42. Sursele si caile de poluare a solului.

Notiuni privind poluarea exogena si endogena a

solului.
Poluare endogena-fenomenul in care constituentii normali ai solului se prezinta intr-o forma
neobisnuita sau in concentratii anormal de ridicate;sau se manifesta prin fenomene si procese
poluante care se desfasoara in interiorul solului(eroziuni,alunecari,refulari,sufuzii s.a.)
Poluare exogena-Poluare exogenă: prin aducerea din exterior în sol a unor substanţe poluante, cea
mai frecventă fiind legată de urmatoarele:
• poluarea cu substanţe fertilizante: îngrăşăminte chimice,
dejecţiile animalelor, nămoluri de la staţiile de epurare ale apelor uzate tip menajer;
• poluarea prin reziduuri solide sau semisolide;
• poluarea cu substanţe din atmosferă;
• poluarea cu pesticide;
• poluarea cu metale grele: plumb, zinc, cadmiu, mercur, nichel, arsen,, crom, cobalt, molibden;
• poluarea cu hidrocarburi;
• poluarea biologică;
• poluarea fizică (cu apele cu temperaturi ridicate, cu substanţe radioactive).
Surse si cai de poluare:activitatile casnice,industria,transportul auto si aerian,agricultura s.a.

Proprietatile fizice ale solului:

1.Porozitatea solului-volumlul sumar al prilor de aer din sol la o unitate de volum,exprimat in
%.Cu cit e mai mare porozitatea cu atit e mai mica capacitatea solului de filtratie.Porozitatea in
norma=60-65%.
2.Permeabilitatea pt aer a solului-Capacitatea solului de a permite trecerea aerului prin grosimea
sa.
3.Capacitatea de filtrare a solului-capacitatea solului de a absorbi si de a permite trecerea apei care
patrunde de la suprafata.
4.Higroscopicitatea solului -cantitatea de umeditate pe care solul e capabil sa o mentina datorita
fortelor de sorbtie si capilare.
5.Capilaritatea solului-capacitatea solului de a ridica apa din orizonturile inferioarein cele
superioare,prin capilare.
6.Temperatura.
Solul primeşte căldură din mai multe surse: prin radiaţia calorică,de la masa incandescentă din
centrul pamîntului şi de la procesele biochimice care se petrec în interiorul său. Temperatura
solului are importanţă sanitară, întrucît influenţează în mare măsură clima regiunii respective, viaţa
plantelor, procesele biochimice şi biologicecare au loc în sol, permite reţinerea relativ constantă a
apelor subterane, protejeazăconductele de apă şi canalizare.
Proprietăţile chimice
Solul cuprinde în structura sa aproape toate substanţele chimice cunoscute(organice şi minerale) în
cantităţi variabile. În cantităţi mai mari în sol se găsesc următoarele elemente: Si, Ca, Al, Fe, Mg,
K etc. Si în cantităţi mai mici: I, F, Br, Co,Mn, Cr etc. În cantităţi si mai mici în sol se găsesc şi
elemente radioactive: Ra, U, To,Cs etc.

43. DESEURILE.CLASIFICAREA DESEURILOR

-Deseuri periculoase:din spitale deseuri infectioase,deseuri ascutite,deseuri chimice,des
farmaceutice,des radioactive,butelii cu gaze sub presiune
-Deseuri inoffensive:deseri menajere(alimente)
-Deseuri lichide-apele reziduale casnice,industrial,scurgeri atmosferice
-Deseuri solide:resturi alimente,hirtie,deseuri din pietre,namol din statile de epurare,detergent
lubrifianti
44. Principiul procesului de autoepurare a solului.Indicatorii sanitari ai calitatii solului.
Autoepurarea solului-este un proces biologic complicat si de lunga durata pe parcursul careia
substantele organice se transforma in apa,bioxid de carbon,saruri minerale si humus,iar agentii
patogeni se distrug.
Include doua procese biochimice :mineralizarea si humificarea,indreptate la restabilirea starii
initiale a solului.
Procesul de mineralizare-Substantele organice,care au nimerit in sol sub forma de
proteine,lipide,glucide si produse ale metabolismului lor se supun dezintegrarii pina la formarea
substantelor neorganice.
Procesul de humificare-Paralel cu procesul de mineralizare in sol are loc sinteza din substantele
organice a deseurilor unei substante organice noi compuse,care poarta denumirea de humus.
Indicatorii sanitari ai calitatii solului:

1. Grupa azotatilor mg/kg sol-sanitaro-chimice

2. Cloruri mg/kg sol-sanitaro-chimice
3. pH(unitati relative)
4. Pesticide(cantitatea reziduala)mg/kg sol
5. Metale grele mg/kg sol
6. Petrol si produse petroliere mg/kg sol
7. Fenoli volatili mg/kg sol
8. Compusii sulfurici mg/kg sol
9. Substante cancerogene mg/kg sol
10.Substante radioactive Ci/kg sol
11.Bacterii termofile indexul-sanitaro-bacteriolgice
12.Bacterii nitrificante indexul-sanitaro-bacteriologice
13.Clostridium perfringens indexul-sanitaro-bacteriologice
14.Microorganisme patogene indexul-sanitaro-bacteriologice
15.Virusi roto-,entero-
16.Virusii hepatitei virale A
17.Colifagii indexul-sanitaro-bacteriologice
18.Oua de helminti numarul/kg sol-sanitaro-helmintologice
19.Muste sinantropice numarul de larve si pupe-sanitaro-entomologice

45. Defenitie, etapele si importanta salubrizarii centrului populat. Sistemele de salubrizare.

Formele de gestionare reziduurilor si deseurilor solide.
Prin protectia sanitara a solului se subintelege complexul de masuri, indreptat spre limitarea
patrunderii in sol a diferitelor impuritati pina la marimi, care nu deregleaza procesele de
autoepurare in sol, nu contribuie la acumularea substantelor nocive in plantele cultivate, in cantitati
periculoase pentru sanatatea oamenilor si a animalelor, nu limiteaza folosirea solului in scopuri
agricole.
Masurile de protectie sanitara a solului pot fi impartite in 4 grupuri: 1) Masuri sanitaro-tehnice
(salubrizarea centrelor populate), 2) masuri tehnologice, 3) masuri de planificare, 4) masuri
legislative, organizatorice si administrative.
Masuri sanitaro-tehnice (salubrizarea centrelor populate). Acest grup de masuri conditioneaza
indeplinirea cerintelor igienice, inaintate fata de constructia si exploatarea corecta a aparatelor si
instalatiilor, destinate pentru colectarea, pastrarea temporara, transportarea, epurarea si utilizarea
reziduurilor lichide si solide menajere si a deseurilor industriale.
Colectarea reziduurilor solide poate fi efectuata cu ajutorul conductei de gunoi, colectoarelor de
gunoi din apartamente, curti si strazi, conteinere.
Evacuarea si transportarea reziduurilor solide. Pentru evacuarea gunoiului si altor reziduuri solide
se folosesc camione speciale – autogunoiere.
Epurarea reziduurilor solide. Epurarea reziduurilor solide este element cel mai principal a
salubrizarii. Toate metodele de epurare trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte principale:
1 Inofensivitatea
2 Epurarea rapida a reziduurilor
3 Evitarea dezvoltatii mustelor de casa si crearii mediului favorabil pentru sobolani.
4 Transformarea sigura si rapida a subst organice in compusi, care nu putrezesc si nu polueaza
aerul
5 Lipsa poluarii apelor subterane si de suprafata
6 Utilizarea maximala si inofensiva pentru sanatatea oamenilor a calitatilor folositoare ale
reziduurilor, care contin pina la 6 % de deseuti utilizate.
Sub notiunea de salubrizare a teritoriilor centrelor populate se subintelege un sistem de masuri
planice, organizatorice, igienice,tehnice, gospodaresti ce include colectarea,pastrarea
temporara,indepartarea rapida,neutralizarea sigura,utilizarea unor reziduuri menajere cu scopul
ocrotirii sanatatii populatiei.
Etapele salubrizarii centrului populat:
1.Alegerea tipului de colectare si depozitare temporara a reziduurilor
2.Alegerea caii de evacuare a reziduurilor
3.Efectuarea neutralizarii reziduurilor
Sistemul de salubrizare include construcţii, instalaţii şi echipamente specifice, inclusiv:
a) depozite de colectare şi preselectare a deşeurilor;
b) construcţii şi instalaţii destinate sortării, colectării, evacuării, valorificării şi depozitării
deşeurilor;
c) baze de întreţinere a autovehiculelor de salubritate;
d) centre de colectare şi reciclare a materialelor (recipiente de preselectare şi colectare, urne,
pubele);
e) puncte pentru activitatea de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare;
f) fabrici, uzine de prelucrare complexă a deşeurilor
Forme de gestionare a reziduurilor si deseurilor solide:

1. Sortarea deseurilor
• Reciclabile
• Organice
• Inerte
• Toxice nereciclabile
2. Colectarea si pastrarea temporara a deseurilor
• Prin conducte de gunoi,cu camera de depozitare temporara
• Colectoare de gunoi din apartamente,curti si strazi(pubele)
• Containere
3. Evacuarea si transportarea reziduurilor
• Cu ajutorul autovehiculelor compactoare
• Autocamioane pe care se incarca pubele si
containere pline si se lasa altele curate
• Prin intermediul retelei de canalizare
• Instalatii pneumatice(tuburi etanse)
4. Neutralizarea reziduurilor
• Compostarea pe cimpuri speciale
• Camere biotermice
• Incinerarea in crematorii speciale
• Fabrici de prelucrare a gunoiului
46. Exigente igienice catre instalatiile de acumulare a reziduurilor manajere solide. Sistemul
de indepartare (transportare, evacuare) reziduurilor manajere solide.
Metode biotermice:
Cimpurile de compostare. Distanta de la cladirile de locuit nu mai mica de cait 300 m. Stivele
reziduurilor solide cu lungimea de 10-25 m si inaltimea 1,5-2m sint amplasate in rinduri paralele la
distanta de 3 m unul de la altul. La baza stivelor de reziduuri menajere se pun materiale
hidroscopice (turba, paie, rumegus de lemn, compost).
Camerele biotermice. Camere se fac cu pereti ingraditori din caramida, beton sau constructii
armate montabile cu capacitatea de 2-20 m ³. Temperatura maximala in camera atinge 65-70 C si
se pastreaza timp de 24-30 de zile. Termenul de compostare : vara – 40 zile, iarna – 60 zile.
Ingroparea reziduurilor pe poligonuri (gunoistile perfectionate). Distanta pin la cladirele de locuit
nu mai mica de cit 1000 m. Temperatura 60 -70 C.
Pentru colectarea si depozitarea temporara a reziduurilor solide se folosesc :conducta de gunoi cu
camera de depozitare temporara,pubele,containere
Exigente igienice:
• Se vor amenaja sectoare special pentru containere,avind cai comode de acces pentru
transportul de salubritate
• Terenul trebuie sa fie copertat,impermeabil pentru apa(betonat sau asfaltat)si izolat cu
perdele verzi
• Se vor lua masuri de prevenire a putrefactiei si de descompunere,in timpul rece al anului
termenul de stocare sa nu depaseasca mai mult de 3 zile,iar in perioada calda a anului-nu mai mult
de 24 ore
• Reziduurile menajere solide in zonele amenajate urbanistic vor fi stocate in containere
metalice standarde returnabile(0,73m3),in zonele rezidentiale necanalizate se admite utilizarea
recipientelor din lemn sau metal nestandarde
• Terenul pentru instalarea containerelor se va plasa fata de casele de locuit,institutii
prescolare,terenuri sportive etc la o distanta nu mai mica de 20 m si nu mai mare de 100
m.Suprafata terenului va corespunde numarului de containere necesare,dar nu mai multe de 5
• Containerele din metal in perioada calda a anului,se vor spala nu mai rar de o data in 10 zile
daca nu sint inlocuite cu containere curate si imediat dupa golire daca se schimba
• Blocurile de locuit cu 6 si mai multe etaje se vor inzestra cu conducte de evacuare a
gunoiului
• Accesul in camera de acumulare a gunoiului se va izola de intrarea in blocul de
locuit.Containerele cu reziduuri nu se vor scoate in afara camerei mai devreme de o ora pina la
venirea camionului de evacuare
• Conducta si camera de acumulare trebuie sa fie permanent in functie.Capacele conductei la
etaje trebuie sa se inchida etans si antifonate.Se vor ceea conditii de curatire,dezinfectie,dezinsectie
a lor Se vor folosi dezinfectantii:Lizol,Crealin,Naftalizol,Fenol,Metasilicat de sodiu etc,timpul de
interactiune nu mai putin de 30 min.
Se deosebesc 3 sisteme de evacuare a reziduurilor,care se acumuleaza in centrele populate
1. Evacuarea flotabila(prin reteaua de canalizatie)
2. Prin exportare
3. Mixta
47. Metodele de neutralizare , prelucrare si utilizare a reziduurilor si deseurilor
La prima etapă se alege tipul de colectare şi depozitare temporară a reziduurilor:
a) Pentru reziduurile lichide: sistemul de canalizare cu elementele lui de recepţionare sau
latrinele, gropile septice, luftclose- tele etc.;
b) Pentru reziduurile solide: conducta de gunoi cu camera de depozitare temporară, pubelele,
containerele.
La etapa a doua se alege calea de evacuare a reziduurilor: a) reziduurile lichide se evacuează prin
reţeaua de canalizare sau, în cazul lipsei acestei reţele, cu ajutorul cisternelor auto; b) reziduurile
solide se înlătura cu ajutorul autovehiculelor compactoare, care realizează condiţii etanşe de
comprimare şi de transport; cu ajutorul autocamioanelor pe care se încarcă pubelele sau
containerele pline, iar în locul acestora se lasă altele curate şi dezinfectate; prin in¬termediul reţelei
de canalizare împreună cu apele reziduale după o măcinare fină a reziduurilor solide (sistemul
Garcheu) sau prin instalaţii pneumatice (tuburi etanşe).
La următoarea etapă se efectuează neutralizarea reziduurilor. Metodele de neutralizare a
reziduurilor se aleg în funcţie de condiţiile locale. Reziduurile, lichide sunt supuse prelucrării la
staţiile de epurare. Lipsa canalizării impune transportarea reziduurilor lichide Ia staţiile de
deversare ale reţelei de canalizare sau sunt neutralizate la câmpurile de asenizare sau la câmpurile
de îngropare în brazdă. Cea mai simplă metodă de transportare a reziduurilor solide constă în
transportarea gunoiului pe terenurile agricole, unde sunt încorporate printr-o arătură adâncă. O
metodă mai bună pentru transformarea gunoiului în îngrăşământ agricol este compostarea pe
câmpuri speciale de compostare sau pe lotul de lângă casă în condiţii rurale. Cea mai eficientă
pentru mineralizarea reziduurilor solide este metoda camerelor bioterme. Componentele
combustibile ale gunoiului dau o anumită putere calorică şi fac posibilă incinerarea (arderea) lui în
crematorii speciale. Depozitarea simplă de gunoaie este interzisă pentru folosire. In cazurile
necesare sunt recomandabile gunoiştile amenajate. Cele mai raţionale sunt fabricile de prelucrare a
gunoiului.
Cimpurile de compostare se situeaza pe sectoare de pamint special la o distanta nu mai < 300 m de
la cladirile de locuit.Stivele reziduurilor solide cu L=10-25 cm si inaltimea=1,5-2 m sunt amplasate
in rinduri paralele la distanta de 3m de la altul.la baza stivelor de reziduuri menajere se pun
material higroscopice (turba, paie, rumegus de lemn )pt retinerea lichidului care se formeaza la
compostare. In dependenta de conditiile climaterice maturarea compostului dureaza de la 5 pin la
12 luni.
Depozitare care daca este insotita de remanieri periodice (2-3 saptamani) si de corectarea
raportului C:N prin introducerea de resturi vegetale tocate (paie de la culturile cerealiere, coceni de
porumb tocati, etc), duce in final (dupa 3-4 luni)la obtinerea unui produs nou mai putin poluant si
mai usor de bidegradat de catre sol - compost. Prin autoliza celulozelor microbiene aerobe care s-
au inmultit, se asigura o cantitate insemnata de enzime care vor actiona si in conditii de
anaerobioza asupra celulozei, hemicelulozelor, proteinelor, grasimilor si altor compusi astfel
descompunerea acestora se va afla intr-un stadiu mult mai avansat asa-zisa forma de humus.
Mecanism de neutralizare:
Substante organice (proteine, lipide, glucide si produsele lor metabolice) +
Mcroorganisme (bacterii, ciupercii, actinomicete, alge) + O2 din aer =>
Humus (microorganisme sintetizate din nou ale substantelor organice) + carbonati, sulfati, fosfati,
nitrati + energie.
48. EXIGENTE IGIENICE CATRE CONSTRUCTIA SI SALUBRITATEA
CIMPURILOR DE COMPOSTARE.MECAMISMUL DE NEUTRALIZARE A
REZIDURILOR DE COMPOST
Cimpurile de compostare se situeaza pe sectoare de pamint special la o distanta nu mai < 300 m
de la cladirile de locuit.Stivele reziduurilor solide cu L=10-25 cm si inaltimea=1,5-2 m sunt
amplasate in rinduri paralele la distanta de 3m de la altul.la baza stivelor de reziduuri menajere se
pun material higroscopice (turba, paie, rumegus de lemn )pt retinerea lichidului care se formeaza la
compostare. In dependenta de conditiile climaterice maturarea compostului dureaza de la 5 pin la
12 luni.
Depozitare care daca este insotita de remanieri periodice (2-3 saptamani) si de corectarea
raportului C:N prin introducerea de resturi vegetale tocate (paie de la culturile cerealiere, coceni de
porumb tocati, etc), duce in final (dupa 3-4 luni)la obtinerea unui produs nou mai putin poluant si
mai usor de bidegradat de catre sol - compost. Prin autoliza celulozelor microbiene aerobe care s-
au inmultit, se asigura o cantitate insemnata de enzime care vor actiona si in conditii de
anaerobioza asupra celulozei, hemicelulozelor, proteinelor, grasimilor si altor compusi astfel
descompunerea acestora se va afla intr-un stadiu mult mai avansat asa-zisa forma de humus.
Mecanism de neutralizare:Substante organice (proteine, lipide, glucide si produsele lor metabolice)
+ Mcroorganisme (bacterii, ciupercii, actinomicete, alge) + O2 din aer =>Humus (microorganisme
sintetizate din nou ale substantelor organice) + carbonati, sulfati, fosfati, nitrati + energie.

49. Managementul Sipravegherii igienice asupra salubrizarii centrelor populate. Legislatia in

domeniul protectiei sanitare a solului. Particuparitatile salubrizarii comunitatilor rurale.
Controlul sanitar curent se efectuiază în corespundere cu planul anual de lucru,adoptat de medicul
șef.Înfăptuirea la nivel înalt a controlului curent asupra salubrizării sanitare a centrelor populate
presupune:
• Controlul asupra efectuării măsurilor de perfecționare a salubrizării sanitare a centrelor
populate(organizarea sau lărgirea cuprinderii centrului populat cu sistemul planificat-regulat de
salubrizare,îmbunătățire îndestulării cu colectoarele de gunoi și cu transport,traducerea în practică
a metodelor eficiente de neutralizare și utilizare a rezidurilor,organizarea observărilor asupra
măsurilor de salibrizare a centrelor populate și efectuarea lucrului de educație sanitară)
• Punerea la timp în fața comitetelor executive a problemelor de planificare curentă și de
perspectivă a măsurilor de ameliorare a salubrizării centrelor populate
• Acțiunea administrativă asupra persoanelor de serviciu și a proprietarilor de case.
Legislația în domeniul protecției solului:
• LEGE Nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător
• Legea Nr. X din 03,02,09 cu privire la suprevegherea de stat a SP(art.34-Solul și menținerea
teritoriului)
• Legea Nr.1236-XIII cu privire la regimul produselor și substanțele nocive
• Legea Nr.119-XV cu privire la produsele de uz fitosanitar și la fertilizanți.
Hotărîrea de Guvern Nr.599 despre aprobarea regulamentului cu privire la
importul,comercializarea,stocarea și utilizarea produselor de uz fitosaitar și a fertilizanților
Particularitatile salubrizarii comunititatilor rurale
In cadrul centrului populat este obligatoriu instalarea recipientelor pentru a acumularea rezidurilor
solide.Numarul si dinstanta intre ele trebue sa fie nu mai mare de 40 m in locurile aglomerate si
100 m in cele putin aglomerate .
Amenajare pe strada a corturilor,taberelor de vinzare a frunctelor si legumelor trebue sa fie
coordonata cu SSSE .Deriticarea teritoriului in raza de 5m se efectueaza de structura comerciala
autorizata .Salubrizare mecanizata umeda si uscata a strazilor si pietelor in perioada de vara se face
in mod planificat .Stazile cu trafic intens in scopul imbunatatiri microclimatului in timpul arsetei
de vara se vor stopi cu apa .Toamna in perioada caredrii frunzelor salubrizare teritorilor se va face
minutios ,iar frunzele cazute vor fi colectate pe sectoare speciala .In perioada de iarna ,la
prelucrarea cailor de circulatie auto cu reagenti chimici si pentru prevenirea formarii solutilor
lor ,vor fi respectate in tocmai normele de utilizare ;se interzice folosirea sarii de bucatarie .

50. Notiune de poluare exogena si endogena a solului. Principiile de normare igienica a

substantelor chimice exogene in sol.
Poluarea exogena-aducerea din exterior,in sol a unor substante poluante in asa continut care
devine periculos pentru sanatatea omului in cazul contactului direct cu solul poluat sau prin
mediile ce contacteaza cu solul(prin lanturile ecologice:sol-apa-om; sol-plante-om; sol-plante-
animale-om; sol-aer atmosferic-om;)
Poluare endogena-Se manifesta prin procese poluante,care se desfasoara in interiorul
solului(eroziuni,alunecari de teren,refulari,sufozii) sau cresterea unor componenti normali ai
solului.

Principiile de normare igienica a substantelor chimice exogene in sol. Etapele de normare

1. Criteriu de normare – posibilitatea patrunderii unei cantitati suplimentare de substante chimice
in forma de amestecuri la compozitia naturala a solului, in cantitati inoffensive pentru sanatataea
oamenilor si mediului inconjurator
2. Criteriueste bazat pe faptul ca securitatea patrunderii unei anumite cantitati de substante chimice
in sol este cnditionata de inadmisibilitatea maririi actiunii ei mai sus de posibilitatile adaptive ale
celor mai sensibile grupe de populatie sau sau a capacitatii adaptive a solului la actiunea izolata,
complexa, combinata sau asociata a substantelor chimice asupra organismului uman.
3. Criteriu ca cercetarie trebuie sa se efectueze in conditii pedo-climaterice extremale, care
contribuie la migrarea maximal a substantelor chimice exogene asupra proceselor de autoepurare
si asupra microbiocenozei din sol.
4. prevede in scopul securitatii sanatatii oamenilor efectuarea cercetarilor pe modele biologice, de
laborator
5. Aceatsa pozitie a teoriei de normare prevede ca pe parcursul experimentuluisa fie evidentiate
cele mai inguste locuri la compararea cantitatilor pragale a substantei chimice in functie de indicia
sanitari ai nocivitatii, ai migratiei acvatice, ai migratiei aeriene, organoleptici, fitoacumulatori…
6. CMA a substantelor chimice este o marime unica pentru orice conditie pedo-climaterica cu
coeficientul de rezerva
7. determinara CMA unice a substantelor chimice pentru o anumita zona pedoclimaterica a tarii.
Etapele normarii:
1. Efectuarea studierii proprietatilor fizico-chimice a substantei si a stabilitatii ei in sol
2. Argumentarea volumului de cercetari experimentale si a concentratiilor pragale preliminare
pentru fiecare indice de nocivitate
Experimental de laborator de argumentare a concentratiilor subpragale dupa 6 indici ai
nocivitatii(organoleptic, sanitary, fitoacumulativ, de migratie acvatica, de migratie aeriana,
toxicologic) cu scopul de a determina indicele limitatnt al nocivitatii si a marimii CMA.

51. Exigente igienice la dezinfectarea si utilizarea cadavrelor animalelor si

confiscatelor.Exigente ig la planificarea si amenajarea cimitirelor si crematoriilor.
Locul pentru platforma specializată de înhumare a cadavrelor animalelor se alege conform ordinii
de reglementarea regimului proprietăţii funciare şi se amplasează pe terenuri izo¬late, libere de
construcţii, bine aerisite, neinundabile, care exclud posibilitatea de poluare a centrelor
populate, a zonelor de agrement, a surselor de aprovizionare cu apă potabilă, a surselor de ape
minerale, a apelor de suprafaţă şi subterane.
Platforma specializată trebuie să fie amplasată în partea fe¬rită de vânt a centrelor populate,
Luând în consideraţie direcţia predominantă a vânturilor. Dimensiunea ZPS nu trebuie să fie mai
mi¬că de 3000 m. Platforma specializată trebuie amplasată la o distanţă de cel puţin 200 m de la
câmpurile agricole şi şosele, şi de cel puţin 50 m de la păduri şi plantaţiile ce nu sunt destinate
pentru odihnă.
Platforma specializată trebuie amplasată pe terenuri cu ape subterane la o adâncime mai mare de
20 m şi care sunt acoperi¬te de roci cu o permiabilitate mică. Temelia fundaţiei locului de
înhumare trebuie să fie de cel puţin 4 m faţă de nivelul maxim-sezonier al apelor subterane.
Trebuie exclusă posibilitatea de pătrundere a pre¬cipitaţiilor atmosferice.
Se interzice amplasarea platformei specializate de înhuma¬re în albiile râurilor, în râpi, pe
sectoarele cu soluri nisipoase şi nestabile, precum şi în locurile predispuse la crearea golurilor
subterane.
Fosele umplute se dezinfecteaza cu sol. de clorura de var,apoi se izolează cu un strat de sol tasat
cu grosimea de 2 m.
Exigente ig la planificarea si amenajarea cimitirelor si crematoriilor:
Lotul de pămînt pentru cimitire de înmormîntare tradiţională se repartizează în conformitate cu
planurile urbanistice generale, aprobate conform Normelor şi regulamentelor de construcţie,
reieşind din calculul 0,24 ha pentru 1000 locuitori.
Fiecare cimitir permanent trebuie să dispună de un teren liber destinat înmormîntărilor, reieşind
din calculul 0,06 ha pentru 1000 locuitori.
Zona de protecţie sanitară de la cimitir pînă la marginea zonei populate trebuie să fie
determinată conform normativelor tehnice de planificare urbanistică.
După închiderea cimitirului, la expirarea a 15 ani de la ultima înmormîntare, lăţimea zonei de
protecţie sanitară poate fi redusă pînă la 100 m.
În cazul în care cimitirul este situat mai sus de cursul apelor subterane, de unde îşi au izvorul
fîntînile, rezervoarele şi alte instalaţii de alimentare descentralizată cu apă a localităţilor rurale,
zona de protecţie sanitară poate fi majorată pînă la 500 m, iar în cazul în care cimitirul este
situat mai jos de cursul apelor subterane - redusă pînă la 100 m.
Pe terenul zonei de protecţie sanitară se interzice construcţia a orice obiecte.
Pe terenul cimitirului nu se permite construcţia apeductului pentru apă potabilă. Cimitirul trebuie
să dispună de apeduct numai pentru scopurile de stropire.
Nu se permite consturcţia cimitirelor pe terenurile:
-zonei de protecţie sanitară a izvoarelor de aprovizionare cu apă, izvoarelor minerale şi zonei
de protecţie sanitară a staţiunii climaterice:
-cu roci, la suprafaţa cărora există multe crăpături mari şi pe locuri unde există roci acvifere;
-pe malurile rîurilor, care sînt utilizate de către populaţie pentru diferite scopuri.
Lotul de pămînt pentru cimitire trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
-să aibă înclinare în partea opusă localităţii, bazinelor deschise de apă, utilizate în scopuri de
gospodărire;
-să nu fie supusă alunecărilor şi prăbuşirii;
-să nu fie inundate în caz de revărsări;
-nivelul maxim al apelor subterane trebuie să fie la o adîncime nu mai puţin de 2 m de la
suprafaţă;
-să dispună de sol uscat poros, care asigură pătrunderea suficientă a aerului şi uscare rapidă;
-să dispună de accese cuvenite amenajate şi înverzite.
52. Metoda alegerii locului de pamint pentru neutralizarea deseurilor.
In cadrul acestei etape de lucru medicul igienist acorda atentie urmatoarelor probleme:suficienta
suprafetei terenului pentru amplasarea instalatiilor proiectate,posibilitatea stabilirii
ZPS,valabilitatea terenului conform indicatorilor de caracterizare a solului si a starii
hidrogeologice pentru amplasarea instalatiilor de colectare,depozitare si neutralizare a reziduurilor.
In scopul determinarii nivelului apelor freatice,beneficiarul sau proiectantul trebuie sa sape o sonda
pina la stratul de apa.Daca pina la adincimea de 5m nu s-a gasit stratul de apa,saparea mai departe
este inutila,deoarece in acest caz practic lipseste posibilitatea poluarii bacteriologice a apelor
freatice.Este necesara insa cunoasterea directiei miscarii apelor freatice(de regula,ele se misca in
directia inclinarii reliefului,adica a curgerii riului etc.),cit si a vitezei miscarii lor.Se va lua in
consideratie ca normativele igienice prevad urmatoarele marimi minimale ale ZPS in jurul
instalatiilor de salubrizare(m):
-terenul pentru pubele(containerele)de gunoi 20 m
-pavilionul pentru lazile(containerele) de gunoi 20 m
-camera biotermica 300 m
-cimpuri de compostare 500 m
-poligoane pentru reziduurile comunale solide 500 m
-fabrici de prelucrare a gunoiului 500 m
-instalatii de incinerare a reziduurilor 500 m
-statii de deversare 300 m
-cimpuri de ingropare sub brazda 1000 m
-parcuri auto 100 m
-cimitire de animale 500 m
-cimitire 300 m
-depozite pentru inmagazinarea ingrasamintelor minerale 200 m
-depozite pentru inmagazinarea pesticidelor,tone:
Pina la 20 t -200m; 20-50t 300m; 50-100t 400m; 100-300t 500m; 300-500t
700m
Peste 500t 1000m
53. Salubrizarea strazilor, pietilor si terenurilor din cartier, microraion. Exigente igienice la
proiectarea, amenajarea si exploatarea “Regiei autosalubritate”.
La organizarea retelelor de drumuri si strazi se rezolva un complex de sarcini foarte complicate
printer care cele mai importante fiind: a) indestularea celor mai scurte si comode cai de miscare a
trasportului urban si a pietonilor intre diferite parti ale orasului; b) organizarea evacuarilor apelor
de suprafata;c)amplasarea retelelor ingineresti; d) asigurarea aerisirii normale sau a protectiei
contra vintului.e) organizarea miscarii pietonilor.
Drumurile accelerate si drumul p-u traficul marfurilor trebuie amplasate in afara zonei de trai pe
teritoriile ZPS, pe solurile incomode p-u constructive (ripe, talveguri). Pe teritoriile locative,
drumurile accelerate pot fi construite in cazul argumentarii tehnico-economice corespunzatoare in
adincituri, tunele, pe estacade cu conditia izolarii de zonele pietonale precum si respectarea
normativelor admisibile fata de poluarea sonora si poluarea cu gaze de esapament fata de zonele
locative. Distanta minimala de la marginea partii carosabile a drumurilor accelerate si a drumurilor
p-u transportul marfurilor nu trebuie sa safie mai mic de 50m de la linia rosie. Latimea strazilor se
stabileste in corespundere cu categoria lor si in dependenta de intensitatea circulatiei. Salubrizarea
strazilor se face prin instalarea pubelelor la distanta de 40 m, 100m una de la alta si prin evacuarea
deseurilor zilnic pe timp de vara nu mai tirziu de ora 7 si nu mai tirziu de 23, iar iarna o data la 3
zile. Unele strazi agglomerate pet timp de vara se vor stropi cu apa.
Terenul pietei trebuie sa fie asfaltat sau cu alt invelis recomandat ( inclusiv sectorul gospodaresc,
caile de acces), p-u a permite scurgerea gravitationala a apelor meteorice spre recepientele de
canalizatie pluviale.
P-u pietele cu suprafata de 0,2 ha se admite teren neasfalt dar bine pavat si acoperit cu nisip in strat
de 3 cm. Piata trebuie sa fie asigurata cu sistema de apeduct si canalizatie si deasemenea cu
instalatii locale de epurare a apelor meteorice. In pietele lipsite de canalizatie, toaletele publice
construite cu haznale impermiabile se vor amplasa la distanta nu mai mica de 50m fata de locurile
de comert. Sectorul gospoda-resc se va amplasa la distanta nu mai mica de 30 m fata de locurile de
comert.
Nr de pubele se determina avind in vedere ca la fiecare 50m de teritoriu de instaleaza o pubela, iar
la distanta de cele instalate linear cu tarabele comerciale nu va depasi 10 m. Nr recipientelor cu
capacitate pina la 100 l se stabilesc reesind din una la 200m2., iar distanta dintre ele nu va fi mai
mica de 20 m. In pietele mai mari de 0,2 ha rezidurile colectate se vor stoca in recipiente de 0,75
m3..
Programul de lucru al pietei se tabileste de catre organelle administratii publice locale. Se va
selecta o zi din saptamna p-u salubrizarea complexa a pietei. Dupa inchiderea pietei se va efectua
dereticarea cu golirea pubelelor de reziduri. In perioda calda a anului teritoriul pietei se va spala
zilnic.
54. Sursele de poluare a aerului atmosferic si caracteristica lor igienica. Substantele
principale de poluare a aerului atmosferic.
Prin poluarea aerului se înţelege prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de compoziţia
normală a acestuia, care în funcţie de concentraţie şi timpul de acţiune provoacă tulburări în
echilibrul natural, afectând sănătatea şi comfortul omului sau mediul de viaţǎ al florei şi faunei.
Sursele de poluare se clasifica in 2 grupe:
1.naturale,din ele fac parte:
~Vulcanii pot polua atmosfera cu pulberi solide, gaze şi vapori, substanţe toxice datoritǎ conţinutul
lor mare de compuşi ai sulfului, ce rezultǎ în urma erupţiei şi a pulverizǎrii lavei vulcanice în aer.
~Furtunile de praf provocate de uragane, cicloane etc. asociate cu eroziunea solului produc poluare
atmosferică pe mari întinderi, ce pot cuprinde mai multe ţǎri sau pot chiar trece de pe un continent
pe altul.
~pulberi meteorice
~incendiile din paduri,cele mai periculoase sunt incendiile pǎdurilor de conifere din regiunile
temperate, care, datoritǎrǎşinii şi terebentinei, accelereazǎ propagarea focului.
~Descompunerea reziduurilor organice. Poluarea atmosferei cu NH3, H2S, CO2 poate fi produsǎ şi
de o serie de gaze rezultate din descompunerea anaerobǎ sau aerobǎ, enzimaticǎ sau bacterianǎ a
reziduurilor precum: deşeuri organice industriale sau alimentare, cadavre, dejecţii umane şi
animale, frunze.
~Particulele vegetale precum polenurile, sporii, mucegaiurile, algele, ciupercile şi fermenţii.
~Ceaţa - frecventǎ în zonele situate în vecinǎtatea oceanelor şi a mǎrilor, care aduc în atmosfera
continentalǎ cristale de sare ce constituie nuclee de condensare a vaporilor de apǎ.

2.artificiale
~Industria termoenergeticǎ eliminǎ în atmosferǎ poluanţi cum ar fi: praful (cenuşǎ, particule de
cǎrbune nears, zgurǎ), oxizii de sulf şi de azot, iar în cantitǎţi mai mici: hidrocarburi, funingine,
sulfaţi şi acizi organici.
~Industria siderurgicǎ -. În aceastǎ industrie, minereul de fier şi cǎrbunele sunt materiile prime care
degajǎ în atmosferǎ atât poluanţi solizi (praf de minereu, cenuşǎ şi praf de cǎrbune), cât şi poluanţi
gazoşi (compuşi ai sulfului şi carbonului).
~Industria metalelor neferoase -Metalele neferoase utilizate în industrie se împart în douǎ mari
grupe: grele (cupru, zinc, plumb, cositor, nichel, mercur) şi uşoare (litiu, magneziu, titan, aluminiu,
bariu). În afarǎ de particulele solide, metalurgia neferoasǎ produce şi importante emisii de gaze
toxice, în special vapori de mercur şi compuşi de sulf.
~Industria materialelor de construcţie are la bazǎ prelucrarea, fie la cald, fie la rece, a unor roci
naturale (silicaţi, argile, magnezit, calcar, ghips etc.) cele mai poluante fiind industria cimentului,
azbestului, magneziului şi gipsului.
~Industria chimicǎ -oxizii sulfului şi ai carbonului, sulfurǎ de carbon, hidrogen sulfurat, acetonǎ,
formaldehide, cloropren, dicloretan, tetraetil de plumb etc.
~Industria petrolului-În funcţie de compoziţia petrolului, rafinarea este un procedeu complex ce
constǎ din separǎri, distilǎri, desulfurǎri, procese în urma cǎrora se emit numeroşi poluanţi
(hidrocarburi, oxizi de sulf şi de carbon, aldehide, acizi organici, amoniac etc.).
~mijloacele de transport,in aceastǎ categorie intrǎ: autovehiculele, locomotivele, vapoarele,
avioanele etc.. Indiferent de tipul motorului autovehiculele polueazǎ aerul cu oxizi de carbon şi de
azot, hidrocarburi nearse, oxizi de sulf, aldehide, plumb, azbest, funingine.
3.alte tipuri:incinerarea deseurilor,fumul de tigara(cu eliberarea de nicotina, oxidul de carbon,
benzopirenul, acroleina, hidrocarburi, compuşi ai HCN şi ai acizilor organici, alcoolul metilic,
fenolul, piridina, plumbul, plutoniul radioactiv etc.),poluarea radioactiva(Principalele surse de
poluare radioactivǎ sunt: mineritul uraniului şi plutoniului, uzinele de preparare a combustibilului
nuclear, deşeurile centralelor nucleare, experienţele nucleare, avariile şi accidentele nucleare. )
Substantele principale de poluare a aerului atmosferic.
1.bioxidul de carbon-intalnit in atmosfera in proportie de 0,03%;Primele tulburari apar in jurul
concentratiei de 3% manifestata prin tulburari respiratorii (accelerarea respiratiei), apare apoi
cianoza, urmata de tulburari respiratorii si circulatorii insotite de fenomene legate de dezechilibrul
acido-bazic.
2.Fumul constituie partea invizibila a substantelor ce se elimina prin cosurile intreprinderilor
industriale si este constituit din vapori de apa, gaze, produsi incomplet arsi (carbune, hidrocarburi,
gudroane etc.) si alte impuritati inglobate si eliberate cu ocazia arderii.
3.cenusa-se compune din compusi minerali puternic inglobati in masa carbunelui. In aceasta
categorie sunt cuprinsi compusii de Si, Al, Fe, Ca, Mg si/sau S impuritati (cenusa mecanica)
provenite din roca in care se afla inglobat zacamantul.
4.Monoxidul de carbon(CO)este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce in ce mai mare
printre poluantii devastatori. Toate materiile primare energetice folosite pentru combustie contin
carbon sub forma de combinatii chimice, care se oxideaza, transformandu-se in gaz carbonic (CO 2
) sau in oxid de carbon (CO) daca combustia este incompleta.
Monoxidul de carbon se mai formeaza in mod natural in metabolismul microorganismelor si in cel
al anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se raspandeste in atmosfera sau se
formeaza in stratosfera sub efectul razelor UV.
CO este un gaz toxic pentru oameni si animale. El patrunde in organism prin plamani si blocheaza
fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei (HbCO): puterea sa de fixare este de
240 de ori mai important decat cel al oxigenului. Nivelul de otravire depinde de saturatia sanguina,
de cantitatea de CO din aer si volumul respirat.
5.Dioxidul de sulf (SO2), produs in principal de arderea carbunelui dar prezent si in emisiile
motoarelor diesel, se combina cu apa din atmosfera si provoaca ploile acide care distrug vegetatia
si cladirile.
6.Compusii azotului contribuie constant la poluarea atmosferei, bioxidul de azot NO 2 este unul
din cei mai periculosi poluanti.Sursa principala a acestui gaz o reprezinta motoarele cu ardere
interna, in special a automobilelor. NO2 se formeaza la temperatura ridicata din tevile de
esapament. Cantitati importante de NO2 dau nastere si la arderea carbunilor.In afara de faptul ca
NO2 este toxic ca atare la anumite concentratii, el contribuie nemijlocit la formarea smogului -
fotochimic, un produs complex alcatuit din diversi compusi chimici si avand ca substrat fizic
particule de aerosoli (suspensii solide sau lichide din atmosfera).
7.Praful provine din diviziunea materiei fine in particule aproape coloidale de 10-100 nm.

55. Principiul proceselor de autopurificare a aerului atmosferic.

Poluantii emisi in atmosfera, aflati in concentratii mari la emisie, sunt antrenati de curentii de aer,
indepartati de sursa, diluati si supusi unor fenomene fizico-chimice – sedimentare pentru particule
si aerosoli, absorbtie pe particulele in suspensie, sau transformari chimice pentru gaze si vapori –
care duc la scaderea concentratiei lor, realizandu-se intr-o anumita masura, autopurificarea
atmosferei. In aceste conditii persistenta in atmosfera a unor poluanti este relativ mica. De
exempliu, monoxidul de carbon, avand densitatea mica, va difuza mai usor, pe cand clorul
(densitatea fata de aer la 0 0C = 3,22), fiind mult mai greu decat aerul, se va acumula la nivelul
solului.Volumul emisiilor joaca de asemenea un rol important, deoarece emisii masive de poluanti
ingreuneaza capacitatea de difuziune si duc la cresterea concentratiei lor sau daca temperatura
poluantului la emisie este apropiata sau egala cu temperatura aerului ambiant, acesta va stagna si se
va acumula in jurul sursei, in schimb daca t0 poluantului la emisie este mai mare decat temperatura
mediului ambiant, viteza ascensionala a acestuia va creste.
56. Notiune despre “roza vinturilor”si “roza de poluare” a aerului atmospheric,principiul de
alcatuire a lor,aplicarea in practica supravegherii igienice.

Roza vânturilor este reprezentarea grafică a frecvenței vântului pe cele opt direcții cardinale și
intercardinale, într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un teritoriu.
La sistematizarea și construirea centrelor populate se ține cont de direcția vântului. Deoarece
direcția vântului se schimbă des, este important să se cunoască direcția ce predomină într-o
localitate. Cu acest scop se fac observări asupra direcției tuturor vânturilor, în cursul anului și pe
baza datelor obișnuite se construiește graficul denumit Roza vânturilor. Roza frecvenței vânturilor
e o reprezentare grafică a repetării predominante a direcției vânturilor după carturi (părțile lumii),
într-o perioadă concretă de timp (de regulă, o lună, un sezon, un an) sau pentru câțiva ani. Pentru
formarea rozei frecvenței vânturilor trebuie însumat numărul tuturor cazurilor de vânt și timp
liniștit în decursul unei perioade. Suma obținută se ia ca 100%, iar numărul de cazuri de vânt din
fiecare cart și timp liniștit se calculează în procente, după care se construiește o diagramă. Pentru
aceasta din centru se trag 8 linii care înseamnă 8 carturi. (S, N, NE, NV, E, V,-S, SE).
Al doilea sens al termenului roza vânturilor, este cel de reprezentare grafică, în formă de stea, a
direcțiilor punctelor cardinale, folosită în cutia unei busole pentru a repera direcția către care se
îndreaptă acul magnetic al busolei.[2] În navigație, indicatoarele busolei cresc însens orar în jurul
rozei vânturilor, pornind cu 0° în partea de sus a rozei. Direcția predominantă a vântului se
exprimă în grade ale rozei vânturilor (Nord = 0°, Est = 90°, Sud = 180° și Vest = 270°).A 32-a
parte din roza vânturilor, adică 11¼ grade, reprezentând unghiul dintre direcțiile intercardinale, se
numește cartul. Cartul, ca diviziune unghiulară egală cu 11°15', care reprezintă a 32 parte din cerc,
se utilizează în navigație pentru a defini cu aproximație direcția spre care se află un obiect, direcția
din care bate vîntul etc, față de prova sau traversul navei. La navele cu vele, navigația se efectua pe
baza carturilor, în care scop ele erau indicate pe roza compasului și aveau ca origine de contare
direcția nord.Roza vânturilor, constând din două cercuri concentrice gradate de la 0° la 360°, este
 imprimată din loc în loc pe hărțile marine de navigație (încă din vremea portulanelor), cu ajutorul
cărora se trasează pe hartă drumurile și relevmentele adevărate, în lipsa echerelor gradate.Deoarece
pe direcția de mișcare a vântului se produce poluarea cea mai intensă, unii autori au conceput o
"roză a poluanților", derivată din roza vânturilor, care are brațele cele mai mari pe direcția opusă
direcției dominante a vânturilor, pentru că poluanții se deplasează cu o frecvență corespunzătoare
acestei roze. Concentrațiile medii de poluanți se vor calcula utilizând modelul climatologic de
dispersie. Ele vor avea valorile cele mai mari în direcția opusă celei dominante de la roza
vânturilor, adică în direcția unde vor bate vânturile cu frecventele cele mai mari de apariției.

57. Masurile de protective sanitara a aerului atmosferic

tehnologice – pe prim plan!
• reducerea sau excluderea evacuarii subst nocive in atmosfera.
• Trecerea la procese tehnologice inchise, continue.
• Recuperarea si utilizarea reziduurilor industriale.
• Inlocuirea subst toice cu cele inofensive.
• Epurarea materiei prime de compusi nocivi.
• Inlocuirea proceselor de prelucrare, care genereaza pulberi.
• Perfecionarea proceselor de ardere
• Ermetizarea proceselor tehnologice.
de planificare
• planificarea corecta a centrelor populate
• stailire zonelor de protectie sanitara
• plantarea zonelor verzi in centrele populate

sanitar-tehnice
• Epurarea reziduurilor (folosirea filtrelor, camerelor de sedimentare, de captare a pulberilor,
• Folosirea dispozitivelor de prelucrare termica a reziduurilor si anume)
• Epurarea catalitca a gazelor
• Ozonarea gazelor formate
• Construirea cosurilor de evacuare inalte (masuri poliactive)
legislative
• elaborarea CMA pentru substanetel evacuate in aerul atmosferic
• elaborarea masurilor de atingere a emanarilor maxime admisibile
• elaborarea standartelor pentru materia prima

58 Influenta poluantilor atmosferici asupra florei,faunei si conditiilor social-sanitare

de trai ale populatiei.

Plantele sunt foarte sensibile, în special coniferele, arborii fructiferi, vita de vie si florile (mai ales
trandafirii); lichenii, datorita sensibilitatii lor deosebite, dau primele semne de degradare. Lezarea plantelor este
dependenta de natura poluantilor si de concentratia lor, dar ele sufera fenomene de distrugere uneori pâna la
disparitie.
Efectele poluării atmosferice asupra plantelor au fost clasificate ca simptome vizibile şi efecte nesemnificative,
nonvizibile.
Simptomele vizibile reprezintă deviaţii de la starea de sănătate, aşa cum poate fi percepută prin vizualizare
directă. Pentru plantele cu frunze mari o frunzăsănătoasă are o culoare frumoasă, cu o structură celulară normală
în diferite straturi. Deviaţiile de la această aparenţă sănătoasă includ moartea ţesutului şi grade diferite de
pierdere a culorii. Decolorările mai puţin dramatice sunt cauzate de o reducere a numărului de cloroplaste, un
simptom care poartă numele de cloroză. Prejudiciul cauzat frunzei de poluarea atmosferică poate duce la
îmbătrînirea prematură sau la căderea acesteia. Tulpina sau structura frunzei pot suferi o elongare sau o
deformare. La copacii şi fructele ornamentale pot fi deasemenea vizibile prejudicii aduse florilor, care pot avea
ca rezultat o scădere a producţiei.
Efectele subtibile, nonvizibile, ale poluanţilor din aer implică reducerea creşterii plantelor şi alterarea
proceselor fiziologice şi biochimice, precum şi schimbări în ciclul reproductiv. Poluanţii majoritari din aer,
fitotoxici plantelor sunt: ozonul, dioxidul de sulf, dioxidul azotic, fluridele, şi nitratul peroxiacetilic.
Animalele din zonele poluate resimt efectele poluarii atmosferice: cele mai afectate sunt animalele domestice,
cele mai sensibile sunt insectele (în special albinele si viermii de matase). Erbivorele sunt animalele cele mai
grav lezate datorita inhalarii de poluanti din aer, dar mai ales ingestiei poluantilor o data cu hrana pe care o
consuma. Poluantii cei mai agresivi pentru animale sunt: fluorul, plumbul, arsenul, cadmiul si oxizii de azot si
sulf.
Unele animale sensibile,in special albinele,pot constitui indicatori utili asupra gradului de poluare a aerului in
jurul unei surse,cum si asupra intinderii teritoriului supus impurificarii.
Influenta asupra conditiilor de viata reprezinta un alt efect al poluarii atmosferice care creeaza disconfort si
împiedica desfasurarea unei activitati normale, în zonele supuse poluarii se constata imposibilitatea
deschiderii ferestrelor si aerisirii încaperilor, uscarii rufelor în curte sau pe balcon, servirii mesei în afara
locuintei, plimbarilor în aer liber, jocului copiilor etc.

59. Conditiile care care influenţează poluarea aerului atmosferic:

1. Factori fizici acestia detin un rol determinant în mentinerea sau îndepărtarea substanţelor
poluante din aer, la ei se referă:
a) Curenţii de aer-care sunt orizontali şi verticali
b) Temperatura-importanţă majoră se atribuie gradientului de temperatură,în mod natural cu
creşterea altitudinii temperatura scade cu 0.7-1 grad la 100 m
c) Toate reacţiile de descompunere şi putrefacţie din sol
d) Umiditatea
e) Radiaţia solară-în special spectrul ultra violet contribuie la intensificarea reacţiilor chimice
unele din ele avînd ca consecinţă de poluanţi sau emisii cu mult mai toxice c substanţa
iniţială.Substaţele supuse proceselor chimice sub influenţa radiaţiilor UV se numesc fotooxidanţi.
Către oxidanţi sunt aduse substanţele în componenţa cărora persistă oxigenul ca: oxizii
azotului,sulfului s,a. În urma acestor reacţii rezultă formarea a azotului care este un oxidant
puternic cu acţiune şi consecinţe malefice asupr biosubstratului.
2.Factori geografici:
a) Relieful-Acționeazã în strânsã legãturã cu factorii meteorologici și poate influenta
procesul de autoepurare
b) Suprafeţele apei-Contribuie la reducerea poluãrii aerului prin fixarea particulelor
sedimentabile.
c) Vegetaţia
3. Factori urbanistici:
a) Sistematizarea
• Amplasarea coreactă a zonelor industriale
• Amplasarea corectă a zonei locative
• Orientarea străzilor
• Instituirea ZPS
b) Asigurarea cu spaţii verzi
 c) Salubrizarea
d) Salubritate
1.Valoarea evacuarii este factorul principal care determina nivelul concentratiilor de poulare a
suprafata solului.Cu cit e mai mare cantitatea evacuarilor intr-o unitate de timp,cu atit mai mult In
curentul de aer patrund poluanti cu o concentratie mai mare.
2.Nivelul concentratiei de la suprafata solului este influentat si de inaltimea evacuarii.Cu cit mai
sus de suprafata solului se efectuiaza evacuarile poluantilor,cu atit mai joase sunt concentratiile lor
in stratul superficial al soluui.
3.Nivelul poluarii se schimba odata cu schimbarea directiei vintului.In urma schimbarilor
neintrerupte ale directiei vinturilor punctul de observatie ba cade in faclia de evacuare a sursei de
impurificare din apropiere,ba iese.
4.Stratificarea de temperature-Cind,odata cu cresterea inaltimii,temperature scade mai repede decit
cu un grad are loc o amestecare puternica a aerului,respective o poulare mai puternica.
Inversatia temperaturii(temperature creste odata cu inaltimea,straturile de jos avind temperature
mai joasa)face ca sa slabeasca schimbul de turbulenta(amesticul diferitor paturi de aer) ceea ce
duce la inrautatirea conditiior de raspindire a evacuarilor industriale,la acumularea
subst.daunatoare in aerul atmosferic .Sunt urmate astfel de o sporire considerabila a concentratiilor
poluantilor in stratul epigeu.
5.Umeditatea aerului-Odata cu cresterea umeditatii aerului,cresc si concentratiile
poluantilor.Concentratia crescuta de poluanti atmosferici se observa mai ales in perioada de ceata.
6.Neregularitatea localitatilor –In depresiune are loc stagnarea aerului care mareste pericolul de
acumulare a impurificarii.
7.Concentratia pouantilor scade odata cu indepartarea de la sursa.
8.Autopurificarea atmosferei

60. CMA acea concentratie de poluanti in aerul atmospheric care interactionind cu

organismul nu influienteaza negativ sanatatea populatiei.
Se cunosc si sunt implimentate 2 principii de normare a substantelor in aerul atmosferic.
I-principiu metodologic de normare poarta denumirea de cele mai avansate masuri practice de
reglementare.Aceasta metodologie consta in faptul ca indifferent de gradul de poluare apare tendinta de a
implimenta cele mai avansate masuri yehnologice de protective a aerului atmospheric prezente la etapa acuala a
progresului stiintific.
II-princiupiu se denumeste ca dirijarea cu calitatea aerului atmosferic.Aceasta prevede stabilirea normelor de
emisii si a concentratiilor substantelor in ele. Aceste norme sunt stabilite diferit in raport de tara astfel in unele tari
sunt stabilite morme pentru emisii de noxe in aerul atmosferic,in alte tari-pentru calitatea materiei prime.In
categoria 3 de tari-pentru caliatea aerului atmosferic.Acest principiu este cel mai implimentat si prevede stabilirea
ELA si CMA.CMA pentru aerul atmosferic sunt stabilite sub forma de 2 indicatori:
CMA de pic-stabilita pe parcurs de recoltare a probei de aer pet imp de 30 min.,stability pentru
substantele de au miros si actiune iritanta.
CMA medie diurnal(24h).

61. Alegerea si repartizarea punctelor de recoltare a probelor de aer atmospheric in centrele

poluate.
Locurile alese ale posturilor de observatie trebuie sa fie situate pe terenuri deschise, ventilate din
toate partile cu invelis lipsit de praf, in diverse zone de functionare ale urbei.Amplasarea in partea
central a urbei, in sectoarele locative cu tip de constructive, si in zonele de odihna, precum si la
autostrazile mari.Atentie deosebita se acorda raioanelor cu perspective de constructie a spatiilor
locative.Nr. Posturilor stationare si de traseu se determina conform nr de populatie, suprafata si
relieful localitatii, dezvoltarea industriei, amplasarea locurilor de odihna, si a zonelor balneare.
1post-pina la 50mii locuitori
Exigente catre recolt probelor de AA:
Recoltarea probelor de aer la posturile de traseu se organizeaza reiesind din urmatorul calcul: pe
parcursul zilei de munca de 8 ore la un autovehicul se pot efectua 8-10 recoltarii, un autovehicul
poaate sa deserveasca 4-5 posturi. Recoltarea probelor la fiecare post trebuie sa se faca de 2 ori pe
zi. Ordinea de deservire a posturilor de traseu se schimba lunar p/u ca recoltarea probelor la fiecare
din ele sa se efectuieze la ore diferite ale zilei.
Recoltarea probelor trebuie efectuata la distantele alese nu mai putin decit in 3 puncte concomitent.
In procesul de recoltare a probelor se efectuiaza observatii asupra starii facliilor fumigene. Se
determina forma si culoarea facliei fumigene. In zona posibila de poluare maximal trebuie sa fie
recoltate nu mai putin de 50-60 probe de aer p/u fiecare substanta in diverse anotimpuri ale anului.
In alte zone se recolteaza cel putin 25 de probe; La efectuarea observatiilor in faclia de poluare pe
teritotiul orasului cu un nr mare de intreprinderi industrial trebuie de ales citeva surse principale (3-
5), care impurifica mai intensive aerul atmonsferic, iar efectuarea probelor se va efectua pe rind in
depemndenta de directia vintului si a facliei acestor surse; Poluarea aerului cu gaze de esapament
auto se va efectua sistematic la posturile stationare si de traseu; P/u observatie se aleg autostrazile
principale si sectoarele cu circulatie intense a transportului auto. P/u determinarea vitezei de
miscare a aerului se folosescc anemometre cu palate sau cu cupe, care se conecteaza p/u 10

62. Metoda si programa avizarii igienice a Intreprinderii Industriale.

In procesul de examinare a surselor de poluare a aerului atm t/e: apreciata amplasarea lor in planul
centrului populat(examinare sanitaro-topografica) , stabilite caile de patrundere a subst poluanta in
aer , alcatuita lista surselor de poluare si constatat gradul eficacitatii de realizare a masurilor
tehnologice, igienice si sanitaro-tehnice p/ureducerea poluarii bazinului aerian. Un cimp larg de
examinare prezinta comparatia gradului de poluare a aerului atm cu starea sanatatii
populatiei(examinare sanitaro-epidemio-logica). Pentru a realiza programul expus mai
sus ,medicul igienist trebuie sa studieze legislatia igienica in vigoare si sa alcatuiasca schema de
avizare:
1. Denumirea obiectivului,adresa,subordonare departamentala.
2. Caracterul obiectivului,capacit lui dupa cantitatea de materie prima prelucrata si fabricarea
productiei gata.
3. Anul de punere in exploatare a obiectivelor de producere principale si auxiliare.
4. Locul de amplasare a obiectivului in planul centrului populat.
5. Existenta si latimea ZPS, corespunderea ei cu clasa de producere; efectuarea corectiei ZPS
in corespundere cu vinturile dominante.
6. Dimensiunea sectorului, zonarea lui functionala, % de construire si inverzire, amplasarea
surselor de eliminari organizate.
7. Descrierea procesului tehnologic cu indicarea componentei si proprietatiilor tuturor felurilor
de materie prima prelucrata, a utilajului folosit si listei de substante care patrund in AA.
8. Lista sectiilor care sunt surse de poluare a AA, cu indicarea cantitatii si componentei
eliminarilor de gazoase si pulberilor de la eliminarile organizate si neorganizate
9. Inaltimea eliminarilor fumigene si de ventilare, amplasarea zonelor de Concentratii maxime
la supraf solului p/u eliminarile reci si calde, posibilitatea lor de suprapunere.
10. Schemele acceptate de epurare a eliminarilor organizate pentru fiecare substanta, sectie de
productie.
11. Epurarea eliminarilor de pulberi:a) camerele de sedimentare a pulberilor; b)captatoarele de
pulberi si cenusa cu jaluzele; c)cicloanele; d)filtrele; e)electrofiltrele.
12. Epurarea eliminarilor gazoase: a) epuratoarele tubulare de gaze; b) aparatele de epurare cu
barbotare si cu spuma; c)epuratoarele rapide de gaze.
13. Controlul asupra lucrului instalatiilor de epurare a pulberilor: a); b); c); d);e).
14. Gradul de poluare a AA in functie de concentratii unitare, medii de zi , medii lunare si medii
anuale cu diverse substante.
15. Distanta de raspindire a poluantilor de la sursa de eliminare.
16. Actiunea nociva a eliminarilor asupra cond de trai si san-tii populatiei. Plingerile populatiei,
caracterul lor. Datele despre san-tea populatiei care locuieste in zonele poluante cu gaze si pulberi.
63.CLASIFICAREA CLADIRILOR. Exigente igienice privind orientarea cladirilor si
incaperilor locative
Dupa destinaţie:
■ tip "cu apartamente", destinate pentru locuirea populaţiei (grupurile principale);
■ specializate, cu sistem închis de deservire a populaţiei şi încăpere (odaie) încalitate de celulă
locativă, destinate pentru grupurile sociale cu deosebire expresivăîn modul de vie - turişti, persoane
în etate, studenţi, elevi, etc
■ de recreare, fără sistem de deservire pentru odihna de sezon a orăşenilor cu celula locativă în
formă de casă de locuit.
După numărul de niveluri:
■ cu puţine niveluri, 1 — 2 etaje;
■ cu număr mediu de niveluri, 3 — 5 etaje;
■ cu multe niveluri, 6 etaje şi mai mult.Cele din urmă, la rândul său se împart în:
■ clădiri cu număr sporit de niveluri 10 — 29 etaje;
■ Clădiri cu înălţimi mari — mai mult de 30 etaje.
După durata locuirii :
pentru locuire permanentă, la ele se atribuie:
■ individuale;
■ cu apartamente;
■ pentru locuire temporară — cămine;
■ pentru locuire de scurtă durată — hoteluri;
■ pentru locuire îndelungată — internate.
După numărul de apartamente:
■ cu un apartament (unifamiliare, individuale);
■ cuplate sau cu două apartamente, pentru două familii;
■ cu număr redus de apartamente, de la 3 până la 8 apartamente;
■ cu multe apartamente, mai mult de.......... apartamente
După structura sistematizatoare :
■ Individuale; ■ blocate; ■ cu atrium; ■ cu câteva tronsoane; ■ tronson (turnuri, punctiforme); ■
cu coridor; ■ cu galerie; ■ tronson cu coridor; ■ tronson cu galerie; ■ structura mixtă
După structura arhitectural-sistematizatoare :
■ cu grădină (pe lângă casa individuală);
■ cu curte (pe lângă apartament, case blocate);
■ cu teren-terasă (pe lângă apartament, case blocate);
■ cu încăperi de vară;
■ fără încăperi de vară.
După modul de aşezare:
■ rurale;
■ urbane.
După situaţia urbanistică :
■ de rând;
■ de colţ;
■ clădiri-încadrări (tip "calcan");
■ clădiri-accente
După gradul de confortabilitate :
■ de calitate înaltă, cu unitate locativă în formă de clădire (casă de locuit);destinate pentru păturile
sociale înstărite;
■ confortabile, cu unitate locativă în formă de nivel (parte) a clădirii delocuit; destinate pentru
familii cu bunăstare medie;
■ municipale, cu unitate locativă în formă de apartament - pentru familii puţin asigurate.
După prezenţa activităţii de muncă In locuinţă :
■ fără zonă productivă, activitatea de muncă se realizează numai în afara locuinţei;
■ cu zonă de muncă în apartament, activitatea de muncă a populaţiei sedesfăşoară în afară fi în
locuinţă;
■ cu zona de muncă şi producere, pentru grupurile de populaţia la careactivitatea are loc numai în
locuinţă.
După numărul de ascensoare :
■ fără ascensor — până la 5 etaje,
■ cu ascensor, începând cu 6 etaje:1 ascensor - 6-9 niveluri;2 ascensoare - începând cu 10 niveluri.
După criteriile suplimentare :
■ pentru construcţia în raioane natural-climaterice deosebite (de sud, denord, etc);- pentru
construcţia pe relief (tip "terasă", "cascadă", cu numărul de nivelurivariabil, etc);
■ după structura funcţională (case-ateliere, complexe locative specializate,complexe locative
polifuncţionale);
■ cu funcţie de protecţie dezvoltată (fonoprotectoare, aziluri subterane).

Sunt 3 tipuri de orientarea cladirii: meridionala, ecvatoriala si dupa axul heliotermic.

Orientarea meridionala. La asa orientarea o fatada o sa fie orientata spre vest, iar alta – spre est.
Asa orientare se alege pentru cladiri in zona temperata (II zona).
Orientarea ecvatoriala. La asa orientarea o fatada o sa fie orientata spre nord, iar alta – spre sud. De
obicei, asa orientarea se alege la nord sau la sud.
Oriantarea diagonala. Una din variante este – orientarea dupa axul heliotermic – 18-22,5 grade la
vest. Asa orientarea de obicei este folosita in zona calda.
Referitor la insolare, este o regula: toate cladirile de locuit trebuie sa fiu orientate spre rumbe de
sud, dar auxiliare – spre nord.

64. Notiune de sectie locative. Clasificarea sectiilor.Componenta apartamentului.Exigente

igienice catre incaperi principale si auxiliare.
Celula planificata de baza in blocul locativ cu apartamente in sectii este sectia locativa. Sectia
include un grup de apartamente untie printr-o casa a scarii. Dupa locul de situare in planul casei
sectia poate fi obisnuita si laterala. Dupa numar de apartamente care intra in sectie locativa sunt
urmatoare variante: cu 2 apartamente, cu 3-5 apartamente si de tip claster – 5-6 (care acum
folosesc mai des). Suprafata totala apartamentelor care intra in sectia locativa nu trebuie sa fie mai
mult de cat 500 m². Din punct de vedere igienic, cel mai bun variant este – cu 2 apartamente.
Apartamentul-celula de baza a blocului locative. In el omul petrece o mare parte a vietii, deaceea
conditiile locative joaca un rol important in pastrarea si intarirea sanatatii lui. Locuinta t/e sa fie
spatioasa ,sa aiba o microclima favorabila, sa fie uscata, sa excluda igrasia si umeditatea, sa fie
bine iluminata de lumina solara difuza si directa, sa fie aerisita, sa asigure linistea, pacea si odihna
oamenilor sis a aiba o arhitectura astetica. El include incaperile locative(principale) , auxiliare si
deschise.
Dintre incaperile locative fac parte:
1) Dormitoarele-are insemnatate deosebita deoarece oamenii isi petrec cel putin o treime din
zi. Numarul dormitoarelor intr-un apartament se ia in consideratie component de virsta si sex a
familiei. In corespundere cu cerintele ig si fiziologice este necesar ca : a) intr-o odaie(dormitor) sa
fie nu m/mult de 2 oameni; b) in perioada maturizarii copii t/e sa aiba dormitoare separate; c) p/u
baieti( m/mari de 14 ani) si p/u fetite ( m/mari de 12) sint necesare dormitoare separate. Suprafata
minima a dormitorului 9-10m2 ; dormitorul p/u 2 oameni t/e sa aiba suprafata de 12-
15m2 .Trebuie sa fie izolate bine de alte incaperi functionale p/u a pastra linistea si odihna. Nu se
admite de a repartiza p/u dormitoare odaile trecatoare. Ele t/e sa aiba orientare optimal si conditii
bune p/u aerisire.
2) Salonul( odaia comuna, sufrageria)-cea m/mare odaie in apartament, dimensiunea ei medie
15-22m2. Poate avea orientare libera , dar este preferabila spre sud; asa odaie poate fi trecatoare.
3) Biroul(odaia de lucru)- se repartizeaza in ap cu m/multe odai(4-5), destinat pentru munca
intelectuala. Este rational ca sa fie aplasata in apropiere de antreu. Dimensiunea 10-15 m2;
orientare libera.
Din incaperile auxiliare fac parte:
1) Antreul(tinda)-desparte incaperile locative ale apartamentului de strada si casa scarii;
serveste ca ca un vestibule specific care uneste incaperile separate. Antreul e/e un loc comun p/u
plasarea dulapurilor incorporate, el poate fi locul facerii focului in sobe la incalzirea locala, in el se
pastreaza hainele si incaltamintea. Suprafata 4,5-6m2 .
2) Destinatia principal-pregatirea bucatelor. Suprafata 8-10m2 . Uneori in planul constructiei
se proiecteaza bucatarii-sufragerii, in cazul dat va avea o suprafata m/mare 12-14 m2.
3) Weceul- la fel are o importanta igienica insemnata. Trebuie sa fie unite la sist de canalizare.
Suprafata-1,5m2.
4) Camera de Bucataria-cea m/importanta din incaperile auxiliare si care are insemnatate
igienica si sociala mare. baie sau dusul- se instaleaza neaparat la sist de canalizare. Supraf camerei
de baie sau dusului este limitata de dimensiunile utilajului instalat in ea(lavoarul, cuveta sau baia
p/u piciaore) . Dar cea mai mare parte a camerei este necesara p/u camera de baie. Supraf-3m2 .
5) Magaziile-permit de a mentine ordinea sanitara. Ele sint destinate p/u pastrarea lucrurilor
casnice si a produselor alimentare.Supraf-1,5-4m2
Incaperile deschise sunt: balcoanele, loggiile(4,5-4.8m2), verandele(9-10m2).
65. HOTELURILE. Caracteristica si exigent igienice.
Hotelurile sau blocurile locative pentru traiul de scurta durata, dupa planificare, constructive,
amenajare si regim au mult comun cu caminul. Camerele-numere de locuit sint unite printr-un
coridor central.Dupa capacitate si dimensiuni camerele-numere pot fi: a) p/u un loc; b) 2 locuri;
c)3-5 locuri; d)numere-lux. Fiecare numar se amenajeaza cu WC, dur, baie, lavoar. In hotel sint
incaperi p/u deservire specifica si auxiliare: a) restaurant,ospatarie, bufete; b)frizerie; c)punct
sanitar de dezinfectie; d)camera p/u personal de serviciu; e)punct de deservire comunala; f)oficii
postale; g)incaperi p/u curatirea hainelor si a incaltaminte, etс.

66. Caminele.Caracteristica si exigente igienice.

Caminele, spre deosebire de cladirile cu apartamente pentru familiari,sint predestinate
necasatoritilor.
Se pot evidentia unele particularitati ale caminelor:
-locuirea in contact strins a unui numar considerabil de oameni (zeci si sute);
-existenta posibilitatii infectarii si transmiterii bolilor infectioase;
-lipsa la multi locatari a gospodariei casnice,de aceea necesitatea in deservire determina unele
solutionari specific de planificare.
In camine se prevede un numar mare de camera locative separate,unite printr-un coridor comun in
blocuri.
Fiecare camera este destinata pentru locuirea a 2-3 oameni si numai in cladirile caminelor de clasa
4, care sunt destinate pentru traiul de scurta durata a muncitorilor si slujbasilor,-pentru 4 oameni.
Camerele de trai in camin nu trebuie sa fie trecatoare,ci sa aiba iesire direct in coridor sau prin
ecluza-antreu. In ecluze se instaleaza dulapuri pentru pastrarea imbracamintei
casnice,lenjeriei,incaltamintei si, de asemenea,cuierul pentru haine.In bloc, in corespundere cu
cerintele sanitare,in afara de camerele de trai, se amplaseaza nodul
sanitar(veceul,dusul,lavoarul),bucataria,camera pentru lectii si camera de odihna.
In camin sint necesare incaperi auxiliare,precum si incaperi pentru deservirea cultural-sociala si
medicala. Componenta si suprafata incaperilor,care asigura conditiile igienice bune,in dependenta
de capacitatea caminului sint diferentiate.Pentru caminul cu capacitatea mai mare de 400 locuri
este necesara prezenta holului cu salon si a locului pentru persoana de garda in camin,a bucatariei,
incaperi pentru pregatirea lectiilor,camerei de odihna,spalatoriei cu uscatorie si
calcatorie,magaziei(pentru pastrarea lucrurilor personale,inventarului sportive,lenjeriei,inventarului
de deriticare);incaperii pentru administrator si a camerei pentru personalul de deservire,camerei
educatorilor;camerei pentru curatirea si calcarea imbracamintei,incaperilor sanitaro-
tehnice,incaperilor pentru uscarea imbracamintei si incaltamintei; incaperii pentru masurile cultural
de masa;bufetului cu incaperi auxiliare;incaperilor de deservire comunala si izolatorului.Pentru
caminul cu capacitate mai mica nu sunt absolute necesare toate incaperile enumerate;nu sunt
necesare, de exemplu,bufetul,incaperile de deservire comunala.
Suprafata izolatorului pentru caminele mari se determina din calculul 7m2 la un pat.In salon
trebuie sa fie nu mai mult de 2 paturi,el se amenajeaza cu nod sanitar. Izolatorul trebuie sa aiba
intrare separate.
La proiectarea caminelor-complexe de 1500 locuri,in loc de isolator se organizeaza punctul
medical.
In caminele pentru elevii scolilor profesionale-tehnice,cu aigurarea elevilor cu hrana,in loc de
bucatarii si bufete se instaleaza camera cu cazane de fiert(0.15m2 la un om).
In caminul pentru mai mult de 300 de oameni sint prevazute ospataria din sistemul de alimentative
publica,spalatoria.In unele cazuri apare necesitatea de a construi in caminul cu capacitatea mai
mare de 100 de oameni o baie sau un dus –filtru inzestrat cu camera de dezinsectie
Sistemul unitar(evacuarea flotabila) se foloseste in centrele populate canalizate complet,in care
toate reziduurile lichide si partial solide se transporta printr-o retea de tevi,aceasta metoda de
evacuare a reziduurilor lichide a fost numita canalizatie.

Sistemul de export se foloseste in centrele populate necanalizate.In acest caz evacuarea

reziduurilor lichide si solide se efectueaza cu un transport auto special.Aceasta metoda de
evacuare(exportul reziduurilor solide)a capatat denumirea de asanare,iar a reziduurilor
lichide(dejectii)-de asenizare.
Sistemul mixt de evacuare a reziduurilor se foloseste in centrele populate canalizate partial.La
acest sistem reziduurile lichide din partea canalizata a centrului populat se evacueaza prin reteaua
de canalizare, reziduurile solide-cu transportul de asanare,iar reziduurile lichide din partea
necanalizata-cu transportul de asenizare.
In cazul inlaturii gunoiului cu autovehiculele se folosesc metodele:de plan-curte,si plan-apartament
Reziduurile solide se inlatura cu ajutorul:
• Autovehiculelor compactoare,care realizeaza conditii etanse de comprimare si de transport
• Autocamioanelor pe care se incarca pubelele sau containerele pline,iar in locul acestora se
lasa altele curate si dezinfectate
• Prin intermediul retelei de canalizare impreuna cu apele reziduale dupa o macinare fina a
reziduurilor solide(sistemul Garcheu)
• Prin instalatii pneumatice(tuburi etanse)

67. Locuintele rurale. Caracteristica si exigentele igienice catre curtea gospodareasca

Aceste locuinte construite in conditiile contemporane dupa proiecte-tip trebuie sa corespunda
acelorasi normative igienice,ca si cele urbane,insa,conform planificarii,construirii si amenajarii sa
corespunda particularitatilor economice si sociale ale vietii de la sate.
In prezent la sate cel mai frecvent se practica constructia de tipul gospodariilor cu case cu un
etaj sau doua pentru o familie,adica alcatuite dintr-un apartament.Casa de locuit cu
ograda,gradina,livada se amplaseaza izolat pe terenul gospodariei.Asemenea tip de constructie
permite de a amplasa casa astfel incit iluminarea, insolatia si aerisirea sa fie normale.
Cerintele igienice generale fata de calitatea mediului intern al locuintei rurale sint identice cu cele
fata de apartamentul urban.Una din cerintele principale de organizare a casei la sate este cerinta
zonarii functionale a suprafetei.
In dependenta de componenta si marimea familiei,in casa trebuie sa fie urmatorul numar
minimal de camere de locuit:a) 2(odaie comuna-sufragerie si dormitor separat); b)3 (camera
comuna si 2 dormitoare). Casa trebuie sa aiba bucatarie separate,care nu foloseste ca dormitor sau
antreu.Impreunarea bucatariei cu sufrageria se admite, cind suprafata bucatariei este putin mai
mare(10-11m2).
In casa-apartament din localitatea necanalizata se prevede o incapere mica(5-6m2) numita
camera de igiena, folosita pentru scaldatul copiilor,spalatul fetei,spalatul rufelor etc.Aceasta
camera trebuie sa se afle intre bucatarie si veceu.Casele din localitatile rurale trebuie sa aiba
incaperi auxiliare cu suprafete mari.In special,in locuintele rurale sint necesare depozite(camari)
pentru pastrarea hainelor de iarna: cojoacelor, hainelor vatuite, pislelor) si a echipamentului de
protectie.
In casa din localitatea rurala o mare insemnatate are veranda cu geam.Terasa si alte incaperi
deschise permit marirea suprafetei locative.
Casele de acest tip pot avea una,dar mai bine 2 iesiri:una din strada in holul casei,alta-din curtea
gospodariei prin tinda in bucatarie.
In locuinta rurala contemporana se aplica pe larg elementele salubrizarii
(apeductul,canalizarea,incalzirea centrala sau de apartament,gazificarea s.a.).In legatura cu aceasta
necesitatea in sobe pentru incalzirea locala si luftclosete calde scade considerabil.
Din punct de vedere al asigurarii conditiilor bune in apartament este inadmisibila asocierea sub un
acoperis a locuintei si a ocolului pentru animale(exceptie fac raioanele cu conditii climaterice
extreme de aspre), constructia beciului-subsol pentru pastrarea legumelor in timp de iarna cu
intrarea din bucatarie.

68. CONSTRUCTII LOCATIVE PROIZORII SI SPECIALE .CARACTERISTICI SI

EXIGENTE IGIENICE . Constructii locative provizorii. Se construiesc in raioanele
constructiilor noi,extragerii resurselor minerale,in raioanele nevalorificate.In perioada initiala ele
servesc drept camine pentru cazarea primelor grupe de muncitori.Aceste locuinte temporare
stationare sau mobile sint prevazute de obicei in cladirile cu putine etaje,de o constructive
simplificata,care se construiesc din material local sau se monteaza din elemente pregatite din
timp.In asemenea locuinte se organizeaza incaperi mari pentru dormitoare(pentru 15-30
oameni),insa in ele trebuie sa se asigure minimul de spatiu locative,sa se mentina volumul aerian
normal, pentru acest mod de existent cladirile nu trebuie sa fie adincite in pamint.In ele trebuie sa
existe o microclima corespunzatoare si sa creeze comoditatile necesare:cladirile temporare trebuie
sa fie asigurate cu lavoare si toalete in curte,camera pentru incalzirea apei,iar in caz de necessitate-
cu uscatorii.Daca se unesc in orasele,in acestea din urma trebuie sa fie organizata baia,punctul
medical, ospataria, spalatoria etc Constructii locative specialCazarmele sint case locative destinate
pentru cazarea soldatilor si a sergentilor din unitatile militare.Dupa destinatie si caracterul cazarii
oamenilor cazarma prezinta un camin,de aceea principalele cerinte igienice, referitor la planificarea
si amenajarea lor sint aceleasi ca si in camine.Unele particularitati:Existenta incaperilor de
destinatie speciala(pentru pastrarea si curatirea armelor,uscarea echipamentului si a
incaltamintei,depozite pentru inventarul personal si de companie)Dormitoare in care incape un
numar considerabil de oameni(30-70)si care in deficitul de suprafata conditioneaza necesitatea
folosirii paturilor cu doua etajeNacesitatea amplasarii separate a unor incaperi(pentru
sergenti,cancelarie).

69. Exigente igienice catre materialele si elementele de constructie locative

-Sa posede o conductibilitate joasa de caldura sis a asigure o rezistenta termica suficienta;
-sa dispuna de o buna conductibilitate aeriana si porozitate;
-sa nu fie higroscopice si sa nu elimine in mediul ambient subst volatile ,care pot provoca miros;
-sa fie dure si neinflamabile;
-sa nu stimuleze dezvoltarea microflorei , si cresterea ciupercilor;
-sa fie accesibile pt prelucrare si dezinfectie;
-sa aiba culoare si facture corespunzatoare cerintelor fiziologice si estetice ale omului.

70. Continutul supav ig Preventive si suprav ig Curente asupra blocurilor locative. Legislatia
in domeniul proiectarii si constructiei, exploatarii cladirilor de trai.
Controlul sanitar preventiv
Efectuând această etapă a controlului sanitar, medicii igienişti elaborează sarcinile sanitare pentru
proiectul (schema) de sistema¬tizare şi construire a aşezării umane, participă la alegerea terenu¬lui
pentru construcţie, fac expertiza sanitară a proiectelor, contro¬lează realizarea proiectelor de
sistematizare, participă la recepţionarea în exploatare a obiectivelor construite, efectuează
evaluarea igienică a gradului de insolaţie a construcţiilor locative.
Sarcina de proiect reflectă conţinutul problemelor puse în faţa instituţiei de proiectare. Ea include
formularea argumentării igie¬nice a rezolvării de către instituţia de proiectare a problemelor de
asigurare a condiţiilor optimale de protecţie a sănătăţii, muncii şi odihnei populaţiei.
Proiectarea urbelor constă din 3 etape: 1) planul general al ur¬bei cu proiectul amplasării
construcţiilor primare; 2) proiectul pla¬nificării detaliate şi schiţa construcţiei; 3) pregătirea
proiectului de construcţie.
Prima etapă — elaborarea planului general, prezintă principalul document urbanistic. Pentru urbele
prevăzute cu o populaţie de pes¬te 500 000 oameni proiectarea se face în 2 stadii: a) argumentarea
tehnico-economică a dezvoltării urbei cu schiţa planului general;
b) planul general propriu-zis al urbei.
La etapa elaborării planului general al urbei serviciul sanepi¬dului participă la alegerea teritoriului
pentru construcţie sau pen¬tru lărgirea centrului populat; la alcătuirea descrierii sanitare a
te¬ritoriului pe baza materialelor avizării speciale, cât şi a materiale¬lor prezente în C.I.E. sau
prezentate de instituţia de proiectare sau alte instituţii; la elaborarea condiţiilor speciale, în care se
prezintă argumentele igienice ale măsurilor recomandate cu privire la pla-nificarea, construcţia şi
salubritatea centrului populat; la perfec¬tarea concluziei în scris referitoare la planul general al
urbei şi la proiectul de construcţie primară.
Etapa secundă prevede elaborarea proiectelor de planificare de¬taliată şi a schitelor de construcţie
a unor sectoare de trai şi indus¬triale, a centrelor urbane etc. La această etapă colaboratorii
sane¬pidului efectuează expertiza igienică a proiectelor de planificare detaliată a zonei suburbane,
a salubrităţii străzilor, a în.verzirii, a problemelor de transport interurban, de instalare a reţelelor
ingi¬nereşti.
Etapa a treia prevede elaborarea proiectelor de construcţie a fiecărui microraion, a grupelor de case
de locuit, a complexelor obş¬teşti pe baza proiectului de planificare detaliată şi a sarcinii
arhi¬tecturale şi de planificare.
Alegerea terenului pentru construcţia aşezărilor umane. Evalua¬rea igienică a teritoriului pentru
construcţie se efectuează pe baza studierii datelor obiectivului de construcţie, materialelor
carto¬grafice şi explicative, planurilor situationale şi generale. In mod obligatoriu se ia cunoştinţă
de localitate la fata locului şi de date¬le, inclusiv de laborator, care caracterizează situaţia sanitară
a sec¬torului.
La repartizarea terenului pentru construcţia caselor de locuit, instituţiilor pentru copii, curative şi
cultural-sociale se studiază posibi¬litatea creării zonelor de protecţie sanitară, aprovizionării
raţionale cu apă, a canalizării, posibilităţile legăturilor de transport dintre diferite zone, prezenţa
bazinelor de apă şi a spaţiilor verzi, carac¬terul folosirii lor în prezent şi în viitor. Este de dorit ca
spaţiile verzi mari să se mărginească nemijlocit cu zona de locuit, iar cele mici să fie incluse în
raza oraşului: sunt valabile pentru construc¬ţie sectoarele care pot fi inundate nu mai frecvent de o
dată în 100 ani.
In cele din urmă medicul igienist formulează o concluzie în care indică hotărârea sa: terenul este
valabil pentru construcţie, este con¬venţional valabil, indicând măsurile concrete de asanare a lui;
este nevalabil, indicând cauza.
Cei mai importanţi indici igienici ai sistematizării şi construc¬ţiei sunt: densitatea construcţiei
locative, densitatea fondului loca¬tiv şi densitatea populaţiei.
Densitatea construcţiei locative bruto prezintă raportul teritoriu¬lui ocupat de construcţii faţă de
teritoriul total al microraionului, exprimat în %• Densitatea construcţiei locative neto este raportul
teritoriului ocupat de construcţii faţă de partea locativă a teritoriu¬lui microraionului (adică faţă de
teritoriul microraionului, exclusiv terenurile sportive, sectoarele instituţiilor pentru copii, clădirilor
comunale, culturale etc.) exprimat în %. Densitatea fondului locativ bruto prezintă nr. de metri
pătraţi ai suprafeţei locative, care revin la 1 ha al teritoriului microraionului. Densitatea fondului
locativ neto este nr. de metri pătraţi ai supra¬feţei locative care revin la 1 ha al părţii locative din
teritoriul mic-roraionului. Densitatea maximală a fondului locativ bruto pentru microraioane
variază între 3300—7600 m2 de suprafaţă totală la 1 ha de teritoriu al microraionului în
dependenţă de nr. de etaje, iar pentru raionul locativ între 2400—4700 m2, la fel în funcţie de nr.
de etaje.
Densitatea populaţiei bruto este nr. de locatari la 1 ha de terito¬riu al microraionului. Densitatea
populaţiei neto este nr. de locatari la 1 ha al părţii locative din teritoriul microraionului.
Densitatea calculată a populaţiei (nr. de oameni/ha) pe teritoriul raionului locativ se recomandă să
fie egală cu cea prezentată în tabelul 64 (N.R.C. 2.07.01—89).
Efectuarea expertizei sistematizării raionului de locuit în în¬tregime: In acest scop se stabileşte nr.
de locatari, se estimează lo¬cul amplasării raionului locativ în oraş, legătura lui cu locurile de
muncă, cu centrul urbei, cu zona suburbană, transportul exterior. Apoi se examinează relaţiile
dintre microraioane şi centrul urban, raza de deservire a instituţiilor sociale şi culturale, prezenţa
cen¬trului comercial cu întreprinderi de alimentaţie publică de însem¬nătate raională, cu magazine
alimentare şi de mărfuri industriale, cu combinatul de deservire socială etc., prezenţa spitalului şi a
po¬liclinicii.
Se controlează dacă în proiect s-a prevăzut un teritoriu special pentru grădină, pentru centrul de
cultură fizică cu stadion şi ba¬zin de înot.
Se examinează minuţios proiectul zonei comunal-depozitare a raionului de locuit, în care trebuie să
fie prevăzute terenuri pentru garaje, o staţie de deservire tehnică a 250—1000 autovehicule,
te¬renuri pentru baie şi spălătorie, cazangerii cu zone de protecţie sa¬nitară.
Examinarea compartimentului de proiect al centrului aşeză¬rii umane, controlul prezenţei tuturor
instituţiilor de deservire pe¬riodică a populaţiei, cât şi comoditatea şi inofensivitatea legăturilor de
transport şi pietonale între raioanele de locuit. Se compară nu¬mărul, compoziţia şi amplasarea
centrelor obşteşti cu mărimea ora¬şului şi cu însemnătatea lui. Se controlează prezenţa filialelor
cen¬trelor obşteşti, zonelor de protecţie sanitară, raza de deservire a instituţiilor de deservire
periodică.
Controlul sanitar curent
La această etapă se efectuează:
a)avizarea sanitară complexă a centrelor populate în scopul evidenţierii influenţei exercitate de
modul de sistematizare, con¬strucţie şi salubritate asupra stării sănătăţii şi condiţiilor de viaţă a
populaţiei;
a) cercetarea igienică profundă a salubrităţii centrelor popula¬te: studierea stării atmosferei, a
nivelului de zgomot, a intensităţii transportului, stresului rutier, aprovizionării cu apă, canalizării,
salubrizării, stării sanitare a solului, bazinelor de apă, a surselor de emisie a undelor de radio,
intensităţii câmpului electromagnetic
Legislatia in domeniul proiectarii si constructiei, exploatarii cladirilor de trai:
— N.R.C. 2.07.01 — 89 «Urbanistica. Sistematizarea şi construcţia aşezărilor umane ur¬bane
şi rurale»
— «Recomandările metodice la efectuarea controlului sanitar de stat asupra sistematizării şi
construirii centrelor popu¬late rurale din Republica Moldova» nr. 06—1/3 din 26 decembrie 1978
— Legea 50 1991 privind autorizarea lucrarilor de constructii
— Legea 10 1995 privind calitatea în construcţii
— Legea 255 2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării
unor obiective de interes naţional, judeţean şi local
— Legea 205 2011 pentru modificarea şi completarea Legii 255 2010 privind exproprierea
pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi
local.

71. Importanta igienica a luminii si iluminatului. Notiune de lumina, iluminat natural si

insorire. Clima de lumina,factori determinatori.
Lumina soarelui care pătrunde în locuinţă asigură funcţionarea normală a ochiului, dar contribuie
şi la distrugerea microorganismelor. O încăpere în care există o cantitate insuficientă de lumină
care să provină de la soare poate fi cauză a apariţiei de tulburări de vedere (la copiii de vârstă
şcolară sau la alte persoane care au de studiat) sau cauză a apariţiei unor infecţii prin favorizarea
dezvoltării microorganismelor. Se ştie că radiaţiile ultraviolete au rol în formarea vitaminei D.
Notiune de lumina, iluminat natural si insorire.
Lumina- stimul care acționînd asupra retinei din ochi produce la omul sănătos senzația vizuală. Din
punct de vedere fizic, lumina este o radiație electromagnetică; pentru a fi percepută de om ea
trebuie să aibă anumite caracteristici: frecvența trebuie să fie cuprinsă între limitele sensibilității
vizuale ale receptorilor fotosensibili din retină, iar intensitatea trebuie să depășească pragul de
sensibilitate al acestora.
Iluminat natural-iluminat produs de lumina zilei, datorită luminii solare directe și a celei difuze.
Insorire- nr de raze care patrund/zi ,trebuie sa fie > 3 h.
Clima de lumina,factori determinatori.
Iluminarea naturala depinde de clima de lumina a regiunii-complexul indicilor resurselor energiei
de lumina naturala si de solaritatea climatului-de caracteristica,care tine cont de fluxul suplimentar
de lumina,ce patrunde prin goluri in incapere in decursul anului datorita luminii solare directe,si de
care depinde de probabilitatea aurorei solare,longitudinea geografica a localitatii,orientarea
golurilor de lumina potrivit punctelor orizontului si solutionarea lor arhitectural-constructiva.
Clima de lumina-totalitatea coditilor de iluminat natural intro anumita localitate (iluminare si
cantitate de iluminat pe suprafata orizontala si verticala,orientate dupa punctele cardinale create de
lumina difuza de la cer de la lumina directa de la soare ,durata stralucirii solare si albidoul
suprafetei adiacente ),intro perioada de peste 10 ani.

72. Factorii ce determina iluminatul natural din exterior sin incaperi. Argumentarea igienică
a normării iluminatului natural în blocurile locative și cladirile publice.
-clima de lumina
-orientarea geamurilor
-calitatea si exploatarea sticlelor geamurilor
-culoarea peretilor din incapere
-obiectele ce impiedica patrunderea luminii
-adincimea incaperii
-suprafata sticlita a geamurilor
-tipul ciridoarelor si lungimea lor
-aglomerarea incaperilor cu mobilier,modul de amenajare
-mijloace de ecranare a geamurilor. Argumentarea igienică a normării iluminatului natural în
blocurile locative și cladirile publice.
Normarea igienică este rațională de a o specifica deoarece iluminatul natural trebuie sa asigure:
a) Valori optime ale iluminării pe suprafețele din jur;
b) Uniformitatea iluminării în timp și spațiu;
c) Limitarea lucidității directe;
d) Limitarea lucidității reflectate;
e) Slăbirea umbrelor stridente și profunde;
f) Mărimea contrastului dintre detaliu și fond, intensitatea contrastelor de luminozitate și
culoare;
g) Activitaea optimală biologică a fluxului de lumină;
h) Securitatea și suguranța iluminării.

73. Iluminatul artificial. Evaluarea igienica a surselor de lumina.Normarea igienica a

iluminatului artificial
Exista 2 sisteme de iluminare artificial: generala; combinata(artificial+naturala, care se subimparte
in uniforma si localizata)
In calitate de surse de iluminare artificiala se folosesc lampile incandescente si lampile
fluorescente.
Lampile incandescente sunt surse cu radiati peponderent termica. Energia maxima a acestor lampi
se afla in diapazonul radiatiilor infrarosii. Pentru a evita actiunea orbitoare a firului incandescent,
lampile se vor folosi in corpurile de iluminat. Deosebim corpuri de iluminat cu lumina difuza, ce
emana lumina reflectat si directa.
Lampile fluorescente, in dependenta de componenta luminoforului:
 cu lumina de zi (LZ)
 cu lumina alba (LA)
 cu lumina alba rece (LAR)
 cu lumina alba calda (LAC)
Avantajele lampilor fluorescente:
 dupa spectrul de radiate lumina se apropie de lumina naturala
 au o stralucire neinsemnata
 asigura o lumina difuza, ce nu asigura umbre pronuntate
 asigura o transmitere mai corecta a culorilor
 sunt mai econome.
Dezavantajele:
 efectul stroboscopic – in lampi fluxul de energie se schimba in conformitate cu oscilatiile
curentului alternativ din retea. In cazul efectului stroboscopic are loc denaturarea perceperii vizuale
a obiectelor care se misca se rotesc sau isi schimba directia miscarii
 senzatie de semiintuneric
 regulatorul de pornire poate sa creeze un sunet monoton

Normarea iluminarii artificiale se efectueaza diferentiat. Normele se stabilesc in dependenta de

conditiile de lucru vizual, sistemul de iluminare, tipul sursei de lumina.
Pentru asigurarea calitatii necesare a iluminarii artificial in afara de nivelul luminozitatii se
reglementeaza si unii indici calculate suplimentar:
- indicele disconfortului-apreciaza luciditatea de discomfort
- coeficientul pulsarii luminozitatii- coef de oscilatie a iluminarii in urma schimbarii in timp a
fluxului de lumina
- indicele orbirii- care exprim aprin raport vizibilitatea in cazul ecranarii cu vizibilitatea cu
existent luciditatii.

74. Managementul supravegherii igienice asupra iluminarii blocurilor locative si cladirilor

publice. Legislatia in probleme de iluminat natural si artificial.
Iluminatul reprezinta un element fundamental in asigurarea conditiilor optime de igiena locuintei,
de aceea are o mare importanta managementul supravegherii igienice asupra iluminarii blocurilor
locative si cladirilor publice. Orice locuinta trebuie sa asigure un iluminat corespunzator activitatii
desfasurate. Insuficienta iluminatului creaza o serie de consecinte ca oboseala, scaderea capacitatii
de munca, aparitia unor tulburrari de vedere sau chiar miopia etc. Dar si un iluminat excesiv poate
produce o serie de probleme ca fotofobia, lacrimarea ,dureri oculare, cefalee etc.
Toate incaperile de studii, locative, laboratoare trebuie sa dispuna de iluminat natural direct,
lateral. Daca incaperile au profunzimea mai mare de 6m este necesar ca iluminatul natural sa fie
din ambele parti. In laboratoare, Sali sportive si festive se admite iluminatul combinat (de sus si
lateral); In incaperi p/u inventor, WC, dusuri se admite ca lumina sa fie artificiala.
Valorile CIN in clase si cabinete trebuie sa fie nu mai mic de 1,5%;
P/u vopsirea suprafetelor meselor sunt folosite o gama de culori deschise: verde deschis si cea a
lemnului nu mai mic de 0,5%. Tabla trebuie sa aiba o suprafata mata de culoare verzuie sau cafenie
intunecata cu coeficientul de luciu 0,2. Suprafetele tavanului, peretilor, cerceveaua usilor si
ferestrelor se vopsesc in culori albe. Materialele sintetice folosite la vopsire trebuie coordinate cu
S.S.S.S.P.
Dispozitivele de protectie solara trebuie sa fie instalate in incaperile de studii si in dormitoare. P/u
prevenirea micsorarii gradului de iluminare in incaperile de instruiere, locative, laboratoare,
copacii se vor afla la o distanta nu mi mica de 15 m de la ferestrele cladirii ,iar tufarii de 5 m; Daca
nu se asigura in incaperi un iluminat natural sufficient se admite folosirea concomitenta a
iluminatului artificial. Iluminatul artificial si utilajul electrotehnictrebuie sa corespunda cerintelor
normative in vigoare. Valorile iluminarii depind de caracterul lucrului vizual, de marimea detaliilor
examinate si contrastul lor cu fondul. Numarul necesar de lampi se instaleaza in corespundere cu
calculele corespunzatoare, luind in considerare marimea coeficientului de rezerva;
Sistemul de iluminat la finele constructiei sau reconstructiei, trebuie sa fie receptionat in exploatare
de o comisie in component careia sint inclusi: reprezentanti ai beneficiarului, organizatiei de
montare si proiectare, Centrelor de Sanatate Publica, inspectoratului tehnic, organelor de stat de
supraveghere antiincendiara si dupa necessitate de alte organe cointeresate.
Legislatia in probleme de iluminat natural si artificial.
STAS 24940-96
1.“Normativ in constructii. Exigente functionale. Instalatii electrice. Iluminatul natural si artificial
NCM. 04-02-2005”.
2.N.R.C. 11-4-79 “ Iluminatul natural si artificial”
3.N.R.C. 2.08-01-89 “ Blocurile locative”.

75. Exiogentele igienice catre incalzire. Sistemele de incalzire (locala si centralizata).

Caracteristica ig.Tipurile de incalzire.
Incalzirea locuintei se poate realiza prin doua sisteme: local si central.
Sistemul local este numit sistemul unde se produce si se intrebuinteaza caldura. Sistemul local
consta din utilizarea diferitor tipuri de instalatii (sobe, curenti, gaz), care incalzite la rindul lor
emana caldura in mediul interior. In sistemele de incalzire locala generatorul caldurii se uneste
intr-un singur agregat cu conductele de caldura si dispozitivele de incalzire.
Sistemele de incalzire locala au un sir de neajunsuri si anume:
• Neregularitatea temperaturii aerului in decurs de 24h;
• Prezenta in incapere a radiatiei negative ( mai ales de la peretii si geamurile exterioare);
• Temperatura relativ inalta pe suprafetele dispozitivelor de incalzire care provoaca arderea
prafului si inrautatirea compozitiei aerului in incaperi;
• Impurificarea incaperilor cu combustibili, cenusa, fum,CO etc;
• Greutatea reglarii transmiterii caldurii de suprafetele incalzite;
• Pericolul emanarii gazelor daunatoare;
• Favorizarea incendiilor,murdarirea locuintei;
Sistemele de incalzire , la care incaperile se incalzesc de la generatorul central, indepartat de ele
(cazangerii, termocentrale) se numesc centrale. Apa, aburii sau aerul incalzindu-se in cazangerii se
transmit apoi prin instalatii de incalzire in case si apartamente;
Sistemul de incalzire central are un sir de avantaje:
• Asigura in incapere un regim mai uniform de caldura;
• Lipsa poluarii aerului cu combustibil si produse de ardere;
• Dirijarea mai sigura si comoda;
• Nu prezinta sursa de incendii;
In dependenta de agentii termici deosebim urmatoarele tipuri de incalzire: cu apa, aburi, aer;

76. Evaluarea comparativa a incalzirii cu apa ,vapori si aer.Incalzirea radiant si

caracteristica igienica a ei.
Sistemul de incalzire cu apa este cel mai raspindit, deoarece temperatura agentului termic – al apei
care circula in aceste sisteme nu depaseste pe cea reglementata in N.R.C. si permite de a evita
suprainclazirea suprafetelor dispozitivelor de incalzire. Sistemul de incalzire cu apa este binevenit
pentru casele de locuit, scoli, spitale, majoritatea cladirilor publice, deoarece asigura o incalzire
uniforma usor reglabila a incaperilor. Deoarece temperatura caloriferelor incalzite cu apa nu
depaseste 850C , praful care se depune pe el nu arde. Caldura de la calorifere se emana prin
convective.
Incalzirea cu vapori nu se foloseste p-u incalzirea locuintelor si cladirilor publice, deoarece
temperatura caloriferelor atinge 1000C ceea ce nu permite reglarea lor.
Se folosesc deasemenea sistemele combinate cu apa si aburi, unde agentul termic initial, care
patrunde in punctul central de incalzire al cladirii este apa supraincalzita( cu temperature de pina la
+1500C), sau aburii de presiune joasa sau inalta, iar agentul termic secundar – apa patrunde in
dispozitivele de incalzire;
Sistemele de incalzire cu aer are ca agent termic aerul atmonsferic incalzit si umectat in
calorifere.Sistemele de incalzire cu aer cumuleaza concomitent doua functii: cea de incalzire si cea
de ventilare. Acest fel de incalzire are din punct de vedere igienic unele dezavantaje, de aceea
incalzirea cu aer se foloseste numai in unele locuri publice cu incaperi mari (teatre, cinematografe,
intreprinderi industriale etc.)
Dupa modul cedarii de caldura deosebim dispositive: convective si cu iradiere.
Drept exemple ale dispozitevelor de incalzire de tip convectiv servesc caloriferul si convectorul
folosite la incalzirea cu apa si cu abur; La incalzirea radiant ca dispozitiv de incalzire serveste
panoul - o suprafata de dimensiuni mari sau caloriferul de perete, de constructive speciala.
Din p.d v. igienic caldura radianta exercita o actiune mai favorabila asupra organismului uman. La
sistemul de incalzire in care predomina cedarea termica prin iradiere, in incaperi se micsoreaza
radiatia negative de la parapetele exterioare de protective, ceea ce permite de a asigura conditii de
confort la o temperature mai joasa a aerului
Incalzirea radianta si caracteristica igienica a ei.
Poate fi:
-din tavan(28-30 grade C)
-din pereti(40-45 grade C)
-din dusumea(25-27 grade C)
Avantaje:
-micsoreaza pierderile de caldura de pe suprafata corpului uman prin iradiere;
-aerul incaperilor se incalzeste mai treptat,sint mai mici variatiile temperaturii pe orizontala si
verticala;
-la incalzirea prin tavan mai bine se incalzeste dusumeaua decit la incalzirea prin calorifere;
-sint mai putin exprimate variatiile temperaturii suprafetelor externe;
-se formeaza mai putin praf in aer;
-lipsesc aparate de incalzit care ocupa o parte de loc din incapere;
-in anotimpurile calde aceste sisteme pot fi folosite pentru racire.
77. Importanta igienica a ventilatiei, criteriile de apriciere a eficacitatii ei.
Cerintele principale catre ventilatie.
Schimbul de aer organizat corect in cladiri este una din conditiile principale de prevenire a poluarii
aerului in incaperi. In pofilaxia infectiilor aerogene schimbul de aer este mai eficient decit alicarea
mijloacelor fizice si chimice de dezinfectare
Principalele cerinte igienice fata de instalatiile de ventilare, inclusiv instalatiile de conditionare ale
aerului, constau in urmatoarele. Instalatiile trebuie sa asigure si sa sustina impreuna cu sistemele de
incalzire umiditetea si temperatura de comfort, sa infaptuiasca, pe cit e posibil, intreaga circulatie a
aerului in spatiul incaperii, neadmitind cresterea vitezei de miscare a aerului, sa evite acumularea
mirosurilor straine si a diferitelor amestecuri sub forma gazoasa si de abur in aer, sa functioneze
fara intreruperi in decursul anului, sa aiba dimensiuni mici, sa fie lipsite de zgomot, usoare la
deservire, neprimejdioase.
Eficienta ventilatiei este conditionata de organizarea corecta a schimbului de aer in incaperi, adica
de organozarea corecta a afluxului si a inlaturarii aerului, tinind cont de specidicul destinatiei
incaperii.

78. Ventilatia naturala, metodele si instalatiile de organizare si intensificare a ei in incaperile

de locuit si publice.
Schimbul natural de aer nu intotdeauna este asigurat din contul inflitrarii aerului prin porii
materialelor de constructie ai peretilor aerului interior si exterior. De aceea in geamuri se instaleaza
feresruici si oberlih-turi, care contribuie la intensificarea aeratiei. Deficienta ferestruicilor
constituie necesitatea aerisirii indelungare si crearea unui curent de aer rece.O instalatie mai
desavirsita este oberlihtul, care se deschide sub un unghi de 45 grade fata de suprafata geamului si
care se afla in partea lui superioara. Aerul, ce patrunde prin oberliht in sus si se amesteca cu aerul
cald din incapere, ceea ce micsoreaza posibilitatea racirii oamenilor si permite de a tinea oberlihtul
deschis un timp indelungat.
79. Pentru mentinerea parametrilor optimi ai mediului aerian in incaperi, este necesara
debitarea aerului curat si inlaturarea celui poluat. In acest scop sunt folosite diferite sisteme de
ventilati, la proiectarea carora se tine cont de cantitatea poluantilor. La ventilatia
mecanica(artificial) aerul este miscat cu ajutorul ventilatoarelor. Dupa felul de debitare a si
inlaturare a aerului avem: ventilatie de aspiratie, de refulare, refulare-aspiratie, in afara de aceste
sunt ventilatii generala, locala, mixta si de securitate.
Ventilatia de refulare-e folosita in incaperile care t/e protejate de patrunderea aerului poluat din
incaperile alaturate sau a aerului rece din afara(blocul septic).
Ventilatia de aspiratie- e destinata p/u evacuarea aerului din incaperi. Aceasta ventilatie se
foloseste in cazurile ce necesita preintimpinarea raspindirii subst nocive dintr-o incapere in
celelalte(camera de spalare, din cabinetul chimic analitic).
Sistemele de ventilatie locala de aspiratie se folosesc p/u a preintimpina raspindirea in toata
incapere a subst nocive ce se degaja la efectuarea diferitor operatii(dozare, cintarire) . Acest Sistem
de aspiratie se va amenaja in forma de nisa, umbrela. Sistemele de ventilatie locala sunt si dusurile
locale de aer, perdelele de aer.
Ventilatia generala e/e destinata p/u crearea conditiilor optime si admisibile in toata incaperea. De
regula e folosita in cazurile daca subst nocive sunt eliminate direct in aer si locurile de munca sunt
plasate pe inreaga suprafata a incaperii.Sitemele de ventil generala se instaleaza in spitale,scoli,
intreprinderi industrial, teatre, cinematografe
Organizarea sist de ventilatie depinde de repartizarea utilajului de lucru in incaperi, de
sistematizarea incaperii. Daca aerul aspirat nu diminuiaza subst nocive pina la valori admisibile,
atunci ele se acumuleaza si depasesc CMA.
Conditionarea aerului, priincipiul constructiei si folosirea ei.
In cazul cind in incaperile de locuit si cele publice nu poate fi mentinuta o microclimaa constanta
prin ventilarea mecanica obisnuita se folosesc conditionatoarele. Prin conditionare se obtin in mod
automatizat parametrii de incalzire , filtrare, purificare, umeditate si viteza curentilor de aer, de
ionizare a aerului necesari (programate) . Conditionatoarele pot fi centrale si locale. Cele centrale
regleaza aerul pentru o cladire aparte sau pentru anumite incaperi. Ele sint alcatuite dintr-un sir de
instalatii care racesc sau incalzesc aerul, il usuca , il curate de praf, il ionizeaza. Conditionatoarele
locale( climatizatoare) sint destinate numai racirii aerului insuflat in incaperi. Prin conditionarea
aerului in Sali, cinematografe la nivelul capului se mentine t0 20-220C, umeditatea 40-60%, viteza
curentilor de aer e de 0,15m/s .
80. Exigente privind locul de amplasare a spitalului in planul comunitatii.
Lista cerintelor privind locul de amplasare a spitalului:
1) Nu trebuie sa fie amplasat pe teritoriu, care a fost folosit pentru: acumularea si pastrarea
reziduurilor, cimitir, cimpuri de asenizare.
2) Dimensiunea terenului trebuie sa fie suficienta pentru construirea, inlargirea si pentru
reconstruirea in viitor. Dimensiunea se calculeaza in raport cu tip de spital, puterea spitalului si
sistem de dezvoltare.
3) Locul de amplasare trebuie sa fie linga raionul de deservire (30 min cu masina)
4) Locul de amplasare trebuie sa are o buna insolare, sa fie uscat, sa are o zona de inverzire
masiva, sa fie amplasate pe un teritoriu sub unghi natural 1-6 grade.
Exigente igienice catre lotul spitalului. Zonarea teritoriului si constructiilor.
1) Teren trebuie sa fie la o distanta suficienta de la drumuri magistrale, aeroport, cale feroviara,
uzine.
2) Nivel de apele subterane trebuie sa fie nu mai putin de 1,5 m de la suprafata solului.
3) Este amplasat in zona unde vintul batecel mai puternic (dupa roza vintului).
4) Zona de inverzire nu mai putin de 60% si zona cu parc si gradina – 25 m² pe un pat.
5)Configurarea terenului trebuie sa corespunda de cerintele igigenice si medico-tehnice. (Varianta
cea mai buna – teren dreptunghi cu raport de part 1:2- 2:3, cu orientarea spre axul heliotermic
Sunt 3 sisteme de spital: centralizat, decentralizat si mixt. Sistemul mixt de spital ajuta in zonarea
teritoriului, micsoreaza distenta pentru transportarea bolnavilor, transportarea produselor, pastrarea
regimului spitalicesc, folosirea cu eficacitate instumentelor si aparatelor.
Sistem decentralizat-contituit dintr-un sir de sectii amplasate in cladiri cu 1-3 nivele ,fiecare avind
destinatie speciala:de stationar(pe specialitati),policlinica,sectia curativ-diagnostica,servicii
auxiliare(farmacii,cazangerie.patomorfologie)
Sistemcentralizat-unbloc ,mai rar 2-3comasate intre elein care sint amplasate sectiile curative,de
diagnostic,de internare ,policlinica,ambulator,administratie separat fiind amplasat doar bl.alim.si
curtea gospodareasca,bl.anatomopatologic.
Zonarea teritoriului:Spital este divizat in urmatoare zone :I 1) blocul pentru bolnavi neinfectiosi, 2)
blocul pentru bolnavi infectiosi, 3) policlinica, 4) zona de parc, 5) blocul patalogoanatomic, 6)
blocul administrativ.II zonarea sectorului curativ diagtostic,III ZoNA CURTII GOSPODARESTi
si bl.anatomo patologic.IVzona plantatiilor verzi.
Blocul pentru gatirea se amplaseaza in zona blocului pentru bolnavi neinfectiosi.O mare
importanta este pastrarea drumurilor separate pentru: blocul infectios, neinfectios si administrativ.
Distanta intre zone trebuie sa fie ~30 m.
82. Planificarea incaperilor de spital:sectia de internare, sectia spitaliceasca, blocul operator.
Sectia de internare este o subdiviziune de structura a spitalului. Internarea poate fi efectuata
centralizat sau decentralizat. La nternarea decentralizata fiecrae sectie isi are ncaperile sale
separate de primire si externare a bolnavilor.
Internarea centralizata presupune incaperi comune pentru internare si externare la toate sectiile cu
exceptia celor de boli contagioase, pediatrice, obstetrica, care au fiecrae separat serviciile sale.
Serviciul de internare va avea o planificare care asigura principiul de flux in functionare (minimum
de incaperi si amplasare lor una fata de alta).
Pentru asigurarea acestui principiu, in componenta serciciului de internare trebuie sa fie incaperile:
-sala de asteptare cu registratura, vestiar si birou de informatii
- cabinetul medicului
- grupul sanitar unde bolnavul este supus unei prelucrari in sensul igienei corporale
- sala de procedure
- boxa si saloane de diagnostic pentru bolnavi cu diagnoza nestabilita
- blocul sanitar
- sala de externare, care va fi pe linga fiecare sectie
In spitalele mari, de profil larg mai sunt:
1. Sala de operatii urgent
2. Laborator de urgent
3. Cabinet radiodiagnostic
Functiile sectiilor de internare: inregistrarea, examenul medical, prelucrarea sanitara, acordarea
primului ajutor medical.
Principala unitate de structura a spitalului este sectia spitaliceasca(SS). Definitie: prezinta un nr de
paturi care depend de o echipa de lucru si presupun o autonomie in deservire. Este o subdiviziune
functional de planificarea careia depinde planificarea interna a intregului bloc.
Sectia medicala este o unitate administrativa care poate include citeva unitati de ingrijire medicala.
Sunt cazuri cind acestrea coincide.
Planificarea SS va corespunde urmatoarelor cerinte:
1. componenţa încăperii va fi după specificul bolnavului
2. asigurarea unei sfere de circuite salubre. Prin ele înţelegem traseul pe care îl parcurge un obiect,
persoană sau elementul în spital urmărind interferenţa cu sursa de contaminare
3. planificarea uşor mobilă care ar permite o modernizare datorită ajunsurilor ştiinţifice şi tehnice.
Fiecare SS va include
1. zona cu saloane
a) saloane
b) Sali de tratament
c) Cabinetele medicilor
d) Camera de garda
e) Incapere de zi
2. Zona incaperilor auxiliare (bloc sanitar)
3. Zona incaperilor comune
SS poate fi de 2 tipuri
• Inguste, cu coridor uni sau bilateral
• Extinse, cu 2 coridoare in forma rotunda, patrata sau alte modificari
BLOCUL OPERATOR .Drept o particularitate a sectiilor de chirurgie se considera blocul
chirurgical, in spitalele moderne- sectia de operatii care este cel mai complicat eliment functional a
spitalului. Sunt doua variante de organizare a sectiilor de chirurgie. In prima variant fiecare sectie
isi are blocul sau operator. Acestea se amplaseaza intr-o aripa sau bont al cladirii pentru a preveni
raspandirea infectiilor intraspitalicesti. O sala de operatii v-a fi pentru 30-40 de bolnavi.
Complexul operator v-a avea o comunicare comoda cu sectiile de chirurgie, reanimatologie-
anesteziologie, roenghenologie si de sterelizare. Aparatura complicate si scumpa poate fi folosita
mai eficace in cadrul acestui comlex, incaperile auxiliare pot fi aranjate mai bine si munca
personalului poate fi organizata mai rational. In complexul operator incaperile destinate pentru
operatii ―curate si ―murdare vor fi aparte, isolate intre ele. Din punct de vedere igienic incaperile
pot fi grupate in sterile, curate si deosebit de curate. La primul grup se refera salile de operatie, de
sterilizare a instrumentelor, fata de care se innainteaza exigent aseptic deosebit de riguroase. La
grupul al doilea se refera incaperile legate nemijlocit de salile de operatie- camerele preoperatorii,
de narcoza. La grupul al patrulea se refera incaperile pentru pastrarea singelui si a aparaturii
mobile, de intregistrare a operatiilor, camerele pentru chirurg, surorile medicale, laboratorul, zona
―curate a filtrului sanitar.
Ferestrele salilor de operatii se recomanda amplasarea lor spre: N,NE,NV,E. In salile de operatii
aerul trebuie sa fie conditionat. Umeditatea relative a aerului 55-60% si viteza de misc a aerului nu
m/mare de 0,15m/s. Mai sunt prevazute sisteme de sinestatatoare de ventilatie de aflux si extractie.
In calitate de dispozitive de incalzire in sistemele incalzirii centralizate cu apa se folosesc
calorifere din fonta cu suprafata neteda, care permit o curatare usoara.

83. CERINTELE CONSTRUCTIEI SI IGIENICE A SPITALULUI DE BOLI

INFECTIOASE.BOXE,SEMIBOXE
Secţia de boli contagioase va fi aparte, la distanţa de 30—50 m de celelalte secţii. Intrarea va îi
izolată de celelalte zone ale spitalului.
Persoanele afectate de boli cantagioase sunt internati in sectiile respective nu numai pentru a fi
vindecati, dar si pentru a fi izolati de cei necontajiosi. De aceea in aceste sectii regimul sanitar are
anumite particularitati, scopul carora este de apreveni paritia infectiilor intraspitalicesti. Aceste
particularitati se reflecta in primul rind asupra modului de internare a bolnavilor. Bolnavii de boli
contajioase evita sectiile de internare central, ei sunt spitalizati in boxa de examinare a sectiei
respective. Dupa termometrie si examen medical, bolnavilor li se face prelucrarea sanitara, iar
hainele se expediaza in sectia de dezinfectie. Boxa de examenare dupa fiecare bolnav se deretica,
se aeriseste si se dezinfecteaza. Cu acest scop sunt recomandate lampile bactericide.
Aceasta sectie v-a avea doua intrari- una pentru bolnvi, alta pentru lucratorii medicali si pentru
substantele curate.
Sectiile de boli contajioase, chiar si cele mici se sistematizeaza asa ca sa poata fi repartizate in
subdeviziuni, destinate internarii bolnavilor cu infectii de acelasi gen. fiecare subdiveziune v-a
avea ecluza sa, ele prezindindu-su ca ―lacat bacterecid‖ in sectiile de boli infectioase chirurjie,
pediatrie s.a. ecluza are doua usi.Cind se deschide una din ele cealalta v-a fi inchisa. Pentru o
siguranta mai mare ecluza poate avea o lampa bacterecida. Subdeviziunea v-a avea blocul sanitar.
O alta particularitate a sectiilor de boli contajioase consta in faptul ca in saloane se aranjeaza 1-2
paturi. In toate saloanele sunt lavoare. In sectile de boli infectioase sunt saloane de un loc cu
ecluza, saloane-semiboxe si saloane boxe. Salonul semiboxa consta din salon, ecluza si loc sanitar.
Neajunsul acestor saloane semiboxe consta in faptul ca bolnavii sunt internati aici prin coridurul
central, prezentind un pericol insamintarii coridorului cu microflora patogena. De aceea saloanele-
boxa sunt mai favorabile deoarece garanteaza profilaxia infectiilor aeriene. Ea consta din tambur
exterior, bloc sanitar, salon si ecluza. In peretele dinspre sectie se face o fereastra pentru observatie
care v-a avea sticla. Suprafata boxei complte este de 22 m2. In aceste boxe se interneaza pacientii
cu diagnoza neprecizata sau cu infectii intercurente. In ultimul timp se construesc semiboxe sau
saloane boxate cu unu, doua locuri. Aceste au avantajele lor, in primul rind se creeaza conditii
pentru izolarea bolnavilor cu diferite infectii. In afara de aceasta bolnavii pot fi internati si
externati in acelasi timp, fapt care previne aparitia infectiilor intraspitalicesti sau intercurente.
In incaperile stationarelor p/u aflarea indelungata a bolnavilor contagiosi geamurile se recomanda
sa fie orientate spre S,SE,E,SV. V entilatia va fi de extractive si va fi organizata autonom, din
fiecare boxa, semiboxa si de la fiecare sectie cu salon. Nr de paturi in aceste sectii se determina la
etapa de intocmire a comenzii de proiectere.
Inainte de evacuare in canalizatie exterioara apele reziduale din sectiile de boli infectioase trebuie
sa fie dezinfectate.

84. Particularitatile planificarii institutiilor de protectie a mamei si copilului

(maternitatii) ,spitalelor de copii sipoliclinicilor.
Exploatarea instituţiilor, inclusiv a celor construite sau reconstruite, supuse replanificării,
reprofilării, reutilării, precum şi folosirea temporară a clădirilor şi încăperilor pentru amplasarea
instituţiilor se efectuează în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru fiecare adresă de
desfăşurare a activităţii, eliberate de Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice (în
continuare – Serviciul) din teritoriile deservite, în conformitate cu art. 21 din Legea nr.10-XVI din
3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, şi licenţei pe profilul de
activitate planificat, eliberate de Camera de Licenţiere (pentru instituţiile private).
Orice modificare de ordin tehnologic, de reprofilare ori de schimbare a destinaţiei pentru spaţiul
edificiilor se coordonează, în baza proiectului, cu Serviciul.
Instituţiile se amplasează în zonele: locativă, verde sau suburbană.
Distanţa de la hotarul (gardul) instituţiei pînă la alte obiecte, inclusiv industriale de categoria a V-
a, va fi de minimum 30 m.
Supraf teritoriului înverzit şi a aleilor va constitui cel puţin 60% din supraf totală a terenului
instituţiilor.
Arborii vor fi plantaţi la o distanţă de cel puţin 15 m de clădire, iar arbuştii – de cel puţin 5 m.
Instituţiile amplasate în clădiri publice şi cu menire locativă vor fi separate de edificiul principal
printr-un perete capital şi vor fi asigurate cu sisteme proprii de ventilare, canalizare şi intrare
separată pentru pacienţi.
Nu se admite amplasarea în vecinătatea (pe orizontală şi verticală) saloanelor pentru copii şi
gravide a sălilor de proceduri ale cabinetelor de radiodiagnostic, cabinetele şi încăperile de
radioterapie în care se află surse de radiaţie ionizantă, încăperile laboratorului de diagnostic
radioizotopic, unde se efectuează lucrări cu gradul I şi II de pericol.
reutilării, precum şi folosirea temporară Exploatarea instituţiilor, inclusiv a celor construite sau
reconstruite, supuse replanificării, reprofilării, a clădirilor şi încăperilor pentru amplasarea
instituţiilor se efectuează în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru fiecare adresă de
desfăşurare a activităţii, eliberate de Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice (în
continuare – Serviciul) din teritoriile deservite, în conformitate cu art. 21 din Legea nr.10-XVI din
3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, şi licenţei pe profilul de
activitate planificat, eliberate de Camera de Licenţiere (pentru instituţiile private).

85. Componenta proiectului spitalului

-Datele proiectului(denumirea,institutia care a elaborate proiectul,ministerul,autorii,anul elaborarii
etc)
-Materiale prezentate(fisa explicative,materialul graphic,proiectul ZPS,anexele)
Materialele grafice include:planul situational,planul general
Metoda de expertiza a proiectelor institutiilor medico-sanitare
Cele mai insemnate momente ale etapei de control sanitar preventive asupra institutiilor medico-
sanitare sunt:alegerea terenului pentru constructive,expertiza sanitara a proiectelor,supravegherea
sanitara a constructiei,receptionarea in exploatare a obiectivelor construite si supravegherea
sanitara a reconstructiei.Schema expertizei proiectelor institutiilor curative-profilactice include:
1.familiarizarea cu documentele proiectului,fisa explicativa,descrierea
2. familiarizarea cu planul situational
3.examinarea planului general
4.familiarizarea cu fisa explicative a blocului principal si cu schitele de proiect,cu denumirea
sectiilor din blocul principal,numarul de paturi in fiecare din ele,interrelatiile dintre sectii si servicii
5.examinarea si caracteristica sectiei de internare
6.caracteristica blocurilor de saloane in fiecare sectie spitaliceasca
7.caracteristica saloanelor de spital
8.examinarea si aprecierea planificarii sectiei de chirurgie
9.examinarea si aprecierea particularitatilor de planificarii blocului de operatie
10.examinarea si caracteristica particularitatilor planificarii sectiei de boli infectioase
11.examinarea si caracteristica particularitatilor planificarii maternitatii
12.evaluarea igienica a planificarii interioare a sectiei de ginecologie
13.examinarea si evaluarea igienica a planificarii interioare a sectiei de pediatrie
14.examinarea si caracteristica blocurilor de deservire a spitalului
15.obiectiile fata de proiect si propunerile
Concluzie
Legislatia in domeniul supravegherii igienice asupra institutiilor medico-sanitare
• N.R.C. 11-69-78”Institutiile curative-profilactice”,
• “Instructia cu privire la efectuarea controlului sanitar current asupra institutiilor curativo-
profilactice”nr.4560-88
• “Instructia despre regimul sanitaro-antiepidemic in spitale” din 23.03.1976
• “Instructia cu privire la regulile efectuarii controlului sanitar current asupra institutiilor
curative-profilactice “nr.4560-88
• “Cerintele igienice fata de subdiviziunile spitalelor si altor stationare,conditiile de munca si
igiena personala a lucratorilor” nr.3182-84
• N.R.C.2.08.02-89”Blocurile si instalatiile publice”

86. Exigente catre salubritatea cu instalatii tehnico-sanitare a spitalului:incalzirea,

ventilarea, iluminatul, conditionarea aerului, alimentarea cu apa , canalizarea si
desalubrizare.
Cerinţe privind aprovizionarea cu apă şi canalizare
Instituţiile nou construite, reconstruite şi cele care funcţionează trebuie să fie asigurate cu apeduct,
canalizare şi apă caldă centralizată.
Instituţiile trebuie să aibă şi să folosească permanent în activitatea lor apă potabilă curentă, rece şi
caldă, sub presiune şi la temperatură adecvată, în cantitate suficientă şi corespunzătoare din punctul
de
vedere al calităţii şi inofensivităţii, cu instalaţii adecvate pentru păstrare şi, în caz de necesitate,
pentru distribuire şi cu protecţie adecvată contra contaminării.
În localităţile sau zonele lipsite de reţele publice de distribuire a apei potabile este permisă
folosirea apei de fîntînă prin instalaţii proprii, corespunzătoare din punct de vedere sanitaro-
igienic, cu obligativitatea ca aceasta să îndeplinească condiţiile de potabilitate.
Instituţiile care folosesc surse proprii de apă potabilă vor asigura protecţia sanitară a acestora şi
controlul calităţii apei utilizate.
Epurarea şi dezinfecţia apelor reziduale de la instituţii trebuie să se efectueze la staţiile urbane sau
în alte staţii de epurare, care vor garanta epurarea şi dezinfecţia lor eficientă.
Apele reziduale ale secţiilor de boli infecţioase şi tuberculoză, înainte de a fi evacuate în sistemul
comunitar de canalizare, trebuie supuse dezinfecţiei
Cerinţe privind sistemul de încălzire, ventilare, microclimatulşi calitatea aerului din încăperi
Sistemul de încălzire, de ventilare şi de condiţionare a aerului trebuie să asigure condiţii optime
ale microclimatului şi componenţa chimică adecvată a aerului din încăperile instituţiilor.
Temperatura, multiplul schimbului de aer vor corespunde indicilor stabiliţi prin regulamentele
sanitare.

Convectoarele trebuie să aibă suprafaţă netedă, cu accesibilitate uşoară la curăţire, ele vor fi
instalate lîngă pereţii exteriori, sub ferestre. Nu se permite instalarea lor în saloane lîngă pereţii
interni.
În sălile de operaţii, preoperatorii, de reanimare, de anestezie, de naşteri, de tratament cu iluminat
electric şi în încăperile secţiilor de psihiatrie, precum şi în saloanele de terapie intensivă şi în
saloanele
postoperatorii, în calitate de convectoare se vor utiliza convectoare cu suprafaţă netedă, rezistente
la acţiunea zilnică a detergenţilor şi a soluţiilor dezinfectante.
Pentru evitarea contactului direct cu convectoarele, în încăperile administrative şi în spitalele
pentru copii se folosesc echipamenteconfecţionate din materiale permise pentru utilizare în ordinea
stabilită.
Echipamentele de izolare a convectoarelor vor asigura acces liber pentru exploatarea şi tratarea lor
curentă.
În calitate de agent termic, în sistemele de încălzire centralizată se utilizează apa cu temperatura
maximă în convectoare de 85°C. În instituţii nu se admite utilizarea altor lichide şi soluţii în
calitate de agent termic în sistemele de încălzire
Clădirile instituţiilor trebuie să fie dotate cu sisteme de ventilare, refulare-aspiraţie mecanică şi
ventilaţie de refulare naturală.
În secţiile de boli infecţioase, inclusiv de tuberculoză, sistemul de ventilare mecanică se instalează
sub formă de canale separate pentru fiecare boxă şi semiboxă cu „presiune negativă”, care vor fi
dotate cu instalaţii pentru dezinfecţia aerului.
În lipsa sistemului de ventilare, de refulare-aspiraţie mecanică, în secţiile de boli infecţioase
trebuie să fie instalată ventilaţia naturală, cu montarea obligatorie în fiecare boxă şi semiboxă a
instalaţiilor de tip
recirculant, care vor asigura eficienţa inactivării microorganismelor şi viruşilor nu mai puţin de
95%.
Proiectarea şi exploatarea sistemelor de ventilare trebuie să excludă direcţia de deplasare a
maselor de aer din zonele “murdare” ale încăperii spre cele “curate”.
Încăperile instituţiilor, cu excepţia sălilor de operaţii, pe lîngă sistemul de ventilare mecanică vor
avea şi ventilaţie naturală.
Captarea aerului din atmosferă pentru sistemul de ventilare şi de condiţionare se efectuează din
zona verde la o înălţime nu mai mică de 2 m de la suprafaţa solului. Aerul captat se va supune
tratării prin filtre.
Cerinţe igienice privind iluminatul natural şi artificial
Încăperile instituţiilor trebuie să aibă iluminat mixt.
luminarea artificială exclusivă se admite în încăperile ale căror tehnologie şi regim de exploatare
nu necesită iluminare naturală.
La proiectarea, construcţia, reconstrucţia instituţiilor, precum şi în instituţiile care funcţionează
nivelul de iluminare naturală şi artificială trebuie să corespundă normelor şi regulilor sanitare
pentru clădiri publice.
Coridoarele secţiilor curative trebuie să aibă iluminare naturală, prin ferestrele din pereţii laterali şi
din holuri. Distanţa dintre holuri nu trebuie să depăşească 24 m, iar pînă la holuri –36 m.
Coridoarele subdiviziunilor diagnostice şi auxiliare trebuie să aibă iluminare frontală sau laterală.
Durata însoririi trebuie acceptată ţinîndu-se cont de cerinţele igienice faţă de însorire şi de protecţie
împotriva razelor solare a încăperilor din clădirile publice şi locative şi a teritoriilor.
Pentru protecţia împotriva acţiunii orbitoare a razelor solare şi a supraîncălzirii, ferestrele
instituţiilor orientate spre sud se amenajează cu instalaţii de protecţie solară (jaluzele, cozoroc).
Lămpile de iluminare generală a încăperilor, amplasate pe tavan, trebuie să fie dotate cu
dispersatoare închise.
87. Exigente catre blocul alimentar al spitalului amplasarea , componenta incaperilor
transportarea alimentelor in sectie.
Serviciu pentru pregatirea hranei se amplaseaza in zona blocurilor curative pentru bolnavii
somatici sau in zona de gospodarie in cladiri separate sau anexate la blocurile de gospodarie pentru
bolnavii somatici ,sau la blocurile curative pentru bolnavii somatici .
Blocul alimentar va avea intrare separata .Dotarea blocului alimentar :frigidere,instrumentar de
pregatire a bucatelor,camera de deservire.
Transportare bucatelor:fiecare sectie va avea vase speciala destinate pentru transportarea bucatelor
care vor fii emailate .Transportarea bucatelor se va face cu carucioare speciale,cu ascensorul in
sectia respectiva fara a trece prin celelalte incaperi ale spitalului.

88. Regimul sanitar in spital exigent igienice catre microclima incaperilor ,component
aerului,intretinera incaperilor lupta cu zgomotulSistemul de condiţionare a aerului din încăperi
se face în mod diferit în diferite saloane a spitalului conform profilului. Clădirile instituţiilor
curativo-profilactice şi a farmaciilor,cu excepţia secţiilor de boli contagioase ,se înzestrează cu
ventilaţie de aflux şi extracţie cu stimulator mecanic.În secţiile de boli contagioase ventilaţia de
extracţie se efectuiază autonom,din fiecare boxă şe de la fiecare secţie cu salon. Totodată extracţia
naturală se înzestrează cu deflector,iar afluxul-cu stimulator mecanic şi pomparea aerului în
coridor. Sistemul de condiţionare trebuie să asigure o umiditate relativă a aerului de-55-60%
pentru sălile de operaţie,narcoză saloane postoperatorii,de naştere,de reanimare,terapie intensivă,şi
viteza a aerului în aceste încăperi trebuie sa fie nu mai mare de 0,15m/s. Aerul debitat din exterior
trebuie supus purificării prin filtre dar nu se admite instalarea filtrelor cu ulei în calitate de etapă
primară a purificării dar filtre biologice. Pentru încăzire se folosesc instalaţii centralizate,de obicei
calorifere din fontă cu suprafaţa netedă,care pemit o curăţire usoara. T0 medie trebuie ţinută în
limita 18-22 0. In lupta cu zgomotul spitalele se construiesc în zona suburbană,depare de la
centralele magistrale si intrepr industriale.

89. Particularitatile de salubrizare a spitalelor. Clasificarea, componenta si exigente igienice

la gestionarea deseurilor provenite din activitate medicala
Încărcarea conductelor de gunoi se efectuiază la fiecare etaj.Încăperile cu subpapă de primire a
conductei de gunoi se înzerstrează cu tambur. În instituţiile curativo-profilactice din centrele
ăpopulate lipsite de serviciul de acumulare centralizată a gunoiului şi rezidurilor, se instalează
cuptoare de ardere a gunoiului. Distanţa de la aceste cuptoare pînă la blocurile cu saloane trebuie
sa fie de cel puţin 30m. Spitalele şi dispensarele de 600 paturi şi mai mult sînt utilizate cu instalaţie
aspiratoare centralizată. În lucrul instalaţiei zgomotul în saloane nu trebuie să depăşească 45dB.
Înlăturarea apelor reziduale din încăperile pentru procedurile cu nîmol,încăperile pentru spălarea şi
uscarea cearţafelor,pînzelor din in,şi încăperile pentru păstrarea şi regenerarea nămolului se
efectuiază prin sifoane speciale(fără închizător hidraulic)-în colectorul de nămol înzestrat cu
închizător hidraulic. În încăperile pentru pregătirea ghipsului sub lavoar este necesară instalarea
decantorului de ghips cu capacitatea de 0,1 m3. Evacuarea apelor din clădirea serviciului de
pregătire a hranei în spitalele de peste 1000 de paturi este înzestrată cu instalaţiile pentru captarea
grăsimii,înainte de deversarea apelor din sectiile de boli contagioase şe de ftiziatrie trebuie
dezinfectate.

90. Supravegherea igienica preventive si curenta asupra institutiilor medico-sanitare.

Programul avizarii igienice a institutiilor medico-sanitare,spitalul.
Cerinţe igienice pentru lotul de spital:
Teren uscat cu nivelul apelor freatice 1.5-2m.
Panta lotului peste 0.5-1%.
Cu prez aerisirii optimale.
Cu configuratie apropiata de paralelipiped, cu raportul laturilor 1:2 sau 2:3.
Din partea miscarii maselor de aer spre central populat.
La distanta de sursele de zgomot, poluare a aerului , solului.
Cu posibilitate de racordare la: retelele de apeduct, canalizare , incalzire, s energetice si
informationale.
Instituţiile se amplasează în zonele: locativă, verde sau suburbană.
Distanţa de la hotarul (gardul) instituţiei pînă la alte obiecte, inclusive industriale de categoria a V-
a, va fi de minimum 30 m.
Spitalele specializate cu capacitatea de 1000 şi mai multe paturi, cu tratament de lungă durată,
precum şi staţionarele de psihiatrie, boli infecţioase, inclusiv ftiziopneumologie, oncologie,
dermatovenerologie, pot fi amplasate pe teritoriul localităţilor urbane şi rurale, la o distanţă de cel
puţin 500 m de zona locativă.
Amplasarea cabinetelor stomatologice, ginecologice, a cabinetelor medicilor pentru acordarea
asistenţei medicale de ambulatoriu, a centrelor curative şi de asanare, de reabilitare şi recuperare, a
staţionarelor de zi pe lîngă ele, cu excepţia celor de profil dermatovenerologic, infecţios, de
tuberculoză şi psihiatrie, confirmate prin avizul eliberat de Serviciu, se permite în clădiri cu
destinaţie publicăşi locativă, precum şi în încăperi cu destinaţie nelocativă.
Pe teritoriul, în incinta, pe acoperişurile edificiilor instituţiilor, pe construcţii (turn de apă, coşuri
de fum, piloni) se interzice amplasarea obiectivelor de altă menire socială, locativă, de comerţ,
producere,inclusiv radiotehnice, care –funcţional –au o altă destinaţie, cu excepţia unităţilor
economice de comerţ cu amănuntul al articolelor de igienă personală, al produselor alimentare de
producere industrială şi a presei, în coordonare cu Serviciul şi cu condiţia deţinerii autorizaţiei
sanitare de funcţionare pentru fiecare
unitate.
Pe teritoriul instituţiilor publice, inclusiv în edificii, se interzice amplasarea institutiilor private.
La proiectarea şi construcţia instituţiilor se va avea în vedere distanţarea lor de zonele căilor ferate,
aerogărilor şi autogărilor, magistralelor auto, întreprinderilor industriale şi altor surse de poluare a
mediului: cu noxe, radiaţii ionizante şi neionizante şi sonore.
Teritoriul instituţiilor trebuie să fie îngrădit, amenajat, înverzit, iluminat şi menţinut în stare
salubră.
Suprafaţa teritoriului înverzit şi a aleilor va constitui cel puţin 60% din suprafaţa totală a terenului
instituţiilor.
Arborii vor fi plantaţi la o distanţă de cel puţin 15 m de clădire, iar arbuştii –de cel puţin 5 m.
Instituţiile amplasate în clădiri publice şi cu menire locativă vor fi separate de edificiul principal
printr-un perete capital şi vor fi asigurate cu sisteme proprii de ventilare, canalizare şi intrare
separată pentru pacienţi.
Pe teritoriul spitalelor se diferenţiază zonele: blocurilor curative pentru bolnavii infecţioşi şi
neinfecţioşi, pediatrică, psihosomatică, radiologică, dermatovenerologică, a maternităţii, a
policlinicii, morfopato-logică, gospodărească, a instalaţiilor inginereşti şi a spaţiului verde.
Zona morfopatologică şi pentru funeralii va fi izolată de zonele funcţionale curative printr-un
coridor verde din arbori sau arbuşti şi va fi amplasată la o distanţă de cel puţin 30 m de acestea.
Camera mortuară trebuie să dispună de acces separat.
În spitalele poliprofilate secţiile de boli infecţioase, dermatovenerologice, ftiziopneumologice,
psihoso-matice, radiologie se vor amplasa în clădiri separate.
Blocul/secţia de boli infecţioase va dispune de teren separat, izolat de alte sectoare printr-un gard
sau o fîşie verde (arbuşti), cu intrări separate şi teren şopronat pentru dezinfecţia transportului.
În zona gospodărească, la o distanţă maximă posibilă de blocurile curative şi auxiliare, se
amenajează o platformă betonată pentru containerele destinate colectării deşeurilor, al cărei
perimetru trebuie să depăşească cel puţin cu 1,5 m perimetrul de bază al containerelor.
Platforma pentru containerele destinate colectării deşeurilor trebuie să fie îngrădită, iar
containerele –închise cu capace.
Coşurile pentru colectarea gunoiului instalate la intrarea în clădire, în locurile de odihnă şi pe
teritoriul instituţiilor trebuie să fie golite zilnic şi menţinute în stare curată.
Containerele pentru colectarea deşeurilor menajere solide trebuie să fie dotate cu capace, curăţate
sistematic, spălate şi dezinfectate după fiecare evacuare.
Programul avizarii igienice a institutiilor medico-sanitare,spitalul.
Cele mai insemnate momente ale etapei de control sanitar preventive asupra institutiilor medico-
sanitare sunt:alegerea terenului pentru constructive,expertiza sanitara a proiectelor,supravegherea
sanitara a constructiei,receptionarea in exploatare a obiectivelor construite si supravegherea
sanitara a reconstructiei.Schema expertizei proiectelor institutiilor curative-profilactice include:
1.familiarizarea cu documentele proiectului,fisa explicativa,descrierea
2. familiarizarea cu planul situational
3.examinarea planului general
4.familiarizarea cu fisa explicative a blocului principal si cu schitele de proiect,cu denumirea
sectiilor din blocul principal,numarul de paturi in fiecare din ele,interrelatiile dintre sectii si servicii
5.examinarea si caracteristica sectiei de internare
6.caracteristica blocurilor de saloane in fiecare sectie spitaliceasca
7.caracteristica saloanelor de spital
8.examinarea si aprecierea planificarii sectiei de chirurgie
9.examinarea si aprecierea particularitatilor de planificarii blocului de operatie
10.examinarea si caracteristica particularitatilor planificarii sectiei de boli infectioase
11.examinarea si caracteristica particularitatilor planificarii maternitatii
12.evaluarea igienica a planificarii interioare a sectiei de ginecologie
13.examinarea si evaluarea igienica a planificarii interioare a sectiei de pediatrie
14.examinarea si caracteristica blocurilor de deservire a spitalului
15.obiectiile fata de proiect si propunerile
Concluzie

92. Exigente igienice la planificarea constructia si amenajarea piscinei ,locului de scaldat,la

bazinul acvatic, bazinul de inot.
Cerintele igienice la planificarea, constructia, amenajarea bazinelor de inot.
Cerinţele igienice faţă de bazinele de înot.Cuva bazinului prezintă un rezervuar cu fund special
profilat. În timpul construcţiei este necesar de asigurat hidroizolarea bazinului. Pereţii cuvei trebuie
să fie hidrostabili şi să permită curăţarea prin metoda umedă.
La intrarea în sala bazinului care trece direct din duş, se aranjează duş pentru picioare: lăţimea –
1,8 m şi adâncimea – 0,1 m.Pereţii şi tavanul sălii de nataţie se recomandă să fie rezistenţi la
umiditate şi să aibă culori deschise. Calitatea apei bazinului trebuie să corespundă Normelor
sanitare privind calitatea apei potabile. Temperatura apei pentru înotul sportiv, polo de apă se
limitează la 26°C, la sărituri apă – la 28°C, în cuvele pentru însuşirea înotului – la 20°C.
Cerintele catre apa bazileor de inot. Metodele de purificare a apei.
În funcţie de sistemul de purificare şi metoda folosirii apei deosebim bazine cu reciclaţie (o parte
de apă utilizată pentru prelucrare se returnează în bazin) şi bazine cu apă curcătoare.
Din punct de vedere igienic şi economic, sunt preferate bazinele cu circulaţia apei. În ele apa
circulă după principiul bazin – sistem de purificare – bazin.
Instalaţiile de purificare prezintă un sistem închis care include consecutiv pompe, instalaţii de
coagulare a apei, filtre şi aparate pentru dezinfectarea apei. Recircularea apei în bazin sporeşte
efectul dezinfectării, reduce poluarea ei bacterială, permite repartizarea uniformă a dezinfectantului
în tot volumul apei, micşorează consumul apei încălzite. Pentru dezinfectarea apei se foloseşte
clorul, bromul, săruri de cupru şi argint, ozonarea, dibromantina. Concomitent cu dereticarea
zilnică a încăperilor, se efectuează dezinfect curentă a pasajelor, podelelor, covora-şelor de cauciuc
etc. cu soluţie de cloramină de 0,5–1%.
In scopul preîntâmpinării impurificării bazinului, trebuie respectate următoarele cerinţe:
respectarea regulilor de comportare în bazin care se afişează în vestibul; admiterea în bazin numai
a persoanelor care au trecut controlul medical; examinarea repetată a celor ce se ocupă cu nataţia
(obligatoriu nu mai rar de o dată în şase luni); fiecare vizitator trebuie să facă duş cu apă fierbinte;
sportivii trebuie să aibă costum special de baie; personalul de deservire trebuie să intre în sala de
nataţie, şi sala de pregătire pentru duşuri în încălţăminte specială; pentru dezbrăcarea şi păstrarea
îmbrăcămintei trebuie prevăzute cabine speciale sau dulapuri individuale cu secţie pentru
încălţăminte şi găuri pentru ventilaţie.

93. Exigente igienice catre apa de scaldat. Metode de tratare a apei de piscina.
În funcţie de sistemul de purificare şi metoda folosirii apei deosebim bazine cu reciclaţie (o parte
de apă utilizată pentru prelucrare se returnează în bazin) şi bazine cu apă curgătoare.
Din punct de vedere igienic şi economic, sunt preferate bazinele cu circulaţia apei. În ele apa
circulă după principiul bazin – sistem de purificare – bazin.
Instalaţiile de purificare prezintă un sistem închis care include consecutiv pompe, instalaţii de
coagulare a apei, filtre şi aparate pentru dezinfectarea apei. Recircularea apei în bazin sporeşte
efectul dezinfectării, reduce poluarea ei bacterială, permite repartizarea uniformă a dezinfectantului
în tot volumul apei, micşorează consumul apei încălzite. Pentru dezinfectarea apei se foloseşte
clorul, bromul, săruri de cupru şi argint, ozonarea, dibromantina. Concomitent cu dereticarea
zilnică a încăperilor, se efectuează dezinfect curentă a pasajelor, podelelor, covora-şelor de cauciuc
etc. cu soluţie de cloramină de 0,5–1%.
In scopul preîntâmpinării impurificării bazinului, trebuie respectate următoarele cerinţe:
respectarea regulilor de comportare în bazin care se afişează în vestibul; admiterea în bazin numai
a persoanelor care au trecut controlul medical; examinarea repetată a celor ce se ocupă cu nataţia
(obligatoriu nu mai rar de o dată în şase luni); fiecare vizitator trebuie să facă duş cu apă fierbinte;
sportivii trebuie să aibă costum special de baie; personalul de deservire trebuie să intre în sala de
nataţie, şi sala de pregătire pentru duşuri în încălţăminte specială; pentru dezbrăcarea şi păstrarea
îmbrăcămintei trebuie prevăzute cabine speciale sau dulapuri individuale cu secţie pentru
încălţăminte şi găuri pentru ventilaţie.
93. Factorii nocivi din edificiile sportive si profilaxia actiunii lor asupra sportivilor.
Edificiile sportive trebuie să corespundă unor cerinţe igienice, pentru a influenţa în mod pozitiv
activitatea sportivă şi sănătatea sportivilor. Exerciţiile fizice şi sportul, practicate în condiţii
igienice necorespunzătoare, influenţează negativ sănătatea celor care le practică şi performanţele
realizate. Factorii nocivi din edificiile sportive sint: factorii de mediu ca: microclimatul
nefavorabil, zgomotul, vibraţia, iluminatul nesatisfăcător, aerul impurificat, insuficienţa de O2 care
exercită acţiune puternică asupra organismului. In scopul profilaxiei actiunii factorilor nocivi
asupra organismului, edificiile sportive se normeaza si se monitorizeaza conform regulamentelor in
vigoare.
Medicului igienist trebuie sa supravegheze starea salubrităţii şi utilajului sanitar-tehnic,
microclimatul şi aerul din încăperi, iluminatul.
Încălzirea, ventilrea din edificiile sportive .
Edificiile sportive închise sunt menite să protejeze sportivii de factorii nefavorabili ai mediului
extern.
Condiţiile microclimei edificiilor sportive închise depind în mare măsură de eficienţa lucrului
sistemelor de încălzire şi ventilare a aerului, mai ales în perioada rece a anului. La construirea
edificiilor sportive sistemul de încălzire se proiectează după temperatura calculată a aerului, ceea
ce înseamnă că sistemul de încălzire trebuie să menţină în încăpere temperatura optimă în cazul
celei mai joase temperaturi a aerului extern pentru localitatea dată. În sălile fără spectatori
temparatura calculată a aerului în perioada rece a anului constituie150C, în patinoarele acoperite-
140C, a sălilor de tir – 18 0C pentru sălile piscinelor – cu 1–20C mai mare în raport cu
temperatura apei în bazin. Umiditatea relativă a aerului se reglementează numai pentru sălile cu
spectatori şi trebuie să constituie în perioada rece a anului 40–45%, iar în cea caldă 50–55%.
Viteza de mişcare a curenţilor de aer în zonele de lucru se interzice să depăşească 0,2 m/s –
pentru sălile bazinelor acoperite, 0,3 m/s – pentru sălile de lupte, tenis de masă şi patinoare
acoperite, 0,5 m/s – pentru celelalte săli sportive.10
Asigurarea parametrilor normali ai microclimatului şi componenţei chimice a aerului depinde de
eficienţa funcţionării sistemelor de ventilaţie. În vederea menţinerii purităţii aerului în încăperi,
este necesar de a asigura fiecărei persoane un anumit volum de aer. Pentru sălile sportive, ţinând
cont de respiraţia intensă şi transpiraţia sportivilor, cubajul de aer a fost determinată de 30 m3, iar
volumul ventilaţiei – 90 m3 pentru o persoană pe oră.
Edificiile sportive trebuie asigurate cu iluminare naturală şi artificială suficientă, uniform
repartizată pe toată suprafaţa încăperii.
O mare parte dintre elementele activităţii sportive înaintează organismului un şir de cerinţe
specifice: orientarea vizuală într-un timp scurt, viteza mare de distingere (a aparatelor, mingii,
armei, liniilor de demarcare, altor ţinte etc.), claritatea stabilă a vederii. Eficacitatea acestor
activităţi depinde în mare măsură şi de gradul iluminării sălilor sportive. Totodată, condiţiile
optime de iluminare a edificiilor sportive exercită o acţiune estetică şi psihologică, ameliorează
capacitatea de muncă sportivă şi preîntâmpină traumatismul.
Iluminarea naturală directă e recomandabilă în toate încăperile edificiilor sportive. Aprecierea
obiectivă include cercetarea şi calcularea următorilor indici: coeficientul de luminozitate, unghiul
de incidenţă, unghiul de deschidere, CIN. În sălile de sport valoarea optimă a coef. de luminozitate
trebuie să fie egal cu 1/6, în bazinele de înot, cabinetele instructorilor, medicilor – cu 1/5–1/6,
sălile de masaj – cu 1/8–1/10. CIN în sălile sportive e necesar să nu fie mai mic de 1%. Ocupaţiile
cu sportul înaintează cerinţe deosebite de asemenea către iluminatul artificial. Iluminarea
insuficientă, luminozitatea orbitoare,
luciul şi contrastivitatea de la sursele de lumină cauzează obosirea rapidă a analizatorului vizual,
scăderea sensibilităţii contrastante, stabilităţii vederii clare, rapidităţii distingerii. Au fost
recomandate următoarele
normative ale iluminatului articficial .Lupte sportive, acrobatică, gimnastică, box, scrimă- 200lx,
tenis de masa 400lx, atletica usoara, grea 150 lx, badminton, baschet, tenis 100-300 lx. .Acţiunea
sistematică a factorilor negativi ai mediului asupra organismului sportivului poate provoca apariţia
stărilor prepatologice şi patologice. Unul dintre aceşti factori este zgomotul sportiv, care poate fi
constant şi inconstant. Zgomotul poate fi considerat drept un factor de risc profesional, capabil să
deregleze starea funcţională a organismului.
Acţionând asupra sănătăţii sportivilor şi antrenorilor, el provoacă schimbări în analizatorul auditiv,
diminuând capacitatea de muncă, eficienţa desfăşurării şi rezultatele antrenamentului.
De menţionat, că pentru atenuarea nivelului de zgomot se consideră eficientă feţuirea pereţilor cu
saltele din materiale moi fibroase, învelite cu pânză subţire, precum şi cu plăci din materiale
fibroase sau cu foi de poroplast cu grosimea de 50–100 mm. Nivelul maxim admisibil în sălile
sportive nu trebuie să depăşească 60 dBA.

95. Cerinte ig fata de planif, constructia, amenajarea si dotarea institutiilor cultural publice.
În cadrul supravegherii igienice a instituţiilor cultural-publice, e necesar de a stabili: gradul de
corespundere a utilajelor, instalaţiilor şi conţinutul acestor clădiri (încăperi) cerinţelor igienice;
cauza apariţiei deficienţelor depistate şi căile de înlăturare a efectelor acestora; existenţa
plângerilor cetăţenilor care se folosesc de clădire; influenţa asupra psihicului sau dispoziţiei
persoanelor, vizitarea acestora.
Indiferent de unele cerinţe specifice faţă de planificarea şi înzestrarea încăperilor instituţiilor
cultural-publice cu funcţii diferite, se înaintează şi multe cerinţe comune. Se cere un microclimat
optim, vizibilitate şi acustică bună, un vestiar bine organizat. Vestiarele instituţiilor de cultură, de
obicei, se situează pe parcursul mişcării vizitatorilor, în apropiere de intrări, de preferinţă într-o
încăpere izolată de vestibul. Suprafaţa vestiarului se calculează în funcţie de raportul 0,08–0,1 m2
la un vizitator.
Cerinţele igienice faţă de planificarea şi înzestrarea sălii de spectacole din teatre sunt dictate de
necesitatea asigurării în teatre a comodităţilor pentru spectatori: vizibilităţii, audiţiei, microclimei
şi calităţii aerului. Vizibilitatea normală în sala de spectacole e asigurată prin faptul că fiecare rând
este situat mai sus decât premergătorul cu cel puţin 12 cm, ultimele rânduri se află cu 30–32 m de
la scenă în teatrele de operă şi cu 25–27 m în cele dramatice.
Cinematografele trebuie amplasate cât mai aproape de spectator, nu se recomandă construcţia
cinematografelor încorporate, deoarece ele prezintă o sursă de zgomot. Cinematografele constau
din următoarele încăperi: vestibulul pentru case şi de intrare, foaierul parterului, culuarele
balconului etc. Volumul de ventilare a cinematografelor se recomandă să corespundă unei
capacităţi maxime de oameni pe care îi poate primi cinematograful. Cubajul de aer este de 20
m³/oră per persoană. Temperatura aerului în sală trebuie să fie de 16-200C, însă nu mai mult de
250C în perioada caldă a anului, umiditatea aerului – de 45–55%. Sistemul de ventilare e necesar
să fie aparte pentru încăperile sălii de cinema, încăperile administrative, cele de deservire a
clienţilor etc.
Principala cerinţă igienică faţă de planificarea clădirilor pentru circuri trebuie considerată plasarea
raţională a elementelor lor multiple şi diferenţiate.
Este important să se obţină o izolare sigură a încăperilor pentru animale faţă de sala de spectacole,
foaier şi hol, precum şi de restul încăperilor.
96. Exigente igienice catre microclimatul si nivelul iluminatului in edificiile sportive de tip
inchis si institutiile cultural publice.
Condiţiile microclimei edificiilor sportive închise depind în mare măsură de eficienţa lucrului
sistemelor de încălzire şi ventilare a aerului, mai ales în perioada rece a anului. În sălile fără
spectatori temparatura calculată a aerului în perioada rece a anului constituie 150C, în patinoarele
acoperite– 140C, a sălilor de tir – 18oC, pentru sălile piscinelor – cu 1–2oC mai mare în raport cu
temperatura apei în bazin. Umiditatea relativă a aerului se reglementează numai pentru sălile cu
spectatori şi trebuie să constituie în perioada rece a anului 40–45%, iar în cea caldă 50–55%.
Viteza de mişcare a curenţilor de aer în zonele de lucru se interzice să depăşească 0,2 m/s – pentru
sălile bazinelor acoperite, 0,3 m/s – pentru sălile de lupte, tenis de masă şi patinoare acoperite, 0,5
m/s – pentru celelalte săli sportive.
Pentru sălile sportive, ţinând cont de respiraţia intensă şi transpiraţia sportivilor, cubajul de aer a
fost determinată de 30 m3, iar volumul ventilaţiei – 90 m3pentru o persoană pe oră.Edificiile
sportive trebuie asigurate cu iluminare naturală şi artificială suficientă, uniform repartizată pe toată
suprafaţa încăperii.Iluminarea naturală directă e recomandabilă în toate încăperile edificiilor
sportive. Aprecierea obiectivă include cercetarea şi calcularea următorilor indici: coeficientul de
luminozitate, unghiul de incidenţă, unghiul de deschidere, CIN. În sălile de sport valoarea optimă a
coef de luminozitate trebuie să fie egal cu 1/6, în bazinele de înot, cabinetele instructorilor,
medicilor – cu 1/5–1/6, sălile de masaj – cu 1/8–1/10. CIN în sălile sportive e necesar să nu fie mai
mic de 1%. Ocupaţiile cu sportul înaintează cerinţe deosebite de asemenea către iluminatul
artificial. Iluminarea insuficientă, luminozitatea orbitoare, luciul şi contrastivitatea de la sursele de
lumină cauzează obosirea rapidă a analizatorului vizual, scăderea sensibilităţii contrastante,
stabilităţii vederii clare, rapidităţii distingerii.
În vederea evaluării calităţii aerului din încăperi însemnătate marcantă are examinarea conţinutului
de CO2 şi a oxidabilităţii lui, aceştia fiind indicatorii principali ai gradului de viciere a aerului. În
afară de aceasta, după cantitatea de dioxid de carbon şi oxidabilitatea aerului din încăpere poate fi
determinată eficacitatea ventilaţiei.
Pentru institutiile cultural-publice: Se cere un microclimat optim, vizibilitate şi acustică bună, un
vestiar bine organizat.Cubajul de aer este de 20 m³/oră per persoană. Temperatura aerului în sală
trebuie să fie de 16–20oC, însă nu mai mult de 25oC în perioada caldă a anului, umiditatea aerului
– de 45–55%. Sistemul de ventilare e necesar să fie aparte pentru încăperile sălii de cinema,
încăperile administrative, cele de deservire a clienţilor etc.

97. Expertiza igienică a proiectelor edificiilor sportive. Pentru efectuarea

expertizei igienice a proiectului şi eliberarea avizului sanitar la
proiect la CSP se prezintă următoarele documente:
1. Proiectul de construcţie.
2. Certificatul de Urbanism.
3. Planul general şi planul de încadrare în teritoriu.
4. Concluzia CSP cu privire la repartizarea terenului pentru
construcţie.
Supravegherea igienică la etapa de construcţie şi recepţionăre în
exploatare a edificiilor sportive. În scopul evitării cazurilor de recepţionare
a edificiilor sportive cu încălcarea cerinţelor igienice, se efectuează
supravegherea procesului de construcţie. Aceasta are loc la etapa
„zero”, când se pune accent pe starea solului, sursele de poluare a solului,
hidroizolarea fundaţiei, organizarea lucrărilor, condiţiile de muncă
şi odihnă a constructorilor, influenţa lucrărilor asupra condiţiilor de trai
a populaţiei din apropierea şantierului; evidenţierea corespunderii lucrărilor
la nivel mai sus de „zero” cu proiectul; la sfârşitul lucrărilor de construcţie
La recepţionarea în exploatare a edificiilor sportive se atrage atenţia
la corespunderea teritoriului construcţiei clădirii, modul de planificare a
încăperilor, corespunderea utilajului de tehnică sanitară cerinţelor igieni9
ce. Medicul se familiarizează cu avizele de control ale sistemului de
aprovizionare cu apă, de canalizare, de reglare a tehnicii sanitare, ale sistemului
de încălzire, ventilaţie, gazificaţie etc. Ia de asemenea cunoştinţă
de documentele referitoare la recepţionarea utilajului după o probă de
lucru, de rezultatele de măsurare a zgomotului, vibraţiei, analizelor de
laborator ale aerului din încăperile închise, de măsurare a factorilor microclimatici,
ai iluminatului, etc. Defectele depistate sunt incluse în
foaia de constatare a defectelor, se indică termenele de lichidare a lor.
Comisia de stat îşi începe activitatea după corectarea neajunsurilor, indicate
de comisia de lucru. Actul de recepţie a obiectivului conţine descrierea
tehnică a obiectivului, concluzia privind corespunderea lucrărilor
executate normelor şi regulilor, concluzia privind gradul de pregătire a
obiectivului şi decizia referitoare la recepţia lui.
Supravegherea igienică curentă. Orice obiectiv trebuie să activeze
în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare, care se eliberează de către
Centrul de Sănătate Publică. Sarcina medicului igienist în domeniul supravegherii
igienice curente constă în supravegherea salubrităţii şi utilajului
sanitar-tehnic, microclimatului şi aerului din încăperi, iluminatului,
încălzirii, ventilaţiei din edificiile sportive şi cultural- publice.
Edificiile sportive închise sunt menite să protejeze sportivii de factorii
nefavorabili ai mediului extern.
Condiţiile microclimei edificiilor sportive închise depind în mare
măsură de eficienţa lucrului sistemelor de încălzire şi ventilare a aerului,
mai ales în perioada rece a anului. La construirea edificiilor sportive sistemul
de încălzire se proiectează după temperatura calculată a aerului,
ceea ce înseamnă că sistemul de încălzire trebuie să menţină în încăpere
temperatura optimă în cazul celei mai joase temperaturi a aerului extern
pentru localitatea dată. În sălile fără spectatori temparatura calculată a
aerului în perioada rece a anului constituie 15oC, în patinoarele acoperite
– 14oC, a sălilor de tir – 18oC, pentru sălile piscinelor – cu 1–2oC mai
mare în raport cu temperatura apei în bazin. Umiditatea relativă a aerului
se reglementează numai pentru sălile cu spectatori şi trebuie să constituie
în perioada rece a anului 40–45%, iar în cea caldă 50–55%. Viteza
de mişcare a curenţilor de aer în zonele de lucru se interzice să depăşească
0,2 m/s – pentru sălile bazinelor acoperite, 0,3 m/s – pentru sălile
de lupte, tenis de masă şi patinoare acoperite, 0,5 m/s – pentru celelalte
săli sportive.
10
Ocupaţiile cu cultura fizică şi sportul în edificiile sportive acoperite
cauzează schimbări esenţiale ale aerului, atât din punct de vedere chimic,
cât şi fizic. Asigurarea parametrilor normali ai microclimatului şi
componenţei chimice a aerului depinde de eficienţa funcţionării sistemelor
de ventilaţie. În vederea menţinerii purităţii aerului în încăperi, este
necesar de a asigura fiecărei persoane un anumit volum de aer. Pentru
sălile sportive, ţinând cont de respiraţia intensă şi transpiraţia sportivilor,
cubajul de aer a fost determinată de 30 m3, iar volumul ventilaţiei –
90 m3 pentru o persoană pe oră.
Edificiile sportive trebuie asigurate cu iluminare naturală şi artificială
suficientă, uniform repartizată pe toată suprafaţa încăperii.
O mare parte dintre elementele activităţii sportive înaintează organismului
un şir de cerinţe specifice: orientarea vizuală într-un timp scurt,
viteza mare de distingere (a aparatelor, mingii, armei, liniilor de demarcare,
altor ţinte etc.), claritatea stabilă a vederii. Eficacitatea acestor activităţi
depinde în mare măsură şi de gradul iluminării sălilor sportive.
Totodată, condiţiile optime de iluminare a edificiilor sportive exercită o
acţiune estetică şi psihologică, ameliorează capacitatea de muncă sportivă
şi preîntâmpină traumatismul.
Iluminarea naturală directă e recomandabilă în toate încăperile edificiilor
sportive. Aprecierea obiectivă include cercetarea şi calcularea următorilor
indici: coeficientul de luminozitate, unghiul de incidenţă, unghiul
de deschidere, coeficientul de iluminare naturală. În sălile de sport
valoarea optimă a coeficientului de luminozitate trebuie să fie egal cu
1/6, în bazinele de înot, cabinetele instructorilor, medicilor – cu 1/5–1/6,
sălile de masaj – cu 1/8–1/10. Coeficientul de iluminare naturală în sălile
sportive e necesar să nu fie mai mic de 1%.
Ocupaţiile cu sportul înaintează cerinţe deosebite de asemenea către
iluminatul artificial. Iluminarea insuficientă, luminozitatea orbitoare,
luciul şi contrastivitatea de la sursele de lumină cauzează obosirea rapidă
a analizatorului vizual, scăderea sensibilităţii contrastante, stabilităţii
vederii clare, rapidităţii distingerii. Au fost recomandate următoarele
normative ale iluminatului articficial

98. Clasificarea institutiilor de mentinere a igienei corpului.Importanta

igienica ,antiepidemica,fiziologica si terapeutica a baii(culturala,sociala).
1)Baile rusesti –folosesc in salile de aburi vapori,generate cu ajutorul sobei din piatra,incalzita cu
lemne sau alt combustibil(in ultimul timp cu gaz).In baile rusesti sint lighene si ciubere,dus.
2)Baile cu dus-spalatul are loc in special sub dus,care are din punct de vedere igienic citeva
prioritati:
-pentru spalat se foloseste apa curata curgatoare
-se intrebuinteaza apa de temperature dorita
-consumul apei e mai mic decit in incaperea de spalare a baii rusesti.Cuvele,care de asemenea pot
fi folosite in aceste bai,sint mai putin igienice din cauza lipsei schimbului apei din ele pe parcursul
spalatului.Insa cazile din baile de acest tip sint necesare celora,care nu se pot folosi de incaperea
generala de spalat,iar uneori-pentru efectuarea procedurilor curative.
3)Baile –sauna se deosebesc de baile rusesti prin faptul ca in incaperea lor pentru aburi se foloseste
aerul uscat,incalzit pina la o temperature considerabila(90 grade C),spalatul decurge sub dus,baia
este inzestrata cu bazin(sau microbazin).Aceasta metoda de spalare este igienic rationala,insa
foarte incordata,din care cauza poate fi contraindicate sau necesita un antrenament anumit si un
control medical.
4)Baile-filtru,in afara de insemnatatea igienica,au si o importanta antiepidemica-in ele are
loc,conform indicatiilor epidemiologice,prelucrarea sanitara(spalatul,tunsoarea,deparazitarea si
dezinfectia lengeriei si a imbracamintei)a unor contingente.In legatura cu aceasta
planificarea,inzestrarea si regimul filtrului are particularitatile sale.Baile sint inzestrate cu
dusuri,intrarea si iesirea in sectie sint separate.Din camera de dezbracare cei care se spala transmit
imbracamintea lor printr-o fereastra speciala in camera pentru dezinfectie,iar dupa spalare o
primesc inapoi.
Importanta igienica a baii se manifesta in primul rind prin rolulul ei de asanare a populatiei.
Rol antiepidemic joaca si baile filtru. In ele are loc,conform indicatiilor epidemiologice,prelucrarea
sanitara(spalatul,tunsoarea,deparazitarea si dezinfectia lengeriei si a imbracamintei)a unor
contingente.
Importanta fiziologica se evidentiaza prin faptul ca temperature inalta a aburilor provoaca un sir de
modificari fiziologice in organism:ridicarea temperaturii corpului,accelerarea pulsului si respiratiei
,micsorarea tensiunii arteriale, slabirea fortei muscular,ridicarea tonusului sistemului
cardiovascular.
Folosirea permanenta a camerei de aburi duce la antrenarea functiilor enumerate mai sus,la
calire,iar uneori serveste ca factor curativ in special la astfel de boli ca reumatismul,podagra,bolile
renale,la un sir de nevroze.

99. Baile trebuie sa fie situate pe un teritoriu separate(0,2 ha pentru un obiect).Conform

recomandarilor actuale ele pot fi situate in raionul locative al urbei,deoarece aceasta este in
interesul populatiei deservite.Insa datorita faptului ca baia poate fi sursa de actiune nefavorabila
asupra teritoriului ambient,intre ea si teritoriul locative trebuie sa fie un interval de 25-40 m(in
dependenta de capacitate),insa nu mai mic de 50 m de la institutiile curative si de copii.De obicei
baile se amplaseaza pe teritoriul intercartieral,in apropiere de ele se organizeaza locuri de
stationare a transportului urban.
Capacitatea baii se determina dupa formula: X=a*b*c*d/e*g*k,unde
x-capacitatea in ora
a-populatia in perspectiva la 10 ani
b-populatia deservita cu baie(%)
c-nr. de spalatorii pe parcurs de 1 an la un om
d-durata spalarii
e-nr. de zile de lucru a baii
g-nr. de ore de lucru a baii in zi
k-coeficient de iregularitate(~0,8)
Componenta si dimensiunile incaperilor principale si auxiliare ale baii
Pentru baile de orice capacitate este obligatorie constructia incaperilor sau a grupelor de incaperi.
a)vestibuluri cu vestiare si sali de asteptare
b)incaperi igienice(camere de dezbracare,camere de sapunire,dusuri,camere de aburi)
c)incaperi auxiliare si suplimentare(case de vinzare a biletelor,depozite,weceuri s.a.)
In baile cu capacitatea de 20 locuri si mai mult se organizeaza bazine de scaldat si innot,incaperi
pentru deservire de asanare si profilaxie(dus asanator,baie,masaj,camera de odihna),incaperi pentru
deservirea suplimentara(frizerie,atelier de reparatie marunta a imbracamintei,punct de inchiriere a
articolelor pentru scaldat si innot,spalatorie pentru spalatul urgent),se largeste component
incaperilor auxiliare si suplimentare.

100. Importanta sanitaro-igienica aspalatoriei.Clasificarea spalatoriilor.Calcularea

capacitatiispalatoriei.Exigenteigienicela spalarea si tratarea albiturilor.
.Clasificarea spalatoriilor.
In funcţie de destinaţie, spălătoriile se divid în următoarele tipuri:
a) comunale;
b) departamentale;
c) autonome (la domiciliu);
d) de autodeservire (mecanizate

Calcularea capacitatii spalatoriei.

X=n(a+b)\c*d
X-cantitatea de haine pe schimb
n-nr populatiei deservite
a-cantitatea hainelor murdare p-u 1 an timp de 1 luna\kg=10kg
b-cantitatea de rufe a sectorului comunal=2
c-nr de schimburi in 24 h=2
d-nr de zile lucratoare in luna=26
Cerinte igienice la spalarea si tratarea albiturilor.
Spalatoriile in care se prevede prelucrarea lenjeriei infectate trebuie sa corespunda urmatoarelor
cerinte:
a)incaperile prin care trece lenjeria infectata sa fie izolate de celelalte incaperi;
b)incaperile"murdare" sa fie asigurate cu ventilatie individuala de extractie;
c)incarcarea lenjeriei infectate in masinile p-u dezinfectarea si fierberea lenjeriei in aburi trebuie sa
se efectuieze in sala de sortare
d)scoaterea lenjeriei dezinfectate din masina si fierberea in aburi trebuie sa se efectuieze din partea
sectiei de spalare.
Lenjeria se prelucreaza in conformitate stricta cu cerintele procesului tehnologic de spalare.Tot
utilajul spalatoriilor,amplasarea masinilor si finisarea incaperilor trebuie sa permita curatarea lor
rapida si usoara.

101. Exigenţe igienice la planificarea şi dotarea sanitaro-tehnică a frizeriilor şi locului de

muncă a frizerului.
La început se studiază conform planului situaţional dacă frizeria este amplasată corect,dacă ieşirea
nu este în incinta caselor de locuit. Se atrage atenţia la materialele de finisare a pereţilor şi se
stabileste dacă ei vor fi uşor supuşi deriticării umede,ei trebuie să fie vopsiţi cu vopsea din
ulei,teracotă sau cu tapete care se spală. Se specifică genul frizerului, pentru frizer bărbat locul de
muncătrebuie să aibă-7m2; frizer femeie-8m2. Se determină prezenţa încăperilor principale:sala de
deservire,socio-igienică şi pentru personal.La fel şi cele auxiliare:sala de aşteptare,medicul mai
inspectează soluţiile de dezinfectie şi modul lor de pastrare.Alte exigenţe:
• sursa de apă trebuie sa fie centralizată, obligator perezente apei calde
• canalizarea centralizată
• prezenţa veceului care nu trebuie să fie mai departe de 70m.
• Prezenţa contractului frizeriei date cu o spălătorie specializată

102. Dezinfectarea uneltelor de deservire a clienţilor în frizerii,cabinete cosmetice,cabinet de

pedichiură.
Soluţiile dezinfectante trebuie să se păstreze corect ,în borcane, la întuneric cu notarea
procentajului şi data fabricării. Pentru dezinfecţie de obicei se foloseşte sol. De lizofomină de 2%
în care instrumentele se ţin 20min. Dar înainte de asta instrumentele trebuie spălate în apa caldă şi
soluţie degresantă apoi clătite, iar după asta se scot din lizoformin,iarăşui clătite şi sterse. Pentru
dezinfectarea mîinilor: se foloseşte AXD2000 cu care se spală timp de 30 sec mîinile după carese
şterg. Pentru deritecarea umedă a pereţilor şi pentru tratarea suprafeţelor se foloseşte sol. De
lizoformin de 1,5% perioada de contact a căruia trebuie să fie de cel puţin 30min.şi se face prin
ştergere.Albiturile trebuie să fie spălate aparte în spălătorii specializate.CLOROM poate fi utilizat
si la dezinfectia instrumentelor de max, prin dizolvarea unei tablete la 3 l apa.PRESTI-MAIN-
Solutie pentru dezinfectia mâinilor lucratorului sub forma lichida, limpede, vâscoasa, incolora,
spumanta, solutia este gata de utilizat.STERILIZATOR CU CUART-u forma cilindrica, are un
buton pentru alimentare la curent 220v, îi este adoptat un buton pornit-oprit.
CLOROSAN-Se gaseste sub forma de granule. Are rolul de albire si dezinfectie a ruferiei.
Concentratia este de 10 gr clorosan la 30 l (pentru 5 Kg rufe uscate).DESOGERMSe utilizeaza
pentru dezinfectarea sau sterilizare prin imersie a instrumentelor(mase plastice sau cauciuc). Se
utilizeaza prin diluarea cu apa înainte de folosire astfel:
• solutii 0.5% timp de 60 min
• -solutii 0,8% prima imersie timp de 30 min
104. Clasificarea centrlor populate.Notiuni de sistematizare a comunitatii.Imporanta igienica
a sistematizarii.
Clasificarea administrative-politica:
-orase rationale
-orase judetene
-orase municipal
-orase de tinut
In functie de nr. populatie:
-extrem de mari - peste 1000
-foarte mari - 250-500
-mari - 100-250
-medii - 50-100
-mici – pina la 50
.Notiune de sistematizare a comunitatilor.Importanta igienica a sistematizarii.
Sistematizarea prezinta un complex de masuri social-economice , tehnico-ingineresti, sanitaro-
igienice, si architectural-planificative, care asigura cea mai rationala asezare cu traiul si
amplasarea pe teritoriu a tuturor domeniilor economiei nationale. Importanta igienica:asigurarea
conditiilor sanatoase si favorabile de viata pt populatie ; crearea conditiilor favorabile pt munca
productive ; dezvoltarea multilateral a personalitatii
;
105. Urbanistica,caracteristica igienica a ei la diferite etape istorice de evaluare a societatii .
Urbanistica are scopul de a rezolva complexul broblemelor social-economice ,sanitaro-
igienice ,arhitectural -constructive si tehnice .Crestere intensiva a oraselor e legata de
industrializarea tarii in primii ani ai cincinalelor .Deja din 1924 se efectueaza masurii urbanistice
planificate indreptate in specila spre lucrarile urgente de salubrizare a oraselor si de constructie a
unor raioane urbane ,prioritar a periferiilor muncitoresti.Igenistii si medici sanitari auparticipat la
elaborarea bazelor stiintifice de proiectare a oraselor bine amenajate si la rezolvarea problemelor
concrete de reconstruire a centrelor populate vechi si de construire a celor noi .Au fost formulate
princiipile igienice de restrucurare a oraselor :rarirea constructiei,crearea raioanelor industriale si
organizarea zonelor de protectie sanitara intre ele si teritoriile locative,plantarea arbilor si
arbustilor si salubritatea.Cartierele locative noi se deosebeau cu mult de constructile
anterevolutionare .In locul terenurilor dens construite cu case -fintinii rentabile au aparut spatii
largi si luminoase .Sa inceput constructia caselor locative nu numai contind de confortul din
apartament .La planificare oraselor ,cartierelor ,strazilor,scuoarelor si parcurilor o insemnatate tot
mai mare capata folosirea luminii solare ,aerului curat,ameliorare microclimei in scopul rearii
conditilor favorabile pe teritoriul constructilor .
Deja in anii antebeligii sau creat sectii care se ocupau cu cercetarile in domeniul sistematizarii
centrelor populate ,idreptate spre studierea particularitatilor diferitelor metode de constructie si a
influentei lor asupra conditilor de viata a populatiei,argumentarea recomandarilor referitoare la
ameliorarea intreprinderilor industriale .
In 1959 au foat adoptate regulile si normativele de sistematizare si constructie a oraselor ,in care
siau gasit reflectia multe cerinte igienice : zonarea functionala a teritoriului orasului ,organizarea si
amplasarea raioanelor industriale.

Factorii formatori urbanistici.

Factori urbanistice se considera acele elemente ale economiei nationale,care condictioneaza
dezvoltarea nemijlocita a centrelor populate existente si constructia oraselor si oraselelor noi.
Dintre ei fac parte intreprinderile industriale si agricole, depozitele si bazele de aprovizionare
tehnico-materiala , intreprinderile si institutile de transport extern ,organizatile de constructie si
montaj ,institutile administrative ,opstesti ,de cercetari stiintifice si de culturalizare cu o
insemnatate extraurbana.

108. Zgomotul .Definitie caracteristici,unitati de masura.Actiunea zgomotului asupra

organismului uman
Zgomotul se defineşte ca un sunet sau amestec de sunete, discordante, puternice, neplăcute,
gălăgie, vacarm, vuiet, tunet etc. Zgomotul este un sunet nedorit şi neplăcut auzului.
Este caracterizat de cele două însuşiri importante ale sale: intensitatea, măsurată în decibeli [dB], şi
frecvenţa,măsurată în hertzi [Hz]. Intensitatea zgomotului se măsoară în dB, iar scara de măsură
este logaritmică.O conversaţie normală are cca 65 dB, iar strigătul areîn jur de 80 dB. Deşi
diferenţa dintre conversaţia normală şi strigăt este de numai 15 dB, intensitatea strigătului este
de 30 de ori mai mare.Actiunea zgomotului asupra organismului uman.Reactia de raspuns a omului
la zgomot este determinata de aparitia proceselor de excitatie sau inhibitie a S.N.C. O mare
cantitate de semnale acustice ce patrund in cortexul cerebral, creaza neliniste, stare de frica,
aparitia oboselii precoce care la rindul sau, poate influienta negativ asupra starii sanatatii.Actiunea
zgomotului asupra omului se poate manifesta in diapazon mare: de la iritarea subiectiva, pina la
schimbari patologice obiective in arganul auditiv, SNC, sistemele cardiovascular, endocrin,
digestiv, etc. Astfel zgomotul actioneaza asupra tuturor organelor si sistemelor de importanta vitale
ale omului. Raspunsul ap Cardiovascular la zgomot se atesta prin accelerarea pulsului si cresterea
tensiunii arteriale, in mod special tensiunea sistolica. Aparatul respirator se manifesta prin
cresterea frecventei si amplitudinii respiratorii ca si a cconsumului de oxigen. Ap digestiv prrezinta
modificari inhibitorii ale secretiei si motilitatii gastrice si intestinale. O puteernica influienta sufera
si sistemul endocrine a influientei zgomotului asupra SNC.Actiunea energiei acustice asupra
omului se poate imparti in urmatoarele categorii:1.lezarea functiei auditive care provoaca pierderea
temporara ori constanta a auzului;2.Dereglarea capacitatii de a transmite si a reception sunetele
vorbirii;3.Excitabilitatea, nelinistea ,dereglarea somnului, sustragerea atentiei de la ocupatiile
obisnuite;4.Schimbarea reactiilor fiziologice caracteristice omului la semnalele de stress si care nu
sint specific p/u actiunea zgomotului;5.Influienta asupra sanatatii psihice si somatice;6.Influienta
asupra activitatii de productie, muncii intelectuale.Actiunea asupra urechii poate avea mai multe
forme:tulburari acute sau accidentale, determinate de zgomotul foarte puternic sau accidental. Ele
constau din traumatisme ale timpanului, urechii medii sau chiar a urechii interne si se manifesta
prin infundarea sau perforarea timpanului, hemoragii otice surditate etc.tulburari cronice care apar
cu precadere in mediul industrial care se manifesta prin scaderea acuitatii auditive a populatiei din
zonele zgomotoase;

109. Zgomutul social si urban, sursele, caracteristica igienica. Principiile normarii igienice a
zgototului pe teritoriul constructiilor locatite si in incaperile de trai.
Zgomotul se defineşte ca un sunet sau amestec de sunete, discordante, puternice, neplăcute,
gălăgie, vacarm, vuiet, tunet etc. Zgomotul este un sunet nedorit şi neplăcut auzului
In conditiile aglomeratiei urbane zgomotul apare ca un element caracteristic. Totalitatea
zgomotelor emise de diferite surse din teritoriul localitatii alcatuiesc zgomotul urban. Elementele
componente principale ale acestuia sint: zgomotul strazii, al locuintei si industrial.
Sursele de zgomot in mediul ambiant pot fi impartite in doua grupe: interne si externe; Din sursele
interne ale zgomotului fac parte utilajul ingineresc( ascensoare, pompe de pompare a apei
conductele de gunoi, ventilatia), tehnologic casnic (diferite aparate electrice, instrumente musicale,
televizor, radiou care ating valori de aproxim 80 dBA), si tehnico-sanitar si cele create nemijlocit
din activitatea oamenilor;
Ca surse externe de zgomot se considera diverse mijloace de transport: terestre(camioane,
autobuze, troleibuze, tramvaie), acvatice, aeriene, feroviar(85-110dBA), intreprinderile energetice
si industriale, cit si deverse surse de zgomot in interiorul cartierelor legate de activitatea vitala a
oamenilor ( de ex terenurile de joc si sportive etc.)
Caracteristica zgomotului urban constau in intensitati mai reduse decit cel industrial, raspindirea
fiind mai intinsa, influientarea unui nr mai mare de populatie, expunerea la actiune de lunga durata.
Principiile normarii igienice a zgomotului pe teritoriul constructiilor locative si in incaperile de
trai.
Pentru prevenirea actiunii nefavorabile a zgomotului asupra sanatatii omului o importanta
hotaritoare au normele sanitaro-igienice ale nivelurilor admisibile ale zgomotului.Scopul normarii
igienice este profilaxia dereglarilor functionale si a maladiilor,dezvoltarii oboselii exagerate si
scaderii capacitatii de munca a populatiei la actiunea indelungata ori de scurta durata a zgomotului
in mediul ambiant.
Drept admisibil se considera un astfel nivel de zgomot la actiunea indelungata a caruia nu au loc
schimbari negative in reactiile fiziologice,care sint mai sensibile si adecvate zgomotului,si in starea
subiectiva.
Parametrii normati ai zgomotului constant sint nivelurile zgomotului presiunii sonore(dB) in
octave spectral cu frecvente medii geometrice de 63,125,250,500,1000,2000,4000,8000 Hz si
nivelurile sunetului(dBA).
Normele nivelurilor admisibile ale zgomotului intra in STAS 12.1.036-81 ‘Nivelurile admisibile a
zgomotului in institutii publice si incaperi locative’.+
Ex:p-u incaperi de locuit-40 dB
p-u edificii sportive-60 dB
p-u sali de clase-35 dB etc.

110. Masurile de combatere a zgomotului. Documentele normative si legislative de

reglamentare a zgomotului in centrele populate.
La locurile de munca ale intreprinderilor industriale:
-prin solutia planului general al obiectului din punct de vedere al acusticii si prin solutia rationala
de sistematizare arhitecturala a cladirii;
-prin utilizarea elementelor de inchidere ale cladirilor cu izolarea fonica necesara;
-prin utilizarea cabinetelor fonoizolante de observare si telecomanda;
-prin utilizarea elementelor fonoabsorbante(placaje,culise,elemente separate fonoabsorbante);
-prin utilizarea capotelor fonoizolante pentru agregatele care produc zgomot;
-prin utilizarea aparatelor acustice;
-prin utilizarea atenuatoarelor de zgomot la sistemele de ventilare,conditionare a aerului si a
instalatiilor aerogazodinamice;
-prin vibroizolarea echipamentului tehnologic;
In incaperile cladirilor de locuit si publice:
-prin solutia rationala de sistematizare arhitecturala a cladirii;
-prin utilizarea elementelor de inchidere care asigura izolare fonica normata;
-prin utilizarea placajelor fonoabsorbante(in incaperile cladirilor publice) ;
-prin utilizarea atenuatoarelor de zgomot la sistemele de ventilare fortate si conditionare a aerului;
-prin vibroizolarea echipamentului tehnico-edilitar si tehnico-sanitar al cladirilor;
Pe teritoriul zonei populate:
-prin respectarea zonelor de protective sanitara ale intreprinderilor industrial si energetice,ale
drumurilor auto si cailor ferate,aeroporturilor s.a.;
-prin utilizarea procedeelor rationale de sistematizare si construire a cartierelor si zonelor
urbanistice;
-prin utilizarea cladirilor antizgomot;
-prin utilizarea ecranelor antizgomot de-a lungul drumurilor;
-prin utilizarea zonelor verzi antizgomot.
Documentele normative si legislative de reglamentare a zgomotului in centrele populate.
1) STAS 23337-78 “Zgomotul. Metodele de determinare a zgomotului pe teritoriul locative si in
incaperile cladiriloe sociale si de trai”.
2) Hotarire cu privirea la elaborarea si emplimentarea recomandarii metodice “evaluarea nivelului
de zgomot pe teritoriu zonei rezidentiale incaperii, edificiile locative si publice”.
3) NCM E.04.02-2006 “Protectia contra zgomotului”.
4) STAT 12.1.036-81 “Zgomotul. Niveluri admisibile in incaperi locative si publice”.

111. Undele electromagnetice, definitii, caracteristici, clasificarea, unitate de masura.

Clasificarea surselor de unde electromagnetice, caracteristica igienica a lor.
Radiatiile electromagnetice prezinta un cimp electromagnetic, ce se schimba periodic in spatiu, in
care cimpurile alternative-electric si magnetic sint interdependente. Orce schimbare a cimpului
electric conditioneaza aparitia celui magnetic( si viceversa).In notiunea de ,,cimp electromagnetic
al radioundelor’’ intra tot diapazonul radiofrecventelor, limitat dintr-o parte de frecventa f=103 Hz
si din alta de frecventa f=1012Hz. Viteza raspindirii in spatiu este de 300000km/s.
Componenta electrica a cimpului electromagnetic se caracterizeaza prin intensitatea cimpului
electric E in Volti pe m (V/m), component magnetic- prin intensitatea magnetic H in Amperi pe
metri ( A/m).
Notiunea de densitate superficiala a fluxului de energie-reprezinta cantitatea de energie care trece
printr-un plan cu suprafata egala cu 1 , situate perpendicular fata de directia raspindirii energiei
electromagnetice. Densitatea superficiala a fluxului de energie se apreciaza in Wati pe m2 (W/m2).
Generatoarele de unde scurte si ultrascurte se folosesc pe larg in diferite domenii ale economiei
nationale: prelucrarea termica a metalelor, uscarea lemnului, ceramicii, maselor plastic, in
fizioterapie,etc.
Cele de unde suprafrecvente(de la sute de milioane pina la miliarde de oscilatii pe secunda) sint
folosite la statiile radio, la centrele de calculare prin radio-relee, etc. Acestea emana unde cu
lungimea mai mica de 1 m si omul in acest caz e influientat de cimpul electromagnetic, intensitatea
caruia se apreciaza in densitatea fluxului de energie.
Si generatoarele de unde frecvente si ultrafrecvente emana unde cu lungimea de la citiva km.
Undele electromagnetice se clasifica dupa frecventa oscilatiilor si dupa lungimea de unda.
Clasificarea surselor de unde electromagnetice, caracteristica igienica a lor.
Sursele principale de radiatie a energiei cimpului electromagnetic al undelor radio in orase si sate
sint antenele statiilor de radio, televiziune si radiolocatie.
Antenele statiilor radio prezinta niste constructii ingineresti compuse sub forma de sisteme de
piloni, la care se suspendeaza pinze din cabluri. Aceste antene de regula au radiatie orientate.
Antenele televizate( piloni unitar cu inaltimea de sute de metri) asigura concentratia energiei de-a
lungul suprafetei de obicei in toate directiile dupa azimut. Constructiile antenelor acestor instalatii
constituie diagrame strict orientate cu directia fixate a radiatiei de-a lungul suprafetei solului.
Surse de radiatii ale energiei electromagnetice in centrele populate pot servi si instalatiile
frecventelor inalte cu destinatie industrial si de cercetare.
112. Actiunea undelor electromagnetice asupra organismului uman. Masurile de protectie a
populatiei de radiatiile electromagnetice. Legislatia de normare a cimpului electromagnetic

Există multe moduri de a clasifica efectele radiaţiilor electromagnetice asupra sănătăţii.

Aici ar trebui să facem distincţie între modificările biologice (care sunt dovedite prin observaţii
experimentale la nivel celular) şi efectele patologice (care provoacă sau agravează maladii),
dovedite prin studii epidemiologice.
Lista efectelor radiaţiilor electromagnetice asupra sănătăţii, prezentată aici, este, de fapt, doar un
mic eşantion de studii pe scară largă, care sunt raportate în prezent în literatura de specialitate.

Efectele biologice ale radiaţiilor electromagnetice:

-Modificări de proteine în piele
Zece femei au fost expuse radiaţiilor electromagnetice (900 MH) prin intermediul telefoanelor
mobile GSM timp de o oră. După experiment, oamenii de ştiinţă au confiscat pentru investigare
celulele lor de piele, în scopul de a identifica orice reacţie de stres. Ei au studiat 580 de proteine
diferite şi au găsit două, care au fost afectate în mod semnificativ. (Unul a fost mărit cu 89%, în
timp ce altul a scăzut cu 32%.
-Anomaliile de dezvoltare şi de calitate a spermei
-Iritabilitatea celulelor creierului
Cercetătorii de la Spitalul Fatebenefratelli din Isola Tiberina au constatat că câmpul
electromagnetic, emis de telefoanele mobile, poate provoca unele celule din cortexul cerebral
(adiacent din partea capului, de care a fost folosit telefonul): puternic excitat timp de o oră, în timp
ce alte celule devin depresive.
-Deteriorarea ADN-ului
Grupul german de cercetare Verum a studiat efectul radiaţiilor asupra celulelor animalelor şi
omului. După ce celulele au fost plasate într-un câmp electromagnetic al telefonului mobil –
acestea au arătat o creştere a rupturilor AND, care nu în toate cazurile ar putea fi recuperate.
Aceste leziuni pot fi transferate celulelor viitoare, care, la rândul lor, ar putea degenera în tumori
maligne.

-Deteriorarea celulelor creierului

Studiul efectelor frecvenţelor telefonului mobil (aplicat la intensitatea non-termică) la nivelul
creierului şobolanului a arătat deteriorarea neuronilor (celulelor creierului) în diferite părţi ale
creierului, inclusiv cortexul, hipocampul şi ganglionul principal.

-Creşterea agresivă a celulelor leucemice

Cercetătorii de la Consiliul Naţional de Cercetare în Bologna, Italia, au arătat că celulele
leucemice, expuse la frecvenţele telefonului mobil (900 mH) în termen de 48 de ore, s-au înmulţit
în mod mai activ.
-Hipertensiune arterială
Cercetătorii din Germania au concluzionat că o utilizare unică a telefonului mobil pentru 35 de
minute ar putea provoca o creştere a tensiunii arteriale normale cu 5-10 mm.
Efectele adverse ale radiaţiilor electromagnetice
-Cancerul glandei salivare
Cercetătorii israelieni au raportat că persoanele care au folosit telefoanele mobile timp de 22 de
ore pe lună sau mai mult, 50 la sută au mai multe şanse de a se îmbolnăvi de cancerul glandei
salivare, decât acei care au folosit telefoanele mobile rar sau niciodată.
-Tumoare pe creier
Analiza mai multor studii anterioare a condus la concluzia că folosirea telefonului mobil mai mult
de 10 de ani duce la un risc crescut de a dezvolta anumite tipuri de tumori cerebrale (de 2,4 ori
pentru neuroma acustică şi de 2 ori pentru gliomuri).

-Cancerul limfatic şi cancerul măduvei osoase

Cercetătorii de la Universitatea din Tasmania şi Universitatea din Bristol au studiat rapoartele a
850 de pacienţi, care au fost diagnosticaţi cu cancer de măduvă osoasă şi sistemul limfatic. Ei au
ajuns la concluzia că persoanele care trăiesc în apropierea de 300 de metri de liniile electrice de
înaltă tensiune o perioadă lungă de timp (mai ales în copilărie), au şanse de 5 ori mai mult de a
obţine aceste maladii mai târziu în viaţă.

Lista maladiilor cauzate de expunerea la radiaţiile electromagnetice asupra sănătăţii:

Periculoase pentru viaţă

• Boala Alzheimer
• Cancerul creierului (adult şi copil)
• Cancerul de sân (masculin şi feminin)
• Depresia (cu tendinţe suicidare)
• Boală de inimă
• Leucemia (adult şi copil)
• Avortul spontan
Alte stări:
• Alergii
• Autism
• Hipertensiunea arterială
• Electro-sensibilitatea
• Dureri de cap
• Schimbări hormonale
• Deteriorarea sistemului imunitar
• Deteriorarea sistemului nervos
• Dereglări ale somnului
113. Supravegherea igienica preventiva si curenta asupra zgomotului si radiatiilor
electromagnetice in centrele populate si incaperile de trai si publice.
Controlul sanitar asupra zgomotului:
Controlul sanitar preventiv:Pe teritoriile viitoarelor constructii ale caselor de locuit si ale cladirilor
obstesti se stabilesc sursele posibile de zgomot,locul amplasarii lor,nivelul zgomotului,distantele
dintre sursele de zgomot si zona locative,casa de locuit,cladirea publica.Se apreciaza corectitudinea
calculelor si rezultatele lor effectuate de catre institutiile de proiectare,care trebuie sa tina cont si de
proprietatile de retinere a zgomotului de catre materialele si elementele de constructie,de
normativele igienice in vigoare etc.Deci in proiect trebuie sa fie prezentate nivelurile posibile de
zgomot al strazii si in incaperi,cit si argumentele referitoare la masurile de protectie prevazute.In
zonele de locuit existente se fac masurari ale nivelului de zgomot al strazii.
Controlul sanitar curent:Include efectuarea masurarilor periodice ale zgomotului strazii,in locuinte
si incaperile publice,cercetarea actiunii zgomotului urban asupra populatiei,evaluarea igienica a
poluarii sonore,elaborarea masurilor de combatere a zgomotului si de prevenire a influientei lui
nefavorabile asupra sanatatii populatiei.
Controlul sanitar asupra radiatiilor electromagnetice:
Serviciul sanitaro-antiepidemiologic efectuiaza controlul pentru respectarea N.M.A.a cimpului
electromagnetic la etapa proiectarii,reconstructiei si exploatarii obiectelor radiotehnice pe teritoriul
constructiilor locative alaturate
La proiectarea constructiei locative sau a cladirilor separate in apropierea surselor radiatiei energiei
electromagnetice controlul respectarii valorilor normative pe teritoriul eliberat pentru constructive
se face pe baza metodelor de calcul si instrumentale a determinarii nivelurilor cimpului
electromagnetic.In timpul receptiei obiectelor radiotehnice noi sau reconstruite masurarile
nivelurilor cimpului electromagnetic sint effectuate de serviciul departamental cu participarea
medicilor sanitari,iar la darea in exploatare a cladirilor civile-de reprezentantii serviciului sanitaro-
antiepidemologic cu participarea reprezentantilor de la obiectul radiotehnic.
Organele si intreprinderile sanitaro-epidemiologice efectuiaza astfel de masurari sub forma de
control sanitar cotidian.La fiecare obiect radiotehnic,care radiaza in mediul ambiant energie
electromagnetica,se alcatuieste un pasaport sanitar,in care se indica rezultatele masurarilor
cimpului electromagnetic,corespunderea lor cerintelor normative,recomandari ale serviciului
sanitaro-antiepidemiologic si eficienta aplicarii lor.

114. Clasificarea plantatiilor verzi. Importanta igienica a amplasarii si normarii lor pe

teritoriul cartierului, microraionului, centrului populat.
După funcţii, spaţiile verzi sunt profilate diferit:
- Amenajările peisagistice recreative – scuaruri, grădini şi parcuri publice, păduri parc, păduri
de agrement, spaţiile verzi pentru copii şi tineret, etc.
- Spaţii verzi cu profil specializat – grădini botanice , grădini şi parcuri dendrologice, rozarii,
parcuri expoziţionale, parcuri şi grădini zoologice, amenajările din cimitire şi de pe lângă
crematoriile umane.
- Spaţiile verzi de înfrumuseţarre – pe lângă instituţiile administrative, culturale, de
învăţământ, de cercetare, etc, pe lângă întreprinderi, locuinţe, unele spaţii verzi stradale, etc.
- Spaţii verzi de protecţie şi utilitare – plantaţiile căilor de comunicaţie, plantaţii de protecţie
aferente cursurilor şi acumulărilor deschise de apă, plantaţii de consoliodare a unor terenuri,
perdele de protecţie, pepiniere, bazele de producţie floricolă pentru plantele de exterior, gazoniere.
În raport cu accesbilitatea populaţiei , amenajările peisagistice pot fi :
-publice – de exemplu parcurile, grădinile şi scuarurile publice, spaţiile verzi stradale, etc.
- cu acces limitat – parcurile şi bazele sportive, amenajările peisagistice din incintele
instituţiilor,întreprinderilor, hotelurilor şi restaurantelor, grădinile botanice şi zoologice, spaţiile
verzi de pe lângă complexele de locuit, grădinile locuinţelor individuale, etc. Unele dintre acestea
au caracter privat.
Spatiile verzi prezinta o parte din structura sistematizata a orasului sau oraselului contemporan, a
zonei lor de trai, a raionelor si a microraionelor locative. Ele exercita o influenta considerabila
asupra conditiilor de trai ale populatiei, indeplinind diverse functii sanitato-igienice si decorative
de planificare.
Functiile sanitaro-igienice ale spatiilor verzi prevad:
- micsorarea concentratiei prafului in aer si reducerea continutului in el a substantelor chimice
nefavorabile
- imbogatirea aerului cu oxigen si actiunea fitoncida.
Functiile decorative e planificarea ale spatiilor verzi se folosesc pentru crearea peisajelor
atragatoare si diverse din raionele locative ce contribuie la organizarea odihnei in conditii apropiate
de cele naturale, ridicind dispozitia si tonusul vital al omului.
Cerintele igienice fata de inverzirea centrelor populate tin cont de insemnatatea multifunctionala a
spatiilor de arbori si arbusti si se refera la normativele de inverzire, de amplasare si la
dismensiunile sectoarelor verzi in dependenta de destinatia lor, de sistematizarea si salubritatea
teritoriilor inverzite.
Spatiile verzi de folosirea comuna trebuie amplasate uniform pe tot teritoriul de trai. Suprafata
acestor spatii se determina conform tabelului. (p. 400)
O importanta igienica mare au suprafata si salubritatea parcurilor, livezilor si a scuarelor. Asa,
suprafata parcului orasenesc trebuie sa fie nu mai mica de 15 ha pentru a amplasa toate zonele
functionale (de spectacol, de asanare sportiva, de odihna etc.). Sectoarele inverzite trebuie sa ocupe
nu mai putin de 70 %. Parcurile, livezile, scuarele si buliverdurile se inzestreaza cu apeduct,
canalizati, canal de scurgere, iluminare si incaperi de gospodarie. Pentru inverzirea aleelor,
drumusoarelor si a terenurilor se recomanda placi, petris si alte materiale minerale dure. Invelisul
de asfalt se admite doar in cazuri exceptionale si nu in raionele de sud ale tarii.
In raionul locativ (sau pentru un grup de raione locative la respectarea razei admisibile de
accesibilitate a pietonilor) se creeaza livezi si parcuri cu o suprafata de 3-10 ha. Ele sint destinate
odihnei zilnice a populatiei.
Un rol mare de asanare il indeplinesc sectoare inverzite din jurul caselor de locuit – plantatiile de
arbori si arbusti, precum si gazoanele de pe teritoriile scolilor si ale institutiilor de copii. Suprafata
spatiilor verzi in microraionul fara sectoare inverzite in jurul scolilor si institutiilor de copii trebuie
sa fie nu mai mica de 6 m² pentru prima etapa a constructie si nu mai mica de 9 m² - pentru
termenul de calculare la un om. Sectoarele inverzite trebuie sa ocupe nu mai putin de 40-50% din
teritoriul liber de trai.
Toate spatiile verzi ale orasului si ale celei mai apropiate imprejurumi a lui se unesc intr-un sistem
unic, unele sectoare ale caruia trebuie sa se uneasca intre ele prin canale verzi – fisii.

115. Clasificarea strazilor. Elementele planificarii orizontale si verticale si normele igienice.

Notiune de linie rosie de reglare a constructie. Importanta si norme igienice.
Toate strazile si drumurile centrelor populate in functie de destinatie se impart in urmatoarele
categorii: drumuri accelerate, strazi magistrale de insemnatate urbana generala sau de raion; strazi
si drumuri de insemnatate locala; strazi ale raioanelor de trai, industriale si de depozite; treceri,
drumuri pentru pietoni.
O importanta igigenica mara are amenajarea strazilor: invelis rational, crearea pantei
perpendiculare si longitudinale necesare; asigurarea scurgerii apei, inverzirea. Cele mai bune
calitati igienice le poseda invelisutile din asfaltobeton si asfalt: suprafata lor nu are suturi, se curata
usor, este relativ nezgomotoasa. Strazile sint caile naturale de scurgere a apelor atmosferice si de
topire cu conditia, ca planul lor vertical asigura inclinarile perpendiculare pentru scurgerea de pe
partea corosabila intre 1 si 3%, iar inclinarile longitudinale constituie in medie 2-3%. Inverzirea
strazilor trebuie sa asigure protectia populatiei contra poluarii cu pulbei si gaze de esapament a
autovehiculelor, cit si micsorarea nivelurilor de zgomot pe terenurile constructiei locative,
invecinate cu strada. Pentru protectia teritoriului contra sadirea obligatorie a arborilor cu coroana
deasa si a arbustilor.
O importanta sanitara mare are amplasarea corecta a constructiilor subterante a strazilor – a
conductelor si cablurilor: apeductul, canalizatia fecaloid-menajera si de scurgere, conductele
termice si de aprovizionarea cu gaz, etc., deoarece la nerespectarea regulilor in caz de accident pot
aparea urmari extrem de nefavorabile (impurificarea tevilor de apeducte, patrunderea gazului in
locuinta, uscarea spatiilor verzi etc.).
Linie roșie se numește hotarul dintre stradă si teritoriul microraionului sau al cartierului. Casele de
locuit t/e amplasate putin m/departe de la linia rosie, pe asa numita linie de reglare a constructiei.
Marimea acestei distante depinde de categoria strazii si t/e sa nu fie m/mica de 6 m la strazile
magistrale si de 3m la cele locative. De mentionat ca marimile minimale prezentate ale departarii
constructiei de la linia rosie a strazii in orasele cu circulatie intensive a transportului obstesc nu pot
asigura nivelurile admisibile de zgomot in cladirile de locuit si publice.
116. Tipurile de institutii cultural publice.Plasarea lor in planul territorial al centrului
populat in microraion si cartier.
Tipurile de institutii cultural-publice:
-teatrul
-salile de expozitii
-bibliotecile
-salile de concerte
-institutiile de invatamint superior si mediu special etc.
-cluburi
-circul
--cinematograful
Plasarea in central populat se face in zonele de centru,unde au cai de acces toata populatia,totodata
facind parte si din elementele estetice care au menirea de infrumusetare a localitatii din punct de
vedere architectural.

117. Salubritatea tehnico-sanitara a cartierului si/sau microraionului.

Teritoriul centrului populat trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
• relieful teritoriului trebuie să corespundă cerinţelor de construcţie, de organizare a
transportului urban şi de înlăturare normală a apelor meteorice după posibil fără staţii de pompare
(cu înclinaţia de 0,5 – 12%), iar pentru localităţile muntoase până la 30%);
• să nu fie înmlăştinat sau inundat cu ape de şiroire, cu situarea joasă a apelor freatice (1,5 – 2
m), să nu fie solul poluat, solul să fie valabil pentru spaţiile verzi;
• să se afle din partea bătăii vântului faţă de sursele de poluare a aerului, la prezenţa râului –
mai sus după scurgere faţă de întreprinderile ce provoacă poluarea bazinelor de apă;
• asigurarea cu apă potabilă de calitate corespunzătoare cerinţelor igienice în privinţa
cantităţii şi calităţii, cât şi cu locuri de deversare a apelor reziduale;
• să aibă dimensiuni ce asigură posibilitatea dezvoltării centrului populat în perspectivă;
• asigurarea comunicaţiilor comode cu drumurile locale şi republicane (transportul feroviar,
autotransportul) etc. Supravegherea igienica curenta in urbanistica
La aceasta etapa se efectuiaza:
a)avizarea sanitara complexa a centrelor populate in scopul evidentierii influientei exercitate de
modul de sistematizare,constructie si salubritate asupra starii sanatatii si conditiilor de viata a
populatiei
b)cercetarea igienica profunda a salubritatii centrelor populate:studierea starii atmosferei,a
nivelului de zgomot,a intensitatii transportului,stresului ruier,aprovizionarii cu
apa,canalizarii,salubrizarii,starii sanitare a solului,bazinelor de apa,a surselor de emisie a undelor
de radio,intensitatii cimpului electromagnetic.

118. Sistematizarea zonala si regionala ,importanta igienica.Datele initiale pentru calcularea

numarului de populatie in centrele populatiei proiectate. Sistematizarea prezinta un complex de
masuri social-economice , tehnico-ingineresti, sanitaro-igienice, si architectural-planificative, care
asigura cea mai rationala asezare cu traiul si amplasarea pe teritoriu a tuturor domeniilor economiei
nationale. Importanta igienica:asigurarea conditiilor sanatoase si favorabile de viata pt populatie ;
crearea conditiilor favorabile pt munca productive ; dezvoltarea multilateral a personalitatii ; Lista
sarcinilor,care se rezolva prin sistematizarea raionala,denota despre rolul mare al acestui mod de
 proiectare urbanistica in asigurarea conditiilor sanatoase si favorabile de viata pentru populatie.De
aceea medical sanitar trebuie sa stie sa aprecieze masurile prevazute in proiectul sistematizarii
rationale.Zonarea functionala a teritoriului raionului se efectuiaza in scopurile celei mai rationale
distribuiri a teritoriului pentru constructia industriala si agricola,dezvoltarii centrelor populate
existente,organizarii zonelor de recreatie si evidentierii sectoarelor landsaftului protejat.Aceasta
zonare se efectueaza pe baza caracteristicii si aprecierii conditiilor climaterice,analizei factorilor
social-economici si sanitaro-igienici.Rezultatele aprecierii de obicei se prezinta sub forma de o
serie de scheme pentru fiecare factor(evaluarea factoriala) si a unei scheme complexe de apreciere
a teritoriului.

In proiectele sistematizarii rationale se evidentiaza urmatoarele tipuri de zone functionale:

 De constructie urbana perspectiva

 De limitare a dezvoltarii,asezarilor urbane
 De dezvoltare prioritara a agriculturii
 De odihna in masa(de recreatie)
 Sanatorial-balneara
Pentru fiecare zona se stabileste un regim special de folosire a teritoriului,care trebuie sa se
respecte atit la proiectare,cit si la realizarea propunerilor. Calculul nr proiectat de pop se face dupa
metoda balantei de munca , pe baza unor planuri de lunga durata de dezv a economiei nationale
urbane.

Nr pop se stabileste reesind din:

N=100 *A/a , unde: N- nr de pop proiectat
A-nr absolut a grupei formatoare de urba
a-ponderea gr formatoare de urba , %.
A∗100
Dupa NRC: N= , unde :
T −a−b−n+m−B

A= nr absolut al pop formatoare de urba

T= nr pop in virsta capabila de munca ,%
a = nr pop ocupate in gospodaria individuala si casnica , in virsta apta de munca , %
b = nr studenti , elevi in virsta apta de munca la sectia zi , %
n = nr invalizilor de munca
m = nr pensionarilor ocupati cu munca , %
B = nr grupului de deservire a pop , %

119. Exigente igienice catre teritoriul cartierului, microraionului.

-relieful teritoriului trebuie sa corespunda cerintelor de constructie,de organizare a transportului

urban si inlaturare normala a apelor meteorice dupa posibilitate fara statii de pompare;
-teritoriul sa nu fie inmlastinat sau inundat cu ape de siroire,cu situarea joasa a apelor freatice 1,5-2
m;
-solul sa nu fie poluat,valabil pentru spatiile verzi;
-teritoriul sa se afle din partea bataii vintului fata de sursele de poluare a aerului;la prezenta riului-
mai sus dupa scurgere fata de intreprinderea ce provoaca poluarea bazinelor de apa;
-asigurarea cu apa potabila de calitate corespunzatoare cerintelor igienice in privinta calitatii si
cantitatii cit si locuri de deversare a apelor reziduale;
-sa aiba dimensiuni ce asigura posibilitatea dezvoltarii centrului populat in perspective;
-asigurarea comunicatiilor commode cu drumurile locale si republicane. .-conditii climaterice : -t
medie lunara si umiditatea relativa a aer
-t max nictemerala a aer
-t max absoluta vara si min iarna
-roza vinturilor
-viteza medie si multiplicitatea rumbelor vintului conform supravegherii la orele 13:00 in lunile:
iunie , iulie , august ,septembrie.
-prezenta spatiilor verzi
-relieful teritoriului
-conditiile hidrologice(gradul de asigurare cu surse de apa, configuratia si raspindirea retelelor
hidrografice , caracteristica riurilor lungimea si latimea lor , revarsarile , debitul apei , propr fiz-
chimice ale apei)
-conditiile inginero-geologice :
-str geologica a teritoriului
-comp litologica a solului
-fenomene fizico-geologice(alunecari de teren , seismicitatea)
-propr fizice si mecanice ale solului
-posibilitatile si metodele folosirii apelor subterane in scopuri curative
-prezenta zacamintelor , raspindirea si caracteristica lor si folosirea lor in industrie.
Exigente igienice catre zonele functionale ale teritoriului comunitatii rurale.
Cerinte igienice catre zona de producere a centrului populat se referă la:
• La amplasarea clădirilor şi a instalaţiilor cu destinaţie de producere ţinînd cont de posibilitatea
influenţei nefavorabile asupra condiţiilor de trai ale populaţiei
• La stabilirea spaâiilor sanitare între zona de producere şi zona de trai a populaţiei
La salubritatea teritoriului,asigurarea colectării şi evacuării tuturor apelor reziduale şi a rezidurilor
solide

120. Metoda de expertiza a proiectelor centrelor populate.Actele normative si legislative in

domeniul sistematizarii centrelor populate
Schema expertizei igienice a proiectelor asezarilor umane include mai multe moment principale:
1.Denumirea centrului populat,tipul lui(oras,orasel,comuna,sat),prezenta hotararii organelor
corespunzatoare cu privire la constructia sau reconstructia lui.
2.Determinarea suficientei teritoriului pentru marimea populatiei,controlul asupra conditiilor
natural si climaterice,asupra suficientei masurilor prevazute pentru inlaturarea sau micsorarea
influentei factorilor nefavorabili,asupra respectarii Z.P.S.
3.Evaluarea zonarii functionale a teritoriului,prezentei zonelor de locuit,industriala,comunal-
depozitara,a transportului exterior,suburban,etc.,interrelatiilor dintre zone.
4.Controlul suficientei Z.P.S. dintre intreprinderile industriale si zona de locuit.Reiesind din
caracterul procesului tehnologic si nocivitatile industriale prezente,se determina clasa
intreprinderii.Pentru intreprinderile de clasa 1 latimea Z.P.S. constituie 1000m,2-500m,3-300m,4-
100m,5-50m.In unele cazuri serviciul sanitar-antiepidemic are dreptul sa ceara marirea Z.P.S.,insa
nu mai mult de trei ori.O astfel de marire a latimii Z.P.S. este necesara in cazul unei capacitati prea
mari a intreprinderii(in comparatie cu cea prevazuta de normative),lipsei metodelor eficace de
purificare a evacuarilor in atmosfera,la amplasarea nerationala a intreprinderilor,in cazul conditiilor
meteorologice nefavorabile etc.
Daca in apropierea intreprinderilor industriale se afla institutii medico-sanitare,sanatorii,case de
odihna,tabere de copii,plaje si alte obiecte de asanare,latimea Z.P.S. se mareste de 1,5-2 ori.
Suprafata minimala de inverzire in dependent de latimea Z.P.S.este:la Z.P.S. de 300m-60%,la
1000m-50%,peste 1000m-40%.
5.Controlul respectarii in proiect a indicilor igienei care caracterizeaza sistematizare si constructia
microraionului.In zona de locuit se divid 2 niveluri de organizare structurala-raion de locuit si
microraion.Raionul de locuit prezinta un element structural al zonei de locuit cu aria de 80-
125ha,in limitele caruia se amplaseaza institutiile si intreprinderile cu raza de deservire nu mai
mult de 1500m,cit si o parte din obiectivele de importanta urbana.Hotarele raionului locativ
corespund cu marginile practice netrecatoare sau artificial create,cu magistralele si strazile de
importanta urbana.Microraionul prezinta o parte a zonei de locuit cu un numar de 12000 de
oameni,aria,de regula,10-60ha,insa nu mai mult de 80ha,hotarele caruia sunt formate din strazile
magistrale,in care sunt amplasate case de locuit,institutii de deservire zilnica cu raza de deservire
de pina la 500m,locuri de odihna in masa si spatii verzi.
Cei mai importanti indici ai sistematizarii si constructiei sunt:densitatea constructiei
locative,densitatea fondului locative si densitatea populatiei.
Actele normative si legislative in domeniul sistematizarii centrelor populate
• Norme sanitare.Componenta teritoriului spatiului locative.N.R.C. 46-128-4690-88
• Legea privind protectia mediului inconjurator
• N.R.C. 2.07.01-89 Urbanistica.Sistematizarea si constructia asezarilor umane urbane si
rurale
• Recomandari metodice la efectuarea controlului sanitar de stat asupra sistematizarii si
construirii centrelor populate rurale din R.M. nr.06-1/3 din 26.12.1978
• Instructia despre componenta,ordinea elaborarii,coordonarea si aprobarea schemelor si a
proiectelor de sistematizare raionala,planificarea si constructia oraselor,oraselelor si centrelor
populate rurale
• Instructia referitoare la sistematizarea si constructia statiunilor balneare si zonelor de odihna
• Regulamentul despre controlul sanitar de stat
• STAS”Reguli de alegere si aprecierea calitatii surselor de alimentare centralizata cu apa
potabila”
• Reguli de protectie a apelor superficiale contra poluarii cu ape reziduale
• N.R.C. Protectia contra zgomotului
• Normativele sanitare de proiectare a intreprinderilor industrial
• Normative si reguli de asigurare cu insolare a cladirilor de locuit si obstesti si a teritoriului
constructiei locative
• Reguli de intretinere sanitara a teritoriului centrelor populate
• Bazele legislatiei despre ocrotirea sanatatii