Cuprins

 Definitie
 Constituirea miscarii
 Trasaturi reprezentative
 Profilul social si politic
 Ideologia junimista
 Estetica junimista
 Literatura junimista
 Polemici
 Tablou final
 Bibliografie

2
 Definitie

 Junimismul este un curent cultural si literar

din a doua jumatate a secolului al XIX-lea,
cuprinzand o intreaga pleiada de
scriitori,istorici si filozofi care schimba radical
evolutia literaturii si culturii romane.

3
 Junimismul

 Este un curent de idei de o deosebita

complexitate,chiar Eugen Lovinescu
afirmand ca Junimea “reprezinta o adevarata
miscare culturala cu radacini adanci.In fata
revolutiei liberale ,junimismul s-a ridicat ca
singura forta organizata a reactiunii.”

4
 Constituirea miscarii

 Inceputurile organizarii grupului iesean au fost

mereu obiect de controversa. Lucrurile pot fi insa
reconstituite fara dificultate.Se poate vorbi intr-un fel
de perioada de existenta a Junimii “avant la
date”.Primele prelegeri publice tinute de Maiorescu
,in 1864, la Iasi, in sala Bancii Moldovei,apoi cele
tinute la Universitate de
Maiorescu,Pogor,Carp,Th.Rosetti sunt de fapt forme
timpurii ale manifestarii Junimismului.

5
  Tot la acest capitol trebuie inclusa si prima
reuniune a tinerilor care vor forma apoi
nucleul de baza al societatii,cu care
ocazie,din initiativa lui Maiorescu,Carp a citit
traducerile tragediei Macbeth.Iacob
Negruzzi,sufletul organizatoric al Junimii si al
Convorbirilor literare,afirma ca aceasta
reuninune cu program “a fost intaia sedinta a
Junimii,fara ca cei prezenti sa se fi gandit
6 inca la infiintare unei societati literare”.
  Reuninunea aceasta a fost urmata de
altele,desfasurate de obicei duminica,dupa
prelegerile de la Universitate cand se comentau mai
ales probleme legate de subiectele “prelectiunilor
populare”. La una din aceste prelectiuni se
cristalizeaza ideea infiintarii unei societati literare. Se
propune drept nume “Ulpia Traianä”.Nimeni n-a
acceptat insa denumirea din cauza izului latinizat pe
care viitorii junimisti nu-l prizau.Discutiile au
continuat cateva duminici la rand,cand Th. Rosetti
propuse “un nume fara pretentie” acceptat de toti:
7 Junimea.
 Societatea Junimea a luat ființă la Iași în anul 1863 (La
26 martie 1863, Titu Maiorescu îi scrie surorii lui: ”...Am
izbutit, în fine, să adun în jurul meu, într-o unitate, cele
mai viabile elemente din Iași: Rosetti, Carp, Pogor, acum
și Negruzzi ...; alcătuim o societate bazată pe principii de
încetățenit”), din inițiativa unor tineri reîntorși de la studii
din străinătate, în frunte cu Titu Maiorescu, Petre Carp,
Vasile Pogor, Iacob Negruzzi și Theodor Rosetti. Ei își
încep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri
populare. Printr-o formulă masonică, junimiștii, când
vorbeau despre acest subiect, spuneau: "Originea Junimii
se pierde în negura timpului".
8
 Fondatori erau:

 Titu Maiorescu(liderul grupului)

 Petru Carp
 Vasile Pogor
 Theodor Rosetti
 Iacob Negruzzi

9
 Titu Maiorescu
(1840-1917)

10
 Petru Carp
(1837-1919)

11
 Vasile Pogor
(1833-1906)

12
 Theodor Rosetti
(1837-1923)

13
 Iacob Negruzzi
(1842-1932)

14
 Etapele Gruparii

In perioada Junimii se disting 3 etape:

 Prima etapa se inscrie in perioada ieseana,intre anii
1863-1874.
 A doua fază se întinde între 1874-1885.
 Etapa a 3-a este situată între 1885-1944, numită şi
perioada bucureşteană datorită mutării locaţiei
revistei,dar şi a membrilor.

15
 Perioada ieseana

Prima etapă de activitate a tinerilor junimisti se

înscrie in perioada ieşeană,până în 1874. Este
evidenţiată în special prin acţiuni de culturalizare,
prin prelegeri populare cu o tematică diversă,apoi
prin apariţia revistei “Convorbiri literare” şi prin
activităţi de cenaclu.

16
 Prelectiunile

Rolul lor a fost, pe lângă afirmarea în exterior a curentului

junimist şi a societăţii Junimea, conturarea şi impunerea unor opinii
comune printre membrii. În acest scop,Titu Maiorescu a impus
o febră a pregătirilor şi câteva rigori ale desfăşurărilor, ceea ce a
solidarizat rândurile junimiştilor.
La aceste prelecţiuni asistau şi oameni mari precum avocaţi,
magistraţi, dar şi doamnele de lume bună. La un moment dat
asistă chiar şi domnitorul, ceea ce îî dă lui Titu Maiorescu ocazia
să se pună bine cu casa regală.
Până în 1864, Titu Maiorescu reuşeşte să tină zece prelecţiuni,
Carp şi Pogor câte două, in timp ce Negruzzi abia reuşeşte să
deschidă subiectul, neputând merge mai departe de introducere.
17
 Iniţial, întrunirile Junimii erau săptămânale (de obicei vinerea
deoarece societateaa fost înfiinţată intr-o zi de vineri), dar odată
cu augmentarea numărului membrilor, întâlnirile au devenit mai
frecvente. În timpul dezbaterilor erau cu greu acceptate studiile
de orice fel, cu excepţia eseurilor lui Maiorescu. Pogor si
Caragiale întrerupeau mereu pentru a face corecturile
gramaticale de rigoare sau pentru a critica ideile greşite aduse
în discuţie. Teme precum „Elementele de viaţă ale popoarelor”
şi „Cărţile omenirii” sunt unele din multele teme abordate. Dupa
ore întregi de vorbit, invitaţii flămânzi urmau să servească cina.
Atmosfera devenea jovială, relaxată, membrii permiţându-şi un
comportament degajat, amical, chiar şi glume sau porecle (cele
mai multe erau date de Pogor).
18
 “Convorbiri literare”

 Un alt moment important îl reprezintă anul 1867

când se înfiinţează revista „Convorbiri
literare” sub conducerea lui Iacob Negruzzi,
una din cele mai importante publicaţii ale
vremii.După cum a spus Iacob
Negruzzi, „Convorbiri literare” continuă în multe
privinţe „Dacia literară” şi „România literară”, dar
Titu Maiorescu spune despre titlu că nu are în
vedere naţia (de aceea titlul nu conţine un nume
de naţiune), ci se făceau doar “convorbiri”
despre literatură.
19
 Primul număr apare pe 1 martie 1867. Se poate spune că
nu a înfruntat nicio problemă de ordin material, ba chiar
mai mult:cum era singura „revistă mai a cătări din
Principatele Române şi Moldova” a avut un mare succes.
Tirajul iniţial a fost de 300,dar a fost augmentat progresiv
la 600 , apoi la 800. În primele 8 numere ale revistei
apare un studiu ciclic al lui Titu Maiorescu care asigură
un mare interes, dar stârneşte şi ostilitate datorită
caracterului polemic deschis şi a noutăţii punctului de
vedere(considerat revoluţionar în acea vreme).Revine în
numărul 20 cu un alt studiu ciclic intitulat „Dreptul public
al românilor si Şcoala lui Bariţiu”.
21
 Perioada de glorie

A doua fază a Junimii urmează între anii

1874–1885 când şedinţele de cenaclu
continuă la Iaşi, dar şi in casele lui Maiorescu
de la Bucureşti. În aceşti ani,revista capătă
greutate în toate compartimentele
sale:beletristica îşi sporeşte valoarea,
afirmându-se mari poeţi, scriitori şi
dramaturgi. Se poate spune că aceasta este
perioada de glorie a Junimii.
22
 Etapa declinului

Odata cu mutarea lui Negruzzi la Bucureşti, revista îşi mută sediul.Între 1892
şi 1893 au loc polemici aspre cu socialiştii lui Constantin Dogrogeanu-Gherea,
grupaţi în jurul revistei „Contemporanul”,dispută în care Titu Maiorescu este
susţinut de Petre Missir, Petre Negulescu, Mihail Dragomirescu. În 1893 la
conducerea „Convorbirilor literare” se asociază un comitet de redacţie până
în 1903, comitet format din Grigore Antipa, Teohari Antonescu, Victor Babeş
etc. Zicu Ornea este de părere că „acest comitet mamut,eterogen ca orientare
şi preocupări are intenţia de a transforma revista într-o publicaţie ştiinţifică.”
Din acest moment începe declinul junimismului datorită
schimbării orientărilor oamenilor către alte curente culturale
(poporanism,semănătorism). Se pierd mulţi adepţi ai junimismului precum
I.L.Caragiale, I. Slavici, revista înclinându-se acum către
partea ştiinţifică. Astfel în 1901 si 1902 predominau prin masivitate studii de
istorie şi ştiinţe, cu greu digerate de tinerii vremii
23
 În 1903, animatorul mişcării este Ion Bogdan. Titu Maioescu doreşte să
reînvie revista şi convoacă o întrunire a membrilor, făcând câteva schimbări
minore: îl aduce pe Nicolae Iorga să lucreze alături de Dragomirescu.Este şi
epoca marilor polemici ale lui Iorga cu Alexandru Xenopol, Grigore
Tocilescu si ale lui Ion Bogdan cu Ionescu-Gion.
Plictisit de grupul istoricilor, Titu Maiorescu se decide să dea conducerea
tinerei generaţii de junimişti, mai precis geografului Simion Mehedinţi,
semănătorist la origine, autorul „Primăverii literare” .Revista se completează
cu o secţiune de filozofie la care participă Mircea Djuvara, Mircea Florian;
Eugen Lovinescu apare pentru foarte scurt timp, după care pleacă
în favoarea propriului cenaclu literar. Astfel „Convorbirile literare” devine
scortoasă, având sumare din ce se nimerea şi agreând cu precădere
literatura mediocră.Cu timpul revista începe să fie ocolită de intelectuali,
deşi continuă să apară până în 1940. Între 1937-1940 scoate câteva articole
24 împotriva intoleranţei fasciste, deşi se bazează din nou pe principiile de la
1867.
25
 Se afirmase deja din
1863 prin publicarea
pastelurilor lui Alecsandri,
dar odată cu debutul lui
Eminescu cu poezia „Venere
şi madonă” şi apariţia în
numărul 12 a
poeziei„Epigonii”, s-a asigurat
revistei un succes
indubitabil.
Tot în această perioadă încep
să se facă traduceri în versuri
ale poeţilor
universali precum
Shakespeare,
Baudelaire,Hugo, Goethe etc.
26
 Proza s-a menţinut la limitele normale până la
apariţia lui Ioan Slavici ce debutează cu „Fata de
birău”. În 1875, proza se fortifică datorită lui
Creangă ce aderă la Junimea,deşi nu este
suficient de apreciat de ceilalţi membrii.
În dramaturgie s-au publicat deopotrivă
producţiuni originale cât şi traduceri, dar debutul lui
Caragiale cu „O noapte furtunoasă” si „Conul
Leonida de faţă cu reacţiunea” dă un plus de
succes.

27
 Activitatea cea mai incitantă o
reprezintă şedinţele de
cenaclu ţinute, în primă
fază, în casele lui Vasile Pogor
sau Titu Maiorescu, în
care au citit mai toţi scriitorii
vremii, întâlniri marcate de
întâmplări memorabile care
vor face subiectul unor mari
cărţi de memorialistică de
mare înţeles, dar vor deveni şi
anecdote cunoscute în lumea
literară (cum ar fi jurnalele lui
Iacob Negruzzi în care descrie
atmosfera unor astfel de
reuniuni).
28
 Trasaturi reprezentative

Tudor Vianu punea în evidență cinci serii de

trăsături distincte ale junimismului:
 A. Spiritul filosofic
 B. Spiritul oratoric
 C. Ironia
 D. Spiritul critic
 E. Gustul pentru clasic și academic

29
 Profilul social si politic al junimismului

 Curent ideologic, cultural si literar cu prestigiu in

epoca, a avut parte in cursul vremurilor de
numeroase definiri si caracterizari , nelipsind,
bineinteles, nici atutodefinirile . Mai intotdeauna
cerceratorii burghezi s-au straduit sa ascunda insa
cu grija functia sociala a curentului junimist ,
prezentandu-l drept o miscare de regenerare
culturala , fara clare obiective sociale. Lovinescu
mergea chiar pana la a afirma , in ciuda evidentei ,
ca jurnalismul ''are ca nota caracteristica de a fi
dezinteresat ; nu apara interese proprii '' .
30
 In unele studii din anii nostri , subliniindu-se rolul
social si de clasa al acestei miscari ideologice , s-au
afirmat opinii contradictorii , acordandu-se
insuficienta atentie analizei tabloului social al
timpului. Problema , cu un vadit inceput de elucidare
, continua sa ramana insa deschisa .Care este deci
adevarata functie sociala a junimismului , ce anume
interese precise a prezentat , care este locul
junimismului sub raport social in lupta de idei a
timpului? Asupra acestor probleme vom incerca sa
staruim mai jos .
  Conditii specifice, legate si de prelungita dainuire a
jugului otoman , imprimasera tarii noastre o ramanere
in urma in dezvoltarea economico-sociala . Burghezia
romaneasca , relativ putin fortificata sub raport
economic, nu a putut deveni purtatorul de cuvant
consecvent al intereselor dezvoltarii relatiilor de
productie capitaliste de tip industrial . Va opune, in
consecinta , marii mosierimi o slaba rezistenta . Pe de
alta parte, o patura insemnata a mosierimi a fost
antrenata, prin forta imprejurarilor, la relatii comerciale
capitaliste, fiind interesata in valorificarea unora dintre
produsele mosiilor sau chiar in prelucararea pe linie
32 industriala a unor produse .
 Din aceasta cauza, dinamica antagonismelor sociale
capatase o complexitate deosebita , nu odata cele
doua clase sociale -burghezie si mosierime- , care ar
trebui sa ocupe pozitii contrarii , se gaseau pe
aceeasi baricada, formuland si aparand aceleasi
deziderate. Nu e mai putin adevarat ca de o
egalizare absoluta intre interesele celor doua clase
nu poate fii vorba, impunandu-se semnalarea unor
importante diferentieri sub toate raporturile.
  Dar tocmai apropierea de interese economice dintre
burghezie si mosierime si lipsa de maturitate
economica a noii clase au determinat inabusirea
revolutiei de la 1848 si formarea acelui organism
odios botezat pe buna dreptate in epoca
''monstruasa coalietie'' . Acomodarea , concilierea ,
compromisul ''incetineala'' in miscarea de inoire
devenisera metode de baza cu care opera burghezia
romaneasca , inspaimantata de pericolul revolutiei
sociale .

34
 Ideologia junimista

 Înainte de toate, junimiștii se opun bazelor pe care

societatea românească începuse să-și clădească
cultura. Această bază, cred ei, este fragilă și nu
poate reprezenta o adevărată structură fondatoare a
culturii naționale. Generația pașoptistă, al cărui rol
important în procesul de modernizare a culturii este
recunoscut de junimiști, este totuși criticată pentru
graba cu care încercase să facă totul. Principiile pe
care pașoptiștii le luaseră cu împrumut din arsenalul
ideologic al Occidentului trebuiau prefăcute în
instituții durabile, în cadrul unui proces de mai lungă
durată, dar mai fecund.

35
  Mediocritate, impostură, formalism, improvizație,
grandilocvență – acestea sunt doar câteva dintre
trăsăturile caracteristice ”culturii” românești de până
atunci împotriva cărăra Junimea se ridică extrem de
critic. Toate acestea confereau ansamblului cultural
românesc o anumită falsitate, un caracter efemer, și
nu puteau în niciun caz clădi o cultură națională
demnă de admirație și respect.

36
  In schimbul acestor false principii directoare,
junimiștii propun o schimbare fundamentală. Ei aduc
în prim plan rolul esențial al atitudinii critice, al
selecției drastice care trebuie să stea la baza
dezvoltării culturale. Nu trebuie, așa cum îndemnau
pașoptiștii cu ceva timp în urmă, să se scrie orice,
”doar ca să se scrie”. Toate operele, literare sau
științifice, trebuie să treacă printr-un filtru critic,
să îndeplinească o serie de principii pentru a putea
fi calificate drept valoroase.

37
  Junimea vine cu o critică dură la adresa
lipsei originalității punctelor de vedere
existente în mediul cultural românesc. În
schimb, adepții junimismului încep să
prelucreze și să adapteze puncte de vedere
de circulație europeană la realitățile
românești.

38
  În acest moment, e necesar să subliniem faptul că referirile
constante ale Junimii la modelul culturii occidentale se referă,
în primul rând, la spațiul german. Cei cinci membri fondatori
sunt educați în spațiul german, iar prin orientarea lor cu
precădere către acesta aduc o schimbare în societatea
autohtonă care, până atunci, privea mai degrabă către spațiul
francez. De fapt, această orientare germană – putem vorbi
chiar de un filogermanism, așa cum se pronunță și Zigu Ornea -
nemulțumește în primă fază. La urma urmei, devenise aproape
o tradiție ca românii să privească spre modelul francez, spre
”frații latini din occident”.

39
  Îndepărtarea junimiștilor de Franța nu este rezultatul
doar a educației primite în învățământul german.
Junimiștii sunt, prin excelență, conservatori. Franța
secolului al XIX-lea este, după cum bine știm, prin
excelență revoluționară. Era aproape imposibil ca
aceștia să continue linia de inspirație franceză;
astfel, ei merg pe direcția emancipării de sub
influența ideologică și politică a acestei Franțe
revoluționare și promovează cultura germană în
toate domeniile.

40
 Istoricul Alexandru Zub consideră că Junimea
reprezintă nu doar un complex structural ideologic,
estetic sau literar, ci și o stare de spirit caracterizată
prin trăsături precum rigoare, adevăr, lucididate,
specificiate și elan creator original. Aceste câteva
trăsături nu se aplică strict creațiilor literare, ci ele se
traduc și în modelul de spirit public pe care Junimea
încearcă să îl impună, al românului cultivat, critic
într-un sens constructiv și nu negativ, și care se
implică activ în viața societății.
 Din punct de vedere ideologic, junimiștii critică aproape total
opera generației predecesorilor, a pașoptiștilor. Pe plan literar,
îi critică pentru lipsa de originalitate, pentru dorința de a clădi o
literatură națională cât mai repede, doar de dragul de a o avea.
Excepția de la regulă o reprezintă poetul Vasile Alecsandri. Pe
plan politico-ideologic, elanul revoluționar al generației de la
1848 atrage automat după sine critica conservatorismului
junimist. Programele propuse de aceștia în cadrul mișcărilor
revoluționare sunt liberale, chiar radicale, dacă vorbim de
programul de la Islaz, și nu se pliază pe linia evoluției țării.
 Maiorescu susținea că ”acest radicalism democratic trebuie
combătut ca ceva periculos și în orice caz prematur; și nu este
mai mare greșeală în politica practică decât ignorarea fazelor
treptate prin care trebuie să treacă evoluțiunea unui popor”.
 Estetica junimista

 Estetica junimista,firav dezvoltata, era un

conglomerat de imprumuturi din sisteme
estetice curente in perioada studentiei lui Titu
Maiorescu si a celorlalti junimisti.Scrisoarea
lui Maiorescu catre Ion Petrovici e,sub acest
raport,revelatoare. Un amestec de
hegelianism ,prin intermediul comentatorilor
si a unor prelucratori ai esteticii
schopenhauriene, idei platoniciene , adica o
ingemanare de idealism obiectiv si subiectiv,
43 cu predominarea celui din urma.
  Cele doua mari momente in procesul de
constituire a esteticii junimiste sunt
reprezentate de aparitia a doua articole:O
cercetare critica asupra poeziei romane de la
1867 si Comedile domnului Caragiale
(1885).Importanta lor nu este numai ca
expun liniile fundamentale ale esteticii
junimiste,dar si ca evidentiaza eclectismul
acesteia,pendularea intre hegelianismul
vulgarizat prin optica prelucratorilor si
44 deformat prin schopenhaurismul declarat.
 Junimismul si literatura

 Studiul lui Maiorescu din 1872 a indeplinit o functie afirmativa

,in raport cu manifestarile negatoare de pana atunci.Pentru
prima oara prin “directia noua”, Junimea afirma valori , de unde
pana parte atunci se ocupase numai cu subminareasi anrurea
in mare parte justificata a celor vechi. Cu intentii de bilant,
Junimea prezenta rezultatele activitatii ei de aproape opt ani .
Gruparea ieseana se straduiese in acest timp sa
impamanteneasca la noi un nou spirit-de mulat vreme necesar
–o noua directie in literatura vremii.Studiul lui Maiorescu
avea,in consecinta menirea de a demonstra explicit in ce
consta noua directie , prin ce anume se dovedeste
superitoritatea acestei noi orientari.

45
  Pana la aparitia lui Eminescu in paginile
Convorbirilor ,conducatorii Junimii nu dispuneau de
un talent deosebit nou pe care sa-si sprijine noua
directie pe care voiau sa o promoveze.Alecsandri
,chiar daca interase intr-o noua etapa a creatiei sale
poetice prin publicarea pastelurilor in Convorbiri,
tinea totusi de o alta perioada literara, find o figura
reprezentativa a generatiei pasoptiste. Ceilalti poeti
care intretineau poezia revistei,desi se detasau prin
calitatea versurilor de ceilalti poeti ai epocii, nu
puteau constitui pilonii unei noi directii in literatura.

46
  Ar fi anuntat Junimea noua directie fara aportul
hotarator al lui Eminescu? Greu de raspuns la o
astfel de intrebare. Cert este ca fara numele celui
care a devenit luceafarul poeziei romanesti nu s-ar fi
putut impune. O valoroasa cercetare recenta formula
ipoteza atragatoare dupa care insasi posibilitatea
lansarii Directiei noi e legata, pentru maiorescu de
ivirea lui Eminescu . Ipoteza se verifica. Nu trebuie
uitat insa faptul cel putin tot atat de important , ca
Junimea se angajaze sa promoveze inca din 1867
(si chiar dinainte) o noua orientarein intreaga
miscare sociala-culturala si politica a tarii pe care o
47 afimase din capul locului.
 Polemici
 Ofensiva pornita de Junimea pentru modificarea intregii orientarii a
organismului suprastructural , in virtutea evolutionismului si a
istorismului , a starnit cum era de asteptat , impotriva unanima a
reprezentantilor vecii orientarii. Curentul de ideii care se afirma in
capitala Moldovei este urmarit cu atentie de cercurile intelectuale de la
Bucuresti , de centrele culturale transilvanene si mai ales de la Iasi ,
unde mereu opozitionist , erau scandalizati de opiniile junimistilor .
Rand pe rand , toate luarile de atitudine publice ale fruntasilor
junimisti sunt combatute violent, denuntandu-se 'pericolul' . Treptat, se
organizeaza o adevarata campanie , pe un front relativ unitar ,care
aplatizeaza -fata de acest obiectiv-disputele intestine (grupul V.A
.Urechea ,grupul Hasdeu, grupul N. Ionescu etc., de obicei angajate in
polemici aprinse, colaboreaza activ in lupta impotriva junimismului ).
 In bataile angajate de Junimea se disting cu claritate doua faze
distincte: perioada de pana la Contemporanul , cand replica vine in
tabara intelectualilor de formatie liberala si a unor oameni de stiinta ca
St. Michailescu , si perioada marii dispute cu directia revistei socialiste.

48
 Tablou final
 Concluzia naturală a oricărui studiu dedicat Junimii este că
putem vorbi de o adevărată moștenire culturală junimistă.
Principiile impuse de această mișcare au avut un impact masiv
nu doar asupra culturii, dar și asupra întregii societăți românești
pe toate palierele sale. Contestând modalitatea de înfăptuire a
procesului de civilizare în spațiul românesc (și nu procesul în
sine) , junimiștii, prin spiritul critic și constructiv, au pus bazele
restructurării modernității românești. Până la mijlocul secolului
XX, conceptele Junimii au stat la baza dezvoltării ansamblului
cultural românesc. Deși conservatorismul s-a perimat,
principiile culturale au rămas în picioare și au continuat să
influențeze cultura. Singura altă teorie importantă cu privire la
evoluția societății a fost cea a sincronismului, elaborată de E.
Lovinescu în perioada interbelică.

54
 Însă în cele din urmă, tot efortul depus de
Maiorescu, Carp, Negruzzi și ceilalți s-a năruit
aproape într-o clipită odată cu instaurarea regimului
comunist care, ca orice regim totalitar, nu tolerează
spiritul critic. Până în 1989, și chiar și după,
societatea românească s-a redefinit pornind de la
alte principii, cele junimiste fiind complet devalorizate
și discreditate. Ne-am îndepărtat de la direcția
benefică pe care o inițiase grupul celor 5 acum 150
de ani, astfel încât României de astăzi i-ar fi,
probabil, foarte utilă apariția unei noi Junimi.
 Bibliografie

 Iacob Negruzzi,Amintiri din Junimea,editura

Viata romaneasca,pag11
 Z. Ornea,Junimismul-pag 5,11,12

56