Povestea ceasului cu inimă

În timp ce se plimba la marginea unui oraș, un ceasornicar bătrân zări un ceas la

rădăcina unui stejar. Acest ceas avea limbi de aur și cifre din pietre prețioase,
dar nu funcționa.

Ce făcu bătrânul? Îl luă acasă pentru a-l repara, dar avuse o surpriză. În acele
vremuri, în fiecare ceas trăia un pitic care mișca roțile dințate și bătea cu un
ciocănel, tic-tac, tic-tac. Dar acest ceas nu avea pitic. Bătrânul își aminti de
îndată că avea un pitic luat de la un alt ceas ce fusese strivit de stăpânul lui
din greșeală. Bucuros, bătrânul repară ceasul și îl așeză în vitrină sperând că
vine proprietarul după el.

Într-o zi, în ceasornicărie intră împăratul și cumpără ceasul. Îl așeză în sala

tronului punând doi ostași să-l păzească. Dar ce să vezi? Începând din acea zi, se
petrecea ceva curios.

Cum la palat veneau boieri care se plângeau că-i necăjesc țăranii, împăratul îi
invita timp de o oră să povestească ce suferințe au, dar de când a adus ceasul și
boierii începeau să-și spună păsul, nu trecea un minut și ceasul arăta că ora pusă
la dispoziție de către împărat trecuse.

Și uite așa, boierii plecau tare supărați. În schimb, când venea o văduvă învinuind
boierul că o păcălește și fură de la ea, împăratul îi permitea să-și plângă oful
doar o clipă. Dar clipa era văzută de ceasul cu limbi de aur ca una veșnică ce nu
se mai termina până când văduva spunea tot ce avea pe suflet.

Văzând boierii toate acestea, s-au dus la împărat să se plângă că ceasul nu

funcționează bine și că le face viața amară pentru că nu le dă răgaz să-și spună
supărarea. Zis și făcut!

Împăratul auzind acestea, îl chemă pe ceasornicar să ia ceasul pentru a-l repara.

Ceasornicarul ajuns acasă, scoase piticul și îl întrebă ce se întâmplă, la care
acesta îi spuse că el are inimă care ține cu oamenii amărâți și nu îi plac boierii
hrăpăreți! Și uite așa în funcție de cine vorbește în fața împăratului pune ceasul
să meargă mai repede sau mai încet.

Meșterul îl înțelese pe piticul cel inimos de vreme ce și el avea inimă.

Acum ceasornicarul se gândea cum să rezolve problema. Apelă la alt ceasornicar care
construi un pitic din fier, fără inimă, care să pună ceasul în mișcare. Așa că
ceasul a fost dus la palat și așezat în același loc. A început din nou să bată ca
și înainte, bucurându-i pe boieri și supărându-i pe nevoiași. În final, îmbătrânind
piticii din ceasornice se mutară în țara poveștilor iar locul lor fuseră luat de
pitici de fier, fără inimă.

În zilele noastre nu se mai cunosc ceasuri cu pitic sau cu inimă, ci doar cu

arcuri, pendule sau digitale.

Îi poți spune tu celui mic mai multe despre bunătatea care se desprinde dintr-o
inimă frumoasă citindu-i această poveste cu tâlc, dar și multe alte povești din
basme și povești românești 2017 -Carte de povești pentru copii, precum Copilul cel
isteț de Petre Ispirescu, Omul de piatră (poveste populară) și multe altele de care
vă veți bucura împreună.

Nu ai idee cât de mult va conta la vârsta adultă!

Povestea ceasului cu inimă este doar una din poveștile pe care le vei găsi în
această carte fabuloasă. Scrisă de Vladimir Colin surprinde prin bunătate, istețime
și duioșenie.
Aceste povești îl motivează să viseze și să înțeleagă că totul este posibil în
viață dacă lupți pentru ce-ți dorești.