Relația dintre personaje

Felix si Otilia

Critic literal, scriitor din perioada interbelică, Georgr Calinescu este un reprezentant al modernismului
in literatura romana. Printre operele sale amintim “Cartea nuntii”, “Trei nuvele” etc.

Publicat in anul 1948, romanul “Enigma Otiliei” apare spre sfarsitul perioadei interbelice, o perioasa de
puternica afirmare a speciei, fiind al doilea dintre cele patru romane scrise de George Călinescu.
Scriitorul opteaza pentru romanul obiectiv si metoda balzaciana, dar depaseste programul estetic,
realizand un roman modern, ce imbina elemente ale realismului, clasicismului si romantismului.

Doua dintre cele mai importante personaje ale operei sunt Felix Sima si Otilia Marculescu. Intre cei doi
se leaga initial o relație strânsă de prietenie care evolueaza de-a lungul romanului. Felix dezvolta
puternice sentimente pentru Otilia care isi mentine o atitudine protectoare fata de baiat si refuza sa dea
curs unei relatii de cuplu.

Statutul social al acesteia este incert, ea fiind fata din prima căsătorie a celei de-a doua soţii a lui
Costache Giurgiuveanu, acesta amânând adoptarea ei după moartea mamei sale. Este respinsă de clanul
Tulea, în ciuda faptului că este indiferentă față de averea lui moș Costache. Fiind studentă la conservator,
are temperament de artistă, studiază pianul şi alege să citească reviste şi cărţi franţuzeşti. Statutul
psihologic al tinerei este marcat de faptul că a rămas orfană şi de viaţa ei în casa Giurgiuveanu. Aglae o
consideră o ameninţare în ceea ce priveşte moştenirea bătrânului, dar comportamentul frumos al Otiliei
rămâne neschimbat față de clanul familiei Tulea, deşi este silită să le facă faţă atacurilor. Personalitatea ei
este în formare, fiind sensibilă, imprevizibilă, chiar capricioasă; o imagine a misterului feminin şi totodată
reprezintă un ideal de feminitate pentru Felix şi Pascalopol. Statutul moral, oscilația între Felix şi
Pascalopol, respectiv decizia ei finală, sunt discutabile. Otilia îl iubeşte pe Felix, dar îl alege pe moșier
motivându-şi opțiunea ca pe o dovadă de altruism, deoarece ea pretinde că nu dorește să stea în calea
realizării profesionale a tânărului,,o dragoste nepotrivită pentru marele viitor”. Alege, de fapt, siguranţa
şi stabilitatea financiară. Este o fire foarte enigmatică, fapt susținut atât de Felix, cât şi de Pascalopol,,A
fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă”.

Pe de altă parte, statutul social al lui Felix suferă modificări pe tot parcursul acţiunii. Inițial, în casa
bătrânului Giurgiuveanu, acesta este un tânăr orfan, proaspăt absolvent de liceu, cu aspirații mari în
cariera de medicină. Faptul că el este un posibil pretendent la averea lui Giurgiuveanu stârneşte dispreţul
Aglaei Tulea. Felix evoluează de la statutul de simplu student la medicină la cel al unui medic de renume,
împlinindu-și astfel dorința de afirmare din punctul de vedere al carierei. Statutul psihologic al tânărului
îi surprinde de la început imaturitatea din perspectiva emoțională, fiind lipsit de experienţă. Eșecul
emoțional suferit în urma realizării imposibilității de a avea o relație cu Otilia și, de asemenea, puterea cu
care a făcut față acestei experiențe contribuie la grăbirea procesului de maturizare pe plan psihologic.
Statutul moral este reliefat prin intermediul trăsăturilor morale. Astfel, Felix este un individ sensibil, fapt
ce reiese din atitudinea și maniera cu care o abordează pe dificila Otilia, respectiv un individ inteligent,
fapt accentuat de atitudinea și comportamentul pe care le are atunci când este pus față în față cu
obstacolele care îl înconjoară. Felix este o fire devotată atât meseriei de medic, cât şi persoanei iubite.
 O primă secvenţă semnificativă este venirea lui Felix, străinul, în casa lui Costache Giurgiuveanu. Primul
portret fizic al Otiliei este realizat din perspectiva tânărului “Felix privi spre capătul străzii ca spre un cer
deschis și văzu, în apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu, un cap prelung şi tânăr de fată…”. Verişoara
Otilia pe care o ştia doar din scrisori îl surprinde în mod plăcut. Ea îl primeşte cu căldură în casa lui moș
Costache, îl prezintă familiei şi-I oferă cu generozitate propria odaie în seara sosirii.

În scena jocului de table, Aglae îi aşază pe Felix şi Otilia în aceeaşi categorie, prin caracterizare
directă:”N-am ştiut, faci azil de orfani”, îi reproşează ea fratelui său. Condiția de orfan a fetei, evidențiată
de primul titlu al romanului, “Părinții Otiliei”, este precizată în această scenă din cel dintâi capitol.

Felix percepe dragostea la modul romantic, transformând-o pe Otilia într-un ideal feminin. El are nevoie
de certitudini, iar comportamentul derutant al fetei îl derutează. Însuşi scriitorul justifică misterul
personajului feminin prin prezentarea imaturității lui Felix, când afirmă: “Nu Otilia are o enigma, ci Felix
crede că are.”

Otilia însăşi recunoaşte cu sinceritate faţă de Felix că este o ființă dificilă și se autocaracterizează astfel:
“Sunt foarte capricioasă, vreau să fiu liberă!”

O trăsătură a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor. Felix nu este un ambițios lipsit
de scrupule, ci un adolescent orfan capabil să iubească.

Inițial, tânărul ezită între a crede bârfele clanului Tulea şi a-I păstra o dragoste pură Otiliei, iar mai apoi,
când Otilia pleacă pe neașteptate la Paris cu Pascalopol, Felix are o scurtă aventură cu Georgeta, “fată
faină” a unui general, pe care i-o prezintă Stănică. De altfel, cele două femei, Otilia şi Georgeta,
contribuie în egală măsură la maturizarea lui Felix.

O alta secventa narativa care evidentiaza relatia celor doua personaje este cea a ultimei intalniri dintre
ea si Felix,inaintea plecarii fetei din tara impreuna cu Pascalopol.Aceasta scena este esentiala pentru
intelegerea personalitatii tinerilor si a atitudinii lor fata de iubire. Daca Felix este intelectualul
ambitios,care nu suporta ideea de a nu realiza nimic in viata si pentru care femeia reprezinta un sprijin in
cariera,Otilia este cocheta,care crede ca ,,rostul femeii este sa placa,in afara de asta neputand exista
fericire”

Otilia concepe iubirea in felul aventuros al artistului,cu daruire si libertate absoluta,in timp ce Felix este
dispus sa astepte orice in virtutea promisunii ca,la un moment dat,se va casatori cu Otilia Dandu-si
seama de aceasta diferenta,dar si de faptul ca ea ar putea reprezenta o piedica in calea realizarii
profesionale a lui Felix, Otilia il paraseste pe tanar si alege siguranta casatoriei cu Pascalopol.

In epilog,cativa ani mai tarziu de la aceste intamplari,Felix se intalneste in teren cu Pascalopol,care ii

dezvaluie faptul ca i-a redat Otilie cu generozitate libertatea de a-si trai tineretea,iar ea a devenit sotiaa
unui conte exotic.

Tema romanului este pusa în evidenta de viața burgheziei bucurestene de la începutul secolului al XX-
lea, prezentata în aspectele ei esentiale, sub influența social-economica(istoria moştenirii lui moş
Costache Giurgiuveanu), imaginea societății fiind fundalul pe care se proiecteaza formarea, maturizarea
tanarului Felix Sima, care, înainte de a-si face o cariera, trăiește experiența iubirii și a relațiilor de familie.

Conflictul romanului se bazează pe relatiile dintre doua familii inrudite.

 O familie este cea a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, şi Otilia Marculescu, adolescenta
orfana, fiica celea de-a doua sotii decedat. Aici pătrunde Felix Sima, fiul surorii bătrânului, care vine de la
Bucuresti pentru a studia medicina şi locuiește la tutorele sau legal, moş Costache. Afectiunea mosierului
pentru Otilia, pe care o cunoaște de mica şi dorința sa de a avea o familie care sa ii umple singuratatea,
reprezintă motivul vizitelor repetate a lui Pascalopol în casa lui moş Costache.

A doua familie, vecina şi inrudita, care aspira la moştenirea averii bătrânului, este familia surorii
acestuia, Aglae. Clanul Tulea este alcătuit din Aglae şi Simion Tulea şi cei trei copii ai lor: Olimpia, Aurica
şi Titi. În aceasta familie pătrunde Stanica Ratiu pentru a obtine zestrea ca soţ al Olimpiei. Istoria unei
mosteniri include doua conflicte succesorale: primul este iscat în jurul averii lui moş
Costache(respingerea manifestata de Aglae împotriva Otiliei), iar al doilea destrama familia
Tulea(interesul lui Stanica Ratiu pentru averea bătrânului). Conflictul erotic priveşte rivalitatea
adolescentului felix şi a maturului Pascalopol pentru mana Otiliei.

Perspectiva narativa. Tehnici utilizate de autor.

Atitudinea scriitorului față de lumea pe care o propune este cea a creatorului demiurg, care se
proiectează in text ca narator omniscient, omniprezent care relateaza la persoana a III-a, obiectiv,
impersonal, neimplicat, într un stil neutru, urmarind relația cauză-efect specifică realismului balzacian.
Uneori se observa relativizarea omniscienței, naratorul mimând descoperirea unor relații odata cu
cititorul, ca în incipit, prin transferul de instantă narativă sau din comportamentism, în cazul Otiliei.

O trăsătură a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor. Pe langa problematizarea si

relativizarea personajului fminin, prin ambiguitatea d factura moderna, care confera aura de mister,
intretinanad eternul mister feminin-,,Enigma Otiliei”, in relatia cu aceasta, Felix nu este un ambitios lipist
de scrupule, ci un adolescent orfan capabil să iubească dezinteresat. Hotârât să-şi facă o carieră, se
bazează pe luciditate şi profunzime intelectuală. Contradicțiile Otiliei îl nedumeresc pe Felix. Inițial,
tânărul ezită între a crede bârfele clanului Tulea şi a-I păstra o dragoste pură Otiliei, iar mai apoi,când
Otilia pleacă pe neaşteptate la Paris cu Pascalopol, Felix are o scurtă aventură cu Georgeta, o,,fată faină”,
„,pupila” a unui general, pe care i-o prezintă Stănică.

Otilia rămâne pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol – o enigmă. Misterul
personajului feminin este generat de trăsăturile contradictorii ale cochetei cu temperament de artistă şi
susţinut prin tehnicile moderne de portretizare.

Astfel, relatia dintre Felix si Otilia, ilustrand iubirea adolescentina a doi tineri surprinsi in devenire
(buildungsroman), este marcata de complexitate, cei doi conturand atractia contrariilor, prin prisma
personalitatilor si perspectivelor situate la poli opusi, nu doar in ceea ce priveste iubirea, ci si viata in
sine.,,Enigma” este perceputa atat prin prisma ambiguitatii si problematizarii personajului feminin, cat si
prin aceasta criza a tineretii lui Felix, pus pentru a intaia oara in fata cu absurditatea sufletului unei
fete”(G. Calinescu).