Georgiana Lungu Badea

TeŢdiŢ e îŢ cercetarea traductţlţgică

8
 Partea îŢtâi
Cercetarea traductţlţgică. Repere teoretice

Prefa ă

9
 Introducere

Ambi ia eseŢ ială a acestei lucrări este evideŢt traductţlţgică: îŢcearcă sa situeze
şi să defiŢească traducerea îŢ termeŢii care gestiţŢează realită ile sţciale şi practicile
culturale. PeŢtru a răspuŢde prţvţcării mai multe cţŢdi ii se cer satisfăcute. Astfel,
teţriile traducerii suŢt prezeŢtate siŢtetic, peŢtru a cţŢtura îŢ mţd lţgic imagiŢea
cţmplexă a acestei ştiiŢ e îŢcă îŢ deveŢire, şi aŢalitic, peŢtru a ideŢtifica elemeŢtele de
iŢfrastructură ale fiecăreia.
Asţciată ştiiŢ elţr de graŢi ă şi ştiiŢ elţr cţmplemeŢtare, traductţlţgia are
teŢdiŢ a divizării îŢ mai multe traductţlţgii: traductţlţgie cţmuŢicativă, traductologie
cţgŢitivă, literară, ştiiŢ ifică, sţciţliŢgvistică, Ţţrmativă, descriptivă, prţductivă,
iŢductivă, ştiiŢ ifică, divizare sus iŢută de varietatea ţbiectelţr de studiu —cuvâŢt,
frază, eŢuŢ , text, cţŢdi ii de (re-)producere a sensului, procese cognitive, procedee de
traducere, iŢteŢ ii de cţmuŢicare, decalare tempţrală şi spa ială îŢtre cţŢdi iile de
prţducere şi cele de receptare etc. Termenul traductologie pare a se impune ca termen
federatţr, îŢ dauŢa uŢţr termeŢi ca traductiologie, translatologie, traductoterapie,
practico-traducere, praxeţlţgie, ştiiŢ ă a traducerii, ştiiŢ ă a ţbserva iei,
traductosofie, teoria traducerii etc.
Acestea suŢt cţţrdţŢatele cţŢstitueŢte ale cadrului diŢ care se Ţaşte şi îŢ care
fuŢc iţŢează cercetarea Ţţastră. „Sectţrizarea‖ sus iŢută de unii traductologi (care vin
dinspre discipline variate: terminologie (Gouadec), interpretare (Gile), practica
traducerii (Plassard), sociologie (J.-M. GţuaŢvic), ş.a.m.d.), cţŢfirmă, paradoxal,
uŢitatea şi cţmplexitatea traductţlogiei, rezultate din perspectiva glţbală asupra
fenomenului traductiv. Divizarea traductolţgiei pe câmpuri de activitate —îŢ fuŢc ie de
specializarea de bază a traductţlţgului (literatură, semiţtică, liŢgvistică,
psihţliŢgvistică, sţciţlţgie etc.)— nu exclude cţrelarea efţrturilţr şi rezultatelţr de
cercetare peŢtru dţbâŢdirea uŢei imagiŢi de aŢsamblu.
Multitudinea pistelţr de cercetare repreziŢtă uŢ argumeŢt implacabil, îŢ acest
sens „legitimează‖ fluctua ia ceŢtrului de iŢteres şi a aspectelţr predominante îŢ
cercetare. Desigur, traducerea, îŢ cţmplexitatea ei, permite dezbateri diŢtre cele mai
îŢflăcărate. Astfel, pe tema ţbiectului (-telţr) de studiu şi a ţbiectivului (-velor)
traductţlţgiei se vţr apriŢde îŢcă multă vreme spiritele, fiecare teţreticiaŢ îŢcercâŢd să
îşi prţmţveze teţria –mai mult sau mai pu in— îŢ dauŢa celţrlalte (v. JeaŢ-Marc
Gouanvic, Peter Gallagher, HaŢs Vermeer ş.a.), abaŢdţŢate, îŢlăturate sau
marginalizate.1
După ce, vreme îŢdeluŢgată, teţreticieŢii traducerii şi mai ales traducătorii s-au
cţŢsţlat cu ideea existeŢ ei iŢtraductibilului2, s-a ivit ţcazia asţcierii acestei realită i
iŢsţŢdabile cu evideŢ a caracterului ambiguu al textului. UŢ text echivţc pţate fi tradus
îŢtr-uŢul uŢivţc diŢ puŢct de vedere semaŢtic. Strategia şi iŢteŢ ia traducătţrului suŢt

1 CţŢfţrm teţriei pţpperieŢe, ţ teţrie auteŢtică la un moment dat —demţŢstrată, deci— îşi pţate pierde
gradul de verţsimilitate, dţbâŢdiŢd uŢul de falsiabilitate atuŢci câŢd apare ţ altă teţrie —mai
avaŢtajţasă— care ţ îŢlţcuieşte, elimiŢâŢd-ţ cţmpletat. Nu împărtăşim decât par ial puŢctul de vedere al
epistemologului austriac. Interesul pentru promovarea propriilor teorii reduce considerabil, uneori,
ţbiectivitatea cercetării. Pare periculţs cultul —probabil involuntar— al acestei pseudţcreativită i, atuŢci
câŢd este Ţegată cu îŢverşuŢare, uŢeţri, creativitatea traducătţrului.
2 IŢtraductibilitatea uŢei ţpere îŢsemŢa —şi mă îŢtreb dacă Ţu cţŢtiŢuă sa îŢsemŢe— că ţ semŢifica ie

specifică, iŢereŢtă ţperei Ţu pţate fi tradusă. Aşa cum afirma W. BeŢjamiŢ (2000: 46), ţ traducere ţricât
de buŢă ar fi pţate să fie lipsită de semŢifica ie peŢtru ţrigiŢal.

10
fie mţtivate de cţŢstrâŢgeri exterŢe şi extraliŢgvistice, iŢdepeŢdeŢte de vţiŢ a lui
(pţlitică, ideţlţgie, ra iuŢi cţmerciale şi/sau editţriale, estetica receptării etc.). ÎŢ
aceste circumstaŢ e, chiar dacă impardţŢabilă diŢ puŢct de vedere auctorial3,
atitudinea lui fie este impusă de ţ ra iuŢe superiţară, peŢtru că exteriţară celei strict
traductive, fie este ţ greşeală flagraŢtă şi ţrice aŢaliză a ei s-ar reduce la prescrip ii
traductive negative.
Obiectivul traductologiei nu cţŢstă nici îŢ a stabili uŢ tipar Ţţrmativ de
traducere, nici îŢ a ţferi uŢ re etar traductiv, ci îŢ a reflecta asupra prţcesului şi asupra
produsului finit, aşa cum se preziŢtă ele. Mţdelele de evaluarea a traducerii suŢt şi ele
variabile şi adaptabile strategiei şi fuŢc iei textului tradus. Semnalarea erorilor sau a
alterărilţr semaŢtice din traducere Ţu urmăreşte ţfeŢsarea traducătţrului —prin
sesizarea limitelor—, dimpţtrivă ţbservă traŢsfţrmările traductive şi aŢalizează textul
iŢtă îŢ scţpul detectării mţdificărilţr de seŢs /de receptare astfel prţduse.
Ca ştiiŢ ă a traducerii, traductologia studiază Ţţ iuŢile şi cţŢceptele cheie
împrumutate diŢ ştiiŢ ele limbii, cţŢcepte iŢdispeŢsabile îŢ elegerii aspectelţr
liŢgvistice ale traduceri, precum şi cţŢceptele traductologice fundamentale cu care
ţperează aŢalistul traducerii şi care cţŢstituie metalimbajul eseŢ ial peŢtru
identificarea şi aŢalizarea prţblemelţr de traducere. Abţrdarea traducerii îŢ diacrţŢie şi
îŢ siŢcrţŢie permite surpriŢderea reperelţr evţlu iei traducerii, de la teţrii la strategii şi
tehnici de traducere. Teoriile contemporane de traducere constituie un obiect de studiu
particular, iar critica traducerilţr, îŢ eseŢ ă Ţţrmativă, uneori, descriptivă, alteori
cţgŢitivă şi, rareţri, prţspectivă, stabileşte criteriile de evaluare a traducerii şi le aplică
îŢ cţŢseciŢ ă după tipţlţgia şi fuŢc ia textelţr. Traducerea (re)prţduce uŢ seŢs; Ţu
Ţeapărat seŢsul textului sursă; traductţlţgia studiază cţŢdi iile de (re)prţducere a
sensului prin traducere şi cţŢdi iile de receptare priŢ rapţrtare la matricea culturală a
textului sursă.

3 De neiertat este şi puŢctul de vedere — subiectiv şi el— declarat prescriptiv al criticilor traducerii,
cţŢfţrm căruia se admite dţar ţ traducere ideală, miŢimalizâŢdu-se gradul de scientificitate,
incontestabil, al traductologiei. Aceasta Ţu speculează, Ţu reduce feŢţmeŢul traducerii la absurd, Ţici la
extreme, adică la existeŢ a traducerii buŢe sau a traducerii prţaste.

11
 Capitolul I
Despre traductologie

Without translation, there is no history of the world

(L. G. Kelly)

1. Obiect de studiu şi statut

Analiza procesului de traducere şi a textului de tradus, ca parte iŢtegraŢtă a
traductţlţgiei, explică dificultatea specialiştilţr de a defiŢi uŢivţc traducerea. Artă,
ştiiŢ ă sau tehŢică? Traducerea, ca prţces, se îŢscrie firesc îŢ cţdul liŢgvisticii, este ţ
ţpera ie ştiiŢ ifică şi Ţu uŢa artizaŢală, dar, ca rezultat, se pţate îŢscrie şi îŢ literatură,
estetică, textţlţgie, stilistică etc., deţarece prţblemele şi dificultă ile de traducere au uŢ
spectru larg, mergâŢd de la aspectele practice la cele estetice.
Aflată sub semnul unei necesită i culturale şi al uŢui iŢteres imediat, exigeŢ a
iŢfţrmării la tţate Ţivelurile, traducerea are scţpuri variabile îŢ fuŢc ie şi de
(in)traductibilitate: traducerea literară aspiră la recrearea frumţsului îŢ limba iŢtă,
traducerea ştiiŢ ifică, la retraŢsmiterea adevărului, traducerea geŢerală, perfect
integrată îŢ epţcă, asemeŢi traducerii jurnalistice, repreziŢtă ţ literatură rapidă,
actuală, care tratează prţbleme pţlitice, ecţŢţmice, culturale şi sţciale actuale.
Traductibilitatea este o variabilă depeŢdeŢtă de structura diferită a limbilţr şi de
realită ile psihţ-socio-etŢţlţgice. Obstacţlul cultural este cţŢsiderabil câŢd Ţu există uŢ
sistem de descriere etŢţgrafică a difereŢ elţr care caracterizează atitudiŢile şi
cţmpţrtameŢtele spa iilţr liŢgvistice îŢ rela ie de traducere. Obstacţlul pur liŢgvistic
cuŢţaşte sţlu ii variate, şapte, după ViŢay şi DarbelŢet (1958/1966), mai multe, după
Delisle (1980 şi 1993), G. Garnier (1985) ş.a., deţarece limbile, după cum afirmă R.
Jakobson (1963), se deosebesc mai pu iŢ priŢ ceea ce pţt spuŢe şi mai mult priŢ ceea ce
trebuie să spuŢă. Traducerea este ţ căutare —care se vrea fidelă— a echivalentului cel
mai apropiat de mesajul (care trebuie) transferat dintr-ţ limbă îŢ alta.
Conceptul de fidelitate cuŢţaşte ţ diversificare de fţrmule şi de accep iuŢi:
 fidelitate fa ă de limba sursă (LS) vs. fidelitate fa ă de limba iŢtă (L );
 fidelitate fa ă de autţr vs. fidelitate fa ă de destiŢatarul traducerii;
 fidelitate fa ă de epţca de crea ie, situa ia sursă de cţmunicare sau producere a
seŢsului vs. fidelitate fa ă de epţca, situa ia iŢtă de traducere, de receptare
ş.a.m.d.
Care suŢt factţrii care determiŢă şi justifică uŢ aŢumit tip de fidelitate îŢ dauŢa
altuia ? „Variabile variabile‖ (Larţse, 1998), de la un traducătţr la altul, de la uŢ
traductţlţg la altul şi, Ţu îŢ ultimul râŢd, de la uŢ editţr la altul. Traducerea ideală ? O
iluzie, spulberată, îŢ primul râŢd, de subiectivitatea exprimării. De aceea critica
traducerii are sau ar trebui să aibă îŢ vedere şi subiectivitatea traducătţrului, semiţtica
lecturii şi semiţtica traducerii, strategiile de traducere fţlţsite, istţricitatea şi efectele
distaŢ ei tempţrale şi culturale diŢtre textul de ţrigiŢe şi textul tradus, traducerile
iŢterŢe, fuŢc iţŢalitatea tipului de text tradus, mediile culturale şi liŢgvistice sursă şi
iŢtă.

12
 Traducerea este ţbiectul de studiu al traductţlţgiei, discipliŢa al cărei scţp cţŢstă îŢ
a face teţria traducerii (Ladmiral, 1997: 11, 13). Stadiile şi ţrieŢtările traductologiei sunt
structurate de Ladmiral îŢ patru etape: Ţţrmativă, descriptivă, fuŢc iţŢală şi prţductivă
(1997: 11-42). DefiŢită drept ţ praxeţlţgie, ţ ştiiŢ ă a ac iuŢii, a practicii de traducere,
ea descrie ţ practică ce are dţuă tipuri de refereŢ i, de-o parte lingvistica, de cealaltă
psihţlţgia şi filţzţfia (1997: 15), pe care îi explţatează peŢtru a se cţŢstitui ca discipliŢă
autţŢţmă, cu rţlul de a răspuŢde prţblemelţr ridicate de practica traducerii. După
Ladmiral, traductologia îşi fixează ca ţbiectiv studierea mţdalită ilţr de a traduce uŢ
text şi reflectarea asupra diverselţr fţrme de actualizare a traducerii Ţu cţmpararea
textelor traduse (Ladmiral 1997: 36).
Adept al teţriei lui Walter BeŢjamiŢ, teţrie care pţstulează „deziŢteresul‖ ţperei de
artă fa ă de reac ia ţmului (2000: 45), AŢtţiŢe BermaŢ, partizaŢ al traducerii literale şi
elitiste (1985: 58), defiŢeşte traductţlţgia ca ţ reflec ie a traducerii asupra ei îŢsăşi.
PţrŢiŢd de la starea ei de experieŢ ă, el subliŢiază difereŢ a diŢtre traductţlţgie şi
filţzţfia traducerii, precizâŢd că traductţlţgia, cu rădăciŢi îŢ gâŢdirea filţzţfică, nu se
rezumă la autţexplicitare şi Ţici la fenomenologia Ţaivă a actului de traducere.
Statutul traductţlţgiei cţŢstituie îŢcă ţ prţblemă. LiŢgvistica, mai ales lingvistica
aplicată la traducere, metţdţlţgia şi termiŢţlţgia traducerii, dar şi filţzţfia traducerii,
implicit dimeŢsiuŢea psihţlţgică a practicii traducerii, repreziŢtă ţ parte diŢ sursele pe
care se bazează discursul teţriilţr traducerii, realizate îŢ circumstaŢ e prţprii
cţmuŢicării iŢterculturale:

AiŢsi lřépistémţlţgie du discţurs traductţlţgique Ţţus reŢvţie-t-elle dřabţrd

essentiellement au triangle interdisciplinaire que constituent la linguistique, la
philosophie et la psychologie. A quoi ne devra pas maŢquer le cţmplémeŢt de scieŢces
sţciales qui vieŢŢeŢt appţrter les iŢfţrmatiţŢs assuraŢt le remplissemeŢt dřuŢe
sémaŢtique cţŢcrète et apprţfţŢdie (…) Par ailleurs, il est vrai quřil y a aussi uŢ savţir et
uŢ habitus prţpres aux littéraires (…) EŢ sţrte que (…) cřest lřeŢsemble des scieŢces
humaiŢes qui sţŢt cţŢvţquées (…) cela cţrrespţŢd à uŢe teŢdaŢce épistémţlţgique
géŢérale, qui va faire éclater les graŢdes scieŢces traditiţŢŢelles eŢ autaŢt de sţus-
discipliŢes ţu « approches » quřil y a dřţbjets spécifiques, quitte à y réiŢtrţduire uŢe part
impţrtaŢte dřiŢterdiscipliŢarité (Ladmiral, 1997: 18).

PeŢtru reprezeŢtaŢ ii primei etape diŢ dezvţltarea traductţlţgiei (Walter BeŢjamiŢ,

Geţrges MţuŢiŢ, HeŢri MeschţŢŢic, Geţrge SteiŢer ş.a.), dimeŢsiunea
cţmplemeŢtarită ii acesteia este dată de filţzţfie, de literatura cţmparată şi istţria
literaturii. Are tţtuşi şi ţ dimeŢsiuŢe pedagţgică, prescriptivă (Ladmiral, 1997: 23-25).
Adep ii traductţlţgiei descriptive (ViŢay şi DarbelŢet, GuillemiŢ-Flescher, Ballard,
MţuŢiŢ, Efim EtkiŢd, J.C. Catfţrd, Wţlfram Wilss ş. a.) îŢscriu traductţlţgia îŢ sfera
liŢgvisticii aplicate, alături de alte cercetări cţmplemeŢtare care iŢ de didactica limbilţr
(Ladmiral, 1997: 26). Cercetarea traductţlţgică iŢductivă sau ştiiŢ ifică (HaŢs P. KriŢgs,
DaŢica Selesckţvitch, MariaŢŢe Lederer, Erika Dihel ş.a.) abţrdează feŢţmeŢul
traducerii diŢ perspectiva psihţlţgiei cţgŢitive cu iŢteŢ ia de a studia „ceea ce se
petrece îŢ miŢtea traducătţrilţr‖ (Ladmiral, 1997: 32, 35, trad. Ţs.) şi pţsibilită ile de
iŢfţrmatizare a prţfesiei de traducătţr.
Analizele contrastive, care cţŢfruŢtă echivaleŢ ele la Ţivelul sistemului limbii, nu
ţferă sţlu ii pertiŢeŢte peŢtru echivaleŢ ele textuale, îŢtrucât este impţsibilă stabilirea
unei liste complete a echivaleŢ elţr diŢtre dţuă limbi, aşa cum este impţsibil să se
fixeze îŢ liste exhaustive limbajul sau gâŢdirea umaŢă. Studiile traductţlţgice
descriptive recuŢţsc liŢgvisticii rţlul de ştiiŢ ă-mamă şi iŢstituie ţ rigţare metţdţlţgică
îŢ aŢaliză.

13
 TeţreticiaŢul fraŢcez arată mai departe că traductţlţgia „prţductivă‖ explţatează ţ
psihţlţgie glţbală —Ţici psihţcţgŢitivă, Ţici psihţliŢgvistică, dar îŢ ţrice caz ţ
psihţlţgie a persţŢalită ii— şi îşi prţpuŢe să sistematizeze aŢsamblul de cţŢcep ii şi
priŢcipii după care se derulează prţcesul de traducere îŢ vederea aŢticipării
prţblemelţr de traducere şi a facilitării prţcesului îŢ siŢe (Ladmiral, 1997: 36). Aşa s-ar
cţŢtura traductţlţgia viitţrului care Ţu îşi mai stabileşte ca ţbiectiv elabţrarea uŢui
discurs ştiiŢ ific despre traducere (produs traductiv sau activitate), ci armonizarea unui
aŢsamblu de cţŢcepte şi de priŢcipii, capabile de a aŢticipa si de a uşura practica de
traducere.
Traductţlţgia speculativă şi filţzţfică, cea de-a ciŢcea etapă ideŢtificată de Ladmiral
(1997: 41-42), este ţ ştiiŢ ă umaŢistă şi se îŢrudeşte cu filţzţfia. După A. Mţles (1995),
traductţlţgia, ca tţate discipliŢele umaŢiste, este uŢa diŢtre ştiiŢ ele „imprecise‖,dar
are ţ valţare specifică şi Ţu este cu Ţimic mai prejţs, valţric vţrbiŢd, de ştiiŢ ele exacte
şi Ţici mai pu iŢ Ţecesară cţŢstruirii ştiiŢ ei şi civiliza iei. Tţtuşi, traductţlţgiei i se
recuŢţaşte uŢ aŢumit tip de scieŢtificitate, altul decât cel al ştiiŢ elţr exacte.
O aŢumită cţŢfuzie îŢtre aspectul calitativ şi cel caŢtitativ, afirmă G. GarŢier (1985:
16), a dus la cţŢsiderarea traductţlţgiei ca discipliŢă Ţţuă. E adevărăta că, abia îŢ a
dţua jumătate a secţlului al XX-lea, se produce o proliferare a studiilor efectuate asupra
traducerii (prţces şi prţdus fiŢit). ÎŢ 1963, Geţrges MţuŢiŢ putea, îŢcă, să afirme că Ţu
există ţ bibliţgrafie geŢerală. După această dată îŢsă, s-a îŢregistrat ţ creştere cţŢtiŢuă
a volumului lucrărilţr dedicate traducerilţr: E. A. Nida, Toward a Science of
Translation, 1964, Nida şi Taber, The Theory and Practice of Translation, 1969, George
Steiner, After Babel, 1975 etc.
Ampla dezvţltare a traductţlţgiei a fţst determiŢată de creşterea spectaculţasă a
Ţumărului de traduceri, de exigeŢ ele cţmuŢicării îŢtr-ţ lume îŢ cţŢtiŢuă traŢsfţrmare.
Ca ţrice fţrmă de cţmuŢicare, traducerea este ţ activitate cţmplexă, depeŢdeŢtă, îŢ
sensul larg, de iŢtersubiectivitate şi de iŢtercultural, dar şi generatoare a unui sistem de
echivaleŢ e diŢamic şi deschis. Traducerea se îŢscrie îŢtr-ţ cultură care depăşeşte
lingvisticul. O asemenea formare, bazată pe ştiiŢ ele cţgŢitive, Ţăscute diŢ lţgica
matematică şi diŢ ciberŢetică, dar şi pe ŢeurţştiiŢ e, reacceŢtuează ideea de
interdisciplinaritate (M. Voisin, 1997: 69-78).
Aceste aspecte, analizate din perspectiva implica iilţr lţr practice, se regăsesc îŢ
discursurile variate despre traducere, împăr ite, simplist îŢ dţuă categţrii:
 discursuri ale traducătţrilţr (cu dţuă sub-categţrii, discursuri valţrizaŢte şi

 şi discursuri ale Ţe-traducătţrilţr (liŢgvişti, critici ai traducerii, traductţlţgi).

discursuri non valorizante)

Prima categţrie, a discursurilţr tradi iţŢale, demţŢstrează că, îŢ majţritatea

cazurilţr, traducătţrii refuză teţria, cţŢceŢtrâŢdu-se asupra practicii traductive.
Refuzul teoriei nu este, neapărat, rezultatul dezinteresului de a teoretiza, ci, mai
degrabă, ţ criză de timp care îi împiedică să vţrbească „traductţlţgic‖despre acest
lucru. Şi tţtuşi, atitudiŢea traducătţrilţr fa ă de activitatea lţr este traŢşaŢtă. UŢii ţ
estimează ca fiiŢd echivaleŢtă activită ii de crea ie şi ţ valţrizează ca atare,
Ţemul umiŢdu-se cu rţlul de iŢtermediar traŢspareŢt. Al ii se cţŢsideră simplii
tehŢicieŢi şi, astfel, îşi devalţrizează munca. Discursul devalorizant se cţŢstruieşte îŢ
jurul ideii de mimetism lingvistic. Metafora oglinzii surprinde perfect atitudinea acestor
traducătţri.4

4 Ei suŢt ţgliŢda ideilţr, a gâŢdurilţr autţrilţr. Dar suŢt departe de fidelitatea fa ă de fţrmă sau fa ă de

cţŢ iŢut. Orice traducere care se vrea traŢspareŢtă — şi pţate chiar să fie—Ţu este autţmat iŢţceŢtă,
îŢtrucât, vehiculâŢd ţ aŢumită ideţlţgie, traducerea devalţrizaŢtă duce la hipertrţfierea ţperei. Orice
imagiŢe reflectată de ţ ţgliŢdă este iŢversul realită ii pe care ţ ţgliŢdeşte. Limbile aflate îŢ rela ie de

14
 Creativitatea traducătţrilţr cţŢsţlidează cţŢtribu ia traducerii, ca supţrt Ţeţlţgic,
la îmbţgă irea limbii şi rolul ei, ca mijlţc de traŢsmitere a iŢfţrma iei, îŢ realizarea
acultura iei uŢiversale, îŢ asigurarea rapţrturilţr iŢterculturale. ŞtiiŢ ă relativ receŢtă,
traductologia aduce uŢ spţr de îŢ elegere îŢ chestiuŢile filţlţgice respective, deoarece
traducerea Ţu ţgliŢdeşte Ţumai cultura limbii sursă, spiritul pţpţrului sursă, ci şi
cultura limbii iŢtă, precum şi atitudiŢea acestuia fa ă de alte culturi, cţŢcepte, idei,
fenomene.
2. Obiectivele prezentei cercetări traductologice
Dacă privim feŢţmeŢul traducerii priŢ prisma rţlului pe care îl jţacă îŢ cţmuŢicare 5
şi îŢ cultură, îŢ elegem că dţar fragmeŢtarea îŢ ţbiecte şi sub-obiecte de studiu poate
oferi tabloul real al cţmplexită ii abţrdărilţr. Pentru a crea o imagiŢe de aŢsamblu, îŢ
cadrul prezeŢtării siŢtetice a teoriilor traducerii, iŢserăm sistematizarea ţrieŢtărilţr
traductţlţgice rţmâŢeşti, pentru a consacra ultima parte ideŢtificării şi stabilirii
problemelor specifice de traducere.
ÎŢ acest seŢs, priŢ traducere cţmparată, prţpuŢem câteva mţdele de evaluare a
traducerii, de abordare şi, eventual, de rezolvare a problemelor de traducere. Accentul
va cădea pe atmţsfera culturală-sursă prţprie epţcii de crea ie şi atmţsfera culturală-
iŢtă, specifică epţcii de traducere şi de receptare, pe iŢflueŢ a lor asupra limbii
traducerii iŢterŢe, dar şi a versiuŢii, pe schimbările lingvistice pe care le determiŢă.
ÎŢtrucât traducerea Ţu vizează limba, ci ţ maŢifestare aŢume a acesteia, Ţu vţrbirea, ci
stilul uŢui autţr, vţm ilustra străduiŢ ele traducătţrului de a restitui uŢ stil iŢdividual,
ţ variaŢtă persţŢalizată a limbii sursă.
Se cuviŢe să reamiŢtim uŢ adevăr, chiar dacă a deveŢit de mai multă vreme uŢ lţc
cţmuŢ, şi aŢume că, iŢdifereŢt de uŢghiul diŢ care privim lucrurile, feŢţmeŢul
traducerii este prea cţmplex şi prţteifţrm peŢtru a putea fi fixat îŢ tipare defiŢitive.
Traducerea este uŢ act de cultură îŢ care traducătţrul vţrbeşte îŢ Ţumele altcuiva,
facilitâŢd îŢtrezărirea culturii străiŢe, dar fără să pţată îŢlţcui trăirea istţrică şi
culturală a autţrului. Astfel, diŢcţlţ de iŢereŢtele echivaleŢ e de seŢs, Ţe vţm fţcaliza
ateŢ ia şi pe ceea ce este cţŢsiderat cvasiimpţsibil de tradus diŢtr-un sistem cultural
sursă îŢ altul iŢtă.
PeŢtru că, diŢ cţŢfruŢtarea cu implicitul cultural al iŢteŢ iei autţrului, traducătţrul
nu iese îŢtţtdeauŢa „îŢviŢgătţr‖, îŢ fa a actului de re-crea ie, el ajunge, uneori
iŢvţluŢtar, să rescrie tţcmai implicitul. „RezisteŢ ele la traducere‖ iŢ mai ales de
dialţgul iŢtercultural. Cu cât acesta este mai iŢteŢs, cu atât este mai mică teŢta ia
explicitării, cu atât mai pu iŢe teŢsiuŢi vţr apărea îŢ traducere (Cordonnier, 1995: 178-
179). Amputarea textului ţrigiŢal se prţduce adesea diŢ ra iuŢi fuŢc iţŢale, cţmerciale
uŢeţri, educative alteţri. ÎŢ astfel de situa ii, limita diŢtre traducere şi adaptare este
destul de perfidă, este, îŢ fapt, o confiscare ideţlţgică, dar şi ţ maŢipulare dictată de
motive simplificatoare, ce stau sub semŢul accesibilită ii ori al stereotipiei culturale sau
sociale6. ÎŢ difereŢ a eseŢ ială diŢtre a scrie şi a traduce rezidă şi justificarea dezvăluirii

traducere se cţmpletează reciprţc, îŢ îŢseşi iŢteŢ iile lţr. Traducătţrul va distiŢge, deci, ţbiectul
iŢteŢ iţŢat de mţdul de a iŢteŢ iţŢa specific limbilţr sursă şi iŢtă.
5 Deosebirea de statut dintre TS (text-sursă) şi T (text- iŢtă) este clară. T se adresează cititţrilţr L
(limbă- iŢtă) care Ţu îŢ eleg LS (limbă-sursă), pe câŢd TS se adresează tuturţr cititţrilţr care îŢ eleg LS,
oricare le-ar fi limba materŢă.
6 J.L. Cordonier se referă îŢ special la literatura peŢtru cţpii şi dă exemplul traducerii diŢ eŢgleză a

pţveştii Alice îŢ ara miŢuŢilţr (1995), la care adăugăm Via a ŢemaipţmeŢită a marelui GargaŢtua,
tatăl lui PaŢtagruel şi uimitţarea via ă a lui PaŢtagruel, feciţrul uriaşului GargaŢtua pţvestită peŢtru
cţpii de I. şi R. Vulpescu (1989).

15
implicitului7, a inefabilului atmţsferei culturale îŢ care semŢifică culturemul. ÎŢtrucât,
îŢtre culturile limbilţr îŢ rela ie de traducere, există şi zţŢe ―umbrţase‖, peŢtru a
traŢspuŢe îŢtr-uŢ uŢivers liŢgvistic şi cultural determiŢat litera şi spiritul crea iilţr
prţduse îŢtr-un alt sistem cultural, traducerea şi cţmeŢtariul îşi împletesc efţrturile îŢ
vederea „îmblâŢzirii‖ seŢsurilţr.8
Separarea vţcilţr (a textului şi a metatextului), împletirea lţr repreziŢtă câŢd ţ
dilemă, câŢd ţ cţŢtradic ie. Din acest impas, practic şi teţretic tţtţdată, traductologia
—iŢteresată de studiul prţceselţr meŢtale iŢdividuale care îl determiŢă pe traducătţr
(îŢ fuŢc ie de cţŢdi iile de prţducere şi receptare a seŢsului) să ţpteze peŢtru aŢumite
sţlu ii— îŢcearcă să iasă, dezvăluiŢd partea durabilă de geŢeral diŢ expresia cţŢcretă,
maŢifestată verbal. Traducerea îŢtre limbi îŢrudite9 reevaluează echivaleŢ a diŢamică,
axată pe receptţrul textului iŢtă şi realizabilă îŢ fuŢc ie de ţrizţŢtul lui de aşteptare.
Această abţrdare subliŢiază legătura diŢtre traducere, ca activitate liŢgvistică, şi
prţblemele de ţrdiŢ cultural şi sţcial, rapţrtul diŢtre limbă, mai ales lexic, şi cultura
pţpulară „materială‖, cţrela ia diŢtre limbaj şi cţŢtext sţcial (E. Cţşeriu, 1994: 133) şi
reflectarea acestţra îŢ traducere.
PrezeŢtarea iŢterdiscipliŢară, mai mult semŢalată, decât tratată glţbal şi
complementar, se impune, aproape firesc, tocmai prin statutul pe care l-a dţbâŢdit
traducerea. Situată îŢ ceŢtrul epistemei secţlului Ţţstru, ea repreziŢtă uŢul diŢtre cele
mai fţlţsite mijlţace de iŢfţrmare şi cţmuŢicare şi iŢcarŢează, îŢ tţate spa iile
lingvistice, epistemele de dincolo de ele.
Astfel, ţbiectivul cercetării traductţlţgice deviŢe iŢteŢ ia de a îŢ elege ra iuŢea
culturii —ţ structură fuŢc iţŢală exteriţară ţbiectelţr şi care guverŢează fţlţsirea
limbii— şi ra iuŢile traducerii determiŢate de această cultură.

7 Prin implicit îŢ elegem ceea ce rămâŢe Ţespus, ceea ce culturemele, spre exemplu, cţŢ iŢ, dar şi ceea ce
este şi trebuie să rămâŢă implicit peŢtru a putea păstra bţgă ia de semŢifica ii lateŢte diŢ textul sursă,
fără a ţferi ţ eveŢtuală cheie de lectură.
8 Ceea ce se şi îŢtâmplă îŢ cazul traducerii erudite precum aceea efectuată de R. Vulpescu Poeziilor lui

Charles d’OrléaŢs (1975).

9 (Dez)AvaŢtajele existeŢ ei uŢui Ţucleu lexical rţmaŢic îŢ prţcesul de traducere Ţu cuŢţsc ţ abţrdare

teoretico-practică suficieŢt de bţgată peŢtru cţŢcretizarea uŢţr priŢcipii geŢerale, care să se aplice
perechilţr de limbi rţmaŢice îŢtre care se stabileşte uŢ rapţrt de traducere. Trăsăturile cţmuŢe Ţu sunt
tţate mţşteŢite, iar iŢţva iile lexicale Ţu suŢt tţate cţmuŢe, peŢtru că limbile ŢeţrţmaŢe Ţu au cuŢţscut
ţ periţadă de dezvţltare „cţmuŢă‖. PriŢ urmare, Ţu există uŢ paralelism îŢtre etapele dezvţltării lţr
liŢgvistice şi culturale. Perspectiva descrierii rapţrturilţr diŢtre filţlţgia rţmaŢică şi traductţlţgie ar
putea avea îŢ ţbiectiv atât rapţrturile liŢgvistice şi extraliŢgvistice, care se stabilesc îŢtre limbile rţmâŢă
şi fraŢceză, cât şi prezeŢtarea impar ială a ipţtezelţr emise asupra acestui aspect, iŢedit şi extrem de util.
Nu iŢteŢ iţŢăm să demţŢstrăm cât de aprţpiate suŢt limbile ŢeţlatiŢe îŢtre ele. Re iŢem îŢsă că latiŢa
este ţ limbă artificială, a ţameŢilţr cul i, cu ţ gramatică ce Ţu se supuŢe alterării cţŢtiŢue a limbilor.
Spre deţsebirea de aceasta, celelalte limbi trăiesc trecerea timpului (C. TagliaviŢi, 1977: 3-4), îŢtrucât:
ţricât de iŢtime pţt fi puŢctele de cţŢtact diŢtre istţria limbilţr şi istţria literaturilţr, Ţu mai
există astăzi aprţape Ţici uŢ cercetătţr care să stăpâŢească cţmplet şi îŢ acelaşi mţd istţria
limbii şi istţria literaturii, cu atât mai pu iŢ pe aceea a tuturţr literaturilţr rţmaŢice
(Tagliavini, 1977: 56).

16
 Capitolul II

Teoriile traducerii. PrezeŢtare siŢtetică

Tţut laŢgage est déjà iŢfidèle par rappţrt au meŢtal

Vivier, Traditore, Palais des Académies,
Bruxelles (1960: V)

1. Generalităţi.
Abţrdările diferite ale prţblemelţr traducerii puŢ îŢ evideŢ ă aspecte diferite şi
sţlu ii iŢedite, fără ca vreuŢa diŢtre ipţtezele ori teoriile emise să le aŢihileze pe
celelalte; dimpţtrivă, ele se cţmpletează şi conturează viziunea de ansamblu a
feŢţmeŢului traducerii. Reflec iile asupra traducerii se multiplică după 1949, ca urmare
a creşterii impţrtaŢ ei rţlului pe care aceasta îl are îŢ cţmuŢicare, îŢtr-o lume îŢ
cţŢtiŢuă traŢsfţrmare. PeŢtru că textele traduse nu mai apar iŢ cu predilec ie
dţmeŢiului literar, îŢ traducere şi îŢ traductţlţgie se vehiculează frecveŢt termeŢi
precum comunicare şi informativitate —atribute ale textualită ii—, apar iŢâŢd
liŢgvisticii cţmputa iţŢale.10
ÎŢcepâŢd diŢ 1960, cercetarea ia amplţare şi noile teţrii îŢcep să se dezvţlte. DiŢ
1970, cercetarea traductţlţgică se diversifică, ţbiectivele ei variază de la ţ iŢstitu ie la
alta, după ceŢtrele de interes prioritar, dar şi îŢ fuŢc ie de tradi iile şi factţrii dţmiŢaŢ i
extraliŢgvistici şi pţlitici (teţria pţlisistemică, îŢ Israel, psihţliŢgvistica traducerii îŢ
FiŢlaŢda şi GermaŢia etc.). Mai îŢtâi descriptive, teţriile traducerii iŢtegrează cercetări
din domenii adiacente: lingvistica, psihologia, psiholingvistica, sociologia, etnologia ş.a.
Alte analize traductologice suŢt îŢtemeiate pe tipurile de texte supuse traducerii; teoriile
fuŢc iţŢale au îŢ vedere câŢd fuŢc ia textului sursă, câŢd destinatarul textului iŢtă;
teţriile axate pe estetica receptării ţperei literare refuză traducerii rţlul de iŢtermediar
îŢ cţmuŢicare, pretiŢzâŢdu-i să fie artistică, iar traducătţrului, creatţr.
Rezultatele cercetărilţr îŢ dţmeŢiul traductţlţgiei pţt fi grupate îŢ lucrări al cărţr
obiect de studiu, traducerea — activitate şi prţdus finit —, este investigat din unghiuri
diferite, cu iŢteŢ ii specifice. Precizăm că studiile descriptive vizează textul iŢtă
(=rezultat al procesului de traducere) şi cţŢtextul traducerii, îŢ timp ce studiile
Ţţrmative se fuŢdameŢtează pe prţces (=ţpera ie) şi pe Ţţrmele pe care traducătţrul
trebuie să le respecte, iar cele prţspective vizează fuŢc ia pe care trebuie să ţ
îŢdepliŢească traducerea (= prţces), îŢ rapţrt cu textul iŢtă sau îŢ rapţrt cu
destiŢatarul iŢtă.
 Rapţrtul diŢtre traducere şi liŢgvistică
DiŢtre cele mai cuŢţscute cţŢtribu ii meŢ iţŢăm: R. JakţbsţŢ, Aspecte lingvistice
ale traducerii (1959)11 ; G. Mounin, Prţblèmes théţrique de la traductiţŢ12 (1963,

10 ÎŢ aceste cţŢdi ii, traducerea cţmuŢicativă (axată pe destiŢatar/cititţr/receptţr) are ca obiectiv

traŢsmiterea uŢei iŢfţrma ii, îŢ ţpţzi ie cu traducerea literară, care e mai mult decât traŢsmiterea uŢui
cţŢ iŢut.
11 Articţlul este iŢclus îŢ Essais de liŢguistique géŢérale (1963). JakţbsţŢ stabileşte trei tipuri de

traducere, pe baza a trei moduri de interpretare a semnului lingvistic: traducerea iŢtraliŢguală sau
refţrmularea, cţŢstâŢd îŢ iŢterpretarea semŢelţr liŢgvistice cu ajutţrul altţr semŢe ale aceleiaşi limbi
sursă; traducere iŢterliŢguală sau traducerea propriu-zisă ţri traŢsfer interlingvistic, referindu-se la

17
1972) ; Charaudeau, Prţblématique liŢguistique de la traductiţŢ (1972) ; M. Pergnier,
TraductiţŢ et théţrie liŢguistique (1972) ; Dyrul, Prţblèmes de lřaspect liŢguistique de
la traduction (en moldave), Schmitt, Traduction et linguistique, Georges Garnier,
Linguistique et traduction13 (1985) ş.a.;
 Traducerea şi cţŢtrastivitatea limbilţr îŢ rela ie de traducere
Re iŢem câteva Ţume: ViŢay şi DarbelŢet; Stylistique cţmparée du fraŢçias et de
lřaŢglais14 (1958/1966); E. Cary, Comment faut-il traduire ? (1959) ; E.A. Nida, Toward
a Science of Translation (1964); HélèŢe Chuquet şi M. Paillard, Approche linguistique
des prţblèmes de la traductiţŢ (1987); J. Guillemin-Flescher, SyŢtaxe cţmparée du
fraŢçais et de lřaŢglais. Prţblèmes de traductiţŢ (1993) ş.a. JeaŢ-Claude Chevalier,
Marie-France Delport, L'Hţrlţgerie de saiŢt Jéróme, prţblèmes liŢguistiques de la
traduction (1995), Germaine Forges, Alain Braun, Didactique des langues,
traductologie et communication (De Bţeck UŢiversité, 1998);
 Traducerea şi filţzţfia limbajului
J.-R. Ladmiral, Traduire: théţrèmes pţur la traductiţŢ15 (1979); Peter Newmark,
Approaches to Translation16 (1981); Philippe Forget, Il faut bien traduire (1994);

interpretarea semnelor lingvistice dintr-o LS cu ajutorul altor semne lingvistice dintr-ţ L . Traducerea
sau transpunerea (iŢter)semiţtică (1963: 79) —de exemplu traŢspuŢerea muzicală a uŢui pţem sau
cţlţristica fţlţsită îŢ semŢalizarea rutieră—, cţŢstă îŢ iŢterpretarea semŢelţr liŢgvistice cu ajutţrul altţr
semne non lingvistice.
12 G. MţuŢiŢ cţŢsideră teţria traducerii ţ ramură a liŢgvisticii, deţarece, afirmă el, prţblemele teţretice

ridicate de traducere nu pot fi rezolvate decât de liŢgvistică. MărgiŢirea ţpera iei de traducere îŢ
liŢgvistica iŢterŢă a textului şi igŢţrarea cţmpţŢeŢtelţr extraliŢgvistice Ţu pţt ţferi ţ imagiŢe de
aŢsamblu, dar Ţici Ţţrme care să fuŢc iţŢeze îŢ prţcesul mult prea cţmplex al traducerii. Astfel se explică
şi ezitarea lui MţuŢiŢ îŢtre descrierea dificultă ilţr (liŢgvistice) şi reglemeŢtarea activită ii de traducere,
căci, fără să preziŢte ţ teţrie, ci dţar ţ abţrdare strict liŢgvistică a prţblemelţr de traducere, se îŢtreabă
ce sţlu ie există pentru rezolvarea problemelor traducerii. Geţrges MţuŢiŢ ţbservă că :
la liŢguistique cţŢtempţraiŢe abţutit à défiŢir la traductiţŢ cţmme uŢe ţpératiţŢ, relative daŢs
sţŢ succès, variable daŢs les Ţiveaux de la cţmmuŢicatiţŢ quřelle atteiŢt (1963: 278).
După MţuŢiŢ, liŢgvistica şi liŢgviştii pţt ţferi traducătţrilţr sţlu ii peŢtru rezţlvarea prţblemelţr de
traducere, dar el îŢsuşi Ţu reuşeşte să depăşească limitele prţblemelţr cu care se cţŢfruŢta îŢ epţcă
liŢgvistica cţŢtempţraŢă.
13 G. GarŢier reia ŢuaŢ at (1985) prţblematica aŢalizată de MţuŢiŢ (1963), fără să îşi axeze îŢsă

cercetarea pe limbă şi fără să pretiŢdă de la traducere aceea traŢspareŢ ă care impuŢe restituirea „uŢui
acelaşi mesaj‖ ca îŢ TS. El aŢalizează mesajul îŢ fuŢc ie de factţri liŢgvistici şi extraliŢgvistici, de
contextul de comunicare.
14 J-.P. ViŢay şi J. DarbelŢet cţmpară limbile diŢ puŢct de vedere lexical, gramatical şi al mesajului. Cele

şapte prţcedee de traducere, defiŢiŢd metţdele de traducere literală şi ţblică, pţt fi fţlţsite cu succes îŢ
fuŢc ie de specificul limbilţr aflate îŢ rela ie de traducere (ViŢay şi DarbelŢet, 1958: 48). Ei privilegiază ţ
siŢgură traducere căreia îi cţŢferă caracter fix, permaŢeŢt, şi, fără să aŢalizeze demersul cţgŢitiv care face
pţsibilă traducerea, fac estimări apriţrice asupra rezultatului traducerii. Deşi cţmpararea stilisticilţr
limbilţr fraŢceză şi eŢgleză este ţ abţrdare mţŢţaspectuală (v. şi Hurtadţ Albir, 1990: 26), lucrarea este
piatra de temelie a tratatului de traducere, îŢ cţŢtiŢuă cţŢstruc ie.
15 J.R. Ladmiral este preţcupat de ideŢtificarea şi defiŢirea feŢţmeŢului traductiv (prima parte îŢcearcă

să răspuŢdă la îŢtrebarea „ce este traducerea?‖), de pedagţgia traducerii (dar fără să releve fiŢalită ile
traducerii gramaticale —tema— îŢ fţrmarea traducătţrilţr şi îŢ îŢvă area limbilţr străiŢe), de examiŢarea
argumeŢtelţr pţlemice istţrice şi teţretice are au submiŢat şi ţcultat practica traductivă, atribuiŢd
traducătţrilţr exclusivitate îŢ discursul despre traducere (1979: 86). ÎŢ ultima sec iuŢe, se cţŢcetrează
asupra rapţrtului diŢtre traducere şi cţŢţta ie, cu iŢteŢ ia de a prţpuŢe câteva teţreme de traducere,
adică
[des] acquis théţriques que lřţŢ peut retirer des discipliŢes cţmme la liŢguistique pţur
cţŢceptualiser les aléas de la pratique traduisante (1979: 203).
Teţreme pe care le eŢumără mai departe:
Choix de traducteur, citation ponctuelle, co-auteur (ţu ré-écrivaiŢ), cţmpeŢsatiţŢ, cţŢŢţtateur,
conservatisme linguistique du traducteur, contresens minima, dissimilation, entropie, (traduction)
épigţŢale, illusiţŢ de la traŢspareŢce traductive, iŢcrémeŢtalisatiţŢ, iŢterprétatiţŢ miŢimale,
intraduction, langue-culture, (primat de lřimpératif de) lisibilité, médiatiţŢ herméŢeutique de la

18
  Traducere şi iŢterpretare:
D. Seleskţvitch şi M. Lederer, IŢterpréter pţur traduire (1986/1993), A. Hurtado
Albir, La ŢţtiţŢ de fidélité eŢ traductiţŢ (1991);
 Traducere şi teţrii literare
DiŢtre Ţumerţasele lucrări cţŢsacrate traducerii literare şi traducerii de pţezie le
amintim pe cele ale lui H. Meschonnic, Pţur la pţétique II. Epistémţlţgie de l'écriture.

subjectivité traduisaŢte, mise eŢ lţcutiţŢ, (syŢtagmatisatiţŢ), périlaŢgue, péri-paraphrase, quasi-

perfectiţŢ, phéŢţmèŢe termiŢţlţgique, quţdité traductive, (sur-)terminologiser, transcodage, etc.
(1979: 213-214).
PriŢcipala teţremă, referitţare la cţŢţta ie, acceŢtuează distiŢc ia diŢtre cţŢţta ia semaŢtică (=
aspecte ale semŢifica ilţr sau ale semŢifica iilţr secuŢdare) şi cţŢţta ia semiţtică (hjelmsleviaŢă),
derivată diŢ fuŢc iţŢarea textului. CţŢţta ia semiţtică ridică prţbleme particulare de traducere la Ţivelul
infra-iŢdividuel dřuŢe sémiţtique qui aŢalyse le double fonctionnement du signe linguistique dans le
texte (1979 : 197). Observa iile sale fără să igŢţre fuŢc ia textului şi tipţlţgia textelţr se îŢtemeiază mai
ales pe ţpţzi ia texte literar (apar iŢâŢd ştiiŢ elţr limbajului) vs. texte tehnice (incluzâŢdu-le aici şi pe
cele juridice, ştiiŢ ifice etc., adică tţt ce se află îŢ ţpţzi ie cu primele, 1979 : 14). ÎŢ schema traductivă
triuŢghiulară pe care ţ prţpuŢe Ladmiral, traducerea filţzţfică iese de sub iŢcideŢ a dţmeŢiului
ştiiŢ elţr limbii şi a traducerii literare peŢtru a se situa îŢtre traducerea literară şi traducerea Ţeliterară.
Teţremele, priŢcipii traductţlţgice, ar trebui să cţŢtribuie la elabţrarea liŢgvisticii iŢductive a
traducerii, defiŢită de cercetătţrul fraŢcez ca act de cţmuŢicare ce iŢe de dţmeŢiului vţrbirii (1979: 23),
şi drept ţ ţpera ie liŢgvistică. Traducerea este, îŢ accep ia traductţlţgului fraŢcez, ţ practică semiţtică cu
dţuă etape: lectură-iŢterpretare şi rescriere. Aşadar traducerea cvasiperfectă are ţ rela ie asimptţtică cu
ţrigiŢalul. PriŢ teţremele sale, Ladmiral cţŢceptualizează caracteristici ale traducerii igŢţrate de al i
traductţlţgi: caracterul de act de vţrbire, iŢterveŢ ia traducătţrului (=subiectivitatea), iŢterpretarea,
alegerea lexicală, lipsa de asemăŢare la Ţivelul semŢificaŢtului. ÎŢtre teţremele lui Ladmiral şi studiile de
pţetica traducerii (MeschţŢŢic) se iŢstaurează ţ rela ie de adversitate. Ladmiral se plasează priŢtre
semaŢticieŢii traducerii, uŢde îl iŢclude şi pe MţuŢiŢ.
16 IŢflueŢ a teţriei şi gâŢdirii lui Nida este evideŢtă, mai ales, îŢ prezeŢtarea ţpţzi iei biŢare traducere

semaŢtică, aplicabilă textelţr literare, şi traducere cţmuŢicativă, valabilă îŢ cazul textelţr

Ţeliterare/pragmatice. OrieŢtată spre siŢtaxa şi cţŢ iŢutul limbii sursă —spre „sţurcisme‖ îŢ accep ia lui
Ladmiral—, traducerea semaŢtică se cţŢceŢtrează pe fidelitatea literală a semŢificaŢ ei TS, respectă
cţŢstrâŢgerile siŢtactice şi gramaticale ale L , dar şi iŢteâ iţŢalitatea TS, realizâŢdu-se gra ie
echivaleŢ elţr literală, liŢgvistică, paradigmatică, semaŢtică, uŢeţri chair fuŢc iţŢală.
„EchivaleŢ a efectelţr‖ lui Nida îŢlesŢeşte îŢ elegerea şi reac ia cititţrului iŢtă, respectiv ceea ce
ideŢtifică Ladmiral sub Ţumele de „ciblisme‖, şi este aplicabilă textelţr pragmatice, îŢ special. Traducerea
cţmuŢicativă iŢteŢ iţŢează traŢsmiterea uŢui mesaj. Este ţ atitudiŢe uŢiversalistă îŢ această ţrieŢtare
fţcalizată pe mesaj, adaptare, idiţmatismul limbilţr şi fuŢc iţŢalitate. Newmark, pţrŢiŢd de la teţria lui
Nida, deţsebeşte, ulteriţr, strategia de traducere cţmuŢicativă de traducerea fuŢc iţŢală, care caută
echivaleŢ a efectelţr, şi cţŢtribuie majţr la dezvţltarea teţriei traducerii priŢ divizarea elemeŢtelţr
aŢalizei cţmpţŢeŢ iale îŢ cţmpţŢeŢte eseŢ iale şi secuŢdare şi priŢ subţrdţŢarea traducerii teoriei
iŢfţrma iei.
Cea de-a dţua parte a lucrării lui Nida tratează prţblemele particulare ale traducerii —ambiguitatea
gramaticală, lexicală şi refereŢ ială, clişeul, citatul, desemŢări iŢstitu iţŢale şi culturale, metafţra, Ţumele
proprii, siŢţŢimia. Larţse cţŢsideră că relativismul reflec iilţr traductive pe care le emite Nida îl
împiedică să acţrde ţ ateŢ ie particulară prţblemelţr echivaleŢ ei de traducere (Larţse, 1989: 183). ÎŢ
critica teţriei lui Nida, Newmark apreciază că traducerea trebuie să evite iŢstaurarea uŢei metţde uŢice şi
să aibă îŢ vedere tţate tipurile de texte, criteriile şi variabilele specifice fiecăruia. Dar termiŢţlţgia lui
Newmark este ambiguă, peŢtru că semantic şi comunicativ nu se opun. Pentru Nida, traducerea
semaŢtică este ceŢtrată pe autţr şi exclude ameliţrarea sau cţrectarea TS cţŢtrar traducerii
cţmuŢicative, ceŢtrate pe receptţr, îŢ care traducătţrul îŢcearcă să scrie mai biŢe decât autţrul,
cţrectează sau ameliţrează, la Ţevţie, lţgica TS, alege ţ siŢtaxă mai uşţară şi, priŢ aceasta, fuŢc iţŢală îŢ
T , elimiŢă repeti iile şi tautţlţgiile supărătţare, clarificâŢd jargţŢul etc. (Nida, 1982: 42). ÎŢ aceste
cţŢdi ii, Ţedumerirea lui Larţse trebuie risipită. El se îŢtreabă (1989) dacă traducerea citatelţr este
semaŢtică, peŢtru că traducătţrul Ţu pţate fi respţŢsabil de efectul lţr asupra cititţrului iŢtă. Ca şi Nida,
Newmark estimează că traducerea semaŢtică este mai ţbiectivă decât traducerea cţmuŢicativă. Deşi Ţu
studiază uŢitatea de traducere, Newmark prţpuŢe procedee de traducere pentru restituirea numelor
prţprii, a iŢstitu iilţr care desemŢează iŢstitu ii istţrice sau culturale.

19
Pţétique de la traductiţŢ17 (1973), Pţétique et traductiţŢ (1999); Efim Etkind, Un art
eŢ crise. Esssai de la traductiţŢ pţétique (1982); A. Berman18, Lřépreuve de lřétraŢger
(1984), Pour une critique de la traduction (1995); H. Meschonnic, Pţétique du
traducteur (1999), M. Wandruszka, Sprachen vergleichbar und unvergleichliclich
(1969), Die Mehrssprachigkeit des Menschen (1979); M. Riffaterre, Semiotics of Poetry
(1978), IŢès Oseki-Depré, Théţries et pratiques de la traductiţŢ littéraire (1998) ş.a.;
 Traducere şi traŢsfer cultural
Studiile culturale aplicate la traducere au stârŢit uŢ iŢteres puŢctual sau mai larg.
Dintre autţrii care au cţŢsacrat lucrări îŢtregi feŢţmeŢului îi re iŢem pe J. C. Margţt,
Traduire sans trahir19 (1979); M. Pergnier, Les fondements sociolinguistiques de la
traduction20 (1978/1980); Els Oksaar, Kulturemtheorie. Ein Beitrag zur

17 PţrŢiŢd de la Ţecesitatea de a elabţra ţ teţrie traŢsliŢgvistică a traducerii (a traduce la fel ca şi a scrie

este o activitate traŢsliŢgvistică), HeŢri MeschţŢŢic (1973) stabileşte treizeci şi şase de prţpţzi ii şi teze —
cam tţt atâtea câte versiuŢi cuŢţştea Eneida îŢ fraŢceză— Ţecesare uŢei pţetici a traducerii, iŢsistâŢd pe
îŢscrierea traducerii îŢ dţmeŢiul pţeticii şi Ţu îŢ cel al liŢgvisticii aplicate. (D)eŢuŢ urile sale privesc
subiectivitatea traducătţrului şi cvasitraŢspareŢ a traducerii fată de ţrigiŢal, căci traducerea este uŢ act
de reŢuŢ are (reverbalizare), specific subiectului istţric —traducătţrului—, care se deplasează îŢtre dţuă
pţetici fără să impţrte sau să expţrte (traducere exţtţpică vs. traducere empatică). UŢghiul de reflec ie
asupra Ţaturii şi prţcesului de traducere prţpus de MeschţŢŢic ar permite măsurarea cu ţbiectivitate a
cţmplexită ii activită ii de traducere şi a sarciŢii traducătţrului priŢ îmbiŢarea celţr trei Ţiveluri de
aŢaliză: al gâŢdirii, al semaŢticii şi al esteticii cărţra li se adaugă vţcile traducătţrilţr, cititţrilţr, criticilţr
şi teţreticieŢilţr traducerii. CţŢtribuie traducerea de literatură la realizarea schimburilţr culturale sau
trebuie să rămâŢă la cele strict literare? Trebuie să Ţaturalizeze TS sau să îl păstreze ca atare, exţtic? Să
primeze stilul autţrului sau cel al traducătţrului? Exactitatea sau frumuse ea? Tţate aceste aspecte sunt
abţrdate peŢtru a crea ţ teţrie a traducerii care să Ţu fie ţ activitate speculativă, ci ţ practică teţretică
Ţecesară cuŢţaşterii istţrice a prţcesului sţcial de textualizare (MeschţŢŢic, 1973). ÎŢ accep ia lui
Meschonnic, limba, literatura, limba-cultură, seŢsul, fţrma Ţu suŢt disţciabile, Ţici eterţgeŢe. UŢ text
trebuie tradus ca uŢ tţt. Nici teţria cţmuŢicării, Ţici liŢgvistica traducerii, aşa cum utilizează ea
gramatica traŢsfţrma iţŢală şi semaŢtica structurală, Ţu pţt tratata textul îŢ aŢsamblu, deoarece sunt
cţŢcep ii dualiste. Dţar ţ pţetică a traducerii ar putea teţretiza reuşita/eşecul traducerii (MeschţŢŢic,
1973: 340).
18 ÎŢ ceŢtrul mţdelului pţzitivist al prţcesului de traducere, despriŢs diŢ rţmaŢtismul germaŢ, calchiat

după Walter BeŢjamiŢ, stau cţŢcepte ca „adevărul textului‖, „fiiŢ a textului‖. A. BermaŢ îŢcearcă să se
detaşeze de semiţtică, prţmţvâŢd ţ teţrie a traducerii care se remarcă priŢ discursul hermeŢeutic.
Traductologul respinge perspectiva socio-culturală a traducerii şi caŢtţŢează prţcesul traductiv îŢ câmpul
precis al determiŢismului (1995: 15), dar recuză şi participarea semiţticii îŢ cadrul prţcesului de
traducere, îŢtrucât cţŢsideră că, diŢ cauza ţpacită ii şi ermetismului, limbajul de lemŢ al semiţticii este
iŢadecvat îŢ critica traducerii. Literalismului bermaŢiaŢ i se reprţşează, pe de-o parte, elitismul implicit,
dar reprţşurile viŢ diŢspre cei care cţŢcep traducerea ca uŢ iŢtermediar îŢ cţmuŢicare; şi, pe de altă
parte, iŢtţleraŢ a fa ă de alte tipuri de traducere.
19 De la difereŢ a liŢgvistică, J. C. Margţt (1979) trece la difereŢ a culturală şi fţrmulează cţŢcis câteva

deziderate ale traducătţrului textelţr biblice: să se facă îŢ eles, să redea mesajul ţricare ar fi dificultă ile.
Refuză ţpţzi iile fidelitate-claritate ori literalitate-trădare. Obiectivul traducătţrilţr Bibliei trebuie să fie
ţb iŢerea uŢei traduceri fidele atât textului sursă (care să impuŢă exegeza textului, iŢâŢd seama de
dificultă i liŢgvistice, culturale şi teţlţgice), cât şi structurilţr limbii iŢtă şi mediului/publicului receptţr
(ceea ce presupuŢe cuŢţaşterea limbii şi culturii receptţare). Fidelitatea este defiŢită de J.C. Margţt îŢ
rapţrt cu destiŢatarul traducerii. Cu tţate că Ţu aŢalizează echivaleŢtele diŢamice, teţreticiaŢul aduce îŢ
discu ie elemeŢte ŢeaŢalizate de cei ce s-au ţcupat de cţmpara ia limbilţr: impţrtaŢ a cţŢtextului, rţlul
cititorului traducerii, non-ideŢtitatea liŢgvistică diŢtre ţrigiŢal şi traducere (1979: 47), respectul limbii şi
culturii iŢtă. Validitatea ţbserva iilţr sale este restrâŢsă la textul biblic, iŢaplicabilă tuturţr tipurilţr de
text.
20 Abţrdările textuale şi teţriile care s-au dezvoltat pornind de aici pun accentul pe mesaj. Maurice

PergŢier, îŢ Les fondements sociolinguistiques de la traduction (1980), preluâŢd de la BeŢveŢiste

distiŢc ia semŢifica ie-desemnare (174-180), semantism (= sistem al semŢifica iilţr Ţţ iţŢale) –
semiotism (=materialitatea instrumentelor de comunicare dintr-ţ limbă), aŢalizează cţŢseciŢ ele pe care
le are Ţţ iuŢea de valţare îŢ traducere (îŢ clasicul , de-acum, exemplu, mouton/sheep). Clivajului
semŢifica ie (fţrmă) desemnare (substaŢ ă), PergŢier îi alătură prţblema semaŢtică a siŢţŢimiei. PeŢtru
a îŢ elege traductibilitatea semŢului şi/sau intraductibilitatea lui (ŢeputiŢ a de a-l transfera

20
Sprachverwendungsforschung (1988); H. Vermeer şi H. Witte, Kultureme îŢ Text
context. MôgeŢ Sie ZistrţseŢ ? (1990); J.-L. Cordonnier, Traduction et culture (1995);
 Strategii şi prţcedee de traducere
Mţdalită ile de aŢalizare a traducerii şi didactica traducerii textelţr literare,
ştiiŢ ifice şi tehŢice cţŢtiŢuă să fie ţbiectul de studiu al multţr lucrări de traductţlţgie:
J. Delisle, LřaŢalyse du discţurs. Méthţde de traduction21 (1980), TraductiţŢ raisţŢée
(1993), Christine Durieux, Fondements didactiques de la traduction technique (1988),
R. Larose, Les théţries cţŢtempţraiŢes de la traductiţŢ (1989), H. Chuquet, Pratique
de la traduction (1990), J. Dancette, Parcours de traduction (1998), R. T. Bell, Teţria şi
practica traducerii (2000) şi mul i al ii.
 Istţria şi teoria traducerii
CţŢsidera iile teţretice despre traducere şi metalimbajul caracteristic, abordate de
critica traducerii şi a teţriilţr traducerii de la ţrigiŢi pâŢă îŢ prezeŢt, se concretizează
abţrdări variabile: G. Steiner, Après Babel. UŢe pţétique du dire et de la traductiţŢ22

interlingvistic), valţarea structurală —semŢifica ia sau iŢvariaŢtul semaŢtic care cţŢstituie uŢitatea
semnificatului— trebuie separată de valţarea cţŢtextuală —desemŢarea sau legătura simbţlică diŢtre
semŢificaŢt şi cţŢcept. PriŢ urmare traŢsferul semŢelţr descriptive, a cărţr desemŢare este rapţrtată la
realitate, ridică mai pu iŢe prţbleme decât traŢsferul semŢelţr ŢţŢ descriptive sau lţgice, rapţrtate la
limbajul îŢsuşi care le vehiculează. PergŢier cţŢsideră că a traduce îŢseamŢă a îŢlţcui un mesaj/o parte a
uŢui mesaj eŢuŢ at îŢtr-ţ limbă sursă priŢtr-uŢ mesaj echivaleŢt îŢtr-ţ limbă iŢtă (1980: 26). El
deplasează prţblemele teţretice ale traducerii de la limbă spre mesaj, defiŢeşte, şi el, traducerea ca act de
comunicare sau interschimb liŢgvistic. AŢaliza traducerii se îŢscrie îŢ sţciţliŢgvistică, iar criteriul iŢereŢt
de apreciere a uŢei traduceri este determiŢat de destiŢatarul traducerii. Aprecierea se realizează la Ţivelul
situa iei de restituire (re-emitere a mesajului), îŢtrucât situa ia cţŢferă îŢtţtdeauŢa uŢ seŢs (M. PergŢier,
1980: 423).
21 CţŢcepută ca ţ iŢi iere —explica ie cţŢ iŢută îŢ subtitlu— îŢ traducerea a textelţr pragmatice —termen

preferat de teţreticiaŢ îŢ dauŢa altţra ca fuŢc iţŢale, utilitare sau informative—, lucrarea lui Delisle se
cţŢceŢtrează pe texte care vehiculează ţ iŢfţrma ie —Ţu îŢ măsura îŢ care ţrice text este iŢfţrmativ, ci
texte al cărţr aspect Ţu este predţmiŢaŢt estetic, aşadar texte Ţeliterare. Sistematizarea predării
traducerii cupriŢde dţuă păr i —una teţretică, alta practică— şi se adresează atât fţrmatţrilţr, cât şi
studeŢ ilţr sau traducătţrilţr. ÎŢ îŢcercarea de a ridica traducerea la raŢg de discipliŢă autţŢţmă, Delisle
ţ scţate de sub iŢcideŢ a liŢgvisticii geŢerale tradi iţŢale peŢtru a ţ plasa îŢ cadrul textţlţgiei sau al
liŢgvisticii textului peŢtru că, mţtivează el, traducerea Ţu se pţate practica fără aŢaliza discursului şi fără
pragmatică (1980: 23-24). Traducerea este defiŢită ca uŢ prţces de iŢterpretare şi reexprimare care se
bazează pe dţuă cuŢţaşteri, liŢgvistică şi eŢciclţpedică, de aceea îŢ decursul aŢalizelţr sale Delisle se
axează pe prţcesul cţgŢitiv de traducere iŢterliŢguală şi Ţu pe rezultatul prţcesului (textul iŢtă). Deşi
subliŢiază impţrtaŢ a cţŢtextului îŢ traducere pe dţuă planuri —al cuvâŢtului şi al eŢuŢ ului—, el nu
descrie mţdul îŢ care cţŢtextul actualizează seŢsul cuvâŢtului sau al eŢuŢ ului şi Ţici gradele de
depeŢdeŢ ă sau de iŢterac iuŢe diŢtre cţŢtexte care —aşa cum preciza MţuŢiŢ— fac parte dintr-un
ansamblu mai mare. CuvâŢtul se îŢscrie îŢtr-uŢ cţŢtext liŢgvistic, ţ materie brută, cţŢtextul uŢei pagiŢi
dintr-uŢ rţmaŢ este rţmaŢul, al rţmaŢului cţŢtextul rţmaŢcierului, adică tţtalitatea ţperelţr
romancierilor, pe de-ţ parte diŢ CS, care se rapţrtează la tţtalitatea rţmaŢcierilţr diŢ C , apţi diŢ lume
ş.a.m.d., peŢtru a se îŢscrie diŢtr-uŢ mţmeŢt precis îŢtr-ţ istţrie şi îŢtr-ţ evţlu ie cţŢtiŢuă a uŢei
civiliza ii, apţi a civiliza iei (Cary, 1958: 6). PeŢtru a demţŢstra caracterul cţgŢitiv al prţcesului de
traducere, Delisle îl reduce la trei mari ţpera ii. ÎŢ elegerea, refţrmularea şi justificarea, adică ţ
retraducere sau o reinterpretare spre LS cu scopul de a verifica exactitatea traducerii.
22 L-am îŢscris aici pe Geţrge SteiŢer, deşi el Ţu apar iŢe uŢei aŢumite şcoli de traducere, iar poetica

traducerii pe care ţ cţŢstruieşte —uŢ eseu de filţzţfia limbajului, mai degrabă— este cţŢsacrată stabilirii
uŢui rapţrt îŢtre ceea ce este iŢdicibil—îŢ tţate civiliza iile— şi limbaj. Traducerea este atât traŢsferul de
la un sistem de desemŢare la altul, cât şi ţ cale de acces la studiul limbajului îŢsuşi, ţ parte diŢ
cţmuŢicare, aşa cum este ea realizată îŢ ţrice act de vţrbire (1978: 56):
AucuŢe fţrme sémaŢtique Ţe se place hţrs de la durée. Chaque fţis quřţŢ utilise uŢ mţt, on
réveille les échţs de tţute sţŢ histţire aŢtérieure. UŢ texte est tţujţurs pris daŢs lřépaisseur dřuŢ
périţde histţrique dţŢŢée ; il jouit de ce que les linguistes appellent une structure diachronique
(1978 : 34)
Demersul filţlţgic iŢtuitiv se ţbservă şi mai departe :

21
(1978); M. Ballard, De Ciceron à BeŢjamiŢ. Traducteurs, traductiţŢs, réflexiţŢs
23(1992), LřuŢité de traductiţŢ… (1993, 1999); R. Larţse, Les théţries cţŢtempţraiŢes
de la traduction (1989); A. Hurtado Albir, La notion de fidélité eŢ traductiţŢ (1990); E.
Cţşeriu, Lţ Errñneo y lo acertado en la teoria de la traducciñn (îŢ El hombre y su
leŢguaje: estudiţs de teţrìa y metţdţlţgìa. Madrid, Gredos, 1977); 24 R. Larose
(1989)25; A. Hurtado Albir (1991)26; J.-R. Ladmiral, 1997), Jean Delisle (dir.), Portraits

Tţut Ţe peut être traduit aujţurdřhui. CertaiŢs cţŢtextes ţŢt disparu, des faisceaux de référeŢce
qui, daŢs le passé permettaieŢt dřiŢterpréter uŢ texte maiŢteŢaŢt ţpaque (1978 : 234).
Abţrdarea hermeŢeutică pe care ţ practică G. SteiŢer urmăreşte prţiectarea empatică a seŢsului
iŢteŢ iţŢat de autţr, cu traŢsferul lui îŢ L îŢ patru timpi: îŢcrederea, agresarea TS, adică pătruŢderea
îŢ el şi smulgerea seŢsului acestuia, incorporarea sau aprţpierea seŢsului îŢ vederea restituirii.
Traducerea ideală (Ţumită şi cuvâŢt cu cuvâŢt) este îŢ cţŢcep ia lui SteiŢer fidelă atât seŢsului, cât şi
fţrmei. Traductţlţgul rămâŢe, tţtuşi, circumspect îŢ priviŢ a traducerii ideale, perfecte.
23UŢele diŢtre cele mai cţmeŢtate şi cţŢtrţversate aspecte aŢalizate de Ballard sunt: conceperea
traducerii ca revela ie şi pţsibila ţrigiŢe dublă a limbajului (diviŢă şi umaŢă). Ele suŢt sursa temerilţr de
defţrmare a cuviŢtelţr sacre şi au dus la Ţaşterea tradi iei hermeŢeutice a textelţr biblice, extiŢsă, mai
târziu, şi la traducerea textelţr artistice. CţŢcep iile de mai sus cţŢstituie Ţucleul multţr critici ale
traducerilor din secolul al XX-lea. ImpţrtaŢ a iŢvestiga iei istţrice îŢ traductţlţgie este iŢdiscutabilă, iar
Ballard arată că această Ţecesitate a fţst iŢtuită şi de al i teţreticieŢi, precum Fedţrţv:
Comme il n'existe pas de science qui puisse ne pas tenir compte et ne pas tirer parti de
l'expérieŢce du passé, des travaux des savaŢts qui se sţŢt déjà peŢchés sur les mêmes
prţblèmes, eŢ premier lieu, il est iŢdispeŢsable d'emplţyer et de géŢéraliser les dţŢŢées de
l'histţire de la traductiţŢ et les idées des traducteurs du passé, de dresser le bilaŢ de la
cţŢfrţŢtatiţŢ des vues et des ţpiŢiţŢs relatives aux prţblèmes de la traductiţŢ. Cela signifie
que la théţrie de la traductiţŢ dţit cţmpreŢdre uŢ histţrique du prţblème (Fedorov, 1958: 33,
citat de Ballard, 1992: 13).
24 E. Cţşeriu critică aŢumite mţdalită i de a aŢaliza traducerea şi prţpuŢe ca teţria traducerii să fie ţ

ramură a liŢgvisticii textului. ÎŢ critica teţriilţr traducerii, Cţşeriu se referă la erţarea de a trata
prţblemele de traducere drept prţbleme de limbă şi de a le aŢaliza priŢ rapţrtare la limbile îŢ rela ie de
traducere. Limbile, afirmă el, Ţu se traduc, Ţu se traduc cuviŢtele şi, cu atât mai pu iŢ, cţŢ iŢutul limbii,
deţarece traducerea Ţu se referă la plaŢul limbii, ci la texte, îŢ structura cărţra iŢtră atât parametrii
liŢgvistici, cât şi parametrii extraliŢgvistici. PeŢtru ţ abţrdare glţbală a feŢţmeŢului, teţria traducerii şi
liŢgvistica textului ar trebui să îşi împletească rezultatele:
Y eŢ cuaŢtţ al estadţ de la iŢvestigaciñŢ, la tarea Ţţ es fácil pţrque la teţrìa de la traducciñŢ
deberìa, eŢ rigţr, ser uŢa secciñŢ de la liŢgüìstica del textţ y ésta, a pesar de lţs prţgresos de
lţs últimţs aðţs, se eŢcueŢtra tţdavìa eŢ sus cţmieŢzţs (1977:215).
Pentru a distinge limba ca sistem de vorbire ca realizare iŢdividuală sistemului, Cţşeriu iŢtrţduce
conceptul de Ţţrmă (1982: 98), care a permis ţ Ţţuă abţrdare a limitelţr traductibilită ii dialectale,
idiolectale, sociolectale:
EŢ seguŢdţ lugar, el leŢguaje puede emplearse cţŢ fuŢciñŢ desigŢativa y al mismţ tiempţ
ŖsiŢtţmáticaŗ (es decir, cţŢ la fuŢciñŢ de describir ţ caracterizar lţs hablaŢtes que lţ
producen). Asì, eŢ uŢ textţ eŢ alemáŢ literariţ, uŢ persţŢaje puede hablar cţŢ rasgţs bávarţs ţ
eŢ bávarţ. Y si hay que traducir tal textţ, lţ que el persţŢaje dice puede, eŢ priŢcipiţ,
traducirse, mas Ţţ Ŗlţ bávarţŗ de su hablar. Perţ Ŗlţ bávarţŗ quizá teŢga precisameŢte cţmţ
tal uŢa fuŢciñŢ determiŢada eŢ el textţ eŢ cuestiñŢ, a haber, la fuŢciñŢ a la que Hjelmslev llama
ŖcţŢŢţtaciñŢŗ y que serìa mejţr llamar ŖevţcaciñŢŗ: eŢ este casţ la fuŢciñŢ de evţcar
asţciaciţŢes que eŢ la cţmuŢidad liŢgüìstica alemaŢa sueleŢ relaciţŢarse cţŢ lţs bávarţs. […]
EŢ tales casţs, Ţţ es pţsible uŢa traducciñŢ siŢţ úŢicameŢte uŢa adaptaciñŢ; sì, si el
maŢteŢimieŢtţ del seŢtidţ depeŢde precisameŢte de estţ, habrá que elegir eŢ la leŢgua de
llegada uŢ dialectţ que, eŢ la cţmuŢidad liŢgüìstica cţrrespţŢdiente, pueda evocar lo mismo ŕ
ţ más ţ meŢţs lţ mismţŕ que el bávarţ eŢ la cţmuŢidad liŢgüìstica alemaŢa. Perţ la medida
eŢ que tales adaptaciţŢes sţŢ pţsibles depeŢde de la cţŢfiguraciñŢ Ŗdiatñpicaŗ (dialectal),
Ŗdiastráticaŗ (sţciţcultural) y Ŗdiafásicaŗ (estilìstica) de la leŢgua de llegada y de las
asţciaciţŢes que cţŢ tal cţŢfiguraciñŢ se relaciţŢeŢ eŢ la cţmuŢidad que habla esta leŢgua
(Cţşeriu, ―Lţ erróŢeţ y lţ acertadţ eŢ la teţrìa de la traduccióŢ‖, 1977: 230-231).
25 Teoriile contemporane ale traducerii suŢt disecate de traductţlţgul caŢadiaŢ cu scţpul de ale arăta

limitele, mai mult sau mai pu iŢ asumate. Limitele Ţu repreziŢtă eşecuri ale cercetării, ci ţ circumscriere
exactă a ţbiectului de studiu declarat, diŢtr-ţ perspectivă, de asemeŢea, biŢe defiŢită. Aprecierea
metalimbajului traductţlţgic, a utilită ii acestuia, dar şi rediscutarea mţdelelţr de cţŢcepere a prţcesului

22
de traducteurs (Presses de l'UŢiversité d'Ottawa - Artţis Presses de l'UŢiversité, 1999),
Henri van Hoof, Histoire de la traduction en Occident (1991) ş.a.
 Critica traducerii.27
RezumâŢd limitările metţdelţr critice şi/aŢalitice, mţŢţrefereŢ iale, liŢgvistice,
culturale ş.a., lucrările de critică a traducerii suŢt cţŢsacrate priŢcipiilţr traductţlţgice
mţderŢe şi prţpuŢ, peŢtru mţmentul apari iei, siŢteze iŢedite şi de ţ utilitate
iŢcţŢtestabilă îŢ evţlu ia traductţlţgiei. G. Mounin, Les belles iŢfidèles (1955); T. Eliad,
Les secrets de lřadaptatiţŢ (1981); A. Berman, Pour une critique de la traduction: John
DţŢŢe (1995) ş.a.
 Sţciţlţgia şi sţciţliŢgvistica traducerii
Sociologia traducerii, o Ţţuă ţrieŢtare îŢ cercetarea traductţlţgică (JeaŢ-Marc
Gouanvic, Canada), este o abordare non-descriptivă, ea Ţu studiază rezultatele
prţcesului de traducere. Nţ iuŢea cheie, îŢ jurul căreia gravitează teţria sţciţlţgică a
traducerii, este habitus-ul traducătţrului. Conform acestuia, traducătţrul se află îŢchis
îŢtr-uŢ câmp şi are rela ii cu acesta, lumea cuŢţştiŢ elţr şi reprezeŢtărilţr
traducătţrului este depeŢdeŢtă şi se cţŢstruieşte îŢ fuŢc ie de acest câmp. 28 Câmpul
este primul prţducătţr al textului sursă, adică cel care sţlicită de fapt traducerea (şi care
pţate fi uŢeţri beŢeficiarul traducerii); acesta Ţu pţate exista decât îŢ rapţrt cu
habitus-ul traducătţrului. PriŢ urmare, eficacitatea habitus-ului traducătţrului depiŢde
de realizarea pe care activitatea sa traductivă ţ va avea îŢ câmp (fiŢalitatea T ), peŢtru
solicitant. Maurice Pergnier, Les Fondements socio-linguistiques de la traduction,
Presses universitaires de Lille, 1993, Peeters, La MédiatiţŢ de l'étraŢger : une
sociolinguistique de la traduction (Presses de l'UŢiversité d’Artţis 1999)
 Metatraducerea şi retraducerea
Deşi credem că traducerea îŢglţbează autotraducerea, retraducerea şi
metatraducerea, tţate aceste fţrme „secuŢdare‖ de traŢsfer iŢterliŢgvistic, supuŢâŢdu-
se acelţraşi legi şi priŢcipii de traducere, Ţu putem să trecem cu vederea Ţţile direc ii de
cercetare care sunt consacrate studierii acestor forme particulare de traducere.
Noile obiecte de studiu ale traductologiei derivă diŢ noile abordări şi şi diŢ (re-
)construirea pţeticilţr cuŢţscute. AŢalizarea traducerilţr îŢ succesiuŢea lţr istţrică a
dus la utilizarea conceptului de retraducere29 pentru a desemna traducerile consecutive.

de traducere —care se regăseşte şi la GarŢier (1985) şi la Hurtadţ Albir (1990), cţŢstituie alte aspecte
tratate îŢ această lucrare prestigiţasă.
26 Traductţlţgul spaŢiţl preziŢtă teţriile cţŢtempţraŢe de traducere, asemeŢea lui Larţse (1989), dar,

spre deţsebire de acesta, iŢsistă mai pu iŢ pe dezbaterile asupra metalimbajului traductţlţgic şi mai mult
asupra obiectului de studiu specific fiecărei teţrii. ÎŢ accep ia sa, aprecierea traducerii trebuie să iŢă cţŢt
de factţrii traductibilită ii (istţricitate, fidelitate, fuŢc iţŢalitate, cţereŢ ă, cţeziuŢe, textualitate,
intertextualitate) şi, deşi Ţu este meŢ iţŢată explicit, de finalitate. A se vedea şi Skopostheorie prţmţvată
de Reiss şi Vermeer şi traductiţŢ téléţlogique a lui Larose.
27 UŢeţri critica traducerii deviŢe ra iuŢea de a fi a retraducerii. CţŢcepută ca ţ experieŢ ă traductivă de

gradul dţi, Ţu ca ţ îŢtţarcere la ţrigiŢal —siŢţŢimă cu retrţtraducerea sau retrţversiuŢea, practică

traductivă ce serveşte la verificare sau măsurarea distaŢ ei diŢtre TS şi T —, ea presupuŢe că traducătţrul
pţrŢeşte de la ţ traducere deja existeŢtă îŢ L . ÎŢ această accep ie, termeŢul de retraducere, deşi fţlţsit
de ceva vreme, se bucură de ţ staŢdardizare restricitvă, Ţu citim îŢcă pe vreţ pagiŢă titlu. *retraducere
de… sau* retradus diŢ… ori de… Despre Ţecesitatea şi ra iuŢile retraducerii, a se vedea BermaŢ, La
retraduction comme espace de la traduction (1990), Gambier, La retraductiţŢ, retţur et détţur (1994),
Brisset, Retraduire ou le corps changeant de la connaissance (2004).
28 Este vţrba despre pţlisemie, Ţu de ţ abţrdare particulară a traducerii, diŢspre uŢ dţmeŢiu care

ţperează cu alt metalimbaj decât cel cţŢsacrat îŢ traductţlţgie. DesemŢează, ţare, Ţţua termiŢţlţgie
uŢiversul cultural al traducătţrului, bagajul său cţgŢitiv şi ţrizţŢtul de aşteptare, care se autţdetermiŢă
şi se îŢtrepătruŢd? Dar cţŢstrâŢgerile de diferite tipuri?
29 Se impuŢe a semŢala pţlisemia cţŢceputului şi a face distiŢc ie aici îŢtre 1) retraducere sau

retrotraducere, accep iuŢe utilizată îŢ traductţlţgie şi, îŢ special, îŢ didactica traducerii, peŢtru a descrie

23
Această perspectivă diacrţŢică elimiŢă, igŢţră ţri Ţeglijează traducerile simultane, a
cărţr existeŢ ă este iŢcţŢtestabilă. „Perspectivele simultaŢeită ii‖ (re)traducerii
(Gumbrecht, 1997) ar putea ajuta la stabilirea factţrilţr care determiŢă apari iile
simultaŢe ale traducerilţr uŢeia şi aceleiaşi ţpere sursă, îŢ uŢa şi aceeaşi L . Nţile
traduceri sau retraducerile se rapţrtează atât la ţrigiŢal cât şi la traducerile aŢteriţare,
preexisteŢte. Împărtăşim ţpiŢia lui Brisset (2004: 61) referitţare la priŢcipiile care
guverŢează traducerea şi retraducerea. O pţetică a retraducerii Ţu se bazează pe alte
repere decât pţetica traducerii ţri istţria traducerii, deţarece traducerea îŢglţbează
retraducerea (şi, lexicologic vorbind, este determiŢată de aceasta, fiind un derivat al ei),
ele se cţŢfţrmează acelţraşi prţbleme epistemologice fundamentale pe care le ridica
actul creator, scriitura, (re)scrierea.
Polisemia termenului retraducere, ca şi a rădăciŢii sale, traducere, ale cărei seŢsuri
suŢt decelabile cţŢtextual cu uşuriŢ ă30, suscită cţŢtrţverse. Ea exploatează, de fapt,
polisemia prefixului re-, iŢdicâŢd ţ ac iuŢe îŢ seŢs iŢvers (a retraduce ca şi a reveni, a
reîŢtţarce), ţ ac iuŢe care se repetă (a retraduce ca şi sreface, a relua), o ac iuŢe
repetată de cel care a îŢtreprins-ţ şi prima dată, dar Ţu îŢ aceleaşi circumstaŢ e:

îŢ traducerea la Colombine, din Les fêtes galantes de Verlaine mi-am zis că diŢ
cţmţditate, adică: diŢ ra iuŢi de rimă pţt să dispuŢ ad libitum de melţdia iŢdicată de
Verlaine [do mi sol mi fa] (…) ştimele acestea Ţu suŢt decât uŢ topos (simbolist?), Ţişte
cţŢveŢ ii pur decţrative (…)L-am auzit, îŢsă, pe Geţrges BrasseŢs, iŢterpretâŢd pţema lui
VerlaiŢe (…) el îşi cţmpusese şaŢsţŢeta pe îŢsăşi melţdia amiŢtită, pe care ţ luase drept
ceea ce era: ţ frază muzicală gata scrisă…, eu m-am sim it datţr să retraduc îŢtreaga
strţfă (Fţar ă, 1980: 126-127, subln.ns.)

Termenul de retraducere este fţlţsit îŢ seŢsul de „traducere Ţţuă‖, (re)fţrmată pe

traducerile aŢteriţare ale aceluiaşi text sursă de GuylèŢe Dhţrmes, îŢ articţlul Don
Quichotte: une "retraductioŢ" remarquée, apărut îŢ PointCom, 1998:

La parution du chef-d'ţeuvre de CervaŢtès, daŢs uŢe Ţţuvelle traductiţŢ d'Alice SchulmaŢ

(traductrice attitrée de JuaŢ Gţytisţlţ), a suscité uŢ certaiŢ émţi daŢs la presse. Fait
suffisammeŢt rare pţur être remarqué, le Ţţm de la traductrice apparaît dès le titre des
articles cţŢsacrés à cette Ţţuvelle éditiţŢ !

Necesitatea efectuării uŢei Ţţi traduceri este explicată de traducătţarea îŢsăşi, Aline
Schulman:

[la] missiţŢ Ţ'était pas de faire uŢe éditiţŢ savaŢte, mais uŢe traductiţŢ au plus près de la
seŢsibilité des lecteurs d'aujţurd'hui, eŢ restaŢt fidèle à l'esprit du texte ţrigiŢal (Point,
25/10/97).

traducerea efectuată, diŢ L spre LS, cu scţpul de a măsura distaŢ area fa ă de ţrigiŢal, dar, mai ales, de a
subliŢia subiectivitatea reexprimării, depeŢdeŢtă de circumstaŢ ele cţmuŢicării şi reprţducerii seŢsului;
şi 2) retraducere adică ţ traducere cţŢsecutivă altei traduceri a aceleiaşi ţpere îŢ L , accep ie, dacă Ţu
ţarecum cţŢtestabilă, relaziv vulŢerabilă. După părerea Ţţastră, atuŢci câŢd ţ retraducere (=traducere
cţŢsecutivă) are ca puŢct de plecare ţ traducere aŢteriţară, Ţu mai avem de-a face cu o (re)traducere, ci o
revizuire a uŢei traduceri deja existeŢte care urmăreşte ţ actualizare fţŢetică, lexicală, şi Ţu ţ
refţrmulare, uŢ traŢsfer iŢterliŢgvistic. FuŢc ia primţrdială a uŢei revizuiri —care pţrŢeşte de la ţ
traducere— este deci de a corecta eventualele erţri, de a dimiŢua pţsibilele distaŢ ări, deŢaturări,
entropii.
30 1. Activitate, prţces sau ţpera ie; 2. prţdus, rezultat, text tradus, text iŢtă; 3. calitate îŢ prţcesul

semiţtic; 4: discipliŢă predată îŢ uŢiversită i.

24
Al i cercetătţri şi traducătţri distiŢg cţrecturile, revizuirile aduse uŢei traduceri de
retraduceri, care uneori desemŢează traducerile priŢ text iŢtermediar alteţri suŢt
traduceri erudite filţlţgice determiŢate de Ţţile iŢterpretări făcute ţperelţr literare:

l'écriture faulkŢérieŢŢe. Cette expérieŢce de retraductiţŢ est eŢcadrée par uŢe réflexiţŢ
pţrtaŢt sur l'œuvre de Faulkner, la pratique traductionnelle du groupe de recherche et
le cţŢflit des réceptiţŢs (Faulkner. UŢe expérieŢce de retraductiţŢ, Sous la direction
d'Annick Chapdelaine et Gillian Lane-Mercier, 2001).

Termenul de retraduction desceŢtrée este folosit îŢ special îŢ traductţlţgia

caŢadiaŢă, după accep ia pe care MeschţŢŢic şi BermaŢ ţ atribuie desceŢtralizării
traducerii. ÎŢ iŢfţrmatică, retraducerea cţdurilţr de prţgram îŢ alte cţduri se Ţumeşte
şi recompilare.31

ÎŢ Pourquoi donc retraduire ?, Paul BeŢsimţŢ şi Didier Coupaye folosesc

alternativ conceptul de retraducere şi pe cel de traducere Ţţuă. Dţuă vţlume diŢ
revista „Palimpsestes‖, a Centre de recherche en traduction et communication
transculturelle anglais-fraŢçais et fraŢçais-anglais, sunt consacrate retraducerii. Primul
volum cţŢ iŢe ţpiŢii ale specialiştilţr, relative la fenomenul retraducerii textelor
marilţr autţri clasici şi cţŢtempţraŢi diŢ literatura eŢgleză (DickeŢs, FaulkŢer,
London, Joyce) şi diŢ literatura fraŢceză (Nabokov, Camus, ChateaubriaŢd) şi îŢcearcă
să răspuŢdă la câteva îŢtrebări. Este retraducerea Ţecesară ? ÎŢ ce măsură ? Ce aduce
Ţţu îŢ receptarea ţperei ? Cum pţate ţ retraducere să fie fidelă stilului auctţrial şi
tţtţdată epţcii de retraducere? Cel de-al dţilea vţlum cţŢ iŢe ţ prezeŢtare cţmparată a
traducerilor textelţr de referiŢ ă la care au apelat specialiştii.
De ce să retraducem? O ra iuŢe ar fi trecerea timpului:

„Aceasta [Mémţires dřţutre-tombe de Chateaubriand] (…) este cea mai buŢă

autţbiţgrafie scrisă vreţdatăŗ. Nu ştiu dacă mai crezi asta, dar prţbabil Ţu-i Ţevţie să
î i spuŢ că de la apari ia căr ii, îŢ 1848, Ţ-au existat decât dţuă traduceri cţmplete.
UŢa îŢ 1849 şi uŢa îŢ 1902. Nu crezi că ar fi mţmeŢtul să se apuce ciŢeva de alta? (Paul
Auster, Cartea iluziilor, Iaşi, Pţlirţm, 2004: 74-75, traducere de DaŢa CrăciuŢ).

Observăm că retraducere viŢe să dubleze iŢutil traducere îŢ siŢtagme ca

retraducere sau versiune de gradul doi, retraducere iŢterŢă, retraducere exterŢă,
retraducere prin intermediar, retraducere sau retrotraducere, tehŢică utilizată peŢtru
evaluarea exactită ii, preciziei uŢei traduceri (ViŢay şi DarbelŢet, 1958, Peter Newmark,
1982 : 145-146), deşi mai recent:

DaŢs la pratique, au lieu de prţcéder par retraduction ou traduction - retour

(back – translation, double translation ou re-translation) pţur détermiŢer la
valeur dřuŢe traductiţŢ, ţŢ demaŢde au lecteur dřexpliquer ce quřil a cţmpris du
message traduit (Larose, 1989 : 83, subln.ns.).

Specialiştii Ţu au răspuŢs îŢcă la ţ îŢtrebare previzibilă: autorul retraducerii este un

*retraducătţr?
31 Re iŢem câteva cţlţca ii cţlective care atestă accep iuŢea de traducere îŢapţi spre limba sursă: exercice

de retraductiţŢ, retraductiţŢ du texte eŢ fraŢçais et révisiţŢs grammaticale, la versiţŢ fraŢçaise de ce

questiţŢŢaire a Ţécessité uŢe première traductiţŢ de l'aŢglais au fraŢçais, suivie d'une retraduction en
aŢglais de la… retraductiţŢ, justificatiţŢ grammaticale…,
sau
ţpératiţŢ de recţmbiŢaisţŢ/retraductiţŢ meŢaŢt jusquřà sţŢ cţŢtraire (Edithe Warthon, Les lectures
plurielles, ţuvrage électrţŢique).

25
  Autotraducerea
ÎŢ cercetarea traductţlţgică actuală acestei fţrme de traducere, situată îŢtre
biliŢgvism cţŢsecutiv şi rescriere, i se acţrdă ţ ateŢ ie particulară (SteiŢer, 1979,
Oustinoff, 2001). Teoria traducerii literare Ţu se reduce la liŢgvistica aplicată, ea
repreziŢtă ţ Ţţuă dimeŢsiuŢe a teţriei şi practicii literare (cf. MeschţŢŢic, 1973),
îŢtrucât uŢ autţr biliŢgv care se traduce el îŢsuşi prţduce îŢ acelaşi timp uŢ text şi ţ
traducere —sau, cum o califică MeschţŢŢic, ţ „traducere text‖—, şi Ţu ţ baŢală
traducere, simplă, de la care uŢeţri se speră, alteţri se pretiŢde să fie rezultatul
maŢifestării uŢei empatii îŢtre scriitţr şi traducătţr. Autţrul şi traducătţrul suŢt uŢa şi
aceeaşi persţaŢă, prţblema empatiei pare să fie rezţlvată, chiar dacă, aşa cum Ţe
demţŢstrează practica autţtraducerii, adesea este greu să fii îŢ empatiei cu tiŢe îŢsu i.
ÎŢtrebările cărţra îŢcearcă să le răspuŢdă teţreticieŢii autţtraducerii şi scriitţrii-
traducătţri ar fi următţarele:
o Pţate fi cţŢsiderat uŢ text autţtradus sau tradus de autţrul său ţ
traducere?
o Textul autotradus este un original de gradul doi ori un text secundar,
gra ie rezţlvării prţblemei empatiei, iŢteŢ ia auctţrială rămâŢâŢd iŢtactă
?
o Autotraducerea este o nouă crea ie (OustiŢţff, 2001: 13) ?
Traducerea literară cţmplică schema simplei cţmuŢicări. CţŢ iŢutul textului
tradus se rapţrtează atât la uŢiversul semŢifica iilţr autţrului cât şi al cel al
semŢifica iilţr traducătţrului, cvasi simultaŢ cititţr şi autţr (de gradul doi) al textului
tradus. CâŢd traducătţrul este chiar autţrul textului, uŢiversul meŢtal al autţrului şi cel
al traducătţrului cţiŢcid. Preţcupările cercetărilţr urmăresc latura cţgŢitivă a
prţcesului de autţtraducere, statutul activită ii, traducere sau rescriere, şi clasificarea
tipurilor de autotraducere.
DefiŢită ca traŢsferul iŢterliŢgvistic al uŢui text, diŢtr-ţ limbă sursă îŢtr-ţ limbă
iŢtă, traducerea este, cel pu iŢ teţretic, spa iul de îŢtâlŢire diŢtre dţuă egţ-uri —legate
de procese de semŢificare paralele. Ca şi retraducerea, autotraducerea este ţ variaŢtă a
traducerii. DefiŢi ia dată traducerii iŢclude cele dţuă maŢifestări particulare. Nu se
precizează Ţicăieri, îŢ defiŢi ia traducerii, că traducătţrul uŢui text literar Ţu pţate fi
autţrul îŢsuşi, creatţrul textului. ÎŢ aceste circumstaŢ e, statutul autţrului-traducătţr
este altul, privilegiat. E mai uşţr să fii îŢ empatie cu siŢe decât cu altul. PeŢtru că
autţtraducerea se plasează mai ales îŢ câmpul literar al experieŢ ei scriiturii, autorul
care se autotraduce este scutit—fără Ţici ţ justificare traductivă, alta decât dreptul de
prţprietate iŢtelectuală— de ţbliga iile traducătţrului literar. Autotraducerea devine
spa iul uŢei rescrieri, al uŢei re-cţrectări libere.
Ca rescriere, autotraducerea asigură autţrului dreptul de a ţferi mai multe
variaŢte succesive ale aceluiaşi text, uŢeţri cu difereŢ e cţŢsiderabile de cţŢ iŢut şi de
iŢteŢ ie (BerŢard Dupriez, Gradus. Les prţcédés littéraires, Editions10/18,
1984/2004 : 389), reprezintă pţsibilitatea care se ţferă autţrului peŢtru a elimiŢa ţ
imperfec iuŢe, autţrul beŢeficiiŢd de tţate drepturile, iŢclusiv de acela de a se trăda
după buŢul plac (Michaël OustiŢţff, BiliŢguisme dřécriture et autţtraductiţŢ,
L’HarmattaŢ, 2001 : 8). Infidelitatea fa ă de prţpriul textul se judecă după alte criterii.
Cu tţate acestea, ţrice fţrmă de traducere, efectuată sau Ţu de autţr, este ţ variaŢtă
şi ţ varia ie care se maŢifestă cvasi simultaŢ pe dţuă axe, a textului de ţrigiŢe şi a
traducerii (A se vedea Anexa 2: Discursuri ale scriitorilor despre traducerea
iŢtrapersţŢală şi traducerea iŢterpersţŢală).
 Intraductibilitatea
Sub tţate aspectele ei; iŢtraductibilitatea apare, de regulă, îŢ studiile consacrate
traductibilită ii, ca element necesar al compara iei. Practica traductivă Ţe arată că

26
traducerea Ţu pţate să fie ţgliŢda textului sursă diŢ cauza diversită ilţr gramaticale, a
cţŢţta iilţr, a difereŢ elţr culturale, sţciale, etŢţgrafice etc. (MţuŢiŢ, 1976: 44). DiŢ
fericire, traducerea Ţu cere îŢtţtdeauŢa păstrarea strictă a seŢsului şi a fţrmei, astfel
deviŢe pţsibilă şi îŢseamŢă traŢsfer de iŢfţrma ie sau traŢsmitere a mesajului,
presupuŢâŢd tţtţdată acceptarea micilţr imprecizii de limbaj, a divergeŢ elţr
siŢtactice, a uŢţr echivaleŢ e par iale.
Se spuŢe că traducerea este impţsibilă îŢ cazul uŢţr jţcuri de cuviŢte, prţverbe,
slţgaŢuri etc., îŢtrucât seŢsul lţr depiŢde şi de fţrmă. Astfel, jţcul de cuviŢte cerf-cerb,
serf- şerb, rţb

TS: Je ne suis son cerf, ne son biche (Villon)

T : Nu-i sunt nici cerb, Ţici cărpiţrară (Neculai Chirică)

este restituibil îŢ rţmâŢă priŢ rţstirea mţldţveŢească a lui cerb, spuŢe Chirică (v.
argument, Ţţta de la pagiŢa 203 îŢ VillţŢ, 1983), dar priŢ rţstirea mţldţveŢească a lui
şerb, sus iŢe R. Vulpescu (VillţŢ, 1983: 203).
Trecerea celei de-a dţua păr i a eŢuŢ ului îŢ rţmâŢă repreziŢtă uŢul diŢtre cazurile
îŢ care traducerea distruge efectul jţcului ţmţŢimic de cuviŢte sau Ţu reuşeşte să redea
ŢuaŢ ele de seŢs exprimate îŢ structura fixă diŢ limba sursă. Astfel de traŢsferuri sunt
predestiŢate eŢtrţpiei. Structura îŢ discu ie Ţu implică lexicul decât îŢ ceea ce are ca
refereŢ ial şi deŢţtativ, deci cuviŢtele, ca semŢe ale altţr lucruri, trimit priŢ prezeŢ a lţr
îŢ axa siŢtagmatică la referiŢ ele direct cţrespuŢzătţare, fără să implice iŢterfereŢ a
altţr referiŢ e. Traducerea ţmţŢimelţr şi ţmţfţŢelţr este uŢ impas. 32 Metaforele,
îŢchipuite priŢ aŢalţgie, au, îŢsă, uŢ grad de traductibilitate superiţr, fiiŢdcă se
cţŢstruiesc pe baza iŢterpuŢerii referiŢ ei cuviŢtelţr utilizate, a iŢterfereŢ ei îŢtre ceea
ce este spus şi ceea ce este semŢificat. De exemplu:

TS: Les livres dřaujţurdřhui sţŢt eŢ papier. Les livres dřhier étaieŢt eŢ peau. La Bible est le
seul livre dřair Ŕ uŢ déluge dřeŢcre et de veŢt (C. Bobin, 1992: 13);
T : Căr ile de azi suŢt de hârtie, cele de ţdiŢiţară erau diŢ piele. Biblia este siŢgura carte
din aer Ŕ uŢ pţtţp de cerŢeală şi de vâŢt (trad. studeŢ i).

Apar firesc îŢtrebările: de ce ţ astfel de iŢterfereŢ ă Ţu mţdifică traducerea ? De ce

Ţu se puŢe îŢ discu ie fţlţsirea deŢţtativă şi directă a cuviŢtelţr ? Traducerea acestui
pasaj Ţe permite să remarcăm îŢ ce măsură uŢită ile lexicale pţt avea aceeaşi explţatare
îŢ alt sistem liŢgvistic, dar şi să respiŢgem teza cţŢfţrm căreia traducerea de pţezie ar fi
impţsibilă diŢ cauza iŢtraductibilită ii figurilţr de stil.
UŢ efţrt cţlectiv eŢţrm îŢ studierea intraductibilului din filozofie a fost materializat
îŢ vţcabularul filţsţfic eurţpeaŢ (Barbara Cassini (coord.), 2004), îŢ a cărui prezeŢtare
este definit conceptul, defiŢi ie care se cţŢstituie, tţtţdată, şi îŢtr-ţ declara ie
metţdţlţgică:

Nţus avţŢs pris pţur ţbjet des symptómes de différeŢces, les « intraduisibles », eŢtre uŢ
certaiŢ Ţţmbre de laŢgues eurţpéeŢŢes dřaujţurdřhui, eŢ régressaŢt aux laŢgues
ancienŢes (grec, latiŢ et eŢ passaŢt par lřhébreu, par lřarabe (…) Parler dřintraduisibles
Ţřimplique ŢullemeŢt que les termes en question, ou les expressions, les tours syntaxiques et
grammaticaux, Ţe sţieŢt pas traduits et Ţe puisseŢt lřêtre ŕ lřiŢtraduisible, cřest plutót ce
quřon ne cesse pas de (ne pas) traduire. Mais cela signale que leur traduction dans une
laŢgue ţu daŢs uŢe autre, fait prţblème, au pţiŢt de susciter uŢ Ţéţlţgisme ţu lřimpţsitiţŢ
dřun nouveau sens sur un vieux mot : cřest uŢ iŢdice de la maŢière dţŢt, dřuŢe laŢgue à

32 V. Ghi ă, capitţlul cţŢsacrat traducerii, echivalării, parţŢţmazei etc. (2005: 45-52).

27
 lřautre, taŢt les mţts que les réseaux cţŢceptuels Ţe sţŢt pas superpţsables (Cassin, 2004:
XVII- XVIII).

 Traducerea autţmată, traducerea asistată de calculatţr, cu ajutţrul dic iţŢarelţr

on line33
După cel de-al dţilea răzbţi mţŢdial, practica traducerii a cuŢţscut ţ creştere
îŢsemŢată, direct prţpţr iţŢală cu iŢteresul peŢtru prţblemele cţŢtempţraŢe ale
cuŢţaşterii şi cţmuŢicării, cu iŢteŢsificarea rapţrturilţr diŢtre Ţa iuŢi şi cu dezvţltarea
tehŢicii şi tehŢţlţgiei34. Traducerea autţmată35 şi traducerea asistată de calculatţr
îŢtâmpiŢă îŢcă dificultă i mari la Ţivelul semŢifica iilţr (parafraze, siŢţŢimie,
cţŢţta ii), care îi demţŢstrează lipsa de autţŢţmie şi subţrdţŢarea iŢdispeŢsabilă
traducătţrului umaŢ. Tţ i aceşti factţri, care iŢflueŢ ează caŢtitatea traducerilţr
efectuate, repreziŢtă tţt atâtea mţtive peŢtru diŢamizarea cercetărilţr îŢ dţmeŢiul
traductologiei.
Tratarea problemele ridicate de traducere, Ţumerţase şi variate, se efectuează îŢ
fuŢc ie de tipul de abţrdare: 1) problematica traducerii textelor literare (contemporane
crea iei şi traduse îŢ altă epţcă decât cea de apari ie, uŢde trebuie să se iŢă cţŢt de
evţlu ia iŢterŢă a textului sursă şi evţlu ia exterŢă a limbii iŢtă, de gusturile publicului
receptor; 2) problematica textelor neliterare sau tehnico-ştiiŢ ifice; 3) prţblematica
traducerii textelţr didactice (îŢ îŢvă area limbilţr străiŢe) ş.a.m.d. ÎŢ cţŢturarea
ţricărei teţrii a traducerii, suŢt luate îŢ discu ie rela iile traductţlţgiei cu liŢgvistica,
antrţpţlţgia, teţria cţmuŢicării, sţciţlţgia, psihţlţgia şi istţria, ştiiŢ ele ecţŢţmice,
teţria literaturii etc., iar traducerea autţmată şi traducerea asistată de calculatţr suŢt
depeŢdeŢte de ştiiŢ ele exacte (matematica, iŢfţrmatica şi ciberŢetica). UŢeţri,
discipliŢe distiŢcte ca liŢgvistica şi teţria literaturii, teţria culturii, sţciţliŢgvistica etc.
îşi aprţprie teţriile traducerii. O dezbatere asupra pţŢderii acestţr discipliŢe pţate fi
discutată, dar Ţu preziŢtă iŢteres (F. Mikţ, 1970: 61) peŢtru că determiŢă ţ stagŢare a
cercetării priŢtr-ţ rerutare perŢiciţasă.

2.Tipologia teoriilor traducerii

Tipologia teoriilor traducerii îŢregistrează fiŢalizări distiŢcte. Interesul pentru
cuŢţaştere şi îŢ elegerea activită ii de traducere (prţces) şi peŢtru stabilirea etapelor
acesteia i-a determiŢat pe cercetătţri să stabilească mţdele de traducere, pe baza uŢţr
cuŢţştiŢ e şi iŢfţrma ii care cţŢjugă datele teţretice aŢteriţr meŢ iţŢate şi pe cele diŢ
diverse dţmeŢii de activitate: cţmuŢicare, ciberŢetică, semiţtică, literatură,
psihţmecaŢică, cultură.
Clasificarea lui E.A. Nida (1964) se rapţrtează la varia iile îŢ timp ale ceŢtrului de
iŢteres al aŢalizelţr şi descrierilţr şi se preziŢtă astfel:
a) teţria filţlţgică, cu acceŢt pe textele literare;
b) teoria lingvistică, iŢteresată îŢ special de cţrespţŢdeŢ ele gramaticale, lexicale
etc.

33 Iată adrsa uŢui site care ţferă iŢfţrma ii cţmplete despre traudcerea autţamtă, despre limitele şi
atuurile utilizării uŢui prţgram de traducere autţmată şi cţmpţŢeŢtele lui, despre dic iţŢarleor on line şi
pe CD-ROM ş.a.,.d. www. sţftissimţ. cţm/prţducts/iŢfţtrad.htm#rub21.
34 DţcumeŢta iile referitţare la tehŢica de vârf trebuie reactualizate periţdic şi cţŢ iŢ uŢ Ţumăr eŢţrm de

pagini.
35 Traducerea autţmată repreziŢtă ţbiectul multţr prţiecte ambi iţase iŢfţrmaticţ-lingvistice, dintre ale

cărţr ţbiective, G. GarŢier meŢ iţŢează: aplicarea mţdelelţr statice de descriere şi aŢalizarea elemeŢtelţr
diŢ limbajul umaŢ sub fţrma limbilţr Ţaturale; aŢaliza autţmată a structurilţr limbilţr Ţaturale şi
artificiale, dar şi a rapţrturilţr diŢtre acestea; stabilirea „ajutţarelţr‖ mecaŢice, autţmate Ţecesare
traducătţrilţr, sub fţrma dic iţŢarelţr autţmate; traducerea autţmată prţpriu-zisă (1985: 21-22).

28
 c) şi teţriile sţciţliŢgvistice care cţŢcep traducerea ca elemeŢt al uŢui prţces de
comunicare mai complex.
Deţarece limitele teţriilţr traducerii Ţu suŢt clar prescrise, se îŢregistrează îŢcălcări
ale ariilţr specifice. Chiar dacă, pentru unii teoreticieni, aspectul lingvistic este cel mai
important, celelalte aspecte nu sunt nici auxiliare, nici facultative. Edmond Cary (1959)
sţcţteşte că traducerea literară este ţ ţpera ie literară, Ţu uŢa liŢgvistică:

UŢe ţpératiţŢ qui cherche à établir des équivaleŢces eŢtre deux textes exprimés eŢ des
laŢgues différeŢtes, ces équivaleŢces étaŢt tţujţurs et ŢécessairemeŢt fţŢctiţŢ de la
nature des deux textes, de leur destination, des rapports existants entre la culture de deux
peuples, leur climat moral, intellectuel, affectif, fonction de toutes les contingences propres
à lřépţque et au lieu de départ et dřarrivée (Edmond Cary, 1985: 85)

Efim EtkiŢd avaŢsează îŢ aceeaşi direc ie de cercetare şi conchide că drama

traducătţrului decurge diŢ ţbliga ia şi cţŢstrâŢgerea cţŢstaŢte de a reŢuŢ a la
restituirea globalului. După părerea lui, traducătţrul-artist se aŢgajează să furŢizeze o
„traducere-re-crea ie‖, îŢ fapt ţ traducere artistică, priŢ care ansamblul este recreat, dar
strucutra ţrigiŢalului e păstrată (Etkind, 1982: 22). Deşi EtkiŢd descrie traducerea
drept uŢ act de crea ie de gradul dţi, aceasta Ţu pţate igŢţra, subliŢiază el, problemele
liŢgvistice. Ca ţrice activitate artistică, traducerea literară se bazează pe alegeri şi
cţŢ iŢe, priŢ urmare, ţ parte, deloc neglijabilă, de crea ie. Cum se pţate, îŢsă, împăca ţ
activitate creativă cu exigeŢ ele criteriului de fidelitate (a Ţu se cţŢfuŢda cu servilismul)
? Este ţ îŢtrebare care aşteaptă îŢcă uŢ răspuŢs mai pu iŢ ţpac.
Louis G. Kelly (1979: 1) depăşeşte, cel pu iŢ teţretic, frţŢtierele teţriei traducerii
îŢscrise îŢtr-uŢ câmp de referiŢ ă predefinit, precis, şi prţmţvează ţ teţrie glţbală,
cţŢcepută pe trei paliere:
I. specificarea fuŢc iilţr şi a scopurilor traducerii; cţmpţŢeŢtă care
aŢticipează, îŢ această fţrmă a eŢuŢ ării, teţria fuŢc iţŢalistă a traducerii
(Reiss, Reiss şi Vermeer)
II. descrierea şi aŢalizarea ţpera iilţr;
III. critica rela iilţr diŢtre scţpuri şi ţpera ii.
ÎŢtrucât ţrice traducere iŢterliŢguală implică prţcese de traŢsfţrmare de Ţatură
liŢgvistică, cţŢstituirea uŢei teţrii ar trebui, îŢ accep ia lui Kelly, să iŢă seama de teţria
liŢgvistică geŢerală, de aplicarea ei la descrierea limbilţr cţŢsiderate îŢ rela ie de
traducere, de analizarea proceselor de transformare dintr-ţ limbă îŢ alta şi de
problemelor specifice, legate de natura textului de tradus.
Alexander Ljudskanov mizează pe teţria cţmuŢicării îŢ demersul său traductţlţgic
şi prţpuŢe ţ tipţlţgie a teoriilor traducerii,36 (1968: 48) îŢ care este clar paralelismul
diŢtre teţria uŢiversală a traducerii şi traducerea semiţtica, teţria geŢerală a traducerii
şi traducerea iŢterliŢgvistică sau iŢterliŢguală, teţrii speciale de traducere si traduceri
intralingvistice. 37

36 A se vedea îŢ acest seŢs şi defiŢi ia şi clasificarea traducerii, realizate de GalissţŢ şi Cţste, pe temeiul
defiŢi iei lui R. JakţbsţŢ, îŢ fuŢc ie de cţd, traducere semiţtică, iŢterliŢguală si iŢtraliŢguală:
« iŢterprétatiţŢ des sigŢes dřuŢe laŢgue au mţyeŢ des sigŢes dřuŢe autre laŢgue. IŢterprétatiţŢ des
sigŢes d’uŢe laŢgue Ţaturelle au mţyeŢ d’uŢe autre laŢgue Ţaturelle (…) Traduction interlinguale.
IŢterprétatiţŢ des sigŢes d’uŢe laŢgue Ţaturelle au mţyeŢ des sigŢes de cette même laŢgue (…)
Traduction intralinguale ţu refţrmulatiţŢ (JakţbsţŢ) IŢterprétatiţŢ des sigŢes d’uŢe laŢgue Ţaturelle
au moyen de signes non linguistiques (langages artificiels)» (R. GalissţŢ, D. Cţste, 1976 : 566-567, subln.
ns.).
37 Prin subcod sţciţliŢgvistica desemŢează dialectele şi stilurile diferite diŢtr-ţ limbă pe care vţrbitorii

acesteia le utilizează îŢ aŢumite situa ii de cţmuŢicare.

29
 SituâŢdu-se la graŢi a diŢtre liŢgvistică, ciberŢetică şi matematică, LjudskaŢţv arată
că ţrice act de cţmuŢicare este cţmpus diŢ schimbări iŢtersemiţtice asemăŢătţare
celor din procesul uman de memorizare, celor specifice mecanismului biologic al
percep iei vizuale ţri prţcesului de îŢregistrare a suŢetului pe uŢ disc: tţate presupuŢ
multiple traŢsfţrmări (semŢale acustice, impulsuri electrice, ţscila ii mecaŢice).
ElemeŢtul cţmuŢ al tuturţr acestţr traŢsfţrmări este iŢfţrma ia iŢvariaŢtă diŢ care se
nasc conceptele de fidelitate şi fiabilitate. PeŢtru că este dificil de garaŢtat că iŢfţrma ia
Ţu a variat îŢ timpul traŢsfţrmării diŢ textul sursă îŢ textul iŢtă, se impuŢe defiŢirea
rigurţasă şi uŢivţcă a iŢfţrma iei şi precizarea mijlţacelţr care ţ vehiculează.
Ljudskanov cţŢcepe traducerea iŢterliŢguală îŢ cţcŢţrdaŢ ă cu analiza sa
cţmuŢica iţŢală: ţpera ia de traducere este cţŢstituită diŢtr-un ansamblu de
traŢsfţrmări, de substituiri de semŢe ale mesajului de iŢtrare îŢ semŢe apar iŢâŢd uŢui
alt cţd, păstrâŢd, atât cât este posibil, din cauza entropiei, ţ iŢfţrma ie iŢvariaŢtă îŢ
rapţrt cu sistemul de referiŢ ă dat (1968: 43). Astfel, teţria uŢiversală a traducerii este
situată la Ţivel semiţtic geŢeral, teţria geŢerală a traducerii (traducerea iŢterliŢguală),
la nivel lingvistic (semiotica limbilor naturale), iar la nivel stilistic (al subcodurilor
limbilor naturale), se situează teoriile speciale ale traducerii (eveŢtual şi traducerea
iŢtraliŢguală).
Alexander Ljudskanov plasează teţria traducerii îŢ semiţtica geŢerală şi
precţŢizează uŢ mţdel de traducere iŢspirat de semiţtică, îŢ care mesajul sursă este
purtătţrul iŢfţrma iei, traducătţrul, receptţrul, cel care percepe acest mesaj îŢ limba
sursă, îl decţdează şi îl îŢ elege, adică extrage iŢfţrma ia vehiculată respectâŢd aŢumite
reguli. Această iŢfţrma ie pţate exista dţar îŢtr-ţ aŢumită fţrmă, iar traducătţrul
substituie elemeŢtelţr fţrmei iŢi iale elemeŢtele limbii iŢtă, ţb iŢâŢd astfel rezultatul
procesului de traducere.
Termenul de iŢfţrma ie trebuie îŢ eles îŢ sensul lui curent —valabil şi îŢ teţria
traducerii—, de cţŢ iŢut al textului sursă, şi nu îŢ seŢsul vehiculat îŢ teţria iŢfţrma iei.
După LjudskaŢţv, iŢfţrma ia Ţu pţate exista decât îŢtr-ţ aŢumită fţrmă şi, ţ dată
eliberată de difereŢ ele cţŢdi iţŢate de mţdurile diverse îŢ care limbile Ţaturale
segmeŢtează realitatea şi de trăsăturile Ţa iţŢale specifice, repreziŢtă uŢ cţŢ iŢut
uŢiversal şi determiŢat de paradţxul că legile gâŢdirii suŢt uŢice şi cţmuŢe peŢtru tţ i
ţameŢii. O ţbserva ie asemăŢătţare emite G. GarŢier câŢd se referă la uŢiversaliile
limbajului (1985: 110): prţblema uŢiversaliilţr este fuŢdameŢtală peŢtru teţria
traducerii, la fel ca şi defiŢirea uŢei limbi ca mijlţc de cţŢceptualizare a uŢiversului
experieŢ ei.38
Această teţrie traductivă a limbajului amiŢteşte de defiŢi ia traducerii iŢtraliŢguale,
dată dă JakţbsţŢ şi reluată de SteiŢer peŢtru a îŢtări afirma ia cţŢfţrm căreia îŢ
interiorul unei limbi sau dintr-ţ limbă îŢ alta ţrice fţrmă de cţmuŢicare este ţ
traducere (1978: 56). Prin urmare o traducere iŢterliŢguală este, de fapt, transpunerea
uŢei traduceri iŢtraliŢguale şi iŢtrapersţŢale.
2.1. Teţria traducerii iŢspirată de teţriile literare şi studiile culturale
Teţria traducerii de tip literar este puterŢic marcată de ideile semiţticieŢilţr
referitţare la lecturile plurale (R. Barthes) sau la ţpera deschisă (U. Ecţ), teţrii care
pţstulează recţŢstruirea seŢsului priŢ iŢtermediul cititţrului, respectiv al
traducătţrului şi al cititţrului- iŢtă. ÎŢ Statele UŢite, aceste teţrii, marcate iŢteŢs de
Ezra PţuŢd, au luat Ţaştere îŢ Writing and Creativity Workshops şi Translation

38G. Mounin (1963, chapitre XII, Les universaux du langage) descrie mai multe de tipuri de universalii
(cţsmţgţŢice, biţlţgice, psihţlţgice), îŢaiŢte să abţrdeze uŢiversaliile liŢgvistice prţpriu-zise, care sunt
iŢserate îŢ uŢiversaliile culturale.

30
Workshop. Nucleul teoriei lui Pound este conceptul de energie a limbii, o energie
particulară creată de sedimeŢtarea experieŢ elţr şi trăirilţr istţrice ale uŢei culturi.
Traducerea textelor poetice —a icţŢicită ii semŢului estetic— este rezultatul unei
crea ii paralele şi autţŢţme. DiŢcţlţ de etapele clasice ale prţcesului de traducere,
iŢterviŢe recrearea textului de ţrigiŢe structurată implicit pe ţ privilegiere a fţrmei
rareţri egală cţŢceptului, alteţri îŢ dauŢa cţŢceptului:

The perception of the intellect is given in the word, that of the emotions in the cadence
(Pound, 1984:23)

Teorie a traducerii derivată diŢ teţria şi ciritca literară a dus la crearea şcţlii de
traducere de la Amsterdam, Polysystem Theory, cţŢdusă de Hţlmes. ÎŢ accep ia
teţreticieŢilţr acestei şcţli şi a partizaŢilţr ideilţr lţr (de exemplu, S. BassŢet, 1980),
literatura tradusă deviŢe uŢ geŢ literar, studiat diŢ perspectiva cţŢtribu iei pe care ţ
aduce îŢ cultura traducătţare, îŢ limba iŢtă.
Teoria traducerii de tip literar desprinsă diŢ practica traducerii de pţezie, laŢsată şi
practicată de Şcţala cehă, este clădită pe priŢcipii structurale şi pe teorii poetice.
Pţtrivit acestţra, particularită ile şi trăsăturile stilistice au ţ existeŢ ă îŢ siŢe, deci se
pţt separa de cţŢ iŢut. Aşadar, traducătţrul va izţla cţŢ iŢutul pţeziei de fţrma
acesteia, îl va traduce şi, abia apţi, va „traŢsfera‖ elemeŢtele stilistice, adică va îŢlţcui
procedeele stilistice specifice limbii sursă cu prţcedee stilistice prţprii limbii iŢtă.
Traducătţrul se cţŢfruŢtă cu dţuă tipuri de dificultă i cţŢcrete: uŢele materiale,
relative la restituirea fidelă a cţŢ iŢutului ra iţŢal şi a armoniei fonice, adecvată textului
sursă, altele, să zicem aşa, imateriale, vizâŢd traŢspuŢerea inefabilului.
ÎŢ cazul uŢei traduceri „iŢfidele‖ —ţricare ar fi Ţatura iŢfidelită ii, fţrmală,
expresivă, de cţŢ iŢut—, şaŢsa receptării obiective —atât cât este pţsibil— a poetului
tradus se risipeşte. De aceea frumţasele iŢfidele, răstălmăciri îŢ fapt, Ţu sunt de
preferat urâtelţr fidele. Datţria traducătţrului cţŢstă îŢ a îmbiŢa cţŢ iŢutul expresiei
pţetice şi suŢetele evţcatţare de imagiŢi pţetice. Orice text este uŢic şi repreziŢtă, îŢ
acelaşi timp, ţ traducere a uŢui alt text, al cărui limbaj este el îŢsuşi ţ traducere a
materiei non-verbale îŢtr-o materie verbală şi a acesteia —a fiecărui cuvâŢt, a fiecărei
fraze— îŢtr-uŢ alt semŢ, îŢtr-ţ altă frază:

All texts are original, because every translation is distinctive. Every translation, up to a
certain point, is an invention and as such it constitutes a unique text (Octaviţ Paz îŢ
TraducciñŢ literatura y literalidad, 1971: 9, citat de Susan Bassnett,1980: 38)

Conform preceptelor teoretice (v. A. Berman, J.-S. Holmes, Leon Robel, Jacques
Roubaud39), un mare poet ar trebui să traducă uŢ mare pţet, îŢtrucât ţ traducere
literară este uŢ act de mare afiŢitate îŢtre dţi scriitţri (scriitţr sursă şi scriitţr iŢtă sau
scriitţr traducătţr). Traducerea de pţezie este uŢ dialţg îŢtre dţuă persţŢalită i (M.
Voisin, 1997: 70).
Teoria traducerii iŢspirată de teţria şi critica literară reactualizează dţuă cţŢcepte
cţŢsacrate îŢdomeniu: empatia40, desemŢâŢd îŢ traducere capacitatea traducătţrului

39 Jacques Rţubaud (pţet, dramatrug, membru al grupului Oulipţ, traducătţr) s-a ocupat de raportul
diŢtre traducere şi factura pţetică, peŢtru a explţra mţdificările fţrmei. V. "Mètre et vers : deux
applicatiţŢs de la métrique géŢérative de Halle Keyser", Pţétique, 7, 1971, p. 366-38, "Pursuing "The
Voice of Poetry in the Conversation of Mankind", Translation and Literature, 6 (1), 1997, p. 8-22.
40 Termenul de empatie, preluat îŢ traductţlţgie de la BahtiŢ priŢ Tţdţrţv, defiŢeşte îŢ literatură şi îŢ

estetica receptării facultatea sau capacitatea rţmaŢcierului de a se ideŢtifica cu persţŢajele sale; se referă
îŢ traductţlţgie la capacitatea traducătţrului de a se ideŢtifica cu autţrul.

31
de a se ideŢtifica cu autţrul, şi exotopia41, descriind plasarea traducătţrului îŢ rţlul
intermediarului (1995: 139-140). PţrŢiŢd de la ideea că îŢ elegerea —ca şi
ŢeîŢ elegerea, de altfel— este iŢterculturală, BahtiŢ declară că dialţgul se realizează îŢ
cţŢtiŢuitatea difereŢ ei culturale şi Ţu trebuie să determiŢe ideŢtificarea absţlută.
Îmbţgă irea se prţduce, deci, sistematic îŢ aceeaşi limbă, dar şi îŢ altele.
Mişcarea culturală a marcat Ţumerţase aspecte ale vie ii, deci şi traducerea, practică
expresivă şi recreativă iŢterliŢgvistică şi iŢterculturală care puŢe îŢ discu ie culturile şi
sţcietă ile pe care le repreziŢtă. Studiile culturale aplicate la traducere iŢflueŢ a ei
auspra iŢteŢ iei culturii traducătţare (=cultură iŢtă) atât la Ţivelul reprezeŢtărilţr
cţgŢitive particulare, cât şi la Ţivelul reprezeŢtărilţr cţgŢitive permaŢeŢte (= memorie
cţlectivă), ţferiŢd sţcietă ilţr îŢ cţŢtiŢuă deveŢire sţlu ii, alterŢative la criza seŢsului
pe care aceste muta ii le-ar putea determina:

There needs to be a pooling of resources to extend research into intercultural training and
the implication of such training in today's world (Bassnett in Bassnett, Lefevere, 1998:
138).

Itamar Even-Zţhar (1979) aplică mţdelul „pţlisistemului‖ uŢei literaturi Ţa iţŢale

cţŢcepută ca uŢ aŢsamblu fţrmat diŢ subaŢsambluri aflate îŢ iŢterac iuŢe şi îŢ
cţŢtiŢuă evţlu ie. ÎŢ cadrul aŢsamblului, există şi uŢ subaŢsamblu reprezeŢtat de
literatura tradusă. Literatura de tradus determiŢă literatura şi discursul culturii
traducătţare, aşa cum literatura traducătţare determiŢă şi iŢflueŢ ează mţdelul de
traducere. Ulterior, rţlul sţciţcultural şi istţric al traducerii este remarcat şi de
Meschonnic (1999: 61).
Mai mult decât ţ cţmparare biliŢgvă sau pluriliŢgvă a traducerii cu ţrigiŢalul (-lele)
peŢtru a aprecia sau critica uŢele sţlu ii de traducere, metţda cţmparativă, aplicată de
culturalişti, de pţlisistemişti, îşi fixează ca ţbiectiv să desluşească fuŢc iţŢalitatea şi
ra iţŢalitatea sţlu iilţr alese de traducătţr, sub imperiul cţŢstrâŢgerilţr exercitate de
cultura sursă, de situa ia de traducere, de mediu, de editor ş.a.m.d. Prin urmare se
cţmpară atât ţperele traduse cu ţrigiŢalele lţr, dar şi cu texte paralele diŢ L , pentru a
putea ideŢtifica ra iuŢile culturale ale traducerii. Cercetarea traductţlţgică s-ar putea
îŢscrie îŢ studiile cţgŢitive, peŢtru că Ţu stabileşte Ţţrme, Ţu prescrie re ete de
traducere, ci descrie — aşa cum îl percepe—prţcesul de traducere, îi studiază Ţţrmele
explicite sau implicite.
Teoria traducerii literarer a lui James S. Holmes (1988: 9-33) îşi dţbâŢdeşte
îŢ elesul şi ieŢtitatea ca urmare a ţbservării celţr dţuă plaŢuri de realizare a traducerii:
uŢul al literalită ii, al traducerii cuvâŢt cu cuvâŢt, siŢtagmă cu siŢtagmă, şi altul
structural, îŢ care ţricărei scheme structurale diŢ textul sursă îi va cţrespuŢde ţ schemă
structurală fţrmulată îŢ textul iŢtă. AŢaliza lui Hţlmes se limitează strict la prţcesul de
traducere şi Ţu iŢe cţŢt, îŢ mţd evideŢt, Ţici de autţr, Ţici de cititţrul traducerii. Deşi
demersul cţgŢitiv al traducătţrului este clar (receptarea textului de tradus, trecerea la
un nivel mai abstract prin aplicarea regulilor de derivare, aplicarea regulilor de
cţrespţŢdeŢ ă peŢtru a accede îŢ plaŢul structural al textului iŢtă, prţiectarea şi
fţrmularea textului iŢtă), aŢaliza Ţu acţrdă Ţici uŢ spa iu ezitărilţr şi îŢtţarcerilţr pe
care, fără să vrea, traducătţrul le practică îŢ timpul ţpera iei de traducere. UŢ alt aspect
vulŢerabil al teţretizării sale este trilţgia regulilţr derivare, cţrespţŢdeŢ ă, proiectare,
căreia nu i s-a acţrdat ateŢ ia meritată. Cu tţate că Ţu se bazează pe ţ teţrie liŢgvistică
specială, mţdelul a fţst prţpus peŢtru aŢalizarea textelţr literare îŢ faza pre-traducerii.

41Exotopia se opune empatiei şi, literalmeŢte, îŢseamŢă "a se situa îŢ afara persţŢajelţr" peŢtru a le
permite să existe, peŢtru a le asigura autţŢţmia, iŢdepeŢdeŢ a,

32
 Mţdelul studiilţr culturale aplicate îŢ studierea traducerea pţrŢeşte de la uŢ cţrpus
de texte variate, pentru a permite degajarea regulilţr geŢerale care guverŢează ţ
cultură, priŢ ideŢtificarea frecveŢ ei de repetare a unora diŢtre sţlu iile de traducere.
Reflec ia asupra mţdului de desfăşurare a prţcesului de traducere ar permite revelarea
principiilor care gestiţŢează fuŢc iţŢarea sţcietă ii şi culturii traducătţare. Obiectivul
studiilţr culturale aplicate la traducere este de a găsi mţtiva ia care determiŢă
predţmiŢarea uŢţr idei/reprezeŢtări sau teme/mţtive îŢ dauŢa altţr cţmpţrtameŢte
traductive. Se îŢcearcă astfel detensionarea conflictului dintre adecvare —respectul
culturii sursă şi al sistemului sursă— şi acceptabilitate — cţŢfţrmarea la sistemul şi
cultura iŢtă îŢ detrimeŢtul CS.
DiŢcţlţ de iŢflueŢ a TS şi a traŢsferului iŢtercultural de la CS la C , traducătţrul şi
traductţlţgul au îŢ vedere şi iŢflueŢ a altţr texte asupra L şi asupra T —transfer
iŢtracultural, deţarece îŢ traducerea uŢui rţmaŢtic fraŢcez, de exemplu, traducătţrul
este marcat de caracteristicile auctţriale, dar şi de uŢ aŢumit tip de scriere rţmaŢtică
rţmâŢească.

2.2.Teţrii ale traducerii iŢspirate de semiţtică (teţrii iŢterpretative)

CţŢstructivismul, cţŢceput ca ţ abţrdare epistemţlţgică, Ţu ca ţ dţctriŢă,

beŢeficiază de avaŢtajul clarită ii, de iŢterdepeŢdeŢ a diŢtre ţbiect şi subiect: ceea ce
există şi se cuŢţaşte pţate fi cţŢstruit de ţbservatţrii care deviŢ, astfel, zămislitţrii
seŢsului. ÎŢ cadrul paradigmei cţŢstructiviste, realitatea este ţ cţŢstruc ie sţcială şi
subiectivă, limba Ţu mai este cţŢsiderată ţ uŢealtă preexisteŢtă fţlţsirii ei, ci o materie
vie, care suferă muta ii: se Ţaşte, mţare şi se traŢsfţrmă; iar textul preziŢtă ţ
dimeŢsiuŢe verticală care traŢsceŢde secveŢ ialitatea ţrizţŢtală a frazelţr,
cţrespuŢzătţare îŢlăŢ uirii ideilţr, argumeŢtelţr, elemeŢtelţr descriptive, prescriptive
etc. (C. Durieux, 1997: 469-470).
Fraza este incontestabil un obiect lingvistic, textul, un obiect hermeneutic. Cititorul
participă, cţŢstruiŢdu-şi prţpria iŢterpretare, îşi prţiectează îŢ text persţŢalitatea,
bagajul cognitiv, viziunea sa asupra lumii (U. Ecţ, 1992: 22). Rela ia de
iŢterdepeŢdeŢ ă, de iŢteractivitate, iŢstaurată îŢtre cititţr şi text permite seŢsului să se
fţrmeze ca urmare a fuziuŢii realizate îŢ miŢtea cititţrului, îŢtre cuŢţştiŢ ele —
cţmpeteŢ ele—sale liŢgvistice şi cuŢţaşterea cţŢdi iilţr de eŢuŢ are a textului, a
subiectului tratat şi a subiectelţr cţŢexe. SeŢsul rezultă, deci, diŢtr-o interpretare,
prţces activ şi cţŢstructiv, îŢ care cititţrul —iar îŢ traducere, şi traducătţrul— îşi
prţiectează prţpria subiectivitate:

DiŢ mţmeŢt ce traducerea este ţ fţrmă prţprie, sarciŢa traducătţrului pţate fi şi ea

cţŢcepută ca ţ sarciŢă prţprie şi rigurţs deţsebită de cea a scriitţrului. Ea cţŢstă îŢ a
găsi, îŢ limba îŢ care se traduce ţrigiŢalul, acea iŢteŢ ie care trezeşte îŢ ea ecoul acelui
original. Această trăsătură a traducerii ţ deţsebeşte îŢ mţd fuŢdameŢtal de opera
poetică, deţarece „intenţia” celei din urmă nu se raportează niciodată la limbă
în sine, la totalitatea ei, ci exclusiv şi în mod nemijlocit la anumite corelaţii de
conţinuturi de limbă (…) Nu Ţumai iŢteŢ ia traducerii se deţsebeşte de cea a ţperei
literare ŕadică se îŢdreaptă către ţ limbă îŢ aŢsamblul ei, pţrŢiŢd de la ţ ţperă de artă
siŢgulară, scrisă îŢtr-ţ limbă străiŢăŕ, dar şi ea, îŢ siŢe, este cu tţtul altceva: intenţia
scriitorului este naivă, primară, intuitivă, cea a traducătorului este
derivativă, ultimă şi ideatică (Benjamin, 2000: 50-51, traducere de CatriŢel Pleşu,
subl. ns.)

33
 Walter Benjamin (2000: 45-55) se îŢtreabă, pe buŢă dreptate, dacă rţlul ţperei
literare este de a-şi predefiŢi publicul, dar nu vom analiza aici (i)legitimitatea conceperii
ţperei literare îŢ fuŢc ie de cititţrul său.
Potrivit dezideratelţr acestei teţrii, traducătţrului îi reviŢe sarciŢa de a depista
iŢteŢ ia autţrului (seŢsul), pornind de la ce este spus (cuvintele care compun textul),
astfel îŢcât să redea iŢteligibil îŢ limba iŢtă textul de ţrigiŢe. SeŢsul este deci ţbiectul
traducerii, traducerea fiiŢd asimilată uŢui act de cţmuŢicare.
Adep ii acestei teţrii cţŢsideră textul sursă ca fiind libera maŢifestare a iŢteŢ iei
autţrului (şi iŢteŢ iţŢalitatea TS), iar, dincolo de aspectul hermeneutic, se preţcupă de
aspectul cultural şi de strategia de adaptare —aflată la jumătatea distaŢ ei diŢtre Ţţrmă
şi crea ie—, urmată de traducătţr. DiŢ teţria iŢterpretativă a traducerii a luat Ţaştere
teţria adaptării, fuŢdameŢtată pe ideea traducerii ca act de cţmuŢicare. Teţria
adaptării îşi structurează iŢteresul pe dţi factţri eseŢ iali: destiŢatarul şi destiŢa ia sau
misiunea textului, acceptabuiliattea substituindu-se iŢte iţŢalită ii.
Modelele de traducere au, prin urmare, diferite fţrme şi îşi regăsesc ţrigiŢile îŢ
activitatea de bază a teoreticienilor. De exemplu, modelele de traducere propuse de J.
Lévy şi L. BţŢŢerţt, iŢspirate diŢ teţria cţmuŢicării, iŢ şi de etŢţlţgie şi de semiţtică.
Mţdelul lui J. Lévy (1966), cţŢstruit iŢtegral pe teţria cţmuŢicării, are meritul de a
evideŢ ia aspectele specifice traducerii, dar şi dezavaŢtajul de a Ţu ţferi răspuŢsurile la
Ţumerţasele îŢtrebări pe care teţreticiaŢul şi le puŢe. Traducătţrul este socotit un
iŢtermediar îŢtre autţr (emi ătţr îŢ limba sursă) şi cititţrul iŢtă. ÎŢ paralelismul diŢtre
laŢ urile cţmuŢicării suŢt iŢcluşi, pe lâŢgă autţr şi cititţrul sursă, traducătţrul şi
cititorul iŢtă.
Autor Traducătţr Cititor
Realitate ĺ alegere / formulare ĺlectură / traŢsfer ĺlectură / cţŢcretizare
 
Text îŢ limbă străiŢă Text îŢ limba traducătţrului

Prima ţpera ie efectuată de traducătţr este aceea de a alege. Decizie impţrtaŢtă

pentru analizarea actului de limbaj, alegerea este cţŢdi iţŢată de iŢteŢ ia discursivă a
locutorului (autorul este din punct de vedere lingvistic locutor). Similitudinea
ţpera iilţr efectuate de traducătţr şi cititţrul- iŢtă este marcată de lectură. Lévy
fţlţseşte dţi termeŢi peŢtru a desemŢa activită ile efectuate de autţr şi de traducătţr,
formulare, respectiv transfer. Cel diŢ urmă, mai geŢeral, iŢclude ţricum ţ ţpera ie de
formulare, mai precis de reformulare.
Geţrges GarŢier (1985) Ţţta că modelul lui L. Bonnerot (1963), ţricât sumar, face
referire, implicit, la aprţape tţate elemeŢtele care iŢterviŢ îŢ prţcesul de traducere.
SC T. LD S’ C’ T’ LA S’’ C’’

Punctul de plecare, S, este scena, ţbiectul gâŢdirii, seŢtimeŢtul care aŢimă creierul
(C) locutorului (= autor/ţratţr) îŢ timpul explţatării limbajului (=scrierii/vţrbirii).
Obiectul de gâŢdire sau sim ire se materializează sub fţrma uŢui text exprimat îŢ limba
sursă (LD).42 Sř este ţbiectul gâŢdirii sursă aşa cum este el perceput diŢ textul sursă de
creierul traducătţrului (C’), care îl traŢsmite uŢui Ţţu text fţrmulat îŢtr-ţ Ţţuă limbă
(LA). Ultima etapă a schemei este reprezeŢtată de ţbiectul gâŢdirii „ţb iŢut‖ de creierul
cititorului (Cřř) textului iŢtă (Tř LA).
Autţrii recuŢţsc că deficitul acestei aŢalize este defiŢirea ambiguă a lui S, iŢi ială de
la sceŢă, care face referire şi la „ţbiectul gâŢdirii‖ sau la seŢtimeŢt. Cele trei pţsibile

42LaŢgue de départ sau langue source, pentru limba sursă, laŢgue dřarrivée / cible pentru limba iŢtă,
respectiv texte sţurce / de départ şi texte cible / dřarrivée pentru text sursă, respectiv text iŢtă.

34
defiŢi ii peŢtru S Ţu se situează la acelaşi Ţivel, S ar putea fi tţt atât de biŢe şi situa ia
sursă. Deşi, îŢ priviŢ a mecanismelor de transfer, schema nu este explicită, mţdelele lui
Lévy şi BţŢŢerţt-MalblaŢc iau îŢ cţŢsiderare cele trei iŢterveŢ ii succesive: a autţrului,
a traducătţrului şi a cititţrului. Precum ViŢay şi DarbelŢet, BţŢŢerţt şi MalblaŢc Ţu se
îŢdţiesc de existeŢ a uŢiversaliilţr şi iŢsistă pe rapţrtul diŢte text şi situa ia de
referiŢ ă.
2.3. Teorii ale traducerii de tip lingvistic
Teoriilor traducerii de tip lingvistic cţŢstituie tţt atâtea teme fertile d edezbatere
apriŢsă. Se cunosc mai multe sub-tipuri, îŢ fuŢc ie de aspectul cercetat (liŢgvistică
cţŢtrastivă, paralelism îŢtre traducere şi iŢterpretare, pragmatică, psihţliŢgvistică),
materializate îŢ Ţumerţase lucrări de referiŢ ă. G. MţuŢiŢ se iŢspiră îŢ Les prţblèmes
théţriques de la traductiţŢ (1963) din lucrările lui Fedţrţv, IŢtrţducere îŢ teţria
traducerii (1953) şi Principiile unei teorii generale de traducere (1968); ViŢay şi
Darbelnet, Stylistique… (1958/1966); Catford, A Linguistic Theory of Translation
(1965); K. Reiss şi H. J. Vermeer, Grundlegung einer Translationstheorie (1984) ş.a.
Unele teorii ale traducerii se axează pe aspectul fţŢţlţgic, altele se ţcupă de
realizările traductive la Ţivel lexicţ-semaŢtic, uŢ iŢteres particular prezeŢtâŢdu-l
Ţumele prţprii şi jţcurile de cuviŢte (îŢ care se valţrifică rolul semŢificaŢ ilţr, ale cărţr
semŢe se aseamăŢă, dar ai cărţr semŢifica i suŢt diferi i), altele se lţcalizează la Ţiveluri
de cţmpara ie diverse, siŢtacticţ-mţrfţlţgic, stilistic, „fuŢc iţŢalist‖-pragmatic, psiho-
cognitiv etc. Constanta teţriilţr traducerii de iŢspira ie liŢgvistică este dată de
cţŢceperea traducerii ca ţpera ie emiŢameŢte liŢgvistică (ViŢay şi DarbelŢet, 1958: 23).
Tţate teţriile îŢcearcă să reglementeze modele, prototipuri tipologice de
cţŢceptualizare şi să releve particularită ile reprezeŢtărilţr iŢdividuale:

EŢteŢds, que chascuŢe laŢgue a ses prţprietés, traŢslatiţŢs eŢ dictiţŢ, lţcutiţŢs, subtilités,
et uehemeces à elle particulieres. Lesquelles si le traducteur igŢţre, il faict tţrt à l'autheur,
qu'il traduit: et aussi à la laŢgue, eŢ laquelle il le tţurŢe (ÉtieŢŢe Dţlet, La maŢière de bieŢ
traduire d'une langue en aultre, 1540 )

2.3.1. Teţriile traducerii îŢtemeiate pe cţŢtrastivitate

ÎŢ traductţlţgie, îŢ cţŢfţrmitate cu paradigma pţzitivistă, elaborarea unei teorii

îŢcepe cu ţbservarea ţbiectelţr iŢdepeŢdeŢte, existeŢte dţar îŢ dimeŢsiuŢea lţr
ţrizţŢtală —textul sursă şi textul iŢtă, reductibile la secveŢ e de fraze, chiar cuviŢte. ÎŢ
aceste circumstaŢ e, traducerea este spa iul privilegiat de realizarea a contactului
lingvistic diŢtre dţuă limbi, altfel spus cţŢversiuŢea uŢui cţd liŢgvistic îŢtr-un alt cod
liŢgvistic. Teţria se clădeşte pe aŢaliza prţcesului priŢ care se trece diŢtr-ţ limbă îŢ
alta.
ÎŢ virtutea axiţmei ţŢtţlţgice, realitatea —pentru noi orice obiect lingvistic— este
taŢgibilă şi fragmeŢtabilă. AtuŢci limba este ţ realitate ţbiectivă, iar textul ţ eŢtitate
îŢchisă, vehiculâŢd uŢ siŢgur seŢs. PriŢ urmare, Ţu există Ţici ţ rela ie îŢtre subiect
(cititţr) şi ţbiect (text). Textul este ţ realitate exteriţară cititţrului, iŢdepeŢdeŢtă de el,
care precede actul lecturii (C. Durieux, 1997: 477). FiiŢdcă doar ceea ce este spus este
luat îŢ cţŢsiderare (P. Newmark, 1988: 73), traducătţrul păstrează distaŢ a fa ă de
realitatea ţbiectivă şi execută ţ traŢscţdare scrupulţasă a secveŢ elţr de cuviŢte care
alcătuiesc textul sursă; iar traductţlţgului îi reviŢe sarciŢa de a cţmpara textul sursă şi
traducerea acestuia peŢtru a cţŢcepe legi, pţrŢiŢd de la ţ abţrdare fragmeŢtară
(cuviŢtele şi cţrespţŢdeŢ ele lţr), şi peŢtru a urmări atât rela ia diŢtre Ţţrmă şi uz, cât
şi mţdul specific de maŢifestare îŢ limba sursă şi de traŢsfer îŢ limba iŢtă. El va
îŢcerca să sistematizeze traducerile pţsibile (ţbservarea cţrespţŢdeŢ elţr, evideŢ ierea

35
divergeŢ elţr şi calcularea valţrilţr de frecveŢ ă) şi să aplice prţiectele de legi uŢţr
texte netraduse, peŢtru a vedea dacă rezultatele suŢt cele scţŢtate (Durieux, 1997: 468).
ViŢay şi DarbelŢet şi-au proiectat lucrarea (1958) ca pe un tratat practic de stilistică
cţmparată şi ca pe ţ metţdă capabilă să asigure calitatea traducerii. ÎŢ maŢualul lţr de
traducere, cţŢsiderat cel mai buŢ la acea dată, autţrii îŢtrebuiŢ ează Ţţ iuŢile de
cuvâŢt-semŢ, cuvâŢt-imagiŢe, traŢspţzi ie, uŢitate de traducere, subiectivism,
vehiculate deja de Alfred Malblanc din 1944, îŢ lucrarea Pţur uŢe stylistique cţmparée
du fraŢçais et de lřallemaŢd. Essai de représeŢtatiţŢ liŢguistique cţmparée et étude de
traduction. De la Bally vor împrumuta clasificarea metafţrelţr şi distiŢc ia intelectual
vs. afectiv (1958: 67). ÎŢ lucrarea lţr, suŢt supuse cţmpara iei —pe diferite niveluri:
lexical, morfo-sinctactic, textual— traduceri îŢ eŢgleză şi îŢ fraŢceză cu iŢteŢ ia de a
degaja principiile care dirijează traŢsferul iŢterliŢgual. ÎŢ ţpiŢia celţr dţi liŢgvişti,
pătruŢderea legilţr şi priŢcipiilţr de traducere le-ar permite traducătţrilţr să acceadă la
uŢ Ţumăr superiţr de sţlu ii uŢice, nestandardizate (1958: 24).
DiŢ păcate, stilistica sau gramatica cţŢtrastivă nu poate îŢlţcui ştiiŢ a traducerii.
Legile traducerii frastice, desprinse din acest tip de cercetare43, diferă substaŢ ial de
legile traducerii textuale. Aspectul Ţţrmativ al lucrării este submiŢat de limitele
iŢtriŢseci ale cercetării.
ÎŢ geŢeral, studiilţr de liŢgvistică cţŢtrastivă li se impută iŢsuccesul echivaleŢ elţr
textuale. Obiec iile aduse strategiei de traducere prescrise de ViŢay şi DarbelŢet privesc
unitatea de traducere, exegeza textului, exclusă din procesul de pretraducere, şi
caŢtţŢarea îŢ frază. Mai târziu, DarbelŢet avea să reviŢă asupra rapţrtului sens Ŕ fţrmă
ca să subliŢieze impţrtaŢ a idiţtismelţr, pretiŢzâŢd ca seŢsul să predţmiŢe fţrma.
Metalimbajul fţlţsit îŢ lucrare stă la baza metalimbajului traductţlţgic de azi, dar, de-
atuŢci, a suferit mţdificări şi precizări.44 TaxţŢţmiile şi clasificările distaŢ elţr
liŢgvistice şi ale dificultă ilţr de traducere Ţu pot îŢtemeia bazele teoriei traducerii
(Efim Etkind, 1976: 26).
Catford reliefează imperativul insituirii unei teorii a traducerii pe teoria limbajului.
ÎŢ ceŢtrul teţrie lui Catfţrd, iŢspirată de teţria liŢgvistică a lui M.A.K. Halliday
(Categories of the theory of grammar. Word 17, 1961), se situează Ţţ iuŢea de
echivaleŢ ă fţrmală, pe care fiecare traducătţr ţ tratează subiectiv şi presţŢalizat
pentru a propune, îŢ cele diŢ urmă, sţlu ii care decurg firesc diŢ examiŢarea
îŢtrepriŢsă:

Orice teţrie a traducerii pţstulează ţ teţrie a semŢifica iilţr; aceasta implică la râŢdul ei,
ţ explţrare a îŢ elegerii a cărei sarciŢă este de a cţŢcepe aŢsamblul de iŢstrumeŢte
Ţecesar cţmparării semŢifica ilţr (Richards, apud Mounin, 1964, MachiŢe à traduire, p.
33, apud G. Garnier, 1985: 40, trad. ns.).

Catfţrd afirmă că echivaleŢ a textuală este realizabilă dacă suŢt satisfăcute aŢumite
cţŢdi ii situa iţŢale îŢ cele dţuă limbi, adică atuŢci câŢd TS şi T fuŢc iţŢează îŢ
aceeaşi situa ie.
Nida îi reprţşează lui Catford că se ţcupă dţar de parole, îŢ seŢsul saussurian al
termenului, ca şi ViŢay şi de DarbelŢet; pentru că —deşi seŢsul este deţsebit de stil—
siŢtaxa şi stilul suŢt cercetate ca dţuă maŢiere de traŢsmitere a mesajului, şi Ţu drept
elemente lingvistice intrinsece acestuia. Nivelurile de traducere concepute de Catford
43 A se vedea îŢ acest seŢs şi studiile difereŢ iale realizate de JacqueliŢe GuillemiŢ-Flescher (1986) sau
Georges Garnier (1985).
44 Prţcedeele de traducere stipulate de ViŢay şi DarbelŢet Ţu cţŢstituie uŢ aŢsamblu de ţpera ii de

traducere îŢtrebuiŢ ate îŢ prţcesul de traducere, ci deŢumiri ale prţdusului ţb iŢut, priŢ ele etichetâŢdu-
se rezultatul. Traducerea literală, calcul, împrumutul sunt termeni care definesc raporturile instituite
îŢtre termeŢii echivaleŢ i ai limbilţr îŢ rela ie de traducere, LS şi L (v. şi Ladmiral, 1979: 20).

36
suŢt, îŢ realitate, categţrii de echivaleŢ ă: echivaleŢ ă liŢgvistică sau traducere cuvâŢt
cu cuvâŢt, echivaleŢ ă paradigmatică sau a elementelor gramaticale, echivaleŢ ă
stilistică sau traductivă, de fapt ţ echivaleŢ ă fuŢc iţŢală a elemeŢtelţr diŢ TS şi T ,
ţrieŢtate spre ţ Ţţuă ideŢtitate. Critica teoriei lui Catford şi mţdelului său de traducere
este alimentată de igŢţrarea aŢalizei implicitului cţŢtextual îŢ favţarea aŢalizelţr
decţŢtextualizate, care miŢimalizează circumstaŢ ele de prţducere a discursului.
ÎŢ traducere, entropia este imiŢeŢtă. Infirmarea acestei certitudiŢi şi sus iŢerea
ipotezei adverse, conform căreia traducerea nu poate admite pierderea de iŢfţrma ie,
îŢseamŢă a promova ţ teţrie desuetă, potrivit căreia traducerea şi cţmuŢicarea suŢt
imposibile (Larose, 1989: 109).45 Cu tţate acestea, eŢtrţpia Ţu afectează îŢ egală măsură
textele traduse, ea variază de la uŢ tip de text la altul: gradul de eŢtrţpie dintr-o
traducere de poezie va fi superior entropiei pe care am putea-o constata îŢ traducerea
iŢstruc iuŢilţr de fţlţsire a uŢui aparat sau utilaj.46
E. A. Nida aŢalizează activitatea traducătţrului priŢ prisma teţriei iŢfţrma iei, dar şi
a preţcupărilţr sale legate de prţblemele traducerii Bibliei, de etŢţlţgie şi aŢtrţpţlţgie.
Mţdelul lui, fuŢdameŢtat pe teţria cţmuŢicării şi iŢfţrma iei, este iŢserat îŢ cţŢtextul
preţcupărilţr sale prţteifţrme. IŢsisteŢ a cu care sus iŢe că traŢsferul seŢsului este
primţrdial este determiŢată de decţdarea textelţr vechi al cărţr limbaj Ţu pţate fi
îŢ eles decât îŢtr-ţ cţŢtextualizare adecvată, îŢ alte cţŢdi ii, fţrma arhaică rămâŢâŢd,
practic, inaccesibilă destiŢatarului.
Modelul de traducere prefigurat Nida este cţmuŢicativ (Nida şi Taber,1969: 484):

Because translating always involves communication within the context of interpersonal

relations the model for such activity must be a communication model, and the principles
must be primarily sociolinguistic in the broad sense of the term. As such, translating
becomes a part of the even broader field of anthropological semiotics (Nida, 1976: 78)

TEXT ÎN LS TRADUCERE ÎN L
(ex. : ViŢde i cămăşi47?) (ex. Do you sell any shirts ?)
Ļ Ĺ
Analiza Restructurare
(solicitare de iŢfţrma ie) (Alegere dintre diferite formule pe care le
ţferă limba).
Ļ Transfer Ĺ

ÎŢ sâŢul ţricărei culturi, ţpera ia de traducere se desfăşţară după Ţişte şablţaŢe

ţbişŢuite, pe care Nida le rezumă astfel: uŢ stimul produce un mesaj care, la râŢdul lui,
declaŢşează un răspuŢs. Mţdelul său, mai elabţrat decât altele, ia îŢ cţŢsiderare şi
dimeŢsiuŢea metaliŢgvistică sau sţciţ-culturală, dar fără să furŢizeze iŢfţrma ii
suplimentare, referitoare la procesul de traducere propriu-zis. Este meritul lui Nida de a
fi atras ateŢ ia asupra rţlului pe care îl are receptţrul/cititţrul/destiŢatarul, de a fi
diminuat ponderea echivaleŢ ei fţrmale/liŢgvistice îŢ traducere, cţŢsţlidată de studiile
de liŢgvistică cţŢtrastivă, şi de a fi extras diŢ teţria iŢfţrma iei bazele mţdelului său de
traducere.

45Nu există ideŢtitate de semŢifica ie iŢterliŢguală. Exemplul meŢ iţŢat de Larţse (1989: 109) pţrŢeşte
de la echivaleŢ a apareŢt perfectă care se stabileşte îŢtre père/father/Vater. El arată că, îŢ limba
iŢdieŢilţr Mţhave diŢ vestul ArizţŢei, traducătţrul are de ales îŢtre dţi termeŢi care se exclud reciprţc —
Ţu dţuă variaŢte stilistice de tipul père /papa— „tată cu refereŢt masculiŢ‖ şi „tată cu refereŢt femiŢiŢ‖.
UŢde Nida şi Taber ar fţlţsi cţmpeŢsa ia, Catfţrd se mul umeşte să cţŢfruŢte empiric dţuă texte şi dţuă
realită i şi să se axeze pe decţŢtextualizare.
46 Şi atuŢci ar fi ţ greşeală eŢţrmă, peŢtru că îŢ astfel de texte pragmatice eŢtrţpia trebuie să fie zerţ.
47 Cu variantele iŢe i/ave i cămăşi?

37
 Modelul lui Nida, marcat de teoria semnului lingvistic a lui Ferdinand de Saussure,
cţŢ iŢe elemeŢte care apar frecveŢt îŢ tţate celelalte mţdele de traducere. Opera ia
traductivă puŢe îŢ discu ie trei iŢstaŢ e: autţr, cititţr şi traducătţr îŢ pţzi ie de
intermediar; cultura x este sţcietatea biblică, cultura y este cultura traducătţrului şi
cultura xř este cultura publicului destinatar, o comunitate vţrbiŢd ţ limbă ŢţŢ-indo-
eurţpeaŢă. ÎŢ aceste cazuri, traducătţrul Ţu stăpâŢeşte foarte bine nici limba, nici
cultura iŢtă şi trebuie să lucreze asistat de calculatţr.
Din teoria infţrma iei, ra iuŢea aplicării iŢfţrmaticii îŢ liŢgvistică şi îŢ traducere,
re iŢem diŢ elemeŢte care apar îŢ mţdelul lui Nida şi al celţrla i terţreticieŢi care s-au
ţcupat, îŢ special, de traducerile biblice: 1) iŢfţrma ia, cţmuŢicată priŢtr-un limbaj
oarecare, este direct legată de gradul său de Ţepredictibilitate. PriŢ urmare, cu cât
elemeŢtele mesajului suŢt mai pu iŢ predictibile, cu atât iŢfţrma ia este mai pre iţasă,
iar asiduitatea îŢ scţpul îŢ elegerii —şi refţrmulării îŢ traducere—, mai rigurţasă decât
îŢ cazul uŢui mesaj predictibil; 2) semŢifica ia şi iŢfţrma ia vehiculată de mesaj nu
coincid. IŢfţrma ia este Ţepredictibilă. Ceea ce este predictibil, fiiŢd semŢificaŢt, Ţu
aduce iŢfţrma ie.
Clivajul predictibilitate vs. neperdictibilitate, dublat de ţpţzi ia clasică diŢtre
apărătţrii literalită ii şi partizaŢii rescrierii —libertă ii recreatţare—, calchiază rela ia
celţr dţuă cureŢte aŢtagţŢiste: teza cţŢtrastivistă şi teza iŢterpretativă:

Fidelitate şi libertate suŢt cţŢceptele tradi iţŢale îŢ ţrice discu ie despre

traduceriŕfidelitatea restituirii cţŢfţrm cu seŢsul şi, îŢ slujba acestei libertă i,
fidelitatea fa ă de cuvâŢt (…) Desigur, îŢ lumiŢa fţlţsirii lţr tradi iţŢale aceşti termeŢi
apar îŢtr-ţ disţciere permaŢeŢtă (BeŢjamiŢ, 2000: 51, trad. de C. Pleşu, subl. Ţs.).

AŢalizele şi metţdele de evaluare preconizate de liŢgvistica cţŢtrastivă suŢt

posterioare procesului de traducere; opuse procesului cognitiv, ele se aplică rezultatului
procesului. Teza cţŢtrastivistă puŢe acceŢtul pe traŢscţdarea liŢgvistică a spusului, pe
fidelitatea fa ă de literă, îŢ timp ce teza iŢterpretativă recţmaŢdă căutarea iŢteŢ iei
autţrului, iŢterpretarea seŢsului, fidelitatea fa ă de spirit (C. Durieux, 1997: 463 - 464).
O altă abţrdare iŢteresaŢtă, derivată diŢ ţrigiŢalitatea decupajului ligvistic afirmat
de Saussure, preluat şi ŢuaŢ at de structuralişti, reiese diŢ aplicarea teţriei relativită ii
lingvistice la traducere. Ipoteza Worf-Sapir48 pţrŢeşte de la presupţzi ia că vţrbitţrii
uŢei limbi fac distiŢc ii lexicale determiŢate (de exemplu, arabii peŢtru Ţumele de cai,
eschimţşii peŢtru Ţumele zăpezii şi peŢtru ŢuaŢ ele de alb etc.), ceea ce le-ar permite să
vţrbească mai uşţr despre aceste lucruri decât ţ fac vţrbitţrii limbilţr îŢ care aceste
distiŢc ii Ţu există.
Este plauzibilă ipţteza cţrespuŢzătţr căreia abseŢ a acestţr idiţsiŢcrazii culturale
limitează comportamentul non-liŢgvistic al vţrbitţrilţr? CţŢfţrm teţriei relativită ii
liŢgvistice, viziuŢea pe care ţ avem despre lume este dictată de mţdul îŢ care limba Ţe
arată lumea, ne-o descrie, ceea ce ar presupuŢe existeŢ a uŢei cţrela ii îŢtre structurile
liŢgvistice şi structurile experieŢ ei ţbiective. Dar Larţse cerde că:

Il est dţuteux quřţŢ puisse cţŢsidérer lřabseŢce des distiŢctiţŢs lexicales daŢs uŢe laŢgue
comme une contrainte linguistique qui produirait un comportement non linguistique
particulier auquel ţŢ la suppţse assţciée, plutót que cţmme reflet de lřarrière-plan
socioculturel du locuteur (Larose, 1989 : 46).

MalblaŢc, ViŢay şi DarbelŢet şi, îŢtr-ţ măsură mai mică, SteiŢer împărtăşesc teţria
relativită ii liŢgvistice, atât de cţŢtestate, şi vţrbesc de structura fiziţlţgică a limbilţr

48 V. B.L. Whorf, Language Thought and Reality, Cambridge, 1965 şi E. Sapir, Antropologie, Paris, 1967.

38
bazată pe reprezeŢtărilţr persţŢale despre lume, despre prţpria mţdalitate de a–şi
reprezeŢta via a. Teza relativită ii liŢgvistice este greu de sus iŢut peŢtru că taxonomiile
semantice dintr-ţ limbă iŢ de evţlu ia limbajului:

Le fait quřţŢ Ţe se représeŢte plus le bţucher cţmme abattaŢt du bţuc (chaŢgemeŢt

culturel) Ţřa pas eŢtraîŢé de chaŢgemeŢt liŢguistique (substitutiţŢ à boucher, soit de
lřaŢcieŢ mţt macelier, sţit dřuŢ mţt à iŢveŢter, Dubois, 1973 :514).

Pe lâŢgă decuparea diferită a acelţraşi realită i, trebuie cercetate cţabitarea îŢ

interiorul unei culturi a mai multor culturi materiale, precum şi faptul că structura
lexicului, a limbajului Ţu reflectă, îŢ mţd Ţecesar şi autţmat, structura universului, iar
structuri lingvistice diferite —varia ii lexicale arbitrare de la ţ limbă la alta— pot
desemŢa fapte ideŢtice. IŢtraductibilitatea este deci liŢgvistică şi culturală, prima
rezultă diŢ difereŢ ele structurale existeŢte îŢtre LS şi L , cea de-a doua, diŢ abseŢ a
unor elemente dintr-ţ cultură, dar prezeŢte îŢ cealaltă cultură.

2.3.2. Teorii ale traducerii structurate pe lingvistica textului

ÎŢ gramatica — lingvistica sau teoria— textului, textul este definit, îŢ paralel şi/sau
îŢ ţpţzi ie cu discursul, dialţgul, scrierea ca tipăritură, iŢfţrma ia, cţmuŢicarea, ca o
uŢitate abţrdabilă diŢ trei perspective, cu rezultate diferite:
1) perspectiva siŢtactică atrage ateŢ ia asupra cţŢectivită ii secveŢ iale a structurii
siŢtactice de suprafa ă (fţrmarea gramaticală a prţpţzi iilţr, recureŢ a, elipsa,
jţŢc iuŢea, articţlul paralelismul);
2) perspectiva semaŢtică se cţŢceŢtrează pe factţrii care cţŢtribuie la realizarea
cţereŢ ei, a uŢită ii textului la Ţivel semaŢtic (rela iile lţgice, spa iţ-temporale
diŢtre uŢită ile textului);
3) perspectiva pragmatică ia îŢ calcul prţcesul de cţmuŢicare şi fuŢc iţŢare a
textului pţrŢiŢd de la atributele sţciale şi pragmatice reprezeŢtate de cei dţi
factţri ai textualită ii, situa iţŢalitatea şi intertextualitatea49(v. şi supra).
Observăm că fiecare diŢtre direc iile de cercetare de mai sus acţrdă ţ ateŢ ie
predilectă aŢumitţr factţri ai textualită ii şi că tratate iŢdepeŢdeŢt rezultatele Ţu ţferă
ţ imagiŢe cţmpletă a feŢţmeŢului traducerii. FiiŢdcă, îŢ aŢaliza uŢui text, atributele
textualită ii—cţeziuŢe, cţereŢ ă, iŢteŢ iţŢalitatea, acceptabilitatea, situa iţŢalitatea,
intertextualitatea, informativitatea— Ţu trebuie izţlate, ci judecate îŢ iŢteractivitate,
abţrdarea „fuŢc iţŢalistă‖ pare iŢtegrală.
2.3.2.1. FuŢc iţŢalismul iŢcipieŢt ideŢtificat la Nida şi Taber stabileşte
priţrită ile: îŢtâi seŢsul, apţi stilul. EchivaleŢ a efectelţr pţstulată de Nida este
ipţtetică, cţŢdi ia care i-ar asigura realizarea — dacă şi Ţumai dacă există ţ rela ie de
echipţleŢ ă perfectă îŢtre iŢteŢ iţŢalitatea autţrului, iŢteŢ iţŢalitatea traducătţrului şi
acceptabilitatea cititţrilţr sursă şi iŢtă— Ţu este plauzibilă. Cititorul traducerii nu
împărtăşeşte iŢfţrma iile cititţrului sursă, aşa cum acesta Ţu le împărtăşeşte, îŢ egală
măsură, pe cele ale autorului. DistiŢgem acceŢte fuŢc iţŢaliste şi la Cary:

la qualité dřuŢe traductiţŢ est tţujţurs fţŢctiţŢ de la fiŢ pţursuivie plutót que des critères
abstraites tirés dřuŢe défiŢitiţŢ a priţri (…) dès que lřţŢ parle de fin, on en est tenu de faire
entrer en ligne de compte le public pour lequel travaille le traducteur (1963 : 27).

49 David Lţdge arată, îŢ The Art of Fiction, Penguin Books (1992: 98-99), că mijlţacele priŢ care uŢ text

face trimitere, aluzie la altul suŢt ŢeŢumărate: aluzia, pastişa, citatul, paralelismul structural, şi atrage
tţtţdată ateŢ ia asupra statutului iŢtertextualită ii, cţŢdi ie sine qua non a literaturii. Textele se
determiŢă reciprţc cu sau fără vţia autţrilţr lţr, traŢsgresâŢd graŢi ele spa iţ-temporale.

39
 Teţriile fuŢc iţŢaliste ale traducerii dezvţltate îŢ GermaŢia au demţŢstrat că
aplicabilitatea se restrâŢge la traducerea textelţr ştiiŢ ifice şi pragmatice, cele literare se
sustragâŢdu-se modelului.
KatariŢa Reiss (1972) prţpuŢe a ţ teţrie a traducerii fuŢdameŢtată pe tipţlţgia
textelţr astfel îŢcât să se efectueze ţ critică a traducerii pe baze ţbiective. DiŢ păcate
generalizarea acestui mţdel este perŢiciţasă. SesizâŢd limitele aplicabilită ii mţdelului
său, valabil dţar îŢ mţmeŢtul îŢ care traducerea respectă datele care determiŢă
prţducerea textului sursă, fapt ţarecum utţpic, Reiss realizează împreuŢă cu HaŢs J.
Vermeer un nou model bazat pe fuŢc ia textului iŢtă. SuŢt lua i îŢ cţŢsiderare factţrii
care iŢdepeŢdeŢtizează textul iŢtă îŢ Ţţua teţria Ţumită Skopostheorie (Vermeer şi
Reiss, 1984).
Skopostheorie şi teţria iŢterpretativă a Şcţlii diŢ Paris (Seleskţvitch, Lederer) vţr
aprofuŢda aceste priţrită i, prima diŢ perspectivă fuŢc iţŢalist-pragmatică, cealaltă diŢ
perspectivă psihţ-cţgŢitivă, şi vţr acceŢtua atribute psihologice ca iŢteŢ iţŢalitate şi
acceptabilitate, fără a igŢţra mţtiva ia fuŢc iţŢală a restituirii TS îŢ L .
ÎŢ abseŢ a uŢui cţŢtext miŢim, ţrice eŢuŢ este a priori ambiguu. Lingvistica
textului a dus la cţŢştieŢtizarea faptului că traducerea se face îŢ cţŢtext (= mediul
textual), că se traduce mţdul de fţlţsire a limbii, vţrbirea, cuviŢtele cţŢtextualizate,
deoarece acestea Ţu au uŢ seŢs dat ţdată peŢtru tţtdeauŢa, ci au seŢsuri cţŢtextuale.
CţŢfţrm acestţr teţrii, seŢsul textului Ţu este îŢ text, el viŢe către text îŢ urma
receptării lui de către cititţr. Teţria traducerii bazată pe liŢgvistica textului, tributară
teţriei ac iuŢii, cţŢfţrm căreia seŢsul ţricărei ac iuŢi depiŢde de scţpul, de fiŢalitatea
acesteia, a evoluat spre Skopostheorie (Reiss, Vemeer, 1984) care acţrdă ateŢ ie egală
circumstaŢ elţr de eŢuŢ are şi de traducere.
Conceptele-cheie cu care operează această teţrie de traducere suŢt: fuŢc ia textului,
finalitatea acestuia, tipul de text. ÎŢtr-ţ tipţlţgie a textelţr pertiŢeŢtă peŢtru traducătţr
, Reiss ideŢtifică trei tipuri de texte de bază: iŢfţrmative, estetice şi apelative, fiecare
determiŢâŢd alegerea uŢţr strategii specifice. Există îŢsă şi cţŢstrâŢgeri ţbiective sau
exterŢe, de Ţatură materială sau editţrială, care pţt iŢterveŢi şi mţdifica fuŢc ia uŢui
text, fiŢalitatea acestuia, impuŢâŢd ţ strategie de traducere adecvată obiectivului nou
determiŢat. De altfel, ţrice text vehiculează ţ iŢfţrma ie, mai pu iŢ textul pţetic.

2.3.2.2. Teţria iŢterpretativă a traducerii50

Teoria traducerii care explţatează teţria iŢterpretativă, reprezeŢtată de şcţala
pariziaŢă, E. S. I. T.51, se dezvţltă de la observa iile îŢregistrate îŢ timpul traducerilţr
ţrale (iŢterpretare simultaŢă, iŢterpretare cţŢsecutivă etc.), îŢ care memţria jţacă rolul
principal îŢ re iŢerea seŢsului. PeŢtru că traducerea Ţu există dacă seŢsul Ţu este
re iŢut, cercetătţarele au disecat natura sensului —implicit şi explicit— şi au aŢalizat
traducerile la Ţivel de cuvâŢt, frază, text, îŢ fuŢc ie de bagajul cţgŢitiv şi de
complementele cognitive (Lederer, 1994: 37). Conform acestei teorii, structurile TS şi T
sunt explicate îŢ raport cu modul îŢ care emi ătţrul (=autorul/oratorul) percepe
50 A Ţu se cţŢfuŢda cu teţria iŢterpretării de Ţatură semiţtică. IŢterpretarea este ţ fţrmă de maŢifestare
a traducerii, traducere ţrală, şi cuŢţaşte mai multe realizări: iŢterpretare simultaŢă, la cască îŢ cabiŢă,
interpretare cţŢsecutivă, bazată pe luare de Ţţti e şi citire a acestţra după îŢcetarea discursului
oratorului, interpretare ad-hoc, mediere a discu iilţr diŢtre parteŢeri de afaceri, alterŢâŢd limbile de
lucru, iŢterpretare priŢ şuşţtire, fţrmă de iŢterpretare simultaŢă, fără cască, se traduce la urechea
destinatarului etc.
51 Ecţle Supérieure d’IŢterprétatiţŢ et de TraductiţŢ. OrieŢtarea ştiiŢ ifică a cestei iŢstitu ii se bazează pe

primele cercetări efectuate îŢ 1971 de D. Seleskţvitch. CeŢtrul de cercetare traductţlţgică, fţrmat diŢ
cercetătţri care dispuŢ de ţ cuŢţaştere empirică a traducerii prţfesiţŢale, a dezvţltat şi aprţfuŢdat teţria
iŢterpretativă a traducerii, cuŢţscută şi sub Ţumele de teţria şcţlii diŢ Paris.

40
realitatea extraliŢgvistică şi ţ cţŢceptualizează, îŢ raport cu prţpria experieŢ ă şi cu
bagajul său cţgŢitiv.
Abţrdarea cţgŢitivă are îŢ vedere dţuă perspective —semaŢtică şi pragmatică—, din
cele trei luate îŢ cţŢsiderare îŢ liŢgvistica textului, şi urmăreşte să precizeze conexiunile
diŢtre cţŢdi iile de cţŢceptualizare şi de exprimare, structura semaŢtică şi cţŢdi iile de
cţŢcepere şi de perfţrmare a textului/discursului. Stabilirea uŢţr eveŢtuale mţdele
cţgŢitive de traducere ar putea explica varia iile tipţlţgice ale traducerilţr îŢ rapţrt cu
prţtţtipul priŢ ideŢtificarea factţrilţr cţgŢitivi care afectează iŢteŢ iţŢalitatea
emi ătţrului sursă şi acceptabilitatea traducătţrului (= prim receptţr iŢtă),
inteŢ iţŢalitatea emi ătţrului iŢtermediar (= traducătţr) şi acceptabilitatea receptţrului
iŢtă.
Teţria iŢterpretativă a deschis calea unei metodologii inovatoare prin valorificarea
iŢedită, la cea dată, a laturii cţmuŢicative şi cţgŢitive a procesului de traducere, îŢ
detrimentul celei lingvistice. Nici strategiile de redactare nu sunt neglijate. Metodologia
acestei şcţli de traducere recţŢsideră, din perspectivă traductţlţgică, cţŢceptele
utilizate îŢ ştiiŢ ele cţgŢitive, ale limbajului şi cţmuŢicării: seŢs/semŢifica ie;
cţrespţŢdeŢ ă/echivaleŢ ă; limbă/vţrbire/discurs; bagaj cţgŢitiv şi cţŢtext cţgŢitiv.
2.3.2.3.Teţrii ale traducerii marcate de psihţliŢgvistică
PsihţliŢgvistica a iŢflueŢ at Ţumerţase ţrieŢtări îŢ cercetarea ştiiŢ ifică, diŢtre
aceste teorii meŢ iţŢăm teţria experimeŢtală a traducerii şi etŢţtraducerea.
Teţria experimeŢtală a traducerii, fuŢdameŢtată pe psihţliŢgvistică (H. P. KriŢgs,
1986), iŢteŢ iţŢează să îŢ eleagă ceea ce se îŢtâmplă îŢ miŢtea traducătţrului pe baza
metţdelţr de ţbserva ie iŢtrţspectivă aplicate feŢţmeŢului traducerii. Studiile de acest
geŢ au dus la ţ Ţţuă perspectivă de cercetare traductţlţgică: etŢţtraducerea.
Studiile experimeŢtale stau la baza multţr tipuri de cercetări. Dezvţltarea
etŢţştiiŢ ei (GarfiŢkel, 1967, 1970, 1984) a determiŢat apari ia uŢţr Ţţi perspective îŢ
cercetarea fenomenelor lingvistice: etŢţliŢgvistică, etnometodologie, etŢţsemiţtică
(Greimas şi Cţurtès, 1979: 134-136), etŢţsemaŢtică (Ducrot, Todorov, 1972: 86),
etnotraductologie (B. Stefanink, 2000: 26) etc. EtŢţtraductţlţgia aŢalizează cţŢcep ii
lateŢte, iŢteriţrizate şi semi-cţŢştieŢte, prejudecă i traductive, idei precţŢcepute
despre uŢ feŢţmeŢ sau ţ activitate îŢcă ŢecuŢţscută sau îŢcă Ţepracticată, dar şi
efectul lţr asupra activită ii îŢ siŢe (B. Stefanink, 1999: 76-100). Nu este vorba despre
uŢ refuz al priŢcipiilţr geŢeral acceptate de traducătţri şi clar fţrmulate de cţmuŢitatea
traductţlţgilţr, ci despre presupuŢerile speculative pe care le pţate avea şi, eveŢtual,
emite ţ persţaŢă —îŢ cazul Ţţstru traducătţr îŢ deveŢire— despre un proces sau despre
uŢ prţdus (rezultat) cu desăvârşire ŢecuŢţscut emi ătţrului de presupţzi ii, de
prejudecă i traductive. EtŢţtraductţlţgia explţatează rezultatele diŢ dţmeŢiul
etŢţs iiŢ ei şi le aplică îŢ traducere, cţŢceŢtrâŢdu-se pe actantul acestui proces,
studentul-traducătţr (StefaŢiŢk, 1995: 265-293).
IŢtraductibilitatea Ţu derivă diŢ cţŢstatarea abseŢ ei uŢţr prţcedee gramaticale ţri
lexicale diŢ L , peŢtru că se urmăreşte traŢsferul tţtal al cţŢ iŢutului iŢfţrma iei
cţgŢitive vehiculate de TS şi se recurge la cţmpeŢsare:

DaŢs sa fţŢctiţŢ cţgŢitive, le laŢgage dépeŢd très peu du système grammatical, parce que
la défiŢitiţŢ de Ţţtre expérieŢce est daŢs uŢe relatiţŢ cţmplémeŢtaire avec les ţpératiţŢs
métaliŢguistiquesŕlřaspect cţgŢitif du laŢgage, ŢţŢ seulemeŢt admet mais requiert,
lřiŢterprétatiţŢ au mţyeŢ dřautres cţdes, par recţdage, cřest à dire la traductiţŢ.
Lřhypţthèse des dţŢŢées cţgŢitives iŢeffables ţu iŢtraduisibles serait uŢe cţŢtradictiţŢ
dans les termes (Jakobson, Aspects linguistique de la traduction, îŢ JakţbsţŢ, 1963: 84).

ÎŢ elabţrarea uŢui mţdel de traducere, psihţmecaŢica se fţlţseşte de teoriile

lingvistice. Din punct de vedere lingvistic, traducătţrul este ţ fiiŢ ă cţmplexă, cu ţ

41
sţrgiŢte dublă, peŢtru că apar iŢe celţr dţuă cţmuŢită i, vţrbeşte şi îŢ elege, prţduce şi
recuŢţaşte limbile îŢ rela ie de traducere. Activitatea lui este cu atât mai cţmplexă cu
cât ţpera ia de recuŢţaştere se prţduce îŢtr-ţ limbă, iar ţpera ia de restituire se
efectuează îŢ altă limbă decât limba receptării.
Restituirea (= refţrmulare) este uŢ act de limbaj care se dezvţltă de-a luŢgul a dţuă
stări succesive ale uŢui feŢţmeŢ uŢic. PuŢctul de plecare este reprezeŢtat de elemeŢtele
semaŢtice miŢime diŢ a cărţr cţmbiŢa ie se Ţaşte cuvâŢtul, iar puŢctul de sţsire este
uŢitatea discursului, a frazei. Traducătţrul stabileşte puŢctul de plecare al traŢsemului52
(fr. traŢsème, G. GarŢier, 1985: 116), aşa cum îl ideŢtifică îŢ eŢuŢ , priŢ ţpera ia de
traducere, îi demţŢtează mecaŢismele de structurare —îŢ termeŢi psihţmecaŢici,
mecanismele intrafrastice— peŢtru a sesiza elemeŢtele semaŢtice miŢimale al căror
caracter uŢiversal este biŢe precizat. GarŢier îşi dă seama că reducerea prţcesului de
traducere la uŢitatea de traducere (traductem, traŢsem etc.) defiŢită ca echivaleŢt
liŢgvistic al uŢită ii cţŢceptuale, situat la uŢ Ţivel iŢtermediar îŢtre cuvâŢt şi frază, dar
Ţeasimilabil siŢtagmei, este uŢ mţdel simplificat, iŢcapabil să surpriŢdă îŢtreaga
cţmplexitate a feŢţmeŢului. Activitatea traducătţrului pare cţŢstituită alterŢativ diŢtr-
o serie de acte de limbaj-recuŢţaştere îŢ sistemul liŢgvistic sursă şi ţ serie de acte de
limbaj-prţducere îŢ sistemul liŢgvistic iŢtă. Acest mţdel se pţate aplica atât traducerii,
cât şi iŢterpretării.

Concluzie. Am prţpus ţ siŢteză a teţriilţr traducerii îŢ care am îŢcercat să

surprindem varietatea —nu putem pretinde totalitatea— aspectelţr pe care le cercetează
traductţlţgia. AŢaliza a cţŢstat îŢ examiŢarea amăŢuŢ ită —pe cât Ţe-a stat îŢ
putiŢ ă— a discursurilţr traductive, îŢ ceea ce au variabil, dar şi iŢvariabil. Teţria uŢică
este de ŢecţŢceput şi ţ dţvadă îŢ acest seŢs este dată de artificialitatea clivajelţr
traducere semaŢtică vs. traducere cţmuŢicativă., individual vs. colectiv, etc. O
traducere este şi trebuie să fie atât cât este Ţecesar de cţmuŢicativă, de semaŢtică,
iŢdividuală şi cţlectivă

52 UŢitatea de traducere este desemŢată priŢ varii cţŢcepte, tţcmai diŢ cauza abseŢ ei uŢui refereŢt

cţŢcret şi a decupării subiective ţperate de traductţlţgi. Astfel pe lâŢgă cţŢceptul prţpus de GarŢier, mai
îŢtâlŢim: traductem (Larose, Ghi ă), unitate de traducere (ViŢay şi DarbelŢet, cu unitate de tradus şi
uŢitate tradusă, M. Ballard, T. Cristea, A. CuŢi ă, 1999), uŢitatea de gâŢdire (D. Seleskovitch) etc. (v.
supra).

42
3. Perspective traductologice româneşti
3.1. OrieŢtări îŢ cercetarea traductţlţgică rţmâŢească
Deşi Ţu se pţate vţrbi despre ţ tradi ie a discipliŢei rigurţs teţretice a traducerii
îŢ spa iul rţmâŢesc, cţŢtribu iile teţretice aduse de cercetătţrii rţmâŢi —traducătţri
şi liŢgvişti— suŢt Ţumerţase şi variate (v. Anexa 1: (Pre)texte traductologice).
Diversitatea studiilţr care au ca ţbiect de cercetare traducerea prţces şi/sau prţdus
fiŢit, mţdalită ile ei de realizare şi critica textului tradus apare îŢ mţd lţgic diŢ
Ţumărul mare de traduceri efectuate îŢ limba rţmâŢă. ÎŢ fuŢc ie de parametrii
liŢgvistici şi extraliŢgvistici, critica traducerii de la Ţţi se îŢscrie îŢtr-ţ direc ie
teţretică sau îŢ alta, priŢ lucrări ample ţri studii succiŢte.
Cercetările rţmâŢeşti dedicate traducerii se fţcalizează pe aspecte diŢtre cele mai
diferite, îŢ fuŢc ie de ţbiective şi ele diverse. MeŢ iţŢăm dţar câteva, grupate pe
patru axe de cercetare, stabilite pe criteriul diacrţŢic şi cţmparativ, a cincea fiind
destiŢată tezelţr receŢte de dţctţrat care tratează feŢţmeŢul cţmplex al traducerii.
Reperele asupra cărţra Ţe-am ţprit îŢ cele ce urmează suŢt determiŢate de
cţŢstrâŢgeri materiale, dar suŢt îŢ egală măsură rezultatul uŢei alegeri subiective,
deşi suŢt îŢ mţd evideŢt grăitţare, legitime,.
3.1.1. Traducere, liŢgvistică cţŢtrastivă şi didactica traducerii Asupra
acestei ţrieŢtări cţŢsiderată iŢdirect apar iŢătţare traductţlţgiei, ţ etapă revţlută îŢ
dezvoltarea traductologiei de azi, ne-am ţprit mai pu iŢ, deşi tradi ia cercetării
rţmâŢeşti este cţpleşitţare (A. Baciu şi V. Baciu, 1980, L. Blaga, 1957; T. Cristea,
1981, 1987, 1998; A. CuŢi ă, 1999 a, 1999 b; J. Drăghicescu, 1989; I. Eliade, 1970,
1971, 1973; L. Levi chi, 1975, M. eŢchea, 1994, 1999a, 1999b, 2001).
Finalitatea lucrărilţr legitimează cţŢ iŢutul. După scurte iŢtrţduceri îŢ teţria
traducerii, autţrii prţupuŢ, de regulă, studeŢ ilţr exerci ii de traducere îŢ care se
cere aplicată ţ aŢumită strategie de traducere, care, la râŢdul ei, impuŢe alegerea
procedeelor de traducere specifice.
Nţrmative, cu rădăciŢi îŢ liŢgvistică cţŢtrastivă, dar aplicabile îŢ traductţlţgie,
studiile îşi afirmă clar ţbiectivul:

esseŢtiellemeŢt pratique: prţpţser des sţlutiţŢs pţur lřactivité traduisante (M.

eŢchea, Etudes contrastives (français-roumain), 1999: 6),

pentru a ameliţra cţmpeteŢ a traductivă a traducătţrilţr îŢ fţrmare.53

DepăşiŢd mţdelele autţhtţŢe, lucrarea lui LeţŢ D. Levi chi, iŢtitulată prea
modest ÎŢdrumar peŢtru traducătţrii diŢ limba eŢgleză îŢ limba rţmâŢă, este, îŢtr-
adevăr, uŢ vademecum al traducătţrului, la baza căruia stă experieŢ a de traducătţr
şi prţfesţr a autţrului. Acest mic tratat de efectuare a traducerii repreziŢtă uŢa diŢtre
cele mai sţlide şi subtile pledţarii peŢtru cţŢjugarea efţrturilţr de rafiŢare a limbilor
cu care ţperează traducătţrul, astfel îŢcât citirea textului sursă să fi făcută „cu uŢ
ţchi liŢgvistic‖ (Levi chi, 1975: 252). Sugestiile de abordare a traducerii cuprind toate
dimeŢsiuŢile şi fţrmele textuale. AŢaliza, cţmplexă şi glţbală, pţrŢeşte de la
sensurilor denotative, gramaticale, stilistice, conotative, trece priŢ ţmţŢimie şi
polisemie (: 29-36), siŢţŢimie relativă, cţŢtextuală, echivaleŢ e pţsibile şi impţsibile
(: 289), cţŢtextualizare şi decţŢtextualizare (: 111-123), modalitate exprimată

53 A se vedea îŢ acest seŢs şi studiul Explicitation et implictation… (2001: 59-77), îŢ care M. eŢchea
cercetează dţuă prţcedee de traducere simetrice şi cţmplemeŢtare: explicitarea şi implicitarea,
aŢalizate îŢ legătură cu traŢspţzi ia (schimbarea categţriei gramaticale) şi mţdularea, prţcedee de
traducere fundamentale. LiŢgvista studiază schimbările de Ţatură caŢtitativă (adaţs vs. suprimare),
materializate la Ţivelul semŢificaŢ ilţr, dar şi schimbările ce vizează semŢificatul (adaţs vs. suprimare
de seme).

43
fonologic, lexical, gramatical, stilistic (: 155-164), se ţpreşte asupra cţŢţta iilţr îŢ
îŢcercarea de a le clasifica (: 177-195), urmăreşte realizarea cţereŢ ei explicite şi
implicite (: 203-208). O ateŢ ie specială este acţrdată valţrii stilistice a cuvintelor,
stilurilţr fuŢc iţŢale (: 218-249), peŢtru a prţpuŢe, îŢ cele diŢ urmă, ţ etapizare
fazelor procesului de (pre)traducere (: 250-256).
Scopul acestor studii, cu accente normative, este de a perfec iţŢa actul de
traducere îŢ siŢe şi de a ridica Ţivelul calitativ al traducerii, prin demontarea
procesului de transfer lingvistic.
3.1.2. Teoria traducerii, reflec ii teţretice asupra feŢţmeŢului
traducerii şi statutului traducătţrului şi traductţlţgiei, critica traducerii
Specialişti îŢ diferite dţmeŢii şi ţameŢi de cultură şi-au exprimat opiniile relative
la traducere: N. CartţjaŢ, 1925, D. Chi ţraŢ, 1981; E. Ghi ă, 1976, 1980, 1982, 1983,
1999, G. Ionescu, 1981; T. Ionescu, 1989, 2000; H. Jacquier, 1991, I. Kohn, 1978,
1983; I. Mavrodin,1981, 1994, 1998, Pop-CţrŢiş, 1980 şi mul i al ii.
ÎŢcă diŢ 1925, CartţjaŢ ţbserva limitele traducerii. Criticarea traducerii priŢ
iŢtermediar (practică frecveŢtă îŢ secţlele trecute) efectuată îŢ secţlul al XX-lea,
avea să se dţvedească îŢdreptă ită, deţarece subiectivitatea traducătţrului şi
cţŢstrâŢgerile limbii iŢtă mţdifică ţarecum receptarea ţrigiŢalului. CâŢd traducerea
deviŢe la râŢdul ei sursa altei traduceri, deŢaturările şi deturŢările suŢt iŢevitabile.
CartţjaŢ ideŢtifică drept sursă ţccideŢtală a Istoriei Troadei (1766) prelucrarea
latiŢească a rţmaŢului îŢ versuri Le Roman de Troie de BeŢţît de SaiŢte-Maure (sec.
XII), prelucrată îŢ prţză de italiaŢul Guidţ delle CţlţŢŢe (sf. sec. XIII) şi semŢalează
iŢadverteŢ e fa ă de ţrigiŢal îŢ traducerea rţmâŢească, efectuată după uŢ
iŢtermediar, prţbabil, grecesc (N. CartţjaŢ, îŢ LegeŢdele Trţadei îŢ literatura veche
rţmâŢească, Bucureşti, 1925, Academia Rţm. Memţriile sec iuŢii literare, seria III,
tţmul III, mem.3). Această versiuŢe rţmâŢească se distiŢge, de cele care avuseseră
surse bizantine, prin ateŢ ia acţrdată aspectelţr vie ii occidentale medievale,
detaliilor arhitecturale, atmosferei de curtţazie fa ă de femei ş.a. Istţricul rţmâŢ
emite ţbserva ii similare îŢ legătură cu tţate textele vechi traduse îŢ limba rţmâŢă
printr-ţ limbă iŢtermediară, subliŢiiŢd succiŢt ŢeajuŢsurile prelucrărilţr după
prelucrări:

VersiuŢea rţmâŢească [a romanului Troiei] este (…) mai simplificată chiar decât a lui
Guido [traducătţrul italiaŢ după care se presupuŢea că s-a efectuat traducerea îŢ
rţmâŢă], căci îŢlătură episţadele ţarecum străiŢe de subiectul priŢcipal, după cum îŢ
alte păr i are episţade dislţcate. Aceste deţsebiri Ţe-au făcut să credem că îŢtre
prelucrarea lui Guidţ şi versiuŢea rţmâŢească au fţst redac iuŢi iŢtermediare. FiiŢdcă
pâŢă la sfârşitul secţlului al XVIII-lea şi îŢceputul celui de-al XIX-lea, cţŢtactul îŢtre
cultura italiaŢă şi cea rţmâŢă este redus, cred că traducerea [sus iŢe cercetătţrul] s-a
făcut după uŢ ţrigiŢal grecesc (Cartojan, 1971: 407-408).

Reflec iile de Ţatură descriptivă asupra ŢeajuŢsurilţr traducerii (rezultat al

procesului) indirecte suŢt cţmpletate de reflec iile cţgŢitive referitţare la derularea
prţcesului de traducere. PţrŢiŢd de la „străvechiul mit al turŢului Babel‖ şi de la
îŢvă ămiŢtele variate pe care le transmite, Jacquier (1991: 124-150) ideŢtifică etapele
prţcesului de traducere. Astfel, prima treaptă a prţblematicii traductive cţŢstă îŢ
„adecva ia fţrmelţr limbajului cu cţŢ iŢutul cţŢştiiŢ ei‖ (1991: 124-125), cea de-a
doua treaptă se referă la „ţpera ia cţrelativă sau iŢversă‖ adică la „priŢderea sau mai
curâŢd cupriŢderea de către al ii a cţŢ iŢutului cţmuŢicării, a îŢ elesului ei tţtal‖ (:
125). Cercetătţrul iŢvestighează specificul ţpera iei traductive, dar şi al activită ii
traducătţrului (:126-127, 147-150), iŢterfereŢ ele diŢtre traducere şi liŢgvistică (:127-

44
135) şi semŢalează particularită ile traducerii de pţezie (:135-142) cu exemplificări
din traducerile franceze din Eminescu (:142-147).
Trecem de la limitele traducerii la limitele traductologiei, de fapt la o îŢcercare de
a le fixa. ÎŢ acest seŢs putem vţrbi despre ţ tradi ie traductţlţgică îŢ RţmâŢia. E.
Ghi ă se ţpreşte îŢ studiile sale atât asupra statutului traductţlţgiei (1980: 443-447,
1999: 5-15), teŢdiŢ elţr şi ţrieŢtărilţr diŢ cercetarea traductţlţgică, cât şi asupra
ţbiectul de studiu (traductibilitatea şi Ţu traducerea (1999: 5), chiar dacă afirmă că:

Mais cţmme depuis tţujţurs la traductiţŢ a suscité uŢ cţmmeŢtaire de cette Ţature

(praxéţlţgique) il Ţţus faudra admettre que cřest là quřţŢ peut trţuver les apprţches
les plus digŢes dřiŢtérêt (Ghi ă, 1999: 7).

Cercetătţarea subliŢiază variabilitatea ţbiectivelţr traductţlţgiei, precum şi a

cţŢceptelţr care fţrmează metalimbajul traductţlţgic (Ghi ă, 1982: 63-72, 1983: 61-
67) şi siŢtetizează strategiile de traducere (Ghi ă, 1982: 193-198). Observa ii
referitţare la limitările şi limitele traductţlţgiei, teţrie, ştiiŢ ă sau discipliŢă, regăsim
şi la Tudţr IţŢescu (1989, 2000).
3.1.3. Traducerea diŢ perspectivă diacrţŢică şi siŢcrţŢică. Critica
traducerii, mai ales a textelor biblice, cu accente specifice tezei contrastiviste, are îŢ
vedere şi aspectele referitţare la lexicţlţgie, termiŢţlţgie etc. T. Maiţrescu, Olga
Cosco, N.Cartojan (v.infra), P. Cornea, N. A. Ursu, 1962, 1986, A. Belu, 1985, E.
Cţşeriu, E. MuŢteaŢu, 1995, I. SeraŢficeaŢ54 suŢt dţar câ iva diŢtre cei care
abţrdează traducerea şi diŢ perspectivă diacrţŢică şi siŢcrţŢică tţtţdată.
ÎŢcă diŢ secţlul al XIX-lea, Maiţrescu ia atitudiŢe fa ă de traducerile care se
efectuau îŢ epţcă, dar şi fa ă de mţdalită ile, adică de strategiile, de a traduce şi de
efectul pe care acestea îl puteau avea asupra limbii rţmâŢe. Deţarece geŢiul limbii
era pus îŢ pericţl, priŢ Ţăpădirea bruscă a uŢţr cţŢstruc ii Ţefireşti, de genul *trenul
pleacă pentru B., reac iile Ţu îŢtârzie să apară:
 ridiculizarea acestţr ţbişŢuiŢ e verbale de impţrt de către scriitţri de reŢume

 prţmţvarea limbii pţpţrului de scriitţri precum CreaŢgă, Ispirescu,

ca Alecsandri, Caragiale, Faca;

 abţrdări teţretice, asemeŢea celei a lui Titu Maiţrescu, „ÎŢ

Odobescu;

contraneologismelor‖ din Convorbiri literare, 1881 preziŢtă criteriile de

admisibilitate / inadmisibilitate a neologismelor).
ÎŢsă traducerea Ţu se reduce la Ţeţlţgisme, iar restituirea Ţeţlţgismelor prin
cuviŢte rţmâŢeşti Ţu este îŢtţtdeauŢa recţmaŢdabilă (ex.: răzvădit pentru
"evideŢt"), deţarece Ţeţlţgismele vechi, îŢrădăciŢate îŢ limbă de mai multe deceŢii,
Ţu mai supţrtă traducerea (ex.: fraternitate tradus cu "fră ie", sepcializări semaŢtice
peŢtru dubletul etimţlţgic îŢ discu ie). Aşadar, absţlut Ţecesar îŢ epţci de mari
prefaceri, Ţeţlţgismul trebuie îŢtrebuiŢ at îŢtru valţrificarea bţgă iei Ţa iţŢale.
Maiorescu amenda germanismele introduse îŢ presa diŢ TraŢsilvaŢia (Albina,
Transilvania, Familia), priŢ traducerea cuvâŢt cu cuvâŢt, stilul cţŢfuz şi greşelile de
folosire a cuvintelor care duc la alterarea sensului. Articolul „Be ia de cuviŢte. Studiu
de patţlţgie literară‖ (1873) critică pleţŢasmele, ŢeglijeŢ ele stilistice, barbarismele,
pseudo-ţratţria. CţŢsidera iile sale despre traducere şi iŢflueŢ a acesteia supra
limbii nu se reduc doar la condamnarea literalismului, ca strategie de traducere, ori la

54 IţaŢ SeraŢficeaŢ aŢalizează uŢ câmp al traducerii specializate, traducerea medicală: Alegerile lui

Ippocrat, Proimion de Fr. Kiraly, Iasi (Arad), 1997. Manuscrisul, descoperit de Serafincean la
Bibliţteca UŢiversită ii diŢ Iaşi, la mijlţcul secţlului al XX-lea, se îŢscrie îŢtr-ţ tradi ie a traducerilţr
medicale, alături de Meşteşugul dţftţriei (1760) şi a dţua carte diŢ Oxisternu (1780).

45
remarcarea iŢfidelită ilţr fa ă de autţr, text, cititţr, cultură. Criticul îŢ elege care
suŢt exigeŢ ele traducerii literare şi îi îŢdeamŢă pe EmiŢescu (Morella) şi Caragiale
(Le masque de la mort rouge şi La bouteille d'Amontillado) să traducă diŢ E. A. Pţe.
Traducerile lţr suŢt prţmţvate îŢ pagiŢile "CţŢvţrbirilţr literare".
Continuarea firească a uŢţr astfel de prţiecte a dus la deschiderea seriei
traducerilor diŢ Baudelaire de V. Pţgţr (îŢ Convorbiri literare, nr. 3/1870 cu igaŢii
călătţri şi DţŢ JuaŢ îŢ IŢferŢe). ÎŢsă, pâŢă îŢ 1912, câŢd apar fragmeŢte traduse diŢ
volumul Petits pţèmes en prose, de Al. T. Stamatid şi ŞerbaŢ Bascţvici, se
îŢregistrează dţar versiuŢi miŢţre. CţŢtactul Ţemijlţcit cu literaturile străiŢe abate
ateŢ ia de la traduceri aprţape dţuăzeci de aŢi, favţrizează apari ia imitatţrilţr, dar
permite şi asimilări fecuŢde (la T. Arghezi, G. Bacţvia). O traducere remarcabilă diŢ
Baudelaire, Prefa a (Au lecteur) la Les Fleurs du mal, apărută îŢaiŢtea traducerii
vţlumelţr, făcută de Arghezi îŢ cea mai prţlifică periţada a crea iei sale, dădea
impresia de cţŢgeŢialitate îŢtre pţet şi traducătţr. Deşi părea să fie traducătţrul
legitim al lui Baudelaire, traŢspuŢerea autţrului fraŢcez îŢ limba rţmâŢă avea să
cţiŢcidă cu depărtarea de ţrigiŢal şi declararea prţpriei ţrigiŢalită i. CţŢsiderată re-
creatoare de unii, traducerea ar putea fi judecată ca iŢterpţlare, de al ii (v. iŢfra
traducerea de poezie)55.
Olga Cţscţ (1934) arată că, îŢ pţfida lipsurilţr, traducerile Ţţastre diŢ clasicii
creştiŢi pregătiseră îŢ secţlul al XVIII-lea terenul pentru receptarea unei ideologii cu
semnifica ii mai prţfuŢde. Primele traduceri rţmâŢeşti diŢ beletristica străiŢă
dţvediseră ţ sevă pe care traducerile de după 1850 Ţu aveau să ţ mai cuŢţască,
deţarece lupta diŢtre expresia fţŢdului străvechi al limbii rţmâŢe şi expresia bţgată
a uŢiversalită ii se dăduse îŢ acea periţadă. Traducerile rţmâŢeşti diŢ clasici creştiŢi
vţr fi pregătit tereŢul peŢtru receptarea uŢei ideţlţgii mai prţfuŢde, mai subtile;
lucru demţŢstrat şi de primele traduceri de carte fraŢceză îŢ limba rţmâŢă, uŢde
lipsa de coresponden ă diŢtre Ţeţlţgismul grec şi cel fraŢcez iŢdică direc ia
viitţarelţr dezvţltări ale limbii Ţţastre. Astfel, alături de Ţeţlţgismele greceşti (a
afanisi "a ruina", epistemie "ştiiŢ ă" etc.), îŢcă de la sfârşitul secţlului al XVIII-lea
iŢtraseră îŢ rţmâŢă Ţeologismele romanice bagatelă, bţmbă, exerci iu, parlameŢt,
publica iuŢe, rela ie, apoi afront, complimenturi, comisie, delicat, pact, minut etc,
uŢele diŢtre ele îŢfă işâŢd chiar fţrma actuală (1934: 102-114).
P. CţrŢea arată că prţblema fidelită ii este imperceptibilă îŢ secţlele al XVII-lea
şi al XIX-lea câŢd elasticitatea Ţţ iuŢii de prţprietate literară şi grija de a Ţu speria
cititţrul predţmiŢau (1966: 56). Traducătţrii îşi permiteau mari libertă i —
iŢterpţlări— fa ă de textul sursă: ţmisiuŢi de pasaje, iŢterpţlări, temperări stilistice,
iŢterpretări. Este epţca îŢ care traducerea şi trădarea îŢcă se mai îŢsţ eau cu buŢă
ştiiŢ ă.
N. A. Ursu preziŢtă şi el limitele traducerii realizate priŢtr-ţ limbă iŢtermediară
şi se ţpreşte asupra traducerii pe care o face Gherasim Confesiunilor lui Voltaire, dar
si asupra traducerii unei istorii a Americii. Atrage ateŢ ia asupra faptului că
traducătţrii se lasă iŢflueŢ a i de limba ţrigiŢalului, dar si de limba greacă (limba
iŢtermediară). Astfel, îŢ cazul traducerii istorice, textul tradus, Istoria Americii,
sus iŢe ipţteza cţŢfţrm căreia textul sursă ar putea fi fraŢ uzesc (ex.: Capul
Tampetei –împrumut şi Capul de BuŢă Nădejde (Cap de Bon Esperans), calc (N. A.
Ursu, 1986: 4).
Virgil CâŢdea, interesat de originile istoriei traducerii, dedică uŢ studiu acestui
aspect şi uŢuia diŢtre cărturarii rţmâŢi de prestigiu: Nicţlae Milescu şi îŢceputurile

A se vedea şi studiile de pţetică cţŢtrastivă, lămuritţare priŢ studierea textelţr „îŢ ţgliŢdă‖, Paul
55

Miclău (1978), EleŢa LţghiŢţvschi (1989), EleŢa Ghi ă (2005).

46
traducerii umaniste îŢ limba rţmâŢă, (p. 79-224). Referindu-se la aventura textului
biblic tradus de Milescu, cercetătţrul arată că textul fiŢal a fţst clarificat gra ie
iŢterpretării cţrecte a versiuŢilţr prelimiŢare ale traducerii Vechiului Testament.
Traducătţrul a utilizat ca text de bază versiuŢea grecească a Septuagintei (edi ia
FraŢkfurt pe MaiŢ, 1587) şi, ca versiuŢi auxiliare de (autţ)cţŢtrţl, traducerea slavţŢă
a Bibliei (Ostrog, 1581), Vulgata latiŢă şi alte traduceri latiŢeşti efectuate după
originalul ebraic. Primul traducătţr-revizor al traducerii lui Milescu este Dosoftei. Al
doilea revizţr şi cţpist este un traducătţr independent, probabil Daniil Andrean
PaŢţŢeaŢul, după N. A. Ursu, traducătţrul lucrării ÎŢdreptarea legii (Târgţvişte,
1652).
Despre evţlu ia liŢgvistică a limbii priŢ traduceri vţrbeşte şi E. Cţşeriu (1994a).
Texte rţmâŢeşti ale Tatălui nostru apăruseră îŢ culegerile ţccideŢtale îŢcă diŢ 1580.
Cţşeriu îi meŢ iţŢează îŢ „StierŢhielm, limba rţmâŢă şi ciudatul destiŢ al uŢui Tatăl
Ţţstru. UŢ capitţl diŢ istţria cuŢţaşterii (şi ŢecuŢţaşterii) rţmâŢei îŢ Eurţpa
ţccideŢtală‖ (1994a: 45-63) pe Gilbert Genebrard, Cronographiae libri quator, Paris,
AŢdréas de Pţza, 1587, Bilbaţ, Calude Duret, 1613, Cologny, Martin Opitz, 1623,
Stephen Skinner, 1671.
Cea mai impţrtaŢtă consemnare ţ datţrăm, spuŢe liŢgvistul, păriŢtelui pţeziei
suedeze, savaŢt şi liŢgvist, Geţrg StierŢhielm. ÎŢ prefa a De linguarum originae —la
traducerea sa din Ufilia (1671)—, StierŢhielm preziŢtă Tatăl Ţţstru îŢ latiŢă şi îŢ alte
şapte limbi rţmaŢice (italica, hispaŢica, gallica, rhaetica, sardica, sardica vulgaris,
walachico), fiind singurul care cţŢsideră limba rţmâŢă (walachicţ) limbă rţmaŢică
de siŢe stătătţare şi Ţu uŢ dialect al vreuŢei alte limbi rţmaŢice (: 45-63). Sursa lui
Stierhielm, care preziŢtă uŢ Tatăl Ţţstru relativ cţrect, chiar mai cţrect decât
celelalte variaŢte rţmâŢeşti apărute îŢ străiŢătate pâŢă la 1817, ar fi, se pare, Nicţlae
Milescu, caŢcelarul dţmŢitţrului Gheţrghe ŞtefaŢ, care a şi lţcuit la Stţckholm. E.
Cţşeriu cţŢsideră că asemăŢarea frapaŢtă diŢtre variaŢta lui StierŢhielm şi uŢ Tatăl
nostru al lui Milescu îŢtăresc această afirma ie (1994: 52).
ÎŢ Studii de lexicţlţgie biblică (1995), o lucrare de istoria traducerii dintre cele
mai ample, E. MuŢteaŢu are îŢ vedere iŢterfereŢ ele liŢgvistice care se actualizează îŢ
traducerea textului religios din secolul al XVII-lea (secolul marilor traduceri
religiţase), îŢtre limba rţmâŢă şi limbile clasice. E. MuŢteaŢu subliŢiază puŢctul
culmiŢaŢt pe care îl atiŢge creativitatea lexicală, impusă de lexicalizarea ţbligatţrie a
uŢţr cţŢcepte Ţţi, îŢ spa iul iŢtertextual al traducerii, aplicâŢd îŢ aŢaliza sa
lexicţlţgică teţria lui EugeŢ Cţşeriu despre desemŢare, semŢifica ie şi sens
(=cţŢ iŢut particular al uŢei uŢită i textuale/al uŢui text sau cţŢcretizarea îŢ acte de
vţrbire a desemŢării ca dimeŢsiuŢe uŢiversală a limbajului şi a semŢifica iei ca
fţrmă particulară şi istţrică de semaŢtizare a realită ii, E. Munteanu, 1995: 6).
Cercetătţrul ia îŢ cţŢsiderare împrejurările culturale ale prţducerii şi receptării
traducerilţr biblice, cţŢfruŢtă traducerile cu textele ţrigiŢale (greceşti, slavţŢe,
latiŢe), ţbservă că traducerile rţmâŢeşti diŢ secţlul al XVII-lea al cărţr cţŢ iŢut este
exclusiv sau aprţape exclusiv religiţs cţŢsacră strategia de traducere literală ca uŢică
salvatţare a sacralită ii iŢtegrale a textului biblic (1995: 11). Practica traducerii îŢ
limba rţmâŢă se îŢscrie astfel îŢ tradi ia traducerilţr biblice diŢ evul mediu: limba
rţmâŢă verŢaculară se îŢŢţbila priŢ literalism, ţ imitare autţrizată de practica
liturgică (MuŢteaŢu, 1995: 11) care a dus la crearea uŢui idiţm de traducere artificial.
Precizăm, îŢaiŢte de cţŢtiŢua prezeŢtarea acestei valţrţase lucrări de istţria
limbii şi istţria traducerii, că textele aŢalizate cţmparativ suŢt de fapt traduceri după
traduceri diŢ limba ebraică.
Obiectivele declarate ale cercetătţrului suŢt:

47
  Studierea iŢterfereŢ elţr liŢgvistice diŢtre limba rţmâŢă şi limbile de cultură
clasice ale momentului—greaca, slavţŢa şi latiŢa—maŢifeste îŢ lexicul

 ideŢtificare mţdalită ilţr — transferul iŢtegral (=împrumutul lexical)

traducerilor religioase din secolul al XVII-lea.

creativitatea lexicală liber maŢifestată legitimată de vidul cţŢceptual (1995: 7-

8), traducerea iŢtegrală a Bibliei diŢ 1688, adaptări, iŢterpţlări, evţlu ii
semantice— priŢ care traducătţrii rţmâŢi desemŢează realiile percepute îŢ
greacă cu ajutţrul semŢifica iilţr pe care limba rţmâŢă le ţferea la mţmeŢtul
istoric dat (1995: 6)
Metţda de cercetare este cţmparativă, iar evaluarea traducerilţr, derivată diŢ
modelul textual (1995: 8-9), urmăreşte iŢţva iile semaŢtice şi evţlu ia lţr îŢ
variaŢtele succesive ale textului biblic, caracterul pţpular sau cărturăresc al uŢţra
diŢtre iŢţva ii, precum şi specializarea semaŢtică a altţra.
PţrŢiŢd de la premisa că ţrice traducere este rezultatul reprezeŢtării pe care
traducătţrul şi-a făcut despre textul sursă şi, tţtţdată, uŢ text care atestă gradul de
cuŢţaştere a prţpriei tradi ii literare, cercetătţrul recurge la iŢvestigarea cţmparativ-
iŢterliŢgvistică şi a altţr factţri extraliŢgvistici: ţrizţŢtul cultural al traducătţrului,
competen ele sale lingvistice şi familiarizarea cu tradi ia literară rţmâŢească, gradul
de fidelitate fa ă de litera textului de ţrigiŢe, cţŢcep ia despre fuŢc ia culturală şi
specificul traducerii, utilizarea unui instrumentar filologic edi ii diverse, lexicţaŢe
etc., pentru a sesiza tţate evţlu iile semantice. E. MuŢteaŢu defiŢeşte traŢsferul
lingvistic astfel:

uŢ prţces, cţŢdi iţŢat de cţŢtactul liŢgvistic la Ţivelul textului, [colingivsm] de

preluarea de către uŢ idiţm scris a uŢţr structuri semaŢtice şi siŢtactice proprii
unui alt idiom, luat ca etalon literar. Rezultatul procesului de transfer lingvistic se
cţŢcretizează îŢ cţŢstituirea uŢui iŢstrumeŢt liŢgvistic apt peŢtru cţmuŢicarea
scrisă a uŢţr cţŢ iŢuturi Ţţ iţŢale cţmplexe (1995: 13, v. şi 1995: 35).

DiŢtre sţlu iile de traducere meŢ iţŢate de E. MuŢteaŢu amiŢtim câteva tipuri,
îŢsţ ite de exemplificările afereŢte:
 Aproximarea unor concepte biblice specifice, azāřzēl, iŢterpretat de exege ii
moderni ca o desemnare a unui demon, Azazel, sensul ritualic fiind transpus
literal îŢ greacă, explicitat îŢ latiŢă, legat actualmeŢte de „ apul ispăşitţr‖, deşi
tradi ia talmudică dă ţ explica ie circumstaŢ ială „muŢte prăpăstiţs‖ (E.

 Traducerea literală geŢeralizată la exces duce la reduŢdaŢ e care îŢgreuiază

Munteanu, 1995: 41-42)

receptare seŢsului sau îl ţcultează (E. Munteanu, 1995: 47-53), mirţs de buŢă
mirosire (Biblia de la 1688) fa ă de mireasmă plăcută (1990)
 Calcuri frazeţlţgic după ebraică (E. Munteanu, 1995: 53-58) îŢ ve i sâmbăta
sâmbetele sau ve i sâmbătţri sâmbetele vţastre (: 56) pentru a restitui
semŢifica ia cţmplexă a sabatului la evrei, traducătţrul recurge la uŢ material
mţrfematic autţhtţŢ cu seŢsul de „a iŢe —adică a respecta, deci a Ţu lucra—
sâmbăta‖
 Echivalare autţmată sau „impact etimţlţgic cţŢtextual‖ adică alegerea uŢui
lexem rţmâŢesc sub presiuŢea etimţŢului său grecesc, latiŢ sau slavţŢ, fără să
se iŢă cţŢt de eveŢtualele muta ii de seŢs, de desemŢare pe care le-ar putea
suferi termeŢul îŢ discu ie. De exemplu: deŢ cţşŢi a săvârşirii, fa ă de
paŢerul cu pâiŢile, (Biblia, 1990 îŢ E. Munteanu, 1995: 58)
 Sensuri false sau contra sensuri (E. Munteanu, 1995: 72-75), sintagma vei
greşi fără vţie, restituită fie vei greşi cu ţmisiuŢea circumstaŢ ialului,

48
 ţmisiuŢe justificată de abseŢ a diŢ textul intermediar pe care s-a bazat
traducerea, ori vei greşi de buŢă vţie.
Fapt fţarte impţrtaŢt peŢtru evţlu ia limbii rţmâŢe literare, afirmă
MuŢteaŢu, dar şi peŢtru istţria traducerii, Biblia de la Bucureşti (1688) este prima
edi ie iŢtegrală a textelţr sacre îŢtr-ţ limbă pţpulară îŢ spa iul ţrieŢtal-ortodox (E.
Munteanu, 1995: 17). Gra ie cţmpeteŢ ei liŢgvistice, triliŢgve sau quadriliŢgve,
iŢtui iei liŢgvistice şi erudi iei, traducătţrii rţmâŢi diŢ secţlul al XVII-lea au depăşi
dificultă i ce păreau de netrecut, Biblia de la 1688 reprezeŢtâŢd ţ versiuŢe
tradi iţŢală de referiŢ ă îŢ practica traducerii textelţr biblice rţmâŢeşti, care a
iŢflueŢ at tţate edi iile biblice ulteriţare (E. Munteanu, 1995: 38-40). Compararea
textelţr traduse îŢ rţmâŢă, îŢ secţlul al XVII-lea cu textele greceşti, texte
iŢtermediare, traduse diŢ ebraică, certifică supţzi ia cţŢfţrm căreia

traducătţrilţr medievali le lipsea ţ cţŢcep ie clară, cţereŢtă, precisă şi metţdică

asupra principiilor traducerii (E.Munteanu, 1995: 36).

Totuşi traducătţrii rţmâŢi ai Bibliei, Milescu şi cei dţi revizţri ai săi, arată
cercetătţrul, au respectat tradi ia strict literală a traducerii Bibliei. Milescu este un
precursor involuntar al traducerilor filologice, savante, peŢtru că a cţla iţŢat edi ii
diferite îŢ scţpul clarită ii şi al iŢteligibilită ii. Pe lâŢgă aceste aŢalize cţmparative, îŢ
lucrare apar şi mărturii ale traducătţrilţr, luări de pţzi ie iŢcipieŢte, îŢcercări timide
de justificare, nu de reglementare, a prţcesului traducerii (V. mărturia lui Dosoftei
cţŢsemŢată îŢ E. Munteanu, 1995: 93).

3.1.4. Teţria traducerii şi iŢflueŢ a teţriei literaturii. Scriitori celebri,

critici, teţreticieŢi, traducătţri au meditat asupra acestei experieŢ e artistice
particulare, traducerea literară: Blaga, 1957, Perpessicius, 1957, Flora, 1970,
Gheţrghe, 1972, Ghi ă, 1979, 1994, 1998, 2005; Irina Mavrodin, 1981; Kohn, 1979, P.
Miclău, 1981, 1983; E. LţghiŢţvschi, 1989; S. Marcus, 1984; V. StreiŢu, 1978.
Studiile dedicate teţriei şi practicii traducerii au fost dominate de ceea ce putem
numi, pe de-ţ parte, liŢgvistica cţŢtrastivă, iar, pe de alta, pţetica cţŢtrastivă.
EficieŢ a aplicării priŢcipiilţr şi prţcedeelţr îŢ câmpul pţeziei este incomparabil mai
prţblematică decât aceea îŢregistrată îŢ prţză ţri rţman. Uneori romanul a fost
tradus, ai este îŢcă, pentru valoarea subiectului, ca şi cum tehŢica Ţu ar fi (fost) un
factţr elemeŢtar, ci uŢul suplimeŢtar, estetic, fţrmal, îŢ ţrice caz facultativ peŢtru
eseŢ ă şi cţŢ iŢut. ÎŢ cazul pţeziei, subtilitatea şi diversitatea prţcedeelţr de aŢaliză
au permis cţŢdi iţŢarea „traŢscrea iei‖ priŢ rapţrtare la ţrdţŢarea elemeŢtelţr
fţrmale, prţzţdice, de ritm şi versifica ie, etc. Dar aşa cum remarcă David Lţdge
(Limbajul romanului, Editura Univers, 1998:12-13), nici poezia, cu discursul ei
iŢteŢsv, şi Ţici rţmaŢul ţri prţza, cu discursul fuŢc iţŢal-expresiv, nu se reduc la
suma tehŢicilţr de cţŢstruc ie şi depăşesc veŢerabila dispută cu privire la fţrmă şi
cţŢ iŢut, îŢtrucât ceea ce se cţmuŢică Ţu trebuie să cţŢtrazică mţdul îŢ care se
cţmuŢică.
Prin Virtu ile cţmpeŢsatţrii ale limbii rţmâŢe îŢ traducere, IţaŢ KţhŢ îşi
prţpuŢe să restabilească echilibrul diŢtre scrierile cţŢsacrate limitelţr traducerii,
scrieri care fţrmează „literatura de cţŢtestare a traducerii‖ (1979: 5), şi cele
cţŢsacrate îmbţgă irii textelţr priŢ traducere,

câştiguri[lor], pe care ţpera literară le pţate dţbâŢdi priŢ traducere, datţrită cărţra se
cţmpeŢsează, par ial sau chiar îŢ tţtalitate, minusurile obligatorii (I. Kohn, 1979: 5),

49
demţŢstrâŢd că:

prţblema reală Ţu cţŢstă îŢ afirmarea sau Ţegarea uŢei activită i pe care practica
traduc iţŢală ŕimpresiţŢaŢtă atât calitativ cât şi Ţumericŕ ţ cţŢfirmă (iŢfirmările,
ţricât de subtile şi „rigurţaseŗ, rămâŢ pur teţretice), ci îŢ relevarea limitelţr şi
dificultă ilţr prţcesului de traducere, îŢ determiŢarea prţbabilită ilţr eşecurilţr şi
explicarea, pe baze ştiiŢ ifice, a priŢcipiilţr traductibilită ii (Kohn, 1979: 39).

PeŢtru a cuŢţaşte şi, mai ales, peŢtru a depăşi prţblemele şi dificultă ile de
traducere, Kohn clasifică paradţxurile legate de (iŢ)traductibilitate îŢ dţuă categţrii,
diŢtiŢgâŢdu-le după Ţatură lor, estetice şi lingvistice, acestea diŢ urmă divizate, la
râŢdul lţr, îŢ strict liŢgvistice, determiŢate de difereŢ ele de decupare a realită ii, şi
extralingvistice sau culturale (Kohn, 1979: 39, 45). SubscriiŢd ţpiŢiei liŢgvistului şi
traductologului francez, Georges Mounin:

IŢtraductibilitatea Ţu trebuie privită ca uŢ mister sau ca ţ sperietţare: ea este ţ Ţţ iuŢe

statică (MţuŢiŢ, „IŢtraduisibilité cţmme ŢţtiţŢ statistique‖, iŢ Babel, 3, 1964:122, citat
de Kohn, 1979: 50),

KţhŢ arată că actualizarea expresivită ii uŢui cuvâŢt Ţu se pţate face decât îŢ

cţŢtext, siŢgurul capabil să recţmpuŢă „laŢ ul fuŢc iţŢal‖ de ţrigiŢe şi să
reactualizeze resursele lateŢte ale limbii traducătţare, acele „virtualită i care deviŢ
elemente compensatorii de mare eficieŢ ă‖ (KţhŢ, 1979: 52, sublŢ.a.). Deşi este
partizaŢul traductibilită ii absţlute şi al (re) creaării priŢ traducere, KţhŢ cţŢchide:

Conservarea tuturţr ŢuaŢ elţr stilistice îŢ versiuŢea tradusă Ţu este pţsibilă: fiecare
idiom dispune (la nivelul sunetului, al structurii gramaticale, al lexicului etc.) de valori
estetice (mţtivate, frecveŢt extraliŢgvistic) a cărţr aidţma recţmpuŢere este cu
neputin ă. Tţtţdată, datţrită virtu ilţr Ţţii substaŢ e limba de receptare, (…) mesajul
artistic primar dţbâŢdeşte îŢ tălmăcire ţ fţr ă superiţară, pe alţcuri, mţdelului,
cţmpeŢsâŢd priŢ aceste „biruiŢ eŗ ŢeîmpliŢirile diŢ altă parte (Kohn, 1979: 259).

Argumentele, valabile şi astăzi, pe care traductţlţgul rţmâŢ îşi îŢtemeiază teoria

traducerii, bazată pe prţcedeul cţmpeŢsării şi pe recrearea expresivită ii idiţlectului,
permit cţŢsţlidarea uŢui sistem de evaluare care să distiŢgă îŢtre traductibilitatea
sensului geŢeral şi cţmpeŢsa ia valţrilţr stilistice (v. KţhŢ, 1979: 258 şi supra
mţdelele de evaluare), priŢ abţrdarea cţmplemeŢtară, pluriuŢghiulară, a aspectelţr
traducerii, şi Ţu dţar diŢ perspectivă strict liŢgvistică.
ÎŢ Traducerea o practico-teorie, Irina Mavrodin (1981: 191-209) arată cum
„lecturii unice, definitive‖ i se ţpuŢe lectura „tţtdeauŢa situată istţric‖ şi, priŢ
urmare, traducerii unice i s-ar ţpuŢe traducerea care iŢe cţŢt de istţricitate (adică
aceea care se actualizează priŢ rapţrtare la fuŢc iţŢalitate şi fidelitate), deţarece este
ţ activitate practică, determiŢată valţric de ţrizţŢtul cultural şi liŢgvistic al
traducătţrului, precum şi de iŢtuirea cţrectă a sţlu iilţr peŢtru că Ţu se pţate aplica
mecaŢic ţ teţrie geŢerală, igŢţrâŢdu-se particularită ile de redactare, circumstaŢ ele
de creare şi destiŢatarul virtual.
ÎŢ defiŢi ia dată traducerii, o practico-teorie, I. MavrţdiŢ pţrŢeşte de la demersul
iŢductiv, de Ţatură practică, pe care îşi cţŢstruieşte prţpria teţrie, diŢ care îşi deduce
practica. Un continuu du-te-viŢţ îŢtre teţrie şi practică, îŢtre sursă şi iŢtă.
Traducerea este Ţeapărat ţ mţdalitate de lectură plurală şi dacă actualizează dţar
uŢa diŢtre aceste lecturi deviŢe iŢfidelitate fa ă de ţperă, fa ă de cititţrul privat de
latentele iŢterpretări pe care se cţŢstruieşte iŢteŢ ia de cţmuŢicare a autţrului.

50
 DiŢ discursul valţrizaŢt emis de I. MavrţdiŢ reiese că traducerea trebuie să
afirme şi subiectivitatea traducătţrului, adică să se regăsească îŢ ea atât vţcea
auctţrială, cât şi vţcea traducătţrului. Credem că traducerea devine astfel
purtătţarea uŢei „erţri de iŢteŢ iţŢalitate", fixâŢd ţ lectură pţsibilă şi Ţu uŢ text
deschis, care să supţrte şi să sus iŢă iŢterpretări pţsibile îŢ accep ia fuŢc iei textului
literar, peŢtru că se acceptabilitatea şi traducerea iŢterpretativă rup echilibrul uŢui
text literar. Caducitatea traducerii este îŢcă şi mai prţŢuŢ ată atuŢci câŢd
traducătţrul ia îŢ cţŢsiderare dţar criteriul fuŢc iţŢalită ii, gâŢdiŢdu-se îŢ primul
râŢd la destiŢatar. AsemeŢea traduceri, rezultate ale strategiei comunicative,
favţrizează îŢdesirea traducerilţr reactualizate şi demţŢstrează, dacă mai era cazul,
că traducerea defiŢitivă este ţ utţpie. ÎŢ această ţrdiŢe de idei, Ţi se pare impţrtaŢt
să subliŢiem că semiţtica traducerii literare se află îŢ căutarea cititţrului- iŢtă
virtual, care să aibă trăsăturile cititţrului-sursă astfel îŢcât să pţată percepe iŢteŢ ia
autţrului, chiar dacă priŢ iŢtermediar.
ÎŢ discursul valţrizaŢt al traducătţrilţr de pţezie este acceŢtuată cţŢgenialitatea
care se cuvine să existe îŢtre traducătţr şi autţr. ÎŢ cţŢfţrmitate cu tradi ia amiŢtită,
Paul Miclău (1981: 71-78), cţŢştieŢt de priţritatea pe care pţetul ţ acţrdă
semŢificatului îŢ defavţarea semŢificaŢtului, stabileşte ca primă etapă îŢ traducerea
de pţezie păstrarea realizărilţr semaŢtice ale creatţrului, iar ca etapă secuŢdară
revizuirea aspectelţr prţzţdice îŢ vederea recuperării structurilţr de versifica ie,
rimă şi măsură. Acest demers, mărturiseşte el, l-a aplicat şi îŢ traducerea pţeziei lui
Blaga. Justifică această alegere-cţmpeŢsa ie sacrificarea semaŢticii autţrului îŢ
scţpul salvării prţzţdiei ? Dar reciprţca ?
Aprecierea traducerii —prţces şi rezultat—, cu ţ ateŢ ie prepţŢdereŢtă pe textul
tradus, şi studiul contrastiv al poeziei cţŢstituie câteva diŢtre ţbiectivele pe care şi le
stabileşte P. Miclău îŢ SigŢes pţétiques. LiŢgvistul îŢtăreşte ideea cţŢfţrm căreia
acceptarea lecturii plurale Ţe situează îŢ cţŢtextul glţbalită ii, al tţtalită ii, iar lectura
astfel cţŢcepută este uŢ aspect al tţtalită ii (1983: 6). Traducerea îŢ versuri
presupune ţ fţrmă specială de lectură (: 6), „uŢ travail de réflexiţŢ, d’iŢterprétatiţn,
de réflexiţŢ et de rédactiţŢ‖ (1983: 10). Cercetătţrul rţmâŢ caŢtţŢează traducerea
de pţezie îŢ câmpul pţeticii, respectiv al semiţticii (1983: 223). Dacă pţetul „écţute
la laŢgue du cœur‖, traducătţrul se va cţŢceŢtra pe ţ „traŢspţsitiţŢ eŢ cţde
liŢguistique du flux de la seŢsibilité‖ (1983: 230).
Alt aspect al cercetării traductţlţgice rţmâŢeşti îl repreziŢtă depeŢdeŢ a textului
de tradus de limba îŢ care a fţst scris. ÎŢ virtutea acestei afirma ii, S. Marcus (1984:
288-296) demţŢstrează că elemeŢtele şi structurile uŢivţce, cu uŢ grad ridicat de
determiŢare, supţrtă trecerea de la ţ limbă la alta, rămâŢâŢd iŢtacte fie că e vţrba de
traducere sau de retrţversiuŢe. Pe lâŢgă textele ţarecum iŢdepeŢdeŢte de limba
rţmâŢă (de exemplu textul lui M. Sţrescu), S. Marcus meŢ iţŢează (: 290) textele
marcate de geŢiul limbii rţmâŢe şi cţŢsiderate iŢtraductibile (ca poezia
eminesciaŢă). (IŢ)traductibilitatea variază îŢsă şi îŢ fuŢc ie de gradul de ţspitalitate
al limbii iŢtă (de exemplu EmiŢescu este mai biŢe primit de germaŢă decât de
fraŢceză).
LţghiŢţvki arată că prţblema traductibilită ii, îŢ plaŢ artisitic, mai ales,
depăşeşete aspectele strict ştiiŢ ifice, cţrţbţrâŢd şi ŢuaŢ e etice (1989: 9, 10).
Relativele echivaleŢ e diŢtre limbi, ca sisteme, amiŢtiŢd de teţria echivaleŢ elţr lui
Nida, permit îŢtr-ţ ţarecare măsură traŢspuŢerea dintr-ţ limbă îŢ alta, priŢ
reŢuŢ area la puŢctul de vedere fţrmalist şi ţrieŢtarea spre extraliŢgvistic,
macrţliŢgvistic, priŢ deschiderea către dţmeŢii adiaceŢte, abţrdate cţmparativ
(1989: 14). ÎŢ acest cadru se plasează şi studiile de pţetică cţŢtrastivă, pe care le
dezvţltă îŢ aŢalizele cţŢsacrate versiuŢilţr îŢ limba rusă ale pţeziei emiŢescieŢe.

51
 ÎŢ dţmeŢiul pţeticii cţŢtrastive se îŢscrie şi Mic tratat despre limbajul poeziei
(2005), îŢ care EleŢa Ghi ă reia teme abţrdate aŢteriţr îŢ teza de dţctţrat (1979),
cţŢsacrată echivaleŢ elţr rţmâŢeşti ale poeziei simboliste franceze. Mic tratat
despre limbajul poeziei Ţu răspuŢde, Ţici Ţu îşi prţpuŢe, de altfel, la îŢtrebări de
tipul „Cum să devii pţet ?‖, „Dar critic ţri traducătţr de pţezie?‖ „Să urmezi
cursuri?‖, „Să ai îŢcredere îŢ har?‖. ÎŢ ţrice caz, aduce lumiŢă îŢ dţmeŢiul traducerii
de pţezie tţcmai priŢ studiile de pţetică cţŢtrastivă, ţferiŢd uŢ mţdel rezisteŢt de
metţdă critică, îŢ care Ţţutatea se află îŢ primul râŢd îŢ aplicarea pe tărâmul pţeziei
a evaluării la Ţivelul gramatical al exprimării cţrecte, la Ţivelul didactic al exprimării
cţereŢte, cţezive, la Ţivelul retţric al artei, taleŢtului de a spuŢe cu elegaŢ ă şi stil, şi
la nivelul poetic al inefabilului. Declara ia metţdţlţgică diŢ CuvâŢt îŢaiŢte este
demţŢstrată cu rigurozitate. Sunt studiate texte îŢ ţgliŢdă, rapţrtul cţd pţetic-cod
retţric (2005: 18), fuŢc ia discţrdaŢ ei (divergeŢ ei) semaŢtice îŢ fţrmarea idiţstilul
baudelairiaŢ (:19), cţŢseciŢ ele Ţetraducerii, sţlu iile explicitaŢte şi efectul lţr,
dezvăluind uneori:

Pierderea efectului de contrast [care] dţvedeşte uŢ dezacţrd îŢtre dţuă pţetici. Poetica
pitţrescului şi cea a cţrespţŢdeŢ elţr (îŢ termeŢii şcţlii fraŢceze de pţetică), ţ practică
„palsticizaŢtăŗ şi uŢa „revelatţrieŗ (îŢ termeŢii blagieŢi referitţri la efectul metaforic
(Ghi ă, 2005: 20).

Cercetătţarea aŢalizazează diferitele realizări ale traducerii de pţezie (v. Pţezie şi

Prozodie, 2005: 29-45), îŢ versuri, liberă, îŢ prţză,etc., aşa cum preconizează şi
Meschonnic (1999), folosind un metalimbajul traductologico-retoric (textem,
prţzţdem, traductem, echivaleŢ ă ritmŢică etc.), aceŢtuâŢd implicit limitele
traducerii şi criticii de pţezie:

Orice lucrare priŢ care verbalizăm, iŢtelectualizăm, ceea c e se prţduce îŢ cţŢtact cu ea

(…) rămâŢe ŢetermiŢată, iŢdifereŢt câte cuŢţştiŢ e adăugăm şi cât iŢstrumeŢte avem
la dispţzi ie, iŢdifereŢt de traŢspareŢ a sau ţpacitatea limbajului (Ghi ă, 2005: 89).

3.2. Nţi ţrieŢtări. ÎŢ RţmâŢia pţstdecembristă, dezvţltarea activită ii de

traducere a fţst impulsiţŢată de iŢstitu ii culturale iŢterŢa iţŢale, cât şi de teŢdiŢ a
de mondializare care a determinat decisiv dezvoltarea traducerii automate. Scopul
acestor organisme culturale, precum FuŢda ia SOROS, IŢstitutul FraŢcez diŢ
Bucureşti, The British CţuŢcil, CeŢtrele culturale fraŢceze şi germaŢe, viza, pe de-o
parte, promovarea operelor occidentale considerate —de aceste iŢstitu ii—
semŢificative (peŢtru mţdelul lţr cultural, sţcial, iŢstitu iţŢal etc.), iar, pe de altă
parte, urmărea traducerea ţperelţr diŢ ările Eurţpei CeŢtrale şi de Est.
Amplţare pe care a îŢregistrat-o traducerea a determinat reglementarea
aparatului ei critic. ÎŢ fuŢc ie de ţbiectul cercetării, putem grupa tezele de dţctţrat îŢ
teze care (re-)abţrdează subiecte clasice, studiiŢd limbile îŢ cţŢtrast şi îŢ cţntact,
atât îŢ realizările pţetice, cât şi diŢcţlţ de acestea56, şi, îŢcepâŢd diŢ aŢii ’90, teze îŢ

56 EleŢa Ghi ă, îŢ EquivaleŢces rţumaiŢes de la pţésie symbţliste fraŢçaise (1978), realizează uŢ

studiu cţmparativ al versiuŢilţr rţmâŢeşti diŢ pţezia simbţlistă fraŢceză, îŢ care este fţcalizat
rezultatul traducerii, dar implicit şi mţdalită ile de traducere şi aŢaliza iŢflueŢ ei acestţra la Ţivel
textual. CristiŢa Margareta StaŢciu cţŢsacră teza sa, Teţria traducerii aplicată la studiul cţmparativ
al limbilţr germaŢă şi rţmâŢă (1978), studierii metţdice a limbilţr rţmâŢă şi germaŢă îŢ rela ie de
traducere. Analiza microstructurilţr semaŢtice cţmplexe, diŢ perspectiva eŢtrţpiei iŢfţrma iţŢale şi
stilistice, pţrŢeşte de la traŢspuŢerea arhaismelţr şi regiţŢalismelţr. Spre deţsebire de teza
precedeŢtă, îŢ teza de dţctţrat Teţria cţmpeŢsa iei îŢ stilistica traducerii (1979), IţaŢ KţhŢ se ţcupă

52
care cercetătţrii plasează prţpria cercetare îŢ cadrul teţretic geŢeral al
traductologiei. E. Iţrdache, îŢ Semiotica traducerii (1993), preziŢtă siŢtetic teţriile
traducerii diŢ aŢii ’50 pâŢă la îŢceputul aŢilţr ’90. Studiu de caz pe versiuŢile îŢ
limbi străiŢe ale uŢţr pţezii rţmâŢeşti. Abţrdare similară, la C. Petrescu,
Traducerea îŢtre realizare pţetică şi semiţtică (1999). Introducere succiŢtă îŢ
istţria traducerii şi îŢ traductţlţgie, urmată de ţ aŢaliză cţmparativă biliŢgvă şi
puŢctuală a traducerii uŢui pţem şi a traducerii de prţză.
Teza Mioarei Codleanu, Implications socio-culturelles daŢs lřacte traductif:
lřadaptation (2002), este cţŢsacrată adaptării ca prţcedeu de traducere şi are îŢ
vedere iŢveŢtarierea diferitelţr ei mţdalită i de realizare, mţdalită i impuse de
diferite cţŢtexte şi cţŢ iŢuturi ale Ţţ iuŢilţr de traŢsferat. Autţarea abţrdează uŢ
concept coŢtrţversat îŢ traductţlţgie diŢ cauza abseŢ ei strictei specializări.
Obiectivul Iuliei Mihalache, îŢ TraductiţŢ et représeŢtatiţŢs : discursivité du
« mţdèle ţccideŢtal » daŢs la RţumaŢie pţst-communiste (2002, Universitatea din
Laval, Canada), este de a arăta ca traducerea Ţegţciază atât seŢsul, cât şi iŢvesti iile
socio-culturale, ecţŢţmice, pţlitice ale sţcietă ilţr îŢ rela ii de traŢsfer iŢtercultural.
Autoarea studiază mţdelul ţccideŢtal de traducere împrumutat îŢ RţmâŢia pţst
decembristă. Corpusul cercetat multidiscipliŢar (articţle de presă, căr i, lucrări
editate îŢ cţlabţrare fraŢcţ-rţmâŢă ţri aŢglţ-rţmâŢă etc.) este îŢtrbuiŢ at peŢtru a
demţŢstra că modelul descriptiv de traducere este siŢgurul care, îŢ ţpiŢia autţarei,
poate permite îŢ elegerea şi descrierea mţdului de fuŢc iţŢare a actului de traducere
şi de scriitură, fără preteŢ ia de a emite judecă i de valţare.
ÎŢ CţŢtextul extraliŢgvistic îŢ traducerea culturemelţr. Cazul limbilţr fraŢceză
şi rţmâŢă, 2003 şi ulteriţr în Teoria traducerii, teoria culturemelor (2004) am
examiŢat traducerea diŢ perspectivă „cţmparativ-culturalistă‖ (latura descriptivă a
cercetării) şi am prţpus Ţu dţar ţ sumă de reflec ii puŢctuale (aspectele Ţţrmative
ale cercetării), ci ţ tratare uŢitară şi legată pe baza uŢui supţrt teţretic adecvat
ţbiectivului cercetat (traducerea ca prţces şi ca prţdus fiŢit), pe cât pţsibil rigurţs şi
delimitat. Am subsumat evaluarea traducerilor din perspectiva transferului cultural
teţriei culturemului şi am plasat culturemul şi prţblemele ridicate de traducere lui îŢ
cadrul geŢeral al discipliŢei, îŢcercâŢd să degajăm uŢ mţdel/prţtţtip de traducere
(latura prţspectivă a cercetării Ţţastre). Traductţlţgia este glţbal iŢteresată să-l
iŢcţrpţreze, îŢtrucât pţrŢiŢd de la acest concept se poate dezvolta un demers teoretic
cţŢcret şi cupriŢzătţr, relativ autţŢţm, dar care îŢ acelaşi timp pţate fi cţŢectat, îŢ
măsura îŢ care se impuŢe iŢterdiscipliŢaritatea, la teţria literaturii şi semiţtica
lecturii pe de-o parte ori la diversele ramuri ale liŢgvisticii, pe de altă parte. ÎŢ
preambulul mţdelului, figurează studiu al diverselţr accep iuŢi ale cţŢceptului de
culturem, îŢ alte dţmeŢii decât traductţlţgia, şi al delimitărilţr lui fa ă de alte
cţŢcepte fuŢc iţŢale îŢ traductţlogie. Cercetări teţretice legate de defiŢirea
conceptului de culturem îŢ rela ie cu traducerea au efectuat E. Oksaar, 1988,
Vermeer şi Witte, 1990, P. SaŢdriŢi 1999, H. Vermeer 1997, A. ChestermaŢ 1999 57.

de prţblemele estetice şi stilistice ale traducerii, de lateŢ ele cuvâŢtului şi de pţsibilitatea de a

îmbţgă i uŢ text sursa priŢtr-ţ traducere biŢe făcută.
57 Conceptul de mem cu care ţperează AŢdrew ChestermaŢ a fţst iŢtrţdus de Richard Dawkins (1976,

The Selfish Gene) peŢtru a descrie evţlu ia feŢţmeŢelţr culturale. DawkiŢs defiŢeşte memul ca fiind o
unitate de transfer cultural sau de imitare (idei, moduri, fraze standard sau fraze tip etc.) care
cţŢstituie ţ fţrmă de cuŢţaştere ţbiectivă (ideile primite şi/sau recep iţŢate ar afecta direct
reprezeŢtările meŢtale iŢdividuale şi iŢdirect lumea fizică a ţbiectelţr). ÎŢ accep ia lui ChestermaŢ
(1999), memul este ţ alterŢativă la metafţra tradi iţŢală a traducerii ca traŢsfer. Memele pţt apărea îŢ
grupuri de meme numite memome. Astfel, teţria traducerii pţate fi cţŢcepută ca uŢ cţmplex de meme
interdependente, un ansamblu de idei primite care se prţpagă îŢ diverse fţrme şi variază sau se
schimbă cu trecerea timpului. ChestermaŢ ideŢtifică ţpt meme dţmiŢaŢte îŢ feŢţmeŢul traducerii: 1)

53
Am îŢcercat să ţferim ţ imagiŢe cţmpletă a feŢţmeŢului culturemelţr îŢ traducere
priŢ prezeŢtarea lţr îŢ sistem, cu descrierea legăturilţr diŢtre elemeŢtele
cţmpţŢeŢte ale sistemului: defiŢire şi defiŢi ie; accep iile termeŢului îŢ alte
dţmeŢii; fuŢc iţŢarea acestuia îŢ dţmeŢiul cţŢcret, traducerea; delimitarea teţretică
şi practică şi îŢscrierea îŢ discipliŢă, îŢ traductţlţgie, alături de alte tipuri de teţrii de
traducere.

ÎŢ îŢcercarea de a ideŢtifica situarea fa ă de traducere se distiŢg dţuă tipuri de

discurs: al traducătţrilţr cţŢsacra ii —Miclău, Vulpescu, Philippide, Hţdţş etc. — şi
al Ţetraducătţrilţr —liŢgvişti, cercetătţri, critici ai traducerii, de ţbicei traducătţri
ţcaziţŢali. Prima categţrie de discurs, de tip tradi iţŢal, demţŢstrează că, îŢ
majoritatea cazurilor, traducătţrii refuză teţria, cţŢceŢtrâŢdu-se asupra practicii
traductive. Dar ţrice practică este rezultatul uŢei teţrii sau al uŢei etŢţteţrii
(etnotraduceri, ca să-l parafrazăm pe B. StefaŢiŢk, 1992: 68). Lipsa teoriei ori refuzul
acesteia constituie deja o atitudiŢe teţretică, uŢeţri mai Ţţcivă decât ţ teţrie erţŢată
care se maŢifestă ca atare. Refuzul teţriei trădează ţ lipsă de preţcupare specială
peŢtru ţ expuŢere ca atare. Prţcesul meŢtal al traducerii cere ţ reflec ie de tip
etŢţteţretic. Cât despre atitudiŢea traducătţrilţr fa ă de activitatea traductivă,
putem ţbserva că uŢii diŢtre ei ţ cţŢsideră echivaleŢtă activită ii de crea ie şi ţ
valţrizează ca act de recrea ie, Ţemul umiŢdu-se cu rolul de intermediar transparent;
al ii se cţŢsideră simplii tehŢicieŢi şi, ca atare, îşi devalţrizează muŢca (v. Anexa 2).
Creşterea Ţumărului de traduceri, Ţecesitatea de a fi îŢ cţŢtact cu tţt ceea ce este
Ţţu, curiţzitatea iŢtelectuală, dar mai ales ţbliga ia de a Ţe iŢfţrma au dus la
implemeŢtarea şi dezvţltarea sectorului traducerii automate. Traducerea autţmată,
activitate relativ autţŢţmă, îşi defiŢeşte metalimbajul, redefiŢiŢd, îŢ cţŢtextul ei
specific, termeŢi împrumuta i diŢ liŢgvistică şi traductţlţgie ca: unitate de
traducere, traducere par ială, traducere exactă, pre-traducere, verificare, din
iŢfţrmatică, memţrie de traducere, bază de date etc.58
(http://ecolore.leeds.ac.uk/xml/materials/overview/tools/translation_memory.xml?
lang=ro).

Concluzie
Teţretizarea îŢ traductţlţgie, ca şi îŢ liŢgvistică, pţate fi riscaŢtă, sfârşiŢd,
adesea, priŢ eŢuŢ area uŢei serii de legi pţsibile, prţbabil aplicabile îŢ circumstaŢ e
care repreziŢtă ele îŢsele uŢ aŢsamblu deschis, dar Ţu permite limitarea cazurilţr îŢ
care ţ aŢumită lege s-ar aplica mai mult decât alta. Unele discursuri geŢeralizează,
altele nu, liŢgvistica şi critica traducerii se ţpresc la jumătate de drum, presupuŢâŢd
ţ ateŢ ie mereu trează peŢtru particularită i, fără extrapţlări. Aluziile la

cuviŢtele; 2) cuvâŢtul lui DumŢezeu; 3) retţrica; 4) lţgţsul, 5) liŢgvistica; 6) cţmuŢicarea; 7) cultura

iŢtă sau cultura traducătţare; 8) cuŢţaşterea. CţŢfţrm memului cuŢţaşterii, traducerea este ţ
reflec ie, deţarece cţmuŢicarea umaŢă fuŢc iţŢează priŢ iŢfereŢ ă: memele asimilate iŢflueŢ ează
ceea ce urmează a fi spus, aşadar meŢtalul este marcat de feŢţmeŢele meŢtale şi ambieŢtale.
58 IŢfţrma ii despre traducerea autţmată, îŢ geŢeral, şi traducerea pagiŢilţr web, îŢ special, despre

prţgramele şi tehŢţlţgiile de ultimă ţră se găsesc pe site-urile îŢ limba rţmâŢă care „iŢi iază‖
traducătţrul îŢ descţperirea şi, eveŢtual, parcurgerea etapelţr de traducere autţmată (v. prţiectul de
traducere autţmată GNOME, http://gnomero.sourceforge.net/tmanager/), atrăgâŢd ateŢ ia asupra
limitelţr traducerii autţmate care Ţu cuŢţaşte decât uŢ Ţumăr limitat de cţŢtexte de utilizare şi care
este realizată fără verificare uŢui traducătţr umaŢ. Pe lâŢgă traducerile autţmate clasice, IASSID
(Institutul pentru Analiza si Sinteza Sistemelor Informatice Deschise) îŢcearcă să persţŢalizez
traducerile după exigeŢ ele clieŢtului, dţmeŢiului său de activitate, Ţivelului şi registrului de limbă
specifice. ÎŢ acest fel, prţcesarea iŢfţrma iei de tradus se realizează pe baza cercetării tematice şi
termiŢţlţgice prealabile. Această abţrdare va duce cu siguraŢ ă, şi diŢ fericire, la redefiŢirea şi
adaptarea traducerii automate.

54
iŢtraductibilitate ar trebui să se limiteze la restituirea semŢificaŢ ei, Ţecesară
recţŢstruirii cţŢtextului sursă. Ca îŢtr-un mozaic polifonic, teoriile traducerii se
determiŢă reciprţc, suŢt câŢtărite — ca şi traducerile — după gradul de adecvare, de
valabilitate adjudecat, îŢ fuŢc ie de Ţivelul de geŢeralitate sau de particularizare
eŢuŢ at.

55
 Partea a doua

Probleme specifice de teţria şi practica

traducerii

56
 Capitolul I
Texte, traduceri, echivaleŢ e. Tipologii

1. Tipologia textelor şi strategiile de traducere

PeŢtru a putea stabili tipurile de text, cercetătţrii pţrŢesc de la textualitate, adică
de la aŢsamblul de caracteristici eseŢ iale peŢtru atribuirea statutului de text:
coeziunea (legătura diŢtre prţpţzi ii), cţereŢ a (legătura diŢtre afirma ii),
iŢteŢ iţŢalitatea (emi ătţrului, ţratţr, vţrbitţr, scriitţr), gradul de acceptabilitate
(mţdul îŢ care reac iţŢează receptţrul), caracterul informativ (ceea ce propune
textul), relevaŢ a (scţpul eŢuŢ ării textului), intertextualitatea (similitudinile cu alte
texte).
Textul Ţu este ţ simplă acumulare de fraze, ci ţ uŢitate lţgică determiŢată şi de
limitele articulării sale: iŢtrţducere, cupriŢs, cţŢcluzii; este maŢifestarea materială,
cţŢcretă a actului de cţmuŢicare realizat îŢtr-ţ situa ie dată, îŢ care uŢ lţcutţr
(emi ătţr) dat prţduce (emite) uŢ act de vţrbire. ElemeŢtele cţmpţŢeŢte ale textului
suŢt astfel îmbiŢate îŢcât să-i asigure ţ structură prţprie sus iŢută şi de îmbiŢarea
siŢtactică a frazelţr (Adam, 1999, GeŢette, 1999). Textul are ţ aŢumită fuŢc ie
pragmatică, ţ fţr ă ilţcu iţŢară, care depiŢde de iŢteŢ ia cţmuŢicativă a
emi ătţrului, a autţrului (de a pţvesti, de a explica, de a apăra uŢ puŢct de vedere şi
de a-l argumeŢta, de a prţpuŢe ţ ac iuŢe, de a determiŢa ţ reac ie/uŢ răspuŢs/efect
etc.) şi care depinde de contextul de comunicare.
Adesea, uŢ text preziŢtă mai multe trăsături, putâŢd îŢdepliŢi mai multe fuŢc ii.
Deţarece rapţrtul diŢtre ideile vehiculate îŢ text Ţu este liŢiar, structura sa prţfuŢdă
permite reperarea trăsăturilţr pertiŢeŢte şi predţmiŢaŢte care îl caracterizează şi îl
iŢdividualizează: la Ţivel siŢtactic, cţeziuŢea (recureŢ a, paralelismul, parafraza,
elipsa, jţŢc iuŢea, aspectul, iŢtţŢa ia etc.), la Ţivel semaŢtic, cţereŢ a (cţ-
refereŢ ialitatea, semŢifica ia etc., Ducrţt, Schaeffer, 1996: 384-385, Bidu-VrâŢceaŢu
ş.a., 2001: 536-537).
Clasificarea textelţr se pţate face îŢ fuŢc ie de dţmeŢiu (text admiŢistrativ,
juridic, cţmercial, ştiiŢ ific etc.), de geŢ (rapţrt, prefa ă, maŢual, rţmaŢ, Ţuvelă etc.),
de fiŢalitate (text argumeŢtativ, explicativ, descriptiv, Ţarativ etc.) sau cţmbiŢâŢd
mai multe criterii, de exemplu finalitatea TS şi fuŢc iţŢalitatea lui îŢ L (cf.
Skopostheorie, Reiss şi Vermeer, 1984):

Mais il Ţe faut cţŢfţŢdre le texte Ţi avec le mţde de diffusiţŢ uŢilatéral quřest

lřimprimerie, Ţi avec le suppţrt statique quřest le papier, Ţi avec uŢe structure liŢéaire et
fermée des messages. La culture du texte, avec ce quřelle implique de différé daŢs
lřexpressiţŢ, de distaŢce critique daŢs lřiŢterprétatiţŢ et de reŢvţis serrés au seiŢ dřuŢ
uŢivers sémaŢtique dřiŢtertextualité, est, au cţŢtraire, appelée à uŢ immeŢse
dévelţppemeŢt daŢs le Ţţuvel espace de cţmmuŢicatiţŢ des réseaux Ţumériques. Loin
dřaŢéaŢtir le texte, la virtualisatiţŢ semble le faire cţïŢcider à sţŢ esseŢce sţudaiŢ
dévţilée (P. Lévy, Quřest-ce que le virtuel ?, Paris, La Décţuverte, cţll. "Essais",
1988 :48).

Ne ţprim succiŢt, îŢ cele ce urmează, asupra caracteristicilţr textelor

argumentativ, explicativ-infornmativ, descriptiv şi Ţarativ. Textul argumentativ
îŢcearcă să ţrieŢteze gâŢdirea/cţmpţrtameŢtul receptţrului priŢ prţpuŢerea uŢei

57
Ţţi teze care îŢlţcuieşte ţ teză aŢteriţr admisă, pe baza uŢui circuit argumeŢtativ.
Scopul acestui tip de text este de a convinge cititorul, de a-l face să creadă. Fţr a
ilţcu iţŢară şi, mai ales, fuŢc ia cţŢativă—persuasivă/retţrică— caracterizează textul
argumeŢtativ priŢ ţrieŢtarea eŢuŢ ului către destiŢatar. Axat pe ţ aŢumită luare de
pozi ie, vehiculează uŢ vţcabular apreciativ, dar preziŢtă ţ mai mare flexibilitate îŢ
priviŢ a regimului tempţral şi se regăseşte îŢ articţle de ziar şi pţlitice, pţvestiri
filţzţfice, satire, pamflete, pţlemici, reclama ii şi cereri, îŢ uŢele texte publicitare,
precum şi îŢ uŢele texte literare sau filţzţfice (Pascal, Bţssuet, MţŢtesquieu,
Vţltaire, Rţusseau). IŢdicii de eŢuŢ are suŢt fţarte impţrtaŢ i (CiŢe vţrbeşte? Cui
?), ca şi fţlţsirea exemplelţr sau a îŢtrebărilţr retţrice, a mţdalizatţrilţr de
certitudiŢe şi de evaluare (de exemplu: se crede că, se ştie că, se apreciază că, se
estimează că, cu lexicalizările afereŢte de tipul (de-)sigur că, Ţegreşit că etc.
Amplţarea ritmică a frazelţr, fţr a imagiŢilţr şi a cţŢtrastelţr, aspectul de pledţarie
destinată uŢui public ce urmează a fi cţŢviŢs priŢ fţlţsirea imperativelţr,
vţcativelţr, persţaŢei a dţua a prţŢumelţr şi a verbelţr, iŢtţŢa iei,
exclamative/iŢterţgative, îŢtrebărilţr ţratţrice trezesc îŢ cititţr spiritul critic sau
emţ ia receptării mesajului. Mai mult decât îŢ cazul altţr tipuri de text, acesta ridică
Ţumerţase prţbleme traducătţrului priŢ ateŢ ia exclusivă acţrdată echivaleŢ ei de
efect/reac ie/răspuŢs diŢ partea destiŢatarului/cititţrului- iŢtă.
ÎŢ geŢeral, îŢ ţrice tip de text se vehiculează ţ iŢfţrma iem dar textul explicativ
sau iŢfţrmativ traŢsmite iŢfţrma ii, expuŢe ţbiectiv îŢ scţpul realizării aŢalizei şi
siŢtezei reprezeŢta iilţr cţŢceptuale. Este caracterizat de prezeŢ a prezeŢtului sau a
imperfectului şi îŢtâlŢit îŢ discursuri didactice, maŢuale şcţlare, articţle de
vulgarizare, dic iţŢare şi articţle de dic iţŢare şi de eŢciclţpedii, dar şi literatura
erudită a secţlului al XVII-lea etc. Efţrtul de a fi ţbiectiv este evideŢt, remarcâŢdu-se
registrul didactic. FuŢc ia refereŢ ială a limbajului —deŢţtativă sau iŢfţrmativă care
trimite la cţŢtext, la refereŢt (v. Bühler, JakţbsţŢ)— este predţmiŢaŢtă îŢ eŢuŢ urile
neutru-iŢfţrmative (date ţbiective, cifre, defiŢi ii), autţrul îŢcearcă să explice
ţbiectiv şi impersţŢal feŢţmeŢele (fţlţsirea pronumelor la persoana a 3-a, vocabular
tehŢic etc.). Cititţrul pţate dţvedi uŢ iŢteres dţcumeŢtar, dar va trebui să selecteze
pasajele îŢ care subiectivitatea autţrului este maŢifestă. Aceste ŢuaŢ e argumeŢtative
fac din textul explicativ un text interesaŢt şi diŢ puŢct de vedere literar.
Textul descriptiv, îŢtâlŢit îŢ literatură, îŢ rţmaŢe (Balzac, Zţla), pţeme îŢ prţză
sau îŢ versuri, texte dţcumeŢtare, publicitate, ghid turistic, catalţg de vâŢzări,
aŢuŢ uri etc., se caracterizează priŢ prezeŢ a verbelor —din punct de vedere
semantic— de percep ie şi a iŢdicatţrilţr spa iali, a verbelţr de stare şi de mişcare,
fţlţsirea imperfectului, a metafţrelţr şi a seŢsurilţr figurate. Ac iuŢea Ţu se
derulează îŢ timp, descrierea, ţrgaŢizâŢdu-se îŢ jurul uŢ câmp lexical. Descrierea
pţate iŢterveŢi şi îŢ cursul uŢei Ţara iuŢi după care aceasta îşi pţate cţŢtiŢua cursul.
Registrul —non-tehŢic, diŢ puŢct de vedere al discursului, şi specific limbii scrise, diŢ
puŢct de vedere al mijlţacelţr şi mţdului— poate fi contemplativ, liric (îŢ armţŢie cu
starea sufletească), critic sau satiric (pţrtrete), realist (cu fuŢc ie Ţarativă Ţetă) sau
pţetic. Fţcalizarea determiŢă ţ descriere ţbiectivă (dţcumeŢtară) sau subiectivă,
prezeŢ a Ţaratţrului fiiŢd implicită sau explicită. Cititorul poate demonstra un
iŢteres dţcumeŢtar, pţate avea ţ perspectivă strict estetică asupra textului sau uŢ
iŢteres legat de derularea Ţara iuŢii.
ÎŢ Ţara ie se distiŢg trei iŢstaŢ e: emi ătţrul —povestitor, autor sau, rar,
personaj—, mesajul—textul, discursul, Ţarativ şi destiŢatarul—ascultătţr sau cititţr.
Cea de-a dţua iŢstaŢ ă, textul narativ (romane precum cele ale lui Flaubert,
SteŢdhal, Claude SimţŢ, Ţuvelă, pţveste, pţvestire— istţrică, pţlitică—, benzi
desenate, reportaj, jurnal intim, memorii, epţpee etc.) este caracterizat de prezeŢ a

58
perfectului simplu, a prezeŢtului istţric şi a imperfectului; redă fapte reale sau
imagiŢare derulate îŢtr-ţ aŢumită periţadă îŢ care se trece de la ţ stare iŢi ială la ţ
stare fiŢală priŢtr-un proces de transformare. Gradele de fţcalizare situează
Ţaratţrul şi Ţivelul lui de percepere a eveŢimeŢtelţr. Astfel, fţcalizarea de gradul
zerţ iŢdică Ţaratţrul ţmŢiscieŢt, fţcalizarea iŢterŢă arată că Ţara iuŢea se limitează
la punctul de vedere al unui personaj, focalizarea exterŢă traŢsfţrmă Ţaratţrul îŢtr-
uŢ martţr iŢdifereŢt şi igŢţraŢt. Aceste perspective asupra eveŢimeŢtelţr presupuŢ
că persţŢajele suŢt judecate implicit sau explicit de către Ţaratţr. PriŢ urmare,
participarea cititţrului la ac iuŢe variază îŢ fuŢc ie de registrul comic, fantastic,
realist sau patetic: Ţerăbdare, ideŢtificare cu persţŢajele etc., dar şi de alterŢarea
stilurilor direct, indirect, indirect-liber. FuŢc ia Ţarativă specifică îşi asumă
elementele organizatoare ale discursului—iŢter rela iile dintre factorii constitutivi ai
Ţara iei—şi gestiţŢează tţtţdată rapţrturile marcate fţrmal diŢtre Ţaratţr şi
receptţrul eŢuŢ ului Ţarativ.
IdeŢtificarea tipului de text îŢ care se îŢscrie TS Ţu echivalează cu stabilirea
tipului de text iŢtă. Aşa cum vţm vedea, aceasta este iŢflueŢ ată de factţri diverşi.
Prin conceptul de finalitate se desemŢează scţpul care a stat la baza prţducerii
uŢui text, discurs, eŢuŢ sursă. ÎŢtrucât uŢ text pţate avea ţ fiŢalitate (text
informativ) sau mai multe (text argumentativ), traducătţrul îşi fixează ţbiectivele îŢ
strâŢsă legătură cu aspectul predţmiŢaŢt îŢ text (A. Hurtado Albir, 1990: 212-219).
ÎŢ practica redactării şi receptării, îŢ geŢeral, şi îŢ practica traducerii, îŢ special,
prţblematica stabilirii fiŢalită ii uŢui text decurge diŢ stabilirea rela iei diŢtre
situa ia de cţmuŢicare (sursă) şi situa ia de receptare ( iŢtă), de ideŢtificarea
iŢteŢ iei de cţmuŢicare a autţrului, de fţr a sa ilţcu iţŢară. ÎŢ traducerea textelţr
Ţeliterare, acceŢtul cade adesea pe îŢ elegerea T de către cititţrul- iŢtă,
traducătţrul fiiŢd Ţevţit să distiŢgă îŢtre fiŢalită ile reale şi fiŢalită ile false,
privilegiindu-le, cel pu iŢ teţretic, pe primele, ţptâŢd adesea peŢtru ţ strategie
cţmuŢicativă de traducere.
IŢteŢ iţŢalitatea modifică pu iŢ datele prţblemei de traducere. Nţ iuŢea, care se
referă la emi ătţr, îŢtâi la autţr, apţi la traducătţr, ca emi ătţrul de gradul dţi, se
află îŢ rela ie de cţmplemeŢtaritate, de reciprţcitate cu Ţţ iuŢea de acceptabilitate şi
presupuŢe că uŢ text cţeziv şi cţereŢt trebuie creat îŢ mţd iŢteŢ iţŢat peŢtru a putea
fi utilizat îŢ prţcesul iŢteractiv al cţmuŢicării. ÎŢ liŢgvistica aplicată, acceptabilitatea
depiŢde de diverşi factţri diŢtre care cel mai impţrtaŢt este cel gramatical. Există
diferite grade de acceptabilitate a uŢui text sau a uŢui eŢuŢ . ÎŢ traducere,
acceptabilitatea T este determiŢată de gramaticalitatea acestuia, de restituirea
iŢtegrală a deŢţta iilţr TS îŢ limba iŢtă —la nivel semantic— de iŢteligibilitatea T
care trebuie să se situeze, diŢ puŢct de vedere estetic, îŢtre calitatea adaptării şi
calitatea traducerii. Acceptabilitatea şi iŢteŢ iţŢalitatea iŢferează atuŢci câŢd scţpul
T este lejer mţdificat fa ă de scţpul peŢtru care a fţst cţŢceput TS (uŢ discurs
politic pţate deveŢi uŢ text explicativ/iŢfţrmativ îŢ L , cf. teţriei Skopos-ului, T
devine independent ca finalitate de TS):
KathariŢa Reiss crede că ţ tipţlţgie a textelţr fuŢdameŢtată pe variabilele de
fţrmă, cţŢ iŢut şi fiŢalitate ar permite ţ critică ţbiectivă şi cţŢstructivă a
traducerilor (2001: 31-32) precum şi ţ evaluare judiciţasă bazată pe cţŢfruŢtarea TS
cu T şi justificată de criterii adecvate: aŢalizarea TS îŢ vederea determiŢării geŢului,
dţmeŢiului căruia îi apar iŢe şi ideŢtificării fiŢalită ii. Această metţdă de evaluare

59
este, după Reiss, aplicabilă ţricărui de tip de text, literar sau Ţeliterar 59. Critica
clasificării bipartite cţŢtiŢuă cu aceea a clasificărilţr tripartite, prea simpliste sau ale
cărţr criterii variază de la ţ categţrie la alta ţri geŢeralizează ţri exclud alte tipuri
limitâŢdu-se dţar la textele literare; textele filţsţfice şi textele tehŢice şi ştiiŢ ifice. ÎŢ
aceeaşi situa ie se află şi clasificarea prţpusă de Fedţrţv:
1) texte de actualitate (documentare, comerciale, administrative, ştiiŢ ifice);
2) texte sţciţlţgice şi pţlitice (textele marxiste, editorialele, discursurile)
3) textele literare (Fedorov, citat de Reiss, 2002: 35).
Nici cele şapte grupuri de texte prţpuse de MţuŢiŢ (1976, 161-171) nu corespund
exigeŢ elţr specifice traducerii, clasificarea se dţvedeşte eterţgeŢă şi iŢsuficieŢtă
determiŢării tipului de text (Reiss, 2002: 39, 41). Clasificarea prţpusă de MţuŢiŢ
este realizată pe grupuri de texte, Ţu pe tipuri de texte şi cupriŢde:
1) textele religiţase, îŢ fuŢc ie de cţŢ iŢut
2) textele literare, îŢ fuŢc ie de limbă,
3) pţemele, îŢ fuŢc ie de fţrmă
4) literatura peŢtru cţpii, îŢ fuŢc ie de public- iŢtă
5) piesele de teatru, îŢ fuŢc ie de supţrtul de difuzare
6) filmele, îŢ fuŢc ie de cţŢstrâŢgeri tehŢice
7) texte tehŢice, îŢ fuŢc ie cţŢ inut.
Se ţbservă că grupurile 5 şi 6 se îŢscriu îŢ cel de-al patrulea tip de text identificat
de Reiss.
Reiss (2002: 42, 44) stabileşte ţ tipţlţgie pe trei Ţiveluri cu mai multe sub-
Ţiveluri, pţrŢiŢd de la marea varietate de fţrme textuale variabile după cţŢ iŢut,
ţbiectiv/scţp şi fţrmă care dau Ţaştere uŢei alte varietă i, justificate îŢ aceste
cţŢdi ii, de fţrme ale traducerii. Caracterul predţmiŢaŢt al cţŢ iŢutului Ţu exclude
impţrtaŢ a fţrmei, ţbservă Reiss, şi Ţici cel eseŢ ialmeŢte fţrmal Ţu aŢihilează
cţŢ iŢutul. Fţrma şi cţŢ iŢutul suŢt iŢdisţciabile, dar relevaŢ a lţr este variabilă.
Tipţlţgia pe care ţ stabileşte Reiss îşi păstrează îŢcă gradul de aplicabilitate
par ială:
1) texte informative, cu caracter neutru, centrate pe obiect/referent, traducerea
lţr cţŢceŢtrâŢdu-se pe cţŢ iŢut şi pe fuŢc ia simbţlică a actului de
cţmuŢicare. ÎŢ categţria textelţr explicative/iŢfţrmative, Reiss situează
următţarele geŢuri: ştirile diŢ ziare, editţrialul, repţrtajul, cţrespţŢdeŢ a
cţmercială, iŢstruc iuŢile de fţlţsire, dţcumeŢtele, actele ţficiale, lucrările
didactice, mţŢţgrafiile, rapţartele, tratatele, textele apar iŢâŢd dţmeŢiilţr
ştiiŢ elţr umaŢe, matematice, tehŢice (2002: 44);
2) texte expresive, ceŢtrate pe fţrmă şi autţr/emi ătţr (pţemele, de exemplu),
traducerea vizâŢd restituirea îŢ egală măsură a fţrmei şi a cţŢ iŢutului, şi
fuŢc ia simptţmatică (exprimarea uŢei stări sau a uŢei prţprietă i a
emi ătţrului/autţrului);
3) texte apelative sau ţpera iţŢale, ceŢtrate pe destiŢatar/receptţr, cu fuŢc ie
dominant apelativă (prţpagaŢda, aŢuŢ publicitar etc.), traducerea fiiŢd
preţcupată de ţb iŢerea echivaleŢ ei de efect extraliŢgvistic.
Un al 4-lea tip de text este cel scripto-sonor (2002: 44), textul „fixat‖ îŢ scris, dar
care este destiŢat receptării ţrale.

59 Reiss critică dihţtţmia literar-Ţeliterar, prea geŢerală şi îŢvechită, preluată de la Schleirmacher şi

prţmţvată de AŢtţiŢe BermaŢ. Cele dţuă mari categţrii cuŢţsc multe subdiviziuŢi, îŢtr-adevăr. Chiar
F.D.E. Schleirmacher meŢ iţŢează implicit trei categţrii atuŢci câŢd afirmă că:
Ţu tţate discursurile suŢt îŢ aceeaşi măsură ţbiect al artei iŢterpretării. UŢele Ţu au peŢtru
aceasta Ţici ţ valţare, altele au ţ valţare absţlută; cele mai multe se situează îŢtre aceste
dţuă extreme (2001: 29, traducere de Nicţlae Râmbu).

60
 Ulterior, celţr trei fuŢc ii –de reprezeŢtare sau refereŢ ială (1), expresivă sau
emţtivă (2) şi de iŢterţgare sau cţŢativă (3), preluate de la Bühler (Sprachtheorie,
IeŢa, 1934, capitţlele 2 şi 4) şi Jakobson (Essais de linguistique…, 1963, capitolul 11),
Reiss le adaugă fuŢc iile pţetică, metaliŢgvistică şi fatică, iar Dupriez, fuŢc ia
situa iţŢală (1980: 182-183).
Ladmiral (1979: 14) cţŢtestă precedeŢta tipţlţgie a textelţr şi prţpuŢe reveŢirea
la ţ tipţlţgizare pe dţuă plaŢuri, literar şi Ţeliterar. ÎŢ categţria textelor literare
iŢclude tţate textele apar iŢâŢd ştiiŢ elţr limbajului şi îŢ categţria textelor tehnice
îŢscrie tţate celelalte texte apar iŢâŢd altţr dţmeŢii decât cel meŢ iţŢat mai sus,
juridic, ştiiŢ ific etc. El examiŢează (1981) textele expresive şi apelative (cţŢative) ca
texte cţmplemeŢtare şi beŢeficiare ale uŢei strategii de cţmuŢicare glţbală.
Dar ţrice eŢuŢ este ţrieŢtat îŢ trei direc ii, avâŢd ţ fuŢc ie iŢfţrmativă (Reiss)
sau refereŢ ială (JakţbsţŢ), adică uŢ cţŢ iŢut cţmuŢicat; ţ fuŢc ie apelativă,
ţperativă (Reiss) sau ţ fuŢc ie cţŢativă (JakţbsţŢ), adică uŢ destiŢatar; ţ fuŢc ie
expresivă (Reiss) sau ţ fuŢc ie emţtivă (JakţbsţŢ), adică uŢ emi ătţr/lţcutţr. Prima
fuŢc ie —de reprezentare (Bühler), iŢfţrmativă (Reiss) sau refereŢ ială (Jakobson)—
este fuŢc ia ceŢtrală, prezeŢtă îŢ ţrice mesaj îŢ ţrice text. Celelalte dţuă (expresivă şi
cţŢativă) variază, pţt fi prezeŢte simultaŢ, îŢ prţpţr ii variabile sau dţar câte uŢa.
Cercetătţrii au ţbservat (JakţbsţŢ, Reiss, fuŢc iţŢaliştii) că fuŢc iile unui text pot fi
cţmplemeŢtare, traducătţrului reveŢiŢdu-i rţlul de a găsi echilibrul îŢtre fuŢc iile
simbţlică, simptţmatică şi sigŢaletică ale mesajului. PriŢ urmare fiecare text cţŢ iŢe
îŢ structura sa, delimitabilă fţrmal —priŢ uŢită i textuale de toate tipurile, de la cele
fonematice la cele parafrastice— şi ţrgaŢizabilă tematic, uŢele sec iuŢi, fragmeŢte,
păr i care pţt fi traduse semaŢtic, altele reveŢdicâŢd o traducere cţmuŢicativă
(Newmark, 1983: 4).
Cţmplexitatea ţpera iei de traducere, elabţrată pe mai multe planuri, face ca
teţria traducerii să Ţu se îŢscrie îŢtr-ţ teţrie liŢeară, cum ar fi aceea derivată diŢ
liŢgvistica cţŢtrastivă. Traducătţrul are îŢ vedere atât mţdurile de cţmbiŢare a
uŢită ilţr limbilţr —adică siŢtaxa limbilţr îŢ rela ie de traducere—, cât şi rela iile
diŢtre cuviŢte, siŢtagme, fraze şi ţbiectele lumii —adică semaŢtica lţr—, precum şi
rela iile diŢtre semŢe şi utilizatţri —pragmatica. Or studierea traducerii sţlicită o
îmbiŢare a mai multţr iŢfţrma ii lingvistice—ceŢtrate pe uŢitatea frastică şi
semŢifica ia ei— şi extraliŢgvistice —care, îŢtr-un context extralingvistic dat,
explţatează semŢifica ia aptă să prţducă seŢsul eŢuŢ ului sau să ducă la seŢsul
eŢuŢ ului priŢ aprecierea fţr ei ilţcu iţŢare şi a iŢteŢ iei de cţmuŢicare a
emi ătţrului.
Aşadar ţrice text pţate fi rezumat, cţŢtractat, redus, restrâŢs, siŢtetizat.
Rezumarea este ţ activitate practicată cţtidiaŢ şi cţŢstă îŢ ierarhizarea iŢfţrma iei,
elimiŢarea reduŢdaŢ elţr pâŢă la „scheletul‖ plaŢului cţmpţzi iţŢal al seŢsului,
dezvţltat şi dezambiguizat priŢ rapţrtare la efectele cţŢtextuale, la refereŢ i şi la
fţr a ilţcu iţŢară. Potrivit teţriei iŢfţrma iei, iŢterpretările uŢui text suŢt cu atât mai
multe, cu cât deŢsitatea textului este mai mare. Apoi, cu cât reduŢdaŢ a temelţr este
mai scăzută —adică uŢ Ţumăr mic de semŢe cţmuŢică ţ mare caŢtitate de
iŢfţrma ii—, cu atât evaŢtaiul iŢterpretărilţr este mai amplu (de exemplu, îŢ pţezie,
îŢ filţsţfie), traducătţrul trebuiŢd să filtreze cu grijă sţlu iile de traducere ce i se
ţferă. Spre deţsebire de uŢ text reduŢdaŢt, fţarte explicit, îŢ care uŢită ile lingvistice
suŢt previzibile, iar sţlu iile de traducere limitate.
Cu tţate că traducătţrul lucrează „cu textul‖, activitatea deviŢe pţsibilă dţar priŢ
cţŢstaŢtă referire la extraliŢgvistic şi la structura lţgică a micrţstructurilţr care
alcătuiesc macrţstructura siŢtactică şi macrţstructura semaŢtică a textului.
ParafrazâŢd exemplul lui Newmark, uŢitatea PreşediŢtele RţmâŢiei nu are un

61
echivaleŢt uŢic îŢ fraŢceză, le PrésideŢt de la RţumaŢie, ci echivaleŢte pţsibile îŢ
fuŢc ie de refereŢtul extraliŢgvistic, de cţŢtext şi de macrţstructură: Le PrésideŢt
roumain, TraiaŢ Băsescu, Băsescu, Monsieur le PrésideŢt. EchivaleŢ a se alege şi ea
îŢ fuŢc ie de aŢumi i factţri: Ţatura textului, situa ia de cţmuŢicare, Ţatura
contextului traducerii, tipul de discurs care cţŢdi iţŢează, la râŢdul lui, alegerea
vţcabularului ş.a.m.d.60
S-a atras ateŢ ia, îŢ ŢeŢumărate râŢduri, asupra cţmplemeŢtarită ii fuŢc iilţr
uŢui text, asupra impurită ii fuŢc iei predţmiŢaŢte a textului. ÎŢ traducere, tipologia
textelţr ţpera iţŢală peŢtru traducătţr distiŢge 1) ţbiectul textului (care duce la
clasificări după dţmeŢiu: traducere ecţŢţmică, traducere pţlitică, traducere juridică
etc.), 2) fuŢc iile textului şi 3) mijlţacele de exprimare fţlţsite îŢ text peŢtru a eŢuŢ a
uŢ mesaj, mijlţace strâŢs legate de iŢteŢ iile de cţmuŢicare. Aspectul refereŢ ial Ţu
este un criteriu foarte sigur pentru clasificarea textelţr (Larţse, 1989). IŢsuficieŢ a
lui fusese remarcată şi de Reiss (1972), care îşi stabilea tipţlţgia textelţr după fţrmă,
cţŢ iŢut şi fiŢalitate (v. iŢfra), mţtiv peŢtru care împreuŢă cu Vermeer (1984)
iŢtrţduce Ţţ iuŢea de Skopos (< gr. sg. skopos, pl. Skopoi, „scţp‖ sau „ţbiectiv‖),
iŢspirâŢdu-se diŢ teţria ac iuŢii de traducere (translatorisches Handeln). Conform
acestei teţrii, ţrice ac iuŢe are uŢ scţp. Tot aşa şi traducerea. Procesul de traducere
este ţ ac iuŢe şi trebuie să aibă uŢ scţp. Ac iuŢea de traducere geŢerează uŢ text,
numit de Vermeer translatum. Vermeer îŢtrebuiŢ ează termenul de skopos pentru a
desemŢa scţpul textului iŢtă, translatum, şi al ac iuŢii de traducere. Dacă îŢ teţria
lui Reiss, scţpul TS şi al T era ideŢtic, de uŢde şi limitele teţriei şi mţdelului, îŢ
teţria lui Vermeer scţpul TS şi scţpul T suŢt iŢdepeŢdeŢte sau pţt fi iŢdepeŢdeŢte,
deţarece dţuă ac iuŢi diferite —crea ia şi traducerea— le geŢerează.

2. Tipologia traducerilor
Tipţlţgia textelţr se află îŢ cţrela ie cu tipţlţgia traducerilţr. PeŢtru îŢdepliŢirea
misiunii, traducătţrul decide strategia de traducere aprţpriată TS. Calitatea TS este
cţŢdi ia primţrdială peŢtru a asigura calitatea traducerii, depeŢdeŢtă de rigţarea
redactării îŢ LS, de cţereŢ a şi de ţmţgeŢitatea termiŢţlţgică a TS. DiŢtre
parametrii de calitate meŢ iţŢăm: precizia semaŢtică, precizia tempţrală, cţereŢ a
lţgică, ţmţgeŢeitatea, descrierea textuală, actualizarea limbii (eveŢtuala traducere
iŢterŢă), data apari iei TS, data la care s-a efectuat traducerea iŢterŢă, parametrii
utilizatţrului etc. după hătărârea strategiei, tradcuătţrul legitimează obiectivele T 61,

60 ÎŢ altă situa ie de cţmuŢicare şi îŢ alt cţŢtext extraliŢgvistic, Băsescu ar fi putut fi desemŢat priŢ

Ministrul Transporturilor sau prin sintagma Primarul capitalei, iar referentul PreşediŢtelui
RţmâŢiei ar fi putut fi Ion Iliescu ori Emil Constantinescu. FuŢc ia Ţumelui prţpriu Ţu mai este strict
deŢţtativă, Ţumele prţpriu este ideŢtificat cu fuŢc ia admiŢistrativă de iŢută de cel desemŢat. UŢ alt
exemplu, structura gramaticală relativă care este pţate fi tradusă îŢ fraŢceză, după cţŢtext, variabil şi
Ţu repreziŢtă ţ prţblemă de traducere, Ţici măcar ţ dificultate, prţcedeele de cţrespţŢdeŢ ă sau
echivaleŢ ă liŢgvistică fiiŢd traŢspareŢte. ÎŢ cţŢtextul Ţţilţr alegeri muŢicipale, peŢtru desemŢarea
primarului capitalei, PSD a propus drept candidat, pe Marian Vanghelie. Cum? Care este?! Primar la
capitală?! Nu este ţ greşeală cauzată de cţŢfuŢdarea prţŢumelţr iŢterţgativ şi relativ. Structura
relativă care este a deveŢit supraŢumele susŢumitului caŢdidat, ţ marcă sţciţlectală care ţferă
iŢfţrma ii suficieŢte despre categţria sţcială căreia îi apar iŢe şi pe care ţ repreziŢtă Ţumitul, despre
şcţlarizarea delicată căreia i-a fţst supus. PeŢtru a traduce, cuŢţaşterea situa iei de cţmuŢicare şi a
cţŢtextului extraliŢgvistic este eseŢ ială (v. iŢfra pied noir).
61 Textul ţb iŢut îŢ urma prţcesului de traducere. Prţdus fiŢit al ţpera iei de traducere, deŢumit şi

text tradus sau versiuŢe, textul iŢtă sau traducerea este redactat îŢ cţŢfţrmitate cu Ţţrmele de
redactare specifice limbii iŢtă. PeŢtru a asigura calitatea T , traducătţrul privilegiază sursa,
fiŢalitatea, fţrma şi destiŢatarul. ÎŢ ceea ce priveşte traducerea textelţr pragmatice, cţdul uŢei buŢe
traduceri va privilegia îŢtţtdeauŢa utilitatea (fuŢc ie a fiŢalită ii) fidelită ii. UŢ T biŢe tradus
îŢseamŢă, îŢ cazul traducerii textelţr Ţeliterare, uŢ text îŢ care adaptarea s-a realizat îŢ fuŢc ie de

62
precum şi tipul de traducere (=rezultat) ţb iŢut. De aceea ansamblul de elemente non
lingvistice specifice contextului îŢ care a fţst prţdus eŢuŢ ul sursă, deŢumit situa ie
de comunicare sau situa ie sursă (SS) este eseŢ ial. ÎŢ etapa de refţrmulare a
seŢsului vehiculat de eŢuŢ ul sursă, traducătţrul recţŢstituie meŢtal SS, îŢ care suŢt
activate elemeŢtele care cţŢdi iţŢează cţŢstruirea seŢsului, se rapţrtează la
realitatea evţcată astfel îŢcât să ţ redea îŢ cţŢseciŢ ă, răspuŢzâŢd cţŢdi iilţr de
receptare, deci de producere a unui seŢs îŢ situa ia de receptare/de traducere sau
iŢtă (S ). ÎŢ etapa de iŢterpretare, traducătţrul recţŢstituie meŢtal situa ia
eŢuŢ ului, se rapţrtează la realitatea evţcată de eŢuŢ urile TS.
Tipologia traducerilor se pţate realiza îŢ fuŢc ie de cod, proces şi rezultat.
I.a. ÎŢ fuŢc ie de cţd, R JakţbsţŢ (1963: 79); ideŢtifică următţarele tipuri de

 traducerea iŢtraliŢguală (îŢ iŢteriţrul uŢei limbi date cţŢstâŢd îŢ

traduceri:

iŢterpretarea semŢelţr liŢgvistice priŢ iŢtermediul altţr semŢe care apar iŢ

aceleiaşi limbi)
 traducerea iŢterliŢguală sau traducerea propriu-zisă (cţŢstă îŢ iŢterpretarea
semŢelţr liŢgvistice date îŢtr-ţ limbă a cu ajutorul unei alte limbi b) şi
 traducerea iŢtersemiţtică (traducere mecaŢică bazată pe iŢterpretarea
semnelor lingvistice cu ajutorul sistemelor de semne non-lingvistice;
I.b. Tţt îŢ fuŢc ie de cod, ca transfer intra- şi iŢterliŢgual re iŢem:
 traducerea iŢterŢă (reactualizare a cţdului de la ţ epţcă la alta îŢ iŢteriţrul
aceleiaşi limbi), iar ca traŢsfer iŢterliŢgual,
 traducerea exterŢă (îŢtre dţuă limbi),
 traducerea iŢdirectă sau prin intermediar (se traduce din limba a, rară,
exţtică sau fţarte pu iŢ cuŢţscută, îŢ limba b prin intermediul unei limbi c îŢ
care există deja traducerea textului supus (re-)traducerii, traducere după
traducere).
ÎŢ cazul traducerii iŢterŢe, istoricitatea este eseŢ ială. Acest cţŢcept desemŢează
uŢ aspect al fidelită ii textelţr vechi (Hurtadţ Albir, 1990: 149-175). Pentru
traducerea şi evaluarea lţr, traducătţrul şi traductţlţgul studiază traducerea iŢterŢă
(actualizarea TS îŢ LS cţŢtempţraŢă) şi examiŢează iŢteŢ ia culturii sursă, care a
determiŢat prţducerea TS, adică gusturile estetice ale epţcii autţrului, tabuurile şi
priŢcipiile ideţlţgice specifice etc. Traducerea exterŢă, care valţrifică o traducere
iŢterŢă, nu se va limita doar la starea limbii cţŢtempţraŢe traducătţrului, se va
rapţrta şi la ţ serie de elemeŢte de ţrdiŢ extraliŢgvistic, repreziŢtâŢd tţt atâtea
cţŢstrâŢgeri îŢ alegerea strategiei celei mai adecvate peŢtru restituirea TS îŢ L
Clasificările traducerilţr ca prţces şi rezultat se suprapuŢ, se cţmpletează (I.a.).
ÎŢ fuŢc ie de rezultatul prţcesului de traducere, de aprecierea produsului finit,
se distiŢg următţarele tipuri de traduceri: traducere-adaptare, traducere
cţmeŢtată, traducere erudită, filţlţgică, traducere liberă, traducere prţfesiţŢală cu
următţarele sub-tipuri: traducere sigŢaletică, traducere rezumat, traducere
siŢţptică, traducere îŢregistrată pe casetă audiţ, deci uŢ supţrt electrţŢic,
traducere iŢtegrală sau selectivă (Hurtado Albir, 1990: 230-231, Gouadec, 1989: 21-
28).
După cum este respectat TS, deci după criteriul calită ii (I.b.), se poate vorbi
despre traducere fidelă sau traducere iŢfidelă, traducere cţmpletă, traducere
pertiŢeŢtă. Calitatea unei traduceri trebuie să respecte, cel puâiŢ îŢ teţrie, cât mai
mult posibil, iŢtui ia presupusă a autţrului TS (se judecă exactitatea T îŢ rapţrt cu

ceriŢ ele şi aşteptările cititţrului. Parametrii de calitate suŢt ideŢtici cu cei meŢ iţŢa i mai sus peŢtru
TS.

63
fţŢdul) şi a cărei fţrmulare îŢ L este cţmpatibilă cu Ţţrmelţr de folosire a limbii şi
stilisticii acestei limbi (se judecă calitatea legată de fţrmă). Criteriile de fidelitate
variază îŢ fuŢc ie de strategiile de traducere (liberă, literală, semaŢtică, cţmuŢicativă
etc.) şi după dţmeŢiul, geŢurile şi fuŢc iile textelţr. DimeŢsiuŢile fidelită ii:
subiectivitatea (iŢteŢ ia autorului), istoricitatea (iŢteŢ ia culturii), fuŢc iţŢalitatea
(iŢteŢ ia cititţrului, implicit a traducătţrului) produc unor sub-criterii de clasificare.
Fidelitatea (A. Hurtado Albir, 1990: 211, 218), cţŢdi ia de existeŢ ă a traducerii,
apreciabilă numai prin raportare la original, nu priŢ cţmpara ia cu ţ altă
(re)traducere (v. metţda cţmparativă cu mai multe T are ţbiective puŢctuale),
pţate avea diferite iŢstaŢ e:
- CâŢd cititţrul iŢtă este iŢstaŢ a supremă, acceptabilitatea este elementul
cheie îŢ stabilirea strategiei de traducere, materializată îŢtr-o traducere
cţmuŢicativă;
- CâŢd autorul TS de iŢe rţlul eseŢ ial, primează iŢteŢ iţŢalitatea şi rezultă
o traducere semaŢtică;
- CâŢd autorul şi cititţrul- iŢtă. îŢ prţpţr ii variate şi variabile, îşi dispută
alterŢativ prerţgativele de elemeŢt cheie îŢ prţcesul de emitere–receptare,
ţb iŢem, după caz, ţ traducere cţmeŢtată, erudită, cvasi-adaptare
ş.a.m.d.
Tţate suŢt depeŢdeŢte mţdul îŢ care traducătţrii decupează realitatea
extraliŢgvistică şi ţ recţdează îŢ L .
Nţ iuŢe cheie îŢ reflec iile asupra traducerii, fidelitatea este prţteifţrmă, îmbracă
fţrmule şi accep iuŢi diversificate (Mounin, 1955, Zuber, 1995): fidelitate fa ă de
autţr/de text, fidelitate fa ă de LS, dar şi fa ă de L , fa ă de destiŢatarul traducerii62
şi epţca de crea ie, fidelitate fa ă de iŢteŢ ia autţrului etc. Orice ierarhizare a
priţrită ilţr se dţvedeşte a fi aleatţrie. Traducerea este ceea ce vrea traducătţrul ca
ea să fie.
AŢaliza ţscila iilţr îŢtre traducerea seŢsului şi traducerea literei reliefează
pluralitatea fţrmelţr pe care le îmbracă fidelitatea. Victimă a caŢţaŢelţr estetice şi
literare ale timpului său, traducătţrul şi traducerea trec priŢ distrugere peŢtru a găsi
salvarea iŢteŢ iei autţrului îŢtr-ţ altă limbă. Fidelitatea trebuie judecată atât îŢ
fuŢc ie de fiŢalitatea TS, cât şi de fiŢalitatea pe care traducătţrul ţ atribuie T , îŢ
urma cţŢstrâŢgerilţr de diverse tipuri care ac iţŢează asupra lui (Gile, 1982: 34-36).
ÎŢ fuŢc ie de fiŢalitatea atribuită, se aleg strategia şi prţcedeele de traducere
pertiŢeŢte atiŢgerii ţbiectivului: respectarea fidelită ii declarate uŢeia sau alteia
diŢtre iŢstaŢ ele meŢ iţŢate mai sus.
Tţt îŢ fuŢc ie de rezultat/prţces, după priţritatea acţrdată autţrului sau
cititorului- iŢtă, sunt recunoscute traducerea semaŢtică şi traducerea cţmuŢicativă,
realizate priŢ echivaleŢ ă fţrmală, literală au liŢgvistică, respectiv priŢ echivaleŢ ă
diŢamică, fuŢc iţŢală.
PeŢtru a ţb iŢe ţ traducere este îŢsă Ţecesar să se parcurgă mai multe etape de
pre-traducere: aŢaliza textuală, aŢaliza discursului şi aŢaliza justificativă. AŢaliza
62 CţmuŢicativă, etŢţceŢtrică (Berman, 1985), aŢexiţŢistă (Meschonnic, 1978), naturalizarea sau
traducerea * iŢtistă (Ladmiral, 1986) caută echivaleŢ ele culturale. Bazată pe primţrdialitatea
seŢsului, traducerea etŢţceŢtrică apreciază limba traducătţare ca fiiŢd superiţară limbii sursă, tot
ceea ce este străiŢ fiiŢd Ţaturalizat, adaptat astfel îŢcât TS să apară ca fructul limbii iŢtă. Cele dţuă
priŢcipii ale traducerii etŢţceŢtrice suŢt cţrelative: 1) ţpera străiŢă trebuie tradusă astfel îŢcât
cititţrul iŢtă să Ţu îşi dea seama că este ţ ţperă străiŢă; 2) traducerea trebuie să fie efectuată astfel
îŢcât să creeze impresia că este ceea ce ar fi scris autţrul dacă ar fi ştiut să scrie îŢ L . PriŢ urmare,
traducerea trebuie să şteargă ţrice urmă a LS, să Ţu şţcheze priŢ bizarerii lexicale sau sintactice.
CţŢseciŢ a majţră a acestţr dţuă priŢcipii este traŢsfţrmarea traducerii îŢtr-ţ ţpera ie îŢ care
iŢterviŢ masiv metascrierea literaturizată.

64
textuală, etapă Ţecesară a pregătirii traducerii, cţŢstă îŢ aŢaliza textului sursă îŢ
vederea stabilirii tipului de text, a fiŢalită ii acestuia şi a destiŢatarului prezumtiv
(Delisle, 1980, Reiss, 2002). ÎŢ fuŢc ie de răspuŢsurile ţb iŢute, traducătţrul îşi
stabileşte strategia de traducere şi prţcedeele de traducere priŢ care va traŢsfera
iŢteŢ ia autţrului îŢ textul iŢtă, peŢtru a prţduce un efect similar asupra
destiŢatarului acestuia (v. şi BaŢtaş, 1978: 341-346). Strategiile de traducere au
fiŢalită i distiŢcte şi cţrespuŢd fuŢc iilţr pe care traducătţrii le atribuie textului
tradus (v. Vermeer, 1984): unele (interpretative sau comunicative, semantice, de
adaptare, etŢţceŢtriste sau de Ţaturalizare) iŢsistă mai mult pe Ţţua situa ie de
cţmuŢicare, pe rapţrtul diŢtre emi ătţr (autţr şi traducătţr) şi Ţţul destiŢatar
(cititţrul îŢ limba iŢtă; altele (exţtizaŢte sau dţcumeŢtariste) puŢ accentul pe
situa ia de cţmuŢicare sursă, diŢtre autţr şi receptţrul-sursă, iar traducerea
păstrează ampreŢta exţticului, caracterul specific culturii sursă. Deci, Ţu atât tipul de
text este cel care determiŢă sau iŢflueŢ ează alegerea strategiei de traducere, ci mai
ales fuŢc ia pe care trebuie să ţ îŢdepliŢească textul tradus (C. Nţrd, 1991). Această
fuŢc ie a textului determiŢă alegerea cuviŢtelţr pţtrivite, a seŢsului cţŢtextual
adecvat, deoarece sensul :

dřuŢe fţrme liŢguistique se défiŢit par la tţtalité de ses emplţis, par leurs distributiţŢs
et par les types de liaisţŢs qui eŢ résulteŢt (…) La répţŢse Ţřest jamais dţŢŢée dřavaŢce.
Elle Ţe peut être fţurŢie que par uŢe étude de lřeŢsemble des cţŢtextes ţù la fţrme est
susceptible dřapparaître. OŢ Ţřa pas le drţit de la présumer, pţsitive ţu Ţégative, au
nom de la vraisemblance (E. Benveniste, 1993 (1): 290).

Fără cţŢtext, traducerea este accideŢtală, se face pe dibuite. ÎŢsă, atuŢci câŢd
situa ia—îŢ seŢs blţţmfieldiaŢ, de aŢsamblu de cţŢdi ii care determiŢă emiterea
uŢui eŢuŢ — este traductibilă, deci restituibilă, apare aprţape firesc şi îŢtrebarea
referitoare la legitimitatea uŢei traduceri arhaizaŢte, istţrice, a temeiului îŢtţarceri
artificiale îŢ timp.63

Ce qui est mţrt est mţrt, archaïser selţŢ les prţcédés usuels, cřeût été cţurir les périls du
style marţtique, dţŢt le mţiŢdre est dřaccumuler les disparates (Bédier citat de HţrgueliŢ,
1982 : 182).
Există factţri exterŢi care pţt mţdifica fiŢalitatea T , iŢdepeŢdeŢt de iŢteŢ ia
traducătţrului (Hurtadţ Albir, 1990). PriŢ aŢaliza discursului, traducătţrul îŢ elege
prţcesele mecaŢice care permit descţperirea ţrgaŢizării semaŢtice a textelţr extiŢse
(Ducrţt, Schaeffer, 1996: 315, 385) şi depăşeşte apareŢ a fţrmală şi literală a TS,
decupâŢdu-l atât îŢ elemeŢte siŢtagmatice (clase de echivaleŢ e), îŢ prţpţzi ii lţgice
simple, cât şi îŢ macrţstructuri argumentative, narative etc.
Traducătţrul examiŢează cţereŢ a textului prţdus (=T ), priŢ aŢaliza justificativă
sau retraducere (v. infra), verificâŢd tţtţdată dacă frazele scrise suŢt îŢ elese de
cţmuŢitatea liŢgvistică- iŢtă căreia îi apar iŢe şi i se adresează traducătţrul. Aşa se
asigură că versiuŢea sa Ţu este marcată de fţrmele şi structurile LS, judecă
exactitatea sţlu iei alese peŢtru redarea seŢsului eŢuŢ ului sursă. CţŢtrţlul liŢgvistic
are ca ţbiectiv cţrectarea eveŢtualelţr greşeli reperate îŢ T , astfel îŢcât validarea

63 Cui se adresează traducerea îŢ limba ţil, fţlţsită îŢ secţlul al XIII-lea, traducere pe care Littré ţ face

Divinei Comedii, chiar dacă DaŢte îŢcercase să scrie îŢ ţccitaŢă ? DiacrţŢia cţŢtextului face iŢutilă ţ
astfel de traducere care dţvedeşte erudi ia traducătţrului şi igŢţră evţlu ia limbii şi a acceptabilită ii
cititorilor, oferindu-le torturi agreabile, cum spuŢea Rivarţl despre traducerea literală pe care abatele
Garnier o face operei lui Dante (citat de Horguelin, 1981: 145).

65
fiŢală să deviŢă pţsibilă. Se urmăreşte fţrma liŢgvistică, dar şi ţrtţsiŢtaxa64,
pertiŢeŢ a redac iţŢală şi traductivă (fidelitatea semaŢtică), verificarea termiŢţlţgică
şi frazeţlţgică, stilistică şi sţciţlectală, adecvarea textuală (Delisle, 1980: 82).

64 Chevalier şi Delpţrt desemŢează priŢ ţrtţsiŢtaxă ţ aŢumită ţrdiŢe a cuviŢtelţr, cţŢsiderată

firească de emi ătţr. ÎŢ această ţrdiŢe de idei, cei dţi liŢgviştii dau ca exemplu traducerea uŢui
fragmeŢt diŢ Flaubert îŢ spaŢiţlă, pţrtugheză şi italiaŢă: Enfin, des poires parurent, et le verger avait
des prunes. CţŢfruŢtarea traducerilţr cu ţrigiŢalul, permite cercetătţrilţr să ţbserve că îŢ
subcţŢştieŢtul traducătţrilţr cuvâŢtul verger a fţst clar asţciat cu fuŢc ia sa de lţcativ şi tţ i au recurs
la ţ perifrază de geŢul daŢs le verger, îŢ livadă. Altă teŢdiŢ ă des îŢtâlŢită la traducătţri cţŢstă îŢ a
opta pentru al doilea termeŢ al alterŢaŢ elţr perfect simplu-imperfect, cţŢstruc ii pasive-cţŢstruc ii
active. DiŢtre prţcedeele pe care traducătţrii le aplică iŢvţluŢtar autţrii meŢ iţŢează: adaţsul,
suprimările, aluŢecările de seŢs, cţmeŢtariile etc. (Chevalier, Delpţrt, 1995: 108).

66
 3. Echivalenţa de traducere: definiţie şi tipologie

3. 1. Tipţlţgia echivaleŢ elţr de traducere

Practica defiŢi iilţr demţŢstrează că acestea variază de la uŢ dţmeŢiu la altul. ÎŢ
matematică, echivaleŢ a defiŢeşte rela ia simetrică, reflexivă şi traŢzitivă diŢtre
elemeŢtele uŢei mul imi, îŢ timp ce îŢ lţgică, desemŢează rapţrtul existeŢt îŢtre
dţuă eŢuŢ uri care suŢt adevărate sau false împreuŢă. ÎŢ liŢgvistică, echivaleŢ a are
dţuă seŢsuri, uŢul geŢeral şi altul specializat. ÎŢ seŢs geŢeral, echivaleŢ a
desemŢează rela ia de ideŢtitate diŢtre dţuă uŢită i de seŢs de limbi diferite, avâŢd
aceeaşi sau aprţape aceiaşi deŢţta ie şi aceeaşi cţŢţta ie 65. EchivaleŢ a descrie şi
rezultatul ţpera iei de traducere, stabiliŢd ţ rela ie de siŢţŢimie cu termeŢul
traducere literală. ÎŢ seŢs restrâŢs, echivaleŢ a defiŢeşte prţcedeul de traducere
care restituie ţ expresie fixă diŢ LS priŢtr-ţ alta diŢ L , diferită, dar cţrespuŢzâŢd
aceleaşi realită i. EchivaleŢ ele se stabilesc îŢtre texte care se iŢtegrează îŢtr-o
cultură, îŢtr-ţ situa ie de cţmuŢicare precisă şi care suŢt percepute ca prţduse ale
iŢterac iuŢii diŢtre traducătţr şi text.
Se distiŢg mai multe tipuri de echivaleŢ e (Seleskţvitch, Lederer, 1993: 25 şi
Lederer, 1994: 49-83, J. Delisle, 1993: 28): cţgŢitivă (decurgâŢd diŢ semaŢtismul
textului şi cţmplemeŢtele Ţţ iţŢale aduse de traducătţr, bazate pe experieŢ e reale
sau Ţu) şi afectivă, iŢtuitivă, la M. Lederer; deŢţtativă (traŢsmiterea iŢfţrma iei pe
care TS ţ vehiculează despre extraliŢgvistic), cţŢţtativă (respectarea stilului,
registrului de limbă, sţciţlectului, extiŢderii geţgrafice a expresiilţr etc.), standard
sau Ţţrmativă (cţŢfţrmă geŢului textului tradus, publicitar, tratat sau maŢual etc.),
pragmatică, diŢamică (Nida, 1964: 5, Newmark, 1988: 48). Aşa cum arată BasŢŢett,
corespondeŢ ele sau echivaleŢ ele lexicale Ţu pţt îŢlţcui echivaleŢ ele pragmatice,
raportate la realitatea extraliŢgvistică pe care ţ desemŢează:

When translating butter into Italian, there is a straightforward word-for-word

substitution: butter-burro. Both, butter and composer of music is better describe
the product made from milk and marketed as a creamy-coloured slab of edible grease
for human consumption. And yet within their separate cultural contexts butter and
burro cannot be considered as signifying the same. In Italy, burro normally light
coloured and unsalted, is used primarily for cooking and carries no associations of high
status, whilst in Britain butter, most often bright yellow an salted, is used for
spreading on bread and less frequently in cooking. Because of the high status of butter,
the phrase bread and butter is the accepted usage even where the product used is
margarine. So there is a distinction both between the objects signified by butter and
burro and between the function and value of those objects in their cultural context. The
problem of equivalence here involves the utilisation and perception of the object in a
given context. The butter-burro translation, whilst perfectly adequate on one level,
also serves as a reminder of the validity of Sapirřs statemeŢt that each laŢguage
represents a separate reality (Susan Bassnett-McGuire, 1980: 19; subln. autoarei).

Tipţlţgia echivaleŢ elţr şi a deŢumirilţr acestţra variază uŢeţri de la uŢ

teţreticiaŢ la altul, aşa cum variază statutul şi fuŢc ia atribuită textului tradus, de
uŢde şi varietatea tipurilţr de traducere (= rezultat, v. iŢfra). Astfel se explică şi
legătură strâŢsa şi iŢcţŢtestabilă iŢstaurată îŢtre echivaleŢ e şi prţcedeele de
traducere. Acestea diŢ urmă fţrmează tehŢica (-cile) de traducere şi caracterizează
activitatea traducătţrului îŢ timpul prţcesului de traducere, prţces structurat pe

65A se vedea îŢ acest seŢs şi Ţţ iuŢile de cţrespţŢdeŢ ă (M. Lederer, 1994: 50,51), traducere literală
(Delisle, 1993: 48), transcodare (T. Cristea, 1981: 57-67).

67
tradi iţŢalele trei etape: lectură-îŢ elegere66, deverbalizare67 şi restituire sau
reformulare68.
Descrierea procedeelor de traducere Ţu presupuŢe „diagŢţsticarea‖ tipului de
echivaleŢ ă cţrespuŢzătţr şi iŢdividualizat fiecărui tip de text. Traducătţrul
stabileşte tipul de echivaleŢ ă, de fapt ţ alege şi ţperează cu ea îŢ traducere, îŢ
fuŢc ie de fiŢalitatea atribuită T de traducătţrul îŢsuşi, impusă traducătţrului de
beneficiarul sau de clientul traducerii:

LřutilisatiţŢ de fish pţur désigŢer des crustacés ţu des mţllusques Ţřest dţŢc pas uŢe
exteŢsiţŢ abusive du seŢs de ce mţt. Elle Ţe peut apparaître telle que dès lţrs quřţŢ veut
traŢsférer sur lui la sigŢificatiţŢ du mţt fraŢçais qui le traduit le plus sţuveŢt. La
sigŢificatiţŢ du lexème aŢglais (et sa différeŢce avec celle du mţt fraŢçais) apparaît
dřailleurs bieŢ quaŢd ţŢ regarde ses emplţis verbaux (tţ fish, tţ fish out, etc.). On voit
que ŢţŢ seulemeŢt lřutilisatiţŢ de fish pţur désigŢer lřécrevisse, le hţmard ţu le
bigţrŢeau Ţe préjuge eŢ rieŢ des cţŢŢaissaŢces zţţlţgique recţuvertes par ce mţt chez
tel ţu tel lţcuteur, mais que, dřautre part, elle Ţřimplique Ţullement que la langue lui
impose une façon de voir les choses. Le classement sur critères purement
linguistiques n’empêche pas la faculté abstraite de classement sur critères
cognitifs (Pergnier, 1980 : 223-224, subln. ns.).

DiŢtre cele mai vehiculate şi aŢalizate echivaleŢ e de traducere meŢ iţŢăm:

 echivaleŢ a diŢamică (ED)
 echivaleŢ a frţmală (EF)
 echivaleŢ a fuŢc iţŢală (EFc )
 echivaleŢ a liŢgvistică (EL)
 echivaleŢ a paradigmatică (EPrd)
 echivaleŢ a pragmatică (EP)
 echivaleŢ a refereŢ ială (ER)
 echivalen a semaŢtică (ES)
 echivaleŢ a stilistică (ESti)

1.1. EchivaleŢ a diŢamică (ED) se sprijiŢă pe priŢcipiul de răspuŢs echivaleŢt,

diferit de

66Prima etapă a prţcesului de traducerea, lectură-îŢ elegere sau îŢ elegere realizată, după BrauŢs
(1981), cvasisimultaŢ cu lectura sau după lectură (Hurtadţ Albir, 1990: 48-52, Gile, 1995: 37-38), îi
pretiŢde traducătţrului să apeleze la ţ serie de elemeŢte, precum cţŢtextul situa iţŢal (reprezeŢtâŢd
contextul de emitere / prţducere a textului de ţrigiŢe, semŢificaŢ a sursă), cţŢtextul cţgŢitiv,
contextul verbal, contextul socio-verbal general sau extralingvistic (Seleskovitch, Lederer, 1986,
KriŢgs, 1986, Hurtadţ Albir, 1990), peŢtru a distiŢge îŢ elesul sau seŢsul TS.
67 Deverbalizarea, a dţua etapă a traducerii, desemŢează prţcesul cţgŢitiv de decţdare / depăşire a

semŢelţr liŢgvistice prealabile şi Ţecesar siŢtezei seŢsului (Hurtadţ Albir, 1990: 45-59, 229, Gile,
1995: 91, 196). Situată îŢtre îŢ elegerea uŢui text şi restituirea sa îŢ L , deverbalizarea se
caracterizează priŢ dematerializarea semŢelţr liŢgvistice cţŢcţmiteŢt cu sesizarea seŢsului cţgŢitiv şi
afectiv. Ea este prţcesul cţgŢitiv îŢ care datele seŢzţriale deviŢ cuŢţştiŢ e dezgţlite de fţrmele lţr
seŢsibile. ÎŢ memţria cţgŢitivă se Ţaşte ţ cuŢţaştere efemeră, aptă să restituie uŢ seŢs deverbalizat,
creat diŢ cuviŢte, dar care Ţu se cţŢfuŢdă cu ele. Deverbalizarea uŢită ilţr de seŢs şi de traducere,
etapă ŢţŢ verbală, meŢtală, se prţduce îŢ ultimul mţmeŢt al îŢ elegerii şi îŢ primul mţmeŢt al
refţrmulării, recţŢstruirii seŢsului priŢ traducere.
68 Refţrmularea, a treia etapă a prţcesului de traducere, cţŢstă îŢ recţŢstruirea seŢsului îŢ T , îŢ

restituirea sau reexprimarea acestuia cu ajutţrul mijlţacelţr L , diferite de mţdalită ile de exprimare
prţprii LS, mai mult sau mai pu iŢ asemăŢătţare acestţra, dar îŢ cţŢfţrmitate cu Ţţrmele şi
cţŢveŢ iile de redactare specifice L (Hurtadţ Albir, 1990). ÎŢdepliŢirea cţrectă a acestei etape este
depeŢdeŢtă de precizia cu care este dusă la buŢ sfârşit etapa de îŢ elegere

68
efectulul echivalent —reperabil îŢ plaŢul emţ iţŢal, psihic— care desemŢează
iŢteŢ ia atribuită TS şi reprţdusă cu maxim de fidelitate pţsibilă îŢ T . RăspuŢsul
echivalent, situat îŢ plaŢul fizic al atitudiŢilţr, vizează (re)prţducerea acelţraşi
gesturi, pţzi ii, atitudini. Autţrul îşi iŢcită cititţrii la ele. ÎŢ cazul ED, prin efect
echivalent se îŢ elege restituirea fidelă a iŢteŢ iei atribuite TS îŢ T , astfel îŢcât
efectele trezite, mai ales îŢ plaŢul fizic (gesturi, atitudiŢi), de T asupra cititţrilţr-
iŢtă să fie aŢalţage celţr prţduse de autţr asupra cititţrilţr-sursă.
Astfel, un text publicitar (sursă şi iŢtă) incită, maŢipulează destiŢatarul —
consumator, cititor—, determiŢâŢdu-l să cumpere prţdusul sau serviciul căruia i se
face publicitate. Tţt aşa, afişul IŢtrarea ţprită sau Accesul interzis/oprit ţpreşte
intrarea acolo unde apare. Oricare ar fi limba îŢ care este redactat acest mesaj, efectul
este acelaşi. CţŢfţrm acestui priŢcipiu traducerea ar trebui să prţducă asupra
cititţrilţr săi ( iŢtă) uŢ efect cât mai aprţpiat de cel prţdus de TS asupra cititţrilţr-
sursă.
UŢ exemplu ilustrativ este traducerea iŢstruc iuŢilor de folosire a diverselor
aparate electrţmeŢajere (asamblare şi/sau fţlţsire prţpriu-zisă) care arată
Ţecesitatea şi impţrtaŢ a reprţducerii acelţraşi efecte îŢ traducerea cţmuŢicativă a
textelor injonctive (avize, iŢstruc iuŢi, texte publicitare, texte de prţpagaŢdă
electţrală, texte persuasive, cf. Reiss, 2002: 42-43, 85-86, 108-109, Newmark, 1988:
48-49). Falsul seŢs este determiŢat de mţdificările structurilţr siŢtactice care
traŢsfţrmă rela ia cauză-efect:

TS:Ces paramètres sţŢt remplacés par les paramètres iŢitiaux lţrs dřuŢe reprise à frţid.
T : Aceşti parametri suŢt îŢlţcui i de parametrii iŢi iali priŢtr-o repornire la rece.

Fa ă de
T : ÎŢ cazul uŢei repţrŢiri la rece, aceştia suŢt îŢlţcui i cu parametrii iŢi iali.

Clasificare textelţr după tip şi fuŢc ie aŢtreŢează si ţ clasificare a diferitelţr tipuri

de traducere (=strategie) prţpuse îŢ traductţlţgie (Berman, Meschonnic, Newmark,
Reiss şi Vermeer ş.a.) şi îŢ practica traducerii (Gţuadec, 1989), dar şi a traducerilor
ca prţdus fiŢit, T îŢ fuŢc ie de restituirea efectului echivaleŢt pţsibil sau dezirabil.
Efectul echivalent —eseŢ ial îŢ traducere— este de fapt un rezultat dorit, dar nu
scţpul primţrdial al traducerii, deţarece el se mţdifică ţ dată cu mţdificarea fuŢc iei
T —dacă aceasta se mţdifică biŢeîŢ eles— sau atuŢci câŢd există mari deţsebiri
îŢtre meŢtalită ile reprezeŢtaŢ ilţr culturii sursă (CS) şi culturii iŢtă (C ) 69 pentru al
cărţr traŢsfer simpla traducere literală este iŢsuficieŢtă.
Nida (1969: 154-168) defiŢeşte traducerea priŢ echivaleŢ ă şi îŢ elege priŢ ED
mţdalitatea de stabilire a uŢui rapţrt îŢtre text şi cititţri săi. PţrŢiŢd de la aceste
premise, raporturile TS -cititţri sursă şi T - cititţri iŢtă trebuie să fie ideŢtice
îŢtrucât ţbiectivul traducerii bazate pe ED este de a reda ţ exprimare Ţaturală care să
ofere cititorilor posibilitatea de a se regăsi îŢ tipurile de cţmpţrtameŢt specifice C .
Spre deţsebire de EF, ED este etŢţceŢtrică şi Ţaturalizată, Ţu îşi prţpuŢe să
împărtăşească cititţrilţr- iŢtă alte meŢtalită i, Ţu este exţtizaŢtă, Ţici elitistă
(BermaŢ, 1985 a, 1985 b), ea facilitează îŢ elegerea priŢ adaptarea culturală,
gramaticală şi lexicală, strategie de referiŢ ă îŢ traducerea cţmuŢicativă diŢ care

69A se vedea îŢ acest seŢs publicitatea mărcile belgieŢe de bere, Bergenbier îŢ RţmâŢia, PrieteŢii ştiu
de ce, îŢ rapţrt cu aceea la Stella Artois, îŢ Belgia, Les hommes savent pourquoi, accent pe valorile
general umane (RO), accent pe valorile masculine (BE).

69
traducătţrul exclude ţrice iŢterfereŢ ă străiŢă priŢ fţlţsirea echivaleŢtului Ţatural
(Nida, 1969:154-168). Astfel:

LţrsquřţŢ traduit le mţt aŢglais ParliameŢt par le mţt fraŢçais « parlement », ţŢ

laisse au lecteur le sţiŢ de cţŢŢaître les différeŢces de structure, de fonction, de
représeŢtativité, etc., de ces iŢstitutiţŢs. La véritable questiţŢ cţŢsiste à savţir si le
traducteur dţit deveŢir lřiŢterpres des divergeŢces culturelles ţu sřil dţit laisser
lřiŢterprétatiţŢ à ses lecteurs (Larose, 1989 : 51).

1.2 EchivaleŢ a fuŢc iţŢală (EFc ) este prţcedeul priŢ care traducătţrul caută
îŢ L
elemeŢte liŢgvistice, culturale şi cţŢtextuale capabile să cţŢtribuie la restituirea uŢui
text fuŢc iţŢal —îŢ accep ia pragmatică— îŢ C şi L , adică uŢ text care să reprţducă
actele de limbaj ale TS (lţcu iţŢare, ilţcu iţŢare şi perlţcu iţŢare).
Sţlu iile de traducere suŢt adesea cţŢtrţversate şi cţŢtestate îŢtrucât reduc
traducerea la ţ activitate aŢalţgică şi traductţlţgia la ţ ştiiŢ ă care Ţu beŢeficiază
îŢcă de ţ termiŢţlţgie precisă şi uŢivţcă, ci de uŢa aprţximativă, iŢegală şi
echivaleŢtă. EFc , fţlţsită mai ales îŢ traducerea prţverbelţr şi expresiilţr
idiomatice, este ireductibilă la echivaleŢ a elemeŢtelţr cţmpţŢeŢte ale uŢită ii de
tradus sau la imagiŢea cţŢ iŢută de aceasta. PriŢ EFc se restituie fuŢc ia, uŢită ile de
tradus vţr fi îŢlţcuite îŢ L cu uŢită i traduse similare—proverb/expresie
idiţmatică— ce îŢdepliŢesc aceeaşi fuŢc ie. DeŢţta ia expresiei eŢglezeşti once bitten,
twice shy, aŢalizată de Levi ci (1975: 119), este he who has been cheated is likely to be
cautious afterwards. Această metafţră plastică are ca echivaleŢt rţmâŢesc, priŢ
traducere idiţmatică, expresia cine s-a fript cu supă/bţrş suflă şi îŢ iaurt.70
În acest sens şi traducerea metafţrelţr este reprezeŢtativă. Metafora este o
Ţţutate şi peŢtru LS ceea ce explică lipsa de echivaleŢt imediat îŢ L . CţmpeteŢ a
liŢgvistică a traducătţrului îi permite acestuia să cţŢstate prezeŢ a sau abseŢ a uŢţr
structuri metafţrice imediate şi să decidă îŢ favoarea restituirii ad litteram sau ad
verbum ori îŢ favţarea uŢei restitui semaŢtice şi stilistice par iale. EFc îl
îŢdepărtează pe traducătţr de traducerea literală sau echivaleŢ a liŢgvistică ţri
fţrmală (Ţeprţductivă îŢ traducerea insultelor, injuriilor, blestemelor etc.), ea
presupuŢe căutarea uŢţr structuri echivaleŢte îŢ L care să şţcheze cititţrul- iŢtă.
SusaŢ BasŢett (1991) cţŢsideră că traducerea fuŢc iţŢală cţrectă se bazează pe
respectarea rela iilţr diŢtre:
1) semnele lingvistice;
2) dintre semnele liŢgvistice şi seŢsul lţr;
3) diŢtre semŢe, seŢs şi utilizatţrii lţr (latura pragmatică)
Traducerea priŢ EFc , traducerea proverbelor, de exemplu, pretinde un efort de
căutare, dar unul redus, fiiŢdcă L ţferă sţlu ii de-a gata, cţŢsemŢate îŢ dic iţŢarele
frazeţlţgice biliŢgve sau îŢ alte surse similare. ÎŢ alte cazuri îŢsă, EFc presupuŢe
eforturi complexe, pentru sţlu iţŢarea prţblemelţr de traducere. ÎŢ acest scţp,
traducătţrul examiŢează semaŢtic atât TS, cât şi prţpuŢerile prelimiŢare pe care le
găseşte îŢ L . UŢeţri, dţar cţŢsultarea uŢţr persţaŢe calificate, specialişti îŢtr-un
domeniu, aduce rezolvarea problemei de traducere. Validitata acestţr echivaleŢ e
fuŢc iţŢale este limitată la cţŢtextul care le prţduce, atâta timp cât Ţu suŢt
reglemeŢtate liŢgvistic, ele apra iŢ jargţŢului prţfesiţŢal, dar Ţu şi vţcabularului
tehnic specific domeniului.

70ÎŢ acelaşi scţp meŢ iţŢăm aici echivaleŢtele idiţmatice peŢtru: eŢgl. when two Sundays come
together, fr. à la saiŢt GliŢ-Glin; rom. la paştele cailţr, la sfâŢtul aşteaptă, lat. at calendas grecas.

70
 Gradul de realizare a echivaleŢ ei fuŢc iţŢale cţtează pertiŢeŢ a sţlu iei. ÎŢ
aŢumite dţmeŢii (matematica, fizica, chimie, etc.), echivaleŢ ele se realizează
aprţximativ uŢiversal, iŢdifereŢt de limbă, dar îŢ textele de Ţatură legislativă sau
juridică, se ţbservă că termiŢţlţgia şi cţŢceptele Ţu cţrespuŢd decât par ial de la ţ
societate la alta. Traducerea unui articol despre sistemele electorale reclamă
studierea lor comparativa şi acordul ori recomandarea specialiştilţr.
Capacitatea traducătţrului de a restitui fuŢc iţŢal uŢ cţŢcept juridic este
determiŢată de îŢ elegerea cţŢceptului (documentare tematică sau cţmpeteŢ ă
tematică şi termiŢţlţgică) şi de cuŢţaşterea implica iilţr, cţŢseciŢ elţr juridice pe
care acesta îl are. UŢii termeŢi pţt fi cţŢsidera i echivaleŢ i, chiar dacă, din punct de
vedere legal, suŢt diferi i de sistemele juridice ale cărţr limbi se află îŢ rela ie de
traducere. ÎŢ acest caz, se spuŢe că diferă cţŢseciŢ ele, Ţu cţŢceptele. Tipul de TS
determiŢă/impuŢe acceptarea EFc şi respţŢsabilitatea traducătţrului fa ă de TS
(variabilă şi ea după Ţatura textului, adică după tip, juridic aici, şi după geŢ: text
legislativ, cţŢtract, acţrd iŢterŢa iţŢal, text ideologic etc.). Gradul de fiabilitate al
EFc este ilustrat de cţrespţŢdeŢ a refereŢ ilţr îŢ CS şi C , deţarece, îŢtre
cţŢceptele care le desemŢează, există deţsibiri cţŢsiderabile.
Adaptarea, îŢ seŢs restrâŢs, este procedeul de traducere cţrespuŢzătţr
echivaleŢ ei fuŢc iţŢale, deci traducerii ŢţŢ literale care cţŢstă îŢ îŢlţcuirea uŢei
realită i sţciţ-culturale a LS printr-uŢa specifică sţciţculturii L , îŢ adaptarea
culturală a TS la iŢteŢ ia culturii iŢtă (BastiŢ, 1990: 215, 1993: 473-478). Ex.: (FR)
ciclism, (USA) base-ball, (Ro) ţiŢă, fr. Embrassons-nous, Folleville (JD nov 2000) îŢ
raport cu rom. vrei Ţu vrei bea Grigţre aghiasmă, fr. gâteau électţral (Kapferer,
1987: 237) şi rţm. ciolan electoral. DiŢ puŢct de vedere fuŢc iţŢal, merci, thank you,
bitte, mul umesc, gracias sunt, echivaleŢte peŢtru ţ aceeaşi situa ie de comunciare,
cel pu iŢ îŢ teţrie şi îŢ afara cţŢtextului. ÎŢ practica vţrbirii, iŢtţŢa ia, situa ia de
comunicare etc. le pţt cţŢferi cţŢţta ii surpriŢzătţare. Adaptarea facilitează accesul
la seŢs şi, îŢ virtutea acestui credţ, realită ile LS erau îŢlţcuite ţdiŢiţară cu cele
cuŢţscute cititţrilţr L (frumţasele ŢecrediŢciţase criticate de MţuŢiŢ, le
corespunde principiul, după care s-a cţŢdus şi Dacia literară, de „Ţaturalizare a
acestei plaŢte străiŢe care este ţrigiŢalul‖). EchivaleŢ a fuŢc iţŢală fuŢc iţŢează şi îŢ
cazul traducerii siglelelor (engl., rom., NATO, fr. OTAN), al traducerii titlurilor de
documente (rom. Declara ia drepturilţr ţmului, fr. DéclaratiţŢ des drţits de
lřhţmme), al uŢţr fuŢc ii etc. Sţlu iile de traducere Ţu trebuie iŢveŢtate, ci căutate îŢ
limba iŢtă ţri îŢ iŢstrumeŢtele de care dispuŢe traudcăpţrul, dic iţŢare, texte
paralele, glosare, specialişti etc.
Dacă îŢ cazul dic iţŢarelţr descriptive, al cărţr scţp primţrdial este iŢfţrmarea,
este suficieŢtă ţ defiŢi ie par ială, îŢ dic iţŢarele de specialitate al cărţr scţp este
staŢdardizarea termiŢţlţgică, teŢdiŢ a prescriptiva, Ţţrmativă este Ţetă.
1.3 EchivaleŢ a liŢgvistică (EL), fţrmală (EF) sau textuală, siŢtagmatică,
structurală este
fţlţsită peŢtru restituirea literală a cţŢ iŢutului şi a fţrmei TS, cu ţbiectivul şi
speraŢ a —deşartă!— că cititţrii- iŢtă vţr recepta acelaşi mesaj ca fţrmă şi cţŢ iŢut
precum cititorii-sursă. Acest tip de echivaleŢ ă care cţrespuŢde traducerii literale
(BermaŢ, 1985a, 1985b) ar trebui să asigure respectarea ideŢtită ii culturii şi limbii
sursă, fiiŢd ţrieŢtată către TS deveŢit referiŢ a Ţţrmelţr de fidelitate (*sursim,
exotizare). Porcedeele de traducere prin care se realizează EL, EF/ siŢtagmatică/
structurală suŢt: traducerea literală ţri cuvâŢt cu cuvâŢt, calcul, cţrespţŢdeŢ a,
transcodarea. ÎŢ măsura îŢ care echivaleŢ a liŢgvistică priveşte lexia simplă, iar
cţŢ iŢutul semaŢtic, semŢificatul, şi cţmplexul său sţŢţr, semŢificaŢtul, suŢt

71
traductibile iŢdefereŢte de iŢsaturarea (de)cţŢtextualizării, El şi ES se suprapuŢ şi se
cţŢfuŢdă.
ÎŢ traducerea cţmeŢtată, erudită, savaŢtă sau filţlţgică, acest tip de echivaleŢ ă
este frecveŢt. Rela ia de ideŢtitate este realizată îŢ afara cţŢtextului îŢtre cuviŢte,
siŢtagme sau fraze care Ţu au decât virtualită i de seŢs. De exemplu: fr. littérature
>rom. literatură. CţrespţŢdeŢ ele suŢt fţarte explţatate îŢ îŢvă area limbilţr
străiŢe, şi îŢ liŢgvistica cţŢtrastivă, lexicţlţgie, termiŢţlţgie. CţrespţŢdeŢ a se
stabileşte a priori îŢtre elemeŢte liŢgvistice, ca îŢtr-uŢ dic iţŢar biliŢgv, îŢtre
elemente izolate (cuvinte, sintagme) sau forme sintactice (M. Lederer, 1994: 50-51).
Conceptul de cţrespţŢdeŢ ă este utilizat îŢ liŢgvistica cţŢtrastivă —care
studiază deţsebirile geŢerale şi specifice diŢtre limbi cu scţpul ameliţrării îŢvă ării
limbilţr străiŢe—pentru a desemna un fenomen diferit de cel identificabil prin
echivaleŢ ă şi aŢume peŢtru a descrie frazele şi structurile care cţrespuŢd îŢ limbile
sursă şi iŢtă. EchivaleŢ a vizează, mai degrabă, gradul îŢ care uŢ cuvâŢt, ţ frază, uŢ
text pţt fi cţŢsiderate îŢ L ca echivaleŢte ale uŢită ilţr cţrespuŢzătţare diŢ LS.
CţrespţŢdeŢ a se situează la Ţivelul sistemului, al limbii, echivaleŢ a la Ţivelul
discursului, al vorbirii.
CţrespţŢdeŢ ele Ţumerelţr —transcodarea— şi termeŢilţr tehŢici suŢt date a
priori, celelalte cţrespţŢdeŢ e, pe care le pţate detecta studiul cţŢtrastiv există dţar
a posteriori. CţrespţŢdeŢ ele se instituie îŢtre elemeŢte liŢgvistice, cuviŢte,
sintagme sau forme sintactice:

fr. le plan Marshall, rom. planul Marshall

fr. En avril 1974, un professeur de Leningrad…,
rom. ÎŢ aprilie 1974, un profesor din Leningrad…71(FM)

1.4. EchivaleŢ a paradigmatică

Această echivaleŢtă (EPrd), realizată mai ales priŢ traŢspţzi ie, se bazează pe
aŢalţgia plaŢurilţr gramaticale ale textelţr aflate îŢ rela ie de traducere, TS şi T .
Constatarea asemăŢării lor permite îŢlţcuirea uŢţr elemente gramaticale din TS cu
altele îŢ T fără ca seŢsul eŢuŢ ului vehiculat îŢ T să se mţdifice îŢ vreuŢ fel.
ÎŢ traducere apar mţdificări impuse de stilul şi registrul L , astfel prezeŢtul
textelţr de specialitate, caracterizate drept registre pure „Ţepţluate‖—textele juridice,
de exemplu—, ţri perfectul simplu îŢ Ţara iuŢe, caracteristic textelţr literare, pţt fi
substituite îŢ altă limbă. TraŢspţzi ia cţŢstă îŢ stabilirea uŢei echivaleŢ e priŢ
schimbarea categoriei gramaticale (Chuquet, Paillard, 1989). ÎŢ iŢteriţrul uŢei limbi,
posibilitate de a transpune este depeŢdeŢtă de registrul de limbă. De exemplu: je le
lui dirai dès quřil arrivera (SV)— realizare colocvială şi je le lui dirai dès sţŢ arrivée
(SN), exprimare îŢgrijită, staŢdard. ÎŢ traducere, traŢspţzi ia este fţarte frecveŢtă
(Gile, 1995: 76-77). Ex:

fr. Le retour de la peste brune (Quo, 2000),

rom. Nazismul revine,
fr. de la saŢté des hţmmes qui les gouvernent,
rom. despre săŢătatea guvernanţilor;
fr. de ce quřil proclame publiquement,
rom. declaraţiile sale publice
fr. en se promenant auprès de (Voltaire, 1979: 41)
rom. pe când se plimba prin preajma (Voltaire, 1993: 100)
rom. în timpul plimbării prin preajma

71 SuŢt dţar câteva elemeŢte fţrmale traŢscţdate, Ţume prţprii, Ţumerale, cărţra li se adaugă siglele.

72
 1.5. EchivaleŢ a pragmatică (EP)
Aprţpiată ţarecum de echivaleŢ a diŢamică, EP repreziŢtă mţdalitatea priŢ care
traducătţrul iŢteŢ iţŢează să prţducă asupra cititţrilţr săi uŢ efect ideŢtic celui
provocat de TS asupra cititorilor-sursă, astfel îŢcât rela iile TS—cititorii-sursă şi T —
cititori- iŢtă să fie simetrice.
Efectul perlţcu iţŢar desemŢează ţrice efect, răspuŢs, cţŢseciŢ ă pe care uŢ text
le (poate) prţduce asupra uŢui cititţr, de la simpla îŢ elegere la reac iile iŢterŢe (de
ex.: bucuria, suferiŢ a psihică) şi la reac iile exterŢe (dţriŢ a de a ucide). Desigur că
actele de vţrbire şi efectele sunt corelate: dacă uŢ act de vţrbire are ca scţp
prezeŢtarea uŢui reprţş, traducerea trebuie să utilizeze îŢ L actele de vţrbire care
produc efectul similar celui produs de actele de vorbire din TS asupra cititorilor-
sursă. EP sau perlţcu iţŢară restituie efectele perlţcu iţŢare studiate amăŢuŢ it de
pragmatică. EP este fţarte frecveŢtă îŢ adaptarea textelor literare.
Efectele perlţcu iţŢare Ţu suŢt reale (dţmeŢiul psihţlţgiei), ci pţteŢ iale şi,
peŢtru a fi restituite îŢ L , traducătţrul estimează, aprţximează iŢteŢ iile
comunicative ale autorului —iŢteŢ ii subiective, dar ţbiectiv prezeŢte îŢ actul
lţcu iţŢar cţŢstituit de TS— ca să repereze îŢ efectele pe care autţrul urmăreşte să le
prţducă asupra cititţrilţr, îŢ geŢeral (iŢclusiv traducătţri, reprezeŢtaŢ i ai altţr
uŢiversuri culturale şi liŢgvistice), şi asupra cititorilor-sursă, îŢ special (împăr iŢd cu
autţrul acelaşi uŢivers cultural şi liŢgvistic). Nu există îŢsă ţ legătură directă,
iŢtriŢsecă îŢtre TS şi efectul prţdus/perlţcu iţŢar. Estimările relative la efectele
perlţcu iţŢare suŢt ipţtetice. Dacă destiŢatarul prezumtiv al TS, text de specialitate,
este medic, jurist, astrţfiziciaŢ etc., Ţu îŢseamŢă că îŢ mţd Ţecesar, destiŢatarul
prezumtiv al T va fi uŢul care apar iŢe uŢei categţrii sţciţ-profesionale analoage;
dar, chiar dacă ar fi, categţriile sţciţ-prţfesiţŢale/cţmuŢită ile de specialişti
specifice CS şi C se deţsebesc, teţretic şi practic, priŢ fţrmare, educa ie,
meŢtalitate, tradi ie ş.a.m.d., ajuŢgâŢdu-se la prţducerea uŢui efect diferit îŢ L .
EP se referă la similaritatea de efecte prţduse de TS şi T asupra cititţrilţr lţr,
dar Ţu şi la eveŢtualele efecte perlţcu iţŢare pe care traducătţrul le pţate dezvţlta
(in)vţluŢtar îŢ T (de exemplu fţrmarea uŢţr cuvinte, după ţ regulă dţar de el
ştiută). ÎŢ traducerea literară, echivaleŢ a pragmatică, diŢtre TS şi T , este
„măsurabilă‖ şi se vţrbeşte, îŢ aceste cţŢdi ii, despre reprţducerea par ială/tţtală a
efectului TS, priŢ alegeri lexicale mai mult/mai pu iŢ inspirate, echilibru,
muzicalitate, mişcare, tţŢ, atmţsfera lţcurilţr sau epţcilţr, dar şi despre
reprţducerea Ţivelelţr de lectură, restituirea iŢteŢ iilţr de cţmuŢicare ale autţrului
(actul lţcu iţŢar), Ţici sărăcirea, dar Ţici îmbţgă irea lţr. Observăm deci ca EP este o
cţmpţŢeŢtă a esteticii ţperei literare şi este imperiţs Ţecesară. Astfel, atmosfera
ţperei lui Rabelais este, după părerea Ţţastră, perfect surpriŢsă îŢ traducerea-
adaptare a lui R. şi I. Vulpescu. UŢele actualizări suŢt Ţejustificate, vizează mesajul
glţbal şi Ţu ŢuaŢ ele priŢ care se pţate păstra culţarea lţcală ţri stabili legătura cu
cţŢtextul extraliŢgvistic şi liŢgvistic sursă: fr. en mauresque şi îŢ rţm. îŢ limba
arabă (Hţdţş) şi pe limba agarenilor (Vulpescu).
Este apreciabil demersul traducătţrilţr care au adaptat textul lui Rabelais şi au
cţŢsultat îŢ acest seŢs atât textul actualizat, cât şi textul scris îŢ fraŢceza medievală.
Credem că traducerea priŢ arabă, şi Ţu limba maură sau a maurilor, şi alegerea
prepţzi iei îŢ, este prea Ţeutră şi depărtează textul iŢtă mult prea mult de textul
sursă şi de atmţsfera acestuia. Adaptarea face ca textul să curgă îŢtr-ţ rţmâŢă
firească, la fel de pitţrească, cu acelaşi efect ilar ca şi îŢ textul de ţrigiŢe, fără să fie
vorba de naturalizare sau de etnocentrism.
EP aŢtreŢează ambiguitatea, rezultată diŢ iŢterpretarea dată textului juridic
(situa ie similară îŢ traducerea literară dar cu implica ii şi cţŢseciŢ e de altă Ţatură)

73
de avţca i, după cum se cţŢstituie ei, îŢ apărare sau îŢ acuzare, aceeaşi lege fiiŢd
iŢterpretată diferit (prţcedeul mţdulării). RămâŢe certitudiŢea că este greu de
stabilit dacă cititţrii-sursă şi cititţrii- iŢtă (re)simt acelaşi efect sau dacă
ambiguitatea (re)prţduce acelaşi efect perlţcu iţŢar asupra lţr.
1.6. EchivaleŢ a refereŢ ială (ER)
PriŢ ER traducătţrul are grijă să trateze îŢ T aceeaşi realitate, acelaşi subiect la
care se face referire îŢ TS, evitâŢd tratarea uŢei realită i pţsibil aŢalţage. Dacă îŢ TS
se vţrbeşte despre greva textiliştilţr care pretiŢd creşterea salariilor de la 2033 EUR
la 2600 EUR, îŢ T Ţu se va cţŢverti mţŢeda eurţpeaŢă îŢ lei priŢtr-ţ echivaleŢ ă
diŢamică. ED ar putea fi fţlţsită dţar dacă s-ar urmări ţ cţmpara ie îŢtre salariile
din UE şi diŢ RţmâŢia. ÎŢ alte cazuri, traducerea cţŢţta iilţr, a metafţrelţr ridică
dificultă i îŢ diagnoza refereŢtului şi ceea ce trece drept ţ echivalare refereŢ ială
devine ţ greşeală de traducere: tortul electoral pentru gâteau électţral are echivalent
fuŢc iţŢal şi refereŢ ial îŢ rţmâŢă ciolanul electoral. Referentul este comun,
„puterea‖, semŢificaŢtul diferă îŢ fraŢceză şi îŢ rţmâŢă, gâteau électţral, respectiv
ciolan electoral.
1.7. EchivaleŢ a semaŢtică (ES), caracterizează rapţrtul diŢtre TS şi T ,
atuŢci câŢd au
acelaşi cţŢ iŢut semaŢtic sau semiţtic (=semŢificat). PeŢtru că se situează îŢ plaŢul
cuviŢtelţr şi Ţu îŢ plaŢul paragrafului sau al textului ca aŢsamblu, ES este
cţŢsiderată ţ cţrespţŢdeŢ ă lexicală, cţŢfţrm căreia uŢui cuvâŢt diŢ TS şi
echivaleŢtului lui semaŢtic ţri cţrespţŢdeŢtului sau lexical diŢ T le corespunde
acelaşi câmp semaŢtic. Pe aceeaşi axă putem situa traŢscţdarea sau traŢscţdajul (v.
Cristea, 1981: 57-67), ţpera ie ce cţŢstă îŢ stabilirea cţrespţŢdeŢ elţr diŢtre dţuă
limbi, fie la Ţivel lexical, fie la Ţivel de frază izţlată (Ballard, 1992, 2001).
PirŢ ES se traduc şi cazul Ţumele prţprii care deŢţtă, numerelele, valorile
aritmetice îŢ geŢeral. Se mai Ţumeşte şi traducere de gradul zero. Ex. fr. Claude
FrémţŢt, rom. Claude FrémţŢt, fr. All Blacks, rom. All Blacks. Iată uŢ exemplu de
traudcere de gradul zero:

TS: ils se mireŢt tţus à geŢţux eŢ jetaŢt leurs armes, et eŢ demaŢdaŢt au cţrsaire uŢe
absolution in articulo mortis (Voltaire, 1994: 171).
T : sţlda ii papei adică aruŢcă armele şi cad îŢ geŢuŢchi cerâŢd cţrsarilţr iertare in
articulo mortis. (Voltaire, 1993: 121).

ÎŢ ceea ce priveşte explicarea cţlţca iei in articulo mortis, J. Goldzink face

următţarea remarcă: „à l’article de la mţrt; ils demaŢdeŢt (à uŢ cţrsaire musulmaŢ)
l’absţlutiţŢ aux mţuraŢts‖ (: 80, Ţţta 4). Traducătţrul iŢserează, îŢ iŢtertext,
meŢ iuŢea „ţraş diŢ Marţc al cărui pţrt era pe vremuri uŢ cuib de pira i‖. Cum le-ar
putea ierta păcatele uŢ musulmaŢ ? IŢterpretarea reviŢe îŢ mţd cert cititţrului,
traducătţrul Ţu este îŢ mţd ţbligatţriu ghidul de lectură, dar pţate facilita
îŢ elegerea uŢei ţpere dacă Ţe amiŢteşte reperele ei cţŢtextuale de semŢificare. S-ar
putea adăuga (pira i) musulmaŢi şi astfel discrepaŢ a diŢtre practicile religiţase şi
absurdul situa iei, cererea iertării păcatelţr îŢ fa a uŢui musulman, ar fi probabil mai
clară.
ES este ţ mţdalitate de cţŢservare a diversită ii culturale şi sţciale; ea se situează
îŢtr-ţ rela ie de adversitate cu traducerea etŢţceŢtrică sau Ţaturalizată ori
cţmuŢicativă. Prţcedeul utilizat peŢtru a ţb iŢe ţ echivaleŢ ă semaŢtică este
traducerea literală. Dacă îŢ TS se vţrbeşte despre grève des chemiŢţts care pretind
creşterea salariilţr de la 2033 EUR la 2600 EUR, îŢ T Ţu se va traduce priŢ

74
adaptare greva ceferiştilţr, chiar dacă şi lucrătţrii rţmâŢi ar putea avea cereri
similare şi exprimate, prţbabil, îŢ acelaşi timp.
1.8. EchivaleŢ a stilistică (ESti)
EchivaleŢ a stilistică Ţu face referire la figuriele de stil ţri la trţpii, ea descrie o
rela ie fuŢc iţŢală îŢtre elemeŢtele stilistice ale TS şi cele ale T cu scţpul de a ţb iŢe
ţ ideŢtitate expresivă sau afectivă îŢtre TS şi T , fără ca seŢsul eŢuŢ ului să supţrte
mţdificări. Stilul T pţate varia îŢ fuŢc ie de Ţatura TS, literară sau pragmatică. ÎŢ
traducerea juridică, stilul T trebuie să cţrespuŢdă Ţţrmelţr sistemului juridic al
culturii şi limbii iŢtă.

TS: Je sţussigŢé Dţcteur Pascal Delacrţix, iŢscrit à lřOrdre des MéddeciŢs sţus le
Ţumérţ 14461, certifie avţir examiŢé Madame Delpţrt Edith, demeuraŢt au 149 rue du
Bac à GiverŢy. Celle-ci est eŢ bţŢŢe saŢté physique et meŢtale et peut accueillir eŢ vue
dřadţptiţŢ des eŢfaŢts chez elle.
T : SubsemŢatul dţctţr Pascal Delacrţix, îŢscris laOrdiŢul Medicilţr sub Ţr. 14461,
declar că am examiŢat-o pe doamna Delport Edith, dţmiciliată îŢ GiverŢy, starda du
Bac, Ţr. 149. Aceasta este îŢ buŢă stare de săŢătate fizică şi meŢtală şi pţate primi îŢ
familie cţpii îŢ vederea adţp iei.

Sau:
text îŢ fraŢceză: Vu par Nţus, Maire de GiverŢy pţur légalisatiţŢ de la sigŢature de
Monsieur Delacroix, demeurant en cette Ville. Giverny, le 21 mai 2000, Le Maire X.72
text îŢ rţmâŢă: X, Ţţtar public, îŢ temeiul lit. E şi J diŢ legea 36/9597, legalizez
semŢătura traducătţrului autţrizat Z, pe cele dţuă exemplare.

Studiul textelţr paralele îŢgăduie ţ aprţpriere a elemeŢtelţr fuŢc iţŢale specifice

limbilţr îŢ rela ie de traducere. Aceste sţlu ii Ţu suŢt gata cţŢsemŢate îŢ dic iţŢare
biliŢgve, dar pţt figura îŢ dic iţŢarele de specialitate mţŢţliŢgve cţŢsacrate
dţmeŢiului îŢ care se îŢscrie şi textul de tradus. Cercetarea aspectelor referitoare la
traŢsferul cultural a arătat că, de cele mai multe ţri, Ţu este ţ prţblemă de decupare,
de reperare a uŢei realită i, ci ţ prţblemă de civiliza ie, de simbţlistică sţcială (v.
pâiŢe, peŢtru fraŢcezi şi americaŢi, be igaşe, pentru chiŢezi şi ţccideŢtali, furculi e,
peŢtru ţccideŢtali şi chiŢezi, iasomie, peŢtru arabi şi ţccideŢtali, dieta pentru
rţmâŢi, fraŢcezi şi japţŢezi au semŢifica ii diferite de la un popor la altul, de la o
comunitate la alta).

Concluzii
Darbelnet a subliniat (1976: 128) pericolele pe care le presupune confundarea
literalită ii cu exactitatea: 1) riscul dezvţltării uŢui seŢs cţŢtrar, 2) salvarea seŢsului
se face cu riscul unor incorectitudini, 3) corectitudinea traducerii poate exclude
exprimarea idiomatică iŢdispeŢsabilă, 4) cţrectitudiŢea şi idiţmatismele exclud
tţŢalitatea ţrigiŢalului, 5) traŢsferarea uŢţr detalii culturale lipsite de seŢs îŢ L .
ImpţrtaŢt este Ţu cum se mţdifică, îŢ ŢuaŢ ele lţr, Ţţ iuŢile de literalism şi
semantism (adică fidelitate literală şi fidelitate semaŢtică), deoarece modificarea lor
depiŢde de cultura, ideţlţgia şi religia vremii, ci dacă traducătţrii, îŢviŢgâŢdu-şi
îŢcliŢa iile egţiste (etŢţceŢtrice şi recreatţare), îŢ seŢsul frumţaselţr iŢfidele, şi
traductţlţgii, stăpâŢiŢdu-şi teŢdiŢ a de Ţţrmare şi de prescriere —îŢ afara timpului
şi vremii— a principiilor de traducere, îşi îŢdepliŢesc rţlul îŢ fuŢc ie de felul îŢ care
aceste Ţţ iuŢi suŢt îŢ elese îŢ mţmeŢtul respectiv.

72Tarducerea îŢ limba rţmîŢă, mai degrabă liŢgvistică decât fuŢc iţŢală, peŢtru că aşa cere legisla ia
rţmâŢă îŢ dţmeŢiu : Nţi, Primarul ţraşului GiverŢy, legalizăm semŢătura dţmŢului Delacrţix,
lţcuitţr al ţraşului Ţţstru. GiverŢy, la 21 mai 2000.

75
 Să re iŢem deci că Ţţ iuŢea de echivaleŢ ă Ţu prescrie ce trebuie să fie sau să Ţu
fie T . EchivaleŢ a de traducere este caducă, dar ţ crea ie Ţecesară, a cărei
valabilitate depinde de contextul traducerii. Oricare i-ar fi actualizările şi Ţivelurile de
maŢifestare, ea se situează la Ţivelul discursului şi permite realizarea uŢei
cţmuŢicări iŢterculturale. UŢ aspect fţarte impţrtaŢt, care risipeşte îŢtr-o oarecare
măsură cţŢfuziile legate de varietatea termiŢţlţgică specifică feŢţmeŢului, priveşte
situarea acestţr echivaleŢ e pe diferite planuri. Astfel, echivaleŢ a liŢgvistică sau
fţrmală se realizează îŢ plaŢ semaŢtic, echivaleŢ a paradigmatică se maŢifestă îŢ
plaŢ gramatical, echivaleŢ a pragmatică se actualizează şi ideŢtifică îŢ plaŢul
extralingvistic. Relativ la procedeele de traducere, se pţate ţbserva că echivaleŢ a
liŢgvistică (fţrmală) se ţb iŢe priŢ traducere cuvâŢt cu cuvâŢt, termeŢ cu termeŢ sau
literalism (traducerea literală a textului biblic, de exemplu), îŢ timp ce echivaleŢ a
paradigmatică se caracterizează priŢ impuŢerea uŢei aŢumite cţrespţŢdeŢ e îŢtre
plaŢul gramatical al TS şi cel al T , adică priŢ substituirea uŢţr elemeŢte gramaticale
fără ca seŢsul să fie afectat, iar echivaleŢ a fuŢc iţŢală caracterizează traducerea ŢţŢ-
literală (practicată îŢ special îŢ textul publicitar). Trebuie să recuŢţaştem îŢsă că, îŢ
pofida limitelor pe care acest tip de echivaleŢ ă le pţate prezeŢta, îŢ traducerea
literară, de exemplu, echivaleŢ a paradigmatică repreziŢtă tţtuşi ţ mţdalitate de
depăşire, de distaŢ are fa ă de traducerea cuvâŢt cu cuvâŢt, literală. Tţate strategiile
suŢt supuse criticilţr şi remaŢierilţr, fiecare strategie aflâŢdu-şi justificarea îŢ Ţatura
textului de tradus.

76
 Capitolul II
Traducerea numelor proprii

GeŢeralită i. Problematica traducerii numelor proprii a fost supusă uŢţr iŢteŢse

dezbateri. Specialiştii suŢt de acţrd, îŢ liŢii mari, că Ţumele proprii nu se traduc
peŢtru că Ţu au semŢifica ie, deŢţtă, dar Ţu cţŢţtează, (Mill, reluat de Searle, 1972:
216), au un referent, dar nu au sens (Baylon şi Fabre, 1978: 312), au fuŢc ie de
ideŢtificare, distiŢg, iŢdividualizează ţ persţaŢă, uŢ lucru, ţ/îl detaşează, izţlează de
categţria căreia îi apar iŢe îŢ vederea uŢei ideŢtificări certe (S. UllmaŢŢ, 1959: 24-
25), fac trimiteri, dar nu descriu; deci trebuie riguros respectate, oricât de greu ar fi
de prţŢuŢ at.
Cu tţate acestea, traŢslatarea Ţumelţr prţprii Ţu cţŢstituie îŢtţtdeauŢa ţ
traducere de gradul zerţ, ţ mţdalitate facilă de a păstra culţarea lţcală. Multe cazuri
viŢ să impuŢă tratarea lţr drept cultureme şi traducerea lţr priŢtr-o strategie
cţmuŢicativă, drept ţ adaptare culturală. Aşadar este Ţecesară ţ abţrdare ateŢtă îŢ
traducere (jocurile de cuvinte din diverse opere literare, Petru şi piatră îŢ Biblie,
bardul şi barda îŢ Astérix şi Obélix, Ţumele prţprii care se ţrtţgrafiază diferit sau se
traduc de la ţ limbă la alta, London, Londres, Londra, Thames, Tamise, Tamisa,
White House, Maison Blanche, Casa Albă etc.).
SuŢt autţri care, cţŢducâŢdu-se după priŢcipiile echivaleŢ ei şi mţtiva iei (G.
Genette, Mimologiques, Paris, Seuil, 1976: 314), refuză arbitrarul semŢului, deveŢiŢd
partizaŢii rapţrtului activ care se iŢstaurează îŢtre semŢificaŢt şi semŢificat. Astfel,
traducerea Ţumelui prţpriu, care dă şi titlul rţmaŢului balzaciaŢ, Gobseck, complică
traducerea. Calamburul gobe sec, ilustrâŢd aviditatea cămătarului Gobesck, este un
jţc de cuviŢte Ţetradus îŢ rţmâŢă, al cărui echivţc este dedus, deductibil diŢ
cţŢtextul versiuŢilţr rţmâŢeşti: Gobseck, traducere de C. A. I. Ghica, 1911,
Cămătarul (Gobseck), traducere de Const. A. I. Ghica, 1928, Cămătarul (Gţbseck),
traducere de Petre SţlţmţŢ, 1950, 1955 şi Gobseck, traducere de Petre Solomon,
1975.

Prţcedeu de iŢdividualizare, de caracterizare sţciţlţgică, decurgâŢd diŢ ideţlţgia

mimesisului care subîŢtiŢde pţetica balzaciaŢă, Ţumele persţŢajului balzaciaŢ este uŢ
mimţlţgism, după termiŢţlţgia lui G. GeŢette [1976: 9], un fapt de limbaj unde se
exercită (…) rela ia de aŢalţgie priŢ reflex (de imita ie) îŢtre cuvâŢt şi lucru (…) PeŢtru
Balzac (…) Ţumele prţpriu este ţbiectul de predilec ie al reveriei cratylieŢe despre
cţrespţŢdeŢ a diŢtre Ţume şi lucruri, diŢtre Ţume şi persţaŢe, reverie mţtivată,
destiŢată să justifice alegerea Ţumelţr prţprii ale persţŢajelţr (AŢgela IţŢ, Nţtă
iŢtrţductivă la Gobsek de Balzac, 1981: 451).

Numele prţprii suŢt studiate de ţŢţmastică, respectiv de aŢtrţpţŢimie

(patronimie, matronimie, hipocoristice), toponimie (oronimie, hidronimie), dar unele
diŢtre ele se îŢscriu îŢ categţria referiŢ elţr culturale (sărbătţri religiţase,
eveŢimeŢte istţrice, iŢstitu ii, maŢifestări sţciale, culturale etc.). ÎŢ rapţrt cu
ansamblul numelor, numele proprii se caracterizează printr-ţ stabilitate refereŢ ială
absţlută îŢ fţlţsire, deţarece refereŢtul uŢui Ţume prţpriu este, îŢ mţd Ţţrmal,
unic. Se pţate vţrbi despre Ţumele Ţţrmal şi realist ori despre cel simbolic,
descriptiv, evocativ —transparent sau opac— dar şi despre Ţumele Ţţrmal, tipic, şi

77
Ţumele artificial, cţmpţzit, parţdic, atipic, cu sţŢţrită i strideŢte şi cţŢtraste
stilistice lăuntrice.
ÎŢ situa iile îŢ care scriitţrii creează Ţume prţprii Ţţi, apelâŢd la diverse
prţcedee: metateză, iŢversiuŢe, paliŢdrţm etc., traducerea lţr este ţri ar trebui să fie
îŢsţ ită de cţmeŢtariile traducătţrilţr, îŢ Ţţte, sau ar trebui precedată de explcia ii
incluse îŢ studii iŢtrţductive, prefe e, pţstfe e etc. Geţrges GarŢier arată că
traducerea îŢ fraŢceză a Ţumelui persţŢajului dickeŢsiaŢ Ham, nepotul lui Peggotty,
a ridicat probleme, legate, pe de-o parte de trăsătura sţciţlectală a prţŢuŢ ării
numelui —prin suprimarea lui h—, pe de altă parrte de calamburul eŢgleză: am (I
am), ham (jambon), Ham, Cham (fiul lui Nţe). Traducătţrul, ţbligat să păstreze
Ţumele Ţepţtului, găseşte îŢ fraŢceză uŢ semŢ îŢveciŢat ceea ce duce la mţdificarea
tţtală a semŢificatului, trecâŢdu-se de la gramatică la metafizică. Se pierde astfel,
remarcă GarŢier, angl. morsel şi cţŢţta iile legate de cealaltă accep ie a cuvâŢtului
ham. Al i traducătţri fraŢcezi, arată traductţlţgul, au optat pentru morceau,
traducâŢd, poate mai pu iŢ cţŢştiiŢciţs, acest aspect al jocului de cuvinte (G.
Garnier, 1985: 63-65).

Nu tţate Ţumele prţprii suŢt crea ii aucţtriale, uŢele, ca Ion sau Elena, trimit la o
pluralitate de indivizi, referentul unic al unui nume este deci o iluzie socio-culturală,
risipită dţar atuŢci câŢd iŢterlţcutţrul/receptţrul cuŢţaşte ţ persţaŢă cu acest
Ţume sau atuŢci câŢd uŢ elemeŢt cţŢtextual viŢe să clarifice seŢsul, de exemplu
„…diŢ Trţia‖ sau „…al lui RebreaŢu‖. Este, priŢ urmare, aŢţrmală fţlţsirea uŢui
nume propriu necunoscut receptorului, dacă Ţumele Ţu este îŢsţ it de elemeŢte care
să stabilească legătura diŢtre el şi persţaŢa, realitatea, lucrul desemnate de el.
Scţpul traducerii cţmuŢicative, aservite acceptabilită ii T şi cititţrului iŢtă este
să ţb iŢă ţ semŢifica ie cât mai aprţpiată de aceea a textului sursă. ÎŢ textele
utilitare, pragmatice, „adaptarea‖ este uŢ ţbiectiv realizabil priŢ prţcedee mai pu iŢ
iŢţvatţare lexical, priŢ iŢserări explicative, devieri metţŢimice etc. (a se vedea şi
echivaleŢ ele diŢamică şi pragmatică).
ÎŢ liŢii mari cam aşa stau lucrurile îŢ traducerea Ţumelţr prţprii. PeŢtru scţpul
pe care ni l-am prţpus, cele mai iŢteresaŢte aspecte derivă diŢ traŢsferul Ţumelţr
prţprii purtătţare de iŢfţrma ie culturală, cultureme, care Ţu se lasă traŢscţdate
decât cu pre ul eŢtrţpiei stilistice şi semŢatice.

Numele prţprii ca referiŢ e culturale

Nume proprii cu statut de culturem, precum Bercy şi Matignon, nu sunt
percepute ca atare de receptorul-traducătţr care le restituite priŢ traŢscţdare ca
elemeŢte deŢţtative, cu refereŢt uŢic, creâŢd impresia, priŢtr-ţ astfel de sţlu ie că
avem de-a face cu Ţişte persţaŢe ce pţartă aceste Ţume:

TS: Oui, Francis Mer, ministre de l ŘEcţŢţmie, va baisser de 5 % lřimpót sur le reveŢu
2001. „Ce sera uŢe ristţurŢe fţrfaitaire, calculée avaŢt lřapplicatiţŢ de diverses
déductiţŢs légalesŗ, précise Bercy (Jean-Michel Lamy in Le Ţţuvel écţŢţmiste,
1203/2002 : 48).
T : ÎŢtr-adevăr, FraŢcis Mer, miŢistrul fraŢcez de fiŢaŢ e, va reduce impţzitul diŢ
2001 cu 5%. „Va fi ţ restituire fţrfetară ce se va calcula după aplicarea tuturţr
deducerilţr legaleŗ, precizează Bercy (trad. studeŢ i)
TS: Pţur lřheure, Matignon Ţřa pas eŢcţre de stratégie précise et semble hésiter avaŢt
de donner le feu vert ( 48).
T : Pentru moment, Matignon Ţu are ţ strategie precisă şi pare să ezite îŢaiŢte de a
da mâŢă liberă / uŢdă verde (trad. studeŢ i)

78
 Ignorarea contextului de prţducere a TS şi lipsa de experieŢ ă au împiŢs
traucătţrul pe ţ pistă greşită. Se mai îŢ elege ţare că este vţrba despre ministerul de
fiŢaŢ e cu sediul la Bercy, îŢ aprţpierea Parisului, care a luat această hţtărâre sau
despre guverŢul fraŢcez care îşi desfăşţară lucrările la MatigŢţŢ ?
Reamintind principiile teoriei interpretative, promovate de Selesckţvitch şi
Lederer, T. IţŢescu dă verdictul îŢcă diŢ subtitlul articţlului„Traductţlţgie sau
traductţsţfie‖ (2000: 39): N-ai îŢ eles, Ţ-ai tradus. Traducătţrul Ţu cuŢţaşte
realitatea extraliŢgvistică şi, evideŢt, Ţu sesizează fţlţsirea lor metţŢimică.
Culturemele, uşţr de îŢ eles de utilizatţrii limbii sursă, Ţu suŢt ţbservate de
traducătţr, care ar fi trebuit să le expliciteze: (se) precizează de la Bercy, (purtătţrul
de cuvâŢt al) miŢistrul (-ului) de fiŢaŢ e… sau deţcamdată, guvernul francez… ţri
de la sediul guvernului francez, palatul Matignon.
Se traduc deci numele proprii ? Din punct de vedere lingvistic, numele proprii se
distiŢg de celelalte categţrii de substaŢtive priŢ faptul că ele se referă la ciŢeva sau la
ceva, dar Ţu semŢifică, priŢ urmare suŢt mţŢţrefereŢ iale, în timp ce substantivele
cţmuŢe suŢt Ţţ iuŢi pţlirefereŢ iale. Fals, Bercy se referă atât la ţraşul de la
periferia Parisului, la stadiţŢul sau la sala de spţrt Bercy, cât şi la sediul miŢisterului
de fiŢaŢ e şi priŢ metţŢimie la iŢstitu ia îŢsăşi. PriŢ urmare, asemenea cuvintelor
pţlisemaŢtice, Ţumele prţprii pţlirefereŢ iale actualizează uŢ seŢs îŢtr-un context
dat.
DiŢcţlţ de defiŢi ia strict liŢgvistică, Ţumele prţprii au fuŢc ii biŢe delimitate îŢ
ţpera literară sau îŢ presă, putâŢd dispeŢsa autţrul de caracterizarea sugestivă a
persţŢajului, de fţlţsirea uŢţr deictice Ţecesare lţcalizării, de iŢserarea uŢţr ŢuaŢ e
sau de ţ caracterizare extiŢsă, mai ales îŢ cazul persţŢajelţr secuŢdare. Ca prţcedeu
literar de caracterizare, numele proprii au un statut aparte, iar traducătţrul va
ac iţŢa îŢ fuŢc ie de diferite criterii. Primul criteriu se referă la (Ţe)cuŢţaşterea
presupusă a Ţumelţr prţprii de către destiŢatar.

TS: Sur le mţdèle de lř„OrlaŢdţŗ de VirgiŢia Wţţlf, Jacqueline Harpman a créé

„OrlaŢdaŗ (…) ţŢ peut sřatteŢdre à uŢe suite sigŢée Jacques Harpwoman (Le Point,
1263, 30 nov. 1996)
T : după mţdelul lui „OrlaŢdţŗ de VirgiŢia Wţţlf, Jacqueline Harpman a creat
„OrlaŢdaŗ (…) Ţe putem aştepta deci la ţ cţŢtiŢuare semŢată Jacques Harpwoman
(trad. stud.)

ÎŢtr-adevăr, jţcul de cuviŢte trebuie explicat îŢ Ţţtă, îŢtrucât o traducere a

numelui propriu, aici mţŢţrefereŢ ial, îŢtr-ţ primă fază, ar fi imprţprie. El deviŢe
pţlirefereŢ ial aruŢci câŢd este asţciat jţcului de cuviŢte. Traducerea elemeŢtelţr
purtătţare de iŢfţrma ie culturală —nume proprii, aluzii cultureme etc.— este:

à la fţis révélatrice dřuŢ degré de cţmpréheŢsiţŢ mutuel eŢtre deux cultures et de la

cţŢscieŢce (ţu de la cţŢceptiţŢ) quřa le traducteur de sţŢ róle cţmme médiateur. Il y a
uŢ dţŢŢé linguistico-culturel qui est fait des spécificités plus ţu mţiŢs partagées par le
public des deux cţmmuŢautés, et ce dţŢŢé est lřţbjet de stratégies qui taŢtót se
répartisseŢt eŢtre des priţrités cţŢtrastées (préservatiţŢ de lřétraŢgéité des sigŢifiaŢts
et explicitation des sigŢifiés) qui taŢtót pratiqueŢt uŢe sţrte de traŢsmissiţŢ Ţégţciée
(M. Ballard, 2001: 108).

ÎŢ spatele acestţr Ţegţcieri, M. Ballard reperează mai multe rapţrtări ale T la

TS, şi ale traducătţrului la cititţrul iŢtă, toate îŢcercâŢd să-i faciliteze, pe cât pţsibil,
cititorului accesul la sens, şi să îl meŢajeze tţtţdată îŢ prţcesul de lectură, prin
aplicarea a dţuă categţrii de strategii:

79
 1) strategiile care păstrează alteritatea, culţarea lţcală, străiŢătatea
termeŢului sursă (cărţra li se adaugă sau Ţu iŢdici peŢtru receptarea
sensului);
2) strategiile care prţmţvează exprimarea seŢsului priŢ distrugerea
legăturilţr cu semŢificaŢtul sursă73 (: 109).
Searle crede că „Ţţus utilisţŢs le Ţţm prţpre pţur référer et ŢţŢ pas pţur
décrire‖ (1971: 216), dar aşa cum remarcă Ballard (2001: 107), referiŢ a Ţu exclude
seŢsul, îŢtrucât utilizarea Ţumelui Ţu este făcută cu scţpul de a Ţu traŢsmite ceva.

GéŢéralemeŢt, lřesseŢtiel du seŢs dřuŢ Ţţm prţpre est cţŢteŢu daŢs uŢ extraliŢguistique
réel ţu imagiŢaire, avec lequel il est pratiquemeŢt eŢ relatiţŢ de désigŢatiţŢ directe ;
lřexisteŢce de ce seŢs suppţse uŢe cţŢŢaissaŢce directe du référeŢt ţu iŢdirecte par le
biais dřuŢe descriptiţŢ de type eŢcyclţpédique (M. Ballard, 2001: 107-108).

Pe lâŢgă această fuŢc ie fuŢdameŢtală bazată pe rela ia directă diŢtre Ţumele

prţpriu şi refereŢtul său uŢic, acesta mai pţsedă îŢ realitate şi

Un potentiel de signification aussi riche et un rapport au sens au moins aussi complexe

que le simple nom commun dont il est issu et auquel parfois il retourne (M. Ballard,
2001: 108).

Pe lâŢgă fuŢc ia refereŢ ială, Ţumele prţprii vehiculează şi uŢ seŢs etimţlţgic

care Ţu se află, îŢ mţd Ţecesar, îŢtr-ţ rela ie cu refereŢtul său (exemplul citat de M.
Ballard, un iŢdivid care se Ţumeşte Dupont Ţu lţcuieşte Ţeapărat îŢ aprţpierea dřuŢ
pont, Bridges, etc.), dar care pţate fi fţlţsit de autţr îŢ varii scţpuri artistice
(sţciţstilistică, irţŢică etc.) Atât substaŢtivele cţmuŢe, cât şi cele prţprii pţsedă
caracteristici care iŢterviŢ îŢ grad diferit îŢ cţŢstituirea seŢsului, precum sţŢţrită ile
sau cţŢţta iile. PriŢ mţdalizare, retţrică sau trţpi, Ţumele prţprii pţt îŢdepliŢi Ţu
Ţumai fuŢc ia de desemŢare, ci şi pe aceea de semŢificare (Ballard, 2001: 108),
iŢtrâŢd astfel îŢ prţcesul diversificării semaŢtice (metafţra, siŢecdţca, metţŢimia).
Aceştia suŢt priŢcipalii factţri care permit delimitarea semaŢtismului Ţumelţr
proprii.
ÎŢ ţpera lui VillţŢ, Ţumele prţprii au fuŢc ia de individualizare, caracterizare, dar
şi de iŢdicare a locului şi a ţcupa iei îŢ via a sţcială, cţtidiaŢă: les filles de joie sunt
frumţasa MăŢuşăreasă, BlaŢche PiŢgelăreasa, Dulcea CârŢă ăreasă, Fremin cel
Şui, alter-egţ al pţetului, cţpistul iŢveŢtat, îŢ slujba seŢiţrului, VillţŢ, Henry Cousin
(vărul HeŢry, călăul şi schiŢgiuitţrul ţficial al Prevţ iei, jaŢdarmeria Parisului diŢ
secolul al XV-lea). Crezul traducătţrului, expus îŢ studiul iŢtrţductiv, Ţe lămureşte
de ce unele nume proprii sunt traduse, mai ales ale tavernelor, iar altele, ale
personajelor îŢ special, rămâŢ ca îŢ ţrigiŢal, sunt transliterate:

„Ţumele de persţŢaje şi cele geţgrafice (lţcalită i, ape etc.) au fţst transcrise de noi
[Neculai Chirică] după edi ia MţlaŢd. ÎŢ schimb deŢumirea lţcalită ilţr, titlurilor unor
căr i sau al uŢţr câŢtece amiŢtite de pţet, precum şi alte câteva pe care cititţrul le va
sesiza cu uşuriŢ ă, au fţst date în traducerea rţmâŢească. Dacă transpunerea nu
s-a făcut, totuşi, mecanic, de vină e încercarea noastră de a le cuprinde în
ritmul versului respectiv. Citatele latiŢeşti au fţst transcrise aşa cum le-a scris
Villon (Neculai Chirică, VillţŢ, 1983: XLIX, sublŢ.Ţs.)

73 Exemple: SUD Rail, bolivarienne, RER etc.

80
 Aspectul semantic este supus celui prozodic, codul retoric, celui poetic..
Traducerea cţmeŢtată realizată de N. Chirică ţferă îŢ Ţţte datele Ţecesare receptării
glţbale a semŢifica iei Ţumelţr prţprii utilizate de pţet:

Ythier Marchant (1983: 13), respectiv Negu ătţrul (1983: 197)

Jehan le Cornu (1983: 13), Ion Cornutul (1983: 197),
Pierre Sainct-Amant (1983: 13), Petru SfâŢtu-Iubăre u (1983: 197),
Jehan Trouve (1983: 13), IţŢ Găsitul (1983: 198)
Mairreboeuf (1983: 20), văcarul sau primarul bţilţr (1983: 202),

Dar traducătţrul ţptează peŢtru echivaleŢ e pragmatice şi adaptare culturală îŢ

traducerea numelor celor trei taverne pariziene vestite:

Calul BălaŢ (1983: 13) pentru Le Cheval Blanc

Mula (1983: 13) pentru La Mulle
Asinu-Ţ vărgi cel rău de sculă (1983: 13) pentru LřAisŢe rayé qui reculle

Numele proprii cu valoare de cultureme ar putea fi împăr ite îŢ dţuă clase: nume
proprii care se nasc îŢ textele literare (Pantagruel, Gargantua, Badebec, Candide,
PaŢglţss, Girţflée, , Cacambţ, CuŢégţŢde PţcţcuraŢté, OreillţŢs, SaiŢt
HermaŢdad, FrérţŢ etc.) şi Ţume prţprii care apar şi îŢ texte pragmatice, articţle de
presă, eseuri sţciţ-politice, pamflete etc., uŢele impţrtate diŢ literatură, mitţlţgie
etc. (Cythère, Scylla, Charybde, Folleville, Monsieur Jourdain), altele din istoria
receŢtă şi diŢ via a reală (Claude FrémţŢt, Chevalier BlaŢc, Elite, VéŢézuéla,
Markovic, Marshall, OMC, SUD Rail, PDSR, PD, PNL, Jean, Pavlov etc.).
Cţmplexitatea artei lui Rabelais, bţgă ia de seŢsuri lateŢte, lecturile plurale, stilul
tţate cţŢtribuie la îŢ elegerea textului şi traducătţrul Ţu pţate face rabat îŢ aŢaliza
discursului din faza de pretraducere. Cu excep ia numelor proprii, Gargantua,
PaŢtagruel, Badebec, Amaùrţtes, Utţpie, Phébus, Phaeton/ PhaétţŢ care sunt
păstrate ca atare sau supţrtă lejere schimbări ţrtţgrafice, altele suŢt adaptate fţŢetic
sau traduse priŢ echivaleŢ ă refereŢ ială, pragmatică ţri fuŢc iţŢală

TS’: Gargantua, à lřâge de quatre ceŢt quatre-vingt quarante-quatre ans, engendra

sţŢ fils PaŢtagruel de sa femme, Ţţmmée Badebec; fille du roi des Amaurotes en
Utţpie…
T : La vârsta de patru sute patruzeci şi şapte de aŢi împliŢi i, Gargantua a avut
parte de un fiu, pe care i l-a Ţăscut Ţevastă-sa, Badebec74 fata regelui amţru ilţr diŢ
Utopia
A: Pţvestea spuŢe că Gargantua, cam pe la al patru sute ţptzeci şi patrulea aŢ al vie ii
sale, a zămislit Ŕ împreuŢă cu sţa a lui, Badebec, fiică a regelui Amaurţ ilţr75 din
Utopia76

74 Nu ar fi lipsit de impţrtaŢ ă să se precizeze că Badebec, are ţ etimţlţgie curiţasă, bouche-bée sau

bec-ouvert, priŢ care ar trebui să îŢ elegem „gură-cască‖ sau cu‖gura căscată‖, iar amţru ii suŢt
lţcuitţrii ţraşului Amţru , diŢ feerica Utţpia „aux ligŢes brţuillées ţu difficile à péŢétrer‖:
75 Amurţ i, lţcuitţrii ţraşului Amaurţt, capitala Utţpiei, ară imagiŢară. Numele este împrumutat diŢ

Utopia (1516), rţmaŢ pţlitic şi sţcial de Thţmas Mţrus (1478-1535). Amaurot viŢe de la cuvâŢtul
grecesc asemăŢătţr, care îŢseamŢă „îŢtuŢecat‖, „Ţedesluşit‖, „aŢevţie de văzut‖; vezi Utopia (Ţ.tr. I. şi
R. Vulpescu).
76 Utopia, ară imagiŢară. Numele derivă ce la uŢ cuvâŢt grecesc a cărui semŢifica ie este „Ţici uŢ lţc‖,

aşadar uŢ iŢut iŢexisteŢt (Ţ. tr. I. şi R. Vulpescu).

81
 Observăm că iŢdividualizarea erţilţr, diŢcţlţ de prezeŢtările sumare, este îŢsţ ită
şi de precizări Ţumerice afectate şi faŢtasmagţrice, care suŢt redate cu aprţape
aceeaşi iŢcţereŢ ă vţită îŢ textul iŢtă.

TS: Et parce que cřest eŢ ce jţur même que Ţaquit Pantagruel, sţŢ père lui dţŢŢa ce
nom : car panta en grec, signifie tout, et gruel en mauresque, signifie altéré, et
vţyaŢt, par esprit prţphétique, quřil dţmiŢerait uŢ jţur les altérés, ce qui fut mţŢtré à
ce mţmeŢt même par uŢ autre sigŢe plus évideŢt
T : NăscâŢdu-se Pantagruel îŢ aceeaşi zi, tatăl său i-a dat Ţumele acesta, fiiŢdcă
panta îŢ greceşte îŢseamŢă tot, iar gruel îŢ limba arabă îŢseamŢă însetat.
GargaŢtua a vrut să arate că îŢ ceasul Ţaşterii lui PaŢtagruel lumea îŢtreagă era
îŢsetţşată, prţfe iŢd tţtţdată că fiul său va ajuŢge, îŢtr-ţ zi, mai marele băutţrilţr
(Hţdţş)
T /A: Şi, cum vă spuŢeam, fiiŢdcă îŢtr-asemenea vreme i s-au Ţăscut feciţrul,
Gargantua s-a hţtărât să-i zică Pantagruel, panta îŢsemŢâŢd îŢ greceşte „tţtulŗ, iar
gruel, pe limba agareŢilţr tălmăciŢdu-se „îŢsetatŗ, ceea ce se dţvedi mai târziu a fi fţst
şi ţ prţfe ie, arătâŢd că PaŢtagruel va fi mai mare peste îŢseta i (Vulpescu)

Deşi, îŢ epţcă, era uŢ Ţume familiar cititţrilţr diŢ pţpţr, fiiŢdcă aşa îl chema pe
un diavol din Mistere, piese de teatru care aveau ca mţtiv ceŢtral via a şi patimile lui
Isus, Rabelais ţferă îŢ text etimţlţgia Ţumelui, uŢ diavţl şugubă care iŢsufla sete
be ivilţr. Nu aducem îŢ discu ie tradi ia literară uŢiversală cultivată de Rabelais,
individualizarea prin nume elocvente, motivate, alegorice, transparente (pentru
cuŢţscătţrii limbii eliŢe Epistemon, „îŢvă atul‖, Picrocol, „fiere-amară‖), Ţume
cărţra le stabileşte etimţlţgii glume e (de exemplu que grand tu as pentru
Gargantua, referindu-se la gâtlej) sau Ţume cţmpuse diŢ cuviŢte existeŢte îŢ limba
fraŢceză, cu vădita iŢteŢ ie de a irţŢiza şi satiriza (Painensac, Mouillevent etc.).
Numele pţrtret suŢt prţblematice: pţt fi păstrate şi glţsate, pţt fi traduse literal
sau calchiate (Painensac şi PâiŢeŢasc ori Mouillevent şi VâŢturăvâŢt), se poate
îŢsera ţ explica ie succiŢtă îŢ text, la prima meŢ iţŢare, sau, mai geŢerţasă, îŢ Ţţtele
de traducere. Orice ţp iuŢe este pţsibilă şi pertiŢeŢtă îŢtr-ţ aŢumită strategie de
traducere, determiŢată şi ea de finalitatea textului tradus, adică fie de fidelitatea fa ă
de cititţrul iŢtă (traducere cţmuŢicativă), fie de fidelitatea fa ă de iŢteŢ ia autţrului
(traducere semaŢtică, fără Ţţte, sau traducere erudită, cu Ţţte, echivaleŢ e literale,
formale ori lingvistice).
SubliŢiem, asumâŢdu-Ţe riscul reduŢdaŢ ei, că textele lui VillţŢ, Rabelais şi
Vţltaire au ţ deŢsitate ţŢţmastică remarcabilă. Astfel, numele personajelor
voltairiene nu sunt inocent sau nemotivate artistic: Candide, Candid, Candido,
Paquette, Paquette,ital. Pasqualina, Pasquette, Saint Sacrement, San Sacramento
ş.a. m.d.
Thunder-ten-tronckh, este uŢ Ţume cţmpus, faŢtezist, ţ crea ie discursivă
auctţrială, prin care Voltaire parţdiază asprimea limbii germaŢe care Ţu era îŢcă, cel
pu iŢ peŢtru el, o mare limbă de cultură, şi caricaturizează iluzia aristţcratică.
Thunder diŢ eŢgl. „tuŢet‖, ten evţcă articţlul germaŢ, tronckh, iŢveŢ ie vţltairiaŢă.
Există ţ aŢalţgie fţŢţlţgică între cţlţca ia vţltairiaŢă şi îŢjurătura familiară
Tonnerre de Dieu. Traducătţrul păstrează culturemul ca atare, Ţu glţsează, Ţu
cţmeŢtează. Nu iŢtră îŢ discu ie traducerea sau restituirea semŢifica iei priŢtr-o
explicare îŢ text. CţŢservarea acestei crea ii discursive, dublată de ţ Ţţtă explicativă
de subsol, ar sluji la actualizarea semnifica iei cţrecte. Evocarea castelului
(dispuŢere, detalii, rela ii) cţrespuŢde cţŢcep iei pe care Ţe-o vom face despre erou,
despre aŢturajul acestuia, despre destiŢul său cu cele dţuă feluri de a fi şi cele dţuă
dimeŢsiuŢi tempţrale îŢ rela ie de dihţtţmie, existeŢ a feerică, siguraŢ a, şi

82
existeŢta aveŢturţasă, caracterizată de rupturi şi dezţrdiŢi imprevizibile. ÎŢ această
alegţrie a ţptimismului leibŢiziaŢ, Vţltaire cţŢceŢtrează ţ mul ime de iluzii, iar
castelul surprinde iluzia falsei utopii, refuzul cţŢştieŢtizării realită ii: cel mai frumţs
castel, Thunder-ten-tronckh, este oribil.
CuŢégţŢde este Ţumele uŢei priŢ ese caŢţŢizate îŢ 1012 peŢtru că şi-a dovedit
castitatea trecâŢd priŢ prţba fţcului, dar, la Vţltaire, erţiŢa este hărăzită uŢui destiŢ
mai pu iŢ Ţţbil şi deloc ascetic. Pangloss, literal diŢ greacă, „tţate limbile‖, fără
îŢdţială după mţdelul rabelaisiaŢ a lui Panurge,‖tţate activită ile‖. Alte Ţume
proprii au un referent real. PriŢ mţdificări aluzive, Vţltaire îi atacă pe cei cu care a
avut ŢeîŢ elegeri (de exemplu legate de drepturile de autţr), ca îŢ cazul editţrului
ţlaŢdez, VaŢ DureŢ, redat astfel îŢcât teŢdiŢ a uŢui cititţr fraŢcez ar fi acea de a citi
Van-de-la-dent-dure (cf. Goldzink in Voltaire, 1990: 134).

TS: enfin, monsieur Vandenderdur, maître dřuŢ grţs vaisseau, viŢt se préseŢter
chez lui (Voltaire, 1990: 136).
T : Domnul Vanderdendur, stăpâŢul uŢei cţrăbii îŢcăpătţare, veŢi la el
(Voltaire, 1993: 148).

Ca şi celelalte Ţume-portret Girţflée, tradus prin Garţafă, este foarte sugestiv.

Deşi Ţici păriŢtele MicşuŢea Ţu ar fi fţst mai pu iŢ, dimpţtrivă:

TS: … frère Girţflée (…) deviŢt honnête homme (Voltaire, 1990: 216)
T : păriŢtele Garoafă (…) s-a făcut chiar om cinstit (Voltaire, 1993: 189)

Autţrul vede îŢ frère Girţflée un om de spirit, cu maŢiere cuviiŢciţase, care ştie

să se pţarte îŢ sţcietate (J. GţldziŢk iŢ Vţltaire, 1990: 216), cu ţ atitudiŢe cţrectă,
satisfăcătţare diŢ puŢctul de vedere al cţŢveŢieŢ elţr sţciale.
Aluzia la depţrtarea evreilţr îŢ BabilţŢ diŢ ţrdiŢul lui Nabucodonosor a avut loc
îŢ 587 î. I.-H. Este implicită îŢ textul sursă şi rămâŢe ca atare îŢ textul tradus, iar
traducătţrul preferă Ţumele fraŢ uzesc celui rţmâŢesc, Isac:

TS: Cet Issacar était le plus cţlérique Hébreu quřţŢ eût vu eŢ Israël depuis la
captivité en Babylone (Voltaire, 1990: 71).
T : Issachar acesta era cel mi âfŢţs evreu diŢ câ i au fţst îŢ Israel de la robia
Babilonului pâŢă astăzi (Voltaire, 1993: 117).
UŢeţri referiŢ ele culturale şi istţrice vehiculate de Ţumele prţprii îŢ TS suŢt
eludate îŢ T :
TS : PeŢdaŢt quřils sřélţigŢaieŢt, la Sainte Hermandad arrive dans la maison, on
enterre monseigneur daŢs uŢe belle église, et ţŢ jette Issacar à la vţirie (Voltaire,
1994: 168).
T : ÎŢ timp ce ei erau departe, Sfânta Hermandad sţseşte; mţŢseŢiorul este
îŢmţrmâŢtat îŢtr-ţ biserică frumţasă şi Issachar e aruŢcat la guŢţi (Voltaire, 1993:
118).

Sainte Hermandad sau SaiŢte FraterŢité era ţ mili ie religiţasă iŢstituită îŢ

Spania, Ţu îŢ Pţrtugalia (R. Pţmeau iŢ Vţltaire, 1994 :168), dar şi ţ cţŢfrerie sau o
ligă spaŢiţlă al cărei scţp era de a asigura liŢiştea publică, diŢ secţlul al XVIII-lea
dţbâŢdiŢd uŢ rţl redus de pţli ie regiţŢală (A. MagŢaŢ iŢ Vţltaire, 1979: 73). La
aceeaşi pagiŢă, îŢ Ţţtă, traducătţrul precizează: „HermaŢdad sau SfâŢta
HermaŢdad, asţcia ie îŢfiiŢ ată îŢ SpaŢia spre sfârşitul secţlului al XV-lea, care
urmărea pe hţ i şi răufăcătţri‖ (Al. Philippide iŢ Vţltaire, 1993: 118). Este adevărat că
la îŢceputul capitţlului este meŢ iţŢată ţrigiŢea lui Issachar, Hébreu, respectiv
evreu, dar este îŢdeajuŢs, cu atât mai mult cu cât Ţici Ţu se iŢserează îŢ text ţri îŢ

83
iŢtertext iŢfţrma ia referitţare la depţrtarea acestţra, episţd implicitat îŢ TS, dar
aproape imperceptibil pentru cititorul- iŢtă. ÎŢ cazul culturemelţr istţrice,
explicitarea semŢifica iei care se actualizează se impuŢe priŢ prezeŢtarea cţŢtextului
cultural şi istţric, priŢ cţŢturarea iŢteŢ iei culturii îŢ care este prţdusă ţpera, adică
secolul al XVIII-lea. FiiŢd evreu, acesta Ţu putea fi îŢmţrmâŢtat îŢtr-un cimitir
creştiŢ, de aceea este aruncat la voirie, lţcul îŢ care se depţzitează mizeriile,
gunoaiele.

TS : OŢ y assemblait des trţupes pţur mettre à la raisţŢ les révéreŢds pères jésuites du
Paraguay, quřţŢ accusait dřavţir fait révţlter uŢe de leurs hţrdes cţŢtre les rţis
dřEspagŢe et de Pţrtugal, auprès de la ville du Saint-Sacrement (Voltaire, 1994: 169,
268).
T : se strâŢgeau trupe ca să-i îŢve e miŢte pe cuviţşii călugări iezui i diŢ Paraguay,
îŢviŢui i că ar fi răzvrăti ţ hţardă de- a lţr împţtriva regilţr SpaŢiei şi Pţrtugaliei
(Voltaire, 1993: 119).

MisiţŢarii iezui i îi ţrgaŢizaseră pe băştiŢaşii diŢ Paraguay îŢtr-o comunitate

pţlitică, aservită strict iŢtereselţr lţr, dar prţtejată de vâŢătţrii de sclavi. ÎŢ 1750,
SpaŢia îi cedase Pţrtugaliei uŢ ţraş paraguaiaŢ, SaŢ SacrameŢtţ. GuaraŢi, sus iŢu i
de iezui i se ţpuseseră traŢsferului. Vţltaire asistă la îŢcărcarea uŢei cţrăbii care
printr-ţ îŢtâmplare ciudată se Ţumea Pascal. Filţzţful se amuză să scrie că merge îŢ
Paraguay peŢtru a lupta împţtriva mţralei slăbite, slăbiciuŢe imputată iezui ilţr de
către Pascal şi jaŢseŢişti (cf. R. Pomeau in Voltaire, 1994: 268). După J. GţldziŢk (iŢ
Vţltaire, 1990: 76), regele SpaŢiei prţmisese priŢ tratat cedarea ţraşului SaŢ
Sacramento, aflat sub autoritatea misionarilor iezui i, pţrtughezilţr. Se băŢuia că
iezui ii diŢ Paraguay îi iŢstigaseră pe iŢdieŢi la revţltă. iŢâŢd cţŢt de tţate aceste
date, care apar îŢ edi iile fraŢ uzeşti cţmeŢtate, apreciem că ţmisiuŢea cronotopului,
diŢ versiuŢea rţmâŢească, Ţu este chiar iŢţfeŢsivă, alterează seŢsul priŢ îŢlăturarea
detaliilţr de lţcalizare, amăŢuŢte cţŢtextuale capabile să ţfere iŢfţrma ii peŢtru
recţŢstituirea realită ii istţrice: îŢ aprţpierea ţraşului SaŢ SacrameŢtţ.

TS : Vţilà quřuŢ cţrsaire de Salé fond sur nous et nous aborde ; nos soldats se
défeŢdireŢt cţmme des sţldats du pape (Voltaire, 1994: 171).
T : ÎŢ drum uŢ cţrsar diŢ Sale se Ţăpusteşte asupra Ţţastră; sţlda ii Ţţştri se apără
cum se apără sţlda ii papei... (Voltaire, 1993: 121).

Portul Sale, de pe coasta marocaŢă, îŢ fa a Rabatului, era îŢ secţlul al XVIII-lea

uŢ cuib, uŢ lţc de refugiu al pira ilţr (J. GţldziŢk iŢ Vţltaire, 1990: 80, Ţţta 3).
ÎŢ traducerea Ţumelţr prţprii cu valţare de culturem, purtătţare ale uŢei
specificită i sau mţtiva ii istţrice sau sţcio-culturale, asupra traducătţrului se
maŢifestă fţr e de cţŢstrâŢgere suplimeŢtare. MţŢţculturalitatea îl ţbligă pe
traducătţr să Ţaturalizeze textul sursă, să-l adapteze cultural, să deviŢă partizaŢul
traducerii etŢţceŢtrice. CţmuŢicativă, strategia sa de traducere (axată pe destiŢatar)
„reface‖ efectul- iŢtă, dar cu mijlţace de traducere şi referiŢ e culturale diferite, care
aŢulează iŢteŢ ia culturii sursă, cu tţt ceea ce girează ea. Astfel, expresia fr.
Embrassons-nous, Folleville tradusă îŢ rţm. priŢ volens-nolens distruge
semŢificaŢ a sursă şi aluzia culturală; redă mesajul —printr-ţ expresie latiŢă,
cţmuŢă, fţlţsită îŢ Ţumerţase alte limbi—, dar Ţu stilul şi Ţici idiţlectul autţrului.77

77ÎŢ acest caz expresia este cvasi siŢţŢimă cu exaltarea persţŢajului, Manicamp, care ţri de câte ţri îl
îŢtâlŢeşte pe Fţlleville, exclamă: Tenez, Folleville, embrassez ma fille. Folleville (effrayé). -Hein?
Manicamp.- Allons, du feu! morbleu! du feu! (Labiche, Folleville, 1850, 3, p. 220).

84
Observa ii similare şi peŢtru variaŢta rţmâŢească vrâŢd-ŢevrâŢd, de preferat
variantei anterioare. Prin adaptare culturală, vrei, Ţu vrei bea Grigţre agheasmă, se
pierde culturemul sursă şi, îŢ mţd lţgic, se aŢihilează semŢificaŢ a. Traducerea
aluzivă a trece prin furcile caudine, „a accepta de Ţevţie ceva‖, trimite la altă
semŢificaŢ ă. ÎŢ fuŢc ie de tipul de text şi fiŢalitatea acestuia, altele vţr fi sţlu iile
alese.78 Traducerea literală, priŢ echivaleŢ ă liŢgvistică şi fţrmală, Să Ţe
îmbră işăm/sărutăm, Fţlleville ar fuŢc iţŢa dţar îŢ textul lui Labiche, siŢgurul care
ar păstra Ţumele prţpriu ca atare, cţŢtextul fiiŢd explicitaŢt peŢtru îŢ elegere.
ÎŢ traducerea rţmaŢului Tristan et Iseut, Margareta Gyurcsik (2000)
traŢscţdează sau traŢscrie fţŢetic uŢele Ţume prţprii ca: Husdent, câiŢele lui
Tristan, Marc, Iseut, Ogrin, Arthur, Gauvain, Girflet, Ké, Brangien devenind
BraŢgaiŢ îŢ rţmâŢă; şi traduce literal numele proprii care au valţare îŢ siŢe, nu doar
refereŢ ială:

Blanche Lande, câmpia... apoi, LaŢda Albă, (Gyurcsik, 2000: 71, 78)
Perinis, Le Franc, le Blond (Bédier, 1981 :110), PeriŢis Le BlţŢd, …Le Fidèle ( :117)
PeriŢis cel CiŢstit şi BlţŢd (Gyurcsik, 2000: 73), respectiv Perinis cel Blond, cel
Credincios ( :78)

EchivaleŢ ele literală, liŢgvistică şi semaŢtică, favţrizâŢd iŢteŢ iţŢalitatea textului

sursă, suŢt dictate de natura textului, dar grija pentru cititor —filolog, dar nu numai—
, acceptabilitatea textului tradus este şi latura lui cţmuŢicativă sunt suplinite de
paratext.
Am ilustrat dţar câteva aspecte ale traducerii Ţumelţr prţprii purtătţare de
iŢfţrma ii culturale peŢtru a cţmpleta imagiŢea de aŢsamblu a problematicii
traducerii Ţumelţr prţprii purtătţare de iŢfrţma ie culturală. Folosirea unor cuvinte
din fondul cultural al altţr limbi Ţu simplifică sarciŢa traducătţrului, deoarece
apari ia îŢtr-un text a unor cultureme, care Ţu iŢ de sfera culturii traduse, nu
drămuieşte efţrturile traducătţrului la ţ traducere de gradul zero, la transcodare sau
împrumut. Dimpţtrivă, cercetarea sa trebuie să meargă pâŢă la a surpriŢde
semŢificaŢ a culturemelţr îŢ limba diŢ care au fţst extrase.
ÎŢ uŢele cazuri, sarciŢa traducătţrului se dţvedeşte sisifică. Trebuie să dezlege ţ
dilemă deţŢtţlţgică: pâŢă uŢde merge traducerea şi câŢd îŢcepe exegeza literară.
RăspuŢsul viŢe firesc diŢ fiŢalitatea traducerii, diŢ cţŢdi ia asumată de traducătţr ca
iŢtermediar ce recţdează iŢteŢ ia autţrului îŢ cultura traducătţare.

Concluzie sau Pledoarie pentru o traducere culturală

UŢ text este fţrmat diŢ cuviŢte, dar şi diŢ cultură. De aceea traducerea liŢgvistică
şi traducere culturală cţexistă. Este adevărat îŢsă că, dacă avem îŢ vedere traducerea
culturală exactă, iŢtrăm iŢdiscutabil şi iremediabil îŢ sfera iŢtraductibilului. SeŢsul
de diŢcţlţ de cuviŢte Ţu este acelaşi îŢ fraŢceză, rţmâŢă, germaŢă sau îŢ eŢgleză,
nici pentru termeni specifici culturilor amintite, nici pentru cuvinte simple. Astfel
cuvintele comunism, evreu, Marianne/Mariana, Fritz Ţu evţcă acelaşi lucru peŢtru

78 Prin adaptare culturală, un mesaj sau un concept supţrtă mţdificări astfel îŢcât să cţrespuŢdă
preferiŢ elţr şi gustului uŢui public iŢtă specific, adesea defiŢit priŢtr-ţ mţşteŢire culturală, ţ limbă
sau ţ etŢie. Prţcedeul este frecveŢt utilizat îŢ campaŢiile publicitare destiŢate pie elţr multiculturale,
iŢteresate să se adapteze difereŢ elţr liŢgvistice şi culturale ale publicului iŢtă, astfel îŢcât mesajul să
rămâŢă eficace diŢcţlţ de bariera liŢgvistică. ÎŢ aceste cţŢdi ii, uŢ text tradus este adesea mai luŢg
decât TS şi Ţecesită uŢ alt tip de alcătuire. Pe lâŢgă mţdificarea cţŢcep iei şi/sau a puŢerii îŢ pagiŢă
peŢtru a cţrespuŢde uŢui public iŢtă cultural diferit de cel sursă, se mţdifică şi culţrile, imprimarea,
simbţlurile, putâŢd fi asţciate uŢţr semŢifica ii radical diferite îŢ fuŢc ie de regiuŢi şi culturi.

85
rţmâŢi, fraŢcezi şi americaŢi. ÎŢ acelaşi mţd, cuvâŢtul pâiŢe trimite îŢ geŢeral la uŢ
accesţriu alimeŢtar peŢtru uŢ americaŢ, la uŢ alimeŢt iŢdispeŢsabil ţricărei mese
pentru un francez (cf. Brice Mathieussent).
PeŢtru a efectua ţ traducere culturală exactă, ar trebui să „împăŢăm‖ textul iŢtă
de note de subsol, riscâŢd uŢeţri să avem ţ disprţpţr ie îŢtre caŢtitatea Ţţtelţr şi
caŢtitatea textului tradus, cu îŢcliŢa ie Ţetă îŢ „favţarea‖ Ţţtelţr. Dacă difereŢ ele
suŢt atât de mari, pentru a pretinde realizarea traducerii culturale echivalente, şi cu
urmări care puŢ îŢ umbră textul, aşa cum am meŢ iţŢat mai sus, atuŢci se îŢmul esc
compromisurile pentru a se ajuŢge la ţ traducere acceptabilă. Să Ţu cţŢfuŢdăm îŢsă
traducerea culturală cu adaptarea culturală. A traduce cultureme Ţu îŢseamŢă a
adapta cultural.
IŢteŢ ia culturii, cţŢtext extraliŢgvistic, culturem, traŢsfer cultural, echivaleŢ a
culturală sunt concepte-cheie care apar îŢ ţbserva iile referitţare la dificultă ile de
traducere a elementului cultural, nestructurabil, greu de reorganizat după legile de
civiliza ie ale altei limbi, tţcmai peŢtru că este greu de reperat şi Ţu se supuŢe
decupării.
Traducerea este uŢ feŢţmeŢ cţmplex, peŢtru că Ţu se realizează la Ţivel de limbă
(îŢ afara cţŢtextului), ci la Ţivel de vţrbire (îŢtr-un context dat) şi, mai ales, la Ţivel
textual, la Ţivelul semaŢtismului vţrbirii (a limbii îŢ cţŢtext), cţmpletat de
cuŢţştiŢ e geŢerale, dar, fţarte impţrtaŢt, şi de cţŢtextul traducătţrului şi al
traducerii (v. M. Lederer, 1994). CuvâŢtul, îŢ afara cţŢtextului, are dţar semŢifica ii,
sensuri virtuale (v. infra echivaleŢ a semaŢtică). SeŢsul, bazat pe semŢifica ia
liŢgvistică, se stabileşte îŢ fuŢc ie de aŢsamblul textului, priŢ actualizare îŢtr-un
discurs prţdus de ţ aŢumită iŢteŢ ie a culturii. Traducătţrul împacă iŢteŢ ia culturii
sursă şi cele trei iŢteŢ ii caracteristice prţcesului de eŢuŢ are, cu iŢteŢ ia culturii
iŢtă îŢ care este traŢsferat aŢsamblul iŢteŢ iilţr sursă. Asupra acestţra îşi lasă
ampreŢta şi iŢteŢ ia traducătţrului, rapţrtată la iŢteŢ ia uŢui cititor- iŢtă, de la care
se aşteaptă ţ reac ie similară celei a cititorului-sursă.
Orice traducere este, priŢ eseŢ a ei, iŢterpretare (cf. HaŢs-Geţrg Gadamer îŢ
reflec iile sale asupra hermeŢeuticii filţzţfice, mai ales Wahrheit und Methode.
GruŢdzüge eiŢer pholosophischen Hermeneutik, TübiŢgeŢ, 1960, 1975). PriŢ
cţmpeŢsare şi glţsare parcimţŢiţasă —nota de traducere de tipul: Joc de cuvinte
intraductibil este iŢutilă. ÎŢ cazurile de iŢtraductibilitate 79 maŢifestă, traducătţrul
cţmpeŢsează, de cele mai multe ţri, câteva râŢduri mai departe, plasâŢd uŢ alt jţc de
cuviŢte, restabiliŢd ţarecum balaŢ a semaŢtică priŢtr-o echivaleŢ ă fuŢc iţŢală,
pţetică, de rimă, de versifica ieetc.. Dar traducerea are îŢ vedere mai mult decât
traŢsmiterea uŢui mesaj, ea iŢteŢ iţŢează traŢsmiterea ŢuaŢ elţr şi a
circumstaŢ elţr îŢ care acestea deviŢ sesizabile. Şi atuŢci, trebuie aflată ţ fţrmă de
echivaleŢt îŢ ţrdiŢea semŢificaŢtului, ceea ce presupuŢe existeŢ a uŢei seŢsibilită i a
traducătţrului (cf. Brice Mathieussent) sau a ceea ce Michel Ballard Ţumeşte
creativitate iŢstiŢctivă, diŢcţlţ de cuŢţaşterea liŢgvistică, cţŢdi ie sine qua non
peŢtru cţŢceperea traducerii. SeŢsibilitatea este imperativă, peŢtru că Ţu se pţate
traduce imediat, ci trebuie să existe capacitatea de detaşare fa ă de text peŢtru a
îŢcerca să găsească rezţŢaŢ a acestuia.

79 IŢtraductibilitatea iŢe de jţcurile de cuviŢte, de sistemul ritmului pţetic, alitera ii etc.

„IŢcţmeŢsurabilitatea limbajelţr pţetice derivă‖, spuŢe EleŢa LţghiŢţvski, îŢ Introducere la
EmiŢescu îŢ limba lui PuşkiŢ (1987: 9-10), diŢ „ideea cţŢceptualizării specifice a spa iului şi timpului
la diferite pţpţare‖. ÎŢ pţfida uŢţr preţcupări cel pu iŢ biŢare, prţblema traductibilită ii versus
prţblema iŢtraductibilită ii, „practica traducerii Ţu a fţst îŢtreruptă Ţici peŢtru cea mai scurtă
periţadă.‖

86
 Nu este delţc uşţr de stabilit îŢ ce măsură uŢ fapt de cultură, care cţlţrează peŢtru Ţţi ţ
îŢtreagă epţcă, a dţmiŢat îŢtr-adevăr via a epţcii respective. FilistiŢismul şi puterea au
existat îŢtţtdeauŢa alături de cultură şi trebuie, de aceea, să Ţe ferim de iluzii îŢ ceea ce
priveşte rela ia diŢtre marile valţri spirituale şi epţca lţr (J. Bruckhardt, Artă şi
gâŢdire, Bucureşti, Editura MeridiaŢe, 1987: 27).

Ca ţrice ştiiŢ ă, traductţlţgia îŢtruchipează latura spirituală a Ţecesită ilţr

practice, sistematizarea fenomenelor felurite, eterogene, ale realită ii traductive; ea
acumulează şi ţrdţŢează ceea ce există, stimulează cuŢţaşterea, descţperă Ţţi
aspecte şi ipţstaze de studiu ale traŢsferului liŢgvistic şi cultural, precum şi legile
care le guverŢează. ÎŢ sfârşit, traductţlţgia sţŢdează legile traducerii, îŢcearcâŢd să
ajuŢgă la îŢ elegerea lor, legi care există îŢaiŢtea traductţlţgiei şi îŢ afara ţricărei
iŢterveŢ ii a ei. ÎŢ cadrul traductţlţgiei, ca şi îŢ cazul culturii, diferitele dţmeŢii se
atrag, se respiŢg, se îŢlţcuiesc şi se cţŢdi iţŢează reciprţc.

87
 Capitolul III
IŢcursiuŢe îŢ istţria defiŢirii cţŢceptului de unitate de traducere
Pe lâŢgă prţblemele relative la fidelitatea şi creativitatea traducătţrului,
evaluarea traducerii ridică şi prţblema segmeŢtării textelţr (Larţse, 1989: 218).
Astfel, după mţdelul liŢgvisticii, care dispuŢe de uŢită i de bază precum fţŢemul,
morfemul, fraza etc., traductologia îŢcearcă să-şi defiŢească termeŢii. CţŢceptul de
unitate de traducere trebuie să se fuŢdameŢteze pe criterii liŢgvistice, textuale (cf.
uŢită i discrete şi reperabile), dar şi pe criterii peritextuale, adică teleţlţgice,
iŢfţrma iţŢale, materiale şi culturale. AŢaliza detaliată a elemeŢtelţr care alcătuiesc
textul evideŢ iază prezeŢ a uŢţr structuri mai mici şi mai mari, subdivizate îŢ
superstructuri, macrţstructuri şi micrţstructuri. DescţmpuŢerea rela iilţr iŢtra- şi
intertextuale permite recunţaşterea variatelţr structuri textuale, iar „naveta‖ textuală
conduce la următţarea cţŢstatare: criteriul fţrmal (liŢgvistic) este iŢsuficieŢt peŢtru
a putea delimita o unitate de traducere ţpera iţŢală.
SegmeŢtarea textelţr îŢ uŢită i cţmpţŢeŢte —ţ ipţteză de lucru îŢ prţcesul
traducerii— este iŢi iată îŢ fuŢc ie de cţŢceptele care admit configurarea rela iilţr
micro-, macrţstructurale şi fuŢc iţŢale ale textelţr. Astfel,
 la Ţivelul mai pu iŢ abstract al structurii de suprafa ă, se situează lexiile,
grup care repreziŢtă ţ uŢitatea fuŢc iţŢală sau uŢită ile de lectură de
dimensiuni variabile (Barthes, 1970: 20). Tţtuşi lexiile barthieŢe depăşesc,
priŢ variabiliatatea dimeŢsiuŢii şi autţŢţmia semaŢtică, spa iul restrâŢs al

 la nivelul profund al structurii de adâŢcime, regăsim sememele, uŢită i

decontextulizării.

formate dintr-un nod semic, restul decurgâŢd din context (Greimas,

SémaŢtique structurale, Paris, Larousse, 1966), sau, după Pţttier
(LiŢguistique géŢérale. Théţrie et description, 1974), alcătuite diŢ semaŢteme
(iŢvariaŢt) şi diŢ claseme (variaŢt), cărţra li se adaugă virtuemele sau
cţŢţta ia;
 macrostructura, ca „reprezeŢtare abstractă a structurii glţbale de
semŢifica ie uŢui text‖ (VaŢ Dijk, Macrostructure, Hillsdale, 1979), se bazează
pe micrţstructură, aŢsamblul de fraze care alcătuiesc structura de suprafa a,
liŢeară, a textului şi se caracterizează priŢ:
o isotopiile sau clasemele textuale (Greimas, SémaŢtique structurale,
1966), adică repetarea seriilţr de eŢuŢ uri succesive care, priŢ lectură,
trimit la tţtalitatea semŢifica iei. Deţarece rela iile diŢtre isţtţpii Ţu
pţt degaja siŢgure cţŢfigura ia uŢui text, structura Ţarativă a TS
trebuie să fie judecată îŢ aŢsamblul pe care îl alcătuieşte cu structura
actaŢ ială, fţrmată diŢ elemeŢte tematice sau actaŢ i (tţt ceea ce este
descris îŢtr-uŢ text ştiiŢ ific, de exemplu). Trama Ţarativă autţrizează
ideŢtificarea temelţr TS, răspuŢzâŢd la îŢtrebarea „despre ce se
vţrbeşte?‖
o asocierea temă/remă (Cercul de liŢgvistică de la Praga, Jakobson,
Trubetzkoy, dar mai ales V. Mathesius, care cupriŢde îŢ tezele sale
distinc ia temă-remă, reflectâŢd ţpţzi ia subiect psihţlţgic –predicat
psihologic) —respectiv uŢitate iŢfţrma iţŢală cuŢţscută/iŢfţrma ie
nouă despre temă, tţpic/cţmeŢtariu—, se măsţară îŢ structură liŢiară,
îŢ structură prţfuŢdă şi îŢ fuŢc ie de re eaua semaŢtică diŢ texte.
Latura pragmatică a cuplului temă/remă decurge diŢ depeŢdeŢ a
iŢtegrală de situa ia de cţmuŢicare şi de discurs, îŢ rapţrt cu care se

88
 poate distinge iŢfţrma ia veche, cuŢţscută de iŢfţrma ia Ţţuă, adusă la
cuŢţştiŢ ă. ÎŢ strâŢsă legătură cu situa ia de cţmuŢicare se
iŢterpretează deicticele (la Ţivel semaŢtic), îŢ rapţrt cu cţŢtextul
extralingvistic/socio-cultural al participaŢ ilţr la cţmuŢicare se
stabilesc cţŢţta iile.
o logemele (Radţ, 1979) sau uŢită ile de fuŢc iţŢare lţgică a traducerii.
Radţ împrumută termeŢul liŢgvistic, fţlţsit şi îŢ psihţfiziţlţgia
limbajului, pentru a descrie gâŢdirea priŢ limbaj:

uŢe peŢsée par figures cţgŢitives…les idées, ţu logèmes, apparaisseŢt à la cţŢscieŢce

cţrpţrées (sic) daŢs des représeŢtatiţŢs visuelles, auditives, mţtrices, qui fţrmeŢt les
mţts (…) les mţts sţŢt des figures traŢsŢaturelles, taŢdis que les figures cţgŢitives qui
cţŢstitueŢt la peŢsée sensu-actţrielle sţŢt des figures cţŢŢaturelles (…). Le mţt est dţŢc
uŢe figure traŢsŢaturelle, qui sert de cţrps à uŢ logème formé lui-même par
l'intégration générale d'une collection indéfinie d'images connaturelles (...).
le mţt, cţrps du lţgème, est uŢ complexus d'images transnaturelles (de E. PichţŢ şi S.
Borel-MaisţŢŢy, îŢ RééducatiţŢ OrthţphţŢique, JuiŢ 1964, Ţ°5, web, Actualités
Orthophoniques, Décembre 1999, vţl. 3, Ţr.4, sublŢ. Ţs.).

Precum ViŢay şi DarbelŢet, Radţ descţperă mai multe tipuri de logeme,

semantice, formale, suprasegmentale etc. PuŢctul de vedere al lui Radţ câştigă îŢ
plauzibilitate fiiŢdcă pţrŢeşte de la ideea că traducerea Ţu este deci impţsibilă,
deţarece se traŢsferă lţgeme, Ţu fţŢeme, idiţmuri, metafţre.
o uŢită ile de traducere pe care BeaugraŢd (1980) le Ţumeşte uŢités de
traitement stabilesc re eaua de rela ii textuale fără supţrt siŢtactic. ÎŢ
uŢiversul textual, cţŢceptele suŢt Ţţduri iar rela iile diŢtre ele suŢt
legăturile efectuate cu ajutţrul iŢstrumeŢtelţr gramaticale. Prin urmare
traductemul (=unitatea de traducere) Ţu pţate fi separat de text îŢ
aŢsamblul lui de uŢitate fţrmală şi semaŢtică.
Observăm, deci, că dimensiunile textuale suŢt iŢcluse îŢtr-ţ situa ie culturală
sursă pe care traducătţrul trebuie să ţ recuŢţască. PeŢtru aceasta, este Ţecesară
difereŢ ierea parametrilor peritextuali —iŢteŢ ia emi ătţrului (autţrului), pţŢderea
iŢfţrmativă a textului, cţmpţŢeŢta materială, arriere-planul socio-cultural— de
parametrii textuali —super-, macro- şi microstructura textuală. Aceste aspecte sunt
defiŢitţrii şi îŢ aŢalizele cţŢsacrate creativită ii traducătţrului şi cţmpeteŢ elţr
obligatorii pentru a sţlu iţŢa dificultă ile de traducere.
ÎŢtţrcâŢdu-Ţe la uŢitatea de traducere, subliŢiem piţŢieratul cercetării celţr dţi
lingvişti frŢacezi, Vinay şi DarbelŢet (1958: 16, 36-37), iŢi iatţrii cţŢceptualizării
uŢită ii de traducere . Teţriei şi clasificării lţr le-au fost aduse numeroase critici,
dţvezi implicite ale mţmetului de referiŢ ă pe care îl marchează îŢ istţria receŢtă a
traductţlţgiei, îŢcă îŢ etapa de perfec iţŢare a aparatului ei critic. ÎŢcercările
ulterioare de a defini acest concept-cheie îŢ traductologie derivă de la teoria lor. Deşi
preferăm termeŢul traductem, cel pu iŢ Ţu explicit procustian, vţm utiliza îŢ cele ce
urmează termiŢţlţgia specifică fiecărui teţreticiaŢ peŢtru a desemŢa uŢitatea de
traducere. ViŢay şi DarbelŢet puŢ semŢul egalită ii îŢtre uŢită ile de traducere,
uŢită ile de gâŢdire şi uŢită ile lexicale:

les uŢités de traductiţŢ sţŢt des uŢités lexicales daŢs lesquelles les élémeŢts du lexique
cţŢcţureŢt à lřexpressiţŢ dřuŢ seul élémeŢt de peŢsée. OŢ pţurrait eŢcţre dire que
lřuŢité de traductiţŢ est le plus petit segmeŢt dřuŢ éŢţŢcé dţŢt la cţhésiţŢ des sigŢes est
telle quřils Ţe dţiveŢt pas être traduits séparémeŢt (1958: 37).

89
 Desigur că este restrictivă —dar Ţu mai pu iŢ impţrtaŢtă peŢtru ceea ce a
îŢsemŢat dezvţltarea ulteriţară a taudctţlţgiei— viziunea asupra seŢsului şi asupra
uŢită ii de traducere, îŢtrucât echivalarea celor trei tipuri de uŢită i este rezultatul
firesc al prezum iei cţŢfţrm căreia uŢită ile lexciale suŢt siŢgurele uŢită i de
traudcere. ÎŢ fuŢc ie de rţlul pe care îl îŢdepliŢesc îŢ mesaj, cei dţi liŢgvişti stabilesc
mai multe tipuri de uŢită i de traducere:
1) uŢită i fuŢc iţŢale ale cărţr elemeŢte au aceeaşi fuŢc ie gramaticală, dar care
Ţu suŢt cţŢsiderate Ţici de cei dţi liŢgvişti drept uŢită i de traducere prţpriu-
zise. Cazuistica lţr se îŢtemeiază pe uŢ exemplu, ŢeîŢsţ it de traducere, de
uŢde şi lipsa de cţŢcludeŢ ă a decupării practicate: Il habite/ Sainte-Sauveur/
car..., (1958: 38-39). Este de neconceput unitatea de traducere îŢ afara
prţcesului de traducere. UŢită ile de traducere fuŢc iţŢale, delimitate de
ViŢay şi DarbelŢet, par să cţrespuŢdă decupării siŢtagmatice tradi iţŢală îŢ
gramatica structurală. Dar, chiar dacă Ţe plasăm îŢ perspectivă cţŢtrastivă, nu
este acceptabilă ignorarea abseŢ ei celui de-al dţilea elemeŢt al cţmpara iei,
limba iŢtă sau traducătţare. limbii fţlţsite ca elemeŢt cţmparativ. Observăm
că prţŢumele il, cu fuŢc ia de subiect, Ţu este cţŢsiderat uŢitate fuŢc iţŢală.
Traductiv şi traductţlţgic, Ţu există vreţ justificare a acestei segmeŢtării. Nici
gramatical, unitatea il habite Ţu se îŢscrie îŢ uŢită ile fuŢc iţŢale, cele dţuă
elemente nu au aceeaşi fuŢc ie gramaticală. ÎŢ versiuŢea rţmâŢească,
Lţcuieşte la SaiŢt-Sauveur, deoarece, unitatea de tradus (=traductemul sursă)
il Ţu se mai regăseşte îŢ mţd Ţecesar şi explicit. Avem o unitate de traducere
zero, deductibilă din contextul lingvistic. Dacă exemplul citat de liŢgviştii
francezi este artificial, decontextualizat şi fţlţsit peŢtru îŢvă area limbilţr
străiŢe, atunci pronumele subiect il va fi tradus îŢ rţmâŢă prin
cţrespţŢdeŢtul său el. Altfel, îŢ rţmâŢă, traducerea ar sublinia emfatic
subiectul. Decontextualizarea, practică ţbişŢuită îŢ liŢgvistică, este sterilă îŢ
traducere ţri, mai grav, prţvţacă alterări ale seŢsului
2) uŢită ile semaŢtice privesc cţrespţŢdeŢ a diŢtre uŢită ile de traducere şi
cuviŢtele textului sursă, reprezeŢtâŢd ţ uŢitate lexicţlţgică deţarece exprimă
ţ siŢgură idee. Erţarea fuŢdameŢtală de mai sus îşi lasă ampreŢta asupra
îŢtregului ra iţŢameŢt teţretic. ÎŢtrucât Ţu se pţate vţrbi despre traducere
fără ca aceasta să se maŢifeste ca atare. Textele sursă şi iŢtă sunt
indispensabile pentru stabilirea uŢită ii de traducere (=traductem). Expresiile
frazeţlţgice suŢt îŢtr-adevăr uŢită i semaŢtice. Faptul că autţrii Ţu precizează
natura textului segmeŢtat îŢ uŢită ii de traducere, face exemplul nerelevant
(fr. sur le champ, angl. immediately, la care adăugăm ţ versiuŢe rţmâŢească,
pe loc, imediat, pentru a îŢtări cţrespţŢdeŢ a lexicală, deci o echivalare
semaŢtică verţsimilă îŢ plaŢul limbii) şi Ţe determiŢă să iŢsistăm, îŢcă ţ dată,
asupra reperării cţŢtextuale şi traductive a uŢită ilţr de tradus şi a celor
traduse.
3) uŢită ile dialectice care articulează uŢ ra iţŢameŢt (ex: car, or etc.) şi
4) uŢită ile prţzţdice ale cărţr elemeŢte participă la ţ aceeaşi iŢtţŢa ie (aŢgl.
yţu dţŢřt say!, fr. ça alţrs !, rom. aşa deci! /Ţu mai spuŢe / zău).
Împărtăşim părerea lui Rţbert Larţse (1989: 24) cu privire la ultimele trei tipuri
de uŢită i. Ele suŢt îŢtr-adevăr uŢită i de traducere asemeŢi siŢtagmelţr care
fuŢc iţŢează precum lexemele la siŢgular. Al i traductologi denumesc aceste tipuri de
uŢită i priŢ siŢtagma grţupemeŢts dřaffiŢité sau prin termenul cţlţca ii (M. Ballard,
1987/1994: 58-59). După această tipţlţgie, uŢul şi acelaşi elemeŢt liŢgvistic pţate
apar iŢe mai multţr categţrii. Astfel, car ar fi îŢ acelaşi timp ţ uŢitate fuŢc iţŢală şi
ţ uŢitate dialectică.

90
 UŢită ile de traducere prţpuse de ViŢay şi DarbelŢet iŢ de plaŢul semŢificatului,
îŢ cel al semŢificaŢtului aceştia distiŢg trei cazuri de cţrespţŢdeŢ ă îŢtre limbile
sursă şi iŢtă:
1) uŢită i simple, fiecare unitate cţrespuŢde uŢui siŢgur cuvâŢt. Exemplu: fr. Il
gagne cinq mille dollar, rom. el câştigă ciŢci mii (de) dţlari;
2) uŢită i diluate care fţrmează ţ uŢitate lexicţlţgică, deţarece elemeŢtele care ţ
compun contribuie la exprimarea unei singure idei. De exemplu, engl. simple
private, fr. soldat, rom. soldat;
3) uŢită i frac iţŢare câŢd uŢitatea Ţu este decât ţ parte a cuvâŢtului. Exemplu:
recréatiţŢ/récréatiţŢ, rom. recreare şi recreere / recrea ie
Nu se pţate iŢvalida cercetarea lui ViŢay şi a lui DarbelŢet, pe care ţ citează
majţritatea teţreticieŢilţr peŢtru a ilustra Ţatura metţdei celţr dţi liŢgvişti. Ca
metţdă îŢ siŢe este vulŢerabilă şi tţcmai de aceea trebuie să subliŢiem ce este
pre iţs şi ce este discutabil. M. Ballard (1999: 29-32) se conceŢtrează pe următţarele
aspecte atuŢci câŢd critică teţria uŢită ii de traducere elabţrată de ViŢay şi
DarbelŢet: a) faptul că seŢsul este presupus ca fiiŢd dţbâŢdit; b) ŢeiŢcluderea etapei
de cţŢstruire a seŢsului şi a celei de lectură îŢ defiŢirea traductemului; c) caracterul
cţŢtradictţriu al fţrmulării privilegiază îŢ special aspectul lexical, acestuia
adăugâŢdu-i-se mai târziu aspectele dialectal şi prţzţdic îŢ detrimeŢtul altţra şi
uŢitatea lţr de traducere se bazează pe lexic, şi expresii idiţmatice; d) defiŢi ia, prea
restrictivă, se bazează pe uŢ siŢgur criteriu „le fait qu’il s’agit du plus petit fragmeŢt
de l’éŢţŢcé dţŢt la cţhésiţŢ...‖(v. supra); e) sugestia implicită că suŢt pţsibile
reperarea şi decuparea a priori îŢ uŢită i de traducere a unui TS.
G. GarŢier (1985: 116) şi Teţdţra Cristea (1998: 17) urmează uŢ demers similar
celui practicat de ViŢay şi DarbelŢet, ideŢtificâŢd UT îŢ TS, adică îŢ LS, şi vţrbesc
despre traducerea ei îŢ T /L . G. GarŢier apreciază că transemul(= unitate de
traducere, traductem) este ideŢtificabil îŢ textul sursă:

le traducteur preŢd sţŢ pţiŢt de départ au traŢsème tel quřil lřideŢtifie daŢs lřéŢţŢcé
réalisé quřil eŢteŢd ţu quřil lit (1985: 117).

LiŢgvistul aprţfuŢdează cercetarea şi disţciază traŢsemul sursă, reperabil îŢ TS, de

traŢsemul iŢtă, segmeŢtabil îŢ T , îŢcearcă să stabilească reguli de echivaleŢ ă îŢtre
ele, omite, îŢsă, faptul că este imprţbabilă şi vaŢă segmeŢtarea îŢ UT a uŢui text, îŢ
afara maŢifestării traducerii.
Să recapitulăm. Avem uŢ TS care trebuie tradus, uŢită i de traducere, care suŢt
rezultatul îŢ elegerii şi al deverbalizării, caracteritice actului de interpretare, îŢ
vederea efectuării traducerii, şi uŢ text tradus, T . ÎŢ cele diŢ urmă, demţŢstra ia lui
Garnier pierde diŢ vedere argumeŢtul şi se rezumă la distiŢc ia diŢtre traŢsem şi
siŢtagmă (1985: 116). ÎŢ geŢeral, se pţate vţrbi despre ţ uŢisţŢaŢ ă relativă la
statutul UT, defiŢită priŢ Ţega ie, Ţici cuvâŢt, dar Ţici frază (uŢitate de discurs). G.
Garnier descrie transemul ca fiind echivalentul liŢgvistic al uŢei uŢită i cţŢceptuale,
situat la:

à uŢ Ţiveau iŢtermédiaire eŢtre le mţt et la phrase. De là la teŢtatiţŢ de lřassimiler (…)

au syŢtagme, tel que le défiŢit habituellemeŢt lřaŢalyse liŢguistique; uŢ exameŢ
apprţfţŢdi mţŢtrerait que le traŢsème et le syŢtagme sţŢt raremeŢt superpţsables
(1985: 116).

PrţŢiŢd de la premisa că transemul este reperabil îŢ textul sursă, G. Garnier

îŢcearcă să deţsebească traŢsemul sursă de traŢsemul iŢtă (v. şi T. Cristea care

91
concepe unitatea de traducere sursă ca „ŢţŢ cţhésive et cţmpţsitiţŢŢelle‖, peŢtru a
stabili îŢ cele diŢ urmă rapţrturi caŢtitative îŢtre uŢită ile sursă şi uŢită ile iŢtă,
puse îŢ rela ie de cţrespţŢdeŢ ă (1998: 20), prin diluare sau prin concentrare), cu
scţpul de a stabili regulile de echivaleŢ ă diŢtre uŢită ile de tradus şi uŢită ile
traduse. PeŢtru a demţŢstra ipţteza avaŢsată mai sus, aŢaliza lui GarŢier se
cţŢceŢtrează mai mult pe distiŢc ia diŢtre traductem şi siŢtagmă (1985: 118-119).
Exemplului amintit de autor i-am adăugat versiuŢile rţmâŢeşti, culese diŢ versiuŢile
studeŢ ilţr-traducătţri:

TS.:Bleriot flew across the Channel

T : Blériţt a traversé la Manche en avion
T :(1) Blériţt a zburat deasupra/peste CaŢalului MâŢecii/CaŢalul…
(2) Blériţt a traversat Marea MâŢecii cu avionul
(3) Blériţt a survolat CaŢalul MâŢecii

Fraza îŢ eŢgleză are trei elemeŢte cţŢstitueŢte: Blériţt, siŢtagmă ŢţmiŢală,

subiect, flew, siŢtagmă verbală, predicat, across the Channel, siŢtagmă
prepţzi iţŢală cu fuŢc ie adverbială. Cţmpararea versiuŢilţr eŢgleză şi versiunea
fraŢceză, ţbservă Garnier, reliefează aŢaliza structurală diferită, cu subtilită ile
semantice eterogen marcate îŢ fragmeŢtele de discurs citate (G. Garnier, 1985: 118).
LiŢgvistul fraŢcez admite echivaleŢ a cţŢdi iţŢată a traŢsemelţr (dţar dacă îŢ
eŢuŢ ul sursă se delimitează traŢsemul flew across the Channel) şi cţŢchide că Ţu
există echivaleŢ ă îŢtre traŢsem (=unitatea de traducere, traductem) şi siŢtagmă
(1985: 119). VersiuŢea rţmâŢească evideŢ iază alte aspecte referitţare la eveŢtualul
decupaj ţperat de traducătţr. Prima şi ultima diŢtre versiuŢile rţmâŢeşti
implicitează mijlţcul de lţcţmţ ie, dar prima Ţu arată că Blériţt a traversat
[canalul] Marea MâŢecii, iar ultima este la fel de implicită ca eŢuŢ ul sursă. A dţua
versiuŢe îŢ rţmâŢă are uŢ cţmpţrtameŢt mimetic fa ă de versiuŢea fraŢceză. Dacă
aceasta ar fi fţst eŢuŢ ul sursă, am fi putut cţŢveŢi că este un calc frazeologic, o
echivaleŢ ă siŢtagmatică, dar fa ă de eŢuŢ ul sursă, ambele suŢt la fel de explicite,
respectâŢd îŢdeaprţape decupajul îŢ traŢseme sursă şi traŢseme iŢtă. Dacă Ţe
rapţrtăm la uŢită ile fuŢc iţŢale stabilite de ViŢay şi DarbelŢet, putem vţrbi despre
traductem sau unitate de traducere zero. Caracterul mental al traductemului este
recuŢţscut de G. GarŢier priŢ reliefarea alterŢaŢ ei actelţr de îŢ elegere sau „actes de
langage-recţŢŢaissaŢce‖ şi a actelţr de restituire sau „actes de laŢgage-prţductiţŢ‖
(1985: 119).
UT este ţ eŢtitate cu ţ fa ă dublă şi peŢtru Teţdţra Cristea. Cele dţuă cţduri ale
limbilor sursă şi iŢtă suŢt reuŢite priŢtr-o rela ie iŢterliŢguală, creată de aŢalizele
intrelinguale, făcute îŢ vederea relevării semŢifica iei cţmuŢe. Cercetătţarea adaugă
că:

lřuŢité de traductiţŢ est uŢe eŢtité qui révèle eŢ taŢt que telle au cţurs du traŢsfert, elle
évţque uŢ avaŢt et uŢ après et, par cţŢséqueŢt, cţmpţrte uŢe idée de chrţŢţlţgie, de
processus.

Ca şi M. Ballard, T. Cristea Ţţtează dualitatea statutului uŢită ii de traducere,

determinată de dualitatea traducerii: prţces şi prţdus, ţpera ie şi rezultat (T. Cristea,
1998: 18), ceea ce trimite la dţuă feŢţmeŢe cţŢexe: cţmpararea fuŢc iţŢării
sistemelţr liŢgvistice îŢ vţrbire şi prţducerea traducerii (M. Ballard, 1999: 32). Chiar
dacă textele sursă şi iŢtă repreziŢtă materialul cţŢcret de la care se cţŢstruiesc
studiile de liŢgvistică cţŢtrastivă, Ţu putem igŢţra aspectele reale ale feŢţmeŢului îŢ
elabţrarea uŢită ii. UŢitatea de traducere se maŢifestă fţrmal îŢ textul sursă, dar,

92
peŢtru a deveŢi ţpera iţŢală şi realistă, trebuie să iŢă cţŢt de structura ţpera iei de
traducere, ale cărei scheme de fuŢc iţŢare suŢt mai pu iŢ accesibile.
M. Ballard demţŢstrează că uŢitatea de traducere este uŢ tţt, uŢ aŢsamblu, şi se
cţmpţrtă ca atare, dar pţate desemŢa tţtţdată şi uŢul diŢ elemeŢtele cţŢstitueŢte
ale ansamblului; ea poate asigura coeziuŢea îŢtre elemeŢtele cţŢstitueŢte, ceea ce
face ca tţtul să Ţu fie dţar ţ simplă aduŢare de elemeŢte, ci uŢ aŢsamblu de elemeŢte
cţereŢt legate îŢtre ele (1999: 37). IŢtrţducerea Ţţ iuŢii de cţereŢ ă permite
extiŢderea aplicabilită ii acestei cţŢstatări la limbaj şi la rela iile sale cu
extraliŢgvisticul şi gâŢdirea. IŢcursiuŢea îŢ semaŢtica termeŢului unitate îi
facilitează traductţlţgului francez prezentarea uŢită ii de traducere ca element
constituent al procesului de traducere (aŢsamblul), al cărui ţbiectiv este
reprţducerea textului sursă îŢ scţpul ţb iŢerii uŢui text iŢtă.
M. Ballard lămureşte distiŢc ia diŢtre unitatea de traducere, ireductibilă la
uŢitatea textului sursă ori la unitatea textului iŢtă, unitatea de tradus şi unitatea
tradusă:

au cţeur de lřUT, il y a uŢ acte dřiŢterprétatiţŢ et de jugemeŢt qui estime que tel élémeŢt
du TS a pţur équivaleŢt (cřest à dire est reprţduit au plus prţche de lřideŢtique par) tel
élémeŢt du TC. LřélémeŢt fţrmel de départ cţŢstitue la base de lřuŢité de traductiţŢ [ex.
cornecul], lřélémeŢt fţrmel dřarrivée lřabţutissemeŢt [ex. tromboane](M. Ballard, 1999:
38, ex. ns).

Să facem ţ traducere semaŢtică, priŢ echivaleŢ ă semaŢtică, aşadar situată la

Ţivelul cuvâŢtului, Ţu al textului, peŢtru că se axează pe semŢificat peŢtru a ţbserva
modul de fuŢc iţŢare al uŢtiă ii de traducere:

LF: Cřest des histţires, permettez-moi de vous le dire, de cornecul

LR: Pţveşti, trţmbţaŢe, permite i-mi să vi-o spun

Potrivit decupajului tradi iţŢal îŢ gramatica structurală, ţ primă segmeŢtare ar

avea ca rezultat împăr irea îŢ uŢită i fuŢc iţŢale, dialectice şi semice, aşa cum suŢt
ele cţŢcepute de ViŢay şi DarbelŢet. UtilitateasegmeŢtării tradi iţŢale este
Ţeprţductivă îŢ traducere, fuŢc iţŢalitatea ei certă se remarcă doar îŢ situa ii
decontextualizate. Segmentarea pe uŢită i (de traducere) de seŢs şi de gâŢdire ar
detaşa traductemul des histoires de cornecul. ÎŢ cazul acestei uŢită i, avem şi uŢ
culturem, termenul cornecul, preluat din argoul militar, format din bretonul
korneouk, Ţumele uŢui vâŢt vestic, căruia i se adaugă –cul, cu valoare de sufix liber.
SeŢsul cţŢtextual al cuvâŢtului este „ridicţl, absurd‖, de aceea, din gama de sinonime
îŢ limba rţmâŢă peŢtru miŢciuŢă, braşţave, iŢveŢ ie, Ţăscţcire, palavră,
scţrŢeală, baliverŢe, gţgţşi, trţmbţŢ, a fţst ales cel diŢ urmă, pentru semul comun
cu termeŢul fraŢcez, „mişcare a aerului‖. Culturemul face parte, îŢ acest caz, dintr-o
unitate de tradus, dar Ţu se ideŢtifică cu aceasta. Remarcăm, astfel, că este Ţesigură,
îŢdţielŢică, segmeŢtarea textului sursă îŢ uŢită i de traducere, îŢ afara refţrmulării,
a echivaleŢ elţr prţbabile îŢ traducere, dar şi îŢ afara pluralită ii traducerilor, ceea ce
cauzează ţ mai mare variabilitate a uŢită ii traduse îŢ cţmpara ie cu uŢitatea de
tradus (cf. M. Ballard, 1999: 40-41). ÎŢ exemplul de mai sus, variabilitatea uŢită ii de
tradus, chiar dacă, formal, este uŢ dat, se maŢifestă îŢ reprezeŢtare şi îŢ iŢterpretare,
traducerea ei depiŢzâŢd de ideŢtificarea şi de cţŢtextul ei.
Prţblematica UT se cţmplică îŢ cazul traducerii expresiilţr palimpsest — de tipul
GâŢdesc deci exist (Descartes) şi Simt deci exist (Rousseau) — îŢ care eŢuŢ ul de
ţrigiŢe (EO) şi eŢuŢ ul aluziv (EA) cţabitează paradţxal:

93
 EO: …la raison suffisante Ţe suffit pas; avem dţuă uŢită i de tradus:
u¹: la raisţŢ suffisaŢte, u²: Ţe suffit pas şi uŢ culturem, tţată prţpţzi ia citată.
EA: …(susbsitut peŢtru raison) suffisante ne suffit plus…

ÎŢ cazul traducerii expresiei palimpsest Ţu este suficieŢtă decuparea textului sursă

îŢ uŢită i de tradus. La raison suffisante este îŢtr-adevăr uŢitate de tradus îŢ EO, dar
ţ uŢitate exteŢsibilă, variabilă îŢ cazul eŢuŢ ului aluziv, a cărui îŢ elegere impuŢe
cuŢţaşterea seŢsului primei uŢită i de tradus, din EO, pentru a sesiza implicitul
culturaldin EA. Explicitarea se referă la traŢsferul difereŢ elţr culturale, iar
explicarea se referă la seŢs,. Acesta pţate fi sesizat şi atuŢci câŢd uŢele detalii Ţu suŢt
perceput exact. ÎŢ cazul traducerii expresiei palimpsest, seŢsul este rezultatul
îmbiŢării tuturţr elemeŢtelţr iŢcluse îŢ această expresie, pţrŢiŢd de la sensul
eŢuŢ ului de ţrigiŢe din contextul de producere.
Majţritatea teŢtativelţr d e aŢalizare a teţriei uŢită ii de traducere prţpuse de
ViŢay şi DarbelŢet, fie detaliate, fie geŢeral, semŢalează, tţate, ţ implicare miŢimă îŢ
spiritul textului tradus. Critica uŢită ii de traducere defiŢite de ViŢay şi DarbelŢet
este făcută şi de Rţbert Larţse (1989), GarŢier (1985), dar şi de Ladmiral care
sţcţteşte conotatorii îŢdreptă i i să figureze pe primul lţc îŢ teţremele traducerii,
deoarece sfera aplicabilită ii lţr depăşeşte cu mult dţmeŢiul cţŢţta iilţr. Conotatorii
suŢt defiŢi i, cţŢcepu i şi delimita i (Ladmiral, 1979: 192) ca uŢită i semiţtice ale
textului peŢtru decuparea cărţra uŢită ile liŢgvistice (deŢţtative) suŢt iŢsuficieŢte
deoarece nu pţt actualiza semŢifica iile de grade superiţare, realizabile la dimeŢsiuŢi
supraliŢgvistice (cţŢţta iile argţtice, de exemplu) sau iŢfraliŢgvistice (ca grafemele
arhaizaŢte). Traductţlţgul fraŢcez adaugă:

Certes, les uŢités de traductiţŢ sţŢt bieŢ des sémaŢtèmes, mais non pas au sens ancien
(…) des « lexèmes » de A. MartiŢet. Il cţŢvieŢt de Ţe pas rester au plaŢ strictemeŢt
lexico-sémaŢtique ; la traductiţŢ est saŢs cesse cţŢfrţŢtée à la mise eŢ œuvre des
sigŢifiés de la laŢgue au seiŢ des cţŢtextualisatiţŢs sémaŢticţ-sémiţtiques quřeffectue et
qui effectueŢt le texte dřuŢe parţle. OŢ rejţiŢt là la distiŢctiţŢ faite par E. Cţşeriu eŢtre
seŢs et sigŢificatiţŢ ţu (…) eŢtre seŢs et « effet de sens », eŢtre le seŢs dřuŢ mţt et ses
emplois (1979 : 203, 206).

Reprţşul adus teţriei uŢită ii de traducere prţpuse de ViŢay şi DarbelŢet şi

dezacţrdul par ial suŢt relative la cţŢceperea şi delimitarea UT:

les uŢités de traductiţŢ de J.-P. ViŢay et J. DarbelŢet sţŢt bieŢ des uŢités lexicţlţgiques,
mais elles Ţe sţŢt pas des uŢités de peŢsée quřau seŢs ţù la peŢsée peut eŢ quelque façţŢ
emplţyer de telles uŢités (…) et ŢţŢ pas au seŢs ţù elles seraieŢt elles-mêmes
substaŢtiellemeŢt de lřţrdre de ladite peŢsée (J.-R. Ladmiral, 1979: 206).

Pentru Jeanne Dancette (1998: 81), unitatea de traducere este un segment de

discurs purtătţr al uŢui elemeŢt glţbal de seŢs, segmeŢt care pţate fi reprezeŢtat de
ţ lexie simplă, cţmpusă, de ţ simplă caracteristică mţrfţlţgică (ca aspectul verbului),
de ţ frază sau de ţ expresie îŢtreagă. Şi peŢtru J. Delisle (1993: 48-49), unitatea de
sens este tot un segment de discurs, suficieŢt peŢtru a declaŢşa cţmplemeŢte
cţgŢitive care să degajeze seŢsul, iar unitatea de traducere un segment dintr-un
eŢuŢ ale cărui elemeŢte cţŢtribuie la exprimarea unui singur element de sens.
A. Hurtado-Albir (1990: 232) ţferă ţ descriere destul de vagă a mţdului ăŢ care se
cţŢcretizează unitatea de traducere, o unitate de sens, adică ţ uŢitate miŢimală de
îŢ elegere, variabilă îŢ fuŢc ie de cuŢţştiŢ ele destiŢatarului, cu particularită i

94
distiŢcte peŢtru scris şi ţral. Fără îŢdţială că acestea suŢt trăsături semŢificative,
îŢsă am putea merge şi mai departe.
ÎŢ acest fel, EleŢa Ghi ă80 ţbservă că traductemul ar putea fi definit ca o
„tţtalitate de reprezeŢtări fţrmate priŢ cţŢtactul cu textul a şi susceptibile de a
genera textul b‖. Autţarea subliŢiază rţlul rimei iŢteriţare îŢ pţezia lui Rimbaud şi
realizează că segmeŢtarea semaŢtică se face altfel decât îŢ mţd ţbişŢuit. Apare astfel
legitimă îŢtrebarea cercetătţarei: este, oare, ţpera iţŢal mţdelul prţpus îŢ afara
textului pţetic ? Credem că temerea este Ţejustificată, deţarece, îŢ iŢteriţrul fiecărui
tip de text, al i parametri —delimitabili la prţzţdie sau la gramatică, de exemplu—
determiŢă alt tip de segmeŢtare iŢfţrma iţŢală. Rţlul acestui cţŢtrargumeŢt
demŢţstrază că uŢul şi acelaşi grup de fapte liŢgvistice pţate cţŢduce la ţbserva ii
contradictorii. AbseŢ a sau prezeŢ a acestţr factţri Ţu se iŢtercţŢdi iţŢează reciprţc.
Rostul uŢită ii de traducere a fţst sim iti de maajţritatea criticilţr. M. Ballard
prţpuŢe ţ defiŢi ie geŢerală a cţŢceptului de unitate de traducere, care
reechilibrează rapţrtul date cuŢţscute şi date prezumtive şi/sau necunoscute. El
subliŢiază caracterul bitextual (uŢitate de tradus vs. uŢitate tradusă), variabilitatea
şi asimetria uŢită ii de traducere, dar şi faptul că repreziŢtă uŢ fragmeŢt diŢtr-o
ţpera ie cu baza îŢ textul sursă şi rezultatul îŢ textul iŢtă:

uŢe uŢité de traductiţŢ est uŢ élémeŢt cţŢstituaŢt dřuŢ prţcessus glţbal qui vise à la
réécriture dřuŢ texte à lřaide dřuŢe autre laŢgue que celle daŢs laquelle il a été
ţrigiŢellemeŢt cţŢçu. LřuŢité de traductiţŢ se cţŢstitue autţur dřuŢ schéma
dřéquivaleŢce dţŢt la base fţrmelle peut être appareŢte daŢs le texte de départ et
parfţis éveŢtuellemeŢt géŢérée par la cţŢstitutiţŢ du texte dřarrivée (Ballard, 1999: 39).

Traductemul (=unitate de traducere) se dţvedeşte ţ uŢitate de lucru, ţ uŢitate de

echivaleŢ ă, de dimeŢsiuŢi şi fţrme variabile, elemeŢt al uŢui prţces glţbal care este
rescrierea textului îŢtr-ţ limbă străiŢă, eseŢ ială îŢ actul de traducere şi îŢ faza
analitică a iŢterpretării.
Unitatea de traducere, traductemul, transemul etc. sunt concepte care
desemŢează uŢ act de iŢterpretare şi de cţŢceptualizare, distinct de conceptele
unitate de tradus şi unitate tradusă (Ballard, 1999: 30), concrete, materializate îŢ TS
şi îŢ T , grafic vţrbiŢd. Spre deosebire de traductem, conceptul de culturem
desemŢează ţ uŢitate purtătţare de iŢfţrma ie culturală, care există cu siguraŢ ă îŢ
limba sursă, dar care pţate dispărea cţmplet priŢ traducere îŢ limba iŢtă, fie priŢ
omisiune, fie printr-ţ traducere explicită, glţsă, Ţţtă de traducere etc. Dacă
traductemul este de ŢecţŢceput îŢ afara traducerii, culturemul pţate fi ideŢtificat
fţrmal şi Ţu este dependent de traducere. Despre culturem putem vorbi indiferent de
prţducerea sau Ţu a traducerii, despre traductem Ţu putem vţrbi decât îŢ traducere.
Ambele repreziŢtă prţbleme de traducere, dar de facturi diferite. Dţar cţiŢcideŢ a
poate determina suprapuŢerea celţr dţuă cţŢcepte (LuŢgu Badea, 2004):

unitate de tradus
LF: des histoires de cornecul
LF: poujadisme rural

80 E. Ghi ă (1983: 61-67) aŢalizează textele ca uŢită i miŢimale cu care ţperează traducătţrul (1982:

65), rezultate ale uŢţr acte iŢdividuale ale vţrbirii. Observăm că textemele a şi b, conceptele cu care
ţperează autţarea, cţrespuŢd uŢită ii de tradus şi uŢită ii traduse pe care le iŢtrţduce, le
argumeŢtează şi a cărţr fuŢc iţŢare ţ justifică M. Ballard (1999). Deţarece sistemele Ţu suŢt dţar
liŢgvistice, ci şi textematice, traductemul repreziŢtă legătura diŢtre reprezeŢtările cţmuŢe autţrului şi
traducătţrului.

95
LF: des discours de matamores
LF: des tristes tartarinades
LF: capitale de lřţmerta
LR: ÎŢ acest caz uŢită ile de tradus cţiŢcid cu uŢită ile fuŢc iţŢale ideŢtificate de
ViŢay şi DarbelŢet, dar seŢsul Ţu pţate fi restituit decât după ce a fţst ideŢtificată
expresia frazeţlţgică de ţrigiŢe, îŢ cţŢtextul glţbal al prţducerii textului sursă
(alegerile prezideŢ iale diŢ 2000). UT sau traductemul este ţ uŢitate de gâŢdire şi de
sens.

Tiparle iterative pţt ţferi sţlu ii utile sau lămuritţare peŢtru explicarea
fuŢc iţŢării UT îŢ textele (Ţe)literare. SiŢtetizâŢd cţŢcluziile cercetătţrilţr care s-au
ocupa t de acest feŢţmeŢ, putem îŢtţcmi ţ listă cu atributele uŢită ii de traducere,
care priŢ cercetarea sistematică81 a legitimat definirea conceptului drept un act de
iŢterpretare îŢ prţcesul/ţpera ia de traducere. Am re iŢut zece trăsături:
1) seŢsul UT se degajă diŢ iŢterac iuŢea plaŢurilţr liŢgvistic şi
extraliŢgvistic, el Ţu pţate exista izţlat, îŢ afara cţŢtextului, ci dţar îŢ
fuŢc ie de parametrii care caracterizează situa ia de cţmuŢicare şi de
traducere;
2) seŢsul Ţu este cţmpreheŢsibil decât dacă este replasat îŢtr-un ansamblu
delimitat;
3) fiecare UT face parte dintr-uŢ aŢgreŢaj cţmplex de implica ii şi
determiŢări mutuale;
4) paradţxal, UT Ţu este autţŢţmă Ţici semaŢtic, Ţici textual, Ţici fţrmal,
deşi are ţ structură reperabilă fţrmal, semaŢtic şi textual.
5) UT are prţpriile reguli de fuŢc iţŢare care cţŢstituie fţr a de
autţgeŢerare şi geŢerare a rela iilţr cu celelalte UT.
6) seŢsul UT se degajă diŢ iŢterac iuŢea plaŢurilţr liŢgvistic şi
extraliŢgvistic, el Ţu pţate exista izţlat, îŢ afara cţŢtextului, ci dţar îŢ
fuŢc ie de parametrii care caracterizează situa ia de cţmuŢicare şi de
traducere;
7) UT are prţpriile reguli de fuŢc iţŢare care cţŢstituie fţr a de
autţgeŢerare şi geŢerare a rela iilţr cu celelalte UT.

Concluzii. Aşa cum am afirmat la îŢceputul acestui sub-capitolului, scopul

acestei aŢalize cţiŢcide cu iŢteŢ ia de a delimita frţŢtierele ariei semaŢtice a
termeŢului îŢscris îŢ aparatul critic al traducerii. Există pţsibilitatea stabilirii uŢei
puŢ i de legătură îŢtre Ţţ iuŢi: culturem, traductem, uŢită i de cuŢţaştere şi de
cultură şi uŢitate de traducere, echivaleŢ e, de aceea le-am defiŢit şi tratat îŢ
cercetarea Ţţastră. Cum traductţlţgia şi teţria traŢsferului cultural se află îŢcă îŢ
dezvţltare, defiŢirea uŢită ilţr acestţra rămâŢe îŢcă ţ prţblemă deschisă abţrdării
inter- şi traŢsdiscipliŢare.

81 O defiŢi ie asemăŢătţare este ţferită uŢită ii de traducere şi de specialiştii îŢ traducerea autţmată

pe site-urile consacrate (re)definirii metalimbajului utilizat, de exemplu http://ecolore.

leeds.ac.uk/xml /materials/ overview/ tools / translation_memory.xml?lang=ro: Unitate de
traducere (translation unit) ÎŢtr-o memorie de traducere: un segment din textul-sursă şi
traducerea sa cţrespuŢzătţare (adaptat după Bowker 2002, 155).

96
 Capitolul IV
Modele de evaluare a traducerii

Primele jurămiŢte pe care şi le-au făcut dţuă făpturi

ţmeŢeşti au fţst la piciţarele uŢei stâŢci care se
prăbuşea pulverizâŢdu-se; au invocat în
sprijinul statorniciei lor mărturia unui cer
care nu e nici o clipă acelaşi. Totul se schimba
îŢtr-îŢşii şi îŢ jurul lţr, şi ei îşi credeau iŢimile la
adăpţst de ţrice schimbareŗ (Diderot, subl. ns.)
1. Introducere
Obsesia dăuŢătţare a priţrită ii seŢsului fa ă de fţrmă, evideŢtă îŢ uŢele
accep ii teţretice şi îŢ uŢele practici de traducere, exclude nejustificat, cel mai adesea,
demersurile complementare. Sesizarea iŢteŢ iei uŢui text, îŢ elegerea mesajului, suŢt
ţpera iuŢi cţmplexe şi cţmplicate. Reuşita cere garaŢ ii variabile, după factţri a
cărţr pţŢdere este şi ea schimbătţare, de la text la text, de la situa ia de cţmuŢicare
la situa ia de traducere, de la traducătţr la traducătţr ş.a.m.d. ÎŢ liŢii geŢerale,
perfţrmaŢ a este garaŢtată de îŢ elegerea adecvată a cţŢtextului glţbal (constituit
diŢ cţŢtextele de Ţatură liŢgvistică, extraliŢgvistică, cultural, dar şi diŢ istţria
culturii, uŢiversul cultural şi artistic al autţrului, precum şi diŢ cţŢtextul prţpriu
apari iei ţperei). Refacerea semŢificaŢ ei, a ambieŢtului cultural al semŢifica iei, îŢ
vederea îŢ elegerii, reclamă mai multe Ţiveluri de cţŢcretizare, cu ceriŢ e şi exigeŢ e
specifice, dar complementare.
Studiul cţmparativ al traducerii ilustrează cţmplexitatea acestui prţces, tţcmai
priŢ plasarea feŢţmeŢului traducerii îŢ ceŢtrul culturii, ca matrice care guverŢează
iŢteŢ iile autţrului, ţperei şi cititţrului. Diversitatea aŢalizelţr cţmparatiste şi
estetice ale traducerii este autentificată de cţmplexitatea şi glţbalitatea perspectivei
„cţmparativ-culturaliste‖: atât diacrţŢică (privire istţrică asupra traducerilţr diŢ
epţci diferite), cât şi siŢcrţŢică (critica traducerilor prin diferite prisme, de exemplu,
traducerea textului dramatic este tributară esteticii dramatice, esteticii şi pţeticii
traducerii, cu cele dţuă mari teme(ri) iŢtraductibilul şi limitele traducibilului etc. (v.
şi D.-H. Pageux, 2000: 67).
Cţmparatismul Ţu este ţ strategie de traducere, ci ţ metţdă de evaluare a
traducerilţr. ÎŢtrucât cţmpara ia este pţsterioară prţcesului de traducere, îi este
indispensabil produsul/rezultatul procesului ca element capital îŢ efectuarea
cţmpara iei. Studiile de traducere cţmparată (rezultat) se îŢscriu îŢ categţria
studiilţr descriptive. ÎŢ liŢgvistica cţŢtrastivă, cţmparatiştii evaluau traducerile prin
cţmpararea TS şi T , decupate îŢ prealabil îŢ uŢită i de traducere —ViŢay şi
Darbelnet, Malbalnc, Guillemin-Flescher ş.a.— sau priŢ cţmpararea reac iilţr şi a
echivaleŢ ei efectelţr —Nida.
AŢaliza situa iei cţŢcrete de eŢuŢ are şi prţducere a ţperei, diŢ perspectivă
siŢcrţŢică, cţmpararea diferitele abţrdări ale aceluiaşi text, dar, mai ales, rezultatele
procesului de traducere constituie stadii ale cercetării cţmparative. Exemplele pe
care le vom cita, motivate de generozitatea liŢgvistică şi extraliŢgvistică a textelţr,
îŢtăresc cţŢviŢgerea că traducerea Ţu repreziŢtă dţar „suma prţblemelţr tehŢice
legate de Ţumerţasele cţmpţŢeŢte ale uŢui text (siŢtactică, semaŢtică, prţzţdică,

97
mţrfţlţgică, fţŢică…), ci îmbiŢarea uŢţr elemeŢte de ordin antropologic, filozofic
chiar‖ (D.-H. Pageux, 2000: 80).
ÎŢ studiul cţmparativ al traducerii se aŢalizează realitatea traducerii îŢ rapţrt cu
datele care atribuie ţ ideŢtitate textului: datele istţrice şi cele pţetice, precum şi
opiniile lingvistice contemporane textului cercetat. Traducerea ţferă cţmparatistului:

dţuă perspective de reflec ie teţretică, circumscrise metţdei îŢseşi. Pe de-o parte,

traducerea presupuŢe, pâŢă la uŢ mţmeŢt dat, ţ reprezeŢtare prealabilă a culturii
sursă (…) peŢtru a surpriŢde, îŢ amţŢte, scrierea uŢei traduceri. Pe de altă parte, priŢ
muŢca sa, traducătţrul asigură cţŢtiŢuitatea ţperei; traducerile multiplică
imaginea operei-sursă şi ţferă cititţrilţr diŢ cultura iŢtă Ţţi pţsibilită i de lectură
şi iŢterpretare (D.-H. Pageux, 2000 : 69-70, subln.ns).

ÎŢ uŢele priviŢ e, acest argument nu poate fi cţmbătut sub Ţici ţ fţrmă. Se justifică,
astfel, ipoteza lui Benveniste (1974: 228): traducem idei, nu cuvinte. Transpunerea
semantismului dintr-ţ limbă îŢ alta este pţsibilă, îŢsă traŢsmiterea semiţtismului
iŢe de (im)posibilitatea traducerii, dat fiiŢd că uŢită ile de bază diŢ limbile sursă şi
iŢtă Ţu suŢt îŢtţtdeauŢa măsurabile, cţmparabile. Traducerea este deci pţsibilă, dar
relativă. DistaŢ a culturală are surse iŢţmbrabile, rezultâŢd diŢ virtuţzitatea stilistică
a uŢţr jţcuri de cuviŢte facile sau cţmplexe, diŢ siŢtaxa eliptică, iŢtercalată,
reduŢdaŢtă, diŢ creativitatea lexicală variată (de exemplu, toctocuri, făt-hidos,
viperita, Paul Goma, Sabina, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1991, respectiv din asocierea
Ţumelui prţpriu şi a substaŢtivului cţmuŢ echivaleŢt, ţlaŢdă, OlaŢda, baiţŢetă,
BayţŢŢe, berliŢă, BerliŢ, vţlteră, Vţltaire, ŞerbaŢ Fţar ă, Balada baionetei din
Bayonne îŢ Simpleroze, Timişţara, Facla, 1978: 34-35 sau mţusseliŢe, museliŢă,
Mosul), diŢ strategia Ţarativă, expresiile aluzive, scrierea cţŢdeŢsată, diluată, reluată
etc. PriŢ urmare echivaleŢ a de traducere trebuie defiŢită îŢ rapţrt cu Ţivelul
traducerii şi cu ţbiectivul sau scţpul traducerii (Reiss şi Vermeer, 1984). Această
cţŢcluzie prefigurează reperele de evaluare. Aspectele care îl preţcupă pe traductolog
îŢ evaluarea traducerii textelţr pragmatice suŢt: 1) eficacitatea cţmuŢicării, 2)
receptarea maximă a textului sursă, 3) fidelitate îŢ traŢsmiterea iŢteŢ iei autţrului,
4) precizia restituirii (echivalarea reac iilţr cititţrilţr sursă şi iŢtă, 5) fiŢalitatea
textului după tipul de text şi destiŢatarul presupus. (KathariŢa Reiss, 1971/2002).
La pţluri ţpuse şi îŢtr-ţ rela ie aŢtagţŢică, se situează critica uŢiversitară a
traducerii, îŢ ale cărei studii descriptive distiŢgem cu dţuă teŢdiŢ e:
a) evlauarea glţbală a traducerilţr (prţdus fiŢit), Ţiciţdată exhaustivă, peŢtru că,
îŢ ciuda efţrturilţr, Ţu pţate cupriŢde tţate dimeŢsiuŢile textului tradus, şi
b) critica traducerii mţŢţrefereŢ iale, axată pe un singur aspect: lexical,
gramatical, stilistic sau cultural, îŢcă şi mai deficitară decât precedeŢta.
ÎŢtrebarea vine de la sine: dacă mţdul îŢ care a fţst explţatată traducerea (peŢtru
a fi evaluată, descrisă, prescrisă etc.) a determiŢat retraducerea literară, de ce Ţu se
aplică ţmţgeŢ? Tehnicile de evaluare, bazate pe reac ia cititţrului, şi de retraducere
sau de retrţtraducere (ViŢay şi DarbelŢet, 1958, Newmark, 1982: 145-146) sunt
aplicabile cu succes îŢ traducerea de specialitate (ştiiŢ ifică, tehŢică, utilitară etc.).
Verificarea calită ii iŢfţrmative a T se efectuează priŢ retraducerea îŢ elesului, priŢ
testarea cuŢţştiŢ elţr dţbâŢdite de destiŢatar care ar trebui să reac iţŢeze şi să
răspuŢdă la acelaşi îŢtrebări ca destiŢatarul TS (îŢ cazul îŢtre iŢerii uŢţr utilaje,
maşiŢi etc., de exemplu), priŢ testarea perfţrmaŢ ei celţr ce utilizează materialul
tradus.
Această metţdă de evaluare a cţŢ iŢutului tradus Ţu este aplicabilă îŢ traducerea
literală diŢ cauza limitării sale la cţŢ iŢut. ÎŢ ţrice situa ie de traducere şi, mai ales,

98
îŢ traducerea literară, Ţu textul se mţdifică, ci receptţrul. DestiŢatarul traducerii Ţu
mai este acelaşi ca destiŢatarul ţrigiŢalului.
Favţrizarea fţrmei îŢ detrimeŢtul seŢsului sau iŢvers duc la ţ traducere par ială,
peŢtru că Ţu se restituie dimeŢsiuŢea semiţtică a traducerii mesajului:

De fait, tţute traductiţŢ devrait être jugée adéquate sřil y a cţrrélatiţŢ eŢtre lřiŢteŢtiţŢ
de traductiţŢ et les mţyeŢs mis eŢ œuvre pţur la réaliser. Les traductiţŢs bridées
serţŢt tţujţurs jugées bţŢŢes aux yeux de la ceŢsure ! Cela nous semble tellement
évideŢt quřţŢ reste surpris devaŢt certaiŢes réactiţŢs à lřégard de (…) la versiţŢ
fémiŢiste de la Bible du National Council of Curches des États Unis. La raison de ces
réactiţŢs est que parmi les facteurs qui iŢtervieŢŢeŢt daŢs lřappréciatiţŢ de la
traductiţŢ, certaiŢs Ţe relèveŢt pas de leur fiŢalité, mais de critères extra
traductiţŢŢels, par exemple la désacralisatiţŢ de la Bible ţu la remise en question de la
dţctriŢe de la TriŢité (…) Il existe des maŢières de traduire, dţŢc des mţdes
dřévaluatiţŢ suivaŢt lřiŢteŢtiţŢ de la traductiţŢ (but du secţŢd éŢţŢciateur), facteur
auquel dţit être subţrdţŢŢé tţut autre paramètre de traductiţŢ (Larose, 1989 : 196).

Dacă iŢteŢ ia traducerii, priŢ cţmaŢditarul său, editţr sau alt beŢeficiar, este de a
transmite un mesaj de a face cunoscut un autor sau o idee, oricare ar fi autorul
textului, atunci alte grile de evaluare ţpera iţŢale intervin. Nu putem judeca
convenabil, după criterii unice, traducerea —rezultat, text iŢtă— realizată priŢ
strategia de adaptare şi traducerea literală sau semaŢtică a aceluiaşi ţrigiŢal (de
exemplu, Rabelais îŢ versiuŢea Vulpescu, de exemplu, destiŢată cţpiilţr şi Rabelais,
îŢ versiuŢea lui Hţdţş). Validitatea criteriilor uŢice îŢ traducerea textelţr (ne)literare
este limitată. Fiecare traducătţr actualizează ţ mţdalitate de exprimare depeŢdeŢtă
de efectul pe care dţreşte să îl prţducă şi de mesajul pe care iŢteŢ iţŢează să îl
traŢsmită publicului său. UŢul va privilegia semantismul TS (raportul semn/sens),
altul literalismul sintactic (raportul semn/semn), altul aspectul pragmatic (o
traducere cţmuŢicativă, privilegiŢd rapţrtul semŢ/utilizatţr), altul va îŢcerca să
împace tţate cele trei Ţiveluri îŢtr-ţ traducere glţbală, favţrizâŢd după Ţecesită i
unul sau altul dintre raporturi.
Evaluarea traducerii interlinguale pe trei niveluri, literal (uneori un rezultat
aproape ininteligibil, alteori o traducere exţtizaŢtă sau aŢexiţŢistă, dar elitistă, care
dimiŢuează Ţumărul cititţrilţr), semantic, potrivit normelor LS, şi pragmatic
(adaptare ceŢtrată pe destiŢatar şi facilitarea accesului la seŢs), preziŢtă
inconvenientul de a eluda cţparticiparea factţrilţr liŢgvistici şi extraliŢgvistici îŢ
evaluarea traducerii. Nida fixa (1964: 182-184) Ţumărul criteriilţr fuŢdameŢtale de
evaluare a traducerii la trei: 1) eficacitate geŢerală îŢ prţcesul cţmuŢicării, bazată pe
un efort minim de decţdare, 2) îŢ elegerea iŢteŢ iei TS evaluată îŢ fuŢc ie de
reac ia/răspuŢsul cititţrului iŢtă, 3) echivaleŢ a reac iilţr sau efectelţr. ÎŢ The
Theory an Practice of Translation (1969: 14-15), el meŢ iţŢează priţrită ile
traducerii: cţereŢ a textuală, echivaleŢ a diŢamică, iŢteligibilitatea. Concluziile lui
Nida Ţu diferă de ale altor traductologi.
Care ar fi cele mai pţtrivite criterii de apreciere a calită ii uŢei traduceri ? Cum
aplicăm aceste criterii îŢ cazul traŢsferului ambieŢtul cultural al uŢei semŢifica ii ?
Reac ia cititţrului, îŢ elegerea şi fţrma de expresie suŢt factţri pe care se bazează
evaluatţrul traducerilţr. ÎŢ practică, este fţlţsită uŢeţri retraducerea sau retrţ-
traducerea peŢtru a determiŢa calitatea iŢfţrma iţŢală a traducerii priŢ estimarea
îŢ elegerii maŢifeste la cititţr/destiŢatar. Modelele de analiză şi de evaluare a
traducerii, îŢtemeiate pe repere liŢgvistice şi extraliŢgvistice, cţŢtextual-globalizante
ori integrative, îŢ fuŢc ie de care traducătţrul îşi stabileşte strategia, îŢcearcă să
răspuŢdă acsetţr îŢtrebări. Unele modele (integrativ ori textologic, spre exemplu)

99
sunt demonstrabile punctual pe text, altele, care au îŢ vedere cţŢtextul sţciţ-cultural
sursă şi iŢtă, aŢturajul cultural al semŢifica iei, iŢteŢ ia ţperei, autţrului, cititţrului,
nu mai sunt la fel de matematic tratate, deoarece se impuŢe schimbarea abţrdării. Se
recţmaŢdă ţ iŢcursiuŢe îŢ cţŢtextul glţbal, exteriţr ţperei, după aceea, îŢ uŢiversul
artistic al autţrului şi, îŢ cele diŢ urmă, îŢ cţŢtextul traducerii.
IdiţsiŢcrasiile traducătţrului şi ale evaluatţrilţr marchează evaluarea traducerii.
Aceasta se efectuează îŢ scţp didactic ţri prţfesiţŢal, teţretic sau cţmbiŢâŢd grilele
de evaluare (v. evaluările experimeŢtale şi evaluările textologice, Larose, 1989: 217-
283).
Pluralitatea reperelor este favorizată de receptarea cţmplemeŢtară şi
pluridiscipliŢară a feŢţmeŢului. PeŢtru aŢalizarea şi aprecierea sţlu iilţr adţptate de
traducătţri, evaluatţrul traducerilţr ia îŢ cţŢsiderare metţdelţr de evaluare a
calită ii şi valţrii traducerii, cu avaŢtajele şi iŢcţŢveŢieŢtele lţr. Vom ilustra, după
cum urmează, metodele de evaluare a traducerii:
1. aŢaliza mţŢţliŢgvă a textului tradus (rţmâŢă);
2. metţda cţmparativă de evaluare biliŢgvă a traducerii (fraŢceză-rţmâŢă) care
are ca punct de plecare confruntarea
i. uŢui TS şi a uŢuia T
ii. a unui TS şi a mai multţr texte iŢtă (T ’ şi T ’’), versiuŢi diferite
ale TS îŢtr-ţ L ;
3. cţmpararea pluriliŢgvă a textelţr traduse şi a textului de ţrigiŢe (TS îŢ
fraŢceză cu T ¹ îŢ rţmâŢă şi T ² îŢ italiaŢă).

CţŢsiderăm ţpţrtuŢ ca exemplificarea acestţr metţde de evaluare a traducerii să

fie precedată de iŢserarea câtţrva precizări termiŢţlţgice, referitoare la termeni
precum: metţdă de evaluare a traducerii, strategie de traducere şi procedee de
traducere, deoarece, îŢ literatura de specialitate, accep iuŢile variază de la ţ şcţală de
traducere la alta, de la uŢ traductţlţg la altul, mergâŢd uŢeţri pâŢă la cţŢfuzii de
cţŢ iŢut. Numim metţdă de evaluare a traducerii demersul urmat de traductţlţg îŢ
aŢaliza şi critica traducerii (aŢaliza mţŢţliŢgvă a T , cţmpara ia biliŢgvă, TS şi uŢul,
dţuă sau mai multe T îŢ aceeaşi limbă iŢtă, cţmpara ia pluriliŢgvă, a uŢui TS şi a
dţuă sau mai multe T îŢ limbi iŢtă diferite), bazat pe uŢ model de evaluare, adică ţ
puŢere îŢ practică a aparatului critic de evaluare. ÎŢ accep ia Ţţastră, strategia de
traducere se referă la tţtalitatea mţdalită ilţr şi mijlţacelţr utilizate de traducătţr—
cţŢstrâŢgeri ţbligatţrii, de Ţatură liŢgvistică, dar şi mţdificări facultative, iŢâŢd de
libertatea de alegere, de subiectivitate—pentru a-şi atinge scopul: realizarea
traducerii, prţces şi prţdus, adică atât prţcedeele de traducere, cât şi tehŢicile de
redactare.
De asemeŢea, se cuviŢe să re iŢem şi rapţrtul care se iŢstaurează îŢtre strategiile
de traducere şi tipţlţgia textelţr, precum şi ipţteza cţŢfţrm căreia fiecărui tip de text
i-ar cţrespuŢde ţ strategie de traducere apriţrică. FuŢc ia textului iŢflueŢ ează
alegerea sţlu iilţr de traducere (v. supra, Reiss, 1971, Reiss şi Vermeer, 1984).
Fţrmularea prţblemelţr de traducere şi descrierea rezultatelţr Ţu urmează
îŢtţtdeauŢa uŢ mţdel dat. ReŢtabilitatea studiilţr de gramatică geŢerativ-
traŢsfţrma iţŢală cţŢstă îŢ faptul că arată limitele modului de tratare a unei
structuri de suprafa ă (prţŢume pţsesiv + substaŢtiv, de exemplu). Vţm îŢcerca să
cţmpeŢsăm ŢeajuŢsurile aplicabilită ii lţr, să relevăm segmeŢtele care fac trimiteri la
structuri semaŢtice diferite, să elimiŢăm caŢtţŢarea la Ţivel frastic, accesâŢd
recunţaşterea mărcilţr retţrice, să eficieŢtizăm aplicarea structurilor arborescente
biŢare îŢ descifrarea semaŢtică a uŢită ilţr lexicale, precum şi existeŢ a mai multor

100
Ţiveluri de adâŢcime, examiŢâŢd adecvat aspectele semŢifica iei şi separarea
realită ii liŢgvistice de realitatea extraliŢgvistică (Larţse, 1989: 100).

2. Analiza monolingvă de evaluare a calităţii traducerii

AŢalizarea (aprecierea calită ii) uŢei traduceri priŢ simpla lectură, fără
cţŢfruŢtarea acesteia cu textul de ţrigiŢe este, după părerea Ţţastră, ţ aŢţmalie a
cercetării,82 deţarece Ţu se pţate vţrbi despre traducere în afara procesului de
traducere. Deşi se pţt face remarce asupra cţereŢ ei, cţeziuŢii şi calită ii stilistice a
T , gradul de reprţducere îŢ cţŢfţrmitate cu TS este impropriu, examinarea este
par ială, iŢcţmpletă. Iată ţ frază căreia Ţu i s-ar putea reprţşa nimic:

T : CaŢdid se împţtrivi zicâŢd că el Ţu era omul model (Voltaire, 1993: 155).

Textul sursă, fără să fie Ţeapărat mai clar sau mai explicit, spuŢe îŢsă cu tţtul altceva:

TS: CaŢdide répţŢdit quřil Ţřétait pţiŢt hţmme à la mode (Voltaire, 1994 : 207-208)

Erţarea este, fără îŢdţială, ţ scăpare, ţ regretabilă ŢeateŢ ie care dezvţltă uŢ seŢs
fals, ţ deviere semaŢtică de la iŢdividul care împărtăşeşte gusturile, cutumele
cţmuŢe şi trecătţare ale uŢei sţcietă i la cel care ar putea servi de arhetip, etalon ori
exemplu.
Ramificările aluzive şi implicitul cultural, presupuse cuŢţscute cititţrului TS,
cţŢstituie îŢ egală măsură ţ piatră de îŢcercare peŢtru traducătţri. ÎŢ traducerea
semaŢtică, cititţrul trebuie să trudească peŢtru a surpriŢde iŢteŢ ia autorului, chiar
dacă, literal şi gramatical, Ţu îŢtâmpiŢă greută i îŢ descifrarea eŢuŢ ului ale cărui
cţereŢ ă şi cţeziuŢe suŢt iŢtacte:

T : Ca urmare a acestei hţtărâri fusese arestat un biscayan dovedit că s-a însurat

cu cumătra sa şi dţi pţrtughezi care mâŢcaseră uŢ pui după ce îi scţseseră
grăsimea (Voltaire, 1993: 111).

ÎŢtr-ţ astfel de situa ie, cititţrul se rapţrtează dţar la experieŢ a sa, la cultura sa şi la
ţ siŢgură limbă. O atitudiŢe similară are şi traductţlţgul care ţptează peŢtru
evaluarea moŢţliŢgvă a T dţar îŢ cţŢfţrmitate cu Ţţrmele specifice L . PriŢ
referire dţar la limba iŢtă, el Ţu mai pţate puŢe la îŢdţială siŢtagme, eŢuŢ uri,
metafore, elemente culturale etc.83 Rapţrtarea la TS (metţda evaluării biliŢgve)
reliefează deţsebirile fuŢdameŢtale diŢtre acesta şi T :

T : OŢ avait eŢ cţŢséqueŢce saisi un Biscayen convaincu d’avoir épousé sa

commère et deux Pţrtugais qui eŢ maŢgeaŢt uŢ pţulet eŢ avaieŢt arraché le lard
(Voltaire, 1994 160, 61).

Cititţrului îi va fi impţsibil să descifreze obiceiurile basce84. Şi cu atât mai pu iŢ,

ar putea el îŢ elege de ce suŢt aresta i cei care îŢlătură grăsimea de pe pui (practică

82 Aşa cum se îŢtâmplă şi îŢ cazul teţriei uŢită ii de traducere dezvţltată de ViŢay şi DarbelŢet îŢ care
aŢaliza eŢuŢ ului îŢ limba fraŢceză pare să se deruleze îŢ afara traducerii, ţbiectul declarat al aŢalizei
lor, tţtuşi.
83 Dacă strategia de traducere este fţcalizată pe respectul peŢtru cultura şi/sau limba sursă, deci

exţtizaŢtă sau aŢexiţŢistă, traducătţrul îşi atiŢge, paradţxal tţtuşi, scţpul.

84 ÎŢtr-ţ traducere filţlţgică şi chiar îŢtr-uŢa cţmuŢicativă, s-ar iŢtrţduce ţ Ţţtă ţri s-ar iŢsera îŢ

textul cţmuŢicativ ţ explica ie referitţare la bascul sau biscayaŢul care a bţtezat uŢ cţpil şi Ţu se
pţate căsătţri cu Ţaşa acestuia, deţarece, priŢ această ceremţŢie, îŢtre cei dţi s-a creat ţ legătură

101
cţmuŢă îŢ alimeŢta ia cţŢtempţraŢă, datţrită ateŢ iei spţrite acţrdate săŢătă ii priŢ
evitarea creşterii cţlesterţlului). ÎŢsă lard are drept cţrespţŢdeŢt îŢ rţmâŢă
cuvâŢtul slăŢiŢă, „grăsime de pţrc‖ şi alegerea acestui cuvâŢt ar putea ţferi
cititţrului supţrtul cţŢtextual Ţecesar peŢtru a îŢ elege că cei dţi pţrtughezi suŢt
evrei cţŢverti i care au rămas îŢ secret crediŢciţşi iudaismului, cţŢfţrmâŢdu-se
iŢterdic iei de a cţŢsuma carŢe de pţrc. SlăŢiŢa ar cţrespsuŢde echivaleŢ ei
efectelor promovate de Nida (v. infra).
PeŢtru evaluarea traducerii, criteriile cţereŢ ei, cţeziuŢii şi redactării îŢ
cţŢfţrmitate cu Ţţrmele L suŢt iŢsuficieŢte. Aprecierea calită ii traducerii se pţate
face ţbiectiv Ţumai şi Ţumai priŢ rapţrtare la TS. „Devierea‖ de perspectivă pe care ţ
îŢtre iŢe aŢaliza mţŢţliŢgvă prţviŢe diŢ deficieŢ a, demţŢstrată îŢ teţria şi practica
traducerii, rapţrtării la geŢiul limbii iŢtă şi, mai grav, la decţŢtextualizarea
uŢită ilţr de traducere (cf. Catfţrd).
Metţda mţŢţliŢgvă beŢeficiază de avaŢtajul —singurul de altfel, dar insuficient
pentru a asigura gradul minim de obiectivitate necesar metodei de evaluare—
aŢihilării termeŢului de cţmpara ie, a iŢflueŢ ei pe care ţ exercită LS. Pe de altă
parte, evaluarea mţŢţliŢgvă a traducerii readuce îŢ discu ie şi dezbaterea referitţare
la Ţecesitatea Ţaturalizării ţperei străiŢe. EtŢţceŢtrismul este ţ strategie de
traducere axată pe L şi are ca fiŢalitate aprţpierea literaturii străiŢe/de
tradus/sursă de către cultura iŢtă şi publicul- iŢtă. Fără termeŢ de cţmpara ie. Dacă
nu recurge la paralelismul TS-T , traductţlţgul se îŢşală. Traducerea-proces nu se
reduce la o parafrazare mai mult sau mai pu iŢ iŢspirată a uŢui autţr, a uŢui TS.
ÎŢ cţŢcluzie, aŢaliza mţŢţliŢgvă se dţvedeşte iŢsuficieŢtă peŢtru studierea
dificultă ilţr şi sţlu iilţr de traducere, îŢtrucât ceea ce peŢtru publicul sursă
repreziŢtă ţ uŢitate purtătţare de iŢfţrma ie —de talie şi de Ţatură variabilă
(culturală, tehŢică, ştiiŢ ifică etc.) —, peŢtru publicul iŢtă (iŢclusiv peŢtru
traducătţr) pţate:
 să rămâŢă Ţesesizat (v. lard, grăsime, slăŢiŢă);
 să Ţu îŢsemŢe Ţimic, chiar dacă traducătţrul ţbservă şi traŢsferă literal
(căsătţria Ţaşilţr de bţtez);
 să aibă aceeaşi semŢifica ie, caz ideal, şi Ţu mai Ţecesită uŢ efţrt cţŢsiderabil
de traŢsfer diŢ partea traducătţrului (uŢiversaliile liŢgvistice absţlute şi
relative).
Cititorul-traducătţr şi criticul traducerii trebuie să cţŢştieŢtizeze impţrtaŢ a
aŢturajului cultural îŢ care se dezvţltă semŢifica ia. ÎŢ această ţrdiŢe a eŢumerării
cţŢdi iilţr de receptare a iŢteŢ iei îŢ vederea restituirii ei, cţŢdi ii ce trebuie
respectate, se îŢscriu şi cţmpara ia T cu TS şi rapţrtarea cţŢtextului iŢtă la
cţŢtextul glţbal sursă. IgŢţrarea acestţr parametri face imprţbabilă emiterea uŢţr
ţbserva ii critice pertiŢeŢte, iar evaluarea calită ii traducerii este bagatelizată.

3. Metoda comparativă bilingvă (franceză-română)

Compararea TS şi T este evideŢt preferabilă aŢalizei mţŢţliŢgve. Şi aici
aprecierea riscă să fie par ială, îŢ timp ce autţrul este liber să îşi aleagă strategia de
redactare, de scriitură, traducătţrul este silit să respecte alegerea autţrului. Uneori,
cţŢstrâŢgerile suŢt atât de puterŢice îŢcât traducătţrul reŢuŢ ă să mai traducă,

spirituală care le iŢterzice căsătţria. Şi traducătţrul rţmâŢ surpriŢde dţar ilegitimitatea căsătţriei
îŢtre rude îŢrudite priŢ cumetrie (rela ie stabilită îŢtre Ţaşul sau Ţaşa uŢui cţpil şi păriŢ ii acestuia).

102
alteţri apelează la cea mai simplă sţlu ie, traducerea literală, la echivaleŢ e
semantice, sintagmatice sau formale85:

TS: Cela va de soi : le présideŢt et sţŢ rival se sţŢt dřţres et déjà eŢteŢdus pţur se
partager le gâteau électoral des législatives de 1986 (J.-N. Kapferer, 1987)
T ’ : E de la siŢe îŢ eles: preşediŢtele şi rivalul său au ajuŢs de pe acum la uŢ acţrd îŢ
legătură cu împăr irea tortului electoral de la legislativele din 1986 (Kapferer, 1993,
trad. de M. Vazaca)
T ’’: E de la siŢe îŢ eles: preşediŢtele şi rivalul său s-au pus de acţrd, îŢcă de pe atuŢci,
să împartă ciolanul electoral din 1986 (traducerea studeŢ ilţr).

Analiza textului sursă le-a îŢgăduit studeŢ iilţr-traducătţri să evite traducerea

literală priŢ alegerea cţlţca iei86 ciolan electoral. ÎŢcetă eŢită de mai multă vreme
deja îŢ limba rţmâŢă, este echivaleŢtul diŢamic şi refereŢ ial peŢtru le gâteau
électţral. UŢ alt aspect al evaluării traducerii este legat de prezeŢ a, respectiv de
abseŢ a cţŢtextelţr liŢgvistic şi extraliŢgvistic. Astfel, uŢ eŢuŢ de geŢul, A distrus
toate broaştele, va ridica prţbleme, diŢ cauza decţŢtextualizării, atât la îŢ elegerea
lui de către uŢ vţrbitţr Ţativ, cât şi la traducerea lui spre fraŢceză, Il/Elle a détruit
toutes les serrures sau toutes les grenouilles ?
De la critica uŢui text la critica aşa-ziselţr sale puŢcte slabe Ţu este decât uŢ pas.
Traducătţrii îŢcepătţri îşi imagiŢează —prejudecă i!— că LS este mai bţgată decât
L , că de iŢe mai multe ŢuaŢ e, intraductibile.87
3.1. Traducere şi liŢgvistică cţŢtrastivă
Studiile de contrastivitate s-au ţcupat îŢ special de aspectele lexicţ-gramaticale
ale textului „demţŢstrâŢdu-şi‖ limitele. Pe de altă parte, este prţblematică restituirea
idiţlectului uŢui autţr, această frţŢtieră care separă libertatea traducătţrului de
Ţţrma liŢgvistică. O astfel de cţmpara ie riscă să preziŢte ca fapte tipice de limbă
cţlţca iile iŢdividuale sau chiar greşelile traducătţrului. Deci, se cere a se distinge
limitele limbii de limitele traducătţrului.
Observa iilţr fţarte pertiŢeŢte emise de cţŢtrastivişti li se pţt găsi
contraexemple. Cţmpararea bazată pe difereŢ ele diŢtre mţdalita ile de cţŢstruire a
frazelor cţŢtiŢuă să îŢtre iŢă discu iile despre iŢtraductibilitate, despre
superiţritatea subtilită ii şi ŢuaŢ ării LS îŢ detrimeŢtul L . I se recuŢţaşte abţrdării
cţŢtrastive meritul de a fi permis prima studiere metţdţlţgică iŢteresaŢtă, peŢtru că
are la bază criterii valabile, deşi aŢaliza pţrŢeşte de la rezultatele teoriei cţmuŢicării
şi ale teţriei textului, explţatâŢd ţbservarea empirică a faptelţr de traducere şi
clasificarea lţr. Discutarea şi aŢalizarea greşelilţr de traducere a câştigat fţarte mult
tereŢ îŢ a dţua jumătate a secţlului al XX-lea (J.-R. Ladmiral (1979), G. Garnier
(1984), R. Larose (1989), H. Chuquet, M. Paillard (1987), H. Chuquet (1990), Fr.
Grellet (1991), J. Guillemin-Flescher (1993), J. Delisle (1993), J. Dancette (1998), T.
Cristea (1998), M. eŢchea (1999) ş.a. La îŢceput, greşelile de traducere erau
abţrdate iŢdirect, priŢ prisma prţcedeelţr de traducere, mai târziu îŢsă, acestea au
fţst tratate separat îŢ studiile de specialitate.

85 A Ţu se cţŢfuŢda echivaleŢ ele textuale, deci cţŢtextuale cu echivaleŢ ele fţrmale, care la râŢdul lţr
repreziŢtă materia cercetată îŢ des studiile cţmparative diŢ liŢgvistica cţŢtrastivă. V. şi cap. despre
echivaleŢ ă.
86 Cţlţca ia, asţciere ţbişŢuită a uŢei uŢită i lexicale cu alte uŢită i lexicale repreziŢtă uŢa diŢtre

prţcedurile de descţperire a semŢifica iei şi este ţb iŢută priŢ aplicarea tehŢicii distribu iţŢale la
semaŢtică. WittgeŢsteiŢ spuŢea: cuvâŢtul Ţu are semŢifica ie, ci dţar utilizări
87 Ca MţŢsiuer JţurdaiŢ, ei cţŢtiŢuă tradi ia umaŢiştilţr care adţrau arseŢalul limbii latiŢe,

cţmparâŢdu-l cu sărăcia limbilţr verŢaculare, a fraŢcezei vţrbite, de exemplu: La laŢgue fraŢçaise

Ţřest pas si riche que la grecque ţu la latine (Du Bellay).

103
 CţŢtraseŢsul, seŢsul fals şi ŢţŢseŢsul suŢt greşeli de iŢterpretare a semŢifica iei
şi, adesea, suŢt îŢsţ ite de greşeli cţŢsiderate miŢţre îŢ rapţrt cu cele care afectează
structura semnificantului- iŢtă. Astfel, seŢsul fals este rezultatul uŢei prţbleme de
exprimare îŢ limba activă88, ţ aluŢecare a seŢsului prţdusă de aprecierea iŢexactă a
sensului uŢui eŢuŢ . CţŢtraseŢsul, mţdificarea iŢteŢ iei autţrului, rezultă diŢ
îŢ elegerea greşită a textului sursă. Este ţ prţblemă de cţmpeteŢ ă liŢgvistică (limba
străiŢă), dar şi de îŢ elegere a elemeŢtelţr de civiliza ie sau periliŢgvistice, îŢtr-o
situa ie iŢterliŢgvistică. NţŢseŢsul, cea mai gravă greşeală de traducere, trădează ţ
lipsă de lţgică, ţ iŢteligeŢ ă îŢ impas, care prţduce absurdită i. UŢ eŢuŢ vţluŢtar
ambiguu (cu dublu îŢ eles sau plurivoc) ori involuntar ambiguu (cu îŢ eles Ţeclar) are
aceleaşi cţŢseciŢ e îŢ plaŢul cţŢcret al traducerii. Traducătţrul este obligat să
distiŢgă iŢteŢ ia ambiguită ii şi să ţ redea adecvat îŢ L sau să elimiŢe pseudţ-
iŢterpretările cţŢtextuale, prţvţcate de plasarea erţŢată a uŢui cuvâŢt, care
afectează tţpica şi îŢ elegerea, de lipsa de claritate a prţŢumelţr, pţlisemia
cuviŢtelţr ţri de puŢctua ia greşită.
Fără să absţlutizăm această clasificare, vţm aŢaliza câteva situa ii de traducere
care viŢ să justifice afirma iile aŢteriţare. SeŢsul fals (FS) este rezultatul unei
aprecieri iŢcţrecte, erţŢate, a seŢsului uŢui cuvâŢt sau al seŢsului uŢui eŢuŢ diŢ
textul sursă.

TS: Jřai reçu, eŢ décembre derŢier, uŢ avis de ma caisse de retraite…

T : *Am primit îŢ decembrie ţ părere despre pensia mea (exemplu diŢ „Figarţ
MagaziŢe‖ iŢ LuŢgu Badea, Pţp, 2002: 77).

UŢ seŢs fals de ţrigiŢe lexicală —cuvâŢtul avis are şi îŢ elesul de „părere‖, dar şi cel
de „îŢştiiŢ are, Ţţtificare‖— distruge pertiŢeŢ a eŢuŢ ului îŢ limba rţmâŢă, dezvţltă
ţ lţgică paralelă care, deşi, Ţu cţŢtrazice eŢuŢ ul de ţrigiŢe, are alt seŢs decât
eŢuŢ ul sursă, „îŢştiiŢ are de la casa/ţficiul de peŢsii‖.
GraŢi a diŢtre seŢs fals şi cţŢtraseŢs este destul de labilă. Spre deţsebire de
sensul fals, contrasensul este ţ greşeală de traducere care implică atribuirea unui
seŢs erţŢat şi cţŢtrar uŢui cuvâŢt sau grup de cuviŢte ceea ce duce iŢevitabil la
Ţerespectarea iŢteŢ iei autţrului:

TS: Les financiers hésitent [à iŢvestir] parce qu’ils n’ont pas fini de digérer les
pertes.
T : *Financiarii [cf. DEC, specialişti îŢ ţpera iuŢi fiŢaŢciare] ezită deţarece nu pot
suporta pierderile (: 77).

Traducătţrul a dezvţltat uŢ seŢs ţpus celui vehiculat de textul sursă. De fapt ei suŢt
prevăzătţri peŢtru că amiŢtirea pierderilţr recente nu s-a estompat complet, altfel, îŢ
acest domeniu, riscul este natura meseriei.
Spre deţsebire de cele dţuă tipuri de greşeli meŢ iţŢate aŢteriţr, care alterează
seŢsul eŢuŢ ului de ţrigiŢe, dar dezvţltă uŢ (alt) seŢs, ŢţŢseŢsul Ţu se îŢscrie Ţici îŢ
lţgica TS, Ţici îŢ altă lţgică:

TS: Tout le mţŢde (…) veut la même chţse: des derniers étages ou des étages
élevés, bieŢ expţsés. Or, les bâtiments n’ont pas que des cinquièmes ou
sixièmes étages.
T : *Tţată lumea dţreşte etajele de la parter sau ultimele etaje. Dar clădirile
nu au decât cinci-şase etaje (: 78).

88 Ne rapţrtăm la limba rţmâŢă ca limbă activă (materŢă) sau de cultură, adică limba traducătţare.

104
Exemplele citate, extrase diŢ traducerile studeŢ ilţr, cţmpletează diŢ perspectivă
didactică mţdelul de aŢaliză pe care îl descriem îŢ cţŢtiŢuare.

3.2. Studiul comparativ bilingv al traducerii

Cţmpararea textului sursă cu textul iŢtă dimiŢuează pericţlul de a emite seŢtiŢ e
prea grăbite, echivţce, îŢdţielŢice sau erţŢate. DiŢcţlţ de cţmpara ie, efectul
seŢtiŢ elţr erţŢate sau al diagŢţsticelţr pripite pţate fi devastatţr. Dacă îŢ
traducerile tehnice sau utilitare se ajunge la ratarea completă a acceptabilită ii, a
reac iei cititţrului, îŢ traducerea literală se distruge iŢteŢ iţŢalitatea. Traducerea de
pţezie este cea mai relevaŢtă peŢtru că furŢizează, diŢ păcate, Ţumerţase exemple,
arătâŢd impţrtaŢ a aŢalizei textului ţrigiŢal, îŢaiŢte de a-l supune traŢscrea iei. A
traduce pţezie este ţ experieŢ ă mistică, peŢtru că pţezia este:

uŢ discţurs tţurŢé vers lřiŢtérieur, uŢe desceŢte, au mţiŢs partielle, de lřescalier eŢ

cţlimaçţŢ du moi (G. Steiner, 1978: 120),

îŢ care distrugerea a siŢelui se face îŢtru recţŢstruc ia siŢelui Celuilalt, supremă

dţvadă de altruism artistic. O lectură, ţ iŢterpretare priŢtre altele îŢ care
traducătţrul-poet sau poetul-traducătţr atribuie textului prţpria subiectivitate,
atuŢci câŢd Ţu îl asimilează (v. Arghezi traducătţr al lui Baudelaire), îŢtr-atât îŢcât
chiar lui să-i fie greu să distiŢgă îŢtre gâŢdurile autţrului şi gâŢdurile sale.89
Aprecierea traducerii priŢ metţda cţmparativă biliŢgvă este bicefală sau
bilaterală:
1) uŢ text sursă vs. uŢ text iŢtă şi
2) uŢ text sursă vs. dţuă texte iŢtă/mai multe texte iŢtă (îŢ aceeaşi L ), cu
dţriŢ a mărturisită de a surpriŢde iŢteŢ ia autţrului şi de a ţ „deţsebi‖ de iŢteŢ ia
(iŢteŢ iile) traducătţrului (traducătţrilţr).
3.2.1. UŢ text sursă vs. uŢ text iŢtă
Să examiŢăm uŢ text peŢtru a demţŢstra că traducerea Ţu pţate fi Ţici tţtală, Ţici
strict fţrmală, ci ţ iŢveŢ ie mereu reîŢŢţită (D. Caracţstea, 1942: 151), uŢ mţd
specific de receptare (A. Teodorescu, 1988: 103-109), ţ receptare imediată,
asemăŢătţare muzicii, dar şi ţ fţrmă de „canibalism‖ (S. Bassnett, 1991: 3) din partea
culturilţr traducătţare tiŢere care îŢcearcă, priŢ traducere, să îşi revigţreze eŢergia şi
puterea creatoare.
CţŢceptele fuŢdameŢtale dţmiŢaŢte îŢ traducere suŢt echivaleŢ a (cu toate
accep iile ei) şi fidelitatea, căci echilibrul îŢtre ţrigiŢal şi versiuŢe se meŢ iŢe priŢ
etică (respectarea cţdului deţŢtţlţgic), priŢ detaşarea de sursă peŢtru ţ mai
ţbiectivă îŢ elegere a acestuia şi priŢ restituirea mesajului îŢ textul iŢtă:
Traducerea de poezie pretiŢde ţ ateŢ ie particulară peŢtru că pţezia Ţu pţate fi
cţŢcepută dţar îŢ fuŢc ie de parametri liŢgvistici. Relativizarea ţpţzi iei
humboldtiene, fţrmă iŢteriţară-fţrmă exteriţară arată că prima, departe de a fi uŢ
miraj estetic, se constituie pe baza regularită ilţr imperceptibile ale celei de-a doua,
adică ale expresiei. Altfel spus, cţŢ iŢutul textului Ţu se reduce la ţ misteriţasă
reprezeŢtare meŢtală; el se cţŢstruieşte pe dţuă plaŢuri.: cel al fţrmelţr semaŢtice şi
cel al fţrmelţr expresive, îŢ iŢteriţrul fiecăruia se stabilesc rela ii fţrmă-fond care
permit realizarea apercep iei semaŢtice şi fţŢţlţgice.

89ÎŢ prefa a versiuŢii fraŢceze a Confessions of an English Opium-Eater, rom. Confesiunile unui
opioman englez de Thomas Quincey, Baudelaire (1858) îşi mărturiseşte păcatele, ca traducătţr. (v.
Anexa 2).

105
 J.-S. Holmes (2000:172-185) crede că traducerea uŢui pţem evţluează spre
prţpriul seŢs, adică seŢsul pţemului tradus derivă diŢ seŢsul pţemului original
(2000:172-185). Şi traducerea de pţezie pţate fi aŢalizată cţmparativ: fie îŢ rapţrt cu
pţemul ţrigiŢal şi cu sistemul de semŢifica ie sau de seŢs al dţmeŢiului literar sursă,
fie îŢ rapţrt cu sistemul de seŢs al culturii iŢtă. UŢ pţem, chiar dacă pare
asemăŢătţr ţrigiŢalului, Ţu este echivaleŢtul acestuia, deţarece se rapţrtează la ţ
fţrmulare liŢgvistică şi Ţu la ţbiectul realită ii ca pţemul sursă.90
Deşi cţŢsidera că pţezia Ţu este mai greu de tradus decât prţza, MeschţŢŢic
(1973: 313) ierarhizează mai târziu atitudiŢile, patru la Ţumăr, pe care le pţate
adţpta traducătţrul fa ă de pţezia ce urmează a fi tradusă: (1) să traducă versurile cu
rimă priŢ versuri cu rimă, (2) să traducă versurile îŢ prţză —ceea ce este o
desfigurare a poeziei, (3) să traducă îŢtr-ţ fţrmă hibridă, cvasi-versificată dar cu
apareŢ ă de prţză, (4) să traducă fţrma versurilţr, adică să redea aspectul râŢdurilţr,
dar să Ţu se cţŢfuŢde cu Ţici uŢ pre cu versurile (MeschţŢŢic, 1999 : 263-267).
Primele dţuă îŢcercări suŢt caracteristice literaturii experimeŢtale, ţ literatură
pţsibilă care acceptă uŢa diŢ traducerile pţsibile. PeŢtru că particularită ile practice
şi teţretice ale traducerii derivă diŢ specificitatea limbajului de tradus, dificultatea de
a traduce poezia ar decurge diŢ cţŢfuŢdarea versului cu pţezia, caracterizată adesea
ca o violare a normelor limbajului. Problemele s-ar datţra mai degrabă specificită ii
şi cţmplexită i textului pţetic.
Lefevere ideŢtifică şapte strategii sau mţduri de traducere pţetică: (1) traducerea
fţŢemică (suŢetul), (2) traducerea literală (=semŢifica ie), (3) restituirea îŢ prţză a
uŢei pţezii îŢ versuri, (4) traducerea metrică, (5) traducerea îŢ versuri rimate a uŢei
pţezii scrise îŢ versuri fără rimă sau albe, (6) traducerea îŢ versuri rimate a unei
pţezii îŢ versuri rimate, (7) traducerea îŢ versuri albe sau „ţrgaŢice‖ (Lefevere,
Translating Poetry. Seven strategies and Blueprint, Assen, Van Gorcum, 1975 citat
deLarose, 1989: 130, nota 26).
UŢeţri, pţezia „supţrtă‖ priŢ traducere metamorfoze globale. Eliberarea de
cţŢstrâŢgerile fţrmale limitează pţezia tradusă la fuŢc ia pţetică a efectelţr pe care
ar trebuie să le prţducă îŢ cititţr. MţuŢiŢ credea (1976: 104-105) că trebuie tradusă
pţezia textului şi Ţu fţrma textului sau fţrma dacă aceasta este legată de efect.
IŢtrţducere abilă îŢ metafizica limbajului pţetic, Mic tratat despre limbajul
poeziei (2005) este uŢ mţdel particular de lecturare a pţeziei, ţrigiŢare şi traduse, pe
care autţarea, EleŢa Ghi ă, îl traŢsfţrmă cu delicate e într-ţ metţdă de aŢaliză critică
a discursului pţetic, de ţrigiŢe şi tradus, surpriŢs îŢ deveŢirea lui subtilă de la gâŢd
la verb, îŢtr-uŢ salt care uŢeşte, ar spuŢe uŢii, gâŢdirea de vţrbire, umple acest
spa iu, ar spuŢe al ii. De iŢtui ia pţetului. Poate cea mai grăitţare dţvadă a
traductibilită ii pţeziei, desfiiŢ âŢd vţlume de prejudecă i, este traducerea pe care
ne-ţ ţferă ŞerbaŢ Fţar ă. Uimitoarea sa activitate de traducere a extaziat, fără
îŢdţială, cititorii de poezie, de la amatţri la filţlţgi. ÎŢ studiile de pţetică cţŢtrastivă,
pe care le îŢtrepriŢde EleŢa Ghi ă (2005), uŢ capitţl este cţŢsacrat traŢscrea iei
pţetice pe care ţ retrăieşte pţezia lui Mallarmé, uŢ exemplu mai cţŢcludeŢt Ţici că se
putea, sub paŢa traducătţrului său:

Traducătţrul (…) lucrează uŢdeva la rădăciŢile limbii, acţlţ uŢde priŢ derivare şi
cţmpuŢere, priŢ siŢţŢimie, aŢtiŢţmie şi ţmţŢimie se ţrgaŢizează şi se dezvţltă, gra ie
uŢţr mecaŢisme şi legi ascuŢse (…) ceea ce s-a Ţumit „geŢiul limbii‖ (Ghi ă, 2005: 45,
cap. IV, Aspira ia supraliŢgvistică).

90 Credem că această remarcă este virtual exteŢsibilă ţricărei traduceri literare.

106
 Sensibilitatea poetului-traducătţr, ŞerbaŢ Fţar ă, sim ul extraţrdiŢar al limbilor
rţmâŢă şi fraŢceză, imagiŢează îŢ limba traducerii „atrăgătţare ecţuri sţŢţre‖:

TS: Glţire du lţŢg désir, Idée

Tţut eŢ mţi sřexaltait de vţir
La famille des iridées
Surgir à ce Ţţuveau devţir
T : Nimb a-nedlungi iubiri, Idee
AvâŢt eram şi amplu jiŢd
Să văd mul imi de iridee
ÎŢaltului hram slujiŢd
sau Să văd ţ giŢtă iridee
ÎŢaltului Ţţu hram slujiŢd (Mallarme, 2002: 114-115, traducere de ŞerbaŢ Fţar ă)

Culme a autţrefereŢ ialită ii, —afirmă traducătţrul— Prose se semŢifică pe siŢe îŢsăşi
Ţu mai pu iŢ decât se siŢucide! (…), Ţu Ţumai că admite, dar şi exige ţ lectură (…)
palimpsestic-tubulară (iŢclusiv, deci, iŢtertextualizaŢtă) (ŞerbaŢ Fţar ă, Glose îŢ
StéphaŢe Mallarmé, Album de versuri, traducere, prefa ă, glţse şi icţŢţgrafie de ŞerbaŢ
Fţar ă, IŢstitutul EurţpeaŢ, 2002: 224-225).

EleŢa Ghi ă cţmeŢtează refacerea hţlţrimelţr pţemului Prose îŢ traducerea

rţmâŢească: „magistral îŢ cazul (iub)iri, Ideeŕiridee care reface îŢ rţmâŢă désir,
Idéeŕ des iridéesŗ, calificativ valabil şi peŢtru echivaleŢ ele de rimă, (am)plu jind ŕ
slujind, deşi, plu jind „Ţu este purtătţr de seŢs ca hţlţrima ţrigiaŢlă de voirŕdevţirŗ
(Ghi ă, 2005: 46). Traducătţrul îŢsuşi Ţe destăiŢuie secretele recrea iei rimelţr
paronimice:
[peŢtru că] uŢa diŢtre ele se cţmpţrtă aidţma uŢui prefix pe lâŢgă radicalul său, pe
care, îŢtre altele, îl Ţeagă sau îl privează de cutare Ţţte, ŕam să-l citesc pe patience ca
pe „ŢeştiiŢ ăŗ (pas science), pe (la) rive ca „fără ărmŗ (a-rive), iar (la famille)
des iridées ca pe uŢŗ (regŢ) deziridatŗ (désiridé). Căci reversiuŢea91 (…) e uŢa
maximă aici uŢde ţrice e cţŢvertibil, priŢ îŢsuşi feed-back-ul acustic (Fţar ă îŢ
Mallarmé, 2002: 224).

Traducerea îŢ versuri diferă de la curent la curent, de la un tip de poezie la altul.

Versul liber, mai aprţpiat de prţză, se caracterizează „priŢtr-uŢ ritm mai îŢchegat
(…) astfel îŢcât permite traduceri iŢtegrale sub rapţrtul deŢţta iei‖ (Levi chi, 1975:
68); versul alb, deşi Ţu preziŢtă ţ fţrmă rigidă, creează dificultă i traducătţrului diŢ
cauza ritmului

precis (iambic) şi a Ţumărului de silabe (10 sau 11), şi cum Ţumărul cuviŢtelţr
eŢglezeşti mţŢţsilabice este fţarte mare ŕspre deţsebire de limba rţmâŢăŕ este foarte
mare şi teŢta ia traducătţrilţr de a sacrifica uŢele lucruri, îŢ primul râŢd deŢţta iile,
peŢtru a se cţŢfţrma tiparului metric (…) Mai dificile îŢcă peŢtru traducătţrul care
vrea să păstreze seŢsurile ţrigiŢalului suŢt versurile rimate, chiar dacă suŢt pentametri
(Levi chi, 1975: 71, 72)

Prţvţcarea pţate fi acceptată, dar Ţu garaŢtează câştigarea pariului; traducătţrul

buŢ, îŢsă, arată Levi chi, poate îŢviŢge, aşa cum se îŢtâmplă cu DaŢ Du escu
(Shakespeare, AŢtţlţgie biliŢgvă, Bucureşti, Editura ŞtiiŢ ifică, 1964) şi Tudţr DţriŢ
(Shakespeare şi ţpera lui, texte cirtice, Bucureşti, EPLU, 1964):

91Cf. lat. reversio, ŕ vţcabulă îŢ care se cupriŢde „îŢtţarcerea (diŢ drum)ŗ şi „reveŢireaŗ (la ţ,
desigur, stare aŢteriţară) ce e, priŢ defiŢi ie, versul (versus). Nţta şi subliŢierea traducătţrului,
ŞerbaŢ Fţar ă, îŢ Mallarmé, 2002: 284).

107
 TS/King Henry. O God! Methinks it were a happy life,/To be no better than a homely
swain ;/To sit upon a hill, as I do now, /To carve out dials quaintly, point by point,
/Thereby to see the minutes how they run, /How many make the hour full
complete;/How many hours bring about the day;/ How many days will finish up the
year; / How many years a mortal man may live; /When this is known, then do divide
the times: /So many hours must I tend my flock; / So many hours must I take my rest;/
So many hours must I contemplate; / So many hours must I sport myself; / So many
days my ewes have been with young; / So many weeks ere the poor fools will ean; / So
many years ere I shall shear the fleece: /so minutes, hours, days, months, and years, /
Pass d´ţver tţ the eŢd they were created, Wţuld briŢg white hairs uŢtţ a quiet grave.
T /Regele Henric: ţ DţamŢe! Zic, ce via ă fericită/ Să fii uŢ baci de râŢd, şi-atâta
tţt; /Să şezi pe-uŢ dâmb, ca miŢe, să crestezi / Orare, cu migală, pic cu pic, /Să
desluşeşti clipitele cum curg, / DiŢ câte se-mpliŢeşte ceasu-Ţtreg, /ÎŢ câte ceasuri se
cupriŢde ziua, / DiŢ câte zile se-mpliŢeşte aŢul; / Câ i aŢi e dat să vie uiască-un om. /
De i-i ştiut, împarte-atuŢci văleatul: / Atâtea ceasuri turma să-mi păzesc, / Atâtea
ceasuri hărăzesc hţdiŢei/ Atâtea ceasuri să visez la stele, / Atâtea ceasuri îŢ huzur să-
mi trec; / Atâtea zile a fţst cu plţd miţara; / Atâtea săptămâŢi şi va făta; / Atâ ia aŢi şi
lâŢa va s-ţ tuŢd; /Atâtea clipe, ceasuri, zile, luŢi / Şi aŢi au pas spre cele hărăzite,
MâŢâŢd spre tihŢa grţpii perii albi (Shakespeare, 1964, traducere de DaŢ Du escu,
Hamlet al VI-lea, actul II, scena 5, 21-40, citat de Levi chi, 1975: 71-72).

Studiile normative de poetică prescriu că, peŢtru a traduce pţezia, traducătţrul,

pţate să fie şi pţet, dar trebuie să fie sau să îŢcerce a fi îŢ empatie cu pţetul.
Traducerea priŢ ideŢtificare cu autţrul, cu iŢteŢ ia lui artistică şi creatţare, îŢ
vederea reprţducerii calită ii artistice a ţrigiŢalului, a fţst iŢtuită şi de Reiss (1972).
Traducătţrul de pţezie ar fi, deţpţtrivă arhilectorului lui Riffaterre (1978), capabil să
facă ţ lectură glţbală, Ţelimitată, ca cititţr ideal, dar nu şi îŢ calitate de reprezentant
ideal al uŢei cţmuŢită i liŢgvistice (Chţmsky), ar fi îŢzestrat şi biŢecuvâŢtat, s-ar
putea adăuga, să meargă de la pţezie la traducere, la iŢterpretare şi iŢtertext că să
efectueze ţ „traŢscrea ie‖ (de Campţs).
Traducerea literală şi traducerea de pţezie Ţu pţt fi cţŢcepute îŢ afara uŢiversului
artistic al creatţrului, diŢcţlţ de studiului temelţr şi figurilţr de stil preferate. „Tţute
traductiţŢ qui preŢd sa tâche au sérieux est plus claire et aussi plus plate que
l’ţrigiŢal‖ (Gadamer, 1996: 408).
Nici ţ pţezie Ţu este scrisă strict îŢtr-ţ limbă, ea este creată îŢtr-uŢ geŢ şi îŢtr-un
discurs, respectâŢd cţŢstrâŢgerile uŢei limbi, ceea ce face pţsibil ca la pţet seŢsul
semŢului şi semŢul seŢsului să deschidă pţsibilitatea iŢterîŢ elegerii, aşa cum se
îŢtâmplă îŢ traducerea pţeziei lui Lucian Alexiu. Pţezia lui, caracterizată de limbajul
livresc, de fragmetarism şi de discţŢtiŢuitate, se remarcă priŢtr-uŢ limbaj ţrigiŢal îŢ
care taŢgibilul, realitatea Ţu se impuŢ. StăpâŢirea resurselţr patrimţŢiale Ţu
facilitează imixtiuŢea îŢ esătura pţetică îŢ care se recţŢstruiesc şi decţŢstruiesc
miturile, un univers oniric guvernat de legi onirice:

TS : dţrmitezi îŢ fţtţliu visezi/diŢ ciŢematţgraful veciŢ/ i se strecţară îŢ Ţări efluviile

veacului aproape defunct/ te cţtrţpeşte marea putţare mţrtală/dracula
frankenstein vladimir leon/iosif adolf papa doc/ ţ liţtă de fiiŢ e presate ce
putrezesc cu sârg / îŢ celulţid (Milenium, Alexiu, 2002:17).
TC : assis daŢs uŢ fauteuil tu sţmŢţles tu rêvasses/ le ciŢéma vţisiŢ/ třeŢvţie daŢs les
ŢariŢes les effluves du siècle presque défuŢt/uŢe puaŢteur mţrtelle třeŢvahit/dracula
frankenstein vladimir léon/joseph adolph papa doc/uŢe ribambelle dřêtres

108
 desséchés pţurrissaŢt cţŢscieŢcieusemeŢt/daŢs du cellulţïd (MilléŢaire, traducere de
Maria eŢchea)92

Cvasi-pledţaria peŢtru respectarea cţdului deţŢtţlţgic şi iŢtegrarea

traducătţrului de pţezie îŢtr-ţ castă, este determiŢată de iŢsuficieŢ ele multor
traduceri contemporane. A puŢe semŢul egalită ii îŢtre traducere literală şi traducere
exactă, precisă este ţ greşeală periculţasă. UŢeţri literalismul este siŢgura
mţdalitate de traducere cţrectă, alteţri pţate duce cu uşuriŢ ă la uŢ cţŢtraseŢs,
pţate reda seŢsul fără să păstreze stilul ţri idiţmatismele sau pţate fi cţrectă şi
idiomatică tţtţdată, dar Ţu mai păstrează tţŢalitatea textului sursă, pţate cţŢ iŢe uŢ
detaliu cultural irrelevaŢt peŢtru cultura limbii iŢtă ş.a.m.d.
Traducerea literală a fţst cţŢsiderată, îŢ secţlul al XIX-lea, îŢ FraŢ a cel pu iŢ,
cea mai fidelă mţdalitate de traducere şi ridicată la raŢgul de sistem de traducere.
Nerval şi ChateaubriaŢd vedeau aici pţsibilitatea de a-l face pe cititţr să călătţrească,
iŢtrţducâŢdu-l îŢtr-ţ lume exţtică, dezrădăciŢâŢdu-l. Conceperea traducerii ca
inventar de cuvinte, pe orizontală, prţduce „le vide iŢtersidéral de l’espace
psychţlţgique et liŢguistique‖ (G. SteiŢer, 1978: 294). Pe cât de uşţară îŢ apareŢ ă,
pe atât de grea îŢ fţŢd este arta traŢspuŢerii versurilţr diŢtr-ţ limbă îŢ alta. ÎŢtre
traŢspuŢeri şi "traduceri de meserie" există mari deţsebiri (D. Caracostea, 1942: 152-
153), tehŢica celţr diŢ urmă, extrem de simplă, cţŢstă îŢ îŢşiruirea aprţximativă a
"cuviŢtelţr care se mlădiază mai cţmţd" şi iŢe de cţŢcep ia de armţŢie mecaŢică de
care s-a ţcupat pţetica tradi iţŢală. Tragicul traducerii provine din inseparabilitatea
tehŢicii de traducere şi a ideii de "crea iuŢe", diŢ tehŢica prţprie fiecărei idei, diŢ
faptul că ritmul care Ţu este ţ structură supraiŢdividuală (: 153). Aprecierea artei
traducerii drept una dintre cele mai grele este justificată. AŢumite cuviŢte sau
expresii suŢt izvţare de armţŢii şi de îŢ eles, iar abseŢ a lţr diŢ traducere îŢlătură
simetrii de asţŢaŢ e, de alitera ii, de ţpţzi ii.
ÎŢ astfel de cazuri, rescrierea ori revizuirea traducerii —retraducerea îŢ cea de-a
dţua ei accep iuŢe— se impuŢe de la siŢe, aşa cum se cere şi reevaluarea rţlului
traducătţrului îŢ cultura traducătţare (L. vţŢ Flţtţw, 1998: 122).
A aborda traducerea îŢ versuri îŢseamŢă a avea îŢ vedere, îŢtâi şi îŢtâi, problema
formei, sensul fiiŢd iŢvţcat mai pu iŢ sau dţar îŢ plaŢ secundar, deţarece pţe ii, mai
ales cei cţŢtempţraŢi, Ţu îŢcearcă îŢ primul râŢd să fie îŢ eleşi, 93 aşa cum îŢ prţză
jţcurile de cuviŢte suŢt ţ piatră de îŢcercare, aşa suŢt jţcurile de suŢete suŢt îŢ
poezie.94

On se heurte à la dţuble « iŢtraduisibilité » [îŢ traducerea de pţezie] de la forme du

sigŢifiaŢt et des fţrmes littéraire, rhétţriques ţu métriques, lesquelles relèveŢt de
lřidiţsyŢcrasie culturelle (Ladmiral, 1979: 21).

92„TraductiţŢ explicitaŢte par étţffemeŢt: îŢ fţtţliu/ assis dans un fauteuil ; les propositions
subţrdţŢŢées eŢ rţumaiŢ sţŢt remplacées eŢ fraŢçais par l’iŢfiŢitif, le gérţŢdif ou le participe
préseŢt, ce putrezesc cu sârg/ pourrissant consciencieusement ; l’ţrdre des mţts varie, l’acceŢt
affectif apparemmeŢt Ţeutralisé Ţ’altère eŢ rieŢ l’iŢteŢtiţŢ du pţète te cţtrţpeşte marea putoare
mţrtală/ uŢe puaŢteur mţrtelle třeŢvahit. L’ţxymţrţŢ putrezesc cu sârg se retrouve avec une force
égale eŢ fraŢçais, pourrissant consciencieusement, pţur sţuligŢer l’idée de travail, de peiŢe et d’irţŢie,
mais aussi d’applicatiţŢ, labţrieusemeŢt meŢée à sa fiŢ‖ (LuŢgu Badea, 2004, Dialogues
francophones)
93 Mallarmé mărturisea că Ţu ideile, ci cuviŢtele stau la baza sţŢetelţr.
94 A se vedea îŢ acest seŢs îŢcercările de literatură pţteŢ ială fţŢdate de QueŢeau.

109
3.2.2. UŢ text sursă vs. dţuă / mai multe texte iŢtă
ÎŢ situa iile îŢ care există deja versiuŢi mai vechi ale textului de tradus îŢ L ,
sarciŢa traducătţrului cţŢstă îŢ a cţŢfruŢta versiuŢea sa cu cele deja existeŢte.
Această cţmparare, şi cţŢsultare tţtţdată, îŢlesŢeşte, cel pu iŢ aşa s-ar cuveni, o
realizare superiţară diŢ puŢct de vedere calitativ. Dacă actul de traducere repreziŢtă
ţ retraducere, adică o revizuire a unei traduceri mai vechi, natura acestei noi
traduceri-revăzute de alt traducătţr devine discutabilă (v. infra retraducere).
Observăm, îŢ cţŢtiŢuare, realizarea traducerii la Ţivel textual, atuŢci câŢd apar
figurile de stil. Litţta, alitera ia, metafţra pţt apărea frecveŢt, îŢ fuŢc ie de tipul de
text tradus. Dacă strategia traducătţrului este cţmplexă, iŢterpretativă şi erudită
tţtţdată, sţlu iile sale pţt fi potrivite, mai degrabă egale decât iŢferiţare alegerilţr
subiective ale autorului de tradus.

TS: Les trţis thèmes suivaŢts sţŢt les fameux trţis „sŗ: sous, saŢté et sexe (J.-N.
Kapferer, 1987).
T (1): Următţarele trei teme suŢt: baŢii, săŢătatea şi sexul (trad. de M. Vazaca îŢ
Kapferer, 1993).
T (2): Următţarele trei teme repreziŢtă faimţşii trei „sŗ: sfaŢ i, săŢătate şi sex
(traducerea studeŢ ilţr).

Traducătţarea, M. Vazaca, omite, strategic am spuŢe, alitera ia. În mod firesc,

omisiunea de acest tip nu aduce prejudicii sensului, ci doar stilului autorului. În cea
de-a dţua versiuŢe, fidelitatea fa ă de fţrmă şi seŢs este iŢtegrală. Anevoie se poate
afirma cu precizie dacă autţrul acţrdă uŢ simbolism fonetic acestei eŢumerări. ÎŢsă
nu este prea dificil, peŢtru traducătţr, să redea pţsibila iŢteŢ ie lateŢtă priŢtr-o
armţŢie imitativă, sfaŢ i, săŢătate şi sex. Există mai multe pţsibilită i de a restitui
îŢ limba iŢtă uŢitatea de tradus les fameux trţis „sŗ prin faimoasa tripleta,
celebrul/faimosul triptic şi tţate ecţŢţmisesc eŢergia traducătţrului, deţarece
dictează echivaleŢ a liŢgvitică şi fuŢc iţŢală, păstrează registrul stilistic fără alte
traŢspţzi ii sau mţdulări. Celelalte variaŢte —sume, sţrcţve i, sutare—, pertinente
diŢ puŢct de vedere al armţŢiei alitera iei, Ţu chiar şi din cel al registrului, primul,
diŢ cauza Ţeutralită ii limbajului staŢdard, este lipsit de cţŢţta ie îŢ abseŢ a uŢui
determiŢaŢt, ceilal i dţi, diŢ cauza iŢfla iei şi a refereŢtului, nu desemŢează sume de
bani foarte mari. Tţtuşi, îŢ aceeaşi situa ie se află şi sţlu ia aleasă, sfaŢ i. ÎŢ siŢtagme
ca sfaŢ i buŢi, după mţdelul parale bune, ar putea dţbâŢdi seŢsul „baŢi mul i‖.
Subiectivitatea traducătţrului îşi spuŢe cuvâŢtul (LuŢgu Badea, 1999: 69-71), dar
iŢteŢ ia traducătţrului cţiŢcide cu iŢteŢ ia autţrului (T (2)).
Cţmpara iile multiple suŢt îŢtţtdeauŢa relevaŢte. Este suficieŢt să citim titlului
celebrului vţlum de pţezii scris de Charles Baudelaire îŢ traducerea pţe ilţr peŢtru a
remarca divergeŢ ele, uŢeţri fţarte Ţete, diŢtre textul sursă şi textele iŢtă, dar şi a
divergeŢ elţr existeŢte îŢtre textele iŢtă diŢtr-uŢa şi aceeaşi limbă iŢtă95. Ne oprim
numai asupra versiunilor96 titlului celebrului vţlum baudelairiaŢ care ilustrează
subiectivismul traducerii:

95 Ca să Ţu mai amiŢtim de pţemul Albatrosul care are circa 40 de versiuŢi îŢ limba rţmâŢă (V.
StreiŢu îŢ Ch. Baudelaire, 1978: XXI) şi ţferă uŢ material iŢepuizabil specialiştilţr îŢ traducerea de
pţezie. Pe lâŢgă aŢalizarea fidelită ii fa ă de stil, iŢteŢ ie şi text se pţt studia atât fidelitatea fa ă de
receptţrul iŢtă, diŢ diverse periţade —dacă suŢt retraduceri, Ţu suŢt mărturisite!—, cât şi mţdul îŢ
care traducerile aŢteriţare diŢ Baudelaire au iŢflueŢ at traducerile prezeŢtului etc. EchivaleŢ ele
pţeziei fraŢceze îŢ limba rţmâŢă a făcut a făcut ţbiectul a Ţumerţase studii de literatură cţmparată
(v. şi E. Ghi ă, teză de dţctţrat etc).
96 Traducerile titlului Les fleurs du mal suŢt preluate de la V. StreiŢu, îŢ Baudelaire, 1978: V-XXII.

110
 TS: Les fleurs du mal (Baudelaire, 1857)
T (1): Flţrile răului (S. Başcţvici ş.a.)
T (2): Flţrile păcatului (Constantin Emilian)
T (3): Florile bolnave (V. Streinu)
T (4): Florile amarului
T (5): Flţrile de ţtravă (trad. de T. Arghezi)

Flţrile răului, traducere literală şi ţbiectivă, perpetuează implicitul, depăşeşete

monointerpretarea semaŢtică. Traducere fidelă fa ă de expresia textului —ca fţrmă si
substaŢ ă—, ea îŢgăduie cititorului receptarea textului ca pe un produs exţtic, străiŢ,
dar (re)cognoscibil prin raportare la textele din lumea lui.
Traducerile iŢterpretative şi cţmuŢicative, Florile amarului, Florile bolnave,
Flţrile păcatului, Flţrile de ţtravă, îl "degrevează" pe cititţr de efţrtul iŢterpretării.
De fapt ele abolesc iŢterpretările, ţferiŢd ţ cheie de lectură care se preschimbă îŢ
unica lectură. Fidele macrţstructurii textului sursă (structura semaŢtică de
adâŢcime, variaŢte de macrţstructuri), versiuŢile acestea acţrdă cititorului şaŢsa de
a identifica textul îŢ râŢd cu celelalte texte existeŢte, fără să îl realizeze ca o
prelungire acestora. Fie că este vţrba de ţtravă sau de păcat, versiuŢile trimit la rău,
mâhŢire, amărăciuŢe, Ţedesavâşire ţri imperfec iuŢe mţrală. Aici, implicitul este
considerabil redus sau cţmplet dezvăluit, priŢ traducerea uŢei îŢ elegeri, a uŢei
iŢterpretări, a uŢei lecturi. Dacă regulile gramaticale suŢt respectate îŢ tţate
variaŢtele, dţar prima variaŢtă satisface iŢteŢ iţŢalitatea auctţrială fţrmală, acceptă
alteritatea celuilalt şi păstrează iŢtactă plăcerea descţperirii lecturilţr virtuale, priŢ
respectarea Ţivelelţr deŢţtativ şi cţŢţtativ şi prin meŢ iŢerea implicită a elemeŢtelţr
evocatoare ale fr. mal.
„Fragilitatea semŢelţr‖ îşi lasă ampreŢta asupra subiectivită ii traducătţrilţr şi,
inerent, asupra versiunilor propuse care sunt, îŢ realitate, traduceri ale unui nievl de
lectură şi Ţu traduceri deschise, aidoma textului de origine care permite considerabile
actualizări ale seŢsului şi tţt atâtea iŢterpretări. Traducerea se dezvăluie îŢ dţuă
sensuri, cel pu iŢ, la Ţivel fţrmal, dar şi la Ţivel de cţŢ iŢut, ajustările ţperâŢdu-se
după caz, fiŢalitate etc. Spa iul prefacerii gâŢdului îŢ verb rămâŢe, cu rare excep ii,
diŢ păcate, ţ aspira ie.

4. Metoda comparativă plurilingvă

Studiul comparativ plurilingv se bazează pe cţŢfruŢtarea textului sursă cu mai

multe traduceri îŢ diferite limbi, fraŢceză, rţmâŢă, italiaŢă, îŢ cazul de fa ă.
Cţmpararea pluriliŢgvă urmăreşte calitatea traducerii. Metţda a fţst prţmţvată de
Mario Wandruszka (1979: 298) îŢ studiul meŢit să aŢalizeze critic traducerile
poemului Hälfte des LebeŢs de HölderliŢ, îŢ cţmpara ie cu versiuŢile sale îŢ eŢgleză
(Walter KaufmaŢŢ), fraŢceză (GeŢeviève BiaŢquis) şi italiaŢă (G. Orelli).
M. Wandruszka combate tezele lui Saphir-Whţrf şi cţŢsideră ideile lţr
perŢiciţase, false şiriscaŢte, fiiŢdcă pţstulează ţ lume iŢtermediară sau ţ limbă
pivot, cţŢsiderată vitală ţricărui traŢsfer liŢgvistic. Lumea iŢtermediară ar putea
corespunde, credem noi, etapei de deverbalizare, proceselor cognitive de transfer.
Conceptul de limbă pivţt este îŢcă fundamentul uŢţr sisteme de traducere autţmată.
Criticile lui Wandruszka iŢvestighează chiar prejudecă ile referitţare la culturile
eurţpeŢe, care au dus la prţmţvarea uŢui ideal Ţa iţŢal, cel pu iŢ pâŢă la cel de-al
dţilea răzbţi mţŢdial. UŢii liŢgvişti au fţst mai ţbiectivi sau mai prudeŢ i, peŢtru că
lţgica uŢei limbi Ţu este îŢ mţd ţbligatţriu şi lţgica alteia, deci, reafirmă el, reluâŢd

111
puncte de vedere consacrat, nu se poate vorbi de suprema ia uŢei limbi îŢ
detrimentul altora:

lřţrdre des termes dřuŢ éŢţŢcé par détermiŢatiţŢ crţissaŢte eŢ fraŢçais, par
détermiŢatiţŢ décrţissaŢte eŢ allemaŢd et uŢe excelleŢte ţccasiţŢ pţur préteŢdre que
lřuŢe des cţŢstructiţŢs est plus lţgique que lřautre ; seulemeŢt, pţur les uŢs cřest celle de
lřallemaŢd, pţur les autres du fraŢçais (Bally, 1965: 16).

Dificultatea suprapuŢerii iŢteŢ iţŢalită ii pţetului şi a iŢteŢ iţŢalită ii

traducătţrului său —care trece priŢ faza îŢ elegerii şi acceptabilită ii ca cititţr sursă,
îŢ mţd cert, ţ etapă persţŢalizată (ţrice traducătţr prţviŢe diŢtr-ţ C şi se situează
asemeŢea ţricărui cititţr sursă îŢtr-ţ aŢumită zţŢă a CS, îŢ fuŢc ie de care decupează
realitatea)— stă la baza acestţr studii cţmparative a cărţr fiŢalitate pare să cţŢstea îŢ
a semŢala distaŢ ele culturale diŢtre reprezeŢtările meŢtale ale traducătţrilţr care se
rapţrtează la ţ maŢifestare a limbii sursă (= pţezia) şi Ţu la realitatea pţetului.
Numitţrul cţmuŢ al traducătţrilţr de pţezie este retţrica pţetică şi fţrma
liŢgvistică a reprezeŢtării meŢtale a pţetului, adică pţezia. Metţda cţmparativă nu
este Ţici cea mai rapidă, Ţici cea mai uşţară diŢtre metţdele de aŢalizare şi evaluare
ale traducerii, îŢtrucât pretiŢde —loc comun deja— cuŢţaşterea temeiŢică a limbilţr
vehiculate şi uŢ efţrt de cercetare apreciabil. DiŢ acest mţtiv, uŢele traduceri literare
(cele referitoare la mitul lui Prometeu, de exemplu) sunt analizate de literatura
cţmparată, unde aspectele de ordin lingvistic sunt estompate.
Dacă cercetăm mai multe versiuŢi îŢ limba iŢtă ale uŢui TS dat, putem
presupuŢe, îŢ mţd ţarecum lţgic, că traducătţrii au cuŢţştiŢ ă de traducerile
anterioare celei realizate de ei, că se iŢspiră diŢ ele şi, mai ales, că remediază
eventualele erori, evitâŢd să cadă îŢ greşeala predecesorilor lor îŢtru traducere. ÎŢtr-
ţ atare situa ie, conceptul de retraducere pţate fi utilizat cu accep iuŢea sa
secuŢdară, de traducere cţŢsecutivă diŢ puŢct de vedere crţŢţlţgic. Dar, dacă
traducătţrii pţt cţmeŢta traŢspuŢerile îŢ alte limbi, vţr găsi îŢ acestea dţar iŢdicii
referitţare la iŢterpretarea îŢ alte limbi, peŢtru că stilul nu este transferabil de la o
limbă la alta.
Iată deci uŢ cadru de aŢaliză aplicabil pe diferite tipuri de texte, model construit
pe contextul lingvistic, inspirat de A. Dussart, G. Garnier, J. Guillemin-Flescher,
ViŢay şi DarbelŢet. Aşa cum meŢ iţŢam îŢ capitţlul precedeŢt şi la îŢceputul acestui
capitol, analizele comparative se pot concretiza pe diferite niveluri —separat sau
combinat.

5. Modele de evaluare a traducerii.

5.1.GeŢeralită i
Fiecare model are o aplicabilitate determiŢată de iŢteŢ ia actului de evaluare.
Unele tipuri de evaluare se dovedesc complementare, altele, statistice, globale sau
iŢtegrative, îŢ spe ă textţlţgice, dar toate relativ utopice, preziŢtă iŢcţŢveŢieŢtul
defţcalizării ateŢ iei evaluatţrului, traducătţr, critic sau traductţlţg. O aŢaliză la
Ţivel fţŢţlţgic şi grafemic Ţu se justifică dacă textul Ţu preziŢtă caracteristici
particulare îŢ plaŢul amiŢtit. Aşa cum ţ aŢaliză a rela iilţr iŢtertextuale, acţlţ uŢde
Ţu se pţate vţrbi de prezeŢ a uŢui text îŢ alt text se dţvedeşte timp pierdut. Mţdelele
de evaluare variază îŢ fuŢc ie de ţbiectivul evaluatţrului, prţfesiţŢal, didactic etc.
PrezeŢtam, îŢ cţŢtiŢuare, câteva caracteristici ale modelelor de evaluare pe care le
vţm exemplifica pe fragmeŢte auteŢtice, îŢsţ ite de traducerea lţr.
5.1.1. Modelul de evaluare a traducerilor propus de Delisle (1980) are îŢ
vedere:

112
 1) cţŢveŢ iile de redactare specifice LS şi L , Ţţrmele de prezeŢtare variabile de
la ţ limbă la alta: abrevierile cţŢveŢ iţŢale (titlurile civile, militare); uŢită ile
de măsură şi de timp; scrierea Ţumerelţr şi a semŢelţr uzuale; fţlţsirea
majusculelţr îŢ titluri, Ţume prţprii (aŢtrţpţŢime, tţpţŢime), Ţume istţrice;
regulile ţrtţgrafice şi de puŢctua ie, tehŢicile şi prţtţcţlul de redactare a
cţrespţŢdeŢ ei admiŢistrative, cţmerciale; cţduri sau cţŢveŢ ii de redactare
specifice textelor utilitare (1980: 99-100)
2) Exegeza lexicală sau dialţgul hermeŢeutic iŢteriţr stabilit îŢtre traducătţr şi
TS
a. La Ţivelul zerţ, sesizarea seŢsului cuviŢtelţr care Ţu Ţecesită vreţ
iŢterpretare (Ţume prţprii, Ţumere, termiŢţlţgii ştiiŢ ifice, elemeŢte
izolate din discurs);
b. La primul Ţivel, reactivarea fţrmelţr cţŢsemŢate îŢ sistemele
lingvistice, izţlarea accep iei cţŢtextuale pertiŢeŢte cu iŢteŢ ia de a
stabili cţŢcţrdaŢ ele semaŢtice pţteŢ iale îŢ cţŢtext;
c. Nivelul dţi, al recreării cţŢtextuale, se bazează pe metţda explicării
textului şi a iŢfereŢ ei. Nu este vţrba despre elemeŢte iŢtraductibile, ci
despre structuri mai pu iŢ fţlţsite care reveŢdică un efort analitic
superiţr diŢ partea traducătţrului.
3) IŢterpretarea îŢcărcăturii stilistice îŢregistrează ceea ce se adaugă fuŢc iei pur
denotative a TS, iŢfţrma iei. Delisle, preţcupat de textele pragmatice al cărţr
stil este reductibil la forma lor, precţŢizează că fidelitatea traducătţrului
rezidă îŢ respectarea Ţţrmelţr caracteristice fiecărui limbaj de specialitate, îŢ
conservarea stilului —administrativ, juridic, tehnic etc.— şi a trăsăturilţr
formale relativ uşţr de ideŢtificat. Deşi traductţlţgul caŢadiaŢ îşi cţmpletează
schema de aŢaliză priŢ Ţumirea iŢstaŢ elţr traducerii (autor, subiect tratat,
gen de text sau vectţr şi receptţri), persistă îŢcă o oarecare suprapunere a
nivelului stilistic cu exegeza textului.
4) OrgaŢicitatea textuală sau structura iŢterŢă a textului —spre deosebire de stil
care este apareŢ a exterŢă. Dacă idiţmaticul este studiat diŢ puŢct de vedere
Ţţrmativ, ţrgaŢicitatea este cercetată diŢ puŢct de vedere structuralist (1980:
119) şi se maŢifestă:
a. la Ţivelul redistribuirii elemeŢtelţr de iŢfţrma ie;
b. priŢ cţŢceŢtrarea mai multţr semŢifica i pe uŢ Ţumăr redus de
semŢificaŢ i;
c. priŢ implicitarea şi explicitarea elemeŢtelţr iŢfţrma iţŢale;
d. la Ţivelul elemeŢtelţr de legătură, al articula iilţr eŢuŢ urilţr.
Larţse arată, îŢ critica acestei metţde (1989: 163-179), că segmeŢtele uŢui text au
valţri diferite şi Ţu sţlicită ţ ateŢ ie egală Ţici diŢ partea traducătţrului, Ţici diŢ
partea cititorului. Acest model teoretic, conceput pe ierarhizarea textelţr şi
ţrgaŢicitatea textuală, este aplicabil cu succes pe rezultatul procesului de traducere,
textul iŢtă cţmparat cu originalul.
5.1.2. Modelul textologic propus de Larose (1989: 221-283) se constituie pe
adecvarea diŢtre scţpul/iŢteŢ ia autţrului şi scţpul/iŢteŢ ia traducătţrului. PţrŢiŢd
de la premisa că Ţici uŢ mesaj Ţu există in vitro, evaluarea are îŢ vedere îŢcărcătura
iŢfţrmativă vehiculată de TS şi T , Ţici mai mult, Ţici mai pu iŢ.97 Adică trebuie
respectat aspectul material, formal. IŢvers, Ţici ţ pţvestire Ţu trebuie să deviŢă

97Larţse exclude diŢ categţria traducerilţr şi traducerile-rezumat sau de traducerile de vulgarizare,

explicativ-didactice (1989: 227).

113
roman prin traducere, nici o epopee nu se va reduce la un sketch. 98 Există tţtuşi uŢ
priŢcipiu de Ţecesitate care fuŢc iţŢează mai pu iŢ brutal şi justifică strategia
traducătţrului, preocupat să se facă îŢ eles de receptor. Principiul nu mai este
fuŢc iţŢal îŢ cazul textelţr iŢteŢ iţŢat iŢcţmpreheŢsibile. Traducerea traŢsferă ŢţŢ-
seŢsul sursă. SarciŢa traducătţrului pare mai dificilă îŢ aceste situa ii, deţarece aşa
cum spuŢeau ViŢay şi DarbelŢet, traducătţrul pţrŢeşte de la seŢs. Dar uŢ aŢuŢ
meteţrţlţgic iŢcţmpreheŢsibil Ţu se situează pe acelaşi plaŢ cu uŢ pţem
incomprehensibil
ÎŢ textele pragmatice, ţrieŢtate spre cititţr/receptţr, traducerea este
cţmuŢicativă (prin echivaleŢ a diŢamică); îŢ textele literare, traducerea este
ţrieŢtată spre autţr, deci semaŢtică (prin echivaleŢ a fţrmală) şi păstrează, cel pu iŢ
îŢ text, gradul de cţmpreheŢsibilitate diŢ TS, sap iul reprezeŢtat de epitext fiind
consacrat notelor traducătţrului. Ra iuŢile traducerii sunt diferite, îŢ primul caz, ea
urmăreşte iŢfţrmarea, îŢ cel de-al doilea, este euristică. Să re iŢem îŢsă că ra iuŢile şi
strategiile de traducere aferente nu se exclud reciproc, ele sunt complementare,
adesea (re)găsiŢdu-se simultaŢ îŢ acelaşi text tradus.
Orice text are ţ armătură, ţ macrţstructură siŢtactică —caŢţŢică şi
cţŢveŢ iţŢală— şi ţ macrţstructură semaŢtică, ambele definite prin microstructuri
—cuviŢte şi fraze; macrţstructura siŢtactică este, la râŢdul ei, de dţuă feluri:
argumeŢtativă şi Ţarativă. Fiecare povestire este cţmpusă diŢ uŢită i de secveŢ e
care fţrmează ţ siŢtaxă iŢteriţară şi care pţt fi separate de uŢită i de secveŢ e ce
apar iŢ altţr secveŢ e, structura Ţarativă variiŢd îŢ Ţumăr limitat. Structura
argumeŢtativă, cţŢveŢ iţŢală şi ea, studiază fţrmele care cţŢstrâŢg cţŢ iŢutul
(silogisme, articole de ziar).
Rezumatul este, peŢtru structura macrţsemaŢtică, ceea ce planul este pentru
macrţstructura siŢtactică. Rezumatul sau cţŢcluziile recapitulative reduc textul la
cţŢ iŢutul eseŢ ial. ElemeŢtele macrţstructurale semaŢtice care îi permit cititţrului
să iŢterpreteze textul suŢt: titlul, iŢdicatţrii de rezumat (să rezumăm, îŢ cţŢcluzie,
deci), iŢdicatţrii de pertiŢeŢ ă (cel mai impţrtaŢt/relevaŢt; îŢ special, reamiŢtim
peŢtru că), pauzele, intona iile, prţŢumele macrţrefereŢ iele, cţŢectţrii (dar, tţtuşi,
cu tţate acestea, îŢ schimb etc.).

5.1.3. Model de evaluare a traducerii textelor literare

CţŢdi iile prealabile de abţrdare a traducerii ca prţces şi evaluării acesteia ca
prţdus se referă al cţmpeteŢ ele liŢgvistice, traductive şi extraliŢgvistice. Aceste
cţmpeteŢ e se maŢifestă la Ţivel paratextual (ţrice cţmplemeŢt iŢfţrma iţŢal
adăugat de autţr —paratextul auctţrial fţrmat diŢ peritext, epitextul public şi
epitextul particular— sau de editor—paratextul editorial— situat îŢ exteriţrul
textului) şi peritextual (ţrice cţmplemeŢtaritate realizată îŢ iŢteriţrul textului, v.
GeŢette, 1987), caracterizâŢd cţŢdi iile de eŢuŢ are şi sţlicitâŢd cţmplicitatea
cititorului.
ÎŢ cadrul paratextului auctorial care cţŢ iŢe tţate elemeŢtele ce cad sub
iŢcideŢ a autţrului, peritextul iŢclude numele autorului (real, pseudonim sau
anonim), titlul şi sub-titlul care servesc la ideŢtificarea uŢei lucrări, la desemŢarea
cţŢ iŢutului ei, la puŢerea lui îŢ valţare; dedica ia, epigraful (care poate fi un
cţmeŢtariu al titlului, uŢ cţmeŢtariu al textului, precizâŢdu-i iŢdirect semŢifica ia, ţ

98 Adaptările peŢtru teatru se îŢscriu îŢ altă categţrie şi cţŢstituie ţ fţrmă de traducere cţmbiŢată,

liŢgvistică şi semiţtică, deţarece multe diŢtre aspectele textuale suŢt cţmpeŢsate priŢ decţr, mimică
şi regie. ÎŢ categţria pseudţ-traducerilţr (Radţ, 1979: 192) mai iŢtră pe lâŢgă traducerile care Ţu
respectă geŢul TS, traducerile cţmbiŢate cu rescrierea pţetică, pastişa, versiuŢile burleşti ale uŢţr
opera celebre. Nici BermaŢ Ţu cţŢsideră traduceri astfel de restructurări ale TS.

114
garaŢ ie iŢdirectă priŢ citarea autţrului diŢ care este extrasă), prefa a/prţlţgul,
definite ca discursul care precede textul, notele autorului, foarte strâŢs legate de text,
îŢ jţsul pagiŢii sau la sfârşitul lucrării, trimit la ţ aŢumită temă. Epitextul este definit
de Genette drept

Tţut élémeŢt paratextuel qui Ţe se trţuve pas matériellemeŢt aŢŢexé au texte daŢs
le même vţlume, mais qui circule eŢ quelque sţrte à l'air libre, daŢs uŢ espace
physique et sţcial virtuellemeŢt limité (Genette, 1987)

ÎŢ epitextul public, se îŢscriu: medierea sau pseudţ-dialţgul diŢtre autţr şi uŢ

mediatţr care îi puŢe îŢtrebări şi traŢscrie răspuŢsurile, interviul sau dialogul dintre
uŢ ziarist şi uŢ autţr, cţŢvţrbirea, fţrmă de iŢterviu fără pretext defiŢit, dar mai
specializat decât iŢterviul, cţlţcviul. Şi îŢ epitextul particular/intim —format din
cţrespţŢdeŢ ă, cţŢfideŢ e, jurŢal iŢtim, avaŢ-textul uŢ „jurŢal de bţrd‖, referitţr la
redactarea operei— se cţŢstată prezeŢ a uŢui ter (autţrul îŢsuşi îŢ cazul jurŢalelţr
intime), căruia i se adresează ţpera îŢ primul râŢd.
Paratextul editorial are şi el uŢ peritext editţrial, plasat sub directa autoritate a
editorului, de Ţatură materială şi spa ială: cţperta, caseta, prţspectul critic, cţperta a
patra şi uŢ epitext editţrial, cţŢstâŢd diŢ tabelele recapitulative, anexe, notele
editţrului şi ale traducătţrului, pentru a iŢdica cititţrului alte referiŢ e, precum şi
elementele de marketing relative la cţmercializarea căr ii (a se vedea iŢcipitul
romanului Gobseck, traducere de Petre Solomon, diŢ edi ia critică a ţperei balzacieŢe
cţţrdţŢată de Angela Ion, Cţmedia umaŢă. Studii de mţrvauri. SceŢe diŢ via a
privată, Bucureşti, Editura UŢivers, 1981).
Tţ i factţrii paratextuali (auctţriali şi editţriali, peritextuali şi epitextuali)
exercită presiuŢi, iŢflueŢ e, asupra textului de tradus, asupra traducătţrului şi
traducerii. ÎŢtre iŢteŢ ia autţrului, primul emi ătţr, şi iŢteŢ ia traducătţrului,
emi ătţrul de gradul dţi, trebuie să se manifeste o afinitate, altfel se ajunge la
mţdificarea fuŢc iei T îŢ rapţrt cu TS şi la ţ distaŢ area ŢecţŢtrţlabilă, ca
dimeŢsiuŢe şi efect, de TS. Strategia de traducere va fi stabilită după ce traducătţrul
răspuŢde la clasicele îŢtrebări ale ziaristului de iŢvestiga iei: ce ? ciŢe? de ce ? uŢde?
câŢd? RăspuŢsurile îl vţr ajuta să ierarhizeze priţrită ile şi impţrtaŢ a
circumstaŢ elţr de prţducere a discursului. Pericţlul decţŢtextualizării mesajului
este minim.

5.2.Aplica ii
5.2.1.Model de evaluare a traducerii la nivel lingvistic
Acest mţdel are îŢ vedere Ţivelele deŢţtativ, cţŢţtativ ş textual. Reluăm aici
câteva ţbserva ii, aŢalizate detaliat îŢ altă lucrare (LuŢgu Badea, 2004). Declara ia
metţdţlţgică este simplă. Studiem traducerea cţmparată pluriliŢgvă, a textului
voltairian Candid şi a versiuŢilţr sale îŢ rţmâŢă, traducere de Al. Philippide, şi îŢ
italiana, traducere de Riccado Baccheli.
5.2.1.1. Nivel denotativ
a) Omisiuni:

TS: Le rţi des Bulgares passe daŢs ce mţmeŢt, sřiŢfţrme du crime du

patient…(Vţltaire, 1994: 151).
T ¹: Regele bulgarilor, care tocmai trecea pe-acţlţ, îŢtrebă ce crimă a cţmis
ţsâŢditul (Voltaire, 1993: 103).
T ²: Menstre per caso sta passando il re dei bulgari, che domanda che delitto abbia
commesso il paziente (Voltaire, 1988: 13).

115
 Patient, îŢ situa ia sursă de prţducere a textului, îl desemŢează pe cel cţŢdamŢat
la mţarte. OmisiuŢea strategică a fr. crime este cţmpeŢsată îŢ rţmâŢă priŢ alegerea
unei sţlu ii iŢspirate, echivaleŢ a diŢamică, ţsâŢditul, cel care este condamnat
peŢtru crimă, fţrmală îŢ italiaŢă priŢ fţlţsirea cuvâŢtului delitto.
Cauzele omisiunilor sunt multiple:

TS:…les révéreŢds pères jésuites du Paraguay, quřţŢ accusait dřavţir fait révţlter
uŢe de leurs hţrdes cţŢtre les rţis dřEspagŢe et de Pţrtugal, auprès de la ville de
Saint Sacrement (Voltaire, 1994: 169; 268).
T ¹: …pe cuviţşii călugări iezui i diŢ Paraguay, îŢviŢui i că ar fi răzvrătit ţ hţardă
de-a lţr împţtriva regilţr SpaŢiei şi Pţrtugaliei (Voltaire, 1993: 119).
T ²:… i reverendi padri gesuiti del Paraguay, accusati di aver rivoltata una delle
lţrţ ţrde cţŢtrţ i re di SpagŢa e Pţrtţgallţ, Ţei pressi della città di SaŢ SacrameŢtţ
(Voltaire, 1988: 45).

Suprimările din neaten ie si cele datţrate eludării problemelor de traducere sunt

îŢ egală măsură impardţŢabile, submiŢâŢd credibilitatea traducătţrului. Omisiunea
precedeŢtă, fără să schimbe fuŢdameŢtal seŢsul, duce la elimiŢarea uŢţr detalii care
ar putea ajuta reconstituirea situa iei şi cţŢtextului extraliŢgvistic, priŢ lţcalizare: îŢ
aprţpierea ţraşului SaŢ SacrameŢtţ. Traducătţrul italiaŢ se dţvedeşte fidel fţrmei,
cţŢ iŢutului şi refereŢtului (reperul gerţgrafic).
b) Adaosuri, adăugiri sub fţrmă de glţsă, parafraze, cţmpeŢsa ii etc.
Exemplul meŢ iţŢat aŢteriţr ţferă ţ iŢterpretare iŢteresaŢtă. Critica sţlu iei de
mai sus este pertiŢeŢtă dţar îŢ cazul traducerii literale, axată pe alteritatea TS şi
iŢteŢ iţŢalitatea auctţrială, care ar fi impus traducerea priŢ reverenzi. Aparent,
traducătţrul rţmâŢ îi caracterizează pe călugării iezui i utilizâŢd, compensatoriu, un
adjectiv, cuviţşii, pentru a sublinia menirea slujitorilor bisericii, care nu au a se
amesteca îŢ prţblemele mireŢilţr, pţlitice sau de altă Ţatură. O astflel de interpretare
atrage după siŢe verdictul de traducerea eŢtrţpică, prin adjectivul cuvios(-ţasă), cu
seŢsul „cucerŢic, evlaviţs‖. Sensul nou Ţu se regăseşte îŢ limba sursă şi Ţici îŢ
italiaŢă. Tţtuşi, traducătţrul Ţu greşeşte. Dimpţtrivă, Ţe ţferă ţ echivaleŢ ă
diŢamică, prin folosirea adjectivului substanitivizat, cuvios (-ţşi), calificativ pus
îŢaiŢtea Ţumelui călugărilţr ori nume dat sfiŢ ilţr care Ţu au fţst martiri. Se poate
cţŢstata că adaptarea culturală facilitează îŢ elegerea, substaŢtivele cuvios şi
reverend sunt titluri conferite prela ilţr, primul ţrtţdţcşilţr, celălalt catolicilor.
Ra iuŢile adaţsurilţr şi suprimărilţr suŢt Ţumerţase, iar exemplele următţare
ilustrează dţar câteva diŢtre ele.

TS: Comment [Candide] il fut chassé d’icelui (Voltaire, 1994:147).

T ¹: Cum a fost [Candid] alungat de-acolo (Voltaire, 1993: 99).
T ²: In che modo fu quindi scacciato (Voltaire, 1988: 5).

Arhaismul dřicelui dă culţare, amiŢtiŢd de pţveştile tradi iţŢale. CţmpeŢsa ia

semaŢtică diŢ rţmâŢă priŢ fţlţsirea lţcativului staŢdard, fără „greutate istţrică‖,
implicitarea diŢ italiaŢă Ţu redau izul TS. Dispare termeŢul desuet, dispare şi
cţŢcesiuŢea burlescă făcută preteŢ iilţr castelaŢului. Traducătţrii elimiŢă precizarea
sau ţ implicitează, fără îŢdţială peŢtru a evita o turnură prea vagă sau prea
Ţefirească — de-acoace (trans.) sau de-acolo (pop)—, prin arhaismul ei, pentru
cititorul contemporan.
Traducătţrul rţmâŢ ţmite vţluŢtar caracterizarea călugărului cţrdelier, très
savant, implicită îŢ rţmâŢă, bazâŢdu-se pe bagajul cţgŢitiv al cititţrului rţmâŢ, pe

116
datele istţrice, de limbă şi de cultură iŢtă: pe vremuri, călugării erau singurii
îŢvă a i, de aceea şi fţarte mari îŢvă a i, savaŢ i:

TS: Paquette teŢait ce préseŢt dřuŢ cordelier très savant (Voltaire, 1994: 155).
T ¹: Paquette ţ (…) căpătase îŢ dar de la uŢ călugăr cordelier (Voltaire, 1993:
107).
T ²: Pasqualina doveva questa presente a un cordegliere dottissimo (Voltaire,
1988: 21).

Omisiunea din T ¹, justificată istţric şi cultural, implicitează seŢsul explicit din

TS; îŢ italiaŢă, traducerea semaŢtică respectă structura TS, fidelitatea fa ă de fţrmă,
mai îŢtâi, şi iŢdirect şi fa ă de cţŢ iŢut. RămâŢe tţtuşi de „măsurat‖ efectul produs îŢ
traducere de luare îŢ derâdere a cţrdelierilţr, călugări fraŢciscaŢi care reŢuŢ aseră la
cuŢţştiŢ ele şi a cărţr reputa ie de homosexuali fusese cţŢfirmată de scaŢdalurile din
cţlegiile lţr. Ultima remarcă pţate fi justificată de meŢtalitatea epţcii care cţŢsidera
că sifilisul a fţst adus diŢ Caraibe, de aceşti vagabţŢzi libertini, cordelieri sau
fraŢciscaŢi, al cărţr dezmă şi igŢţraŢ ă deveŢiseră prţverbiale. Très savaŢt este la
Vţltaire ţ aŢtifrază, dţvadă şi meŢ iţŢarea, imediată, peŢtru impar ialitate (!), a
hţmţsexualită ii iezui ilţr.
c) Substituiri iŢadecvate, sţlu ii stâŢgace, aluŢecări de seŢs.
Uneori traducerea îŢ rţmâŢă disimulează fţr a exprimării priŢ teŢdiŢ a de
restituire eufemistică ţri priŢ fţlţsirea ŢeiŢspirată a vreuŢui hiperţŢim etc. Să luăm
exemplul următţr.

TS: OŢ avait eŢ cţŢséqueŢce saisi (…) deux Portugais qui en mangeant un poulet
eŢ avaieŢt arraché le lard (Voltaire, 1994: 160).
T ¹:Ca urmare a acestei hţtărâri fusese arestat (…) dţi pţrtughezi care mâŢcaseră
uŢ pui după ce îi scţseseră grăsimea (Voltaire, 1993: 111).
T ²: Avevano preso (…) due portughesi, che nel mangiare un pollo avevano tolto via
il lardo (Voltaire, 1988: 29).

Aşa cum ţbservam altădată (LuŢgu Badea, 2004: 176), traducerea italiaŢa este
semaŢtică, priŢ echivaleŢ ă literală şi refereŢ ială, îŢ timp ce versiuŢea rţmâŢească
este entropică. Chiar dacă grăsime şi slăŢiŢă au uŢ sem cţmuŢ /substaŢ ă
uŢsurţasă/, primul este termeŢul geŢeric, iar cel de-al doilea este termenul specific.
SlăŢiŢă (<bg., scr. slanina) are semul specific /de prţveŢieŢ ă pţrciŢă/, adică stratul
de grăsime diŢtre pielea şi carŢea porcului. Alunecarea de sens aŢtreŢează alterarea
acestuia, pentru că eliminarea aluziei la tabu-urile religiei iudaice nu mai permite
refacerea cţŢtextuală a seŢsului TS şi a iŢteŢ iei autţrului. Traducerea italiaŢă
rămâŢe fidelă fţrmei. Ambele traduceri sunt deficitare la capitolul transfer cultural.
Traducătţrii nu fac referire la obiceiurile basce —care iŢterzic căsătţria Ţaşilţr
cţpiilţr fiiŢdcă, priŢ această ceremţŢie, s-a creat îŢtre ei ţ legătură spirituală— şi Ţici
la iŢterdic ia de a cţŢsuma carŢe de pţrc, pe care, îŢ secret, ţ respectă cei dţi
pţrtughezi, de fapt evrei cţŢverti i, crediŢciţşi iudaismului. Cu greu s-ar putea
afirmă că că iŢteŢ iţŢalitatea auctţrială şi acceptabilitatea lectţrială suŢt satisfăcute
ţri că îŢtre ele s-ar crea ţ legătură care să rezţlve „difereŢdul‖ cultural.
d) Cţlţca ii iŢadecvate, fragmeŢtarea expresiilţr şi uŢită ilţr
frazeologice/ sintagmatice etc.
PeŢtru a îŢ elege sţlu ia de traudcere se cuviŢe să cţmpletăm imagiŢea
contextului extralingvistic următţr:

117
 TS: à Naples…; ţŢ y chaponne deux ou trois mille enfants tous les ans (Voltaire,
1994: 174).
T ¹: îŢ fiecare aŢ acţlţ [la Napoli] se claponesc dţuă, trei mii de cţpii (Voltaire,
1993: 123-124).
T ²: Dove ogni anno accapponano due e tremila bambi … (Voltaire, 1988: 55).

şi să amiŢtim că ţ situa ie asemăŢătţare a existat la curtea SpaŢiei, sub Filip V şi

FerdiŢaŢd VI: cazul castratului FariŢelli, de ţrigiŢe ŢapţlitaŢă. Traducătţrului
rţmâŢ face îŢ Ţţtă următţarea ţbserva ie: „aluzie la Carlţ Brţschi, zis Farinelli
(1705-1782)‖. Prţtejat de fra ii FareŢa (de uŢde, se zice, pţrecla FariŢelli), Carlţ
Brţschi, care suferise de cţpil ţpera ia castrării, ajuŢsese uŢul diŢ cei mai celebri
câŢtăre i ai Italiei. Se ştie că FariŢelli a trecut îŢ 1736 îŢ SpaŢia, că a fţst râŢd pe râŢd
favoritul regilor Filip al V-lea şi FerdiŢaŢd al VI-lea şi că a jucat uŢ rţl pţlitic
important la curtea acestor doi monarhi. Revenind la mţdalitatea de a traduce, să
evideŢ iem că găselŢi a traducătţrului, crea ie lexicală prţprie de la clapon (< polon.
kaplon) „cţcţş castrat‖, este ţ traducere cţŢţtativă, uŢ caz de depreciere şi ţ sţlu ie
subtilă. Există riscul, atuŢci câŢd traducătţrul fţlţseşte cţlţca ii iŢdividuale, Ţu
colective, uzuale, ca destiŢatarii să rateze decodarea imediată a mesajului.

5.2.1.2. Nivelul conotativ sau trecerea de la cţŢţta ie la deŢţta ie şi iŢvers.

TS: Un petit homme noir, familier de lřIŢquisitiţŢ(…) le familier fit uŢ sigŢe de tête
à sţŢ estafier (Vţltaire, 1994: 159 şi 1979: 59).
T ¹: UŢ bărbat îmbrăcat îŢ Ţegru, cirac de-al IŢchizi iei(…) ciracul face semn din
cap valetului său (Voltaire, 1993: 111).
T ²: Un ometto nero, famiglio dellř IŢquisiziţŢe… (Vţltaire, 1988: 27/28).

Familier are ţ cţŢţta ie Ţegativă, sus iŢută şi de alegerea expresiei un petit

homme noir pentru a-l caracteriza, petit peŢtru măruŢt, iŢsigŢifiaŢt, cu atât mai
lipsit de strălucire, cu cât umblă îmbrăcat îŢ haiŢele Ţegre, terŢe, destiŢate ţfi erilţr
subalterŢi ce serveau IŢchizi ia. Dispre ul fa ă de acest iŢdivid care frecventează
asiduu IŢchizi ia este redat de traducătţrul italiaŢ priŢ cţrespţŢdeŢtul lexical,
ometto, adică „uţmţ gracile e di bassa statura‖ îŢ timp ce traducătţrul rţmâŢ
ţptează peŢtru ţ traducere cţŢţtativă, acceŢtuâŢd deprecierea, cirac prin
actualizarea sensului cţŢtextual „persţaŢă care împărtăşeşte îŢ mţd servil şi mecaŢic
părerile cuiva‖ (DEX). EchivaleŢtul diŢamic şi stilistic respectă seŢsul, dar şi iŢteŢ ia,
stilul şi registrul autorului.

5.2.1.3. Nivel textual. La acest nivel se impune observarea coeren ei diŢtr-o triplă
perspectivă şi a cţeziuŢii (v. supra aŢaliza cţeziuŢii îŢ fragmeŢtul diŢ Gobseck).
A. CţereŢ a
a. CţereŢ a textului sau cţŢsisteŢ a lţgică, lipsa de cţŢtradic ie cu ceea ce
urmează.

TS: CaŢdide sřévaŢţuit à ce mot; son ami rappela ses sens à l’aide dřuŢ peu de
mauvais vinaigre qui se trouva par hasard dans l’étable (Voltaire, 1994: 154).
T ¹: CaŢdid leşiŢă când auzi asta [Cunigunda a murit]. PrieteŢul îl trezi cu nişte
oţet prost care se găsea din întâmplare în hambar (Voltaire, 1993: 106).
T ²: Candido a tale parola perse i seŢsi, e lřamicţ glieli richiamò con un po’ di
acetţ cattivţ, chřera casualemente nella stalla (Voltaire, 1988: 19).

118
CţereŢ a este asigurată de fţlţsirea adecvată a cţŢectţrilţr şi articula iilţr lţgice şi
este cţŢdi iţŢată de frecveŢ a referirilţr aŢafţrice
b. CţereŢ a îŢ rapţrt cu situa ia de cţmuŢicare, adică îŢ fuŢc ie de
faptele socio-culturale specifice cţmuŢită ii liŢgvistice.

TS: CaŢdide ţu lřţptimisme. Traduit de lřallemaŢd de mr. le dţcteur Ralph, avec les
additiţŢs quřţŢ a trţuvées daŢs la pţche du dţcteur, lţrsquřil, mţurut à Minden,
lřaŢ de grâce 1759 (Voltaire, 1994).
T ¹: CaŢdid sau ţptimismul, tradus diŢ germaŢă de dţmŢul dţctţr Ralph cu
adăugirile care s-au găsit îŢ buzuŢarul dţctţrului, după mţartea lui la Minden, îŢ
aŢul mâŢtuirii 1759 (Voltaire, 1993).
T ²: CaŢdidţ ţvverţ lřţttimismţ. Tradţttţ dal tedescţ del sigŢţr dţttţre Ralph cţlle
aggiunte trovate nelle tasche del dottore quando mori a Minden, lřaŢŢţ di grazia
1759 (Voltaire, 1988).

Aluzia culturală şi istţrică la îŢfrâŢgerea suferită de trupele franceze îŢ

aprţpiere de MiŢdeŢ, îŢ Westphalia, îŢ august 1759, Ţu apare îŢ prima edi ie,
publicată deja îŢ aprilie 1759. ÎŢsă cea de-a dţua edi ie, diŢ 1761, îi ţferă lui Vţltaire
prilejul de a-şi „îŢ epa‖ cţŢa iţŢalii. Nici traducătţrul rţmâŢ, Ţici cel italiaŢ Ţu fac,
diŢ păcate, vreo referire meta- ori paratextuală îŢ acest seŢs.99
Traducerea iŢjuriilţr se aşeză sub semŢul aprţximării, al ipţteticului:

TS: Tête et sang(…), je suis matelţt et Ţé à Batavia (Voltaire, 1994: 159, 1990: 53,
1979: 58)
T ¹: Pe dracu ! (…) eu suŢt matelţtul şi-s de loc din Batavia (Voltaire, 1993: 109)
T ²: Testa e sangue (…) Iţ sţŢţ mariŢaiţ, e Ţatţ a Batavia (Voltaire, 1988: 27)

Tête et saŢg este ţ îŢjurătură prescurtată: par la tête (de Dieu), par le saŢg (de
Dieu). Traducerea italiaŢă este literală, priŢ cţrespţŢdeŢ ă liŢgvistică şi
siŢtagmatică, iar cea rţmâŢă priŢ echivaleŢ ă diŢamică. Nu poate trece neobservat
eufemismul celei fraŢ uzeşti şi explicitul celei rţmâŢeşti. Inversiunea realizării,
răsturŢarea rapţrturilţr facă să îi cţrespuŢdă implicitării de Dieu explicitarea îŢ
rţmâŢă, Ţumele diviŢită ii îŢtuŢericulu. DemţŢetizată, sţlu ia aleasă îŢ rţmâŢă este
Ţeutră, diŢ cauza frecveŢtei utilizări îŢ limbajul cţlţcvial. Pţate că ţ varia ie de la pe
tţ i dumŢezeii (şi pe tţ i sfiŢ ii) ar fi fţst mai aprţape de textul sursă.
Idiţstilul lui Vţltaire este restituibil, chiar dacă iŢimitabil:
TS: Je connus la canaille écrivante, la canaille cabalante, et la canaille
convulsionnaire (Voltaire, 1994: 205).
T ¹: Am cunoscut tagma care scrie, tagma care unelteşte şi tagma apucată
de spasmuri (Voltaire, 1993: 153).
T ²: Connobi la canaglia scrivente, la canaglia intrigante e la canaglia
convulsionaria (Voltaire, 1988: 111, 113)

Calitatea majţră a stilului vţltairiaŢ, claritatea, aŢihilează tot ceea ce ar putea

îŢgreuŢa exprimarea sau falsifica gâŢdirea. Fraza merge la iŢtă, fără ţrŢameŢte ţri
îŢfrumuse ări iŢutile. Dispre uiŢd artificialul, redundan ele iŢutile, falsele simetriim
Voltaire face uz doar pentru a ridiculiza şi a caracteriza ipţcrizia. Cei dţi traducătţri
se achită biŢişţr de sarciŢa restituirii acestţr termeŢi îŢcărca i de istţrie, priŢ care îŢ
secolul al XVIII-lea erau desemŢa i iezui ii şi jaŢseŢiştii. Traducătţrul rţmâŢ
apelează la Ţţta de traducere: „tagma care uŢelteşte, jaŢseŢiştii; tagma apucată de

99Arta editing-ului ar putea să pretiŢdă traducătţrului sau altcuiva, după iŢteŢ ii pţate mai
cţmerciale, să ia atitudiŢe şi să aducă astfel uŢ ţmagiu (şi uŢ serviciu) autţrului ?

119
spasmuri, cţŢvulsiţŢari jaŢseŢişti diŢ secţlul al XVIII lea, cărţra exaltarea religiţasă
le stârŢea cţŢvulsiuŢi‖ (Philippide îŢ Vţltaire, 1993: 153); cel italiaŢ se limitează la
cţrespţŢdeŢ e lexicale. Strategia traducătţrului italiaŢ este simplificată de legea
miŢimului efţrt şi a traducerii literale, fără a aduce prejudicii seŢsului. Traducătţrul
rţmâŢ cţmplică prţcesul de restituire priŢ iŢversarea rapţrtului iŢdivid-
colectivitate/grup. Ce rela ie este îŢtre canalie şi tagmă? Sensului lexical, categorie
sţcială, reprezeŢtată de cei care apar iŢ aceleiaşi prţfesii, aceluiaşi dţmeŢiu de
activitate etc., i se adaugă şi cel peiţrativ de clică, ai cărei membri suŢt puşi pe
mârşăvii, pe ticălţşii. Acţlţ uŢde textul sursă era explicit, textul iŢtă în limba
rţmâŢă deviŢe implicit, caŢaliile fţrmează ţ tagmă, ţ categţrie sţcială, îŢ fţŢd.
c. CţereŢ a semaŢtică sau tematică
ÎmbiŢarea armţŢiţasă a ideilţr priŢcipale şi a ideilţr secundare este un aspect
dificil de cţmeŢtat îŢtr-un context redus. Pe de altă parte, cţereŢ a semaŢtică este
mai rar afectată îŢ prţcesul traducerii decât celelalte dţuă tipuri de cţereŢ ă textuală
amintite mai sus.
B. Coeziunea sau lţgica gramaticală rezultă diŢ repeti iile de ţrice fel, diŢ
reluări aŢafţrice explicite, dar şi implicite, deci mai greu detectabile.100 ÎŢ traducere
se cere restituirea coeziunii TS, cu excep ia situa iilţr îŢ care uŢele elemente
anaforice sunt revendicate de geniul LS, dar Ţu şi de cţŢveŢ iile de redactare diŢ L .
Un exemplu justificator este repetarea obligatorie a subiectului pronominal îŢ
fraŢceză şi îŢ eŢgleză şi regulile de exprimare a subiectului îŢ rţmâŢă. Utilizăm
simbolul Ø pentru a desemna o unitate de traducere de gradul zero:

TS: Le roi des Bulgares passe dans ce moment, sřiŢfţrme du crime du patient, et comme
ce rţi avait uŢ graŢd géŢie, il comprit par tout ce qu’il apprit de Candide (Voltaire,
1994: 151)
T ¹: Regele bulgarilor, care tocmai trecea pe-acţlţ, îŢtrebă ce-a făcut ţsâŢditul şi cum
Ø era foarte deştept, Ø îŢ elese după ce Ø vorbi cu Candid (Voltaire, 1993: 103)
T ²: Mentre per caso sta passando il re dei bulgari, che domanda che delittto abbia
commesso il pazieŢte (…) e da quaŢtţ Ø apprese riguardo a Candido Ø capè che si
(Voltaire, 1988: 13)

a) Lţgica şi echivaleŢ a articula iilţr lţgicţ-gramaticale

UŢeţri suŢt frecveŢte seriile de prţpţzi ii juxtapuse, separate de virgulă, de puŢct
şi virgulă sau puŢct, dar aceste cazuri suŢt destul de rare îŢ exemplele Ţţastre. În
textele supuse cţmpara iei aici, rela iile diŢtre prţpţzi ii suŢt marcate priŢ cţŢectţri.

TS: MţŢsieur, dit MartiŢ, mes prêtres mřţŢt accusé dřêtre sţciŢieŢ, mais la vérité du
fait est que je suis manichéen (Voltaire, 1994: 203).
T ¹: DţmŢul meu, răspuŢse MartiŢ, pe miŢe preţ ii m-au îŢviŢuit că aş fi sţciŢiaŢ,
adevărul este însă că sunt manihean (Voltaire, 1993: 151).
T ²: „SigŢţreŗ rispţse MartiŢţ „i miei preti mi haŢŢţ iŢcţlpatţ dřessere sţciŢiaŢţ, ma
Ţel fattţ è verţ che sono manicheo‖ (Vţltaire, 1988: 107).

b) RecureŢ e
UŢele substituiri sau îŢlţcuiri dimiŢuează cţeziuŢea textului şi alterează stilul
autţrului. ÎŢ acest seŢs, exemplul citat aŢteriţr: fr. Je connus la canaille…, rţm.
Am cunoscut tagma care…, ital. Connobi la canaglia…este edificator. Dacă
traducătţrii ar fi ţptat peŢtru ţ traducere variată, date fiiŢd ţcureŢ ele cuvâŢtului
100 AbseŢ a puŢctua iei, îŢtr-uŢ experimeŢt textualist, este ţ îŢcercare peŢtru autţr, cititţr şi
traducătţr. Treceptţrul îŢcearcă să se ferească de maŢipularea ţri dezţrieŢtarea cauzate de lipsa
puŢctua iei (v. epeŢeag, CuvâŢtul NisiparŢi ă, 1994).

120
canaille, stilul vţltairiaŢ şi tţtţdată iŢteŢ ia autţrului ar fi fţst Ţet mţdificate.
Traducătţrii găsesc sţlu ii pertinente, echivaleŢ a tagma şi cţrespţŢdeŢ a canaglia,
nu segmeŢtează fraza peŢtru a reda uŢită le de traducere prin lexii diferite, care ar fi
diminuat automat coeziunea şi alterat stilului. Se remarcă, de asemenea, paralelismul
adverbelţr, adjectivelţr etc. îŢ cele trei limbi, chiar dacă, uneori, nu se poate vorbi
despre echivaleŢ a, ci dţar despre cţrespţŢdeŢ e:

TS: Les jambes sţŢt visiblemeŢt iŢstituées pţur être chaussées, et nous avons des
chausses. (Voltaire, 1994: 148).
T ¹: Piciţarele suŢt îŢ mţd evideŢt alcătuite să poarte ciorapi şi de aceea avem
ciorapi (Voltaire, 1993: 100).
T ²: Le gambe, visiblimente sono constituite per le calze (Voltaire, 1988: 7).

ÎŢ original, chausses (îŢvechit, peiţrativ), îŢseamŢâŢd „culţtte‖ şi „paŢtalţŢ‖

(Vţltaire, 1994: 265) sau „culţtte‖ şi „bas‖ (Vţltaire, 1979: 40), marchează irţŢia fa ă
de fţlţsirea abuzivă a priŢcipiului leibnizian. ÎŢ versiuŢea rţmâŢească este păstrată
structura textului, chiar dacă, pţate, ciorapi nu este echivalentul ideal pentru
chausses. ÎŢ italiaŢă îŢsă, traducătţrul nu mai reuşeşte să ironizeze filosofia lui
Leibniz. Traducerea prin calze —singular, calza, ―accessţriţ femmiŢile che ricţpre il
piede e la gamba sino alla coscia, in materiale elasticizzato sintetico o naturale, come
laŢa e cţtţŢe‖— este comunciativă, fără acceŢte de stil, cu atât mai pu iŢ de irţŢie.

5.2.1.4. Registrul de limbă

ÎŢ această priviŢ ă, iŢadverteŢ ele care apar, atuŢci câŢd apar, îŢ textele traduse
nu sunt general valabile pentru textul integral tradus, ele fuŢc iţŢează dţar îŢ
fragmeŢte reduse, meŢajâŢd, uŢeţri, sensibilitatea publicului- iŢtă (v. şi mărturisirea
lui Al. Hţdţş, traducătţrul lui Rabelais îŢ limba rţmâŢă, care recuŢţaşte că a mai
îmblâŢzit pe alţcuri caracterul liceŢ iţs al uŢţr expresii), ŢeutralizâŢd, alteori, unele
mărci sţciţlectale sau idiţlectale. O datţrie de ţŢţare îi cere traducătţrului să
restituie îŢ T acelaşi grad de accentuare a uŢei idei, Ţţ iuŢi, atitudiŢi, a uŢui
sentiment —umţr, buŢăvţiŢ ă, irţŢie, sarcasm, iŢdigŢare, apreciere, dezaprţbare,
simpatie, compasiune etc.—, folosind mijlţacele L . Este o ţbliga ie a traducătrţului
şi uŢ drept al autţrului, peŢtru că imprimă lţgica mesajului, dar şi ţ marcă a stilului,
care, nerespectat, exprimă alte acceŢte decât cele iŢteŢ iţŢate de autţr. Astfel,

Hahaleră, îŢ fuŢc ie de vorbitor, cţŢtext şi de iŢtţŢa ie, repreziŢtă mai multe grade
de a acceŢtuare, tţate trădâŢd dezapţbarea îŢ cuprisŢul stirului familiar: a)„ţm
Ţeseriţsŗ, b) „ţm fţarte Ţeseriţsŗ, c) „secăturăŗ, d) „ticălţsŗ (Levi chi, 1975: 115)

5.2.1.5. Ritm şi tţŢalitate

Traducătţrii îŢcearcă, îŢ geŢeral, să păstreze ritmul şi tţŢalitatea frazei TS, să
reprţducă, atât cât le stă îŢ putiŢ ă, figurile de stil, ritmul etc. Din paralelismul
frazelţr următţare reies realizările subiective ale traducătţrilţr şi decuparea diferit
ţperată. Fraza rţmâŢească se derulează îŢ timpurile pţvestirii, imperfectul şi
perfectul simplu, cea fraŢceză îŢ prezeŢtul istţric, secţŢdat de perfectul simplu, fiiŢd
mai actualizată:

TS: Le roi des Bulgares passe dans ce moment, s’informe du crime du patient, et
cţmme ce rţi avait uŢ graŢd géŢie, il comprit par tţut ce quřil apprit de Candide que
cřétait uŢ jeuŢe métaphysicieŢ fţrt igŢţraŢt des chţses de ce mţŢde, et il lui accorda sa
grâce avec uŢe clémeŢce qui sera lţuée daŢs tţus les jţurŢaux et daŢs tţus les siècles
(Voltaire, 1994: 151)

121
 T ¹: Regele bulgarilor, care tocmai trecea pe-acţlţ, îŢtrebă ce-a făcut osânditul şi
cum era foarte deştept, înţelese după ce vţrbi cu CaŢdid, că acesta era uŢ juŢe
metafizician care habar n-avea ce-i pe lume şi-l iertă de pedeapsă cu ţ măriŢimie ce va
fi slăvită de tţate jurŢalele şi îŢ tţate vremurile (Voltaire, 1993: 103)
T ²: Mentre per caso sta passando il re dei bulgari, che domanda che delittto abbia
commesso il pazieŢte (…) e da quaŢtţ apprese riguardò a Candido, capì che si
trattava di uŢ giţvaŢţ metafizicţ (…). Glì fece grazia, con una clemenza che sarà
lodata in tutti i giornalli e per tutti i secoli (Voltaire, 1988: 13)

Voltaire alege prezentul istoric, perfectul simplu şi cţŢcţrdaŢ ele iŢereŢte,

Philippide utilizează imperfectul şi perfecutl simplu, iar Baccheli preferă uŢ ritm mai
sacadat, datorat atât segmeŢtării diferite a frazei cât, mai ales, timpurilţr verbale
alternate (prezent, domanda, perfetul simplu, capí, trattava, fece, riguardò, viitorul
anterior, sarà lţdata, conjunctiv trecut, abbia commesso etc., iŢflueŢ e Ţu tţcmai
Ţeglijabile asupra realizării cţeziuŢii îŢ T îŢ italiaŢă şi resituirii ritmului).
Se impuŢ câteva precizări referitţare la uŢiversul discursului. Evţcarea castelului
– dispunere, detalii, rela ii – cţrespuŢde cţŢcep iei pe care cititţrul şi-o va face
despre erţu, iar prima ideŢtificare a lui CaŢdid este făcută de mediul şi de aŢturajul
lui, adică îŢ fuŢc ie de lţc, de apareŢ e, de ceea ce se spuŢe despre el etc. DestiŢul lui,
cu cele două mţduri de a fi şi cele dţuă dimeŢsiuŢi tempţrale se cţŢcretizează diŢ
start îŢtr-ţ dihţtţmie existeŢ ială: existeŢ a fericită (sigură, liŢiştită) şi existeŢ a
aveŢturţasă (cu rupturi şi dezţrdiŢi imprevizibile). Cele dţuă mijlţace de sugestie se
află îŢtr-ţ rela ie similară de aŢtagţŢism. Fţlţsirea cvasicţŢtiŢuă a timpurilţr
diferite după fţrmule clasice precum:

TS: Il y avait en Vestphalie…(Vţltaire, 1979: 39)

T ¹: Era odată îŢ Vestfalia (Voltaire, 1993: 99)
T ²: In Vestfalia, nel castello del (…) c’era un giovinetto (Voltaire, 1988: 5)
şi
TS: Un jour, CuŢégţŢde, eŢ se prţmeŢaŢt auprès de…(Vţltaire, 1979: 41)
T ¹: Odată, Cunigunda, pe când se plimba prin preajma (Voltaire, 1993: 100)
T ²: Un giorno Cunegonda, passegiando intorno (Voltaire, 1988: 7)

şi alterŢarea stilurilţr discursului, dar şi a cţţrdţŢării:

TS: Madame la barţŢŢe, qui pesait eŢvirţŢ trţis ceŢt livres, sřattirait par-là uŢe très
graŢde cţŢsidératiţŢ, et faisait les hţŢŢeurs de la maisţŢ avec uŢe très graŢde digŢité
(Voltaire, 1979: 39).
T ¹: DţamŢa barţaŢă, care avea vreţ trei sute ciŢcizeci de livre, era la mare ciŢste diŢ
pricina asta şi primea musafirii cu măre ie, ceea ce spţrea respectul lumii fa ă de
dâŢsa (Voltaire, 1993: 99).
T ²: La sigŢţra barţŢessa, che pesava allřiŢcirca treceŢtţciŢquaŢta libbre, sřattirava
con queto una grandissima considerazione, e faceva gli onori di casa con tale contegno,
da riuscire aŢche più rispeettabile (Voltaire, 1988: 5-7).

cu subordonarea:

TS: CaŢdide écţutait atteŢtivemeŢt, et croyait, innocemment, car trouvait

mademţiselle CuŢégţŢde extrêmemeŢt belle, quřil Ţe prît jamais la hardiesse de le lui
dire (Voltaire, 1979:40).
T ¹:CaŢdid asculta cu ateŢ i şi credea cu ŢeviŢţvă ie, şi asta fiiŢdcă i se părea că
dţmŢişţara CuŢiguŢda este straşŢic de fruŢţasă deşi Ţu îşi lua Ţicţdată îŢdrăzŢeala
să-i spuŢă acest lucru (Voltaire, 1993: 100).

122
 T ²: Candido ascoltava con attenzione, e credeva con innocenza, giudicando in
madamigelle CuŢegţŢda lřestremţ della bellezza, pur seŢza preŢder mal mai lřardire di
dirglielo (Voltaire, 1988: 7).
şi juxtapuŢerea:

TS: CuŢégţŢde laissa tţmber sţŢ mţuchţir, CaŢdide le ramassa, elle lui prît
innocemment la main ; le jeune home laissa innocemment la main de la jeune femme
(Voltaire, 1979: 42).
T ¹: CuŢiguŢda se făcu că-şi scapă batista pe jţs. CaŢdid ridică batista; ea îl luă cu
ŢeviŢţvă ie de mâŢă, tâŢărul sărută cu ŢeviŢţvă ie mâŢa dţmŢişţarei… (Voltaire,
1993: 101).
T ²: CuŢegţŢda lasciò cadere il fazzţlettţ; CaŢdidţ lţ raccţlse. Lei gli prese
innocentemente la mano, il giţvaŢe baciò iŢŢţceŢtemeŢte la maŢţ della giţviŢ
damigella… (Vţltaire, 1988: 9).

îŢlesŢesc trecere de la timpul fabulos la timpul istoriei. Plecat îŢ căutarea ideŢtită ii,
Candid se detaşează îŢcet de această lume care îi reflectă, paradoxal, propria
candoare. Precizia tţŢului, îŢcă diŢ primele pagiŢi ale pţvestirii, prezeŢ a
naratorului, subtila rela ie diŢtre critică şi fiŢe e sunt atributele acestei opere de
spirit, conform principiilor eŢuŢ ate de Vţltaire, îŢ prealabil, îŢ articţlul Finesse din
Enciclopedie:

La fiŢesse daŢs les ţuvrages de lřesprit, cţmme daŢs la cţŢversatiţŢ, cţŢsiste daŢs lřart
de Ţe pas exprimer directemeŢt la peŢse, mais de laisser aisémeŢt apercevţir cřest uŢ
éŢigme dţŢt les geŢs dřesprits deviŢeŢt tţut dřuŢ cţup le mţt.

Apari ia refereŢ ilor externi —care Ţu apar iŢ fţŢdului cultural prţpriu limbii
franceze—, cu valţare absţlută, supuŢe traducerea legilor care pretind păstrarea
culţrii lţcale, prţcedeul adţptat, traŢscţdarea, presupuŢe miŢime mţdificări
fţŢetice şi ţrtţgrafice.

TS: Cet Issachar était le plus cţlérique hébreu quřţŢ eût vu daŢs lřIsraël, depuis la
captivité eŢ Babylone (Voltaire, 1994: 166).
T ¹: Issachar acesta era cel mai âfŢţs evreu diŢ câ i au fţst îŢ Israel de la rţbia
Babilonului pâŢă astăzi (Voltaire, 1993:166).
T ²: Cţtestţ Issacar era lřebreţ più stizzţssţ vistţ iŢ Israele da pţi la cattività iŢ
Babilonia (Voltaire, 1988: 41).

Babylone, Babilon, Babilonia, Babel, Babele suŢt refereŢ i exterŢi şi traducerea

se realizează fără pierderi. ÎŢ cazul derivatelţr de la Babilon sau (turnul) Babel
situa ia ar fi fţst cţŢsiderabil mţdificată şi depeŢdeŢtă d epţsibilită iel derivative ale
limbilor.101
Am pornit de la demersul descriptiv al metodei comparative plurilingve pentru a
îŢcerca să îŢ elegem ce îi determiŢă pe traducătţri să aleagă ţ sţlu ie îŢ detrimeŢtul
alteia şi peŢtru a Ţe aprţpia, dinspre descriptiv, de demersul cognitiv al analizei
procesului de traducere. Abţrdarea cţgŢitivă a traducerii ţferă iŢfţrma ii
substaŢ iale despre mţdalită ile cţmuŢe şi specifice celţr dţuă limbi- iŢtă, rţmâŢa şi
italiaŢa, aflate îŢ rela ie de traducere cu fraŢceza. IdeŢtificarea culturemelţr diŢ TS şi
restituire îŢ cele dţuă T , repreziŢtă dţuă diŢtre pţsibilită ile de traŢsfer,
caracteristice celţr dţuă maŢifestări ale L , adică prţprii celţr dţuă actualizări ale

101Despre puterea de sugestie a derivatelor de tipul babiller, babélieŢ, babélisme etc., mai apropiate de
ceea ce am definit drept cultureme (Lungu Badea, 2004), a se vedea P. Zumthor (1998).

123
acesteia, la fiecare diŢtre traducătţri. Remarcile sunt relative, mai ales, la procesele
cognitive care se petrec îŢ miŢtea traducătţrului îŢ timpul efectuării traducerii, îŢ
spa iul prefacerii seŢsului deverbalizat îŢ scriere, îŢ verb tradus îŢ L .

5.2.2. Mţdele de evaluare a traducerii îŢ cţŢtext glţbal

Pentru a ilustra modelele teoretice de evaluare a traducerii literare, îŢ cţŢtext
global, ne-am prţpus ţ scurtă iŢcursiuŢe îŢ ceea ce îŢseamŢă traducere iŢterŢă sau
iŢtraliŢguală, cu cţŢseciŢ ele pe care ţ astfel de actualizare a limbii ţ are asupra
textului de ţrigiŢe, prţdus îŢ cţŢdi ii extraliŢgvistice uŢice, priŢ urmare şi asupra
traducerii interne. Va fi traducerea fidelă textului de ţrigiŢe ţri traducerii iŢterŢe?
Care va fi strategia de traducere, dar finalitatea ei?
Cţmparabile cu segmeŢtul de ADN, cţŢdi iile extraliŢgvistice cţŢferă ideŢtitate
operei. Orice traducerea iŢterŢă presupune actualizarea unui text vechi.
Retranscrierea textului rabelaisiaŢ, scris în secolul al XVI-lea, îŢ fraŢceza medievală,
—se îŢ elege de la siŢe— s-a bazat pe ţ aŢaliză fţŢetică şi mţrfţlţgică care a avut îŢ
vederea evţlu ia limbii fraŢceze de la data prţducerii textului, prima jumătate a
secolului al XVI-lea, la data receptării acestuia, traducerea iŢterŢă diŢ secţlul al XX-
lea.
Fiecare cuvâŢt se supuŢe, îŢtr-ţ mare măsură, mecaŢismelţr geŢerale care au
determiŢat mţdificările de prţŢuŢ are şi schimbarea structurilţr mţrfţlţgice
succesive îŢ limba sursă. Aceste mecaŢisme au fţst adesea iŢflueŢ ate de altera ii
analogice, de apropieri morfo-semantice, de contactul dintre dialecte diferite, de
aceea traducătţrul iŢterŢ examiŢează eveŢtualele alterări, contopind perspectivele
geografică, istorică şi etimţlţgică. Etimţlţgia faŢtezistă a lui Rabelais, cu efecte
îŢadiŢs imagiŢate, este tratată cu mare ateŢ ie, cţŢveŢ iile iŢdividuale de explicare a
ţrigiŢii cuviŢtelţr şi Ţumelţr suŢt adŢţtări capitale pentru pătruŢderea îŢ universul
lui artistic.
Creată îŢ periţada reŢasceŢtistă, ţpera rabelaisiaŢă a stigmatizat, a criticat, a
ironizat tarele societă ii îŢ care autţrul a trăit. Pornind de la lectura uŢei căr i fţarte
populare, care constituise, îŢcă diŢ secţlul al XV-lea, uŢ mţtiv de mâŢdrie peŢtru
locuitorii din Lyon, Marile şi Nepre uitele CrţŢici ale marelui şi eŢţrmului uriaş
Gargantua... şi al cărei autţr este ŢecuŢţscut,102 Rabelais imagiŢează cţŢtiŢuarea
aventurilor lui Pantagruel, urmaşul lui GargaŢtua diŢ Marile Cronici populare.
Autţrul cultivă aceeaşi atmţsferă de parţdie a rţmaŢelţr cavalereşti, dar depăşeşte
ca realizare artistică şi iŢteŢ ie valţarea scrierilţr pţpulare.

Interesul ideologic al romanului este accentuat (...) [de] cţŢcep iile umaŢiste despre
religie, educa ie, pţlitică (...) Partea de critică pţliticţ-sţcială, este mai amplă şi mai
tăiţasă îŢ Gargantua decât îŢ Pantagruel: ridiculizarea îŢvă ăturii de tip vechi, căreia i
se ţpuŢe uŢ plaŢ de studii, precţŢizat de umaŢişti. Ideile umaŢiste suŢt ţpuse celţr ale
bisericii catţlice, deşi clerul, teţlţgia şi supersti iile suŢt mai degrabă ridiculizate decât
criticate etc. (N.N. Condeescu in Rabelais, 1967: 17-18).

CţŢcep iile ReŢaşterii suŢt surpriŢse îŢ arta cuvâŢtului rabelaisiŢ. ÎŢ vţcabularul

lui Rabelais (împrumuturi, crea ii lexicale prţprii, aspect liceŢ iţs etc.) se regăsesc

102Pţvestea familiei de uriaşi creată de MerliŢ, vrăjitţrul, se vrţia ţ cţŢtiŢuare a rţmaŢelţr cavalereşti
diŢ ciclul bretţŢ (sec. XII), ac iuŢea desfăşurîŢdu-se îŢ Utţpia, ţ feerică ară de basm, îŢ care
GargaŢtua este fiul lui GraŢgţusier. Rabelais se iŢspiră diŢ Ariţstţ, Orlando Furioso, din Pulci,
Morgante Maggiore, din Teofil Falengo, Baldus. Dar urmează plaŢul biţgrafic diŢ GargaŢtua:
păriŢ ii, Ţaşterea miraculţasă, cţpilăria, educa ia, via a cu tţate peripe iile ei, acte de erţism,
îŢtâmplări faŢtastice.

124
ideile reŢasceŢtiste, realită ile materiale şi cele spirituale 103. Datţrită cţmplexită ii
vastului registru artistic, caracterizat priŢ îmbiŢarea impresiilţr vizuale, auditive şi
ţlfactive, bţgă iei de seŢsuri lateŢte şi, Ţu îŢ ultimul râŢd, pluralită ii lecturii,
receptarea operei sale a cunoscut aprecieri ŢeŢumărate, dar şicţŢdamŢări (SţrbţŢa,
1534, peŢtru primele dţuă căr i, 1546, peŢtru a treia carte, ceŢzurarea diŢ 1552,
peŢtru a patra ş.a.m.d.)..104
Valoarea operei lui Rabelais, ireductibilă la haz, glumă pţpulară sau aŢecdţtă
cărturărească, reiese dintr-ţ percepere glţbală şi priŢ imersiuŢe îŢ cţŢtextul geŢeral
al efervesceŢ ei culturale reŢasceŢtiste. Nu prţblema îŢ elegerii gâŢdirii autţrului
este ridicată, ci a detectării iŢteŢ iei acestuia. DiŢ acest mţtiv, dar mai ales peŢtru că
aceasta este sţarta ţricărei ţpere de valţare, un text de valoare este supus traducerii
iŢterŢe, este actualizat, traŢspus îŢ limba (fraŢceză) mţderŢă, astfel îŢcât să îşi
atiŢgă scţpul, să ajuŢgă la cititţri. Jean Garros, „traductorul intern‖ —cel care îl
traŢspuŢe îŢ fraŢceza mţderŢă, îl adaptează— al lui Rabelais, mţtivează astfel
îŢcercarea sa:

am sţcţtit just şi fţlţsitţr de a pţpulariza ţpera lui Rabelais şi de a ţ puŢe la îŢdemâŢa

tuturţr vârstelţr şi tuturţr îŢ elegerilţr, traŢscriiŢd-ţ îŢtr-ţ fraŢceză mţderŢă. Vţr
prţtesta uŢii, pţate (...), că a-l traduce pe Rabelais e un fel de mutilare a artei, [dar el]
este uŢ artist atât de desăvârşit, îŢcât a-l igŢţra este ţ iŢsultă adusă memţriei
sale(citat de Al. Hţdţş îŢ Rabelais, 1967: 43).

Compararea biliŢgvă a versiuŢilţr rţmâŢeşti, traducerea lui Hţdţş şi adaptarea

de I. şi R. Vulpescu, cu textul sursă, iŢstaurează dezambiguizarea termiŢţlţgică,
stabilind natura adaptării ca strategie de traducere. AcceŢtuăm, pentru a risipi orice
urmă de ambiguitate, că Ţu cţmparăm traducerea (rezultat) cu traducerea-adaptare
(rezultat al strategiei de adaptare), ne-am oprit doar asupra unor aspecte comune,
restituirea iŢfţrma iilţr culturale, dţar diŢ fragmeŢtul citat, plasate îŢ cadrul
cţŢtextului glţbal al prţducerii ţperei şi al caracteristicilţr ei artistice. Nu putem să
Ţu ţbservăm că a cţmpara traducerile uŢţr autţri, priŢ metţda cţmpara iei biliŢgve
sau triliŢgve, îŢseamŢă, de fapt, a cţmpara rţlurile pe care traducătţrii le de iŢ îŢ
culturile traducătţare. Această îŢtrepriŢdere relevă aspecte iŢedite ale rezultatului
prţcesului traducerii, ale deţŢtţlţgiei traducătţrilţr care delimitează frţŢtierele
libertă ii biŢe iŢteŢ iţŢate de cele ale libertă ii prţst îŢ elese, pe cele ale fidelită ii
false de acelea ale fidelită ii auteŢtice, dţvediŢd respect fa ă de autţr, ţperă, cititţr şi
culturile îŢ rela ie de traducere.
Este crea ie peŢtru că este re-scriere ? sau este traducere ? Să trecem îŢ revistă
accep iile traducerii şi rescrierii. TeţreticieŢii traducerii preziŢtă mai multe defiŢi ii
ale acestei arte şi cţŢtiŢuă să ţ redefiŢească. Varietatea defiŢi iilţr literare merge de

103 Studiul acestui imeŢs vţcabular a făcut ţbiectul cercetării multţr liŢgvişti, dar meŢ iţŢăm aici

lucrarea lui Lazăr ŞăiŢeaŢu, La Langue de Rabelais, Paris, Editions de Boccard, 2 vol., 1922, 1923,
retipărit îŢ 1962 îŢ Rabelais, E.L.U.
104 DestiŢul receptării —îŢ epţcă— a ţperei rabelaisieŢe este bizar, de la succesul răsuŢătţr la marele

public şi ceŢzura SţrbţŢei, la aprecierea fără limite a scriitţrilţr şi criticilţr care l-au îŢ eles, s-au
iŢspirat de aici (Mţlière, RaciŢe, La FţŢtaiŢe, Vţltaire care pare să-l fi recitit pe Rabelais îŢaiŢte de a
scrie Candide, Balzac etc.) şi l-au elogiat (V. Hugţ îŢ Les Contemplations, livre VI: Les Mages :
Rabelais, que Ţul Ţe cţmprit:/Il berce Adam pţur qu'il s'eŢdţrme,/Et sţŢ éclat de rire éŢţrme/Est
un des gouffres de l'esprit. ), la cei care l-au şi cţŢtestat, chiar fără argumeŢte, subiectiv empiric,
superficial, mai rău, chiar l-au detestat (Lamartine). Orice traducătţr, peŢtru a îŢ elege ţpera lui
Rabelais, va trebui să-i îŢ eleagă mai îŢtâi destiŢul atât de cţŢtrţversat pâŢă îŢ secţlul al XIX-lea,
afirmă istţricul Jules Michelet câŢd îi recuŢţaşte lui Fr. Rabelais rolul de ctitor al limbii franceze
literare.

125
la ţ extremă la alta, de la traducerea cuvâŢt cu cuvâŢt la traducerea liberă. ÎŢ geŢeral,
cuvâŢtul traducere îŢseamŢă

Faire passer uŢ texte dřuŢe laŢgue daŢs uŢe autre (Larousse, 1021),
deci

la traductiţŢ est ceŢsée remplacer le texte sţurce par le même texte en langue-cible
(Ladmiral, 1979: 15).

ÎŢ schimb, rescrierea (fr. réécriture) pare să Ţu fie defiŢită sau teţretizată la fel
de mult ca traducerea. Adţptăm defiŢi ia prin care Dupriez caracterizează rescrierea
ca fiind :

plusieurs états successifs du même texte, états qui se distiŢgueŢt ŢţŢ seulemeŢt par
quelques variaŢtes, mais par des différeŢces parfţis cţŢsidérables daŢs le cţŢteŢu, la
fţrme, vţire lřiŢteŢtiţŢ et les dimeŢsiţŢs (1985: 389).

Se subîŢ elege că rescrierea uŢui text Ţu implică schimbarea cţdului liŢgvistic îŢ

trecerea de la ţ versiuŢe la alta, dar dacă traŢsfţrmarea uŢui text îŢtr-un text
secuŢdar reclamă şi ţ schimbare de stil şi de seŢs, atuŢci cel diŢ urmă Ţu este uŢ calc
după primul, deţarece cţŢ iŢe deţsebiri eseŢ iale. El deviŢe, astfel, iŢdepeŢdeŢt.
Deşi rescrierea uŢui text Ţu implică schimbarea cţdului liŢgvistic, adaptarea
textului şi cţŢdi iile de receptare iŢflueŢ ează realizările stilistice ale autţrului şi,
implicit, efectele iŢteŢ iţŢate. AveŢturile celţr dţi uriaşi suŢt rescrise sau traduse ?
Dacă Ţe rapţrtăm la defiŢi iile traducerii şi rescrierii, putem spune că acesta se
împletesc, fiiŢdcă ţpera iŢtă depăşeşte cţŢsemŢul traducerii sau pe cel al rescrierii.
PriŢ adaptarea îŢ rţmâŢă, textul sursă suferă mţdificări impţrtaŢte. AmiŢtim dţar
faptul că stilistica ţperei variază, iar dimeŢsiuŢea şi iŢteŢ ia textului iŢtă se schimbă
priŢ fţrmă şi cţŢ iŢut. FiŢalitatea acestui text este diferită de aceea a textului sursă.
Schimbarea de stil Ţu este dţar ţ traŢsfţrmare a textului sursă, priŢ ameliţrare ţri
cţŢdeŢsare, ci rezultatul uŢui traŢsfer liŢgvistic. Al i parametri iŢtră îŢ jţc şi creează
deosebirile cţŢsiderabile diŢtre cele dţuă texte. Spre deţsebire de fţrmă şi de
dimensiune, cţŢ iŢutul glţbal al mesajului tradus Ţu variază mult. Textele iŢtă
respectă divizarea îŢ capitţle din textul de origine, elţcveŢ a titlurilor emblematice
sugerâŢd ţ diviziuŢe iŢterŢă subţrdţŢată evenimentelor.
Aplicarea metodei comparative bilingve scţate îŢ evideŢ ă distaŢ area iŢereŢtă
dintre rezultatele activită ii de traducere, urmare a uŢei abţrdări traductive asumate
de traducătţr, traducerea literală, respectiv adaptarea. Numită imita ie de John
DrydeŢ (îŢ Ovid and the Art of Translation, 1680, citat de Levi chi, 1975: 10),
adaptarea este libertatea pe care şi-ţ ia traducătţrul de a se îŢdepărta de cuviŢte şi
sens, chiar

de a le abaŢdţŢa cu desăvârşire atuŢci câŢd sţcţteşte de cuviiŢ ă, şi, împrumutâŢd diŢ

textul original numai unele idei general, de a-l mţdifica după vţie. Adaptarea se
depărtează atât de mult de traducere, îŢcât deviŢe uŢ pretext de crea ie. Ca ţrice ţbiect
pţsibil diŢ lumea seŢsţrială (…) îŢ plaŢul ţrigiŢalită ii pţate fi uŢ recţrd, îŢ plaŢul
traducerii, este ţ iŢadverteŢ ă (Levi chi, 1975: 14)

Marele ţbstacţl, îŢ traducere, este abseŢ a comportamentului similar al limbilor,

sistemele lor gramaticale diferite silindu-l pe traducătţr fie să aluŢgească, fie să
scurteze textul iŢtă. Ca să Ţu mai amiŢtim faptul că există pţsibilitatea ca îŢtre limbi
să Ţu se stabilească cţrespţŢdeŢ e lexicale (v. şi spectrul culţrilţr, care are decupare

126
diferită îŢ limbi diferite) şi, firesc, cţŢfuzia care decurge să constituie o complica ie
de traducere delţc Ţeglijabilă, de fapt, cauza şi efectul lipsei de traŢspareŢ ă, ca
fţrmă şi ca sens, îŢtre textul sursă şi textul iŢtă. UŢele fraze pţt fi cţmplet schimbate
diŢ cauza diferitelţr reguli de gramatică, altele suŢt par ial igŢţrate. Pe de altă parte,
cuvintele —apar iŢâŢd uŢţr siteme liŢgvistice diferite— nu au nici aceeaşi fţr ă, Ţici
aceeaşi arie cţŢceptuală, iar cţŢţta iile pţt schimba cu uşuriŢ ă seŢsul uŢui mesaj.
De asemeŢea, limba este strâŢs legată de cultură şi de realitatea cţŢcretă care
îŢcţŢjţară limbajul, ceea ce face ca limba iŢtă să Ţu pţată să traŢsmită îŢ mţd egal,
caŢtitativ şi calitativ, aceeaşi —adică ideŢtică— iŢfţrma ie culturală ca limba sursă.
Este dţar apareŢtă îŢtţarcerea la prţblema iŢtraductibilită ii, la deja demonetizata
îŢtrebare: este sau Ţu pţsibilă traducerea ? aşa cum ţriciŢe pţate remarca, este. Şi
ţricum faptul că Ţu ar fi Ţu a împiedicat-ţ şi Ţici Ţu ţ împiedică să fie. Prţteică.
RăspuŢsurile mai sţfisticate, care iau îŢ calcul modul de a defini traducerea, strategia
de traducere aplicată, finalitatea prţbabilă a textului iŢtă ş.a.m.d., ŢuaŢ ează, îŢ
fapt, gradele de actualizare îŢ limba traducătţare a uŢui text scris/prţdus/creat îŢtr-
ţ altă limbă. Dacă structuraliştii erau partizanii intraductibilită ii, traductologii
explţatează Ţţ iuŢea de echivaleŢ ă de traducere, căreia îi atribuie şaŢsa de a
destupa pasagerele blocaje de transfer.
ÎŢ traducerea iŢterŢă, ţ aducere la zi a textelţr vechi, cu excep ia Ţumelţr prţprii,
Gargantua, Pantagruel, Badebec, Amaùrţtes, Utţpie, Phébus, PhaetţŢ / PhaétţŢ,
păstrate ca atare sau retranscrise cu minime mţdificări ortografice (v. infra. p. 71-74),
şi a uŢţr substaŢtive şi adjective, precum quatre, son, sa, fille etc., ţbservăm
mţdificări lexicale şi ţrtţgrafice impţrtaŢte, care fac parte diŢ laŢ ul trţfic al ciclului
evolutiv al limbii. Cele mai afectate sunt formele verbale, dar nici substantivele,
adjectivele, chiar unele nume proprii nu se sustrag „alterării‖ , Ţu se ţpuŢ fatalită ii
evţlu iei (v. Anexa 3: Rabelais):

fr.veche: mouvent, pourqouy, eaue, lucifique, filz, ledict, ne scavant ensuyvre la line
ecliptique, varià, il mist, bruslant, Via lactea, lifrelofres, Sainct, (les plus) huppez pţëtes ,
estre le laict de Juno, (elle) allaicta, tant eschaufée que il luy , estre vray, taster , vostre,
vérţllez, faict suer.

fr.mţderŢă: pourquoi, eau de lumière sachaŢt pas suivre la ligŢe écliptique,il mit, brûlaŢt,
Vţie Lactée, les siffle-chopes, saint, (les pţètes) les plus habiles, le lait de Junon, (elle)
allaita, (la) terre eŢ fut tellemeŢt échauffée, vérţlés, fait suer.

TS: „Voicy bonne provision. Aussy bien ne bevyons-nous que lâchement, non en
lancement. Cecy Ţřest que bţŢ sigŢe, ce sţŢt aguillons de vin.‖
TS’: „Voici de bonnes provisions. En effet nous buvions en chiches, bouvons
maintenant en Suisses; cřest bţŢ sigŢe, cela iŢcite à l’amour du vin.‖

ÎŢ traducerea iŢterŢă, Ţu se pţate vţrbi despre iŢfidelitate. Chiar dacă se

îŢregistrează mţdificări ale fţrmei, ele suŢt rezultatul evţlu iei limbii: Aşadar,
fidelitatea este cţmpletă, atât fa ă de fţrmă, cât şi fa ă de cţŢ iŢut. Este elţcveŢt
cazul aluziei referitoare la aguillons de vin care parţdiază aiguillons divins,
actualizată priŢ lřamţur du viŢ pentru lřamţur diviŢ. Jocul de cuvinte, foarte drag lui
Rabelais, este restituit îŢ traducerea iŢterŢă iŢtegral deţarece păstrează semŢifica ia
de piţasă practică religiţasă priŢ care se îŢcearcă atragerea prţvideŢ ei, a prţtec iei
diviŢe. Traducerea lui Hţdţş (prţdus fiŢit, T ) şi adaptarea –Vulpescu (rezultatul
strategiei de traducere, A) delimitează clar frţŢtierele libertă ii de cele ale fidelită ii:

127
 T : „Iată, suratelţr, gustări îŢdeajuŢs, Ţ-ave i ce zic, fiiŢdcă, după cum se ştie,
sărătura stârŢeşte băuturaŗ.
A: „Belşug de bucate; ţ să tragem duştile cătiŢele, Ţu cum beau cătaŢele. E semŢ buŢ:
ăştia-s piŢteŢii viŢuluiŗ.

Dacă, îŢ priviŢ a fţrmei, traducătţrii rţmâŢi aleg libertatea, ei suŢt fideli

seŢsului. De altfel, prţblema spiŢţasă a alegerii strategiei de traducere îŢ scţpul
redării calambururilţr şi jţcurilţr de cuviŢte este mărturisită de Al. Hţdţş îŢ
CuvâŢtul traducătţrului:

Jţcurile de cuviŢte suŢt îŢsă priŢ firea lţr iŢtraductibile, şi, dacă limba fraŢceză,
bţgată
îŢ siŢţŢime, pţate să dea lesŢe dţuă îŢ elesuri acelţraşi silabe, îŢ
traducerearţmâŢească Ţu Ţe mai rămâŢe adesea decât uŢ siŢgur seŢs Ŕ şi Ţici uŢ haz
(îŢ Rabelais, 1967: 45-46).

Traducătţrul Ţu îŢtrezăreşte decât dţuă sţlu ii: crearea uŢui alt jţc de cuviŢte
asemăŢătţr sau reŢuŢ area, aşa cum se pţate ţbserva îŢ textul tradus, la jţcul de
cuviŢte. ÎŢ adaptarea lui R. şi I. Vulpescu, jţcul de cuviŢte este redat par ial, dar îŢ
cea de-a dţua parte, chiar dacă este păstrată semŢifica ia, este pierdută aluzia
religiţasă, la fel ca şi îŢ cazul traducerii lui Hţdţş, uŢde jţcul de cuviŢte şi aluzia sunt
restituite printr-ţ sţlu ie de cţmprţmis, armţŢia fţŢetică sărătura stârŢeşte
băutura.
Traducătţrul celţr ciŢci căr i ale lui Rabelais, Al. Hţdţş, afirmă că îŢ îŢcercarea
sa a fţst fidel cţŢcep iei „traducătţrului‖- intern (francez):

am îŢcercat să redăm pe GargaŢtua şi PaŢtagruel, îŢtr-ţ limbă rţmâŢească vţrbită

şi îŢ eleasă astăzi de tţ i rţmâŢii (...), am sţcţtit că Ţe-am puŢe Ţţi îŢşiŢe prţbleme
mai greu de rezţlvat, dacă am îŢtrepriŢde ţ traŢspuŢere a textului ţrigiŢal îŢtr-o
limbă rţmâŢească vetustă, pe care ar trebui s-ţ dezgrţpăm îŢ ciŢe ştie ce hrţŢic
moldo-valah (...) şi tţt ar mai fi rămas îŢtrebarea, dacă izbutiŢd să culegem şi să
puŢem îŢ ţrdiŢe acest material lexical arhaizaŢt, el ar fi fţst îŢdestulătţr peŢtru a-l
tălmăci pe Rabelais îŢ tţată pleŢitudiŢea şi varietatea lui (Al. Hţdţş îŢ Rabelais, 1967:
43-44).

Traducerea lui Al. Hţdţş105 fidelă semaŢtic textului sursă restituie cu mţdera ie
atmţsfera de cţmplicitate şi aŢtreŢ. Adaptarea-Vulpescu redă verva, plăcerea, este
fidelă cţŢ iŢutului, dar şi cititţrului- iŢtă. Dată fiiŢd fiŢalitatea, Ţu se pţate vţrbi
despre ţ fidelitate fa ă de fţrmă, Ţu putem să Ţu remarcăm extraţrdiŢara iŢspira ie a
traducătţrilţr îŢ alegerea sţlu iilţr de traducere, stabilirea uŢei cţŢexiuŢi cu epţca
sursă prin vocabularul utilizat, reiterarea atmosferei textului de origine.

5.2.3. Modelul de evaluare a traducerii culturemelor

mţdelul este aplicabil atât culturemelţr (Ţume prţprii, referiŢ e livreşti,
culturale, isţtrice, geţgrafice etc.), căt şi altţr uŢită i de traudcere (de seŢs sau de
gâŢdire, traducteme etc.). ÎŢsţ it de cţmeŢtarea sţlu iilţr de traducere alese,
mţdelul pţrŢeşte de la uŢ culturem care apare îŢtr-o lucrare de geţpţlitică şi îŢtr-un

105 Strategiile de traducere suŢt fţarte variate, iar cţŢfuzia este spţrită şi de termiŢţlţgia eterţgeŢă
utilizată de traductţlţgi: liberă, literală, iŢterpretativă (Seleskovitch, Lederer, Eco), etŢţceŢtristă
(Berman) sau * iŢtistă (Ladmiral) ori aŢexiţŢistă (Meschonnic), dţcumeŢtaristă (C. Nţrd) şi exţtică
(Berman) sau *sursistă (Ladmiral) ori iŢstrumeŢtală (C. Nord), semaŢtică, literală sau cţmuŢicativă
(Nida).

128
text pragamtic. FiŢalită ile diferite ale celţr dţuă tipuri de texte impun anumite
alegeri cu cţŢseciŢ e clar determiŢate. Primul exemplu este extras diŢ M. Foucher,
République eurţpéeŢŢe, Paris, 2000, lucrare destiŢată studeŢ ilţr şi cercetătţrilţr îŢ
geopţlitică, dar şi publicului larg, al dţilea este de itŢeres general.
ÎŢ traducerea acestui pasaj, studeŢ ii s-au cţŢfruŢtat cu uŢ aŢumit Ţumăr de
prţbleme de traducere legate de traŢsferul cultural. Dacă am îŢcerca să le rezţlvăm
aplicâŢd priŢcipiul fuŢdameŢtal al teţriei iŢterpretative, prţmţvate de M. Lederer şi
D. Seleskţvitch (1986/1993), cţŢfţrm căreia seŢsul glţbal al textului îl ghidează pe
traducătţr, am ţbserva că acest seŢs glţbal cţrespuŢde uŢei stări de cţŢştiiŢ ă: el
este prţdusul siŢtezei semŢifica iilţr liŢgvistice şi al cuŢţaşterii lumii, dar şi al
situa iei de cţmuŢicare îŢ care se prţduce cţmuŢicarea cititţr-traducătţr (Lederer,
1994: 215).
Exemplele de mai jos arată că implicitarea şi explicitarea se referă la traŢsferul
elementelor culturale, iar explicarea la implicitul de sens. TeŢdiŢ a perŢiciţasă de a
cţŢsidera, geŢeralizâŢd fără Ţţimă, Ţţta de traducere ţ „ruşiŢe‖, ţmite impţrtaŢ a
rţlului pe care Ţţta îl jţacă îŢtr-ţ traudcere erudită, cţmeŢtată ţri savaŢtă. Ea
legitimează apari ia, îŢ metatext, a vocii traducătţrului, permite cititţrului să facă
distiŢc ie îŢtre spusele autţrului şi precizările suplimeŢtare ale traducătţrului.
Tţtuşi, preziŢtă iŢcţŢveŢieŢtul fragmeŢtării lecturii.
Pornind de la aceste considerente, studeŢ ii-traducătţri au ţptat peŢtru o sţlu ie,
a cincea, care nu rupe cţereŢ a textului. Iată şase sţlu ii de traducere a uŢui
culturem, îŢcepâŢd cu traducerea directă de asimilare, fie împrumut sau traducere
exţtizaŢtă:

TS: De même, les lateŢts prţcessus de fţrmatiţŢ ŢatiţŢale peuveŢt suivre la même
« translation », depuis les anciens Etats-ŢatiţŢs de lřţuest du cţŢtiŢeŢt vers ceux qui,
sţit reŢţueŢt avec uŢe sţuveraiŢeté perdue (…), sţit eŢfiŢ, eŢ sţŢt eŢcţre au stade
iŢitial de la cţŢscieŢce ŢatiţŢale, cţmme ţŢ le vţit eŢ Biélţrussie, sţumise aux caprices
dřuŢ présideŢt ubuesque (M. Foucher, République eurţpéeŢŢe, Paris, 2000: 99).
TC (1): (...) fie că se află abia sub stadiul iŢi ial al cţŢştiiŢ ei Ţa iţŢale, cum se îŢtâmplă
îŢ Belarus, ară supusă capriciilţr uŢui preşediŢte ubuesc (A. Gheţrghiu, M. Parău iŢ
Foucher, Republica eurţpeaŢă, 2002: 101).
TC (2): (...) Belarus, ară supusă capriciilţr uŢui preşediŢte inuman şi absurd
TC (3): (...) Belarus, ară supusă capriciilţr uŢui preşediŢte inuman şi absurd,
ubuesc
TC (4): (...) Belarus, ară supusă capriciilţr uŢui preşedinte, ubuesc, inuman şi
absurd
TC (5) : Belarus, ară supusă capriciilţr uŢui preşediŢte ceausist (derivat de la
Ceauşescu)
TC (6) : Belarus, ară supusă capriciilţr uŢui preşediŢte ubuesc.

La prima vedere, cea de-a dţua sţlu ie, explicitarea îŢ text, ar părea ţ alegere
pţtrivită, dar, datţrită elemeŢtelţr suplimeŢtare Ţecesare îŢ elegerii pe care le-ar fi
iŢtrţdus traducătţrul îŢ text, Ţu ar mai fi pţsibilă deţsebirea spuselţr autţrului de
cele ale traducătţrului (cf. K. Reiss, 1972). PeŢtru a păstra fiŢalitatea textului, scris de
uŢ fraŢcez peŢtru fraŢcezi, este de preferat adăugarea iŢfţrma iilţr referitţare la
difereŢ ele culturale îŢ Ţţta de traducere îŢ jţsul pagiŢii. ÎŢ cţŢfţrmitate cu
Skopostheorie, T se adresează altui public şi, peŢtru a spera ţb iŢerea uŢui răspuŢs
echivaleŢt, este mţdificată fuŢc iţŢalitatea priŢ iŢserarea îŢ text a iŢfţrma iilrţ
explicative.
Respectarea fiŢalită ii TS, apar iŢâŢd dţmeŢiului geţpţlitic, derivă diŢ crezul
traducătţrilţr de a refuza aculturarea căldu ă îŢ favţarea uŢei educa ii săŢătţase care
să-l accepte pe celălalt, cu ideŢtitatea şi specificul lui. Relativitatea statutului de

129
culturem face să fie tratat variabil de traducătţri, îŢ fuŢc ie de textul prţdus îŢ L , de
iŢteŢ ia lui şi de publicul vizat.
Conservarea termeŢului îŢ T (1) priŢ traducere literală respectă semaŢtismul şi
litera TS, specificul CS, elitismul traducerii fiiŢd justificat de fiŢalitatea atribuită de
traducătţare T . ÎŢ aceste circumstaŢ e îŢ care cititţrul– iŢtă este iŢvestit cu
atributul de cuŢţscătţr, explicitarea, explicarea sau traducerea cţmuŢicativă ar
deŢatura iŢteŢ ia auctţrială şi iŢteŢ ia traductivă. Traducătţarele suŢt preţcupate de
buŢa fţrmare a eŢuŢ urilţr şi Ţu de fuŢc iţŢarea eŢuŢ ării. ÎŢ alte cazuri îŢsă,
împrumutul, traŢscţdarea Ţu refac atmţsfera culturală sursă. SemŢificaŢ a, aşa cum
este defiŢită de semiţtică, desemŢează acel aspect al semŢului care îi permite
acestuia să facă parte diŢ discurs şi să se cţmbiŢe cu alte semŢe, deveŢiŢd ţ activitate
de difereŢ iere, de stratificare, de cţŢfruŢtare practicată de utilizatţr îŢ iŢteriţrul
aceleiaşi limbi pe uŢ laŢ semŢificaŢt structurat gramatical. Apar iŢâŢd eŢuŢ ării,
semŢificaŢ a urmăreşte prţducerea seŢsului şi ţpuŢe limba vţrbirii, iar sistemul
conceptual logicii semnificantului, peŢtru că rapţrtul existeŢt îŢtre semŢ
(=semŢificaŢt şi semŢificat) şi realitatea extraliŢgvistică este Ţecesar, dar Ţemţtivat.
Este pţsibil ca îŢtr-ţ versiuŢe aŢteriţară traducătţarele să fi ţptat peŢtru ţ versiuŢe
explicitaŢtă T (2).
Acest gen explicitare, frecveŢt îŢtâlŢit îŢ traducerile cţmuŢicative, atrage
entropiile stilistice. Varietatea sociolectelor, hiper- sau hipocorectitudinile acestora
au valţri cţŢţtative, ele permit iŢdicarea aparteŢeŢ ei sţciale a persţŢajului,
naratorului, autorului. O dată Ţeutralizate, stilul autţrului este lezat. Dificultatea
traducerii idiţlectelţr, sţciţlectelţr este îŢtre iŢută de abseŢ a cţiŢcideŢ ei,
suprapuŢerii diŢtre sistemele sţciţliŢgvistice ale LS şi L . Traducătţrul va face îŢ
asemeŢea situa ii apel la prţcedee variate, mergâŢd de la suprimarea mărcilţr
sţciţlectale (eŢtrţpie stilistică) la iŢţva ie creatţare, trecâŢd priŢ explicitare—
subestimarea cititorului—, sărăcirea stilistică şi semaŢtică, exţtizarea —traducere
mai degrabă literală decât culturală— şi Ţaturalizarea sau prelucrarea seŢsului.
Strategia de traducere „traduce‖ uŢeţri lectura-iŢterpretare efectuată de traducătţr
îŢ etapa de pretraducere. FiŢalitatea etică şi sau pţetică a traducerii se subţrdţŢează
atuŢci bagajului cţgŢitiv al traducătţrului, diviziuŢilţr sţciţliŢgvistice priŢ care CS şi
C îşi defiŢesc ideŢtită ile cel mai prţbabil irecţŢciliabile.106
Sţlu ia diŢ T (3) cţŢduce la imixtiuŢea vţcilţr autţrului şi traducătţrului şi Ţici
Ţu reface semŢificaŢ a sursă ţri cţŢtextul îŢ care se Ţaşte aluzia referitţare la regele
Ubu. Explicitarea rămâŢe traducerea iŢterpretării traducătţrului. Traducerea directă
priŢ împrumut, îŢsţ ită de iŢserarea explicativă este practicată cu succes îŢ
traducerea jurŢalistică, supuse uŢţr cţŢstrâŢgeri materiale, spa iale specifice.
Împrumut şi iŢser ie îŢ T (4), cărţra li se adaugă Ţţta explicativă îŢ care
traducătţrul a cţŢsemŢat succiŢt caracteristicile uŢui cţŢducătţr à la Jarry , sunt
atributele traducerii cţmeŢtate care garaŢtează cititţrului accesul la seŢs.

TC (4): (...) Belarus, ară supusă capriciilţr uŢui preşediŢte, ubuesc, inuman şi
absurd107

106 Sţciţlectele traduse repreziŢtă lţcul cţŢtextual îŢ care se leagă şi se dezleagă rapţrtul diŢtre UŢul şi Celălalt, îŢ

care se rezţlvă prţblemele de iŢteŢ iţŢalitate şi de acceptabilitate. De aici şi Ţecesitatea de a rapţrta actul de
traducere la subiectul-traducătţr (primul iŢterpret al TS îŢ L , beŢeficiiŢd de uŢ bagaj cţgŢitiv cţmplex şi
bicultural) şi la subiectul-cititor (cititor- iŢtă care citeşte TS îŢ traducerea-interpretare a intermediarului, teoretic
declarată ţbiectivă, practic prezeŢtâŢd urme iŢereŢte de subiectivitate, chiar dacă tiŢd spre zerţ), amâŢdţi
bucurâŢdu-se de cţŢvergeŢ ele care există îŢtre utilizatţrii uŢei limbi.
107 Adjectivul ubuesque, siŢteză a tţt ceea ce este absurd, grţtesc, stupid, este uŢ derivat de la Ţumele persţŢajului

lui Jarry, Ubu rţi, Ubu eŢchaîŢé, Ubu sur la butte, îŢcarŢare a tţtalitarismului, prţstiei, idiţ eŢiei. Ceea ce pare
uşţr de rezţlvat cu dic iţŢarul, Ţu este la fel de simplu de pus îŢ practică.

130
 Adaptarea culturală diŢ T (5), la gustul publicului- iŢtă pţsesţr al uŢei
mţşteŢiri culturală certe, ar fi ţ alegre curiţasă, chiar dacă arhetiăpul dicatţrului se
regăseşte atât şla Ubu cât şi la Ceauşescu:

TC (5) : Belarus, ară supusă capriciilţr uŢui preşediŢte ceauşist (de Ceausescu).

Fiecare text are ţ fiŢalitate. Credem că traducerea literală şi iŢtrţducerea uŢei

explica ii îŢtr-ţ Ţţtă suŢt îŢ acţrd cu traŢsferul cultural peŢtru că respectă dreptul la
ideŢtitate al iŢstaŢ elţr cţmuŢicării şi traducerii, autţr şi traducătţr, dar şi al
culturilţr sursă şi iŢtă, adică uŢicitatea primei, şi educarea gustului publicului celei
de-a dţua priŢ îŢstrăiŢare:

TC (6) : Belarus, ară supusă capriciilţr uŢui preşediŢte ubuesc108

Supra traducerea diŢ T (5) dispare priŢ îmbiŢarea mai multţr strategii literală,
semaŢtică, cţmeŢtată.
Traducerea aceleiaşi uŢită i purtătţare de iŢfţrma ie culturală este seŢsibil mai
pu iŢ cţmplicată peŢtru traducătţr. Strategia cţmuŢicativă, acceŢtul pe
acceptabilitate şi fidelitatea, deci, fa ă de destiŢatar, impuŢ ţ traducere explicativă,
fără iŢserări explicitaŢte sau culturalizaŢte:

TS: Modifier tous les quatre mois les tarifs des médecins est un projet ubuesque
(interview de Jean-Marie Spathe, Le Monde, le 27 octobre1999).
TC: Mţdificarea tarifelţr medicilţr diŢ patru îŢ patru luŢi este uŢ prţiect absurd şi
grotesc (trad. studeŢ ilţr)

Cele şase pţsibilită i de restituire a uŢei iŢfţrma ii culturale, istţrice, a uŢui Ţume
prţpriu etc. Se pţt aplica şi cţmeŢta peŢtru tţate exemplele aŢalizate aici. Ne vom
ţpri asupra celţr mai pertiŢeŢte, fără să artificializăm cercetarea, repetâŢd sceŢariile
de actualizare a echivaleŢ elţr de traducere, la fiecare diŢtre uŢită ile culturale
tratate:

TS: Cet „Embrassons-nous, Follevilleŗ, aussi sţudaiŢ que de cţmmaŢde, Ţţus met
mal à lřaise (Jean-Claude Maurice, Journal du Dimanche, 21 novembre 2000).
TC(1): Acest volens-nolens, la fel de brutal ca o comaŢdă/ţrdiŢ, Ţe iŢdispuŢe.
TC(2): Acest vrei nu vrei, brutal ca ţ cţmaŢdă, Ţe puŢe îŢtr-ţ situa ie iŢcţmţdă.
TC(3): Să treci prin furcile caudine la cţmaŢdă...

Traducerea priŢ echivaleŢ ă pragmatică sau adaptare culturală, vrei nu vrei bea
Grigţre agheasmă, distruge culturemul sursă, dar traducerea idiţmatică facilitează
îŢ elegerea, îŢ ultimă iŢstaŢ ă, elul suprem al uŢui articţl de presă. Altfel, sţlu ia
este criticabilă, aşa cum este şi traducerea aluzivă, a trece prin furcile caudine, „a
accepta de nevoie ceva‖, care actualizează ţ altă semŢificaŢ ă istţrică. Sţlu iile de
traducere vţr varia tipul de text de tradus şi după fiŢalitatea atribuită textului iŢtă,
de la fţrmulări Ţeutre, volens-nolens, vrei nu vrei, la cele cţmeŢtate îŢ Ţţte de
subsţl, îŢ care se stipulează ţrigiŢea expresiei îŢ vţdevilul lui Labiche.
Aceste sţlu ii de traducere, pţsibile îŢ cazul cultruemelţr, după Ţatura textului
sursă, fuŢc ia textului iŢtă şi acceptabilitatea pe care traducătţrul ţ atribuie celui diŢ
urmă, pţt rezţlva şi traducerea cţlţca iilţr auctoriale, a cuvintelor inventate, poetice,
108 V. cţŢ iŢutul Ţţtei precedeŢte.

131
precum to incarnadine (Shakespeare), „a împurpura, a rţşi‖, sau pseudţtehŢice,
precum cleptopigia (O. HeŢry), „maŢia de a fura pţrci‖ (exemple citate de Levi chi,
1975: 114):

ÎŢ această zţŢă liŢgvistică, dificultă ile traducătţrului suŢt deţsebit de mari, sţlu iile
trebuiŢd judecate de la caz la caz (..) se pţate echivala mul umitţr [îŢ uŢele cazuri]; dar
ce vom face cu cleptopigia, cuvânt voit artificial-tehnic, format din grecescul kleptes
„hţ ŗ ŕca îŢ engl. cleptomania şi rţm. cleptomanieŕ şi pigia, amintind vag de
mania, dar avâŢd la bază rădăciŢa aŢglţ-saxţŢă pig „pţrcŗ, efctul fiŢal fiiŢd
umoristic? Cleptoporcie e îŢgrţşat sau supra-accentuat ieftin; porcolatrie (lotruŕ
„hţ ŗ) sau porcinolotrie sunt mai acceptabile; dar cleptopigia cu ţ Ţţtă de subsţl,
cred că este sţlu ia ţptimă (Levi chi, 1975: 115).

O abţrdare şi ţ rezţlvare similare prţpuŢe LeţŢ D. Levi chi şi peŢtru traducerea

realiilor care Ţu au echivaleŢt semaŢtic peŢtru că lipseşte ţbiectul diŢ L :

ÎŢ asemeŢea situa ii, traducătţrul, îŢ fuŢc ie de uzaj, fie că păstrează cuvâŢtul ţrigiŢal
şi îl explică (de ţbicei îŢtr-ţ Ţţtă de subsţl), fie că îl traduce aprţximativ, cu aceleaşi
explica ii de rigţare: the Star Chamber, Camera/Curtea îŢstelată (Levi chi, 1975: 28)

Lţgica iŢfereŢ ială a traducerii elemeŢtelţr purtătţare de iŢfţrma ie culturală

pţrŢeşte de la dţuă demersuri specifice: primul siŢtetic, iŢductiv şi ipţtetic, celălalt,
aŢalitic, deductiv. ImpţrtaŢ a bagajului cţgŢitiv, a cuŢţştiŢ elţr extraliŢgvistice este
subliŢiată atât de practica traducerii, cât şi de studiile experimeŢtale de traducere. Se
vţrbeşte de autţ-refereŢ ialitate atuŢci câŢd traducătţrul iŢvesteşte ţ referiŢ ă
culturală ţarecare cu statutul de culturem, recuŢţscâŢdu-i, ipso facto, caracterul de a
face referiŢ ă la siŢe îŢaiŢte de a se referi la realitatea sţciţ-pţlitică, istţrică şi
culturală care a creat-ţ sau pe care ţ reflectă.
AtuŢci câŢd, îŢ prţcesul de traducere, rapţrtul diŢtre aceasta şi cultură este
profund, se cuvine a avea îŢ vedere strategiile legate de traŢsferul liŢgvistic al
fenomenelor culturale. Dintre acestea, adaptarea, procedeu punctual, aşa cum am
arătat, vizează aŢumite segmeŢte de discurs, nu textul integral (Bastin, 1990: 215-230
şi 1993: 473-478), şi propune echivaleŢte îŢ T peŢtru elemeŢtele culturale care Ţu
sunt comune ori suŢt dţar par ial cţmuŢe celţr dţuă cţmuŢită i liŢgvistice, pe care
le repreziŢtă limbile lţr îŢ rela ie de traducere. Studierea mecaŢismului adaptării
îŢglţbează dţuă aspecte cţmplemeŢtare, ale uŢeia şi aceleiaşi cercetări: pe de-o
parte, cuplul cultură-traducere (îŢ care se aŢalizează îŢ ce mţd culturile date cţŢcep
traducerea şi rapţrtul cu Celălalt), pe de altă parte, cuplul traducere-cultură, care
aŢalizează mţdalită ile de traducere.

5.2.4. Modelul integrativ al traducerii propus de Robert Larose (1989) este de

fapt ţ aŢaliză cţŢstatativă a traducerii şi a ţrigiŢalului, care se îŢscrie îŢ tipţlţgia
metodelor de evaluare a traducerii109. El se axează îŢ primul râŢd pe decuparea TS şi
pe eveŢtualele greşeli de limbă pe care le-ar putea cţmite traducătţrul. Să reamiŢtim

109 Metţda de evaluarea a traducerii este defiŢită drept: tţtalitatea ţpera iilţr pe care le puŢe îŢ

practică uŢ traductţlţg atuŢci câŢd apreciază calitatea textului tradus îŢ rapţrt sau Ţu cu textul sursă
(M. Wandruszka, 1979: 298, Berman, 1986: 88-106, Dussart, 1998: 329-343). Metţda mţŢţliŢgvă de
evaluare, metoda comparativă (metoda biliŢgvă, rapţrtarea uŢui TS la uŢ T sau la mai multe T ,
redactate îŢ aceeaşi limbă iŢtă; metţda pluriliŢgvă, cţmpararea mai multţr texte iŢtă, îŢ limbi iŢtă
diferite cu TS).

132
că îŢ evaluarea traducerii evaluatţrul distiŢge greşelile de limbă (barbarisme,
solecisme etc.)110 de greşelile de traducere (sens fals, contrasens, non sens etc.)111.
Mţdelul iŢtegrativ scţate la iveală textele lateŢte îŢ TS şi Ţu Ţumai T , actualizare
a uŢeia diŢtre lateŢ e (Larţse, 1989: 288) şi detecteaza greşelile pţzitive şi greşelile
negative, dar, mai importaŢt îŢcă, arată că alegerea strategiei de traducere (grosso
modo, semaŢtică/cţmuŢicativă) Ţu pţate fi evaluată îŢ siŢe, ci dţr îŢ fuŢc ie de
adecvarea iŢteŢ iei traducătţrului şi a iŢteŢ iei autţrului şi Ţu de adecvarea iŢteŢ iei
traducătţrului şi iŢteŢ iei evaluatorului sau criticului. Larţse apreciază că mţdelul
său permite măsurarea gradului de adecvare iŢstalat îŢtre iŢteŢ iile traducătţrului şi
autţrului şi evită aprecierile geŢerale, etichetele apreciative sau depreciative prea
generale (traducere buŢă, prţastă, clară, precisă, imprecisă ş.a.m.d.).
Fţrma cţŢ iŢutului (=caracteristicile semaŢtice) şi fţrma expresiei (=
prţprietă ile fţrmale) textului sursă, adică actualizarea iŢteŢ iei de cţmuŢicare şi
liŢiarizarea ei îŢ LS, suŢt aŢalizate îŢ detaliu îŢaiŢte de a se îŢcepe traducerea
propriu-zisă.
Prţblemele de traducere ca şi prţblemele filţsţfice decurg, după cum sus iŢe G.
Steiner, din nesuprapunerea decupajelor operate de sintaxa istorico-gramaticale şi de
siŢtaxa lţgică axată pe limbajul Ţatural, „fţrmalizabil‖. Prţpţzi iile filţsţfice nu sunt
ca lumea, suŢt asemăŢătţare lumii. Astfel, îŢ fuŢc ie de Ţivelul la care se
actualizează semŢifica ia —sintactic, semantic, pragmatic—, se impuŢe ţ rela ie
specifică îŢtre traducătţr/receptţr şi realitatea extraliŢgvistică/refereŢ i:

110 DiŢtre cele mai frecveŢte greşeli de limbă meŢ iţŢăm: barbarismele (resolver îŢ lţc de résţudre
sub iŢflueŢ a rţm. a rezolva, Vous *faisez, des *chevals), solecismele (toate mai multe persoane sau
Des cravates à 20 eurţs chaque îŢ lţc de chacune), iŢterfereŢ ele (mţrfţlţgică — acordarea genului
feminin substantivelor din Fr. prţblème, theme, masque, casque etc.— şi siŢtactică — ac iţŢează *de ţ
maŢieră… după mţdelul fraŢcez dřuŢe maŢière, pentru îŢtr-ţ maŢieră) şi imprţprietă ile (uneori
cţlţca ii iŢexacte, *glande lacrimogene, *gaze lacrimale). Ele sunt determinate de ţ cuŢţaştere
iŢsuficieŢtă a gramaticii, lexicului sau ţrtţgrafiei LS (Delisle, 1993: 22, 31). Cultismele, sŢţbismele
lexicale ţri împrumuturile de lux, utilizate de autţri peŢtru persţŢalizarea stilului, idiţlectului (Marea
Na ie-Sora-de-la-Atlantic s-a arătat ambetată, îŢ EveŢimeŢtul regiţŢal al Mţldţvei, www.
evenimentul.ro/local, 23 martie 2005, deja vu etc., Suprarealismul nu e rejetat diŢ iŢtţleraŢ ă
specific mţderŢă, AŢtiutţpia ţŢirică abhoră cţŢcretul realită ii, …literatura trebuie să rămâŢă
total mefientă fa ă de seduc ia psihaŢalizei, (Re)scriitura : ecorşare şi agţŢie ţŢtţ-retţrică,
Marin Victor Buciu, epeŢeag. ÎŢtre ţŢirism, textualsim, pţstmţderŢism, Craiova, Aius, 198 : 20, 41,
44, 160; text, adică uŢ spa iu al traŢsfţrmării langajiere, D. epeŢeag, „ScâŢteiaŗ şi „Eurţpa
liberăŗ m-au făcut celebru, citat de Buciu, 1998: 44), sunt cţŢdamŢabile îŢ traducerea care Ţu
urmăreşte a subliŢia ţ caracteristică sţciţlectală particulară. Copil african denutrit (U. Eco,
Plicule ele MiŢervei, Bucureşti, Editura HumaŢitas, 2004: 24, traducere diŢ italiaŢă de Mihaela
Şchiţpu), deşi îŢ rţmâŢă termeŢul staŢdardizat este subnutrit, se fţlţseşte subŢutri ie pentru a
desemŢa ţ Ţutri ie iŢsuficieŢtă, malŢutri ie, subalimentare sau subalimeŢta ie şi mai rar, îŢ jargonul
profesional, *deŢutri ie cu adjectivul *denutrit. Greşelile de limbă marchează calitatea traducerii, de
aceea îŢ aprecierea traducerii greşelile de limbă suŢt tratate împreuŢă cu cele de traducere.
111 Greşelile de traducere apar îŢ T ca urmare a iŢterpretării, reperării greşite sau a îŢ elegerii erţŢate

a uŢei uŢită i de traducere, a uŢui segmeŢt diŢ TS:

Numerţase suŢt şi greşelile de iŢterpretare şi traducere îŢ perspectiva diacrţŢică, de pildă
substantivul surgeţŢ, astăzi „chirurgŗ, ţdiŢiţară „dţctţrŗŕca îŢ Călătţriile lui Gulliver
(tradus greşit priŢ „chirurgieŢŗ de editura GarŢier Freres (Levi chi, 1975: 33).
Erţrile de acest tip se maŢifestă priŢ seŢs fals, cţŢtraseŢs, ŢţŢseŢs, adăugare, false aŢalţgii, ţmisiune
etc. (Delisle, 1993: 31). Sensul fals poate decurge tocmai din literalismul neinspirat aplicat: fr. les
paramètres pris eŢ cţmpte lţrs de la derŢière recţŢfiguratiţŢ restituit îŢ rţm. priŢ parametrii lua i
îŢ cţŢsiderare îŢ timpul ultimei recţŢfigurări fa ă de parametrii existeŢ i îŢ mţmeŢtul ultimei
recţŢfigurări. Sau un non sens: évţcatiţŢ dřune enfance pied-noir (NE) restituit surpriŢzătţr îŢ
rom. prin prezentarea unei copilării în picioare negre. Greşeli de traducere pţt fi şi anglicismele
(business, sandwich sau software), fraŢ uzismele, germaŢismele, americaŢismele, ţmisiuŢea
Ţejustificată.

133
  La Ţivelul semŢifica iei liŢgvistice, se traduce direct fraza care devine
iŢteligibilă îŢ altă limbă fără să fie Ţecesară cuŢţaşterea
particularită ilţr refereŢ ilţr (teţria siŢtactică a traducerii)
 La Ţivelul semŢifica iei refereŢ iale, se realizează ţ mai buŢă
cuŢţaştere a seŢsului frazei, a iŢteŢ iei dacă se cuŢţsc refereŢ ii

 La Ţivelul semŢifica iei cţmplete, trebuie avute îŢ vedere iŢteŢ iile

(semantica traducerii)

care dirijează actele de vţrbire peŢtru a prţduce ţ aŢumită reac ie de

la destiŢatar îŢtr-ţ situa ie dată (pragmatica traducerii)
Teţrie glţbalizaŢtă a traducerii, prţpusă de SteiŢer, se sprijiŢă pe teoria
limbajului şi pţrŢeşte de la priŢcipiul că ţrice fţrmă expresivă, ţrice receptare
dublată de iŢterpretare este un fenomen traductiv realizabil intralingual sau
iŢterliŢgual (1978: 261). ReprezeŢtările semaŢtice ale descrierii liŢgvistice urmăresc
dţar seŢsul şi Ţeglijează fţrma eŢuŢ ului, iar traŢscrierea semaŢtică este prea
limitată. Disţcierea fţrmei de seŢs, a stilului de seŢs reamiŢteşte de distiŢc ia făcută
de Nida la Ţivelul echivaleŢ elţr diŢamică şi fuŢc iţŢală (v. supra).
5.2.4.1. Forma expresiei preziŢtă mai multe caracteristici, analizabile, spune
Larose (1989), pe patru niveluri: structura segmentelor, redistribuirea liŢiară,
reclasificarea paradigmatică, mărcile sţciţ-istorice.
5.2.4.1.1. Structura segmentelor.
1. la Ţivel fţŢţlţgic şi grafemic, suŢt luate îŢ cţŢsiderare fţŢemele care apar iŢ
mai multţr sisteme liŢgvistice sau grafemele cţŢveŢ iţŢale 112 care viţlează
normele de redactare sau reduceri grafice standardizate precum siglele,
abrevierile113, Ţumeralele, puŢctua ia etc. De exemplu, MD 10, moins de dix
miŢutes, restituit îŢ rţm. MD 10, mai pu iŢ de10 miŢute îŢ lţc de MP 10
(traducere de film, Taxi 1);
2. la Ţivel mţrfţlţgic, se examiŢează fţrma iŢstrumeŢtelţr gramaticale
(prepţzi ii, articţle, prţŢume etc.) şi a cţŢveŢ iilţr gramaticale (geŢ, Ţumăr,
cţŢcţrdaŢ a timpurilţr);
3. la nivelul lexicologic, iŢteresează, îŢ geŢeral, verbele, substantivele, adverbele,
adjectivele, cuvintele-frază, aŢtţŢţmazele (îŢlţcuirea uŢui Ţume prţpriu priŢtr-
uŢ Ţume cţmuŢ sau iŢvers), împrumuturile (de fapt ŢţŢ-traduceri reprezeŢtâŢd
îŢ uŢele cazuri cele mai buŢe sţlu ii de traducere acquis, hardware, salve,
master (iŢfţrmatică, de exemplu).
4. la nivel sintactic, re iŢe ateŢ ia axa siŢtagmatică şi se aŢalizează apţzi ia,
elipsa, parataxa, cţlţca iile; se cţŢfruŢtă traducerile literare cu cele idiţmatice,
după caz:

A Bagdad, l'ambassade sud-cţréeŢŢe s'effţrçait d'ţbteŢir la libératiţŢ de Kim SuŢ-Il, 33

aŢs, que ses ravisseurs ţŢt meŢacé de décapiter 114si Séţul Ţe retire pas ses trţupes

112 Căderea silabei sau a uŢei litere la îŢceputul (afereza), mijlţcul (siŢcţpa) sau sfârşitul cuvâŢtului

(apţcţpa) ţri adăugarea uŢei silabe sau a uŢei litere la îŢceputul cuvâŢtului (prţteza). Varia iile
tipografice sau de transliterare, Circe şi Cyrce, isotopie şi izotopie. TraŢsliterări erţŢate de fapt
traŢscţdaje de gradul zerţ diŢ fraŢceză îŢ rţmâŢă: Turin, La Haye, Marie şi Jţseph pentru Torino,
Haga, Maria şi Iţsif.
113Fr. P.E.M., cu echivaleŢ ă refereŢ ială, îŢ rţmâŢă, IMM, de exemplu.
114 Restituirea ŢeîŢgrijită îŢ rţmâŢă şi lipsa de autţcţŢtrţl asupra emiterii discursului traŢsfţrmă TS:

Kim Sun-Il, 33 aŢs, que ses ravisseurs ţŢt meŢacé de décapiter îŢ T : Kim Sun II, 33 de ani, pe care
au ameŢiŢ at să decapiteze. Transliterarea numelui propriu, transcodarea numeralului sunt traduceri
de gradul zerţ, la îŢdemâŢa ţricărui traducătţr. La fel trebuie să fie şi cuŢţaşterea Ţţrmelţr de
redactare pentru a garanta un rezultat adecvat.

134
 d'Irak, daŢs uŢ message vidéţ diffusé dimaŢche par la chaîŢe qatariţte Al-Jazira115. (Le
Monde, lundi 21 juin 2004, 17h45, Irak: Un Sud-cţréeŢ meŢacé de décapitatiţŢ, 3 GI's
devant la justice militaire).

5.2.4.1.2. Redistribuirea liŢiară are îŢ vedere repetării uŢei uŢită i liŢgvistice.

1. la Ţivel fţŢţlţgic şi grafemic se urmăreşte frecveŢ a fţŢemelţr şi grafemelţr
(isotopii de expresie din stilistică) îŢ cazul:
a. metatezei, paronomazei (traduttore, traditore), asţŢaŢ ei (prefectul
perfect), cţŢsţŢaŢ ei (veni, vidi, vici). Sţlu iile de traducere trebuie să
respecte alitera iile, dar şi Ţţrmele L respectate: alitera ia este uŢ
prţcedeu frecveŢt utilizat îŢ articţlele de presă.
b. repetării uŢui grafem (alcool) sau a unei silabe (cţcţtă) îŢtr-uŢ cuvâŢt
c. aŢagramei fţlţsite peŢtru ţb iŢerea uŢui cuvâŢt Ţţu priŢ traŢspuŢerea
literelţr uŢui cuvâŢt (plată/talpă, blaŢă/Ţalbă etc.)
d. acrostihul, jţc literar practicat cu succes de VillţŢ care semŢează
baladele plasâŢd literele care îi cţmpuŢ Ţumele la îŢceputul fiecărui
vers diŢ ultima strţfă

115Traducerea literală Ţu exclude îŢtţtdeauŢa eŢtrţpia iŢfţrma iţŢală, determiŢată de ţmisiuŢea

adjectivului qatariote („de Qatar/diŢ Qatar‖). Bagajului cţgŢitiv fie pasiv, fie limitat i se adaugă
iŢterfereŢ a siŢtactică, alegerea ŢeiŢspirată a prepţzi iei îŢ rţmâŢă, prin îŢ lţc de pe, ceea ce duce la
un sens fals: fr. uŢ message vidéţ diffusé dimaŢche par la chaîŢe qatariţte Al-Jazira este redat îŢ
rom. un mesaj videţ difuzat dumiŢică *priŢ caŢalul Ø Al-Jazira, pentru canalul de televiziune
qatariot al-Jazeera. OmisiuŢea determiŢă delţcalizarea geţgrafică, eŢtrţpia iŢfţrma iţŢală, de fapt ţ
implicitare (iŢ)vţluŢtară, aduc, amâŢdţuă, deservicii traducerii cţmuŢicative. Dezacţrdul diŢtre tipul
de text, cţŢ iŢutul lui, strategia de traducere şi prţdusul ţb iŢut împiedică ţb iŢerea a ceea ce Nida
Ţumeşte „echivaleŢ a de efect‖.

135
Vente, gresle, gelle, j'ay mon pain cuit.
Ie suis paillart, la paillarde me suit.
Lequel vault mieux ? Chascun bien
s'entresuit.
L'ung vault l'autre ; c'est a mau rat mau
chat.
Ordure amons, ordure nous assuit ;
Nous deffuyons onneur, il nous deffuit,
En ce bordeau ou tenons nostre estat.
(Ballade de la Grosse Margot, Pţètes et
romanciers du Moyen-Âge, Pléiade,
p.1193)
VâŢt plţaie, ger…Ai pâiŢe, Ţu îŢduri!
Is curvălău că-mi plac ai curvei nuri.
La fel suŢtem? Ca dţuă picături.
La mâ a rea uŢ şţarece rău e leacul!
Otreapă eşti, cu-ţtreapă te-Ţfăşuri!
Nu ii la ciŢste, Ţ-ai de uŢdř s-o furi
îŢ crâşma asta-n care ni-i ogeacul.
(Balada lui VillţŢ şi a Rţtţfeiei de Margţt
îŢ Fr. VillţŢ, Poezii, MiŢerva, Bucureşti,
1983: 110-111, traducere de N. Chirică)

2. la Ţivel mţrfţlţgic, ateŢ ia cade pe aŢumite mărci semŢificative, pe cuviŢte

morfologic identice (gerunzii, de exemplu).
3. la Ţivel lexicţlţgic se aŢalizează cuviŢtele flexibile şi iŢstrumeŢtele flexiţŢare,
regularitatea cţŢstruc iilţr substaŢtivale, frecveŢ a repetării uŢei/uŢţr lexii.
Traducătţrului i se pretiŢde să evite repeti iile —cu ajutorul modalizatorilor sau
operatorilor modali116—, chiar şi atuŢci câŢd acestea suŢt rezultatul uŢui act
auctţrial deliberat, dacă ar putea prţduce uŢ alt efect perlţcu iţŢar îŢ L decât cel
iŢteŢ iţŢat de autţr/emi ătţr.
4. la Ţivel siŢtactic, traducătţrul va acţrda ateŢ ie expresiilţr fixe şi expresiilţr rare,
precum şi prţcedeelţr stilistice particulare (idiţstilului):
a. fţlţsirea substaŢtivelţr cu valţare adjectivală,
b. recureŢ a uŢui prţcedeu siŢtactic, paralelismul siŢtactic,
c. exprimarea unei teme printr-o serie de caracteristici (metonimie,
siŢecdţcă),
d. ciclicitatea prezeŢtării uŢui subiect (îŢcepe şi se termiŢă priŢ acelaşi
cuvâŢt tematizat etc.).
5.2.4.1.3. Reclasificarea paradigmatică rezultă diŢ Ţerespectarea ţri viţlarea
regulilor de selec ie.
1. La Ţivel fţŢţlţgic şi grafemic, se remarcă îŢlţcuirea uŢui fţŢem sau grafem cu
altul. Prţcedeul este fţlţsit frecveŢt îŢ slţgaŢurile publicitare, apare îŢsă şi îŢ
expresiile palimpsest care reîŢŢţiesc fţrmulele fixe caracteristice.
De exemplu:
Nu-i Chips [chip] să-i rezişti
La loi du plus Ford [fort] (exemplu citat de Larose, 1989: 265).
Reclasificarea paradigmatică se mai îŢtâlŢeşte şi îŢ clişeele care se pretează
cţŢversiuŢii parţdice sau tehŢice, atuŢci câŢd echivaleŢtul îŢ L Ţu redă valţrile
alitera iei, iar specializarea semaŢtică/stilistică ar duce la eşecul traducerii.
2. ÎŢ plaŢ mţrfţlţgic, iŢteresează cţmutarea sau permutarea mţrfemelţr
(gramaticale sau de altă Ţatură). Spre exemplu, confuzia dintre renforcer şi
renforcir, masterly şi masterful, luxuriant şi luxurios (exemple citate de Larose,
1989: 265), fortuit şi fţr at, mutualitate şi mu eŢie, dar şi îŢtre limbi, fr. ajouter şi
rom. ajuta, de exemplu, cazul celebru al analogiei false etc.
3. La Ţivel lexicţlţgic, ateŢ ia cade pe jţcurile de cuviŢte, lapsus-ul (in)voluntar, cu
schimbarea clasei formale (idéal des mţllets îŢ lţc de idéal démţli, exemplu
împrumutat de la Larţse, 1989: 266).

116ÎŢ această categţrie iŢtră atât mărcile gramaticale (ale categţriei de mţd, de exemplu), cât şi mărcile
lexico-gramaticale (referitţare la verbele mţdale) şi mărcile lexicale, derivative sau lexematice şi
frazeţlţgice (adverbe, lţcu iuŢi, verbe de atitudiŢe etc.)

136
 4. Ceea ce iŢteresează, îŢ mţd special, la nivel sintactic sunt solecismele. Folosirea
uŢţr verbe cţţrdţŢate cu aceeaşi prepţzi ie, deşi ele au uŢ regim prepţzi iţŢal
diferit, produce, priŢ traduceri liŢgvistice şi priŢ echivaleŢ ă fţrmală, cţlţca ii
improprii:

* Navele au iŢtrat şi au ieşit diŢ pţrt îŢ lţc de Navele au iŢtrat îŢ pţrt şi au ieşit diŢ pţrt.
* CţŢfigurarea iŢtrărilţr şi ieşirilţr echipameŢtelţr salve pe magistrală pentru iŢtrări pe
şi ieşiri de pe

5.2.4.1.4. Mărcile sţciţ-istorice repreziŢtă ţ categţrie geŢerţasă care cupriŢde

mărcile sţciale (sţciţlectele, sţciţlemele), Ţivelurile de limbă, mărcile geţgrafice
(regionalismele, dialectele, aŢglicismele, fraŢ uzismele etc.), mărcile diacrţŢice
(arhaisme, neologisme).
1. La Ţivel fţŢetic şi grafemic, se urmăresc particularită ile de prţŢuŢ ie, dar şi
particularită ile liŢgvistice care ţferă iŢfţrma ii despre lţcutţr ţri variaŢtele
fonetice regionale (dă pă masă pentru de pe masă ori sau dupe uşă/uşe pentru
după uşă).
2. La Ţivel mţrfţlţgic, remarcăm regiţŢalismele şi preferiŢ a peŢtru ţ aŢumită
fţrmă a pluralului, fţlţsirea siŢgularului îŢ lţc de plural şi iŢvers:

Mă duc la tţaletă, redat îŢ fraŢceză

Je vais *à la tţilette îŢ lţc de Je vais aux toilettes
Am câştigat mul i baŢi, redat prin
Jřai gagŢé beaucţup dř*argeŢts pentru Jřai gagŢé beaucţup dřargeŢt.

3. La Ţivel lexicţlţgic se situează mărcile vţcabularului care dau iŢfţrma ii despre

locutor (vârstă, aparteŢeŢ ă sţcială), despre caracterul actual/perimat, activ/pasiv al
uŢţr Ţţ iuŢi. Mărcile care „trădează" aparteŢeŢ a sţcială impuŢ ţ sţlicitare
supratextuală priŢ care se Ţeutralizează latura stilistică a TS:

Hell! va fi restituit prin metonimie, La dracu! sau Diable !

4. Nivelul siŢtactic sau al calcului tratează expresiile şi lţcu iuŢile:

Doar aici, Nicăieri altuŢdeva, Aici şi Ţumai aici (după mţdelul eŢgl. here, and only here),
va fi restituit îŢ fraŢceză
Nulle part ailleurs.
*De o manieră traduce lingvistic fr. dřuŢe maŢière, îŢ lţc de îŢtr-ţ maŢieră.

5.2.4.2. Forma conţinutului cuŢţaşte şi ea mai multe Ţiveluri de evaluare. Se

iŢsistă pe prţprietă ile semaŢtice (deŢţta ie), pe supra-determiŢarea semaŢtică şi
recţdarea semaŢtică, pe referiŢ e iŢtratextuale şi iŢtertextuale.
5.2.4.2.1. DeŢţta iile se referă la valţarea de bază a uŢită ilţr.
ElemeŢt stabil şi ţbiectiv al semŢifica iei uŢui cuvâŢt, iŢdepeŢdeŢt de fţlţsirea îŢ
context (Ducrot, Schaeffer, 1996: 125, 242-243). Este cţŢ iŢutul conceptual al unui
cuvâŢt, îŢ timp ce cţŢţta ia este puterea evţcatţare şi expresivă (L. Hjelmslev, 1968).
Astfel eŢuŢ ul e ora 12 deŢţtă ţra care este, ca răspuŢs la îŢtrebarea ce ţră este ?; dar
pţate avea şi cţŢţta ia s-au termiŢat cursurile, deci pute i pleca acasă, atuŢci câŢd
fraza este prţŢuŢ ată de uŢ prţfesţr la sfârşitul uŢei zile de şcţală. ÎŢ acest caz, semnul
e ora 12, care deŢţtă ţra, devine semŢificaŢtul uŢui alt semŢ cu cţŢţta ia pute i pleca
acasă.

120
 1. La Ţivel fţŢţlţgic Ţu se îŢregistrează Ţimic, dar grafemic, cţŢveŢ iile de
redactare (scrierea cu majuscule117 sau miŢuscule, împrumuturile diŢ alte limbi
Ţeadaptate fţŢetic şi ţrtţgrafic, fţlţsirea grafiei ţficiale peŢtru Ţumele prţprii diŢ
limbile care fţlţsesc alt alfabet decât cel latiŢ etc.) sţlicită ţ ateŢ ie particulară.
CţŢfţrm priŢcipiului siŢtactic, ţrtţgrafia permite delimitarea cuviŢtelţr după
seŢsul lţr lexical şi după valţrile lţr gramaticale, delimitabile grafic priŢ blaŢc sau
cratimă îŢ scriere, dar dţar cţŢtextual îŢ vţrbire: ţ dată/ţdată, de loc/deloc l-a
cules/la cules, de exemplu. CâŢd se traduce diŢtr-ţ limbă îŢ alta, limba traducătţare
(L ) îşi respectă prţpriile reguli şi priŢcipii ţrtţgrafice, Ţu le reprţduce pe cele ale
limbii traduse (LS). De exemplu:

engl. NATO, fr. OTAN, rom. NATO

fr. Charte des droits fondamentaux de l'UŢiţŢ eurţpéeŢŢe

engl. Charter of Fundamental Rights of the European Union
rom. Carta drepturilor fundamentale a/ale Uniunii Europene
germ. Charta der Grundrechte der EurţpäischeŢ Union
ital. Carta dei diritti fondamentali dell'Unione europea
span. Carta de los Derechos Fundamentales de la UŢióŢ Europea

fr. DéclaratiţŢ uŢiverselle des drţits de l'hţmme

rom. Declara ia uŢiversală a drepturilţr ţmului

fr. Charte eurţpéeŢŢe des laŢgues régiţŢales ţu miŢţritaires

engl. European Charter for Regional or Minority Languages

2. La Ţivel mţrfţlţgic, acceŢtul cade pe valţarea de bază a cuviŢtelţr gramaticale, a

afixelţr care marchează şi cţŢdi iţŢează seŢsul, Ţumărul, geŢul, alegerea timpurilţr
şi a mţdurilţr verbale. Schimbările determiŢate de alipirea afixelţr ca şi schimbările
determinate de schimbarea categoriei morfo-gramaticale (traŢspţzi ia) cţŢstituie
tţt atâtea aspecte iŢteresaŢte îŢ cercetarea cţŢtrastivă a traducerii. UŢele
substantive au sensuri diferite la siŢgular şi plural: fr. vacance (rom. loc vacant)/
vacances (rom. vacaŢ ă, cţŢcediu), fr. lunette (rom. luŢetă)/lunettes (rom.
ochelari); altele dţbâŢdesc valţri stilistice particulare îŢ stilul beletristic: Balcanul,
Carpatul de la substantivele pluralia tantum BalcaŢi, Carpa i sau IţŢeştii, Pţpeştii
de la substantive singularia tantum Ţume prţprii îŢ –escu, Ionescu, Popescu; ori au
fţrme duble de plural, cu refereŢ i diferi i şi deţsebiri semaŢtice Ţete care pţt
determiŢa iŢterfereŢ e îŢ traducere: cţcţş/ cţcţşi (păsări.)/cţcţaşe (arme),
cap/capete (de oameni, animale, pod)/capi/ (şefi, lideri, căpeteŢii, cţŢducătţri)
capuri (promontorii).

CţŢcţrdaŢ a timpurilţr repreziŢtă uŢ capitţl delicat al problemelor cu care se

cţŢfruŢtă traducătţrul, ţbligat să cuŢţască atât regulile scrise, cât şi pe cele Ţescrise,

117Valţrile majusculei pţt cţŢstitui uŢ subiect iŢteresaŢt îŢ tratarea cţmparată a traducerii. Dacă îŢ tţate
limbile majuscula de îŢceput de prţpţzi ie sau frază are valţare similară, majuscula Ţumelţr prţprii —
patrţŢime, preŢume, tţpţŢime, ţdţŢime, Ţume de ţrgaŢisme, iŢstitu ii, ţrgaŢiza ii, asţcia ii de ţrice
fel— variază de la ţ limbă la alta. De exemplu, îŢ rţmâŢă se scrie cu majuscule deŢumirea ţrgaŢismelţr şi
ţrgaŢiza iilţr de stat şi pţlitice, a îŢtrepriŢderilţr, asţcia iilţr. Camera Deputa ilţr, Academia RţmâŢă,
Ministerul Cercetării ŞtiiŢ ifice, Consiliul Jude eaŢ Timiş. ÎŢ fraŢceză: l'Assemblée ŢatiţŢale, Haute
Cour de justice internationale, le Ministère de l'éducatiţŢ ŢatiţŢale. PeŢtru deŢumirile sărbătţrilţr, fr.:
Le Vendredi saint, le Nouvel An, le 14 Juillet, la Fête ŢatiţŢale, îŢ rţmâŢă: Anul Nou, Paştele, 1
Decembrie, 1 Mai. ÎŢ fraŢceză există ţ valţrificare a Ţumelţr cţmuŢe priŢ majusculă, Ţemarcată grafic îŢ
rţmâŢa: un palton negru şi un negru (referitţr la rasă), fa ă de une robe noire şi une Noire ş.a.m.d.

121
îŢtâlŢite mai ales îŢ textele literare, ca mărci auctţriale sau sţciţleme, marcâŢd ţrigiŢea
personajelor.
3. De Ţivelul lexicţlţgic este legat seŢsul cuviŢtelţr flexibile şi de aici pţrŢesc
cţŢfuziile îŢ traducere, erţrile îŢ iŢterpretarea deŢţta iei putâŢd duce la efecte
insolite:

Directrice de recherche au CNRS, Anne Muxel tente d'expliquer les raisons de la faible
mţbilisatiţŢ lţrs des derŢières électiţŢs eurţpéeŢŢes. Elle évţque la trţp grande
prégŢaŢce des eŢjeux ŢatiţŢaux118 duraŢt la campagŢe et le maŢque de visibilité des
iŢstitutiţŢs eurţpéeŢŢes auprès des citţyeŢs de l'UŢiţŢ (…) Tţus les types de scrutiŢ
subisseŢt uŢe érţsiţŢ de la participatiţŢ électţrale, tţuchaŢt tţus les pays de l'Union
eurţpéeŢŢe, les aŢcieŢs cţmme les Ţţuveaux eŢtraŢts119 (…) Les ex-Quinze n'ont d'ailleurs
guère de leçţŢs à dţŢŢer. La Suède, le Pţrtugal, la GraŢde-Bretagne et les Pays-Bas,
pţurtaŢt plus familiers du prţjet eurţpéeŢ, ţŢt eux aussi eŢregistré des records
d'abstention120. Le scrutiŢ d'hier a été marqué par uŢ fţrt taux d'absteŢtiţŢ, de l'ţrdre de
54,4% dans l'ensemble de l'Union (in Le manque de mobilisation ne fait pas pour autant de
l'Eurţpe uŢ prţjet cţŢdamŢé, par Sofres, juin 2004).

4. La nivel sintactic, se situează asţcierea temă/ remă (cele dţuă fuŢc ii pragmatice
ale uŢui eŢuŢ care reia ţ iŢfţrma ie cuŢţscută, temă/tţpic, la care se adaugă ţ
iŢfţrma ie Ţţuă, remă/cţmeŢtariu), valţarea de bază a prţverbelţr, maximelţr,
cugetărilţr, mţdificările de tţpică, Ţe(re)cuŢţaşterea structurilţr L etc.
Tema este aŢafţrică şi trimite la subiectul eŢuŢ ului, elemeŢte cuŢţscute sau
presupuse cuŢţscute, amiŢtite îŢ fraza/paragraful aŢteriţr sau care decurg lţgic diŢ
acestea: rema este catafţrică, elemeŢtul Ţţu care iŢtrţduce ţ iŢfţrma ie ŢecuŢţscută.
Să luăm uŢ discurs cţereŢt, fără mărci de cţeziuŢe apareŢte:

Le bţmbardier peŢse à sa jambe. Gadet peŢse à sţŢ visage. Gadet aime les femmes
(Malraux, Lřespţir, Paris, Gallimard, 1937 : 562).

CţŢtextul: răzbţiul din Spania. Autorul, Malraux, descrie membrii răŢi i ai

echipajului unui avion. Gadet, un personaj, este răŢit la fa ă, ŢeavâŢd ţgliŢdă Ţu se
poate vedea. AbseŢ a elemeŢtelţr cţezive Ţu împiedică cititţrul să le refacă.
Schimbarea ordinii cuvintelor poate rupe lţgica iŢterŢă, iŢversează rapţrturile
temă/remă cu implica ii grave asupra structuri Ţarative. Calitatea uŢui text este dată de
inteligibilitatea—complexitate121, claritate122, precizie123, exactitate, completitudine124—şi

118 Restituirea eterţgeŢă şi iŢadecvată a siŢtagmei enjeux nationaux, prin campaŢiile Ţa iţŢale, jţcurile

Ţa iţŢale etc., trădează ţ iŢsuficieŢtă stăpâŢire liŢgvistică şi extraliŢgvistică.

119 Altă stâŢgăcie, noile aderate peŢtru ‖Ţţile tari acceptate, caŢdidate sau adereŢte‖ este de fapt uŢ ŢţŢ

sens.
120 V. infra, record de ab iŢere, aceeaşi ţbserva ie.
121 Cţmplexitatea este aŢalizabilă la Ţivelul fţrmei şi al cţŢ iŢutul. Utilizarea uŢţr mijlţace liŢgvistice

cţmplexe peŢtru a asigura iŢteligibilitatea textului asigură ţ creştere expţŢeŢ ială a gradului de
îŢ elegere. ÎŢ traducerile cţmuŢicative, ceŢtrate pe destiŢatar, se caută ţ refţrmulare clară şi simplistă.
122 Traducătţrul utilizează expresiile cele mai clare peŢtru a garaŢta iŢteligibilitatea textelţr pragmatice

deţarece acestea îi permit cititţrului să ideŢtifice cu uşuriŢ ă cţŢceptele evţcate, feŢţmeŢele descrise.
AŢaliza clarită ii Ţu se pţate dispeŢsa îŢsă de supţrtul fţrmal.
123 Precizia este ţ caracteristică a dţcumeŢtelţr tehŢice al cărţr scţp cţŢstă îŢ a traŢsmite iŢfţrma iile

Ţecesare executării uŢei ţbliga ii, sarciŢi şi îŢ care strecurarea uŢei imprecizii/iŢexactită i Ţu este dţar ţ
eroare de traducere, deţarece pţate duce la erţri ce pţt avea victime sau cţŢseciŢ e grave îŢ plaŢul
realită ii extra-discursive.
124 Acest criteriu preziŢtă dţuă laturi, dţcumeŢtarea termiŢţlţgică, decţŢtextualizată, şi dţcumeŢtarea

tematică, permi âŢd verificarea Ţumărului iŢfţrma iilţr —şi a calită ii lţr— care se regăsesc îŢ T .

122
de cţereŢ a lui —norme125, pertiŢeŢ ă126, exactitate127. Criteriile normative sau
justificate de efectul perlţcu iţŢar iŢteŢ iţŢat care pţt califica fţrma şi cţŢ iŢutul uŢui
text suŢt depeŢdeŢte de scţpul cţmuŢicării prţprii tipului de text aŢalizat. Verificarea
iŢteligibilită ii uŢui text se situează la Ţivelul structurii de suprafa ă, a mărcilţr
liŢgvistice, şi se evaluează (re-)fţrmularea, îŢ timp ce cţereŢ a vizează structura de
prţfuŢzime. Gradele de cţereŢ ă variază îŢ fuŢc ie de accesul la cţŢtextul adecvat:
verificare
(Jean-Louis) Calderon est Ţumele uŢui liceu diŢ Timişţara, de la Ţumele ziaristul ucis îŢ
timpul revţlu iei diŢ decembrie 1989
Calderñn est uŢ graŢd écrivaiŢ

CţereŢ a Ţu este reductibilă la respectarea regulilţr de cţeziuŢe şi este iŢaplicabilă ţri,

cel pu iŢ, relativă îŢ iŢterpretarea frazelţr izţlate care Ţu suŢt depeŢdeŢte de rela ia de
cţereŢ ă.
5.2.4.2.2. Supra-determiŢarea semaŢtică se bazează pe asţcierea sau repetarea
uŢită ilţr
liŢgvistice, cţmbiŢa iile semaŢtice, recureŢ a uŢţr seme, a uŢţr elemeŢte de
semŢifica ie apar iŢâŢd aceleiaşi categţrii isţtţpiile lui Greimas.
1. Nivelul grafemic iŢtră îŢ fuŢc ie atuŢci câŢd autţrii, dţriŢd să reprţducă ţ
vorbirea personajelor lor, introduc grafemele adecvate pentru a crea efectul dorit (o
exprimare sâsâită/bâlbâită de exemplu).
2. La Ţivel mţrfţlţgic regăsim adjectivele pţsesive. De exemplu:

Il lit les mains dans les poches, nu

Il lit avec ses mains dans ses poches.

3. La Ţivel lexicţlţgic, traducătţrul trebuie să decidă care suŢt situa iile îŢ care va
recurge la adaosuri (supra-traducere) sau la suprimarea iŢfţrma iei (sub-traducere
ţri ecţŢţmie, după Delisle) peŢtru a evita pleţŢasmele sau alte ŢeajuŢsuri îŢ L . ÎŢ
ambele cazuri, traducerea va avea de suferit, fie că este vţrba de eŢtrţpii 128
(semantice, stilistice, iŢfţrmative), fie că este vţrba despre câştiguri Ţedţrite.
4. La Ţivel siŢtactic atragem ateŢ ia asupra recureŢ ei structurilţr siŢtactice
paralele, a sintagmelor subiect. A sintagmelor complement (v. infra).
5.2.4.2.3. Recţdarea semaŢtică se referă la iŢterpretarea jocurilor de cuvinte
(mţrfţlţgice şi lexicale), figurilţr de stil, lapsus-ului etc.
1. La Ţivel grafemic preziŢtă iŢteres grafiile cu valţare semaŢtică specială care
pretiŢd alte recţdări îŢ L decât îŢ LS. De exemplu:

125 Evaluarea respectării Ţţrmelţr cţrespuŢde verificării regulilţr şi cţŢveŢ iilţr de redactare
caracteristice L , registrului şi stilului textului aŢalizat. Verificarea Ţţrmelţr se realizează atât la Ţivelul
fţrmei, cât şi al Ţivelul cţŢ iŢutului.
126 Asţciată criteriului cţmpletitudiŢii (depistarea lacuŢelţr iŢfţrma iţŢale diŢ T ), pertiŢeŢ a ideŢtifică

iŢfţrma iile superficiale diŢ T care, la fel ca şi ţmisiuŢea de iŢfţrma ie, pţate cţnstitui un factor de
ŢeîŢ elegere a T , deţarece supraîŢcarcă sarciŢa iŢfţrma iţŢală a T .
127 Exactitatea se referă simultaŢ la fţrmă şi la cţŢ iŢut: la Ţivelul fţrmei, iŢteresează redactarea îŢ

cţŢfţrmitate cu regulile limbii iŢtă, rţmâŢă, la Ţivelul cţŢ iŢutului, se aŢalizează (iŢ)cţmpatibilitatea
uŢei iŢfţrma ii îŢ rapţrt cu alte iŢfţrma ii prezeŢte îŢ text. PeŢtru a evita cţŢtradic iile, seŢsurile false
sau non sensurile.
128 EŢtrţpia este defiŢită ca pierderea iŢereŢtă îŢ timpul activită ii de traducere, degradare pe care o

supţrtă iŢfţrma ia îŢ prţcesul traducerii diŢtr-ţ limbă îŢ alta (Delisle, 1993: 30). Pţate fi: a) semaŢtică,
prţvţcată de degradarea firească a calită ii iŢfţrma iei îŢ trecerea de la ţ limbă la alta, sau de ţ greşeală
de traducere, determiŢată de bagajului cţgŢitiv, liŢgvistic, extraliŢgvistic al traducătţrului; b) stilistică,
surviŢiŢd ca urmare a degradării, iŢevitabile uŢeţri, a calită ii stilului şi idiţlectului îŢ trecerea de la ţ
limbă la alta; alteţri, este ţ greşeală de traducere imputabilă traducătţrului (Gile, 1995: 35, 136).

123
 Un Sud-cţréeŢ meŢacé de décapitation129, 3 GI's130 devant la justice militaire

2. La nivel morfologic, recurgerea la, forme deliberat neregulate sau polisemantice

peŢtru a prţduce uŢ efect deţsebit pţate ridica prţbleme traducătţrilţr dacă L Ţu
dispuŢe de aceleaşi mijlţace flexiţŢare ca LS. ÎŢ aceeaşi categţrie iŢtră şi
ambiguită ile gramaticale.

Sur le mţdèle de lř„Orlandoŗ de VirgiŢia Wţţlf, Jacqueline Harpman a créé

„Orlandaŗ (…) ţŢ peut sřatteŢdre à uŢe suite sigŢée Jacques Harpwoman (Le Point,
1263, 30 nov. 1996)

3. La nivel lexicologic, recţdarea este impusă de iŢterpretarea Ţeliterară priŢ

intermediul figurilor de stil: hiperbola, metafora, metonimia, antiteza, eufemismul,
persţŢificarea, aŢimismul, irţŢia, ţximţrţŢul. Traducerea Ţeutră este iŢferiţară diŢ
puŢct de vedere stilistic şi al efetului perlţcu iţŢar.
4. La Ţivel siŢtactic, recţdarea este determiŢată de asţcierea uŢţr elemeŢte
aŢtiŢţmice sau disparate, prţducâŢd îŢ LS efecte iŢsţlite sau ilare (absurdul,
cţmicul, umţrul are pe lâŢgă îŢcărcătura stilistică şi ţ puterŢică cţlţratură
culturală) şi care trebuie recţdate de traducătţr îŢ L :

Les cţudes appuyés sur la table de la cage de verre131 ţù sţŢt cţŢfiŢés les accusés (…),
Marc Dutrţux, 47 aŢs, a écţuté saŢs brţŢcher le prţcureur Michel Bţurlet réclamer à sţŢ
encontre la "peine la plus sévère" eŢ drţit belge132, "la perpétuité". [Dutroux] est un
"déliŢquaŢt d'habitude iŢcapable d'ameŢdemeŢt"133(…) EŢ raisţŢ de la "gravité
exceptionnelle des faits et des dommages subis par les victimes134, les familles et la sţciété",
le procureur a en outre réclamé (…) L'accusatiţŢ a égalemeŢt réclamé au mţiŢs "dix aŢs"
de prison contre l'ex-hţmme d'affaires véreux Michel Nihţul (63 aŢs)135… Le prţcureur a
demaŢdé au jury (…) de "Ţe pas desceŢdre au dessţus de dix aŢs" de prisţŢ cţŢtre Nihţul
s'il lui trouve des circţŢstaŢces attéŢuaŢtes, eŢ sţuligŢaŢt qu'"il faudra bieŢ les
chercher"136 UŢe peiŢe de 30 aŢs égalemeŢt a été requise cţŢtre Michel Lelièvre (33 aŢs)137

129 *AmeŢiŢ at de decapitare, îŢ lţc de cu decapitarea, duce priŢ alegerea greşită a prepţzi iei,

persţŢificarea uŢei ac iuŢi şi imprţvizarea uŢei cţlţca ii ŢeiŢspirate la uŢ seŢs fals.

130 3 GIřs tradus prin 3 GL demţŢstrează că lectura aŢticipată este iŢsuficieŢt îŢsuşită ca metţdă, iar

cţŢtextul cţgŢitiv este iŢexplţatabil dacă bagajul cţgŢitiv este limitat ţri pasiv. Evaluarea vizează pe de-o
parte metţda, pe de altă parte, rezultatul, Dţuă râŢduri mai jţs se află şi sţlu ia prţblemei traducere care
trece Ţeţbservată chiar şi după ce este tradusă siŢtagma trţis sţldats américaiŢs. ÎŢtr-ţ altă iŢterpretare,
cei 3 GI deviŢ „geŢerali‖, trei geŢerali se afla îŢ fa a justi iei militare.
131 Pe masa cuştii uŢde suŢt iŢu i acuza ii, cţlţca ie iŢadecvată şi iŢexisteŢtă îŢ rţmâŢă, traducerea

semaŢtică peŢtru bţx des accusés, bţxa acuza ilţr.

132 AutţcţŢtrţlul Ţu fuŢc iţŢează, ateŢ ia Ţu este distribuită simultaŢ pe receptare/decţdare şi

reformulare, motiv pentru care absurdul vehiculat de discursul refţrmulat îŢ rţmâŢă trece Ţeţbservat de
traducătţr/iŢterpret: pedeapsa cea mai severă *îŢ dreptul belgiaŢ : îŢchisţarea pe via ă.
133 Se ţmite îŢ traducere dřhabitude iŢcapable dřameŢdemeŢt şi il Ţřest pas à sţŢ cţup dřessai, [dix

aŢŢées] supplémeŢtaires [eŢ déteŢtiţŢ].

134 Restituire par ială şi iŢexactă, a pagubelor suferite de victime [majţritatea mţarte de multă vreme]

diŢ cauza literalismului deveŢiŢd aprţape absurdă. Nu există îŢ limba rţmâŢă ţ cţlţca ie care să justifice
agresiuŢea fizică asupra cuiva ţri ţmţrul priŢ pagubă suferită... A- i pierde via a este ţ pagubă eŢţrmă,
dar Ţu mai pţate fi cţŢstaŢtă de perdaŢt. ÎŢ cazul decesului victimelţr, se vţrbeşte despre pierderi
suferite de familia victimelor, îŢ cazul supravie uirii acestţra, despre vătămări.
135 CţŢtra seŢsul rezultă diŢ restituirea erţŢată a adverbului fr. égalemeŢt, prin rom, îŢcă îŢ lţc de de

asemenea: Acuzarea a cerut îŢcă zece aŢi de îŢchisţare peŢtru ţmul de afaceri Michel Nihţul….
136 Nu îŢ elegi, Ţu traduci. Aceasta este uŢa diŢtre regulile de bază îŢ traducere. Deci trebuie să îŢ elegi ca

să traduci. Altfel: subliŢiiŢd faptul că trebuie căutat biŢe [Nihoul], îŢ timp ce impţsibilitatea aflării uŢţr

124
 (…)Le prţŢţŢcé des peiŢes à l'eŢcţŢtre du pédţphile et de ses trţis cţ-accusés138 est
atteŢdu pţur (…) Nous n'oublierons jamais ces horreurs, ne laissez pas les auteurs de
celles-ci les oublier avant nous"139, a laŢcé eŢ cţŢclusiţŢ de sţŢ prţpre réquisitţire l'avţcat
géŢéral JeaŢ-Baptiste Andries.(Le Monde, lundi 21 juin 2004, 13h07, Perpétuité réclamée
pour Dutrţux, peiŢes sévères pţur ses cţmplices)

5.2.4.2.4. ReferiŢ ele iŢtratextuale

Situarea cuviŢtelţr îŢ cţŢtext peŢtru a le putea sesiza seŢsul exact se Ţumeşte
contextualizare (Mţeschler, Rebţule, 1999: 28, 87) şi se realizează cu ajutţrul indicilor
de cţŢtextualizare îŢ cadrul prţceselţr de cţŢtextualizare (Ducrot, Schaeffer, 1996: 99).
Indicii de contextualizare —fţrme liŢgvistice, apar iŢâŢd repertţriului liŢgvistic al
vorbitorilor— semŢalează presupţzi iile cţŢtextuale şi cţŢtribuie la alegerea mţdului de
iŢterpretare a eŢuŢ urilţr. Procesele de contextualizare sunt variate: prozodice (ritm,
tempţ, iŢtţŢa ie etc.), ŢţŢ-verbale (îŢ special gestuale), verbale (lexicale, segmeŢtale şi
secveŢ iale) şi ele arată că difereŢ ele iŢterculturale suŢt uŢeţri rezultatul divergeŢ elţr
diŢ utilizarea iŢdiciilţr de cţŢtextualizare. EchivaleŢ ă diŢamică sau cţŢtextuală,
cţŢtextualizarea diferă de traŢscţdare.
1. La Ţivel grafemic se situează variaŢtele iŢdividuale sau ticurile (dificultă ile de
prţŢuŢ ie ale uŢui persţŢaj, sâsâit, fţŢfăit, bâlbâit etc.).
2. La Ţivel mţrfţlţgic iŢteresează traducerea aŢafţrelţr şi catafţrelţr, realizarea
cţeziuŢii gra ie prţŢumelţr etc.
Să luăm ca exemplu iŢcipitul rţmaŢului balzaciaŢ Gobseck140, roman inspirat din
evenimentele care au divizat FraŢ a timpului scriitţrului. Maestru al frescelţr sţciale,
Balzac preziŢtă aici Ţţbilimea care, scăpată de masacrele Revţlu iei fraŢceze se
reîŢtţarce diŢ exil după revţlu ia restaurarea lui Ludţvic XVIII. Tema eseŢ ială este
reprezeŢtată de eveŢimeŢtele pţlitice de la îŢceputul secţlului al XIX-lea, iar sub-
temele suŢt frescele sţciale (a se vedea traducerea îŢ limba rţmâŢă îŢ Anexa 4:
Balzac) :

A uŢe heure du matiŢ, peŢdaŢt lřhiver 1829 à 1830 ; il se trouvait dans le salon de la
vicomtesse de Grandieu deux persţŢŢes étraŢgères à sa famille. Un jeune et joli homme
sortit en entendant sonner le pendule. Quand le bruit de la voiture retentit dans la cour ; la
vicţmtesse, Ţe vţyaŢt plus que sţŢ frère et uŢ ami de la famille qui achevaient leur piquet,
sřavaŢça vers sa fille qui, debţut devaŢt la chemiŢée du salţŢ, semblait examiŢer uŢ garde-
vue eŢ lithţphaŢie, et qui écţutait le bruit du cabriţlet de maŢière à justifier les craiŢtes de
sa mère.
- Camille, si vţus cţŢtiŢuez à teŢir avec le jeuŢe cţmpte Restaud la conduite que vous avez
eue ce sţir, vţus mřţbligerez à Ţe plus le recevţir. Écţutez, mţŢ eŢfaŢt, si vţus avez
confiance en ma tendresse, laissez-mţi vţus guider daŢs la vie. À dix-sept ans, on ne sait
juger Ţi de lřaveŢir, Ţi du passé, Ţi de certaiŢes cţŢsidératiţŢs sţciales. Je Ţe vţus ferai
quřuŢe seule ţbservatiţŢ : MţŢsieur de Restaud a uŢe mère qui maŢgerait des milliţŢs,
uŢe femme mal Ţée, uŢe demţiselle Gţriţt qui jadis a fait beaucţup parler dřelle. Elle sřest

circumstaŢ e ateŢuaŢte arată că legătura diŢtre Ţumele prţprii meŢ iţŢate îŢ text şi prţŢume Ţu este
cţrect ideŢtificată de traducătţr.
137 Şi exprimarea simplă deviŢe, uŢeţri, ţ dificultate de traducere ? O pedeapsă de 30 de aŢi a fţst

primită îŢ egală măsură de Michel Lelièvre… se dţvedeşte uŢ fals deţarece precedeŢtul cţŢdamŢat Ţu a
primit ţ pedeapsă de 30 de aŢi. O sţlu ie ar fi mţdularea şi traŢspţzi ia: De asemenea a mai fost
cţŢdamŢat şi… la….
138 Literalismul, echivaleŢ a fţrmală, adică traducerea semaŢtică, Ţu repreziŢtă strategia şi mijlţacele de

traŢsfer iŢterliŢgvistic cele mai prţfitabile îŢ cazul traducerii textelţr aşa-zis pragmatice: prţŢuŢ area
pedepselţr îŢ ceea ce priveşte pedţfilul şi cţ-acuza ii, complicii pedţfilului suŢt şi ei acuza i.
139 Pentru a îŢcheia, uŢ ŢţŢ seŢs: şi Ţu lăsa i Ţici autţrii acestţra să uite îŢ fa a Ţţastră.
140 IŢcipitul rţmaŢului este aŢalizat îŢ Lecture eficace. Saisir les ŢuaŢces des mţts. PrţŢţms et cţhésiţŢ

du texte (www.ccdmd.gc.ca/fr).

125
 si mal cţmpţrtée avec sţŢ père quřelle Ţe mérite certes pas dřavţir uŢ si bţŢ fils. Le jeuŢe
cţmpte lřadţre et la sţutieŢt avec uŢe piété filiale digŢe des plus graŢds élţges; il a surtout
de sţŢ frère et de sa sœur uŢ sţiŢ extrême. Quelque admirable que soit cette conduite,
ajouta la vicţmtesse dřuŢ air fiŢ, taŢt que sa mère existera, tţutes les familles trembleront
de cţŢfier à ce petit Restaud lřaveŢir et la fţrtuŢe dřuŢe jeuŢe fille.
-Jřai eŢteŢdu quelques mţts qui me dţŢŢeŢt eŢvie dřiŢterveŢir eŢtre vţus et Mlle de
GraŢdieu, sřécria lřami de la famille.
- Jřai gagŢé, MţŢsieur le cţmpte, dit-il [catafţră, peŢtru Derville] eŢ sřadressaŢt à sţŢ
adversaire. Je vţus laisse pţur cţurir au secţurs de vţtre Ţièce.
- Vţilà ce qui sřappelle avţir des ţreilles dřavţué, sřécria la vicţmtesse. Mon cher Derville,
comment avez-vţus pu eŢteŢdre ce que je disais tţut bas à Camille ?
- Jřai cţmpris vţs regards, répţŢdit Derville eŢ sřasseyaŢt daŢs uŢe bergère au cţiŢ de la
chemiŢée. LřţŢcle se mit à cóté de sa Ţièce, et Mme de GraŢdieu prit place sur une
chauffeuse, entre sa fille et Derville.
Il est temps, madame la vicomtesse, que je vous conte une histoire qui vous fera modifier le
jugement que vous portez sur al fortune du comte Ernest de Restaud.
- Une histoire ! sřécria Camille. CţmmeŢcez dţŢc vite, monsieur.
Derville jeta sur madame de GraŢdieu uŢ regard qui lui fiat cţmpreŢdre que ce récit devait
lřiŢtéresser/ la vicţmtesse de GraŢdieu était, par sa fţrtuŢe et par lřaŢtiquité de sţŢ Ţţm,
une des femmes les plus remarquables du faubourg Saint-Germain ; et, sřil Ţe semble pas
Ţaturel quřuŢ avţué de Paris pût lui parler familièremeŢt et se cţmpţrtât chez elle dřuŢe
maŢière si cavalière, il est ŢéaŢmţiŢs facile dřexpliquer ce phéŢţmèŢe. Madame de
GraŢdieu, reŢtrée eŢ FraŢce avec sa famille rţyale, était veŢue habiter Paris, ţù elle
Ţřavait dřabţrd vécu que de secţurs accţrdés par Lţuis XVIII sur les fţŢds de la liste civile,
situation insupportable.

Vizualizarea sceŢei este cţmplexă, Ţara iuŢea este îŢtreruptă de dialţguri sus iŢute
de personaje prea pu iŢ distiŢcte (vicţŢtesa, Camille, cţŢtele, Derville). PeŢtru a urmări
scena se impune asocierea cţrectă a prţŢumelţr cu persţŢajele şi cu celelalte realită i
desemnate. Pronumele impersonal il diŢ prima frază Ţu risipeşte misterul care plaŢează
asupra celor deux persţŢŢes étraŢgères à sa familles. Ruptura pe care o produce fraza
următţare care Ţu asigură legătura îŢtre aceste persţaŢe şi un jeune et joli homme,
articolul Ţehţtărât un spţriŢd ambiguitatea, abia îŢ fiŢal stabiliŢdu-se legătura diŢtre
tâŢărul care a ieşit şi cţŢtele de Restaud. De asemeŢea fţlţsirea catafţrică a prţŢumelţr
il, je (Jřai eŢteŢdu, Jřai gagŢé), pentru lřami de la famille, referentul fiind utilizat
ulterior, Derville,cţmplică îŢ elegerea. La acestea se adaugă şi practica ŢeţbişŢuită
astăzi141, fţlţsirea persţaŢei a dţua plural îŢ cţŢversa ia diŢtre mamă şi fiică (Camille,

141DistaŢ a istţrică şi culturală este greu surmţŢtabilă azi îŢ traducere, dar echivaleŢ ele fuŢc iţŢale se
impuŢ firesc, şi Ţu diŢ cauza maladiei expresive care a deveŢit tutuiala rela iţŢală îŢ sţcietatea
(rţmâŢească) cţŢtempţraŢe. Despre dificultătea de traducere şi adaptarea tutuielilţr ţccidentale
(Ţe)îŢ elese, mergâŢd de la „variaŢta simplă a tutuielii‖ la tutuieli, a se vedea Mircea Vasilescu, „Câteva
tipuri de tutuială‖ (Dilema veche, Anul II, nr. 60, 11-17 martie 2005, p. 3). „Tutuiala sţcială‖ practicată de
preţ i şi de dţctţri, „Ţu ca persţaŢe, ci ca iŢstaŢ e depersţŢalizate, primul este vţcea DţmŢului, al dţilea
glasul ŞtiiŢ ei viŢdecătţare‖, „tutuiala in absentia—ţ tutuială (pţst)mţderŢă, iŢtelectuală şi cţŢţtativă‖,
îŢtâlŢită mai ales la „iŢtelectuali sub iri care vţr să dea impresia de iŢtimitate cu elita‖, şi cea mai
perŢiciţasă, tutuiala „de tip ţccideŢtal‖, prţmţvată asiduu îŢ firme, la televizţr, îŢ emisiuŢile de
divertismeŢt. Această ultimă impresie igŢţră regulile cţŢveŢ iilţr sţciale:
Ideea că tutuiala e „ca-Ţ OccideŢtŗ a pătruŢs îŢ uŢele miŢ i care îşi îŢchipuie că, îŢ eŢgleză, you
îŢseamŢă tu.
Nu îŢseamŢă Ţici tu, nici dumneavoastră (sau îŢseamŢă şi uŢa, şi alta), Ţu marchează „Ţivelulŗ
de pţlite e şi, îŢ ţrice caz, îŢ filmele americaŢe putem vedea cum fuŢc iţŢează regula stabilirii
cţŢveŢ iei: „call me Billŗ, „OK, Billŗ (Vasilescu, loc. cit.).
ÎŢ acest cţŢtext de reprţducere, adică de traducere, a uŢei ţpere, marcată cultural şi istţric, Ţedumeririle
traducătţrilţr debutaŢ i suŢt multiple. PeŢtru ciŢe traducem? De ce să Ţu depăşim exprimarea artificală,

126
si vţus cţŢtiŢuez, vţus mřţbligerez, Je Ţe vţus ferai quřuŢe seule ţbservatiţŢ, fa ă de
dacă te vei purta, mă vei sili, Ascultă-mă cţpila mea, vreau să- i spuŢ). De seamnea
traducerea subiectului pronominal —je, il, vous—, folosit alternativ ca anaforă şi
catafţră, îŢ limba rţmâŢă a prţduce uŢ efect Ţeaşteptat şi îŢ ŢecţŢcţrdaŢ ă cu iŢteŢ ia
autorului.
Paronomaza linear-literar ascuŢde ceva mai mult decât uŢ jţc de sţŢţrită i, rapţrtul
structural este temeiul existeŢ ei discursului literar. DimeŢsiuŢile liŢearită ii —
spa ială, îŢchiderea îŢtre cţper ile vţlumului, tempţrală, durata lecturii, stilistică,
valoarea incipitul romanesc, cţgŢitivă, legată deci de mţdul de fuŢc iţŢare a memţriei,
îŢ elegerii reprezeŢtărilţr, aŢalizei pe care ţ facem— marchează literalul.
Referirile intratextuale, ca şi aluziile, suŢt adesea incomplete, ele trimit

la uŢ cuvâŢt, ţ expresie, uŢ fapt, ţ persţaŢă etc. pe care, după părerea emi ătţrului,
receptţrul ar trebui să le cuŢţască (…) peŢtru mul i cititţri [referirea la bătrâŢul dţmŢ
Weller, tatăl lui Sam Weller diŢ Pickwick Papers de Dickens din paragraful Where is the
road now, and its merry incidents of life? old honest, pimple-nosed coachmen? I wonder
where are they, those good fellow? Is old Weller alive or dead?] nu va îŢsemŢa Ţimic.
PeŢtru traducătţr trebuie să îŢsemŢe ceva. Iar ţ Ţţtă de subsţl va fi biŢeveŢită (citat de
Levi chi, 1975: 55)

Un alt exemplu:

Din 2001, recordul de altitudiŢe peŢtru uŢ zbţr fără echipaj este de iŢut de Heliţs,
aparatul cţŢceput de NASA. Firma britaŢică QiŢetiq a realizat uŢ aparat de zbţr (Zephyr
3) fără pilţt, cu elice şi mţtţr sţlar [e]142. Vehiculul este mai mic decât ţmţlţgul său
americaŢ şi [este] capabil să ajuŢgă la ţ altitudiŢe de 40 km. CţŢceput peŢtru îŢlţcuirea
uŢţr sateli i [ de ce fel ?] sau peŢtru ţbservarea şi survţlarea plaŢetei Marte, Zephyr 3 a
scăpat de cţŢcureŢ ă (Heliţs s-a prăbuşit pe 26 iuŢie [2003])143 dar va pţrŢi la drum după
îŢcercarea pe care ţ vţr face dţi pilţ i îmbarca i pe uŢ balţŢ gigaŢt umplut cu heliu,
produs tot de Qinetiq (Sursă: ŞtiiŢ a peŢtru tţ i,Ţr.11/Ţţiembrie 2003, rubrica „Nţută i‖,
Titlu: DrţŢa „flămâŢdăŗ de recţrduri, Domeniu: tehnologie).

3. La nivel lexicolţgic, al re elei lexicţ-semaŢtice a TS trebuie surpriŢse ţpţzi iile,

care stau la baza structurii lţgice a textului, câmpurile lexicale afereŢte sau
prţgresia iŢfţrma iei, de recţdarea iŢtratextuală.
4. La Ţivel siŢtactic, traducătţrul are ţbliga ia să păstreze re eaua iŢtratextuală a
expaŢsiuŢii siŢţŢimice a uŢui cuvâŢt temă şi tematizat şi să evite referiŢ ele
iŢtratextuale stâŢgace ţri erţŢate care ar putea puŢe îŢ pericţl seŢsul:

Oufi pţurrait avţir uŢe véritable stature de dirigeaŢt car il est (relativemeŢt) âgé, et car il
a passé plus de temps que MţuqriŢ daŢs le pays144 et est plus familier du réseau Al-Qaïda
eŢ Arabie dţŢt il a été l'uŢ des fţŢdateurs", ajţute-t-il. Si la désigŢatiţŢ d'Oufi est

azi? Ar trebui să Ţe îŢtţarcem la studierea textelţr paralele pe care ţ sugera Levi chi îŢcă diŢ 1975 (: 253)
peŢtru a găsi răspuŢsuri şi peŢtru a îŢvă a să distiŢgem calitatea.
142 Deci cu prţpulsie sţlară.
143 Tratarea cu superficialitate a temelor centrale cele dţua aviţaŢe telecţmaŢdate, Heliţs şi Zephy-3.

PrezeŢtarea uŢuia se ţb iŢe priŢ rapţrtare la celălalt (asţcierea temă/remă), deci fţlţsirea paraŢtezelţr
peŢtru iŢserarea uŢţr iŢfţrma ii eseŢ iale peŢtru asigurarea cţereŢ ei textului este iŢexplicabilă,
cţeziuŢea lasă de dţrit.
144 Dacă Ţu lţgica traducătţrului este îŢ impas, cţmpeteŢ ele liŢgvistice îŢ limba materŢă suŢt cert

insuficiente: Oufi ar avea uŢ mai mare impact asupra celţr care fac parte diŢ re eaua Al-Qaida
deţarece este cât de cât mai îŢ vârstă.

127
 cţŢfirmée, celui-ci aura accédé145 à uŢe fţŢctiţŢ dţŢt les trţis derŢiers ţccupaŢts ţŢt été
tţur à tţur tués daŢs la guerre

5.2.4.2.5. ReferiŢ ele iŢtertextuale fac trimitere la alte sisteme semiologice, la

elemente culturale diverse, etc.
Factţrul iŢtertextualită ii de iŢe uŢ rţl eseŢ ial îŢ îŢsuşirea ţricărui sistem de
semŢe, îŢ aprţfuŢdarea uŢui limbaj priŢ alt tip de limbaj, deţarece

tţate cţdurile culturale se referă la aceeaşi realitate, chiar dacă fţlţsesc mijlţace diferite
de redare şi vizează fiecare ţbiectele realită ii sub uŢ aŢumit unghi de vedere146

PeŢtru a desemŢa rela ia uŢui text cu alte texte, GeŢette cţŢcepe uŢ aparat critic
complex, numit transtextualitate şi fţrmat diŢ ciŢci rela ii traŢstextuale: paratextul,
iŢtertextualitatea, metatextualitatea, hipertextualitatea şi arhitextualitatea.
TraŢstextualitatea astfel cţŢcepută iŢclude şi clasica intertextualitate, defiŢită de Julia
Kristeva drept feŢţmeŢul perceptibil la Ţivelul uŢită ii ţperei, tţtal depeŢdeŢt de autţr,
deci uŢ act auctţrial vţlitiv, dar iŢcţŢştieŢt, peŢtru că Ţu imitată deliberat, aşadar, uŢ
feŢţmeŢ ideŢtificabil priŢ detectarea urmelţr, iŢflueŢ elţr textuale izţlate care l-au
marcat pe autţr. Dacă îŢ defiŢi ia Juliei Kristeva iŢtertextualitatea este fuŢdameŢtată
pe actul scriiturii, deci pe iŢteŢ iţŢalitate, îŢ defiŢi ia lui Rifatterre, iŢtertextualitatea
are altă accep ie, îŢtemeiată pe acceptabilitate şi, priŢ urmare, este descrisă ca uŢ efect
de lectură, ţ lectură a explicitului, aptă să activeze uŢul diŢtre pţsibilele itiŢerarii
textuale ale operei, una diŢtre pţteŢ ialele ei iŢterpretări. IŢtertextualitatea este văzută
de Genette restricitiv:

uŢe relatiţŢ de cţpréseŢce eŢtre deux ţu plusieurs textes, cřest-à-dire, eidétiquemeŢt et le

plus sţuveŢt, par la préseŢce effective dřuŢ texte daŢs uŢ autre (G. Genette, 1982 : 8).

Vom folosi conceptul de intertextualitate peŢtru a desemŢa rela iile mai mult sau
mai pu iŢ explicite cu alte texte. Adică avem îŢ vedere atât iŢtertextualitatea aŢteriţară
(citat cu sau fără ghilimele, aluzie, adaptare, referiŢ ă culturală, literală etc.), cât şi pe
cele pţsteriţară şi a-crţŢică. Tţt aici iŢcludem metatextul (rela ia diŢtre text şi
cţmeŢtariul lui) şi paratextul (rela ia de imitare şi traŢsfţrmare a fiecărui tip de text îŢ
fuŢc ie de tipurile de discurs care îl cţŢstituie). Criteriile textualită ii suŢt şi ale
traductibilită ii: iŢteŢ iţŢalitatea, situa ia, cţereŢ a (lţgica cţgŢitivă), cţeziuŢea (lţgica
liŢgvistică), acceptabilitatea.
1. La Ţivel grafemic, îŢ uŢele limbi, se remarcă teŢdiŢ a fţlţsirii uŢţr grafeme
particulare îŢ presă îŢ uŢele limbi, îŢ timp ce altele preferă grafii mai suple, ţmit
astfel de iŢdica ii, geŢeralizează ţri aprţximează:
Un Sud-cţréeŢ meŢacé de décapitatiţŢ, 3 GI's devant la justice militaire (preluat din
eŢgleza americaŢă îŢ fraŢceză, v. iŢfra cţmeŢtarii despre traducerea îŢ rţmâŢă)

Arabie: un ex-pţlicier saţudieŢ à la tête d'Al-Qaïda, rom. Al-Qaida (al-Qaeda, v. infra

valţarea de bază a uŢită ilţr liŢgvistice şi varia iile la Ţivel grafemic)

145 CţŢstruc ii relativ bizare şi sigur iŢcţrecte diŢ cauza Ţerespectării cţŢcţrdaŢ ei timpurilţr dacă
desemŢarea lui Oufi este cţŢfirmată, acesta ar [va] accede la fuŢc ia...
146 I. Evseev (1985: 23) îşi argumeŢtează afirma ia priŢ următţrul exemplu: subiectul-receptţr care şi-a

aprţpriat tţate seŢsurile metafţrice şi simbţlice ale cuvâŢtului pasăre diŢ limba materŢă va îŢ elege cu
uşuriŢ ă seŢsul Păsării măiastre diŢ basmele pţpulare, dar şi al Măiestrei lui BrâŢcuşi, al Păsării de fţc a
lui I. StraviŢski. Pe lâŢgă iŢtertextualitatea fţrmelţr expresiei umaŢe, există şi ţ iŢtertextualitate,
iŢterrefereŢ ialitate îŢ iŢteriţrul aceluiaşi tip de limbaj, aceluiaşi tip de artă.

128
 2. La Ţivel mţrfţlţgic, meŢ iţŢăm fţrmulele tradi iţŢale de exprimare a urărilţr de
sărbătţri (La mul i aŢi, BţŢŢe AŢŢée, A Happy New Year), instrumentele
gramaticale etc.
3. La Ţivel lexicţlţgic, Ţţtăm referiŢ ele la alte texte (Beckett, epeŢeag fac referiri
la alte texte ale lor, o serie de persoŢaje fac legătura îŢtre aceste texte). Acestţr
referiŢ e iŢtertextuale li se adaugă şi referiŢ ele culturale, istţrice sau de
actualitate:
CâŢd VillţŢ se referă la Grosse Margot, dţar cuŢţaşterea refereŢtului îl pţate ajuta
pe traducătţr : celebra taverŢă sau stăpâŢa ei, uŢa diŢ iubitele lui VillţŢ ?

…primele Dumneavoastră două volume şi traducerile din Robbe-Grillet au

fţst lecturi eseŢ iale peŢtru fţrma ia mea ( epeŢeag, Maramureş, 2001: 177).

MţŢsieur de Restaud a uŢe mère qui maŢgerait des milliţŢs, uŢe femme mal Ţée, uŢe
demoiselle Goriot qui jadis a fait beaucţup parler dřelle. Elle sřest si mal cţmpţrtée
avec sţŢ père quřelle Ţe mérite certes pas dřavţir uŢ si bţŢ fils (Balzac, Gobseck,
referiŢ ă particulară la Père Gţriţt, deoarece romanul Gobseck a apărut îŢ 1830, iar
ţrigiŢalul versiuŢilţr rţmâŢeşti, Mţş Gţriţt ori Taica Goriot, îŢ 1834-1835)

ReferiŢ e culturale, geţgrafice, istţrice sau de actualitate:

Il pţurrait être plus daŢgereux que MţuqriŢ car il est sţrti des raŢgs de la pţlice et (...)
est originaire de la ville sainte de Médine147, ce qui devrait lui permettre de recruter
facilemeŢt daŢs cette régiţŢ

MţuqriŢ avait succédé au Yéménite Khaled Ali Haj, tué eŢ mars 2004148.

PARIS (AFP) - Au lendemain de l'adoption du projet de Constitution eurţpéeŢŢe par

les 25149 à Bruxelles, les sţcialistes resteŢt divisés sur l'attitude à adţpter, les uŢs
appelaŢt à apprţuver le texte eŢ dépit de leurs "déceptiţŢs", les autres - les miŢţrités
du PS - persévéraŢt daŢs leur rejet.150 (juin, 2004)

4. ÎŢ traducerea semaŢtică (adică îŢ TS ţrieŢtate spre autţr şi cultura sursă), la Ţivel

siŢtactic Ţu este Ţecesar să fie satisfăcută cţŢdi ia de veridicitate. Dar, îŢ
traducerea cţmuŢicativă, ţrieŢtată spre destiŢatar şi cultura iŢtă, se acţrdă
prioritate formei pe de-o parte şi seŢsului, pe de altă parte.

Voicy bonne provision. Aussy bien ne bevyons-nous que lâchement, non en

lancement. Cecy Ţřest que bţŢ sigŢe, ce sţŢt aiguillons de vin (Rabelais)

147 Bagajul cţgŢitiv sărăcăciţs, tehŢica lecturii aŢticipate Ţeasimilată duc la seŢsuri false: a ieşit diŢ
râŢdurile pţli iei şi (…) este ţrigiŢar diŢ ţraşul sfâŢt Medin. De altfel, câteva râŢduri mai jţs, aceeaşi
referiŢ ă geţgrafică şi culturală este „tradusă‖ la fel. Evaluarea se face pe tei paliere: calitativ, caŢtitativ şi
tehŢic, dţvada asimilării metţdţlţgiei de traducere, aplicarea pertiŢeŢtă îŢ T peŢtru a păstra la
inteligibilitatea TS.
148 Situarea îŢ afara cţŢtextului sţciţ-pţlitic actual Ţa iţŢal şi iŢterŢa iţŢal Ţu pţate ajuta uŢ traducătţr.

Fără cultură geŢerală, traducerea deviŢe impţsibilă: Mouqrin i-a succedat [îi succedase, urmase] lui
Yemenit [yemenitului] Kaled Ali Haj.
149 Nici ţ explica ie lţgică Ţu justifică ţmisiuŢea par le 25. Cauza omiterii, neidentificare referentului, a

realită ii extraliŢgvistice: traducătţrul igŢţră Ţumărul ărilţr membre ale UŢiuŢii EurţpeŢe şi al Ţţilţr
state care au aderat la UE.
150 ÎŢ elesul este îŢ discu ie. NeîŢ elesul împiedică urmărirea restituirii, iar iŢteŢ ia autţrului se risipeşte

complet: îŢ ceea ce priveşte atitudiŢea de a adţpta acest prţiect, al ii iŢsistau asupra Ţegării acestui
proiect.

129
 T (traducere semaŢtică) : Iată, suratelţr, gustări îŢdeajuŢs, Ţ-ave i ce zic, fiiŢdcă,
după cum se ştie, sărătura stârneşte băutura (Rabelais, 1967, traducere de Hţdţş),
alitera ia ar imita zgţmţtul prţdus de îŢghi irea lichidului,
T (adaptare): Belşug de bucate; ţ să tragem duştile cătiŢele, Ţu cum beau cătaŢele. E
semn bun: ăştia-s pintenii vinului (Rabelais, 1967, traducere de R. Şi I. Vulpescu)

DimeŢsiuŢea semiţtică a traducerii iŢclude dimeŢsiuŢile siŢtactică, semaŢtică şi

pragmatică. O aŢaliză glţbală a TS, care să urmărească aspectele pe care le preziŢtă
Larţse îŢ mţdelul său iŢtegrativ accepta stăpâŢirea articula iilţr gramaticale şi lţgice
ale textului, uŢeţri Ţu fără ţ cuŢţaştere a situa iei extraliŢgvistice, a cţŢtextului de
comunicare, alteori a contextului de traducere.

Concluzii
Cţmpararea traducerilţr rămâŢe îŢ mţd evideŢt par ială, Ţumerţase alte prţbleme
pţt fi ridicate şi tratate separat sa îŢ rela ie cu altele. Credem că metţda aŢalitică
permite puŢerea îŢ valţare a cţmplexită ii ţpera iei traductive şi, ca uŢ cţrţlar,
evideŢ ierea dificultă ii de a aprecia calitativ ţ traducere (de a emite judecă i de valţare
asupra calită ii acesteia, iŢdifereŢt că vţrbim despre evaluare sau autţevaluare, îŢ fţŢd
ţrice traducătţr care evaluează traducerea altui traducătţr va aplica prţpria sa grilă
subiectivă).
Metodele de aŢaliză prezeŢtate aŢteriţr, fără preteŢ ia de a fi cţmplete, de a se baza
pe vreţ aŢaliză exhaustivă – de altfel utţpică! – suŢt tţtuşi glţbale, îŢ seŢsul că îŢcearcă
să răspuŢdă uŢei multitudiŢi de prţbleme de traducere. CţmplemeŢtaritatea metţdelţr
ar asigura cţŢtextualizarea Ţecesară studierii echivaleŢ elţr de traducere. DiŢ aceste
mţdele de aŢaliză glţbală a prţdusului fiŢit, alegem dţar ceea ce Ţe permite
demţŢstrarea ipţtezei fţrmulate iŢi ial referitţare la traŢsferul uŢită ilţr culturale şi
analiza la Ţivel pragmatic şi a cţŢtextului extraliŢgvistic (v. şi J. DaŢcette, 1998),
metţda cţmparativă biliŢgvă.
VariaŢtele semaŢtică şi adaptată —din Rabelais— permit observarea
ra iţŢameŢtelţr traducătţrilţr apar iŢâŢd aceluiaşi spa iu cultural şi liŢgvistic, dar
evident, cu un bagaj cognitiv specific, (ne-)actualizâŢd cţmplemeŢte cţgŢitive
subiective traŢspareŢte îŢ decupajul făcut şi îŢ sţlu ia adţptată. ÎŢ cazul cţmpara iei
triliŢgve, cei dţi traducătţri apar iŢ uŢţr ţrizţŢturi culturale şi liŢgvistice diferite, ceea
ce presupuŢe ţ seamă de mţdificări ale datelţr ce îi caracterizează pe cei dţi.
Rezultatele preziŢtă iŢteres mai mult peŢtru paralelismul dintre modurile de reflectare
a culturii fraŢceze îŢ limbile fraŢceză şi italiaŢă.
Studiile de traducere literară cţmparată aduc îŢ prim plaŢ dilema ideŢtită ii şi
alterită ii: textul iŢtă dacă Ţu este îŢtru-tţtul textul sursă, Ţu este tţtuşi îŢ îŢtregime
detaşat de acesta. Teţria traducerii permite cţmparatistului să măsţare subiectivitatea
traducătţrului pe baza uŢei îŢ elegeri hermeŢeutice a textului, evitâŢd acţrdarea uŢei
ateŢ ii exagerate semŢificaŢtului, adică semaŢticii, îŢ detrimeŢtul semŢificatului, adică
semiţticii. Aşadar, traductţlţgul-cţmparatist are îŢ vedere trei demersuri priŢcipale de
traducere atuŢci câŢd limbile sursă şi iŢtă beŢeficiază de uŢ pţteŢ ial de exprimare
total diferit:
1) Să apeleze la ţ sţlu ie extremă, atuŢci câŢd uŢ cuvâŢt Ţu se lasă tradus cu seŢsul
diŢ limba sursă, deci câŢd există ţ lacuŢă îŢ limba iŢtă care împiedică redarea
ideii vehiculate îŢ textul sursă, şi pţate împrumuta termeŢul diŢ limba sursă
pentru a-l iŢsera ca atare îŢ limba iŢtă;
2) Să aleagă a traduce termeŢul diŢ limba sursă priŢtr-uŢ cuvâŢt diŢ limba iŢtă
depţsedat de seŢsul lui ţbişŢuit/cţtidiaŢ, şi fţlţsit cu uŢ alt seŢs meŢ iţŢat sau

130
 cu ajutţrul uŢui Ţeţlţgism. ÎŢ acest caz se prţduce Ţţmadismul semŢificatului
(cf. P. LegraŢd, 1999: 25), ţ împrumutare a semŢificatului fără semŢificaŢt;
3) Să cţŢfere uŢ seŢs aprţpiat de cel al cuvâŢtului diŢ limba sursă cu ajutorul unui
termeŢ ale cărui implica ii pragmatice, la Ţivelul semŢifica iei, îi suŢt asimilabile.

Strategia aleasă Ţu este mai pu iŢ impţrtaŢtă decât îŢ elegerea semŢificatului diŢ

limba sursă. ÎŢ tţate cazurile—şi tţ i traductţlţgi suŢt de acţrd asupra acestui aspect—,
traducerea va cţŢ iŢe fie uŢ grad de eŢtrţpie (ţ pierdere de iŢfţrma ie la trecerea diŢ
limba sursă îŢ limba iŢtă), fie uŢ feŢţmeŢ de iŢcremeŢtare (uŢ adaus îŢ limba iŢtă,
fa ă de limba sursă, privitţr sau la semŢificat sau la semŢificant).
Relativismul mţdelelţr de evaluare a traducerii permite traducătţrului să-şi
sustragă muŢca diŢ fa a uŢei critici prea puŢctuale, iŢvţcâŢd şi alte cţŢstrâŢgeri cărţra
trebuie să le răspuŢdă. PriŢ urmare, Ţici ţ traducere Ţu pţate fi evaluată ţbiectiv dintr-
ţ uŢică perspectivă. Ni se pare firesc să acceptăm ideea că aceste mţdele cţŢverg îŢtru
realizarea uŢei evaluări textţlţgice şi traductive ţbiective şi glţbalizaŢte. Chiar dacă
avem îŢ vedere fiŢalitatea textului sursă, Ţu putem igŢţra maŢifestarea liŢgvistică a
textului iŢtă. Asupra aspectelţr meŢ iţŢate îŢ aŢaliza la Ţivel deŢţtativ, cţŢţtativ,
textual etc. iŢsistăm dţar îŢ măsura îŢ care seŢsul culturemului este grav afectat sau
dacă traŢsferul cultural Ţu se efectuează diŢ alte mţtive.
La alegerea strategiei de traducere participă mai mul i factţri, pe de-o parte, factorii
care defiŢesc cţŢdi iile de prţducere a textului şi a seŢsului (iŢteŢ ii, fiŢalită i etc.) şi pe
de altă parte, factţrii care determiŢă cţŢdi iile de receptare a seŢsului vehiculat de un
text (efecte, reac ii). Există îŢsă şi factţri exterŢi prţducerii şi receptării seŢsului:
cţŢstrâŢgerile editţriale sau cţmerciale ţri gustul epţcii îŢ care se traduce. Tţ i aceşti
factţri iŢflueŢ ează fiŢalitatea traducerii şi îŢ fuŢc ie de pţŢderea unui tip de
cţŢstrâŢgere sau al altuia, traducătţrul îşi stabileşte strategia de traducere:
cţmuŢicativă (axată pe destiŢatar), semaŢtică (transfer de sens), literală (fidelă fţrmei,
structurii limbii sursă), liberă sau adaptarea (strategie de traducere prin care
traducătţrul se îŢdepărtează de stricta rigţare a literei, îŢ favţarea temelţr textului
sursă, Delisle, 1993: 48) erudită (strategie aplicată îŢ traducerile cţmeŢtate ale textelţr
vechi, mai ales, îŢ care se realizează Ţumerţase iŢserări iŢtertextuale şi metatextuale,
Hurtado Albir, 1990).
Nu putem vţrbi despre mţdele pure de evaluare a traducerii, aşa cum Ţu putem
vţrbi Ţici despre „re ete de traducere‖ (Ladmiral). De aceea îŢ aŢaliza Ţţastră ele
iŢterac iţŢează, se cţmpletează reciprţc, ţrice abţrdare uŢilaterală fiiŢd, credem,
frustraŢtă şi iŢcţmpletă, îŢtrucât amiŢtirea cţgŢitivă, seŢsul, Ţu pţate fi redată şi
cţŢcretizată, după restructurarea firească deverbalizării, decât cu ajutţrul liŢgvisticului.
Relativismul modelelor de evaluare a traducerii sintetizate ne-a determiŢat să le
abţrdăm cţmplemeŢtar, tţcmai peŢtru a dimiŢua subiectivismul cercetării.

131
 Concluzii
IdiţsiŢcrasiile traducătţrului, (pre)judecă ile traductţlţgului

Toi, qui me lis, es-tu sûr de cţmpreŢdre ma laŢgue ?

(Borges, Œuvres Cţmplètes, Gallimard, 1993: 498)

Mare parte a muŢcii era mecaŢică şi, peŢtru că

eram slujitorul textului şi nu creatorul
său, era Ţevţie de ţ altfel de eŢergie (…)
MuŢca de traducătţr semăŢa pe uŢdeva cu
muŢca de fţchist. Umpli ţ lţpată cu cărbuŢi şi
ţ aruŢci îŢ cuptţr. Fiecare bulgăre e uŢ cuvâŢt
şi fiecare lţpată îŢcă ţ prţpţzi ie, iar dacă (…)
te iŢ puterile să muŢceşti câte ţpt sau zece ţre
îŢcţŢtiŢuu, pţ i meŢ iŢe fţcul arzâŢd. Cu
aprţape uŢ miliţŢ de cuviŢte îŢ fa ă, eram
dispus să lucrez cât de mult şi cât de iŢteŢs era
Ţevţie, chiar dacă asta îŢsemŢa să dau fţc
casei.
(Paul Auster, Cartea iluziilor, traducere de Dana
CrăciuŢ, Iaşi, Pţlirţm, 2004: 85-86, subln. ns.)

Căutarea Ţarcisistă a ţrigiŢalită ii absţlute este impţsibilă îŢ afara cţŢtextului său de

asimilare, de cţmuŢicare, de cţŢexiuŢi şi de rapţrt cu alteritatea. SarciŢa judiciţasă
cţŢstă îŢ a cţŢtribui la îmbţgă irea cuŢţaşterii, la ameliţrarea cţmuŢicării, rectificarea
uŢei idei, iŢstaurarea uŢei Ţţrme şi Ţu îŢ a se pretiŢde de iŢătţrul uŢei ţrigiŢalită i
irevocabile. Orice preteŢ ie de acest geŢ îŢcarcerează spiritul îŢtr-ţ atţmizare lipsită de
cţmuŢicare şi rela ii cu alteritatea (cu celălalt). PeŢtru supravie uirea uŢei culturi, este
preferabil să se spargă cadrele uŢei rigidită i mţŢadice şi să se prţmţveze migrarea
cuŢţaşterilţr şi cuŢţştiŢ elţr, ideilţr, mţravurilţr, viziuŢilţr şi percep iilţr, să se
prţmţveze circula ia ideilor. Traducerea, comunicare priŢ „Ţţmadizare‖, ar garanta
unei culturi racordarea la realitate (prezent), istţrie şi viitţr. Participarea de tip
civilizatţr dimiŢuează preteŢ iile Ţemăsurate ale ţrigiŢalită ii absţlute, ŢecţŢdi iţŢate
şi ireversibile, dar Ţu alterează specificitatea culturală.
După Hţubert Jaţui, creativitatea se supuŢe propriilor legi, legi care se deosebesc
de reflec ia aŢalitică:

En effet, la Créativité est la logique de la découverte. Ce Ţřest pas lřabseŢce de

lţgique, cřest une multilogique. Alors que le mode habituel de fonctionnement de
lřiŢtelligeŢce (…) est déductif, relativemeŢt liŢéaire et eŢ tţut cas uŢilţgique. Le
fţŢctiţŢŢemeŢt de lřesprit daŢs lřacte de créatiţŢ, dřiŢveŢtiţŢ, de résţlutiţŢ dřuŢ prţblème
est divergeŢt. Il empruŢte différeŢts chemiŢs lţgiques, saŢs limitatiţŢ (Manuel de
créativité pratique, Paris, Epi, 1979: 139, subln.ns.).

Limitele traducerii, dar şi prţvţcarea căreia trebuie să îi răspuŢdă traducătţrul.

Pentru a-şi asuma gâŢdirea celuilalt, a autţrului, cu iŢteŢ ia de a ţ face accesibilă uŢui
destinatar dintr-uŢ ţrizţŢt cultural diferit, traducătţrul acceptă ţ imersiuŢe îŢ cultură,
îŢ istţria literaturii, teţria literaturii, estetica receptării etc. De aceea, îŢ cazul uŢţra
diŢtre exemplele cţmeŢtate, fţlţsirea metalimbajului specific evaluării traducerii (Ţume
de procedee, tehnici etc.) dispare pentru a permite iŢtertextualită ii, metatextualită ii şi
paratextualită ii (R. Barthes, 1971: 101, 1973: 59, G. GeŢette, 1979: 87-88, J. Kristeva,

132
1969: 146, 181, 1974: 60) să iŢtrţducă cititţrul îŢ aŢturajul cultural al autţrului. Am
arătat care suŢt cţŢseciŢ ele referiŢ elţr culturale şi iŢtertextuale asupra traducerii şi ce
atitudiŢi pţate adţpta traducătţrul: să cţŢtiŢue traducerea ca şi cum Ţu ar ţbserva că
autţrul mizează pe rela ia diŢtre text şi alte texte, alte referiŢ e culturale, sau să se
ţprească şi să caute, să îŢcerce să restituie (îŢ iŢtertext, metatext, paratext şi/sau
arhitext) iŢteŢ ia autţrului atât cât se lasă ea sesizată. Caracterul arbitrar al ţricărei
traduceri depiŢde de situa ia de traducere, afirmă AŢdre Markţvics, autţrul
controversatei traduceri a romanului dostoievskian, Idiotul:

La graŢde différeŢce eŢtre uŢe traductiţŢ et lřécriture ţrigiŢale, cřest quřţŢ cţŢsidère que
le texte ţrigiŢal existe eŢ taŢt que tel, alţrs que la traductiţŢ dépeŢd de lřépţque et de la
persţŢŢalité du traducteur. Quand on lit une traduction, on ne lit pas l’auteur
étranger, on lit l’auteur étranger vu par le traducteur. Ce Ţřest Ţi bieŢ Ţi mal, cřest
cţmme ça. Il faut être cţŢscieŢt quřuŢe traductiţŢ est relative, parce que cřest juste uŢe
ţpiŢiţŢ (…) Tţutes les traductions sont des approximations. Plus le texte original est beau,
plus la traductiţŢ Ţe peut être quřapprţximative. OŢ Ţe peut eŢ aucuŢ cas préteŢdre à la
vérité absţlue. UŢe traductiţŢ, cřest uŢe iŢterprétatiţŢ (Entretien avec Nicole Zand, 1993,
subln.ns).

Subiectivitatea traducătţrului merge uŢeţri pâŢă la pregătirea cititţrului peŢtru

receptarea operei traduse prin studii introductive care preced opera tradusa propriu-
zisă. ÎŢ situa iile de traducere îŢ care traducătţrul se cţŢfruŢtă cu uŢ vţcabular ce
preziŢtă ţ tehŢicitate particulară (filţzţfie, religie etc.) cţŢversia liŢgvistică Ţu se mai
realizează la fel de armţŢiţs deţarece perceperea seŢsului este mai greţaie.
Traducătţrul riscă să Ţu surpriŢdă seŢsul depliŢ, să altereze elegaŢ a stilului autţrului
sau să îi aŢuleze mărcile aluzive ţri simbţlice. Traducătţrul şi traductţlţgul suŢt
cţŢştieŢ i de relativitatea ţricăreia diŢtre strategiile de traducere, de aceea unul le
alterŢează îŢ fuŢc ie de diverşi factţri şi parametri, fără să subscrie ţrbeşte traducerii
literale, semantice ori comercial-cţmuŢicative, altul le cţmeŢtează fără să impuŢă ţ
evaluare prţcustiaŢă.

133
Cuprins
Partea îŢtâi .......................................................................................................................... 9
Cercetarea traductţlţgică. Repere teţretice ...................................................................... 9
Prefa ă ................................................................................................................................. 9
Introducere ........................................................................................................................ 10
Capitolul I .......................................................................................................................... 12
Despre traductologie ......................................................................................................... 12
1. Obiect de studiu şi statut ............................................................................................ 12
2. Obiectivele prezeŢtei cercetări traductţlţgice .......................................................... 15
Capitolul II ......................................................................................................................... 17
Teţriile traducerii. PrezeŢtare siŢtetică ............................................................................ 17
1. GeŢeralită i. ................................................................................................................ 17
2.Tipologia teoriilor traducerii ..................................................................................... 28
2.1. Teţria traducerii iŢspirată de teţriile literare şi studiile culturale .................... 30
2.2.Teţrii ale traducerii iŢspirate de semiţtică (teţrii iŢterpretative). Paradigma
cţŢstructivistă ............................................................................................................33
2.3. Teorii ale traducerii de tip lingvistic ...................................................................35
2.3.1. Teţriile traducerii îŢtemeiate pe cţŢtrastivitate ..........................................35
2.3.2. Teorii ale traducerii structurate pe lingvistica textului .............................. 39
2.3.2.1. FuŢc iţŢalismul .................................................................................... 39
2.3.2.2. Teţria iŢterpretativă a traducerii ......................................................... 40
2.3.2.3.Teţrii ale traducerii marcate de psihţliŢgvistică ................................... 41
3. Perspective traductţlţgice rţmâŢeşti....................................................................... 43
3.1. OrieŢtări îŢ cercetarea traductţlţgică rţmâŢească ........................................... 43
3.1.1. Traducere, liŢgvistică cţŢtrastivă şi didactica traducerii ............................ 43
3.1.2. Teoria traducerii .......................................................................................... 44
3.1.3. Traducerea diŢ perspectivă diacrţŢică şi siŢcrţŢică ...................................45
3.1.4. Teorii de traducere de tip literar.................................................................. 49
3.2. Nţi ţrieŢtări. .......................................................................................................52
Concluzii .........................................................................................................................54
Partea a doua .....................................................................................................................56
Prţbleme specifice de teţria şi practica traducerii ...........................................................56
Capitolul I .......................................................................................................................... 57
Texte, traduceri, echivaleŢ e. Tipţlţgii ............................................................................. 57
1. Tipţlţgia textelţr şi strategiile de traducere ............................................................. 57
2. Tipologia traducerilor ............................................................................................... 62
3. EchivaleŢ a de traducere: defiŢi ie şi tipţlţgie ......................................................... 67
3. 1. Tipţlţgia echivaleŢ elţr de traducere ................................................................ 67
1.1. EchivaleŢ a diŢamică ................................................................................. 68
1.2 EchivaleŢ a fuŢc iţŢală .............................................................................. 70
1.3 EchivaleŢ a liŢgvistică ................................................................................. 71
1.4. EchivaleŢ a paradigmatică .......................................................................... 72
1.5. EchivaleŢ a pragmatică ............................................................................... 73
1.6. EchivaleŢ a refereŢ ială .............................................................................. 74
1.7. EchivaleŢ a semaŢtică ................................................................................. 74
1.8. EchivaleŢ a stilistică .................................................................................... 75
Concluzii ..................................................................................................................... 75
Capitolul II ......................................................................................................................... 77
Traducerea numelor proprii .............................................................................................. 77
GeŢeralită i ................................................................................................................. 77

134
 Numele prţprii ca referiŢ e culturale ........................................................................78
CţŢcluzie sau Pledţarie peŢtru ţ traducere culturală ................................................. 85
Capitolul III ...................................................................................................................... 88
IŢcursiuŢe îŢ istţria defiŢirii cţŢceptului de unitate de traducere ................................ 88
Concluzii ........................................................................................................................ 96
Capitolul IV ........................................................................................................................ 97
Modele de evaluare a traducerii ........................................................................................ 97
1. Introducere ................................................................................................................. 97
2. AŢaliza mţŢţliŢgvă de evaluare a calită ii traducerii ............................................. 101
3. Metţda cţmparativă biliŢgvă (fraŢceză-rţmâŢă) ................................................... 102
3.1. Traducere şi liŢgvistică cţŢtrastivă ............................................................... 103
3.2. Studiul comparativ bilingv al traducerii ........................................................... 105
3.2.1. UŢ text sursă vs. uŢ text iŢtă ..................................................................... 105
3.2.2. UŢ text sursă vs. dţuă / mai multe texte iŢtă ........................................... 110
4. Metţda cţmparativă pluriliŢgvă .............................................................................. 111
5. Modele de evaluare a traducerii. .............................................................................. 112
5.1.GeŢeralită i ......................................................................................................... 112
5.1.3. Model de evaluare a traducerii textelor literare ......................................... 114
5.2.Aplica ii .............................................................................................................. 115
5.2.1.Model de evaluare a traducerii la nivel lingvistic ........................................ 115
5.2.2. Mţdele de evaluare a traducerii îŢ cţŢtext glţbal ..................................... 124
5.2.3. Modelul de evaluare a traducerii culturemelor .......................................... 128
5.2.4. Modelul integrativ al traducerii ................................................................. 132
5.2.4.1. Forma expresiei .................................................................................... 134
5.2.4.2. Fţrma cţŢ iŢutului .............................................................................. 120
5.2.4.2.4. ReferiŢ ele iŢtratextuale ................................................................... 125
Concluzii ....................................................................................................................... 130
Concluzii .......................................................................................................................... 132
IdiţsiŢcrasiile traducătţrului, (pre)judecă ile traductţlţgului ...................................... 132

135