- Istoric: Interesul pentru drepturile copilului a apărut în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, când a luat naștere prima mișcare preocupată de aspecte referitoare la dezvoltarea copilului, care pleda pentru protecția copilului împotriva neglijării, exploatării și a violenței. Mai mulți lideri de opinie au susținut că și copiii au competentele necesare pentru a lua decizii în privința problemelor importante din viata lor și că ar trebui lăsați să participe la luarea acestor decizii. Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Convenția ONU cu privire la drepturile copilului. Aceasta a intrat în vigoare în septembrie 1991 și a fost ratificată de majoritatea țarilor din lume, cu excepția Statelor Unite ale Americii și a Somaliei.
- Preambul {o parte}: Statele părţi la prezenta Convenţie, Având în
vedere că, în conformitate cu principiile proclamate de Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnităţii şi a drepturilor egale şi inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituite fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume. Având în vedere că în Cartă popoarele Naţiunilor Unite au proclamat din nou încrederea lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane şi au hotărât să promoveze progresul social şi condiţii mai bune de trai în contextul unei libertăţi sporite. Recunoscând importanţa cooperării internaţionale destinate îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale copiilor din toate ţările şi, în special, din ţările în curs de dezvoltare, Convin după cum urmează:
- Importanța: este cel mai important acord semnat de statele care au
promis să apere drepturile copiilor. Este important pentru copii, pe măsură ce cresc, aceștia să își știe drepturile și să învețe să le folosească