Professional Documents
Culture Documents
Perspectiva subiectivă din textul dat presupune un narator subiectiv, care este și
personaj și se concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar din acest motiv lumea
prezentată cititorului se înfățișează dintr-un singur unghi. Prin urmare, în textul...naratorul
este subiectiv și uniscient, textul având focalizare internă și viziune ,,cu’’.
Arta poetică
Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun viziunea
despre lume și viață a unui scriitor despre menirea artistului în societate și despre misiunea
artei sale, într-un limbaj care îl particularizează.
Textul citat...(titlul textului), scris de...(numele autorului) este o artă poetică, o
creație lirică în care autorul își exprimă concepția despre artă și despre rolul artistului în
societate, întreg discursul liric focalizându-se pe tema...(condiției artistului într-o societate
meschină, superficială, incapabilă să-l înțeleagă și să îi aprecieze efortul creator/condiției
omului de geniu/iubirii/destinului etc.)
Încă din incipit este dezvăluită concepția autorului despre lume și despre viață.
Demersul poetic are ca punct de plecare tematica propriei opere/menirea artei/rolul
artistului redat(ă) la nivel artistic prin intermediul unei/unui...(figură de stil)...care...(rolul
figurii de stil selectate).
Eul liric, în ipostaza de creator, transfigurează realitatea prin prisma propriei
imaginații și a sensibilității, bogăția expresivă a operei având menirea de a impresiona, de a
sensibiliza și de a educa cititorul, aspecte ilustrate în versurile.../prin intermediul...(figură
de stil)...care este rolul acesteia....
De asemenea, arta, în concepția autorului are rolul de a trezi sentimentul de
patriotism, de a insufla respect față de valorile reale și față de măreția trecutului istoric
național, de a convinge că libertatea și unirea ar trebui să definească orice națiune.
Rolul artistului nu este de a judeca, ci de a educa, de a influența cititorul în vederea
evoluției spirituale și morale. Sunt versuri care dezvăluie caracterul de poem esențial
pentru întregul program estetico-literar al autorului, care transferă cititorului concepția
creatorului despre rolul său și al artei sale în societate...Indiscutabil, poetul și poezia aparțin
lumii întregi, care poate valorifica informațiile transmise în mod expresiv.
Versurile suprind condiția artistului, care își manifestă dorința ca receptarea operei
sale să se realizeze la timpul potrivit, pentru a-și atinge menirea.
Textul are caracter confesiv, prin utilizarea formelor verbale și pronominale de
persoana I....eul liric exprimându-și în mod direct crezul poetic.
Textul citat este o artă poetică (romantică, simbolistă, modernistă, tradiționalistă,
neomodernistă, postmodernistă) în care autorul își exprimă în mod direct, subiectiv,
concepția despre lume și viață, despre rolul artistului și despre menirea artei sale prin
intermediul unui limbaj expresiv, care-l particularizează, insuflându-i cititorului stări
sufletești menite să îl sensibilizeze, să îl educe și să îl determine să se autodefinească în
raport cu lumea, cu creația și cu sine.
Caracterizarea de personaj
X este personajul principal/central/ protagonistul textului fragmentar, având în
vedere faptul că participă activ la toate momentele acțiunii, iar celelalte personaje
gravitează în jurul său.
Acesta este caracterizat direct atât de către autor, cât și de alte personaje, iar faptele,
gesturile, limbajul și relațiile cu celelalte personaje constituie puncte de reper în
caracterizarea indirectă.
Încă din incipitul textului X (se precizează numele personajului) este caracterizat
direct de către narator, modalitate prin care se oferă informații legate de statutul social și
originea sa...
Caracterizat de celelalte personaje...X apare...(se precizează o trăsătură dominantă).
Portretul moral este realizat prin mai multe procedee indirecte. Faptele și felul său de a
vorbi sunt dovada unui model/ sau nu...(alte trăsături care reies). Trăsăturile sale de
caracter sunt completate de atitudinea pe care o adoptă cu celelalte
personaje...Caracterizarea prin nume constituie o altă metodă indirectă...(menționarea
autocaracterizării dacă apare).
În concluzie, protagonistul operei literare.../fragmentul operei
literare...de...reprezintă prototipul omului perseverent/ conștient/harnic/
răsfățat/needucat...care știe să se impună în fața celorlalți, oferindu-le un model (sau nu) de
comportament demn de urmat.
-LIRIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod direct, prin intermediul vocii eului
liric, care îşi face simţită prezenţa prin mărcile lexico-gramaticale (pronume/verbe la
persoana I/a II-a- exemple). Totodată, modul predominant de expunere este descrierea,
care se îmbină cu monologul liric, confesiv/adresativ. Nu lipsesc resursele expresive
(exemplu de 3-4 figuri de stil).
-EPIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, prin intermediul vocii
naratorului, principala instanţă a comunicării şi îşi face simţită prezenţa prin indici
morfologici la persoana I, pronume şi verbe, fiind un narator subiectiv/la persoana a III-a,
fiind un narator obiectiv. De asemenea, sunt prezente personajele (care sunt?), implicate,
într-o acţiune (ce se prezintă?). Nu lipsesc indicii de spaţiu şi de timp (ex.)
-DRAMATIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, este o reprezentare
scenică; textul este selectat din actul/ scena (care?). Apare conflictul dramatic
interior/exterior (care?). Numele personajelor, înaintea replicilor, iar modul predominant
de expunere este dialogul dramatic. Nu în ultimul rând, apar indicaţiile scenice (care sunt şi
ce rol au?)
Simbolismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(universul citadin-târgurile de provincie, fie
marile oraşe-, singurătatea, moartea, condiţia poetului într-o lume meschină,
descompunerea materiei, declinul). O primă trăsătură care încadrează discursul liric în
simbolism o constituie simbolul ...,care devine laitmotivul poeziei, şi are drept
corespondenţe o serie de stări sufleteşti, precum: spleenul, nevroza, angoasa, sufocarea,
neadaptarea. Sunt prezente o serie de motive literare: toamna, ploaia, odaia, parcul,
cimitirul, marea, corabia, parfumul, culorile, florile, instrumentele muzicale. Totodată, textul
se caracterizează prin armonia şi prin muzicalitatea versurilor datorită folosirii unor figuri
de stil ale insistenţei: enumeraţia, repetiţia şi paralelismul sintactic. De asemenea, pune
accent pe muzicalitate, pe înnoirea orizontului tematic. Nu în ultimul rând, este prezent
versul liber (ex.)
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y transmite
sentimente de...faţă de...care se află în deplin acord cu stările interioare..
Realismul
Textul fragmentar selectat din opera X de Y se centrează pe tema (moravurile unei
epoci, ale unui mediu-care? legăturile individului cu contextul istoric, politic şi social,
evoluţia sau involuţia personajului-care?). O primă trăsătură o constituie preocuparea
pentru obiectivitate, care se manifestă la scriitorul realist prin adoptarea unei viziuni
omnisciente şi omnipotente, nararea faptelor făcându-se la persoana a III-a (verbe si
pronume la persoana a III-a). Naratorul este neimplicat, impersonal, omniscient, apelând la
observaţie şi la analiză, pentru descrierea fidelă a aspectelor de viaţă surprinse (care?)
Totodată, se creează tipologii de personaje (care?) Stilul operei este sobru, impersonal,
tinzând către precizie şi concizie, iar compoziţia este circulară, simetria operei. Nu în
ultimul rând, scriitorul adoptă o atitudine critică faţă de aspecte înfăţişate, faţă de
personaje, fără idealizarea sau caricaturizarea lor. Prin toate aceste trăsături, textul
fragmentar al operei literare x, este o creaţie impresionantă pentru perioada realismului.
Modernismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(cunoaşterii, contemplării, condiţiei
poetului, arta poetică). Un prim argument care încadrează textul X în modernism îl
constituie cultivarea principiului unor trăiri contradictorii (care?) De asemenea,
ambiguitatea limbajului reiese din utilizarea unor metafore surprinzătoare
(care?+comentare) Totodată, poetul preferă versul liber care?), tehnica ingambamentului şi
metamorfoza (ex.) Nu în ultimul rând, se observă intelectualizarea emoţiei (ideea?) Întreaga
creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y transmite sentimente de...faţă
de...care se află în deplin acord cu stările interioare.
Tradiţionalismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(copilăria, trecerea timpului, istoria,
folclorul, lumea rurală). Un prim argument care justifică încadrarea textului în
tradiţionalism îl constituie întoarcerea în timp prin evocarea unor vremuri care au reuşit să
impresioneze prin frumuseţea lor (care?). De asemenea, se promovează un text liric
sensibil/interes şi pasiune pentru folclor/ promovează lumea satului, prezentat ca spaţiu
reprezentativ pentru specificul etnic şi al datinilor străvechi. Nu în ultimul rând, poetul
apelează la formule stilistice (care sunt figurile de stil+ comentarea lor), care pun în
evidenţă exuberanţa, frenezia, dar şi dezlănţuirea eului liric.
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru
perioada tradiţonalismului.
Pasoptismul
Textul liric/epic aparţine paşoptismului, deoarece scriitorul-poetul cultivă teme,
precum (istoria, natura, libertatea de creaţie, aspiraţia spre absolut, spiritul rebel,
patriotismul). Apar o serie de motive literare...(ex.) Principalul mijloc de expresivitate este
antiteza...(ex.+comentarea).
Modul condiţional-optativ (Aş merge, aş face, aş fi, aş tăcea, aş lăsa, aş fi lăsat, aş fi mers)
Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de verbe la modul
condiţional-optativ, precum, (ex.). Acestea exprimă o acţiune dorită, realizabilă sau
nerealizabilă ori o acţiune care depinde de o condiţie. La timpul perfect, acţiunea este ireală,
iar în construcţii interogative sau exclamative, exprimă uimirea, indignarea sau ia
tonalitatea blestemului. În textul liric, exprimă o situaţie ipotetică, o experienţă lirică
imaginară (precizare).
Timpurile verbale
Prezentul (sunt, vreau, cred, merg)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul prezent (ex.) au rolul, dacă este
naraţiune, de a reliefa rapiditatea şi dramatismul acţiunii, de a imprima un ritm vioi acţiunii
şi de a conferi un relief stilistic deosebit situaţiei; De asemenea, dă impresia că acțiunea se
desfășoară sub ochii receptorului, creând autenticitate, exactitate și reînvie faptele trăite de
narator (care?); Dacă este text liric, acestea exprimă intensitatea trăirii într-o durată scurtă,
concentrată (care?)
Imperfectul (mergeam, vedeam, scoteam)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul imperfect (ex.) au rolul de a
înfățișa o succesiune de evenimente ale trecutului și arată o acțiune neterminată în trecut,
simultaneitatea și permanența, deschide o perspectivă dinspre trecut spre viitor. De
asemenea, fiind un timp al istorisirii, impune o perspectivă subiectivă. În descrieri conferă
acestora un caracter dinamic în opoziție cu decupajul static determinat de utilizarea
prezentului.
Viitorul (voi merge, voi cânta, oi cânta, o să cânt, voi fi cântat, voi fi mers, voi fi alergat, voi
alerga)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul viitor (ex.) arată o lume posibilă
de tipul visului sau al viziunii, care reduce diferenţa dintre real şi ireal. Totodată, creează o
perspectivă vizionară, iar în plan subiectiv prezintă o stare de visare, dorinţa sau
anticiparea profetică. De asemenea, sugerează aspriraţia spre un ideal (care?), speranţa sau
certitudinea şi lărgeşte orizontul în plan spaţial şi temporal (precizare). Dacă există forme
populare (ex.) reprezintă marcă a oralităţii şi a stilului colocvial, accentuând o anumită
intenţie de realizare a unei dorinţe (care?)