Professional Documents
Culture Documents
Stalpi LEA +iz+...
Stalpi LEA +iz+...
Adăugaţi o legendă
1.GENERALITATI
1.1 Definitii
· Linia aeriana de energie electrica (LEA) este o instalatie montata in
aer liber, compusa din conductoare, izolatoare, cleme, armaturi, stilpi,
fundatii si instalatii de legare la pamint, care serveste la transportul
sau distributia energiei electrice.
Coronamentul LEA reprezinta partea superioara a stilpului, care asigura dispozitia spatiala a
conductoarelor.
Ancorele sunt elemente constructive de consolidare a stilpilor pe anumite directii, pentru
preluarea eforturilor datorita tractiunilor din conductoare, in conditii normale sau de avarie.
Instalatia de legare la pamint este ansamblul de conductoare, electozi si alte piese, prin care
se realizeaza legatura la pamint a unor elemente ale LEA, care in mod normal nu sunt sub
tensiune, dar care pot ajunge accidental sub tensiune.
Reteaua electrica este un ansamblu de linii si statii conectate intre ele, eventual
interconectate cu alte retele.
Reteaua de transport este instalatia care serveste la transmiterea masiva de energie
electrica, in general la mare distanta.
· Reteaua de distributie este instalatia care serveste la transmiterea de energie electrica de la o centrala electrica
sau din nodurile unei retele de transport, pina la instalatiile consumatorului.
· Linia de transport este linia electrica, care face parte dintr-o retea de transport.
· Linia de distributie este linia care face parte dintr-o retea de distributie.
· Derivatia este o linie electrica de importanta secundara, racordata cu un singur capat la o alta linie.
· Artera este o linie electrica care nu comporta nici o derivatie
· Bransamentul electric este partea din reteaua de distributie a energiei electrice cuprinsa intre linia de distributie
si bornele de iesire ale contorului de decontare a energiei electrice de la abonat.
· Reteaua torsadata este instalatia electrica de joasa tensiune care se executa cu fascicule compuse din doua
sau mai multe conductoare izolate si rasucite intre ele (torsadate). Reteaua torsadata se numeste pozata daca
daca fasciculul se monteaza astfel incat in el sa nu apara eforturi de tractiune voita’ si intinsa daca fasciculul se
intinde intre punctele de sustinere cu tractiune in cablul purtator
Linia radiala este linia electrica alimentata de la o singura extremitate.
Reteaua radiala este reteaua electrica compusa din linii radiale racordate la aceeasi sursa
Reteaua buclata este reteaua electrica compusa din bucle, toate sau o parte a acestora fiind
conectate la surse de alimentare diferite.
· Tensiunea nominala (Un) a unei linii sau a unei retele este tensiunea intre faze pentru care a fost dimensionata
si dupa care se denumeste linia sau reteaua.
· Tensiunea de serviciu a retelei (Us) este tensiunea intre doua faze ale retelei, intr-un anumit punct si la un
moment dat.
· Tensiunea maxima de serviciu este tensiunea intre faze, maxima, pentru care a fost dimensionata linia.
· Tensiunea maxima pentru echipament (UME) este valoarea cea mai mare a tensiunii pentru care este proiectat
echipamentul ce urmeaza a fi racordat la retea in ceea ce priveste izolatia precum si alte caracteristici.
Rezistenta mecanica normata si sarcina mecanica normata sunt valorile acelor marimi, care
se realizeaza cu o probabilitate mai mare de 95%. Aceste valori se stabilesc pe baza statistica.
Rezistenta mecanica de calcul si sarcina mecanica de calcul sunt valorile rezistentei
mecanice normate, respectiv ale sarcinii mecanice normate, impartite intr-un coeficient de
siguranta al materialului sau elementului constructiv respectiv. Aceste valori se realizeaza cu o
asigurare de cel putin 99.9%.
Incarcarile normate sunt valori extreme ale incarcarilor (maxime sau minime probabile)
definite statistic, realizabile cu o probabilitate de 95-97.5%.
Incarcarile de calcul sunt valori extreme ale incarcarilor, care se realizeaza cu o asigurare de
cel putin 99.9% si care se determina prin inmultirea incarcarilor normate cu un coeficient de
supraincarcare si cu unul de grupare a incarcarilor.
Incidentul este evenimentul sau succesiunea de evenimente, care duce la un moment dat la
modificarea starii anterioare de functionare a unei instalatii sau a unui obiect, cu consecinte
nedorite asupra functionarii acestora, indiferent daca au afectat sau nu consumatorii.
Avaria este un incident de amploare sau o succesiune de incidente, care au loc la un moment
dat intr-un obiectiv, intr-o zona din sistem sau in sistemul energetic luat in ansamblu si care are
drept consecinta deteriorari de echipamente importante sau intreruperi in alimentarea cu energie
electrica a consumatorilor.
Deranjamentul este defectiunea in reteaua publica de distributie sub 1 kV, care conduce la
intreruperea consumatorilor alimentati din aceasta retea.
Cazurile exceptionale sau obligate sunt acele cazuri in care, din considerente tehnico-
economice evidente nu se pot respecta prevederile regulamentelor.
Tabelul 2.3
Capacitatea de transport a liniilor electrice trifazate simplu circuit
Tensiunea nominala Tipul liniei Putere maxima Lungimea maxima a
(kV) transportata (MW) liniei (km)
6 aeriana 2 0-3
10 aeriana 3 15-5
20 aeriana 2-10 35-8
110 aeriana 10-50 150-50
220 aeriana 100-200 250-150
400 aeriana 500-700 1000-600
750 aeriana 1800-2200 2000-1200
· Dupa functia lor :
- Retele de utilizare, alimenteaza de regula un numar mare de receptoare casnice de joasa tensiune si mici
motoare de puteri cuprinse intre cativa watt-i pina la cativa kwatti
- Retele de distributie au drept functie sa distribuie energia unor retele de utilizare sau consumatorilor. Retelele
de distributie au de regula doua sau trei tensiuni, o retea de joasa tensiune, alimentata din post de transformare
si o retea de medie tensiune alimentata din statie.
- Retelele de transport realizeaza alimentarea cu energie pentru o intraga zona de la distante de ordinul sutelor
de km.Liniile de transport sunt intre 110kV-750kV.
- Retele de interconexiune folosesc tensiuni intre 110 – 750 kV.
· Dupa topologie :
- Retele radiale, ele se caracterizeaza prin aceea ca orice consumator nu poate primi energie decit dintr-o singura
parte, deci sunt retele care nu prezinta siguranta in functionare, insa au avantajul ca sunt ieftine, usor de
exploatat, necesitind aparatura de protectie simpla ;
- Retele buclate, sunt acelea in care fiecare consumator poate primi energia din doua parti. De asemenea
schema prezinta o siguranta mai mare, sunt mai scumpe, se folosesc in joasa, medie si inalta tensiune;
- Retele buclate complex, sunt acelea in care o parte din consumatori pot primi energia din mai mult de doua
parti. Aceste retele au o siguranta mai mare in alimentare, regimuri economice de functionare, necesitind insa
aparatura multa si mai scumpa.
Din punct de vedere al sistemului de transmisie a energiei liniile pot fi :
- bifazate
- trifazate
- trifazate cu nul
Dupa numarul de circuite, liniile pot fi cu unul, doua sau mai multe circuite.
Dupa elementele constructive :
- LEA pe stilpi de lemn
- LEA pe stilpi de beton
- LEA pe stilpi de metal
- LEA cu izolatoare rigide
- LEA cu izolatoare lant.
2. ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE LINIILOR
ELECTRICE AERIANE
Liniile electrice aeriene sunt instalatiile la care conductoarele care asigura circulatia energiei electrice
(cele active si cele destinate sa protejeze linia impotriva descarcarilor atmosferice -conductoare garda)
sunt montate in aer liber.
Principalele notiuni si terminologia folosita la l i n i i l e electrice aeriene se pot sistematiza astfel:
□ conductoarele liniilor aeriene sunt firele sau funiile metalice neizolate intinse liber
intre suportii liniei (stalpi) si fixati de acestia prin intermediul izolatoarelor.
□ conductoarele active pot fi simple (un conductor pe fiecare faza) sau fasciculare (doua sau
mai multe conductoare pe faza). Trei conductoare active simple sau fasciculare formeaza un circuit
trifazat al liniei. O linie poate avea unul sau mai multe circuite.
□ conductoarele de protectie sunt simple, montate cate unul sau doua pe
coronamentul stalpilor deasupra conductoarelor active.
□ sectiunea reala a unui conductor este suma exacta a sectiunilor firelor componente.
□ sectiunea nominala este valoarea rotunjita a sectiunii reale si serveste pentru
identificarea conductorului cu precizarea materialului din care este fabricat acesta.
□ rezistenta de rupere a unui conductor este raportul dintre valoarea fortei de tractiune
din momentul care precede ruperea firului din care este construit conductorul, supus la tractiune simpla, fara
socuri si sectiunea reala initiala a firului respectiv.
□ deschiderea este distanta dintre axele a
doi stalpi consecutivi ai liniei, masurata pe orizontala.
□ denivelarea apare in terenurile accidentate, ca fiind distanta pe verticala intre cele
doua puncte de prindere a conductorului dintr-o dechidere.
□ sageata unui conductor intr-o deschidere este distanta pe verticala, intre dreapta care
uneste punctele de prindere a conductorului si paralela la aceasta dreapta tangenta la conductor, in punctul
cel mai de jos.
□ panoul este portiunea de linie, formata din una sau mai multe deschideri consecutive
si delimitata de doi stalpi la care conductoarele se monteaza prin intindere.
□ traseul este proiectia pe plan orizontal a intregii linii intre cele doua capete: stalpul
de plecare si stalpul de sosire ai liniei, de obicei, amandoi de tip terminal. Lungimea traseului este egala
prin urmare cu suma lungimilor tuturor deschiderilor sale. In mod practic, prin traseu se intelege culoarul
afectat liniei.
□ izolatoarele sunt elemente de portelan, sticla sau alte materiale izolatoare care servesc
la izolarea fata de pamant si prinderea de suporti a conductoarelor active.
□ armaturile si clemele cuprind totalitatea pieselor metalice care se folosesc la
montarea conductoarelor si izolatoarelor.
□ stalpii din lemn, beton sau metal sustin conductoarele liniei la distante prescrise.
□ fundatiile sunt formate din ansamblul elementelor constructive prin care se fixeaza stalpii in
sol.
□ instalatia de legare la pamant are un rol dublu:
· imbunatatirea protectiei liniei prin legarea la pamant, din loc in loc, a
conductoarelor de protectie;
· protejarea fiintelor in cazul unei eventuale atingeri a stalpilor, atunci cand in
mod accidental, prin defectarea izolatiei. acestia pot primi tensiune.
□ gabaritul este distanta cea mai mica dintre un conductor activ si sol sau un alt obstacol natural sau
artificial.
2.1 Conductoare
Conductoarele liniilor electrice aeriene sunt de doua feluri:
· conductoare active, care asigura circulatia energiei electrice
· conductoare de protectie ( fire de garda ) care au rolul de a proteja linia impotriva descarcarilor atmosferice.
Conductoarele folosite sunt neizolate.
Conductoarele l i n i i l o r electrice aeriene sunt supuse actiunii fenomenelor meteorologice ( vant, ploaie,
chiciura, variatii de temperatura ), precum si agentilor chimici din atmosfera ( oxigen, azot, gaze sulfurice,
vapori de apa sarata etc. ) care au efecte corozive asupra lor.
Pentru a se putea obtine o circulate economica si sigura a energiei electrice, conductoarele trebuie
sa aiba urmatoarele calitati:
□ sa permita trecerea curentului electric cu pierderi cat mai mici ( sa aiba o rezistenta electrica mica,
respectiv o conductivitate electrica buna );
□ sa aiba o rezistenta de rupere s r [daN / mm 2 ] la tractiune cat mai mare si sa se compone bine la
oscilatii si vibratii, sa. poata suporta solicitarile mecanice, fara sa se deterioreze sau sa se rupa;
□ sa fie cat mai putin sensibile la actiunea agentilor chimici din atmosfera ;
□ sa fie ieftine respectiv sa duca la un pret de cost cat mai redus al liniilor in conditiile date cu privire la
puterile electrice de transport.
Conductoarele electrice pot fi construite dintr-un singur metal sau din doua metale diferite, unul
avand o rezistenta mecanica mare si celalalt o conductivitate ridicata. In general conductoarele active se
construiesc din materiale cu conductivitate ridicata ( cupru, aluminiu si aliajele lor), in timp ce
conductoarele de protectie se construiesc din otel, cu exceptia cazurilor in care in anumite zone este
necesara micsorarea influentelor perturbatoare asupra liniilor de telecomunicatii, cand si conductoarele de
protectie se construiesc din materiale de conductivitate electrica ridicata.
Principalele caracteristici tehnice ale conductoarelor sunt:
□ rezistivitatea la +20° C ( notata cu r ) se defineste ca fiind rezistenta in ohmi a unui conductor
cu-sectiunea de 1 mm2 si lungimea de l m si se exprima in W x mm2/m;
□ conductivitatea la +20° C ( notata cu g) care este inversul rezistivitatii g = 1/r si se exprima
in m/W x mm 2 ;
□ masa specifica este masa in grame a unui centimetru cub din metalul respectiv si
se exprima in gr/cm 3, sau pentru conductoare liniare, in kg/m x mm2;
□ rezistenta la rupere la tractiune ( notata cu s ) este forta maxima de intindere, in daN, la care un
conductor cu sectiunea de 1 mm2 rezista inainte de a se rupe ;
□ coeficientul de dilatatie liniara este coeficientul care arata cu cat se lungeste conductorul daca
temperatura lui creste cu 1°C;
□ coeficientul de elasticitate arata cu cat se lungeste un conductor cu lungimea de l m
si sectiunea de 1 mm 2 , supus unei forte de l daN.
Conductoarele neizolate pentru liniile electrice aeriene se execute pe doua
principii constructive:
□ conductoare unifilare ( sarme sau conductoare masive );
□ conductoare multifilare ( funii sau cabluri).
Conductoarele unifilare, fig.2.1, sunt constituite dintr-un singur fir cu sectiunea :
□ circulara;
□ profile poligonale;
□ profil fir de cale;
□ sectiune tubulara.
Conductoarele multifilare, fig.2.2, sunt constitute din mai multe fire reunite in asa fel
incat sa alcatuiasca un conductor, avand sectiunea circulara din aceleasi materiale sau din materiale
diferite. asezate in unul sau mai multe straturi cu sau fara fir axial.
2.2 Izolatoare
Izolatoarele intrebuintate curent la linii electrice aeriene pot fi grupate in doua mari categorii
de tipuri constructive:
· izolatoare suport;
· izolatoare de suspensie.
Caracteristicile si performantele tehnice constructive sunt functie de materialul, formele
si dimensiunile ca si de tehnologia de fabricatie.
Izolatoarele clasificate dupa criteriul tensiunii, care se folosesc la constructia liniilor electrice sunt:
□ izolatoare pentru linii electrice aeriene de joasa tensiune pana la 1kV acestea
se construiesc de obicei din portelan obisnuit, ieftin, cu glazura alba, in gama de tipuri, forme si
dimensiuni necesare realizarii diferitelor feluri de l i n i i .
Izolatoarele de joasa tensiune trebuie sa asigure posibilitatea de sustinere sau intindere
a conductoarelor de diferite sectiuni si o anumita sarcina minima la rupere.
□ izolatoare pentru linii aeriene de medie, inalta si foarte inalta tensiune
La liniile de medie tensiune se folosesc izolatoare
suport si numai pentru sectiuni de conductoare foarte mari sau in conditii speciale se folosesc
izolatoare de suspensie.
Izolatoarele suport folosite pentru medie tensiune sunt de tipul nestrapungibil IS - NS –
20kV pentru sustinere iar pentru intindere ITfs 60/5; Itfs 60/6; Itfs 65/7.
Izolatoarele de suspensie sunt utilizate la tensiunile de ( 1 1 0 , 220, 400, 750 ) KV. Ansamblul mai
multor elemente de izolatoare de suspensie care asigura izolatia unei faze se numeste ‘lant de izolatoare’.
Prin utilizarea acestor izolatoare sunt eliminati suportii de izolatoare, greu de realizat pentru eforturi
mari si se poate obtine. dupa necesitate, orice distanta intre conductor si stalp sau consola, prin marirea
numarului de izolatoare.
Se deosebesc doua feluri de lanturi de izolatoare, lanturi de sustinere, fig.2.8, si lanturi
de intindere, fig.2.9.
Fig.2.8 Lant de sustinere de izolatoare (110kV)
Fig.2.9 Lant de indindere de izolatoare (110 kV)
Lanturile de sustinere servesc la simpla sustinere a conductoarelor, in timp ce lantunle
de intindere preiau si tractiunea din conductoare, folosindu-se in punctele in care conductoarele se
fixeaza de stalpi si trebuie asigurata si rezistenta mecanica, care rezuita din intinderea
conductoarelor. Cand un singur lant nu este suficient pentru a prelua tractiunea conductoarelor, se
utilizeaza doua, trei sau chiar mai multe lantuiri in paralel, legate intre ele, la capete prin juguri.
In categoria izolatoarelor de suspensie deosebim:
€ izolatoare de suspensie cu capa si tija;
€ izolatoare de suspensie cu inima plina:
€ izolatoare tija.
Cele mai utilizate la li n i i l e electrice de ( 1 1 0 , 750 ) kV sunt izolatoarele cu capa si tija din sticla,
fig.2.10.
Fig.2.10 Izolatoare de suspensie cu capa si tija:
I - corpul izolatorului; 4 –piesa pentru fixarea tijei;
2 – capa; 5 – chit pentru izolatoare;
3 – tija; 6 – siguranta
Izolatoarele de suspensie din sticla cu capa si tija au avantajul ca la spargere talerul din sticla se
sfarama imediat, cazand jos, facand posibila astfel observarea cu usurinta a defectiunii. Prin spargerea
talerului, lantul nu se desface, linia continua sa ramana in functiune.
Izolatorul tija. fig.2.11, este izolator pentra liniile electrice aeriene de inalta tensiune.
Fig.2.1 1 Izolator tija:
a - normal
b – pentru ceata
Este format dintr-un corp de portelan cu mai multe talere cu doua armaturi metalice la capete.
Procentul greutatii metalului fata de greutatea totala care la un lant de izolatoare cap tija pentru 110
kV este de cca. 35%, se reduce la numai 10% la un izolator tija echivalent.
La tensiunea de 110 kV se foloseste un singur element, pentru tensiuni mai mari se monteaza doua
sau mai multe elemente in serie.
Din punct de vedere electric,izolatorul tija prezinta avantajul ca, lipsind partile
metalice intermediare, nu mai pot avea loc conturnari in cascada.
In regiuni cu depuneri mari de praf si murdarie sau cu ceata deasa, se folosesc izolatoare
tija speciale, pentru ceata, prevazute cu un numar dublu de talere, cu ajutorul carora se realizeaza o linie
de fuga mai lunga.
Pentru liniile de medie tensiune 6-20 kV se folosesc in general izolatoare suport iar pentru sectiuni
mari se folosesc izolatoare suspendate.
La liniile de inalta si foarte inalta tensiune, problema izolatiei, respectiv a alegerii si utilizarii
izolatoarelor, este din cele mai dificile.
La L.E.A. de la 1 1 0 kV in sus pentru a asigura functionarea neintrerupta a liniilor in conditiile cresterii
capacitatilor de transport, respectiv a tensiunii, izolatia trebuie sa suporte atat tensiunea de serviciu, cat si
supratensiunile care pot aparea, precum si solicitarile mecanice din conductoarele repective.
In cazul L.E.A., supratensiunile care pot aparea sunt:
· supratensiuni externe datorita descarcarilor atmosferice;
· supratensiuni interne, unele datorita manevrelor normale si celor determinate de lichidarea
avariilor, iar altele datorita unor defecte sau fenomene care apar in exploatare: scaderea sarcinilor,
conectarea unui curent capacitiv important, fenomene de rezonanta si ferorezonanta.
Nivelul de izolatie optim este acela care realizeaza o functionare sigura a instalatiilor la un cost cat
mai redus al izolatiei, insa este necesar studierea si rezolvarea problemei denumite coordonarea izolatiei.
Prin coordonarea izolatiei, intelegem asigurarea unui acelasi grad de siguranta
in functionarea diferitelor elemente ale sistemului.
Stabilirea corecta a nivelului izolatiei, functie de valoarea supratensiunilor in special
pentru liniile de foarte inalta tensiune este deosebit de importanta.
In problema izolatiei liniilor aeriene de inalta si foarte inalta tensiune mai trebiuie mentionate si
urmatoarele aspecte importante:
# trecerea unor linii existente, la tensiuni superioare in vederea maririi capacitatii lor
de transport ;
# construirea unor linii, avand in vedere o perspective mai departata si functionarea lor intr-o prima
perioada la o tensiune mai mica, de obicei la prima treapta inferioara;
# L.E.A. din zonele poluante.
2.3 Armaturi
Sub denumirea de armaturi se cuprinde totalitatea pieselor metalice care sustin conductoarele si
izolatoarele si servesc la asamblarea si fixarea lor.
Armaturile sunt piese care necesita o atentie foarte mare la montare pentru a se evita
grave perturbatii in exploatarea L.E.A. de inalta si foarte inalta tensiune.
Dupa rolul indeplinit, armaturile se impart in urmatoarele categorii:
· armaturi de legatura a conductoarelor (cleme de legatura);
· armaturi pentru fixarea conductoarelor de izolatoare;
· armaturi pentru fixarea de stalpi a izolatoarelor suport;
· armaturi pentru realizarea lanturilor de izolatoare si fixarea lor pe stalpi;
· armaturi speciale si accesorii pentru conductoare active;
· armaturi pentru conductoare de protectie.
Clemele de legatura au rolul de a asigura legatura mecanica si elctrica sau numai electrica intre
conductoare, ele fiind executate din acelasi material ca si conductorul.
Clemele de legatura servesc pentru:
· legatura mecanica si electrica a conductoarelor in deschidere (innadite);
· legaturile de siguranta pe stalpii de intindere si sustinere si legaturile de capat pe stalpii
de intindere si terminali ai liniilor de joasa si medie tensiune, echipate cu izolatoare suport;
· legatura electrica in cordoane;
· legatura de derivare dintr-o linie principala.
Clemele de legatura electrica si mecanica sunt supuse atat la solicitari electrice cat si
mecanice, in timp ce clemele de legatura electrica sunt supuse numai la solicitari electrice.
Legatura realizata cu cleme de legatura electrica si mecanica trebuie sa indeplineasca ur
matoarele conditii:
- sarcina de rupere a legaturii trebuie sa fie de cel putin 90% din sarcina de rupere a conductorului
cu sectiunea maxima pentru care a fost construita clema;
- smulgerea unui conductor de cleme sa se faca la o sarcina egala cu cel putin
90% d i n sarcina de rupere a clemei
- rezistenta electrica a legaturii sa nu fie mai mare decat aceea a conductorului fara
legatura, de lungime egala:
- la trecerea prin legatura, a curentului maxim admis pentru conductorul
respectiv, temperatura clemei in aer linist it nu trebuie sa depaseasca 40°C peste
temperatura ambianta 30°C.
Clemele cu crestaturi, sunt alcatuite dintr-un tub de sectiune ovala, in care
sunt introduse suprapuse cele doua conductoare care trebuie innadite. Clema cu
crestaturi se foloseste pentru conductoare de cupru sau aluminiu sau pentru
conductoare de otel cu rezistenta de tractiune cel mult 70 daN/mm2 si se confectioneaza
din acelasi material cu conductorul
Clemele de innadire prin presare, functioneaza in pnncipiu. ca si cele prin
crestare. cu deosebirea ca strangerea se obtine prin presare pe suprafete mai mari cu o
presa hidraulica. Clemele prin presare asigura o rezistenta mecanica buna si un contact
electric mai stabil decat cele cu crestaturi, chiar dupa o functionare indelungata. Ele sunt
larg intrebuintate in special la liniile cu conductoare de otel aluminiu cu sectiuni mari.
Clemele cu ghiare sunt intrebuintate la liniile de joasa sau medie tensiune pentru
realizarea legaturii electrice si mecanice a conductoarelor. Clemele cu ghiare se
executa pentru conductoare de
de otel aluminiu de 25-95mm2
— suportul clemei:
— patul clemei:
- piesa de strangere;
- bride;
— bolt de cap
semirotnnd:
– nuca ochi drept.
Armaturi antivibratoare
Un conductor al unei linii electrice aeriene este supus vibratiilor, sub aceasta denumire se
intelege oscilatiile periodice verticale ale conductoaretor provocate de vant, care formeaza pe
lungimea deschiderii o serie de unde stationare cu amplitudine mica. Vibratiile cresc odata cu deschiderea
intre stalpi si tractiunea in conductor. Conductoarele pot fi aparate impotriva deteriorarii prin vibratii pe doua
cai:
· prin reducerea solicitarii la tractiune a firelor pana la valoarea de siguranta, mai mica dacat limita admisibila
a materialului respectiv;
· prin inlaturarea vibratiilor sau reducerea lor la valoarea de siguranta cu ajutorul dispozitivelor sau pieselor de
amortizare.
Reducerea solicitarii dinamice care ia nastere la vibratii in locurile de fixare a conductoarelor
se realizeaza prin:
· folosirea unor cleme, de sustinere sau de tractiune usoare, care pot urmari miscarea conductorului fara a
provoca indoirea lui la locul de iesire din clema ;
· intarirea conductoruiui la locul de iesire din clema sau de legare pe izolator, pentru a se reduce posibilitatea
de curbare si deci eforturile alternative de tractiune ce rezulta precum si socurile.
2.5 Stalpi
Stalpii sunt elemente care sustin concuctoarele active si de protectie, la distantele prescrise
atit intre ele, cat si deasupra solului ori de alte constructii sau obstacole de pe traseu, asisgurindu-se astfel
stabilitatea liniei din punct de vedere mecanic, izolatia si gabaritele prevazute.
Stalpii trebuie sa suporte:
· eforturile propii ;
· concuctoarele;
· izolatoarele;
· armaturile.
Prin amplasarea si forma lor constructiva stalpii trebuie sa faca fata si altor servitutii:
· ocuparea unor suprafete minime de teren;
· functionarea altor utilitati din zona liniei ( cai de comnicatie, drumuri, cai ferate, rauri
navigabile, liinii de telecomunicatii, cat si alte linii electrice etc.), traversarea sau ocolirea estetica a
localitatiior ( in special a oraselor mari ), integrarea in peisajul narural etc..
Stalpii pot fi clasificati functie de materialele folosite la executarea lor in:
· stalpi de lemn;
· stilpi de metal
· stilpi de beton armat.
Indiferent de felul materialului, stalpii se confectioneaza dupa doua conceptii constructive,
principial diferite:
· stalpi rigizi, autoportanti;
· stilpi articulati, ancorati.
Stalpii, trebuie sa indeplineasca anumite functiuni mecanice si electrice pe care le impune traseul
ales.
Din punct de vedere al functiei indeplinite in li n i , stalpii se clasifica dupa cum urmeaza:
· stalpi de sustinere, servesc la sustinerea conductoarelor active si de protectie si pot fi folositi
numai pe portiunile drepte ale traseului l i n i i l o r . Fiecare stalp de sustinere suporta greutatea conductoarelor
corespunzatoare la cate o jumatate din deschiderile adiacente.
Stalpii de sustinere formeaza cea mai mare parte, in mod curent 80% din stalpii L.E.A.. Ei au
greutatea unitara cea mai redusa fata de celelalte categorii din aceeasi l i n i e .
· stalpii de intindere, formeaza punctele de rezistenta in lungul l i n i e i si servesc pentru preluarea tractiunii in
conductoare, in anumite locuri determinate de conditiile de functionare si montare a l i n i e i , precum si in
cazurile precizate de prescriptii. Stalpii de intindere formeaza puncte de separare a conductoarelor intre
panouri si la traversari, astfel incat in cazul avariilor grave (ruperi de conductoare, caderi de stalpi de
sustinere), limiteaza defectul la panoul sau traversarea respective.
· stalpi de colt, sunt destinati a prelua tractiunea in conductoare, in punctele in care aliniamenrul liniei se
schimba, formand un unghi. La unghiuri mici de intersectie a aliniamentelor se pot folosi ca stalpi de colt si
stalpi de sustinere, de obicei intariti, in timp ce la unghiuri mari, se folosesc stalpi de intindere, in care caz
acestia, preluand si tractiunea conductoarelor, sunt denumiti stalpi de colt si de intindere.
· stalpi terminali, se utilizeaza la capetele liniilor, preiau intrega tractiune a conductoarelor dintr-o singura
parte.
· stalpi de traversare, se folosesc la incrucisarea cu alte constructii sau obstacole (drumuri, cai ferate, linii
de telecomunicatii, rauri. canale etc.) pot fi de sustinere sau intindere si trebuie sa asigure in deschiderea de
traversare, inaltimea corespunzatoare prevederilor din prescriptii.
· stalpi de derivatie, servesc pentru a permite luarea unei derivapi din linie, intr-o alta directie.
· stalpi de rotire a fazelor, servesc pentru rotirea conductoarelor de faza ale liniei, sunt dimensionati si
construiti special pentru a face posibila aceasta operatie. Rotirea fazelor are drept scop micsorarea
efectelor pertubatoare ale liniilor de energie ( de transport ) asupra liniilor de telecomunicatii invecinate, prin
realizarea unei simetrii cat mai bune aparametrilor electrici ai l i n i i l o r de transport.
Principalele elemente componente ale stalpilor sunt:
# partea subterana (in fundatie) a stalpului, sau elementul de sprijinire pe findatie in cazul stalpilor
articulati;
# corpul stalpului;
# coronamentul stalpului.
La stalpii metalici si de beton armat, partea subterana este in general incastrata in fundatia de beton
odata cu stalpu!, la cei de beton armat si separat ( picioare de fundatii ) la cei metalici.
Corpul stalpului este elementul principal ai stalpului, ca volum si ca greutate. El preia eforturile
mecanice aplicate asupra liniei, pe care le transmite fundatiei si asigura gabaritele conductoarelor fata de sol
si a l t e constructii sau obstacole de pe traseu.
Coronamentul stalpului este format d i n traverse, console, varfare etc. montate la partea superioara a
corpui stalpului de care sunt suspendate conductoarele active si de protectie.
Stalpii de lemn se folosesc pentru linii electrice, in special pentru cele de tensiuni joase.
Stalpii de lemn sunt din:
· rasinoase, din care moildui, bradul, pinul ;
· foioase tari din care stejarul si salcamul.
Stalpii de foioase rezista mai bine la putrezire putand fi folositi dupa o simpla carbonizare la baza.
Acestia au inconvenientul ca sunt scumpi si scurti. Stalpii de rasinoase ( conifere ) sunt lungi, drepti, si cu o
rezistenta mecanica suficienta, in schimb rezistenta la putrezire este redusa, astfel ca nu pot fi folositi decat
impregnati.
Stalpii metalici, ocupa un loc principal, in special in domeniul tensiunilor foarte inalte. Stalpii de metal,
prin calitatile lor deosebite, raman totusi si pentru viitor, un element de baza in constructia liniilor de tensiuni
inalte si foarte inalte.
La stalpii metalici si de beton armat, partea subterana este in general incastrata in fundatia de beton
odata cu stalpu!, la cei de beton armat si separat ( picioare de fundatii ) la cei metalici.
Corpul stalpului este elementul principal ai stalpului, ca volum si ca greutate. El preia eforturile
mecanice aplicate asupra liniei, pe care le transmite fundatiei si asigura gabaritele conductoarelor fata de sol
si a l t e constructii sau obstacole de pe traseu.
Coronamentul stalpului este format d i n traverse, console, varfare etc. montate la partea superioara a
corpui stalpului de care sunt suspendate conductoarele active si de protectie.
Stalpii de lemn se folosesc pentru linii electrice, in special pentru cele de tensiuni joase.
Stalpii de lemn sunt din:
· rasinoase, din care moildui, bradul, pinul ;
· foioase tari din care stejarul si salcamul.
Stalpii de foioase rezista mai bine la putrezire putand fi folositi dupa o simpla carbonizare la baza.
Acestia au inconvenientul ca sunt scumpi si scurti. Stalpii de rasinoase ( conifere ) sunt lungi, drepti, si cu o
rezistenta mecanica suficienta, in schimb rezistenta la putrezire este redusa, astfel ca nu pot fi folositi decat
impregnati.
Stalpii metalici, ocupa un loc principal, in special in domeniul tensiunilor foarte inalte. Stalpii de metal,
prin calitatile lor deosebite, raman totusi si pentru viitor, un element de baza in constructia liniilor de tensiuni
inalte si foarte inalte.
Avantajele pe care le prezinta stalpii metalici sunt :
· asigura o durata lunga de exploatare ;
· pot fi calculati si executati in s o l u t i i economice pentru gabaritele si sarcinile maxime care intervin in
constructia liniilor ;
· pot fi executati in conditii industriale, in fabrici si ateliere ;
· pot fi asamblati cu usurinta pe traseul liniei, necesitand numai operatii simple, in general de imbulonare;
· fiind relativ usori si rezistenti la transport si manipulare, sunt indicati pentru orice linii si in mod special
pentru cele din terenuri accidentate si greu accesibile;
· greutatea lor redusa usureaza si simplifica montajul si in special operatiile de ridicar;
· nu sunt combustibili si nu sunt deteriorati de descarcari electrice;
· asigura o buna legatura electrica la pamant pentru conductorul de protectie, chiar prin corpul stalpului ;
· permit relativ usor: modificari, consolidari sau chiar schimbari ulterioare, daca apare eventual
necesitatea transformarii liniei;
· pot fi inlocuiti mai usor in caz de avarii.
Stalpii metalici pot fi impartitii dupa felul constructiei lor, in trei categorii:
· stalpi metalici tubulari, monomontanti ;
· stalpi metalici din otel profilat, monomontanti;
· stalpi metalici cu zabrele ;
1-montant 10-
2-diagonale; conductor
3-furca; activ;
4-consola: 11-unghiul
5-suport fir de garda; viu d
6-traversa; 12-
7-fir de garda; distanta
8-unghiul deprotectie intre
9-lant de izolatoare; conductoa
re
13-
distanta la
masa
14-centura
15-cadru
16-contra
vinturi
17-nod
18-
dispozitiv
contra
urcarii
19-placa
indicatoar
e
In cadrul acestor trei categorii, ultima este cea mai folosita in toate cazurile la constructia L.E.A. de inalta
si foarte inalta tensiune. Partea subterana a stalpului metalic cu zabrele este cunoscuta in general, sub
denumirea de 'picioare de fundatie' si constituie elemental de incastrare al stalpului in fundafie. Picioarele
de fundatie sunt executate de obicei din otel cornier. La unele tipuri de fundatii prefabricate, picioarele sunt
incluse cu acestea.
Corpul stalpului se compune in principal, din urmatoarele parti:
· montantii, in numar de patru la stalpii cu sectiune patrata sau dreptunghiulara fiind executati
din cornier;
· sistemul de diagonale, format din bare asezate pe fetele lateraie ale corpului.
consolideaza montantii, formand constructia cu zabrele. Diagonalele pot fi dispuse inclinat pe una sau doua
directii ( diagonaie simple sau duble ) sau orizontale sunt executate din cornier. Punctele de imbinare a
diagonalelor cu montantii se numesc noduri.
· contravanturilor, formate in general, din profile cornier sau 'U' servesc pentru
ridigizarea constructiei corpului. Se fixeaza de obicei la capetele tronsoanelor. Unii stilpi pot avea corpuri din
doua picioare ( stalpi portali), sau in cazuri speciale chiar din trei picioare (stalpi piramidali de mare rezistenta ).
Corpul stalpului cu lungimi de 20m, 50 m este compus din mai multe bucati de lungimi mai mici. numite
tronsoane, care se asambleaza pe santier. El poate fi confectionat si livrat pentru montaj in diferite sisteme de
executie, dintre care se mentioneaza cele mai obisnuite:
† tronsoane paralelipipedice sau triunghi - piramide, formate din cei patru montanti
asamblati si rigidizati prin sistemul ce diagonale si contravanturi;
† sferturi de tronsoane formate din cate un montant si parti de diagonale sicontravanturi,
asamblate cite patru.
† jumatati de tronsoane formate din cate doi montanti si parti de diagonale sicontravanturi,
asamblate cate doua, acestea cau un tronson ;
† fete de panouri laterale, care pot fi formate fie din doi montanti si diagonalele lor delegatura, fie numai din
diagonale legate intre ele cu gusee ce imbinare, fara montanti.In acest fel din doua fete cu montanti si doua fara
montanti se formeaza un tronson ;
† corpul stalpului sau tronsoanele lui pot fi executate si livrate pentru montaj si sub
forma de bare taiate, fasonate si gaurite la dimensiuni precise si galvanizate care apoisunt asamblate pe
santier prin imbinare, aceasta este forma utilizata in majoritatea
cazurilor.
† coronamentul stalpului este constituit din ansamblul de console, traverse, varfare, etc montate, la partea
superioara a corpului stalpului si de care sunt suspendate conductoarele active si de protectie. Forma
coronamentului in afara de rezistenta mecanica necesara, trebuie sa asigure si distantele prescrise intre fazele
liniei.
Dupa forma corpului lor, stalpii metalici cu zabrele se impart in:
stalpi cu un singur corp cu baza ingusta;
stalpi cu un singur corp cu baza lata;
stalpi cu doua corpuri portanti.
Stalpi de beton
In prezent stalpii din beton armat sunt folositi in mare masura la constructia liniilor electrice aeriene.
Factorii principali care au contribuit la introducerea betonului armat in fabricarea stalpilor pentru linii sunt
urmatorii:
necesitatea economisirii materialelor deficitare;
perfectionarea procedeelor de fabricare pe cale industriala a elementelor de beton armat;
pretul relativ scazut al stalpilor de beton;
numeroase calitati ale stalpilor de beton armat: durata lunga de viata cu cheltuieli
neinsemnate, rezistenta mecanica buna, incombustibili si rezistenta la descarcari electrice
atmosferice, insensibilitate la agenti atmosferici corozivi, forma arhitectonica corespunzatoare.
Stalpii de beton pot fi impartiti in trei mari categorii:
stalpi de beton centrifugat cu armatura normala;
stalpi de beton vibrat cu armatua normala;
stalpi cu armatura pretensionata fabricati prin centrifugare, vibrare sau prin alte procedee
speciale de compactare.