoare din cursul unei săptămînă, începînd cu
sfărşitul următoarei zile de săptămînă. Din această normă rezulră, că
declaraŃia de reziliere a contractului poate fi efectuată în orice zi a săptămînii
care urmează după săptămîna pentru care s-a calculat plata dar nu mai tîrziu
decît prina zi lucrătoare din a treia săptămînă.
4. Dacă plata de calculează pe lună raporturile contractulae por fi încetate cel
mai tîrziu pe data de 15 al lunii următoare.
5. Dacă plata se calculează pe trimeste sau pe perioade mai mari se aplică un alt
principiu de încetare a raporturilor contractuale. Astfel, în asemenea cazuri
pareta care iniŃiază rezilierea contractului trebuie să facă un preaviz de 6
săptămîni, începînd cu sfîrşitul unui trimestru calendaristic curent. Preavizul
trebuie să fie efectuat într-o formă, care va putea fi probată în caz de litigiu.
6. Dacă plata nu se face în dependenŃă de intervale de timp, apoi raproturile
conttactuale pot fi întrerupte oricînd, în orice moment. Legea stipulează o
regulă specială pentru cazul în care relaŃiile privind prestarea servicii ocupă
tot timpul de lucru al prestatorului. Bunăoară, serviciile telefonice se acordă
neîntrerupt, pe parcursul a 24 ore pe zi, fără zile de odihnă şi sărbători. În
asemena situaŃii pentru încetarea raproturilor contractuale este necesar un
preaciz de două săptămîni pînă la momentul cînd vor înceta relaŃiile
contractuale.

Articolul 976. Contractele de prestări servicii pe termen lung

În cazul în care contractul de prestări servicii este încheiat pentru

perioada mai lung de 5 ani, prestatorul poate rezilia contractul după 5 ani.
Termenul pentru preaviz este de 6 luni.

1. Noul Cod civil admite posibilitatea încheierii conrtactului de prestări servicii

pe un termen lung, inclusiv şi pe un termen ce depăşeşte şi cinci ani. Dacă
termenul contractului nu depăşeşte 5 ani, apoi încetarea raporturilor
conttactuale poate avea loc în conformitate cu prevederile art.art. 733-748 şi
art.art.974-975.
2. Dacă durata contractului depăşeşte cinci ani, apoi conform legii numai din
iniŃiativa prestatorului contractul poate fi reziliat daor după expirarea
termneului de cinci ani. Aceasta este prima prevedere legală obligatorie de
reziliere a unui asemenea contract. Din esenŃa legii rezultă, că în aşa mod sunt
protejate interesele beneficiarului, care în multe cazuri are nevoie de servicii
prestate permanetn, pe perioade îndelungate, bunăoare de servicii legate de
comunicaŃii şi altele.
3. Dreptul prestatorului de a rezilia contractul de prestări servicii încheiat pe un
termen ce depăşeşte cinci ani poate fi realizat dacă există şi a doua prevedere
legală, şi anume, dacă declaraŃia de încetare a raporturilor contractuale este
efectuată cu un preaviz de 6 luni. Preavizul trebuie să fie efectuat într-o
formă, care va putea fi probată în caz de litigiu.

1123
Articolul 977. Prelungirea tăcită a contractului de prestări servicii

Dacă relaŃiile dintre părŃi vor continua, cu ştiinŃa celeilalte părŃi, şi după
încetarea termenului, contractul de prestări servicii se consideră prelungit pe
termen nelimitat în măsura în care cealaltă parte nu respinge imediat
această prelungire.

1. Contractul de prestări servicii poate fi continuat în mod tăcit dacă sunt

respectate patru prevederi legale:
a) raporturile contractuale continuă după expirarea termenului contractului;
b) partea care doreşte prelungirea raporturilor contractuale v-a înştiinŃa
cealaltă parte despre intenŃiile sale. Forma înştiinŃerii trebuie să fie
exprimată în aşa mod ca să nu stărnească careva dubii;
c) partea care a fost înştiinŃată despre prelingirea raporturilor contractuale nu
respinge imediat, fără întîrziere, în formă evidentă, această prelungire;
d) partea care a fost înŃtiinŃată despre prelungirea raperoturilor contractuale
în mod tăcit îşi exprimă consimŃămîntul de a continua aceste raproturi.
2. ExistenŃa acestor prevederi legale are un singur efect: contractul de prestări
servicii se consideră prelungit pe un termen nelimitat şi pe viitor părŃile în
orice moment, în baza art.974 vor fi în drept de a cere rezilierea contractului.

Articolul 978. Rezilirea contractului de prestări servicii din motivele

intemeiate

(1) În cazul în care, după începerea relaŃiilor contractuale, contractul de

prestări servicii se reziliază din motive întemeiate conform art. 748,
prestatorul este îndreptăŃit să solicite o parte din retribuŃie pentru
serviciile prestate pînă la momentul rezilierii.
(2) Dacă prestatorul reziliază contractul de prestări servicii din motive care
nu Ńin de nerespectarea condiŃiilor contractului de către beneficiar sau
dacă beneficiarul reziliază contractul din cauza că prestatouel nu
respectă prevederile conttractului, prestatorul nu are dreputrl la
retribuŃie în măsura în care serviciile sale de pă
(3) nî atunci nu prezintă interes pentru cealaltă parte în urma rezilierii.
Dacă sa. Efectuat plata serviciilor în avans, prestatorul este obloigat să
restituie sumele conform art. 738 sau, în cazul în care rezilierea are loc
din motive neîntemeiate prestatorului, conform rezulilor privind
îmbogăŃirea fără justă cauză.
(4) Dacă rezilirea are loc din cauza încălcării condiŃiilor contractulkui de
către cealaltă parte, aceasta este obligată să suporte costurile pentru
paguba cauzată prin rezilierea contractului.

1. Rezilirea contractului de prestări servicii din motive întemeiate conform

art.748 are careva consecinŃe deosebite din cauza că rezilierea survine în
virtutea circumstanŃelor, care nu depind de părŃi. Din aceste considerente
legea stipulează că prestatorul este îndreptăŃit să solicite doar o parte din
retribuŃia convenită. Cuantumul acestei retribuŃii este proporŃional serviciilor
prestate pănî la momentul rezilierii.

1124
 2. Legea stipulează încă două cazuri cînd prestatorul în cazul rezilierii
contrtactului are dreptul la remuneraŃia parŃială, şi anume:
a) dacă iniŃiativa rezilierii contractulu îi revine prestatorului din motive care
nu Ńin de nerespectarea condiŃiilor contractuale de către beneficiar;
b) dacă beneficiarul reziliază contractul din cauza că prestatorul nu respectă
prevederile contractului.
3. În aceste două situaŃii cel mai dificil este faptul aprecierii cuantumului
remuneraŃiei parŃiale. După cum este stipulat în lege prestatorul nu are
dreptul la retribuŃie în măsură în care serviciile sale de pînă atunci nu
prezintă interes pentru cealaltă parte în urma rezilierii. Prin urmare, dacă
beneficiarul nu are nici un interes faŃă de servciile deja prestate pănî la
rezilierea contractului prestatorul nu va primi nici o remuneraŃie. Dacă
prestatorul are un interes faŃă de serviciile parŃial prestate, apoi plata va fi
efectuată numai în mărimea serviciilor prestate, care reprezintă un interes
pentru beneficiar.
4. Dacă pînă la rezilierea contractului s-a efectuat plata serviciilor în avans
prestatorul este obligat să restituie sumele primite conform art. 738 sau, în
cazul în care rezilierea are loc din motive neimputabile prestatorului,
conform regulilor privind îmbogăŃirea fără justa cauză.
5. Încălcarea obligaŃiilor contrtactuale de către una din părŃie are ca efect două
consecinŃe negative pentru această parte, şi anume:
a) rezilierea contractului din motivul nerespectării obligaŃiilor contractuale;
b) obligaŃia părŃii vinovate de a acoperi toate costurile pentru paguba
cauzată prin rezilierea contractului. Prin urmare, toate efectele negative
de ordin material le suportă partea care s-a făcut vinovată de rezilierea
contractului.

Articolul 979. AdeverinŃa despre munca depusă de prestator

La încheierea unui raport de lungă durată, prestatorul poate solicita

celeilalte părŃi o adevetinŃă scrisă despre munca depusă şi despre perioada
de lucru.

1. După cum rezultă din art. 976 contractul de prestări servici poate fi încheiat
pe un termen de lungă durată. În asemenea cazuri prestatorul poate solicita
celeilalte părŃi o adeverinŃă scrisă depsre munca depusă şi despre perioada de
lucru. Solicitarea acestor documente poate fi dictată de necesitatea prezentării
unei dări de seamă, unei declaraŃii despre activitatea de antreprenoriat ş.a.
2. AdeverinŃa despre munca depusă şi perioada de luncu în cadrul contractului
de prestări servicii poate conŃine, în principiu, şi alte date, dacă acestea sunt
solicitate de prestator.

Capitolul XII
TRANSPORTUL
Sectiunea 1
DISPOZITII GENERALE
CU PRIVIRE LA TRANSPORT

1125
Articolul 980. Contractul de transport

(1) Prin contractul de transport, o parte (cărăuşul, transportor) se obligă faŃă de

cealaltă parte (pasager sau client) să o transporte împreună cu bagajele ei sau, să
transporte încărcătura la locul de destinaŃie, iar cealaltă parte se obligă să plătească
remuneraŃia convenită.
(2) Transportarea gratuită a persoanei sau a bunului, cu excepŃia cazului cînd este
efectuată în activitatea de întreprinzător de persoana care ofetă public servicii de
transport, nu este guvernată de regulile stipulate în prezentul capitor şi
transportatorul poartă doar o obligaŃie de prudenŃă şi diligenŃă.

1. NoŃiunea contractului de transport include elementele şi obligaŃiile principale ale

acestor raporturi civile. Contractul de transport este un contract sinalagmatic şi cu
titlul oneros. Acest contract poate fi real sau consensual. Este considerat consensual
contractul de transport maritim, aerian ş.a.
2. SubiecŃii contractului de transport sunt cărăuşul (transportatorul) şi clientul sau
pasagerul. În calitate de client sau pasager poate activa orice subiect de drept. Pentru a
activa în calitate de cărăuş este necesar respectarea unor prevederi legale.
Transportarea de bunuri şi de pasageri este o activitate foarte responsabilă, importantă
şi complicată pentru economia naŃională. Din aceste considerente, cărăuşul pentru a se
ocupa cu activitatea de transportator trebuie să fie înregistrat într-o formă
organizatorico-juridică de antreprenoriat prevăzută de lege. Ba mai mult ca atît, el
trebuie să dispună de licenŃa respectivă. În unele cazuri cărăuşul trebuie să dispună şi
de alte documente necesare. Astfel, în baza art.17 al Legii 1237/1997 transportul
aerian de pasageri, bagaje, mărfuri şi poştă contra plată, (transport comercial) poate fi
executat numai de către o persoană fizică sau juridică care posedă un certificat valid
de operator aerian, licenŃă pentru genul respectiv de activitate aeronautică şi o
autorizaŃie de expluatare a rutei aeriene sau o autorizaŃie de zbor. Ca subiecŃi ai
contractului de transport pot fi menŃionate organizaŃiile specializate de transport, cum
ar fi întreprinderile auto, căile ferate, direcŃiile teritoriale ale aviaŃiei civile ş.a.
3. În contractul de transport participă încă un subiect de drept, care necătînd la faptul că
direct nu este indicat în definiŃia contractului, totuşi activează în cadrul acestui
contract. Este vorba de destinatarul bunului transportat, calitate în care poate activa
orice subiect de drept. În art.1001-1002 şi altele destinatarul este direct menŃionat ca
participant al contractului de transport. Destinatarul nu particpă la încheierea
contractului, însă în virtutea lergii dispune de un şir de drepturi şi obliogaŃiuni în
cadrul executării contrtactului de transport.
4. Obiectul contractului sunt serviciile de deplasare în spaŃiu a bunurilor, pasagerilor şi
bagajului. Scopul principal al contractului de transport este asigurarea juridică a
transportării bunurilor şi perosanelor fizice de la staŃia de îmbarcare pînă la staŃia de
destinaŃie a acestora. În cadrul serviciilor de deplasare în spaŃiu a bunurilor şi
pasagerilor pot fi prestate şi alte servicii, care au un caracter auxiliar, suplimentar.
Bunăoară, de încărare, descărcare a mărfurilor ş.a.
5. O particularitate deosebită a contractului de transport este reglementarea juridică a
acestuia. În afară de prevederile generale, stipulate în Codul civil, contractul de
transport este reglementat şi de unele acte normative speciale. Din acestea fac parte
Legea 1194/1997, Legea 1237/1997, Legea 116/1998, legea 599/1999 ş.a. Un loc
deosebit îl ocupă actele normative adoptate de Guvern şi ministerul respectiv -
regulamnetele transporturilor de călători şi bagaje, de mărfuri, de mărfuri periculoase,

1126
 etc. aprobate pentru fiecare tip de transport. Bunăoară, HG 672/2002, decizia
Ministerului Transporturilor şi ComunicaŃiilor din 09.12.1999. Aceste acte normative
conŃin unele norme de ordin organizatoric, care parŃial pot fi condsiderate norme cu
element public. Totodată ele conŃin şi norme civile.
6. Contractul de transport este, de regulă, cu titlul oneros, însă transportare bunurilor sau
a pasagerilor în unele cazuri poate fi şi gratuită. Transportarea gratuită nu este
reglemenată de regulile stipulate în Codul civil. Din această regulă există excepŃii.
Astfel, regulile stipulate în Codul civil se aplică în cazul cînd transportare este
efectată în cadrul activităŃii de ăntreprinzător de către o persoană care oferă public
servicii de transport. Este vorba, în primul rînd, de transportarea grastuită a diferitor
categorii de persoane fizice de către transportul public urban, electric şi auto.

Articolul 981. ObligaŃia de a încheia contract de transport

Persoana care face publică oferta de transport de persoane şi bunuri este obligată să
încheie un contract de transport, cu excepŃia cazurilor în care există un motiv serios de
a refuza.

1. Contractul de transport este un contract civil care conŃine unele elemente de ordin
public, cînd o parte este obligată de a contracta. În literatura juridică astfel de
contracte sunt considerate contrcate publice. Astfel de contracte sunt prevăzute şi de
legislaŃia civilă naŃională. Vezi comentariu la art.669. ObligaŃia cărăuşului de a
încheia un contract de transport se manifestă prin faptul că agentul economic, care
practică activitatea publică de transportator nu este în drept să respingă acceptul
clientului sau a pasagerului de a încheia un contract de transport. Însuşi activitatea
acestor întreprinderi de transport este considerată ca o oferă publică adresată către toŃi
cu propunerea de a stabili raporturi contractuale. Prin urmare, legea stipulează
obligaŃia persoanei care face publică oferta de transport de a încheia un contract de
transport.
2. Din această regulă generală pot fi stipulate unele excepŃii cînd agentul economic care
facă publică oferta de transport nu este obligat de a încheia un contract de transport.
Ca temei de refuz poate servi doar un motiv serios, de ordin obiectiv, care de regulă,
nu depinde de părŃi. Bunăoară, existenŃa unor calamităŃi naturale, avarii, incendii, care
fac imposibile executarea contractului de transport, lipsa de combustibil, greve ş.a.
(Vezi de asemenea comentariul la art.669.)
3. Din esenŃa legii rezultă că cărăuşul public, care a refuzat încheirea unui contract de
transport din motive serioase este obligat, în caz de litigiu, să prezinte probe evidente
care vor confirma acest fapt. În caz contrar, dacă clientului prin acest rezuz i s-a
cauzat un prejudiciu acesta, poate cere recuperarea daunei. Poate exista şi o altă
situaŃie, şi anume, partea care a acceptat oferta poate apela la instanŃa judiciară cu
cererea de a obligas cărăuşul de a încheia contractul. În asemena caz contractul va fi
încheiat în baza deciziei instanŃei rămase definitive.

Articolul 982. Transportul succesiv şi transportul combinat

(1) Transport succesiv este transportul efectuat de mai mulŃi cărăuşi care se succed
utilizînd acelaşi mod de transport (vehicul).

1127
(2) Transport combinat este transportul în care cărăuşii se succed utilizînd diferite
moduri de transport (vehicule).

1. Acest asrticol prevede două varietăŃi de transport, care sunt stabilite după următoarele
criterii: tipul sau modul de transport, numărul participanŃilor şi consecutivitatea
participării la procesul de transport.
2. Prima varietate de transport este transportul succesiv. Acesta este considerat
transportul efectuat de maia mulŃi cărăuşi care se succed utilizînd acelaşi mod de
transport (vehicul). Prin urmare, în transportul succesiv participă cel puŃin două
întreprinderi de transport de acelaŃi tip de transport şi care utilizează acelaşi mod de
transport. Cărăuşii care execută obligaŃiile contractuale, activează în lanŃ, unul după
altul.
3. Transportul combinat este considerat transportul în care cărăuşii se succed utilizînd
diferite moduri de transport (vehicule). În această varietate de transport deasemena
participă minimum doi cărăuşi, dar spre deosebire de transportul succesiv, aceştea
reprezintă două tipuri de transport sau respectiv, diferite moduri de transport.
Transportul combinat are loc în cazul cînd bunurile sunt parŃial transportate de o
companie a aviaŃiei civile şi parŃial cu transportul auto. Dar şi în acest caz cărăuşii
execută obligaŃii contractuale în lanŃ, unul după altul, adică se succid.

Articolul 983. Substituirea transportatorului

(1) În cazul cînd transportatorul transmite, total sau parŃial, executarea obligaŃiilor
sale, persoana care îl substituie este considerată parte a contractului de transport.
(2) Plata făcută de client unuia dintre trasportatori este liberatorie.

1. Din esenŃa legii rezultă că transportare de bunrui şi pasageri poate fi efectuată de unul
sau mai mulŃi cărăuşi. În ultimul caz are loc substuirea transportatorului. Această
substiuire constă în faptul că în cazul cînd transportatorul transmite, total sau parŃial
executarea obligaŃiilro sale, persoana care îl substiuie este considerată parte a
contractului de transport. Prin urmare, toŃi cărăuşii care au participat la transportare
unui bun sau a unui pasager sunt consideraŃi ca un subiect, ca o parte integră a
contractului. (Vezi comentariu la art. 666, alin.3.)
2. În cazul substiuirii transportatorului este vorba de trei categorii de raporturi civile:
a) raporturile dintre client şi cărăuşul cu care a fost încheita contractul de transport şi
căruia i s-a transmis bunul pentru transportare;
b) raporturile dintre clietn şi ceilalŃi cărăuşi;
c) raporturile dintre cărăuşi, care au participat la transportarea aceluiaşi obiect.
Toate acestea raporturi cad sub influienŃa Codului civil şi alte acte normative speciale.
3. O altă regulă de ordin general în cazul substiuirii transportatorului constă în faptul că
plata făcută de client unuia dintre transportatori este liberatorie. Prin urmare, clinetul
care şi-a onorat obligaŃia de a achita taxa de stat faŃă de un participant la contractul de
transport este eliberat de această obligaŃie faŃă de ceilalŃi transportatori care au
participat în transportul succesiv sau transprotul combinat.

Articolul 984. Termenul transportării pasagerului sau a încărcăturii

1128
(1) Cărăuşul este obligat să transporte pasagerul şi bagajele sau încărcătura în
termenele stabilite de lege sau de contract, îar în lipsa unor astfel de termeme, într-
un termen rezonabil.
(2) Transportarea trebuie să fie efectuată pe calea cea mai scurtă şi rezonabilă.

1. O obligaŃie principală a cărăuşului este transportarea la timp a bunurilor şi pasagerilor

la punctul de destinaŃie. Termenele de transport pot fi stabilite de lege sau de contract.
Regula generală constă în faptul că aceste termene sunt stabilite de codurile, legile şi
alte acte normative cu privire la transporturi pentru fiecare tip de transport separat.
Termenele de transport diferă, bunăoară, de viteza cu care se deplasează cărăuşul, de
volimul, dimensiunile mărfii ş.a. Sunt stabilite termene reduse pentru transportarea
mărfurilor perisabile.
2. Dacă termenile de transport nu sunt stabilite de lege sau de contract transportarea
urmează să fie efectuată într-un termen rezonabil. Pentru aprecierea acestui termen
pot fi luate în consideraŃie următoarele criterii: termenile de transportare stabilite
pentru tipul de transport respectiv, distanŃa, viteza de deplasare a cărăuşului, volumul
mărfii, starea drumurilor ş.a.
3. ObligaŃia cărăuşului constă, de asemenea, în faptul, că transportarea trebuei să fie
efectuată pe calea cea mai scurtă şi rezonabilă. Este necesară respectarea acestor
criterii în ansamblu. Prin urmare, cărăuşul trebuie să alegă ruta cea mai favorabilă
pentru client din punct de vedere al lungimii ei şi eficienŃii transportării. Dacă există
cîteva căi de transportare apoi transportarea trebuie să fie efectuată pe calea cea mai
scurtă şi cea mai accesibilă pentru transportul respectiv în cazul dat, Ńinîndu-se cont de
starea acestei căi, care trebuie să asigure integritatea mărfii pe tot parcursul
transportării.

Art. 985. Taxa de transport

(1) Pentru transportarea pasagerului şi bagajelor sau a încărcăturii, se plăteşte taxa de

transport prin acordul părŃilor dacă legea nu prevede altfel.
(2) Taxa de transport se plăteşte pînă la transportarea pasagerului şi bagajului sau a
încărcăturii dacă legea sau contactul nu prevede altfel.
(3) Cărăuşul are dreptul de retenŃie asupra bagajului şi încărcăturii pînă la achitarea
taxei de transport.

1. ObligaŃia principală a clientului o constituie plata taxei de transport, mărimea căreia

poate fi convenită prin acordul părŃilor dacă legea nu prevede altfel. Prin urmare,
această normă dicpozitivă poate fi utilizată de părŃi numai într-un singur caz – dacă
legea nu stipulează modalitatea de stabilire a plăŃii de transport.
2. Taxele de transport sunt stabilite de organele competente în baza Nomenclatotrului de
tarifuri şi servicii, preŃurile şi tarifele cărora se reglementează de ministere,
executivele raionale şi primăriile muncipiilor aprobat prin HG, nr.547 /1995. Astfel,
conform anexei nr. 2 la această hotărîrea în competenŃa Ministerului Economiei de
comun acord cu Organele publice de specialitate este stabilirea Tarifelor la toate
tipurile transportului de pasageri (cu excepŃia taximetrilor şi transportului de uz
comun), în competenŃa Ministerului Transporturilor – stabilirea Tarifelor la
transportul feroviar, la traficul de mărfuri, în competenŃa Comitetelor executive
raionale şi primăriilor municipiale - stabilirea Tarifelor pentru transportarea
pasagerilor în transportul de uz comun (pe teritoriul raionului, oraşului şi altor

1129
 localităŃi). Penmtru transportul auto prin HG nr.675/1992 Ministerul Transporturilor
şi CominicaŃiilor se autorizează cu dreptul de stabilirea de tarife pentru transporturile
de pasageri cu automobilul pe teritoriul Republicii Moldova. În aviaŃia civilă tarifele
pentru transporturile aerian internaŃionale de pasageri sunt elaborate de AdministraŃia
de Stat a AviaŃiei Civile în baza Regulamentului cu priviere la modul de aprobare a
tarifelor pentru transporturile internaŃionale de pasageri, aprobat prin ordinul
AdministraŃie de Stat a AviaŃiei Civile, nr.88/GEN din 17.12.2002
3. În contractul de transport se aplică o normă dispozitivă cu privire la timpul achitării
taxei de transport. Regula generală constă în faptul că taxa de trasnport se plăteşte
pînă la transportarea pasagerului şi bagajului sau a încărcăturii. Prin urmare, prin lege
sau în baza contractului pot fi stabilite alte modalităŃi şi perioade de achitare a taxei
de transport. Bunăoară, plata va fi achitată parŃial la transmiterea încărcăturii pentru
transportare şi parŃial după exdcutarea contractului, sau chiar după executarea
contractului. În realitate, la toate tipurile de transport, se aplică de regulă norma
generală. ExcepŃie are loc la transportarea pasagerilor de către taximetri, cînd taxa de
transport se achită după executarea obligaŃiilor contractule.
4. Legea expres stipulează o garanŃie pentru asigurarea dreptului cărăuşului de a primi
taxa de transport. Astfel, cărăuşul are dreptul de retenŃie asupra bagajului şi
încărcăturii pînă la achitarea taxei de transport. Acest drept are o importanŃă deosebită
în cazurile cînd taxa de transport este plătită nu după regula generală, adică pînă la
transportare pasagerului şi bagajului sau a încărcăturii, dar în alte perioade de timp.

S e c Ń i u n e a a 2-a
TRANSPORTUL DE PERSOANE

Articolul 986. Biletul (titlul de călătorie)

(1) Contractul de transport de persoane se confirmă (se documentează) print-un bilet

(titlu de călătorie).
(2) Biletul (titlul de călătorie) poate fi eliberat transmisibil sau intransmisibil.
Posibilitatea transmiterii încetează cel tărziu la începutul călătoriei.

1. Stabilirea raporturilor civile în contractul de transport de persoane are loc, de reguzlă,

prin întocmirea unui document special care poartă denumirea de bilet sau titlu de
călătorie. În primul rînd procurarea buletului demonstrează în exterior consimŃământul,
acceptul pasagerului faŃă de oferta publică a cărăuşului. În al doilea rînd, biletul este o
confirmare în scris a raporturilor contratuale. De regulă, contractul de transport de călători
este considerat încheiat din momentul procurării biletului. Prin procurarea buletului se
documentează şi faptul executării obligaŃiei principale a pasagerului – achitarea taxei de
transport şi naşterea obligaŃiilor contractuale ale cărăuşului.
2. NoŃiunea şi importanŃa juridică a titlului de călătorie este stipulată şi în legislaŃia
naŃională. Astfel, în contractul de transport auto în baza Legii 116/1998 biletul este tratat
ca un document care dovedeşte achitarea taxei de transport, acordul călătorului de a se
deplasa cu autobuzul (microbuzul) pînă la punctul de destinaŃie indicat şi confirmă
existenŃa asigurării obligatorii a călătorului. Regulamentul transporturilor auto de călători
şi bagaje de asemenea tratează definiŃia biletului ca un document care conficmă plata şi
dreptul la călătorie al pasagerului, încheierea contractului de transport între agentul
transportator şi pasager, precum şi existenaŃa asigurării obligatorie a pasagerului.

1130
3. Codul civil expres prevede două tipuri de bilete: transmisibile şi intransmisibile. Titlul de
călătorie transmisibil este un document purtător, la vedere, care nu este individualizat şi
fiecare persoană fizică care dispune de acest bilet este în drept de a călători cu transportul
respectiv. Posesorul biletului transmisibil este considerat partea contractuală şi călătorul
este obligat să-şi execute faŃă de această persoană obligaŃiile sale contractuale.
Posibilitatea transmiterii titlului de călătorie transmisibil poate fi realizat doar pe
parcursul unui interval de timp strict determinat, şi anume, din momentul procurăii
biletului şi pînă la începerea călătoriei. După cum este stipulat în lege posibilitatea
transmiterii încetează cel tîrziu la începutul călătoriei.
4. Biletul intransmisibiul este un înscris de ordin pur individual, care nu poate fi transmis
altei persoane. Această interdicŃie se manifestă prin faptul că în bilet este indicat însuşi
numele de familie a pasagerului, care în aşa mod individualizează posesorul titular al
biletului. IniŃial, bilete intransmisibile se utilizau la transportul aerian, însă ulterior un
astfel de bilet este aplicat şi în alte tipuri de transport.
5. Titlurile de călătorie pot fi clasificate şi după alte criterii, bunăoară, după durata de
valabilitate, după numărul de călătorii ş.a. Astfel, biletul pate avea valoare pe un termen
de două săptămîni, de o lună sau pe o altă perioadă de timp. Biletul poate fi utilizat pentru
o singură călătorie, pentru călătorie tur-retur sau pentru un alt număr de călătorii.
6. Dat fiind faptul că lgea nu stipulează careva norme obligatorii cu privire la forma
contractului de transport de persoane se poate menŃiona că un asemena contract va fi
valabil şi în cazul cînd va fi încheiat în formă verbală. Practica transportului de călări cu
taxi confirmă acest fapt.
7. Biletul se procură, de regulă, pînă la începutul călătoriei, dar în unele tipuri de transport,
bunăoară, în transportul urban auto sau electric, biletul poate fi procurat pe parcursul
transportării pasagerilor. În asemena cazuri, însă, biletul trebuoe să fiue procurat la
începutul călătoriei.
8. În practică pot avea loc cazuri cînd posesorul pierde titlul de călătorie. În asemenea cazuri
se aplică, de regulă, o normă generală prin care biletul nu poate fi reînnoit şi costul lui nu
se restituie. Astfel, în baza punctului 25 al Regulamentului transporturilor auto de călători
şi bagaje în cazul pierderii biletului duplicatul nu se eliberează, costul biletului nu se
restituie, pretenŃiile nu se primesc, pasagerului nu i se permite călătoria. Din această
regulă generală pot exista şi careva excepŃii. Astfel, în acelaşi p.25 al Regulamentului
transporturilor auto se stipulează, că în rutele interurbane şi internaŃionale, pasagerului,
care a pierdut biletul, i se permite călătorie dacă numele lui fixat în borderoul din casă
este conformat prin documente ce atestă identitatea. O asemena excepŃie există şi în alte
tipuri de transport.

Articolul 987. Întinderea obligaŃiei

(1) Transportul de persoane include operaŃiunile de îmbarcare, transport şi debarcare.

(2) Cărăului este Ńinut să transporte pasagerul la destinaŃie în siguranŃă.

1. Executarea obligaŃiilor contractuale în contractul e transport de persoane poate fi separat

în trei etape: de îmbarcare, transportare şi debarcare. Pe parcursul acestor trei etape are
loc întinderea obligaŃie cărăuşului, care este Ńinut să organizeze şi să gestioneze tot
procesul de transportare a pasagerilor. Şi pasagerul este obligat în această perisoadă să
respecte prevederile stipulate în Regulamentele transporturilor de călători şi bagaje.
2. Etapa de îmbarcare include perioada de timp din momentul anunŃării oficiale a îmbarcării
şi pînă la începutul călătoriei. AnunŃarea îmbarcării poate avea loc prin mijloace tehnice,

1131
 bunăoară prin radio, sau rezultă din faptul sosirii la punctul de îmbarcare ( la gara auto,
feroviară etc.) a unităŃii de transport respective. La această etapă cărăuşul este Ńinut să
pună la dispoziŃia pasagerului unitatea de transport pentru care a fost procurat biletul.
Această obligaŃie trebule dă fie executaă la timp, în confomitate cu graficul cursei sau
rutei respective.
3. Etapa de trasprotare propriu zisă include transpotarea de persoane de la staŃia de
îmbarcare pînă la staŃie de destinaŃie (de debarcare). În această etapă sunt incluse şi
peroadele de timp de staŃionare la staŃiile intermediare, de pe tot cursul călătoriei.
Cărăuşul este obligat pe tot parcursul călătoriei să asigure sigaranŃa corporală a
pasagerului şi integritatea bagajului, condiŃiile necesar posibile de confort, să-i presteze
serviciile respective.
4. Etapa de debarcare include perioada de timp cuprinsă din momentul sosirii unităŃii de
transport la punctul de destinaŃie şi pînă la părăsirea pasagerului a teritoriului acestei
staŃii. Ca şi la etapa de îmbarcare la etapa finală cărăuşul este Ńinut să-i asigure
pasagerului deservirea necesară prin acordarea posibilităŃii de a se folosi, bunăoară, de
camera mamei şi copilului şi de alte servicii.

Articolul 988. Răspunderea cărăuşului

(1) Cărăuşul este Ńinut să repare prejudiciul cauzat pasagerului, cu excepŃia cazului
cînd acest prejudiciui este rezultatul unei forŃe majore, al stării de sănătate a
pasagerului sau al faptei acestuia. Cărăuşul este Ńinut să repare prejudiciul şi în
cazul în care acesta se datorează stării sale de sănătate, a prepuşilor săi sau a stării
ori funcŃionării vehiculului.
(2) Răspunderea cărăuşului pentru prejudiciile care rezultă din întîrziere este exclusă
dacă altfel nu s-a convenit în mod expres sau dacă transportatorul nu a acŃionat cu
intenŃie sau din culpă gravă.
(3) Răapunderea cărăuşului nu poate fi exlusă sau limitată prin contract.
(4) Limitările în mărimea despăgubirilor în transportul public de persoane trebuie
aprobate de Guvern.

1. Răspunderea cărăuşului în contract de transport de persoane poare fi divizată în două

părŃi: răpsunderea pentru vătămarea sănătăŃii pasagerului şi pentru cauzarea unui
prejudiciu de ordin pur material. De regulă, cărăuşul poartă răpaundere pentu prejudiciul
cauzat în toate cazurile, însă legea expres prevede trei situaŃii, cînd cărăuşul este
exsonerat de răspundere, şi anume:
a) cînd prejudiciul este rezultatul unei forŃe majore (vezi art.606);
b) al stării de sănătate al pasagerului;
c) este rezultatul faptei pasagerului.
Prin urmare, în asemena situaŃii cauzarea prejudiciului nu Ńine de comportamentul
cărăuşului, nu a survenit din culpa lui şi acesta nu poartă nici o răpaundere.
2. Pentru prejudiciul cauzat pasagerului, care se datorează stării de sănătate a cărăuşului,
acesta este obligat să repare prejudiciul cauzat pasagerului. Această regulă se aplică şi în
cazul cănd prejudiciul se datorează stării de sănătate a prepuşilor săi (angajaŃilor
cărăuşului) sau a stării ori funcŃionării vehicolului. Din esenŃa acestei norme rezultă că
cărăuşul poartă răspundere şi în cazul lipsei culpei sale. Cărăului este Ńinut să repare şi
prejudiciul, care se datorează stării sau funcŃionării vehicolului, deoarece cărăuşul este
obligat să asigure fucŃionarea şi starea normală a unităŃii de transport. Această regulă pe

1132
 deplin corespunde normei generale cu privire la răspunderea pentru prejudicul cauzat de
un izvor de pericol sporit (vezi art.1410).
3. Cărăuşul poartă răpindere pentru prejudiciul cauzat pasagerului, care rezultă din întîrziere
doar în cazul cănd o astfel de răspundere este expres prevăzută în contract sau legislaŃie.
Cărăuşul este Ńinut să repare şi prejudicul cauzta prin acŃiunile sale cu intenŃie sau din
culpa gravă.
4. Noul Cod civil stipulează o normă tradiŃională prin care acordul comun ale părŃilor nu
poate servi ca temei pentru excluderea sau limitarea răspunderii cărăuşului. Prin urmare,
orice condiŃie contractuală, care exclude sau limitează răspunderea cărăuşului nu are
valoare juridică.
5. Pentru prejudiciul cauzat de transportul public cărăuşul poartă răspundere faŃă de călător
în conformitate cu limitările şi mărimea despăgubirilor aprobate de Guvern. Astfel de
prevederi sunt stipulate, bunăoară, în Regulamentul transporturilor auto de călători şi
bagaje din 9 decembrie 1999.

Articolul 989. Răspunderea cărăuşului pentru bagaje

(1) Cărăruşul răpsunde pentru poerderea, distrugerea sau deteriorarea bagajelor care
i-au fost încredinŃate de pasageri, cu excepŃia cazului cînd va dovedi forŃa majoră,
viciul propriu al bunului sau vina pasagerului.
(2) Cărăuşul nu răspunde pernsi pierderea documentelor, banilor sau a altor bunuri de
mare valoare, cu excepŃia cazului cînd i s-a declarat natura sau valoarea bunului şi
el a acceptat să îl transporte. Cărăuşul nu este cu atît mai mul răspunzător pentru
pierderea bagajelor de mînă care au rămas sub supravegherea pasagerului, cu
excepŃia cazului cînd ultimul va demonstra vinovăŃia cărăuşului.

1. Regula generală pirn care se stabileşte răspunderea cărăuşului pentru bagaje constă în
faptul că acesta răspunde pentru piederea, distrugerea sau deteriorarea bagajelor
încredinŃate de pasager. Se consideră că bagajul a fost încredinŃat cărăuşului din
mometnul cînd acest bun a fost transmis cărăuşului, fapt care este confirmat prin eliberare
pasagerului a unui document special care poatră denumire de chitanŃă sau a unui alt semn,
bunăoară a unui jeton cu număr, cotorul căruia se fixeasă pe bagaj (p.33 al
Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje din 9.12.1999).
2. Mărimea răspunderii cărăuşului nu este stipulată în Codul civil. Prin urmare, în fiecare
caz concret este necesar de apelat la actele normative speciale, care reglementează
activitatea a diferitor tipuri de transport. Bunăoară, art. 43 al Legii 116/1998 stabileşte, că
pentru pierderea bagajelor primite la transport sau lipsa în ele, agenŃii transportatori
poartă răspundere materială în următoiarele mărimi:
a) pentu bagajele primite la transport cu valoarea declarată - în mărimea valorii
declarate, dacă nu se va dovedi că aceasta nu corespunde valorii lor reale;
b) pentru bagajele primite la transport fără declalarea valorii lor - în mărimea valorii
bagajelor pierdute sau lipsă.
În cazul alterării sau vătămării bagajelor, agentul transportator va compensa suma cu care
s-a micşorat.
3. Din lege rezuntă că cărăuşul este considerat vinovat în toate cazurile de pierdere,
distrugere sau deteriorare pînă cînd el nu va dovedi lipsa culpei sale. Cărăuşul nu va purta
răspundere numai în cazurile cînd el însuşi va dovedi că pierderea, distrugerea sau
deteriorarea bagajelor se datorează forŃei majore (art. 606), viciului propriul al bunului
sau culpei pasagerului.

1133
4. Pentru pirderea documentelor, banilor sau altor bunuri de mare valoare cărăuşul, de
regulă, nu poartă răspundere. Răspuderea acestuai poate avea loc doar în cazurile cînd i s-
a declarat natura sau valoarea bunului şi el a acceptat să-l transporte. În asemenea
situaŃii este necesar ca această declaraŃie sî fie cumva documentată, fapt care va confirma
atît valorae documentelor, banilor sau altor bunuri de mare valoare, cît şi răspunderea
cărăuşului. În acestă declaraŃie pot fi descrise sau enumerate toate bunurile şi alte obiecte
pentru care cărăuşul şi-a asumat răspunderea.
5. Cărăuşul nu poartă răspunder pentru pierderea bagajelor de mînă care au rămas sub
supravegherea pasagerului. În transportul auto de călători şi bagaje, bunăoară, este
considerat bagaj de mînă obiectele pasagerului care se permit a fi transportate fără plată în
salonul autovehicolului (p.6 al Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje
din 91.12.1999).
6. Cărăuşul poate purta răspundere pentru pierderea bagajelor de mînă doar într-un singur
caz, şi anume, cîmd pasagerul va demonstra vinovăŃia cărăuşului pentru pierderea
bygajului de mînă. Prin urmare, din esenŃa legii rezultă că, referitor la răspunderea
cărăuşului pentru pierderea bagajelor de mînă se aplică prezumŃia nevinovăŃiei acestuia.

Articolul 990. Răspunderea cărăuşului în cazul transpotului succesiv sau combinat de

persoane

În cazul transportului succesiv sau combinat de persoane, cel care efectuează

transportul în cursul căruia s-a cauzat prejudiciul este răpsunzător, cu expecŃia cazului
în care, printr-o stipulaŃie expresă, unul sintre cărăuşi şi-a asumat răspunderea pentru
întreaga călătorie.

1. În cazul transportului succesiv sau combinat de persoane se aplică o regulă specială cu

privire la răscpunderea cărăuşului. Această normă constă în faptul că în aceste cazuri, de
regulă, răspunderea o poartă cărăuşul care efectua transportul în cursul căruia pasagerului
i sa cauzat un prejudicul.
2. Din această regulă generală legea admite doar o singură excepŃie, cînd răspunderea o
poartă nu cărăuşul care efectua transportul în cursul căruia pasagerului i s-a cauzat un
prejudicul, dar un alt cărăuş care este participant la transportul succesiv sau combinat.
Această excepŃie poate avea loc doar în cazul cînd în contractul de transport de persoane
unul dintre cărăuşi şi-a asumat răspunderea pentru întreaga călătorie. Ba mai mult ca atît,
această condiŃie contractuală trebuie expres stipulată şi, bine înŃeles, documentaă
respectiv. Această stipulaŃie poate fi inclusă însuşi în biletul pasagerului sau documentat
în alt mod.

Articolul 991. Răspunderea pasagerului

Pasagerul răspunde pentru prejudiciile cauzate cărăuşului prin comportamentul

său sau prin natura sau starea bagajelor de mînă, cu excepŃia cazului în care prejudiciul
s-a născut în pofida comportamentului diligent al pasagerului.

1. Pasagerul poartă răspundere faŃă de cărăuş penru prejudiciul cauzat acestuia dacă acest
prejudicul se datorează:
a) comportamentului pasagerului;
b) naturii bagajului de mînă sau ;

1134
 c) stării bagajului de mînă.
Prin urmare, în baza acestei norme pasagerul nu poartă răspundere faŃă de cărăuş pentru
prejudicul cauzat din virtutea naturii sau stării bagajului transmis cărăuşului şi care nu
face parte din bagajul de mînă. În asemenea situaŃii, însă, pasagerul poate răspunde faŃă
de cărăuş în baza normelor cu privire la obligaŃiile care se nasc din cauzarea de daune
(art. 1398, 1399).
2. Pasagerul nu poartă răspundere pentru prejudicul cauzat cărăuşului din cauza bagajului de
mînă doar în cazul, cînd prejudiciul s-a născut în pofida comportamentului diligent al
pasagerului. Lipsa culpei pasagerului care se manifestă prin acest comportament trebuie
să fie probată de însuşi pasager.

Articolul 992. Rezilierea contractului

(1) Pasagerul poate rezilia contractul în orice moment dacă prin aceasta nu cauzează
întîrzieri. El este obligat să plătească transportatorului despăgubirile cauzate de
reziliere.
(2) Dacă devin cunoscute împrejurările în sfera transportatorului despre care pasagerul
nu putea să ştie şi care, dacă le cunoştea, i-ar fi dat un motiv întemeiat să nu încheie
contractul de transport, el poate rezilia contractul.
(3) Pasagerul poate rezilia contractul şi atunci cînd este previzibil că vor avea loc
întîrzieri în comparaŃie cu timpul şi durata convenită. În aceste cazuri, nu se naşte
obligaŃia de despăgubire.

1. Noul Cod civil stipulează două tipuri de consecinŃe în cazul rezillierii contractului din
iniŃiativa pasagerului:
a) cu achitarea cărăuşului despăgubirilor şi;
b) fără achitarea despăgubirilor. ConsecinŃele depind de motivul rezilierii.
2. Regula generală constă în faptul că pasagerul este în drept să rezilieze contractul de
transport de călători în orice moment. Legea nu stipulează obligaŃia pasagerului de a
motiva sau de a prezenta careva probe, care pot servi temei de reziliere a contractului.
Unicul impediment legal este faptul că rezilirea să nu cauzeze întîrzieri. Efectul rezilierii
în asemena situaŃii este obligaŃia pasagerului de a plăti cărăuşului despăgubirile cauzate
de reziliere. Din esenŃa legii rezultă că, cărăuşul este obligat să probeze însuşi faptul
existenŃei prejudiciului şi mărimea acestuia.
3. ObligaŃia pasagerului de despăgubire a cărăuşului nu poate avea loc în cazul rezilierii
contractului din iniŃiativa pasagerului cînd acestuia îi devin cunoscute împrejurări în sfera
transportatorului despre care pasagerul nu putea să ştie la încheierea contractului şi care,
dacă le cunoştea, iar fi dat un motiv întemeiat să nu încheie contractul de transport.
Aceste împrejurări, după cum rezultă din lege, Ńin de activitatea trasnportatorului şi nu au
un caracter obiect care nu depind de el.
4. Pasagerul poate cere rezilirea contractului şi atunci cînd după încheierea contractului şi
pînă al executzarea lui devine previzibil faptul că vor avea loc întîrzieri în comparaŃie cu
timpul şi durata convenită la încheierea contractului. Cauza unor asemenea întîrzieri poate
fi de ordin subiectiv, care depind de cărăuş, şi de ordin obiectin, care nu depind de el. În
aceste cazuri de rezilierea a contractului din iniŃiativa pasagerului nu se naşte obligaŃia de
despăgubire.

SecŃiunea a 3-a

1135
 TRANSPORTUL DE BUNURI

Articolul 993. Transportul cu cîteva vehicule

Dacă vehiculul pe care este încărcat bunul ce se transportă străbate o porŃiune de

dreum pe mare, pe calea ferată, pe un fluviu sau canal sau pe calea aerului, iar bunul
nu este descărcat (transbordat), dispoziŃiile prezentei secŃiuni se aplică asupra
întregului transport.

1. Pentru legislaŃia naŃională norma stipulată în acest articol este absolut nouă. EsenŃa
acestei norme constă în aplicarea normelor generale ce reglementează transportul de
bunuri şi în cazul unui nou tip de transport, şi anume, transportarea unui bun cu cîteva
unităŃi de transport din diferite tipuri de transporturi fără ca bunul să fie descărcat
(transbordat) pe parcursul transportării în ansamblu.
2. Pentru acest tip de transport sunt catacteristice următoarele particularităŃi:
a) bunul este încărcat pe un vehicul care străbate o porŃiune de drum pe mare, pe
cale ferată, pe un fluviu sau canal sau pe calea aerului;
b) pe tot parcursul transportării bunul se află în acelaşi vehicul în care a fost
încărcat iniŃial şi nu este descărcat (transbordat) pe alt vehicul sau altă unitate
de transport.
3. Aplicarea acestui tip de transport în practică poate avea loc, bunăoară, în cazul cînd
bunul este amplasat într-un container, care străbate tot bunul fără a fi descărcat
(transbordat).

Articolul 994. Forma contractului de transport

(1) Contractul de transport este contrtact print-ro scrisoare de trăsură (conosament sau
alt documetn echivalent).
(2) Lipsa, pierderea sau deteriorarea scrisorii de trăsură nu afectează valabilitatea
contractului de transport.

1. DestinaŃia acestei norme este stabilirea regulilor cu privire la forma contractului de

transport de bunuri. Regula generală constă în faptul că acest contract trebuie să fie
întocmit în formă scrisă. Acest înscris are o denumire specială, care este, de regulă,
scrisoarea de trăsură, sau după caz, conosamentul sau alt document echivalent.
2. Codul civil nu conŃine o normă specială care ar stabili rechizitele scrisorii de trăsură,
dar aceste date pot fi stabilite în alte acte normative. Bunăoară, în art. 141 al Legii
599/1999 este indicat conŃinutul charterului, iar în art. 143 al aceleiaşi legi – datele
conosamentulul.
3. ImportanŃa scrisorii de trăsură ca formă scrisă a contractului de transport este expres
stipulată în art. 1000.
4. O novaŃie foarte importantă pentru legislaŃia naŃională este norma stipulată în alin.2,
unde este indicat că lipsa, pierderea sau deteriorarea scrisorii de trăsură nu afectează
valabilitatea contractului de transport. Prin urmare, existenŃa acestor circumstanŃe nu
pot influenŃa negativ asupra valabilităŃii contractului de transport de mărfuri. Din
esenŃa legii, însă, rezultă, că scrisoarea de trăsură a fost întocmită la încheierea
contractului şi acest fapt este conformat prin alte probe sau nu este negat de părŃi.
Prezentarea probelor respective va fi necesară doar în cazul unui litigiu.

1136
Articolul 995. Întocmirea scrisorii de trăsură

(1) Scrisoarea de trăsură se întocmeşte de client dacă părŃiel nu au convenit altfel.

(2) Scrisoarea de trăsură se întocmeşte în cel puŃin 3 exemplare originale care se
semnează de către client şi cărăuş. Primul exemplar se păstrează la cleint, al doilea
însoŃeşte încărcătura, iar al treilea este remis cărăuşului.
(3) Dacă bunurile sunt încărcare în mai multe vehicule sau dacî este vorba de
încărcături diferite feluri ori de încărcături repartizate în diferite locuri, atît
cărăuşul, cît şi cleintul poate cere întocmirea unui număr de scrisori de trăsură egal
cu numărul vehiculelor utilizate sau cu numărul categoriilor încărcăturilor sau al
locurilor de unde se expediază încărcăturile.

1. Scopul acestei norme este stabilirea obligaŃiei părŃilor cu privire la întocmirea scrisorii
de trăsură şi asigurarea participanŃilor la procesul de transport cu documentul primar
de bază.
2. Norma dispozitivă din acest articol stabileşte regula generală prin care întocmirea
scrisorii de trăsură Ńine de obligaŃia clientului. Această regulă rezultă din faptul că
iniŃiativa încheierii contractului îi revine clientului şi el dispune, în principiu de toate
datele care urmează a fi stipulate în scrisoarea de trăsură. Această obligaŃie îi revine
clientului doar în cazul cînd părŃile nu au convenit altfel. Prin urmare, întocmirea
scrisorii de trăsură poate efectuată şi de cărăuş sau de alt subiect în baza dispoziŃiilor
părŃilor.
3. Deoarece numărul minim al participanŃilor la contractul de transport este de regulă
trei (clientul, cărăuşul şi destinatarul) legea stipulează şi numărul respectiv al
exemplarelor originale ale scrisorii de trăsură, care de asemenea este de trei. Fiecare
parte contractuală dispune de cîte un exemplar original, iar al treilea exemplar al
scrisorii de trăsură însoŃeşte încărcătura şi este transmis destinatarului împreună cu
marfa respectivă.
4. Legea admite posibilitatea întocmirii scrisorii de trăsură într-un număr mai mare decît
trei. Acest lucru însă, poate avea loc doar la cererea cărăuşului sau a clientului şi
numai în cazurile expres prevăzute de lege, şi anume:
a) dacă bunurile sunt încărcate în mai multe vehicule sau;
b) dacă se transportă diferite categorii de încărcături sau;
c) dacă încărcăturile transportate sunt repartizate în diferite locuri de destinaŃie.
În asemenea cazuri poate fi întocmit un număr de scrisori de trăsură egal cu numărul
vehiculelor utilizate sau cu numărul categoriilor încărcăturilor sau al locurilor unde se
expediază încărcăturile.

Articolul 996. Incorectitudinea datelor înscrise în scrisoarea de trăsură

(1) Partea răspunde pentru prejudiciile cauzate celeilalte părŃi în urma furnizării unor
date false ori invomplete pentru scrisoarea de trăsură.
(2) Răspunderea pentru incorectitudinea scrisoarei de trăsură o poartă cel care a
întocmit sau a modificat scrisoarea de trăsură.

1. DestinaŃia acestei norme este stabilirea răspunderii părŃii contractuale care poartă riscul
incorectitudinii datelor înscrise în scrisoarea de trăsură.

1137
2. Regula generală constă în faptul, că răspunderea pentru incorectitudinea scrisorii de
trăsură o poartă partea care a întocmit sau a modificat scrisoarea de trăsură. Această
prevedere se aplică în cazul cînd toate datele incluse în scrisoarea de trăsură au parvenit
de la însuşi partea contractuală, care a întocmit sau a modificat scrisoarea de trăsură.
3. Altă situaŃie poate avea loc în cazul cînd scrisoarea de trăsură este întocmită în baza
datelor proprii a persoanei care întocmeşte acest document şi datelor furnizate de cealaltă
parte. În asemenea caz răspunderea pentru prejudiciul cauzat unei părŃi o poartă partea
care a furnizat unele date false ori incomplete şi care au fost incluse în scrisoarea de
trăsură. Riscul incorectitudinii datelor înscrise în scrisoarea de trăsură se aplică şi în cazul
cînd acest document a fost întocmit în baza datelor incorecte furnizate numai de o parte
contractuală.

Articolul 997. ObligaŃia cărăruşului la preluarea încărcăturii

(1) La preluarea încărcăturii, cărăuşul este obligat să verifice:

a) corespunderea datelor din scrisoarea de trăsură cu numărul, cantitatea şi semnele
coletelor;
b) aspectul exterior al încărcăturii şi al ambalajului;
c) modul de încărcare şi aranjare a încărcăturii în vehicul.
(2) Dacă transportatorul nu dispune de mijloace corespunzătoare pentru a verifica
datele menŃionate la alin.(1), lit.a), va consemna rezervele faŃă de starea exterioară
sau ambalajul încărcăturii. Rezervele nu-l obligă pe client dacă nu le-a recunoscut
expres în scrisoarea de trăsură.
(3) Clientul poate cere cărăuşului să verifice greunatera brută sau calitatea exprimată
în alt mod a încărcăturii, precum şi conŃinutul coletelor. Cărăuşul are dreputl al
compensarea cheltuielilor de verificare. rezultatul verificării se consemnează în
scrisoarea de trăsură.

1. Preluarea încărcături de către cărăuş este o etapă foarte importantă în contratul de

transport de mărfuri. ImportanŃa acestei etape se manifestă prin faptul că de nivelul şi
modul de efectuare a obligaŃilor contractuale de către cărăuş depinde, în mare măsură,
însuşi executarea contractului şi răspunderea părŃilor.
2. EsenŃa obligaŃiilor contractuale ale cărăuşului la preluarea încărcăturii constă în
verificarea circumstanŃelor cu privire la starea, calitatea şi cantitatea bunurilor, care
urmează a fi transportate şi a ambalajului.
3. Legea expres stipulează care acŃiuni de verificare trebuie să fie efectuate de cărăuş. În
primul rînd trebuie să fie verificată identitatea datelor din scrisoarea de trăsură cu
numărul, cantitatea şi semnele coletelor prezentate real de către client pentru
transportare.
4. O altă obligaŃie a cărăuşului este verificarea vizuală sau în alt mod a aspectului
exterior al încărcăturii şi al ambalajului. Scopul acestor acŃiuni este de a verifica dacă
încărcătura şi ambalajul nu sunt deteriorate, defectate, nu au alte semne care pot avea
careva consecinŃe negative ulterior pe parcursul transportării.
5. Nu mai puŃin important este şi verificarea modului de încărcare şi aranjare a
încărcăturii în vehicul. Pentru fiecare tip de transport există reguli şi norme tehnice
care stipulează cerinŃele faŃă de modul şi ordinea de încărcare şi aranjare a încărcăturii
în vehicul. Ne respectarea acestor reguli poate avea ca rezultat deteriorarea sau
pierderea încărcăturii pe parcursul transportării.

1138
 6. Dacă transportatorul nu dispune de mijloacele corespunzătoare pentru a verificarea
corespunderea datelor din scrisoarea de trăsură cu numărul, cantitatea şi semnele
coletelor, acesta este în drept de a consemna rezervele sale în scrisoarea de trăsură.
Legea expres stipulează că aceste rezerve trebuie să fie motivate. De asemenea pot fi
consemnate şi rezervele motivate faŃă de starea exterioară sau ambalajul încărcăturii.
7. Clientul în baza normei stipulate în alin. 2 este Ńinut să-şi exprime în formă scrisă
propria sa poziŃie faŃă de rezervele consemnate de cărăuş în scrisoarea de trăsură.
Aceste rezerve nu au careva rezerve pentru client dacă acesta nu le-a recunoscut
expres în scrisoarea de trăsură.
8. Legea expres stipulează un drept al clientului de a cere de la cărăuş verificarea
greutăŃii brute sau cantităŃii încărcăturii exprimate în alt mod decît cel obişnuit,
precum şi conŃinutul coletelor. Acest drept poate fi realizat doar cu condiŃia că
cheltuielile suportate de cărăuş pentru efectuarea acestor verificări vor fi compensate
de client. Rezultatul acestor verificări, conform legii, urmează a fi de asemenea
consemnate în scrisoare în trăsură.

Articolul 998. Răspunderea clientului pentru ambalaj

Clientul răspunde faŃă de cărăuş pentru prejudiciul cauzat, părin ambalarea

necorespunzătoare a încărcăturii, personalului căaăuşului, materialului sau instalaŃiilor
de transport sau altor încărcături, precum şi pentru toate cheltuielile generale de o
astfel de ambalare dacă deficienŃele nu erau evidente şi dacă nu erau cunoscute de
cărăuş la preluare, fără ca acesta să facă rezerve.

1. Acest articol conŃine o normă nouă, care prevede răspunderea clientului faŃă de cărăuş
pentru prejudiciul cauzat de ambalaj. Această răspundere poate avea loc doar dacă
există condiŃiile expres prevăzute de lege, şi anume:
a) prejudiciul are lor din cauza ambalării necorespunzătoare;
b) deficienŃele nu erau evidente la momentul preluării încărcăturii;
c) deficienŃele nu erau cunoscute de cărăuşi la preluare.
Din aceste considerente cărăuşul nu a făcut careva rezerve la preluarea încărcături.
Prin urmare, dacă deficienŃele erau evidente sau cărăuşul ştia despre aceasta şi n-a
făcut careva rezerve în scrisoarea de trăsură, clientul nu poartă nici o răspundere
pentru prejudiciul cauzat de ambalajul necorespunzător.
2. Legea stipulează de asemenea, subiecŃii sau obiectele prejudicierea cărora are ca efect
răspunderea clientului. Astfel, răspunderea are loc dacă:
a) prejudiciul este cauzat personalului cărăuşului sau;
b) prejudiciul este cauzat materialului sau instalaŃiilor de transport sau;
c) prejudiciul este cauzat altor încărcături;
d) există alte cheltuieli care au loc din cauza ambalării necorespunzătoare.

Articolul 999. Anexele la scriosarea de trăsură

(1) Clientul să anexeze la scrisoarea de trăsură documentele necesare trecerii prin vamă
ori altor operaŃiuni similare, anterioare momentului livrării la destinaŃie, sau să
pună aceste documente la dispoziŃia cărăuşului cu toate indicaŃiile necesare.
(2) Cărăuşulş nu este obligat să verifice dacă documentele sau indicaŃiile sunt
corespunzătoare şi suficiente. Clientul răspunde faŃă de cărăuş pentru prejudiciul

1139
cauzat prin erori sau prin caracterul incomplet ori fals al documentelor sau al
indicaŃiilor dacă transportatorul nu poartă o parte din vinovăŃie.

1. Scopul acestei norme este asigurarea documentară a transportării bunurilor prin

stipularea obligaŃiei clientului de a anexa la scrisoarea de trăsură a documentelor
necesare.
2. La scrisoarea de trăsură clientul trebuie să anexeze, după caz, documentele care sunt
necesare pentru:
a) respectarea regulilor de trecere prin vamă;
b) respectarea regulilor sanitare;
c) respectarea regulilor veterinare;
d) efectuarea altor operaŃiuni similare.
3. Ca alternativă anexării documentelor la scrisoarea de trăsură clientul poate transmite
aceste documente direct cărăuşului şi suplimentar să-i dee acestuia indicaŃiile necesare
cu privire la utilizarea acestor documente.
4. Riscul incorectităŃii acestor documente sau indicaŃiilor respective le poată clientul.
Această răspundere faŃă de cărăuş are loc pentru prejudiciul cauzat prin erori sau prin
caracterul incomplet ori fals al documentelor sau al indicaŃiilor, dacă transportatorul
nu poartă o parte din vinovăŃie. Prin urmare, răspunderea clientului poate fi limitată
dacă cărăuşul poartă o parte din vinovăŃie pentru prejudiciul cauzat.
5. La preluarea documentelor anexate la scrisoarea de trăsură sau înmînate direct
cărăuşului acesta nu este obligat să verifice dacă documentele sau indicaŃiile sunt
corespunzătoare şi suficiente. În schimb, cărăuşul poartă riscul pierderii sau utilizării
necorespunzătoare a documentelor anexate la scrisoarea de trăsură sau înmînate lui. Legea
expres stipulează răspunderea cărăuşului pentru aceste fapte. Însă această răspundere a
cărăuşului este limitată. După cum este indicat în alin.3 cărăuşul nu trebuie să plătească
despăgubiri mai mari decît cele pentru pierderea încărcăturii.

Articolul 1000. Efectele semnării scrisorii de trăsură

(1) Scrisoarea de trăsură semnată de cărăuş serveşte drept dovadă, pîna la prona
contrară, a încheierii şi a cuprinsului contractului de transport, precum şi a
preluării încărăcturii de către cărăuş.
(2) Dacă scrisoarea de trăsurăă nu cuprinde rezervele motivate ale cărăuşului, se
prezumă, pînă la proba contrară, că încărcătura şi ambalajul erau la preluare în
stare bună, iar numărul, cantitatea şi semnele coletelor corespundeau datelor
din scrisoarea de trăsură.

1. Scopul acestei norme constă în stabilirea efectelor juridice a semnării scrisorii de

trăsură de către cărăuş. Valoarea acestui document ca act juridic se manifestă prin
următoarele caracteristici:
a) serveşte drept probă a încheierii contractului de transport;
b) stabileşte conŃinutul contractului;
c) confirmă faptul preluării încărcăturii de către cărăuş. Prin aceste caracteristici
se manifestă efectele juridice ale scrisorii de trăsură semnate de cărăuş. Toate aceste
caracteristici sunt prezumate pînă la momentul cînd, în caz de litigiu, nu vor fi
prezentate probe contrare.
2. În acest articol este stipulată încă o prezumŃie. Astfel, dacă scrisoarea de trăsură nu
cuprinde rezervele motivate ale cărăuşului, se prezumă, că încărcătura şi ambalajul

1140
 erau, la preluare, în stare bună, iar numărul, cantitatea şi semnele coletelor
corespundeau datelor din scrisoarea de trăsură. Sarcina probaŃiunii, prin urmare, în
caz de litigiu, îi va reveni persoanei cointeresate care va fi obligată să prezinte probele
necesare care vor confirma faptul că la preluarea încărcăturii şi ambalajului acestea nu
erau în stare corespunzătoare, iar numărul, cantitatea şi semnele coletelor nu
corespundeau datelor din scrisoarea de trăsură.

Articolul 1001. Dreptul clientului de a dispune de încărăctură

(1) Clientul are dreptul să dispune de încărăctură. El poate, în special, să ceară

cărăuşului să nu transporte încărăctura mai departe, să schimbe locul de livrare
sau destinatarul menŃionat în scrisoarea de trăsură.
(2) Dreptul prevăzut în prezentul articol la alin.(1) încetează la momentul în care
cel de-al doilea exemplar al scrisorii de trăsură este înmînat destinatarului sau
cînd acesta îşi valorifică dreptul prevăzut la art.1002, alin (2). Din acest
moment, cărăuşul trebuie să se conformeze indicaŃiilor destinatarului.
(3) Dreptul de dispoziŃie se naşte pentr4u destinatar în momentul întocmirii
scrisorii de trăsură în cazul îm care clientul înscrie în scrisoarea de trăsură o
notă în acest sens.
(4) Dacă destinatarul, exercitîndu-şi dreptul de dicpoziŃie, a dispus livrarea
încărăcturii către terŃ, acesta din urmă nu are dreptul de a desemna, la rîndul
său, un alt destinatar.
(5) Exercitarea dreptului de dispoziŃie se subordonează următoarelor reguli:
a) clientul sau destinatarul menŃionat la alin.(3) trebuie, în cazul în care vrea
să-şi exercite dreptul la dispoziŃie, să prezinte primul exemplar al scrisorii de
trăsură, în care se înscriu noile indicaŃii date cărăuşului, şi să suporte
prejudiciul, inclusiv cheltuielile apărute în seama cărăuşului prin
îndeplinirea acestor indicaŃii;
b) îndeplinirea indicaŃiilor trebuie să fei posibilă în momentul în care acestea
ajung la persoana care urmează să le îndeplinească şi nu trebuie să
împiedice activitatea curentă a cărăuşului şi nici să cauzeze pagube altor
clienŃi sau destinatari;
c) indicaŃiile nu trebuie să ducă la o fragmentare a transportării.
(6) dacă nu poate îndeplini în temeiul alin(5), lit. c) indicaŃiile primite, cărăuşul
trebuie să încunoştinŃeze de îndată pe cel care a dat indicaŃiile.
(7) Cărăuşul care nu îndeplineşte indicaŃiile date cu respectarea dispoziŃiilor din
prezentul articokl sau care îndeplineşte asemenea indicaŃii fără a cere primul
exemplar din scrisoarea de trăsură răspunde faŃă de cel în drept pentru
prejudiciul cauzat astfel.

1. Acest articol stipulează un şir de norme şi reguli absolut noi pentru legislaŃia naŃională
cu privire la dreptul clientului şi de a destinatarului de a dispune de încărcătură. Din
esenŃa legii rezultă regula generală prin care dreptul clientului de dispoziŃie asupra
încărcăturii ia naştere din momentul transmiterii bunului cărăuşului, fapt conformat
prin semnarea scrisorii de trăsură şi pe o perioadă de timp expres prevăzută de lege.
2. Dreptul de dispoziŃie asupra încărcăturii aparŃine doar clientului şi destinatarului în
limitele stipulate de lege. Acest drept îi aparŃine clientului pe tot parcursul
transportării, cu careva excepŃii, şi se manifestă prin posibilitatea clientului de a stopa

1141
 transportarea încărcăturii în orice moment, de a schimba locul de destinaŃie a
încărcăturii sau chiar de a schimba destinatarul menŃionata în scrisoarea de trăsură.
3. Clientul poată să-şi realizeze acest drept doar pe o anumită perioadă de timp şi numai
în cazurile prevăzute de lege, şi anume:
a) pînă în momentul în care cel de-al doilea exemplar al scrisorii de trăsură este
înmînat destinatarului sau;
b) dacă s-a constatat pierderea încărcăturii sau;
c) dacă încărcătura nu a ajuns la destinaŃie în termenul prevăzut la art. 1010. La
survenirea acestor circumstanŃe se consideră că dreptul clientului de a dispune de
încărcătură încetează, iar cărăuşul din acest moment trebuie să se conformeze
indicaŃiilor destinatarului.
4. Dreptul destinatarului de a dispune de încărcătură depinde de voinŃa clientului. Dacă
la întocmirea scrisorii de trăsură clientul a efectuat în acest document o notă specială
prin care îi oferă destinatarului dreptul de dispoziŃie asupra încărcăturii, ultimul îşi
poate realiza acest drept doar în conformitate cu această notă şi din momentul
întocmirii scrisorii de trăsură.
5. După cum deja s-a menŃionat dreptul de dispoziŃie asupra încărcăturii poate aparŃine
doar clientului şi destinatarului. Prin urmare, alte persoane nu pot fi împuternicite cu
un asemenea drept. Legea expres stipulează că dacă destinatarul, exercitîndu-şi
dreptul de dispoziŃie, a dispus livrarea încărcăturii către un terŃ, acesta din urmă nu are
dreptul de a desemna, la rîndul său, un alt destinatar.
6. Executarea dreptului de dispoziŃie asupra încărcăturii poate avea loc doar cu
respectarea prevederilor legale, şi anume:
a) clientul ori destinatarul trebuie să prezinte primul exemplar al scrisorii de
trăsură, în care se înscriu noile indicaŃii date cărăuşului, şi să suporte
prejudiciul, inclusiv cheltuielile apărute în seama cărăuşului prin îndeplinirea
acestor indicaŃii;
b) îndeplinirea indicaŃiilor cărăuşului şi destinatarului trebuie să fie posibilă în
momentul în care acestea ajung la persoana care urmează să le îndeplinească şi
nu trebuie să împiedice activitatea curentă a cărăuşului şi nici să cauzeze
pagube altor clienŃi sau destinatare;
c) indicaŃiile nu trebuie să ducă la o fragmentare a transportării.
7. Imposibilitatea îndeplinirii indicaŃiilor clientului sau a destinatarului îl obligă pe
cărăuş imediat, fără întîrziere, să-l informeze pe cel care a dat indicaŃiile respective
despre acest fapt.
8. Legea stipulează două cazuri de răspundere a cărăuşului pentru prejudiciul cauzat
clientului sau destinatarului, şi anume:
a) dacă acest prejudiciul este cauzat în rezultatul neexecutării dispoziŃiilor
acestuia sau;
b) dacă prejudiciul este cauzat prin respectarea indicaŃiilor clientului sau a
destinatarului, dar fără a cere primul exemplar din scrisoarea de trăsură.

Articolul 1002. Drepturile destinatarului la recepŃionarea încărcăturii

(1) După se încărcătura ajunge la locul prevăzut pentru livrare, destinatarul are
dreptul să ceară cărăuşului, contra unei recipise de primire, cel de-al doilea
exemplar al scrisorii de trăsură şi predarea încărăcturii.

1142
(2) Dacă s-a constatat pierderea încărăcturii sau dacă încărăctura nu a ajuns în
termenul prevăzut la art.1010, destinatarul poate valorifica în nujme propriu
împotriva cărăuşului dreptuirle se decurg din contractul de transport.
(3) Destinatarul care valorifică drepturiel ce-i revin în temeiul alin (1) trebui să
plărească suma totală a cheltuielilor care rezultă din scrisoarea de trăsură. În cazul
unor divergenŃe sub acest aspect, cărăuşul este obligat să livreze încărcătura numai
dacă destinatarul acordă garanŃii.

1. Executarea de către cărăuş a obligaŃiei sale principale are ca rezultat transportarea

încărcăturii la punctul de destinaŃie. Din acest moment iau naştere raporturi juridice
dintre cărăuş şi destinatar cu privire la recepŃionarea încărcăturii.
2. De la sosirea încărcăturii la punctul de destinaŃie destinatarul este în drept să ceară
cărăuşului cel de al doilea exemplar a scrisorii de trăsură şi predarea încărcăturii. La
rîndul său destinatarul în schimbul scrisorii de trăsură este obligat să elibereze
cărăuşului o recipisă, care confirmă faptul recepŃionării încărcăturii şi documentelor
necesare. Recipisa confirmă, prin urmare, şi faptul executării de către cărăuş a
obligaŃiilor contractuale.
3. Dacă pe parcursul transportării a avut loc pierderea încărcăturii, fapt care a fost
respectiv constatat, sau dacă încărcătura nu a ajuns la destinaŃie în termenul prevăzut
la art.1010, destinatarul din propriul nume este în drept să-şi valorifice împotriva
cărăuşului dreptul ce decurge din contractul de transport. Prin urmare, din acest
moment destinatarului îi revine drepturile părŃii contractuale. Aceasta este o regulă
tradiŃională, care era cunoscută şi legislaŃiei civile vechi.
4. Valorificarea de către destinatar a drepturilor părŃii contractuale are ca efect naşterea
obligaŃiei acestuia de a plăti suma totală a cheltuielilor care rezultă din scrisoarea de
trăsură. Dacă în legătură cu achitarea acestor cheltuieli sau iscat careva divergenŃe
dintre cărăuş şi destinatar, ultimul poate primi încărcătura doar dacă va prezenta
cărăuşului garanŃiile de achitare. Numai faptul acordării garanŃiilor de plată de către
destinatar îl obligă pe cărăuş să livreze încărcătura .

Articolul1003. Imposibilitatea executării contractului

(1) Dacă, înainte sau după ce încărcătura a ajuns la destinaŃie, executarea contractului
în condiŃiile stabilite în scrisoarea de trăsură este dau devine imposibilă, cărăuşul
trebuie să ceară indicaŃii celui îndreptăŃit, în baza art.689, de a dispune de
încărăctură.
(2) Dacă împrejurările permit executarea transportului în condiŃii diferite de cele
stabilite în scriosarea de trăsură şi nu poate obŃine în timp rezonabil indicaŃii de la
cel îndreptăŃit, cărăuşul trebuie să ia măsuri care par să corespundă cel mai mult
intereselor celui îndreptăŃit să dispună.

1. Scopul acestei norme este stabilirea modului de comportare a părŃilor în cazul

imposibilităŃii executării contractului. Regula generală constă în faptul că dacă,
înainte sau după ce încărcătura a ajuns la destinaŃie, executarea contractului în
condiŃiile stabilite în scrisoarea de trăsură este sau devine imposibilă, cărăuşul este
obligat de a-l informa despre aceste cirsumstanŃe pe cel îndreptăŃit, în baza art. 689, şi
este în drept să dispună de încărcătură. La rîndul său cel îndreptăŃit este obligat de a
da cărăuşului indicaŃiile, conform cărora acesta trebuie să procedeze în situaŃia creată.
În dependenŃă de situaŃiile reale pot fi diferite variante de acŃiuni ale cărăuşului, şi

1143
 anume, încărcătura urmează a fi depozitată, realizată pe loc, să fie schimbat punctul
de destinaŃie, să fie transportată înapoi clientului etc.
2. Legea admite posibilitatea executării contractului de transport în condiŃii diferite de
cele stabilite în scrisoarea de răsură. Pentru ca executarea să fie realizată cu asemenea
abateri sunt necesare următoarele condiŃii:
a) împrejurările reale permit executarea transportului în alt mod;
b) cărăuşul nu poate obŃine în timp rezonabil indicaŃii de la cel îndreptăŃit de a dispune
de încărcătură;
c) cărăuşul este Ńinut să întreprindă acele acŃiuni care vor corespunde cel mai mult
intereselor celui îndreptăŃit să dispună.
Scopul acestor acŃiuni ale cărăuşului este executarea cît mai raŃională a contractului de
transport şi protejarea intereselor atît a clientului, cît şi a destinatarului.

Articolul 1004. CircumstanŃele care impiedică predarea încărcăturii

(1) Dacă destinatarul refuză să preia încărcătura, cărăuşul are dreptul să dicpună de ea
fără a prezenta primul exemplar al scrisorii de trăsură.
(2) Destinatarul poate, chiar şi în cazul refuzului de a prelua încărcătura, să mai ceară
livrarea ei cît timp cărăuşul nu a primit o indicaŃie concretă de la client sau nu a
dispus de încărcătrură.
(3) Dacă apare un impediment de livrare după ce destinatarul a dat indicaŃii, în baza
prerogativelor sale prevăzute la art.1001 alin. (3), ca încărcătura să fie livrată unui
terŃ, atunci, la aplicarea alin (1) şi (2) din prezentul articol, destinatarul ia locul
clientului, iar terŃul locul destinatarului.

1. DestinaŃia acestei norme este stabilirea drepturilor şi obligaŃiilor părŃilor în cazul

survenirii unor circumstanŃe care impiedică predarea încărcăturii. Regula generală
constă în faptul că cărăuşul este în drept să dispună de încărcătură fără a prezenta
primul exemplar al scrisorii de trăsură în cazul în care destinatarul refuză să preia
încărcătura. Din esenŃa legii rezultă, că refuzul destinatarului este confirmat în mod
respectiv.
2. Destinatarul care a refuzat să preia încărcătura, dispune totuşi de un drept legal asupra
acestor bunuri, şi anume, dreptul de a-şi schimba propria poziŃie şi de a cere livrarea
încărcăturii. Legea încă stipulează că acest drept poate fi realizat doar într-un timp
limitat, şi anume, pînă la momentul cînd cărăuşul nu a primit o indicaŃie contrară de la
client în baza drepturilor acestuia stipulate în art. 1001 CC., sau pînă la momentul
cînd destinatarul nu a dispus de încărcătură.
3. Survenirea unui impiediment de livrare a încărcăturii după ce destinatarul şi-a realizat
dreptul de a dispune de acest bun în baza alin.3, art.1003 CC printr-o indicaŃie conform
căreia încărcătura a fost livrată unui terŃ are ca efect aplicarea drepturilor stipulate în alin.2
din acest articol, şi anume, în asemenea situaŃii destinatarul ocupă locul clientului iar
terŃul – locul destinatarului.

Articolul 1005. Dreptul cărăuşului la compensarea cheltuielilor de

îndeplinire a indicaŃiilolr clientului

1144
 (1) Cărăuşul are dreptul la compensarea cheltuielilor prilejuite de cererea şi
îndeplinirea indicaŃiilor dacă nu este dator, în baza contractului sau a legii, să suporte
aceste cheltuieli
(2) În cazurile menŃionate la art. 1003 alin . (1) şi la art. 1004, cărăuşul poate
descărca imediat încărcătura pe cheltuiala celui îndreptăŃit să dispună. După
descărcare, transportul se consideră încheiat. Cărăuşul urmează să păstreze
încărcătura pentru persoana îndreptăŃită să dispună. El poate să o încredinŃeze, totuşi,
unui terŃ şi să răspundă, în acest caz, doar pentru diligenŃa la alegerea terŃului.
Încărcătura rămîne grevată cu pretenŃiile care decurg din scrisoarea de trasură ca şi cu
toate celelalte cheltuieli.
(3) Cărăuşul poate organiza vînzarea încărcăturii fără a mai aştepta indicaŃii din
partea celui îndreptăŃit dacă este vorba de bunuri perisabile sau dacă starea
încărcăturii justifică o asemenea măsură, sau dacă costurile păstrării sînt
disproporŃionate faŃă de valoarea încărcăturii. El poate organiza vînzarea şi în alte
cazuri dacă în interiorul unui termen corespunzător nu primeşte din partea celui
îndreptăŃit indicaŃii contrare a căror executare îi poate fi pretinsă în baza principiului
echităŃii.
(4) Dacă încărcătura este vîndută conform dispoziŃiilor prezentului articol,
preŃul obŃinut va fi pus la dispoziŃia celui îndreptăŃit să dispună de încărcătură după
scăderea costurilor care au grevat încărcătura. Dacă aceste costuri depăşesc preŃul
obŃinut, cărăuşul poate pretinde diferenŃa.
(5) Modul vînzării se determină conform legilor şi obiceiurilor locului în care sde
găseşte încărcătura.
1. CondiŃia esenŃială, impusă de legiuitor, în cazul refuzului destinatarului de a primi
mărfurile transportate este ca acest refuz să fie independent de acŃiunile agentului
transportator.
2. Executarea indicaŃiilor suplimentare ale persoanei îndreptăŃite să dispună implică
pentru cărăuş un şir de cheltuieli. Dacă, conform legii sau prevederilor contractuale,
cărăuşul nu este dator să suporte aceste cheltuieli neprevăzute, atunci el are dreptul la
recompensă din partea persoanei îndreptăŃite să dispună de marfă.
3. Costul transportării mărfurilor în ambele direcŃii, precum şi amenda pentru
staŃionarea neproductivă a automobilului se achită de către expeditor indiferent de faptul
dacă destinatarul a refuzat motivat sau nu.
Despre refuzul său destinatarul este obligat să menŃioneze în scrisoarea de trăsură,
care urmează a fi legalizată prin semnătură, ştampilă.
4. Modificarea contractului de transport auto poate fi făcută şi de către cărăuş în cazul
apariŃiei unor obstacole de natură obiectivă (calamităŃi naturale, inundaŃii, precum şi în cazul
refuzului destinatarului). Potrivit prevederilor legale, dacă înainte sau după ajungerea
încărcăturii la locul de destinaŃie, executarea contractului în condiŃiile stabilite în scrisoarea
de trăsură este sau devine imposibilă, cărăuşul trebuie să ceară indicaŃii de la cel îndreptăŃit să
dispună de încărcătură. În acest caz cărăuşul poate descărca marfa pe contul celui îndreptăŃit
să dispună de ea, fiind obligat să o păstreze.
Dacă nu dispune de depozite, instalaŃii, încăperi amenajate pentru păstrarea categoriei
de mărfuri transportate, cărăuşul poate transmite încărcătura la păstrare unui terŃ, astfel,
răspunzînd doar pentru alegerea depozitarului. După descărcare transportul se consideră
încheiat. Necătînd la acest fapt, persoana îndreptăŃită va fi Ńinută să restituie toate cheltuielile
efectuate de cărăuş (încărcare, descărcare, depozitare), încărcătura rămînînd în continuare
grevată cu pretenŃiile ce decurg din scrisoarea de trăsură.
5. LegislaŃia în vigoare nu prevede un termen strict în interiorul căruia persoana
îndreptăŃită să dispună este obligată să dea indicaŃii cărăuşului aflat în imposibilitate

1145
obiectivă de executare a contractului de transport. Luînd în consideraŃie teritoriul
R.Moldova, considerăm raŃional termenul de 24 ore din momentul înştiinŃării expeditorului
sau destinatarului despre acest fapt. Momentul dat poate fi prevăzut în contractul de transport.
Legiuitorul a prevăzut doar un termen raŃional în interiorul căruia persoana îndreptăŃită să
dispună trebuie să dea indicaŃii cărăuşului privind redirijarea mărfii, în baza principiului
echităŃii. Dacă în interiorul acestui termen nu parvin indicaŃiile necesare şi acest fapt îl
prejudiciază cărăuşul poate vinde mărfurile transportate.
6. Marfa transportată poate fi vîndută de către cărăuş fără a mai aştepta indicaŃiile
persoanei îndreptăŃite să dispună în următoarele momente:
a) în caz că este vorba de mărfuri perisabile (uşor alterabile) – se efectuează în
vederea evitării deteriorării încărcăturii sau a înrăutăŃirii calităŃii; b) cînd starea încărcăturii
justifică o asemenea măsură – au ieşit din funcŃiune camefrele frigorifice, deteriorarea
materialului rulant, au apărut semne de alterare a mărfii (pigmentaŃie, schimbarea culorii,
miros ş.a.);
c) mărfurile, depozitarea cărora necesită condiŃii speciale de temperatură, prelucrare,
aerisire, ce implică cheltuieli disproporŃional de mari faŃă de valoarea lor reală pot fi vîndute
fără indicaŃiile persoanei îndreptăŃite să dispună. 7. În dependenŃă de localitatea, regiune,
tipul mărfii, ea se comercializează prin reŃeaua de comerŃ en-gros şi cu amănuntul, Ńinîndu-
se cont de obiceiurile şi legislaŃia locului în care se găseşte încărcătura.
8. Sumele realizate în urma vînzării încărcăturii, după scăderea costurilor care au
grevat încărcătura (cheltuieli de depozitare, lucrări de încărcare-descărcare, cheltuieli
efectuate în legătură cu vînzarea bunului), sunt puse la dispoziŃia celui îndreptăŃit să dispună.

Aceste sume sunt virate la contul destinatarului în caz că el a achitat preŃul

transportului. În restul cazurilor sumele realizate se transferă la contul expeditorului.
Dacă sumele realizate din vînzarea încărcăturii nu acoperă toate cheltuielile
transportatorului, obligaŃia nu se consideră stinsă. Cărăuşul obŃine o creanŃă faŃă de expeditor
(destinatar) pînă la limita compensării tuturor cheltuielilor efectuate.

Articolul 1006. Dreptul de retenŃie asupra încărcării

Cărăuşul are drept de retenŃie asupra încărcăturii atîta timp cît poate dispune de
încărcătură pentru toate costurile care decurg din contractul de transport.

Potrivit contractului de transport destinatarul poate avea unele obligaŃii pecuniare la

recepŃionarea mărfii. Atît timp cît destinatarul nu achită toate cheltuielile efectuate de către
cărăuş, în legătură cu executarea contractului, acesta din urmă are un drept de retenŃie asupra
încărcăturii. Cheltuielile transportatorului constau din taxa de transport restantă, depozitare
ş.a.
RetenŃia presupune posibilitatea cărăuşului de a nu elibera marfa persoanei
îndreptăŃite pînă nu va fi plătit.
Este instituită de către legiuitor ca o garanŃie a executării obligaŃiilor contractuale în
folosul cărăuşului.

Articolul 1007. Temeiul răspunderii cărăuşului

(1) Cărăuşul răspunde pentru distrugerea, pierderea totală sau parŃială ori
pentru deteriorarea încărcăturii în măsura în care distrugerea, pierderea sau

1146
deteriorarea a avut loc între momentul preluării şi cel al livrării, precum şi pentru
depăşirea termenului de livrare. Cărăuşul este Ńinut, de asemenea, să repare
prejudiciul cauzat prin neexecutarea altor obligaŃii contractuale. Mărimea pretenŃiei de
despăgubire poate fi limitată prin contract.
(2) Pentru întîrzierea transportării încărcăturii la destinaŃie, cărăuşul poartă
răspundere în proporŃie de 100% din taxa de transport şi este obligat să repare
prejudiciul cauzat astfel.
(3) Cărăuşul nu poartă răspundere şi nu-şi poate limita răspunderea decît în
cazurile şi în condiŃiile prevăzute de lege.

1. Asigurarea integrităŃii încărcăturii transportate este una dintre obligaŃiile de bază a

cărăuşului conform contractului de transport. Cărăuşul este răspunzător de executarea
transportului din momentul primirii mărfii la punctul de expediŃie şi pînă la cel al eliberării la
destinaŃie. Aceasta implică răspunderea sa nu numai în timpul transportului efectiv, dar şi în
perioada aflării mărfii la depozitele cărăuşului după preluarea ei de la expeditor, precum şi
după transportarea sa la punctul de destinaŃie, dar pînă la remiterea către persoana
îndreptăŃită să dispună.
2. Legea stipulează 4 temeiuri prin care se angajează răspunderea cărăuşului:

- în caz de distrugere, pierdere, deteriorare, precum şi pentru depăşirea termenului de

livrare.
Cărăuşul este Ńinut, de asemenea, să repare prejudiciul cauzat prin neexecutarea altor
obligaŃii contractuale.
3. Temeiurile de angajare a răspunderii cărăuşului nu sunt limitate la prevederile legale,
părŃile putînd să sporească răspunderea cărăuşului.
Cu toate acestea părŃile nu pot, prin acordul său de voinŃă, exonera sau diminua
răspunderea cărăuşului.
LegislaŃia anterioară, sub sancŃiunea nulităŃii absolute, interzicea părŃilor de a modifica
mărimea şi temeiurile angajării răspunderii cărăuşului.
4. Faptul distrugerii, pierderii, deteriorării sau depăşirii termenului de livrare nu
implică neapărat răspunderea cărăuşului; - este necesară vinovăŃia transportatorului (culpa).
Este instituită prezumŃia legală a culpei transportatorului.
Sarcina probei faptului că distrugerea, pierderea, deteriorarea ori depăşirea termenului
de livrare nu-i sunt imputabile revine cărăuşului (art.1008 Cciv).
5. În sensul articolului dat înŃelegem imposibilitatea cărăuşului de a livra marfa în
termenul prevăzut de lege sau contract. După expirarea termenelor contractuale sau legale,
dacă marfa nu a fost livrată la punctul de destinaŃie ea se consideră pierdută (art.42 CTA,
p.111 ETAM), iar persoana îndreptăŃită are dreptul de a solicita recuperarea prejudiciului.

Pierderea este totală cînd marfa a fost integral distrusă, a dispărut sau a ieşit altfel din
posesia cărăuşului.
Pierderea este parŃială în cazul diferenŃelor cantitative între mărfurile primite spre
transportare şi cele predate la punctul de destinaŃie.
Deteriorarea presupune neconformitatea indicilor calitativi ai mărfii la punctul de
destinaŃie faŃă de punctuil de pornire. Aceasta se poate datora unor schimbări cnhimice,
biologice a mărfii în procesul transportării.
Încărcătura mai poate fi deteriorată şi în rezultatul aplicării unor factori mecanici din
exterior (fisurări, zgîrieturi, rupturi). Deteriorarea poate fi şi în rezultatul pierderii unei părŃi
componente a unui obiect (ex.pierderea unor părŃi componente, mecanisme la transportul
unor strunguri, tehnică agricolă etc.).

1147
 6. łinînd cont de faptul că neexecutarea obligaŃiilor contractuale de livrare a mărfii la
termenul stabilit produce prejudicii considerabile destinatarului, legiuitorul a stabilit o clauză
destul de drastică. Astfel, cărăuşul poartă răspundere în proporŃie de 100% din taxa de
transport şi este obligat să repare prejudiciul astfel cauzat.
Despăgubiri mai mari pot fi pretinse doar în cazul cînd în scrisoarea de trasură a fost
consemnat interesujl special în privinŃa livrării la timp (art.1016 Cciv).
7. Pentru temeiurile prevăzute anterior cărăuşul poartă răspundere în limita
prejudiciului real cauzat, dacă nu va demonstra că distrugerea , pierderea sau deteriorarea nu-
i sunt imputabile. La acordul părŃilor temeiurile şi limitele răspunderii cărăuşului pot fi
mărite. Micşorarea şi exonerarea de răspundere este prohibită.

Articolul 1008. Exonerarea de răspundere

(1) Cărăuşul este exonerat de răspundere pentru distrugerea, pierderea,

deteriorarea încărcăturii sau depăşirea termenelor de transportare dacă:
a) acestea se datorează vinovăŃiei celui îndreptăŃit să dispună de încărcătură;

b) reprezentantul clientului a însoŃit transportarea încărcăturii; c)

aceasta se datorează indicaŃiilor celui îndreptăŃit să dispună de încărcătură în cazul n
care nu au fost provocate de cărăuş;
d) acestea se datorează unui viciu propriu ăncărcăturfii;
e) acestea se datorează perisabilităŃii naturale a încărcăturii. (2)
Cărăuşul nu poate fi exonerat de răspundere din motivul defecŃiunilor
vehicululuiînchiriat sau vinovăŃiei locataruluii şi angajaŃilor lui, implicaŃi în procesul de
transportare a încărcăturii.
(3) Sub rezerva prevederilor art. 1009 alin (2) – (5), cărăuşul este exonerat de
răspundere dacă distrugerea, pierderea sau deteriorarea încărcăturii se datorează unei
sau mai multor din următoaele împrejurări:
a) utilizarea unor vehicule deschise, fără prelată, dacă această utilizare a fost
convenită expres şi consemnată în scrisoarea de trăsură;
b) lipsa sau defectele ambalajului;
c) manipularea, încărcarea, aranjarea sau descărcarea au fost efectuate de client,
distinatar sau de un terŃ care acŃionează pentru client ori destinatar;
d) pagubele sînt rezultatul caracteristicilor naturale ale unor anumite încărcături,
din cauza cărora acestea din urmă au fost expuse pieirii totale sau parŃiale ori
deteriorării î n special prin rupere, coroziune, alterare interioară, uscare, vărsare,
pierdere normală în greutate sau atacului insectelor ori rozătoarelor;
e) transportarea animalelor vit.
(4) În cazul în care, conform prezentului articol, prejhudiciul a fost cauzat în parte
datorită circumstanŃelor pentru care transportatorul nu poartă răspundere şi în parte
datorită unor împrejurări imputabile lui, acesta va răspunde numai în măsura în care
pagubele au fost cauzate de împrejurările din cea de-a doua categorie.

1. Acest articol împarte 2 categorii diferite de cauze ce exonerează transportatorul rutier

de răspundere.
La alin. (1) sunt analizate caracteristicile cauzelor de ordin general, adică ale
temeiurilor de drept comun ce exonerează de răspundere. A doua categorie expusă în alin.
(3) prevede cauze “speciale” de exonerare de răspundere.
2. PoziŃia transportatorului este mai favorabilă în cadrul temeiurilor speciale de
nerăspundere, în primul rînd pe plan probator.

1148
 Sarcina probei faptului că distrugerea, pierderea, deteriorarea ori depăşirea termenului
de livrare se datorează uneia din împrejurările prevăzute în alin. (1) revine cărăuşului. În
cadrul temeiurilor speciale alin. (3) legiuitorul instituie o serie de prezumŃii în favoarea
cărăuşului.
Temeiurile speciale onosferă mai restrînsă de aplicare – ele nu au incidenŃă asupra
exonerării de răspundere în cazurile depăşirii termenului de livrare.
Pe lîngă temeiurile generale şi speciale, expuse în acest articol, cărăuşul mai are
posibilitatea să beneficieze şi de alte cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei.
3. Temeiurile generale de exonerare de răspundere a cărăuşului sunt:
a) vinovăŃia celui îndreptăŃit să dispună de încărcătură (expeditor, destinatar).

Dacă cărăuşul va demonstra că distrugerea, deteriorarea, pierderea încărcăturii a avut

loc din cauza neîndeplinirii obligaŃiilor contractuale de încărcare, descărcare, stivuire, fixare,
completarea greşită a scrisorii de trăsură, nepunerii la dispoziŃia cărăuşului a certificatelor de
calitate, sanitare din vina persoanei îndreptăŃite să dispună , el va fi exonerat de răspundere.
VinovăŃia destinatarului, de cele mai dese ori se manifestă prin nerecepŃionarea
încărcăturii la timpul stabilit, ce aduce, drept consecinŃă, la derteriorarea sau chiar distrugerea
încărcăturii.
b) reprezentantul clientului a însoŃit transportarea încărcăturii.
Unele mărfuri, în procesul de transportare au nevoie permantă de îngrijiri speciale,
supraveghere şi intervenŃie în caz de necesitate (ex. ventilarea şi încălzirea transportului în
cazul transportării mărfurilor ce necesită un regim special de temperatură, hrănirea şi
adăparea animalelor, etc.). Astfel de încărcături trebue să fie însoŃite de reprezentantul
clientului, care este obligat să vegheze asupra integrităŃii transportului (mărfii). În caz de
pierdere, deteriorare, distrugere se prezumă gafa însoŃitorului; - drept consecinŃă – vinovăŃia
expeditorului sau destinatarului, angajat sau reprezentant al căror se află însoŃitorul.

c) prejudiciul se datorează indicaŃiilor celui îndreptăŃit să dispună de încărcătură în

cazul în care nu au fost provocate de cărăuş.
Prin această cauză de nerăspundere în favoarea cărăuşului, legiuitorul a avut în vedere
efectele modificării unilaterale a contractului de transport în timpul deplasării din dispoziŃia
expeditorului sau destinatarului. Un asemenea contra-ordin şi instrucŃiuni fiind obligatorii
pentru transportator, dacă stau la baza producerii pagubei, îl eliberează de răspundere.
d) prejudiciul se datorează unui viciu propriu al încărcăturii.
Unele bunuri au calităŃi naturale (chimice, biologice), specifice, care în procesul
transportării pot duce la deteriorarea lor.
Se impune delimitarea între “viciul propriu” al mărfii şi “natura mărfii”.
În cazul nerespectării regimului de temperatură, aerisire a mărfurilor perisabile în
timpul transportării lor se ajunge la deteriorarea sau distrugerea lor. În cazul dat nu suntem în
prezenŃa “viciului propriu”, ci a “naturii mărfii”.
Dacă paguba ivită în timpul deplasării rezultă din particularităŃi cu caracter excepŃional
(neobişnuit) ale mărfii se poate vorbi de “viciu propriu” în sensul articolului dat. Marfa cu un
viciu propriu se va deteriora sau distruge indiferent de efortul cărăuşului în vederea
conservării ei. De exemplu, apariŃia coroziei metalului, autoinflamarea, deteriorarea
produselor uşor alterabile chiar şi atunci cînd au fost respectate regimurile de temperatură şi
umiditate.
La baza suportării prejudiciilor între expeditor şi destinatar nu stă vinovăŃia, ci princiul
suportării riscului pierii fortuite (deteriorării) a încărcăturii, el este suportat de către
proprietar – respectiv de către expeditor sau destinatar.

1149
 Pentru a putea fi invocat, viciul propriu trebue să existe încă din momentul preluării
mărfii de către cărăuş de la expeditor.
e) prejudiciul se datorează perisabilităŃii naturale a încărcăturii.
Diminuarea cantitativă sau calitativă a unor categorii de mărfuri se datorează
perisabilităŃii lor naturale. Limitele perisabilităŃii naturale a produselor sunt stabilite în
hotărîrea cu privire la aprobarea normelor perisabilităŃii naturale şi a InstrucŃiunii privind
aplicarea lor 03.09.1996.
4. În calitate de parte, cărăuşul îşi asumă o răspundere personală pentru încălcarea
obligaŃiilor contractuale. În baza acestei ipoteze legiuitorul instituie regula conform căreia
cărăuşul nu poate fi exonerat de răspundere din motivul defecŃiunilor vehicolului închiriat
sau vinovăŃiei locatarului şi angajaŃilor lui, implicaŃi în procesul de transportare a încărcăturii.
Transportatorul va răspunde ca de propriile sale acŃiuni şi omisiuni, de acŃiunile
prepuşilor săi şi oricăror alte persoane dacă acestea acŃionează în exerciŃiul funcŃiilor lor. Ex.
cărăuşul care angajează un specialist la punctul de destinaŃie pentru a descărca marfa (în caz
că destinatarul refuză recepŃionarea ei), va răspunde de greşelile ei, cu toate că această
persoană nu are calitatea de prepus al cărăuşului.
În caz că pentru pierderea, deteriorarea sau întîrziere intervine răspunderea
extracontractuală a unei dintre persoanele pentru care transportatorul este chemat să
răspundă, această persoană se poate prevala de dispoziŃiile ce exclud răspunderea cărăuşului
sau care limitează despăgubirile datorate.
5. Alin.3 prevede cinci cauze speciale de exonerare de la răspundere a
transportatorului. În vederea evitării oricăror abuzuri, lista acestor cauze speciale este
exhanstivă. Sarcina probei revine persoanei îndreptăŃite să dispună. Totuşi legiuiotorul
impune careva rezerve în acest sens (1009 Cciv).
a) Prima cauză specială de exonerare de răspundere a cărăuşului este utilizarea unor
vehicole deschise, fără prelată.
Mărfurile transportate în acest mod sunt expuse la riscuri mult mai mari de avariare sau
depreciere decît cele transportate într-un camion acoperit cu prelată, fiind mai puŃin apărate
împotriva frigului, umidităŃii, zăpezii, vîntului, căldurii excesive etc.
Dacă se constată pierderea, distrugerea sau deteriorarea mărfii se prezumă că izvorul
pagubei a fost tocmai faptul deplasării încărcăturii în condiŃii necorespunzătoare.
Anumite categorii de mărfuri nu pot fi deplasate cu vehirole deschise, fără respectarea
condiŃiilor de umiditate, regimurilor de temperatură etc. Cărăuşul, va accepta transportarea
unor astfel de mărfuri cu titlu de excepŃie, la solicitarea expeditorului.
LegislaŃia anterioară prevedea acordul expres al persoanelor îndreptăŃite să dispună
(atît al expeditoului cît şi al destinatarului).
În prezent, este suficient respectarea cumulativă a 2 condiŃii legale:
- acordul expres între expeditor şi cărăuş;
- acorul respectiv să fie consemnat în scrisoarea de trăsură.
b) cărăuşul nu va purta răspundere materială în caz că deteriorarea sau pierderea se
datorează lipsei sau defectelor ambalajului.
Asigurarea integrităŃii încărcăturii este o obligaŃie atît a transportatorului cît şi a
expeditorului. ObligaŃia de bază a expeditorului este punerea spre transportare a încărcăturii
ambalate corespunzător.
Ambalajul este condiŃionat de natura mărfii, particularităŃile specifice, individuale
precum şi de modalitatea ei de transportare
Cărăuşul, la primirea mărfii spre transportare este obligat să verifice aspectul ei exterior
şi ambalajul (997 Cciv.),
Dacă se constată careva neregularităŃi sau defecŃiuni la ambalaj, cărăuşul înscrie
rezervele sale în scrisoarea de trăsură sau refuză primirea încărcăturii.

1150
 Predarea încărcăturii într-un ambalaj necorespunzător sau cu defecte eliberează
cărăuşul de răspundere dacă aceste dificienŃe nu au putut fi observate de cărăuş la primirea
mărfii.
Cărăuşul este exonerat de răspundere pentru pierderea, distrugerea încărcăturii,
condiŃionată de defectuozitatea ambalajului, dacă marfa se transporta în ambalaj
necorespunzător, dar a fost încărcagă şi sigilată, plombată de către expeditor.
Cărăuşul nu este obligat să verifice corespunderea ambalajului categoriei de mărfuri
transportate sau standardelor.
Toate consecinŃele negative sunt suportate de către expeditor.
Dacă, însă, încărcătura a sosit a punctul de destinaŃie cu semne evidente de deteriorare
ale ambalajului în timpul transportării, cărăuşul nu va fi exonerat de răspundere. În acest caz
operează prezumŃia vonovaŃiei transportatorului.
Pentru a fi exonerat de răspundere el va fi obligat să demonstreze că nu există legătură
cauzală între ambalajul deteriorat şi pierderea, distrugerea mărfii, sau deteriorarea
ambalajului este condiŃionată de împrejurări pe care cărăuşul nu le putea preîntîmpina sau
înlătura; adică lipsa vinovăŃiei sale (ex. deteriorarea ambalajului ca rezultat al încărcării,
stivuirei şi fixării mărfii de către expeditor).
Deteriorarea suferită de încărcătură ca rezultat al accidentului rutier, înlătură
posibilitatea pentru transportator de a invoca prevederile prezentului articol, deşi ambalajul ar
fi fost într-adevăr defectuos. Ambalajul trebuie să corespundă condiŃiilor unei transportări
normale, fără accidente rutiere, nu şi să asigure integritatea încărcăturii în caz de accident.
c) o altă cauză specială care poate exonera de răspundere pe transportator este
manipularea, încărcarea, aranjarea sau descărcarea încărcăturilor efectuate de client,
destinatar sau terŃ care acŃionează pentru client sau destinatar. De rînd cu clientul sau
destinatarul la efectuarea încărcării, descărcării, manipulării mărfii poate participa şi cărăuşul.
Acest fapt este irelevant.
Criteriul de bază constă în conducerea şi controlul asupra operaŃiunilor date. Dacă
atribuŃiile date şi-le asumă expeditorul sau destinatarul, atunci cărăuşul va fi exonerat de
răspundere, necătînd la faptul că a participat personal la aceste operaŃiuni.
Cărăuşul are obligaŃia de a verifica dacă încărcarea şi stivuirea au avut loc în condiŃii
normale. Este Ńinut să facă rezervele sale în foaia de trăsură.
Dacă nu face rezerve la omisiuni grave, evidente de manipulare a mărfii, cărăuşul, la
aprecierea instanŃei, poate să nu fie exonerat de răspundere.
d) o categorie specială de mărfuri sunt acelea care pot pierde din greutate sau volum,
sau riscă să se deterioreze în timpul transportării, din cauza unor caracteristici naturale,
particularităŃi speciale ale încărcăturii.
łinînd cont de aceste împrejurări, legiuitorul degrevează cărăuşul de răspundere,
prezumîndu-se că pagubele s-au produs ca urmare a naturii mărfii transportate.
Aceste mărfuri, datorită naturii sale se expun la 2 feluri de pericole: a) la pierdere totală
sau parŃială; b) la deteriorare “în special prin rupere, coroziune, alterare interioară, uscare,
vărsare, pierdere normală în greutate sau atacul insectelor ori rozătoarelor”.
După cum s-a menŃionat la alin. 1 lit d), trebuie de făcut delimitarea strictă între
“natura mărfii” şi “viciu propriu al mărfii”. În acest context “viciu propriu” al mărfii produce
efecte mai restrînse în planul degrevării de răspundere a transportatorului.
Cărăuşul nu este exonerat de răspundere în caz că diminuarea nu depăşeşte pierderea
naturală a încărcăturii, dar se manifestă prin lipsa unui loc sau a unei unităŃi de marfă. Nu se
admite că marfa deteriorată din vina cărăuşului să fie acoperită de limita admisibilă la
deteriorarea produsă de natura mărfii, raportată la întregul volum sau cantitate a
transportului (ex. din vina transportatorului a fost deteriorată 4% din încărcătură. Datorită
naturii sale marfa s-a detriorat cu 5%. Limita admisă de deteriorare, pierdere datorită “naturii

1151
mărfii” la transportare este de 10%. Indiferent de faptul că deteriorarea nu a depăşit limita de
10%, cărăuşul va fi Ńinut la despăgubiri).
e) faŃă de transportul mărfii, a obiectelor neînsufleŃite, animalele vii formează o
categorie aparte, specială. Ele necesită o mulŃime de cerinŃe la transportare: alimentarea şi
adăparea animalelor, ventilarea camionului, păstrarea curăŃenii etc. Drept consecinŃă,
legiuitorul atribuie astfel de transport printre cauzele speciale de exonerare de răspundere a
cărăuşului.
6. Articolul comentat prevede cauze, atăt generale cît şi speciale de exonerare a
cărăuşului, de răspundere pentru distrugerea, pierderea şi deteriorarea încărcăturii. Dar la
originea daunei (prejudiciului) pot sta o pluralitate de factori. Astfel, este necesar de stabilit
vinovăŃia fiecărui subiect care a contribuit la încălcarea obligaŃiilor contractuale, şi atragerea
sa la răspundere materială. Desigur, dacă pierderea sau deteriorarea, distrugerea încărcăturii
a survenit în rezultatul încălcărilor comise numai de expeditor sau destinatar, atunci
cărăuşul nu va purta nici o răspundere. În practică sunt des întîlnite situaŃii cînd paguba s-a
produs ca rezultat al acŃiunilor (omisiunilor) atît a persoanei îndreptăŃite să dispună cît şi a
cărăuşului. În acest caz se va stabili vinovăŃia comună a părŃilor. Se impune analiza cauzelor
prejudiciului şi întinderea răspunderii fiecărui participant pentru a evita răspunderea
nemotivată a unei părŃi şi exonerarea de răspundere a celeilalte.
Analiza cauzelor prejudiciului presupune mărimea, întinderea încălcării obligaŃiilor
contractuale. Cărăuşul va răspunde doar în limita (proporŃional) vinovăŃiei sale; pentru
atingerea adusă încărcăturii, neimputabilă cărăuşului, răspunderea o va suporta persoana
vinovată.

Articolul 1009. Sarcina probaŃiunii

1) Sarcina probei faptului că distrugerea, pierderea, deteriorarea ori depăşirea

termenului de livrare de datorează uneia din împrejurările menŃionate la art. 1008 alin.
(1) revine cărăuşului.
(2) În cazul în care transportatorul susŃine, că în raportul de împrejurări ,
distrugerea, pierderea sau deteriorarea se putea produce din cauza unui sau mai
multor pericole menŃionate la art.1008 alin. (3), se prezumă că prejudiciul s-a produs în
acest fel. Cel îndreptăŃit să dispună de încărcătură poate însă dovedi că prejudiciul nu
s-a produs ori nu s-a produs exclusiv în una dintre aceste împrejurări periculoase.
(3) PrezumŃia stipulată la alin. (2) nu operează în cazul prevăzut la art.1008 alin.
(3) lit.a) pentru expedierea extraordinară sau pentru pierderea unor colete întregi.
(4) La transportul cu un vehicul dotat cu instalaŃii speciale de protecŃie a
încărcăturii împotriva efectelor căldurii, friului, ale schimbărilor de temperatură sau
umedităŃii, cărăuşul poate invoca dispoziŃiile art.1008 alin. (3) numai dacă dovedeşte că
a luat toate măsurile posibile în vederea alegerii, întreŃinerii şi utilizării acestor
instalaŃii speciale şi că a respectat indicaŃiile speciale date în acest sens.
(5) Cărăuşul poate invoca dispoziŃiile art.1008 alin.(3) lit. d) doar dacă dovedeşte
că a luat toate măsurie care, în mod obişnuit, trebuiesc luate şi că a respectat indicaŃiile
speciale pe care le-a primit.

1. LegislaŃia în vigoare stabileşte dualitatea regimului probelor.

Faptul că deteriorarea, pierderea, distrugerea încărcăturii se datorează, vinovăŃiei celui
îndreptăŃit să dispună de marfă, în caz că marfa a fost însoŃită de reprezentantul clientului,
indicaŃiilor celui îndreptăŃit să dispună, unui viciu propriu încărcăturii, perisabilităŃii naturale
a obiectului transportat - este în sarcina cărăuşului. Se instituie o prezumŃie legală a

1152
vinovăŃiei transportatorului. Dacă se constată o pierdere sau deteriorare a încărcăturii se
consideră că ea a survenit în urma vinovăŃiei cărăuşului. Persoana îndreptăŃită să dispună la
înaintarea pretenŃiei nu este obligată să demonstreze vinovăŃia cărăuşului.
În schimb, transportatorul, pentru a fi exonerat de răspundere pentru prejudiciul cauzat,
trebuie să demonstreze că pierderea sau deteriorarea au avut loc ca rezultat al unor factori
obiectivi ce nu au putut fi evitaŃi şi înlăturarea consecinŃelor cărora nu a depins de el.
2. Lista prevederilor ce exonerează cărăuşul de la răspundere este aproximativă (nu
este excaustivă). El poate invoca (pe lîngă cele expuse), oricare alte cauze ce l-ar degreva de
răspundere. Aceste fapte trebuie să fie în legătură cauzală directă cu deteriorarea încărcăturii.

3. În cazurile prevăzute de art. 1008 alin.3 sarcina probei vinovăŃiei cărăuşului îi

aparŃine persoanei îndreptăŃite să dispună.
Cărăuşul, invocînd una dintre cauzele exonerătoare de răspundere, nu este obligat să
facă dovada legăturii cauzale între cauza dată şi prejudiciul produs. Este instituită prezumŃia
nevinovăŃiei cărăuşului, pînă la proba contrarie.
Cauzele prevăzte la art.1008 alin. 3 au caracter exhaustiv. În oricare alte cazuri, decît
cele prevăzute la art.1008 alin. 3, sunt aplicabile dispoziŃiile alin. 1 aceluiaşi articol şi
prevederile legislaŃiei în vigoare.
Invocarea uneia dintre cauzele nominalizate nu scuteşte definitiv cărăuşul de
răspundere pentru pierdere, deteriorare, distrugere a încărcăturii. Dacă persoana îndreptăŃită
să dispună va demonstra că, necătînd la existenŃa acestor cauze, paguba s-a produs din vina
cărăuşului. Cu toate că este pusă în discuŃie necesitatea probării vinovăŃiei cărăuşului, -
persoana îndreptăŃită să dispună trebuie să demonstreze că nu există legătură cauzală între
“cauzele speciale” de exonerare de răspundere şi deteriorarea încărcăturii, sau invers,
încălcarea de către transportator a condiŃiilor contractuale sau legale ce au determinat
provocarea prejudiciului. În acest caz se va prezuma vinăvăŃia cărăuşului. Sarcina probei se
va inversa.
4. Sunt impuse de către legiuitor şi unele restricŃii , limitări la regimul special
exonerator de răspundere a cărăuşului:
a) Astfel, prezumŃia de nerăspundere a cărăuşului nu este aplicabilă în cadrul
transportării încărcăturilor cu utilizarea unor vehicole deschise fără prelată. Deşi, în
principiu, folosirea acestui tip de transport îl exonerează pe cărăuş de răspundere, totuşi,
prezumŃia de nerăspundere menŃionată, nu operează în cazul expedierii extraordinare sau
pierderii unor colete întregi;
b) Cărăuşului nu i se va prezuma nevinovăŃia şi în cazul transportării unor mărfuri care
datorită naturii sale sunt expuse deprecierii. Dacă deplasarea este efectuată cu ajutorul unui
vehicol amenajat în vederea protejării mărfurilor împotriva căldurii, frigului, imedităŃii sau
schimbărilor de temperatură, cărăuşul nu va beneficia de prezumŃia nevinovăŃiei numai dacă
va demonstra că a luat toate măsurile posibile în vederea alegerii, întreŃinerii şi utilizării
acestor instalaŃii speciale şi că a respectat indicaŃiile speciale date în acest sens.
c) Alineatul (5) din prezentul articol face referire la art. 1008 alin. (3) p,d). Considerăm
că este o lacună care necesită a fi interpretată prin prisma art.7 Cod civil şi art. 18. p.5)
ConvenŃia relativă la contractul de transport internaŃional al mărfurilor pe şosele din 19 mai
1956 (în vigoare pentru Republica Moldova din 26 mai 1993), care prevede că prezumŃia de
nevinovăŃie a cărăuşului ce decurge dintr-un transport de animale vii cu un autovehicol rutier
este condiŃionată de o serie de factori suplimentari. Transportatorul se poate prevala de
prezumŃia nevinovăŃiei doar în caz că va demonstra că a executat toate ordinele persoanei
îndreptăŃite să dispună, precum şi că a luat toate măsurile speciale necesare în cazul unui
astfel de transport.

1153
 Articolul 1010. Încălcarea termenului de livrare a încărcăturii

Termenul de livrare este încălcat atunci cînd încărcătura nu a fost livrată în

interiorul termenului convenit sau, în cazul în care nu s-a convenit asupra unui
termen, cînd durata efectivă a transportului, cu luarea în considerare a împrejurărilor,
depăşeşte durata care poate fi acordată în mod rezonabil unui cărăuş diligent.

1. După cum s-a menŃionat anterior (vezi comentariul art.984) de rînd cu obligaŃia de
transportare a mărfii fără defecte şi neajunsuri, cărăuşul trebuie să livreze marfa în termen.

Deosebim termene legale şi contractuale; după cum scrisoarea de trăsură a fixat sau nu
o dată pentru ajungerea la destinaŃie.
Dacă termenul limită de livrare a fost fixat în contract atunci “încălcare” se consideră
depăşirea acestui termen. Respectarea datei fixate este obligatorie, fără a mai fi necesar de
vreo avertizare a transportului. Termenul în acest caz are caracter imperativ. Sosirea la ziua
fixată se impune de plin drept.
În lipsa unei date stabilite de lege sau contract criteriul de apreciere este timpul care în
mod rezonabil este acordat unui transportator deligent, luîndu-se în consideraŃie volumul
mărfii, viteza de deplasare, starea drumurilor etc.
Termenul de livrare începe să curgă de la orele 24 din ziua cînd încărcătura a fost
percepută spre transportare. Acest fapt trebuie să fie inclus (ştampilat, parafat) în scrisoarea
de trăsură.
Se consideră transportul efectuat în termen dacă este descărcat de către cărăuş la
punctul de destinaŃie sau este prezentat spre descărcare destinatarului pînă la expirarea
termenului stabilit, fapt consemnat în scrisoarea de trăsură.
Cărăuşul este obligat să anunŃe destinatarul în ziua sosirii la destinaŃie, dar nu mai
tîrziu de orele 12 a zilei următoare.
În cadrul transportului succesiv şi combinat (vezi art. 982) termenul de livrare se
calculează cumulativ luîndu-se în consideraŃie termenele prevăzute de Regulamentele fiecărui
tip de transport ce participă la deplasarea încărcăturii.
Pentru încălcarea termenului de livrare cărăuşul poartă răspundere materială.
2. Transportatorul va fi atras la răspundere numai dacă întîrzierea la livrare de datorează
vinovăŃiei sale. Cărăuşul este exonerat de răspundere dacă va demonstra că întîrzierea nu-i
este imputabilă sau se datorează unui fapt ce nu putea fi prevăzut sau înlăturat (inundaŃii,
interdicŃii guvernamentale, alunecări de teren etc.).
VinovăŃia cărăuşului se prezumează. Sarcina probei îi aparŃine.
3. Răspunderea materială a cărăuşului în cazul întîrzierii la livrare presupune doar o
penalitate de întîrziere. Se încasează doar penalitatea nu şi despăgubirile pentru deteriorarea
încărcăturii. Prin acordul său de voinŃă părŃile nu pot limita sau exclude răspunderea
cărăuşului.
Mărimea penalităŃilor este stabilită de prezentul cod şi alte acte normative. Astfel,
legislaŃia anterioară prevedea o penalitate pentru întîrziere la livrare de pînă la 60 % – la
transportul auto (art.136 RTA), de pînă la 75% – în cadrul transportului feroviar (art.153
RTF URSS).
În prezent (vezi 1007 alin.2) legiuitorul a impus o normă mai drastică, conform căreia
pentru întîrzierea transportării la punctul de destinaŃie, cărăuşul poartă răspundere în
proporŃie de 100% din taxa de transport.
4. Plata penalităŃii pentru întîrziere la livrare nu-l eliberează pe cărăuş de efectuarea
despăgubirilor pentru pierderea , deteriorarea sau distrugerea încărcăturii.

1154
 Faptul întîrzierii la livrare nu atrage automat răspunderea cărăuşului pentru distrugerea,
pierderea, deteriorarea mărfii transportate. Este necesar de a stabili legătura cauzală între
depăşirea de către cărăuş a termenului de livrare şi deteriorare, distrugerea mărfii.
Dacă încărcătura s-a deteriorat din vina persoanei îndreptăŃite să dispună (în timpul
încărcării, descărcării, ambalaj defectuos), în acest caz cărăuşul nu va fi Ńinut la despăgubiri,
chiar dacă a depăşit termenul limită de livrare.
5. O importanŃă deosebită o are termenul la transportarea mărfurilor parisabile. La
aceste încărcături trebuie să se indice termenul de transportabilitate. Acest termen este stabilit
de către expeditor, în dependenŃă de caracteristica mărfii, calităŃilor individuale, precum şi de
condiŃiile de transportare. Este interzisă transportarea mărfurilor perisabile, în caz că
termenul de transportabilitate este mai mic decît termenul de transportare.
Dacă cărăuşul încalcă aceste prevederi şi primeşte spre transportare marfă uşor
alterabilă, termenul de transportabilitate al căreia este mai mic decît termenul de transportare,
el va răspunde pentru deteriorarea încărcăturii, dacă această deteriorare se datorează
transportării îndelungate. În oricare caz e necesar de stabilit legătura cauzală între aceste
momente. Dacă se va stabili că pierderea, deteriorarea sau distrugerea au survenit în
rezultatul încălcărilor prevederilor contractuale atît de către expeditor (ambalaj
necorespunzător, indicaŃii greşite), cît şi de către cărăuş (încălcarea termenului de livrare, a
regimului de temperatură), atunci se va impune o răspundere proporŃională vinovăŃiei
fiecăruia.
Dacă nu este stabilit termenul de transportare de către părŃi, acesta se calculează Ńinînd
cont de viteza de transportare.
Legiuitorul acordă termeni mai restrînşi la transportarea mărfurilor perisabile. Astfel,
conform pct.87 Regulamentul transporturilor de mărfuri parisabile, cărăuşii sunt obligaŃi să
transporte mărfuri uşor alterabile la destinaŃie, reieşind din parcursul mediu de 350 km în 24
ore.

Articolul 1011.PrezumŃia perderii încărcăturii

(1) Cel îndreptăŃit să dispună, fără a mai aduce alte dovezi, poate considera
pierdută încărcătura care nu a fost livrată în decursul a 30 de zile de la expirarea
termenului de livrare sau, în cazul în care nu s-a convenit asupra unui astfel de
termen, în decursul a 60 de zile de la preluarea încărcăturii de către cărăuş.
(2) Cel îndreptăŃit să dispună poate cere în scris, la primirea despăgubirii pentru
încărcătura pierdută, să fie imediat notificat dacă înmcărcătura a fost găsită pe
parcursul unui an de la plata despăgubirii. Această cerere trebuie confirmată în scris
de către persoana obligată.
(3) Cel îndreptăŃit să dispună poate pretinde, în decursul a 30 de zile de la
primirea notificării prevăzute la alin. (2), ca încărcătura să-i fie livrată contra
satisfacerii pretenŃiilor care decurg din scrisoarea de trăsură şi restituirii despăgubirii
primite, reŃinîndu-se, după caz, cheltuirlile de recuperare a prejudiciului. PretenŃiile
sale la despăgubire pentru încălcarea termenului de livrare conform art. 1003 şi, art.
1016 rămîn neatinse.
(4) Dacă nu s-a formulat cererea prevăzută la alin. (2) sau nu s-a dat nici o
indicaŃie în termenul menŃionat la alin. (3), sau dacă încărcătura a fost găsită după
trecerea a mai mult de u n an de la plata despăgubirii, cărăuşul poate dispune de
încărcătură conform legilor locului unde se află ea.

1155
 1. DispariŃia mărfii în timpul transportării, mai ales prin deteriorare totală, distrugere
(accident, incendiu) nu ridică în plan probator, de regulă, nici o problemă.
Există, însă, situaŃii de incertitudine, cînd pierderea mărfii doar se presupune, este
nesigură, rezultată numai din faptul că ea nu a ajuns la punctul de destinaŃie. În acest caz,
legiuitorul, pentru a evita aceste stări de incertitudine, a instituit unele prezumŃii.
Astfel, persoana îndreptăŃită să dispună poate considera marfa pierdută, fără a prezenta
alte dovezi, cînd aceasta nu a fost eliberată în termen de 30 zile de la expirarea termenului
convenit. Dacă în scrisoarea de trăsură nu s-a stabilit data la care urmează să fie executată
prestaŃia, atunci încărcătura se consideră pierdută la expirarea unui termen de 60 zile de la
primirea ei de către cărăuş în vederea executării deplasării. łinem să menŃionăm că aceste
termene sunt aplicabile doar în transportul interurban. Codul transporturilor auto (art.42
alin.3), precum şi Regulamentul transporturilor auto de mărfuri (pct.111) prevăd un termen
mai restrîns – de 10 zile din ziua primirii mărfurilor la transport, pentru pierderea încărcăturii
în traficul urban şi suburban.
Deasemenea este instituit termenul de 10 zile după încheierea termenului de
transportare a bagajului în transportul auto de călători şi bagaje (RTACB).
2. Dacă cărăuşul în baza art.art. 1003 alin. 2, 1005 alin.3, a dispus de încărcătură, ea nu
se consideră pierdută, cu toate că marfa nu poate fi pusă la dispoziŃia persoanei îndreptăŃite să
dispună. PreŃul obŃinut va fi pus la dispoziŃia celui îndreptăŃit să dispună după scăderea
costurilor care au grevat încărcătura. Luînd în consideraŃie că obligaŃiile de transportare a
cărăuşului încetează în baza legii, precum şi din motive neimputabile lui, şi posibilele daune
rezultate din diferenŃa de valoare reală a mărfii şi preŃul obŃinut din realizarea ei, sunt
suportate de către persoana îndreptăŃită.
3. Cărăuşul care a pierdut încărcătura este obligat, după expirarea termenelor
prezumate, să efectueze o despăgubire către persoana îndreptăŃită să dispună.
Beneficiarul despăgubirii la rîndul său, are opŃiunea de a alege este el sau nu cointeresat
să intre în posesia mărfii considerate ca dispărute, după eventuala ei descoperire. Dacă vrea
să obŃină eleiberarea încărcăturii trebuie să depună o cerere scrisă, să fie imediat informat, în
cazul în care marfa ar fi găsită în cursul anului care urmează plăŃii despăgubirii.
Datorită acestei particularităŃi (opŃiunea persoanei îndreptăŃite să dispună)
reglementările în cadrul transportului auto se deosebesc de celelalte tipuri de transport.
Bunăoară, în cadrul transportului de încărcătură pe cale ferată (art.154 Statutul Căilor Ferate)
beneficiarul nu dispune de această opŃiune. În caz de evantuală regăsire a mărfurilor el este
obligat să le recepŃioneze şi să restituie despăgubirile efectuate de cărăuş.
4. Odată ce marfa a fost regăsită transportatorul notifică acest fapt, de urgenŃă,
persoanei îndreptăŃite să dispună. În vederea urgentării transmiterii încărcăturii către
destinatar, pentru evitarea pagubelor şi deteriorărilor, legiuitorul impune un termen de 30
zile de acceptare a notificării. Despăgubirile efectuate de către cărăuş pentru pierderea
încărcăturii se vor restitui.
Destinatarul va recepŃiona marfa, conform condiŃiilor generale, verificînd cantitatea şi
calitatea mărfii. Dacă se va constatat deteriorarea, pierderea sau distrugerea mărfii,
destinatarul va putea pretinde despăgubiri conform prevederilor art.art.1007 şi 1014. Luînd
în consideraŃie că marfa a sosit la destinaŃie cu o întîrziere mare, destinatarului i se păstrează
dreptul să înainteze pretenŃii la despăgubire pentru încălcarea termenului de livrare conform
art. 1007 şi, eventual, dacă s-a consemnat în scrisoarea de trăsură interesul special, (art.
1016).
5. SituaŃia în care persoana îndreptăŃită să dispună nu-şi manifestă interesul faŃă de
marfa pierdută se poate exterioriza în două moduri:
- în primul rînd prin lipsa cererii de eliberare a încărcăturii pierdute, în eventualitatea
descoperirii ei ulterioare;

1156
 - în al doilea rînd, prin lipsa de răspuns la înştiinŃarea despre regăsirea mărfii, făcută de
către transportator persoanei îndreptăŃite să dispună de marfă. Aceste două situaŃii se
asimilează cu cazul în care marfa pierdută este regăsită după expirarea unui an de la plata
despăgubirilor de către cărăuş. Asimilarea dată se motivează prin faptul că cererea de
restituire a mărfii pierdute produce efecte numai dacă încărcătura este găsită pînă la un an de
la data plăŃii despăgubirilor.
Aşa cum, bunul este, practic, abandonat, transportătorul poate dispune de bun după
bunul său plac, Ńinînd cont de legile locului unde el se află.

Articolul 1012. Livrarea încărcăturii fără preluarea rambursului

Dacă încărcătura este livrată destinatarului fără preluarea rambursului pe care,

conform contractului, cărăuşul trebuia să-l preia, acesta, păstrîndu-şi dreptul de regres
împotriva destinatarului, este obligat să-l despăgubească pe client pînă la valoarea
rambursului.

Una dintre obligaŃiile cărăuşului este şi încasarea la punctul de destinaŃie a costului

transportului (taxele restante, precum şi orice alte cheltuieli ivite pe parcurs- inclusiv cele
legate de inctrucŃiunile suplimentare date de către expeditor pentru înlăturarea unor obstacole
la transportare).
Dacă, conform contractului , destinatarul este Ńinut la plata cheltuielilor de transport,
cărăuşul prevalindu-se de dispoziŃiile art. 1006 are dreptul de retenŃie asupra încărcăturii pînă
cînd nu-i vor fi rambursate toate cheltuielile aferente transportului.
Prezentul articol impune o “sancŃiune” pentru neglijenŃa cărăuşului de a încasa de la
destinatar plata sumelor datorate.
În caz că, ignorînd prevederile din scrisoarea de trăsură, cărăuşul va elibera marfa către
destinatar fără încasarea sumei ramburs, el va fi obligat să-l despăgubească pe expeditor
personal pînă la limita sumei rambursabile.
Totuşi cărăuşul, după efectuarea plăŃilor către expeditor, are posibilitatea de a înainta o
acŃiune de regres către destinatar pentru recuperarea prejudiciului său, produs prin această
plată.

Articolul 1013. Regulile de expediere a încărcăturilor periculoase

(1) Clientul trebuie să-l informeze pe cărăuş, dacă ăi remite încărcături

periculoase, despre natura exactă a pericolului şi să-i indice măsurile de siguranŃă
necesare. Dacă toate acestea nu sînt consemnate în scrisoarea de trăsură, clientul sau
destinatarul trebuie să dovedească în alt mod că transportatorul cunoştea natura exactă
a pericolelor legate de transportul încărcăturii.
(2) În cazul în care cărăuşul nu cunoştea pericolul în condiŃiile alin. (1),
încărcăturile periculoase pot fi descărcate, distruse ori făcute inofensive de către
cărpuş oricînd şi fără obligaŃia despăgubirii. Clientul răspunde, în plus pentru
prejudiciul, inclusiv cheltuielile, cauzat de predarea, transportul, descărcarea şi
distrugerea unor astfel de încărcături.
În sensul pct.8 al Regulamentului transporturilor de mărfuri periculoase şi
prezentului articol se consideră mărfuri periculoase substanŃe, materiale, articole şi
deşeuri ale căror proprietăŃi fizice, chimice şi biologice pot dăuna mediului
înconjurător, sănătăŃii şi securităŃii populaŃiei, clădirilor etc.

1157
 1.łinînd cont de caracterul periculos al mărfurilor transportate se impune cu certitudine
aplicarea unor condiŃii suplimentare, norme tehnice de protecŃie atît a cărăuşului cît şi a
mediului înconjurător şi altor persoane. Clientul este obligat să
declare toate calităŃile mărfii, natura exactă a pericolului şi să indice toate măsurile neceare
de siguranŃă. Aceste momente expeditorul este obligat să le includă în scrisoarea de trăsură.
Nu oricare cărăuş poate efectua transportarea mărfurilor periculoase. Sunt necesare
mijloace de transport utilate adecvat precum şi şoferi instruiŃi suplimentar. LegislaŃia mai
stabileşte, din cauza pericolului potenŃial sporit, la transportarea unor categorii de mărfuri,
coordonarea obligatorie a traseului de transport cu organele competente.
Sarcina probei, faptul că transportatorul cunoştea natura periculoasă a mărfii îi revine
clientului, dacă acest fapt nu este consemnat în scrisoarea de trăsură.
2. SancŃiunea nedeclarării caracterului periculos al mărfii de către client este
posibilitatea acordată cărăuşului de a descărca sau distruge încărcătura. Pentru aceste fapte el
nu va fi obligat să recupereze prejudiciul astfel cauzat clientului.

Clientul va fi obligat să achite, în baza art. 45 Codului transporturilor auto, o amendă în

mărimea stabilită de lege.
Amenda se va încasa doar pentru faptul comiterii abaterii nominalizate, dar cu condiŃia
că încărcătura să fi fost primită spre transportare. Dacă a fost stipulată natura mărfii sau s-a
refuzat transportul, amenda nu se încasează.
Mărimea amenzii în legislaŃia cu privire la transportul auto de mărfuri nu este stabilită.
LegislaŃia anterioară cu privire la transportul auto, precum şi statutul căilor ferate al URSS
(în vigoare) prevedeau o amendă în mărime de 500% din taxa de transport.
Independent de achitarea amenzii, clientul este obligat să restituie cărăuşului toate
prejudiciile cauzate în acest fel, – în speŃă deteriorarea materialului rulant, ce necesită
curăŃare, reparaŃii suplimentare; cheltuieli de încărcare, descărcare, depozitare, eventual
distrugerea încărcăturii.
În unele cazuri este posibilă răspunderea clientului faŃă de terŃi. Astfel, dacă s-a aprins
încărcătura de substanŃe uşor inflamabile, transmisă spre transportare fără indicarea naturii
mărfii şi ca rezultat a fost deteriorată încărcătura altui expeditor, va răspunde nu cărăuşul
(lipsa vinovăŃiei acestuia), ci clientul care a transmis marfa periculoasă spre transportare fără
indicarea acestui fapt. Răspunderea este antrenată în baza generală conform răspunderii
civile delictuale. Practica judiciară a deviat puŃin de la această cale: va răspunde în aceste
cazuri cărăuşul, care, compensînd prejudiciul terŃelor persoane, are acŃiune de regres faŃă de
clientul vinovat.

Articolul 1014. Determinarea valorii încărcăturii la pierderea ei şi plata

Despăgubirilor

(1) Dacă, în baza dispoziŃiilor din prezenta secŃiune, transportatorul trebuie să

plătească despăgubiri pentru pierderea totală ori parŃială a încărcăturii, despăgubirea
se va calcula în funcŃie de valoarea încărcăturii la locul şi din momentul preluării.

(2) Valoarea încărcăturii se determină în baza preŃului de bursă, iar în lipsa unui
asemenea preŃ, în baza preŃului de piaŃă, iar în lipsa unor asemenea preŃuri, la preŃul
obişnuit al bunurilor cu aceleaşi caracteristici.
(3) În afară de plata despăgubirilor prevăzute la alin. (1), urmează a fi restituite
taxele de transport, taxele vamale şi alte cheltuieli de transport, şi anume, în cazul

1158
pierderii totale a încărcăturii – integral, iar în cazul pierderii parŃiale – parŃial.

(4) Dacă încărcătura a fost livrată cu întîrziere, iar cel îndreptăŃit să dispună
dovedeşte că prin aceasta a suferit un prejudiciu, cărăuşul va plăti o despăgubire, însă
numai pînă la valoarea transportului.
(5) Despăgubiri în volum mai mare decît cel stabilit la alin. (4) pot fi pretinse doar
atunci cînd valoarea încărcăturii sau un interes special în privinŃa livrării este
consemnat conform art.1016.

1. După cum s-a menŃionat în cadrul raporturilor juridice de transport, pentru pierderea
totală sau parŃială a mărfii, se aplică principiul răspunderii limitate a cărăuşului.
Transportatorul va răspunde doar în limitele valorii (costului) încărcăturii. Beneficiul
ratat nu poate fi încasat. Nu se încasează nici prejudiciul indirect, cauzat persoanei
îndreptăŃite să dispună, prin pierdere totală sau parŃială a mărfii dacă el nu este inclus în
costul mărfii (de ex: cheltuieli pentru construcŃia unui depozit, staŃionarea întreprinderii fără
materie primă). Poate fi încasată suplimentar taxa de transport, pentru marfa pierdută total
sau parŃial, dacă ea nu a fost inclusă în costul mărfii.
2. Despăgubirea pentru pierderea totală sau parŃială a mărfii se calculează în funcŃie
de valoarea încărcăturii la locul şi din momentul preluării. Acest criteriu îl favorizează pe
cărăuş, deoarece preŃul mărfii, de obicei este cu mult mai mare la punctul de destinaŃie decît
la punctul de expediere, ca efect al plusului de utilitate astfel realizat.
Determinarea valorii mărfii pierdute se face în dependenŃă de caracteristicele ei.
Astfel, la transportarea bunurilor omogene, prejudiciul se calculează luînd în
consideraŃie costul mărfii pierdute raportată la întreaga încărcătură. La transportarea
bunurilor neomogene sunt posibile 2 soluŃii: a) dacă în documentele de însoŃire sunt indicate
costurile fiecărei categorii de mărfuri sau a părŃilor sale componente, atunci întinderea
prejudiciului se calculează în dependenŃă de partea lipsă a bunurilor pierdute (de ex.: la
transportarea unui set de mobilă a fost pierdut un fotoliu, preŃul căruia este indicat în actele
de însoŃire a mărfii); b) a diua soluŃie este analogică calculării prejudiciului prin pierdere a
bunurilor omogene – raportarea valorii mărfii pierdute la valoarea întregii încărcături.
O importanŃă deosebită prezintă transportarea încărcăturii ca un tot unitar, un set
individual.
Dacă ulterior este posibilă reutilarea, completarea cu piese de rezervă şi aducerea mărfii
la starea incipientă, aceasta trebuie de interpretat ca o pierdere parŃială. Altfel, pierderea,
chiar şi parŃială, urmează a fi privită ca o deteriorare a încărăturii.
Pentru evaluarea costului categoriei de marfă transportată se ia în consideraŃie cursul
bursei sau preŃul curent al pieŃei. În lipsa acestora se Ńine seama de valoarea uzuală a
mărfurilor de acelaşi fel şi de aceeaşi calitate.
3. Contractul de transport auto de mărfuri este unul cu titlu oneros – pentru serviciile
cărăuşului, beneficiarul transportului achită o taxă de transport (vezi art. 985).
În caz de pierdere totală sau parŃială a încărcăturii contractul de transport rămîne
neexecutat, şi respectiv, taxele de transport sunt primite de către cărăuş fără nici un temei,
deoarece serviciul pretins nu s-a prestat.
Raporturile juridice dintre expeditor şi destinatar (contractul de vînzare-cumpărare) pot
prevedea includerea taxei de transport în costul încărcăturii.
Dacă taxa de transport este inclusă în costul încărcăturii, atunci restituirea prejudiciului
pentru pierderea totală sau parŃială a mărfii, presupune şi restituirea taxei de transport.
Dacă taxa de transport nu este inclusă în costul încăcăturii, atunci cărăuşul pe lîngă
prejudiciul pentru pierderea totală sau parŃială a mărfii va restitui proporŃional încărcăturii
pierdute şi taxa de transport.

1159
 Pe lîngă restituirea taxei de transport (în caz de pierdere totală a încărcăturii – intergal,
în caz de pierdere parŃială – proporŃional), cărăuşul va mai restitui taxele vamale, cheltuielile
necesitate de conservarea mărfii, primele de asigurare, cheltuieli suportate în urma unei noi
stivuiri a mărfii în camion, cheltuieli de expertizare şi evaluare a întinderii prejudiciului ş.a.
4. Transportatorul va fi obligat de a plăti despăgubiri în situaŃia depăşirii duratei
convenite pentru deplasare numai în cazul dacă din această întîrziere a rezultat un prejudiiu.
Sarcina probei existenŃei prejudiiului şi întinderea acestuia îi revine persoanei îndreptăŃite să
dispună.
Conform principiului general, de care este guvernat întreg contrcatul de transport –
răspunderii limitate a cărăuşului, transportatorul va fi Ńinut la recuperarea daunei cauzate
astfel, dar numai pînă la incidenŃa cu valoarea transportului.
Dacă transportarea în termen a încărcăturii are o importanŃă majoră pentru persoana
îndreptăŃită să dispună, ea îşi poate consemna în scrisoare de trăsură interesul său special în
privinŃa livrării. În acest caz, conform art.1016, cărăuşul va fi obligat la despăgubiri mai mari
decît cele prevăzute la alin. (4) din prezentul articol.

Articolul 1015. Răspunderea pentru deteriorarea încărcăturii

(1) La deteriorarea încărcăturii, căruşul poartă răspundere egală cu diminuarea

valorii încărcăturii. Întinderea despăgubirii se determină conform art.1014 alin. (1), (2)
şi (4).
(2) În cazul în care întreaga încărcătură este depreciată în urma deteriorării,
despăgubirea calculată conform alin.(1) nu poate depăşi suma care ar fi trebuit plătită
în situaŃia pierderii totale.

1. Reglementările pentru deteriorarea încărcăturii sunt în cea mai mare parte similare
celor aplicabile pierderii încărcăturii. Extinderea este expres prevăzută de prezentul articol
prin trimiterea pe care o face la modul de calcul al despăgubirilor datorate de transportator în
cazul lipsei totale sau parŃiale de marfă, precum şi la cheltuielile adiŃionale ce cad de
asemenea în sarcina sa. Deci, în cazul deteriorării încărcăturii, cărăuşul va purta
răspundere egală cu diminuarea valorii încărcăturii.
Prezentul articol prin deteriorare subînŃelege atît deteriorări mecanice, produse în
procesul de transportare, cît şi alterarea mărfurilor perisabile. Dar urmările deteriorării şi
alterării mărfurilor pot fi evaluate şi de sinestătător, deaceea modalitatea de stabilire a
prejudiciului în unele cazuri de deteriorare şi alterare sunt diferite.
Alterarea mărfurilor perisabile în toate cazurile duce la schimbarea indicilor calitătivi,
în dependenŃă de care se va stabili întinderea prejudiciului cauzat. Marfa poate fi alterată total
sau parŃial. Dacă este posibilă evaluarea numai părŃii alterate, prejudiciul se va recupera luînd
în consideraŃie diminuarea valorii acestei părŃi. Dacă nu este posibilă o astfel de delimitare,
atunci prejudiciul se va calcula luînd în consideraŃie diminuarea valorii întregii încărcături.
La deteriorarea încărcăturii, uneori este posibilă repaŃia bunului, redîndu-i forma,
complectaŃia şi utilitatea iniŃială. În aceste cazuri prejudiciul se va restitui în mărimea
reparaŃiei bunului şi plus pieselor componente, cheltuielile de transportare (tur-retur) spre
locul de reparaŃie. Dacă reparaŃia este imposibilă, prejudiciul se va încasa proporŃional
diminuării valorii încărcăturii.
Prejudiciul poate fi reparat numai în formă bănească. Persoana îndreptăŃită să dispună
nu poate cere cărăuşului compensarea prejudiciului în natură. În speŃă, nu pot fi puse în
sarcina cărăuşului lucrările de reparaŃie a bunului deteriorat sau obligaŃia de a găsi o
întreprindere (agent economic) care ar executa aceste lucrări.

1160
 2. Alterarea şi deteriorarea încărcăturii limitează posibilitatea folosirii sale efective şi ca
rezultat duce la diminuarea valorii sale. Dar alterarea şi deteriorarea mărfii poate duce, în
unele cazuri nu numai la limitarea folosirii bunului după destinaŃie, ci, în genere, la
imposibilitatea utilizării sale (distrugere totală, alterare avansată). Luînd în vedere impactul
economic pe care îl are acest fapt pentru destinatar, legiuitorul a echivalat deprecierea
întregii încărcături în urma deteriorării cu pierderea ei totală. Aceasta, deoarece, persoana
îndreptăŃită să dispună, practic, este “deposedată” de încărcătură şi de facto, este pentru el
pierdută. Din aceste considerente, deprecierea integrală a încărcăturii în urma deteriorării
produce aceleaşi efecte juridice ca şi pierderea totală.
La o astfel de deteriorare, destinatarul este în drept să refuze preluarea mărfii la punctul
de destinaŃie şi să solicite despăgubiri pentru pierderea totală a încărcăturii.
Sarcina probei imposibilităŃii folosirii după destinaŃie (sau deprecierii integrale) revine
persoanei îndreptăŃite să dispună.

Articolul 1016. Interesul special al clientului

(1) În schimbul unui supliment la taxa de trancport, clientul poate stabili, prin
consemnare în scrisoarea de trăsură, suma care reprezintă pentru el interesul ca
încărcătura să nu fie distrusă, pierdută, deteriorată ori livrată cu întîrziere.

(2) Dacă s-a comunicat interesul special în privinŃa livrării, se poate pretinde,
independent de despăgubirea prevăzută la art.1014 şi 1015, repararea pagubei pînă la
mărimea sumei menŃionate ca reprezentînd special în privinŃa livrării.

1. Prezentul articol instituie cîteva excepŃii de la regula răspunderii limitate a

cărăuşului. ExcepŃiile date sunt de o strictă interpretare. Legiuitorul oferă persoanei
îndreptăŃite să dispună posibilitatea să beneficieze de despăgubiri mai mari decît prejudiciul
real cauzat în caz că a fost declarată valoarea mărfii sau s-a declarat un interes special la
livrare.
Astfel, în caz de pierdere, deteriorare, distrugere sau livrare cu întîrziere a mărfii cu
valoarea declarată, cărăuşul va fi Ńinut să despăgubească persoana îndreptăŃită să dispună
pînă la limita valorii declarate a mărfii, dacă nu se va dovedi că valoarea declarată nu
corespunde costului real al morfurilor (art.111 Regulamentul transporturilor auto de mărfuri).
Sarcina probei aparŃine cărăuşului. Expeditorul nu poate invoca (proba) faptul că valoarea
reală a încărcăturii este mai mare decît valoarea declarată şi să solicite recuperarea
prejudiciului conform valorii reale. Aceasta deoarece, diminuînd valoarea mărfii expeditorul
induce în eroare cărăuşul, şi respectiv în caz de producere a daunei expeditorul va suportă
riscul diferenŃei între valoarea reală şi cea declarată.
Reieşind din prevederile art. 111 Regulamentul transporturilor auto de mărfuri,
prejudiciul în mărimea valorii declarate va fi restituit doar în cazul pierderii totale a
încărcăturii. În caz de pierdere parŃială, deteriorare, distrugere, cărăuşul va avea posibilitatea
de a stabili valoarea reală a încărcăturii, recuperînd persoanei îndreptăŃite să dispună doar
partea lipsă, sau diferenŃa de valoare cu care s-a diminuat încărcătura.
Pentru a putea beneficia de despăgubiri pînă la limita valorii declarate a mărfii
expeditorul va fi Ńinut să îndeplinească cumulativ 2 condiŃii. În primul rînd, să declare
valoarea pe care o atribuie mărfii, înscriind suma respectivă în cuprinsul scrisorii de trăsură.
În al doilea rînd, va fi obligat să plătească un supliment de preŃ, convenit cu transportatorul ,
ca echivalent al unor eventuale despăgubiri majorate.

1161
 2. Spre deosebire de declararea valorii mărfii, care este Ńinută să asigure majorarea
despăgubirii pentru daune materiale cauzate prin pierdere, declararea de interes special la
livrare are un obiect mai larg, urmărind depăşirea limitei maxime a despăgubirii în cazul
pierderii, distrugerii, deteriorării sau livrării cu întîrziere a încărcăturii.
łinînd cont de importanŃa deosebită a încărcăturii pentru persoana îndreptăŃită să
dispună, acesta îşi asigură interesul său special. Am putea spune că interesul special acoperă
“dauna morală” a distinatarului în caz de neexecutare a obligaŃiilor contractuale. Pentru a-şi
asigura interesul special, la fel ca şi în cazul mărfii cu valoare declarată, clientul trebuie să
achite un supliment de taxă şi să-şi consemneze interesul în scrisoarea de trăsură.
Independent de faptul achitării despăgubirilor pentru întîrziere, pierdere, deteriorare sau
distrugere, efectuate conform normelor generale (art.art. 1014, 1015) care prevăd răspunderea
limitată, cărăuşul va despăgubi persoana îndreptăŃită să dispună pînă la limita interesului
special declarat.

Articolul 1017. Dreptul la dobînzi al celui îndreptăŃit să dispună

Cel îndreptăŃit să dispună poate pretinde pentru despăgubirea datorată

dobînzii în mărimea stabilită de art.619. Dobînzile încep să curgă din momentul
reclamaŃiei faŃă de cărăuş sau, dacă nu a fost formulată o asemenea reclamaŃie, din
momentul chemării sale în judecată.

1. Pentru prejudiciul suferit persoana îndreptăŃită să dispună de marfă poate pretinde

dobînzi.
Întinderea dobînzilor datorate sunt dependente de rata de refinanŃare a Bîncii NaŃionale
a Moldovei. La această rată se adaugă 5% din creanŃa pe care o deŃine clientul.
PărŃile în contractul de transport pot prevedea dobînzi diferite de cele prevăzute în
prezentul articol. Legea admite reclacularea dobînzilor datorate (în sensul micşorării) dacă
cărăuşul va demonstra că clientului i s-a produs un prejudiciu mai redus.
Dobînzile anuale pot fi pretinse:
- din ziua reclamaŃiei adresate în scris transportatorului;
- din ziua introducerii acŃiunii în justiŃie (dacă nu a existat o reclamaŃie prealabilă).

Articolul 1018. Dreptul cărăuşului în cazul unor pretenŃii

Extracontractuale

(1) Dacă distrugerile, pierderile, deteriorările sau întîrzierile apărute la un

transport care intră sub incidenŃa dispoziŃiilor prezentei secŃiuni duc, în conformitate
cu dreptul aplicabil, la formularea unor pretenŃii extracontractuale, cărăuşul poate să
se opună acestora prin invocarea dispoziŃiilor prezentei secŃiuni care exclud
răspunderea sa ori care precizează sau limitează întinderea despăgubirilor datorate.
(2) dacă sînt formulate pretenŃii extracontractuale pentru distrugere, pierdere,
deteriorare sau întîrziere împotriva unui prepus, acesta va putea invoca, de asemenea,
dispoziŃiile prezentului capitol în măsura în care exclud răspunderea sa ori precizează
sau limitează întinderea despăgubirilor datorate.
1. În complexitatea sa, transportul de mărfuri, pe lîngă deplasarea în spaŃiu a
încărcăturii, mai implică o multitudine de operaŃiuni conexe acestui proces.
De aceea, în cazul distrugerii, pierderii, deteriorării sau întîrzierii la livrare a încărcăturii
se antrenează răspunderea transportatorului atît pe plan contractual cît şi pe plan delictual.

1162
Transportatorul va purta răspundere atît pentru fapta proprie cît şi pentru faptele prepuşilor
săi.
Dat fiind faptul interconexiunii dintre deplasarea mărfii în spaŃiu şi operaŃiunile aferente
ei, legislatorul, în prezentul articol, a Ńinut să acorde acelaşi regim juridic răspunderii
cărăuşului pentru prejudicii rezultate din contractul de transport propriu-zis, cît şi din
raporturile extracontractuale.
Dacă împotriva cărăuşului au fost formulate unele pretenŃii extracontractuale pentru
pierderea, deteriorarea sau întîrzierea la livrare a încărcăturii el va fi în drept să invoce
prevederile articolelor 1008, 1014, 1015, care limitează sau exclud răspunderea sa.
2. În calitate de parte la contractul de transport, cărăuşul îşi asumă, în primul rînd, o
răspundere personală pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaŃiunilor
contractuale. Totodată el va răspunde şi de acŃiunile şi omisiunile prepuşilor să şi ale oricăror
alte persoane la serviciile cărora recurge pentru executarea transportului, dacă aceşti prepuşi
sau aceste persoane acŃionează în exeriŃiu funcŃiilor lor.
Legiuitorul, în alineatul 2 al articolului dat, prevede că prepusul, în caz de formulare a
unor pretenŃii extracontractuale, pentru cauzarea prejudiciului se va putea prevala de
drepturile oferite cărăuşului privind limitarea sau excluderea răspunderii sale.
Trebue de adăugat că de aceste prevederi se va putea prevala şi un terŃ care nu are
calitatea de prepus al cărăuşului (de ex.cărăuşul angajează un terŃ pentru efectuarea
operaŃiunilor de încărcare-descărcare, stivuire). ObligaŃia de bază, impusă de lege, în acest
sens, este ca atît prepusul cît şi terŃul să acŃioneze în exercitarea funcŃiilor sale.

Articolul 1019. Interzicerea exonerării cărăuşului de răspundere

Cărăuşul nu poate invoca dispoziŃiile din prezenta secŃiune care exclud sau
limitează răspunderea sa ori care răstoarnă sarcina probei dacă prejudiciul a fost
cauzat cu intenŃie sau din culpă gravă.

În vederea evitării abuzurilor din partea cărăuşilor, legea instituie unele agravante
asupra regimului răspunderii limitate a cărăuşului.
În caz de intenŃie(dol) sau culpă gravă transportatorul nu va beneficia de prevederile
ce-l exonerează, limitează în răspunderea sa sau răstoarnă sarcina probei.
Dolul (intenŃia) presupune săvîrşirea unei fapte de către transportator cu intenŃie,
prevăzînd rezultatele posibile, fie că le-a urmărit sau nu.
Culpa (în ambele sale manifestări – neglijenŃă şi imprudenŃă) poate atrage uneori un
nivel de gravitate foarte mare care poate atinge nivelul dolului (intenŃiei).
Pe lîngă răspunderea cărăuşului, aceeaşi agravantă intervine şi dacă faptele intenŃionate
sau din culpă gravă sunt ale prepuşilor transportatorului sau ale oricărei alte persoane la
serviciile cărora el recurge pentru executarea deplasării, dacă aceşti prepuşi lucrează în
exerciŃiu funcŃiunilor. În acest caz, nici prepuşii, nici celelalte persoane nu au dreptul de a se
prevala de prevederile care exclud sau limitează răspunderea lor sau care răstoarnă sarcina
probei.
Determinarea “culpei grave” este de competenŃa instanŃei de judecată. Printre astfel de
cazuri putem considera: - pierdarea documentelor vamale de către cărăuş; - neglijenŃa
şoferului la traversarea unui pod, ce a condus la deteriorarea mărfii ş.a.

Articolul 1020. Prezentarea reclamaŃiilor

1163
 (1) În cazul nerespectării obligaŃiilor contractuale, părŃile sînt obligate să înainteze
în prealabil o reclamaŃie.
(2) Dacă destinatarul preia încărcătura fără a verifica, împreună cu cărăuşul,
starea acesteia şi fără a formula faŃă de cărăuş obiectul cu indicarea distrugerilor,
pierderilor sau deteriorărilor, se va prezuma, pînă la proba contrară, că destinatarul a
priomit încărcătura în starea descrisă în scrisoarea de trăsură. ObiecŃiile urmează a fi
făcute, dacă este vorba de pierderi sau deteriorări ce pot fi observate la o examinare
exterioară , cel tîrziu la recepŃionarea încărcăturii.
(3) Dacă destinatarul şi cărăuşul au verificat împreună starea încărcăturii,
dovadă contrară rezultatului acestei verificări se admite doar în cazul unor pierderi sau
deteriorări ce nu pot fi recunoscute la examinarea exterioară şi în cazul formulării de
către destinatar a unor obiecŃii scrise faŃă de cărăuş în decursul a 7 zile, neluînd în
considerare duminicile şi sărbătorile legale.
(4) Dacă rezervele nu privesc pierderi sau deteriorări care pot fi recunoscute la o
examinare exterioară , obiecŃiile urmează a fi făcute în scris, în decursul a 7 zile,
neluînd în considerare duminicile şi sărbătorile legale, după recepŃionare.
(5) Pentru încălcarea termenului de livrare se pot cere despăgubiri doar dacă, în
termen de 21 de zile din momentul în care încărcătura a fost pusă la dispoziŃia
destinatarului, este înaintată o obiecŃie scrisă către cărăuş.
(6) La calculul termenelor stabilite în prezentul articol nu se ia în considerare
ziua recepŃionării sau ziua în care încărcătura a fost pusă la dispoziŃia destinatarului.

(7) Cărăuşul şi destinatarul sînt obligaŃi să-şi acorde toate înlesnirile

corespunzătoare pentru constatările şi verificările necesare.

1.Prezentul articol instituie regula generală de soluŃionare a litigiilor pe cale

extrajudiciară, între cărăuş şi persoana îndreptăŃită să dispună. Pînă la
intentarea acŃiunilor referitor la transporturile auto este obligatorie înaintarea pretenŃiei faŃă
de participanŃii la transpotr (art. 49 Codul transporturilor auto, art. 116 Regulamentul
transporturilor auto de mărfuri). PretenŃia constituie o cale extrajudiciară
efectivă de soluŃionare amiabilă a litigiilor provenite din neexecutarea sau executarea
necorespunzătoare a obligaŃiilor rezultate din contractul de transport.
ReclamaŃia poate avea ca obiect o cerere de despăgubiri izvorîte nu numai din raporturi
contractuale cu transportatorul, ci şi din fapte delictuale, ce-i sunt imputabile.

Calea extrajudiciară de soluŃionare a litigiilor în cadrul raporturilor de transport diferă

esenŃial de regimul soluŃionării prealabile a diferentelor între persoanele juridice.
În cadrul raporturilor contractuale de transport (atît la transportul de mărfuri, cît şi cel
de pasageri şi bagaje), pentru valorificarea creanŃelor sale atît persoana juridică cît şi
persoana fizică este obligată să înainteze o pretenŃie cărăuşului. Deasemenea, diferenŃa
esenŃială constă în faptul că termenul de prescripŃie a dreptului la acŃiune, în litigiile izvorîte
din transport, începe să curgă doar după expirarea termenului de înaintare a pretenŃiei sau
după respingerea ei. Deci, momentul apariŃiei dreptului la acŃiune cu momentul apariŃiei
dreptului la înaintarea pretenŃiei nu sunt identice.
Omiterea termenului de înaintare a pretenŃiei conduce la puerderea dreptului la acŃiune.
InstanŃa de judecată nu poate repune părŃile în termenul de înaintare a pretenŃiei.
Dacă este depusă o acŃiune în judecată fără a se formula, în prealabil, o pretenŃie
instanŃa va refuza primirea cererii, iar dacă cererea a fost primită, ea va fi scoasă de pe rol.
PretenŃia se va depune în scris. La ea vor fi anexate toate documentele justificative,
probele ce confirmă pierderea, deteriorarea încărcăturii, întîrzierea la livrare sau alte

1164
încălcări ale prevederilor contractuale (act de formă generală, act comercial). În caz de
pierdere sau deteriorare a mărfii de vor depune probe ce confirmă valoarea ei.
Dreptul de a înainta pretenŃii şi acŃiuni în instanŃă o are numai persoana îndreptăŃită să
dispună. Cesiunea către alte persoane fizice şi juridice a dreptului de înaintare a pretenŃiilor
şi de intentare a acŃiunilor nu se admite, cu excepŃia cazurilor cînd expeditorul de mărfuri
cedează acest drept destinatarului mărfurilor sau destinatarul mărfurilor expeditorului, sau
persoana îndreptăŃită să dispună (expeditor sau destinatar) organizaŃiei ierarhic superioare sau
organizaŃiei de transport şi expediŃie (art.50 Codul transporturilor auto, art.117 Regulamentul
transporturilor auto de mărfuri din 09.12.1999).
Din lipsă de prevederi exprese în Codul civil, precum şi în actele normative ce
reglementează acest tip de transport, referitor la locul de înaintare a pretenŃiilor şi acŃiunilor
se vor aplica dispoziŃiile generale ale Codului de procedură civilă (art.38).
Această omisiune, limitează posibilităŃile persoanei îndreptăŃite să dispună doar la
sediul cărăuşului.
SoluŃia dată este injustă în cazul transportului auto de pasageri şi bagaje. Făcînd
analogie cu transportul feroviar, aerian, maritim de pasageri şi bagaje (art.170 Statutul căilor
ferate, 383 Codul navigaŃiei maritime comerciale) considerăm aplicabile aceste prevesdri şi în
cazul transportului auto – pasagerul poate înainta pretenŃii şi acŃiuni atît la punctul de pornire
cît şi la cel de destinaŃie.
2. Alineatele 2-5 ale prezentului articol stabilesc termenele şi modalităŃile de înaintare
ale reclamaŃiilor către cărăuş în dependenŃă de faptul dacă deteriorările pot fi depistate la o
examinare exterioară sau nu, precum şi în cazul întîrzierii la livrare.
Legiuitorul instituie o prezumŃie conform căreia marfa se va considera livrată fără
deteriorări sau lipsă dacă desinatarul la recepŃionare nu va verifica starea mărfii şi nu-şi va
consemna rezervele în scrisoarea de trăsură. Sarcina probei contrarii revine persoanei
îndreptăŃite să dispună.
Pentru viciile evidente (deteriorări şi pierderi ce pot fi observate la o examinare
exterioară) obiecŃiile urmează a fi făcute la data recepŃionării. Dacă nu s-au consemnat aceste
rezerve asupra viciilor evidente a încărcăturii,- ulterior, ele nu vor putea fi invocate.
Independent de faptul dacă s-au depistat sau nu vicii evidente la recepŃionarea mărfii,
legiuitorul acordă posibilitatea persoanei îndreptăŃite, să formuleze, faŃă de cărăuş, pretenŃii
pentru viciiloe ascunse (deteriorări ce nu puteau fi observate la o examinare exterioară).
Termenul de înaintare a pretenŃiei pentru viciile ascunse ale încărcăturii este stabilit la 7 zile.
Destinatarul (expeditorul) va beneficia de despăgubiri pentru prejudicii cauzate de
livrarea cu întîrziere a încărcăturii, doar în cazul în care va înainta o obiecŃie scrisă cărăuşului
timp de 21 de zile din mometul cînd i-a fost pusă la dispoziŃie încărcătura.
La calculul termenului de 7 zile pentru înaintarea pretenŃiei asupra viciilor ascunse ale
bunului nu se includ duminicile precum şi zilele de sărbătoare.
La înaintarea pretenŃiei pentru depăşirea termenului de livrare, zilele de duminică şi
sărbătorile nu se exclud. Toare termenele de înaintare ale pretenŃiilor către cărăuş încep să
curgă din ziua imediat următoare zilei în care marfa s-a recepŃionat sau a fost pusă la
dispoziŃia destinatarului.
După cum s-a menŃionat, repunerea în termenul de înaintare a pretenŃiei, indiferent de
motivele omiterii (obiective, subiective), este inadmisibilă.
3. În comparaŃie cu legislaŃia anterioară, precum şi reglementările altor tipuri de
transport, normele în vigoare nu stabilesc un termen de examinare şi soluŃionare a
reclamaŃiilor înaintate.
În situaŃia creată reclamantul singur va indica termenul de examinare a reclamaŃiei de
către cărăuş, dacă acest termen nu a fost stipulat expres în contractul de transport.

1165
 Articolul 175 Statutul căilor ferate prevede că calea ferată este obligată timp de 3 luni
să examineze şi să dea răspuns la pretenŃie; termenul de 6 lun i este prevăzut pentru
răspunsul la reclamaŃiile în cadrul transportului mixt; pentru reclamaŃiile cu privire la plata
amenzii este stabilit un termen de 45 zile. Prevederi analogice conŃine şi Codul navigaŃiei
maritime comerciale (art.387). Dacă cărăuşul restituie reclamaŃia, lăsînd-o fără examinare, pe
motiv că a fost încălcat termenul sau modalitatea de înaintare a pretenŃiei, acest fapt nu
echivalează cu refuzul în satisfacerea reclamaŃiei şi nu oferă expeditorului (destinatarului)
dreptul de a înainta acŃiunea în instanŃă, privind soluŃionarea cauzei în fond. Persoana
îndreptăŃită să dispună poate depune acŃiune în judecată privind stabilirea corectitudinii
înaintării reclamaŃiei către cărăuş. Dacă acest fapt se confirmă, instanŃa reŃine cauza spre
examinare în fond.

Articolul 1021. Termenul de prescripŃie în contractul de transport

(1) Termenul de prescripŃie în raporturile de transport edte de un an. În cazul

intenŃiei sau al culpei grave, termenul de prescripŃie este de 3 ani.
(2) Curgerea termenului de prcripŃie începe:
a) în caz de pierdre parŃială, de deteriorare a încărcăturii sau de încălcare a
termenului de transportare – din ziua predării încărcăturii către destinatar;
b) în cazul distrugerii sai pierderii totale – în a 30-a zi de la expirarea termenului
de transportare, iar dacă acest termen nu este stabilit de părŃi sau de lege – ăn cea de-a
60-a zi din ziua preluării încărcăturii de către cărăuş;
c) în toate celelalte cazuri – în ziua expirării unui termen de 3 luni de la data
încheierii contractului de transport.

1. Persoana îndreptăŃită poate înainta acŃiune în justiŃie împotriva cărăuşului doar în 3

cazuri: a) dacă reclamaŃia a fost respinsă integral; b) dacă reclamaŃia a fost satisfăcută parŃial;
c) dacă, în termenii stabiliŃi reclamantul nu a primit răspuns la reclamaŃie.
Astfel, o condiŃie obligatorie pentru posibilitatea
înaintării acŃiunii în judecată este prezentarea anterioară a reclamaŃiei. Este posibilă atragerea
cărăuşului, în calitate de pîrît, într-un proces în curs de derulare, din iniŃiativa instanŃei, fără
respectarea procedurii extrajudiciare, dar înăuntru termenului de prescripŃie a dreptului la
acŃiune.
Prezentul articol stabileşte două termeneîn interiorul căfruia reclamantul poate depune
acŃiune în justiŃie. Primul termen de prescripŃie extinctivă este stabilit la un an. Termenul dat
se aplică atît în acŃiunile cărăuşului către expeditor sau destitatar, cît şi în cazul acŃiunilor
acestora din urmă către transportator. Al doilea termen este de 3 ani, şi se aplică ori de cîte ori
cărăuşului îi este imputabilă neexecutarea obligaŃiilor contractuale din intenŃie sau culpă
gravă. În comparaŃie cu termenele de înaintare a pretenŃiei, care nu pot fi nestabilite,
termenul de prescripŃie asupra dreptului la acŃiune poate fi restabilit de către instanŃă dacă
sunt prezentate probe întemeiate.
2. Data de cînd începe să curgă prescripŃia extinctivă de 1 an şi 3 ani este calculată
diferit.
Regula generală, înscrisă în alin.2 pct.c), prevede că durata prescripŃiei curge începînd
de la expirarea unui termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport.
Punctele a) şi b) alin .2 al prezentului articol constituie nişte excepŃii de la regula
menŃionată.
În caz de pierdere parŃială, deteriorare a mărfii, precum şi întîrziere la livrare termenul
de prescripŃie va începe să curgă din ziua predării încărcăturii către destinatar. În cazul

1166
distrugerii sau pierderii totale termenul de prescripŃie va începe să curgă în a 30 zi după
expirarea termenului convenit de livrare, iar dacă un astfel de termen nu s-a convenit – din a
60 zi de la primirea mărfii de către transportator.
Aceste termene sunt exagerate în transportul urban şi suburban, precum şi în cel aerian.

3. Termenului de prescripŃie al dreptului la acŃiune, rezultat din raporturile contractuale

de transport, îi sunt aplicabile dispoziŃiile generale (titlul IV Cartea I) cu privire la
suspendarea, întreruperea şi restabilirea termenului.
Pe lîngă temeiurile generale de suspendare a cursului prescripŃiei, în raporturile juridice
de transport deosebim şi o cauză specială. După cum s-a menŃionat anterior, înaintarea
reclamaŃiei suspendă cursul prescripŃiei. O reclamaŃie verbală nu suspendă cursul prescripŃiei
extinctive.
ReclamaŃia suspendă cursul prescripŃiei doar în cazul înaintării acŃiunii către
transportator. La înaintarea acŃiunii către expeditor, destinatar, pasager introducerea
reclamaŃiei nu va produce efectele menŃionate.
La expirarea termenului, dreptul de înaintare a acŃiunii în instanŃă se prescrie. Este
inadmisibilă folosirea oricărei alte căi de apărare – cum ar fi introducerii unei cereri
reconvenŃionale.

Articolul 1022. Răspunderea cărăuşilor succesivi

(1) Dacă un transport care constituier obiectul unui singur contract este realizat de
mai mulŃi cărăuşi succesivi, fiecare din ei răspunde pentru executarea întregului
transport.
(2) Cel de-al doilea cărăuş şi oricare cărăuş care urmează devin, prin preluarea
încărcăturii şi a scrisorii de trăsură, părŃi în contract în măsura condiŃiilor stabilite în
scridoarea de trăsură.
1. Articolul în cauză instituie întinderea răspunderii pentru neexecutarea sau executarea
defectuoasă a unui contract de transport efectuat de către cărăuşii succesivi. În sensul
pevederilor analizate, poate fi considerat succesiv un transport ce întruneşte următoarele
elemente: a) unicitatea scrisorii de trăsură pentru întreg parcursul, de la punctul de pornire
pînă la punctul de destinaŃie; b) pluralitatea de cărăuşi; c) aderarea fiecăruia dintre ei la
documentul de transport unic (scrisoarea de trăsură). De aici rezultă că nu intră în sfera
prevederilor menŃionate în acest articol, atît transporturile succesive efectuate de cărăuşi
independenŃi unul de altul (în afara unei scrisori unice de trăsură), cît şi transporturile
succesive efectuate prin intermediul unui intermediar (a unei persoane ce prestează servicii
de expediŃie). Nu este transăprtator succesiv, în sensul prezentului articol, nici persoana
căreia i-a fost transmisă, de către cărăuş, executarea obligaŃiilor sale. În situaŃia dată există un
singur transportator, cel care a eliberat scrisoarea de trăsură, executantul fiind o persoană
pentru care primul va răspunde conform prevederilor legale (a se vedea art.art.983, 1018).2.
Întrunirea cumulativă a două condiŃii, efectuate de către “al doilea şi oricare cărăuş care
urmează”, conferă acestora calitatea de părŃi la contractul de transport.
Aceste condiŃii presupun, în primul rînd, preluarea încărcăturii de la predecesor, precum
şi însăşi scrisoarea unică de trăsură. Oricare transportator, avînd calitatea de cărăuş succesiv
va avea o răspundere solidară şi va fi răspunzător pentru executarea contractului de transport
pe tot parcursul.

Articolul 1023. Preluarea încărcăturii de la cărăuşul anterior

1167
 (1) Cărăuşul care preia încărcătura de la cărăuşul anterior trebjuie să înmîneze
acestuia o adeverinŃă de primire, datată şi semnată. El trebuie să-şi înscrie numele şi
adresa pe cel de-al doilea exemplar al scrisorii de trăsură. Dacă este cazul, va scrie
obiecŃiile sale conform art.997 alin. (2) pe cel de-al doilea exemplar al scrisorii de
trăsură şi pe adeverinŃa de primire.
(2) RelaŃiile dintre cărăuşii succesivi sînt reglementate de dispoziŃiile art.1000.

Transferul încărcăturii dintr-o posesie în alta implică, deasemenea, îndeplinirea unei

duble formalităŃi. Mai întîi, transportatorul care preia marfa de la cărăuşul precedent îi remite
acestuia o confirmare de primire datată şi semnată.
Această adeverinŃă este foarte importantă la delimitarea răspunderii cărăuşilor
succesivi, deoarece din momentul transmiterii – primirii răspunderea trece la următorul
cărăuş.
Pe de o altă parte , cărăuşul care preia încărcătura îşi va înscrie numele şi adresa sa pe
cel de-al doilea exemplar al scrisorii de trăsură.
2. Dacă la o examinare a încărcăturii sunt depistate vicii aparente ale ambalajului şi
încărcăturii, sau cînd nu are posibilitatea să verifice exactitatea datelor din scrisoarea de
trăsură asupra calităŃii şi cantităŃii mărfii, cărăuşul succesiv va consemna rezervele sale în
adeverinŃa de primire, precum şi pe cel de al doilea exemplar al scrisorii de trăsură.

Totodată, legiuitorul face referire expresă la prevederile art. 1000 din care rezultă că
dacă în scrisoarea de trăsură cărăuşul succesiv nu a făcut careva rezerve motivate , se
prezumă că ambalajul şi marfa erau la recepŃionare în stare bună şi că numărul de colete,
marcajele şi numărul lor erau conforme cu menŃiunile din scrisoarea de trăsură.

Articolul 1024. Înaintarea pretenŃiilor contra cărăuşilor succesivi

(1) PretenŃiile de despăgubirea, pierderea şi deteriorarea încărcăturii sau pentru

încălcarea termenului de livrare pot fi valorificate numai împotriva primului cărăuş, a
ultimului sau aceluia care a executat acea parte a transportului în care s-a produs
evenimentul sau faptul ce a cauzat distrugerea, pierderea, deteriorarea sau întîrzierea.

(2) Una şi aceeaşi cerere de chemare în judecată poate fi îndreptată împotriva

mai multor cărăuşi.

1. łinînd cont de faptul că într-un contract de transport siccesiv pot participa o

multitudine de cărăuşi, reclamantul, în cererea de reparare a prejudiciului suferit trebuie să
ştie împotriva cui poate introduce acŃiunea judiciară.
SoluŃia acordată de prezentul articol prevede că acŃiunea în despăgubire pentru
distrugerea, pierderea şi deteriorarea încărcăturii sau pentru încălcarea termenului de livrare
poate fi introdusă împotriva unuia din următorii cărăuşi ce au participat la transportul
succesiv:
a) împotriva operatorului transportului succesiv.
Deoarece operatorul transportului s-a angajat prin scrisoarea unică de trăsură ca marfa
să ajungă intactă şi în termen la punctul de destinaŃie, este irelevant faptul dacă daunele au
survenit din culpa sa ori datorită acŃiunii cărăuşilor subsecvenŃi.

1168
 Primul cărăuş va răspunde pentru porŃiunea de traseu pe care a transportat încărcătura
în calitatea sa de transportator ce a emis scrisoarea de trăsură şi a străbătut acea distanŃă, iar
pentru restul traseului prin calitatea sa de operator al transportului succesiv.
De regulă, acŃiunea împotriva primului cărăuş se introduce de către expeditor.
b) împotriva ultimului transportator.
Se introduce acŃiune împotriva ultimului cărăuş Ńinînd cont de faptul că acesta îşi asumă
răspunderea pentru întregul parcurs, odată ce nu a formulat rezerve în scrisoarea de trăsură în
momentul recepŃionării mărfii de la cărăuşul anterior.
De regulă, acŃiunea împotriva ultimului cărăuş se depune de către destinatar.
Despăgubirea se poate obŃine de la ultimul cărăuş în aceleaşi condiŃii ca şi cum ar fi
chemat în judecată pe primul transportator.
ConvenŃiile limitative de răspundere dintre cei doi cărăuşi sunt inopozabile
destinatarului.
c) împotriva cărăuşului ce a executat acea parte a transportului în care s-a produs
evenimentul sau faptul ce a cauzat distrugerea, pierderea, deteriorarea sau întîrzierea.

Reclamantul se va afla, în acest caz, într-o poziŃie procedurală mai complicată decît cea
dacă ar fi introdus acŃiundea împotriva operatorului transportului succesiv sau ultimului
cărăuş.
Aceasta deoarece, sarcina probei că distrugerea, pierderea, deteriorarea mărfii,
întîrzierea la livrare s-a produs anume pe porŃiunea acestui cărăuş, aparŃine reclamantului.
Acest fapt, uneori, poate fi foarte dificil şi chiar imposibil.
2. Din analiza reglementărilor de mai sus, reiese că reclamantul ce a suferit un
prejudiciu în cadrul unui transport succesiv poate înainta, în acelaşi timp, acŃiunea sa
împotriva mai multor dintre aceşti transportatori.
Acest fapt este expres consacrat în alineatul 2 al prezentului articol.

Articolul 1025. Dreptul la regres

Dacă un cărăuş a plătit despăgubiri în baza dispoziŃiilor prezentului capitol, el

are drept de regres conform următoarelor reguli:
a) dacă distrugerea, pierderea ori deteriorarea a fost cauzată de un cărăuş, acesta
trebuie să suporte singur despăgubirile plătite de el sau de un alt cărăuş; b) dacă
distrugerea, pierderea sau deteriorarea a fost cauzată de doi sau de mai mulŃi cărăuşi,
fiecare va plăti o sumă proporŃională părŃii sale de răspundere. În cazul în care nu se
poate stabili partea de răspundere a fiecăruia, cărăuşii răspund în funcŃie de partea
care le revine din taxa de transport;
c) dacă nu se poate stabili care din cărăuşi răspunde pentru prejudiciu,
despăgubirea va fi plătită de toŃi cărăuşii în proporŃia care se va determina conform
regulii menŃionate la lit. b).

1. łinînd cont de faptul, că în cadrul raporturilor juridice de transport, reclamantul

poate introduce acŃiune împotriva primului sau ultimului cărăuş, care răspund pentru întreg
parcursul străbătut de către încărcătură, se poate ajunge la o soluŃie injustă, neconformă
principiului răspunderii civile delictuale (răspunderea persoanei vinovate). Pîrîtul poate fi
obligat la plata despăgubirilor, necătînd la faptul că vinovat pentru cauzarea prejudiciului
este alt cărăuş.

1169
 Pentru a înlătura această inechitate legiuitorul oferă posibilitatea, cărăuşului ce a
efectuat despăgubirea (solvens), de a recupera suma plătită (total sau parŃial), fie pe cale
amiabilă, fie prin judecată, de la cărăuşul vinovat de producerea prejudiciului.
Plata efectuată către destinatar sau expeditor, în baza hotărîrii instanŃei de judecată, este
una prealabilă, achitată în scopul de a lichida de urgenŃă pretenŃiile legitime ale
reclamantului. Calea procedurală, care are drept scop reechilibrarea situaŃiei patrimoniale în
raporturile dintre toŃi cărăuşii succesivi constă în executarea dreptului de regres de către
cărăuşul ce a efectuat despăgubirea împotriva cărăuşilor vinovaŃi de producerea prejudiciului.
Prin acŃiunea de regres se pot solicita de la cărăuşii vinovaŃi sumele plătite, şi dobînzile
aferente, precum şi alte cheltuieli efectuate de către pîrît în favoarea reclamantului.
Transportatorii succesivi pot de sinestătător să soluŃioneze litigiul, pe cale amiabilă, şi
să-l despăgubească pe pîrîtul iniŃial (solvens).
Dacă nu se va ajunge la o soluŃie de compromis, pe cale amiabilă, solvensul se va
prevala de prevederile prezentului articol şi va înainta o acŃiune de regres în instanŃa de
judecată. Este posibilă înaintarea unei acŃiuni împotriva tuturor cărăuşilor succesivi vinovaŃi
de producerea prejudiciului, pentru care solvensul a efectuat despăgubirile către expeditor
sau destinatar.
2. Modul de repartizare a despăgubirilor între cărăuşii succesivi se determină în
dependenŃă de unele criterii obiective: în funcŃie de numărul participanŃilor la executarea
contractului de transport; de posibilitatea de evaluare a vinovăŃiei fiecăruia dintre cărăuşii
succesivi; de solvabilitatea lor. Dacă există numai un singur cărăuş vinovat, prin
acŃiunile (sau omisiunile) căruia s-au produs distrugerea, pierderea sau deteriorarea
încărcăturii, el va suporta singur toate cheltuielile de despăgubire. El va avea calitatea de pîrît
unic în acŃiunea de regres. Dacă cărăuşul vinovat l-a despăgubit pe destinatar sau expeditor,
în mod normal, el nu va avea dreptul de a înainta acŃiune de regres faŃă de ceilalŃi cărăuşi,
participanŃi la transportul succesiv.
În caz de pluralitate de transportatori succesivi vinovaŃi este necesar de delimitat întin
derea răspunderii fiecăruia pentru prejudiciul cauzat.
Punctul b) al articolului analizat stabileşte că fiecare cărăuş va fi obligat să restituie
solvensului “o sumă proporŃională părŃii sale de răspundere”.
SituaŃia în care evaluarea gradului de vinovăŃie a cărăuşilor succesivi este imposibilă se
va aplica un alt criteriu de devizare a despăgubirilor între transportatorii vinovaŃi.
Astfel, ei vor fi ŃinuŃi să despăgubească pe reclamant (solvens) în dependenŃă de partea
ce le revine din taxa de transport. Deci, se renunŃă la criteriu de evaluare a despăgubirilor
conform gradului de vinovăŃie a fiecăruia şi se aplică un criteriu obiectiv de calcul, care de
bazează pe distanŃa parcursă (kilometraj) de autovehicol cu încărcătura.
O situaŃie distinctă este atunci cînd devine imposibil de stabilit cine dintre transportatori
este vinovat pentru producerea pagubei. Cu toate că, uneori, această soluŃie este inechitabilă
faŃă de transportatorii nevinovaŃi, despăgubirea se va împărŃi la toŃi cărăuşii implicaŃi în
transportul succesiv dat.
Legiuitorul face trimitere la punctul b) al articolului dat, pentru stabilirea proporŃiei
despăgubirilor datorate solvensului de către cărăuşii succesivi. Aşa cum vinovăŃia
transportatorilor succesivi nu poate fi stabilită, se va aplica doar al doilea criteriu – cel al
răspunderii în funcŃie de partea care le revine din taxa de transport.
3. Termenul de prescripŃie în acŃiunea de regres a solvensului faŃă de cărăuşii succesivi
este de 1 an, iar în cazul intenŃiei sau culpei grave – de 3 ani.
Aceste termene încep să curgă din momente diferite; în dependenŃă de faptul cum au
fost despăgubiŃi expeditorul sau destinatarul.
Dacă despăgubirea a fost făcută pe cale amiabilă, de bună voie, termenul de prescripŃie
de 1 an şi 3 ani va începe să curgă din ziua plăŃii.

1170
 Dacă, despăgubirea a fost efectuată în baza hotărîrii instanŃei de juecată, prescripŃia de
1 an şi 3 ani va începe să curgă din ziua cînd hotărîrea va deveni definitivă.

Articolul 1026. Incapacitatea de plată a unuia din cărăuş

Dacă un cărăuş este în incapacitate de plată, partea care îi revine din espăgubiri
şi pe care nu a plătit-o se suportă de ceilalŃi cărăuşi proporŃional părŃii ce le revine din
taxa de transport.

ParticipanŃilor la transportul succesiv, li se va agrava situaŃia dacă unul dintre pîrîŃi,

obligat la despăgubiri prin hotărîrea instanŃei se află în imposibilitate de plată. Aceasta
deoarece, “partea care îi revine din despăgubiri şi pe care nu a plătit-o cărăuşul insolvent, se
suportă de ceilalŃi cărăuşi proporŃional părŃii ce le revine din taxa de transport.”
Această parte se devide proporŃional între toŃi transportatorii, indiferent de vinovăŃia
lor. Cărăuşul nevinovat va fi Ńinut de rînd cu cel vinovat la efectuarea despăgubirilor către
solvens, proporŃional taxei de transport recepŃionate.
Aceste prevederi nu au caracter imperativ, părŃile avînd posibilitate să stabilească, în
contractul de transport, o altă modalitate de recuperare a prejudiciului achitat de către
solvens.
Sarcina probei insolvabilităŃii sale aparŃine cărăuşului care o invocă. Aprecierea acestor
probe este de competenŃa subiectivă a instanŃei de judecată.
Invocarea incapacităŃii de plată a cărăuşului vinovat nu implică intentarea procedurii de
declarare a insolvabilităŃii (în cazul pers.juridice).

Articolul 1027. ExcepŃiile opuse în cazul acŃiunii în regres

Cărăuşul împotriva căruia se exercită, în temeiul art.1025 şi 1026, dreptul de

regres nu poate obiecta că transportatorul care exercită regresul a plătit celui
prejudiciat fără să datoreze dacă despăgubirea a fost stabilită prin hotărîre
judecătorească şi dacă transportatorul asupra căruia se exercită regresul a fost
înconoştinŃat în mod reglementar de procesul în curs avînd posibilitatea de a interveni
în acest proces.

După cum s-a menŃionat în artiolele analizate anterior, volumul despăgubirilor datorate
de către cărăuşii succesivi, vinovaŃi în producerea pagubei, poate fi stabilit fie pe cale
amiabilă, fie pe cale judecătorească.
În instanŃă solvensul are sarcina de a demonstra că suma pe care a plătit-o cu titlu de
despăgubire către client era datorată integral. Volumul despăgubirilor efectuate poate fi pus la
îndoială şi contestat numai în cazul în care el a fost stabilit prin înŃelegere amiabilă.
În baza principiului autorităŃii lucrului judecat, despăgubirea stabilită de către instanŃa
de judecată nu poate fi contestată.
Dacă cărăuşul, împotriva căruia se îndreaptă acŃiunea de regres, nu a fost citat legal în
instanŃă unde a fost stabilită întinderea despăgubirii datorate clientului, şi el nu a avut
posibilitatea de a interveni efectiv în acest proces, se admite contestarea volumului
despăgubirilor efectuate de solvens.
Dacă, în baza probelor prezentate de pîrît, se va demonstra că solventul a efectuat o
despăgubire mai mare decît prejudiciul real cauzat, atunci pîrîtul va fi Ńinut să retituie doar
partea procentuală ce-i revine, calculată în baza prejudiciului real.

1171
 Articolul 1028. Dreptul cărăuşilor de a deroga
de la dispoziŃiile prezentului cod

Cărăuşii au dreptul, fără a prejudicia interesele clientului sau ale destinatarului,

să convină asupra unor reguli care să deroge de la prevederile art.1025 şi 1026.

Prevederile articolelor 1025, 1026 nu au caracter impertiv. PărŃile, prin acordul său de
voinŃă, pot stabili clauze diferite de cele legale.
Dacă între cărăuşi există un contract de organizare a transportului succesiv pe un termen
îndelungat aceste prevederi vor fi incluse, de regulă, în el.
După cum s-a menŃionat, soluŃiile legale nu tot timpul sînt în concordanŃă cu principiul
echităŃii şi a răspunderii pentru fapta imputabilă. De aceea s-a admis derogarea de la normele
legale. Astfel, părŃile pot stabili că vor fi Ńinut la despăgubiri către solvens, în cazul
incapacităŃii de plată a unui cărăuş, numai transportatorii vinovaŃi în cauzarea prejudiciului.
Deasemenea, poate fi stabilită răspundere egală pentru toşi cărăuşii, neluîndu-se în
consideraŃie distanŃa parcursă efectiv şi partea fiecăruia din taxa de transport ş.a.
DispoziŃiile derogatorii de la norma legală , sub sancŃiunea nulităŃii absolute, trebuie să
îndeplinească o singură condiŃie : - să nu prejudicieze interesele clientului sau ale
destinatarului.

Articolul 1029. Nulitatea convenŃiilor

(1) Fără a aduce atingere dispoziŃiilor art.1028, orice clauză care, în mod dorect
sau indirect, dirogă de la dispoziŃiile prezentului capitol este nulă şi lipsită de efecte.
Nulitatea unor asemenea clauze nu are drept consecinŃă nulitatea celorlalte clauze din
contract.
(2) Este nulă îndeosebi acea convenŃie prin care cărăuşul trece pe seama asigurării
încărcăturii pretenŃiile în despăgubire, precum şi orice convenŃie asemănătoare.

(3) Nulă este şi convenŃia în a cărei bază sarcina probei este răsturnată.

Capitolul XIII
MANDATUL

Articolul 1030. Contractul de mandat

(1) Prin contractul de mandat o parte (mandant) împuterniceşte cealaltă parte

(mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta, prin
acceptarea mandatului, se obliga sa acŃioneze in numele si pe contul mandantului.
(2) Mandantul este obligat sa coopereze cu mandatarul in scopul exercitării mandatului.

1. Raporturile de mandat persistă atât între persoanele fizice, cît şi cu participarea

subiectelor de drept civil cu statut de persoană juridică. EsenŃa juridică a raportului de mandat
constă în posibilitatea figurării în calitate de parte (subiect) a acestui raport prin intermediul
unei alte persoane terŃe, împuternicită să reprezinte în astfel de raporturi interesele

1172
 patrimoniale ale persoanei reprezentate. Anume prin această particularitate juridică a
raportului de mandat, legislatorul scoate în relief calitatea specifică a mandatului ca formă
juridică de intermediere. Cu toate că normele speciale despre intermediere în general şi
intermedierea comercială se conŃin într-un capitol aparte al Codului Civil (Art.art.1179-
1198), şi legislatorul n-a evidenŃiat legătura expresă dintre aceste construcŃii juridice,
conŃinutul normelor în cauză ne indică posibilitatea aplicării faŃă de normele intermedierii a
normelor ce reglementează mandatul. În acelaşi context poate fi stabilită legătura juridică
dintre mandat şi reprezentare (Art. art. 242-258). Legătura dintre mandat şi reprezentare este
unidirecŃională, ceea ce înseamnă că mandatul presupune raporturi de reprezentare.
Reprezentarea însăşi nu este legată organic de mandat. Vis-a-vis de instituŃiile tradiŃionale ale
dreptului civil cu care poate fi analizată în plan comparativ mandatul, actualul Cod Civil
conŃine unele construcŃii juridice, care datorită diferitor mecanisme de încheiere, executare,
efecte juridice pot fi în practica contractuală asemuite cu mandatul. Astfel reglementările
contractului în folosul unui terŃ prin care debitorul (promitentul) se obligă sa efectueze
prestaŃia nu creditorului (stipulantului), ci terŃului (beneficiarului), indicat sau ne indicat
în contract, care obŃine in mod nemijlocit dreptul sa pretindă prestaŃia in folosul său, pot fi
contrapuse cu cele din materia mandatului. O situaŃie analogică poate apărea şi în cazul
raportului de fidejusiune, unde o parte (fidejusor) se obliga faŃă de cealaltă parte (creditor)
sa execute integral sau parŃial, gratuit sau oneros obligaŃia debitorului. Elementul juridic de
prestaŃie în folosul altei persoane, sau pentru altă persoană nu poate forma o identitate
juridică dintre aceste contracte.
Conform definiŃiei legale, expuse în acest articol, contractul de mandat se atribuie la categoria
obligaŃiilor juridico-civile de prestare a serviciilor juridice. Acest fapt denotă interferenŃa
juridică a acestui contract cu celelalte contracte de prestare a serviciilor, în special cu cele de
prestare a serviciilor juridice, ca comisionul şi agenŃia, administrarea fiduciară, expediŃia ş.a.
Însă legislatorul a modelat această construcŃie juridică, Ńinând cont de caracterele
indispensabile ale mandatului, şi anume: caracterul fiduciar al raportului respectiv, care la
rândul său este determinat de faptul că acŃiunile mandatarului condiŃionează apariŃia,
modificarea şi stingerea drepturilor şi obligaŃiilor, precum şi faptul că mandatarul săvârşeşte
aceste acŃiuni juridice din numele mandantului. Anume această trăsătură juridică delimitează
contractul de mandat de contractul de acordare a serviciilor de asistenŃă juridică în instanŃele
de judecată, care nu prevede apariŃia, modificarea şi stingerea drepturilor şi obligaŃiilor. Un
asemenea contract urmează să fie guvernat de normele Codului Civil privitoare la prestarea
serviciilor (art.art 970-978).

2. Pentru reglementarea juridică a raporturilor de mandat legislatorul utilizează noŃiunea de

cooperare, făcând trimitere la raportul contractual dintre mandant şi mandatar. ConŃinutul
obligaŃiei de cooperare dintre părŃile vizate, reprezintă o consecinŃă logică a caracterului
fiduciar a relaŃiilor dintre părŃi. Mandantul nu se eliberează totalmente de obligaŃii în urma
încheierii contractului şi transmiterii împuternicirilor, dar urmează activ să susŃină mandantul
în exercitarea mandatului prin crearea condiŃiilor optime pentru activitatea mandatarului şi
anume, punerea la dispoziŃie a informaŃiei, documentaŃiei necesare mandatarului, achitarea la
timp a conturilor şi.a.

Articolul 1031. Acceptarea mandatului

Acceptarea mandatului este expresa sau tacita. Acceptarea este tacita daca rezulta din actele
sau chiar din tăcerea mandatarului.

1173
 În materia încheierii contractului de mandat, prezentul articol reflectă prevederile generale
expuse în Codul Civil (art.art. 679-703) despre încheierea contractelor. Acceptarea expresă
rezidă în acceptarea declaraŃiei destinatarului ofertei sau o alta acŃiune, din care atestă
consimŃirea ofertei. Vezi comentariul art. 687 Cod Civil.

Articolul 1032. Mandatul special si mandatul general

(1) Mandatul poate fi special pentru o operaŃie juridica sau pentru anumite
operaŃii determinate (pentru o afacere sau pentru anumite afaceri) ori general
(pentru toate afacerile mandantului).
(2) Mandatul formulat în termeni generali nu conferă decât împuternicirea
de a încheia acte de administrare si conservare. Împuternicirea de a încheia alte
acte urmează a fi formulata numai printr-o clauza expresa, cu excepŃia mandatului
autentificat notarial si dat in avans pentru incapacitatea mandantului.

1. NoŃiunea de mandat, reieşind din prevederile articolului comentat, este utilizată de

Codul Civil pentru denumirea însăşi a contractului propriu-zis, cît şi pentru consemnarea
volumului de împuterniciri transmise în baza contractului. Legislatorul denumeşte în funcŃie
de volumul de împuterniciri mandatul special şi mandatul general. Deosebirea dintre
regimurile juridice constă în faptul posibilităŃii săvârşirii de către mandatar a unor categorii
stricte (anumite) de acte juridice, care constau în acoperirea unei operaŃii juridice (încheierea
unui contract de antrepriză capitală) sau pentru anumite operaŃii determinate (de acelaşi
gen), ca de exemplu, împuterniciri pentru perfectare tuturor tipurilor de prestări servicii.
Mandatul special urmează să fie expres determinat în contract sau în procură. Mandatul
general se perfectează pentru toate acŃiunile posibile de reprezentare ale mandatarului, şi este
necesară formularea împuternicirilor reprezentantului. În calitate de exemplu putem aduce
mandatul eliberat de către o persoană juridică conducătorului filialei sau reprezentanŃei sale,
sau persoanei ce prestează servicii juridice.
2. ConŃinutul mandatului sau împuternicirea de a încheia acte juridice urmează să fie
explicit formulat în contract, în caz contrar, legea prevede apariŃia împuternicirii de încheiere
a actelor de administrare şi conservare. Formularea mandatului în termeni generali presupune
perfectarea scrisă a contractului de mandat sau, eventual, eliberarea procurii, unde nu sînt
indicate împuterniciri speciale. Urmează să delimităm cazurile, când pentru săvârşirea
acŃiunilor din numele mandantului este suficientă trimiterea la contractul de mandat, şi,
cazurile când este necesară procura. Procura, de obicei, este necesară pentru încheierea
contractelor şi săvârşirea altor acŃiuni cu titlurile de valoare, mijloacele băneşti ale
mandantului. FuncŃiile procurii în astfel de situaŃii sînt următoarele: în lipsa contractului de
mandat, perfectat în formă scrisă, procura atestă existenŃa unui astfel de contract, procura este
o condiŃie de executare a contractului de mandat, deoarece în lipsa ei nu pot fi săvârşite de
către mandatar unele acŃiuni juridice, şi, respectiv, procura concretizează şi specifică volumul
împuternicirilor mandatarului, drepturile şi obligaŃiile lui.
În cazurile divergenŃilor între procură Ńi contract de mandat în raporturile dintre
mandant şi mandatar, prioritare pentru aplicare au prevederile contractuale, iar între mandatar
şi persoană terŃă – procura.

Articolul 1033. Remunerarea mandatarului

(1) Mandantul este obligat sa plătească mandatarului remuneraŃie numai in

cazurile prevăzute de lege sau de contract.

1174
 (2) Mandatul profesional este rezumat cu titlu oneros.
(3) In cazul mandatului oneros, mandantul este obligat sa plătească
mandatarului retribuŃia stabilita prin contract, in baza legii, prin uzanŃe sau in
dependenta de valoarea serviciilor acordate.
(4) Mandatarul are dreptul sa retina din sumele pe care trebuie sa le remită
mandantului ceea ce mandantul ii datorează pentru executarea mandatului. El are
dreptul sa retina din sumele încredinŃate pentru executarea mandatului ceea ce i se
cuvine.

1. ObligaŃia achitării remuneraŃiei de către mandant urmează să parvină expres din lege sau să
fie stabilită de părŃi în contract. De exemplu, Art 9. a Legii cu privire la asigurări stabileşte
că, încheierea si indeplinirea contractului de asigurare se efectueaza prin intermediar
de asigurare - agent de asigurare, comisar de avarie, misit de asigurare. Însă, numai agentul
de asigurare şi comisarul de avarie sint reprezentanŃi ai asiguratorului pentru o anumita
retribuŃie, desfăşoară o astfel de activitate in numele acestuia. Este o situaŃie legală concretă,
cînd legea prestabileşte caracterul oneros al raportului de mandat. Regulamentul
reprezentantilor in proprietatea industrială, aprobat prin HG № 1362 din 21.10.2002,
elaborată in conformitate cu prevederile Legii nr. 461-XIII din 18 mai 1995 "Privind
brevetele de inventie" reglementeaza activitatea profesionala a reprezentantilor in acest
domeniu desfasurata de ei în conformitate cu legislatia privind protectia proprietatii
industriale.
2. Pentru activitatea mandatarului profesional achitarea remuneraŃiei este obligatorie, numai
dacă părŃile n-au stabilit caracterul gratuit al contractului. În caz de neindicare în contract a
cuantumului remuneraŃiei, ea poate fi stabilită prin analogia normelor Art. 1202, şi anume,
dacă suma remuneratiei nu este stipulata, se considera ca s-a convenit asupra unei
remuneratii obisnuite pentru acest domeniu de activitate. In cazul imposibilitatii de a
se stabili o remuneratie obişnuita, se achită o remuneratie rezonabila pentru serviciile
prestate. În scopul stimulării activităŃii mandatarului este necesar de prevăzut în contract că
beneficiul obŃinut supralimită, urmează să fie egal împărŃit între părŃi.
3. Pentru executarea contractului de mandat mandatarul săvîrşeşte acŃiuni faptice, cît
şi cu caracter juridic. Referitor la acŃiunile faptice, atunci ele pot fi separate de cele juridice şi
desinestătător apreciate din punct de vedere economic. În asemenea împrejurări, se iveşte
problema achitării pentru serviciile faptice în baza articolului comentat. Dezlegarea juridică a
situaŃiei susindicate poate fi făcută, Ńinînd cont de prevederile Art.1030 CC, conform căruia,
pentru subiecŃii contractului de mandat efecte juridice produc numai acŃiunile juridice, toate
celelalte categorii de acŃiuni, rămînînd în afara spectrului de interese a părŃilor. O continuitate
logică a acestui gînd fiind situaŃia juridică, conform căreia, întreruperea anticipată a
raporturilor de mandat poate servi ca temei pentru neachitarea acŃiunilor faptice. Dar, în
situaŃia în care mandantul a recepŃionat rezultatele acŃiunilor faptice, care pot avea o
importanŃă economică desinestătătoare, acest subiect se vede obligat în achitarea acestor
categorii de servicii, deoarece prin semnarea actului de primire-predare a rezultatelor
acŃiunilor faptice, se consideră că părŃile au reperfectat contractul de mandat în contract de
prestare a serviciilor. Însă poate fi creată situaŃia, cînd rezultatele acŃiunilor faptice nu sînt
acceptate de mandant ca servicii aparte şi deci, serviciile pot fi achitate cu condiŃia rezilierii
anticipate a contractului din iniŃiativa mandantului. Costul serviciilor prestate pot fi incasate
în calitate de despăgubiri pentru rezilierea antticipată a contractului din iniŃiativa mandantului
(Art 1050 al.4).
4. RetribuŃia pentru serviciile acordate de mandatar poate fi stabilită în mod diferit în
funcŃie de înŃelegerea dintre părŃi – într-o sumă bănească fixă, achitată integral la momentul
încheierii sau executării contractului, or prin achitarea eşalonată a sumelor de bani. PărŃile pot

1175
 negocia şi achitarea serviciilor de intermediere printr-o cotă procentuală, coraportată
beneficiului obŃinut din această tranzacŃie, sau retribuŃia poate fi exprimată nu într-o mărime
bănească, dar în acordarea mandatarului cărorva beneficii patrimoniale. RemuneraŃia poate fi
plafonată în cazul cînd părŃile se referă la careva uzanŃe sau tarife de stat sau stabilită în
dependenŃă de valoarea sereviciilor acordate. PoziŃia legislatorului în privinŃa caracterului
oneros al mandatului se poate face concluzia că neonerositatea contractului este o atribuŃie
nesemnicativă, decît obligatorie, care ar determina valabilitatea contractului.
5. InstituŃia retenŃiei (reŃinerii) sumelor datorate de mandant în contul executării
obligaŃiilor contractuale este prevăzută de legislator şi pentru mandat, ceea ce înseamnă că
accentul în acest raport este pus pe caracterul oneros. Din sensul normei comenate reiese, că
mandatarul are derptul să reŃină plata pentru serviciile acordate atît din sumele pe care trebuie
sa le remită mandantului, adică din cele care deja se află în posesia mandatarului, cît şi din
sumele încredinŃate pentru executarea mandatului, care pot fi plăŃile de avans sau acoperirea
altor cheltuieli.

Articolul 1034. Împuternicirile mandatarului

(1) Împuternicirile mandatarului nu se limitează la prevederile exprese ale

mandatului, ci se extind asupra a tot ce poate fi dedus din cuprinsul si esenŃa
acestuia, cu excepŃiile prevăzute la art.1032 alin.(2).
(2) Mandatarul poate încheia toate actele care pot fi deduse din împuternicirile lui si
care sînt necesare pentru îndeplinirea mandatului.
(3) Împuternicirile date unei persoane pentru a încheia acte care Ńin de profesia sau funcŃia
pe care o exercita si care rezulta din natura lor nu trebuie sa fie stipulate expres.

1. MenŃiunea legală despre faptul că împuternicirile mandatarului nu se limitează la

prevederile exprese ale mandatului ne vorbeşte despre coraportul dintre prescripŃiile
mandatului şi drepturile ce decurg din el. Prevederile mandatului urmează a fi
tălmăcite de către părŃi în mod extensiv (prin prisma cuprinsului şi esenŃei acestuia)
cu deducerea tuturor împuternicirilor. Legislatorul nu stabileşte noŃiunea de
împuternicire în sens juridico-civil, dar în esenŃă împuternicirea reprezintă un act
juridic ce denotă capacitatea unei persoane concrete de a fi reprezentantul altei
persoane.
Însă, totuşi, o astfel de formulare a normei ce reglementrază limitele maxime şi
minime ale împuternicirilor părŃilor contractrului de mandat prezintă un pericol în sensul
stabilirii criteriilor de depăşire de către mandatar a acestor limite.
2. O tratare mai largă a împuternicirilor mandatarului este expusă în al.2 ai acestui
articol, prin care mandatarul este investit cu dreptul de a întreprinde acele acŃiuni care
sînt necesare pentru îndeplinirea mandatului. Legislatorul operează cu noŃiuni
relative, care pot invoca tălmăciri diferite ale mandatului şi care pot pune în pericol
principiul conform căruia, mandatul din punct de vedere al reprezentării serveşte în
calitate de izvor cert al informaŃiilor despre împuterniciri. Într-o astfel de situaŃie
mandantul cu uşurinŃă poate invoca mandatarului depăşirea mandatului cu aplicarea
sancŃiunilor respective de drept civil. Iar în calitate de document probatoriu într-un
eventual litigiu dintre părŃi poate servi în primul rînd împuternicirile expuse în forma
scrisă.
3. În calitate de novelă pentru legislaŃia naŃională reprezintă delegarea împuternicirilor
pentru încheierea actelor care Ńin de profesia sau funcŃia mandatarului. În acest aspect
contractul de mandat se examinează în calitate de probă pentru eliberarea mandatului

1176
 verbal, dearece mandantul împuternicind mandatarul să săvîrşească anumite acŃiuni
juridice, acceptă caracterul lor reprezentativ.
4. Deseori raporturile de intermediiere reies din funcŃiile pe care o exercită mandantul
sau rezultă din natura acestor atribuŃii. Spre exemplu, o astfel de calitate o are
reprezentantul vînzătorului - casierul magazinului, sau eventual operatorul ce
deserveşte banca comercială. Însăşi aflarea lor în ghişeul de deservire a băncii sau în
interioriâul magazinului îi imprimă o astfel de calitate de reprezentant. Şi, respectiv,
nu este necesar de a elibera mandat scris pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu
(încheierea actelor juridice de vînzare-cumpărare, deservirea clienŃilor băncii), în fond
a tuturor actelor, care presupun reprezentarea.

Articolul 1035. Prudenta si diligenta mandatarului

Mandatarul este obligat sa acŃioneze in interesul mandantului cu prudenta si diligenta

si sa evite apariŃia conflictelor intre interesele sale personale si interesele mandantului.

1. Stipularea în capitolul Codului Civil a prezentei norme este cu certitudine dictată de

însăşi natura contractului de mandat, modelat de legislator în calitate de contract
fiduciar (Vezi comentariul Art. 1030). Delegarea împuternicirilor mandatarului îl
plasează faŃă de terŃele persoane într-o calitate juridică deosebită, capabilă să
acŃioneze în interesul reprezentantului la fel, precum ar acŃiona în interesele proprii.
Anume aceste circumstanŃe juridice au determinat legislatorul să marcheze în mod
separat aceste obligaŃii.
2. Prudenta şi diligenŃa mandatarului în acŃionarea în interesul mandantului este
apreciată de către legiuitor ca o obligaŃie legală şi, respectiv, urmează să fie prezentă
pe parcursul întinderii executării obligaŃiilor de mandat. La fel în calitate de obligaŃie
legală sînt specificate acŃiunile de evitare a apariŃiei conflictelor între interesele
personale ale mandatarului şi cele ale mandantului. Norma expusă analizei, urmează a
fi apreciată din punct de vedere a greutăŃii juridice al acestei obligaŃii, şi anume,
acŃiunile contrarii ale mandatarului pot invoca rezilierea contractului conform Art.
1050 CC.

Articolul 1036. Transmiterea executării mandatului către un terŃ

(1) Mandatarul este obligat sa execute mandatul personal daca nu i se permite prin
contract transmiterea mandatului către un terŃ. Se permite atragerea de ajutoare
pentru a-l asista pe mandatar in exercitarea mandatului.
(2) In cazul in care o cer interesele mandantului, mandatarul trebuie sa transmită
împuternicirile către un terŃ daca, din cauza unor circumstanŃe imprevizibile, nu
poate exercita mandatul si nu are posibilitatea sa-l informeze despre aceasta pe
mandant in timp util.
(3) Pentru actele persoanei căreia i-a transmis mandatul fara a fi autorizat, mandatarul
răspunde ca pentru actele proprii.
(4) Daca transmiterea mandatului către un terŃ este permisa, mandatarul răspunde
doar pentru vina ce-i revine in privinŃa alegerii terŃului si pentru modul in care i-a
transmis instrucŃiunile.
(5) Mandantul are in toate cazurile dreptul de a intenta acŃiune persoanei care l-a
asistat sau l-a substituit pe mandatar.

1177
 1. Pentru înŃelegerea sensului juridic al articolului comentat este necesar de făcut o
remarcă, conform căreia mandatarul nu transmite mandatul către un terŃ, adică
substituitului său, dar numai îi deleghează terŃului drepturile sale de reprezentare,
păstrînd drepturile respective asupra sa. Prezentul articol indică faptul, că obligaŃia
mandatarului de a executa personal mandatul reprezintă regula generală care se
desprinde din sensul acestei norme. În cazul stipulării nemijlocite în contract a
dreptului delegării acestor împuterniciri unui terŃ, mandatarul poate contracta
persoana terŃă pentru executarea mandatului. Legiuitorul n-a stabilit pentru mandatar
careva condiŃii şi temeiuri pentru transmiterea mandatului către un terŃ. O novelă
legală constă în specificarea dreptului mandatarului de a atrage ajutoare pentru a-l
asista pe mandatar în exercitarea mandatului, ceea ce ar însemna sacŃionarea legală
a participării terŃilor persoane de rînd cu mandatarul la executarea mandatului. Forma
atragerii ajutoarelor în acest sens nu se menŃionează de către legislator, dar urmează
să concluzionăm că atragerea persoanelor terŃe urmează să aibă loc fără contractarea
lor, şi respectiv, fără survenirea răspunderii lor pentru acŃiunile întreprinse.
2. Interesele mandantului sînt apreciate de către legiuitor ca factor dominant în
înfăptuirea împuternicirilor mandatarului, şi transmiterea împuternicirilor către un
terŃ poate rezulta şi din factori obiectivi:
- circumstanŃele imprevizibile în urma cărora mandatarul nu poate exercita
mandatul,
- imposibilitatea informării despre aceste circumstanŃe pe mandant în timp util.
Perfectarea transmiterii drepturilor către o terŃă persoană în asemenea cazuri urmează să fie
efectuată în ordinea stabilită de al.1 al prezentului articol.
3. Problema principală soluŃionată de către legislator constă nu atît în faptul transmiterii
împuternicirilor unei terŃe persoane, dar în faptul răspunderii mandatarului pentru
acŃiunile persoanei terŃe. Transmiterea fără autorizare a mandatului de către mandatar
invocă necondiŃionat răspunderea mandatarului pentru actele persoanei căreia i-a
transmis mandatul ca pentru ale sale proprii. În cazul sancŃionării de către mandant a
transmiterii mandatului către o persoană terŃă răspunderea mandatarului se limitează
numai în privinŃa alegerii terŃului, sau pentru netransmiterea integrală sau cu întîrziere
a instrucŃiunilor despre executarea mandatului.
Protejarea drepturilor mandantului în cazul transmiterii împuternicirilor ce reies din
contractul de mandat către un terŃ se efectuiază prin menŃinerea dreptului mandantului de a
înainta acŃiuni în judecată de orice natură faŃă de persoanele care l-au asistat sau l-au
substituit pe mandatar, indiferent de legătura juridică stabilită între mandatar şi terŃă
persoană.

Articolul 1037. Desemnarea mai multor mandatari

(1) Daca, pentru încheierea unui act juridic, sînt desemnaŃi mai mulŃi mandatari,
mandatul produce efecte numai in cazul in care este acceptat de toŃi mandatarii.
(2) Mandatarii urmează sa încheie împreuna toate actele vizate in mandat daca altfel
nu este stipulat sau nu rezulta cu certitudine din mandat. Pentru executarea
obligaŃiilor asumate ei răspund solidar.
(3) Daca încheie singur actele juridice pe care a fost împuternicit sa le încheie împreuna cu
o alta persoana, mandatarul isi depăşeşte împuternicirile, cu excepŃia cazului cind
încheie actul juridic in condiŃii mai avantajoase pentru mandant decit cele convenite.

1178
 1. Prin intermediul normei comentate se reglementează desemnarea mai multor
mandatari pentru încheierea împreună a unui act juridic. Mandantul poate desemna
printr-un contract mai mulŃi mandatari sau poate încheia contracte aparte cu fiecare
din mandatari, indicînd în contract executarea aceloraşi acŃiuni juridice din numele şi
pe contul mandantului. CondiŃia de bază pentru valabilitatea executării mandatului în
această formulă juridică reprezintă acceptarea acŃiunilor întreprinse în vederea
executării mandatului de către toŃi mandatarii. Acceptarea poate fi exprimată prin
săvîrşirea împreună de către mandatari a acŃiunilor respective, sau prin aprobarea în
scris sau în altă formă prescrisă de lege a acŃiunilor celorlalŃi mandatari.
2. Încheierea împreună a tuturor actelor vizate în mandat nu reprezintă o condiŃie
obligatorie a activităŃii mai multor mandatari. În contractul de mandat sau în mandatul
propriu-zis pot fi specificate şi alte modalităŃi de acŃiune a co-mandatarilor. La răndul
său, co-mandatarii sînt în drept să stabilească mecanismul corporativ de executare a
mandatului, principial rămîne faptul acceptării executării din partea tuturor
mandatarilor. Obligativitatea încheierii în comun a actelor juridice este racordată de
către legiuitor cu răspunderea solidară a co-mandatarilor, care poate surveni pentru
executarea necorespunzătoare sau neexecutarea obligaŃiilor asumate prin contract.
3. Se consideră depăşirea împuternicirilor mandatului încheierea de una singură a actelor
juridice pe care a fost împuternicită sa le încheie împreună cu o altă persoană, dacă actul
juridic a fost încheiat în condiŃii mai puŃin avantajoase pentru mandant decît cele convenite.
În celelalte cazuri legea permite încheierea de una singură a actelor juridice.

Articolul 1038. Dubla reprezentare

(1) Mandatarul care accepta sa reprezinte, pentru încheierea aceluiaşi act, persoane ale
căror interese sînt sau ar putea fi in conflict este obligat sa informeze fiecare
mandant, cu excepŃia cazului cind uzanŃele sau cunoaşterea de către mandanŃi a
dublei reprezentări îl exonerează de aceasta obligaŃie pe mandatar.
(2) In cazul dublei reprezentări, mandatarul va acŃiona fata de fiecare mandant in mod
imparŃial.
(3) Mandantul care nu este in măsura sa cunoască dubla reprezentare poate, in cazul in
care a suferit un prejudiciu, sa ceara declararea nulitatii actului încheiat de
mandatar.

1. Prezentul articol permite mandatarului reprezintarea pentru încheierea aceluiaşi act a

mai multor persoane (mandanŃi). Însă pentru realizarea acestor împuterniciri urmează
să fie respectate unele condiŃii cum ar fi:
- informarea obligatorie a fiecarui mandant ale căror interese sînt sau ar putea fi în
conflict despre această calitate juridică de dublă reprezentare,
- respectarea intereselor fiecărui mandant (imparŃialitatea) pentru încheierea aceluiaşi
act.
Nu este necesară informarea fiecărui mandant despre această situaŃie, dacă uzanŃele ce
reglementează încheierea şi realizarea actelor respective permit acest fapt, sau cunoaşterea
de către mandanŃi a dublei reprezentări la momentul încheierii actului juridic.
2. Pentru apariŃia dreptului mandantului la protejarea intereselor sale patrimoniale prin
declararea nulitatii actului încheiat de mandatar sînt cerute prezenŃa a două condiŃii
obligatorii:
- necunoaşterea de către mandant a faptului dublei reprezentări, care, de obicei, se
exprimă prin neinformarea la timp a mandantului sau tăinuirea informării acestuia,

1179
 - suferirea de către mandant a unui prejudiciu.
În acest caz legislatorul invocă nulitatea relativă a actului juridic, conform normelor art.
218 ale prezentului cod.

Articolul 1039. Încheierea unui act cu sine insusi

(1) Mandatarul nu poate încheia acte juridice in numele mandantului cu sine insusi, chiar
si prin reprezentant, cu excepŃia cazului cind este autorizat expres sau cind
mandantul cunoaşte faptul si nu obiectează împotriva lui.
(2) Numai mandantul poate cere declararea nulitatii actului juridic încheiat cu încălcarea
regulii prevăzute la alin.(1).

1. Articolul comentat este chemat să stabilească limitele capacităŃii juridice ale

mandatarului în sensul interzicerii încheierii actelor juridice in numele mandantului
cu sine însuşi. Regula generală se pronunŃă pentru protejarea intereselor mandantului,
şi anume prin faptul, că împuternicirile delegate mandatarului de către mandant îi pot
permite primului dezavantajarea economică a contragentului, cu atît mai mult că
Codul Civil - Art.1034 prevede un spectru larg al împuternicirilor mandatarului, care
nu se reduc numai la prescripŃiie exprese ale contractului sau ale procurii. Regula
generală este exceptată de două cazuri:
- cînd mandatarul este autorizat expres de mandant,
- cind mandantul cunoaşte faptul încheierii actelor juridice în numele mandantului cu
sine însuşi si nu obiectează împotriva lui.
Faptul cunoaşterii de către mandant a unei asemenea împuterniciri trebuie să premargă
săvîrşirea acŃiunilor mandatarului, pentru a nu pune în pericol valabilitatea actelor juridice
încheieate.
2. Subiectul înzestrat cu dreptul de a cere nulitatatea actului juridic încheiat cu
încălcarea regulii prevăzute la alin.1 este numai mandantul, deoarece conform Art.226 Cod
Civil nulitatea poate fi declarată numai in cazul in care se demonstreaza ca cealalta parte a
ştiut sau trebuia sa ştie despre limitari. În cazul specificat numai mandantul poate autoriza
mandatarul pentru încheierea actelor cu el însuşi şi respectiv, ştie sau trebuia să ştie despre
aceste circumstanŃe.

Articolul 1040. Abaterea de la indicaŃiile mandantului

(1) Mandatarul este obligat sa îndeplinească indicaŃiile mandantului.

(2) Mandatarul este in drept sa se abată de la indicaŃiile mandantului daca, in funcŃie de
circumstanŃe, poate presupune ca mandantul, avind cunostinta de situaŃia creata, ar
fi aprobat o asemenea abatere. Pina la abaterea de la indicaŃiile mandantului,
mandatarul este obligat sa-l notifice despre noile circumstanŃe si sa aştepte decizia lui,
cu excepŃia cazurilor cind aminarea prezintă un pericol pentru executare.
(3) Daca executarea de către mandatar a indicaŃiilor date de mandant duce, in mod
vizibil, la dezavantajarea acestuia din urma, mandatarul trebuie sa execute
indicaŃiile doar după ce a comunicat mandantului dezavantajele posibile, iar acesta
insista asupra indicaŃiilor.

1. Prezentul articol prevede un regulator suplimentar al relaŃiilor dintre mandant şi

mandatar, care persistă în afara contractului propriu-zis şi a procurii - indicaŃiile

1180
 mandantului. Caracterul acestor indicaŃii (verbal sau scris) nu se specifică de lege,
ceea ce ne permite să facem concluzia că orice indicaŃie, indiferent de forma expunerii
ei, urmează să fie îndeplinită de către mandatar. În contract este deosebit de important
de stabilit ordinea fixării indicaŃiilor date de mandant pentru a nu se admite o
neconcordanŃă între ele. Expres de către lege nu sînt stabilite cerinŃele faŃă de aceste
indicaŃii, însă ele urmează să se conformeze criteriilor legalităŃii, concretităŃii şi
posibilităŃii de realizare. IndicaŃiile mandantului permit corectarea operativă a
condiŃiilor iniŃiale ale contractului, şi din acest motiv, legislatorul îl plasează pe o
treaptă mai superioară vis-a-vis de alte acte în această privinŃă. Din sensul acestui
articol, mandatarul se consideră că şi-a onerat obligaŃiile contractuale, dacă a acŃionat
anume în corespundere cu aceste indicaŃii. Legea menŃionează îndeplinirea integrală a
indicaŃiilor mandantului, fără a specifica contractul de mandat propriu-zis. IndicaŃiile
mandantului în privinŃa condiŃiilor de vînzare (cumpărare) a mărfurilor se por referi la
parametrii tehnici şi calitativi a mărfurilor, durata termenilor de garanŃie, cuantumul
maxim al plăŃilor, garanŃiile plăŃilor ş.a.
2. Reieşind din principiul că acŃiunule mandatarului trebuie în mod obligatoriu să
avantajeze mandantul, indicaŃiile date de mandant urmează să contribuie la realizarea
scopului contractului. În cazurile cînd executarea indicaŃiilor mandantului duc, în mod
vizibil, la dezavantajarea acestuia, mandatarul iniŃial trebuie să comunice despre
aceasta contragentului său, şi numai în cazul cînd indicaŃiile nu sînt modificate sau
anulate, ele urmează să fie executate de mandatar. Efectele juridice ale acestei
obligaŃii ale mandatarului nu sînt expres stabilite de către lege, însă în acest caz
mandatarul este protejat de eventualele cereri de despăgubire ale mandantului,
deoarece, fiind înştiinŃat despre posibilele dezavantaje pentru sine, consimte acest
fapt.

Articolul 1041. ObligaŃia prezentării informaŃiilor si a darii de seama despre executarea

mandatului

(1) Mandatarul este obligat sa transmită mandantului toate informaŃiile necesare, sa

dea lămuririle cerute de mandant asupra executării mandatului, iar la executarea
acestuia, sa-l informeze neintirziat si sa prezinte darea de seama.
(2) ConvenŃia in al carei temei obligaŃiile mandatarului prevăzute la alin.(1) sânt, pentru
viitor, excluse sau limitate se face in scris.

1. Legea obligă mandatarul să comunice mandantului la cererea sa toate informaŃiile

despre mersul executării contractului, să dea lămuririle necesare şi în final să prezinte
darea de seamă verbal sau scris asupra tuturor acŃiunilor de reprezentare. Mandatarul
urmează necondiŃionat şi la prima cerere a mandantului să-şi onoreze aceste obligaŃii
legate îndeosebi de executare. łinînd cont de faptul că toate obligaŃiile contractuale
sînt puse în sarcina mandantului, legea îi asigură prin intermediul normei comentate o
mobilitate juridică suficientă participării sale (pe calea suportării cheltuielelor şi
riscurilor ca titular de drepturi) la aceste tranzacŃii. Deaceea toate mărfurile obŃinute,
sumele de bani, titlurile de valoare, originalele contractelor semnate şi alte
documente, care atestă apariŃia obligaŃiilor în rezultatul acŃiunilor mandatarului
urmează, de rînd cu actele constatatoare de drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale ale
mandantului, să fie puse la dispoziŃia mandantului.

1181
 2. Ca excepŃie de la prevederile aliniatului 1 al articolului comentat părŃile pot conveni
asupra excluderii integrale sau limitării volumului de obligaŃii. Însă pentru astfel de
posibilităŃi legea înaintează următoarele condiŃii:
- perfectarea convenŃiei în al carei temei se exclud sau se limitează aceste obligaŃii
numai în formă scrisă,
- obligaŃiile menŃionate ale mandatarului urmează să fie prevăzute pentru viitor.
Reieşind din sensul normei comentate, derogare de la obligaŃia prezentării informaŃiilor şi
a dării de seama despre executarea mandatului urmează să fie stipulată expres în contract.

Articolul 1042. ConfidenŃialitatea informaŃiei cunoscute de mandatar

(1) Mandatarul este obligat sa nu divulge informaŃia care i-a deveni cunoscuta in cadrul
activitatii sale daca mandantul are un interes justificat in păstrarea secretului
asupra lor si daca nu exista, in baza dispoziŃiilor legale, o obligaŃie de dezvăluire sau
dezvăluirea nu este permisa de mandant.
(2) ObligaŃia de păstrare a confidentialitatii subzista si dupa încetarea mandatului.

1. Săvîrşirea acŃiunilor juridice, presupune acumularea informaŃiei atît despre starea

economico-financiară a mandantului, cît şi despre afacerile sau alte acŃiuni juridice,
care sau derulat cu participarea mandatarului. Interesul mandantului despre
nedivulgarea informaŃiei poate fi stabilit expres în contract prin formularea unei
clauze contractuale în acest sens.
Legea poate obliga mandatarul să divulge informaŃia care i-a deveni cunoscută în
cadrul activitatii sale, şi respectiv, aceste acŃiuni nu pot fi calificate ca nepăstrare a a
confidentialitaŃii.

Articolul 1043. ObligaŃia mandatarului de a preda către mandant rezultatele executării

Mandatarul este obligat sa remită mandantului tot ceea ce a primit pentru

executarea mandatului si nu a utilizat in acest scop, precum si tot ceea ce a dobindit
in executarea obligaŃiilor sale contractuale.

1. Regula expusă în articolul comentat a persistat şi în Codul Civil din 1964, iar esenŃa juridică
este condiŃionată de construcŃia juridică a raportului de mandat, unde mandatarul se obligă să
acŃioneze în numele şi pe contul mandantului, în esenŃa fiind doar un reprezentant. Prin
efectul legii mandatarul nu dobăndeşte nici un drept asupra bunurilor dobindite în executarea
obligaŃiilor sale contractuale şi este obligat să remită necondiŃionat şi imediat totul
mandantului, inclusiv şi procura cu termen de valabilitate nestins.

Articolul 1044. InterdicŃia de a folosi informaŃia sau bunurile in interes propriu

(1) Mandatarul nu are dreptul sa folosească in avantajul sau informaŃia pe care o

obŃine sau bunurile pe care le primeşte ori pe care este obligat sa le administreze in
exercitarea mandatului daca nu are consimtamintul mandantului sau daca dreptul de
folosinŃa nu rezulta din lege sau din mandat.
(2) Pe lingă compensaŃiile la care este Ńinut pentru prejudiciul cauzat, mandatarul, in
cazul folosirii informaŃiei sau bunurilor fara autorizaŃie, trebuie sa plătească

1182
 mandantului pentru folosirea informaŃiei o suma echivalenta cu imbogatirea sa
datorita folosirii ei, iar in cazul cind a folosit un bun, o chirie corespunzătoare.
Daca foloseşte pentru sine banii pe care trebuie sa-i remită mandantului ori sa-i
utilizeze in favoarea acestuia, mandatarul va datora dobinzi din momentul cheltuirii
banilor.

1. Prin intermediul normei respective legiuitorul încă odată remarcă caracterul relaŃiilor
contractuale dintre mandant şi mandatar, care rezultă în prestarea serviciilor juridice
de către mandatar mandantului, pentru care, după caz, primul este remunerat sau nu.
În rest, toate cele dobîndite prin acŃiunile mandatarului formează proprietatea
mandantului sau cad sub incidenŃa nemijlocită şi necondiŃionată a drepturilor
patrimoniale şi nepatrimoniale ale mandantului. Numai consimŃămîntul mandantului,
prevederile mandatului şi prescripŃia legii pot permite mandatarului să folosească în
avantajul sau informaŃia pe care o obŃine sau bunurile pe care le primeşte ori pe
care este obligat sa le administreze în exercitarea mandatului. Norma comentată
poartă un caracter dispozitiv, deaceea părŃile urmează direct în contract să specifice
regimul folosirii de către mandatar a informaŃiei pe care o obŃine sau a bunurilor pe
care le primeşte.
2. Aliniatul 2 al prezentului articol conŃine măsuri concrete de protejare a intereselor
mandantului în cazul folosirii fără autorizaŃie a informaŃiei sau a bunurilor. În afară
de compensarea prejudiciului real cauzat mandantului prin folosirea informaŃiei sau
bunurilor fara autorizaŃie mandatarul în funcŃie de folosirea diferitor obiecte ale
drepturilor civile, urmează să achite mandantului în calitate de despăgubiri,
- pentru folosirea informaŃiei o suma echivalenta cu îmbogatirea sa datorita folosirii
ei,
- pentru folosirea bunurilor chiria corespunzătoare,
pentru folosirea banilor dobînda, conform art.585 Cod Civil, din momentul cheltuirii
banilor.

Articolul 1045. ProtecŃia drepturilor mandantului

Bunurile dobindite de către mandatar, in numele sau dar pe contul mandantului, in

cadrul executării obligaŃiilor contractuale sau care i-au fost transmise de mandant
pentru executarea mandatului sînt considerate, in raport cu creditorii mandatarului,
bunuri ale mandantului.

1. Menirea legislatorului este de a proteja partea slabă în obligaŃie şi anume, protecŃia drepturilor
mandantului, îndeosebi interesele sale patrimoniale care pot fi uşor lezate de către mandatar.
Mandatarul nu are dreptul să pretindă la bunurile dobindite în cadrul executării obligaŃiilor
contractuale sau care i-au fost transmise de mandant pentru executarea mandatului. Ele
urmează din start a fi separate de cele ale mandantului pentru a le proteja de urmărirea
creditorilor mandatarului. De aceea nu poate fi admisă nici un fel de pretenŃie din partea
creditorilor mandatarului faŃă de bunurile mandantului, aflate în posesia mandantului.

Articolul 1046. Compensarea cheltuielilor efectuate de mandatar

1183
(1) Cheltuielile pe care mandatarul le efectuează pentru executarea obligaŃiilor
contractuale si pe care, in funcŃie de împrejurări, acesta le considera necesare trebuie
compensate de către mandant.
(2) Nu pot fi înaintate pretenŃii, in temeiul alin.(1), atunci cind cheltuielile urmează a fi
compensate prin remuneraŃie. Cheltuielile care se fac in mod obişnuit la executarea
unor obligaŃii de felul celor stipulate in contract sau cheltuielile care ar fi fost făcute
de mandatar si in absenta contractului sînt considerate compensate prin remuneraŃie
daca restituirea lor nu se face in mod obişnuit si daca nu s-a convenit altfel.
(3) La cererea mandatarului, mandantul este obligat sa plătească acestuia un avans
pentru cheltuielile necesare executării mandatului.

1. Legea permite mandatarului să întreprindă şi alte acŃiuni, decît cele prevăzute de

mandat (Vezi comentariul la art.1040 Cod Civil). Respectiv, mandatarul efectuiază şi
un şir de cheltuieli motivate suplimentare necesare în acest sens, care trebuie
compensate de către mandant. Compensarea cheltuielelor efectuatre de către mandatar
reprezintă una din obligaŃiile de bază ale mandantului, deoarece ea survine din însăşi
esenŃa construcŃiei contractului de mandat, unde mandatarul acŃionează atît din
numele mandantului, cît şi din contul său. Participarea mandatarului cu cheltuieli
proprii ar duce la o calificare deosebită din punct de vedere juridico-civil a acŃiunilor
sale, diferită de raportul de mandat.
2. Articolul 1033 a prezentului cod prin noŃiunea de remuneraŃie stabileşte retribuŃia
stabilită prin contract, sau, cu alte cuvinte, aceea sumă de bani pe care mandantul o
datorează mandatarului în contul serviciilor prestate. ConŃinutul remuneraŃiei urmează
să fie stabilit expres în contract pentru a avea posibilitatea delimitării retribuŃiei pentru
serviciile acordate şi alte plăŃi şi compensaŃii ce pot fi negociate de către părŃi la
încheierea contractului. Cheltuielele prevăzute în al.1 a prezentului articol pot fi
incluse în conŃinutul (componenŃa) remuneraŃiei de bază şi atunci ele se calculează şi
se achită în acelaşi timp. Însă acestă regulă se răsfrînge numai la acele cheltuieli
efectuate de mandatar care nu se fac în mod obişnuit la executarea unor obligaŃii
de felul celor stipulate in contract sau care ar fi fost făcute de mandatar şi în absenŃa
contractului, adică executarea acŃiunilor faptice, care nu formează obiectul
contractului de mandat.
3. Pentru susŃinerea financiară a derulării raporturilor de mandat mandantul acoperă din
contul său toate cheltuielele necesare, iar în cele mai dese cazuri achită mandatarului un
avans pentru cheltuielile necesare executării mandatului. Avansul reprezintă o sumă de bani
necesară pentru acoperirea cheltuielelor iniŃiale, deoarece mandatarul nu neste obligat să
suporte nici un fel de cheltuieli legate de executarea mandatului. Plata avansului poate fi
efectuată la cererea mandatarului, fără a fi specificat acest lucru în contract şi respectiv,
mărimea avansului este o categorie apreciabilă de către părŃi în funcŃie de circumstanŃele
contractuale.

Articolul 1047. Repararea prejudiciului cauzat mandatarului

(1) Mandantul este obligat sa repare si prejudiciul produs fara vina sa pe care
mandatarul l-a suferit in executarea mandatului daca prejudiciul este rezultatul
unui pericol legat de obligaŃia contractuala ori s-a produs in urma executării unei
indicaŃii a mandantului.
(2) Nu se poate formula o pretenŃie in temeiul alin.(1) atunci cind un prejudiciu de felul
celui care s-a produs urmează a fi acoperit prin remuneraŃie sau cind prejudiciul a

1184
 fost practic produs printr-o acŃiune care nu era necesara executării obligaŃiilor
contractuale ale mandatarului sau printr-o omisiune a lui. Daca acoperirea
prejudiciului din contul remuneraŃiei va fi contestata, sarcina probei se pune pe
seama mandatarului.

1. În afară de repararea prejudiciilor produse din vina mandantului, ce reiese din

neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaŃiilor contractuluale,
mandantul este Ńinut să răspundă în forma reparării prejudiciului produs fără vină.
Dar, legislatorul încadrează apariŃia răspunderii fără vină în interiorul raporturilor
contractuale, specificînd că prejudiciul cauzat mandatarului urmează să fie rezultatul
unui pericol legat de obligaŃia contractuală, sau să fie cauzat în urma unei indicaŃii a
mandantului, care la fel se încadrează în acest spectru de relaŃii.
2. În aliniatul 2 al articolului comentat sănt expuse temeiurile de eliberare de răspundere
a mandantului faŃă de mandatar.
Primul temei - acoperirea prin remuneraŃie a prejudiciului, practic diferă de celelalte
temeiuri, deoarece în cazul cînd în contract din start este prestabilită o astfel de obligaŃie a
mandantului, mandatarul nu se poate formula o pretenŃie in temeiul alin.(1) a prezentului
articol. Iar în cazul remuneraŃia deja achitată nu va acoperi întreg prejudiciul cauzat, atunci
mandatarul se poate adresa cu asemenea pretenŃii faŃă de mandant, avînd în acelăşi timp
sarcina probei, aducă dovedirea mărimei prejudiciului neacoperit de remuneraŃie.

Articolul 1048. Solidaritatea mandanŃilor

Cind mai multe persoane, pentru o afacere comuna, au numit un mandatar, fiecare
dintre ele răspunde solidar pentru toate efectele mandatului.

O novelă legală în domeniul reglementării mandatului reprezintă instituŃia solidaritatăŃii

mandanŃilor, şi anume cazul, cînd mandanŃii decid contractarea pentru o afacere comună a
unui singur mandatar. Acest mecanism juridic implică în mod inerent stabilirea corelaŃiei
dintre co-mandanŃi şi mandatar în domeniul răspunderii. Legislatorul a mers pe calea cea mai
sigură în reglementarea acestei situaŃii, stabilind răspunderea solidară a mandanŃilor.

Articolul 1049. Răspunderea mandatarului in cazul mandatului gratuit

Daca indeplineste mandatul cu titlu gratuit, mandatarul va răspunde doar pentru actele
sale intenŃionate sau pentru culpa grava.

Mandatul gratuit presupune survenirea răspunderii doar pentru acŃiunile sale intenŃionate
sau pentru culpa gravă, care au produs pagubă mandantului. În celelalte cazuri de diminuare a
intereselor mandantului mandatarul este absolvit de răspundere patrimonială.

Articolul 1050. DenunŃarea mandatului

(1) Mandatul poate fi denunŃat oricind de oricare din parti.

(2) Revocarea mandatului notificata numai mandatarului nu se poate opune terŃilor
care, fara a şti despre revocare, au contractat cu buna-credinŃa cu mandatarul. In
acest caz, mandantul are drept de regres împotriva mandatarului.

1185
(3) Mandatarul poate denunŃa mandatul doar in aşa fel incit sa fie posibil pentru
mandant sa se îngrijească in continuare de actele asupra cărora s-a contractat, cu
excepŃia cazului cind exista motiv întemeiat pentru a denunŃa.
(4) Daca a denunŃat, mandantul este obligat fata de mandatar la compensarea tuturor
cheltuielilor apărute in executarea contractului.
Daca mandatul este cu titlu oneros, mandantul trebuie sa plătească mandatarului
remuneraŃia convenita.
(5) Este nula clauza prin care se exclude dreptul unei parti de a denunŃa mandatul.

1. O particularitate distinctă a mandatului reprezintă dreptul fiecărei din părŃi de a

denunŃa unilateral în orice timp contractul. Această particularitate se datorează
caracterului fiduciar al raporturilor dintre părŃi, însă aplicarea ei în cadrul
jurisprudenŃei necesită respectarea unor reguli expuse în următoarele aliniate ale
prezentului articol.
2. Legislatorul în cazul formulării normelor despre denunŃarea contractului operează şi cu
noŃiunea de revocare, care este după conŃinutul său juridic echivalentă cu denunŃarea.
Revocarea mandatului de către mandant Ńine evident de notificarea mandatarului, care
este partre a contractului. TerŃele persoane, care au fost la rîndul său contractate de
către mandatar în vederea realizării contractului, nu întotdeauna pot şti despre
revocare. În cazul cînd terŃii cu buna-credinŃa au contractat cu mandatarul, chiar şi
după revocarea mandatului de către mandant, efectele acestei revocări nu se pot opune
terŃilor. Cele executate de către terŃi după revocarea contractului pot fi dobîndite de
către mandant prin intermediul regresului împotriva mandatarului.
3. CondiŃiile denunŃării mandatului din iniŃiativa mandatarului Ńin iminent de protejarea
intereselor mandantului. Momentul denunŃării contractului trebuie să coincidă cu
posibilitatea mandantului de a avea grijă de soarta bunurilor şi drepturilor dobîndite,
deaceea este nevoie, totuşi, de un preaviz din partea mandatarului prin care mandantul
trebuie să fie informat despre termenii de restituire a împuternicirilor (procurii şi altor
documente). În cazul cînd mandatarul nu oferă mandantului posibilitatea de a îngriji în
continuare de actele asupra cărora s-a contractat, mandantul poate cere despăgubiri
pricinuite în urma pierderii bunurilor şi drepturilor sau în urma deteriorării (diminuării)
lor. În cele ce priveşte existenŃa motivelor întemeiate, care ar servi ca temei pentru
nerespectarea regulii de mai sus, aceste motive nu sînt enumerate de lege, şi, părŃile
pot direct în contract să le stipuleze.
4. CondiŃia obligatorie a denunŃării mandatului din iniŃiativa mandantului Ńine de
obligaŃia compensării tuturor cheltuielilor suportate de mandatar, apărute în
executarea contractului, indiferent de nivelul sau etapa de executare. łînînd cont de
faptul, că contractul de mandat face parte din categoria contractelor de prestări servicii
(ca noŃiune de gen), mandantul este obligat sa plătească mandatarului remuneraŃia
convenită, corespunzător nivelului de executare (prin analogia Art.943 a prezentului
cod).
Este lovită de nulitate absolută orice învoială a părŃilor de a exclude dreptul unei
părŃi de a denunŃa mandatul.

Articolul 1051. Decesul sau incapacitatea mandantului

(1) Raporturile contractuale nu încetează prin decesul sau prin incapacitatea

mandantului daca nu s-a convenit altfel sau daca aceasta nu rezulta din conŃinutul
obligaŃiei contractuale.

1186
 (2) Daca raporturile contractuale încetează prin decesul ori prin incapacitatea
mandantului, mandatarul trebuie sa continue executarea obligaŃiilor contractuale
in cazul in care aminarea ar fi legata de pericolul unor pierderi pentru mandant
sau pentru succesorii lui.
Executarea mandatului continua pina cind succesorul sau reprezentantul legal al
mandantului poate lua toate masurile necesare. Raporturile contractuale sînt
considerate in aceasta privinŃa ca fiind valabile.
(3) Daca raporturile contractuale încetează prin decesul sau prin incapacitatea
mandantului, fata de mandatar contractul se considera valabil pina in
momentul in care acesta ia cunostinta ori trebuie sa cunoască motivul încetării.

1. Regula generală stabilită de legiuitor este că decesul sau incapacitatea mandantului

nu duc în mod automat la stingerea raporturilor contractuale. Prin contract sau Ńinînd
cont de conŃinutul obligaŃiei contractuale se poate deroga de la această regulă,
admiŃind ca succesorii în drepturi sau alte persoane împuternicite să preia executarea
obligaŃiilor.
2. Aliniatul respectiv protejează în mod sporit interesele mandantului, menŃionînd că
chiar dacă totuşi raporturile contractuale încetează în temeiul decesului or prin
incapacitatea mandantului este obligat să continue executarea obligaŃiilor
contractuale, dacă există pericol de pierdere a celor obŃinute în urma executării
contractului, condiŃionat de amînarea executării. Întinderea executării obligaŃiilor de
către mandatar în aceste condiŃii este pîna la momentul cînd mandatarul se convinge
că succesorul sau reprezentantul legal al mandantului pot lua toate masurile
necesare de preîntîmpinare a eventualelor pierderi. Iar legea expres menŃionează că
raporturile contractuale nu se sting în astfel de împrejurări, dar sînt pe deplin valabile
pînă la consumarea lor.
3. Decesul sau prin incapacitatea mandantului de la sine nu înseamnă că raporturile
contractuale sau stins. Legea leagă momentul stingerii bilaterale a raporturilor
contractuale de faptul mandatarul trebuie să Ńtie cu certitudine motivul încetării
acestor raporturi prin deces sau prin incapacitate. În caz contrar, contractul de mandat
îşi menŃine valabilitatea pentru mandatar.

Articolul 1052. Încetarea raporturilor contractuale prin decesul mandatarului

(1) Raporturile contractuale încetează prin decesul mandatarului daca nu s-a convenit
altfel ori daca din obligaŃia contractuala nu rezulta altfel.
(2) Moştenitorul mandatarului trebuie sa informeze neintirziat mandantul despre
decesul mandatarului si sa ia masurile necesare pentru protecŃia drepturilor
mandantului.

1. Ca şi în cazul mandantului, pentru mandatar legiuitorul stabileşte prezumŃia încetării

raporturile contractuale de mandat prin decesul mandatarului. Această regulă îşi are aplicarea
în condiŃiile nestipulării de către părŃi în contract a preluării obligaŃiilor contractuale de către
succesorii mandatarului. La fel, natura obligaŃiei contractuale stabilite între părŃi nu poate
admite încetarea raporturilor contractuale prin decesul mandatarului.
2.Prezentul aliniat stabileşte pentru terŃele persoane a raportului de mandat (moştenitori)
obligaŃii în cazul decesului mandatarului. ObligaŃiile sînt legate de protejarea intereselor
mandantului. În acest caz moştenitorii mandatarului sînt obligaŃi:
- imediat să informeze mandantul despre decesul mandatarului,

1187
 - să ia măsurile necesare pentru protecŃia drepturilor mandantului, care pot consta în
păstrarea bunurilor şi a documentelor mandantului, precum şi transmiterea lor către posesorul
lor legitim. Această regulă a persistat şi în Codul civil din 1964.

Capitolul XIV
ADMINISTRAREA FIDUCIARA

Articolul 1053. Contractul de administrare fiduciara

(1) Prin contractul de administrare fiduciara, o parte (fondator al

administrării, fiduciant) preda bunuri in administrare fiduciara celeilalte parti
(administrator fiduciar, fiduciar), iar aceasta se obliga sa administreze
patrimoniul in interesul fondatorului
administrării.
(2) Prin contract poate fi desemnat in calitate de beneficiar un tert, care poate
înainta pretentii proprii fata de administratorul fiduciar.
(3) Autoritatile publice nu pot exercita funcŃia de administrator
fiduciar.
(4) Administratorul fiduciar nu poate fi beneficiar.
(5) In cazurile cind administrarea fiduciara a patrimoniului se constituie
pe motive prevăzute de lege, drepturile fondatorului administrării aparŃin
autoritarii tutelare sau unei alte persoane menŃionate in lege.

1. Modelul contractual al administraŃiei fiduciare reprezintă un institut relativ nou

pentru legislaŃia naŃională, diferit de administrarea patrimoniului persoanei declarată absentă
fără veste şi administrarea patrimoniului defunctului, pînă la acceptarea lui de către succesori.
Codul civil operează cu noŃiunea de administrare fiduciară şi nu de proprietate fiduciară,
cunoscută sistemului de drept common-law. Administrarea fiduciară presupune unele
trăsături juridice specifice contractuale, care se desprind din prezentul capitol:
a) transmiterea patrimoniului în administrarea fiduciară este o formă de realizare a
împuternicirilor proprietarului. Anume el determină scopul constituirii admimistrării
fiduciare şi volumul împuternicirilor transmise.
b) executarea contractului poate fi în interesul fondatorului, sau a persoanei
desemnate de el. În ultimul caz, contractul de administrare fiduciară apare ca un
contractîncheiat în folosul unei terŃe persoane.
c) transmitera patrimoniului în admimistrăre fiduciară nu duce la trecerea dreptului de
proprietate către administratorul fiduciar, respectiv atributele dreptului de proprietate nu sînt
transmise în baza acestui contract. Prerogativele unui proprietar, transmise în baza acestui
contract, îi acordă dreptul numai de a exercita aceste atribute în numele său, prin aceasta
prestînd servicii cu caracter juridic şi faptic fiduciantului.
Contractul de admimistrăre fiduciară are tangenŃe cu un şir de contracte civile ca
contractele de mandat, comision şi agenŃie. Posibilitatea de a săvîrşi orice acŃiuni juridice şi
faptice în interesul fiduciantului sau a beneficiarului, precum activitatea în nume propriu, dar
pe contul fiduciantului constituie esenŃa juridico-civilă a acestui contract desinestătător. La
fel, acest contract urmează a fi delimitat de acŃiuni de administrare a patrimoniului din partea
organelor interne ale societăŃilor comerciale, necomerciale sau a întreprinderilor de stat. În
acest caz, directorul întreprinderii sau alt organ statutar înfăptuiesc administrarea internă a
acestora, cu toate că posedă împuterniciri de dispoziŃie a bunurilor acestor subiecŃi, nu

1188
delimitează bunurile administrate întru-o balanŃă contabilă aparte şi nu poartă răspundere
juridico-civilă faŃă de aceşti subiecŃi, decît în cazurile prevăzute de lege.
AutorităŃile publice în virtutea atribuŃiilor stailite de lege nu fot figura în calitate de
administrator fiduciar. O interdicŃie legală este imposibilitatea corespunderii calităŃii de
administrator fiduciar şi beneficiar.
În unele cazuri, prevăzute de lege, în calitate de fondator poate figura şi
neproprietarul patrimoniului, adică o altă persoană abilitată (autoritate tutelară). Însă, în
aceste cazuri persoanele indicate în lege trebuie să acŃioneze exclusiv în interesele
proprietarului.

Articolul 1054. Forma contractului de administrare fiduciara

Contractul de administrare fiduciara a proprietatii se încheie in scris.

Articolul respectiv cere forma scrisă a contractul de admimistrăre fiduciară. PărŃile

sint libere în determinarea modalităŃii scrise de încheiere a contractului. Important este
respectarea prevederilor prezentului cod referitoare la încheierea contractelor scrise (art.art
679-703). În privinŃa transmiterii bunurilor imobile este necesară respectarea prevederilor
art.290 a Codului civil. Analiza noŃiunii legale a contractului ne permite să relevăm caracterul
lui real, ceea ce înseamnă că contractul se consideră încheiat din momentul transmiterii
patrimoniului către fiduciar.

Articolul 1055. Obiectul administrării fiduciare

(1) Poate fi dat in administrare fiduciara orice bun, inclusiv o

universalitate de bunuri, atit existente la momentul încheierii contractului, cit si
dobindite in viitor, inclusiv bunurile dobindite de administratorul fiduciar in
exercitarea contractului.
(2) Patrimoniul dat in administrare fiduciara include si bunurile care, in
calitate de echivalent sau in urma unor acte juridice, iau locul bunurilor originale.
(3) Mijloacele banesti nu pot fi date separat in administrare fiduciara, cu
excepŃia cazurilor prevăzute de lege.
(4) Bunurile date in administrare fiduciara se separa de alte bunuri ale
fondatorului administrării, precum si de bunurile administratorului fiduciar.

1.În calitate de obiecte ale contractului de admimistrare fiduciară poate figura atît
întreg patrimoniul fiduciantului, cît şi o parte din el (bunuri sau drepturi separate), de
exemplu întreprinderile ca complexe patrimoniale unice, bunurile mobile şi imobile, titlurile
de valoare, drepturile patrimoniale, ş.a. Legea nu cere ca patrimoniul transmis să existe la
momentul încheierii contractului, important prezintă faptul,ca în contract să se consemneze
care bunuri , dobîndite pe viitor vor constitui obiect de administrare.
2. Norma expusă în acest aliniat, indică asupra posibilităŃii modificării componenŃei
patrimoniului transmis în administrare fiduciară, admiŃind ca bunurile echivalente sau cele
dobîndite în urma unor acte juridice, să ia locul bunurilor originale. Această regulă, însă, nu
admite micşorarea conŃinutului acestui patrimoniu în urma acŃiunilor de executare a
contractului din partea părŃilor. Deci, legea protejează prin această menŃiune legală interesele
interesele fondatorului administrării, parte slabă în obligaŃia respectivă.

1189
 3. Mijloacele băneşti în calitate de categorie a bunurilor în circuitul civil nu pot figura
de sinestătător în calitate de obiecte ale administrării fiduciare. Utilizarea lor în circuitul civil
presupune pierderea dreptului de proprietate asupra bancnotelor, şi respectiv ei nu pot fi
restituiŃi proprietarului la finele contractului. Desigur, proprietarul nu este interesat în
restituirea aceloraşi bancnote. Poate fi vorba despre pastrarea şi înmulŃirea sumei de bani,
care nu poate fi recunoscută ca bun. Virarea banilor la contul bancar în realitate prezintă o
forma de evidenŃă a lor, depozitul bancar sau o altă sumă de bani la cont reprezintă în sine
drepturi obligaŃionale de creanŃă faŃă de bancă, deaceea legislatorul a exclus mijloacele
băneşti din rîndul obiectelor administrării fiduciare. ExcepŃie de la regula generală formează
prevederile art.26 a Legii instituŃiilor financiare, în baza căreia instituŃia financiară fără
acordarea unei licenŃe speciale poate acorda servicii fiduciare (investirea şi gestionarea
fondurilor fiduciare).
4. Conform prevederilor prezentului aliniat, bunurile date în administrare fiduciară se
separă în mod obligatoriu şi se duce evidenŃa într-o balanŃă separată sau pe un cont bancar
separat. Necesitatea unei astfel de delimitări este dictată de însăşi natura raporturilor de
administrare fiduciară, care nu admite posibilitatea conexiunii patrimoniului ce se află în
administrare fiduciară şi patrimoniul propriu al fiduciarului. La rîndul său, acest fapt exclude
transmiterea în administrare fiduciară a bunurilor mobile destinate pentru consum, deoarece
separarea lor în sens juridic este imposibilă.

Articolul 1056. Drepturile si obligaŃiile administratorului fiduciar

(1) Administratorul fiduciar este obligat sa administreze in nume propriu

proprietatea incredintata, dar pe riscul si pe contul fiduciantului.
(2) In raporturile cu terŃii, administratorul fiduciar are prerogativele unui
proprietar. Daca nu manifesta fata de interesele fiduciantului diligenta de care da
dovada in afacerile proprii, fiduciarul este obligat sa repare prejudiciul cauzat astfel.
(3) Administratorul fiduciar este obligat sa faca public faptul separării
bunurilor luate in administrare fiduciara de bunurile sale si sa mentina aceasta
publicitate. El răspunde fata de fondatorul administrării pentru dezavantajele,
pierderile si prejudiciile care rezulta din confuziunea celor doua patrimonii.
(4) Administratorul fiduciar poate dispune de un imobil doar in cazurile
prevăzute de lege sau de contractul de administrare fiduciara.
(5) Drepturile obŃinute de administratorul fiduciar ca rezultat al activitatii de
administrare fiduciara se includ in componenta patrimoniului primit in
administrare daca in contract nu este prevăzuta obligaŃia de a le preda fiduciantului
sau beneficiarului.
(6) ObligaŃiile rezultate din activitatea fiduciarului se executa din contul bunurilor
care se afla in administrare fiduciara.

1. Spre deosebire de mandatar, precum şi de agentul comercial administratorul fiduciar

acŃionează numai din nume propriu, dar pe riscul şi pe contul fiduciantului. Acest model
contractual se aseamănă mult cu contractul de comision, însă caracterul serviciilor prestate de
către fiduciar şi obligativitatea înştiinŃării terŃilor despre calitatea sa juridică, îl deosebesc
totuşi de comisionar. Mai mult ca atât, între părŃi nu se stabilesc raporturi de încredere
personală „fiduciare”, iar termenul „fiduciar” faŃă de administrarea în baza acestui contract
are un caracter simbolic şi nu generează efecte juridice.
2. În privinŃa patrimoniului transmis în administrare fiduciară fiduciarul exercită
prerogativele unui proprietar (Art.315 Cod Civil). Cu alte cuvinte, în raporturile cu terŃii

1190
fiduciarul se manifestă ca un proprietar, cu toate că juridic nu posedă o astfel de calitate.
Fiduciantul nu transmite administratorului fiduciar împuternicirile sale de proprietar, dar
numai posibilitatea realizării lor prin intermediul săvârşirii acŃiunilor de administrare. în
această situaŃie statutul administratorului fiduciar are asemănări considerabile cu cele ale
reprezentantului. Manifestarea diligenŃei sporite fata de interesele fiduciantului
reprezintă o trăsătură de bază a exercitării prerogativelor fiduciarului, iar în cazul unei vădite
nemanifestări de abnegaŃie în exercitarea competenŃelor sale contractuale, fiduciarul este
obligat sa repare prejudiciul cauzat. Lipsa diligenŃei corespunzătoare mărturiseşte despre
existenŃa în activitatea fiduciarului a unor elemente ale vinovăŃiei în sensul dreptului civil, cu
toate că în acest caz, legislatorul nu condiŃionează apariŃia răspunderii fiduciarului de
prezenŃa vinovăŃiei sale.
3. Printre obligaŃiile de bază ale fiduciarului, consemnate în lege, persistă şi separarea
bunurilor transmise în administrarea fiduciară, precum şi efectuarea unei publicităŃi în acest
sens. Juridic aceste relaŃii urmează să fie consemnate într-un act de transmitere-predare, care
de rând cu contractul vor demonstra în caz de litigiu, faptul separării bunurilor transmise în
administrare fiduciară de patrimoniul fiduciantului sau a fiduciarului. Formele de separare pot
fi oglindirea bunurilor într-o balanŃă contabilă aparte, cont bancar ş.a. Confuziunea celor
doua patrimonii, urmată de dezavantaje, pierderi si prejudiciu pentru fiduciant, reprezintă
un temei direct pentru răspunderea fiduciarului. În acest caz la fel, răspunderea survine
indiferent de vinovăŃia fiduciarului.
4. Dispunerea de un imobil de către administratorul fiduciar (înstrăinarea, locaŃiunea,
transmiterea în comodat, ipotecarea), poate fi făcută doar in cazurile prevăzute de lege sau de
contract, sub riscul aplicării faŃă de aceste tranzacŃii a consecinŃelor nulităŃii relative (Art. 218
Cod Civil).
5. Reieşind din construcŃia legală a administrării fiduciare, fiduciantul, ca proprietar al
patrimoniului, poartă povara întreŃinerii patrimoniului. Întreg riscul micşorării sau măririi
patrimoniului administrat, inclusiv apariŃia drepturilor şi obligaŃiilor ce decurg din contract îl
suportă proprietarul. Însă contractul poate prevedea şi obligaŃia de a le preda fiduciantului sau
beneficiarului imediat după dobândirea lor, fapt ce exclude majorarea din contul lor a
patrimoniului administrat.
6. Prezentul aliniat reprezintă o continuitate a art.1053 Cod Civil, prin care fiduciarului i se
transmit bunurile în administrare fiduciară şi, respectiv, obligaŃiile rezultate dintr-o astfel de
activitate sînt executate din contul acestui patrimoniu.

Articolul 1057. RemuneraŃia, cheltuielile si fructele

(1) Administratorul fiduciar nu primeşte remuneraŃie pentru activitatea sa daca

pârtile nu au convenit altfel sau daca aceasta nu rezulta din lege.
(2) Daca este prevăzuta, remuneraŃia poate fi exprimata fie in procente fata de
venitul (profitul) obŃinut din administrarea fiduciara a bunurilor, fie intr-o suma fixa
de bani, fie in forma de procurare a unei parŃi a bunurilor administrate de fiduciar in
conformitate cu contractul de administrare fiduciara.
(3) Cheltuielile de administrare fiduciara le suporta fondatorul administrării
daca legea sau contractul nu prevede altfel.
(4) Fructele bunurilor revin fondatorului administrării.

1. Executarea obligaŃiilor contractuale ce reies din contractul de administrare fiduciară poartă

un caracter gratuit. Însă legislatorul a lăsat un spaŃiu larg de manevră pentru părŃi, indicând în
această normă cu caracter dispozitiv, posibilitatea negocierii unei remuneraŃii pentru

1191
activitatea fiduciarului. Dreptul la remuneraŃie pentru fiduciar poate reieşi din lege. Normele
prezentului Cod Civil nu stabilesc un regim juridic aparte pentru activitatea antreprenorilor în
calitate de fiduciari, de aceea, în fiecare caz aparte în contract se stipulează condiŃiile
referitoare la remuneraŃie.
2. În cazul stabilirii în contract a remuneraŃiei pentru fiduciar, legea prescrie părŃilor anumite
modalităŃi de exprimare a remuneraŃiei şi anume, a) procente fata de venitul (profitul) obŃinut
din administrarea fiduciara a bunurilor, b) sumă fixă de bani, c) în forma de procurare a unei
parŃi a bunurilor administrate de fiduciar. ModalităŃile de exprimare a remuneraŃiei în mare
măsură sînt puse în dependenŃă de activitatea fiduciarului, fapt ce poate contribui la sporirea
intensităŃii de activitate a lui.
3. Cheltuielile de administrare fiduciară la fel constituie un risc a fondatorul administrării,
de aceea norma dispozitivă a prezentului aliniat le atribuie fiduciantului. În această situaŃie,
iarăşi în anumite condiŃii, legea sau contractul pot stabili un alt regim de suportare a
cheltuielelor.
4. În baza art.299 Cod Civil fruct al lucrului este venitul, sporul si productele pe care le dă
acest lucru, eventual patrimoniul administrat. În privinŃa apartenenŃei acestora, legea prin
intermediul normei cu caracter imperativ indică că ele revin fondatorului administrării şi nu
se includ în patrimoniul administrării fiduciare, precum drepturile obŃinute din rezultatul
activităŃii de administrare fiduciară.

Articolul 1058. Răspunderea administratorului fiduciar

(1) Administratorul fiduciar este răspunzător, in raporturile cu terŃii, pentru

toate actele încheiate in limitele împuternicirilor conferite de contractul de
administrare fiduciara. Răspunderea se limitează la bunurile pe care le-a primit in
administrare fiduciara.
(2) După încetarea administrării fiduciare si transmiterea către fiduciant a
bunurilor, acestea pot fi urmărite in continuare pentru pretenŃiile născute in
legătura cu administrarea fiduciara.
(3) Bunurile date in administrare fiduciara nu pot fi urmărite pentru satisfacerea
pretenŃiilor înaintate fata de administratorul fiduciar personal.
(4) Fondatorul administrării fiduciare si beneficiarul răspund pentru acŃiunile
administratorului fiduciar numai atunci când li se poate imputa un comportament
ilicit.

1. Conform prevederilor aliniatului unu al articolului comentat, răspunderea administratorului

fiduciar in raporturile cu terŃii se limitează la bunurile pe care le-a primit in administrare
fiduciară. În domeniul răspunderii civile, legislatorul a stabilit răspunderea fiduciarului pentru
toate actele încheiate in limitele împuternicirilor conferite prin contract, respectiv pentru
celelalte categorii de acte, care ies din limita împuternicirilor acordate, răspunderea este
suportată de fiduciar din contul patrimoniului personal.
2. Încetarea administrării fiduciare si transmiterea către fiduciant a bunurilor rezultate
din contract nu reprezintă temei pentru sistarea răspunderii. PretenŃiile născute în legătura cu
administrarea fiduciară, urmează să fie satisfăcute în continuare din contul patrimoniului de
către fiduciant. Însă legea nu stabileşte consecinŃele juridice pentru cazurile, când patrimoniul
respectiv nu este suficient pentru îndestularea creanŃelor. Această situaŃie juridică poate
genera diferite interpretări a soluŃiei, şi anume, satisfacerea creanŃelor din contul bunurilor
fiduciarului, precum ulterior, din contul bunurilor fiduciantului, ceea ce ar însemna
construirea unei scheme de răspundere subsidiară. Dezlegarea legislativă a problemei

1192
răspunderii părŃilor în contractul de administrare fiduciară prezintă interes şi în domeniul
dreptului procesual. Reieşind din situaŃia că povara răspunderii o suportă fiduciantul, în plan
procesual ambele părŃi fiduciantul şi fiduciarul urmează a fi atraşi în proces în calitate de
copîrîŃi.
3. Aliniatul 3 al art.1058 instituie norma potrivit căreia, pentru satisfacerea pretenŃiilor
înaintate fata de administratorul fiduciar personal, nu pot fi urmărite bunurile date în
administrare fiduciară. Respectiv, din patrimoniul administrat care aparŃine cu drept de
proprietate fiduciantului nu pot fi satisfăcute pretenŃiile, ce reies din activitatea
extracontractuală a fiduciarului.

Articolul 1059. Indicarea calităŃii de administrator fiduciar la încheierea actelor

juridice

(1) Administratorul trebuie sa indice in actul juridic faptul ca el acŃionează in

calitate de fiduciar. Aceasta condiŃie se considera respectata daca:
a) la încheierea actului juridic cealaltă parte ştia sau trebuia sa ştie despre faptul
ca actul juridic este încheiat de administratorul fiduciar in aceasta calitate;
b) in actul juridic încheiat in scris s-a introdus, după numele sau denumirea
administratorului fiduciar, menŃiunea "A.F."
(2) In cazul când in actul juridic nu se indica faptul ca administratorul
fiduciar a acŃionat in aceasta calitate, el se obliga personal in fata terŃilor si
răspunde in fata acestora doar cu patrimoniul propriu.

1. În toate raporturile cu terŃii administratorul fiduciar urmează să indice expres în actele

juridice verbale sau scrise, perfectate în scopul executării contractului, faptul că acŃionează
într-o astfel de calitate. Această cerinŃă legală rezultă nemijlocit din atribuŃiile juridice ale
fiduciarului şi efectele executării de câtre el a obligaŃiilor contractuale. Sânt echivalente cu
respectarea cerinŃei date, acŃiunile indicate în cuprinsul aliniatului comentat. CircumstanŃele
că terŃul ştia sau trebuia sa ştie despre faptul ca actul juridic este încheiat de
administratorul fiduciar, urmează să fie probate de către ultimul.
Numai în aceste condiŃii, fiduciarul obŃine calitatea juridică de parte a actelor juridice
încheiate cu terŃii şi, respectiv, datoriile survenite din astfel de obligaŃii sînt pasibile
compensării din contul patrimoniului administrat.
2. În lipsa unei astfel de informaŃii se consideră că administratorul fiduciar a acŃionat în
propriile interese, şi va purta răspundere personală din contul patrimoniului său, dar nu din
contul celui administrat. ObligaŃia de informare obligatorie a terŃilor despre acest fapt
reprezintă un element esenŃial de delimitare a contractului menŃionat de contractele de
mandat, comision, agenŃie.

Articolul 1060. Aplicarea dispoziŃiilor referitoare la mandat

Raporturilor fiduciare se aplica in modul corespunzător dispoziŃiile referitoare la

mandat.

1. Aplicarea dispoziŃiilor prezentului Cod Civil referitoare la mandat faŃă de raporturile

fiduciare, denotă legătura juridică de gen între mandat şi administrare fiduciară, care poate fi

1193
 exprimată prin formula: în cele nereglementate de normele prezentului capitol referitoare la
administrarea fiduciară se aplică normele corespunzătoare referitoare la mandat.

Capitolul XV

COMISIONUL

Articolul 1061. Contractul de comision

(1) Prin contractul de comision, o parte (comisionar) se obliga sa incheie acte juridice in
nume propriu, dar pe contul celeilalte parti (comitent), iar aceasta sa plateasca o
remuneratie (comision).
(2) Actul juridic incheiat de comisionar cu un tert da nastere unor drepturi si obligatii
numai pentru comisionar, chiar si in cazul in care comitentul este numit sau a participat
la executarea actului juridic.
(3) Intre comitent si comisionar exista aceleasi drepturi si obligatii ca intre mandant si
mandatar, cu deosebirile stabilite in prezentul capitol.

1. Formula juridică actuală a contractului de comision, expusă de legiuitor în prezentul

articol, este una deosebită de cea existentă în Codul civil din 1964 prin faptul că
comisionarul poate încheia în nume propriu, dar pe contul celeilalte parti comitent nu
numai convenŃii civile, dar orişice acte juridice, care, evident, ca conŃinut şi număr sînt
mai multiple. În celelalte reglementări, legiuitorul a păstrat acelaşi mecanism de
perfectare a raporturilor de comision cu unele excepŃii, stabilite de art.1066, art.1068 a
prezentului cod. Caracteristica juridică a contractului de comision expusă în definiŃie
conŃine în sine toate trăsăturile contractelor de prestări servicii juridice cu excepŃia unor
trăsături ce-i marchează esenŃa obligaŃiunii. Pentru a înŃelege acest specific este necesar
să exemplificăm o anumită situaŃie. Proprietarul are o necesitate de realizare a unor
mărfuri, însă nu are cumpărători. În acelaşi timp există un intermediar, gata să acorde
servicii de căutare a cumpărătorului. Dar, încrederea proprietarului în intermediar nu este
în aşa măsură, ca să-i permită intermediarului să încheie contract din numele lui. În
această situaŃie proprietarul şi intermediarul nu pot încheia nici contract de prestare a
serviciilor faptice de căutare a cumpărătorului, deoarece nivelul relaŃiilor fiduciare nu le
permite acest lucru. Ieşirea optimă din situaŃie se prezintă a fi recurgerea de către părŃi la
modelul contractului de comision, care presupune prestarea de servicii juridice din
numele comisionarului, dar pe contul comitentului, în rezultatul contractului partea
obligată faŃă de cumpărător devine nu proprietarul mărfii, dar comisionarul
(intermediarul).
Contractul de comision este formulat de către legiuitor ca un act juridic (obligaŃie)
cu titlu exsclusiv oneroasă. Deaceea caracterul gratuit nu este compatibil caracterului
comercial al comisionului, determinat de faptul că, prestînd un serviciu juridic,
comisionarul acŃionează în nume propriu. Prin urmare, chiar dacă părŃile au indicat în
contract caracterul gratuit al obligaŃiei (serviciului prestat), această condiŃie trebuie să fie
lovită de nulitate absolută în temeiul art.217 şi art.220 ale prezentului cod, iar
comisionarul are dreptul în orice caz la remuneratie (comision).
2. Ideea expusă mai sus este redată de către legislator în al. 2 al articolului comentat, unde
expres se specifică faptul, că dacă comitentul este desemnat în contract sau a participat la

1194
 executarea lui, atunci totuşi, actul juridic incheiat de comisionar cu un terŃ dă nastere
drepturilor si obligatiilor, ce reiese din acest act juridic, numai pentru comisionar. Însă
pe cealaltă extremă a obligaŃiei de comision, riscul antreprenorial, adică riscul obŃinerii
beneficiului şi a suportării cheltuielelor îl suportă comitentul în calitate de proprietar al
mărfurilor.
3. Legătura juridică dintre contractele de comision şi mandat, sau incidenŃa normelor ce
reglementează mandatul asupra comisionului este dezvăluită prin existenŃa aceloraşi
drepturi şi obligaŃii între comitent şi comisionar, ca între mandant si mandatar cu
deosebirile stabilite în capitolul prezentului cod, ce reglementează comisionul.
Deosebirile de reglemetare juridică pot fi observate prin:
- caracterul exclusiv oneros al contractului de comision (art.1061 Cod civil),
- posibilitatea încheierii unui contract de subcomisie (art.1067 Cod civil),
- existenŃa regulelor speciale de reziliere a contractului (art.1072-1073 Cod civil).
Delimitarea acestor contracte poate fi făcută şi în baza altor caracteristici, ca de
exemplu, persistenŃa în contractul de comision a serviciilor nu numai de încheiere a
actelor juridice, dar şi de executare a lor, fapt care trebuie apreciat în cazul stabilirii
remuneraŃiei de comision, ce trebuie achitată comisionarului în cazul rezilierii anticipate a
contractului (vezi art. 1063, art.1064, art.1072 ale prezentului cod). O particularitate
importantă a contractului de comision, ce-l deosebeşte de principiile generale ale
dreptului contractual reprezintă faptul, că comisionarul nu răspunde în faŃa comitentului
pentru neexecutarea convenŃiilor (actelor juridice) de către terŃele persoane, deoarece
actele juridice cu terŃii comisionarul le încheie în nume propriu, iar riscul neexecutării
obligaŃiei îl suportă comitentul.

Articolul 1062. Executarea obligatiilor de catre comisionar

(1) Comisionarul trebuie sa respecte indicatiile primite de la comitent si sa execute

obligatiile pe care si le-a asumat in conditii cit mai favorabile pentru acesta.
(2) In cazul in care comisionarul incheie acte juridice in conditii mai avantajoase decit cele
stipulate de comitent, beneficiile se impart egal intre el si comitent daca in contract nu
este prevazut altfel.

1. Articolul dat conŃine norme deja stabilite în dreptul civil cu referinŃă la reglementarea
contractului de comision, conform cărora comisionarul este obligat să respecte
indicatiile primite de la comitent şi să execute în condiŃii cît mai favorabile pentru
acesta. În lipsa unor indicaŃii anumite, comisionarul trebuie să execute în
corespundere cu cerinŃele circuitului civil sau a cerinŃelor obişnuite, înaintate faŃă de
asemenea obligaŃii. Dar principal este faptul ca comisionarul să respecte interesele şi
indicaŃiile comitentului.
2. Aliniatul 2 al prezentului articol stabileşte o novelă în reglementarea drepturilor şi
obligaŃiilor părŃilor de comision, care constă faptul că, dacă comisionarul incheie acte
juridice in conditii mai avantajoase decit cele stipulate de comitent, atunci
beneficiile se împart egal între el şi comitent, dacă o altă proporŃie de divizare a
beneficiului sau o altă formulă de determinare a sorŃii beneficiului nu este stabilită în
contract. Spre deosebire de Codul civil din 1964, actuala reglementare în mod real
stimulează comisionarul pentru încheierea actelor juridice în condiŃii mai avantajoase
pentru comitent.

1195
Articolul 1063. Remuneratia comisionarului

(1) Comitentul este obligat sa acorde comisionarului remuneratia stabilita de contract sau
de uzante.
(2) Comisionarul poate pretinde plata comisionului chiar si in cazul in care executarea
actului juridic incheiat de el nu a avut loc, dar faptul acesta se datoreaza vinovatiei
comitentului sau se afla in legatura cu personalitatea lui.

1. Interesul comercial al comisionarului constă în obŃinerea remuneraŃiei. TradiŃional

remuneraŃia se stabileşte în proporŃie procentuală de la costul (valoarea) actului
juridic încheiat sau executat. Legiuitorul n-a specificat expres anumite mărimi sau
criterii de calculare a remuneraŃiei, făcînd referinŃă la înŃelegerea părŃilor în contract,
iar în cazul lipsei unei astfel de prevederi contractuale, la uzanŃele comerciale. La fel,
de lege nu este stipulată periodicitatea achitării remuneraŃiei, însă Ńinînd cont de
practica contractuală în domeniu, achitarea deplină se efectuiază după executarea
integrală a contractului de comision, cu toate că se mai poate stabili în contract
achitarea eşalonată pentru fiecare partidă de marfă realizată sau alte modalităŃi. În
ceea ce priveşte referirea la anumite uzanŃe, comercianŃii pot face trimitere la anumite
reglementări, cum ar fi CondiŃiile de bază de reglementare a raporturilor
contractuale în executarea operaŃiunilor de import-export, aprobate şi funcŃionale în
perioada sovietică.
2. RemuneraŃia se achită şi în cazul, cînd executarea actului juridic încheiat de
comisionar nu a avut loc din motive dependente de comitent. În cazul cînd contractul
de comision a fost executat parŃial, comisionarul poate pretinde la remuneraŃie
proporŃional cu executarea contractului.

Articolul 1064. Abaterea de la indicatiile comitentului

(1) Comisionarul este in drept sa se abata de la indicatiile comitentului daca o cer

interesele comitentului sau daca nu are posibilitatea de a cere aprobarea
prealabila a comitentului, sau nu a primit raspunsul in timp util.
(2) In cazul in care a vindut bunurile la un pret mai mic decit cel indicat de comitent,
comisionarul trebuie sa acopere diferenta daca nu demonstreaza ca nu a putut vinde
bunul la pretul indicat si ca prin vinderea la un pret mai mic a evitat un prejudiciu mai
mare.
(3) In cazul in care comisionarul cumpara un bun la un pret mai mare decit cel indicat,
comitentul trebuie sa declare ca renunta la actul juridic incheiat de comisionar
imediat ce este instiintat despre incheierea actului juridic. In caz contrar, se
considera ca a acceptat conditiile cumpararii.
(4) Daca comisionarul declara ca acopera diferenta de pret, comitentul nu are dreptul sa
renunte la actul juridic.

1. Prezentul articol stabileşte temeiurile şi consecinŃele juridice ale abaterii

comisionarului de la indicaŃiile comitentului. Temeiul de bază, care ar permite
abaterea de la indicaŃiile comitentului prezintă interesele comitentului, care urmează
să fie protejate în primul rînd. Orice diminuare a intereselor comitentului de la sine nu
permit abaterea unilaterală a comisionarului. Celelalte temeiuri sînt organic legate de
legislator de primul şi numai în cumul cu el, comisionarul este în drept sa se abata
de la indicatiile comitentului,

1196
 - nu are posibilitatea de a cere aprobarea prealabilă a comitentului,
- nu a primit raspunsul in timp util.
ConsecinŃele juridice ale nerespectării unor astfel de cerinŃe legale sînt suportate integral de
comisionar.
Legislatorul, în reglementarea respectivă, porneşte de la ideea aprobării prealabile a
comitentului prin formarea unui răspuns cert la cererea comisionarului în privinŃa abaterilor.
Respectiv, comisionarului îi revine sarcina probaŃiunii imposibilităŃii aprobării prealabile a
comitentului şi a nesurvenirii răspunsului despre aprobare sau dezaprobarea abaterilor în timp
util.
2. Vinderea bunurilor la un preŃ mai mic decît cel indicat de comitent, sau cumpărarea unui
bun la un preŃ mai mare decît cel indicat produce efecte analogice celor indicate în Codul
civil din 1964. O noua regulă este expusă în al.4 al prezentului articol, care stabileşte că
comitentul nu are dreptul sa renunte la actul juridic, daca comisionarul declară ca acoperă
diferenŃa de preŃ, adică îşi asumă acest risc de achitare.

Articolul 1065. Dreptul asupra bunului care este obiectul actului juridic

Comitentul are drept de proprietate asupra bunului predat comisionarului sau

primit de acesta pentru comitent.

Dreptul de proprietate asupra bunurilor care formează obiectul actelor juridice exercitate de
comisionar în nume propriu, dar pe seama comitentului este garantat de către lege
comitentului.EsenŃa juridică a acestei norme constă în stabilirea dreptului de proprietate
asupra tuturor bunurilor, trantacŃionate în cadrul contractului de comision persoanei
comitentului. Comisionarul este numai posesorul legitim al bunurilor predate de către
comitent pentru săvîrşirea actelor juridice sau primite de la terŃi în cadrul executării
obligaŃiunilor contractuale, şi, nicidecum proprietarul lor. Prin acŃiunile săvîrşite în nume
propriu comisionarul dobîndeşte bunurile pentru comitent şi ele urmează în baza art.1070 a
prezentului cod să fie transmise comitentului.

Articolul 1066. Dreptul de retentie al comisionarului

In scopul garantarii creantelor ce izvorasc din contractul de comision, comisionarul este

in drept sa retina bunurile care trebuie sa le predea comitentului sau persoanelor
indicate de acesta.

1. Pentru asigurarea achitării remuneraŃiei de comision şi acheltuielelor ce izvorăsc din contractul de

comision, comisionarul are dreptul la retenŃia bunurilor comitentului, conform art.art. 637-
641ale prezentului cod. ReŃinerea unilaterală de către comisionar a unei sume de bani
destinate comitentului, nu se admite de către legiuitor în calitate de măsură de garantare a
rambursării creanŃelor. În baza regulelor despre retenŃie, retentorul poate numai reŃine
bunurile străine, fără a admite trecerea lor în proprietatea sa, pe cînd reŃinerea unilaterală de
către comisionar a unei sume de bani şi apariŃia în acel moment a dreptului de proprietate
asupra lor ar fi un mijloc mai eficient de asigurare a intereselor comisionarului.

Articolul 1067. Executarea actului juridic incheiat de comisionar

1197
(1) Comisionarul trebuie sa execute toate obligatiile si sa exercite toate drepturile care
rezulta din actul juridic incheiat in numele sau, dar pe contul comitentului.
(2) Comisionarul nu raspunde pentru neexecutarea obligatiilor de catre tert, cu exceptia
cazului cind a garantat in fata comitentului executarea obligatiilor de catre tert. In
schimbul garantiei, comisionarul are dreptul la o remuneratie speciala, numita
provizion.
(3) In cazul in care tertul a incalcat obligatiile, comisionarul trebuie sa-l informeze
imediat pe comitent si sa adune probele necesare.
La cererea comitentului, comisionarul ii cesioneaza drepturile care rezulta din actul
juridic incheiat intru executarea contractului de comision.

1. Principiul de bază al activităŃii comisionarului, stipulat de legiuitor în acest articol,

constă în faptul, că toate obligaŃiile şi toate drepturile, care rezultă din actul juridic
încheiat în numele său, dar pe contul comitentului, trebuie să fie exercitate în
corespundere cu prevederile contractului şi conform indicaŃiilor clientului, precum şi
în condiŃii favorabile pentru comitent. Nerespecrarea acestor reguli (principii) duce la
survenirea răspunderii comisionarului. Codul civil actual a reprodus modelul existent
al contractului de comision în condiŃiile de delcredere, ceea ce înseamnă că
comisionarul garantează în faŃa comitentului executarea obligatiilor de către terŃ, de
exemplu asumarea riscului efectuării plăŃii de către cumpărător (terŃa persoană),
căruia marfa ia fost transmisă în credit (cu achitare ulterioară). CondiŃia delcredere
urmează a fi în mod aparte stabilită de părŃi în contract, la fel în mod separat de
remuneraŃia de bază se stabileşte şi plata pentru riscul sporit al comisionarului în
regim de delcredere numită provizion. În multe cazuri se confundă condiŃiile
contractuale de răscumpărare de către comisionar a mărfurilor nerealizate cu
condiŃiile de delcredere. CondiŃiile de răscumpărare pot servi în calitate de mijloc de
asigurare a executării obligaŃiilor de către comisionar, iar garanŃia, cerută de lege
poate fi acordată numai pentru un terŃ.
2. łinînd cont de faptul, că riscul neexecutării obligaŃiilor îl suportă comitentul, atunci
pentru formarea cerinŃelor comitentului faŃă de terŃele persoane, comisionarul, la
cererea comitentului, îi cesionează toate drepturile, ce rezultă din actele juridice
încheiate sau executate. Deaceea, în contractele de comision trebuie din timp
prevăzută în contract cesiunea drepturilor faŃă de terŃele persoane, precum şi stabilirea
termenilor concreŃi de transmitere de către comisionar comitentului a documentelor,
necesare pentru perfectarea cererii de chemare în judecată. Dacă nu se efectuiază
cesiunea de creanŃe, atunci comisionarul singur, în calitate de creditor în obligaŃiile
respective, poate înainta pretenŃii sau acŃiuni în instanŃele de judecată. Iar adunarea
probelor necesare, precum şi informarea imediată a comitentului de încălcarea de
către terŃ a obligaŃiilor Ńine de responsabilitatea comisionarului.

Articolul 1068. Obligatia comisionarului de a asigura bunul comitentului

Comisionarul este obligat sa asigure bunurile primite de la comitent sau pentru

comitent numai in cazurile in care faptul acesta este stipulat in contract sau rezulta din
uzante.

Comisionarul, în temeiul faptului că este posesorul bunurilor primite de la comitent sau pentru
comitent, este obligat să încheie contract de asigurare a lor, dacă acestă obligaŃie rezultă

1198
 expres din contract sau din uzanŃele stabilite. În celelalte cazuri, nerespectarea obligaŃiei
nominalizate nu atrage după sine consecinŃe juridice.

Articolul 1069. Darea de seama a comisionarului

Dupa executarea obligatiilor sau dupa rezilierea contractului, comisionarul preda tot ceea
ce a primit in baza contractului si prezinta o dare de seama. In cazul in care exista
obiectii in legatura cu darea de seama, comitentul este obligat sa-l informeze pe
comisionar in termen de 15 zile de la primirea darii de seama daca contractul nu
prevede un alt termen.

1. ObligaŃia comisionarului de a prezenta darea de seama comitentului cu predarea a tot

ce a primit în baza contractului dupa executarea obligatiilor sau dupa rezilierea
contractului a fost prezentă şi în Codul civil din 1964. Spre deosebire de vechea
reglementare, comitentului i se acordă un termen de 15 zile pentru formularea
obiecŃiilor în legatură cu darea de seamă prezentată. În caz contrar, darea de seama se
consideră integral acceptată.
Comisionarul, care nu prezintă darea de seamă în termenii şi modul stabilit de contract,
este obligat să restituie comitentului mijloacele băneşti sau alte bunuri în procesul exercutării
contractului.

Articolul 1070. Receptionarea executarii de catre comitent

Comitentul receptioneaza tot ceea ce a executat comisionarul in baza contractului de

comision, examineaza bunurile, il informeaza imediat pe comisionar despre vicii si il
elibereaza de toate obligatiile pe care si le-a asumat fata de tert in executarea
contractului de comision.

1. ObligaŃia comitentului de a recepŃiona tot ceea ce a executat comisionarul in baza contractului,

adică intrarea în posesia reală a bunurilor, precum şi transferarea asupra sa a drepturilor şi
obligaŃiilor respective după conŃinut sunt analogice cu cele ale mandantului. O astfel de
normă a existat şi în Codul civil din 1964.

Articolul 1071. Compensarea cheltuielilor comisionarului

(1) Comitentul este obligat sa compenseze toate cheltuielile utile suportate de comisionar in
executarea contractului de comision.
(2) Cheltuielile de pastrare a bunurilor comitentului, inclusiv a celor primite de la terti, le
suporta comisionarul daca in lege sau in contract nu este prevazut altfel.

1. Comisionarul are dreptul la compensarea tuturor cheltuielelor utile suportate în executarea

contractului de comision. Cheltuielele pot fi legate de transportare, descărcare, reestimare,
asigurare, dacă este prevăzută şi altele. În acelaşi timp, conform al.2 al articolului comentat,
comisionarul nu are dreptul să pretindă la plata remuneraŃiei în caliltate de depozitar al
bunurilor şi nici a cheltuielelor aferente, legate de păstrarea lor, dacă alceva nu este prevăzut
de lege sau de contract. La capitolul cheltuieli ale comisionarului nu urmează să fie atribuite
şi salariile achitate personalului comisionarului, achitat pentru executarea contractului. În

1199
 cazul, cînd comisionarul îşi asumă obligaŃiuni suplimentare celor caracteristice activităŃii de
comisionar (operaŃiunile de marketing, publicitate, pregătirea de vînzare a mărfurilor,
deservirea în termenul de garanŃie a cumpărătorilor şi.a.), plata pentru astfel de servicii
urmează să fie oglindită în contract aparte de cota remuneraŃiei de comision.

Articolul 1072. Rezilierea contractului din initiativa comitentului

(1) Comitentul are dreptul sa rezilieze contractul in orice moment.

(2) In cazul rezilierii contractului, comitentul este obligat sa plateasca comisionarului
pentru actele juridice deja incheiate remuneratia stipulata si sa repare prejudiciul
cauzat prin rezilierea contractului.

1. Regula, conform căreia comitentul, din iniŃiatuvă proprie, are dreptul sa rezilieze
contractul in orice moment este nouă în reglementarea civilă, deoarece conform
prevederilor Codului civil din 1964, comitentul nu avea dreptul analogic cu cel al
mandantului să rezilieze contractul în orice moment prin anularea mandatului
comisionarului.
Articolul comentat, reglementează situaŃia rezilierii anticipate a contractului din
initiativa comitentului, deaceea al.2 conŃine efectele juridice ale rezilierii contractului, care
prevăd remunerarea comisionarului pentru actele juridice deja incheiate, precum şi
repararea prejudiciului cauzat prin rezilierea contractului.

Articolul 1073. Rezilierea contractului de catre comisionar

Comisionarul poate rezilia contractul de comision numai in cazul prevazut de contract,

in cazul inexistentei posibilitatii de a executa obligatia asumata sau in cazul in care
comitentul nu executa obligatiile contractuale.

1. Drepturile comisionarului de reziliere a contractului sînt expres legate de legiuitor de

prevederile contractuale, ceea ce înseamnă că în mod unilateral, de regulă,
comisionarul nu poate purcede la reziliere. Însă, această regulă generală poate fi
modificată de părŃi prin contract, unde poate fi prevăzut acest drept, ceea ce ar
însemna că norma dispozitivă permite o astfel de modelare a raporturilor între părŃi.
Celelalte temeiuri de reziliere a contractului de catre comisionar Ńin atăt de
imposibilitatea executării obligaŃiei asumate cu referinŃă în special la art. 606 Cod civil,
precum şi în cazul cînd comitentul nu executa obligatiile contractuale. Legiuitorul a lăsat la
dispoziŃia părŃilor stabilirea în contract a acelor temeiuri (obligaŃii), care pot servi în calitate
de argumente juridice pentru rezilierea contractului din iniŃiativa comisionarului. La fel
nereglementat este şi întreg mecanismul de notificare prealabilă dintre părŃi cu indicarea
termenilor concreŃi pentru reziliere.

Articolul 1074. Dispozitia asupra bunurilor comitentului

(1) In cazul in care a reziliat contractul sau a fost notificat despre rezilierea contractului de
catre comisionar, comitentul este obligat sa dea, in termen de o luna, indicatii
privind bunurile aflate la comisionar.

1200
(2) In cazul in care comitentul nu executa obligatia prevazuta la alin.(1), comisionarul are
dreptul sa predea bunurile comitentului in depozit pe contul acestuia ori sa le vinda
la un pret cit mai convenabil pentru comitent.

1. Norma juridică expusă în articolul respectiv reglementează drepturile şi obligaŃiile

părŃilor privitor la bunurile aflate la comisionar, în cazul rezilierii contractului de către
comitent sau a notificării despre rezilierea contractului de către comisionar.
Comitentul, în termen de o luna, este obligat sa dea indicatii concrete comisionarului
privind dispoziŃia asupra bunurilor sale, care poate consta în păstrarea, transmiterea
către un terŃ sau chiar şi vinderea lor directă cu transmiterea ulterioară a banilor
obŃinuŃi.
Pentru neexecutarea obligaŃiei de dispunere asupra bunurilor sale rămase la comisionar,
legea prevede dreptul comisionarului să predea bunurile comitentului în depozit pe contul
acestuia cu achitarea cheltuielelor de depozitare de către comitent, sau vinderea la un preŃ cît
mai convenabil pentru comitent cu acoperirea cheltuielelor de vînzare, suportate de către
comisionar. În ambele cazuri pentru neexecutarea obligaŃiei expuse în al.1 al acestui articol,
comitentul suportă cheltuieli suplimentare.

Capitolul XVI
EXPEDITIA

Articolul 1075. Contractul de expeditie

(1) Prin contractul de expeditie o parte (expeditor) se obliga, pe contul si in numele

celeilalte parti (client) sau in nume propriu, sa incheie un contract de transport si sa
efectueze actele necesare in vederea efectuarii transportarii, iar clientul se obliga sa
achite remuneratia convenita (comision).
(2) Contractul de expeditie se incheie in scris. Clientul urmeaza sa elibereze expeditorului
procura daca aceasta este necesara pentru executarea obligatiilor contractuale.
(3) Raporturilor din contractul de expeditie se aplica in modul corespunzator dispozitiile
referitoare la mandat, daca prezentul capitol nu prevede altfel.
(4) Normele prezentului capitol se aplica si in cazurile in care, in conformitate cu conditiile
contractului de transport, obligatiile expeditorului le executa transportatorul.

1. La categoria serviciilor de expediŃie sau efectuarea actelor necesare în vederea

efectuării transportarii legiuitorul atribuie organizarea transportării mărfurilor cu
mijloacele de transport şi pe rutele stabilite de expeditor sau client, încheierea din numele
expeditorului sau clientului a contractelor de transport, asigurarea recepŃionării sau
trimiterii încărcăturilor, obŃinerea documentelor necesare pentru perfectarea operaŃiilor
import-export, pregătirea şi executarea formalităŃilor vamale şi de altă natură, controlul
calităŃii şi cantităŃii încărcăturilor, încărcării şi descărcării lor, achitarea taxelor, plăŃilor şi
altor cheltuieli puse în seama clientului, la fel păstrarea încărcăturilor şi recepŃionarea lor
în punctul de destinaŃie.
Spectrul serviciilor menŃionate poate fi lărgit de către părŃi în contract, însă, toate acestea
urmează, după cum reiese din conŃinutul normei comentate, să fie efectuate în vederea
efectuării transportarii. Privite în mod separat, aceste obligaŃii formează obiectul altor
construcŃii contractuale, iar în contextul transportării ele formează o categorie nouă de
obligaŃii juridico-civile, reglementate de un capitol aparte ale Codului civil.

1201
 ObligaŃiuni de expediere a bunurilor pot fi îndeplinite de companiile specializate în domeniu,
cît şi de însăşi companiile de transport. În unele cazuri serviciile respective sînt acordate de
persoanele, care înfăptuiesc nemijlocit transportarea, de exemplu şoferii. Pentru operaŃiunile
de expediere ei au dreptul la o plată suplimentară la salariu. Delimitarea strictă a raporturilor
ce reies din contractele de transport şi expediŃie prezintă un interes practic. În situaŃia descrisă
mai sus, cînd funcŃiile de expediere le execută companiile de transport se aplică cu
preponderenŃă normele ce reglementează transportul de bunuri.
2. Din conŃinutul normei comentate urmează să tragem concluzia, că în calitate de client în
contractul de expediŃie de rînd cu destinatarul şi persoana ce trimite spre transportare
bunurile poate figra însăşi proprietarul mărfurilor, cărăuşul sau alte persoane, interesele
cărora sînt legate de transportare ca urmare a raporturilor contractuale cu primii.
3. Expeditorul se obliga să încheie contracte pe contul şi în numele celeilalte parti sau în
nume propriu, ceea ce înseamnă că el poate activa atît în formula mandatului, cît şi în cea
a comisionului. Acest fapt permite aplicarea subsidiară faŃă de raporturile de expediŃie a
normelor corespunzătoare ale mandatului şi comisionului.În cazul în care obligaŃiile de
expediere sînt executate de compania de transport, atunci expeditorul nu poate încheia
contract de transport din nume propriu.

Articolul 1076. Diligenta expeditorului

Expeditorul trebuie sa indeplineasca expedierea in special sub aspectul alegerii

transportatorului, cu grija unui expeditor diligent. In acest sens, el trebuie sa tina
seama de interesele clientului si sa urmeze indicatiile acestuia.

1. Accentul de bază în îndeplinurea obligaŃiilor sale contractuale este pus de către legiuitor pe
alegerea transportatorului, care urmează să efectuieze nemijlocit transportarea bunurilor.
Diligenta expeditorului trebuie să asigure executarea cu succes a obligaŃiilor contractului. La
fel ca şi mandatarul, comisionarul, agentul comercial expeditorul trebuie să Ńină seama de
interesele clientului si să urmeze indicatiile acestuia (Vezi comentariul art.1035 Cod Civil).

Articolul 1077. Obligatiile clientului

(1) Clientul este obligat, la cererea expeditorului, sa ii furnizeze la timp informatii asupra
bunului, informatii pentru intocmirea documentelor de transport, precum si
indeplinirea procedurilor vamale si altor formalitati. Clientul este obligat sa
transmita expeditorului documentele care atesta exactitatea unor astfel de informatii.
(2) In cazul unor bunuri periculoase, clientul trebuie sa atraga atentia expeditorului
asupra naturii pericolului si asupra masurilor de precautie.
(3) Bunurile despre al caror pericol expeditorul nu a fost informat pot fi descarcate,
distruse ori facute inofensive oricind, oriunde si fara plata vreunei despagubiri.
(4) Daca natura bunurilor reclama aceasta, clientul este obligat sa le ambaleze in asa fel incit
sa corespunda cerintelor transportului.
(5) Daca bunul trebuie individualizat prin semne, ele trebuie aplicate in asa fel incit sa ramina
lizibile pina la livrare.
(6) Clientul raspunde pentru prejudiciile aduse expeditorului prin nerespectarea
obligatiilor stabilite in prezentul articol, cu exceptia cazului in care expeditorul nu
formuleaza obiectii fata de lipsurile sau defectele ambalajului sau ale semnelor aplicate

1202
 conform alin.(4) si (5), desi aceste lipsuri ori defecte ii erau evidente si avea cunostinta
de ele in momentul preluarii bunului.

1. Prezentul articol reglementează obligaŃiile clientului de a prezenta expeditorului tot

necesarul pentru executarea obligaŃiilor. Legislatorul, însă, nu denumeşte concret
categoriile de informaŃii şi documente, necesare în acest sens, aceasta fiind o competenŃă
a părŃilor contractante. Clientul suportă riscul exactităŃii informaŃiilor furnizate, precum şi
a corespunderii dintre caracterul documentelor şi a încărcăturilor expediate. Expeditorul,
la rîndul său, trebuie să informeze urgent clientul despre lipsa sau neajunsurile
informaŃiilor sau actelor prezentate, în caz contrar poate suporta consecinŃele nefavorabile
ale întîrzierii sale.
Expeditorul este în drept să nu purceadă la executarea obligaŃiilor sale contractuale,
preavizînd clientul, dacă informaŃia sau documentele n-au fost prezentate în genere sau într-o
doză mică, sau cu neajunsuri vădite.
2. Pentru expediere unor bunuri, care se referă la categoria celor periculoase, clientul de rînd
cu obligaŃiile indicate mai sus, urmează să atragă atenŃia expeditorului atît asupra naturii
pericolului, cît şi asupra masurilor de precauŃie. Neinformarea expeditorului despre acestea,
atrage după sine alte consecinŃe, şi anume, exonerarea expeditorului de răspundere în caz de
distrugere, declaraea lor inofensive.

Articolul 1078. Verificarea incarcaturii de catre expeditor

In schimbul unei taxe speciale, clientul poate cere verificarea continutului coletelor
(unitatilor de incarcatura) in momentul preluarii de catre expeditor.

1. ObligaŃia expeditorului de a verifica incarcatura în momentul preluarii legislatorul a plasat-o în

mod separat de celelalte obligaŃii, deoarece ea nu este legată organic de transportarea
încărcăturilor şi, poate după caz, fi executată de alŃi subiecŃi. Deaceea pentru executarea ei
expeditorul poate pretinde o taxă aparte de remuneraŃia de bază prevăzută de art. 1085 Cod
Civil.

Articolul 1079. Obligatia de asigurare a incarcaturii

Expeditorul este obligat la asigurarea bunului doar atunci cind a primit o indicatie
in acest sens de la client. In lipsa unei indicatii speciale, expeditorul este obligat sa
asigure incarcatura in modul obisnuit cu un asigurator ales de el.

1. ObligaŃia de asigurare a bunului survine doar în cazul, cînd clientul remite o indicatie in acest
sens. Lipsa unei indicaŃii de acest gen nu înseamnă că bunurile vor fi expediate fără a fi
asigurate în genere. Expeditorul se obligă în cazul dat să efectuieze asigurarea încărcăturii la
discreŃia sa prin alegerea liberă şi necondiŃionată a companiei de asigurare.

Articolul 1080. Determinarea starii bunului la destinatie

Daca starea bunului a fost constatata in absenta partilor, atunci livrarea

bunului catre destinatar justifica prezumtia ca bunul a fost primit fara pierderi sau
deteriorari, cu exceptia situatiei in care destinatarul a formulat, fata de persoana care

1203
 a facut livrarea, obiectii in care a mentionat caracterul prejudiciului. Daca
pierderile sau prejudiciile pot fi constatate din exterior, obiectia trebuie facuta cel
tirziu in momentul livrarii, iar daca pierderile si prejudiciile nu pot fi constatate la o
examinare din exterior, obiectia trebuie facuta cel tirziu pina in a 3-a zi din ziua
livrarii.

1. Prezentul articol reglementează mecanismul juridic primire-predare a bunurilor în cadrul

contractului de expediŃie. Starea bunului în momentul livrarii către destinatar poate fi
constatată de către părŃi sau în lipsa lor de către persoanele autorizate. Faptul livrării lui către
destinatar în condiŃiile constatării stării bunului fără participarea părŃilor certifică faptul că
bunurile au fost primite fără pierderi sau deteriorari. Această regulă nu are putere juridică,
dacă totuşi destinatarul formulează faŃă de persoana care a facut livrarea obiecŃii care indică
caracterul prejudiciului. ObiecŃiile urmează a fi efectuate de către destinatar în formă scrisă
cu indicarea tuturor circumstanŃelor depistate la momentul recepŃionării, fapt ce ar permite
stabilirea cu certitudine a motivelor piederilor şi deteriorărilor aduse bunurilor. În caz contrar,
conform normei comentate se prezumează că bunul a fost primit fara pierderi sau deteriorari.
Legislatorul stabileşte şi condiŃii suplimentare vis-a-vis de termenii de înaintare a obiecŃiilor
respective, şi anume, daca pierderile sau prejudiciile pot fi constatate din exterior, fără
aplicarea mijloacelor speciale de examinare cum ar fi cîntărirea, măsurarea, efectuarea de
probe ş.a, atunci obiectia trebuie facuta cel tirziu in momentul livrarii. Iar dacă nu este
posibilă constatarea la prima vedere (din exterior) a pierderilor sau prejudiciilor, obiectia
trebuie facuta cel tirziu pina in a 3-a zi din ziua livrarii. Nerespectarea termenilor indicaŃi
duce implicit la justificare prezumtiei că bunul a fost primit fara pierderi sau deteriorări.

Articolul 1081. Aplicarea dispozitiilor cu privire la transport

Daca destinatarul nu preia bunul la destinatie sau daca bunul nu poate fi livrat din
alte motive, drepturile si obligatiile expeditorului se stabilesc conform normelor cu
privire la contractul de transport.

1. IncidenŃa normelor cu privire la contractul de transport asupra expeditorului se produc în cazurile

pevăzute de prezentul articol, ceea ce ar însemna, că în cazurile cînd expeditorul pe deplin şi-
a onerat obligaŃiile sale contractuale, atunci se produc efectele caracteristice unui raport de
transport prevăzute de normele Codului Civil (art.art.993-1028), precum şi de legile şi actele
subordote legii, ce reglementează transportul de mărfuri.

Articolul 1082. Dreptul expeditorului de a efectua transportul cu forte proprii

(1) Expeditorul este autorizat, daca nu s-a dispus altfel, sa execute el insusi transportul.
Autorizarea exista doar in masura in care este executata obligatia de a tine seama
de drepturile si de interesele clientului.
(2) Daca face uz de dreptul specificat la alin.(1), expeditorul va avea in acelasi timp drepturi
si obligatii de caraus.

1. Noua reglementare, expusă în prezentul articol, permite expeditorului să execute el însuşi

transportul, activînd în postură prpriu-zisă de cărăuş. Cu alte cuvinte, legislatorul autorizează
expeditorul pentru prestarea serviciilor de transport, dacă din anumite motive serviciile
respective nu sînt executate de un cărăuş. Dreptul expeditorului de a efectua transportul cu

1204
 forŃele proprii reprezintă unul din drepturile sale, şi, nicidecum nu poate modifica natura
obligaŃiei expeditorului.

Articolul 1083. Raspunderea expeditorului

(1) Expeditorul raspunde, de regula, pentru obligatiile care decurg din contractul de
expeditie doar in cazul vinovatiei proprii sau a ajutoarelor sale.
(2) Expeditorul nu poate invoca dispozitiile din prezentul capitol care exclud sau restring
raspunderea sa ori care rastoarna sarcina probei daca prejudiciul a fost produs cu
intentie sau din culpa grava.

1. Survenirea răspunderii expeditorului este reglementată de către legislator prin prisma propriei sale
vinovăŃii, regulă stabilită pentru majoritatea participanŃilor circuitului civil, cît şi pentru
acŃiunile vinovate ale ajutoarelor sale, adică a celor persoane, care au contribuit la
executarea contractului, nefiind angajate prin contract.

Articolul 1084. Cauzarea prejudiciului de catre un tert

Daca prejudiciul este cauzat de o terta persoana participanta la executarea contractului,

expeditorul este obligat, la cererea clientului, sa-i transmita pretentiile sale fata de
terta persoana, cu exceptia cazului cind, in baza unui acord special, expeditorul isi
asuma valorificarea pretentiei pe contul si pe riscul clientului.

1. PoziŃia juridică a expeditorului în raportul de expediŃie determină posibilitatea sa de a valorifica

pretenŃiile faŃă de persoanele terŃe care au cauzat prejudiciu în cadrul executării contractului.
Numai existenŃa unui acord special despre împuternicirile expeditorului de valorificare a
pretenŃiei de la terŃa persoană pe contul şi pe riscul clientului îl poate desemna să acŃioneze
din nume propriu. În celelalte cazuri, este obligatorie transmiterea pretenŃiilor faŃă de terŃa
persoană.

Articolul 1085. Plata remuneratiei

Remuneratia, conform contractului de expeditie, este exigibila in momentul in care

expeditorul a predat transportatorului bunul.

1. Achitarea remuneraŃiei către expeditor este condiŃionată de executarea segmentului de obligaŃii,

strîns legate de transportarea încărcăturilor, şi anume, predarea bunului transportatorului. Din
acest moment expeditorul are dreptul să ceară plata remuneraŃiei pentru serviciile acordate.
Reglementînd obligaŃia clientului de achitare a remuneraŃiei, legislatorul menŃine poziŃia
unică, caracteristică raporturilor de prestare a serviciilor, conform căreia, numai după
executarea obligaŃiei contractuale, survine dreptul la remuneraŃie.

Capitolul XVII
DEPOZITUL

1205
Articolul 1086. Contractul de depozit

Prin contract de depozit o parte ( depozitar ) se obligă să păstreze bunul mobil, predat
de cealaltă parte ( deponent ), o perioadă determinată sau nedeterminată şi să-l restituie
la cerere.

1. Scopul contractului urmărit prin încheierea contractului de depozit este păstrarea

(conservarea ) bunului depozitat în vederea restituirii lui în natură la cererea deponentului.
2. De regulă, contractul de depozitse consideră încheiat din momentul transmiterii
bunului la păstrare şi prin urmare este un contract real. Însă după cum rezultă din conŃinutul
art. 1087 Cod civil ( refuzul de a preda sau de a primi bunul ), contractul de depozit este şi un
contract consensual, deoarece în cazul contractelor reale nu se pune problema de a preda sau
primi bunul la păstrare pentru că predarea / primirea bunurilor la păstrare constituie o condiŃie
necesară pentru încheierea contractului. Dacă bunul n-a fost predat, contractul se consideră
neîncheiat. Astfel stau lucrurile în cazul contractelor consensuale, unde predarea bunului nu
este o condiŃie necesară pentru încheierea contractului, ci un act de executare a obligaŃiunilor
contractuale.
Contractul de depozit, poate fi precedat de o promisiune, de un antecontract de
depozit, care se poate perfecta prin simplul consimŃămînt al părŃilor.
Depozitul poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Depozitul gratuit este un contract
unilateral, întrucît dă naştere la obligaŃii numai pentru depozitar. Depozitul gratuit rămîne un
contract unilateral chiar dacă – ulterior încheierii – se nasc anumite obligaŃii şi pentru
deponent datorită unui fapt posterior şi accidental, care nu derivă din voinŃa comună a părŃilor
( de exemplu, prejdiciu cauzat depozitarului prin viciile bunului depozitat ) ci dintr-o cauză
extracontractuală ( delict ) aceste obligaŃii nefiind interdependente cu obligaŃiile
depozitarului.
Contractul de depozit cu titlu oneros este sinalagmatic, deoarece din momentul
încheierii sale dă naştere la obligaŃii reciproce şi interdependente pentru ambele părŃi.
3. PărŃi în contractul de depozit sunt depozitarul şi deponentul Pentru validitatea
contractului se cere ca deponentul să aibă capacitatea pentru a încheia acte de administrare. În
calitate de deponent poate fi proprietarul bunului, alt titular al unui drept real asupra bunului
(de exemplu uzufructuarul sau creditorul gajist), precum şi persoana împuternicită de
prorpietar sau de lege să depoziteze bunul.
În cazul depozitului prestat de lombard sau de camerele de păstrare ale gărilor sau
staŃiilor auto, deponent este persoana fizică, iar depozitar lombardul sau camera de păstrare a
gării respectve.
4. În practică apar probleme referitor la persoana depozitarului, dacă bunurile se
predau către salariatul întreprinderii, instituŃiei, organizaŃiei firmei fără întocmirea
documentelor respective, contrar regulilor stabilite. În aşa caz depozitar se consideră nu
persoana juridică, dar acel salariat care şi-a asumat obligaŃiile respective. Persoana indicată şi
poartă răspundere pentru consecinŃele survenite faŃă de deponent.
5. Obiect al contractului de depozit pot fi orice bunuri mobile corporale. Pot forma
obiectul contractului şi creanŃele ( bunuri incorporale ) constatate printr-un titlu la purtător,
asimilate bunurilor mobile corporale. Întrucît depozitarul este obligat să restituie bunul
depozitat, obiectul contractului trebuie să fie individual determinat.
6. Depozitul poate avea ca obiect şi bunuri determinate generic. În asemenea caz
depozitarul va fi obligat să restituie deponentului alte bunuri de acelaşi gen, aceiaşi cantitate
şi calitate ( art. 1104 Cod civil).
Obiect al depozitului prestat de camere de păstrare sunt bagaje ( pct. 34 a Regulamentului
transporturilor auto de călători şi bagaje ), iar cel prestat de lombard – bunuri de uz personal

1206
şi casnic. Lombardul nu are dreptul să primească la păstrare valută străină, valori mobiliare,
bunuri imobile, obiecte de anticariat, monede din metale preŃioase, care constituie materie
primă, mijloace de transport (pct. 19 a Regulamentului cu privire la modul de organizare,
funcŃionare şi licenŃiere a activităŃii lombardurilor, adoptat prin hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova din 28.03.1995 ).
7. Nu pot fi obiect al contractului, de depozit animalele, deoarece în aşa cazuri pot fi
încheiate contracte de prestări de servicii. Animalele de regulă se dau la întreŃinere sau
folosinŃă.
8. Contractul de depozit poate fi încheiat pe o perioadă determinată sau
nedeterminată. Cu toate acestea deponentul are dreptul să ceară restituirea oricînd, chiar dacă
s-ar fi stipulat un termen pentru restituire. Dacă termenul de depozitare n-a fost concret
stipulat, depozitarul este în drept să ceară deponentului oricînd să-şi ridice bunul depozitat
Camerele de păstrare primesc bunuri la păstrare pe o anumită perioadă, dar nu mai mare de
30 zile.Lombardul de asemenea încheie contract de păstrare a bunurilor pe o perioadă
determinată de timp.
9. Codul civil nu conŃine prevederi speciale cu privire la forma contractului de
depozit, urmînd a fi aplicate prevederile generale cu privire la forma convenŃiei ( art. 208-210
Cod civil).
Depozitul prestat de camerele de păstrare se atestă prin chitanŃă de bagaje sau jeton, iar cel
prestat de lombard – prin chitanŃă nominativă de depozit.
Pentru recunoaşterea valabilităŃii contractului de depozit în caz de nerespectare a formei
scrise nu sunt admisibile probe cu martori pentru confirmarea faptului încheierii contractului
de depozit.
Nerespectarea formei scrise a contractului de depozit atrage nulitatea lui numai în cazul în
care acest efect este expres prevărut de lege sau prin acordul părŃilor.
9. PreŃul, denumit remuneraŃie apare în cazul contractului cu titlu oneros.
10. ObligaŃia de depozitare poate fi şi în cazurile prevăzute de lege ( de exemplu dacă
s-a găsit un bun fără stăpîn – trebuie reŃinut spre păstrare şi ulterior transmis la organele de
poliŃie sau organelor administraŃiei publice ).
Corpurile delicte, producŃia care nu se primeşte de către cumpărător – se păstrează pînă la
venirea cumpărătorului.

Articolul 1087. Refuzul de a preda sau de a primi bunul.

(1) Depozitarul nu are dreptul să ceară deponentului să predea bunul. Deponentul însă
răspunde pentru prejudiciul cauzat depozitarului intenŃionat sau din culpă gravă prin
refuzul de a preda bunul dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) Depozitarul are dreptul să refuze primirea bunului în cazul în care nu i-a fost predat
în termenul stabilit altfel.

1.Prevederile articolului 1087 Cod civil se referă la obligaŃiile depozitarului pe viitor

de a primi la păstrare.
Deponentul este obligat să predea bunul la păstrare în termenul prevăzut în contract.
ObligaŃia dată are un caracter condiŃional şi îşi pierde valoarea, dacă deponentul nu s-a folosit
de posibilitatea de a-l anunŃa pe depozitar despre refuzul de la serviciile de depozitare. Pentru
a fi eliberat de la răspundere, deponentul trebuie să înainteze refuzul într-un termen rezonabil.
Norma dată prevede consecinŃele neexecutării şi executării necorespunzătoare a obligaŃiilor
de depozitare a deponentului de a preda bunul la păstrare şi nu exclude dreptul depozitarului

1207
de a cere compensarea daunelorîn legătură cu încălcarea termenului de transmitere a bunului
la păstrare.
Specific este faptul că depozitarul este lipsit de dreptul de a cere de la deponent predarea
bunului. În acest caz cerinŃa de a executa obligaŃia în natură ( predarea bunului ) contravine
esenŃei serviciului acordat: nu poate fi acordat un serviciu celui, care a refuzat de la el.
2. Dacă bunul nu a fost predat în termenul stabilit depozitarul este în drept să refuze
primirea lui, dacă contractul nu prevede altfel. Norma dată poartă un caracter dispozitiv şi
depozitarul nu este lipsit de dreptul de a primi bunul la păstrare şi în situaŃia elucidată, dacă
aceasta nu contravine intereselor lui.

Articolul 1088. RemuneraŃia depozitarului.

(1) Depozitul are titlu gratuit dacă în contract nu este prevăzut altfel. În cazul în care
depozitarul execută depozitul în cadrul unei activităŃi profesionale, se consideră că
asupra remuneraŃiei s-a convenit în mod tacit.
(2) Dacă asupra mărimi remuneraŃiei datorate nu s-a convenit, se consideră convenită,
în cazul unui tarif stabilit, retribuŃia tarifară, iar în lipsa tarifului, remuneraŃia
obişnuită.
(3) Deponentul este obligat să compenseze depozitarului cheltuielile necesare păstrării
bunului.

1. Depozitul este un contract cu titlu gratuit dacă legea sau contractul nuprevede plata
remuneraŃiei depozitarului. Dacă depozitarul desfăşoar activitate de păstrare cu carater
profesional (nu ocazional ), contractul de depozit este prezumat cu titlu oneros. În asemenea
caz se consideră că părŃile au convenit asupra remuneraŃiei în mod tacit.
2. RemuneraŃia se stabileşte prin acordul părŃilor. Dacă în contract lipseşte o
asemenea clauză, se consideră convenit asupra remuneraŃiei tarifare, în cazul existenŃei unui
tarif stabilit, iar în lipsa tarifului reieşind din retribuŃia obişnuită, se are în vedere remuneraŃia
în circumstanŃe comparative, ce este încasată pentru serviciile similare, mărfuri, lucrări etc.
Depozitul prestat de camerele de păstrare şi lombard este oneros, remuneraŃia plătindu-se
conform tarifelor.
Dacă contractul nu prevede altfel, remuneraŃia se plăteşte la încetarea acestuia, însă poate fi
achitată şi periodic, fiind încasată în rate la sfîrşitul fiecărei din perioadele corespunzătoare.
Neachitarea remuneraŃiei în termenul stabilit atrage după sine răspunderea deponentului de a
compensa daunele.
Dacă deponentul este în întîrziere cu achitarea remuneraŃiei pe mai mult de o jumătate din
perioada, pentru care urma să fie achitată, la depozitar apare dreptul de a renunŃa la
executarea contractului şi de a cere deponentului să-şi ia bunurile.
În acest caz şi alte cazuri în care renunŃarea la executarea contractului este datorată unor
împrejurări pentru care depozitarul nu răspunde i se recunoaşte dreptul la remuneraŃie pe
perioada respectivă.
Dacă rezilierea contractului este datorată unor împrejurări pentru care poartă răspundere
depozitarul el nu este în drept de a primi remuneraŃie.
3. În toate cazurile deponentul este obligat să compenseze depozitarului cheltuielile
suportate în legătură cu păstrarea bunului dacă aşa cheltuieli au fost realmente.
În cadrul contractului cu titlu oneros, de regulă, cheltuielile necesare pentru păstrarea bunului
se includ în mărimea remuneraŃiei şi nu se delimitează separat.
Articolul comentat însă se referă la categoria cheltuielilor exclusive. Dacă de contract nu este
prevăzut altfel, cheltuielile exclusive sunt percepute în afara remuneraŃiei pentru depozitare.

1208
Cheltuielile necesare se caracterizează prin faptul că în primul rînd ele depăşesc după
mărime, cheltuielile obişnuite pentru astfel de tip de depozitare şi în al doilea rînd sunt
neprevăzute de părŃi: pe care nu le-au prevăzut şi nici nu puteau să le prevadă la momentul
încheierii contractului.
Cheltuielile suplimentare ( exclusive ) se compensează în cazurile:
- dacă deponentul a fost înştiinŃat despre cheltuielile suplimentare şi le-a acceptat;
- dacă deponentul este înştiinŃat despre cheltuielile suplimentare, însă n-a dat răspuns în
termenul stabilit se consideră că le-a acceptat;
- dacă nu a fost înştiinŃat şi nici nu le-a acceptat, vor fi compensate dacă depozitarul va
dovedi că au fost suportate pentru preîntîmpinarea prejudiciului, care putea fi adus
bunului dacă nu se luau măsurile necesare.

Articolul 1089. ObligaŃia de păstrare a bunului.

(1) În cadruldepozitului cu titlu oneros, depozitarul este obligat să se îngrijească de

integritatea bunului primit cu prudenŃa şi diligenŃa unui bun profesionist.
(2) În cazul în care depozitarul are titlu gratuit, depozitarul este obligat să se
îngrijească de integritatea bunului ca de propriul bun.

1. Depozitarul este obligat să păstreze bunul primit la păstrare. Această obligaŃie se

realizează diferit, după cum depozitul este oneros sau gratuit.
În contract urmează să fie stipulate măsurile speciale pentru asigurarea păstrării bunurilor,
evitării furturilor, deteriorării, pierderii şi aceste condiŃii trebuie să fie respectate de către
depozitar.
În cazul depozitului cu titlu oneros răspunderea depozitarului este mai sporită şi culpa se
apreciază cu mai mare rigoare, după tipul abstract al omului prudent şi diligent.
Nerespectarea obligaŃiei de păstrare a bunului dat în depozit atrage răspunderea depozitarului.
În cazul dat grija de integritatea bunului ca de propriul bun fiind suficientă, acesta fiind
obligat să repare prejudicii cauzate deponentului.
Regulile privitoare la răspunderea depozitarului sunt reguli supletive. Astfel fiind, părŃile pot
stipula şi o cauză de neresponsabilitate, caz în care depozitarul răspunde pentru dol sau culpă
gravă, clauză care trebuie să fie acceptată expres de către deponent.
2. Dacă depozitul este cu titlu gratuit, depozitarul trebuie să păstreze bunul ca pe al
său propriu, culpa depozitarului se apreciază în concret, în funcŃie de grija depusă în
conservarea propriilor lucruri. Deponentul nu poate pretinde depozitarului să păstreze bunul
depozitat cu mai mare grijă decît propriile bunuri. Depozitarul va fi exonerat de răspundere
pentru prejudiciul cauzat prin pierderea, deteriorarea sau distrugerea bunurilor depozitate
dacă va proba că le-a păstrat ca pe ale sale proprii. De exemplu, depozitarul nu va răspunde
pentru pierderea, distrugerea sau deteriorarea bunului dacă el în caz de pericol a salvat numai
bunurile sale şi nu va dovedi, că salvarea bunurilor primite la păstrare gratuit a fost
imbosibilă.
3. Depozitarul nu poartă răspundere pentru distrugerea, pierderea sau deteriorarea
bunului provenit din forŃa majoră, inclusiv cazul fortuit, în afară de cazul în cînd a fost pus în
întîrziere pentru restituirea bunului.

Articolul 1090. InterdicŃia solicitării probei calităŃii de proprietar.

1209
Depozitarul nu poate cere deponentului sau persoanei căreia trebuie să-i restituie bunul
dovada faptului că este proprietar.

1.Depozitarul este obligat să restituie bunul deponentului, respectiv mandantului (

dacă depozitarea s-a făcut în numele sau de către mandatar ), sau persoanei indicate de
deponent, neavînd dreptul să pretindă că deponentul să dovedească dreptul de prorpietate
asupra bunului. Evident, că la cererea restituirii bunului atît proprietarul bunlui cît şi altă
persoană care pretinde restituirea bunului urmează să prezinte probe respective precum că
una sau altă persoană au calitatea de deponent al bunului transmis la păstrare.
2. În caz de moarte a deponentului, bunul se ca restitui moştenitoriloi acestuia.

Articolul 1091. Inadmisibilitatea transmiterii bunului spre depozitare unui terŃ.

(1) Depozitarul nu are dreptul fără încuviinŃarea deponentului, să transmită uni terŃ
spre depozitare bunul primit.
(2) În cazul transmiterii, cu permisiunea deponentului, unui terŃ a bunului primit,
depozitarul poartă răspundere în continuare doar pentru alegerea teŃului şi a locului de
depozitare.

1. Depozitarul este obligat personal să execute obligaŃia de păstrare a bunului. El

poate transmite unei terŃe persoane bunul spre depozitare numai cu permisiunea deponentului.
Prin urmare depozitarul poate depune bunurile în mîinile altui depozitar ( subdepozitar ) dacă
a fost împuternicit în acest sens, răspunzînd pentru alegerea subdepozitarului ( trebuie să ia în
consideraŃie calităŃile personale a persoanei terŃe, diliganŃa pe care acesta o manifestă faŃă de
bunurile sale, solvabilitatea lui etc. ) şi locul de depozitre ( în dependenŃă de obiectul
depozitării, dacă sunt necesare careva condiŃii speciale pentru păstrarea bunului etc. ). Avînd
în vedere că alegerea persoanei depozitarului are o mare importanŃă considerăm că dreptulde
substituire nu poate fi recunoscut dacă nu s-a prevăzut în contract. În consecinŃă depozitarul
răspunde nu numai pentru alegerea persoanei terŃe, dar şi pentru toate faptele acestuia, ca
pentru ale sale proprii.
2. În cazul transmiterii bunului unui terŃ cu permisiunea deponentului relaŃiile
contractuale între depozitarul îniŃial şi deponent continuă.
Deoarece nu este vorba despre cesiunea de creanŃă sau cesiunea de datorie, ci transmiterea
executării obligaŃiilor unor terŃe persoane. Codul civil nu prevede posibilitatea de a înainta
persoanei terŃe de către deponent a careva pretenŃii, sau cerinŃe, precum şi persoana terŃă
deponentului. Toate relaŃiile decurg între depozitar şi deponent şi invers, cu excepŃia
comiterii delictelor cînd fiecare răspunde de sinestătător.

Articolul 1092. Inadmisibilitatea folosirii bunului depozitat.

Dacă contractul nu prevede altfel, depozitarul nu are dreptul să folosească, fără

permisiunea deponentului, bunul predat în depozit, cu excepŃia cazului cînd aceasta este
necesar conservării bunului.

1. ObligaŃia de păstrare nu-l îndreptăŃeşte pe depozitar să folosească bunul depozitat.

PrezenŃa acestei obligaŃii este condiŃionată de faptul că în rezultatulutilizării bunului are loc,
devaluarea treptată a acestuia, ceea ce contravine intereselor pe care le urmăreşte deponentul
prin transmiterea bunului spre păstrare.

1210
Legiuitorul nu exclude complet posibilitatea folosiri bunului predat în depozit, dacă este
prevăzut expres în contract, sau dacă este necesară conservarea bunului.
În caz de nerespectare a acestei prohibiŃii depozitarul va fi expus la plata daunelor.
Nu este în drept să se folosească de bunurile transmise la depozitare dără permisiunea
deponentului, nu numai depozitarul dar şi alte persoane terŃe.
2. În egală măsură depozitarul nu este în drept să administreze bunul transmis spre
depozitare. Administrarea bunului depozitat este privit ca modificarea condiŃiilor contractuale
şi ca rezultat are loc compensarea daunelor.
ExcepŃie este cazul cînd depozitarul este în drept să vîndă bunul, dacă este un pericol real de
distrugere şi deteriorare a bunului ( art. 1093 CC).

Articolul 1093. Modificarea condiŃiilor de depozitare.

(1) Depozitarul are dreptul să modifice, după caz condiŃiile de depozitare numai după
ce l-a înştiinŃat pe deponent şi a obŃinut încuviinŃarea lui. De asemenea, depozitarul
trebuie să-l informeze pe deponent despre confiscarea sau realizarea unor drepturi ale
terŃilor asupra bunului depozitat.
(2) În cazul în care modificarea condiŃiilor depozitului este strict necesară pentru
înlăturarea riscului de distrugere, pierdere sau deteriorare a bunului, depozitarul este
în drept să modifice modul, locul şi alte condiŃii de păstrare, fără a cere deponentului
încuviinŃarea.
(3) ApariŃia unui pericol real de deteriorare sau degradare a bunului depozitat ori
apariŃia unor alte condiŃii care ameninŃă siguranŃa păstrării bunului dă depozitarului
dreptul să vîndă bunul la un preŃ determinat de situaŃia crată în cazul în care
deponentul nu poate întreprinde vre-o acŃiune.
(4) Dacă circumstanŃele menŃionate la alin. (3) au apărut anumite cauze pentru care
depozitarul nu poartă răspundere, el are dreptul să reŃină cheltuielile de vindere a
bunului din contul preŃului primit.

1. Depozitarul este obligat să respecte condiŃiile de păstrare prevăzute de contract. În

virtutea diferitor împrejurări poate apărea necesitatea de a modifica aceste condiŃii. Deoarece
aceste modificări pot atinge interesele deponentuluieste necesar de a-l anunŃa prealabil pe
deponent şi a primi acordul acestuia. Dacă depozitarul a modificat condiŃiile contractuale fără
încuviinŃarea deponentului, el va suporta consecinŃele negative, inclusiv scumpirea
depozitului.
Depozitarul de asemenea înştiinŃează deponentul dacă a fost înştiinŃat pe cale legală că asupra
acelui bun s-au făcut forme de urmărire ( sechestru judiciar ) sau că există opoziŃie din partea
unui terŃ care pretinde că este proprietarul bunului. După caz aceste bunuri rămîn mai departe
la păstrare depozitarului ( chiar şi peste termen ) pînă la limpezirea drepturilor creditorilor
deponentului sau a terŃului, în cazul sechestrului locul depozitului poate fi schimbat.
2. De la această regulă există o excepŃie, atunci cînd modificarea condiŃiilor
depozitului este necesară pentru înlăturarea riscului de distrugere, pierdere sau deteriorare a
bunului.
În asemenea cau depozitarul este în drept să modifice modul, locul, condiŃiile de păstrare fără
a cere deponentului încuviinŃarea.
3. În caz de apariŃie a unui pericol real de deteriorare sau degradare a bunului ori a
unor condiŃii care ameninŃă siguranŃa păstrării bunului, depozitarul are dreptul să vîndă bunul
( sau o parte din el ) dacă din partea deponentului este imposibilă întreprinderea a careva
măsuri.

1211
Realizarea bunurilor urmează să fie înfăptuită după preŃul corespunzător situaŃiei create în
locul păstrării bunului.
4. În cazul în care circumstanŃele de vînzare a bunului, apărut din cauze ce nu au
depins de depozitar, ultimul transmite suma primită din realizare deponentului, fiindu-i
rezervat dreptul de areŃine cheltuielile efectuate la vînzare, din suma primită.

Articolul 1094. ReparaŃia prejudiciului cauzat depozitarului prin caracteristicile

bunului.

Deponentul este obligat să repare prejudiciul cauzat depozitarului prin caracteristicile

bunului în cazul în care ştia sau trebuia să ştie despre ele. Deponentul nu răspunde de
acest prejudiciu dacă l-a anunŃat pe depozitar în privinŃa caracteristicilor bunului sau
dacă depozitarul le cunoştea.

1. TransmiŃînd bunul spre păstrare, deponentul trebuie să aducă la cunoştinŃă

depozitarului modul de păstrare a bunului depozitat. Cu toate că această obligaŃie nu este în
mod expres prevăzută de lege, ea rezultă, în general, din prevederile privind depozitul.
Temei pentru a atrage la răspundere deponentul este vina lui, care se exprimă în aceea, că el
la transmiterea bunului depozitat nu a comunicat depozitarului despre caracteristicile
periculoase a bunului care le ştia sau trebuia să le ştie, şi nu se ia în consideraŃie faptul că a
făcut acest lucru intenŃionat sau fără vnă.
Spre exemplu, dacă deponentul, transmiŃănd la depozitare bunuri uşor inflamabile sau
periculoase prin natura lor, nu a informat depozitarul despre aceste calităŃi ale bunului, dacă
ştia sau trebuia să ştie despre ele. În caz contrar el va purta răspundere pentru prejudiciul
cauzat în legătură cu păstrarea acestor bunuri faŃă de depozitar şi persoane terŃe, cărora li s-au
cauzat daune.
Spre exemplu, în urma exploziei bunurilor la depozit au fost distruse şi bunurile altor
deponenŃi, sau dacă a suferit un simplu trecător.
2. În cazul depozitului înfăptuit în cadrul activităŃii profesionale, o parte din pericol
trece în seama depozitarului, se are în vedere, că consecinŃele negative pentru deponent în
legătură cu transmiterea la depozitare a bunurilor cu însuşiri periculoase, survine atunci cînd
depozitarul dovedeşte că bunurile au fost depozitate sub denumire greşită şi în aşa mod a fost
dus în eroare referitor la pericol ce îl prezintă bunul depozitat. Desigur luîndu-se în
consideraŃie faptul, că la momentul primirii bunului spre depozitare, la controlul exterior,
depozitarul nu putea să se încredinŃeze despre calităŃile periculoase a bunului.
3. Totodată deponentul nu va purta răspundere dacă depozitarului i s-a comunicat
despre caracteristicile bunului sau le cunoştea.

Articolul 1095. ObligaŃia de restituire.

(1) Depozitarul este obligat să restituie bunul în starea în care se afla la momentul
restituirii. Riscul pieirii sau deteriorării fortuite rămîne în sarcina deponentului.
(2) Depozitarul căruia i s-a luat bunul şi care a primit în loc o sumă de bani sau un alt
bun trebuie să predea deponentului ceea ce a primit.
(3) Succesorul depozitarului care a vîndut cu bună-credinŃă bunul despre care nu ştia
că este depozitar este Ńinut să restituie doar preŃul primit sau să cedeze creanŃa sa
contra cumpărătorului dacă preŃul nu s-a stabilit.

1212
 1. Depozitarul trebuie să restituie însăşi lucrul depozitat, în natură. Restituirea în
natură se face în starea care se află lucrul la momentul restituirii, riscul pieirii fortuite sau
degradării fortuite fiind, în condiŃiile arătate, în sarcina deponentului.
2. În caz de pieire fortuită – totală sau parŃială – a bunului, inclusiv pieire pentru care
se poate angaja răspunderea unei terŃe persoane, depozitarul este însă obligat să predea
deponentului suma de bani sau orice alt lucru primit drept despăgubiri.
În caz de neexecutare a obligaŃiei de restituire, depozitarul compensează deponentului
daunele pentru repararea prejudiciului.
Dacă depozitarul refuză, fără temei, să restituie bunul, deşi acesta se află în detenŃia sa,
deponentul poate obŃine executare silită conform regulilor aplicabile obligaŃiei de predare a
unui bun individual determinat.
3. Dacă depozitarul moare, obligaŃia de restituire a bunului trece la moştenitorii
acestuia. De la această regulă există o excepŃie: dacă moştenitorii vînd bunul depozitat cu
bună credinŃă, socotind că face parte din masa succesorală, răspunderea lor se rezumă la
restituirea preŃului sau, dacă preŃul nu s-a plătit, ei sunt obligaŃi să cedeze deponentului
creanŃa lor contra cumpărătorului.

Articolul 1096. Dreptul de a ridica bunul depozitat.

(1) Deponentul are dreptul să-şi ridice bunul depozitat, chiar şi atunci cînd contractul
prevede un termen de depozitare.
(2) În cazul în care depozitul este făcut în interesul depozitarului deponentul este
obligat să repare prejudiciul cauzat prin preluarea anticipată a bunului.

1. Deponentul are dreptul să ceară restituirea bunul oricînd, chiar dacă contractul
prevede un termen de depozitare, deoarece termenul este stipulat în interesul deponentului.
2. Dacă termenul este stipulat şi în interesul depozitarului ( de exemplu depozit
remunerat sau depozitarul are dreptul să se folosească de bunul depozitat ) el are dreptul la
remuneraŃia stipulată sau deponentul este obligat să repare prejudiciul cauzat prin preluarea
anticipată a bunului.

Articolul 1097. ObligaŃia de a-şi ridica bunul depozitat

(1) Depozitarul poate cere oricînd deponentului să-şi ridice bunul depozitat dacă în
contract nu este stabilit un termen de depozitare.
(2) Depozitarul poate să-şi exercite dreptul specificat la alin, (1) doar în aşa fel încît
deponentul să poată depozita în alt loc bunul, cu excepŃia cazurilor cînd există motive
întemeiate pentru a pretinde ridicarea imediată.

1. Dacă în contract este stabilit un termen de depozitare, deponentul este obligat să

ridice bunul imediat la expirarea termenului. Dacă deponentul nu a ridicat bunul depozitat în
termenul stabilit, se consideră pus în întîrziere, şi în caz de deteriorare, degradare sau
distrugere a bunului, va răspunde depozitarului dacă a existat din partea lui intenŃie sau
neglijenŃă.
Dacă deponentul nu ridică bunul în termenul stabilit, depozitarul nu este îndreptăŃit să vîndă
bunul.
2. Dacă contractul s-a încheiat pe o perioadă nedeterminată, depozitarul poate cere
oricînd deponentului să-şi ridice bunul depozitat. Totodată, el trebuie să-i acorde

1213
deponentului un termen suficient, pentru că acesta să poată depozita bunul în alt loc, cu
excepŃia cazurilor cînd există motive întemeiate de a pretinde ridicarea imediată ( de exemplu
în caz de lichidare sau reorganizare a persoanei juridice ).

Articolul 1098. Locul restituirii bunului depozitat

Bunul depozitat se restituie la locul unde a fost predat depozitarului dacă părŃile nu au
convenit altfel.

1. În lipsă de specificaŃie specială contrară, restituirea se face la locul unde bunul se

află depozitat.
2. Dacă părŃile au convenit asupra altui loc de restituire, cheltuielile de transport în
cazul contractului gratuit sunt în sarcina deponentului.

Articolul 1099. ObligaŃia de a remite fructele bunului depozitat

(1) Depozitarul este obligat să remită fructele bunului depozitat, percepute în timpul
(2) Deponentul este obligat să compenseze cheltuielile necesare de percepere sau
păstrare a fructelor.
(3) Depozitarul este obligat să plătească dobînda pentru banii depozitaŃi numai din ziua
în care a fost pus în întîrziere privind restiutirea banilor.

1. Pe timpul depozitului, depozitarul nu are dreptul de a folosi bunul fără

consimŃămîntul expres sau tacit al deponentului. De aici rezultă şi obligaŃia depozitarului de a
restitui fructele produse de bunul depozitat deponentului, nu însă şi fructele pe care putea să
le perceapă, dar nu le-a perceput. Riscul pieirii fortuite sau deteriorării fructelor ca şi în cazul
bunului, este pusă în seama deponentului.
În caz de neexecutare a obligaŃiei depozitarul va purta răspundere numai în caz de intenŃie
sau culpă gravă. Dacă neexecutarea obligaŃiei este datorată din cauza depozitarului, ultimul
va fi obligat să plătească daunele.
2. Deponentul de asemenea este obligat să suporte şi cheltuielile necesare legate de
păstrarea fructelor.
În cazul contractului cu titlu oneros de regulă aceste cheltuieli sunt introduse în plata
remuneraŃiei.
Însă în cazul cheltuielilor suplimentare, sunt încasate în afara platei pentru remuneraŃie,
deoarece n-au fost prevăzute şi nici nu puteau fi prevăzute de către părŃi la momentul
încheierii contractului.
În cazul contractului cu titlu gratuit, de asemenea sunt încasate cheltuielile suplimentare
legate de păstrarea fructelor, fiind ca o obligaŃie extracontractuală a deponentului.
3. În cazul cînd obiect al contractului de depozit este o sumă de bani, depozitarul
plăteşte dobînda numai din ziua în care a fost pus în întîrziere în privinŃa obligaŃiei de
restituire printr-o acŃiune în justiŃie.
Mărimea dobînzii se determină conform art. 869 al.1 CC.

Articolul 1100. Costurile restituirii

(1) În cazul în care depozitul are titlu gratuit, costurile restituirii revin deponentului.

1214
(2) În cazul în care depozitul are titlu oneros, costurile restituirii revin depozitarului.

1. Depozitul cu titlu gratuit, fiind un contract unilateral, nu dă naştere la obligaŃii decît

în sarcina depozitarului. Însă se pot naşte anumite obligaŃii extracontractuale şi în sarcina
deponentului. Astfel cheltuielile legate de restituirea bunului sunt puse în seama
deponentului.
Astfel, de exemplu dacă locul restituirii bunului este altul decît locul unde bunul a fost predat
sau este depozitat.
2. În cazul depozitului cu titlu oneros deponentul nu datorează costurile restituirii,
deoarece acestea sunt incluse în remuneraŃia stipulată.

Articolul 1101. Răspunderea depozitarului în cazul încălcării termenului de ridicare a

bunului.

Dacă s-a stabilit un termen pentru ridicarea bunului, la expirarea lui depozitarul
răspunde doar pentru prejudiciul cauzat din intenŃie sau din culpă gravă.

1. Depozitarul nepus în întîrziere suportă riscurile, iar posibilitatea agravării

răspunderii este prevăzută pentru prejudiciul cauzat din intenŃie sau culpă gravă. Riscul pieirii
fortuite sau deteriorării fortuite a bunului în cazul dat este pus în seama deponentului.

Articolul 1102. ObligaŃia de a plăti remuneraŃia

Dacă depozitul are titlu oneros, deponentul se obligă să plătească remuneraŃia la

încetarea depozitului dacă în contract nu este prevăzut altfel.

1. RemuneraŃia poate fi plătită o singură dată la încetarea depozitului sau pe perioade,

ultima fiind achitată după expirarea fiecărei perioade în mărimea corespunzătoare acestei
perioade.
Dacă în contract nu este specificat clauza specială contrară, remuneraŃia se plăteşte la
încetarea contractului.
2. Mărimea remuneraŃiei se determină în condiŃiile prevăzute de art. 1088 CC.

Articolul 1103. Dreptul de detenŃie a bunurilor depozitate

Depozitarul are dreptul să reŃină bunul depozitat peste termenul prevăzut în contract
pînă la momentul retribuirii sale şi compensarea cheltuielilor de păstrare.

1. Executarea obligaŃiilor deponentului este garantată prin dreptul de retenŃie,

prevăzut expres de lege, pe care depozitarul îl are asupra bunului depozitat. El poate refuza
restituirea bunului pînă la plata integrală a sumelor la care are dreptul din cauza depozitului.
2. Cu toate că legea nu face precizări expres în acest sens este evident că deponentul
nu poate reŃine bunul depozitat în compensaŃie, întrucît acesta nu este fungibil şi de aceiaşi
specie cu obiectul datoriei corelative.

Articolul 1104. Depozitarea bunurilor determinate prin caracteristici de gen

1215
Dacă în depozit au fost predate bunuri determinate generic, bunurile trec, în lipsa unei
înŃelegeri, în proprietatea depozitarului. În astfel de caz, depozitarul se obligă să
restituie deponentului o cantitate de bunuri egală sau stipulată de părŃi, de acelaşi gen şi
de aceiaşi calitate.

1. În cazul dat bunurile fiind fungibile şi consumptibile, nu trebuie să fie restituite în

individualitatea lor, ci prin alte bunuri asemănătoare.
Astfel de relaŃii contractuale pot fi întîlnite la depozitare în depozitele de fructe şi legume,
produse agricole, în elevatoare etc.
2. În cazul predării în depozit a bunurilor determinate generic, depozitarul devine
proprietarul lor, putînd folosi, culege fructele şi despune de ele, dar în calitate de proprietar
suportă şi riscul pieirii ori degradării fortuite.
3. La cerere depozitarul este obligat să restituie lucruri de acelaşi gen, de aceiaşi
calitate şi cantitate, inclusiv fructele percepute, deponentul fiind titularul unei creanŃe.
Deoarece în cazul dat contractul de depozit este translativ de proprietate, deponentul trebuie
să fie proprietarul bunurilor sau să fi acŃionat cu împuternicire din partea proprietarului.
4. De asemenea nu este aplicabil nici dreptul de retenŃie, deoarece depozitarul în
calitate de proprietar, suportă eventualele cheltuieli de conservare.

Articolul 1105. ParticularităŃile depozitului hotelier

(1) Hotelurile, căminele, sanatoriile, casele de odihnă şi altele asemenea răspund pentru
distrugerea, pierderea sau deteriorarea bunurilor persoanelor fizice, pe care acestea le
au cu ele în încăperile rezervate lor chiar dacă bunurile, cu excepŃia banilor, titlurilor
de valoare şi bijuteriilor, nu au fost predate în depozit în mod special. ConvenŃia
contrară este nulă.
(2) Răspunderea prevăzută la alin. 1 se exclude în cazul în care prejudiciul este cauzat
de o forŃă majoră, de către un oaspete al clientului sau de proprietăŃile bunului.

1. Specific pentru depozitul hotelier este faptul că el apare în legătură cu încheierea

contractului de prestări servicii de către instituŃiile respective. Astfel, depozitul hotelier este,
de fapt, un accesoriu al contractului hotelier, al contractului de servicii turistice ori a altor
raporturi juridice.
Legea nu face o enumerare exhaustivă a instituŃiilor care cad sub incidenŃa depozitului
hotelier, astfel încît dispoziŃiile art. 1105 Cod civil se vor aplica şi în cazul restaurantelor sau
altor unităŃi de alimentaŃie publică, localurilor de spectacole, frizeriilor, bibliotecilor etc. Dar
numai în privinŃa bunurilor depuse la garderobă, vestiare sau alte locuri destinate în mod
special pentru paza bunurilor.
Pentru păstrarea bunurilor în garderobă se aplică o modalitate simplă de întocmire a
contractului de depozit. Deponentul în confirmarea contractului de depozit i se eliberează un
jeton, sau alte semne specifice ce pot fi asimilate cu probele scrise prevăzute în art. 208, 210
CC.
2. Depozitul hotelier poate fi dovedit cu orice mijloc de probă indiferent de valoarea
bunurilor depozitate. Călătorul cazat la hotel, indiferent de durata mai scurtă sau mai lungă a
cazării, trebuie să probeze că bunurile au fost aduse de el însuşi sau de altul pentru el – în
hotel, că au fost pierdute sau deteriorate de acolo şi valoarea lor.
În privinŃa valorii bunurilor legea nu stabileşte limite, însă trebuie să fie vorba de bunuri care,
în mod obişnuit se aduc la hotel.

1216
Răspunderea depozitarului nu se angajează pentru pierderea sau deteriorarea banilor, titlurilor
de valoare, bijuteriilor. Aceste bunuri trebuie predate în special la păstrare, în dulapuri
metalice individuale sau trebuie să fie încredinŃate administraŃiei hotelului.
De regulă, hotelierii aduc la cunoştinŃă că cei cazaŃi beneficiază gratuit de păstrarea obiectelor
de valoare prin depozitare în dulapuri metalice, individuale sau încredinŃarea acestora
administraŃiei. Această dispoziŃie nu are semnificaŃia de a califica acest depozit neremunerat,
contravaloarea acestui serviciu fiind inclus în preŃul cazării.
3. În hoteluri, cămine, sanatorii, case de odihnă şi altele depozitarul poartă răspundere
pentru distrugerea, pierderea, deteriorarea bunurilor deponentului fără o înŃelegere specială
sau încheierea unui contract de depozit.
Hotelierul răspunde nu numai pentru furtul sau deteriorarea – parŃială sau totală a bunurilor
călătorului săvîrşite de prepuşi, dar şi de străinii care frecventeză hotelul, indiferent dacă au
fost sau nu cazaŃi acolo.
Pentru faptul săvîrşit de străini, hotelierul este exonerat de răspundere numai dacă dovedeşte
că s-a comis cu forŃa ,ajoră, de exemplu cu ocazia cutremurului, inundaŃiei etc., şi în cazul
cînd prejudiciul este cauzat de către un oaspete al clientului.
De asemenea hotelierul nu răspunde dacă prejudiciul a fost cauzat prin proprietăŃile bunului.
AnunŃurile în hoteluri şi alte organizaŃii nominalizate precum că depozitarul nu răspunde
pentru păstrarea bunurilor nu are vloare juridică.
DispoziŃii privitoare la depozitul hotelului sunt aplicabile şi în privinŃa autovehicolelor
parcate în garajul hotelului. Nu sunt aplicabile în privinŃa autivehicolului parcat în apropierea
hotelului, chiar dacă în locuri speciale amenajate, întrucît nu reprezintă localul hotelierului.
Dacă însă parcarea este cu plată ( fie şi inclusă în preŃul camerei ) şi pază asigurată de
întreprinderea hotelierului, răspunderea acesteia se poate angaja în condiŃiile de lege pentru
depozitul obişnuit cu plată.

Articolul 1106. Sechestrul

Sechestrul este depozitul în baza căruia persoanele remit un bun în litigiu unui terŃ,
care se obligă să-l restituie, după terminarea procesului, celui care are drept asupra lui.

1. Prin sechestru se înŃelege depozitarea unui lucru aflat în litigiu la o terŃă persoană,
pînă la soluŃionarea definitivă a litigiului.
2. PărŃile în contractul de depozit sechestru sunt: sechestrul – persoana care primeşte
bunul la păstrare şi sechestrantul – persoana care depune bunul spre păstrare.
3. Sechestrul este de două feluri : convenŃional şi judiciar.
Sechestrul convenŃional se încheie prin consimŃămîntul părŃilor aflate în litigiu de a încredinŃa
unei terŃe persoane, pentru a-l păstra pe timpul procesului şi a-l preda părŃii stabilite de
instanŃa judecătorească, după soluŃionarea definitivă a provesului.
4. Sechestrul are ca obiect atît bunuri mobile, căt şi bunurile imobile, ceea ce-l
distinge de depozitul tradiŃional, care nu poate avea ca obiect decît bunuri imobile.
Sechestrul poate fi cu titlu gratuit, caz în care răspunderea depozitarului se apreciază cu mai
puŃină severitate sau cu titlu oneros, caz în care răspunderea depozitarului va fi apreciată mai
exigent.
5. Remunerarea depozitului de sechestru cu titlu oneros are loc în condiŃiile prevăzute
de art. 1088 CC.

Articolul 1107. Alegerea depozitului în cazul sechestrului

1217
(1) Depozitarul însărcinat cu sechestrul este ales de către părŃi prin acord mutual.
PărŃile pot să desemneze pe unul dintre ei.
(2) În cazul în care nu ajung la un acord privind depozitarul sau privind condiŃiile
sechestrului, părŃile pot cere instanŃei de judecată să decidă.

1. Articolul 1107 CC, admite posibilitatea de a numi în calitate de depozitar

împuternicit chiar pe unul pe unul dintre ei. Dacă părŃile nu ajung la un acord comun privind
depozitarul, acesta va fi desemnat de către instanŃa de judecată, la cererea lor.
2. PărŃile decid prin acord şi condiŃiile sechestrului. În caz de divergenŃe între părŃi
referitor la depozitar sau privind condiŃiile sechestrului ele pot solicitainstanŃa de judecată
care examinează cauza să decidă asupra acestor chestiuni prin adoptarea actului procesului
prevăzut de Codul de procedură civilă.

Articolul 1108. Drepturile depozitarului însărcinat cu sechestru

(1) Depozitarul însărcinat cu sechestru nu are dreptul să facă în privinŃa bunului nici o
cheltuială sau alte acte, cu excepŃia celor de conservare, în lipsa unei stipulări contrare
sau autoriuaŃii a instanŃei de judecată.
(2) Depozitarul poate, totuşi cu sau fără consimŃămîntul părŃilor, cu autorizaŃia
instanŃei de judecată, să vîndă bunurile a căror depozitare implică cheltuieli
disproporŃionale în raport cu valoarea lor. Suma încasată din vînzarea bunului rămîne
la depozitar în condiŃiile sechestrului.

1. Depozitarul însărcinat cu sechestru este limitat în drepturi. El nu dispune de dreptul

de a efectua cheltuieli sau alte acte în privinŃa bunului cu excepŃia cheltuielilor necesare
pentru conservare. Însă în situaŃia cînd sunt alte stipulări contrare sau autorizaŃia instanŃei de
judecată, drepturile depozitarului pot fi lărgite în aspectul stipulărilor părŃilor sau autorizaŃiei
instanŃei de judecată.
2. În situaŃia cînd păstrarea bunurilor depozitate implică cheltuieli disproporŃionale în
raport cu valoarea lor, depozitarul cu titlu de excepŃie cu autorizaŃia instanŃei de judecată, are
dreptul fără consimŃămîntul părŃilor să vîndă bunurile şi să reŃină suma încasată din vînzarea
bunului în condiŃiile sechestrului pînă la soluŃionarea litigiului.

Articolul 1109. Încheierea sechestrului

(1) Sechestrul se încheie după soluŃionarea litigiului prin restituirea bunului către cel
îndreptăŃit.
(2) Depozitarul nu poate, înainte de soluŃionarea litigiului, să fie eliberat şi să restituie
bunul decît cu consimŃămîntul tuturor părŃilor sau, în lipsa consimŃămîntului, dacă
există un motiv întemeiat, prin autorizarea instanŃei de judecată.

1. Sechestrul se consideră încheiat după soluŃionarea litigiului prin restituirea bunului

celui îndreptăŃit.
TerŃul va trebui să restituie bunul părŃii, care a cîştigat cauza în litigiu. Restituirea se va face
după rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti.
2. Pînă la soluŃionarea litigiului depozitarul poate restitui bunul doar cu
consimŃămîntul tuturor părŃilor sau în baza autorizaŃiei instanŃei judecătoreşti, dacă există un

1218
motiv întemeiat: spre exemplu în sotuaŃia cînd menŃinerea bunului depozitat ar cauza
depozitarului prejudicii sau cînd condoŃiile depozitului prezintă pericol pentru păstrarea
bunului depozitat.

Articolul 1110. Darea de seamă

Depozitarul însărcinat cu sechestru trebuie să facă o dare de seamă la sfîrşitul

depozitului sau pe parcursul lui, la cererea părŃilor sau a instanŃei de judecată

1. La solicitarea părŃilor sau a instanŃei de judecată depozitarul este obligat să prezinte

o dare de seamă cu privire la depozitul sechestru pe parcursul sau la sfîrşitul depozitului.
2. Legea nu prevede expres forma dării de seamă, însă din dispoziŃiile legale se poate
concluziona că forma şi conŃinutul dării de seamă se stabileşte de părŃi sau de instanŃa de
judecată.

Articolul 1111. Sechestrul judiciar

Sechestrul poate fi instituit şi de instanŃa de judecată. În acest caz el este supus regulilor
stabilite de Codul de procedură civilă, precum şi de prezentul capitol, în măsura în care
nu sunt incompatibile.

1. Spre deosebire de sechestrul convenŃional, sechestrul judiciar reprezintă o măsură

de asigurare, care se aplică conform Codului de procedură civilă, Ńinăndu-se cont şi de
capitolul XVII Codul civil, în măsura în care este compatibil cu Codul de procedură civilă.
2. Sechestrul judiciar întrucît este o măsură cu o anumită gravitate, instituirea
sechestrului trebuie să fie justificată de partea care îl solicită. Este necesar dovedirea
necesităŃii înfiinŃării sechestrului judiciar: spre exemplu faptul că partea care deŃine bunul îl
deteriorează, există primejdia de a fi înstrăinat sau bunul comun este folosit numai de un soŃ
etc.
Cealaltă parte nu se poate opune încuviinŃării sechestrului judiciar oferind o cauŃiune în loc
deoarece acest drept este recunoscut de lege doar în cazul sechestrului asigurător.
3. Bunul supus sechestrului poate fi transmis atît persoanei (depozitarului) asupra
cărei s-au decis părŃile cît şi unei persoane numite de instanŃa de judecată.
În absenŃa acordului părŃilor, nu va fi numit sechestru o persoană care este interesată în cauză.
Spre exemplu nu va putea fi încredinŃată paza bunului unei rude apropiate a uneia din părŃi.
4. Admiterea cererii şi instituirea sechestrului judiciar este lăsat la aprecierea
instanŃei, care trebuie să examineze cu atenŃie, seriozitatea şi temeinicia cererii:
- să existe un proces în legătură cu proprietatea sau posesia unui bun cu privire la
administrarea sau folosinŃa lui;
- cerereapentru înfiinŃarea sechestrului trebuie să fie făcută de reclamant;
- instanŃa de judecată să găsească oportună înfiinŃarea sechestrului;
- cînd instanŃa apreciază că este necesar, reclamantul are obligaŃia de a depune o sumă de
bani cu titlu de cauŃiune.
În practica judiciară sechestrul judiciar este înfiinŃat în cauzele de partaj a bunurilor comune,
în special cînd e vorba de autoturisme, uele obiecte de valoare şi pentru recolta de produse de
pe terenurile agricole care formează obiectul litigiului.

1219
 Capitolul XVIII
MAGAZINAJUL

Contractul de magazinaj (numit şi contract comercial de depozit) este destinat

satisfacerii necesităŃilor de păstrare a bunurilor aflate în circuitul comercial. Spre deosebire
de contractul civil de depozit care este, de regulă, gratuit (art. 1088 alin, (1)), contractul
comercial de magazinaj este în toate cazurile oneros, preŃul prestaŃiei efectuate de magaziner
(depozitar) fiind determinat de aşa criterii ca volumul şi termenul de depozitare,
complexitatea tehnologică a măsurilor de conservare a mărfii etc. Alte deosebiri esenŃiale
dintre contractul de magazinaj şi contractul de depozit sînt caracterizate de statutul părŃilor la
contract şi caracteristicile specifice ale bunurilor transmise spre păstrare. O parte la contractul
de magazinaj întotdeauna este magazinerul (depozitul de mărfuri), care trebuie să fie
înregistrat în una din formele activităŃii de întreprinzător (fie chiar şi fără constituirea unei
persoane juridice) şi să fie autorizat în modul corespunzător pentru prestarea serviciilor de
depozitare a mărfurilor. Cealaltă deosebire constă în faptul că obiectul contractului de
magazinaj este păstrarea mărfurilor şi nu a oricăror bunuri. Marfa este bunul sau totalitatea
bunurilor obŃinute în procesul de producŃie şi destinate schimbului comercial. Depozitarea
unor categorii de mărfuri poate fi condiŃionată de existenŃa statutului de persoană juridică
şi/sau de primirea unei licenŃe (depozitarea alcoolului, materialelor chimice, toxice sau
explozive etc.). În afară de deosebirile menŃionate, merită a fi accentuat că, în cadrul
raporturilor de magazinaj, o importanŃă semnificativă primeşte circulaŃia recipisei de
magazinaj la ordin în calitate de titlu de valoare transmisibil şi gajul mărfii înmagazinate prin
intermediul recipisei de gaj al înmagazinării (warant).
Constituind ele înseşi acte de comerŃ, înmagazinarea mărfurilor la depozite are
importante funcŃii în comerŃul internaŃional. Printre aceste funcŃii, una esenŃială este că
înlesneşte vînzare-cumpărarea datorită circulaŃiei recipisei de magazinaj, dar o importanŃă
mare se atribuie obŃinerii de credite cu ajutorul recipisei de gaj al înmagazinării, deoarece
transmiterea acesteia creditorului prin andosare duce la constituirea gajului asupra mărfurilor
aflate în depozit şi Ńine loc de remitere a gajului. O dezvoltare puternică a raporturilor de
magazinaj poate fi urmărită în statele industrial dezvoltate, cu economii de piaŃă consolidate,
iar în ultimul timp în Rusia şi alte state CSI. Drept sursă de inspiraŃie pentru interpretarea şi
aplicarea dispoziŃiilor noului Cod civil şi pentru dezvoltarea cadrului normativ naŃional în
domeniul magazinajului putem recomanda Codul comercial francez (art. L522-1-L522-40
Des dépôts en magasins généraux), Codul comercial uniform al SUA (Uniform Commercial
Code, art. 7 -Warehouse Receipts, Bills of Landing and Other Documents of Title), Legea
Canadei cu privire la recipisele de magazinaj (Warehouse Receipts Act ), dar şi cadrul
normativ în proces de formare al FederaŃiei Ruse în domeniul respectiv. Trebuie totuşi
subliniat faptul că, spre deosebire de dreptul continental, care reglementează atît recipisa de
depozit, cît şi recipisa de gaj al înmagazinării (warantul), dreptul anglo-saxon nu cunoaşte
sistemul titlului dublu, depozitele emiŃînd numai recipisa de magazinaj. Prin urmare, gajarea
mărfurilor se face numai prin andosarea (girarea) acestei recipise. SoluŃia adoptată de dreptul
continental prezintă avantajul, că prin folosirea separată a recipisei de gaj al înmagazinării pot
fi obŃinute credite numai pe baza înmînării acestui document creditorului, operaŃie ce are ca
efect gajarea mărfurilor şi Ńine locul remiterii gajului, posesorul recipisei de magazinaj avînd
posibilitatea să dispună în continuare de marfa respectivă.

Articolul 1112. Normele aplicabile raporturilor de magazinaj

1220
 Raporturilor de magazinaj, care este un contract de predare a bunurilor spre
păstrare la un depozit de mărfuri, se aplică în modul corespunzător dispoziŃiile
referitoare la depozit dacă prezentul capitol nu prevede altfel.

Contractul de magazinaj poate fi definit ca contractul comercial în temeiul căruia o

parte (magazinerul) se obligă să preia, pentru o perioadă determinată sau nedeterminată, spre
păstrare şi conservare marfa unei alte părŃi (deponent) şi să presteze alte servicii legate de
păstrarea mărfii, iar la expirarea termenului contractului sau la cererea deponentului sau a
altei persoane împuternicite să restituie aceiaşi marfă, iar deponentul se obligă să transmită şi
să preia marfa în termen şi să remunereze magazinerul pentru păstrarea mărfii şi serviciile
aferente păstrării. Suplimentar păstrării nemijlocite a mărfii, în cadrul raportului de magazinaj
pot fi efectuate aşa operaŃiuni de pregătire a mărfurilor depozitate pentru comercializare şi
transportare cum ar fi: reorganizarea loturilor de mărfuri; pregătirea şi constituirea livrărilor;
sortarea; ambalarea; reambalarea; marcarea; încărcarea; descărcarea; operaŃiuni simple de
completare a mărfurilor sau de aducere a lor în stare de funcŃionare; deplasarea mărfurilor în
limitele depozitului în scopul amplasării lor raŃionale; expunerea mărfurilor pe standuri de
mostre; testarea mărfurilor etc.
Fiind un contract real, contractul de magazinaj nu se formează decît în urma predării
efective a mărfurilor în posesia magazinerului care, avînd obligaŃia de a le conserva, îşi
asumă răspunderea contractuală corespunzătoare. Faptul că magazinerul practică activitatea
de păstrare a mărfurilor în calitate de întreprinzător, urmărind un scop de profit, dă naştere
obligaŃiei generale de bună-credinŃă, unul din efectele căreia este că magazinerul nu poate
refuza fără motive întemeiate intrarea într-un raport contractual cu privire la înmagazinarea
mărfurilor. Drept întemeiate pentru refuzul de a încheia un contract de magazinaj pot fi
recunoscute motivele legate de caracteristicile mărfii, ce nu permit înmagazinarea acesteia,
lipsa spaŃiului de înmagazinare, asumarea prealabilă a unei obligaŃii faŃă de alt deponent şi
imposibilitatea executării concomitente a ambelor contracte, prevederile statutare prin care
scopul depozitului de mărfuri este redus la deservirea uneia sau mai multor persoane concrete
(depozit departamental, depozit vamal de tip închis) etc.
Deoarece are numeroase caracteristici comune cu contractul de depozit, contractul de
magazinaj a fost reglementat doar în ceea ce priveşte aspectele specifice, caracteristice lui,
pentru aspectele generale fiind prevăzută o normă de blanchetă, ce face trimitere la
dispoziŃiile capitolului destinat contractului de depozit. Totuşi, anume asemănarea celor două
contracte poate genera confuzii în interpretarea şi aplicarea legii, din care cauză o atenŃie
sporită trebuie acordată elementelor ce deosebesc contractul de magazinaj de cel de depozit.
Avînd în vedere că pînă la momentul intrării în vigoare a Codului civil, legislaŃia
naŃională nu conŃinea o reglementare separată a contractului abordat, normele juridice în
domeniul magazinajului încă mai urmează să fie dezvoltate şi detaliate. În particular,
considerăm necesară elaborarea unei legi speciale cu privire la magazinaj, care ar reglementa
în detalii astfel de aspecte ca drepturile şi obligaŃiile tuturor participanŃilor la raporturile de
magazinaj şi alte raporturi aferente acestora, tipurile recipiselor de magazinaj şi
particularităŃile circulaŃiei lor, gajarea bunurilor înmagazinate şi regulile exercitării dreptului
de gaj etc. Această necesitate este dictată şi de faptul că recipisele de magazinaj, în calitate de
documente de dispoziŃie asupra mărfii şi titluri de valoare pot juca un rol semnificativ în
stimularea circuitul comercial şi creşterea economică.
Numeroase operaŃiuni comerciale pot implica în derularea lor şi un raport de
magazinaj. De exemplu, vînzarea prin consignaŃie (formă a contractului de comision) implică
uneori stabilirea între consignatar şi consignant şi a unui raport juridic de magazinaj, în baza
căruia cel dintîi dobîndeşte şi calitatea de magaziner al mărfurilor celui de-al doilea. Tot

1221
astfel, concesiunea comercială şi alte forme ale intermedierii comerciale pot da naştere unui
raport secundar de magazinaj.
O formă răspîndită a depozitelor de mărfuri sînt depozitele vamale, activitatea cărora
este reglementată de Codul vamal nr. 1149-XIV din 20.07.2000 şi alte acte normative.

Articolul 1113. ObligaŃia de diligenŃă a magazinerului

Magazinerul trebuie să asigure înmagazinarea şi păstrarea bunurilor preluate cu

diligenŃa unui bun profesionist.

Codul civil îl defineşte pe magaziner în calitate de profesionist, deoarece acesta

practică activitatea de depozitare a mărfurilor cu scop de profit. De aici rezultă şi răspunderea
sporită a magazinerului în privinŃa tuturor faptelor întreprinse întru executarea obligaŃiilor
contractuale şi consecinŃelor acestora. În cadrul depozitului cu titlu gratuit, depozitarul
urmează să se îngrijească de integritatea bunului transmit cu diligenŃa unui bun proprietar, iar
în cazul depozitului cu titlu oneros, ca şi în cazul contractului de magazinaj, depozitarul
trebuie să se comporte ca un profesionist diligent.
Deosebirea obligaŃiei de diligenŃă în cele două cazuri nu este atît de evidentă, avînd în
vedere că legislaŃia anterioară extrem de rar manipula cu conceptele date şi cu atît mai puŃin
făcea vreo delimitare între ele. Avînd în vedere că calificativul „bun” denotă mai degrabă un
nivel mediu de performanŃă, după părerea noastră, în ambele cazuri instanŃele de judecată se
vor conduce de etalonul proprietarului şi profesionistului cu cunoştinŃe şi experienŃă medii.
Totodată, orice antreprenor ce se antrenează benevol într-o activitate dintr-un anumit
domeniu se va prezuma profesionist pentru domeniul dat. Spre deosebire de proprietar,
profesionistul trebuie să cunoască mult mai bine aspectele tehnice, ştiinŃifice, practice şi
economice, precum şi riscurile legate de activitatea în care este angajat, din care cauză ceea
ce un proprietar mediu poate să nu cunoască, un profesionist trebuie să aprecieze corect
aproape în toate cazurile. În vederea aprecierii diligenŃei unui magaziner, judecătorul va apela
la opiniile experŃilor, adresîndu-le, în particular, întrebarea dacă un profesionist cu
performanŃe bune (spre deosebire de cel cu performanŃe excelente) trebuia să prevadă
riscurile faptei sau circumstanŃelor ce au provocat prejudiciile şi dacă acesta putea să le
prevină.
Cu toate că redacŃia articolului comentat se referă la cerinŃa de diligenŃă în cadrul
activităŃilor de înmagazinare şi păstrare a bunurilor, aceeaşi obligaŃie de diligenŃă se va
răspîndi şi asupra altor servicii şi activităŃi aferente înmagazinării.

Articolul 1114. Constatarea cantităŃii şi felului bunurilor

(1) Magazinerul nu este obligat, dacă legea sau contractul nu prevede altfel, să
constate la preluarea bunurilor cantitatea (numărul, măsura ori greutatea), genul, felul
sau alte caracteristici ale lor.
(2) Dacă bunurile predate spre înmagazinare se află la livrare într-o stare de
depreciere sau deteriorare ce poate fi constatată din exterior, magazinerul trebuie să
conserve drepturile în despăgubire împotriva transportatorului, să se îngrijească de
dovada acestei stări a bunurilor înmagazinate şi să-l anunŃe neîntîrziat pe deponent. În
caz de omisiune, el este obligat să repare prejudiciul produs prin aceasta.

1222
 1. De cele mai multe ori mărfurile sînt supuse unor procese naturale de diminuare a
substanŃei, schimbare a aspectului exterior şi altor deprecieri. Acest fenomen dictează un
control al caracteristicilor mărfii înmagazinate la etapele preluării şi predării acesteia, precum
şi pe parcursul păstrării ei. Controlul caracteristicilor mărfii poate fi util atît pentru deponent
(posesorul legitim al recipisei de magazinaj), cît şi pentru magaziner, deoarece îl va proteja
pe acesta din urmă de pretenŃii neîntemeiate din partea deponentului dau a persoanei
îndreptăŃite de a ridica marfa.
Norma art. 1114 alin (1) prezintă o soluŃie acceptabilă doar pentru etapa iniŃială de
reglementare juridică şi dezvoltare a raporturilor de magazinaj. O asemenea regulă poate
satisface ambele părŃi ale contractului doar în cazurile în care magazinerul pune la dispoziŃia
deponentului un spaŃiu corespunzător pentru păstrarea anumitor categorii de mărfuri, dar nu-
şi asumă alte obligaŃii caracteristice magazinajului, obligaŃii care prin natura lor implică
controlul cantităŃii, calităŃii şi altor caracteristici ale mărfii de către magaziner. Astfel, dacă
magazinerul nu va constata cantitatea şi celelalte caracteristici ale mărfii recepŃionate, el nu
va putea executa pe deplin obligaŃiile de informare (art. 1116), de eliberare a recipisei
complete de magazinaj (art. 1121) etc. Cele menŃionate ne face să sugerăm participanŃilor la
un raport de magazinaj să prevadă expres, în cadrul contractului, clauze cu privire la
obligaŃiile magazinerului de control al caracteristicilor mărfurilor recepŃionate spre păstrare.
Regula comentată nu interzice magazinerului să verifice cantitatea şi alte caracteristici
ale mărfii recepŃionate, dar el va suporta de sine stătător toate cheltuielile legate de această
operaŃiune, dacă contractul nu prevede altceva.
2. Alin. (2) al articolului comentat, în calitate de excepŃie de la dispoziŃia alineatului
precedent, stabileşte că magazinerul este obligat să verifice pe contul propriu cel puŃin
aspectul exterior al mărfii preluate de la un transportator (cărăuş), bineînŃeles dacă contractul
nu prevede altceva. Dacă bunurile predate spre înmagazinare de către un transportator se află
într-o stare de depreciere sau deteriorare ce poate fi constatată din exterior, magazinerul
trebuie să conserve drepturile deponentului la despăgubire din partea transportatorului. Întru
executarea acestei obligaŃii, magazinerul se va îngriji de dovada stării mărfii înmagazinate, va
înainta obiecŃiile corespunzătoare faŃă de transportator, în conformitate cu art. 1020 (2) şi-l va
anunŃa neîntîrziat pe deponent. În cazul neexecutării obligaŃiei menŃionate, magazinerul poate
fi obligat să repare prejudiciul produs prin imposibilitatea realizării drepturilor deponentului
faŃă de transportator.
Aşadar, pentru a putea fi invocată răspunderea magazinerului în condiŃiile alineatului
comentat, este necesară dovada faptului că dreptul deponentului la despăgubire din partea
transportatorului nu poate fi realizat. Considerăm că pentru constatarea acestei circumstanŃe
nu este necesară epuizarea tuturor mijloacelor procedurale existente la dispoziŃia
deponentului în calitate de parte la contractul de transport. InstanŃa de judecată va aprecia
obiectiv toate circumstanŃele cauzei, inclusiv disponibilitatea unor mijloace de probă
alternative pentru dovedirea neexecutării corespunzătoare a obligaŃiilor transportatorului. Un
unele cazuri, pot fi recunoscute ca suficiente pentru angajarea răspunderii magazinerului
neexecutarea de către acesta a obligaŃiei de conservare a drepturilor la despăgubire împotriva
transportatorului şi refuzul transportatorului de a recunoaşte pretenŃiile deponentului.

Articolul 1115. Dreptul de inspectare a bunurilor

Magazinerul este obligat să permită, pe parcursul orelor de lucru, deponentului

sau unei alte persoane îndreptăŃite să ia mostre, să inspecteze bunurile înmagazinate şi
să adopte măsurile necesare conservării lor.

1223
 După cum sa menŃionat deja, verificarea stării mărfii la diferite etape de păstrare a
acesteia este de o importanŃă majoră pentru magaziner, dar mai ales pentru deponent
(posesorul legitim al recipisei de magazinaj). Avînd în vedere regula generală, instituită prin
art. 1114 alin. (1), posibilitatea deponentului de a verifica integritatea şi caracteristicile mărfii
sale, depozitate în spaŃiile comerciale ale magazinerului, capătă o semnificaŃie sporită. Acest
control permite constatarea timpurie a pierderilor, deteriorărilor şi altor deprecieri anormale
ale mărfii şi preîntîmpinarea unor pagube economice considerabile.
Realizarea dreptului de inspectare implică accesul fizic al deponentului sau
reprezentanŃilor acestuia la spaŃiile de depozitare a mărfii, precum şi posibilitatea inspectării
mărfii, preluării probelor, efectuării unor măsurări ale parametrilor fizici şi chimici din
spaŃiile de depozitare etc. Dacă marfa se depozitează prin amestecare cu bunuri de acelaşi
gen, deponentului i se va asigura realizarea dreptului de inspectare prin punerea la dispoziŃia
acestuia a mostrelor şi probelor din stocul rezultat prin amestec.
Dreptul deponentului de a inspecta mărfurile impune şi obligaŃia acestuia de a nu
împiedica activitatea în condiŃii normale a magazinerului şi angajaŃilor lui. Drept exemplu de
realizare a acestei cerinŃe poate servi prescripŃia conform căreia magazinerului nu i se poate
pretinde oferirea accesului la spaŃiile de depozitare a mărfii în afara orelor de lucru.
Periodicitatea inspecŃiilor organizate de deponentul mărfii nu trebuie să depăşească limita
rezonabilului, avînd în vedere proprietăŃile mărfii şi reputaŃia magazinerului.
În rezultatul inspectării mărfii, deponentul poate să întreprindă măsurile necesare
pentru conservarea acesteia, măsuri care pot lua şi forma ridicării mărfii de la magaziner.
Temei pentru o astfel de acŃiune poate servi atît neexecutarea sau executarea
necorespunzătoare a obligaŃiilor contractule de către magaziner, cît şi prevederile art. 1096,
mai ales atunci cînd deponentul nu poate dovedi vinovăŃia magazinerului sau deprecierea
mărfii are loc din motive obiective.

Articolul 1116. ObligaŃia de informare

Dacă se schimbă locul de înmagazinare, dacă au apărut schimbări ale

caracteristicilor bunurilor sau dacă asemenea schimbări sînt pe cale de a se produce,
magazinerul este obligat să anunŃe de îndată faptul acesta. AnunŃul va fi făcut către
ultimul deŃinător, cunoscut de magaziner, al recipisei de magazinaj. În caz de omisiune,
magazinerul este obligat să repare prejudiciul produs prin aceasta.

Articolul 1116 se referă la două situaŃii diferite: (i) informarea deponentului despre
schimbarea condiŃiilor de înmagazinare a mărfurilor şi (ii) informarea deponentului despre
schimbarea caracteristicilor mărfurilor pe parcursul păstrării acestora.
În conformitate cu normele stabilite pentru contractul de depozit, aplicabile şi
contractului de magazinaj în temeiul art. 1112, magazinerul nu are dreptul, fără încuviinŃarea
deponentului, să transmită unui terŃ spre înmagazinare mărfurile recepŃionate de la deponent
(vezi art. 1091 alin. (1)). Totodată, magazinerul poate să schimbe de sine stătător locul de
înmagazinare (dar numai în cadrul spaŃiilor proprii de depozitare), atunci cînd această
schimbare este dictată de necesitatea conservării mărfii, utilizării eficiente a spaŃiilor
comerciale sau de alte necesităŃi obiective. În acest caz, magazinerul va acŃiona în interesul
deponentului şi-l va informa pe acesta cît mai curînd despre schimbarea locului de
înmagazinare a mărfurilor şi circumstanŃele care au condiŃionat această schimbare. Cu toate
că redacŃia art. 1116 se referă doar la locul de înmagazinare, magazinerul va adopta acelaşi
comportament şi în cazurile de modificare a altor condiŃii de înmagazinare, în comparaŃie cu
cele convenite prin contract. În aşa fel, spre deosebire de contractul de depozit (vezi art. 1093

1224
alin. (1)), magazinerul nu este obligat să obŃină încuviinŃarea prealabilă a deponentului pentru
schimbarea locului şi altor condiŃii de păstrare a mărfii. Această opŃiune a legiuitorului se
explică prin statutul de profesionist al magazinerului şi controlului sporit pe care acesta îl
exercită asupra condiŃiilor de păstrare a mărfurilor.
Dacă schimbarea locului de înmagazinare şi a altor condiŃii de înmagazinare va duce
la sporirea considerabilă a cheltuielilor de înmagazinare, repartizarea acestor cheltuieli se va
face în conformitate cu prevederile art. 623 „Ajustarea contractului în cazul modificării
împrejurărilor”, luîndu-se în consideraŃie şi gradul de vinovăŃie a părŃilor pentru intervenirea
noilor circumstanŃe şi întinderea cheltuielilor suplimentare. Astfel, dacă magazinerul nu va
putea dovedi că cheltuielile suplimentare nu se datorează vinovăŃiei sale şi nu puteau fi
prevăzute sau evitate prin diligenŃa unui bun profesionist, acesta nu va putea cere
compensarea de către deponent a diferenŃei dintre cheltuielile prevăzute şi convenite la
momentul încheierii contractului şi cele efectiv suportate.
Dreptul deponentului la controlul caracteristicilor mărfii înmagazinate şi la informare
din partea magazinerului se încununează cu obligaŃia acestuia din urmă de a comunica
deponentului modificările caracteristicilor mărfii, care au avut loc sau iminente şi care
depăşesc limitele pierderilor (deprecierilor) naturale sau convenite contractual (în ceea ce
priveşte conŃinutul dreptului şi obligaŃiei părŃilor la un raport obligaŃional de a se informa
reciproc vezi şi art. 516). Implică oare această obligaŃie a magazinerului şi obligaŃia de
verificare a stării mărfii înmagazinate? În mod normal, răspunsul la această întrebare urmează
să-l dea contractul, deoarece diferite categorii de mărfuri şi condiŃii de păstrare condiŃionează
comportament diferit din partea magazinerului. Dacă contractul nu a făcut referire expresă la
obligaŃiile magazinerului în acest sens, magazinerul va fi obligat să verifice doar aspectul
exterior al mărfii sau acele caracteristici, care nu implică desfacerea ambalajului, efectuarea
expertizelor etc. (de exemplu, la o examinare exterioară se constată scurgerea din ambalaje;
aspectul exterior şi mirosul mărfii indică asupra unor procese de alterare; a fost încălcat
regimul de temperatură, prescris de reglementările tehnice şi standardele naŃionale pentru
păstrarea mărfurilor alimentare etc.). Periodicitatea verificării caracteristicilor mărfii va
depinde de categoria acesteia şi practica activităŃii profesioniştilor în domeniu, dacă nu a fost
prevăzut expres altceva.
ObligaŃia de informare, prescrisă de articolul comentat, se execută neîntîrziat, adică în
termenul minim posibil, avînd în vedere toate circumstanŃele cauzei (mai ales mijloacele de
comunicare disponibile), iar anunŃul despre schimbarea locului sau a altor condiŃii de
înmagazinare va fi făcut oral sau în scris către ultimul deŃinător, cunoscut de magaziner, al
recipisei de magazinaj. Deoarece, în cazul neexecutării obligaŃiei de informare, magazinerul
este Ńinut să repare prejudiciul produs prin aceasta, el urmează să se îngrijească de dovada
probei privind executarea corespunzătoare a obligaŃie de informare. Prejudiciul la care se face
referire va fi apreciat luîndu-se în consideraŃie posibilităŃile reale pentru preîntîmpinarea sau
diminuarea acestuia în cazul executării corespunzătoare a obligaŃie de informare.
Cu toate că este reglementată expres doar obligaŃia de informare ce-i incumbă
magazinerului, deponentul este şi el obligat să-l informeze pe magaziner despre
circumstanŃele ce au importanŃă pentru executarea corespunzătoare a contractului şi pentru
prevenirea prejudiciilor ce ar putea fi cauzate prin caracteristicile bunului (în temeiul
aceluiaşi art. 516). La transmiterea spre înmagazinare a unor materiale volatile, explozive,
toxice sau altor substanŃe periculoase, deponentul este obligat să-l informeze pe magaziner
despre caracterul mărfii şi să-i pună la dispoziŃie documentele corespunzătoare, dacă din
condiŃiile înmagazinării nu reiese implicit caracterul periculos al mărfii. În cazul nerespectării
acestei obligaŃii, magazinerul poate refuza recepŃionarea mărfurilor respective sau întreprinde
pe contul deponentului măsurile necesare pentru prevenirea prejudiciilor (vezi şi art. 1094).

1225
 Articolul 1117. Răspunderea magazinerului

Magazinerul este răspunzător de distrugerea, pierderea ori deteriorarea

bunurilor aflate în paza sa dacă distrugerea, pierderea sau deteriorarea nu s-au produs
ca urmare a unor împrejurări care nu pot fi evitate prin grija unui depozitar
profesionist.

Ca şi în cazul depozitului cu titlu oneros, magazinerul este obligat să se îngrijească de

integritatea mărfii primite cu prudenŃa şi diligenŃa unui bun profesionist. El trebuie să
conserve mărfurile preluate spre păstrare, să nu se folosească de ele contrar scopului
contractului, să le restituie la cerere şi, dacă s-a prevăzut expres în contract, să păstreze
secretul operaŃiei. Neexecutarea obligaŃiilor de păstrare şi conservare a mărfii, precum şi a
altor obligaŃii ce reies din raportul de magazinaj, atrage răspunderea civilă contractuală a
magazinerului faŃă de deponent sau posesorul legitim al recipisei de magazinaj.
Am putea afirma că dispoziŃia art. 1117 nu face altceva decît să repete regula generală
a răspunderii civile contractuale, cu acea diferenŃă că vinovăŃia magazinerului (în special în
forma imprudenŃei) va fi apreciată reieşind din calitatea acestuia de profesionist (vezi
comentariul la art. 1113). Nu considerăm necesar ca în cadrul comentariului la acest articol să
expunem caracteristicile juridice ale neexecutării obligaŃiilor contractuale şi efectelor unei
astfel de neexecutări (vezi art. 602-623), chiar dacă s-ar face referire la cazul specific de
neexecutare a obligaŃiilor ce reies din contractul de magazinaj.
Grija unui magaziner faŃă de marfa depozitată presupune întreprinderea acŃiunilor
convenite contractual, uzuale sau care pot fi aşteptate în mod normal de la un bun
profesionist, avînd în vedere condiŃiile depozitării şi particularităŃile mărfii, îndreptate spre
prevenirea sau diminuarea pagubei ce poate fi cauzată de distrugerea sau degradarea bunului
înmagazinat. O listă indicativă a măsurilor ce pot fi întreprinse de un magaziner în vederea
conservării mărfurilor depozitate este oferită de HG 608/1994 „Despre crearea pe teritoriul
Republicii Moldova a depozitelor vamale libere”, conform pct. 38 al căreia: ”în scopul
asigurării integrităŃii lor, mărfurile păstrate la depozitul vamal pot fi supuse următoarelor
operaŃiuni: curăŃire; ventilare; uscare (inclusiv cu crearea fluxului de căldură); crearea
condiŃiilor optime de temperatură pentru păstrarea mărfurilor (răcire, congelare, încălzire);
utilizarea ambalajului de protecŃie; aplicarea conservanŃilor; vopsire în scopul protejării de
rugină; tratarea cu substanŃe chimice de protecŃie”.
Probabil nu va fi inutil să amintim că, conform art. 602 (1) debitorul este Ńinut să-l
despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea obligaŃiei dacă nu
dovedeşte că neexecutarea nu-i este imputabilă, ceea ce înseamnă că şi în cazul raportului de
magazinaj vinovăŃia magazinerului, dacă obligaŃia acestuia nu este execută în mod
corespunzător, se prezumă. În cazul în care magazinerul va putea dovedi lipsa de vinovăŃie
din partea sa pentru producerea prejudiciului, existenŃa şi gradul de vinovăŃie pentru
întinderea acestuia se va aprecia separat, deoarece deseori, chiar dacă producerea
prejudiciului nu poate fi prevăzută şi preîntîmpinată, volumul pagubelor materiale poate fi
diminuat prin acŃiuni adecvate ale magazinerului. În situaŃii speciale, comportamentul
diligent al magazinerului poate presupune şi acŃiuni îndreptate spre valorificarea economică a
stocului de mărfuri, care nu poate fi salvat altfel sau fără cheltuieli disproporŃionate. Este
exclusă răspunderea magazinerului atunci cînd distrugerea, pierderea ori deteriorarea
bunurilor aflate în paza lui sau datorat unui caz fortuit sau de forŃă majoră (vezi art. 318,
606).

1226
 Articolul 1118. Înmagazinarea bunurilor determinate prin caracteristici de gen

(1) În cazul înmagazinării unor bunuri determinate generic, magazinerul este

îndreptăŃit să le amestece cu bunuri de acelaşi gen doar dacă i s-a permis în mod expres.
(2) FaŃă de stocul total rezultat prin amestec, proprietarii bunurilor amestecate
sînt coproprietari pe cote-părŃi. Cota-parte se determină, în cazul în care nu s-a
convenit altfel, în funcŃie de cantitatea de bunuri înmagazinate.
(3) Magazinerul are dreptul şi obligaŃia de a preda fiecărui deponent, din stocul
total, partea ce i se cuvine, fără încuviinŃarea celorlalŃi deponenŃi.

1. În cadrul contractului civil de depozit, dacă spre depozitare au fost predate bunuri
determinate generic, acestea trec, în lipsa unei înŃelegeri contrare, în proprietatea
depozitarului. În calitate de proprietar al bunurilor, depozitarul poate să le amestece şi să
dispună de ele după bunul său plac, fiind obligat să restituie deponentului (posesorului
recipisei de magazinaj) o cantitate de bunuri egală sau stipulată de părŃi, de acelaşi gen şi de
aceeaşi calitate. Conform articolului comentat, pentru contractul de magazinaj este stabilită o
regulă diametral opusă, în sensul că magazinerul nu devine proprietarul bunurilor de acelaşi
gen, recepŃionate spre păstrare de la diferiŃi deponenŃi şi doar atunci poate să le amestece,
cînd acest drept este prevăzut expres în contractul încheiat între părŃi. Mai mult ca atît, chiar
dacă a amestecat, fiind îndreptăŃit, bunurile de acelaşi gen, magazinerul nu obŃine dreptul de
proprietate asupra stocului rezultat prin amestecare.
Reglementînd contractul civil de depozit, scopul legiuitorului a fost de a proteja
deponentul, care nu este comerciant şi participă de multe ori la raportul respectiv în calitate
de consumator. În acest sens, riscul pieirii fortuite a bunurilor depozitate, determinate prin
caracteristici de gen a fost pus pe umerii depozitarului, datorită prezumŃiei că acesta devine
proprietar al bunurilor respective după predarea lor de către deponent. În cazul contractului
de magazinaj această soluŃie devine contraefectivă, deoarece ambii participanŃi la raport sînt,
de regulă, comercianŃi, iar datorită faptului că magazinerul activează cu o marjă de
profitabilitate mică, dar cu cantităŃi mari de mărfuri, transferarea riscului pieirii fortuite a
bunurilor determinate prin caracteristici de gen asupra lui nu este echitabilă din punct de
vedere al repartizării riscurilor contractuale. Pe de altă parte, aplicarea aceleiaşi soluŃii ca şi în
cazul contractului de depozit ar face imposibilă circulaŃia recipiselor de magazinaj la ordin şi
recipiselor de gaj al înmagazinării.
Dacă conform contractului magazinerul este îndreptăŃit să amestece bunurile
deponentului determinate prin caracteristici de gen cu bunuri de acelaşi gen ale altor
deponenŃi, acest fapt urmează a fi consemnat în recipisa de magazinaj.
2. Cel mai frecvent anume contractele de înmagazinare a produselor agricole,
zăcămintelor minerale şi altor materii prime prevăd dreptul magazinerului de a amesteca
produsele de acelaşi gen şi calitate, recepŃionate de la diferiŃi deponenŃi, fapt ce se datorează
în mare parte particularităŃilor tehnologice de recepŃionare, stocare şi păstrare a mărfurilor
respective. Proprietarii mărfurilor amestecate devin coproprietari pe cote-părŃi în privinŃa
stocului rezultat prin amestec, iar cota parte a fiecăruia se determină în dependenŃă de
cantitatea mărfurilor depuse spre păstrare.
În principiu, rareori se determină o cotă procentuală de care dispune fiecare deponent
din stocul global al mărfii înmagazinate, această operaŃiune fiind greu realizabilă cînd marfa
este depozitată şi restituită incontinuu sau pe parcursul unor perioade îndelungate. La
restituirea mărfii, fiecăruia dintre deponenŃi i se restituie mărfurile în volumul depozitat,
scăzîndu-se procentajul pierderii tehnologice obişnuite la păstrare pentru marfa respectivă,
proporŃional perioadei pentru care a fost depozitată. Utilitatea determinării cotei procentuale
din proprietatea comună devine evidentă atunci cînd o parte din marfă a fost distrusă sau a

1227
degradat substanŃial, proprietarii suportînd pierderile proporŃional cotei fiecăruia.
Magazinerul va fi nevoit să efectueze operaŃiunea de determinare a cotei-părŃi ideale a
fiecărui deponent şi partajarea proprietăŃii comune rămase conform acestor cote-părŃi,
indiferent de faptul dacă deponenŃii s-au adresat concomitent sau la anumite intervale de timp
pentru restituirea mărfii.
3. În cazul în care unul sau o parte din deponenŃii (posesorii recipiselor de magazinaj),
coproprietari pe cote-părŃi ai stocului rezultat prin amestecare, se adresează către magaziner
cu cererea de restituire a mărfurilor, acesta din urmă are dreptul şi obligaŃia de a preda
fiecărui deponent partea ce i se cuvine din stocul total, fără încuviinŃarea celorlalŃi deponenŃi.
În acelaşi timp, acŃionînd cu diligenŃa unui bun profesionist, înainte de eliberarea părŃii ce se
cuvine unui deponent, magazinerul urmează să aprecieze starea întregului stoc, pentru a
constata pierderile extranormative a mărfurilor şi a evita prejudicierea celorlalŃi coproprietari
prin eliberarea unui volum de marfă neproporŃional cotei-părŃi a deponentului respectiv. În
caz contrar, magazinerul va purta răspundere faŃă de ceilalŃi deponenŃi pentru imposibilitatea
restituirii mărfii în volumul ce li se cuvine fiecăruia dintre aceştia.

Articolul 1119. Vînzarea, în cazul degradării, a bunului înmagazinat

(1) Dacă bunul înmagazinat este expus degradării sau dacă se produc modificări
ale lui care implică un pericol de depreciere şi nu mai este timp pentru prevenirea sau
înlăturarea degradării sau deprecierii ori cel îndreptăŃit, fiind informat, nu a decis în
timp util, magazinerul poate organiza vînzarea bunului la licitaŃie.
(2) Suma obŃinută din vînzare conform alin. (1) este predată deponentului după
ce au fost reŃinute cheltuielile de păstrare şi vînzare.

1. În continuare celor prevăzute la art. 1116, pe lîngă obligaŃia de informare a

deponentului despre schimbările caracteristicilor mărfii, magazinerul este îndreptăŃit să scoată
la licitaŃie marfa supusă degradării sau pericolului iminent de degradare. Pentru ca
magazinerul să poată înstrăina marfa aflată în paza sa, în temeiul articolului comentat, trebuie
întrunite două condiŃii:
(i) marfa să fie supusă unor procese de degradare şi depreciere, care depăşesc
limitele pierderilor naturale sau convenite contractual, sau să se afle într-un
pericol real de producere a unor astfel de procese;
(ii) să nu existe timp suficient pentru prevenirea sau înlăturarea degradării sau
deprecierii mărfii; ori
persoana îndreptăŃită de a dispune de marfa în cauză să nu poată fi informată în
timp util pentru a decide soarta mărfii sau, fiind informată, ezită să dea
indicaŃiile necesare magazinerului.
Schimbarea conjuncturii peŃii, în urma căreia valoarea mărfii înmagazinate se
depreciază, nu poate constitui temei pentru scoaterea acesteia la licitaŃie de către magaziner.
Se cere a fi accentuat faptul că vînzarea bunurilor la licitaŃie este dreptul şi nu
obligaŃia magazinerului, ceea ce înseamnă că acestuia nu i se poate imputa, în temeiul
articolului comentat, lipsa de acŃiune în vederea licitării mărfii supuse degradării. Totuşi,
grija unui bun profesionist faŃă de marfa depozitată (vezi art. 1117) presupune şi acŃiuni
îndreptate spre prevenirea sau diminuarea pagubei ce poate fi cauzată de degradarea bunului
înmagazinat, inclusiv prin valorificarea economică a stocului respectiv cu sau fără acordul
prealabil al deponentului, în dependenŃă de caz.
Cu toate că legea nu conŃine vreo indicaŃie expresă, este recomandabilă scoaterea
mărfii la licitaŃie prin intermediul burselor de mărfuri (Legea 1117/1997), măsură ce va

1228
proteja magazinerul împotriva eventualelor pretenŃii privind legalitatea organizării şi
petrecerii licitaŃiei, cu atît mai mult că legislaŃia naŃională la acest capitol este încă slab
dezvoltată. În orice caz, la organizarea licitaŃiei şi adjudecarea mărfii se vor respecta
dispoziŃiile art. 698 şi 809-816 privind încheierea contractului la licitaŃie şi vînzarea la
licitaŃie, precum şi prevederile altor acte normative cu privire la organizarea licitaŃiilor de
mărfuri industriale, agricole şi alte tipuri de produse (vezi HG 551/1991).
2. Suma obŃinută din vînzarea efectuată conform art. 1119 alin. (1) se transmite
deponentului sau persoanei îndreptăŃite de a dispune de marfă (posesorului recipisei de
magazinaj), reŃinîndu-se cheltuielile de păstrare şi vînzare. Prin analogie cu alte norme ale
Codului civil (vezi art. 781 alin. (3) ), magazinerul are dreptul de a reŃine doar cheltuielile
rezonabile de vînzare.
Dacă circumstanŃele ce au dictat licitarea mărfii înmagazinate au apărut din cauze
pentru care poartă răspundere magazinerul, se va aplica dispoziŃia art. 1093 (4), magazinerul
fiind obligat să suporte cheltuielile de vînzare. În asemenea cazuri, tot magazinerul va fi Ńinut
să repare şi alte prejudicii cauzate deponentului (de exemplu, venitul nerealizat datorită
vînzării mărfurilor sezoniere la preŃuri dezavantajoase).

Articolul 1120. Recipisa de magazinaj

La primirea bunurilor, magazinerul are obligaŃia să elibereze o recipisă de

magazinaj.

Recipisa de magazinaj este documentul, care se întocmeşte şi eliberează de către

magaziner deponentului, cu scopul constatării faptului încheierii contractului şi predării
mărfii la depozitul magazinerului. Recipisa de magazinaj se alcătuieşte în formă scrisă (prin
imprimare, completare a unui formular sau chiar scriere de mînă, dacă legea sau contractul nu
stipulează altceva) şi se eliberează în mod obligatoriu deponentului la momentul recepŃionării
mărfii. Întocmirea recipisei este suficientă pentru a considera forma scrisă a contractului
respectată, iar alcătuirea separată a unui contract scris nu scuteşte magazinerul de obligaŃia de
a elibera deponentului recipisa de magazinaj. Magazinerul este responsabil pentru întocmirea
recipisei de magazinaj şi, respectiv, pentru corectitudinea întocmirii acesteia şi exactitatea
datelor înscrise în ea, cu excepŃia cazului în care consemnează prin înscriere pe recipisă că
datele înscrise se bazează exclusiv pe comunicările deponentului sau ale unui terŃ. (vezi şi
comentariul la 1124).
Utilizarea recipiselor de magazinaj comportă un şir de aspecte economice atractive
pentru producători, comercianŃi şi finanŃatorii acestora. Însă, emiterea unei recipise de
magazinaj încă nu înseamnă că în privinŃa acesteia se pot efectua acte de comerŃ, deoarece,
după cum vom vedea, pentru a putea fi pusă în circulaŃie în calitate de titlu de valoare
transmisibil, recipisa de magazinaj trebuie să corespundă unor criterii care ar asigura
interpretarea corectă şi uniformă a informaŃiei înscrise pe ea şi ar proteja-o de falsificare,
garantînd, în acest fel, drepturile şi interesele părŃilor.
Cu părere de rău, textele Codului civil nu sînt suficient de explicite în privinŃa
tipurilor recipisei de magazinaj şi particularităŃile acestora, ceea ce indică odată în plus
necesitatea dezvoltării reglementărilor Codului la acest capitol într-o lege specială. Reieşind
din indicii pe care ni le oferă art.1123-1125, putem concluziona că intenŃia legiuitorului a fost
de a reglementa două tipuri de recipise de magazinaj: simplă şi la ordin. Recipisa simplă de
magazinaj (care mai poate fi numită şi chitanŃă de înmagazinare) constituie dovada încheierii
contractului şi respectării formei scrise a acestuia, adevereşte predarea mărfii la depozitul
magazinerului şi conferă deponentului dreptul de a ridica marfa respectivă. După părerea

1229
noastră, recipisa simplă de magazinaj, aşa cum este reglementată de prezentul Cod, nu oferă
posibilitatea de a dispune de marfă, adică nu este transmisibilă. Cesiunea drepturilor ce reies
din această recipisa urmează a se efectua conform normelor generale privind cesiunea
creanŃei (vezi art. 556-566).
Recipisa de magazinaj la ordin este un titlu de valoare transmisibil, care, pe lîngă
funcŃiile îndeplinite de recipisa simplă, oferă posesorului şi dreptul de dispoziŃie asupra
mărfii prin intermediul operaŃiunii de andosare. Magazinerul este obligat să elibereze marfa
deŃinătorului legitim al recipisei de magazinaj la ordin.
În calitate de titlu de valoare transmisibil, recipisa de magazinaj la ordin posedă
următoarele caracteristici:
- este un titlu ce confirmă drepturi patrimoniale care pot fi realizate sau transmise
doar prin prezentarea acestuia;
- este obiect al drepturilor şi obligaŃiilor civile;
- trebuie să corespundă în mod obligatoriu unor condiŃii expres stabilite de formă şi
conŃinut. Unul dintre principalele rechizitele ale recipisei de magazinaj la ordin
este înseşi menŃiunea că titlul respectiv este eliberat la ordin.
Avînd în vedere că în cadrul raporturilor de magazinaj mai poate fi eliberată şi
recipisa de gaj al înmagazinării, care impune condiŃii speciale de circulaŃie a recipisei de
magazinaj şi de realizare a drepturilor posesorilor acestor recipise, în legislaŃiile unor state s-a
reglementat o formă specială a recipisei de magazinaj, numită recipisă dublă de magazinaj,
care este alcătuită din recipisa de magazinaj şi recipisa de gaj al înmagazinării. Cu toate că
părŃile aşa-numitei „recipise duble de magazinaj” pot fi separate şi circula independent,
magazinerul eliberează marfa doar la prezentarea ambelor părŃi, sau la prezentarea recipisei
de magazinaj şi a documentelor ce adeveresc achitarea datoriei garantate prin recipisa de gaj
al înmagazinării. Formal, Codul civil al Republicii Moldova nu constituie o astfel de
categorie, dar în practică consecinŃele eliberării, pe lîngă recipisa de magazinaj, a recipisei de
gaj al înmagazinării, duce la aceleaşi consecinŃe juridice.

Articolul 1121. ConŃinutul recipisei de magazinaj

(1) Recipisa de magazinaj trebuie să conŃină:

a) data întocmirii şi numărul înscrierii în registrul de magazinaj;
b) numele sau denumirea şi adresa persoanei ale cărei bunuri se înmagazinează;
c) locul de înmagazinare;
d) regulile magazinajului;
e) cantitatea (numărul, măsura ori greutatea) bunurilor înmagazinate şi
calitatea, iar în cazul bunurilor ambalate, descrierea ambalajului;
f) costul de magazinaj, alte costuri care pot să apară;
g) faptul că bunul înmagazinat trebuie sau nu asigurat şi, după caz, costul de
asigurare;
h) termenul magazinajului şi data expirării lui ori inexistenŃa termenului;
i) alte date, la alegerea părŃilor;
j) semnătura magazinerului şi ştampila.
(2) Lipsa unor date nu poate invalida recipisa de magazinaj.

1. Recipisele de magazinaj constituie proba apartenenŃei mărfii unei persoane

anumite, identifică magazinerul care a preluat marfa pentru păstrare, conŃine indicaŃii cu
privire caracteristicile esenŃiale ale mărfii şi stipulează principalele obligaŃii ale deponentului
faŃă de magaziner. În principiu, condiŃiile stipulate în alineatul analizat, la lit. a)-h) şi j)

1230
urmează a fi considerate condiŃii minime obligatorii pentru recipisa de magazinaj la ordin (şi
recipisa de gaj al înmagazinării), deoarece numai aceasta este un document strict formalizat,
care trebuie să conŃină toate rechizitele prevăzute de lege, pentru a fi considerat valabil.
Putem indica două motive, pentru care este necesar de a se reglementa conŃinutul recipisei de
magazinaj:
- dacă recipisa de magazinaj este unicul înscris, care constată faptul încheierii
contractului, aceasta trebuie să conŃină indicii cu privire la toate elementele esenŃiale ale
contractului: părŃile, obiectul, preŃul;
- dacă recipisa de magazinaj este transmisibilă, ea urmează să conŃină indicii necesari
pentru constatarea caracteristicilor şi valorii bunurilor pe care le reprezintă şi pentru
exercitarea drepturilor pe care le conferă.
CondiŃiile de înscriere şi conŃinutul elementelor informaŃionale concrete urmează a fi
detaliate într-o lege specială, necesitatea elaborării căreia s-a menŃionat deja. Totuşi, ne vom
referi pe scurt la cerinŃa literei (a), deoarece aceasta face trimitere la un aspect important al
activităŃii de magazinaj, care n-a fost atins. Aşadar, magazinerul este obligat, în cadrul
activităŃii sale profesionale, să Ńină registrul de magazinaj, care trebuie să includă informaŃii
referitoare la elementele contractului, în special cu privire la momentul înmagazinării,
identitatea deponentul, caracteristicile esenŃiale ale mărfii etc. Tot în acest registru se vor
consemna şi grevările mărfii. În practică, ceea ce se numeşte registru de magazinaj este
alcătuit din cel puŃin două registre separate: registrul mărfurilor primite spre înmagazinare şi
registrul recipiselor de magazinaj.
Deoarece înscrierea în registrul de magazinaj şi eliberarea recipisei de magazinaj se
efectuează concomitent sau la intervale scurte de timp şi îndeplinesc aceeaşi funcŃie probantă,
informaŃiile pe care le conŃin trebuie să fie identice, magazinerul purtînd răspundere deplină
pentru aceasta. Considerăm că, în cazul în care se va constata necoincidenŃa datelor din
registrul de magazinaj şi recipisa de magazinaj şi nu vor exista mijloace probante sau
circumstanŃe concludente în favoarea corectitudinii unuia dintre aceste înscrisuri, se vor
considera corecte datele mai favorabile pentru deponent. Deşi legea nu specifică expres o
asemenea consecinŃă, aceasta este echitabilă în virtutea calităŃii profesionale a magazinerului
şi responsabilităŃilor acestuia pentru întocmirea registrului şi recipisei de magazinaj.
Un mare interes practic prezintă şi cerinŃa înscrierii regulilor magazinajului în recipisa
de magazinaj (lit. d)). Aceasta nu trebuie să însemne că în recipisă se vor indica normele cu
privire la contractul de magazinaj sau condiŃiile şi consecinŃele încheierii acestuia. Se are în
vedere că recipisa de magazinaj va conŃine indicaŃii cu privire la condiŃiile care nu sînt
reglementate de lege, care completează regulile stabilite prin norma de drept, sau care derogă
de la regula generală cu caracter permisiv. Astfel, se vor indica aşa aspecte ca faptul
eliberării, pe lîngă recipisa de magazinaj, a unei recipise de gaj al înmagazinării, dreptul
magazinerului de a amesteca bunurile determinate prin caracteristici de gen sau de a înstrăina
mărfurile înmagazinate etc.
Recipisa de magazinaj se autentifică prin semnarea acesteia de către persoana
împuternicită şi aplicarea ştampilei magazinerului.
2. DispoziŃia alin. (2) trebuie interpretată cu atenŃie, deoarece ea nu indică nici măsura
în care, în privinŃa unor recipise de magazinaj, se poate face abstracŃie de cerinŃele legale
privind conŃinutul acestor documente, nici consecinŃele juridice ale eliberări unor recipise de
magazinaj incomplete. O simplă confruntare logică a celor două alineate ale art. 1121 ar
demonstra inconsecvenŃa legiuitorului, dacă nu am încerca să identificăm intenŃia acestuia.
Iar intenŃia a fost de a stabili condiŃiile de conŃinut al recipisei de magazinaj şi de a indica
deosebirea dintre caracterul imperativ al cerinŃelor respective în cazul recipisei de magazinaj
la ordin şi cerinŃele mult mai liberale faŃă de conŃinutul recipisei simple de magazinaj. O
redacŃie mai reuşită a alin. (2) ar fi, după părerea noastră, următoarea: „(2) Recipisa de

1231
magazinaj, care nu conŃine unele date indicate la alin. (1), lit. a)-h) şi j), nu va fi invalidată
dar nu se va recunoaşte recipisă de magazinaj la ordin.”.
Avînd în vedere cele menŃionate, lipsa unor date nu invalidează recipisa de magazinaj,
dar toate recipisele de magazinaj care nu corespund condiŃiilor de conŃinut prevăzute la
alineatul precedent vor fi considerate recipise simple, adică nu se vor constitui ca titluri de
valoare negociabile.

Articolul 1122. Dreptul de grevare a bunului înmagazinat

Posesorul recipisei de magazinaj poate greva bunul înmagazinat în calitate de

garanŃie pentru o altă creanŃă dacă bunul rămîne în depozit.

Grevarea cu sarcini reale a mărfurilor înmagazinate constituie un act juridic de

dispoziŃie. Totodată, garanŃia este acel mijloc juridic care, dincolo de limitele dreptului
general de gaj şi în plus faŃă de acest drept, conferă creditorului garantat anumite prerogative
suplimentare spre a contribui la asigurarea executării reale a obligaŃiei, la conservarea
anumitor bunuri în vederea executării silite sau la despăgubirea creditorului, în cazul în care
executarea reală nu mai are loc. Teoretic, grevarea mărfurilor înmagazinate poate lua mai
multe forme (arvuna, garanŃia debitorului, gajul), dar în practică aceasta se realizează, în
special, prin gajarea lor. În ipoteza unei grevări, magazinerul va fi solicitat să elibereze, după
caz, o recipisă de gaj al înmagazinării şi/sau să consemneze grevarea în registrul de
magazinaj.

Articolul 1123. Andosarea recipisei de magazinaj

Dacă magazinerul a întocmit o recipisă de magazinaj la ordin, aceasta poate fi

transmisă unui terŃ prin andosare.

Procedura de andosare a recipisei de magazinaj la ordin urmează a fi stabilită prin

lege, din care cauză, în cele ce urmează, nu putem decît să formulăm doar unele recomandări
pentru viitoarele reglementări. Andosarea propriu-zisă trebuie să se efectueze în limba de stat
sau în limba în care a fost întocmită recipisa de magazinaj, dar nu trebuie exclusă şi
efectuarea andosării într-o limbă de circulaŃie internaŃională. Andosamentul trebuie să
conŃină:
- denumirea andosantului şi a andosatului, cu indicarea adreselor şi formelor de
organizare juridică (în cazul persoanelor juridice);
- semnătura persoanei împuternicite de a acŃiona din numele andosantului şi
ştampila andosantului persoană juridică;
- data săvîrşirii andosării.
Andosarea trebuie să fie simplă şi necondiŃionată. Orice condiŃie inserată în textul
andosării se consideră nescrisă. La efectuarea andosării ulterioare nu se admite înserarea unor
modificări în textul andosărilor anterioare, în textul recipisei de magazinaj sau cel al recipisei
de gaj al înmagazinării. Andosamentul care prevede transmiterea dreptului de a ridica doar o
parte din mărfurile reprezentate prin recipisa de magazinaj este nul. Andosamentul barat sau
efectuat cu încălcarea prevederilor legii se va considera nescris.

Articolul 1124. Răspunderea magazinerului în cazul andosării

1232
 (1) În cazul în care recipisa de magazinaj a fost transmisă prin andosare,
magazinerul răspunde faŃă de posesorul legitim al recipisei pentru exactitatea datelor
înscrise în ea dacă nu s-a consemnat prin înscriere pe recipisă că aceste date se bazează
exclusiv pe comunicările deponentului sau ale unui terŃ.
(2) Dacă magazinerul cunoştea inexactitatea datelor, va răspunde şi atunci cînd
a înscris în recipisă o consemnare de felul celor menŃionate la alin. (1).
(3) În cazul unui magazinaj de colectare, magazinerul nu are dreptul să înscrie
în recipisă consemnări de felul celor menŃionate la alin. (1).

1. După cum s-a menŃionat deja, magazinerul este cel care întocmeşte recipisa de
magazinaj şi recipisa de gaj al înmagazinării, din care cauză el poartă răspundere pentru
corectitudinea întocmirii acestora şi exactitatea datelor înscrise în ele. Avînd în vedere
caracterul transmisibil al recipiselor de magazinaj la ordin şi de gaj al înmagazinării,
responsabilitatea magazinerului devine şi mai importantă, deoarece terŃele persoane, care
intră în raporturi juridice în privinŃa acestor documente, acŃionează în temeiul încrederii în
veridicitatea şi corectitudinea datelor pe care le conŃin.
Totuşi, activitatea de depozitare a mărfurilor este atît de complexă şi diversificată,
inclusiv datorită dinamismului circuitului comercial şi caracteristicilor specifice diferitor
categorii de mărfuri, încît magazinerul nu este întotdeauna în stare să verifice cu siguranŃă
cantitatea, calitatea sau alte caracteristici ale mărfurilor recepŃionate pentru înmagazinare.
Alteori deponenŃii şi partenerii lor comerciali acŃionează în condiŃiile unei încrederi mutuale
şi n-au nevoie decît să micşoreze cheltuielile de depozitare, din care cauză doresc să evite
angajarea responsabilităŃii magazinerului şi implicit costurile sporite de magazinaj. Aceste
circumstanŃe au generat practica şi recunoaşterea, în temeiul principiului libertăŃii
contractuale, a posibilităŃii emiterii recipiselor de magazinaj şi, pe cale de consecinŃă, a celor
de gaj al înmagazinării, care conŃin menŃiuni despre faptul că datele ce le conŃin sînt înscrise
exclusiv în baza declaraŃiilor deponentului sau ale unui terŃ (de exemplu – expeditor,
transportator, reprezentant, expert etc.) şi n-au fost verificate de către magaziner. Persoana
care primeşte o asemenea recipisă în temeiul unui contract sau în calitate de garanŃie, este
conştientă şi î-şi asumă de bună voie riscurile legate de eventuala inexactitate a datelor
înscrise.
2. Aşadar, în conformitate cu primul alineat, dacă magazinerul a consemnat pe
documentele de înmagazinare faptul că datele înscrise se bazează exclusiv pe comunicările
deponentului sau ale unui terŃ, el este eliberat de răspundere în cazul unui eventual litigiu.
Această regulă nu mai este valabilă şi atunci cînd magazinerul a acŃionat fără bună-credinŃă.
În toate cazurile în care cunoaşte necorespunderea datelor declarate de deponent sau terŃul
care acŃionează în interesul acestuia şi realitatea, magazinerul urmează să refuze înscrierea
datelor declarate în recipisa de magazinaj.
3. Deoarece magazinajul de colectare este unul specializat, iar mărfurile colectate şi
depozitate posedă, de regulă, aceleaşi caracteristici constante, prevederile alin. (1) şi (2) nu se
mai aplică, magazinerul fiind obligat să verifice atent caracteristicile mărfii înmagazinate şi
să urmărească cu stricteŃe corectitudinea datelor înscrise în recipisele pe care le eliberează.

Articolul 1125. Livrarea bunurilor în cazul recipisei la ordin

(1) În cazul întocmirii unei recipise de magazinaj la ordin, magazinerul este

obligat să livreze bunurile înmagazinate numai posesorului legitim al recipisei şi numai
în schimbul recipisei.

1233
 (2) Dacă s-a întocmit o recipisă prin care s-a constituit un gaj asupra bunurilor
înmagazinate, magazinerul trebuie să ceară şi restituirea acestei recipise.
(3) Magazinerul nu este obligat să verifice autenticitatea andosamentelor.
Livrarea se atestă prin înscriere pe recipisa de înmagazinare.

1. Posesorul recipisei de magazinaj la ordin poate dispune de mărfurile înmagazinate

în deplină măsură. Pentru a ridica mărfurile de la depozit, posesorul recipisei de magazinaj
urmează să se prezinte sau să trimită un reprezentant la locul înmagazinării şi să adreseze o
cerere scrisă magazinerului, aducînd dovada posesiei originalului recipisei de magazinaj.
Marfa se transmite doar contra originalului recipise de magazinaj, pe care posesorul recipisei
sau reprezentantul său consemnează recepŃionarea mărfii. După ce marfa este transmisă
persoanei îndreptăŃite, recipisa de magazinaj se anulează (stinge) în conformitate cu legea,
consemnîndu-se acest fapt în registrul de magazinaj.
2. Posesorul recipisei de magazinaj, în cazul în care a fost eliberată şi o recipisă de gaj
al înmagazinării, poate cere transmiterea mărfurilor doar în cazul în care posedă şi această
recipisa. Dacă prezintă doar recipisa de magazinaj, persoana poate cere transmiterea
mărfurilor, aducînd dovada achitării creanŃei garantate prin recipisa de gaj al înmagazinării.
În unele cazuri, magazinerul poate elibera mărfurile înmagazinate, dacă posesorul recipisei de
magazinaj consemnează la contul magazinerului suma datorată, conform recipisei de gaj al
înmagazinării. Magazinerul care va preda marfa cu încălcarea prevederilor alineatului
comentat va purta răspundere faŃă de posesorul recipisei de gaj al înmagazinării în limitele
creanŃei garantate prin gajul mărfurilor.
3. Magazinerul nu este obligat (dar legea nu-i interzice) să verifice autenticitatea
andosamentelor făcute pe recipisa de magazinaj sau cea de gaj al înmagazinării. Totuşi,
magazinerul trebuie să examineze recipisele respective cu diligenŃa unui bun profesionist,
pentru a constata andosările nule.

Articolul 1126. Distrugerea sau pierderea recipisei de înmagazinare

(1) Dacă recipisa de înmagazinare este distrusă sau pierdută în alt mod, cel
îndreptăŃit poate cere, pe calea procedurii anunŃului public, declararea nulităŃii ei şi
întocmirea unei noi recipise. În acest caz, se aplică dispoziŃiile speciale ale Codului de
procedură civilă.
(2) În baza unei hotărîri judecătoreşti, magazinerul va întocmi o a doua recipisă
de magazinaj şi o a doua recipisă de gaj al înmagazinării, după caz.

1. Art. 319 al Codului de procedură civilă stipulează că persoana care a pierdut un

titlu de valoare la purtător sau un titlu de valoare la ordin poate cere, în cazurile prevăzute de
lege, instanŃei judecătoreşti să declare nul documentul pierdut şi restabilirea în drepturi
asupra lui. Dacă a pierdut recipisa de magazinaj, recipisa de magazinaj la ordin sau recipisa
de gaj al înmagazinării, persoana îndreptăŃită se va adresa fără întîrziere magazinerului. Fiind
notificat despre pierderea documentelor de înmagazinare, magazinerul va fi obligat să
întreprindă măsurile necesare pentru protecŃia drepturilor persoanelor interesate, inclusiv să
se abŃină de la livrarea mărfurilor sau exercitarea altor drepturi de către posesorii de rea-
credinŃă a acestor documente. Duplicate ale documentelor menŃionate nu se eliberează.
Pricinile privind declararea nulităŃii recipisei de magazinaj distrusă sau pierdută şi
întocmirea unei noi recipise se examinează de către instanŃele de judecată în procedură
specială. Dacă, la depunerea cererii sau la examinarea pricinii în procedură specială, se
constată un litigiu de drept ce Ńine de competenŃa instanŃelor judecătoreşti, instanŃa scoate

1234
cererea de pe rol printr-o încheiere şi explică petiŃionarului şi persoanelor interesate dreptul
de a cere soluŃionarea litigiului în procedură de acŃiune civilă.
Dacă recipisa de magazinaj sau recipisa de gaj al înmagazinării au fost doar
deteriorate, magazinerul este în drept să elibereze, pe contul persoanei ce solicită schimbarea
acestora, documente noi, fără a modifica rechizitele lor obligatorii. Documentele deteriorate
se scot din circuit şi se anulează în conformitate cu legea, fapt despre care se efectuează o
înregistrare în registrul de magazinaj.
2. În conformitate cu normele Codului de procedură civilă, cererea de declarare a
nulităŃii documentului pierdut se depune la instanŃa judecătorească de la sediul instituŃiei
(persoanei) care a eliberat documentul. În caz de admitere a cererii petiŃionarului, instanŃa
judecătorească emite o hotărîre prin care declară nul documentul pierdut. Hotărîrea constituie
temeiul eliberării mărfurilor petiŃionarului sau al eliberării unei noi recipise în locul celei
declarate nulă. Cheltuielile adiŃionale, suportate de magaziner în legătură cu prelungirea
termenului de păstrare, se compensează de persoana ce-şi realizează drepturile atestate prin
documentele pierdute.

Articolul 1127. Remiterea gajului asupra bunului înmagazinat

(1) Dacă proprietarul instituie un drept de gaj asupra bunurilor înmagazina

te, andosarea şi remiterea recipisei de gaj al înmagazinării vor Ńine loc de remitere a
gajului.
(2) Andosamentul trebuie să indice creditorul gajist şi cuantumul creanŃei.
(3) Magazinerul trebuie anunŃat în privinŃa gajării. El trebuie să consemneze că
a avut loc gajarea.

1. Dacă deponentul, căruia i-au fost eliberate recipisa de magazinaj şi recipisa de

gaj al înmagazinării, are nevoie de un credit, el poate transmite recipisa de gaj al
înmagazinării creditorului (băncii sau unei alte instituŃii de credit). Conform art. 460 (2),
gajarea titlurilor de valoare care confirmă dreptul asupra unor anumite bunuri (titluri
reprezentative ale bunurilor) înseamnă şi gajarea bunurilor respective. În acest caz,
deponentul prezervă dreptul de dispoziŃie asupra mărfii înmagazinate, dar nu poate cere
restituirea acesteia. La rîndul său, creditorul gajist nu se bucură de dreptul de dispoziŃie
asupra mărfii înmagazinate, dar o poate gaja în mod repetat, în mărimea creanŃei sale faŃă
de posesorul recipisei de magazinaj, luînd în consideraŃie şi interesului aferent creditului.
Pînă la survenirea momentului plăŃii, în conformitate cu condiŃiile recipisei de gaj al
înmagazinării, deŃinătorul acesteia poate dispune liber de ea. Despre orice gaj ulterior se
efectuează consemnarea corespunzătoare, în condiŃiile articolului comentat.
Conform art. 22 al Legii 449/2001 cu privire la gaj, amanetul care grevează bunuri
reprezentate printr-un conosament sau prin alt titlu negociabil apare în momentul în care
creditorul gajist şi-a executat prestaŃia dacă titlul îi este remis în următoarele 10 zile. Dacă
titlul este negociabil prin andosare, transmiterea lui către creditorul gajist are loc prin
andosare şi remitere. Aşadar, gajul mărfurilor înmagazinate se consideră un gaj cu
deposedare (amanet), din care cauză nu se înscrie în registrul gajului.
Pentru a primi plata ajunsă la scadentă şi garantată prin gajul mărfurilor înmagazinate,
posesorul recipisei de gaj al înmagazinării urmează să se adreseze fără întîrziere (termenul se
va stabili prin lege) cu o cerere scrisă privind efectuarea plăŃii primului andosant. Dacă plata
creanŃei garantate prin gaj este efectuată în mod corespunzător, posesorul recipisei de gaj al
înmagazinării este obligat să transmită recipisa primului andosant, efectuînd o nouă andosare
pe numele acestuia şi aplicînd menŃiunea despre primirea plăŃii.

1235
 Dacă obligaŃia garantată prin gaj nu se executată sau este executată în mod
necorespunzător, posesorul recipisei de gaj al înmagazinării poate începe procedura de
urmărire a obiectului gajului. În acesta caz se vor aplica regulile stabilite prin Legea
449/2001 şi Codul de procedură civilă.
2. Prima andosare a recipisei de gaj al înmagazinării trebuie să conŃină obligaŃia
simplă şi necondiŃionată de a plăti persoanei, înscrise în calitate de prim deŃinător al recipisei
de gaj al înmagazinării (andosat), sau la ordinul acesteia o anumită sumă de bani. Afară de
rechizitele andosantului şi andosatului, la care s-a făcut referire în comentariul la art. 1123,
urmează a se indica şi condiŃiile plăŃii datorate (termenul, dobînda, locul efectuării plăŃii).
Înregistrările cu privire la suma datorată şi condiŃiile de efectuare a plăŃii, efectuate pe
recipisa de gaj al înmagazinării, urmează a fi dublate şi pe recipisa de magazinaj.
3. Gajul mărfurilor înmagazinate se înregistrează în registrul de magazinaj. Este
obligată să-l informeze pe magaziner despre gajarea mărfurilor înmagazinate persoana care a
efectuat andosarea, indicînd andosatul, suma datorată şi condiŃiile de efectuare a plăŃii.

Articolul 1128. Dreptul de gaj al magazinerului

(1) În privinŃa costurilor de magazinaj, magazinerul are un drept de gaj asupra

bunului cît timp acesta se află în posesiunea sa.
(2) Dacă recipisa de înmagazinare a fost transmisă prin andosare, dreptul de gaj
va exista doar faŃă de posesorul legitim al recipisei de înmagazinare.

1. Cu toate că nu este considerat un gaj legal, în sensul îngust al acestei noŃiuni,

dreptul de gaj al magazinerului asupra mărfurilor pe care le deŃine în temeiul contractului de
magazinaj se instituie automat, în virtutea legii, chiar dacă contractul de magazinaj nu conŃine
prevederi în acest sens. Această garanŃie se supune regulilor amanetului şi acoperă exclusiv
creanŃele magazinerului în legătură cu contractul respectiv, adică toate costurile de
magazinaj. În cazul în care mărfurile înmagazinate au fost gajate în temeiul unei recipise de
gaj al înmagazinării, magazinerul va avea gradul superior de prioritate, faŃă de ceilalŃi
creditori gajişti.
Dreptul de gaj al magazinerului urmează a fi tratat în conexiune directă cu dreptul de
retenŃie, prevăzut de art. 1103 şi art. 637-641, deoarece, odată ce nu a făcut uz de dreptul de
retenŃie şi a cedat posesia mărfii, magazinerul pierde în consecinŃă şi dreptul de gaj în privinŃa
mărfii respective, indiferent de faptul dacă aceasta a fost transmisă deponentului sau unui terŃ.
Dreptul de gaj, reglementat de articolul comentat, nu trebuie înscris în registrul de
magazinaj.
2. Atît timp cît marfa rămîne în posesia magazinerului, dreptul de gaj în privinŃa
costurilor înmagazinării poate fi exercitat faŃă de deŃinătorul legal al recipisei de magazinaj.
Totodată, dacă marfa depozitată a fost grevată cu un gaj prin intermediul andosării recipisei
de gaj al înmagazinării, creanŃa magazinerului va fi prima în ordinea de preferinŃă a gajului.
Aceste consecinŃe par să defavorizeze dobînditorii mărfurilor înmagazinate şi alŃi creditori
gajişti, dar cerinŃele legii cu privire la conŃinutul recipiselor de magazinaj şi gaj al
înmagazinării, care trebuie să includă şi informaŃii cu privire la costurile de magazinaj şi alte
costuri care pot să apară, constituie, de fapt, garanŃie pentru informarea adecvată a părŃilor
respective.

Articolul 1129. Dreptul magazinerului de a cere ridicarea bunului înmagazinat

1236
 (1) Magazinerul nu poate cere ridicarea bunului înmagazinat înainte de
expirarea termenului convenit pentru magazinaj, iar dacă nu s-a convenit asupra unui
astfel de termen, înainte de a expira 3 luni de la înmagazinare.
(2) Dacă nu s-a convenit asupra unui termen de magazinaj sau dacă păstrează
bunul după expirarea termenului, magazinerul poate cere ridicarea bunului numai în
urma rezilierii contractului cu respectarea unui termen de preaviz de o lună.

1. Ultima etapă de executare a contractului de magazinaj se referă la ridicarea de către

deponent (aici şi în comentariul la articolul următor, prin deponent se va subînŃelege
posesorul legitim al recipisei de magazinaj) a bunurilor înmagazinate. Deoarece contractul de
magazinaj necesită o reglementare juridică care ar garanta stabilitate sporită relaŃiilor
respective, această stabilitate şi-a găsit reflectare şi în:
- limitele impuse magazinerului în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de a cere
ridicarea mărfurilor, atunci cînd contractul nu stabileşte expres termenul de înmagazinare sau
atunci cînd, după expirarea termenului contractului de magazinaj, acesta a fost prelungit tacit
pentru o perioadă nedeterminată;
- condiŃiile ce urmează a fi respectate de către magaziner pentru a-şi satisface
creanŃele prin vînzarea mărfurilor care nu sînt ridicate de deponent.
Termenul minim al înmagazinării, dacă contractul nu stipulează expres altceva, este
de trei luni. Totodată, acest minim nu-i poate fi invocat deponentului şi îl leagă doar pe
magaziner, în sensul că deponentul poate să-şi ridice marfa oricînd (vezi art. 1096). Dacă,
pînă la expirarea termenului de trei luni, magazinerul îl înştiinŃează pe deponent despre
intenŃia sa de a rezilia contractul de magazinaj, acesta din urmă se va considera în întîrziere,
dacă nu-şi va ridica marfa la data expirării termenului de trei luni din momentul
înmagazinării sa a unei luni din momentul înştiinŃării despre intenŃia magazinerului de a
rezilia contractul, oricare dintre aceste momente va surveni ultimul.
Dacă deponentul se prezintă în termen pentru ridicarea mărfii, dar nu achită
remuneraŃia cuvenită magazinerului, în cazul în care contractul nu prevede achitarea
ulterioară a preŃului magazinajului sau nu se convine asupra unor garanŃii suficiente,
deponentul va fi pus în întîrziere, cu toate consecinŃele corespunzătoare.
2. Dacă, după expirarea termenului convenit prin contract, magazinerul nu obiectează
neîntîrziat (conform uzanŃelor comerciale) împotriva faptului că marfa nu a fost ridicată,
contractul de magazinaj se consideră prelungit în mod tacit pentru o perioadă nedeterminată.
În asemenea caz, precum şi dacă contractul a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată,
deponentul se va considera în întîrziere doar dacă nu-şi va ridica marfa timp de o lună din
momentul înştiinŃării despre intenŃia magazinerului de a rezilia contractul (sau, în cel de-al
doilea caz, a trei luni din momentul înmagazinării, dacă acestea expiră ulterior termenului de
preaviz).
Prezentul articol se referă la momentul terminării contractului şi condiŃiile punerii în
întîrziere a deponentului, dar nu se referă la consecinŃele unei astfel de întîrzieri. Considerăm
că aici sunt aplicabile prevederile art. 595-597, care se referă la efectele întîrzierii
creditorului. În afară de aceasta, magazinerul obŃine şi dreptul de a vinde, în urma unei
somaŃii, mărfurile neridicate la licitaŃie (vezi art. 1130)
Costurile restituirii revin magazinerului (vezi art. 1100).

Articolul 1130. Vînzarea bunului la licitaŃie

1237
 (1) Dacă deponentul nu ridică la expirarea termenului de magazinaj bunul
înmagazinat, magazinerul are dreptul, în urma unei somaŃii, să vîndă bunul la licitaŃie.
Aceasta nu poate avea loc înainte de expirarea unei luni de la somaŃie.
(2) După ce creanŃele magazinerului decurgînd din magazinaj şi organizarea
licitaŃiei au fost satisfăcute din suma obŃinută din vînzare, restul va fi predat de către
magaziner posesorului legitim al recipisei de magazinaj.

1. Pentru ca magazinerul să poată vinde mărfurile, pe care le deŃine în temeiul unui

contract de magazinaj, urmează a fi întrunite următoarele condiŃii:
- deponentul să fie în întîrziere;
- deponentul să fi fost somat despre intenŃia magazinerului de a vinde marfa;
- să fi expirat o lună de la momentul somării deponentului, fără ca acesta să fi ridicat
marfa, achitînd în prealabil costurile înmagazinării şi prejudiciul cauzat prin
întîrziere;
- marfa să fie vîndută doar prin intermediul unei licitaŃii organizate în conformitate cu
legea.
Organizarea şi petrecerea licitaŃiei se va efectua în strictă conformitate cu legislaŃia
(vezi art. 809-816, HG 551/1991 Despre aprobarea Regulamentului cu privire la organizarea
licitaŃiilor de mărfuri industriale, agricole şi alte tipuri de produse şi Legea 1117/1997 privind
bursele de mărfuri), fiind recomandabilă vînzarea la bursa de mărfuri (vezi comentariul la art
1119).
2. PreŃul încasat în urma vînzării mărfii la licitaŃie se restituie posesorului legitim al
recipisei de magazinaj, reŃinîndu-se sumele necesare pentru satisfacerea creanŃelor
magazinerului, decurgînd din magazinaj şi cheltuielile rezonabile, legate de vînzare. Dacă nu
este cunoscut posesorul legitim al recipisei de magazinaj, sumele respective se trec într-un
cont de depozit la vedere separat.
Urmează a se lua în consideraŃie că magazinerul, participînd la raportul de magazinaj
în calitate de profesionist, trebuie să acŃioneze cu diligenŃă în vederea minimizării
cheltuielilor legate de organizarea şi petrecerea licitaŃiei de vînzare a mărfurilor înmagazinate
şi obŃinerii unui preŃ rezonabil (preŃ obişnuit la momentul vînzării pe piaŃa relevantă). În
cazul nerespectării acestei obligaŃii, posesorului legitim al recipisei de magazinaj va putea
cere repararea prejudiciului cauzat.

Capitolul XIX
CONTRACTUL DE SERVICII TURISTICE

Articolul 1131. Contractul de servicii turisitice

(1) Prin contract de servicii turistice, o parte (organizatorul călătoriei, agentul turistic)
se obligă să acorde celeilalte părŃi (turist) serviciile stipulate, iar aceasta se obligă să
achite costul lor.
(2) DeclaraŃia că se intermediază doar contracte cu persoane care vor realiza călătoria
(prestator de serviciu) nu va fi luată în considerare dacă celelalte împrejurări confirmă
faptul că autorul declaraŃiei execută pe propria răspundere prestaŃiile contractuale ce
Ńin de călătorie.

I. Contractul analizat a devenit un contract numit odată cu adoptarea noului cod civil al
Republicii Moldova. Fiind un contract din categoria celor care mediază prestările de servicii

1238
în sfera turismului, datorită complexităŃii raporturilor reglementate, importanŃei lui şi
necesităŃii protejării cît mai ample a drepturilor turistului a fost scos de sub incidenŃa
normelor cu privire la contractul de prestări servicii şi şi-a găsit o proprie reglementare în
cap. XIX, titlul III al cărŃii a III-a, Cod civil.
În conformitate cu art.1 a Legii turismului din 11.02.2000, turismul reprezintă
domeniul economiei naŃionale, cu funcŃii complexe, ce reuneşte un ansamblu de bunuri şi
servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obişnuit pe o
perioadă mai mică de un an şi al căror motiv este altul decât exercitarea unei activităŃi
remunerate în locul vizitat.
Contractul de servicii turistice este consensual or se consideră încheiat din momentul
când părŃile au convenit în forma cerută de lege asupra clauzelor esenŃiale ale lui. Potrivit art.
1134 Cod civil, părŃile trebuie să convină expres asupra: itinerarului, locul de destinaŃie şi
termenele de aflare cu indicarea datelor; data plecării şi data sosirii, vehiculele cu care se va
efectua deplasarea, caracteristicile şi clasele lor; clauzelor cu privire la locul cazării, nivelul
de confort şi condiŃiile de alimentare; serviciilor suplimentare incluse în costul călătoriei
(vizite, excursii etc); denumirea şi adresa organizatorului şi a asiguratorului; preŃul călătoriei,
costul serviciilor suplimentare neincluse în preŃ, posibilitatea de modificare a preŃului, modul
şi termenele de achitare a preŃului şi a celorlalte costuri. PărŃile pot negocia şi asupra altor
clauze esenŃiale ale contractului de servicii turistice.
Ambele părŃi ale contractului sunt obligate reciproc şi corelativ, ceea ce determină
caracterul sinalagmatic al contractului de prestări servicii.
Turistul beneficiază de serviciile prestate în schimbul unui preŃ. Din moment ce
ambele părŃi urmăresc obŃinerea de foloase patrimoniale, contractul de servicii turistice are un
caracter oneros.
Serviciile turistice care reprezintă obiectul contractului se prestează în decursul unei
perioade de timp, succesiv. Datorită acestui fapt, desfacerea contractului în cazul neexecutării
sau executării necorespunzătoare a obligaŃiilor va opera prin reziliere.
Suplimentar normelor din codul civil care reglementează raporturile dintre părŃile
contractului, relaŃiile ce apar în sfera turismului sunt reglementate de acte normative speciale.
Este vorba despre Legea turismului din 11.02.2000 (MO nr.54-56 din 2000) Hotărârea
Guvernului Republicii Moldova cu privire la introducerea contractului turistic, voucherului
turistic şi a fişei de evidenŃă statistică a circulaŃiei turiştilor la frontiera Republicii Moldova
nr.1470 din 27.12.2001 (MO nr.161/1484 din 31.12.2001) şi Ordinul AgenŃiei NaŃionale de
Turism cu privire la aprobarea modului de aplicare a voucherului turistic nr.62 din
11.02.2002 (MO nr.46-48/118 din 04.04.2002). O altă particularitate a contractului de servicii
turistice este determinată de statutul special al turistului, care, după cum rezultă din
prevederile legale poate fi doar o persoană fizică, ce consumă produsul turistic în scopuri
personale şi nu de întreprinzător sau pentru desfăşurarea activităŃii profesionale. Din acest
considerent, contractului de servicii turistice i se vor aplica în mod corespunzător prevederile
generale ale codului civil destinate raporturilor cu participarea consumatorului, iar turistul va
dispune şi de mijloacele de protecŃie juridică specifice.
Fiind un contract la care participă consumatorul, contractul de servicii turistice este
marcat de caracterele juridice specifice acestora – caracterul de contract de adeziune şi
caracter public. Ca regulă, clauzele contractului de servicii turistice sunt redactate de agentul
turistic şi nu pot fi negociate, iar potrivit alin.2, art.1132 Cod civil, condiŃiile incluse în
anunŃul publicitar, în ofertă sau în altă informaŃie prezentată clientului de către organizator
sunt obligatorii pentru ultimul.
II. Alin. 2 a normei comentate exclude limitarea răspunderii agentului turistic sau
clauza de non-răspundere în situaŃiile cînd acesta face o declarŃie că doar intermediază
încheierea contractelor cu persoane care vor realiza călătoria, dacă celelalte împrejurări

1239
confirmă faptul că autorul declaraŃiei execută pe proprie răspundere prestaŃiile contractuale ce
Ńin de călătorie. Aplicînd norma dată se va Ńine cont de toate împrejurările concrete, în special
este încheiat contractul în nume propriu sau din numele unui terŃ, care sunt drepturile şi
obligaŃiile agentului turistic, răspunderea stabilită, remuneraŃia etc.

Articolul 1132. InformaŃia preliminară

(1) Orice anunŃ publicitar, ofertă sau altă informaŃie prezentată de organizator despre
serviciile turistice trebuie întocmite astfel încît să se excludă interpretarea lor eronată.
(2)CondiŃiile incluse în anunŃul publicitar, în ofertă sau în altă informaŃie prezentată
clientului de către organizator sînt obligatorii pentru acesta din urmă, cu excepŃia
cazurilor în care clientul a fost notificat, înainte de încheierea contractului, despre
modificarea condiŃiilor.

Agentul turistic are un şir de obligaŃii legale, care se nasc anterior încheierii
contractului. Potrivit articolului comentat, organizatorul călătoriei este obligat să prezinte
informaŃia despre călătorie în anunŃurile publicitare, ofertă sau în alte informaŃii cît mai exact,
pentru a exclude interpretarea lor eronată. Din momentul prezentării informaŃiei clientului
prin intermediul anunŃurilor publicitare, ofertei sau în alt mod, condiŃiile anunŃate sunt
obligatorii pentru agentul turistic, cu excepŃia cazurilor când clientul a fost notificat despre
modificarea condiŃiilor călătoriei, anterior încheierii contractului. Dacă nu a notificat clientul
despre schimbarea condiŃiilor călătoriei, condiŃiile anunŃate de agentul turistic trebuie
asigurate de ultimul, indiferent dacă au fost prevăzute în contract sau nu. ObligaŃiile
precontractuale ale organizatorului se datorează calităŃii de consumator, dobândită de turist
din momentul când intenŃionează să beneficieze de servicii turistice (art.1 al Legii nr.105 cu
privire la protecŃia consumatorilor din 13.03.2003) şi sunt îndreptate spre excluderea
publicităŃii neveridice în scopul atragerii clienŃilor.

Articolul 1133. InformaŃia obligatorie

(1) Pînă la momentul încheierii contractului, organizatorul este obligat să pună la

dispoziŃia clientului, în scris sau în orice altă formă adecvată, o informaŃie despre
regimul de vize şi paşapoarte, precum şi despre cerinŃele de asigurare a sănătăŃii pe
durata călătoriei.
(2)Într-un termen rezonabil de pînă la începerea călătoriei, organizatorul este obligat să
prezinte clientului, în scris sau în orice altă formă adecvată, o informaŃie despre:
a) timpul şi locul staŃionărilor intermediare şi al joncŃiunilor de transport, precum
şi detaliile amplasării clientului în interiorul vehiculului (cabină pe navă,
compartiment în tren etc.);
b) numele, adresa şi numărul de telefon al reprezentanŃilor locali ai organizatorului
său, în absenŃa acestora, datele de identificare ale agenŃiei locale cărei i se va
adresa clientul la necesitate. În cazul absenŃei unor astfel de reprezentanŃi sau
agenŃi, clientul urmează să fie informat despre datele de contact cu
organizatorul;
c) în cazul călătoriei unor minori – datele de contact direct cu minorul sau cu
persoana responsabilă de el la locul de destinaŃie;

1240
 d) posibilitatea procurării poliŃei de asigurare care să acopere, în caz de accident
sau boală, responsabilitatea clientului pentru faptul că a renunŃat la călătorie,
precum şi alte cheltuieli.

I. Agentul turistic este obligat să execute obligaŃii informaŃionale atât până la încheierea
contractului cît şi după semnarea lui, până la începutul călătoriei. Aliniatul 1 al articolului
comentat stabileşte obligativitatea prezentării până la încheierea contractului a informaŃiei
referitor la regimul de vize şi paşapoarte, precum şi cerinŃele de asigurare a sănătăŃii pe durata
călătoriei. Neexecutarea acestei obligaŃii va obliga agentul turistic să repare daunele cauzate
clientului.
II. Alin.2 se referă la informaŃia obligatorie de furnizat clientului după semnarea
contractului, dar într-un termen rezonabil până la începutul călătoriei. Suplimentar la cele
prevăzute de articolul comentat, potirvit art. 21al Legii turismului agentul turistic este dator
să furnizeze informaŃii referitor la legile Ńării de aflare temporară, obiceiurile populaŃiei
autohtone şi alte particularităŃi a căror cunoaştere este necesară pentru cultivarea respectului
faŃă de valorile culturale naŃionale. Dacă din lipsa informaŃiei respective clientul a suportat
anumite daune materiale şi/sau morale, agentul turistic va fi obligat să le repare integral.
III. InformaŃia obligatorie trebuie prezentată clientului în scris sau în orice altă formă
adecvată, pe un suport care să asigure clientului posibilitatea recepŃionării şi păstrării
informaŃiei.

Articolul 1134. ConŃinutul contractului de servicii turistice

(1) Contractul de servicii turistice trebuie să conŃină următoarele clauze:

a) itinerarul, locul(locurile) de destinaŃie şi termenele de aflare, cu indicarea
datelor;
b) vehiculele, caracteristicile şi clasele lor, data şi locul plecării şi sosirii;
c) informaŃii despre cazare, categoria sau nivelul de confort, caracteristicile
lui de bază, serviciile alimentare;
d) în cazul stabilirii unui număr minim de persoane necesar pentru
realizarea călătoriei, termenul limită de notificare a clientului în caz de
contramandare a acesteia;
e) vizitele, excursiile şi alte servicii incluse în preŃul unic al călătoriei;
f) denumirea şi adresa organizatorului (agentului turistic) şi a
asigurătorului, după caz;
g) preŃul călătoriei, posibilitatea de modificare a preŃului, costul anumitor
servicii suplimentare (taxa de îmbarcare şi debarcare în porturi şi
aeroporturi, taxele turistice) neincluse în preŃul unic al călătoriei şi
posibilitatea de modificare a acestuia;
h) termenele şi modalitatea de plată a preŃului şi a celorlalte costuri;
i) condiŃiile specifice, convenite de părŃi la cererea clientului;
j) termenele de formulare a pretenŃiilor privind neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare a contractului;
k) alte condiŃii.
(2) Toate condiŃiile contractuale trebuie prezentate clientului în scris, înainte de
încheierea contractului.
(3) DispoziŃiile alin.(2) nu exclud posibilitatea încheierii contractului în ultimul moment.

1241
 Contractul de servicii turistice urmează să fie încheiat în formă scrisă (art.17 al Legii
turismului) potrivit modelului aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu
privire la introducerea contractului turistic, voucherului turistic şi a fişei de evidenŃă statistică
a circulaŃiei turiştilor la frontiera Republicii Moldova. Clauzele obligatorii ale contractului de
servicii turistice sunt prevăzute de art. 1134 Cod civil, care urmează a fi prezentate turistului
în scris, până la încheierea contractului. În afară de clauzele oblgatori stabilite de lege, părŃile
pot stabili şi alte condiŃii în contract. Dacă nu s-a convenit asupra tuturor clauzelor
obligatorii, contractul de servicii turistice se consideră neîncheiat.
Art.18 al Legii turismului obligă agentul turistic să întocmească şi să elibereze turistului
voucherul turistic. În conformitate cu p.6 al Regulamentului cu privire la modul de aplicare a
voucherului turistic, acesta reprezintă o parte integrantă a contractului care cuprinde întregul
volum de informaŃii despre serviciile turistice acordate, confirmă plata unor servicii concrete
cum ar fi: transportul, cazarea, hrana, deservirea excursionistă etc, şi serveşte drept bază
pentru obŃinerea acestor servicii.

Articolul 1135. Călătoria unui terŃ

(1) Turistul are dreptul să ceară, înainte de începutul călătoriei, ca un terŃ să preia
drepturile şi îndatoririle sale din contractul de călătorie. Organizatorul poate refuza
cererea turistului în cazul în care terŃul nu corespunde condiŃiilor călătoriei.
(2)Organizatorul este în drept să ceară turistului compensarea cheltuielilor
suplimentare suportate prin înlocuirea cu terŃul.

Normele ce se conŃin în art. 1135 Cod civil permit turistului, până la începutul
călătoriei, să transmită drepturile şi obligaŃiile ce decurg din contractul de servicii turistice
unui terŃ. Turistul trebuie să înştinŃeze agentul turistic în termeni utili despre cesiunea
drepturilor, pentru a putea oforma toate formalităŃile legate de substituire. Organizatorul
călătoriei este obligat să accepte substituirea turistului, cu excepŃia cazurilor când terŃul nu
corespunde condiŃiilor călătoriei. Dacă înlocuirea turistului cu un terŃ generează cheltuieli
suplimentare pentru agentul turistic, acestea vor fi suportate de turist.

Articolul 1136. Modificarea clauzelor esenŃiale ale contractului

(1) Dacă, înainte de începutul călătoriei, este nevoit să modifice considerabil clauzele
esenŃiale ale contractului, inclusiv preŃul, organizatorul este obligat să-l notifice imediat
pe client despre acest fapt.
(2) PreŃul menŃionat în contract nu poate fi modificat, cu excepŃia cazului în care
contractul prevede o astfel de posibilitate şi indică modalitatea calculării preŃului
modificat. PreŃul indicat în contract poate fi modificat în mod excepŃional, în cazul
schimbării preŃurilor pentru transport, a taxelor pentru anumite servicii (taxa de
îmbarcare şi debarcare în porturi şi aeroporturi, alte taxe). PreŃul nu poate fi majorat
în termen de 20 zile pînă la data începerii călătoriei.

1242
(3) În cazul prevăzut la alin.(1), clientul poate renunŃa la contract sau accepta
modificarea lui, fiind obligat să-l notifice pe organizator în cel mai scurt timp despre
decizia sa.

PreŃul este remuneraŃia datorată de turist organizatorului călătoriei pentru serviciile

prestate şi reprezintă una din clauzele obligatorii ale contractului. PreŃul se determină la
înŃelegerea părŃilor şi urmează a fi prevăzut în contract. Clauza cu privire la preŃ urmează să
prevadă atât preŃul unic al călătoriei, cît şi costul serviciilor suplimentare (taxa de îmbarcare
şi debarcare în porturi şi aeroporturi, taxe turistice etc). Potrivit alin.2, art. 1136 Cod civil
clauza cu privire la preŃ poate fi modificată în următoarele cazuri:
a) dacă contractul prevede posibilitatea de modificare a preŃului şi indică parametrii de
calculare a preŃului modificat;
b) în mod excepŃional, în caz de schimbare a preŃului pentru transport sau a taxelor
pentru diferite servicii (taxa de îmbarcare şi debarcare în porturi şi aeroporturi, alte
taxe).
În orice caz, preŃul contractului de servicii turistice nu poate fi majorat în ultimele
douăzeci zile până la începutul călătoriei.
Turistul poate accepta modificarea clauzelor esenŃiale sau poate rezilia contractul, fiind
obligat la rândul său să înştiinŃeze organizatorul călătoriei despre decizia adoptată în cel mai
scurt timp.

Articolul 1137. Acordarea de garanŃii şi înlăturarea neajunsurilor

(1) Organizatorul este obligat să organizeze astfel călătoria încât să aibă calităŃile
promise şi să nu fie afectată de lipsuri care i-ar diminua valoarea sau utilitatea dedusă
din contract sau din practica obişnuită.
(2) În cazul în care depistează neajunsuri în timpul călătoriei, turistul are dreptul să
ceară înlăturarea lor imediată. Organizatorul poate refuza înlăturarea neajunsurilor
dacă aceasta cere cheltuieli disproporŃionate.
(3) În cazul în care organizatorul nu înlătură neajunsurile în termenul stabilit de turist,
acesta poate să le înlăture singur şi să ceară organizatorului compensarea cheltuielilor
suportate. Nu se stabileşte termen în cazul în care organizatorul refuză să înlăture
neajunsurile sau turistul este interesat ca acestea să fie înlăturate imediat.

ObligaŃiile asumate de agentul turistic urmează a fi executate corespunzător, în modul

şi termenii prevăzuŃi de contract. Potrivit art. 1137 Cod civil, organizatorul este obligat să
organizeze astfel călătoria încât să aibă calităŃile promise şi să nu fie afectată de lipsuri care
i-ar diminua valoarea sau utilitatea dedusă din contract sau din practica obişnuită. Norma
comentată stabileşte dreptul turistului care turistul depistează neajunsuri în timpul călătoriei
de a cere înlăturarea lor. Organizatorul este Ńinut să înlăture neajunsurile despre care a fost
înştiinŃat în termenul stabilit de turist. Stabilirea termenului nu este o condiŃie obligatorie
dacă turistul este interesat ca acestea să fie înlăturate imediat (ex. cazarea într-un hotel de o
clasă inferioară celei prevăzute în contract) sau dacă agentul turistic a refuzat înlăturarea
neajunsurilor. În cazurile în care înlăturarea neajunsurilor solicită cheltuieli disproporŃionate,
organizatorul poate refuza solicitarea clientului, rămânând responsabil pentru neexecutarea
contractului.

1243
 Dacă organizatorul călătoriei nu îndeplineşte solicitarea în termenul stabilit, turistul
poate să înlăture singur neajunsurile şi să ceară organizatorului repararea daunelor cauzate
prin suportarea cheltuielilor suplimentare.

Articolul 1138. Reducerea preŃului pentru neajunsurile călătorie

(1) În cazul în care, pe parcursul călătoriei, se descoperă neajunsuri, preŃul ei se reduce,

luîndu-se în considerare momentul descoperirii.
(2) PreŃul călătoriei nu se reduce dacă turistul, din intenŃie sau din culpă gravă, nu l-a
anunŃat pe organizator într-un termen rezonabil despre neajunsul depistat.

Norma comentată instituie dreptul turistului de a solicita reducerea corespunzătoare a

preŃului călătoriei în cazul depistării neajunsurilor. PreŃul urmează a fi redus Ńinând cont de
momentul descoperirii neajunsurilor, adică, luîndu-se în calcul perioada de timp în care
turistul a fost privat de posibilitatea de a beneficia de ceea ce era în drept să se aştepte potrivit
clauzelor contractuale.
În conformitate cu alin.2, art.1138 Cod civil, cererea turistului de reducere a preŃului
poate fi respinsă de organizatorul călătoriei dacă turistul intenŃionat sau din culpă gravă nu l-a
înştiinŃat într-un termen rezonabil despre neajunsul depistat. Această prevedere este chemată
să înlăture eventualele abuzuri din partea clienŃilor de rea-credinŃă.

Articolul 1139. Rezilierea contractului din cauza neajunsurilor

(1) În cazul în care călătoria este, ca urmare a unor lipsuri de felul celor menŃionate la
art.1138, prejudiciată în mod considerabil, turistul poate rezilia contractul. El poate
rezilia contractul şi atunci, când ca urmare a unor asemenea lipsuri, dintr-un motiv
important care poate fi recunoscut de către organizator, nu i se poate pretinde să mai
facă acea călătorie.
(2) Rezilierea contractului este admisibilă doar dacă organizatorul a lăsat să expire un
termen care i-a fost stabilit de către turist, fără a efectua remedierea. Nu este necesară
stabilirea unui termen dacă remedierea este imposibilă sau este refuzată de organizator
ori dacă rezilierea imediată a contractului este justificată d un interes special al
turistului.
(3) În cazul rezilierii contractului, organizatorul pierde dreptul asupra preŃului
convenit. El poate cere totuşi o indemnizaŃie corespunzătoare pentru serviciile prestate
deja şi pentru cele necesare în vederea încheierii călătoriei, cu excepŃia cazului în care
serviciile nu prezintă interes pentru turist în legătură cu rezilierea contractului.
(4) Organizatorul călătoriei este obligat, în urma încetării prin reziliere a contractului,
în special în cazul în care contractul prevede întoarcerea, să ia măsurile necesare pentru
a-l transporta înapoi pe turist. Cheltuielile suplimentare sînt suportate de organizator.

Contractul de servicii turistice poate fi reziliat în cazul neexecutării esenŃiale, din

iniŃiativa turistului şi în situaŃiile de forŃă majoră.
Potrivit prevederilor art. 1139 Cod civil contractul de servicii turistice poate fi reziliat
dacă călătoria este prejudiciată în mod considerabil în rezultatul neajunsurilor sale. Călătoria

1244
se va considera prejudiciată în mod considerabil dacă în rezultatul neexecutării sau
executării necorespunzătoare esenŃiale din partea agentului turistic serviciile nu corespund
prevederilor contractuale, standardelor sau aşteptărilor turistului, care rezultă din oferta sau
publicitatea făcută. Neajunsurile esenŃiale pot determina imposibilitatea utilizării serviciului
(schimbarea itinerarului turistic care privează turistul de posibilitatea vizitării anumitor
locuri) , inadmisibilitatea utilizării lui (existenŃa pericolului pentru viaŃa şi sau sănătatea
turistului în cazul neexecutării obligaŃiei de informare despre necesitatea vaccinării) sau
cheltuieli financiare considerabile pentru înlăturarea lor. În orice caz, la determinarea
caracterului de neexecutare esenŃială vom aplica prevederile art.735 Cod civil.
Pentru a putea pretinde rezilierea contractului, turistul este Ńinut mai întâi să ofere
organizatorului o perioadă de timp pentru remedierea neajunsurilor. La expirarea fără rezultat
a perioadei de timp stabilite, turistul poate rezilia contractul, atât în timpul călătoriei, cît şi
până la începutul ei. În conformitate cu alin.2, art.1139 Cod civil nu se cere stabilirea unui
termen dacă remedierea este imposibilă sau refuzată de organizator (imposibilitatea sau
refuzul de a fi schimbat într-un hotel de clasa corespunzătoare prevederilor contractului) sau
dacă rezilierea imediată a contractului este justificată de un interes special al turistului (ex.
pierderea interesului pentru călătorie în cazul modificării itinerarului turistic).
Drept consecinŃă a rezilierii contractului agentul turistic pierde dreptul asupra preŃului
convenit. În pofida faptului încetării contractului prin reziliere organizatorul este obligat, în
special în cazul când contractul prevedea întoarcerea, să i-a măsurile necesare pentru a-l
transporta pe turist înapoi şi să suporte cheltuielile suplimentare.

Articolul 1140. Repararea prejudiciului cauzat prin neajuns

Turistul poate cere, indiferent de faptul dacă a solicitat reducerea preŃului sau a
reziliat contractul, despăgubiri pentru neîndeplinirea contractului în cazul în care
lipsurile se datorează unei împrejurări pentru care răspunde organizatorul.

În conformitate cu art. 1140 Cod civil turistul poate cere despăgubiri pentru
neexecutarea contractului dacă neajunsurile călătoriei se datorează împrejurărilor pentru care
este responsabil organizatorul, indiferent de faptul dacă a solicitat reducerea preŃului sau dacă
a reziliat contractul. Organizatorul va fi responsabil şi de acŃiunile culpabile ale terŃelor
persoane antrenate în executarea contractului de servicii turistice. Pornind de la statutul de
consumator al turistului, acesta poate pretinde atât repararea prejudiciului material, cît şi a
celui moral.

Articolul 1141. Termenul de înaintare a pretenŃiilor şi termenul de prescripŃie

(1) PretenŃiile întemeiate pe prevederile art.1137-1140 pot fi înaintate de către turist

organizatorului în decursul unei luni din momentul prevăzut în contract pentru
încheierea călătoriei. PretenŃiile pot fi înaintate şi după expirarea termenului de o lună
dacă termenul este omis din motive neimputabile turistului.
(2) Termenul de prescripŃie al acŃiunilor intentate de turist este de 6 luni, calculate din
ziua care, conform contractului, este ultima zi a călătoriei. Dacă turistul înaintează

1245
pretenŃii, curgerea prescripŃiei se suspendă pînă în ziua în care organizatorul respinge
în scris pretenŃiile.

Pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin neexecutare sau executare

necorespunzătoare a prevederilor contractuale, turistul poate înainta pretenŃiile sale
organizatorului în decurs de 1 lună din momentul prevăzut de contract pentru încheierea
călătoriei. Dacă acest termen a fost omis din motive neimputabile turistului, pretenŃiile pot fi
înaintate şi după expirarea termenului de o lună.
Termenul de prescripŃie pentru acŃiunile ce decurg din neexecutarea contractului de
servicii turistice este de 6 luni şi se calculează de la ultima zi de călătorie, determinată
potrivit prevederilor contractuale. Dacă turistul a înaintat organizatorului pretenŃii, scurgerea
prescripŃiei se suspendă până în ziua în care turistul respinge în scris cerinŃele formulate.

Articolul 1142. Admiterea limitării răspunderii

În baza unui acord cu turistul, organizatorul poate să-şi limiteze răspunderea

pentru prejudicii, altele decît vătămarea corporală la triplul preŃ al călătoriei dacă:
a) prejudiciul nu este cauzat din intenŃie sau culpă gravă;
b) prejudiciul este cauzat turistului doar din greşeala unui prestator de servicii
implicat în derularea contractului.

Norma comentată prevede dreptul organizatorului de a-şi limita răspunderea pentru

eventualele prejudicii cauzate turistului la triplul preŃ al călătoriei. Pentru a-şi putea limita
răspunderea trebuie să se întrunească următoarele condiŃii:
a) să existe un acord în scris referitor la limitarea răspunderii;
b) prejudiciul să nu fie cauzat din intenŃie sau culpă gravă a organizatorului sau
c) prejudiciul să fie rezultatul doar a greşelii unui prestator de servicii implicat în
derularea contractului. Dacă prejudiciul este rezultatul intenŃiei sau culpei grave a
terŃului implicat în derularea contractului clauza de limitare a răspunderii nu se va
aplica.
În orice caz, organizatorul nu-şi va putea limita răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin
vătămarea corporală a turistului, fiind obligat să-l repare integral, potrivit prevederilor
legale.

Articolul 1143. Rezilierea contractului de către turist

(1) Înainte de începutul călătoriei, turistul poate rezilia oricînd contractul.

(2) În cazul în care turistul reziliază contractul, organizatorul pierde dreptul asupra
preŃului călătoriei. El poate totuşi, să ceară o despăgubire corespunzătoare. Cuantumul
despăgubirii se determină în funcŃie de preŃul călătoriei, scăzîndu-se cheltuielile
neefectuate de organizator, precum şi ceea ce organizatorul ar fi putut dobîndi prin
valorificarea în alt mod a prestaŃiilor sale.

Art.1143 Cod civil oferă dreptul turistului de a rezilia contractul oricând, până la
începutul călătoriei. Este unul din cazurile când legea admite refuzul unilateral de executare a
obligaŃiilor. Această situaŃie nu presupune existenŃa anumitor neajunsuri a călătoriei şi se

1246
datorează calităŃii de consumator al turistului. Agentul turistic nu poate pretinde achitarea
costului călătoriei fiind în drept să ceară doar o despăgubire corespunzătoare. Mărimea
despăgubirii se va determina pornind de la preŃul călătoriei, scăzându-se cheltuielile
neefectuate de organizator, precum şi ceea ce organizatorul ar fi putut dobândi prin
valorificarea în alt mod a prestaŃiilor sale ( ex. prestarea serviciului altei persoane).

Articolul 1144. Rezilierea contractului din cauza unei forŃe majore

(1) În cazul în care călătoria este îngreuiată, periclitată sau prejudiciată considerabil
din cauza unei forŃe majore ce nu putea fi prevăzută în momentul încheierii
contractului, atît organizatorul, cît şi turistul poate rezilia contractul fără nici o altă
condiŃie.
(2)Dacă se reziliază contractul în temeiul alin.(1), se vor aplica dispoziŃiile art.1139
alin.(3) şi prima dispoziŃie din alin.(4). Costurile suplimentare ale transportului la
întoarcere se vor suporta, în mod egal, de către părŃi. În alte cazuri, costurile
suplimentare se suportă de către turist.

Norma comentată oferă dreptul ambelor părŃi să rezilieze contractul necondiŃionat

dacă călătoria este îngreuiată, periclitată sau prejudiciată considerabil din cauza unei forŃe
majore. Potrivit art. 1144 Cod civil, în acest caz organizatorul va putea pretinde o
indemnizaŃie pentru serviciile real prestate şi pentru cele necesare încheierii călătoriei, fiind
dator să întreprindă toate măsurile necesare pentru transportarea turistului înapoi. Costurile de
transportare vor fi împărŃite între turist şi organizatorul călătoriei în mod egal.

Articolul 1145.Excluderea derogărilor

Nu se poate deroga de la normele prezentului capitol în defavoarea turistului.

Potrivit art.1145 nu se permite derogarea de la prevederile legale care reglementează

contractul de servicii turistice în defavoarea turistului. Orice clauză contractuală care
înrăutăŃeşte situaŃia turistului comparativ cu drepturile acestuia consfinŃite de art. 1131-1145
va fi lovită de nulitate absolută ca fiind contrară prevederilor legii.

Capitolul XX
FIDEJUSIUNEA

Sectiunea 1
DISPOZITII GENERALE CU PRIVIRE
LA FIDEJUSIUNE

Articolul 1146. Contractul de fidejusiune

(1) Prin contract de fidejusiune, o parte (fidejusor) se obligă faŃă de cealaltă parte
(creditor) să execute integral sau parŃial, gratuit sau oneros obligaŃia debitorului.

1247
 (2) Prin fidejusiune se poate garanta şi o obligaŃie viitoare sau afectată de
modalităŃi.

1. Fidejusiunea este o garanŃie personală şi constă în angajamentul pe care şi-l ia o

persoană (fidejusor) faŃă de creditor de a executa obligaŃia debitorului principal în cazul că
acela nu o va executa. Creditorul are astfel certitudinea că în caz de nevoie creanŃa sa va fi
realizată prin două gajuri generale: patrimoniul debitorului şi patrimoniul fidejusorului.
Astfel, efectivitatea fidejusiunii depinde atît de calităŃile personale ale fidejusorului, cît şi
de situaŃia materială a acestuia. Din aceste considerente, fidejusiunea îndeplineşte funcŃia
de garanŃie.
Fidejusiunea poate fi de trei feluri: convenŃională, legală şi judiciară.
Contractul de fidejusiune este bilateral şi este încheiat între creditorul obligaŃiei
principale şi fidejusor. De regulă, debitorul obligaŃiei de bază este cel ce se adresează
fidejusorului pentru ca acesta să-i ofere o garanŃie, în acest sens, încheindu-se între ei un
acord privind prestarea serviciilor de fidejusiune. În mod practic pot fi întîlnite contracte
semnate de trei părŃi: fidejusor, creditor şi debitor. Acestea nu contravin legislaŃiei, nu
ştirbesc caracterul relaŃiilor de fidejusiune şi vor fi calificate drept contracte complexe, cu
elemente ale contractului de fidejusiune şi a celui de prestare a serviciilor de fidejusiune.
Contractul de fidejusiune poate fi încheiat anterior sau odată cu încheierea contractului
de bază, fie ulterior, de pildă la cererea creditorului care, reieşind din circumstanŃele
concrete consideră în mod rezonabil că va exista o neexecutare esenŃială din partea
debitorului şi insistă asupra prestării unei garanŃii suficiente (art.736).
Caracterele juridice ale contractului de fidejusiune sînt:
- este consensual, adică va produce efecte după ce părŃile au ajuns la un acord de voinŃă
(în forma cerută de lege) asupra clauzelor esenŃiale ale contractului. Important este faptul ca
în contract să fie stabilite cu certitudine obligaŃiile fidejusorului, căci orice interpretare a
clauzelor contractului va fi făcută în favoarea acestuia;
-este accesoriu, deoarece fidejusiunea nu poate exista în afara unei obligaŃii principale şi
va urma tot timpul soarta acesteia cît priveşte cauzele de valabilitate şi cele de stingere.
Prin fidejusiune nu se poate garanta decît o obligaŃie valabilă. Dacă obligaŃia principală
este nulă (nulitate absolută), fidejusorul nu va avea ce garanta. Fidejusorul nu poartă
răspundere pentru nevalabilitatea obligaŃiei principale, el fiind Ńinut să răspundă doar pentru
neexecutarea totală sau parŃială a acesteia. Cît priveşte obligaŃiile anulabile, trebuie să
Ńinem cont că acestea îşi produs totuşi efectele pînă în momentul în care intervine
constatarea încetării lor. Din moment ce atare obligaŃie a fost desfiinŃată, fidejusiunea va fi
desfiinŃată de drept. Nu poate fi garantată prin fidejusiune o obligaŃie naturală, deoarece
acestea sînt lipsite de sancŃiune şi fidejusorul nu ar putea valorifica dreptul său de regres
contra debitorului.
Caracterul accesoriu al fidejusiunii se dovedeşte prin aceea că fidejusiunea nu poate
întrece datoria debitorului şi nu poate fi făcută în condiŃii mai oneroase (art. 1152 alin.(2));
în absenŃa unei clauze contrare, fidejusorul răspunde în toate cazurile doar pînă la suma
maximă menŃionată în contract (art. 1153 alin. 2); fidejusiunea încetează o dată cu stingerea
obligaŃiei garantate (art. 1167 alin. 1), precum şi prin alte norme.
- este un contract unilateral, deoarece doar creditorul este investit cu drepturi, fidejusorul
fiind cel ce se obligă să execute în locul debitorului în tot ori în parte obligaŃia neexecutată.
Cu toate că şi creditorul poartă obligaŃia, în baza art. 1161 să remită fidejusorului toate
documentele, ce atestă creanŃa împotriva debitorului, după ce fidejusorul execută obligaŃia
garantată, iar fidejusorul are dreptul corelativ, investit cu forŃă de constrîngere, în caz de
necesitate, aceasta nu face să schimbe caracterul unilateral al contractului de fidejusiune.
Această obligaŃie rămîne în afara limitelor obligaŃiei de fidejusiune.

1248
 - este gratuit, deoarece în schimbul prestaŃiei fidejusorului, creditorul nu se obligă la o
contraprestaŃie.
Orice obligaŃie este susceptibilă de a fi garantată prin fidejusiune, deoarece legea nu
stabileşte excepŃii în această privinŃă. Articolul comentat stabileşte că fidejusorul se obligă
faŃă de creditor să execute obligaŃia debitorului. De fapt legiuitorul impune fidejusorul să
răspundă, de rînd cu debitorul, în caz că ultimul nu execută obligaŃia. Dacă fidejusorul va
purta obligaŃia să execute în natură ceea ce n-a executat debitorul, ponderea fidejusiunii ca
garanŃie va fi foarte neînsemnată, deoarece în primul rînd deseori obligaŃiile asumate de
debitor sînt personale, adică în mare parte executarea lor Ńine de calităŃile personale ale
debitorului, iar în rîndul al doilea, obligaŃia de a executa în natură l-ar impune pe fidejusor
ori de cîte ori să aducă argumente pentru a proba incapacitatea sa de executare. Iată de ce
fidejusorul va executa obligaŃia debitorului în natură, atunci cînd obiectul acesteia este, de
regulă, o sumă de bani, deşi în contractul de fidejusiune se poate specifica şi o modalitate
concretă de executare în natură a obligaŃiei, de exemplu, predarea unei anumite cantităŃi de
bunuri de gen de către fidejusor creditorului. Dacă este vorba de obligaŃii de a executa o
lucrare, presta un serviciu sau de obligaŃii de a nu face, fidejusorul garantează plata
daunelor la care ar putea fi obligat debitorul atunci cînd nu execută obligaŃia.
Prin fidejusiune se poate garanta obligaŃia debitorului integral sau parŃial (art. 1153),
gratuit sau oneros. Codul civil reglementează dreptul de regres al fidejusorului către
debitor, pentru a percepe de la acesta tot ceea ce a fost plătit creditorului. . Însă fidejusorul
poate renunŃa la acest drept, gratificîndu-l astfel pe debitor. Dacă fidejusorul şi debitorul
sînt persoane juridice cu scop lucrativ, asemenea acte de „donaŃie” nu vor fi valabile (art.
832).Fidejusiunea poate avea şi caracter oneros atunci, cînd pentru serviciile sale
fidejusorul beneficiază de o remuneraŃie,plătită de debitor.
2. Prin fidejusiune se poate garantata şi o obligaŃie viitoare, nu numai cele apărute
concomitent sau pînă la instituirea fidejusiunii. Specific relaŃiilor de fidejusiune este faptul
că, pe lîngă atingerea acordului de voinŃă dintre fidejusor şi creditor, mai este necesară
existenŃa unei obligaŃii de bază valabile, garantată prin fidejusiune. Dacă se garantează o
obligaŃie viitoare, contractul de fidejusiune astfel încheiat confirmă doar legătura juridică
între fidejusor şi creditor, fidejusorul fiind obligat numai dacă în viitor va lua naştere
obligaŃia garantată. Contractul de fidejusiune este considerat încheiat sub condiŃie
suspensivă (art. 239), fidejusorul fiind în drept să rezilieze contractul în condiŃiile prevăzute
de art. 1166 alin.( 1.) Garantarea unei obligaŃii viitoare poate avea loc, de exemplu, atunci
cînd fidejusorul asigură plata arenzii în modul corespunzător de către arendaş nu numai pe
durata contactului de arendă, care expiră la finele anului curent, dar şi pentru arenda ce se
va plăti în anul următor, în cazul prelungirii contractului de arendă.
Prin fidejusiune poate fi garantată şi o obligaŃie afectată de modalităŃi (termen, condiŃie
ori sarcină). Majoritatea obligaŃiilor contractuale sînt afectate de modalităŃi, cea mai des
întîlnită fiind modalitatea termenului.
VarietăŃi ale fidejusiunii sînt avalul, precum şi garantarea de către comisionar a executării
obligaŃiei asumate de către un terŃ faŃă de comitent. În schimbul garanŃiei, comisionarul are
dreptul la o remuneraŃie, numită provizion (art. 1067 alin. 2).
Prin aval poate fi garantată plata unui cec, parŃial sau integral (art. 1270) sau a unei
cambii (art. 26 Legea nr. 1527/1993). Deosebirea dintre aval-cauŃiune cambială şi instituŃia
fidejusiunii de drept comun rezidă în faptul , că avalizatorul se obligă întotdeauna în mod
solidar, fără a invoca cauza excepŃiei care l-ar scuti de plată. Fidejusorul însă, poate
răspunde şi în mod subsidiar (art. 1157). Prin urmare, obligaŃia avalistului este valabilă
chiar dacă obligaŃia în baza căreia a fost eliberată cambia, devine nulă din cauza diverselor
motive, decît cele de formă. În plus, avalul este o convenŃie unilaterală, spre deosebire de
contractul de fidejusiune.

1249
 Articolul 1147. Forma contractului de fidejusiune

Contractul de fidejusiune, pentru a fi valabil, trebuie încheiat în scris. În cazul în

care fidejusorul execută obligaŃia, viciul de formă se consideră înlăturat.

Contractul de fidejusiune trebuie să fie încheiat în mod obligatoriu în formă scrisă. Forma
scrisă simplă este de ajuns pentru ca contractul să fie valabil, chiar dacă obligaŃia garantată
prin fidejusiune necesită o formă mai strictă, cum este forma autentică. Forma este o
condiŃie de valabilitate a actului juridic numai în cazurile expres prevăzute de lege (art. 208
alin. 2). Forma scrisă ad validitatem exprimă faptul că condiŃia de formă, în cazul dat este
cerută de lege pentru valabilitatea contractului, dar nu pentru dovada acestui contract. În
baza art. 211, nici fidejusorul, nici creditorul obligaŃiei de bază nu vor putea aduce proba cu
martori pentru a dovedi faptul încheierii contractului de fidejusiune. Doar prin excepŃie,
nerespectarea formei simple scrise poate lăsa contractul valabil: atunci cînd fidejusorul
execută obligaŃia asumată.
Deoarece în contractul de fidejusiune se obligă doar fidejusorul, părŃile pot semna şi un
singur înscris. Contractul poate fi încheiat şi printr-un schimb de scrisori, telegrame,
telefonograme, altele asemenea, semnate de partea care le-a expediat (art. 209 alin. 2).
Important este ca părŃile să poată stabili cu certitudine că înscrisul e semnat de persoana
respectivă. În aceste situaŃii dovada faptului încheierii contractului va fi înştiinŃarea scrisă,
trimisă de către creditor fidejusorului privind acceptarea fidejusiunii (garanŃiei). Dacă
creditorul nu a făcut un astfel de înscris, apariŃia raportului de fidejusiune poate fi probată
prin înserarea în contractul de bază a clauzei cu privire la obligaŃia fidejusorului. Dacă o
astfel de referinŃă lipseşte, se consideră că contractul de fidejusiune n-a fost încheiat. Prin
înŃelegerea părŃilor, contractul de fidejusiune poate fi autentificat notarial (art. 212) sau
poate conŃine rechizite adăugătoare.

Articolul 1148. Neobligativitatea acordului debitorului la constituirea fidejusiunii

O persoană poate deveni fidejusor fără acordul debitorului şi chiar fără ştirea
acestuia.

Prin natura sa, fidejusiunea este o garanŃie care apare în baza unui contract.PărŃile
contractului sînt creditorul obligaŃiei de bază şi fidejusorul.De regulă, fidejusorul se
angajează să garanteze la cererea (indicaŃia) debitorului în raportul obligaŃional chiar şi
atunci cînd potrivit art.1150,alin.(2) creditorul a cerut în calitate de fidejusor o anumită
persoană.
Articolul comentat reglementează însă, două situaŃii-excepŃie de la regula enunŃată mai
sus.În realitate, valabilitatea contractului de fidejusiune nu depinde de faptul existenŃei sau
lipsei acordului debitorului la încheierea acestuia între creditor şi fidejusor, deoarece
fidejusorul se obligă nu către debitor, ci în faŃa creditorului.Cererea debitorului serveşte
doar motiv pentru încheierea acestui contract, dar nu este elementul juridic al
fidejusiunii.Iată de ce legea admite încheierea contractului de fidejusiune fără acordul
debitorului şi chiar fără ştirea acestuia. Important este că, chiar şi în aceste condiŃii fiind
prestată,fidejusiunea nu poate exceda datoria debitorului şi nu poate fi făcută în condiŃii mai
oneroase (art.1152).

1250
 Fără ştirea debitorului fidejusiunea poate să apară ca urmare a gestiunii de
afaceri.Astfel fidejusorul, fără a avea mandat sau fără să se fi obligat altfel, fără ştirea
debitorului (din lipsa posibilităŃii pentru moment de a-i comunica aceste împrejurări),
încheie act juridic prin care garantează executarea obligaŃiei acestuia către creditor,
acŃionînd astfel în interesul debitorului (art.1378).Fidejusorul va fi obligat, însă, să-l
înştiinŃeze pe debitor de îndată ce este posibil (art.1379).Dacă debitorul acceptă această
gestiune de afaceri, asupra relaŃiilor între ei se aplică în modul corespunzător dispoziŃiile cu
privire la mandat.În această ipoteză fidejusorul, după ce l-a înştiinŃat pe debitor despre
prestarea fidejusiunii, poate cere să fie eliberat de fidejusiune, în condiŃiile articolului 1164.
În alte cazuri de prestare a fidejusiunii fără ştirea debitorului, ultimul va cunoaşte,
totuşi, despre acest fapt cel tîrziu la momentul cînd fidejusorul va înainta către el cererea de
regres (dacă nu a dorit să-l gratifice prin garanŃia oferită).

Articolul 1149. Fidejusiunea multiplă

(1) Fidejusiunea poate fi prestată atît pentru debitorul principal, cît şi pentru
fidejusor.
(2) Fidejusorul ulterior care s-a obligat în privinŃa îndeplinirii obligaŃiei
fidejusorului anterior răspunde alături de acesta în acelaşi fel ca primul fidejusor
alături de debitorul principal.

1.InstituŃia fidejusiunii multiple este apropiată, însă nu este identică cu cea a garantării unei
obligaŃii de către mai mulŃi fidejusori.EsenŃa fidejusiunii multiple rezidă în aceea, că o terŃă
persoană, numită fidejusor ulterior garantează către creditorul obligaŃiei principale că
fidejusorul anterior va executa obligaŃia asumată prin contractul de fidejusiune.Aceasta este
pe deplin valabil deoarece însuşi executarea obligaŃiei asumate de fidejusor,fiind de natură
contractuală, poate fi asigurată prin alte garanŃii cum ar fi gajul,garanŃia bancară sau o
fidejusiune ulterioară.
IniŃiativa angajării unei fidejusiuni ulterioare vine de la creditor,care este interesat să
obŃină în mod sigur executarea obligaŃiei principale,reducîndu-şi astfel cît mai mult propriul
risc.De menŃionat că creditorul, pentru atingerea aceluiaşi scop poate alege calea de a-l
obliga pe însuşi debitor să presteze mai multe garanŃii în vederea asigurării executării
obligaŃiei asumate.

2 Dacă fidejusorul anterior se obligase să răspundă alături de debitor în mod solidar,atunci

fidejusorul ulterior va fi Ńinut să răspundă la fel,solidar.Norma din alineatul (2) al acestui
articol nu admite derogări de la acestă regulă.Aşa cum legea nu limitează numărul
potenŃialilor fidejusori ulteriori,în cazul cînd au fost mai mulŃi astfel angajaŃi,se va respecta
aceeaşi regulă.În caz că fidejusorul anterior se obligaseră să răspundă subsidiar,fidejusorii
ulteriori vor răspunde de asemenea, subsidiar, adică faŃă de ultimul fidejusor poate fi
înaintată spre executare cererea creditorului doar după ce executarea a fost pretinsă fără
succes fidejusorului anterior.

Articolul 1150. Temeiul apariŃiei fidejusiunii

(1) Fidejusiunea poate să rezulte din acordul părŃilor, poate fi impusă prin lege sau
poate fi instituită de instanŃa de judecată.

1251
 (2) Debitorul obligat să furnizeze o fidejusiune trebuie să propună o persoană fizică
cu domiciliu sau reşedinŃa în Republica Moldova sau o persoană juridică înregistrată
în Republica Moldova, care să dispună de bunuri suficiente pentru a garanta
obligaŃia. În cazul în care persoana propusă nu este acceptată, debitorul trebuie să
propună o altă persoană. Această regulă nu este aplicată atunci cînd creditorul a cerut
în calitate de fidejusor o anumită persoană.

1.Din definiŃia fidejusiunii rezultă că aceasta este întotdeauna de natură contractuală (art.
1146). Însă articolul comentat, cît şi art. 1151, reglementează, pe lîngă fidejusiunea
convenŃională, fidejusiunea legală şi cea judiciară. Fidejusiunea este convenŃională atunci
cînd părŃile raportului de obligaŃie, debitorul şi creditorul, ajung la un acord asupra
necesităŃii instituirii unei astfel de garanŃii. Fidejusiunea legală presupune o dispoziŃie
legală care-l obligă pe debitor să aducă un fidejusor pentru garantarea obligaŃiilor ce-i
revin. Este judecătorească acea fidejusiune care apare ca urmare a unei hotărîri
judecătoreşti în procesul soluŃionării unei pricini, astfel, instanŃa obligîndu-l pe debitor să
aducă un garant.Indiferent dacă apare în baza legii sau a unei hotărîri judecătoreşti,
fidejusiunea nu-şi pierde natura sa contractuală.
2.Pentru a avea calitatea de fidejusor persoana trebuie să aibă capacitatea de a contracta,
adică să dispună de capacitatea de exerciŃiu.Pentru fidejusorul-persoană juridică este
necesar ca organul de conducere al acesteia să aibă împuterniciri pentru a încheia astfel de
acte juridice.
Pe lăngă capacitatea de a contracta, legea mai impune încă două condiŃii faŃă de
fidejusor:
- pentru fidejusorul persoană fizică – să aibă domiciliu sau reşedinŃa în Republica
Moldova (nu este obligatoriu să fie cetăŃean al Republicii Moldova); pentru persoana
juridică – să fie înregistrată în Republica Moldova (poate fi şi cu capital străin sau mixt);
-fidejusorul trebuie să fie solvabil, adică să fie capabil în caz de necesitate, să acopere
datoria debitorului. Dacă între timp fidejusorul a devenit insolvabil, debitorul trebuie să
caute şi să aducă alt fidejusor, care să întrunească condiŃiile sus menŃionate, în afară de
cazul cînd fidejusorul a fost ales de însuşi creditor.
CerinŃele înaintate faŃă de fidejusor în acest articol se referă în egală măsură asupra
fidejusorilor în bază de fidejusiune convenŃională,legală sau judiciară.

Articolul 1151. Dreptul înlocuirii garanŃiei

Debitorul Ńinut să furnizeze o fidejusiune legală sau judiciară poate da în schimb o

altă garanŃie suficientă.

Înlocuirea fidejusiunii prin altă garanŃie este admisă numai în materie de fidejusiune
legală sau judecătorească.Articolul 1151 nu se va aplica asupra fidejusiunii
convenŃionale,care este rezultatul înŃelegerii părŃilor.
IniŃiativa de a presta o altă garanŃie decît fidejusiunea legală sau judiciară poate veni atît
de la debitor,cît şi de la creditor.Astfel, ei pot negocia încheierea unui contract accesoriu de
gaj,ipotecă ,clauză penală.
Atît legea,care prevede posibilitatea instituirii unei fidejusiuni legale,cît şi o hotărîre
judecătorească ,prin care se stabileşte aducerea unei garanŃii-fidejusiune judiciară poartă
caracter de recomandare,deoarece Codul civil admite înlocuirea acestor garanŃii cu orice
alte garanŃii suficiente să satisfacă interesul creditorului.

1252
 Articolul 1152. Limitele fidejusiunii

(1) Fidejusiunea nu poate exceda datoria debitorului şi nu poate fi făcută în condiŃii

mai oneroase .
(2) Fidejusiunea care excedă datoria debitorului sau care este făcută în condiŃii mai
oneroase este valabilă în limitele obligaŃiei principale.
(3) Fidejusiunea poate fi contractată pentru o parte a obligaŃiei şi în condiŃii mai
puŃin oneroase.
(4) ObligaŃia fidejusorului nu se majorează, după preluarea fidejusiunii, prin actele
juridice făcute de debitorul principal.

1.Norma din articolul comentat Ńine să accentuieze caracterul accesoriu al fidejusiunii

prin aceea, că obiectul fidejusiunii nu poate fi mai mare decît cel al obligaŃiei
principale.Creditorul nu poate pretinde fidejusorului mai mult decît este în drept să pretindă
debitorului principal.În ipoteza în care debitorul î-şi asumase mai multe obligaŃii (distincte
sau care decurg din acelaşi raport juridic) faŃă de creditor,iar fidejusorul garantase doar
pentru executarea unora din ele,ultimul nu va fi obligat să răspundă pentru neexecutarea
obligaŃiilor neacoperite prin garanŃie. La fel, atunci cînd fidejusorul s-a obligat să execute în
locul debitorului pînă la suma maximă,indicată în contractul de fidejusiune,el nu poate fi
impus la o plată mai mare (oneroasă) decît aceea,pe care creditorul ar fi putut-o pretinde
debitorului.
2.Dacă contractul de fidejusiune conŃine clauze, prin care fidejusorul se obligă în condiŃii
mai oneroase sau în măsură ce excede datoria principală, fidejusiunea este valabilă numai
pînă la concurenŃa obligaŃiei principale.În rest, clauzele contractului nu vor produce
efecte,potrivit legii.
3.O fidejusiune poate fi constituită însă,în condiŃii mai uşoare sau în aceleaşi condiŃii,dar
numai pentru o parte din obligaŃie,deoarece obligaŃia accesorie nu poate exceda obligaŃia
principală.Astfel, fidejusorul se poate obliga fie să repare doar prejudiciul efectiv, fie să
plătească numai dobînda, sau se va alege o altă modalitate.
4.După încheierea contractului de fidejusiune,în conŃinutul obligaŃiei principale pot
interveni diferite modificări,atît îndreptate spre reducerea, cît şi majorarea valorii
obligaŃiei.Char dacă a avut loc o majorare a acesteia,fidejusiunea rămîne neatinsă,în măsura
în care contractul de fidejusiune nu a fost modificat ulterior sau n-a fost încheiat un alt
contract de fidejusiune,care să garanteze şi aceste din urmă obligaŃii.PărŃile pot negocia în
contractul de fidejusiune clauza privind extinderea fidejusiunii asupra modificărilor ce vor
surveni în viitor în conŃinutul obligaŃiei de bază şi acesta va fi valabil, deoarece
fidejusiunea, în acea parte , se va considera constituită pentru obligaŃiile ce vor lua naştere
în viitor (art.1146,alin.(2))

Articolul 1153. Întinderea obligaŃiilor fidejusorului

(1) Fidejusorul răspunde în toate cazurile doar pînă la suma maximă menŃionată în
contractul de fidejusiune.
(2) Pînă la suma maximă menŃionată în contractul de fidejusiune, fidejusorul
răspunde, în absenŃa unei clauze contrare, pentru:
a) totalul, din momentul respectiv, al datoriei principale, în special atunci cînd
datoria principală a fost modificată datorită vinovăŃiei ori întîrzierii debitorului
principal, însă în situaŃia unei penalităŃi contractuale sau a unei despăgubiri globale

1253
prevăzute pentru cazul încetării contractului, doar atunci cînd s-a convenit expres în
acest sens;
b) cheltuielile de reziliere a contractului şi de urmărire în justiŃie dacă trebuie
suportate de debitorul principal în măsura în care fidejusorului i s-a dat la timp
posibilitatea de a le evita prin satisfacerea cerinŃelor creditorului;
c) dobînzile datorate de debitorul principal dacă s-a convenit în mod expres asupra
acestui lucru.

1.Clauzele contractului de fidejusiune trebuie să fie clar formulate,din care să rezulte

voinŃa reală a părŃilor.Fidejusiunea este de strictă interpretare şi aceasta va fi făcută tot
timpul în favoarea fidejusorului.Dacă n-au fost stabilite anumite limite ale răspunderii
fidejusorului, acesta va răspunde pînă la suma maximă, menŃionată în contract.
2.Norma din alin.(2) al articolului comentat este dispozitivă.La baza acesteia se află
principiul potrivit căruia, dat fiind natura accesorie a contractului de fidejusiune şi în lipsa
unei stipulări contrare, răspunderea fidejusorului echivalează răspunderii debitorului
principal.Această concluzie rezultă şi din noŃiunea fidejusiunii (art.1146). Fidejusorul
răspunde, deci, pentru totalul din obligaŃie, valoarea căruia este apreciat la momentul
instituirii fidejusiunii.Orice majorare a obligaŃiei principale,care intervine ulterior încheierii
contractului de fidejusiune afectează şi răspunderea fidejusorului doar dacă acesta a
acceptat expres (art.1152, alin.4).Totalul din obligaŃie,pentru care va răspunde fidejusorul
se reduce la suma despăgubirilor pentru prejudiciul efectiv,venitul ratat,clauza penală, cît şi
dobînda de întîrziere, calculată potrivit art. 619.Dacă, drept urmare a comportamentului
culpabil al debitorului principal, obligaŃia lui devine mai oneroasă,fidejusorul va răspunde
alături de acesta.
Pentru a evita rezilierea contractului principal în cazul neexecutării acestuia, creditorul
este în drept să se adreseze fidejusorului pentru a cere executarea.Dacă fidejusorul refuză
executarea şi rezilierea este inevitabilă, cheltuielile de reziliere şi de urmărire în justiŃie le
va suporta fidejusorul,chiar dacă contractul de fidejusiune nu prevede expres aceasta.
Fidejusorul va răspunde doar dacă s-a angajat expres în contract, pentru:
- plata unei penalităŃi( art.745) sau a unei despăgubiri globale (art.738) , stabilite în
contractul dintre părŃile raportului principal de obligaŃie, pentru cazul încetării contractului
(prin reziliere, rezoluŃiune ) din vina debitorului;
- pentru dobînzile, la care s-a obligat debitorul principal către creditor potrivit
contractului,dacă obligaŃia este purtătoare de dobîndă (vezi art.869).

Articolul 1154. Raporturile dintre mai mulŃi fidejusori

(1) În cazul în care mai mulŃi fidejusori au prestat fidejusiune pentru acelaşi debitor
şi pentru aceeaşi obligaŃie, fidejusorul care a executat obligaŃia are dreptul de regres
contra celorlalŃi fidejusori pentru partea fiecăruia din ei.
(2) În cazul insolvabilităŃii unuia din fidejusori, partea acestuia se repartizează
proporŃional între ceilalŃi fidejusori.

1. Într-un contract de fidejusiune se pot angaja de partea fidejusorului mai multe persoane
pentru a garanta obligaŃia aceluiaşi debitor. În acest caz vom fi în prezenŃa pluralităŃii
pasive – a cofidejusorilor. Răspunderea cofidejusorilor poate fi atît solidară, cît şi pe cote-
părŃi (art. 1159). Articolul comentat se răsfrînge asupra cazurilor de răspundere solidară a
fidejusorilor în faŃa creditorului. Aceasta reiese din alin (1) , din care deducem că creditorul
poate îndrepta acŃiunea sa către un singur cofidejusor pentru a fi executată obligaŃia în

1254
 întregime. Dacă fidejusorii se angajează în faŃa creditorului în mod solidar cu debitorul de
bază, rămîne la discreŃia creditorului să aleagă către cine va îndrepta cerinŃa sa: către
debitor, către fidejusori împreună sau către un (unii) fidejusori sau poate pretinde
executarea prestaŃiei atît de la debitor, cît şi de la fidejusori în egală măsură . De reŃinut că
într-o asemenea situaŃie interesul creditorului este cel mai bine protejat.
Dacă fidejusorii s-au obligat subsidiar faŃă de creditor, ultimul este în drept să pretindă
executarea de la fidejusori numai după ce a înaintat (fără succes) pretenŃia sa către debitorul
de bază, dar şi în această ipoteză cofidejusorii vor răspunde solidar.
Dacă mai mulŃi fidejusori au garantat în mod solidar pentru debitor se vor aplica articolele
ce reglementează solidaritatea debitorilor (art. art. 530-548), cu excepŃiile respective,
inclusiv art. 544 în virtutea căruia fidejusorul care a executat obligaŃia în întregime are
dreptul de regres către ceilalŃi fidejusori pentru partea fiecăruia din ei. Astfel, acŃiunea în
regres contra celorlalŃi cofidejusori este întotdeauna divizibilă, fiecare fidejusor nu poate fi
urmărit decît pentru partea ce trebuie să suporte.
Prevederile articolului dat nu se vor aplica pentru situaŃia în care mai multe persoane au
oferit garanŃie de fidejusiune pentru acelaşi debitor, aceeaşi obligaŃie, dar în mod
independent, în baza diferitor contracte. Răspunderea acestora nu va fi solidară chiar dacă
în particular fiecare dintre ei se obligase solidar cu acel debitor.
2. Insolvabilitatea unui cofidejusor va fi suportată de către ceilalŃi, în părŃi egale (inclusiv
acel fidejusor care a executat în întregime). Această normă protejează şi interesele
fidejusorului, care beneficiază de dreptul de regres contra celorlalŃi fidejusori.

S e c t i u n e a a 2-a
RAPORTURILE DINTRE
CREDITOR SI FIDEJUSOR

Articolul 1155. ObligaŃia creditorului de a informa

(1) Creditorul este obligat să furnizeze, la cererea fidejusorului, toate informaŃiile

utile privind conŃinutul şi modalităŃile obligaŃiei principale şi privind stadiul de
executare a acesteia.
(2) Fidejusorul nu poate renunŃa anticipat la dreptul de informare.

1. Norma prevăzută de articolul dat este dispozitivă şi reglementează dreptul fidejusorului

de a cere de la creditor orice informaŃie utilă legată de obligaŃia, executarea căreia
fidejusorul a garantat-o. Legea nu instituie aceeaşi obligaŃie pentru debitor, fiindcă acesta
deseori s-ar putea arăta interesat în tăinuirea informaŃiilor utile fidejusorului.
ObligaŃia creditorului de a-l informa pe fidejusor apare chiar din momentul negocierii
contractului de fidejusiune şi se menŃine pe toată perioada de acŃiune a acestuia. Creditorul
trebuie să furnizeze informaŃiile despre conŃinutul (drepturile şi obligaŃiile corelative)
raportului obligaŃional, despre termenul şi condiŃia în care a fost asumată obligaŃia, modul
de executare, periodicitatea executării obligaŃiilor succesive etc. Dacă părŃile raportului
obligaŃional operează modificări fără a-l informa pe fidejusor pentru ca acesta să-şi dea
acordul de a menŃine garanŃia, ultimul, în condiŃiile prevăzute de art. 1167 alin. (2) poate
invoca temeiul de stingere a fidejusiunii.
2.Orice înŃelegere, prin care fidejusorul renunŃă anticipat la dreptul de informare este
nulă.

1255
 Articolul 1156. Răspunderea fidejusorului

(1) În cazul neexecutării obligaŃiei principale, fidejusorul şi debitorul sînt obligaŃi

solidar în faŃa creditorului dacă în contract nu este prevăzut altfel.
(2) PărŃile pot conveni ca fidejusorul să fie obligat să plătească datoria numai după
urmărirea debitorului. În acest caz, fidejusorul trebuie să indice bunurile debitorului
şi să avanseze cheltuielile pentru urmărirea acestor bunuri.

1. Dacă debitorul obligaŃiei principale n-a executat-o, creditorul poate porni urmărirea
silită. Acest drept creditorul îl are doar din momentul ajungerii obligaŃiei la scadenŃă.
Articolul comentat stabileşte că debitorul şi fidejusorul vor răspunde solidar în toate
cazurile, în afară decît dacă contractul nu prevede răspunderea subsidiară a fidejusorului.
Răspunderea solidară înseamnă că creditorul este în drept să ceară executarea obligaŃiei
(repararea prejudiciului) fie de la debitor, fie de la fidejusor sau de la ambii concomitent.
Rămîne la discreŃia creditorului de a alege modalitatea exercitării dreptului său. Normele
privind obligaŃiile solidare (art. art. 530-549) se vor aplica în măsura în care nu contravin
normelor ce reglementează fidejusiunea, naturii specifice a acestor raporturi accesorii.
2. Atunci cînd contractul stabileşte răspunderea subsidiară, creditorul va putea urmări
fidejusorul numai după ce a preîntîmpinat debitorul ca acesta să execute şi a primit un
răspuns negativ sau, într-un termen rezonabil nu a primit nici un răspuns. Totodată
creditorul trebuie să Ńină cont de faptul că legea îl eliberează pe fidejusor de obligaŃia sa
după expirarea unui an de zile de la momentul cînd obligaŃia de bază a ajuns la scadenŃă, în
cazul cînd contractul de fidejusiune nu a fost încheiat pentru un anumit termen (art. 1170).
Acest termen este suficient pentru creditor ca acesta să facă uz efectiv de dreptul său.
Articolul dat impune, însă, cîteva reguli suplimentare dacă părŃile contactului de
fidejusiune au ales calea răspunderii subsidiare. Fidejusorul trebuie să indice creditorului
care bunuri ale debitorului principal sînt susceptibile de urmărire. Legea nu insistă asupra
faptului, ca bunurile respective să fie situate în circumscripŃia, unde se află sediul instanŃei
de judecată, de competenŃa căreia este soluŃionarea litigiului dat.
Fidejusorul nu poate fi făcut responsabil de neglijenŃa creditorului şi, dacă ultimul nu
urmăreşte bunurile indicate de fidejusor şi ulterior debitorul devine insolvabil, obligaŃia de
garanŃie a fidejusorului nu mai produce efectele scontate de creditor.
Fidejusorul se obligă să suporte cheltuielile necesare urmăririi acelor bunuri şi să
avanseze sumele respective de bani, deoarece este posibil ca urmărirea bunurilor indicate de
fidejusor să nu conducă la un rezultat pozitiv.

Articolul 1157. ExcepŃiile pe care le poate invoca fidejusorul

(1) Fidejusorul poate opune creditorului toate excepŃiile pe care le-ar putea opune
debitorului. În caz de deces al debitorului principal, fidejusorul nu se poate preleva de
faptul că moştenitorii răspund limitat pentru obligaŃia debitorului.
(2) Fidejusorul nu pierde dreptul de a invoca o excepŃie doar prin faptul că
debitorul principal renunŃă la aceasta.
(3) Fidejusorul poate refuza satisfacerea cerinŃelor creditorului atît timp cît
debitorul are dreptul de a ataca actul care stă la baza obligaŃiei.
(4) Dreptul prevăzut la alin. (3) este recunoscut fidejusorului şi în cazul în care
creditorul poate să-şi satisfacă creanŃa faŃă de debitorul principal prin compensarea
datoriei sale faŃă de acesta.

1256
 1. Pe lîngă riscul asumat prin contractul de fidejusiune, fidejusorul este investit, în
virtutea legii, şi cu unele garanŃii, dintre care menŃionăm dreptul acestuia de a opune
excepŃii creditorului. ExcepŃiile pot fi de două categorii:
- cele ce se bazează pe însuşi contractul de fidejusiune şi le poate opune doar fidejusorul
,de exemplu, acesta poate obiecta că creditorul nu a pretins mai întîi debitorului executarea,
în cazul răspunderii subsidiare a fidejusorului; modificarea obligaŃiei de bază fără acordul
fidejusorului; valabilitatea contractului de fidejusiune; întinderea garanŃiei etc.;
- cele pe care le-ar putea opune debitorul, de exemplu prin care se invocă un temei de
nulitate atît absolută , cît şi relativă a actului din care a luat naştere obligaŃia principală;
poate opune compensarea a ceea ce creditorul datorează debitorului (art. 658). Trebuie de
reŃinut că, în baza articolului comentat, fidejusorul poate opune acele excepŃii, pe care le-ar
opune debitorul faŃă de creditor.
Dacă obligaŃia garantată a trecut prin succesiune la moştenitorii debitorului, fidejusorul
nu poate opune acest fapt pentru a-şi limita sau exclude răspunderea.
2. Dacă debitorul renunŃă la vreo obiecŃie sau recunoaşte obligaŃia născută dintr-un act nul
(nulitate absolută), fidejusorul păstrează dreptul de a opune în continuare creditorului
obiecŃiile în cauză.Fidejusorul nu poate invoca,însă, temeiul nulităŃii relative a actului
juridic principal, dacă debitorul şi-a exprimat voinŃa,expres sau tacit, în mod cert şi evident
de a confirma valabilitatea actului (art.218 alin (2)).La fel,fidejusorul păstrează dreptul de a
opune excepŃia de nulitate absolută a actului juridic, ce a stat la baza apariŃiei raportului
obligaŃional principal fiindcă, în baza art.217 aceasta poate fi invocată de orice persoană
care are un interes născut şi actual. AcŃiunea în constatarea nulităŃii absolute este
imprescriptibilă (art.217 alin.(3).
3. Debitorul obligaŃiei principale poate invoca unul dintre temeiurile nulităŃii relative ale
actului juridic în baza căruia şi-a asumat acea obligaŃie. LegislaŃia civilă stabileşte că
asemenea cerinŃe sînt prescriptibile, termenul de prescripŃie fiind de 6 luni (actele încheiate
prin eroare, dol, violenŃă şi leziune), fie de 3 ani, pentru celelalte temeiuri ale nulităŃii
relative. În această perioadă fidejusorul poate refuza executarea, invocînd unul din aceste
temeiuri. Dacă instanŃa îl va admite, aceasta va duce la desfiinŃarea obligaŃiei principale, şi
implicit şi a fidejusiunii.
Pentru creditor este important ca să înainteze cerinŃa sa pînă la expirarea termenului
contractului de fidejusiune sau pînă la expirarea unui an, conform art. 1170, pentru a nu
oferi fidejusorului un alt temei de a refuza executarea obligaŃiei garantate – expirarea
termenului de perimare şi, respectiv, stingerea fidejusiunii.
Dacă se va constata legalitatea obligaŃiei principale, creditorul poate pretinde şi daune-
interese pentru perioada de timp în care fidejusorul şi debitorul au ezitat să execute.
4. Dacă creditorul, la rîndul său, are o obligaŃie faŃă de debitorul principal, şi în
raporturile dintre ei este posibilă stingerea obligaŃiilor prin compensaŃie (art. art. 651-659),
fidejusorul la fel are dreptul de a refuza satisfacerea cerinŃelor creditorului ,invocînd
stingerea obligaŃiei prin compensaŃie.

Articolul 1158. Micşorarea de către creditor a garanŃiilor

Dacă creditorul micşorează, în defavoarea fidejusorului, anumite drepturi de gaj ori

alte garanŃii sau drepturi de preferinŃă, existente în momentul constituirii fidejusiunii
ori obŃinute ulterior de debitorul principal şi destinate dreptului garantat prin
fidejusiune, obligaŃia fidejusorului se reduce cu o sumă corespunzătoare acestei
micşorări.

1257
 Executarea unei obligaŃii poate fi asigurată prin mai multe garanŃii. În sens larg, garanŃiile
obligaŃiilor cuprind:
- mijloacele preventive menite să conserve anumite bunuri ale debitorului în vederea
executării silite a creanŃei, cum este dreptul de retenŃie;
- mijloacele de asigurare a executării în natură a obligaŃiei (arvuna, clauza penală);
- garanŃiile reparatorii, care asigură creditorului garantat o situaŃie avantajoasă faŃă de
ceilalŃi creditori chirografari cu ocazia executării silite: fidejusiunea, gajul, ipoteca, cauzele
legate de preferinŃă.
Alături de garanŃiile obligaŃiilor mai sînt şi alte instituŃii ale dreptului civil,care pot
îndeplini funcŃii de garantare a executării unor obligaŃii: solidaritatea, indivizibilitatea.
Articolul comentat are menirea să protejeze fidejusorul contra acŃiunilor arbitrare ale
creditorului prin care acesta renunŃă la anumite garanŃii, ce însoŃesc obligaŃia de bază.
Odată ce fidejusorul va executa obligaŃia pentru care a garantat, el urmează să se substituie
creditorului şi va intra în toate drepturile acestuia, inclusiv va obŃine toate garanŃiile care
însoŃesc acest drept. Este vorba anume de acele garanŃii care au fost constituite nemijlocit
pe lîngă acest drept de creanŃă. Acest articol nu se referă la garanŃiile ce însoŃesc alte
drepturi de creanŃă, născute din raporturi obligaŃionale distincte, chiar dacă au apărut între
acelaşi creditor şi debitor.
Dreptul de creanŃă va fi preluat de fidejusor împreună cu toate garanŃiile respective,
indiferent de faptul cînd au fost acestea constituite: anterior sau ulterior constituirii
fidejusiunii.
Legea nu interzice creditorului să renunŃe la anumite garanŃii ale dreptului ce-i aparŃine
însă, dacă în urma acestei renunŃări creşte riscul fidejusorului de a nu-şi putea valorifica
ulterior dreptul său de regres împotriva debitorului, fidejusorul păstrează dreptul de a cere
reducerea garanŃiei sale proporŃional garanŃiilor la care s-a renunŃat.
Dacă creditorul a renunŃat la toate garanŃiile în afară de fidejusiunea respectivă,
fidejusorul poate invoca temeiul de stingere a fidejusiunii, garantat prin art. 1169.

Articolul 1159. Solidaritatea fidejusorilor

(1) În cazul în care mai multe persoane au prestat o fidejusiune aceluiaşi creditor
pentru aceeaşi obligaŃie, fiecare din ele este obligată pentru întreaga datorie dacă
părŃile nu au convenit asupra beneficiului de diviziune.
(2) În cazul în care părŃile au convenit asupra diviziunii, fidejusorii pot cere ca
creditorul să-şi divizeze acŃiunea şi să o reducă la partea pe care o datorează fiecare
dintre ei.

1.Dacă la contractul de fidejusiune, de partea fidejusorului participă mai multe persoane

(cofidejusori) aceştia se obligă în faŃa creditorului în mod solidar (art. 1154), în măsura în
care părŃile nu negociază clauza privind beneficiul de diviziune, adică limitarea răspunderii
lor la anumite cote, cunoscute la momentul semnării contractului. Cotele pot fi egale sau
inegale. La fel, părŃile pot stipula doar regula după care se vor deduce limitele răspunderii
fiecăruia,de exemplu, cine şi în ce măsură va fi chemat să acopere daunele cauzate prin
pierderea, deteriorarea unui bun, pentru venitul ratat ,dobînda de întîrziere etc.
2. Dacă în contract s-a stipulat beneficiul de diviziune, fiecare cofidejusor va fi Ńinut să
răspundă în limita cotei pentru care a garantat, iar creditorul nu poate cere de la fidejusor
mai mult decît ceea ce i se cuvine.

1258
 Limitarea răspunderii fidejusorului la anumite cote nu profită creditorului, deoarece duce
la incomodităŃi suplimentare şi o complexitate sporită a procedurii de urmărire silită a
acestora. Pe de altă parte, mai este şi riscul insolvabilităŃii unor fidejusori, risc pe care-l va
purta creditorul.

Articolul 1160. Informarea despre întîrzierea executării obligaŃiilor

Dacă debitorul principal este în întîrziere cu executarea obligaŃiei sale, creditorul

trebuie să-l informeze despre aceasta pe fidejusor.
Creditorul este obligat de a-l informa pe fidejusor despre faptul că debitorul principal este
în întîrziere. Creditorul, însă, mai întîi trebuie să-l pună în întîrziere pe debitor în condiŃiile
prevăzute la art. 617. InformaŃia pe care creditorul este obligat s-o furnizeze fidejusorului
trebuie să fie însoŃită de probe, ce atestă faptul aflării debitorului în întîrziere.
Neexecutarea obligaŃiei stabilită la articolul dat poate atrage consecinŃe negative pentru
creditor. Fidejusorul poate opune această excepŃie creditorului, invocînd împrejurarea că,
dacă ar fi ştiut la timp despre aflarea în întîrziere a debitorului el însuşi ar fi efectuat acŃiuni
de executare efectivă a obligaŃiei garantate, evitînd astfel survenirea anumitor prejudicii.

Articolul 1161. Subrogarea fidejusorului în drepturile creditorului

(1) Fidejusorul care a executat obligaŃia principală se subrogă în drepturile pe care

creditorul le avea contra debitorului. Transmiterea dreptului de creanŃă nu se poate
efectua în dauna creditorului. ExcepŃiile debitorului principal bazate pe relaŃia dintre el
şi fidejusor rămîn neatinse.
(2) După ce fidejusorul execută obligaŃia, creditorul este obligat să-i remită
documentele care atestă creanŃa împotriva debitorului, precum şi drepturile care
garantează această creanŃă.

1. Dacă fidejusorul a executat obligaŃia pentru care a oferit garanŃie, el se subrogă

creditorului iniŃial (subrogaŃie personală). Dacă obligaŃia a fost executată parŃial, respectiv
va fi în drept să preia creanŃa, inclusiv garanŃiile constituite pe lîngă această creanŃă, doar în
limitele celor executate din obligaŃie.
SubrogaŃia personală înseamnă substituirea persoanei creditorului unui raport juridic de
obligaŃie de către o altă persoană care, plătind creditorului iniŃial datoria debitorului, devine
creditor al acestuia din urmă, preluînd toate drepturile celui pe care îl plăteşte. Subrogatul ia
locul creditorului pe care l-a plătit şi poate exercita toate drepturile şi acŃiunile acestuia
împotriva debitorului, bucurîndu-se şi de toate garanŃiile care însoŃeau creanŃa respectivă.
SubrogaŃia personală a fidejusorului şi creditorului este o subrogaŃie ce apare în baza legii
(art. 566).
La această etapă debitorul principal nu poate opune fidejusorului nici o excepŃie, bazată
pe relaŃiile dintre ei.Eventualele excepŃii vor putea fi opuse de debitor la momentul, cînd
fidejusorul va înainta acŃiune în regres către acesta.
2. Pentru a putea înainta acŃiune în regres împotriva debitorului, fidejusorul are nevoie de
toate actele, înscrisurile, probele ce atestă existenŃa obligaŃiei debitorului. Creditorul este
obligat să le remită, la fel e obligat să prezinte toate actele, în baza cărora se va stabili
existenŃa unor garanŃii instituite valabil. Această obligaŃie a creditorului reiese şi din art.
556 alin.(3).

1259
 S e c t i u n e a a 3-a
RAPORTURILE DINTRE
FIDEJUSOR SI DEBITOR

Articolul 1162. Introducerea în cauză a debitorului

Dacă se intentează o acŃiune împotriva fidejusorului, acesta este obligat să-l

introducă în cauză pe debitor. În caz contrar, debitorul are dreptul să ridice în
acŃiunea de regres a fidejusorului toate excepŃiile pe care le-ar fi putut opune
creditorului.

Deşi debitorul şi fidejusorul răspund, de regulă, în faŃa creditorului în mod solidar,

răspunderea fiecăruia dintre ei are drept temei diferite raporturi: pentru debitor – raportul
obligaŃional principal; pentru fidejusor – contractul de fidejusiune. Dat fiind caracterul
accesoriu al fidejusiunii, fidejusorul după ce a executat obligaŃia de bază are dreptul de
regres împotriva debitorului. Pentru a evita anumite inconveniente la această etapă, el este
obligat să-l atragă în proces pe debitor, care va participa în calitate de terŃă persoană care nu
formulează pretenŃii proprii (art. 67 CPC).
Atragerea în proces a debitorului are drept scop înlăturarea a oricăror obstacole în
stabilirea adevărului pe această cauză, fiindcă debitorul va avea dreptul , cu această ocazie
să opună excepŃiile sale către creditor, care ar putea avea drept efect reducerea volumului
pretenŃiilor creditorului sau chiar excluderea acestora. Astfel, debitorul poate face proba
nulităŃii temeiului, în baza căruia a luat naştere obligaŃia principală, poate invoca stingerea
obligaŃiei respective prin compensaŃie etc.
Efectul negativ al nerespectării acestei norme se va răsfrînge asupra fidejusorului, care
riscă să nu poată valorifica dreptul de regres, pe această cale.

Articolul 1163. Regresul contra debitorului

(1) Fidejusorul care a executat obligaŃia principală are drept de regres contra
debitorului în mărimea sumelor pe care le-a plătit, inclusiv datoria principală, dobînda
aferentă, precum şi toate cheltuielile pe care le-a suportat în legătură cu fidejusiunea.
(2) Fidejusorul nu are drept de regres faŃă de debitorul care, de asemenea, a plătit
datoria din cauza faptului că fidejusorul nu l-a anunŃat despre plata efectuată.
(3) Fidejusorul poate acŃiona contra debitorului chiar înainte de a fi plătit în cazul în
care fidejusorul este urmărit în justiŃie pentru plată sau dacă debitorul s-a obligat să-l
elibereze de fidejusiune într-un termen determinat şi acesta a expirat.
(4) În cazul în care există mai mulŃi debitori solidari, fidejusorul care a prestat
fidejusiunea pentru toŃi aceşti debitori are drept de regres contra fiecăruia din ei
pentru a recupera integral ceea ce a plătit.

1. În cazul în care fidejusorul a plătit datoria debitorului, el are dreptul de regres

împotriva acestuia pentru a obŃine restituirea prestaŃiei executate. Acest drept apare în
virtutea legii, ca urmare a survenirii împrejurărilor prevăzute de lege: executarea obligaŃiei

1260
 principale garantate, însă datorită specificului raportului de fidejusiune, instituŃia acŃiunii de
regres în raporturile de solidaritate a codebitorilor nu poate fi aplicată (art. 544).
Dacă fidejusorul nu a executat obligaŃia în întregime, va putea pretinde debitorului în
ordine de regres doar proporŃional părŃii executate din obligaŃie. Fidejusorul este în drept să
ceară: suma efectiv plătită (capitalul, dobînzile care erau în sarcina debitorului şi eventual
daunele pe care le-a suportat creditorul prin întîrzierea plăŃii, precum şi dobînda la suma
efectiv plătită, cheltuielile ce i-au fost provocate prin urmărirea sa de către creditor, însă
numai cele făcute după ce a notificat debitorul despre urmărire. La fel, fidejusorul poate
pretinde daunele pe care a fost impus să le suporte prin urmărirea sa pentru datoria
debitorului principal).
Fidejusorul are dreptul să ceară debitorului dobînda de întîrziere, calculată conform art.
619, care se raportează la toată suma plătită în locul debitorului (despăgubiri, clauza penală,
dobînda plătită creditorului), exceptînd sumele dobînzii plătite de fidejusor datorită propriei
întîrzieri. Acest drept permite fidejusorului să compenseze pierderile, apărute în legătură cu
oferirea sumelor de bani pentru executarea obligaŃiei de bază în locul debitorului.
2. Fidejusorul care a plătit trebuie să-l notifice despre aceasta pe debitor, pentru a evita
plata dublă către creditor. În caz contrar, fidejusorul pierde dreptul de regres către debitor,
însă păstrează dreptul de a pretinde creditorului cele plătite, în baza normelor privind
îmbogăŃirea fără justă cauză.
3. De regulă, fidejusorul este Ńinut de obligaŃia de garanŃie pe care şi-a asumat-o pînă la
stingerea acesteia, în modul prevăzut de lege. Însă alin. (3) reglementează două situaŃii cînd
fidejusorul poate acŃiona contra debitorului, înainte de a fi plătit.
4. În raportul obligaŃional, de partea debitorului pot fi mai multe persoane, numite
codebitori. Acestea pot fi obligate în faŃa creditorului atît în mod solidar, cît şi pe cote-părŃi.
Un fidejusor poate garanta obligaŃia solidară în întregime. Prin efectul subrogaŃiei
personale, fidejusorul preia de la creditor dreptul aşa cum acesta exista în momentul
transmiterii (art. 558). Astfel, debitorii fiind ŃinuŃi să răspundă solidar în faŃa noului
creditor, ultimul va putea pretinde de la toŃi sau de la fiecare în parte pînă va recupera tot
ceea ce a plătit.

Articolul 1164. Cererea fidejusorului de a fi eliberat de fidejusiune

(
1) Dacă s-a obligat la indicaŃia debitorului principal sau dacă, în urma prestării
fidejusiunii, are drepturi de mandatar, în baza dispoziŃiilor referitoare la gestiunea de
afaceri, faŃă de debitorul principal, fidejusorul poate cere acestuia să-l elibereze de
fidejusiune dacă:
a) situaŃia patrimonială a debitorului principal s-a înrăutăŃit considerabil;
b) urmărirea în justiŃie a debitorului principal este îngreuiată considerabil după
preluarea fidejusiunii din cauza schimbării domiciliului, reşedinŃei, sediului acestuia;
c) debitorul principal este în întîrziere cu îndeplinirea obligaŃiei sale;
d) creditorul a obŃinut o hotărîre judecătorească învestită cu formulă executorie
împotriva fidejusorului.
(2) În cazul în care obligaŃia principală nu este însă scadentă, debitorul principal
poate să dea fidejusorului garanŃii în loc să-l elibereze.

1.PărŃile contractului de fidejusiune sînt creditorul şi fidejusorul. Deseori fidejusorul

acceptă să ofere garanŃia respectivă la indicaŃia debitorului (este specific relaŃiilor
comerciale , unde între debitor şi fidejusor există careva relaŃii interne, ce îşi au originea
într-un raport obligaŃional distinct, unde fidejusorul este debitor, iar creditor este persoana,

1261
care în raportul juridic de bază de obligaŃie, examinat de noi, este debitorul) sau
fidejusiunea este oferită fără ştirea debitorului ca urmare a gestiunii de
afaceri(art.1378;1380).
Într-un contract de fidejusiune numai creditorul este îndrituit să-l elibereze de drept pe
fidejusor de obligaŃia sa. Acceptarea cererii în cauză are drept consecinŃă faptul, că
creditorul se lipseşte efectiv de această garanŃie, iar fidejusorul se eliberează definitiv, şi ca
rezultat, contractul se desfiinŃează.
Articolul comentat nu reglementează însă această situaŃie. Este vorba despre o eliberare
de fidejusiune în mod indirect, adică prin înaintarea unei cereri către debitor. Fidejusorul
poate cere ecestuia luarea tuturor măsurilor necesare şi utile, care, drept urmare vor duce la
eliberarea de fidejusiune, de exemplu, să execute obligaŃia de bază, să ofere creditorului
alte garanŃii în locul fidejusiunii respective etc. La fel, debitorul poate interveni către
creditor cu propunerea de a iniŃia desfacerea contractului de fidejusiune şi eliberarea
fidejusorului.
SituaŃiile, în care se poate depune o astfel de cerere sînt exhaustiv prevăzute în alin. (1)
a) situaŃia patrimonială a debitorului principal s-a înrăutăŃit considerabil, de exemplu ,
persoana juridică-debitor a devenit insolvabilă (insolvabilitate absolută,ceea ce presupune
că pasivul din patrimoniul debitorului excede activul);
b) după încheierea contractului de fidejusiune debitorul- persoană fizică şi-a schimbat
domiciliul/ reşedinŃa,iar persoana juridică şi-a schimbat sediul şi, drept consecinŃă,
urmărirea în justiŃie a acestora a devenit dificilă.
c) debitorul principal este în întîrziere,în condiŃiile în care s-a respectat procedura de
punere în întîrziere, stabilită de articolul 617.
d) la cererea creditorului s-a pronunŃat o hotărîre a instanŃei de judecată, prin care
fidejusorul este impus să execute obligaŃia garantată.
2.Dacă termenul stabilit pentru executarea obligaŃiei principale încă nu s-a
împlinit,fidejusorul poate cere debitorului oferirea unor garanŃii suplimentare (o altă
fidejusiune sau o garanŃie reală) , pentru a fi sigur că ulterior îşi va putea valorifica efectiv
dreptul de regres, prevăzut de articolul 1163. Prin această cerere fidejusorul nu poate
pretinde careva despăgubiri, fiindcă el însuşi nu a fost supus încă la nici o plată.

Articolul 1165. ÎnştiinŃarea fidejusorului despre executarea obligaŃiei de către

debitor

Debitorul care a executat obligaŃia garantată prin fidejusiune trebuie să înştiinŃeze de

îndată fidejusorul. În caz contrar, fidejusorul care a executat obligaŃia îşi menŃine dreptul
de a intenta o acŃiune de regres împotriva debitroului.

Debitorul poate executa obligaŃia asumată fie atunci cînd aceasta a ajuns la scadenŃă, fie
chiar înainte de termenul stabilit, dacă aceasta nu contravine intereselor creditorului (art.
575 alin. 2). La fel, este de datoria debitorului să execute obligaŃia atunci cînd creditorul a
înaintat împotriva acestuia acŃiunea dacă contractul de fidejusiune prevede răspunderea
subsidiară a fidejusorului.
În situaŃiile sus indicate, dacă debitorul execută efectiv obligaŃia sa, fidejusorul nu poate
să cunoască această împrejurare şi este probabil să execute el însuşi obligaŃia garantată.
Astfel, în condiŃia în care debitorul şi fidejusorul nu se informează reciproc, obligaŃia poate
di executată dublu, avînd drept rezultat îmbogăŃirea fără justă cauză a creditorului. Acesta
este motivul pentru care legea impune atît fidejusorul de a-l informa pe debitor despre

1262
executarea făcută (art. 1163 alin. 2), cît şi debitorul este obligat să-l informeze imediat pe
fidejusor, potrivit articolului comentat.
Dacă debitorul nu execută obligaŃia de informare, iar fidejusorul a executat obligaŃia
principală, ultimul păstrează dreptul de regres împotriva debitorului, iar debitorul va avea
dreptul înaintării unei acŃiuni către creditor, ca urmare a îmbogăŃirii fără justă cauză (art.
1389). Debitorul va putea pretinde creditorului şi fructele obŃinute sau care trebuia să le
obŃină ca urmare a acestui fapt, precum şi dobînda de întîrziere (art. 1395).

S e c t i u n e a a 4-a
INCETAREA FIDEJUSIUNII

Articolul 1166. Dreptul de reziliere a fidejusorului

(1) Dacă fidejusiunea s-a constituit pentru garantarea obligaŃiei viitoare sau
nedeterminate sau dacă nu s-a stabilit un termen pentru fidejusiune, fidejusorul are
dreptul, după expirarea a 3 ani de la constituirea fidejusiunii, să rezilieze contractul,
cu un preaviz de 3 luni faŃă de creditor, de debitorul principal şi de ceilalŃi fidejusori.
(2) O fidejusiune stabilită pe termen poate fi reziliată după 5 ani cu respectarea unui
termen de preaviz de 3 luni.
(3) După reziliere, fidejusiunea se mai menŃine doar pentru obligaŃiile deja născute,
chiar dacă acestea sînt afectate de modalităŃi.

1. De regulă, instituŃia rezilierii contractelor la iniŃiativa unei părŃi operează atunci cînd
temei serveşte comportamentul culpabil al celeilalte părŃi (art. 735). Articolul comentat Ńine
să reglementeze însă o excepŃie de la această regulă. În baza alin. (1), fidejusorul poate cere
rezilierea contractului dacă:
- obiect al garanŃiei este o obligaŃie viitoare sau nedeterminată;
- contractul de fidejusiune a fost încheiat pentru o perioadă nedeterminată.
Dreptul de reziliere poate fi valorificat doar dacă se respectă următoarele condiŃii:
- să fi expirat termenul de 3 ani de zile de la momentul încheierii contractului de
fidejusiune:
- înainte de a depune cererea de reziliere, fidejusorul trebuie să notifice (printr-un aviz)
creditorul, debitorul de bază şi pe ceilalŃi fidejusori, dacă au garantat mai mulŃi fidejusori.
O obligaŃie poate fi garantată de mai mulŃi fidejusori atît printr-un singur contract de
fidejusiune, cît şi în mod separat, în bază de contracte distincte. Se impune opinia că regula
care se cuprinde la articolul dat nu-l obligă pe fidejusor să anunŃe decît pe cofidejusorii care
au garantat împreună cu el. Într-o ipoteză contrară fidejusorul ar putea pur şi simplu să nu
cunoască faptul că pentru executarea acelei obligaŃii au mai fost constituite şi alte garanŃii
similare de către alŃi fidejusori.
Termenul de preaviz este de trei luni. La reglementarea acestei situaŃii, legiuitorul a Ńinut
cont şi de interesele creditorului, fiindcă de exemplu, dacă obligaŃia garantată este fără
termen de executare, primind preavizul respectiv, creditorul, în baza art. 575 poate pretinde
executarea imediată a obligaŃiei (sau cel mult în termen de 7 zile). Neexecutarea acesteia
oferă şansa creditorului de a face uz imediat de dreptul său, în baza contractului de
fidejusiune, iar fidejusorul nu va putea invoca în acest caz prevederile articolului dat.

1263
 2. Alineatul (2) se referă la dreptul de reziliere a contractului din iniŃiativa fidejusorului,
atunci cînd contractul a fost încheiat pentru o perioadă îndelungată de timp (mai mult de 5
ani). Fidejusorul va putea invoca temeiul de reziliere numai după expirarea a 5 ani de zile
din momentul încheierii contractului şi cu respectarea procedurii de preaviz, prevăzută la
alin.(1).
3. Dacă pînă la expirarea termenului (3 ani şi 5 ani), care oferă fidejusorului dreptul de
reziliere a contractului, s-a născut obligaŃia, pentru care se oferise garanŃia şi aceasta are
caracter de executare succesivă, rezilierea se va răsfrînge doar asupra acelei părŃi din
obligaŃie care încă nu a ajuns la scadenŃă şi din contra se va menŃine pentru obligaŃiile deja
născute.

Articolul 1167. Stingerea sau modificarea obligaŃiei garantate

(1) Fidejusiunea încetează o dată cu stingerea obligaŃiei garantate.

(2) Fidejusiunea încetează în cazul modificării, fără acordul fidejusorului, a
obligaŃiei garantate cînd această modificare atrage mărirea răspunderii sau alte
consecinŃe nefavorabile pentru fidejusor.
(3) Fidejusiunea încetează în cazul remiterii datoriei garantate către o altă persoană
dacă fidejusorul nu a acceptat să garanteze executarea obligaŃiei de către noul debitor.

1. Caracterul accesoriu al fidejusiunii este reflectat şi în norma alineatului comentat.

Fidejusiunea nu poate exista de sine stătător, ci doar pe lîngă o creanŃă valabilă, nestinsă
încă, conform normelor generale de stingere a obligaŃiilor (art. art. 642-665). În afară de
aceasta, însăşi obligaŃia de fidejusiune se poate stinge atît prin mijloace directe,
independent de obligaŃia principală (printr-un mod obişnuit de stingere a obligaŃiilor) cît şi
prin mijloace indirecte. La categoria mijloacelor directe atribuim, de exemplu, remiterea de
fidejusiune, atunci cînd creditorul renunŃă la această garanŃie; confuziunea (cu precizarea că
întrunirea de către aceeaşi persoană a calităŃilor de creditor şi debitor are drept efect
stingerea atît a obligaŃiei de bază, cît şi a fidejusiunii, iar întrunirea de către aceeaşi
persoană a calităŃii de fidejusor şi de creditor sau de fidejusor şi de debitor duce la stingerea
fidejusiunii, nu şi a obligaŃiei principale (art. 661)); compensaŃia ş.a.
La categoria mijloacelor indirecte de stingere a fidejusiunii menŃionăm situaŃia cînd
fidejusorul poate opune creditorului toate excepŃiile debitorului principal şi cea mai
însemnată dintre ele: executarea făcută de însuşi debitorul principal (art. 1157). Dacă
obligaŃia a fost executată, însă de un terŃ (art. 582), atunci fidejusiunea nu se stinge,
deoarece terŃul ia locul creditorului cu toate garanŃiile (afară de cazul cînd terŃul a executat
obligaŃia debitorul cu titlu gratuit ).
2. Alineatele (2) şi (3) reprezintă norme-garanŃii în favoarea fidejusorului. Astfel,
fidejusiunea va produce efecte potrivit contractului încheiat atît timp cît nu intervine o
modificare în conŃinutul obligaŃiei de bază, precum şi atunci cînd fidejusorul a fost de acord
cu aceste modificări.
Dacă obligaŃia de bază a fost modificată fără acordul fidejusorului, se disting două
situaŃii:
- fidejusiunea va înceta, dacă modificarea atrage mărirea răspunderii sau alte consecinŃe
nefavorabile pentru fidejusor;

1264
 - fidejusiunea nu încetează, dacă nu se întrunesc condiŃiile enunŃate mai sus.
Sîntem în prezenŃa împrejurărilor cînd modificarea obligaŃiei de bază atrage consecinŃe
negative pentru fidejusor, de exemplu, atunci cînd creşte valoarea acesteia; cînd termenul
de executare a obligaŃiei de bază s-a majorat sau redus, după caz etc. De reŃinut că nu are
importanŃă dacă obligaŃia de bază este modificată prin acordul de voinŃă al ambelor părŃi
(debitorul şi creditorul) sau doar prin voinŃa unei părŃi (al creditorului în contractul de credit
bancar (art. 1237)). Poate fi temei de încetare a fidejusiunii în condiŃiile articolului
comentat şi situaŃia cînd într-un contract de credit bancar va fi majorat termenul de
rambursare a creditului, deşi în limitele termenului contractului de fidejusiune, iar
schimbările intervenite pe piaŃa valutar-financiară au dus la majorarea sumei dobînzii, şi
implicit, la mărirea responsabilităŃii fidejusorului.
3. Dacă are loc preluarea datoriei de către o terŃă persoană, acesta se subrogă debitorului
iniŃial. Fidejusorului nu-i este indiferentă persoana debitorului, fiindcă acordul său privind
insituirea unei astfel de garanŃii depinde în mare parte de încrederea investită în acel
debitor. Astfel, dacă fidejusorul n-a dat acordul să garanteze executarea obligaŃiei de către
noul debitor, fidejusiunea încetează (art. 571). Fidejusorul rămîne însă obligat atunci cînd
obligaŃia principală se transmite prin moştenire (art. 1157 alin. 1).

Articolul 1168. Decesul fidejusorului

Fidejusiunea încetează în caz de deces al fidejusorului. Orice clauză contrară este

nulă.

ObligaŃia fidejusorului nu trece prin succesiune nici în temeiul legii, nici a testamentului,
ca urmare a decesului fidejusorului. ObligaŃia respectivă, deşi are conŃinut economic, nu
face parte din pasivul succesoral şi, fiind valabilă numai în timpul vieŃii celui ce a lăsat
moştenirea, încetează prin efectul decesului fidejusorului (art. 1446).
Dacă fidejusorul a executat parŃial obligaŃia, aceasta, în partea neexecutată nu se va
transmite prin succesiune, considerîndu-se stinsă (art.664 alin. 1) Moştenitorii păstrează
însă dreptul de a înainta acŃiune în regres către debitor, în partea executată din obligaŃie.
Executarea integrală a obligaŃiei de către fidejusor presupune dreptul corespunzător al
succesorilor acestuia.

Articolul 1169. Imposibilitatea subrogării

Fidejusiunea încetează şi atunci cînd, din cauza creditorului, nu mai poate avea loc
subrogarea fidejusorului în drepturile creditorului faŃă de debitor. Fidejusorul, în acest
caz, este eliberat în măsura prejudiciului suferit.

O creanŃă poate fi garantată prin mai multe categorii de garanŃii concomitent, inclusiv
prin fidejusiune. Creditorul care deŃine mai multe garanŃii este liber să le păstreze sau din
contra, să renunŃe la unele din ele (sau la toate).
De menŃionat că odată ce fidejusorul a executat obligaŃia garantată prin contractul de
fidejusiune, el se subrogă în drepturile creditorului (art. 1161). Prin urmare, fidejusorul este
de-a dreptul interesat să preia creanŃa cu toate garanŃiile ce o însoŃesc, pentru a fi sigur că
va putea realiza ulterior dreptul său de regres contra debitorului.

1265
 Articolul comentat instituie un drept de bază al fidejusorului, care se reduce la faptul că
acesta se poate opune urmăririi pornite de către creditor împotriva sa, dacă din vina
creditorului (indiferent de forma vinovăŃiei) s-au pierdut drepturile şi garanŃiile ce au însoŃit
creanŃa (gajul, ipoteca, altă fidejusiune).
Această normă se va aplica atunci cînd garanŃiile care au fost pierdute din cauza
creditorului erau dobîndite de acesta atît pînă la instituirea fidejusiunii, cît şi după acest
moment.
O alternativă a acestei soluŃii putea fi impunerea creditorului de a plăti fidejusorului
daune interese, în această situaŃie şi păstrarea fidejusiunii, însă legiuitorul nu a acceptat
această cale.
Dacă creditorul mai păstrează careva garanŃii, fidejusiunea se va păstra în mărimea
acestora.

Articolul 1170. Încetarea fidejusiunii prin expirarea termenului

(1) Fidejusiunea încetează o dată cu expirarea termenului pentru care a fost

prestată.
(2) În cazul în care termenul nu este determinat, fidejusiunea încetează dacă
creditorul, în decursul unui an de la scadenŃa obligaŃiei garantate, nu a intentat nici o
acŃiune contra fidejusorului.

1. Contractul de fidejusiune poate fi încheiat pe un termen determinat sau fără indicarea

unui termen. Dacă fidejusiunea a fost instituită pentru o anumită perioadă de timp, aceasta
trebuie să fie mai mare decît durata de timp stabilită pentru executarea obligaŃiei garantate.
Într-o ipoteză contrară, fidejusiunea nu ar avea nici o valoare juridică, deoarece de regulă,
creditorul nu poate pretinde executarea obligaŃiei înainte de scadenŃă (art. 575 alin. 2) decît
în cazurile prevăzute de lege (art. 576). EsenŃial este că creditorul îşi va putea îndeprta spre
executare creanŃa sa înăuntrul termenului contractului de fidejusiune, Ńinîndu-se cont
totodată de termenul de prescripŃie stabilit de lege pentru obligaŃia garantată. Dacă termenul
contractului de fidejusiune expiră înainte de expirarea termenului de prescripŃie, fidejusorul
pierde dreptul de a mai înainta creanŃa spre executare fidejusorului.
Legiuitorul a instituit posibilitatea constituirii fidejusiunii pe termen, deoarece fidejusorul
astfel îşi va limita de sine stătător riscul legat de garanŃia oferită. Aceasta va duce la
ponderea respectivei garanŃii atît în raporturile dintre persoanele fizice, cît şi cu participarea
persoanelor juridice.
2. Dacă nu a fost constituită pentru un termen anumit, fidejusiunea încetează dacă
creditorul timp de un an de zile de la scadenŃa obligaŃiei principale nu a făcut uz de dreptul
său, în baza contractului de fidejusiune. Atunci cînd creditorul nu stabilise debitorului
termenul de executare a obligaŃiei sale sau termenul nu reiese din natura obligaŃiei,
creditorul este în drept să primească executarea în termen de 7 zile din momentul înaintării
cererii (art. 575). Deci ziua ajungerii obligaŃiei garantate la scadenŃă este ziua în care expiră
termenul de 7 zile stabilit de art. 575.
Termenul stabilit în contractul de fidejusiune, precum şi termenul de un an de zile, indicat
la alineatul dat, după natura sa nu este un termen de prescripŃie deoarece:
- acest termen nu este instituit pentru apărarea unui drept încălcat. Acesta este un termen
de existenŃă a obligaŃiei accesorii – fidejusiunea, înăuntrul căruia fidejusorul rămîne obligat
faŃă de creditor;

1266
 - termenul fidejusiunii poate fi stabilit sau modificat prin contract, ceea ce este
inadmisibil pentru termenul de prescripŃie;
- termenul de prescripŃie se aplică numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs
prescripŃia (art. 271), în timp ce termenul după care fidejusiunea se consideră încetată, se
aplică de instanŃa de judecată din oficiu. În concluzie, termenul fidejusiunii este un termen
de perimare.

Capitolul XXI
FRANCHISINGUL

Articolul 1171. Contractul de franchising

Prin contract de franchising, care este unul de executare succesivă în timp, o

parte (franchiser) şi cealaltă parte (franchisee) întreprinderi autonome se obligă
reciproc să promoveze comercializarea de bununri şi servicii prin efectuarea, de către
fiecare din ele, a unor prestaŃii specifice.

Contractul de franchising este cunoscut practicii contractuale în Republica Moldova

începând cu adoptarea Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997 cu privire la franchising. Codul
civil prin articolele 1171-1178 modifică conŃinutul reglementărilor ce privesc franchisingul,
stabilind anumite reguli specifice, iar în unele cazuri puŃin deosebite decît cele reglementate
de Legea cu privire la franchising. Astfel, baza juridică a reglementării contractului de
franchising o constituie Codul civil şi Legea nr. 1335-XIII din 01.10.1997 cu privire la
franchising.
Articolul 1171 Cod civil defineşte contractul de franchising prin relevarea unor
anumite caractere, cum ar fi că: este un contract de executare succesivă; calitatea de părŃi –
franchiser şi franchisee – la contractul de franchising o au doar întreprinderile; în temeiul
contractului de franchising părŃile promovează comercializarea de bunuri şi servicii; între
părŃile contractante, în vederea promovării comercializării de bunuri şi servicii se stabileşte
executarea unor prestaŃii specifice.
Executarea succesivă a contractului de franchising presupune existenŃa unor relaŃii
contractuale pe durată lungă. Arrticolul 1176 Cod civil stabileşte regula generală, după care
durata contractului este stabilită în funcŃie de posibilitatea desfacerii bunurilor sau serviciilor,
iar dacă termenul nu este stipulat în contract, perioada minimă în care contractul va fi pus în
executare nu va fi mai mică de un an.
Calitatea de părŃi la contractul de franchising o are franchiserul şi franchisee.
Franchiserul este partea care dispune de un nume şi reputaŃie în producerea anumitor bunuri
sau prestarea anumitor servicii, li care pune la dispoziŃia franchisee drepturi, materiale,
instruire, precum şi informaŃii cu privire la producerea şi desfacerea bunurilor sau serviciilor.
Franchisee este partea care beneficiază de drepturile, materialele, instruirea etc. transmisă de
către franchiser, asigură producerea şi/sau comercializarea bunurilor sau serviciilor şi achită
franchiserului plata pentru acestea. Pentru calitatea de părŃi în contractul de franchising este
necesar ca acestea să aibă statut de întreprindere şi să fie autonome una de cealaltă. Prin
calitatea de întreprindere se are învedere orice persoană juridică cu scop lucrativ, care
realizează activitatea de antreprenoriat în condiŃiile stabilite de legislaŃie, cât pe teritoriul
Republicii Moldova, atât şi din afara teritoriului acesteia. Autonomia întreprinderilor
presupune imposibilitatea în mod direct de a influienŃa activitatea reciprocă, cum ar fi
raportul de dependenŃă (întreprinderea dependentă, întreprinderea afiliată, holdingul, uniunile

1267
de întreprinderi etc.), precum şi faptul că una din acestea nu figurează în calitate de fondator
sau acŃionar al celeilalte.
Este necesar de menŃionat, că la încheierea contractului de franchising, unde calitatea
de parte la acest contract are o persoană străină, se aplică legislaŃia Republicii Moldova, dacă
activitatea este desfăşurată pe teritoriul Republicii Moldova şi dacă între Republica Moldova
şi statul, a cărei rezident este partea contractantă, nu este încheiat uun acord care preveded
altceva.
Prin promovarea comercializării de bunuri se are în vedere asigurarea unei politici
unicee în ce priveşte calitatea bunurilor sau serviciilor, modul lor de prestare, asigurarea
reŃelei de comercializare, asigurarea sistemului de reclamă, organizarea depistării cazurilor de
contrafacere, falsificare, plagiere şi a altor modalităŃi de impact negativ asupra reputaŃiei
producătorului bunurilor şi serviciilor, precum şi alte domenii de facilitare a activităŃii
comerciale.
Prin executarea unor prestaŃii specifice se are în vedere realizarea acelor activităŃi,
care presupun asigurarea producerii bunurilor sub numele franchiserului sau asigurarea
comercializării bunurilor sau serviciilor sub numele franchiserului cu toate consecinŃele care
pot surveni din aceasta. În categoria de prestări specifice pot fi incluse transmisiunea
dreptului de a utiliza numele franchiserului, transmisiunea documentaŃiei tehnologice privind
fabricarea bunului sau prestarea serviciului, instruirea personalului franchiseeului de către
franchiser etc.
Este necesar de precizat, că în funcŃie de natura prestaŃiei pe care o determină părŃile
în contractul de franchising putem deosebi franchisingul comercial şi franchisingul corporativ
(articolul 6 al Legii cu privire la franchising). Franchisingul comercial presupune participarea
franchiseeului la întrtegul ciclu de producŃie şi la comercializarea bunurilor sau serviciilor, pe
când franchisingul comercial presupune posibilitatea ranchiseeului de a participa doar la
comercializarea bunurilor fabricate dee franchiser. În funcŃie de aceasta se stabilesc şi
clauzele contractuale întrte părŃi, precum şi efectele ce rezultă din acestea.
După forma cerută de legislaŃie contractul dee franchising este un contract ce se
încheie în formă scrisă şi care este necesar de a fi înregistrat la AgenŃia de Stat pentru
ProtecŃia ProprietăŃii Industriale. Înregistrarea este făcută pentrru opozabilitate, iar prin
urmare neînregistrarea acestuia nu afectează validitatea contractului.

Articolul 1172. Forma şi clauzele contractului de franchising

(1) Contractul de franchising se încheie în scris sub sancŃiunea nulităŃii.

(2) În contrtactul de franchising, pe lângă obligaŃiile reciproce clar precizate ale
părŃilor, durata contractului, dispoziŃiile referitoare la reziliere şi la prelungire, şi pe
lângă alte elemente importante, se facec şi o descriere completă a programului de
prestare a franchisei.

(1) După cum este stabilit în aliniatul unu al prezentului articol, forma cerută pentru
validitatea contractului de franchising este forma scrisă. Nerespectarea acestei forme ducec la
nulitatea contractului. Totodată, Legea cu privire la franchising prevede obligaŃia înregistrării
contractului de franchising la AgenŃia de Stat pentru ProtecŃia ProprietăŃii Industriale. CerinŃa
referitor la înregistrarea contrtactului de franchising nu este stabilită pentru validitatea
acestuia, mai mult decît atât, legislatorul nun stabileşte un careva termen de înregistrare. Prin
urmare, înregistrarea contractului de franchising este necesară pentrtu opozabilitatea acestuia.
(2) Alineatul doi stabileşte condiŃia obligatorie de a descrie în mod detaliat în conŃinutul
contractului programul de prestare a franchisei. CerinŃa respectivă rezultă din importanŃa

1268
deescrierii acestei informaŃii în conŃinutul contractului, astfel cum aceasta devine o condiŃie a
acestuia. Fiecare cerinŃă a programului, etapă de realizare, măsuri necesare de a fi întreprinse,
precum şi efectele nerespectării (penalităŃi, garanŃii etc.) trebuie să-şi găsească oglindire în
conŃinutul contractului. În ce priveşte tehnica întocmirii contractului, menŃionăm, că însăşi
programul, poate să fie reprezentat printr-o anexă la contract, care evident este parte
integrantă a acestuia.
Totodată, alineatul doi al prezentului articol mai menŃionează care urmează a fi clauzele
obligatorii ale contractului. Pe lîngă cele menŃionate în prezentul articol, clauzele ce urmează
să-şi găsească locul în contractul de franchising sunt enumerate în articolul 9 al Legii cu
privire la franchising.

Articolul 1173. ObligaŃiile franchiserului

(1) Franchiserul este obligat să pună la dispoziŃia franchiseeului o totalitate de bunuri

incorporale, de drepturi, mărci de producŃie, de modele, aranjamente, decoraŃii, de
concepte asupra aprovizionării, desfacerii şi organizării, precum şi de alte date sau
cunoştinŃe utile promovării vânzărilor.
(2) Franchiserul este obligat, în plus, să protejeze programul comun ded prestare a
franchizei împotriva intervenŃiei unor terŃi, să-l perfecŃioneze pe parcurs şi să sprijine
frranchiseeul în activitatea acestuia prin îndrumare, informare şi perfecŃionare
profesională.

(1) Prezentul articol face referinŃă la anumite categorii ale obligaŃiilor franchiserului. Astfel,
după prevederile alineatului doi franchiserul este obligat să pună la dispoziŃia franchiseeului
bunuri incorporale, drepturi, mărci de producŃie, modele, aranjamente, decoraŃii, concepte
asupra aprovizionării, desfacecrii, organizării, precum şi alte date sau cunoştinŃe.
Prin bunuri incorporale se are în vedere informaŃia cu privire la modul şi condiŃiile de
fabricare a bunurilor ce urmează a fi comercializate, cu privire la condiŃiile de calitate,cu
privire la metodica şi forma de prestare a serviciilor, cu privire la particularităŃile ce privesc
fabricarea bunurilor sau prestarea serviciilor, cu privire la modul de prezentare a mărfii sau
serviciilor pentru comercializare etc.
Prin drepturi se are în vedere acele drepturi care sunt trasmise de către franchiser
franchiseeului în ce priveşte utilizarea tehnologiilor, proceselor, metodelor etc. de fabricare a
bunurilor sau prestare a serviciilor, drepturile de utilizare experienŃei obŃinute de franchiser şi
transmise prin instruirea personalului franchiseeului etc.
Prin mărci de producŃie se are în vedere utilizarea mărcilor utilizate de către
franchiser în comercializarea produselor fabricate şi care pot fi utilizate de către franchisee.
În cazul, însă în care, însă, franchiseeul utilizează marca franchiserului, acesta asigură
identificarea acesteia prin înscrisuri care diferenŃiază producŃia fabricată de franchiser de cea
fabricată de franchisee. Înscrisurile identificatorii se specifică în momentul încheierii
contractului. Mostra sau clişeul ce reflectă marca de producŃie a frranchiserului se anexează
la contract şi constituie parte integrantă a acestuia.
Prin modele, aranjamente şi decoraŃii se are în vedere acele mostre sau materiale
orientative, care permite franchiseeului să fabrice produsul sau să presteze serviciul. Ele
trebuie să reflecte deplin, clar şi suficient volumul de informaŃie necesar franchiseeului
pentru fabricarea bunurilor sau prestarea serviciilor. Modelele, copiile sau imaginile foto ale
acestora, schiŃele decoraŃiilor, proiectele, planurile, precum şi alte materiale sau copiile foto
cu reflectarea elementelor identificatorii ale acestora constituie parte integrantă a contractului
şi se anexează la contract. Dacă pe parcursul activităŃii de franchising apre nececsitatea de a

1269
modifica sau completa modelele, aranjamentele, decoraŃiile, schiŃele, planurile etc., părŃile
vor conveni asupra acestor fapte în aceleaşi condiŃii şi formă în care a fost încheiat contractul.
Aceasta va constitui o modificare sau completare a contractului.
Drept rezultat al faptului, că franchiserul nu asigură franchiseeul cu informaŃia
deplină, precum şi cu materialele şi mostrele necesare, acesta duce răspundere pentru
necalitatea produsului, precum şi pentru pierderile sau daunele care au survenit drept rezultat
al acecstei necalităŃi.
(2) Alineatul doi face referinŃă la o obligaŃie specifică care Ńine de protejarea programului
comun de prestare a serviciilor şi de fabricare a bunurilor de intervenŃiile terŃelor persoane. În
acest sens, la constatarea cărorva intervenŃii, de natură să lezeze calitatea produsului sau
serviciului, modul şi procedura de fabricare a produsului şi prestare a serviciului, să ducă la
pierderea sau divulgarea informaŃiei despre tehnologia fabricării produsului sau prestării
serviciului etc., chiar dacă franchiseeul nu cunoaşte despre aceasta, franchiserul întreprinde
toate măsurile menite să preântâmpine aceste intervenŃii. În cazurile de necesitate,
franchiserul implică şi franchiseeul în realizarea măsurilor de preântâmpinare a asemenea
intervenŃii.
Totodată, aliniatul doi al prezentului articol stipulează obligaŃia franchiserului de a
asigura îndrumarea, informarea şi perfecŃionarea profesională a franchiseeului. ExistenŃa
acestei obligaŃii reiese din însăşi necesitatea asigurării calităŃii produsului sau serviciului întru
excluderea diferenŃei de calitate între produsul fabricat sau serviciul prestat de franchiser şi
produsul fabricat sau serviciul prestat de franchisee. Instruirea şi pregătirea profesională,
îndrumarea şi informarea este realizată de către franchiser prin includerea în procesul de
producŃie la obiectele franchiseeului a specialiştilor angajaŃi ai franchiserului, care chiar în
procesul de producŃie asigură instruirea personalului franchiseeului. Deasemenea, angajaŃii
franchiseeului pot trece stagierea sau instruirea la obiectivele de producŃie a franchiserului. În
fine părŃile pot realiza orice formă existentă şi efectivă de instruire şi schimb de informaŃie. În
acest sens, la încheierea contractului părŃile stabilesc programul de instruire, graficul şi
tematica cursurilor sau ciclelor de instruire etc., acestea constituind parte integrantă a
contractului.
Totodată, franchiserul este obligat să pună la dispoziŃia franchiseeului nu doar
informaŃia genunl cărea a fost stipulat în contract, dar şi acele categorii de informaŃii, care
sunt obiectiv necesare franchiseeului. Aceste informaŃii pot privi atât unele neajunsuri în ce
priveşte tehnologia fabricării produsului, dar despre care la momentul încheierii contractului
nu se ştia, cât şi despre limitările în comercializarea produsului sau prestarea serviciilor,
dictate de actele emise de autorităŃile publicee sau dictate de careva împrejurări de ordin
obiectiv. Aceeste categorii de informaŃii, precum şi altele cu caracter de urenŃă se pun la
dispoziŃia franchiseeului de către franchiser, fără a mai realiza procedura obişnuită de
modificare a contractului, dar în termenii rezonabili.
Lipsa sau întârzierea furnizării informaŃiei menŃionate mai sus, duce la posibilitatea
răspunderii franchiserului pentru daunele suportate de franchisee sau de terŃi, în legătură cu
utilizarea bunurilor sau serviciilor.

Articolul 1174. ObligaŃiile franchiseeului

Franchiseeul este obligat să plătească o sumă de bani a cărei mărime se

calculează, în principiu, ca o fracŃiune din volumul de vânzări care să corespundă cu
contrtibuŃia programului de prestare a franchizei la volumul de vânzări. El mai este
obligat să utilizeze programul de prestare a franchizei în mod activ şi cu deligenŃa unui
bun întreprinzător, precum şi să procure bunuri şi servicii prin franchiser sau prin

1270
intermediul unei persoane desemnate de acesta dacă măsura respectivă are legătură
nemijlocită cu scopul contractului.

Prezentul articol reglementează conŃinutul a trei obligaŃii de bază a franchiseeului.

Este vorba de: a) obligaŃia de achitare a plăŃii pentru franchiză; b) obligaŃia de utilizare a
programului de prestare a franchizei în mod activ şi cu deligenŃa unui bun întreprinzător; c)
obligaŃia de procurare a bunurilor şi serviciilor prin franchiser sau prin intermediul unei
persoane desemnate de acesta dacă măsura respectivă are legătură nemijlocită cu scopul
contractului.
Pornind de la faptul, că contractul de franchising este un contract cu titlu oneros, în
contract una din obligaŃiile principale care şi le asumă franchiseeul este obligaŃia de achitare a
plăŃii pentru franchiză. După cum prevede articolul 1174 Cod civil, această plată este
raportată la volumul de vânzări realizate de către franchisee. Astfel, părŃile stabilind clauza
plăŃii pentrtru franchiză pot stabili fie o cifră concretă, fie un procent (parte) din veniturile
obŃinute de franchisee în rezultatul vânzărilor realizate a bunurilor produse în baza
contractului de franchising. Totodată, păărŃile la încheierea franchizei pot stabili şi alte plăŃi,
cum ar fi plăŃile pentru utilizarea mărcii, plăŃii pentru instruirea angajaŃilor franchiseeului,
plăŃile pentru relizarea anumitor activităŃi care puteu fi realizate de către franchisee, dar care
necesitau o anunmită practică şi experienŃă etc. În acest sens Legea cu privire la franchising
face deosebire între plata ce rezultă din vânzările bunurilor sau prestarea serviciilolr în baza
contractului de franchising şi celelalte plăŃi, denumind-o pe cea dintâi royalty. În aceest sens,
este necesar de reŃinut, că royalty se achită periodic la finele perioadei stabilite de către părŃi,
iar ceclelalte plăŃi poartă, de regulă, un caracter unic şi sunt stabilite prin sume fixate.
Utilizarea programului de prestare a franchizei în mod activ şi cu deligenŃa unui bun
întreprinzător presupune atât buna credinŃă în executarea contractului, cât şi corectitudinea în
realizarea activităŃii de producere a bunurilor sau de prestare a serviciilor în raport cu alŃi
parteneri, precum şi cu clienŃii. Pornind de la faptul, că orice greşală comisă în activitatea sa
de către franchisee poate aduce leziune mărcii franchiserului, franchisee este obligat să
excludă orice activităŃi efectul cărora ar duce atingere reputaŃiei şi mărcii, iar mai mult decât
atât el este obligat să înlăture, cu sau fără ajutorul franchiserului, orice influienŃă a terŃelor de
natură să aducă la asemenea urmări.
ObligaŃia de procurare a bunurilor şi serviciilor prin franchiser sau prin intermediul
unei persoane desemnate de acesta, dacă măsura respectivă are legătură nemijlocită cu scopul
contractului, constituie o obligaŃie specifică menită să apere atât interesele franchiserului în
ce priveşte posibilitatea acestuia de a Ńine sub control procesul de producere a bunurilor sau
de prestare a serviciilor, cât şi să asigure dezvoltarea relaŃiilor franchiseeului cu partenerii
franchiserului. Totodată, legislatorul nu stabileşte un caracter imperativ acestei obligaŃii.
Astfel, atunci când părŃile la contract nu au stabilit obligaŃia franchiseeului de a procura
materia primă de la furnizorii franchiserului sau de la persoanele desemnate de acesta,
franchiseeul este în drept să determine desinestătător persoanele care vor asigura activitatea
de producere cu materie primă. Uneori, însă, deşi în contract nu este stipulată obligaŃia
franchiseeului de a procurara bunuri şi servicii prin franchiser sau prin intermediul unei
persoane desemnate de acesta, totuşi această obligaŃie poate să aparŃină franchiseeului
reieşind din scopul încheierii contracului. Astfel, când realizarea acordului de încheiere a
franchizei a fost condiŃionat ded faptul că franchiseeul va procur abunurile de la frranchiser
sau de la persoana indicată de el sau când este destul de evident, că în lipsa acestei condiŃii
franchiserul nu ar fi încheiat acest contract, precum şi în alte cazuri care pot releva acest fapt.

Articolul 1175. ObligaŃia de informare şi confidenŃialitate

1271
 La încheierea contractului, părŃile au obligaŃia de a se informa în mod deschis şi
complet despre circumstanŃele care vizează franchisingul şi de a pune la dispoziŃia
celeilalte părŃi informaŃia necesară în conformitate cu principiul bunei-credinŃe. PărŃile
sunt obligate să păstreze secretul asupra datelor confideenŃiale, inclusiv în cazul în care
contractul nu se mai încheie.

Articolul 1175 Cod civil stabileşte două obligaŃii reciproce ale franchiserului şi
franchiseeului – cea de informare reciprocă şi cea de confidenŃialitate. Împrejurările în care
ppărŃile urmează a se informa reciproc sunt acelea ce Ńin de impactul din partea terŃilor,
constatat în procesul activităŃii, calitatea necorespunzătoare a bunurilor produse de părŃi sau
calitatea necorespunzătoare a materiei prime folosite de aceestea, schimbările în tehnologia şi
procesul de producere a bunuurilor sau prestare a serviciilor etc. Deşi contractul de
franchising trebuie să prevadă anumite procedee, termene şi condiŃii de transmitere a
asemenea informaŃie, totuşi legislatorul stabileşte, că această furnizare dede informaŃie
trebuie să aibă loc pe baza principiului bunei-credinŃe. Astfel, pornind de la interesul comun,
părŃile urmează a se informa în termene rezonabile şi să asigure accesul deplin a celeilalte
părŃi la informaŃia transmisă. Această informaŃie trrebuie să fie cât mai accesibilă pentru
părŃi, veridică şi oportună.
ObligaŃia de confidenŃialitate presupune, că părŃile nu vor divulga informaŃia legată de
program, de tehnologiile de producere a bunurilor şi prestare a serviciilor, precum şi alte
informaŃii de care sau făcut cunoscut părŃile în procesul de executare a contractului. În acest
sens în categoria informaŃiei confidenŃiale intră atât cea care constituie secret comercial, cât şi
cea cărea părŃile i-a conferit asemenea titlu. Este important de reŃinut faptul, că obligaŃia de
confidenŃialitate aparŃine ppărŃilor şi după încetarea contractului de franchising, iar în unele
cazuri, chiar şi în cazul în care contractul nu a fost încheiat, iar acestă informaŃie s-a făcut
cunoscută părŃilor la etapa negocierii contractului ulterior neâncheiat sau dedeclarat nul. În
acest sens, părŃile pot stabili anumite limite în timp după încetarea contractului, pe durata
căruia partea contractantă este obligată să asigure confidenŃialitatea informaŃiei.

Articolul 1176. Termenul contractului

(1) Durata contractului se determină de părŃi cu luarea în considerare a cerinŃelor

desfacerii bunurilor şi a serviciilor asupra cărora s-a convenit.
(2) Dacă durata nu este determinată sau depăşeşte 10 ani, oricare din părŃi are
dreptul, să rezilieze contractul cu respectarea unui termen de preaviz de un an. Dacă
nici una din părŃi nu exercită dreptul de reziliere, contractul se prelungeşte de fiecare
dată pentru 2 ani.

(1) După caracterele definitorii ale contractului de franchising, acesta apare drept un
contract ded executare succesivă, iar prin urmare părŃile stabilesc perioada de executare a
contrtactului, care se determină prin indicarea începutului executării şi momentului când
franchiza încetează a mai fi executată. PărŃile sunt libere de a stabili desinestătător termenul
contractului de franchising, însă această perioadă totdeauna trebuie să fie raportată la
posibilităŃile şi cerinŃele de desfacere a bunurilor şi serviciilor. Prin cerinŃe de desfacere a
bunurilor se are în vedere perioadeele de garanŃie oferite, perioade pe decursul cărora real pot
fi înstrăinate bunurile, randamentul activităŃii, posibilitatea franchiseeului de a revendica
investiŃiile făcute etc. Pe tot parcursul aceestui termen contractul este irevocabil, şi părŃile pot
inducee rezilierea contractului în condiŃiile generale prevăzute de legislaŃie. Deasemenea

1272
părŃile pot să nu specifice unn termen concret a franchizei, astfel contractul considerându-se
încheiat pe termen nedeterminat.
(2) Aliniatul doi stabileşte un specific în ceea ce priveşte rezilierea contractului de
franchising într-o procedură mai simplificată. Astfel, atunci când părŃile au încheiat
contractul pe un termen nedeterminat sau pe un termen mai mare de 10 ani, fiecare din părŃi
are dreptul, făcând un preaviz cu uun an înainte de a induce rezilierea contractului. Atunci,
când nu este respinsă de către partea opusă rezilierea (se constată tăcerea sau se face
acceptarea expresă a rezilierii), la expirarea termenului de un an, contractul se consideră
reziliat şi încetează a mai fi executat, iar tăcecrea la preaviz se consideră în virtutea aceestui
arrticol drept acceptare a rezilierii.
În cazul în care termenul contractului de franchising este nedeterminat sau depăşeşte
10 ani, dacă părŃile nu au indus rezilierea contractului, acesta se consideră prelungit pe un
termen de doi ani. Specific este faptul, că atunci când este vorba de termenul mai mare de 10
ani, la expirarea termenului indicat în contract, chiar dacă părŃile nu au indus rezilierea, acest
termen nu se mai prelungeşte cu doi ani. Spre exemplu, dacă părŃile au stabilit un termen de
15 ani, termenul contractului se va considedera prelungit de şapte ori, nedepăşind în fine
perioada de 15 ani. La expirarea termenului de 15 ani, chiar dacă cea de-a opta perioadă nu a
fost împlinită, contractul oricum încetează a produce efecte.

Articolul 1177. ObligaŃia de concurenŃă loială

(1) PărŃile sunt obligate la o concurenŃăŃ loială şi după încetarea contractului. În

acest cadru, se poate impune franchiseeului pe plan local interdicŃie de concurenŃăŃ,
care, însă, nu poate depăşi un an.
(2) Dacă interdicŃia de concurenŃă are drept consecinŃă pereclitarea activităŃii
profesionale, trebuie să se acorde franchiseeului, indiferent de motivul încectării
contractului, o compensaŃie financiară corespunzătoare.

(1) Încheierea contractului de franchising presupune posibilitatea părŃilor la contract, pe

durata executării acestuia de a face cunoscut cu întreaga stare a lucrurilor la partener. Astfel
fiecare din părŃi poate afla laturile slabe ale activităŃii partenerului său în contractul de
franchising. Şi dacă pe durata executării contractului există obligaŃii reciproce, executarea
cărora are menirea dee a înlătura momentele negative sau neajunsurile părŃii la contract,
atunci după încectarea contractului aceste cunoştinŃe despre fostul partener pot fi eventual
utilizate în defavoarea acestuia. Cel mai mult la acest capitol poate fi afectat anume
franchiserul. În acest sens, legislatorul a stabilit obligaŃia de concurenŃă loială a părŃilor la
contractul de franchising, chiar şi după încectarea contractului. ConcurenŃa loială presupune
posibilitatea ppăărŃilor de a activa pe aceiaşi piaŃă, fabricarea aceluiaşi gen de produse,
prestarea acelolraşi servicii, dar în aşa fel încât aceasta să nu dăuneze fostului partener. Legea
nr. 906-XII privind limitarea activităŃii monopoliste şi dezvoltarea concurenŃei din
29.01.1992 stabileşte limitele concurenŃei loiale. Pe lângă cele menŃionate în legea susnumită,
franchiseeul are obligaŃia de a garanta concurenŃa loială prin respectarea unor cerinŃi
suplimentare, cum ar fi, spre exemplu, excluderea inducerii în eroare a clienŃilor prin
răspândirea unor informaŃii despre diferenŃa de calitate între bunurile ce le produce şi
bunurile produse de fostul partener, argumentând cu faptul că a stat în raporturi contractuale
cu acesta.
În cazul în care se constată o concurenŃă neloială legată de informaŃia cunoscută pe
parcursul executării contractului de franchising, prin decizia autorităŃii de stat privind
dezvoltarea concurenŃei şi limitarea activităŃii monopoliste (conform Legii nr. 906-XII

1273
privind limitarea activităŃii monopoliste şi dezvoltarea concurenŃei) sau instanŃa de judecată
este în drept să pună interdicŃie de concurenŃă pe plan local pe o perioadă nu mai mare de un
an. Este necesar de menŃionat, că acestă interdicŃie poate fi pusă doar franchiseeului. Atunci,
când concurenŃa neloială se constată din partea franchiserului, se aplică măsurile prevăzute de
legislaŃia ce reglementează concurenŃa neloială.
(2) Atunci când în condiŃiile legii s-a pus interdicŃia de concurenŃă, iar drept rezultat la
aceasta fostului franchisee i se pereclitează activitatea profesională, franchiserul sau persoana
cointeresată îi acordă compensaŃie financiară corespunzătoare. Prin pereclitare a activităŃii
profesionale se are în vedere pierderea capacităŃii de lucru a întreprindeerii, pierderea
clienŃilor sau partenerilor de afaceri, impunerea penalităŃilor de întârziere, sistarea procesului
de producŃie etc. Prin compensaŃie financiară înŃelegem acea despăgubire care ar echivala cu
pierderile reale suportate de către franchisee drept rezultat a punerii interdicŃiei de
concurenŃăŃ, precum şi veniturile ratate drept rezultat la aceasta.
Este necesar de menŃionat faptul, că aceste compesaŃii financiare se achită indiferent
de faptul din ce motiv şi din a cui iniŃiativă a fost încetată executarea contractului.
Deasemenea este necesar de Ńinut cont de faptul, că obligaŃia de compensare stă pe sama
persoanei interesate de punerea interdicŃiei, care poate fi atât franchiserul, cât şi unn eventual
partener al acestuia într-un alt contract de franchising.

Articolul 1178. Răspunderea franchiserului

(1) Franchiserul răspunde pentru existenŃa şi întinderea drepturilor, precum şi a

datelor şi cunoştinŃelor privitoare la programul de prestare a franchisei.
(2) Dacă drepturile menŃionate la alin. (1) nu există sau dacă franchiserul încalcă, cu
vinovăŃie, alte obligaŃii, fanchiseeul este îndreptăŃit să reducă suma de bani plătită
acestuia. ProporŃia reduceerii se stabileşte, în caz de litigiu, pe baza opiniei unui expert
independent. Costurile expertizei le suportă partea a cărei estimare este mai îndreptată
de cea determinată prin expertiză.

(1) La momentul când părŃile încheie contractul de franchising, existenŃa drepturilor,

datelor, informaŃiilor etc. incluse în program se presupune de către părŃi. Până la momentul
încheierii contractului aceastea aparŃin franchiserului. Prin urmare, eventuala încetare a
dreptului sau inexistenŃă a acestuia, eventuala dispariŃie a informaŃiei despre procesul de
producere a bunului sau prestare a serviciilor, precum şi alte urmări de aşa fel stau pe riscul
franchiserului. Acesta poartă sarcina despăgubirii tuturor pierderilor pe care le-a avut
franchiseeul drep rezultat a inexistenŃei dreptului, dispariŃiei informaŃiei etc.
(2) În cazul în care încetarea dreptului, limitarea sau inexistenŃa acestuia, eventuala
dispariŃie a informaŃiei despre procesul de producere a bunului sau prestare a serviciilor,
precum şi alte urmări nefaste au avut loc din vina franchiserului, franchiseeul este în drept să
reducă plata ce se cuvine franchiserului. Reducerea corespunzătoare constituie o modificare a
condiŃiilor contractului, iar prin urmare nu poate fi făcută unilateral, iar prin urmare aceasta
trebuie să fie convenită de către părŃi. Dacă părŃile nu convin întrt-un mod amicabil asupra
cuantumului plăŃii, aceştea se adresează către un expert independent, care stabileşte
cuantumul reducerii plăŃii. A cărei mărime de reducere este mai aproape de cifra indicată de
expert, aceela este scutit de cheltuielile pentru expertiză. În cazul în care o asemenea
diferenŃă nu este, cheltuielile de expertiză sunt suportate de ambele părŃi.
Prin expert independent este necesar de înŃeles persoana, care în conformitate cu
prevederile legislaŃiei are calificarea de expert, şi nu stă în raporturi contractuale sau de altă

1274
natură cu unna din părŃile la contractul dee franchising. Atunci când părŃile nu sunt
satisfăcute de concluzia expertului, acestea se pot adresa la doi sau mai mulŃi experŃi.

Capitolul XXII
INTERMEDIEREA

Sectiunea 1
DISPOZITII GENERALE CU PRIVIRE
LA INTERMEDIERE

Articolul 1179. Contractul de intermediere

Prin contract de intermediere, o parte (intermediar) se obliga fata de cealalta parte

(client) sa actioneze in calitate de mijlocitor la incheierea unui sau mai multor
contracte intre aceasta si tert.

1. Formula juridică propusă de către legislator în acest articol este una nouă pentru
reglementarea juridico-civilă a relaŃiilor de intermediere, deoarece pe lîngă instituŃiile
binecunoscute de intermediere contractuală civilă se propune existenŃa normelor generale
de intermediere, bazate pe lipsa unor principii clare de activitate a mijlocitorului.
Calitatea de mijlocitor nu indică poziŃia lui juridică clară în acest raport. Activitatea în
calitate de mijlocitor presupune săvărşirea acŃiunilor de orice natură juridice sau faptice
care să aibă ca scop încheierea unui sau mai multor contracte între client şi terŃ.
ConsecinŃele juridice ale activităŃii mijlocitorului trebuie să se răsfrîngă asupra clientului
şi acest fapt determină statutul juridic al mijlocitorului. Legea nu ne vorbeşte despre
caracterul oneros sau gratuit al acestui contract, însă este cert faptul că acesta se
determină reieşind din circumstanŃele concrete ale înŃelegerii părŃilor.
2. Norma comentată conŃine formatul general al intermedierii ca fenomen juridic, permiŃind
dezvoltrea unor noi instituŃii ale intermedierii comerciale cum ar fi intermedierea
exclusivă, fi intermedierea comercială, agentul comercial, comisionul profesionist.

Articolul 1180. Plata remuneratiei pentru intermediere

(1) Cel care promite o remuneratie pentru intermedierea unui contract sau pentru
indicarea ocaziei de incheiere a unui contract este obligat la plata remuneratiei doar
atunci cind contractul este incheiat in urma indicatiilor date.
(2) La incheierea contractului sub o conditie suspensiva, remuneratia poate fi ceruta
doar la indeplinirea conditiei.
(3) Daca nu s-a convenit asupra marimii remuneratiei, este platita o remuneratie
obisnuita pentru astfel de acte.
(4) Intermediarul nu poate conveni asupra unui avans din remuneratia primita
conform prezentului articol si nici nu poate accepta un asemenea avans.
(4) Clauza prin care se deroga de la regulile stabilite in prezentul articol este nula.

1. În sensul normei comentate, obligativitatea plăŃii unei remuneraŃii pentru intermedierea

unui contract sau pentru indicarea ocaziei de incheiere a unui contract survine doar cu
condiŃia că clientul încheie un contract un urma indicatiilor date de intermediar. Acest

1275
 fapt ar însemna, că în urma acŃiunilor intermediarului clientul consimte la încheierea unor
contracte, ce i-ar permite achitarea remuneraŃiei. În alte condiŃii cel care promite o
remuneratie nu este obligat la aceasta, chiar Ńinînd cont de faptul că intermediarul ar fi
acŃionat pentru intermedierea unui contract sau pentru indicarea ocaziei de incheiere a
unui contract. Deci, temei juridic pentru survenirea dreptului la remuneraŃie este
beneficierea de acŃiunile intermediarului, exprimate prin încheierea de contracte in urma
indicaŃiilor ultimului. Urmează de menŃionat, că norma dată reglementează achitarea
remuneraŃiei doar pentru serviciile de intermediere şi nu se poate referi şi la alte categorii
se servicii admisibile în acest raport.
2. Regula expusă în aliniatul unu al articolului comentat este concretizată în cazul încheierii
unui contract cu condiŃie suspensivă, unde faptul îndeplinirii condiŃiei expuse în contract
generează dreptul la remuneraŃie. De exemplu, dacă părŃile au convenit că remuneratia
poate fi ceruta doar în condiŃiile sporirii numărului de contracte încheiate într-un interval
de timp, atunci acest indiciu poate garanta dreptul la remuneraŃie. Dacă expres în contract
nu este indicată marimea remuneraŃiei sau modalitatea de calcul a ei, atunci se achită o
remuneraŃie egală ca mărime cu remuneraŃia obişnuită pentru astfel de acte. Această
regulă este proprie tuturor categoriilor de obligaŃii de acest gen.
3. ReieŃind din principiul că intermediarul are dreptul la remuneraŃie doar în condiŃiile cînd
clientul beneficiază real de acŃiunile de intermediere ale mijlocitorului, legislatorul expres
interzice convenirea asupra unui avans din remuneraŃia primită sau acceptarea un asemenea
avans. Stabilirea în contract a unor astfel de condiŃii ar duce la nulitatea lor absolută,
deoarece ele direct contravin prescripŃiilor legale. La fel se declară prin inrermediul al.5 al
articolului comentat nulă orice clauză, care derogă într-un fel sau altul de la regulile stabilite
in prezentul articol.

Articolul 1181. Dreptul la alte remuneratii

(1) Pentru serviciile prestate de intermediar care nu pot fi raportate la activitatea de

intermediere, dar care sint prevazute in contract, se poate conveni asupra unei
remuneratii, indiferent de faptul daca a fost sau nu incheiat contractul ca urmare a
activitatii de intermediere.
(2) Clauza care prevede compensarea cheltuielilor inutile intermedierii ori a
cheltuielilor nedovedite este nula.

1. SituaŃia apariŃiei dreptului la remuneraŃie pentru alte servicii, decît pentru cele care pot fi
calificate ca servicii de intermediere este reglementată de prezentul articol. Acest drept
apare în condiŃiile cînd aceste servicii sînt prevăzute direct de contract şi remuneraŃia
respectivă este stabilită diferită de cea pentru serviciile de intermediere. La fel, nu este
obligatoriu faptul daca a fost sau nu incheiat contractul ca urmare a activitatii de
intermediere, precum este prevăzut pentru plata remuneraŃiei pentru serviciile de
intermediere. Dreptul la alte remuneraŃii decît pentru serviciile de intermediere reprezintă
un drept contractual şi părŃile pot stabili orice regim convenabil de plată pentru aceste
servicii accesorii celor de intermediere.
2. În afara dreptului la plata remuneraŃiei propriu-zise pentru serviciile de intermediere,
mijlocitorul are dreptul şi la compensarea cheltuielelor efectuate în vederea intermedierii.
Ultimele urmează la fel a fi achitate de client cu condiŃiile că sunt absolut utile
intermedierii şi poate fi dovedită necesitatea şi mărimea lor. În condiŃia în care se prevede
prin contract compensarea cheltuielelor inutile intermedierii sau care nu pot fi probate,
clauza ce le stabileşte este din start nulă.

1276
 Articolul 1182. Contractul de intermediere exclusiva

(1) In cazul in care clientul se obliga, pe o perioada determinata, sa se abtina de la

angajarea unui alt intermediar (intermediere exclusiva), intermediarul este obligat ca
in aceasta perioada sa actioneze in vederea intermedierii sau a indicarii ocaziilor de
incheiere a contractului.
(2) In cazul in care clientul incalca obligatia prevazuta la alin.(1), intermediarul
poate cere despagubiri daca se incheie un contract cu un tert printr-un alt
intermediar. In contract se poate conveni asupra unei despagubiri globale
corespunzatoare, indiferent de dovada prejudiciului. Aceasta despagubire nu poate
depasi 2,5 % din pretul vinzarii daca prin contract se stabileste intermedierea sau
indicarea ocaziei pentru incheierea unei vinzari-cumparari. Clauza care deroga de la
dispozitiile prezentului alineat in defavoarea clientului este nula.
(3) Contractul de intermediere exclusiva se incheie in scris.

1. Legislatorul nu formulează expres în lege definiŃia unui contract de intermediere exclusiva,

ceea ce ne permite de al raporta la categoria celor de prestări servicii de intermediere, avînd şi
careva particularităŃi în privinŃa abŃinerii clientului de la contractarea unui alt intermediar pe
o perioadă determinată. La rîndul său intermediarul se obligă să acŃioneze cu diligenŃă în
vederea intermedierii sau a indicarii ocaziilor de incheiere a contractelor.
Abtinerea clientului de la angajarea unui alt intermediar sau intermedierea exclusivă
înseamnă că numai intermediarului iniŃial îi este oferit dreptul să acŃioneze pentru încheierea,
de exemplu, de contracte de vînzare între client şi terŃi, primind pentru aceasta remuneraŃia
stabilită.
ParticularităŃile juridice, desemnate mai sus, ale contractului de intermediere exclusivă permit
delimitarea de alte forme juridice ale intermedierii, şi anume ale concesiunii comerciale
exclusive unde,
- concesionarul este un intermediar independent şi activează în numele şi în contul său
propriu;
- caracterul dublu al operaŃiei de concesiunii comerciale exclusive, exprimate prin vînzarea
produselor concedentului către consecionar şi revînzarea lor de către concesionar
clienşilor săi;
- zona teritorială stabilită în care se realizează procesul desfacerii, dreptul de monopol
oferit concesionarului, beneficierea de reputaŃia mărcii de fabrică a concedentului;
- remuneraŃia concesionarului reprezintă diferenŃa dintre preŃul de vînzare şi cel de
revînzare;
- exclusivitatea oferită prin contract concesionarului de a vinde, cît şi exclusivitatea
rezervată concedentului de a aproviziona un anumit intermediar.
În cadrul intermedierii exclusive exclusivitatea se exprimă doar prin neangajarea pe o
perioadă determinată a unui alt intermediar, care i-ar oferi aceleaşi servicii de intermediere,
nu se indică asupra stabilirii zonei teritoriale pentru realizarea intermedierii şi a dreptului de
monopol oferit intermediarului. Însă deosebirea de bază constă în faptul că intermediarul în
cadrul contractului de intermedierii exclusive nu este independent ca figură juridică, deci nu
poate încheia contracte în numele şi în contul său propriu.
2. ConsecinŃele juridice ale nerespectării condiŃiilor contractuale ale intermedierii exclusive
sînt exprimate prin dreptul la despăgubirea globală a intermediarului, indiferent de dovada
prejudiciului, daca se incheie un contract cu un tert printr-un alt intermediar. Daca prin
contract se stabileste intermedierea sau indicarea ocaziei pentru incheierea unei vinzari-

1277
cumparari, atunci despagubirea nu poate depasi 2,5 % din pretul vinzarii. Orice derogare de
la prevederile prezentului articol, care ar defavoriza clientul, adică i-ar impune o răspundere
mai mare, este nulă.

Articolul 1183. Rezilierea contractului de intermediere

(1) Contractul de intermediere poate fi reziliat oricind, fara preaviz, daca nu s-a
convenit asupra unui termen.
(2) Contractul de intermediere exclusiva poate fi reziliat doar pentru motive
temeinice si cu respectarea unui termen de preaviz de 2 saptamini.

1. Legiuitorul acordă în egală măsură dreptul la reziliere unilaterală a contractului de

intermediere atît clientului, cît şi intermediarului fără invocarea cărorva motive şi fără
preavizare prealabilă, dacă numai în contract nu s-a prevăzut un termen de preaviz.
Această regulă generală de reziliere a contractului de intermediere este caracteristică
majorităŃii contractelor de acest gen şi nu duce la lezarea drepturilor uneia sau alteia din
părŃile contractante, deoarece reiese din esenŃa raporturilor stabilite.
2. Pentru contractul de intermediere exclusivă se cere respectarea a două condiŃii:
- invocarea motivelor temeinice pentru reziliere;
- respectarea unui termen de preaviz de 2 saptamini.
Motivele temeinice, care pot fi puse la baza rezilierii, declarate de una din părŃi, pot fi
direct expuse în contract, pot reieşi din circumstanŃele concrete ale executării prevederilor
contractuale sau pot deriva din uzanŃele stabilite.

Articolul 1184.Excluderea remuneratiei si pretentiilor la despagubire

(1) Pretentiile intermediarului de a i se plati remuneratie si despagubire sau de a

i se compensa cheltuielile sint excluse in cazul in care contractul cu tertul priveste un
obiect apartinind intermediarului.

Regula aceasta se aplica si atunci cind imprejurari speciale indreptatesc temerea ca

intermediarul este afectat in capacitatea sa de a reprezenta interesele clientului.
(2) Intermediarul conserva pretentiile sale privitoare la remuneratie sau la
compensarea cheltuielilor daca indica in scris clientului - inainte de incheierea
contractului cu tertul - imprejurarile care justifica temerea unei prejudicieri.
(3) Dispozitiile alin.(1) se aplica si atunci cind altcineva a actionat pe contul
intermediarului sau a incheiat contractul pe contul tertului.
(4) Intermediarul pierde drepturile privitoare la remuneratie sau la compensarea
cheltuielilor in cazul in care, contrar stipularilor din contract, a actionat si pentru
tert.
(5) Clauzele care deroga de la dispozitiile prezentului articol sint nule.

1. Prezentul articol reglementează cazurile cînd legislatorul exclude pretenŃiile

intermediarului de a i se plati remuneraŃie si despagubire sau de a i se compensa
cheltuielile în cadrul unui raport contractual de intermediere. Aceste reguli au la bază ideea,
că orice acŃiune (serviciu) al intermediarului trebuie să satisfacă interesul clientului, iar în
cazurile cînd direct sau indirect acest interes este lezat se produc efecte negative faŃă de
intermediar. De exemplu, in cazul in care contractul cu terŃul priveste un obiect apartinind

1278
intermediarului, fapt ce denotă lipsa raportului de intermediere, intermediarul pierde dreptul
la remuneraŃie, despagubire sau la compensarea cheltuielilor. În acest caz legiuitorul
urmăreşte scopul de a nu permite intermediarului să se îmbogăŃească ilegal din contul
clientului, beneficiind în acelaşi moment de remuneraŃie, despagubire sau de compensarea
cheltuielilor, precum şi de satisfacerea directă a intereselor proprii.
Aceleaşi efecte se pot produce şi cînd împrejurarile speciale indreptatesc temerea că
intermediarul este afectat în capacitatea sa de a reprezenta interesele clientului. În acest
context, împrejurarile speciale, la care face trimitere legislatorul, urmează să fie strict
determinate în contract pentru a reduce posibilitatea tălmăcirii lor arbitrale de către părŃi.
SituaŃia cînd altcineva a acŃionat pe contul intermediarului sau a incheiat contractul pe
contul terŃului la fel este calificată de legiuitor în calitate de temei pentru excluderea
pretenŃiilor intermediarului la remuneraŃie, despagubire sau la compensarea cheltuielilor.
Argumentare juridică ar putea servi la fel lipsa elementelor de intermediere.
Încă un temei de lezare a intereselor clientului este prevăzută în al (4) al articolului comentat,
unde intermediarul, contrar stipularilor din contract, a actionat şi pentru terŃ.
2. Pretentiile intermediarului privitoare la remuneraŃie sau la compensarea cheltuielilor pot fi
conservate numai cu o singură condiŃie:
- daca intermediarul indica în scris clientului, înainte de încheierea contractului cu
terŃul împrejurările care justifica temerea unei prejudicieri, şi respectiv, clientul acceptă
această situaŃie.
Reieşind din prevederile normelor prezentului articol, orice prejudiciere a intereselor
clientului produse de către intermediar îl lipsesc pe intermediar de dreptul la remuneraŃie şi
orice fel de compensaŃii materiale.
Iar, orice derogări de la dispoziŃiile prezentului articol sînt nule, deoarece ar defavoriza
situaŃia clientului.

S e c t i u n e a a 2-a
INTERMEDIEREA INCHIRIERII DE LOCUINTE

Articolul 1185. Reglementarile aplicabile intermedierii inchirierii de locuinŃe

(1) Contractului prin care o parte (intermediar locativ) se obliga sa intermedieze ori
sa indice celeilalte parti ocazia de a incheia un contract de inchiriere a unei locuinte
se aplica dispozitiile generale in masura in care din normele prezentei sectiuni nu
rezulta altfel.
(2) Regulile privind contractele de intermediere locativa nu se aplica acelor contracte
care au drept obiect intermedierea inchirierii de locuinta pentru turisti.

1. Intermedierea închirierii de locuinŃă reprezintă o varietate reglementată de lege a

intermedierii în sensul căreia intermediarul locativ se obliga sa intermedieze ori sa indice
celeilalte parti ocazia de a incheia un contract de inchiriere a unei locuinte. Specificul
reglementării acestei varietăŃi constă în stabilirea unor reguli proprii intermedierii
contractelor de închiriere a locuinŃelor, referitoare la cercul locuinŃelor asupra cărora se
aplică regulile intermedierii locative şi a temeiurilor de excludere a remuneraŃiei şi
pretentiilor de despăgubire ale intermediarului locativ. În celelalte cazuri se aplică
dispozitiile generale ale intermedierii.

1279
 Articolul 1186. Excluderea remuneratiei si pretentiilor de despagubire ale
intermediarului locativ

(1) Pretentiile intermediarului locativ cu privire la plata remuneratiei si a

despagubirii sau la compensarea cheltuielilor sint excluse cind:
a) printr-un contract de inchiriere doar s-a prelungit ori s-a modificat chiria asupra
aceleiasi locuinte;
b) s-a incheiat un contract de inchiriere a unei locuinte care se afla in administrarea
intermediarului locativ.
(2) Intermediarul locativ nu poate conveni, pentru prestatiile facute in legatura cu
intermedierea sau cu indicarea unei ocazii de incheiere a unui contract de intermediere
locativa, asupra unor alte retributii in bani in afara de remuneratia mentionata la
art.1181 alin.(1).
(3) Clauzele care deroga de la dispozitiile prezentului articol sint nule.

1. În afară de temeiurile generale de excludere pretenŃiilor intermediarului cu privire la

plata remuneratiei şi a despagubirii sau la compensarea cheltuielilor expuse în art.1184
Cod Civil, prezentul articol stipulează încă două, referitoare expres intermediarului locativ:
- printr-un contract de inchiriere doar s-a prelungit ori s-a modificat chiria asupra aceleiaşi
locuinte;
- s-a incheiat un contract de inchiriere a unei locuinte care se afla in administrarea
intermediarului locativ.
În primul caz, nu se intermiază un nou contract, precum nu se indică posibilitatea încheierii
unui nou contract, dar se purcede la prelungirea sau modificarea unui contract deja încheiat,
fapt ce nu poate da naştere la raporturi de intermediere în genere, şi nici nu poate duce,
evident, la apariŃia dreptului la remunerare sau alte categorii de plăŃi.
În al doilea caz, intermediarul nu poate figura în această calitate juridică dacă locuinŃa se află
în administrarea sa, fapt ce i-ar permite contractarea directă cu clientul şi nu alegerea
formulei intermedierii.
În ceea ce priveşte retribuŃia în bani pentru serviciile prestate, intermediarul locativ nu poate
pretinde la ceva mai mult, decît la remuneraŃia menŃionata la art.1181 alin.(1).

S e c t i u n e a a 3-a
INTERMEDIEREA IMPRUMUTULUI

Articolul 1187. Reglementarile aplicabile intermedierii imprumutului

Contractului prin care o parte (intermediar al imprumutului) se obliga sa

intermedieze celeilalte parti (client) un imprumut sau sa-i indice ocazia de a incheia
un contract de imprumut se aplica dispozitiile generale in masura in care din
normele prezentei sectiuni nu rezulta altfel.

1. Legislatorul a scos în relief în planul reglementării o construcŃie juridico-civilă nouă a

intermedierii cu denumirea de intermedierea împrumutului. Acest contract se evidenŃiază prin
obiectul său, care reprezintă acŃiunile de intermediere a unui împrumut sau indicarea ocaziei
de a încheia un contract de imprumut. NoŃiunea contractului de intermediere a
împrumutului, expusă în acest articol, nu ne specifică categoriile împrumutului care pot fi
pasibile intermedierii, deaceea, toate categoriile de contracte de împrumut cad sub incidenŃa

1280
normei respective. ParticularităŃilereglementării juridice ale prezentului contract Ńin de forma
si continutul contractului de intermediere a împrumutului, precum şi de remuneraŃia
intermediarului împrumutului, în rest, faŃă de aceste relaŃii se aplica dispozitiile generale ale
intermedierii.

Articolul 1188. Forma si continutul contractului de intermediere a imprumutului

(1) Contractul de intermediere a imprumutului se incheie in scris.

(2) In contractul de intermediere a imprumutului se indica remuneratia pentru
intermediarul imprumutului intr-un raport procentual din valoarea imprumutului.
Trebuie sa se mentioneze, de asemenea, marimea, termenul, dobinda si amortizarea
imprumutului, durata efectuarii platii, cursul acesteia, durata incarcarii cu dobinzi,
costurile accesorii ale imprumutului, precum si dobinda anuala efectiva, suma totala ce
urmeaza a fi platita de comisionar, numele sau denumirea, adresa imprumutatorului.
(3) Prevederile alin.(2) nu se aplica daca sarcina intermedierii ori a indicarii ocaziei
este indreptata spre incheierea unui imprumut asigurat prin ipoteca, unui imprumut
destinat finantarii unei afaceri imobiliare sau unui imprumut acordat comisionarului
pentru desfasurarea activitatii sale profesionale, comerciale, publice ori de serviciu.
(4) Contractul nu trebuie sa aiba legatura cu oferta de remitere a imprumutului.
(5) Intermediarul imprumutului este obligat sa dea clientului un exemplar de
contract.

1. Pentru perfectarea contractului de intermediere a imprumutului legea cere respectarea

formei scrise, ca fiind o condiŃie ad probationem. Obligativitatea respectării acestei forme
reiese şi din alin.(2) al prezentului articol, care prescrie categoriile de condiŃii, care
trebuie să le conŃină un ascemenea tip de contract. CondiŃiile enumerate se referă atît la
contractul de intermediere a imprumutului, cît şi la împrumutul intermediat. Printre
condiŃiile referitoare nemijlocit la contractul de intermediere a împrumutului putem
evidenŃia remuneratia pentru intermediarul imprumutului, care urmează a fi stabilită intr-
un raport procentual din valoarea împrumutului intermediat. Celelalte condiŃii enumerate
sînt proprii unui contract de împrumut propriu-zis şi nu pot constitui conŃinutul unui
contract de intermediere.

Articolul 1189. Remuneratia intermediarului împrumutului

(1) Clientul este obligat la remunerarea intermediarului doar daca, in urma

intermedierii ori a indicatiei acestuia, clientului i se acorda imprumut. Conventia
incheiata prin derogare in defavoarea clientului este nula.
(2) Intermediarul imprumutului nu poate conveni, in afara remuneratiei prevazute
la alin.(1), asupra vreunei retributii in bani pentru prestatiile facute in legatura cu
intermedierea sau cu indicarea ocaziei de inchiriere a unui contract de imprumut.

1. EsenŃa juridică a normei expusă în alin.(1) a prezentului articol constă în faptul, că

intermediarul are dreptul la remuneraŃie, numai în cazul cînd clientului i se acordă efectiv
împrumutul. În alte condiŃii, cînd acŃiunile de intermediere ale intermediarului
împrumutului nu duc la obŃinerea unui împrumut de către client, primul nu poate pretinde
la remuneraŃie. RemuneraŃia este condiŃionată de un rezultat concret – acordarea

1281
 împrumutului şi, deci, orice convenŃie de acest gen, încheiată între părŃile indicate, prin
care se va stabili o altă regulă de remunerare a intermediarului se va considera nulă.
2. O altă regulă imperativă în privinŃa remuneraŃiei intermediarului se indică în alin.(2) a
prezentului articol, unde se menŃionează că pentru prestaŃiile facute în legatura cu
intermedierea sau cu indicarea ocaziei de inchiriere a unui contract de imprumut se achită
numai o sumă de bani raportată procentual la valoarea împrumutului. Stabilirea altor
retribuŃii în bani pentru serviciile menŃionate mai sus este interzisă de lege.

S e c t i u n e a a 4-a
INTERMEDIEREA COMERCIALA

Articolul 1190. Dispozitii generale cu privire la intermedierea comerciala

(1) Este titular de drepturi si obligatii de intermediar comercial persoana care

desfasoara activitate profesionala pentru alte persoane, fara imputerniciri
permanente in baza de contract, de intermediere a contractelor de achizitionare
sau vinzare de bunuri sau de titluri de valoare, de asigurari, de operatiuni bancare,
de transport de bunuri, de inchiriere de bunuri ale circuitului comercial.
(2) Prevederile prezentei sectiuni nu se aplica la intermedierea altor operatiuni decit
a celor mentionate la alin. (1) si a operatiunilor cu bunuri imobile.

1. Prezentul articol reglementează activitatea de intermediere profesinală a intermediarului

comercial, figură, ce spre deosebire de alte categorii de intermediari activează pentru alte
persoane făra impufaterniciri permanente în bază de contract, exclusiv în circuitul
comercial. Domeniile de activitate ale intermediarului comercial sunt strict determinate,
şi, normele prezentei secŃiuni nu pot fi aplicate, decît în privinŃa operaŃiunilor menŃionate
în acest articol. Legislatorul nu desfăşoară conŃinutul activităŃii profesionale ale
intermediarului comercial, însă acŃiunile lui, la fel se reduc la intermedierea de contracte
şi indicarea ocaziilor de încheierea de contracte.
Cu alte cuvinte, intermedierea comercială se deosebeşte de intermedierea generală prin
activitatea profesională (permanentă) fără împuternici speciale ale întermediarului,
deoarece ele reiese din însăşi calitatea juridică a acestui subiect. Activitatea în anumite
domeniile ale circuitului comercial, menŃionate în alin.1 şi alin.2 ale prezentului articol,
presupun un anumit regim de reglementare, deoarece activitatea de intermediere în alte
operaŃiuni nu cade sub incidenŃa prezentei secŃiuni a Codului Civil.

Articolul 1191. Textul final al contractului

(1) Cu exceptia cazurilor cind este exonerat de catre parti sau prin efectul uzantelor
locale, intermediarul comercial este obligat, imediat dupa perfectarea contractului, sa
puna la dispozitia fiecarei parti textul final al acestuia, semnat de el, in care sa fie
indicate partile contractante, obiectul si conditiile contractului, iar pentru cazul
vinzarii marfurilor sau titlurilor de valoare, tipul si cantitatea lor, pretul si termenul
de livrare.

1282
 (2) In cazul actelor juridice care nu pot fi executate pe loc, textul final este pus la
dispozitia partilor pentru semnare, fiecareia din ele expediindu-i-se contractul semnat
de cealalta parte.
(3) Daca o parte va refuza sa primeasca ori sa semneze textul final al contractului,
intermediarul comercial va informa neintirziat cealalta parte despre acest fapt.

1. Norma dispozitivă a articolului comentat obligă intermediarul comercial imediat după ce

contractul a fost semnat de ambele părŃi, să fie pus la dispoziŃia lor în redacŃie finală. Pentru
fiecare categorie de contract semnat de părŃi, legea cere indicarea corectă a parŃilor
contractante, a obiectului şi a condiŃiilor contractului, iar pentru unele tipuri de contracte ca
intermedierea vînzarii mărfurilor sau titlurilor de valoare specificarea obiectului prin
indicarea tipului şi cantităŃii, a preŃului şi termenului de livrare.
PărŃile sau uzanŃele locale pot însă elibera intermediarul comercial de obligaŃia de punere la
dispoziŃia fiecarei părŃi a textului final al contractului, şi în acest caz încheierea contractului
de intremediere comercială va fi guvernată de prevederile art.art.679-703 ale prezentului Cod
Civil.

Articolul 1192. Angajamentul specificat

(1) Daca o parte primeste textul final al contractului, in a carui privinta

intermediarul comercial isi rezerva dreptul de a indica cealalta parte contractanta,
atunci prima va fi obligata, in baza conventiei, fata de partea indicata ulterior daca
impotriva acesteia din urma nu se pot ridica obiectii intemeiate.
(2) Desemnarea celeilalte parti se efectueaza in termenele uzuale la locul emiterii
textului final al contractului, iar in lipsa acestora, intr-un termen rezonabil.
(3) Daca nu se nominalizeaza persoana sau daca impotriva acesteia exista obiectii
motivate, partea are dreptul sa inainteze intermediarului comercial pretentii cu privire
la executarea contractului. Acest drept nu exista daca partea nu declara imediat
intermediarului comercial la cererea acestuia ca solicita realizarea contractului.

1.Legislatorul reglementează situaŃia încheierii contractelor între părŃile intermediate prin

intermediul unei noi modalităŃi ca angajamentul specificat. EsenŃa juridică a acestei
modalităŃi constă în faptul, că dacă o parte acceptă primirea de la intermediarul comercial a
textului final al contractului unde încă nu este indicată cealaltă parte contractantă, dar asupra
indicării ulterioare a căreia s-a obligat intermediarul, atunci partea respectivă se consideră
obligată (angajată) faŃă de partea necunoscută. Nulitatea angajamentului specificat poate fi
invocată, Ńinînd cont de obiecŃiile întemeiate aduse părŃii respective.
În cazul intermedierii comerciale prin utilizarea angajamentului specificat intermediarul
comercial trebuie să indice cealaltă parte la locul emiterii textului final în termini prevăzuŃi de
uzanŃele în domeniu, iar în lipsa lor în termen rezonabil.
2. În cazul în care intermediarul comercial nu stabileŃe potenŃialul client al părŃii ce a declarat
angajament specificat sau împotriva acesteia există obiecŃii motivate, care nu permit
încheierea contractului, partea angajată este în drept să ceară de la intermediar despăgubiri
legate de la executarea contractului.
Partea angajată pierde acest drept de a cere despăgubiri, dacă nu declară imediat
intermediarului că solicită executarea contractului.

Articolul 1193. Păstrarea mostrelor

1283
 (1) In masura in care partile sau uzantele locului si natura bunului permit,
intermediarul comercial va pastra mostrele bunului vindut prin intermedierea sa
pina ce bunul va fi receptionat fara obiectii sau pina ce actul este finalizat intr-un alt
mod.
(2) Intermediarul comercial va marca mostra pentru ca ea sa poata fi recunoscuta.

1. În afară de obligaŃiile propriu-zise ale intermediarului comercial, care reies inedit din
specificul activităŃii sale, părŃile pot prevedea în cadrul raportului contractul stabilit păstrarea
mostrele bunului vîndut prin intermediere pînă la recepŃia finală. Legea nu indică expres
partea care urmează să suporte cheltuielile respective de păstrare şi marcare a mostrelor,
deoarece acest fapt trebuie să fie stabilit în contract. Iar în lipsa unei astfel de prevederi
contractuale, cheltuielile urmează să fie suportate de persoanele în interesul cărora se
efectuiază intermedierea, adică proprietarul acestor bunuri.
ObligaŃiunea de păstrare şi marcare a mostrelor de către intermediarul commercial poate
reieşi şi din prevederile uzanŃelor locului intermedierii şi în acest caz, în temeiul art.4 al
prezentului Cod Civil părŃile se vor conduce de prevederile uzanŃelor în ceea cde priveşte
cheltuielile de păstrare şi marcare a mostrelor.
Natura bunurilor sau a mostrelor, care nu permite păstrarea lor, poate servi ca temei pentru
recunoaşterea invalidităŃii obligaŃiei de păstrare.

Articolul 1194. Lipsa imputernicirilor de acceptare a platilor

Intermediarul comercial nu se considera imputernicit să accepte o plata sau o alta

forma de remunerare prevazuta în contract.

Prin intermediul normei articolului comentat legiuitorul îl lipseşte completamente pe

intermediarul comercial de dreptul de a acceptea o plata sau o altă formă de remunerare,
prevăzute de contractile de intermediere, fapt ce ne permite să considerăm nulă orice
acceptare de acest fel din partea intermediarului comercial. StipulaŃia legală respectivă se
bazează pe faptul, că riscurile financiare în raportul de intermediere comercială le suportă
clienŃii, iar intermediarul neavînd careva atribuŃii financiare.

Articolul 1195. Răspunderea intermediarului comercial

Intermediarul comercial răspunde faŃa de ambele părŃi pentru daunele cauzate cu

vinovaŃie.

1. ParticularităŃile prestării serviciilor de intermediere comercială îşi găsesc oglindirea şi în

ceea ce priveşte temeiurile şi condiŃiilor de survenire a răspunderii intermediarului comercial.
Răspunderea survine numai pentru acŃiunile vinovate ale intermediarului, conform
prevederilor art.603 Cod Civil, ceea ce înseamnă că este exclusă răspunderea fără vină, iar
vinovăŃia părŃilor intermediate sau alte circumstanŃe stabilite de lege (art.606 Cod Civil)
exonerează intermediarul comercial de la răspundere.
PrezenŃa daunelor (prejudiciilor) materiale ale părŃilor intermediate este o condiŃie obligatorie
a survenirii răspunderii intermediarului, iar mărimea răspunderii intermediarului se stabileşte
conform prevederilor art.art.610-611 Cod Civil.

1284
 Articolul 1196. Dreptul de a pretinde ambelor parti remuneraŃie

Daca intre parti nu exista un acord privind plata remuneratiei intermediarului

comercial, fiecare dintre parti va fi obligata, in absenta unor uzante locale care ar
stipula altceva, sa achite jumatate din suma remuneraŃiei.

1. Pentru remunerarea intermediarului comercial ambele părŃi, în favoarea cărora s-a efectuat
intermedierea, pot stabili un acord despre remunerarea intermediarului prin care să se indice
mărimea cotei fiecăruia în achitarea remuneraŃiei. Mărimea şi modul de stabilire a
remuneraŃiei pentru serviciile intermediarului poate fi stabilită şi de uzanŃele locale, de
exemplu de uzanŃele portuare, existente în portul maritim de activitate a intermediarului.
În lipsa unor prevederi clare în acest sens legiuitorul a stabilit norma dispozitivă, conform
căreia fiecare din părŃi achită jumatate din suma remuneraŃiei. Pentru neachitarea
remuneraŃiei de către părŃile obligate de a o face, intermediarul comercial are dreptul de a
pretinde remunerarea, în temeiul art.518 a prezentului Cod Civil, de la fiecare debitor separat
pîna la concurenta părŃii sale din datorie.

Articolul 1197. Registrul intermediarului comercial

(1) Intermediarul comercial este obligat sa tina un registru in care sa inscrie zilnic
toate actele incheiate. Inregistrarile se fac in ordine cronologica. Intermediarul
comercial semneaza pentru fiecare inregistrare efectuata.
(2) Asupra registrului intermediarului comercial se aplica dispozitiile cu privire la
registrele comerciale.

1. ObligaŃia specifică a intermediarului comercial constă în Ńinerea unui registru de evidenŃă a

tuturor actelor încheiate. EvidenŃa respectivă a actelor încheiate, efectuată în ordine
cronologică de către intermediar, poate servi în calitate de probă a executării actelor de
intermediere. În baza Legii Nr.1320-XIII din 25.09.97 cu privire la registre, registrul
intermediarului comercial are statut de registru privat, iar în baza prevederii alin.2 a
prezentului articol dispoziŃiile corespunzătoare ale legii nominalizate se răsfrîng şi asupra
registrului intermediarului comercial.

Articolul 1198. Prezentarea extraselor din registrul intermediarului commercial

Intermediarul comercial este obligat sa prezinte, la cererea partilor, extrase din

registru, pe care le semneaza. Extrasele vor cuprinde toate datele relevante pentru
actele intermediate de el.

1. Modul şi ordinea de prezentare a extraselor din registrul intermediarului comercial, precum

şi semnificaŃia juridică a extraselor din registru semnate de către intermediar sunt prevăzute
de prezentul articol şi Legea Nr.1320-XIII din 25.09.97 cu privire la registre.

Capitolul XXIII
AGENTUL COMERCIAL.
COMISIONARUL PROFESIONIST

1285
 Sectiunea 1
AGENTUL COMERCIAL

Articolul 1199. DispoziŃii generale cu privire la agentul comercial

(1) Agentul comercial este persoana fizica întreprinzător independent căreia i s-au
încredinŃat împuterniciri permanente de intermediere sau de încheiere de contracte
comerciale cu bunuri si servicii in numele si pe contul unei alte întreprinderi
(principal).
(2) In sensul prezentului cod, nu se considera agent comercial persoana care:
a) fiind un angajat al principalului, are atribuŃii de încheiere a contractelor
obligatorii pentru principal;
b) fiind partener, are dreptul de a încheia contracte obligatorii pentru partenerii
săi;
c) este administratorul procedurii de reorganizare sau al procedurii de lichidare in
procesul de insolvabilitate;
d) activează la bursele de mărfuri.

1. Prezentul articol stabileşte criteriile juridice de bază de identificare a unui subiect nou a
circuitului civil, care este agentul comercial. Evident, această figură juridică activează în
baza unui contract de agenŃie comercială ce este plasat de către legislator în categoria
contractelor de intermediere.
CerinŃele legale faŃă de statutul juridic al agentului comercial sânt:
- activitatea în calitate de persoana fizica, întreprinzător independent, în conformitate
cu prevederile Art.26 Cod civil;
- prezenŃa împuternicirilor permanente;
- activitatea in numele si pe contul unei alte întreprinderi (principal);
- domeniul stabilit de activitate, care este intermedierea sau de încheierea de contracte
comerciale cu bunuri si servicii.
Spre deosebire de statutul juridic al altor categorii de subiecte din domeniul intermedierii,
agentul comercial este împuternicit prin contract să acŃioneze pentru intermedierea sau
încheierea de contracte comerciale cu bunuri si servicii, alte categorii de servicii de
intermediere nu se pot califica ca raporturi de agenŃie comercială.
Agentul comercial este împuternicit să săvârşească un spectru larg de acŃiuni faptice şi
juridice (de intermediere), având caracter de sistemă, de aceea activitatea permanentă a
agentului comercial poate servi în calitate de criteriu de calificare juridico-civilă a acestui
raport de intermediere.
Subiectul, ce are statut de agent comercial, se obligă prin contract să caute un cumpărător sau
consumator de service şi să negocieze condiŃiile esenŃiale ale viitorului contract. Rezultatele
tratativelor avute sînt aduse la cunoştinŃa principalului, care finisează negocierile şi semnează
contractele propriu-zise. De aceea, prin efectul legii, agentul comercial nu este în drept să
încheie în nume şi pe cont propriu contractele comerciale la care a participat în această
calitate.
Aliniatul 2 al prezentului articol expres stabileşte categoriile de subiecte, care nu pot fi
considerate în raporturi anumite agenŃi comerciali. Persoanele indicate nu corespund
criteriilor ce definitivează statutul juridic al agentului comercial, fie din motivul că se află în
relaŃii de muncă cu principalul şi în virtutea relaŃiilor date este obligat să încheiere a
contractelor obligatorii pentru principal, fie că este un partener de afaceri al principalului şi

1286
este împuternicit prin anumite contracte să reprezinte partenerii săi, sau reieşind din
activitatea specifică are atribuŃii legale de reprezentare.

Articolul 1200. ObligaŃiile agentului comercial

(1) Agentul comercial este obligat sa reprezinte onest interesele principalului.

(2) Agentul comercial trebuie sa întreprindă masurile corespunzătoare in cadrul
negocierilor, precum si sa încheie, după caz, contracte la indicaŃia principalului, sa
prezinte acestuia informaŃia utila care se
afla la dispoziŃia sa, sa îndeplinească indicaŃiile rezonabile date de principal.

1. Reprezentarea onestă a intereselor principalului este cerinŃa de bază, înaintată de legislator

pentru activitatea agentului comercial. Sensul juridic al cuvântului „onest” urmează a fi
înŃeles în vederea corectitudinii, cinstei agentului comercial în săvârşirea acŃiunilor de
intermediere.
Agentul comercial, la fel ca şi alŃi intermediari urmează să execute personal prevederile
contractuale, să se conducă , după caz, de indicaŃiile contractuale şi de indicaŃiile
principalului, iar în unele cazuri, pentru săvârşirea unor acŃiuni din numele principalului i se
va elibera procură. ObligaŃiile agentului comercial sunt determinate de natura acŃiunilor ce le
întreprinde, dar reieşind din faptul că el acŃionează în numele şi pe contul unei alte
întreprinderi (principal) ele (obligaŃiile) se modelează conform regulilor contractului de
mandat.
łinând cont de faptul, că agentul comercial este un subiect independent al raportului juridic
contractual toate acŃiunile prescrise în alin.2 al articolului comentat trebuie să fie executate
conform propriilor sale convingeri, şi numai indicaŃiile rezonabile date de principal, urmează
să fie executate. În acest aspect poate fi găsită tangenŃa cu acŃiunile antreprenorului sau ale
prestatorului de servicii.

Articolul 1201. ObligaŃiile principalului

Principalul trebuie sa respecte, in relaŃiile cu agentul comercial, principiul bunei-

credinŃe.
In particular, principalul este obligat sa pună la dispoziŃia agentului comercial
toata informaŃia necesara executării contractului de agenŃie, sa înştiinŃeze agentul
comercial in termene rezonabile despre faptul ca se aşteaptă ca volumul tranzacŃiilor
comerciale sa fie considerabil mai mic decât ar fi putut presupune in mod normal
agentul, precum si despre acceptarea, refuzul sau neîndeplinirea unui contract
comercial propus de agent.

1. Principiul bunei-credinŃe este pus de legiuitor la baza relaŃiilor dintre agent şi principal.
Dar acest principiu nu trebuie confundat cu relaŃiile fiduciare dintre părŃi, caracteristice
raportului de mandat. Bună-credinŃa se prezintă a fi o atitudine din start pozitivă faŃă de
acŃiunile agentului.
Printre obligaŃiile principalului expres prevăzute de lege pot fi evidenŃiate:
- punerea la dispoziŃia contragentului a informaŃiei, necesare executării contractului de
agenŃie;
- înştiinŃare în termene rezonabile despre faptul că volumul tranzacŃiilor comerciale
sa fie considerabil mai mic decât ar fi putut presupune în mod normal agentul;

1287
 - acceptarea, refuzul sau neîndeplinirea unui contract comercial propus de agent.
Legea nu indică expres în calitate de obligaŃie a principalului eliberarea procurii, dar
prezumă că pentru săvârşirea acŃiunilor de intermediere este suficient contractul scris de
agenŃie, unde să fie indicat că agentul comercial acŃionează din numele principalului. La
rândul său principalul în relaŃiile cu terŃii nu este în drept să invoce lipsa împuternicirilor
corespunzătoare ale agentului.

Articolul 1202. Remunerarea agentului comercial

(1) Agentul comercial are dreptul la remunerare pentru serviciile prestate

principalului conform contractului de agenŃie.
(2) Daca suma remuneraŃiei nu este stipulata, se considera ca s-a convenit asupra
unei remuneraŃii obişnuite pentru acest domeniu de activitate. In cazul
imposibilităŃii de a se stabili o remuneraŃie
obişnuita, agentul comercial are dreptul la o remuneraŃie rezonabila pentru
serviciile prestate principalului, luându-se in considerare circumstanŃele cauzei si
principiul echitaŃii.

1. Cuantumul şi ordinea achitării remuneraŃiei pentru serviciile prestate de către agentul

comercial principalului se stabilesc expres în contractul de agenŃie. Cu toate că în Art.1200
Cod civil nu este pus accentul pe caracterul oneros al contractului de agenŃie, din conŃinutul
prezentului articol reiese acest fapt.
În ceea ce priveşte mărimea remuneraŃiei achitată agentului comercial, legislatorul stabileşte
câteva principii acceptate în practica juridică, şi anume:
dacă părŃile n-au indicat în contract suma concretă a remuneraŃiei, agentul comercial are
dreptul să pretindă la o remuneraŃie obişnuită pentru acest domeniu de activitate. Însă,
se pot întâlni cazuri, când este cu neputinŃă stabilirea unei remuneraŃii obişnuite, pe
motiv că într-un anumit teritoriu nu activează astfel de intermediari. În acest caz pentru
serviciile prestate se achită o sumă de bani (remuneraŃie) rezonabilă, Ńinându-se cont de
volumul de lucru efectuat de agentul comercial şi beneficiul adus principalului.

Articolul 1203. Plata remuneraŃiei

(1) RemuneraŃia poate fi plătita integral sau parŃial sub forma de comision, adică
de remuneraŃie care variază in funcŃie de valoarea actelor juridice comerciale.
(2) Agentul comercial are dreptul la comision pentru actele juridice încheiate in
perioada acŃiunii contractului de agenŃie daca, si in măsura in care:
a) actul juridic a fost încheiat in urma acŃiunilor agentului comercial respectiv;
b) actul juridic a fost încheiat cu un terŃ, care anterior a devenit client al
principalului in urma unui act analog, datorita acŃiunilor agentului comercial
respectiv.
(3) Agentul comercial va avea dreptul la comision si pentru actele juridice
încheiate in perioada acŃiunii contractului de agenŃie daca agentul are dreptul
exclusiv, acordat de principal in baza contractului de agenŃie, de a purta negocieri
sau de a încheia contracte in numele principalului pe un anumit teritoriu sau pentru
un grup anumit de clienŃi si daca a fost încheiat un contract cu un client de pe
teritoriul sau din grupa respectiva de clienŃi.

1288
 (4) Agentul comercial are dreptul la comision pentru actul juridic încheiat după
încetarea acŃiunii contractului de agenŃie daca:
a) in conformitate cu prevederile alin.(2) si (3), propunerea terŃului de a contracta
(oferta sau cererea) a fost recepŃionata de principal sau de agentul comercial până la
încetarea acŃiunii contractului de agenŃie;
b) actul juridic a fost încheiat, datorita acŃiunilor agentului comercial, intr-un
termen rezonabil din momentul încetării acŃiunii contractului de agenŃie.
(5) Agentul comercial nu are dreptul la comisionul prevăzut la alin.(2) si (3)
daca acesta trebuie plătit, conform alin.(4), agentului comercial precedent, cu
excepŃia cazului in care divizarea remuneraŃiei
de comision intre cei doi agenŃi este rezonabila.

1. Agentul comercial poate pretinde la remuneraŃia integrală sau parŃială sub forma de
comision în funcŃie de rezultatul executării obligaŃiilor sale, exprimat prin valoarea actelor
juridice comerciale. RemuneraŃia de comision poate fi achitată cu avans sau după prestarea
totală sau parŃială a serviciilor respective.
Legislatorul reglementează dreptul la comision al agentului comercial pentru serviciile de
intermediere acordate în perioada acŃiunii contractului şi după încetarea acŃiunii contractului.
În primul caz, pentru apariŃia dreptului la comision sunt stabilite anumite condiŃii:
- actul juridic să fie încheiat în urma acŃiunilor agentului comercial respectiv;
- actul juridic să fie încheiat cu un terŃ, care anterior a devenit client al principalului
în urma unui act analog, datorita acŃiunilor agentului comercial respectiv;
- daca a fost încheiat un contract cu un client de pe teritoriul sau din grupa respectiva
de clienŃi, unde agentul are dreptul exclusiv, acordat de principal în baza
contractului de agenŃie, să poarte negocieri sau să încheie contracte în numele principalului
pe un anumit teritoriu sau pentru un grup anumit de clienŃi.
2. După încetarea acŃiunii contractului de agenŃie agentul comercial are dreptul la comision
dacă:
- oferta sau cererea terŃului de a contracta a fost recepŃionata de principal sau de agentul
comercial până la încetarea acŃiunii contractului de agenŃie, iar ulterior a fost încheiat
contractul cu terŃul;
- actul juridic a fost încheiat, datorită acŃiunilor agentului comercial, într-un termen
rezonabil din momentul încetării acŃiunii contractului de agenŃie. În acest caz, acŃiunile
agentului comercial produse în interiorul termenului contractului, produc efecte juridice
corespunzătoare, dacă contractul cu terŃii se încheie într-un termen rezonabil după încetarea
contractului de agenŃie.
3. Dreptul la comision al agentului comercial se stinge în cazul când remuneraŃia trebuie
plătită, conform alin.4 al prezentului articol , agentului comercial precedent, cu excepŃia
cazului când este rezonabila şi echitabilă divizarea remuneraŃiei de comision intre cei doi
agenŃi.

Articolul 1204. Termenul de plata a comisionului

(1) Agentul comercial are dreptul la comision din momentul si in măsura in

care actul juridic a fost executat. La înŃelegerea părŃilor, dreptul agentului comercial
la remuneraŃie poate apărea in momentul
naşterii obligaŃiei principalului de a executa actul juridic încheiat cu un terŃ sau in
momentul executării acestuia de către terŃ.

1289
 (2) Comisionul trebuie plătit cel mai târziu in ultima zi a lunii in care agentul a
obŃinut dreptul la el. De la prevederile prezentului alineat nu se poate deroga în
defavoarea agentului comercial.

1. Momentul apariŃiei dreptului la remuneraŃia de comision este condiŃionat de lege de

faptul executării actului juridic, intermediat de agentul comercial. La fel, se Ńine
seama şi de măsura în care a fost executat actul juridic dat. łinând cont de formularea
vagă a momentului apariŃiei dreptului la comision, este necesar ca părŃile expres să
reglementeze acest fapt în contract. Mai mult ca atât, norma dispozitivă a articolului
comentat prescrie câteva momente posibile de apariŃie a acestui drept:
- momentul naşterii obligaŃiei principalului de a executa actul juridic încheiat cu un
terŃ;
- momentul executării acestuia de către terŃ.
2. Momentul achitării comisionului este strict fixat de lege, cel mai târziu in ultima zi a
lunii in care agentul a obŃinut dreptul la el, pentru a proteja interesele patrimoniale ale
agentului comercial, de aceea prin contract părŃile nu pot stabili altceva ce ar fi în defavoarea
agentului comercial.

Articolul 1205. Încetarea dreptului la comision

(1) Dreptul la comision încetează in cazul in care contractul dintre principal si terŃ
nu a fost executat, daca principalul nu poarta nici o vina pentru ne executare. De la
prevederile prezentului alineat nu se
poate deroga in defavoarea agentului comercial.
(2) Comisionul pe care agentul l-a primit deja trebuie restituit in cazul încetării
dreptului la aceasta remuneraŃie.

1. În calitate de temei a încetării a dreptului la comision a agentului comercial reprezintă

neexecutarea contractului dintre principal si terŃ, pentru care principalul nu poartă nici o
vină. Însă, neexecutarea contractului poate avea loc şi din vina persoanei terŃe, care nu se
află, din motive cunoscute, cu agentul comercial în relaŃii contractuale. Sintagma, expusă în
alin.1 al articolului comentat, conform căreia „de la prevederile prezentului alineat nu se
poate deroga în defavoarea agentului comercial” urmează a fi tratată în sensul că numai
acŃiunile vinovate ale agentului comercial, care au dus la imposibilitatea executării
contractului dintre principal si terŃ, pot servi în calitate de temei pentru încetarea dreptului
la comision al agentului comercial.

Articolul 1206. Prezentarea informaŃiei cu privire la calculul remuneraŃiei

(1) Principalul este obligat sa prezinte in scris agentului comercial calculul

comisionului la care acesta are dreptul. Calculul trebuie sa includă elementele
principale in funcŃie de care a fost determinat
comisionul.
(2) Agentul comercial are dreptul la informaŃie, inclusiv la extrase din registrele si
documentele deŃinute de principal, necesare lui pentru verificarea comisionului pe care
este in drept sa îl primească.
(3) De la prevederile alin.(1) si (2) nu se poate deroga in defavoarea agentului
comercial.

1290
1. Până la achitarea remuneraŃiei de comision principalul este obligat să prezinte în scris
agentului comercial calculul comisionului la care pretinde. Termenul concret de prezentare
a calculului nu este indicat în lege, dar din conŃinutul obligaŃiei date reiese faptul, că
momentul prezentării calculului de către principal trebuie să anticipeze rezonabil momentul
primirii de facto a remuneraŃiei, pentru ca agentul comercial să aibă posibilitatea verificării
calculului şi prezentării de dovezi care ar indica valoarea (suma) reală a comisionului. Pentru
realizarea dreptului la verificarea calcului prezentat de principal, legea îi oferă agentului
comercial dreptul de examinare a extraselor din registrele si documentele deŃinute de
principal, pentru documentarea personală în corectitudinea calculelor prezentate. Drepturile
respective ale agentului comercial reies şi din faptul, că conŃinutul calcului trebuie să fie bine
motivat şi să includă criteriile de bază din care s-a calculat comisionul. Neincluderea în calcul
a indicilor de bază în funcŃie de care a fost determinat comisionul poate fi calificată ca
nerespectarea obligaŃie de prezentare a calculului în genere.
2. ObligaŃiile indicate mai sus ale principalului, precum şi drepturile corespunzătoare ale
agentului comercial poartă un caracter imperativ, de aceea prin contract nu pot fi stabilite
clauze contrarii care ar defavoriza agentul comercial.

Articolul 1207. Forma contractului de agenŃie

(1) Contractul de agenŃie poate fi încheiat in scris sau verbal.

(2) Fiecare parte are dreptul sa ceara încheierea contractului in scris ori sa
primească de la cealaltă parte o adeverinŃa privind obligaŃiile asumate de partea
respectiva in conformitate cu contractul de agenŃie.

1. Legea admite încheierea contractului de agenŃie atât în formă scrisă, cît şi verbală. În cazul
stabilirii relaŃiilor de agenŃie în formă verbală, părŃile pot cere încheierea ulterioară a
contractului în formă scrisă sau eliberarea de la contragentul său a unei adeverinŃe, prin care
să se confirme împuternicirile asumate. AdeverinŃa eliberată agentului comercial, spre
exemplu, nu poate fi confundată cu o procură şi nici nu poate îndeplini funcŃiile ei.
Însemnătatea juridică a adeverinŃei constă numai în adeverirea existenŃei raporturilor
contractuale între părŃi.

Articolul 1208. Termenul contractului de agenŃie

(1) Contractul dintre agentul comercial si principal poate fi încheiat pe un termen

nedeterminat.
(2) Daca părŃile continua sa-si execute obligaŃiile ce decurg din contractul de
agenŃie încheiat pe un termen determinat, contractul se considera prelungit pentru un
termen nedeterminat.

1. Raporturile contractuale de agenŃie pot fi stabilite pe un termen anumit, cît şi fără indicarea
termenului. Acest fapt poate reieşi din situaŃia că, de regulă, contractul de agenŃie nu conŃine
obligaŃii de executare (prestare) a unor servicii de intermediere de o singură dată, adică poartă
un caracter continuu.
În cazul în care părŃile continuă peste termenul indicat în contract executarea obligaŃiilor sale,
contractul îşi menŃine forŃa lui juridică pentru un termen nedeterminat.

1291
 Articolul 1209. Încetarea contractului de agenŃie

(1) Contractul de agenŃie încheiat sau prelungit pentru un termen ne determinat

poate înceta la iniŃiativa oricăreia dintre părŃi, prin notificarea celeilalte părŃi.
(2) Termenul notificării nu poate fi, din momentul încheierii contractului, mai
mic de o luna pe parcursul primului an, de 2 luni pe parcursul celui de-al doilea si
de 3 luni pe parcursul celui de-al
treilea si al următorilor ani. PărŃile nu pot prevedea prin contract termene de
notificare mai scurte.
(3) Daca părŃile convin asupra unor termene de notificare mai lungi decât cele
menŃionate la alin.(2), termenul de notificare prevăzut pentru principal nu poate fi
mai scurt decât termenul de notificare prevăzut pentru agent.
(4) Expirarea termenului de notificare trebuie sa coincidă cu sfârşitul lunii
calendaristice daca in contract nu este prevăzut altfel.

1. Raporturile contractuale de agenŃie, născute din contracte fără stabilirea termenului sau
prelungite pentru un termen nedeterminat , pot înceta din iniŃiativa oricăreia dintre părŃi cu
condiŃia înştiinŃării prealabile a celeilalte părŃi. Cu alte cuvinte, fără respectarea procedurii de
notificare, prescrisă de lege, nu este posibilă încetarea corespunzătoare, fără efecte negative a
contractului. Legea nu indică caracterul notificării (verbală sau scrisă ), dar din conŃinutul
normelor prezentului articol, reiese respectarea formei scrise a acestei obligaŃii, fapt ce ar
permite dovedirea respectării termenului de notificare.
2. Termenii de notificare a părŃilor pentru încetarea contractului de agenŃie sunt indicaŃi la fel
de lege, fiind stabilită interdicŃie legală în ceea ce priveşte stabilirea de termene mai scurte,
decât cei indicaŃi. În calitate de punct de sprijin pentru calcularea termenului serveşte
momentul încheierii contractului. Respectiv,
- dacă raportul contractual la momentul notificării are o durată de până la un an de zile, atunci
termenul notificării nu poate fi mai mic de o lună de zile până la încetarea contractului;
- pe parcursul celui de-al doilea an al existenŃei raportului contractual, termenul notificării
nu poate fi mai mic de două luni de zile până la încetarea contractului;
- pe parcursul celui de-a treilea an şi al următorilor ani de existenŃă a raportului
contractual, termenul notificării nu poate fi mai mic de trei luni de zile până la încetarea
contractului.
3. Legea permite părŃilor stabilirea prin contract a unor termeni mai lungi de notificare, decât
cele menŃionate la alin.(2) al articolului comentat, cu condiŃia respectării echităŃii
contractuale dintre părŃi, care constă în stabilirea termenilor egale de notificare, atât pentru
principal, cît şi pentru agentul comercial.
În baza normei dispozitive, indicate în alin.4 al prezentului contract, expirarea termenului de
notificare trebuie sa coincidă cu sfârşitul lunii calendaristice.

Articolul 1210. Clauza de concurenŃa

(1) In contractul de agenŃie, părŃile pot prevedea o dispoziŃie care sa limiteze

activitatea agentului comercial in acelaşi domeniu in care activează principalul,
după încetarea raporturilor contractuale (clauza despre concurenta).
(2) Clauza despre concurenta este valabila daca:
a) are forma scrisa;

1292
 b) se refera la un teritoriu sau la o categorie de clienŃi si un teritoriu si la
acelaşi tip de bunuri sau de servicii prevăzute in contractul de agenŃie;
c) nu încalcă prevederile legislaŃiei privind protecŃia concurentei si limitarea
activităŃii monopoliste.
(3) Clauza despre concurenta este valabila pentru o perioada de cel mult 2 ani de
la încetarea raporturilor contractuale.

1. łinând cont de specificul raporturilor de agenŃie, legislatorul reglementează

activitatea agentului comercial atât în cadrul raporturilor contractuale, cît şi după
încetarea raporturilor contractuale, prin stabilirea clauzei de concurenŃă. În sensul
prezentei reglementări, clauza despre concurenŃă reprezintă o clauză contractuală
prin care se dispune limitarea activităŃii agentului comercial în acelaşi domeniu în
care activează principalul, ceea ce ar însemna că agentului comercial i se interzice, în
virtutea informaŃiilor, cunoştinŃelor şi deprinderilor acumulate în cadrul prestării
serviciilor de intermediere. Specificul reglementării constă în faptul, că acŃiunea
clauzei respective este peste termenul raporturilor contractuale cu o perioada de cel
mult 2 ani de la încetarea raporturilor contractuale, iar valabilitatea clauzei despre
concurenŃă poate fi dovedită prin:
- perfectarea ei în formă scrisă;
- referinŃa în contract la un teritoriu sau la o categorie de clienŃi si un teritoriu şi la
acelaşi tip de bunuri sau de servicii prevăzute in contractul de agenŃie;
- respectarea legislaŃiei privind protecŃia concurentei si limitarea activităŃii
monopoliste.
Nerespectarea uneia din condiŃiile indicate, duce la nulitatea clauzei clauza despre
concurenŃa. Pentru protejarea sigură a intereselor sale patrimoniale, părŃile îi pot
acorda clauzei respective statut de clauză esenŃială a contractului cu toate consecinŃele
respective (Art.679 alin.2 Cod Civil).

Articolul 1211. Compensarea si recuperarea pagubelor

(1) La încetarea raporturilor contractuale, agentul comercial poate cere de la

principal o compensare corespunzătoare daca:
a) a atras pentru principal clienŃi noi sau a majorat considerabil volumul
tranzacŃiilor comerciale cu clienŃii existenŃi, iar principalul urmează sa obŃină un
profit esenŃial de pe urma tranzacŃiilor cu aceştia;
b) plata compensării este echitabila, luând in considerare toate împrejurările, si,
in particular, comisionul, pe care agentul comercial l-ar fi primit in cazul continuării
raporturilor contractuale, in baza
actelor juridice deja încheiate sau realizabile in viitor, cu clienŃi atraşi de el, sau
clauza despre concurenta prevăzuta de contractul de agenŃie in conformitate cu
art.1210.
(2) Compensarea nu poate depăşi remuneraŃia agentului comercial pentru un an,
calculata in mărime medie pentru ultimii 5 ani de activitate a agentului comercial.
In cazul in care durata relaŃiilor contractuale este mai scurta, se va determina
mărimea medie a remuneraŃiei pentru perioada respectiva de activitate.
(3) Plata compensării îl lipseşte pe agent de dreptul de a cere reparaŃia
prejudiciilor.

1293
 (4) Agentul comercial este in drept sa ceara reparaŃia prejudiciilor care i s-au
cauzat prin încetarea raporturilor contractuale cu principalul. Se considera
cauzatoare de prejudicii in special încetarea
relaŃiilor contractuale in urma căreia:
a) agentul comercial este lipsit de comisionul care i-ar fi revenit in cazul executării
corespunzătoare a contractului de agenŃie, cu condiŃia obŃinerii de către principal a
unui profit considerabil din activitatea
agentului;
b) agentul comercial este lipsit de posibilitatea de a acoperi cheltuielile pe care
le-a suportat in procesul executării contractului de agenŃie in conformitate cu
indicaŃiile principalului.
(5) Dreptul la compensare in cazurile prevăzute la alin.(1) si la reparaŃia
prejudiciilor in cazurile prevăzute la alin.(4) poate fi realizat de către moştenitori
in cazul încetării relaŃiilor contractuale
in urma decesului agentului comercial.
(6) Cererea de compensare si de reparaŃie a prejudiciilor trebuie înaintata in
decursul unui an după încetarea relaŃiilor contractuale.
(7) Compensarea si reparaŃia prejudiciilor nu se efectuează in unul din
următoarele cazuri:
a) principalul are dreptul legal de a rezilia contractul din vina agentului
comercial;
b) raporturile contractuale au încetat la iniŃiativa agentului comercial, cu
excepŃia cazurilor in care acest fapt a fost cauzat de comportamentul principalului
sau a avut drept motiv vârstă sau deteriorarea sănătăŃii agentului comercial in
urma căreia nu a mai fost in stare sa-si continue activitatea in conformitate cu
contractul de agenŃie;
c) conform acordului cu principalul, agentul comercial transmite unui terŃ
drepturile si obligaŃiile sale stipulate in contractul de agenŃie.

1. În afara dreptului la remuneraŃie, agentul comercial în anumite condiŃii, la încetarea

raporturilor contractuale, are dreptul de a cere de la principal o compensare anumită.
Plata compensaŃiei se stabileşte în funcŃie de mai mulŃi factori, ca de exemplu:
- atragerea de noi clienŃi, sau majorarea considerabilă a volumului tranzacŃiilor
comerciale cu clienŃii existenŃi şi obŃinerea unui profit esenŃial de pe urma
tranzacŃiilor cu aceştia. Profit esenŃial poate fi considerat profitul net superior decât
cel obŃinut de obicei.
- pentru calcularea compensaŃiei urmează să se Ńină cont de mărimea comisionului,
care urma să fie primit de agentul comercial în cazul continuării raporturilor
contractuale, Ńinând cont de actele juridice deja încheiate sau realizabile in viitor, cu
clienŃi atraşi de el.
2. CerinŃele de calculare a compensaŃiei la fel se reglementează strict de lege, unde
agentul comercial nu are dreptul să pretindă la o compensaŃie mai mare decât valoarea
comisionului, calculată în mărime medie pentru ultimii săi 5 ani de activitate. În
celelalte cazuri, se va Ńine cont la determinarea compensaŃiei mărimea medie a
remuneraŃiei pentru perioada respectiva de activitate.
Coraportul dintre dreptul la compensarea cheltuielilor şi dreptul la reparaŃia
prejudiciilor este punctat de legislator prin formula, plata compensării îl lipseşte pe
agent de dreptul de a cere reparaŃia prejudiciilor. Dar această regulă nu pare a fi
echitabilă în cazul când valoarea prejudiciilor, cauzate agentului comercial în temeiul
raportului contractual, depăşeşte suma (valoarea) compensaŃiilor.

1294
 3. În primul rând, agentul comercial are dreptul la reparaŃia prejudiciilor, cauzate de
faptul încetării raporturilor contractuale cu principalul. AcŃiunile principalului
cauzatoare de prejudicii în urma cărora survine dreptul la reparaŃia prejudiciului sunt
considerate:
- lipsirea de comision al agentului comercial în cazul executării corespunzătoare a
contractului de agenŃie, în condiŃiile în care principalul obŃine un profit considerabil
din activitatea agentului;
- lipsirea de posibilitate a agentului de a-şi acoperi cheltuielile pe care le-a suportat in
procesul executării contractului de agenŃie in conformitate cu indicaŃiile
principalului.
Ambele temeiuri sunt considerate de către lege ca acŃiuni efectuate din culpa
principalului.
4. Adresarea sau cererea privind compensarea şi reparaŃia prejudiciilor poate fi efectuată
şi de moştenitorii agentului în decursul unui an după încetarea relaŃiilor contractuale,
survenită în legătură cu decesul agentului comercial.
5. Temeiurile în care nu se admite compensarea şi reparaŃia prejudiciilor agentului
comercial sunt expuse în alin.7 al articolului comentat, printre care în calitate de
temeiuri specifice pot fi menŃionate raporturile contractuale au încetat la iniŃiativa
agentului comercial, cu excepŃia cazurilor in care acest fapt a fost cauzat de
comportamentul principalului sau a avut drept motiv vârstă sau deteriorarea
sănătăŃii agentului comercial in urma căreia nu a mai fost in stare sa-si continue
activitatea in conformitate cu contractul de agenŃie.

S e c t i u n e a a 2-a
COMISIONARUL PROFESIONIST

Articolul 1212. DispoziŃii generale cu privire la comisionarul

profesionist

(1) Se considera comisionar profesionist (comisionar) persoana care, în cadrul

activităŃii sale comerciale permanente, îşi asuma obligaŃia de a încheia contracte cu
mărfuri sau cu titluri de valoare in nume propriu, dar pe contul unei alte persoane
(comitent).
(2) Fata de activitatea comisionarului care nu este reglementata de normele
prezentei secŃiuni se aplica regulile referitoare la agentul comercial.
(3) Normele cu privire la contractul de comision se aplica in măsura in care
dispoziŃiile prezentului capitol nu prevăd altfel.

1. Prin intermediul normelor prezentei secŃiuni a Codului Civil, legiuitorul a legiferat

activitatea pe piaŃa de prestări servicii de intermediere a comisionarului profesionist. Obiectul
activităŃii sale reprezintă încheierea de contracte cu mărfuri sau cu titluri de valoare, ceea ce
formează o activitate mai îngustă decât a agentului comercial. La fel ca şi agentul comercial,
comisionarul profesionist este o figură independentă ce prestează servicii de intermediere
permanente în bază comercială. Deosebirea de bază a calităŃii juridice a comisionarului
profesionist de ceilalŃi intermediari, constă în activitatea sa în nume propriu, dar pe contul
unei alte persoane (comitent). Din considerentele indicate, faŃă de activitatea comisionarului
se aplica în mod corespunzător regulile referitoare la agentul comercial şi normele cu
privire la contractul de comision.

1295
Efectul principal al activităŃii comisionarului profesionist constă în faptul că comisionarul se
obligă personal şi direct faŃă de terŃ, în consecinŃa cărui fapt, între comitent şi terŃ nu se nasc
nici un fel de raporturi juridice.

Articolul 1213. ObligaŃiile comisionarului

(1) Comisionarul este Ńinut sa execute cu diligenta unui bun comerciant

obligaŃiile pe care si le-a asumat. Comisionarul trebuie sa respecte interesele
comitentului si sa îndeplinească indicaŃiile date de el.
(2) Comisionarul prezintă comitentului informaŃiile necesare, in particular îi va
comunica imediat despre executarea comisionului. El este obligat sa prezinte
comitentului un raport cu privire la executarea comisionului si sa-i transmită cele
cuvenite din executarea respectiva.
(3) Comisionarul poarta răspundere fata de comitent pentru executarea actului
juridic încheiat in cazul in care, concomitent cu notificarea despre executarea
comisionului, el nu va indica si terŃul cu care a încheiat actul juridic.

1. ObligaŃiile comisionarului profesionist sunt în mare măsură identice cu cele ale

comisionarului stabilite în art.art 1062, 1067, 1069 ale prezentului Cod.
2. Alin.3 al articolului comentat conŃine o normă ce reglementează răspunderea
comisionarului profesionist faŃă de comitent pentru executarea actului juridic
încheiat cu terŃul. Dacă, concomitent cu notificarea despre executarea comisionului
pe care este obligat s-o prezinte comisionarul profesionist, nu va fi indicată şi
persoana terŃului cu care a contractat, atunci survine răspunderea comisionarului faŃă
de comitent. Per a contrario, indicarea terŃului în notificarea sau darea de seamă
despre executarea comisionului îl eliberează pe comisionarul profesionist de
răspundere faŃă de comitent pentru executarea actului juridic încheiat cu terŃul.
Răspunderea comisionarului faŃă de comitent survine şi în cazul clauzei de del
credere, situaŃie în care comisionarul este îndreptăŃit la o remuneraŃie deosebită de
cea de comision „pentru garanŃia” executării obligaŃiilor (actelor juridice) de
către terŃi.
Indiferent de faptul dacă comisionarul profesionist a garantat sau nu executarea contractului
de către terŃ, comitentul nu are acŃiune decât împotriva comisionarului, iar nu şi împotriva
terŃului contractant. TerŃul cu care a contractat comisionarul rămâne străin faŃă de comitent,
ne având acŃiune unul împotriva altuia, decât în cazul, când aceste acŃiuni le-au fost cedate
din partea comisionarului.

Articolul 1214. Efectele ne respectării indicaŃiilor comitentului

In cazul in care nu acŃionează conform indicaŃiilor comitentului, comisionarul

este obligat sa repare prejudiciul cauzat. Totodată, comitentul este in drept sa nu
recunoască efectele actului juridic încheiat astfel în privinŃa sa.

1. Respectarea indicaŃiilor comitentului reprezintă una din obligaŃiile de bază ale

comisionarului profesionist, iar pentru nerespectarea lor, legiuitorul prevede răspundere în
formă de reparare a prejudiciului cauzat, precum şi nerecunoaşterea efectelor actului juridic
încheiat în privinŃa sa, ceea ce înseamnă că pentru actele juridice încheiate, fără a fi
recunoscute de comitent, se obligă personal comisionarul profesionist.

1296
 Articolul 1215. Limitele preŃului

(1) In cazul in care comisionarul a efectuat o vânzare la un preŃ mai mic decât cel
stabilit sau daca a majorat preŃul de cumpărare stabilit, comitentul, in cazul in care
intenŃionează sa respingă convenŃia ca
nefiind încheiata pe contul lui, trebuie sa declare acest fapt imediat după notificarea
despre încheierea convenŃiei. In caz contrar, abaterea de la preŃul stabilit se considera
acceptata.
(2) In cazul in care comisionarul, concomitent cu notificarea despre încheierea
convenŃiei, declara ca va compensa diferenŃa de preŃ, comitentul nu are dreptul sa
respingă convenŃia. Dreptul comitentului de
a cere reparaŃia prejudiciului care depăşeşte diferenŃa de preŃ nu este afectat.

1. Legislatorul reglementează situaŃia în care comisionarul a efectuat o vânzare la un

preŃ mai mic decât cel stabilit sau daca a majorat preŃul de cumpărare stabilit de
comitent. În cazul depistării unei astfel de situaŃie, având intenŃia să respingă
convenŃia ca ne fiind încheiata pe contul lui, comitentul urmează să declare ne
acceptarea convenŃiei imediat după ce primeşte de la comisionar notificarea despre
încheierea convenŃiei. Se consideră acceptată de către comitent convenŃia, încheiată
în condiŃiile indicate mai sus, care n-a fost respinsă verbal sau scris de către comitent.
2. Comitentul nu are dreptul sa respingă convenŃia dacă comisionarul, concomitent cu
notificarea despre încheierea convenŃiei, declară că va compensa diferenŃa de
preŃ. Cu toate acestea comitentul este în drept să ceară reparaŃia prejudiciului care
depăşeşte diferenŃa de preŃ, ne achitată de comisionar.

Articolul 1216. Încheierea convenŃiei in condiŃii mai avantajoase

In cazul in care comisionarul încheie o convenŃie in condiŃii mai avantajoase

decât cele stabilite de comitent, avantajele sunt atribuite comitentului. Prezenta
regula produce efecte in particular in cazul in
care preŃul cu care comisionarul a efectuat vânzarea depăşeşte preŃul pe care
comitentul l-a stabilit ca fiind cel mai mic sau daca preŃul de cumpărare nu atinge
preŃul cel mai mare stabilit de comitent.

1. Avantajele oricărei convenŃii, încheiate în condiŃii mai avantajoase decât cele stabilite
de comitent, sunt atribuite prin efectul legii comitentului. Însă efectele normei
comentate se produc numai în două cazuri strict determinate:
- în cazul vânzării de către comisionar la preŃul ce depăşeşte preŃul pe care
comitentul l-a stabilit ca fiind cel mai mic admisibil;
- în cazul cumpărării de către comisionar la preŃul ce nu atinge preŃul cel mai
mare stabilit de comitent.
În celelalte cazuri avantajele obŃinute de către comisionar prin încheierea de acte juridice
cu terŃii sunt apreciate de lege ca avantajele comisionarului.

Articolul 1217. Remunerarea comisionarului

1297
 (1) In cazul in care convenŃia este executata, comisionarul poate pretinde plata
comisionului.
(2) Chiar daca convenŃia nu a fost executata, comisionarul are totuşi dreptul la un
comision daca acesta este prevăzut de uzanŃele comerciale.
(3) Comisionarul poate pretinde plata comisionului chiar si in cazul in care
executarea actului juridic încheiat de el nu a avut loc, insa faptul acesta se
datorează vinovatei comitentului sau este in legătură cu personalitatea lui.

1. Regula generală de apariŃie a dreptului la remunerare a comisionarului este executarea

convenŃiei încheiate de către persoana terŃă. Însă, neexecutarea convenŃiei se poate produce
nu din vina comisionarului. Dreptul la un comision se păstrează şi în cazul neexecutării
convenŃiei, dacă acest fapt este prevăzut de uzanŃele comerciale sau se datorează culpei
comitentului, or legăturii cu personalitatea lui. Neexecutarea convenŃiei în legătura cu
personalitatea comitentului reprezintă o novelă legislativă şi poate fi interpretată numai de la
caz la caz, Ńinând cont de condiŃiile concrete ale obligaŃiei stabilite, dar nu în mod general.

Articolul 1218. Marfa de comision deteriorata sau viciata

Daca marfa care i-a fost expediata este deteriorata sau are anumite vicii
depistabile la o examinare, comisionarul, in raport cu cărăuşul si comitentul, este
obligat sa asigure proba stării ei si sa informeze
imediat comitentul. In caz contrar, comisionarul va fi obligat sa repare prejudiciul
cauzat astfel.

1. Comisionarul, activând în nume propriu, este în permanenŃă responsabil de starea mărfii pe

care o primeşte de la comitent pentru executarea contractului. În cazul depistării unor
deteriorări sau vicii ale mărfii, care sunt uşor depistate la o simplă examinare, fără antrenarea
unor mijloace speciale, este obligat, în raport cu cărăuşul si comitentul să informeze imediat
comitentul despre aceste calităŃii mărfurilor şi să documenteze starea lor. Legiuitorul nu
impune respectarea anumitor termeni în acest caz, dar aceste acŃiuni trebuie efectuate în
termeni rezonabili, care ar permite derularea continuă a contractului. La discreŃia părŃilor
termenii respectivi pot fi stabiliŃi în contract pentru a fi evitate situaŃii de tălmăcire arbitrară a
acestor clauze. Ne întreprinderea acŃiunilor nominalizate de către comisionar va duce iminent
la repararea prejudiciului cauzat comitentului de deteriorarea sau viciile mărfii.

Articolul 1219. Răspunderea comisionarului pentru marfa

(1) Comisionarul poarta răspundere pentru pierderea sau deteriorarea mărfii

aflate in custodia lui, cu excepŃia cazului in care pierderea sau deteriorarea au
rezultat din împrejurări care nu puteau fi evitate prin diligenta unui bun comerciant.
(2) Comisionarul poarta răspundere pentru ne asigurarea mărfii doar in cazul in
care comitentul i-a dat indicaŃia sa efectueze asigurarea.

1. Comisionarul profesionist este obligat să manifeste o grijă sporită faŃă de mărfurile

aflate în custodia sa, indiferent dacă ele au fost transmise de comitent pentru a
încheia contracte cu mărfuri, sau ele au fost primite de la terŃi în scopul executării
contractului. Legea cere de la comisionar în acest caz manifestarea diligenŃei unui bun
comerciant. De aceea, unicul temei pentru exonerare de la răspundere a

1298
 comisionarului pentru pierderea sau deteriorarea mărfii aflate în custodia sa, sunt
acele împrejurări care nu puteau fi evitate prin diligenŃa unui bun comerciant.

Articolul 1220. Avansul si creditul la executarea contractului de comision

(1) In cazul in care a acordat terŃului un avans sau un credit fără consimŃământul
comitentului, comisionarul acŃionează pe propriul risc.
(2) Daca uzanŃele comerciale prevăd posibilitatea acordării unei amânări pentru
plata preŃului de cumpărare, in lipsa unor indicaŃii contrare din partea
comitentului de acest drept se va bucura si
comisionarul.
(3) In cazul in care, ne având împuterniciri, efectuează o vânzare in credit,
comisionarul este obligat, in calitate de debitor, sa plătească imediat, in contul
comitentului, preŃul de cumpărare.

1. Fără consimŃământul comitentului comisionarul nu poate acorda terŃului un avans sau un

credit, deoarece el acŃionează din contul comitentului şi toate riscurile financiare le suportă
ultimul. Respectiv, toate riscurile ce reies din eşalonările de plăŃi sau avansarea terŃului
efectuate fără acordul scris sau verbal al comitentului, sunt suportate de către comisionar.
IndicaŃiile comitentului despre interzicerea acordării terŃului unei amânări pentru plata
preŃului de cumpărare prevalează chiar şi faŃă de prevederile uzanŃelor comerciale, care
prevăd asemenea drepturi ale comisionarului. Din conŃinutul normelor comentate reiese cert
faptul, că avansul şi creditul la executarea contractului de comision poate fi acordat numai cu
consimŃământul comitentului.
În cazul în care, comisionarul fără consimŃământul comitentului efectuează o vânzare în
credit, atunci comisionarul este obligat imediat să plătească preŃul integral de cumpărare a
mărfii. Prin această obligaŃie imperativă a comisionarului, legiuitorul protejează interesele
patrimoniale ale comitentului.

Articolul 1221. Contracte similare

DispoziŃiile prezentei secŃiuni se aplica, daca nu este prevăzut altfel sau daca din
esenŃa raporturilor nu reiese contrariul, si in cazul in care comisionarul, practicând
activitate comerciala proprie, îşi asuma încheierea, in nume propriu, dar pe contul
unei alte persoane, a unor acte juridice diferite de cele menŃionate la art.1212 alin.(1).

1. Normele prezentului Cod civil ce reglementează activitatea comisionarului

profesionist se aplică şi asupra altor acte juridice (contracte), decât cele indicate în
alin.(1) art.1212, de exemplu în domeniu transporturilor. La baza contractelor similare
pot sta caracterele de bază ale contractului de comision, şi anume:
- practicarea activităŃii comerciale proprii;
- încheierea i