Bucovina Literară, Nr. 7-8-9/2023

Bucovina
literară
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
serie nouã, anul XXXIV, Nr. 7-8-9 (389-390-391)/2023

REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
REDACTORI:
L. D. CLEMENT
Doina CERNICA Acest număr al revistei
Isabel VINTILĂ este publicat cu sprijinul financiar
al Consiliului Judeţean Suceava,
COLEGIUL DIRECTOR: prin Programul de finanţare
Nicolae CÂRLAN nerambursabilă în anul 2023.
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC
COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat cu

Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ) reproduceri după lucrări
Liviu ANTONESEI (Iaşi) ale artistului plastic
Leo BUTNARU (Chişinău) Felix Aftene.
Marius CHELARU (Iaşi)
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Ioan HOLBAN (Iaşi)
Felix Nicolau (Madrid)
Matei VIŞNIEC (Paris)
Redacţia şi administraţia:
Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035, Suceava
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com
Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
BUCOVINA LITERARĂ 1
AUTOGRAF Ruxandra CESEREANU
serie nouă, anul XXXIV, nr. 7-8-9 (389-390-391), iulie/august/septembrie 2023

2 BUCOVINA LITERARĂ
Despre labirint
AP EI RO N
Matei VIŞNIEC
Cîte vieţi netrăite

Cîte semne atîtea întrebări
cîte tăceri atîtea răspunsuri
cîte ploi atîtea amintiri

cîte ferestre atîtea mîini întinse
fără punctul unic
cîte şoapte atîtea nopţi imposibil să mai pui trei puncte
cîte cămăşi atîtea plecări să mai pui două puncte
să mai pui punct şi virgulă
cîte veşti atîtea forme de neputinţă dar mai ales imposibil
cîte dune atîtea clepsidre să o iei de la capăt
cîte vise atîtea semne acum ne dăm seama că punctul

cîte strigăte atîtea tăceri era ca noaptea care dă sens zilei
era ca moartea care să sens vieţii
cîte vieţi netrăite atîtea ploi era ca tăcerea care dă sens vorbitului
cîte uitări atîtea ferestre
de o sută de ani ne tot rugăm
cîte nelămuriri atîtea şoapte la punctul unic
cîte zile atîtea cămăşi îl implorăm să revină
îi promitem că de data aceasta
cîte războaie atîtea veşti vom fi înţelepţi
cîte mări adormite atîtea dune… că nu îl vom mai trata
ca pe o cantitate neglijabilă
ca pe o insectă
ca pe un zero
Fără punctul unic
avem speranţe
Ce i s-o fi întîmplat punctului unic
pentru că şi cifra ZERO s-a întors la noi după
de s-a retras brusc din univers
o sută de ani de rugăminţi
de pe toate semnele
şi acum putem număra din nou
lăsîndu-ne neterminaţi?
pînă la zece
nu era mare lucru, el, punctul
dar uite că ne lipseşte
frazele rămîn suspendate în aer Corpul zeului mort
semnul întrebării nu mai are soclu
semnul exclamării, fără punct Enormă, grea, grasă, unsuroasă
frizează ridicolul fu ziua
pe umerii noştri am dus-o totuşi
pînă la locul care îi fusese rezervat de aceea nu mi-am mai scos mănuşile
în piramidă ca să nu-mi pierd mîinile
nu mi-am mai scos ochelarii de soare
aşa construim noi o piramidă ca să nu-mi pierd ochii
din zile nu mi-am mai scos pălăria
nu toate sunt la fel ca să nu-mi pierd minţile
unele sunt ploioase, altele transparente
unele sunt uşoare ca nişte perne aştept mutilat în staţia de autobuz
altele sunt însetate de sînge nu sunt singur – o mie de călători
şi ne omoară, ne strivesc aşteaptă cu mine
sub urletele lor din cînd în cînd trece cu mare viteză
cîte un foarte lung autobuz negru
dar piramida trebuie construită înşfacă un singur călător şi dispare cu el
nu mai e mult, încă o mie de ani într-o direcţie necunoscută
şi corpul zeului mort nimeni nu protestează
zeul care ne-a părăsit cuvintele din noi s-au evaporat
va avea un mormînt încă de pe cînd eram copii
şi va putea învia
Despre labirint
Aştept mutilat în staţia de autobuz
Am intrat în labirint întrucît
Cînd mi-am dat jos rucsacul (după cum mi-au spus ei)
mi l-am dat cu tot cu cocoaşă la ieşire urma să fiu mai înţelept
cînd mi-am scos centura
mi-am scos-o cu tot cu buric vei ieşi cu răspunsuri precise la toate întrebările tale
descălţîndu-mă mi-au spus ei, dar nu a fost aşa
mi-am retezat degetele de la picioare cînd s-a luminat de ziuă şi cînd am respirat din nou
aerul marin
eram obosit după un drum foarte lung neliniştile şi îndoielile mele se dublaseră
de o viaţă foarte lungă
ştiam deja că realitatea era lipită de mine ai să vezi că strîngîndu-mă în braţe
ca o membrană scîrboasă vei simţi cum în tine se adună
forţa a o mie de bărbaţi
N
mi-a spus ea, dar nu a fost aşa

cînd s-a luminat de ziuă şi cînd am respirat din nou
R O
aerul marin
eram epuizat şi transparent
pur şi simplu m-am prăbuşit pe nisip fără forţă
I
ai să vezi, cînd vei învăţa să ne potriveşti

E
să ne dezlegi şi să nu te mai împotriveşti nouă

vei fi liber, vei simţi în sfîrşit ce este libertatea
P
mi-au spus ele, dar nu a fost aşa

cu cît am dezlegat, am legat, am inventat
A
am potrivit mai multe cuvinte

cu atît m-am scufundat mai mult în cuşca lor

Din fiecare picătură
N
ai să vezi, mi-a spus ochiul
ai să auzi, mi-a spus urechea Picătură cu picătură
I R O
ai să zbori, mi-au spus încheieturile braţelor oceanul s-a vărsat într-un ochi de peşte
ai să ajungi primul de fiecare dată cînd vei alerga
mi-au spus genunchii solz cu solz
pielea mea s-a desprins şi s-a făcut
opriţi-vă, nu mai cred în promisiuni uşoare aşternut
E
în vise, în zîmbetele voastre perfide
nu sunt un automat obişnuit secundă cu secundă
P
am conştiinţă, sunt făcut din emoţii timpul s-a făcut ghem şi a redevenit punct
şi am fost conceput să înlocuiesc omul…
A
nu ştiam că suntem cifrele
une numărători inverse
acum însă este prea tîrziu
Trei cuvinte de care să ne agăţăm în aşternutul rece
doarme un şarpe jupuit
Ei voiau trei motive pentru a-mi justifica din fiecare picătură
plecarea clipeşte un ochi sătul
dragostea, ura, poezia fiecare cifră zburdă
le-am spus spre contrariul ei
ei voiau trei cuvinte pe care să le uite

după plecarea mea Aşchia din ochi
începutul, sfîrşitul, tăcerea
le-am spus Uite că pe asta nu am prevăzut-o
că ar putea exista şi o secundă nebună printre
ei voiau trei cuvinte dătătoare de sens miliardele de secunde normale
în caz de incendiu total o secundă neagră care iese din rînd
azi, mîine, niciodată ca o oaie neagră
le-am spus şi nu mai vrea să treacă
s-a înfipt în corpul meu ca o aşchie
trei cuvinte capabile să vindece orice boală şi nu vrea să-şi ia rămas bun
mi-au cerut nu vrea să se topească împreună cu celelalte
adevărul, minciuna, rîsul în alambicul ceasului
le-am spus nu vrea să se lase aspirată de neant
opune rezistenţă, devine un fel de baricadă
trei cuvinte de care să ne agăţăm un fel de uşă închisă definitiv pe dinăuntru
în caz de naufragiu, care să plutească la nesfîrşit un fel de ochi fără pleoapă
să nu se scufunde niciodată orice s-ar întîmpla un fel de dus fără întors
şi de care să rămînem agăţaţi oricît de mult un fel de buncăr pentru celelalte secunde
ne-am înmulţi şi le îndeamnă la neascultare
mi-au cerut
viaţa, moartea, învierea cum de mi s-a întîmplat doar mie
le-am spus să mi se răzvrătească o secundă

ca un nod rămas definitiv în gît

ca o rază de soare blocată în priviri
ca un oftat împotmolit în marea tăcere Nimeni nu mă vede
acum mi se cere să-mi extrag singur
săgeata din umăr Cea mai mare plăcere a mea
aşchia din ochi de cînd am devenit transparent
secunda din naştere este să mă aşez pe o terasă
vă daţi seama domnilor că nu voi mai putea şi să cer o cafea
să vă ajung niciodată din urmă?
bineînţeles, chelnerul nu mă vede
nu mă aude
dar de fiecare dată cînd trece pe lîngă mine
îi spun: o cafea vă rog
Cu două inimi şi un pahar cu apă
o cafea vă rog
Din cîte lucruri se întîmplă pe Pămînt şi un pahar cu apă
unul singur rămîne obscur, invizibil, de neînţeles
faptul că între zi şi noapte se mai află ceva niciodată nimeni nu mă vede nu mă aude
o formă de aşteptare, o cometă făcută din secunde dar eu continui să cer în toate cafenelele
minute şi ore oraşului
o felie cosmică de timp, deci cîte ceva
un mic dejun complet
în această ascunzătoare spaţio-temporală un pahar cu vin alb
trăiesc de fapt nişte piticuţi cu un singur ochi un foc
şi cu două inimi evident nimeni nu mă vede nu mă aude
nu am cuvinte să-i descriu întrucît ar apărea nici în magazinele unde cer insistent
ca nişte monştri să probez cîte un costum
noi oamenii în orice caz nu avem cîte o pereche de pantofi
organe pentru a-i detecta nici în gările unde cer insistent
cîte un bilet de tren dus-întors
multă vreme termometrul de detectare evident că nici un taxi nu se opreşte cînd
a piticuţilor cu un singur ochi şi cu două inimi îi fac semn
nici nu a fost luat în serios dar mie îmi place, îmi place
nimeni nu a ştiut de fapt la ce folosea să încerc, să fac semne disperate
şi toată lumea îl crede drept un fel de deşeu cîte o oră, cîte două
N
căzut dintr-o navă cosmică

da, îmi place la nebunie să mă simt
R O
nici despre avantajul de a avea două inimi persecutat

nimeni nu a scris pînă acum nimic să văd că sunt considerat oarecum
umanitatea trece oarbă pe lîngă un subiect important drept ultimul om
de ce nu se simt niciodată singuri piticuţii de aceea pregătesc de altfel o revoluţie
I
cu un singur ochi şi cu două inimi nu se mai poate aşa

E
nu pare a fi o enigmă demnă de inteligenţa omului lumea are nevoie de o schimbare

P
A

sincer să vă spun, eu, în calitate de extraterestru

umanist
N
Ceea ce se poate spune cu două cuvinte
m-am săturat
să-i ia dracul deşi n-am înţeles niciodată de la ei
I R O
Ceea ce se poate spune cu un singur cuvînt
cine este dracul şi cine este dumnezeu
e mult mai sincer, mai curat
să-i ia dumnezeu, să-i ia dracul
decît ceea ce se poate spune cu două cuvinte
azi apăs pe buton
şi oricum ceea ce se poate spune cu două cuvinte
e mult mai înţelept decît ceea ce se poate spune
cu trei cuvinte
E
şi oricum ceea ce se poate spune cu trei cuvinte Poate mă avertiza de ceva
e infinit mai puţin agresiv, mai puţin orgolios
P
decît ceea ce se poate spune cu patru cuvinte Pisica neagră de pe acoperiş miaună
îmi spune ceva, mă priveşte
A
iar ceea ce se poate spune cu patru cuvinte
este infinit mai uman cu ochii ei verzi
decît ceea ce se poate spune cu cinci cuvinte eu nu înţeleg mai nimic
dar o ascult
atenţie însă, cifra cinci este echivalentul sufletului nu ştiu cum a ajuns pisica neagră
dacă foloseşti şase cuvinte în loc de cinci pe acoperiş
cînd vrei să vorbeşti de suflet nu ştiu cum va putea coborî
eşti pierdut de acolo
şase cuvinte trebuie să foloseşti stau împietrit şi aştept ceva
numai cînd nu vrei să spui nimic mai multe explicaţii
iar cînd vrei efectiv să nu spui nimic dar pisica miaună în continuare
cu gura deschisă dar nu sunt sigur că îmi cere
ai nevoie de şapte cuvinte să o ajut
tot aşa cum ai nevoie de şapte zile poate mă avertizează de ceva
ca să te separi pentru eternitate de o săptămînă de vreo primejdie care mă paşte
gîndul ăsta mă străfulgeră mă
uit în jur
şi într-adevăr scot un urlet de durere
dinţii mici ai unui şarpe alb
Ciudaţi aceşti humanoizi
s-au înfipt în
unicul meu călcîi
Aşa sunt oamenii, nu suportă căldura
nu suportă frigul
nu vor să fie arătaţi cu degetul
dar nici nu vor să renunţe la degetul arătător Îmi lipseşte
nu le place să-şi amintească de erori
dar nici nu vor să-şi extirpe din creier Îmi lipseşte ceva rotund, ceva
centrii memoriei ca o prelăsare
ca o abandonare de sine
ciudaţi aceşti humanoizi tereştri îmi lipsesc şi cifrele care devin ecou
le este teamă de foc, le este teamă de apă îmi lipsesc cuvintele care se strecoară
vorbesc tot timpul dar rareori inventează între palme
cuvinte noi între inimi
nu le place să moară dar se omoară între ei între fantasme
îmi lipsesc şi privirile de dinainte
şi privirile de după
nu ştiu cînd voi putea Deveneau comestibile

reconstitui castelul din cărţi de joc
poate că nu trebuia să mă aflu De prea multă lumină
întîmplător sub zidurile sale aeriene ochiul începuse să lăcrimeze
cînd s-au prăbuşit zburînd am să mă înnegresc, îşi spuse ochiul
ştiu că aşa se va întîmpla
dacă ziua se mai prelungeşte mult
Din două una ochiul avea dreptate
din cauza zilei nesfîrşite
Din două una: ori zborul este total inutil începuseră să se înnegrească
ori cuvîntul zbor există întrucît şi mîinile albe ale mortului
totul este posibil şi glontele din inima lui
şi poate că de aceea există şi cuvintele
ca să ni se arate că totul este posibil chiar şi inima sa simţea
că noaptea urma să fie lungă
iată, de exemplu, cuvîntul gînd se mai înnegreau încet încet
el se împrăştie în univers şi muştele din jurul soldatului mort
numai cînd începe să dea din aripi şi pasărea în aşteptare
pentru că el are, da, două aripi, cuvîntul
gînd pasărea spera să se poată înfrupta
şi pentru fiecare secundă trăită din sufletul negru al soldatului
el se zbate de două ori cu ambele aripi stătea cu ciocul deschis numărînd în sinea
şi apoi rămîne doar cu una ei
de unde şi expresia secundele
ştia că numai după o sută de zile
din două una
sufletele înnegrite ale oamenilor
devin comestibile
Trenul de ora 12
De aia
Nimeni nu mai are nevoie de mine
mi-am dat seama de acest lucru De ce te tot învîrţi în jurul meu
astăzi, ieşind în oraş ce, mă crezi centrul cercului?
am cumpărat o pîine dar brutarul
nu a vrut să-mi ia nici un ban de ce te tot uiţi la mine
N
am spus bună ziua mai multor persoane te crezi ochi?

dar toate s-au uitat la mine lung
şi au dus un degete la buze de ce întinzi mîna spre mine
R O
te crezi atingere?
cînd am ajuns în faţa gării
un călător grăbit m-a anunţat de ce îmi tot vorbeşti
că trenul de ora 12 nu mai vine te crezi cuvînt?
I
nu am intenţia de a lua nici un tren

E
i-am spus de ce mă tot visezi

mă crezi tu?
ştiu, mi-a răspuns călătorul grăbit
P
dar un sfat amabil nu strică niciodată

ce, mă crezi secundă
A
de aia tot numeri pînă la unu?

Note de lector
REFLU X
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
Doina Cernica, În castelul vrăjitorului, arbore are valențe multiple. Pe de o parte din seva lui
își află rădăcinile, identitatea, iar pe de altă parte din
Suceava, Editura Mușatinii, 2023
zona ramurilor tinere își extrage energia de a merge mai
departe, uimită fiind mereu de o inflorescență sau alta,
Î n Bucovina, jurnalista, scriitoarea și traducă-
toarea Doina Cernica nu are nevoie de nicio
prezentare, e o prezență respectată,
un dar care ni s-a oferit din iubire. Nostalgia – e alt
ingredient din cuprinsul cărții, spec-
tacol al lumii noastre interioare și, în
și pe bună dreptate, „faptele sale de
același timp, exterioare. „Simțămân-
arme”, pe tărâm cultural, sunt cu-
tul înalțării” e cel trăit de autoare,
noscute și recunoscute.
și pe care ni-l induce cu abilitate și
Fidelă Editurii Mușatinii din
nouă cititorilor ei. „Un glas mai pre-
Suceava, autoarea recidivează cu un
sus de înțelegerea nostră” e ceea ce
nou titlu: În castelul vrăjitorului, un
își dorește autoarea să ne transmită,
op editat cu grijă, apărut în condiții
pe cât de nedefinit, grăitor. În fond,
grafice excelente, într-un format pri-
volumul e și o deslușire a unui timp
etenos, aparte.
al mărturisirii, a mărturisirii despre
Cartea e una de călătorie, a
frumusețe.
șasea de acest gen a scriitoarei, un
Tot de la Doina Cernica
volum care conferă cititorilor: „bu-
aflăm că amiaza într-un oraș de pe Coasta Amalfi poate
curii calme, desăvârșite, venind din cele pe care le-am
fi ca un paradis. Pe străzile urbei: „Lumina s-a îmblân-
privit și ne-au privit, din lumea văzută și nevăzută” –
zit sau poate ne-am obișnuit cu țesătura celestă în care
cu aceste cuvinte, de fapt, își încheie rememorările sau
pulsează sentimente, amintiri și visări omenești”.
confesiunile cititoarea/călătoarea Doina Cernica.
De remarcat sunt și conexiunile livrești pe care
Fără doar și poate, nimic sau aproape nimic nu
autoarea știe abil să le introducă în narațiunea sa. Și
scapă ochiului exersat al autoarei, aș spune, veritabil se-
până la urmă ce ne râmâne? Acest gust aproape inde-
ismograf în căutarea frumuseții lumii care se țese de mii
scriptibil al lecturii, de o savoare aparte.
de ani și ne învăluie cu parfumul ei discret, inefabil.
Rafinate sunt evocările din cartea de față, însă
scrise într-un stil limpede, textele dintre copertele volu-
mului trezesc, în primul rând, sentimente, de la un ca- Adrian Dinu Rachieru,
păt la altul al tomului bate vântul călduț al omenescu- Emisfere de Bucovina, vol. 1, Iași,
lui, e vorba în această nouă scriitură a Doinei Cernica Editura Junimea, 2023
de o noblețe, fără echivoc, a sufletului omului dintot-
deauna care, pur și simplu, își îngăduie să viseze, să își Adrian Dinu Rachieru este, de asemenea, un
închipuie, să se plaseze în imaginar. autor cunoscut și recunoscut, un critic literar dublat de
Evident, în carte e vorba și despre memorie. un sociolog care are vocația sintezei, dar și o privire de
Încă din debutul opului la care ne referim, scriitoarea ansamblu pe care știe să o decupeze din vacarmul, „ha-
ne explică plastic faptul că întotdeauna și-a închipuit osmosul”, care ne înconjoară. O altă calitate a sa, și asta
memoria ca un copac. Un arbore cu amintiri, un brad. se observă și în volumul de față, e capacitatea lui Adrian
„De rădăcini, asemenea unor conuri mineralizate, stau Dinu Rachieru de a contextualiza conturând limpede o
agățate amintirile dintâi. Pe ramurile spre vârf, cresc anume stare de fapt a epocii despre care scrie, sublini-
drepte cele mai noi”, ne spune Doina Cernica. Acest ind ideatic și evenimențial tribulațiile unui parcurs ge-
neral sau personal, analiza sa fiind construită minuțios, „Golul din eprubetă” – despre care afirmă în
sistemic, devoalând un critic, inclusiv, al ideilor foarte volum că e specialist unul dintre personajele sale –
aplicat, de o seriozitate endemică. semnifică starea de fapt în care se zbate lumea actua-
Emisfere de Bucovina e un titlu necesar, pe care lă, contemporană. În realitate aceasta e magma în care
fiecare iubitor de Bucovina și de cultura acestui spațiu clocotește întregul univers descris în carte. Și ce e mai
„nordist” ar trebui să îl grav e că aparent în casă „gravitația cunoștea pe de rost
aibă în bibliotecă. codul bunelor maniere”. E accentuată propensiunea
În cartea sa, Adri- pentru fals a celor mulți, pentru minciună, pentru arti-
an Dinu Rachieru scrie ficial. Din acest motiv, Călin Dănilă, nu o singură dată,
în cunoștință de cauză vorbește despre exil, exilul omului revoltat care caută
povestea scriitoricească a să-și fabrice o lume înlocuitoare, mai bună, unde să se
Bucovinei. El face astfel simtă în largul său. În exil: „Singur. Soarele e al tuturor
un gest de respect pentru și al nimănui. S-a sinucis un solist vocal de rock. Apoi,
zona din care provine, starea vremii. Apoi, vremurile. Pe drum vine canicula.
oferind potențialilor ci- În caniculă eu. Față în față cu amintirile”. Practic, zilele
titori acest volum care se omului sunt compuse dintr-o serie de fracturi. Pentru
citește ca un roman me- că după reverie, „Vine munca”, apoi iarăși „exilul” –
nit a mijloci apropierea când intri în dialog cu
de spiritualitatea com- natura – și din nou altă și
plexă a unui ținut prin altă fractură: „Da. Nu. Că
excelență de margine, dar care, prin oamenii săi, a știut el crede că eu sunt prost.
să facă din periferie un centru și treptat să se ajungă să Păi ce? Eu nu știu că a fost
se vorbească de Țara Fagilor cu admirație, fiind văzută, căpitan de securitate și că,
istoric vorbind, ca un etalon de civilizație. pe acolo, pe unde umbla
În fine, Adrian Dinu Rachieru este atent la nuel, a vopsit porcul și a
anțe și e preocupat să ne redea adevărul. Echilibrul, ajuns popă la mănăstirea
cântărirea cât mai exactă a fiecărei idei lansate, argu- asta cu hramul Schimba-
mentația, o structură clară a întregului corpus de texte rea la Față”.
din carte sunt elemente care vorbesc de la sine despre În tot cazul, volu-
Emisferele de Bucovina. mul de față e bine articu-
Pe scurt, tomul de față este și un document relat, biografemele, vizibile,
per pentru istoria scrisului din Bucovina, un titlu, re- sunt inserate cu știință, iar
pet, inconturnabil din această perspectivă. senzația de lume închisă domnește de la început și până
în final. Ceea ce vedem nu e ceea ce vedem. Și, sigur, nu
toți vedem. Dilema e dacă putem face ceva în cazul în
Călin Dănilă, Orchestra π, Iași, care vedem. „Și uite că eu și acest scaun respirăm la fel
și, dacă crâșma ar fi o scenă de teatru, un sufleor ne-ar
Editura Junimea, 2023
L U X
șopti aceleași lucruri”.

Și peste toate, Călin Dănilă, „o conștiință poe-
Călin Dănilă este un poet epic sau un autor de
tică bine definită” – după cum susține Șerban Axinte –
prozo-poeme, cel puțin în volumul acesta, Orchestra π,
scrie într-un text din carte intitulat din greu: „Mă bate
își desfășoară gândurile într-un astfel de teritoriu care i
gândul să mă apuc de un lucru omenesc și complicat”.
se potrivește și pe care îl exploatează în proximitatea sau
Concluzionăm că s-a ținut de cuvânt, a scris această
F
de-a dreptul în miezul „inexplicabilului”.

carte pe care am citit-o înțelegându-l mai bine pe au-
Franchețea, ironia, umorul sunt instrumentele
E
tor – un Călin Dănilă așezat, discret, un Întrebător care

de lucru ale lui Călin Dănilă, acestea fiind utilizate scri-
încearcă să-și răspundă la o singură chestiune: „Când
ind despre sine și despre lumea tot mai alienată în care
R
întrebarea trebuie ignorată?”

supraviețuiește cum poate.
Maria-Luiza Cristescu Ioan HOLBAN
CRONIC A L I T ERARĂ
80 de ani de la naştere
C ea dintâi componentă tematică a prozei

Mariei-Luiza Cristescu este aceea a con-
diţiei autorului însuşi; tema creatorului în genere,
plecarea fratelui iubit este, în volumul din 1972, condi-
ţia creatorului; Baltazar (pictor şi constructor de viori),
vrăjitorul, astrologul, Don Juan şi, mai ales, cerşetorul
a scriitorului în particular, circumscrie cinci dintre filosof din nuvela Prinţul reprezintă „măşti“ ale creato-
volumele prozatoarei, anume Capriciu la plecarea fra- rului care îşi descoperă vocaţia în atmosfera sumbră a
telui iubit (1968), Nu ucideţi femeile (1970), Castelul unui ev mediu „întâmplător“: peste timp şi dincolo de
vrăjitoarelor (1972), Aşteptare (1973) şi Vacanţa (1981): contextul „specific“, D., Raluca şi Baltazar comunică
iată prima ipostază a scriitorului, pe care o dezvăluie întrucât viaţa lor epică este, în fapt, viaţa operei pe care
coperta a patra a cărţii de debut: „Autorul meu nu e o produc.
un personaj fericit. Câteodată, furată de literele căr- Condiţia scriitorului, pe care au ilustrat-o per-
ţii, uit să-l mai judec, ce spune el mi se pare perfect sonajele din aceste prime patru volume, constituie su-
obiectiv, parcă existând aşa cum există de la începutul biectul şi obiectul romanului Vacanţa, textul care ofe-
lumii pomii şi munţii. Atunci, el devine un fel de fiinţă ră contur final acestei componente tematice a prozei
supranaturală, care ştie tot ce se întâmplă între pere- Mariei-Luiza Cristescu. Acest text epic este un roman
ţii odăilor, poate ridica acoperişurile caselor oraşului şi al romanului unui autor „stimat“ de toţi şi, în primul
privi înăuntru. Şi e la fel de uşor să facă aceasta, ca şi rând, de propriile sale personaje; în jurul lui Mihai
să vadă în sufletele personajelor sale. Cred asta doar o Mihai există ceea ce aş numi un câmp magnetic al li-
clipă, pentru că imediat îmi văd autorul, mic, speriat şi teraturii care încearcă să organizeze viaţa după regulile
slab, încercând să se menţină pe soclul care se clatină, dispunerii piliturii de fier: legilor lui nu i se supun însă
se clatină şi e gata să-l răstoarne. Cum ştiu că e făcut decât cei prinşi în sfera de atracţie a cuvântului scris
dintr-un material fragil, îl cobor eu în jos, ajutându-l, – personajele –, pentru ceilalţi, Mihai Mihai nefiind
şi nu-l las să se ascundă după un bufet, cum ar vrea, ci îl decât unul care „face pe artistul“, autorul unei „aiureli
pun la masa lui de lucru, între cărţi multe şi hârtii scrise moderne“, o carte groasă cu titlul Încâlceală, Încleială,
cu cerneală. Îi aşez stiloul în mână şi ştiu că e tot ce Înnuştiu ce!. Romanul care se scrie însă în Vacanţa are
pot face pentru el: să îl transform dintr-un mit într-un a ieşi din „încâlceala“ vieţii, iar naşterea sa este lungă
personaj“. D. din Capriciu la plecarea fratelui iubit este şi chinuitoare atât pentru cel care o suportă (scriitorul
un asemenea personaj „extras“ dintr-un mit, pentru Mihai Mihai), cât şi pentru cei care asistă (personajele
care viaţa se confundă cu literatura, este chiar litera- Ina, Vlad, Şepcaru, Marga, Aura Mircea, Sergiu, Ior-
tură, toate experienţele existenţiale pe care le parcurge dana Munteanu, Florin şi Smărăndache); contactul cu
subsumându-şi semnificaţiile unei „raţiuni superioare“, viaţa, din care se plăsmuieşte literatura, capătă totdeau-
a textului. Tot astfel, Raluca din Nu ucideţi femeile şi na tensiunea dramatică a unor „ore de gimnastică“ a
Aşteptare creează – prin eros, în primul roman şi prin suferinţei în care spiritul are a se exersa între „deprinde-
jocul compensatoriu al imaginaţiei, în cel de-al doilea rea“ cu moartea pentru a ajunge la cuvântul exorcizator
– o realitate secundă a cărei alcătuire repetă modul con- şi scrisul care reprezintă unica modalitate de a i-mor-
stituirii textului, a operei; nimic trucat în această viaţă taliza viaţa; Mihai Mihai trăieşte existenţa, suferinţa
prin creaţie întrucât D. şi Raluca sunt dubluri „fictive“ şi clipa ultimă a personajelor sale cu speranţa ascunsă
ale unui autor care îşi dezvăluie cu „realism“ condiţia în victoria fluxului vieţii care erupe spectaculos în acel
existenţei şi statutul din faţa paginii scrise. Această te- „trăiesc, draga mea, trăiesc“ din final, lavă izbucnită
matică, obsesivă, revine şi în volumul de „nuvele me- dintr-un vulcan interior a cărui materie incandescentă
dievale“ Castelul vrăjitoarelor, Maria-Luiza Cristescu s-a adunat din fiecare experienţă trăită până aici: a trăi,
„inventând“ ceea ce „descrisese“ anterior în perspectiva oricum, dar a trăi.
aceleiaşi finalităţi; condiţia scriitorului din Capriciu la Jocul vieţii şi al literaturii se desfăşoară deasupra
„vulcanului“ realităţii, adevărul fiind regula şi obiecti- ordinea pentru că lumea în care evoluează este o lume a
vul său; cartea lui Mihai Mihai are a-l descoperi într- ordinii în care „nu se puteau petrece decât lucruri care
un „timp grăbit şi sceptic“, printre oamenii „bătrâni“ îşi aveau o explicaţie“. De altfel, semnificaţia existenţei
sau tinerii din generaţia „blugiştilor cu priviri apatice“, personajelor şi aceea a universului lor este una singură
primii reprezentând în roman acel timp povestit (Atana- pentru că „mobilul“ este unic: a dovedi românitatea şi
se Şepcaru), ceilalţi făcând parte din timpul „personal“, a obţine drepturile istorice refuzate secole de-a rândul.
cunoscut autorului; şi mai are a vorbi textul lui Mihai Între colectivitatea micului Orhei şi indivizii care o alcă-
Mihai despre mersul vieţii în diagrama morţii (desti- tuiesc există o reţea de legături secrete care se confundă
nul celor dispăruţi se citeşte în mişcarea urnelor din cu ceea ce s-a numit „comandamentele epocii“: fiecare
vitrina crematoriului), despre libertatea „dinlăuntru“ şi este o rotiţă dintr-un uriaş mecanism căruia puţini – cei
cea „dinafară“, despre valoarea compensatorie a idei- aleşi – îi cunosc principiul de funcţionare. Priviţi astfel,
lor faţă de o realitate incompletă, despre credinţele din Lucreţia, Cândea, Minerva ori Septimiu Căstăian sunt
om şi proiecţia lor în planul relaţiilor sociale. Numai că oameni „fără personalitate“ pentru că destinul lor este
viaţa, iată, „oferă mai multe evenimente senzaţionale dinainte trasat în perspectiva unei anume „funcţionali-
decât suportă fiinţa omenească, cu neputinţă de folo- tăţi“: ceea ce îi caracterizează pe ei şi, implicit, colecti-
sit în literatură“; până la urmă, candoarea „profundă vitatea din care fac parte sunt limpezimea, rectitudinea,
şi ridiculă“ sau (şi) „idealismul“ sau (şi) „sentimentalis- comportamentul studiat, aproape geometric, suspecta-
mul“ constituie acel ochean întors prin care uriaşul ochi rea „poveştilor“ şi creditul absolut acordat „documen-
deformat al lui Mihai Mihai vede „sigur şi adevărat“ telor“, glacialitatea şi lipsa participării afective, a gus-
Ă
acel adevăr, pe care l-aş numi adevărul prea adevărat, cu tului pentru aventură şi neprevăzut, punerea în scenă,
neputinţă de a fi trecut în literatură pentru că aici el de- ritualul şi regia fiecărui eveniment public sau intim: o
R
vine neverosimil: adevărul prea adevărat îmbracă haina cerere în căsătorie, moartea, momentul cristalizării ero-
„minciunii“ romaneşti, viaţa din text fiind totdeauna sului – totul este prevăzut dinainte „cu mare exactitate“.
A
„adoptată“ prin „intrarea în inautenticitate“. Vacanţa Fapt semnificativ, Minerva, personajul care a introdus
este cartea de maturitate a unei teme, unde prozatoa- ideea de „hybris“ în această lume a ordinii, îşi „citeşte“
R
rea renunţă la convenţia „obiectivităţii“ pentru a scrie fiecare zi a existenţei salei în casa Căstăian pe pagini-
E
despre sine sau (şi) despre cei care îi seamănă, ghiciţi le ziarului „Familia“ pe care îl scrie, în fiecare noapte,
pe chipul şi în limitele traiectului existenţial parcurs de fratele său, Septimiu, ajutat (informat) de George Cân-
T
personajul-scriitor Mihai Mihai, „sumă“ a altor creatori dea şi Lucreţia Căstăian: iar Minerva acceptă „jocul“
care s-au numit anterior D., Raluca, Baltazar, vrăjito- întrucât fiinţa sa a fost „programată“ pentru o anume
I
rul, astrologul, Don Juan, cerşetorul filosof. funcţie în cadrul marelui ansamblu al rezistenţei româ-
L
Un experiment cu o valoare particulară pentru nilor ardeleni. Până şi abaterea de la norma socială este
scrisul Mariei-Luiza Cristescu este romanul Figuranţii planificată: Rubin Orheianu este „purtătorul“ îndoielii,
(1979), în care prozatoarea a intenţionat ceea ce se nu- elementul care poate destructura ordinea prestabilită şi
A
meşte o „frescă balzaciană“, dublată de un „roman al care face exerciţii cu tinerii orheieni pentru a-i învăţa să
generaţiilor“. Formula epică este, aşadar, aceea clasică, treacă dincolo de îndoială şi dincolo de orice eventuală
C
conform căreia povestirea trece prin instanţa unei „voci „deformare“ pe care temperamentul ar putea s-o insta-
auctoriale“, dominatoare, care dispune cu puteri dis- leze în comportament.
I
creţionare de lumea şi destinele personajelor; în roman Aparenta monotonie a cursului egal al acestei
predomină descrieri ornamentale, fragmente cu aspect lumi fără evenimente este tulburată, mai întâi, de Sep-
N
de monografie, reconstituiri complete ale unor existen- timiu Căstăian: trecut prin ucenicia la Rubin Orheia-
ţe, fapte care se încadrează între evenimentele verifica- nu, Septimiu revine la matcă, se întoarce la document
R O
bile din unghi istoric, date care plasează strict timpul şi renunţă la poveste, înscriindu-se pe orbita destinului
povestirii şi devenirea celor trei generaţii ale unei familii programat de generaţia vârstnică a Orheiului. Acest
ardelene din oraşul Orhei: bătrânii George Cândea şi scenariu va fi actualizat pentru a corija „abaterea“ lui
Lucreţia Căstăian, tinerii Septimiu şi Minerva, adoles- Sever Căstăian, fiul lui Septimiu; imaginaţia din copi-
C
centul Sever Căstăian. Ceea ce le uneşte destinele este lăria tatălui este la fel de „periculoasă“ ca şi sentimen-

tul erotic din adolescenţa fiului: generaţiile Orheiului personaj care nu poate „deveni“ decât prin recuperarea
trăiesc la fel pentru că scopul lor este acelaşi: a dovedi acelui „ceva“ esenţial, uitat în banca şcolii din Mocod.
românitatea presupune structurarea severă a fiecărei Această semnificaţie a destinului, pe care o sta-
existenţe în perspectiva istoriei. bilesc pierderea şi regăsirea rădăcinilor, este reluată de
Dacă formula epică din Figuranţii a rămas un Maria-Luiza Cristescu în ultimul său roman, Necuvi-
experiment singular pentru Maria-Luiza Cristescu, „ro- inţă; dincolo de opţiunea tematică, se află aici o for-
mulă narativă sensibil diferită
de aceea a cărţilor anterioare
şi schiţa unui nou spaţiu epic,
depărtat de străzile şi casele
oraşului; filtrul analitic din
Vacanţa şi Tutun de Macedo-
nia, în descendenţă Hortensia
Papadat-Bengescu (despre care
Maria-Luiza Cristescu a publi-
cat un eseu în 1976), este în-
locuit în Necuviinţă de o „sită“
a sugestiilor, textura interioară
a personajului, care rămâne în
Ă
continuare miza naraţiunii,
fiind dezvăluită prin interme-
R
diul unor situaţii sau stări care
nu mai sunt analizate, ci doar
A
„expuse“ ochiului cititorului.
Desprinderea aceasta de for-
R
mula care a consacrat-o ca pro-
E
manul generaţiilor“ a fost preluat şi prelucrat pe mai zatoare poate însemna foarte mult; fără să piardă nimic
departe într-o altă secţiune a scrisului său; schiţat în din profunzime, textul câştigă încă un teren pe care
T
Dulce Brigitte (1969) şi finalizat în Tutun de Macedo- romanul de analiză nu şi-l poate circumscrie: cititorul
nia (1976) şi Necuviinţă (1984), romanul generaţiilor nu mai urmăreşte acum pur şi simplu logica analizei, ci
I
reprezintă, în fapt, ceea ce aş numi romanul pierderii este nevoit să construiască el însuşi acea „logică“, să des-
L
şi regăsirii rădăcinilor. În Tutun de Macedonia, aceas- copere aproape pe cont propriu structura personajului
tă tematică este abordată din unghiul a două concepţii pe care îl „apreciază“ în funcţie de parametrii lecturii şi
de viaţă deosebite şi din perspectiva a două moduri de nu doar prin raportare la ceea ce se spune nemijlocit în
A
constituire a cuplului erotic; mai întâi, Andrei Druma- text. Ca şi alte prozatoare contemporane, Maria-Lui-
ru şi profesoara din Mocod ilustrează concepţia rigidă; za Cristescu îşi înnoieşte scrisul, părăsind „mantaua“
din această confruntare, Andrei Drumaru învaţă să re- atoatecuprinzătoare a autoarei Concertului din muzică C
trăiască şi, de aici, să-şi redescopere rădăcinile uitate în de Bach; „variaţiunilor“ pe o temă dată, le este preferată
I
satul părăsit de multă vreme. Pista pe care a deschis-o o interpretare pe o partitură originală.
întâlnirea sentimentului cu raţiunea este în continuare Firul epic este foarte subţire şi, ca de obicei, cine
N
explorată de fiecare personaj, pe cont propriu sau în citeşte romanul doar pentru a vedea „ce se întâmplă“
limitele cuplului erotic, până la sosirea în punctul fi- nu poate înţelege aproape nimic şi, desigur, nu poate
R O
nal care este clasa şcolii din Mocod; Tomiţă-Cornelia aprecia cartea în specificul său; pe scurt, în Necuviin-
şi Andrei-Ina nu sunt atât perechi de personaje, cât ţă, se consumă câteva conflicte de familie. Punctul de
„sisteme“ de primire-distribuire a vieţii: ceea ce unul plecare este „blestemul“ pe care îl aruncă mătuşa Lu-
oferă, celălalt primeşte, din această „dialectică“ a cu- creţia asupra tinerei Marta; iată primele fraze ale textu-
C
plului ivindu-se cealaltă dialectică, a sufletului fiecărui lui: „Aseară, mătuşa Lucreţia a blestemat-o pe Marta:

— Să dea Dumnezeu să ai parte de tot atâta sănătate, problematici care priveşte relaţia puterii cu individul;
cât noroc în viaţă i-ai dorit nepotului meu! Blestemul a iată: „Oamenii greşesc punând puterea în aceeaşi sferă
R Ă rămas să plutească deasupra mesei“. Aceste „vorbe otră- largă cu omenescul. Nici un stăpânitor dintre cei mai
vite“ aruncate într-o paşnică zi de concediu transformă lăudaţi n-a mai fost om după ce a ajuns stăpân. A fost
o structură şi ameninţă să schimbe cursul unui destin. cel mult un stăpân mai priceput în arta lui, a manevrat
R A
Credinţa în raţiune şi cauzalitate se tulbură, apar un mai bine şi nu s-au văzut iţele lucrării lui. Marii stăpâ-
„model“ nou şi o alternativă existenţială nouă, viaţa nitori nau nevoie să-şi ucidă cel mai bun prieten, să-şi
Martei intrând într-o zodie a relativităţii, unde totul – arate «adevărata fire», adică cruzimea. Iată pe viu ceea
viaţa chiar – este pus sub semnul îndoielii; urmărită de ce ştiam: obrazul unui stăpânitor nu cunoaşte decât câ-
E
cuvintele Lucreţiei, Marta se întoarce în satul Zăpode, teva expresii. Privirea goală aruncată peste capetele ple-
simţind că a venit clipa scadenţei unor datorii morale cate, zâmbetul mic şi strălucirea de cruzime reprimată
T
faţă de lumea de care s-a desprins: trăiesc acolo, în satul a ochilor, mijitul lor când îl bântuie un gând, râsul de
de la periferia unui mare oraş, câţiva oameni cărora pre- satisfacţie. Toate astea se aşează pe expresia-mască a
I
zenţa Martei le este necesară şi pe care aceasta trebuie puterii. Alte nuanţe nu are. Se mai adaugă doar frica
L
să-i caute pentru a-şi rezolva sie înseşi „neînţelegerile“ şi veşnica dorinţă de a prevedea viitorul şi a-l menţine
şi a corecta „necuviinţele“ care i-au marcat existenţa. într-un prezent neschimbat. Puterea restrânge reacţii-
Pe lângă înnoirea formulei narative, benefică le sufletului şi, ca urmare, schimbările de expresie ale
A
pentru scrisul prozatoarei, romanul încearcă să-şi cir- feţei. Le abstractizează. Adică, face dintr-o viţă, care
cumscrie un spaţiu epic nou; iată şi motivaţia acestui se întinde deasă, vie, mişcătoare pe case, pe pomi, o
C
fapt: „un sat poate vântura atâtea vorbe şi stârni atâtea reţea de pârghii exacte şi bine întinse care se îmbină
supărări şi iubiri, cât nu-i în stare o capitală de ţară“. scârţâind sau nu şi acţionează într-un fel şi numai în
I
Peisajul nu convine însă prea mult prozatoarei care acela. Viul, încâlcitul, nodul, pornirea şuie şi fără de
simte pericolul de a ceda unei „convenţii“ mai vechi, eficienţă dispar, sunt retezate…“. Aceste observaţii asu-
N
aceea din care s-a ivit „neosămănătorismul“; tot ceea pra relaţiei puterii cu omenescul aparţin unui oarecare
ce aparţine „naturii“ în Zăpode se constituie în text Simon, preceptor francez la casa boierului Hartular, în
R O
ca o „stampă veche, neîndemânatică, tocmai datorită Moldova secolului XIX; ne aflăm în timpul lui Mihail
efortului de a imita cu străşnicie adevărul“; Maria-Lu- Sturdza, la o răspântie a istoriei, într-o vreme a tuturor
iza Cristescu refuză „convenţia“ dar, în acelaşi timp, o uneltirilor dar şi înnoirilor, când obişnuinţele fanariote
respectă: tradiţiile satului, felul în care se desfăşoară o încep să fie înlocuite cu altele, importate de aristocraţia
C
pomenire sau un priveghi, verdele crud al dealurilor sau epocii din civilizaţia apuseană. Romanul se înscrie, aşa-
cel dens al pădurilor, „raiul“ livezii de la Tuşa Mare – dar, în proza cu tematică istorică. Dacă spaţiul epic este
totul „interesează“, este notat aproape minuţios, descris căutat în secolul XIX, investigaţia se adresează contem-
de ochiul amuzat-ironic al naratorului aflat printre pre- poranilor. În acest fel, Maria-Luiza Cristescu se alătură,
supuşii privitori ai spectacolului. Necuviinţă este unul cu Privilegiu, unei serii de prozatori care, conform unei
dintre acele texte „de trecere“; romanul finalizează te- strategii ştiute, făceau, în fond, o radiografie a actuali-
matic o problematică pe care au dezvoltat-o Dulce Bri- tăţii „disimulând-o“ în trecut; şi nu întâmplător, Dana
gitte şi Tutun de Macedonia, anunţând poate o vârstă Dumitriu, Eugen Uricaru sau Ştefan Agopian vor fi
nouă a scrisului Mariei-Luiza Cristescu. ales secolul XIX; regimul anilor ’80 din secolul XX se-
Începând cu romanul Privilegiu (1987), scrisul măna, în atâtea privinţe, cu fanarioţii începutului de
Mariei-Luiza Cristescu s-a radicalizat, ieşind din sfera secol XIX. Maria-Luiza Cristescu îşi structurează na-
a ceea ce s-a numit cu un termen cam general „proză raţiunea în jurul unor personaje reprezentând tipurile
de analiză psihologică“, unde s-ar plasa toate cele nouă deosebite de comportament ale străinilor (francezi şi
volume publicate anterior: Capriciu la plecarea fratelui ruşi, mai ales) care vizitează Principatele sau se stabi-
iubit, Dulce Brigitte, Nu ucideţi femeile, Aşteptare, Cas- lesc aici definitiv. Problema raportului dintre specificul
telul Vrăjitoarelor, Tutun de Macedonia, Figuranţii, Va- naţional şi elementul din afară, în condiţiile particulare
canţa şi Necuviinţa. Cu romanul din 1987, epica Ma- ale făuririi României moderne, a făcut obiectul unor
riei-Luiza Cristescu se apropie de zona fierbinte a unei destul de numeroase studii de critică sau de istorie,

cel mai însemnat rămânând, fără îndoială, acela al lui cez şi doctorul Rosenfeld nu înţeleg nimic pentru că
Ibrăileanu. Originalitatea demersului Mariei-Luiza ei refuză să se integreze lumii în care au venit şi care (o
Cristescu constă tocmai în reluarea acestei probleme, spune G. Ibrăileanu în Spiritul critic) are o mare forţă
abordând cu mijloacele prozei de ficţiune un dome- de asimilare, de „topire“ a influenţelor în propriul tipar
niu ce părea rezervat oamenilor de ştiinţă. Ingenioasă existenţial; mecanismul acestei integrări constituie ţin-
este şi „punerea în scenă“ a unei atât de pretenţioase ta lui Simon care iubeşte pe Arghira Stolnici cu patima
problematici; textul romanului propriu-zis este dublat şi violenţa oamenilor locului, îşi „codifică“ însemnări-
de jurnalul lui Simon, care îmbină studiul meticulos le, gândurile şi gesturile după obiceiul „băştinaşilor“,
al caracterelor şi realităţilor social-politice din Moldova se amestecă în uneltiri, primeşte misiuni secrete de la
timpului cu relatarea în regim romanesc a faptelor ce Vodă prin boierul său de încredere, Hartular, în fine,
alcătuiesc intriga din Privilegiu: Maria-Luiza Cristescu se împământeneşte: francezul Simon devine Boier Si-
intuieşte perfect dinamica internă a relaţiei dintre na- mion. Conţinutul relaţiei „străinului“ cu spaţiul de
raţiune şi comentariu astfel încât un cititor va spune adopţiune moldovenesc reprezintă tema romanului
că acest roman disimulează un eseu, în vreme ce un Mariei-Luiza Cristescu care dovedeşte, pe lângă talent
altul va putea susţine, cu argumente, exact contrariul: epic, şi o temeinică informare sociologică asupra epocii.
Privilegiu este, în primul rând, o carte a acestui echi- Şi toate acestea au o precisă adresă către contemporanii
libru dintre povestire şi discurs, dintre eseu şi roman. săi, către „băştinaşii“ de la 1987; Privilegiu ilustrează,
Dacă „armătura“ se află în acest raport, iar „glazura“ din acest punct de vedere, noua vârstă a romanului
se compune din câteva nuclee epice abil susţinute prin nostru de inspiraţie istorică, în care accentul, observa
Ă
observaţii fine de detaliu, „miezul“ textului îl reprezintă cineva, nu mai cade pe „aventură“ şi „reconstituire“, ci
poziţia elementului alogen faţă de lumea nouă în care pe meditaţie şi parabolă.
R
pătrunde. Astfel, primele două tipuri distincte de „pri- Privilegiu a deschis o cale nouă pentru proza
ză“ la realităţile Moldovei de dinainte de 1848 sunt cele Mariei-Luiza Cristescu, jalonată, apoi, de alte trei cărţi:
A
ilustrate de doctorul Rosenfeld şi stilatul, pentru că şi Îngeri maculaţi (1990), Iadul meschin (1996) şi Ascuţit
ficţionar, Simon. Primul are alura unui „erou civiliza- ca tandreţea (1997). Dacă în romanul din 1987 para-
R
tor“ donquijotesc, care încearcă să servească medica- bola făcea „complicitatea“ cu cititorul invitat să citească
E
mente unor oameni obişnuiţi cu altfel de leacuri; pe în trecut semnele prezentului, în cărţile de după 1990
disperatul doctor îl caracterizează „sila“ de aceste locuri abordarea cotidianului e directă, însoţindu-se, adesea,
T
„în care s-a rătăcit şi s-a pierdut ca medic şi ca om“. În de protestul deschis împotriva existenţei cenuşii a oa-
replică, Simon este atras de lumea Orientului pe care menilor în vremuri potrivnice lor. Două treimi din pro-
I
încearcă s-o înţeleagă, să i se integreze şi, în cele din zele volumului Îngeri maculaţi, de pildă, pot fi citite ca
L
urmă, să o „civilizeze“: el introduce în casa boierului nişte fragmente ale unui roman despre condiţia socială a
Hartular obiceiuri noi, acceptate cu greu şi, la început, femeii (temă reluată, apoi, în Iadul meschin şi Ascuţit ca
din amuzament, de nişte oameni care purtaseră până la tandreţea); în intenţia Mariei-Luiza Cristescu a stat scri-
A
venirea sa şalvari şi fes; fapt semnificativ, ceea ce ţinteşte erea unor fragmente dintr-un text despre „sufletul femi-
Simon este „revoluţia“, una dintre obsesiile veacului. nin“ – subiect inepuizabil, s-o recunoaştem, şi care a dat
Simon, împământenit în Moldova lui Mihail Sturdza, pagini antologice mai ales în cărţile prozatorilor (Marin C
iubeşte literatura şi libertatea, adică exact ceea ce lipseş- Preda, Nicolae Breban, Augustin Buzura), ca şi în ese-
I
te celei de-a doua sa patrii; atitudinea sa, re-prezentând ul critic consacrat de autoare Hortensiei Papadat-Ben-
într-un plan mai general raporturile specificului naţio- gescu; ceea ce a ieşit până la urmă este radiografia vieţii
N
nal cu „factorul“ extern, se precizează, în epica textului, personajelor şi mai puţin a „sufletului“ lor. Istorii ba-
prin confruntare: căci iată ce-i spune, de pildă, un alt nale, uneori de o banalitate căutată, fără nimic spec-
R O
francez, domnul de Broudelle: „Lumea asta te modi- taculos, unde şi ura inexplicabilă, absurdă, ca şi înţele-
fică. Te strică. În colonii i-am fi civilizat noi pe primi- gerea ori compasiunea se topesc în pasta groasă a unor
tivi sau sălbatici. Aici, băştinaşii ne înconjoară într-o existenţe mereu egale cu ele însele, incolore, fără viaţă;
pânză de păianjen, ne îneacă în viclenia şi ignoranţa aceasta cred că este, de altfel, una din ţintele prozatoarei
C
lor… Totul este incert, neclar, perfid!“. Consulul fran- în cele trei cărţi amintite: a sugera uscăciunea, a reduce

într-o proză „de atmosferă“ toată gama omenescului Lângă acestea, trebuie remarcată ironia tăioasă, de
la datele cotidianului (refulare, nemulţumire, revoltă negăsit în cărţile anterioare ale prozatoarei; hazoasă, deşi
R Ă mocnită, resemnare în promiscuitate şi derizoriu). Nu tristă în „nemernicia“ ei, e încercarea cercetătorului de
lipsesc, desigur, accentele freudiene, protagonistele folclor Ion Caloianu de a scăpa de o valiză de daruri din
căutând cu o voluptate mereu stinsă „vârtejul violent de străinătate, care ar putea fi „citite“, la vamă, ca o provoca-
R A
sentimente“. Umilinţa reprezintă reperul sigur, cel mai re la adresa „lumii noastre socialiste“, Dana şi Virgil din
important, al „micilor existenţe“ din Îngeri maculaţi; lui naraţiunea În numele fericirii ilustrează ceea ce aş numi
i se supune, ca la o fatală comandă, tot ceea ce poate psihoza pândei şi delaţiunii, care a lucrat adânc în fiinţa
însemna „viaţă“ (iubire, căsătorie, amor, moarte, fru- noastră, servindu-ne zilnic, cu tot tacâmul, porţiile de
E
museţe, flirt etc.). Alina (un nume aproape generic în umilinţă, punând sub zodia derizoriului cuvintele, idei-
prozele cărţii) este prototipul femeii umilite şi care a fost le, sentimentele. În sfârşit, într-o proză precum Câinele
T
silită să descopere tocmai în umilinţă însuşi orizontul hingherului, povestea degradării până la treapta cea mai
„destinului“: semnificativ, un alt personaj îşi caută în de jos – îmbrăţişarea câinelui – a oamenilor din categorii
I
Franţa posibilul semen (era să spun

L
„semena“), pare a-l găsi în Claudine

care are în aparenţă un statut social şi
profesional asemănător, dar care, în
A
fapt, este liberă să se îndrăgostească,

să renunţe, s-o ia de la capăt: Alina
C
înţelege diferenţa specifică şi mai

apleacă o dată capul. Fragmentele
I
romanului Mariei-Luiza Cristescu

cuprind existenţe mărunte, desfăşu-
N
rate obsesiv în perspectiva rezistenţei,

a supravieţuirii; o educatoare care
R O
se luptă zadarnic pentru zahăr, făi-

nă, carne şi jocuri electronice, ca să
înlocuiască mesele indigeste, găletu-
şa şi lopăţica „şoimilor“, femei care
C
îşi trăiesc toată umilinţa între patru

pereţi, într-un pat de spital, oferind
adevărate radiografii ale suferinţei
(în buna tradiţie a prozei Hortensiei
Papadat-Bengescu), consumându-şi conştiincioase por- sociale altădată strict delimitate; „aristocraţii“ şi „prole-
ţia zilnică de „bovarism“, tineri disperaţi pentru că n-au tarul“ suferă aceeaşi umilinţă a alungării din casă şi din
de ce să-şi agaţe viitorul („hălpăie toate visele în doi-trei crâşma care se demolează: câtă este înălţimea existenţei,
ani, un post, un apartament făcut de părinţi, proprietate visului şi memoriei lor? Un loc sterp unde altădată erau
personală, sau unul obţinut de la stat cu chirie, un câştig „multe măcelării de carne“, foşti care se sinucid sau care
mai mare. Îşi cumpără din primii doi ani de muncă plâng pe grămada de lucruri strânse în grabă din faţa bul-
o maşină „Dacia“, timp în care îi întreţin socrii, pe dozerului, un hingher beţiv care se cheamă acum „agent
mâncare şi casă, îşi mai cumpără un casetofon. La 27 de sanitar pentru purificarea mediului“ şi gândirea sănătoasă
ani le rămâne ca ideal achiziţionarea unui video. Unii ce se exprimă între două pahare şi în lucirea stinsă a ochi-
îl obţin şi pe ăsta foarte repede şi… şi gata. Nu mai au lor apatici: „Acum eu nu mai sunt al vremurilor“. Îngeri
nimic de râvnit, cam asta e tot ce îşi pot oferi, cam asta maculaţi, Iadul meschin şi Ascuţit ca tandreţea sunt cărţi
e tot ce le poate alimenta orgoliul“) – cam atât şi astfel (documente) despre formele de alienare a individului în
este omul prozei noi a Mariei-Luiza Cristescu: omul din societatea al cărei ciclu monstruos ne place să credem că
(i)realitatea imediată. s-a încheiat.

O imaginaţie în fibrilaţii Savu POPA
R Ă
vizionare şi onirice
R A
A ctivitatea poetică a lui Ion Mureșan s-a
impus, de-a lungul timpului, printr-o re-
gie spectaculară a memoriei și a realității, dar și prin-
desfășurate pe două sau trei pagini, până la cele scur-
te, concentrate reliefuri ale unei reflexivități joculare.
Se succed, de-a lungul cărții, variante sau varietăți ale
tr-o osmoză poetică, aparte, a viziunii cu imaginația, unei imaginații cameleonice, și aici de-o luxurianță,
E
a parabolei cu biografia. Atinsă, adesea, de un suflu deopotrivă, suprarealistă și expresionistă.
T
teatral, confesiunea acestuia s-a menținut constant Condiția poetului dezvăluie, în poemul Eu
la parametrii parodici, ludici, onirici ai notației și când scriu o poezie, o serie de situații paradoxale. Este,
I
ai simțirii mai presus de fire și de poate, una dintre cele mai histrio-
rațiune. Afirmam cu ocazia altor nice arte poetice din literatura au-
L
exerciții de admirație hermenutică, tohtonă, conținând mai multe ni-
dedicate operei sale, că în celelalte veluri de lectură. Un prim nivel ne
volume: Cartea de iarnă, Poemul dezvăluie, pe un fond de gravitate
A
care nu poate fi înțeles sau Cartea a experienței creative, dimensiu-
Alcool, poetul pornește, cu precă- nea joculară a acesteia. Poetul, ,,în
C
dere, de la tema memoriei pe care o ipostaza de meticulos regizor tex-
transfigura în diferite modalități de tual cu tentații ludice” (Ion Pop),
I
percepție și de viziune, care vizează, își dovedește abilități histrionice în
N
fie un fond histrionic, teatral, pa- demascarea mecanismelor interioa-
rodic, proiectat într-o dimensiune re ale actului poetic. Pentru acesta,
R O
a unui inefabil neliniștitor, dătător neptuința fizică a devenit o formă
de extaze expresionist-suprarea- de camuflaj al unor adevăruri sau
liste, fie le îmbracă, aici mă refer dimensiuni grave ale existenței
la o întreagă serie de evenimente, umane, întrucât, cel care scrie se si-
C
situații, apariții, confesiuni tre- tuează între damnare și compasiu-
cute sau actuale, în veșmântul de ne, între sarcasm și deriziune: ,,Eu,
purpură aprinsă al unei melanco- când scriu o poezie,/ nu mai sunt
lii cu sclipiri vesperale, la granița un om slab și de nimic./ Când scriu
dintre spectral și material. Un iz o poezie nu mai sunt un om neaju-
etilic-halucinant învăluie lumea lui torat./ Numai ce simt cum se așea-
Muri, plină de reverii crepusculare ză sub mine/ un cărucior cu rotile,/
și de extaze insolite. Contrariile se atrag, iar tensiunile brusc sunt proprietarul unui cărucior pentru infirmi,/
și culorile alcătuiesc un peisaj senzorial, hipnotic, zu- unul cu roți nichelate./ Sunt îmbrăcat în haine curate,
grăvit în nuanțele unei imaginații debordante. de sărbătoare și,/ în brațe cu un buchet mare de flori/
Introducere în poezie, noua carte a lui Ion Mu- și cu o păpușă cu fața veselă,/ pornesc, foarte mândru,
reșan, este unul dintre evenimentele literare, în mate- spre biserica de la colțul străzii./ Pe drum întâlnesc
rie de poezie, ale anului. Volumul beneficiază de opt mai mulți oameni./ Ei mă salută cu compasiune./ -
gravuri în alb-negru, aparținând lui Mircia Dumi- Viața are părțile ei luminoase- le spun./ Rugați-vă”.
trescu, care înfățișează personalitatea poetului, subtil Nu de puține ori, interesul poetului se îndreap-
amestec de versatilitate, histrionism și debordanță tă în direcția brodajului unei narațiuni biografice pro-
imaginativă. Un fond intens vizionar și un proteism iectate pe un fond vizionar al desfășurării poematice.
imaginativ sunt cei doi piloni ai cărții de față, alcătui- Parcă o calmitate, o blândețe, marcate de un stoicism
te dintr-o varietate de texte, de la cele intens narative, jocular, reprezintă combustia unor povestiri despre
adevăruri grave sau despre situații insolite, cum este și pod deasupra unor adâncuri necunoscute, primejdi-
cazul unui lung poem intitulat Introducere în poezie. oase, aflate în contrast cu o ambianță domestică, apa-
Această pseudo-introducere în poezie nu este deloc rent securizantă: ,,Dar nu există aici niciun pod/ și nu
întâmplătoare. Un fals tratat de pedagogie poetică, este niciun lup sub podul care nu există./ Și nu este
întrucât, în cadrul unei povești alegorice, apariția niciun râu sub pod./ Dar în ochii noștri este materie
poeziei semnifică, în primul rând, glisajul viziunii cu primă cât pentru trei lupi/ și pentru trei poduri, iar
realul, al alegoriei cu butaforia. Jumătatea de femeie în balta asta neagră este/ materie primă/ pentru trei
care, pe cerul de un albastru desăvârșit, își întâlnește râuri./ Suntem flămânzi iar acasă ne așteaptă nevestele
cealaltă jumătate, formând acea unitate care stă, până și copiii/ cu masa întinsă” (Nu putem).
la urmă, la baza lumii și a germinării, reprezintă trase- Mahmureala presupune o stare intermediară
ul întâlnirii dintre slova de foc și cea făurită (Arghezi), între delir și rațiune. Ea instituie o atmosferă stranie,
o armonizare dintre conținut și formă: ,,Cele două la granița dintre vis și realitate, în care un aer hipnotic
jumătăți de femeie se apropie. Îți iei niște ochelari învăluie lumea înconjurătoare, răstoarnă perspective-
de sudor, căci lumina e insuportabilă, și privești ca la le, blurează direcțiile deplasării sau ale vederii/ viziu-
eclipsă. Între cele două jumătăți se vede o lună roșie, o nii și conferă o anumită lentoare nostalgic-apăsătoare
lună pătrată. Jumătățile de femeie o prind între ele, o stărilor, chiar și rațiunii. În cele din urmă, ca o con-
presează până când luna pătrată se face un romb roșu, secință a unei tensiuni îndelung răbdate, elementul
apoi o dungă roșie, tot mai subțire, care lipește laolal- insolit, suprareal îi dezvăluie realității dimensiuni coș-
tă cele două jumătăți. Acum e o femeie întreagă-în- marești: ,,Eram foarte trist, căci eram mahmur./ Eram
Ă
treguță... Iar mie mi-ai spus scurt că e o viziune, o în starea aceea în care omul e casant,/ e ca de sticlă,/
imagine, că dimineața, că pe balcon...Atât... <<Du-te încât se vede tot ce are în el și ca într-un acvariu/ se
R
dracului cu poeziile tale

cu tot>>”.
A
Echilibrul fra-
gil dintre ludic și grav
R
este întâlnit și în câteva

E
poezii mai scurte, care

amintesc de maniera
T
soresciană în abordarea
unor subiecte care vi-
I
zează obișnuințele, ne-

L
mulțumirile sau chiar

traiectul cotidian, în
sine: ,,Dimineață! Di-
A
mineață!/ Doamne, ce
cuvânt urât!/ Abia ce-l
C
rostesc și simt că am
ațe și iarbă/ între dinți./
I
Mai urât decât cuvântul

dimineață/ nu e decât
N
cuvântul lumină./ De
cum îl rostesc simt/ că
R O
viitorul meu strălucit/

s-a dus dracului” (Dimi-
neața). Uneori, fondul vizionar capătă accente grave, vede un nenorocit de peștișor,/ care e sufletul lui./ Iar
proiectând un scenariu traumatic al trecerii de la co- aerul e tare ca piatra, încât, dacă faci mișcări bruște,/
C
pilărie la maturitate, o trecere în care nu există niciun riști să ți se spargă o mână,/ riști să ți se spargă un

picior și/ să ți se spargă capul în mii de cioburi./ Sigur urâte./ Spiritul meu a ajuns să fie un fel de ax/ în jurul
că eram foarte trist,/ căci nimeni nu voia să-mi spună căruia noaptea capul meu se rotește/ și își schimbă
unde merg eu/ și c ecaut eu, cu noaptea în cap, în forma/... Va trebui să trăiesc în camere din ce în ce
tren” (Poem (mahmur)). mai mici,/ iar în craniul meu să-mi construiesc un
Personajul turmentat din poezia aceasta nu craniu și mai mic/ în care un creier mic și vigilent/ să
prea seamănă cu cel al lui Caragiale. Nu stârnește ri- asigure o minimă protecție pentru identitatea mea”
dicolul sau deriziunea unor personaje de acest tip, din (Poem (bolnav)).
opera marelui dramaturg. Personajul lui Muri nu epa- Copilul cu două capete, unul dintre cele mai
tează în vreun fel, nu se dă în spectacol, ci, mai degra- puternice poeme din volum, unde un anumit spațiu
bă, se retrage în propriul univers interior, străbătut de al biografiei capătă aură famtasmatică. Dimensiunea
viziuni generate de alcoolul, această licoare dătătoare halucinantă a textului provine tocmai din capacitatea
de extaze supreme. Lumea este transfigurată conform memoriei de a miza pe histrionismul grav, de a in-
unui imaginar bahic, de origine onirică, pendulând stitui confruntarea cu un trecut dezvăluit dincolo de
între gravitate și jocularitate. Astfel, alura sau neliniș- cortina unei utopii domestice, încărcate, deopotrivă,
tile metafizice ale celui turmentat aduc, mai degrabă, de grotesc, dar și de forța hipnotică a ocrotirii mater-
cu cele ale bețivilor evocați de către Cioran. Un soi de ne: ,,Viziunea mea nu e în capul meu, ci în dublura
duioșie ludică se îmbină cu o gravitate a conștienti- capului meu. Când rămân singur acasă, îl scot din
zării propriei condiții, ambele regăsindu-se în portre- ladă și ne așezăm amândoi în fața oglinzii. Nici nu e
tul următor: ,,Acest om este foarte frumos îmbrăcat:/ nevoie de o privire foarte atentă ca să vezi că mintea
Ă
pantofi de lac,/ pantofi de stofă englezească,/ cămașă mea e goală și că celălalt cap în oglindă oglindește.
albă,/ pălărie neagră pe cap./ Dar el este foarte beat./ Însă din ochii lui a dispărut copilașul cu țeasta rozalie
R
El trece clătinându-se prin pădure./ Are într-o mână și ochi mari și tot ce văd, ca prin ceață, este un omuleț
o butelie de vin roșu/ cu care lovește în dreapta și în bătrân, cu barbă, într-o cămăruță întunecată, care stă
A
stânga/ în trunchiurile copacilor./ El încearcă să audă/ la o masă și scrie ceva pe o coală albă de hârtie”.
minunatul sunet al lipsei de sens/ a vieții sale” (Om Întâlnim și o situație în care băutorul de vodcă
R
beat în pădure). este surprins într-o însingurare vesperală, pradă pro-
E
Fibrilațiile insolitului, melanjul halucinant priilor obsesii și viziuni fataliste, legate de pierderea
dintre perspective, corpuri sau stări sunt printre pu- sensurilor sau a cuvintelor potrivite. Se resimte, în tot
T
ținele resurse de insolitare ale realității în cheie expre- acest context coșmaresc, un soi de histrionism bine di-
sionistă: ,,Nori grei, nori de plastilină, nori violeți/ simulat, transferat într-o atitudine de penitență și de
I
deasupra cârciumii în care eu stau la masă cu oameni/ conștiență a trupului și a minții în ruină, fapt resimțit
L
străini/... Atunci mimez că mă ridic de la masă și por- în cheia confesivă a unei resemnări crepusculare: ,,Eu
nesc/ pe un drum lung/ mimez că merg înspre casă, stau pe ruinele minții mele și beau vodcă./ Beau și
mimez că mă clatin./ Pe marginea drumului în șanț, caut, și caut, de-a lungul și de-a latul limbii/ române/
A
văd un ghem de sfoară/ groasă,/ un ghem galben./ Îl un cuvânt nefolositor,/ un cuvânt inutil./ Unul pen-
iau și îl pun în buzunar./ Aproape, în hățișul pădu- tru care să merite să trăiesc/ până mâine./ Și nu găsesc
rii,/ aproape, în hățișul minții mele/ spânzuratul se niciunul./ De atâta ploaie,/ numele se îngălbenesc și C
leagănă,/ se leagănă,/ se leagănă” (Poem despre cele ce cad de pe lucruri/ și de pe oameni,/ cum cad toamna
I
nu se văd) frunzele în păduri./ De atâta ploaie,/ înțelesurile se
Un imaginar chagallian generează imagini ale veștejesc în cuvinte/ și cad din ele,/ cum cad toamna
N
unei distorsionări corporale, conduse până la limite frunzele în păduri./ De atâta ploaie,/ trupul meu se
inimaginabile, ale căror consecințe duc spre o defor- surpă” (Poem ploaie).
R O
mare constantă a rațiunii și a realității. Fapt care este O varietate de măști ale aceluiași poet capabil să
acceptat de către poet, totuși cu un soi de resemnare se adapteze celor mai diferite registre autoreferențiale,
caustică: ,,Sunt un om bolnav./ În fiecare noapte îmi insolite și imaginative, să jongleze abil cu perspective-
dispar,/ pur și simplu îmi dispar/ părți din cap./ Păr- le, să urmeze cu detașare și umor firul Ariadnei pentru
C
țile frumoase ale capului meu/ sunt înlocuite cu părți a ieși sau a se pierde în propria imaginație labirintică.

R Ă Romeo Aurelian ILIE Polifonia unei iubiri prea complicate

Cronica monografiei romanțate, Bilili de Andrei Crăciun
(Editura Paralela 45, colecția Prima dragoste, 2022)
R A
A ndrei Crăciun (născut în 1983, la Târgoviș-

te) este poet, prozator, dramaturg și ziarist,
având studii în administrația publică, științe politice,
au trăit o foarte complicată istorie de dragoste. El a fost
prima ei iubire, dar nu și ultima, nici ea nu a fost ultima
lui iubire, iar eu, fiindcă e nevoie și de persoana întâi, mai
istoria ideilor și a mentalităților, cultură și civilizație ales în afaceri atât de delicate, mi-am luat scandaloasa
E
ebraică, la București, Madrid și Tel Aviv. În prezent este libertate de a vă spune cum nu s-a întâmplat, dar ar fi
T
doctorand la Facultatea de Științe Politice a Universită- putut să se întâmple. În această carte se găsește un strop de
ții din București, cu o teză despre realitate, într-un ocean de ficțiune.
I
biografia politică a lui Panait Is- Aceasta este povestea pe care am vrut
trati. Dintre cărțile sale, amintim: să o scriu”.
L
volumele de versuri, Poezii pentru Așadar, știm de pe acum că

acea necunoscută și Zeii erau fericiți, vorbim despre Panait Istrati, scriito-
muzele depravate, volumele de po- rul vagabond, cel jumătate român,
A
vestiri, Pălăria albastră și alte poves- jumătate grec, brăileanul care a lă-
tiri și Îndurabile, poemele-roman, sat Brăila cu portul și prăvăliile ei,
C
Aleea Zorilor și Și fericirea era obli- în care a trudit din greu în primii
gatorie, romanele, Prietenul visăto- ani de viață, nu atât pentru a cuceri
I
rilor și al învinșilor și Viața de apoi lumea, cât mai cu seamă pentru a-și
N
a poetului, biografiile romanțate, trăi libertatea deplină și a-și pune

Cioran. Ultimul om liber, Povestea inima și mintea în slujba literaturii
R O
lui Ion Creangă și Bilili, precum și și a confraților săi, oropsiții sorții.

antologiile de publicistică, Barica- Deși Andrei Crăciun, cu
dele, ajunse la volumul al IX-lea. flerul său jurnalistic, aruncă aceas-
Ca ziarist, în ultimii cincisprezece tă mreajă a incertitudinii în ceea ce
C
ani a fost cel mai premiat gazetar privește veridicitatea celor povesti-
român din presa scrisă, numărân- te de el în această carte, pentru a
du-se printre părinții fondatori ai spori și mai mult aura de mister
site-urilor recorder.ro și vlahii. în jurul acestui autor/personaj și
În cele ce urmează mă voi așa foarte greu de prins în chingile
apleca asupra celei mai recente biografii romanțate concretului, totuși, prezența destul de pregnantă a cel
semnate de Andrei Crăciun și anume, Bilili, apărută puțin patru elemente biografice asupra căror nu există
în anul 2022 la editura Paralela 45, în colecția Prima dubii istorice, și anume: tentativa eșuată de suicid de
dragoste, coordonată de Diana Iepure. la Nisa, călătoria în U.R.S.S., în urma căreia se va de-
Dintru început trebuie spus că sintagma „bio- zice de revoluția rusă, rămânând însă comunist până
grafie romanțată”, de altfel destul de dezbătută în me- la moarte, precum și frumoasele relații de prietenie cu
diile literare preocupate de încadrări, teoretizări și alte Romain Rolland și Nikos Kazantzakis, de care se des-
rigori științifice, este în cazul acestei cărți cu atât mai parte tot din cauza revoluției ruse, ne face să credem că
problematică cu cât însuși autorul ne „avertizează” încă și în ceea ce privește afacerile amoroase, Andrei Cră-
de la început că raportul dintre realitate și ficțiune este ciun a mers tot pe firul adevărului istoric pe care însă l-a
unul incert și mai ales fluctuant (în cel mai „lichid” sens poetizat după bunul său plac și conform cu talentul său
al termenului): „La sfârșitul anilor `20 ai secolului trecut, poetic, căci se știe că el este mai înainte de toate, poet.
în mileniul al II-lea, scriitorul Panait Istrati și muziciana Și din acest punct de vedere, nimeni nu ar putea con-
geneveză Marie-Louise Baud-Bovy, căreia i se spune Bilili, testa faptul că Bilili este o carte cât se poate de poetică,
putând fi așezată inclusiv în tagma poemelor - roman, Stalin tot la naiba! Mă simt inutilă, Anna, știu că ne-am
așa cum însuși Crăciun și-a botezat unele dintre cărți. promis că nu ne vom vedea niciodată, dar poate că ar fi
Totuși, să ne întoarcem la povestea de dragoste momentul să ne întâlnim. După cum vezi, nu am învățat
dintre Panait și Bilili, care este una, pe cât de pasionan- esperanto, dar am început să înțeleg binișor limba rusă.
tă, pe atât de tumultoasă. Și aceasta în primul rând da- Înțeleg cuvintele, dar nu îi înțeleg pe ruși. Sunt nebuni.
torită sau din cauza inimii lui Panait, în veci nesăturată Iar Panait înnebunește și el odată cu ei. Și pentru ce?! El
de iubire. Între cei doi, a fost dragoste la prima vedere. spune că pentru viitorul oamenilor, eu îi răspund că asta
S-au cunoscut la Geneva, s-au atras reciproc din prima nu înseamnă nimic, cade casa pe noi, Panait, lasă stelele.
și deja după câteva ceasuri de discuții, au petrecut o pri- Degeaba. Perdută, Bilili”.
mă noapte împreună. Numai că în zori, Bilili se trezește Dar dincolo de povestea de dragoste în sine, de
singură, Panait fugind să își anunțe soția oficială, pe altfel, una care chiar merita ridicată la rangul de litera-
Anna, rămasă la Paris, că va trebui să îl împartă cu o altă tură, biografia romanțată a lui Andrei Crăciun câștigă
femeie. Se pare că acesta, cunoscându-se foarte bine, ar un plus de fascinație inclusiv prin tehnica polifoniei,
fi anunțat-o mai dinainte că va veni vremea când inima acesta împrumutând, rând pe rând, vocea fiecărui per-
lui va bate și pentru o altă femeie. Numai că Anna nu sonaj care ia parte la poveste, și dând fiecăruia dreptul
acceptă situația și îl părăsește pe Panait, care rămâne la replică. Astfel, putem vedea relația dintre cei doi,
astfel doar cu Bilili. atât din perspecticva actanților principali, Bilili și Pa-
nait, cât și din aceea a terților, nu puțini la număr:
Anna, Pierre, eternul pretendent la mâna lui Bilili,
Ă
Janeta, o altă fostă soție a lui Panait, Josue Jehou-
da, un prieten al lui Panait, Nikos Kazantzakis, ce-
R
lebrul scriitor grec, Eric, fostul soț al Annei, de la
care o fură efectiv, Panait în gara din Nisa și Joița,
A
mama lui Panait.
Și totuși, deși conform titlului, povestea
R
aceasta ar fi trebuit să fie mai mult despre Bilili,
E
este greu de stabilit dacă biografia aceasta roman-
țată este despre ea sau despre Panait Istrati, căci
T
vrând nevrând, accentul cade cumva tot pe per-
sonalitatea acestuia de visător vagabond, imposibil
I
de ținut în frâu, de domesticit, de prins, de înțeles.
L
Cu toate acestea, să-i redăm lui Bilili ceea ce este
al lui Bilili și anume rolul principal în această po-
Deși de acum nu mai apare nicio altă femeie în veste. Căci în fond, motorul acestei istorii îl reprezintă
A
viața lui Panait, iar Bilili îi rămâne credincioasă, în ciu- faptul că, pentru ea, Panait a fost prima dragoste ade-
da faptului că este constant curtată de un saxofonist pe vărată, aceea care rămâne pentru totdeauna în inima și
nume Pierre, totuși povestea lor nu va avea un happy- mintea omului. A fost dragostea care a consumat-o cel C
end, între cei doi intervenind... atașamentul nețărmurit mai mult, care i-a adus cele mai mari bucurii dar și cele
I
al scriitorului pentru cauza revoluției ruse și a comunis- mai mari dureri, care a învățat-o să fie femeie, iubită,
mului, care l-a făcut cumva să o lase pe Bilili în planul amantă și soție, care poate a definit-o ca om.
N
secund al preocupărilor sale, fapt ce pentru ea a echiva- Și să-i dăm și autorului ceea ce este al autorului
lat cu o trădare de les majestate. Desprea această dure- și să recunoaștem că Andrei Crăciun a dat o carte fasci-
R O
re îi scrie Annei, cu care, în mod paradoxal, întreține, nantă, o istorie-poem sau un poem de dragoste istorică,
cel puțin în scenariul lui Andrei Crăciun, o fascinantă care merge direct la sufletul cititorului, adresându-se
corespondență: „Nu mă așteptam să mi-l fure revoluția atât publicului adult cât și celui tânăr (vezi publicul
rușilor, la naiba cu rușii, la naiba cu revoluția, la naiba țintă al colecției Prima dragoste), drept pentru care se
C
cu istoria, la naiba cu proletarii, la naiba cu Lenin și cu cuvine să-i mulțumim.

RECI TI RI Adrian Dinu RACHIERU Constantin Ţoiu, la centenar
S emnând o lămuritoare și doctă Prefață (v.

Dasein-ul autohton și alți demoni ai istoriei),
întocmind – exemplar – Dosarul de receptare critică și
nat şi evocator dedat la o portretistică maliţioasă. Încât,
ceea ce părea a fi fost „un debut cu stângul”, cum nota
N. Manolescu, a devenit, după o uitare tămăduitoare,
Reperele biobibliografice (Viața în fragmente), Marius convenabilă, un traseu bornat cu superlative, nu tot-
Miheț readuce în atenție „o capodoperă a deceniului deauna pe deplin meritate. Acceptând benefic o lungă
nouă”, cum conchide acribiosul critic orădean. E vorba aşteptare, caligraful Ţoiu, de evidentă pedanterie livres-
de Căderea în lume, romanul lui Constantin Țoiu, aflat că, palpând „viaţa secretă” a culturii, dezvoltând reflec-
la a patra ediție, un rafinat roman intelectualist („cu ţii în cheie morală, „şi-a ocrotit vocaţia” (Ungureanu
mai multe romane”), ideea lui „mijind” prin 1956- 1985 : 706).
1957. Prilej nimerit, credem, de a îndemna, la Cen- Marele succes al Galeriei cu viţă sălbatică
tenar, la o relectură a celui care, interesat de „doctrina (1976), un puternic roman politic, se explică, întâi,
istoricistă”, de galeria inadecvaților (posedați de idei) prin veridicitatea descrierii (Negrici 2002 : 250). Orfa-
discută romanesc, cu lustru estetizant, ca un „histrion nul Chiril Merişor, tânăr redactor de editură, temător,
elegant”, tocmai soarta ideilor căzute în lume, ruinând ezitant, exclus din partid, vulnerabil, trăieşte soarta
orice Utopie. intelectualului în Revoluţie şi tragismul unor ani de
suspiciune maladivă. Devotat cauzei, anchetat, supra-
* vegheat, condamnat pe nedrept, el se va sinucide. Un
Faţă de Fănuş Neagu, revărsând nemilos în destin frânt, aşadar, într-o epocă tulbure, evocată de şi-
pagină grindina metaforică, râvnind ca împerecherea rul naratorilor în casa din Dristor, o epocă ameninţată
vorbelor să „scapere”, stilistul Constantin Ţoiu (1923- de uitare, falsificare, edulcorare; şi faţă de care „echipa
2012), şi el un vicios al Povestirii, vrea să ne pună la cu care trecem prin lume”, purtând amintiri dureroa-
încercare „papila estetică”. Dacă uităm jenanta bro- se, reconstituind, prin însumarea vocilor, un portret
şurică (comandată) O noapte la arie (1950), scrisă în întregitor al vieţii literare a anilor ’50, se raportează
colaborare cu Leonid Straşun, cum ne reamintesc sec aluziv, colecţionând istorii apocrife. Doar aparent un
dicţionarele, debutul propriu-zis al lui Constantin studiu „de caz”, desfăşurând expansiv un epic segmen-
Ţoiu, aproape neobservat, se petrecea abia în 1965 (!), tat, adunând „poveşti” ocolitoare care luminează, de
cu romanul Moartea în pădure, nescutit de schemele fapt, întregul, Galeria, prin multiplicarea naratorilor,
vestejite ale realismului socialist. Nuvelele din Dumi- prin numeroasele comentarii, adnotări, intervenţii pa-
nica muţilor (1968) impuneau, însă, prin rafinament, rantetice (pluriperspectivism) îngăduie, prin resemni-
bizarerie, finaluri indecise, aducând la rampă personaje ficare, „o regăsire mai bogată în înţelesuri”; iar Chiril
pitoreşti, insolite. Ceea ce Ţoiu, ca mare „colportor” și are „senzaţia vie că face parte dintr-un tot”, că aparţine
„vânător de personaje” (Miheț 2019 : 5), va proba stră- unei echipe, călătorind împreună „o anumită bucată
lucit ulterior. Prozator, eseist, traducător şi stilizator, C. de drum”. Se insinuează tema martorului, de mare suc-
Ţoiu, redactor pe la câteva edituri şi reviste, inclusiv la ces în proza lui Ţoiu, căzut în ispita autopastişei, fruc-
TVR, avea vocaţia anecdoticului, risipind moralist vor- tificând unda de şoc, iscată odată cu violenţa demas-
be de duh şi picanterii de salon, aureolate, s-a observat, cării unor tabù-uri. Încât, în relaţia individ / Istorie,
de vocaţia magnificării, printr-un meşteşugit „transfer chemând la rampă câte un „maestru al vieţii” (Brum-
de grandoare”. Dacă vom accepta o posibilă hartă ti- mer în Galeria, folosind amiciţia cu Belu Silber, Leon
pologică, propusă de N. Balotă, lângă istoricismul Negotei în Căderea în lume, trimiţând la „prototipul”
moldovenesc şi constructivismul ardelenilor, edificând Paul Georgescu), romanele sunt „o arcă până la refuz
„ziduri de cuvinte drepte”, estetismul muntean află un de amintiri”. Timidul Chiril, în aşteptare încordată,
argument solid şi în scrisul lui C. Ţoiu, degustător rafi- temătoare, supus unor repetate interogatorii, încercat
de frisonante deliberări este, deopotrivă, actant şi cro- şi Ţoiu, semnând pactul, respectă versiunea oficială,
nicar, cercetând cursul destinelor, depunând mărturie. aplicând schema bătătorită: revoluţie, şirul de erori,
I T I R I
Romanul, convocând „martorul nevăzut care stă pi- în pofida ideologiei „avansate”, şi, evident, restabilirea
tit în noi”, poate fi citit, observa D. Micu, şi ca „o „legalităţii”. Şi se întreba, îndreptăţit, dacă într-o „ce-
monografie a fricii ascunse”, având drept antidot cu- tate consolidată prin teamă şi suspiciune”, în care frica
vântul (Micu 2000 : 529). Fiindcă, mereu, cineva, ca a devenit personajul principal al Istoriei, excluderile
depozitar al amintirilor, „tace şi scrie”. Şi, astfel, nimic din partid ar reprezenta culminaţia dramelor staliniste.
nu poate fi distrus, aruncat în uitare. Caietul albas- Respingând ferm şi formula manolesciană „câtă artă,
tru, rătăcit într-un magazin, a fost martorul trăirilor atâta curaj”, curajul fiind restrâns la „eficacitatea artei”.
lui Chiril, „periscopul” lui, o posibilă carte înţesată cu Pentru a conchide că nu arta i-ar fi lipsit lui C. Ţoiu;
R E C
aluzii subversive. Căzut în mâinile anchetatorilor, Jur- şi, desigur, nu numai lui, dacă am invoca un şir de
nalul va stârni urgia, conducând la un proces politic, titluri „scrise cu pana conştiinţei”, supuse, inevitabil,
încheiat cu o sinucidere. Scrisul, înţeles ca o soluţie unei „disimulări oneste”, de neevitat în epocă.
salvatoare, confirmă – prin reflecţiile şi îndoielile în- O „simultaneitate neliniştitoare” descoperea
credinţate Jurnalului – că în contextul unei societăţi Mircea Iorgulescu în Însoţitorul (1981), căutările spi-
violente, cu „profil de himeră”, instituţionalizând rituale – ca strategie narativă – mixând surogatul, în-
opresiunea, invocând „elanul nobil al revoluţiei”, în scenarea, senzaţionalul, contrafacerea etc., cu adevărul,
care „păcatul originar a devenit politică de stat”, pre- fără a mai suporta, precum în Galeria, presiunea eve-
zumţia de vinovăţie funcţionează. Iar înţeleptul Hary nimentelor. Cavaler al dreptăţii şi „regizor” al întâm-
Brummer, un Socrate iudeu avertizează: „noi putem fi plărilor în lumea Clopenilor, agronomul Megaclide
oricând vinovaţi de ceva”. Sinuciderea lui Chiril, trau- Pavelescu organizează fericirea celorlalţi; om al naturii,
matizat de excluderea din Partid, poate fi interpretată „tiranul” Mega veghează, ştie că „inamicul revoluţiei ca
şi ca o recunoaştere a vinovăţiei; iar „dugheana” antica- şi al iubirii este timpul”. Casa profesorului Ortopan,
rului Brummer, botezată crematoriu de acelaşi Chiril, la Bucureşti, este o altă Galerie, unde va fi descoperit,
indică subtil destinul cărţilor-document într-un regim simbolic, un Cronos decrepit. Colecţionar de istorisiri,
totalitar, amânând „binele absolut” printr-o anunţată trase din întâmplări reale, autorul încredinţează steno-
„creştere răbdătoare”, imposibilă. Cinicul Cavadia, grafului Rînzei rolul de cronicar, salvând de la indife-
nepot de episcop, are succes prin „manipularea rău- renţă şi uitare faptele epice, „urma” trecerii prin lume.
lui” într-o societate brutal ideologizată, devenită su- Povestitorul adună firele, istorisirea curge, apar martori
prarealitate. Ofiţerul de Securitate Roadevin, licenţiat nevăzuţi (meteorologul Gigi Cristescu, consolând-o
în filosofie, vrea să cunoască lumea, vrea să pătrundă pe nefericita profesoară Felicia, Voloşil, Udrescu), dar
în „misterul ascuns al naturii umane”. Roman impur, umbra enigmaticului împiedică accesul la sensul secret;
îndelung „polisat” (cf. E. Negrici), culegând „polenul „logica” evenimentelor scapă înţelegerii. Discuţiile în-
întâmplărilor”, Galeria, ca „roman al ideilor politice”, văpăiate, derapând în eseism, doar ating palierul ide-
are „neşansa trunchierilor”, nota Monica Lovinescu ologic.
(Lovinescu 2014 : 352). Constantin Ţoiu se dovedeş- În fine, Obligado (1984), roman provocat de
te un maestru al echivocului. Într-o vreme în care a moartea soţiei, fosta actriță și asistent de regie Karin
scrie despre „obsedantul deceniu” devenise aproape „o Rex, transferă imaturului Barto (Bartolomeu Bordei)
obligaţie morală”, constata Alex Ştefănescu, Galeria îl traumele dispariţiei Klarei. Deşi absentă, Klara „creş-
consacră, fie şi cu întârziere, pe autor. Dar dezvălui- te”din amintirile sufocante, convocate terapeutic, invo-
rile sunt trunchiate; în binomul artă / curaj, el mută când umbra „mamei”, cu sprijinul „înlocuitoarei” Teia,
accentul, cu prudenţă, pe al doilea termen; intră în obligând la cunoaşterea de sine şi afirmarea eului. Dar
ecuaţie „doi timpi net diferiţi”, sesiza şi Viorel Nistor, farmecul cărţii rezidă în pelerinajul „mateinilor” lui
punând faţă în faţă o epocă tragică, condamnabilă şi Ţoiu, eroi rătăcitori, deambulând prin Capitală, „artişti
un prezent justiţiar, în care „viaţa începe de la capăt” ai existenţei”, deplorând „fosforescenţa viciului”. Arhi-
(Nistor 2012 : 242). Discutând aplicat despre limitele tectul Jorj Turgea şi fotograful Barto cercetează locuri
romanului politic la noi, Monica Lovinescu observa că sacre (prin căutarea Poveştii) în Bucureştiul interbelic,

cu al său „desiş valah”, culeg – în localuri de lux – istorii un cinism şugubăţ, devenit în anii comunismului real,
secrete şi vorbe memorabile despe lumea de dedesupt, crepuscular, „salahorul din spatele maşinii de scris”. Un
dorindu-se mesagerii unei lumi care a apus. Fiindcă, inteligent intelectual marxist, ispitit de turniruri ideo-
redescoperind itinerant Cetatea, marele Oraş mitologi- logice, crezând, în continuare, în justeţea ideilor sale;
zat, ei află că „forţa oarbă”, cea a Codrului Vlăsiei, „doar şi un Babis contrazicând (periculos) portretul-robot al
de frumuseţe se teme”. Obligado vorbește, însă, despre legionarului, confecţionat de propaganda comunistă,
singurătate și libertate, despre boală și moarte. „Kla- dezolat că ai săi, în pofida sfaturilor, ucid. În fond, teza
ra plecând”, îngăduindu-i lui Bartolomeu să redevină e limpede: căderea „ideii” în lume conduce, fatalmen-
stăpân, induce, prin „halucinații treze”, tema remușcă- te, la degradare. Iar Utopia (orice Utopie), duşmanca,
rii, a vinovăției, a libertății inutile. Prezență obsedantă, iscată de „nevoia amăgelii”, purtând idei exaltate, iluzii,
Klara face ca tema morții, „absentă ca atare”, să persiste speranţe, născând fanatisme şi râvnind puterea, se com-
indirect, nota prietenul Negoițescu (Negoițescu 1994 : promite prin ispita aplicării, concretizându-se, „căzând
448) văzut de Țoiu, se știe, drept „directorul estetic” al în lume”. Cartea lui Ţoiu este o meditaţie îngrijorată
generației. şi aşează, în ramă epică, soarta unor oameni, adevăru-
Faima Galeriei a eclipsat, nemeritat, Căderea în rile lor personale, trăite sub fascinaţia unor doctrine,
lume (1987), roman scris după reţeta ştiută: cu eleganţă în capcana idealismelor. Babis a fost „copilul drag al
şi rafinament, vădind bucuria şi fluenţa frazei şi aflând, Mişcării” iar Vasi, tras de limbă, se îndură, cu poticneli,
aproape nesperat în acei ani, un „culoar editorial” (cf. să refacă „tumultul epocilor duse”.
E. Negrici). Considerat, de către Mircea Martin, „cel Deşi în umbra Galeriei, ignorat, inexplicabil, de
mai bun roman” al lui C. Ţoiu, Căderea în lume re- Alex Ştefănescu în Istoria sa, Căderea în lume, provo-
prezintă, şi în ochii noului val critic, „o bijuterie pro- când, la apariţie, şi replici tăioase, este, negreşit, roma-
zastică” (cf. Marius Miheţ). Aici, plimbăreţii lui Ţoiu, nul-blazon. Babis-naratorul, luptând cu „teribila uita-
dedaţi rondurilor de noapte, înfruntând nămeţii, ha- re”, navigând prin amintirile ceţoase ale lui Vasi, reface
zardul iscând „o amiciţie neaşteptată”, reprezintă un istoria familiei, mitul fratelui dispărut, reactivând şi
cuplu peripatetic, veghind cetăţenii adormiţi: Gheor- memoria Mitei Ghiuriţan, cea care l-a însoţit pe Babis
ghiţă Negotei, un folclorist exaltat, delicat şi Babis Vă- întâiul în drumul său cristic, ispăşitor-simbolic. „An-
tăşescu, copist, bricoleur, scriitor „sub acoperire”, plus cheta” înseamnă şi o confruntare a versiunilor, căderea
alte îndeletniciri, „ofensat”, şi el, de lumina zilei. Poate în lume / în timp riscând pulverizarea adevărului. Viaţa
un stimul reabilitant l-a îndemnat pe C. Ţoiu să atace lui Babis, urmărită de două femei-martor (Sara, la naş-
un subiect delicat, prohibit, testat şi de Preda, recon- tere şi iubita Mita, „însoţitoarea”, veghindu-i sfârşitul),
stituind adevărul unei vieţi: cea a „vechiului” Babis, cu urmează acelaşi ceremonial artistizat, specific prozelor
figura sa de „heruvim bolnav”, proiectată în legendă. lui Ţoiu. Convocând răsfrângeri ale biograficului (ca
Legionar onest, pedepsit de camarazi, judecat la Sucea- în Obligado), adevărurile „personale” ale unor amici,
va pentru a o fi adăpostit pe jidoafca Sara, Babis întâiul, trecuţi prin experienţe terifiante, fără a leza perspectiva
„angelizat”, parcurge desculţ, din Bucovina în Oltenia, oficială, romanele lui Ţoiu întreţin ambiguitatea, un
I
drumul calvarului, un marş istovitor. Dar marea ziaris- ciudat paradox, evitând caracterul explicit demonstra-
R
tă Sara fusese iubita lui Leo, nimeni altul decât fratele tiv. Andrei Terian observa cu justeţe că, deşi romane
lui Gheorghiţă Negotei, „personaj intermediar” (cf. M. ideologice, cărţile sale propun „o reducţie voluntară a
I
Miheţ), prin care Babis al doilea, fiul lui Vasi, fratele impactului politic”, chiar în cazul Galeriei, preluând
T
geamăn al sacrificatului, purtându-i numele, ajunge marota obsedantului deceniu.

în sanctuarul marelui Leo. Or, Vătăşescu-junior, zis Un roman confuz, mizând pe intertextualitate,
I
şi Alberich, ca nepot al primului Babis, vrea să-i scrie este Barbarius (1999), în care un Cezar Zdrăfculescu,
E C
biografia, smulgând mărturii; şi află că Leo Negotei, fost devotat procuror dejist, exilat în Italia, „reîncar-
înţeleptul retras din lume, a fost coleg şi adversar (de nat”, revenit în ţară după Revoluţie, bătrân şi bolnav,
idei) cu Babis întâiul, primul fiind „un ideolog neîn- e încercat de remuşcări palide; se „bucură” de prezenţa
fricat”, un „stalinist deştept” (în ochii profesorului Mi- cenzorială a „băgăciosului” Rînzei (ca dublură), decapi-
R
hăilescu), acum dezamăgit, izolat, scriind „în draci”, de tându-i orice tentativă de autoiluzionare, împiedicând

ficţionalizarea ororilor. Între romanesc şi memorialisti- „civilizaţia urmei”. Roman „cu probleme”, nu îndea-
că, chemând la rampă autorii preferaţi, pendulează şi juns prețuit, suportând – prin zarva reducționismelor
publicistica. Seria Pretextelor foloseşte prelucrări livreşti ideologice – o „cascadă de umori” (Miheț 2019 : 10),
sau biografice, explorând şi exploatând mediul bucu- apărut în cele din urmă prin intervenția lui Paul Nicu-
reştean, epicizând digresiv, în acelaşi stil artist, steril lescu Mizil, Căderea în lume rămâne „o lecție bună”,
uneori; după cum, la rubrica Prepeleac, tot sub sem- cum nota Nicolae Steinhardt. O lecție necesară prin
nul echivocului, Ţoiu încerca a-l repovesti pe Creangă strădania de a înțelege, oferind deslușiri nepărtinitoa-
pentru maturi. Altădată, în Memorii din când în când re, un trecut cețos, învolburat de ideologii și tipologii
(2003), poate fi „rău”, are reacţii vanitoase, nu ezită a opuse, îngemănate, cu derapaje extremiste, urmărind
plăti poliţe, constata una dintre „victime” (Eugen Simi- destinul ideilor. Dacă S. Damian îl suspecta de prole-
on), deşi opul cu pricina se dorea o „biografie cărtură- gionarism, I. Negoițescu sublinia strania încercare de
rească”. Causeurul C. Ţoiu, văzut ca un realist superior, „abilitare” a comunismului românesc, așezând romanul
ca „prim autor de proză retro din comunism”, zicea sub mitul Dioscurilor (titlul inițial era, de fapt, Gemenii,
Eugen Negrici, câştigă, într-adevăr, pe latura literali- iar ideea romanului, pritocită, în lungi discuții, cu cri-
tăţii, estompând, curios, tocmai politicul în romanele ticul cerchist, mijise în anii ’60). Rafinatul Țoiu exersa
sale „ideologice”, foind de marginali, în medii aseptice, „o doctrină istoricistă”, convocând martori („perso-
cu roluri interşanjabile şi picanterii de epocă. Acordă, naje-receptacul”, posedate de idei) în plasa unor largi
altfel spus, legitimitate estetică temelor (spinoase) şi o dispute, cu trimiteri culturale, dincolo de nivelul strict
existenţă ritualizată protagoniştilor, rămânând, cre- antagonic. Un „întârziat”, traducător / stilist încercat,
dem, un autor de prim raft. Chiar dacă, abia în 1959, ins curios, căutând neobișnuitul, Constantin Țoiu ofe-
odată cu pamfletul L’Incroyable, „dedicat” lui Petre Du- ră „căldură și viață” textelor sale (cf. N. Steinhardt). Și
mitriu, devenea „vizibil”. Rafinatul Constantin Ţoiu trece cu brio, ca „profet decadent al rațiunii” (cum îl
(Ţoghiu, după tată, Tomas Sotir Țoghiu, aromân) poa- văzuse Marius Miheț, cel mai avizat comentator al său),
te inspira şi „studii monografice” (cum a procedat deja testul recitirii în noile contexte socio-politice, răvășite, și
Corina Stoean); şi graţie „stilului boieresc” (cf. Alex ele, de seducția ideologiilor.
Ştefănescu) poate evita justiţiarismul, încrâncenarea
partinică, la modă o vreme, dovedindu-se un maestru
al echivocului, cumpănind şi indicând evaziv, indirect, NOTE:
evenimentele politice. În plus, capacitatea evocativă, cu Lovinescu (2014) : Monica Lovinescu, Constantin
Țoiu și George Bălăiță: Limitele romanului politic, în O is-
invenţie minimală, căzând în autopastişă (ca formulă
torie a literaturii române pe unde scurte (1960-2000), ediție
brevetată), artistizând cu sârg, punându-şi în valoare îngrijită și prefață de Cristina Cioabă, Editura Humanitas,
experienţa de stilizator, deşi jonglează cu idei politice, București.
atent la soarta lor „căzătoare”, face din C. Ţoiu mesa- Micu (2000) : Dumitru Micu, Istoria literaturii ro-
gerul ambiguităţii morale, ratând, estetizant, premise- mâne. De la creația populară la postmodernism, Editura Sae-
le. Un prozator „ascuns”, oferind lecturi „conspirative”, culum I.O., București.
I
lăsând să se întrevadă „aisbergul” epic. Sau, poate, are Negoițescu (1994) : I. Negoițescu, Scriitori contem-
dreptate Eugen Negrici, constatând că talentul lui Ţoiu
porani, ediție îngrijită de Dan Damaschin, Editura Dacia,
Cluj-Napoca.
R
îl salvează, scoţându-l, printr-o simbolistică difuză, din
I
Negrici (2002) : Eugen Negrici, Literatura română
„zona perisabilă a politicului” (Negrici 2002 : 250). În sub comunism (Proza), Editura Fundației PRO, București.
T
fond, iubind povestirea, depănând istorii de altădată, el Nistor (2012) : Viorel Nistor, Pactul ficțional și Isto-
este chiar însoţitorul, reînviind – prin scene pitoreşti, ria: repere ale romanului politic românesc postbelic, Casa Cărții
I
personaje insolite, cuceritoare şi o anecdotică doldora de Știință, Cluj-Napoca.

Țoiu (2019) : Constantin Țoiu, Căderea în lume, edi-
E C
de picanterii – memoria epocii. Este, aşadar, stenogra-

ția a IV-a. Prefață, note biobibliografice și dosar de receptare
ful care ştie că, dincolo de doctrine şi tipologii, foiala
critică de Marius Miheț, Editura Cartea Românească, Bucu-
umană merită evocată, mitizată compensativ, coche- rești.
tând (uneori) cu senzaţionalismul transferat în legen- Ungureanu (1985) : Cornel Ungureanu, Proza româ-
R
dă. „Poezia trecutului” răzbate în aceste cărţi, aureolând nească de azi, Editura Cartea Românească, București.

P O ES I S Remus-Valeriu GIORGIONI Poetul în poezeum
Poetul își lasă pașii pe terra, urma lui diafană

Ca urma vulturului în văzduh
A șarpelui pe o stâncă
A peștelui în unde…
A omului la o fată (cum bine zice Eclesiastul)
… Poetul iese în stradă

Se bate plângând cu pumnul în piept – pălmuiește
Planeta – aceasta
Palma Poetului – lumea (De bună seamă contrariată, nicicum
Să se simtă lezată)
Poetul iese în stradă Blând își întoarce spre el, dispre stele
Și pălmuiește planeta… Strigă în gura mare vedeți Obrazul (emisfera cealaltă)
Onorabile fețe … S-o mai lovească o data!
Stau înaintea voastră cu inima-n palme,
Cu ea
Înfiptă în frigăruie! Poetul, dimineața
în poezeum
Poetul iese în stradă
Și se stropșeșete la trecători: ce credeți voi La ora de aur a memoriei faste
Fraților muritori… (ce ziceți ce vi se pare Apucat de cuvinte (și transportat)
Că s-ar afla Ca de zulufii capului Ezechiel
Deasupra de nori? Poetul intră zilnic în poezeum: muzeu
De cuvinte și muzici (culegeri
… Iese din nou, suflecat De zvonuri evanescente în noapte, iluzii
La suflet (sufletul desfăcut Sau șoapte:
Ca o coadă de păun ca un Verbe volante cu volutele lor revolute
evantai) cu inima-n palme inima cât un purice:
Înaintea voastră un om! Osuar de silfi și silfide efemeride,
Îndrumar
Și strigă și strigă învață De citit printre rânduri: în el Poemul captează
Să prețuiești huruitul de aripi Seriile de imponderabile: zumzet și freamăt
Al Heruvimului mult mai mult (Foșnet tăcut, fremătare)
Ca vacarmul de voci… Bubuitul cel de talazuri Murmur – alcătuiri – fulgurații
Strivite de-un țărm De pe alte planete vibrații
În diminețile lumii
Cristale limpezi și zaruri
O cascadă de universuri Zuruitoare… rostogolirea lor evocând
Se zbate - ca o rădașcă Străvezimile din vechime
Picată pe spate, în albia unui singur vers Când Poetul țanțoș se preumbla
… În trecerea sa grăbită prin lume În tot cursul anului
Prin grădinile Raiului - grădini

Ca ale Vaticanului ... Și așa zi după zi și seară de seară
I S
Printre colonade și propilee Iese vesel din poezeum ca Moise din cort
Cățărat pe înaltele metereze Cu fața limpid-strălucitoare dogorâtă de-un soare
Interior... trezindu-se subit la el în pridvor
S
… Terestru și muritor, Poetul Terasa deschisă a casei ce dă înspre îngeri: acolo
Intră dimineață de dimineață în poezeum Vede el zilnic lumile-și-luminile
E
Începându-și el ziua printre dileme (aporii și Artei (un zeu
Poeme)... Printr-un luminator Pripășit pe la noi pe miriști de aur
O
Din tavan, columbarul acesta răspunde În poe-zeu!)
În Empireu (iar Poetul
P
La sfârșitul zilei de lucru seară de seară
Se simte zeu-alizeu)
Poetul: Numele lui venind de departe
În cuibul de vulturi în care
Se aciuiase
Poetul, călare pe-un nor
Da curs propensiunilor sale
În cartiere astrale locuitor
O statornică liniște se instalase

În eul său – interioarele-i vaste:
Mulțime de gânduri și pulsiuni
Înghesuite
În sărmana mansardă
Acolo sus, sub streașina bolții

Își exersa el puterile demiurgice, de acolo
Scotea la lumină zilnic – punea pe hârtie
Câte ceva
Din rezervele de melancolie
… Numele lui venind de departe

De undeva
De pe vasta pășune stelară
Unde poezia sta în espectativă (de-acolo
Trimite el zilnic
Amicilor câte-o tandră misivă)
Fericit ca un mire (cum zisese un altul):
El vedea zi de zi vedenia Nevăzutului … Un text minuscul textulă în zbor
Pe care o flutură astăzi mereu În cuibul de vulturi aterizând
Înaintea mulțimii ca pe o plasă de fluturi, Iar numele lui venind de departe
Năvod – Dinspre planeta M(o)arte –
Pentru planeți-comeți și meteoriți Se trezi într-o zi oprit pe o carte

Cu spiritul său plitutor (capul-în-nori)

Colecționar de vocabule rare – monede monade
Poetul, rămășițele sale cerești Poetul aduce spre noi statornice
Stranii și tainice profeții
… În aerul urbei urcându-se nori de furtună (Dar iată-i cum ies din morminte
Se ridica și poemul acesta, alături Veselă ceată înceată: poeții Egiptului antic…
Cu norul de martori… iar ceata Ei încă mai scriu în sicriu!)
Cititorilor după el! Pe când sala de poezie
Cu studenții ei freamătă și Iar vizitându-l pe Solomon regele-filosof
Foșnește a vreme bună! Poetul devorase întreg Tratatul
De paremiologie al bătrânului Eclesiast,
La vânătoare devreme pornit Stimulându-i lui bâguielile profetizante
Poetul călcase în urma de inorog
(Era către seară – în tolbă Iar astăzi, de mână cu Cititorul
Un iepure șchiop două amărâte ierunci El vizitează pagini nemaivăzute
Și puiul de cioară) Din Enciclopedia enciclica – amintiri
Din ținuturi-cu-fluturi
… Inorogul în codru: călcătura sa unică
Iar cornul din frunte, symbol (din volumul în lucru
Categoric al Unului la Editura Castrum de Thimes,
Cum ai așterne pecetea de ceară Timișoara)
Roșie, pe plicul unei scrisori
Iar toate aceste nimicuri

Reminiscențe – evanescențe (cum, bunăoară
Amprenta copitei de unicorn)
La un simplu sunet de corn
Urcă degrabă la cer
… Cufundat în mlaștina lumii, abandonat

De cuvânt
Poetul nostru se simte un om de rând
Rămășițele sale cerești
Căzute fiind ca un îngrășământ
Pe pământ
S
I
Colecționar de monede-monade
S
În sforțarea paradoxală de a realiza

E
Aerienele sale structuri

Poetul cotrobăise prin magazia
O
De materiale – unelte și scule -

A Ziditorului…
P

inedit
I S
Liviu GEORGESCU
S
xxx
E
O
cuvântul neauzit, neîmperecheat, clar, fără vârstă
și fertil, pe o tulpină de mercur în expansiune,
la vârf cu o cupă de confuzii în roțile vii,
P
curgeri în potire de topaz, indecise – nuanțe în mișcare –
vieți adormite în veghe, în smalțurideschise spre lume.
vocale și consoane adumbrite în același ecou,
în aceeași direcție stranie, fructele fulgerului de-a-ntregul
culese în văgăunile mărilor de cineva mai presus.
firea noastră cea de toate zilele, ai putut să-mi oferi divizii și părți,
și în mijloc: suflul uimit. tăieturi încrustate în vis,
în incertitudini și-n îndoieli,
sfărâmături din zestrea ta –
dar nu iubire.
reflexie vești vin și pleacă,
se dau peste cap în jurul aurei noastre
stăm înfipți unul în altul, unul real și unul ireal strânse în jurul craniului de sticlă și praf –
unul cu ochii la stele și altul la interioarele adânci, dar nu iubire.
ne lăbărțăm amândoi în oglinzi timpul –arendaș al domeniilor, al gândurilor,
dar unul se subțiază și altul se îngrașă peste măsură ne rearanjează în chenare, în durere –
până când ajunge la poli și nu se mai știe – dar nu iubire.
aurore minunate, viole, toate speciile înțelegerii. vitriolul luminii pe vitralii, încarnată în sfinții martiri
păsări și vise flutură în golul mării, întunecat –
și din nou înăuntru peste cel adâncit, răsucit, dar nicio suferință și mai ales nicio uimire.
reglând totul cu simpla prezență.
jocuri de-a vațeascunselea, la grămadă. apoi îmi oferi divizii și părți, părți și divizii
din ce în ce mai precise până când nu mai rezistă – se dizolvă dar nicio legare.
și dispar în spatele unor contururi născânde continuu, doar curgerea cuprinde totul, cea mai reală
faruri în larg ghidează înecul. dintre toate adevărurile –
e iubirea ce nu părăsește.
mirarea câștigă spațiu și timpul dispare până când
eternul devine stare de fapt.
între stâncă și stâlp e o geană de miere. destrămare
fixitatea se sfarmă până la punctul în care orașele curg,
cerurile curg, greșelile se transformă și ele în curgere, printre gesturi și destin, fire de praf
curgerea a fost dintotdeauna reală și aure de aer pe vârfuri
și te poți întoarce prin ea înapoi, coroane de întâmplări așezate pe arbitrarul luminii
în mintea curgătoare a lucrurilor. și incertitudinea umbrelor.
vasale întoarceri către mașini, printre anunțuri și zgomot,

gesturi înnodate la curgerea vremii lenjerie de corp și gulere tari

și la cerul albit – nimic din ce știm din istorie, butoniere scrobite cu lacrimi
totul e nou ca la nașterea lumii,
învechit între timp. mătăsuri înveninate cu viespi
pedeștrii pleacă departe, ies din cadru, lângă manșetele pietrelor bătute în stradă
ne trimit scrisori/vești mai târziu. cu lopeți și buldozere
sirenele destrămate prin aer, părți amestecate stradă pietruită ducând în stelele tăbăcite
până când nu mai recunoști și nu mai respiri,
praf fin pe albastru ca o ciupercă crescută în zori. cu suflarea iernii și părerea de rău
un râs ușor printre ere. și cântecul bunicii rămas pe coridoare
fântânile lunii. în smoala și vopseaua morții
pe coridoarele cu lumină lampantă
lumină de lampă
întrezărire
trandafiri de hârtie peste pile electrice
sprânceana dovedită iscoadă uși duble, închise, încercând să le deschidem în somn,
în ținutul vântos, de mercur și în veghe, dar nu se deschid,
unde se pierd trepădușii pedeștri nici acum, niciodată?
cauți un număr, cauți un univers, cauți un creier.
flăcări de seu, grele dar nu dai decât de cuvinte și uși duble, închise.
vălvătăi peste pâini de secară și cuvintele, în ciuda părerilor, nu pot despica bazaltul.
încrengăturile somnului nici sfera.
în vintrele morții poate cu dalta să cioplești un chip.
poate cu inima.
și dintr-o dată toată mirarea și albul totul pare prea greu și prea mic, prea orfan.
galbenul de zinc al norilor ești acolo? în lumile încâlcite, undeva?
lunecând peste fabrici de cărămidă ești aici în creierul meu născător?
și garduri negre forjate un cuvânt, doar atât, e codul care deschide,
care lasă să se-ntrevadă ce nu putem imagina
și șanțuri băltind în pereți și simți.
dovezile urgiei și pierderii
când punctele mute levitează
peste clădiri țuguiate
cum lucrează
și putreziciunile străzii
cu carpeni în flăcări se văd prin pergamentul subțire al pielii
S
păsări șchioapătă printre ruine, oasele ca niște faruri în întunericul trupului

printre tramvaie al toracelui palpitând din proprie inițiativă
I
după îndemnuri nevăzute.impulsurile prigonite

printre case cu tencuiala în țăndări își găsesc refugiul în abdomenul cald ca ieslea.
S
rotindu-se după soarele vișiniu de la cap în jos curg șuvoaie de nervi,

E
arbori galbeni, ferestre fără geamuri lațe de vibrații, trepidații de nori.

geamurile magazinelor sparte limfe clocotitoare se răzvrătesc cum vulcanii
O
împing lava presentimentului peste păduri,

bunica aplecată peste pânzele-nroșite febra îți ridică sentimentul iubirii în piscuri văzute din lună.
P
face tighele la mașina Zinger plămânii sunt două foale care aruncă afară scântei

și înăuntrurespirărimătăsoase din care se țes imaginile înnămolit într-o sigură obsesie –

caleidoscopice ale materiei vii și monolitul sufletului. și prin crăpătura ușii o siluetă
I S
sângele e pompat de inima de peruzea 3.
prin care se văd firișoare de argint și încăperi departe vapoarele nu plutesc
S
întunecoase apele nu îngheață
umbroase, în care misterele se nasc și se multiplică norii sunt poveri
E
astfel că forțe nevăzute împing pistoanele de mir roșu
cu șarje de oțel intră cu furie și scaldă celulele 4.
O
care par boabe de diamant luminate cu flacăra suntem schimbările pe care le știm că sunt.
chibritului aș cum arată dincolo de noi, în ochi, în oglinzi,
P
încât pâlpâie ascuns prin temple de energie și haos și altele pe care le simțim adânc.
ca să renască în frumusețe și ordine, în inteligența altele cu care ne mândrim.
materiei dar ce suntem din toate astea?
cu salvatoare eforturi, intenții și dacă ne-am strânge cu toți laolaltă ce-ar ieși?
oprite în fresce cu petale arzând.
5.
ganglionii și ciucurii broderiei din tuburile peristaltice cazi din sertar în sertar într-u scrin al furiei,
strălucesc, pirite și sidefuri, cu acorduri de clavecin într-un lemn al minunii înconjurate de cuvinte
desfac aerul dintre clopote, neînțelese
ciorchinele de clopote scuturat pe zăpadă. și crini fantomatici
viscole se pornesc din senin cu ciudă prin ficatul meu,
înseninate sunt orbitele mele de un sentiment mistic. albastre zmeie peste lacul morii
ochii se învârtesc după soarele din cer și din interior, morile bătute de gânduri macină trecut și viitor
sfere tăiate de raze și tangente. și de-odată o pasăre-n picaj
totul se strânge la invocarea țesuturilor nobile, cenușii
ca indecizia
prinse-n vâltorile de dincolo, trase sus în adieri, firul de ață
pierzându-se-n păreri, gânduri și vise,
și mai sus, în presimțirea de tine. și pașii mei și premonițiile mele
fuzionează cu florile albe
și vântul și lemnul deschis, eliberat din stâlpi
ipostaze pe marile întinsuri stacojii recreează un sunet
de care sau agățat cu lăuta la brâu
1. și din adâncuri flacăra, și din înalturi bruma
rătăcesc prin orașul cu venele în flăcări și din depărtări asalturi cu baioneta deschisă
prin cristalul creierului intră fulgere și raze pompoase îndreptată spre craniile dezgolite
lănci înnegrite de sânge îngenunchiați
viteza îngerilor călare pe viteza luminii. și pieriți
prin oraș gonesc tomberoane de iască
și scăpăm doar dacă ne-ascundem în sâmburi
xxx
2.
bântui într-o casă printre băltoace de umbre anii ca măștile, ca iedera pe trupul osos, în pieire,
trec pe lângă o cameră unde în refacere, renăscut
bolnavul așteaptă o rază blândă, dimineața salvatoare, și din nou cu aripi de ceară sub soarele vânăt
și nu-i mai pasă de nimic și din nou adormit

și trecut prin site și mori și alături e strigătul smuls din stâncă

iar mâine va fi o altă zi de toruri și blândeți pe care dormi.
din care ne vom înfrupta pe nesăturate fantomele de hiacint s-au dat pe tobogan
și vom bea suferința din pocale de aur până-n smalțul măselelor și-au strălucit toată noaptea.
și ploaia uimită din streșini vise de pâslă și somn de granit, cheamă-ne,
și durerea din butii și tu uimitoareo
așa cum a fost pe vremuri și va mai fi artă-ne viața așa cum ar fi trebuit să fie.
și ființa din vânturi și stânci
S
ca atunci când vrei să fi fără mască și iederă limbajul e nisipul deșertului, iluzia zilnică,
și fără atunci și acum arc peste bosfor ce ne leagănă zilnic,
I
ce ne hrănește noaptea
cu ura minerală și ne acoperă cu lințolii refolosite.
S
invocație vino dintre umbrele ascunse-n pădure

cu chip de fecioară,
E
iarbă și falii învălmășite peste aurore îmbâcsite pe cer e o coală pe care scrie gândul înnegrit
O
și pâsle de aur. arată-te, arată-ne pieptu-nroșit

aici s-a redeschis o uzină de unsoare și drumul de-ntoarcere.
cu care-ți acoperi rănile.
P

figuri măcinate de curgeri și intersecții,

în tranșee de pergamente vechi, printre litere țuguiate.
esență prin geamuri vezi ninsori tremurătoare,
câni jigăriți și gâște crăcănate pe drumul de țară, spart
tăcerea vorbelor și tăcerea simțurilor și plin de gropi nichelate care par adânciturile lunii
deasupra acestor foi aspre ca pielea de capră în inima noastră buclucașă,
prind în ele peștii zglobii și păsările liniștite unde soarele nu s-a obișnuit încă.
prind despărțirile și împreunările deodată
vin norii spre noi ca taurii năvăliți în arenă aproape

să atingă diviziunea nisipului și diviziunea drumurilor
și tot ce a fost odată împreună ești aproape, presimt,
te caut în grote de stele interioare, să te știu
mințile aspre se frăgezesc dintr-o dată să te-adulmec cu carnea și cu creierul,
și apele se dezgheață cu oasele frunții-n țârână, fărâmițate de aștrii aprinși
să atingă ținuturile joase de care vorbesc înțelepții dincolo de care lumile s-au desprins unele de altele.
unde umilința și lipsa de sine te primesc în cupola voită
sunt pârțile tale te-aștept în unghiul plantat deasupra
unde stelele scârțâie și mecanismul lor se oprește cu zgomot
și ne acoperă cu vise, cu gelatine care vibrează
înaintăm peste țeasta noastră dezgolită și plină de dragoste,
minunate corvezi mă trezesc la realitate, mă mângâie,
un topor nevăzut venit de niciunde mă deschid către tine. sunt gata să zbor
despică marea-îngheațată dar aripi nu am. am doar cântec de lebădă
ne atingem deasupra valurilor ce nu are sfârșit.
înaintăm fără să știm te caut cu primele flăcări descătușate din pietre.
în bărci de piatră
și de la o vreme ieșim și mergem
fără greutate
ușor natură vie
din punctul acela păsările zboară etern
printr-un orizont neconturat soarele coboară în grabă,
printr-o lentilă luminată de zâmbet neobișnuit cu farfuriile de tablă murdare
cu gâștele pline de noroiul bălții
și ierburile virile înălțate mai sus decât copacii.
stranietate totul pare un tablou naiv pe o pânză vuitoare a deltei.
culori aplicate pe texturile vegetației S
soarele nu s-a obișnuit încă, jos printre copacii direct pe fibrele fremătătoare mângâiate
de aramă, de razele dantelate.
I
printre vuiet și neliniște, cremenea gata să scapere și ea stă în profil cu tăietura figurii adâncită în calcar
rostogolită în văi adânci, adâncite în lavă, ca a unei statui antice.
S
în rezonanțele pline de fulgere – fluturi de fildeș și peruzea se trezesc dintr-o grotă

E
fluctuații electrice trec prin noi și ne transformă de jar.

în stânci cioplite, căzute din sertat în sertar profiluri de gâze zbârnâie în cosmos și tremură
O
dintr-un ascunziș în altul pe o creangă vie

până jos în mlaștini de opal unde strălucim șopârle arzând.
P
mai viu ca marea, cineva mai încolo e mort. nimeni nu știe și nu-i pasă.

I S
S Mihail VAKULOVSKI (fără) frîne
oamenii
E
vremurile
aşa-i viaţa
O
aşa-i moartea
P
(fără) frîne
amintindu-mi de poemul lu’ Dudu
ţara în care să nu mori de sărbători despre bicicleta aia a lui fără frîne
m-am gîndit la viaţa fără frîne
dar nici vinerea dar să ne limităm la vehicule
Doamne fereşte
să ţi se întîmple înainte de Crăciun sau toate frînele bicicletelor mele din copilărie
Doamne fereşte la un moment dat au clacat
înainte de Paște oricît de sigure ar fi fost
pînă atunci
socru-meu a decedat vineri
la muncă pe cîmp sub munţii Făgăraş coboram pe valea dinspre
l-au dus & închis la morga de sub Tîmpa şi garajul nou spre garajul vechi din sat
nu l-au mai lăsat acasă decît luni ducîndu-i bunicului maşina de stropit via
şi mergeam
cu toate intervenţiile posibile şi imposibile ca de obicei
pe toate nivelurile foarte tare
de la cele profesionale sociale şi politice cînd mi-am dat seama
la disperarea din ochii fiului că nu mă mai ascultă frîna
care trage un tomberon în faţa morgii cu două lacăte iar ţeava maşinii de stropit
la uşă taman atunci s-a trezit
să se uite pe ferestruica deschisă să intre între spiţe
să vadă dacă taică-so
măcar e pus am văzut doar stele verzi
în congelator cînd tata mi-a tras două palme după ce
trăgînd bicicleta de coarne
unicul medic legist din Făgăraş e în concediu legal am ajuns acasă orbeşte
iar medicul legist din Braşov nu lucrează în week-end
fiindcă în week-end nu e plătit altă dată
iar medicul cu autopsia coborînd tot în cea mai mare viteză
dacă ar fi de găsit tot pe valea dinspre
nu şi-ar putea face treaba înaintea medicului legist garajul nou şi garajul vechi
c-aşa sunt procedurile în ţara asta mi-a sărit lanţul de la Şkolnik şi
aşa sunt legile ca să nu ajung unde căzusem data trecută în cap
am urcat pe gardul de sîrmă al babei cînd am dus bicicleta la reparat

de la care voi culege folclor în studenţie am plătit o taxă babană
apoi pe tulpina zarzărului apoi am mai plătit o groază de bani cînd am luat-o
apoi am căzut pe spate şi înapoi
imediat mi-a aterizat şi bicicleta în cap (cam cît m-ar fi costat dacă-mi cumpăram alta)
dar mi-am zis că asta e
cînd am ajuns acasă măcar acum pot merge în siguranţă însă
tata mi-a tras două palme imense de la prima tură au scîrţîit atît de tare frînele cînd
campion al URSS la judo în cap apoi coboram pe Dobrogeanu Gherea
m-a masat la tîmple cu substanţă din aia încît m-au lătrat toţi cîinii din cartier
urît mirositoare dintr-o cutie chiar şi ăla alb mic ca un pisic care-şi scoate
rotundă roşie vietnameză capul pe gaura pentru furtun
nu-i nimic
a zis iubita
o să-şi mai dea drumu’
dar şi-au mai dat drumu’ pe dracu’
acum merg pe jos în drum spre serviciu şi înapoi

din Răcădău în Piaţa Sfatului şi viceversa
un traseu minunat
juma de oră dus jumătate întors
uneori te stropesc maşinile din cap pînă-n picioare
alteori mai aluneci pe cîte-un capac de canalizare
uneori mai urlă cîte-un urs la tine
cîte o dată îi tăt ghini
cu vreo doi ani înainte să plec la facultate ***

motocicleta pe care mi-o cumpărase tot tata
după ce a murit bunica aeroportul din Eliat
n-a mai avut frîne deloc e chiar în centrul oraşului
de-atunci am mers şi eu ca Dudu la aterizare
tot pe drumuri drepte mă rog cît s-a putut avioanele zboară
oricum cu motocicleta nu-mi amintesc să fi căzut prin baruri terase S
muzee printre blocuri şi case
acum am o bicicletă cu care la cîţiva paşi e plaja
I
am mers zi de zi la serviciu ani întregi de unde admiri

şi pentru că trec strada abruptă
S
munţii Iordaniei şi munţii Egiptului

din Răcădău cartierul cu urşi spre centru înoţi liniştit distrat fericit în Marea Roşie
E
tăind practic muntele Tîmpa cu gîndul la Petra piramide Ierusalim Marea Moartă
m-am trezit într-o zi fără frîne la doi paşi de ţinta lunetelor
O
exact la intersecţia dinainte de Castelului băieţilor de la ISIS

P

I S
S Mihaela Claudia CONDRAT de nu de nu mă mai
vocile care discută

E
despre bach
bucata
O
pe care mi-ai
cântat-o
P
cândva
apeși greu
toccata din întuneric clapele albe
eu eu eu
I cu mâna ta de femeie
de lumină apeși greu

mă apropii clapele negre
pe-ntuneric tu tu tu
cu mâna ta de bărbat
prin sunet fără prolog
pe atunci
(se aud mai multe întregul era
voci de chitară direct proporţional cu
discutând partea
despre muzica
lui bach) II
cum de tine din noapte trecem

prin cuvântul direct în noapte
din prima vocală fără prologul din zi
a se naște din a tu treci la fel de repede

e din e la aceeași partitură
pe clapele pianului
și tot așa
vocalele vor naște acum
tot vocale pe clapele albe
cum tăcerea tu tu tu
naște tăcere cu mâna ta de bărbat
aici pe clapele negre

la mine eu eu eu
acum cu mâna ta de femeie
mai aud
toccata cu tot
pe care nu vrei cu spini
să o sfârșești cu totul
noaptea asta
de frica întunericului dar nu e acum
ce vreau
te-nțeleg ce văd
nu te grăbi ce mai crește pe
să-l termini spatele meu
pe bach
ceasul bate
cu mâna ta de femeie de nu-mă-uita
pe clapele albe
eu eu eu nu
cu mâna ta de bărbat mă
pe clapele negre uita
tu tu tu
vin
fugi din lumea lui
după frunză verde
fugi unde sunt
după trandafirii
fugă
?
de nu de nu mă mai
rătăciți prin războaie
mi-au crescut pentru cuvântul spus
pe spate
trandafirii învierii iată
cu tot cu spini se face seară
de prin vale sună
să a săbii ridicate
să te a voci
să te sprijini S
să te sprijini de ei care se ridică
dincolo de înviere
I
când vrei odihnă de dincolo

S
să evadezi de trandafiri
în mirosul lor
E
când poți de nu
de nu mă
O
și tu de nu mă mai
și tu de nu mă mai uita
P

I S
încă un pas
S
încă un pas
doi
E
seara aceasta
O
vine cu plecări
dinspre o dimineață
în care am râs
P
spre o noapte
în care o să plouă...
nu mai aștept nimic

încă un pas
doi
când va fi să văd
fără cântec
cu o cărare
fără pași
fără urme
și totuși
încă un pas
doi
cu vin roșu
care se scurge
printre foile scrise
pe buze
peste perlele
lăsate pe masă
în semn de mine
în locul de unde
nu pleci nicăieri
da știu
astă seară
o să plouă
cu oameni
cu tot
cu haosul tot
care ești

Promisiuni Dana ȘTEFAN
I S
S
Trezvie
E
O
Pe covorul din sufragerie, Isus a fost răstignit a nu știi
câta oară, de data asta
cu fața la cruce
P
Cum toți sfinții au în tencuială figuri efeminate,
nu-i de mirare că, de la spate,
părea plin de voluptate, umplând de pofte
orice trecător Promisiuni
Credința nu se termină ca pasta de dinți din tub
când ai nevoie 1:1
mai e puțin Omul poartă în sine promisiunea lui Dumnezeu,
Armonia apasă mai greu ca angoasa cel mai mare copil,
Cui îi dă mâna să doarmă în pace alintat și veșnic nemulțumit,
În trecere, mi-ai doborât doi îngeri care atunci când se supără
care zac acum pe fundul sufletului aruncă meteoriți în ovulul luminat al lunii,
Nu au sânge, așadar nu caută să se ascundă în pământ fără teama de a naște alte și alte lumi care așteaptă
mii și mii de ani
să li se coacă promisiunile
Sens unic 1:2

Omul poartă în sine promisiunea lui Dumnezeu
Pe Calea Lactee merg suflete cu crucea în spate Pentru el, țărmul mării e întreaga lume
De jos par stelate. Deasupra lui, marele ovul al lunii nu lasă meteoriții
Pe Calea Victoriei trupurile calcă-n băltoace tulburând să îl fecundeze
și umplând stelele de noroi. Totuși, cândva, din burta-i plină de cratere, o
semilună tăioasă va lăsa să iasă alte trei lune mici
Calea nu e decât un șarpe cu pene care nu privește care vor desena printre stele triunghiuri echilaterale
înapoi. și isoscele
Brechtian
Evanghelist
Nori ca o căptușeală de lână zgărmănată
Umbli cu cheile de 14 în buzunar peste o lume făcută din cuvinte greu de înțeles
ca Petru altădat’ prin vie doar cu ochii
Ușa rămâne încuiată chiar Laptele e seva existenței ce trece de la o ființă la alta,
și când nu ești aici îți simt respirația așadar,
în tot cartierul inimile bat sincron o mamă-vacă face tot atât cât mama ta naturală
Rugăciune isihastă La fel ca norii, gândurile sunt umbre care trec,

nici bune, nici rele,

doar umbre ce te fac atent la sursa de lumină EL
- antropologie sub lună plină -
Orizontul e doar un cerc închis în mijlocul căruia el e o localitate mică după război
scrie a+m îl văd pedalând pe bicicletă parcă vrând să aducă
El nu împarte nimic cu nimeni, inocența lumii înapoi
păstrează totul doar pentru el, o poartă în ciucurele galben de la căciulă în care,
de parcă ar fi propria-i moarte. speriată de trasoare și petarde s-a ascuns mămăliga
plină a lunii
luna nouă nu-l recunoaște când iese în poartă
fără muzică și fără aureolă
Oameni de Crăciun e totuși de ajuns puțin verde să facă
dragoste
Ei cred că pot sta în iubire ca găluștele-n supă
plutind într-o obișnuință unsuroasă
asezonată cu pătrunjel verde
Dacă brazii ar avea oameni în casă, le-ar plăcea Credință
să fie drepți și frumoși ca ei
atletici și cu ochi albaștri Scormonesc în trecut printre zile și ore putrede,
printre amintiri
din care se ridică damful dulceag al romanțării
Zgârii cu unghia și de sub pojgița străvezie țâșnește
EI puroiul galben
al rănilor șterse prea ușor de minciuna minții și
Ea era o lume cu marea și talazurile ei, mă izbește izul înăcrit al detaliilor
în care dansează delfini și nasc semilune
El era un univers cu munții și văile lui, Singura speranță sunt pantalonii tăi,
cu râuri repezi, lacuri și brâne lăsați în poziție de rugăciune pe marginea patului
Trecuseră prin moarte și se lăsaseră atinși
de viață ca de o aripă de lână
moale și colorată
din care mama le tricota flori și nori și ciuperci și Mecanism
piscuri și cozonaci cu suflet și ciocolată și
pisici și nasturi Nu ești altceva decât o reptilă de geniu
atent antrenată
Din când în când au un cerb fără cap Funcționezi ca o baterie wireless
să nu le ia nimeni infinitul
S
Inima busolă, mintea teritoriu

Își scaldă verdele și albastrul
I
S
EU
E
Tablou
Mănânc distanță și tăcere
O
Bucăți ale zeului soare zac împrăștiate pe trotuar Isuși de plastic răstigniți la intrarea în localitate
Din când în când, pe ele, se așează acele păsări ale Dealuri cu codițe împletite pe care zburdă iepuri,
P
sufletului, fluturii capre și lăstuni

Norii se scutură ca niște căței uzi pantofi muncitorești pe care cresc acum
Un pâlc de mesteceni îmbrățișați colonii de scoici și cozi de comete
Alături, niște copaci înțelepți În Vamă, fete de 14-15 ani îți propun să
Tot ce este mort freamătă se lingă cu tine cât vrei pentru 10 lei
Un nasture verde în noroiul de pe marginea drumului O bărcuță ca de hârtie plutește-n derivă căutând
Un ochi de păpușă strivit pe caldarâm un alt înecat
Tubul de cremă de mâini împroșcă primăvară sub A trecut vremea castelelor de nisip și-a înotului
roata unui suv cu căluții de mare
Progres Definiție
La Shabla, ai tot apusul într-o piersică Tablouri: ferestre în perete
Prigorii stau pe sârmele de telegraf ca la numărătoare Pentru ochii mei cenușii, depărtați și senini
La Ezerets, marea a depus pe mal uși, vase de toaletă și Lumea e doar un sloi încremenit în veșnicie
S
I
S
E
O
P

PE CONT RAS ENS Adrian ALUI GHEORGHE Poeme americane
țările pe care doriți să le vizitați (de la 1 la 5,

în ordinea preferințelor), meniuri preferate:
a) omnivor b) vegetarian c) vegan d) altele
(subliniați), dovediți că nu sunteți robot și scrieți
numele unei personalități care credeți

că vă reprezintă, în chenarul alăturat: sport,
știință, istorie, cultură, religie, artă culinară,
politică, modeling, media, altele (câmp obligatoriu);
Câmp obligatoriu
după expedierea formularului așteptați confirmarea
(15 – 45 zile) cu un număr de ordine cu care
Motto: vă veți identifica la repartizarea călătoriei;
„Turismul global a depășit orice previziune. precizăm că nu există posibilitatea schimbării
În anul 2040 populația lumii va călători,
în proporție de 60 la sută, în afara spațiului propriu, destinației programate, a perioadei programate,
călătoria va fi un standard de civilizație a traseului programat; regulamentele de efectuare
și, de ce nu?, de fericire”
a unei călătorii/ drepturi și obligații/ devin executorii;
orice abatere de la program/ orice delict în zonele
New York Times, 29 mai, 2023
vizitate vor fi sancționate cu suspendarea/ suprimarea

dreptului de a călători pe o perioadă limitată/ definitiv;
De când toate țările lumii au devenit muzee,
în cazul decesului persoanei programate pentru călătorie,
Guvernul Mondial este o mare agenție de turism,
locul va fi ocupat, în ordine, de persoanele aflate
cetățenii fiecărei țări sunt exponate vii
care se mișcă natural într-o lume tot mai dinamică;
pe lista de așteptare; în caz de deces în timpul
călătoriei, Agenția va asigura serviciile funerare/
în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare minut
incinerare; așteptăm sugestii pentru îmbunătățirea
se fac programări de vizitare, trebuie doar
serviciilor noastre la adresa comunicată anterior,
să te înscrii la o adresă virtuală
după ce bifați căsuța adecvată (suggestion);
completezi un formular nume adresă continent
agenția noastră vă dorește călătorie plăcută
țară, ocupație, data nașterii, loc, sex,
și vă sugerează să aveți,
studii, datele biometrice, boli (opțional),
pentru orice eventualitate,
care au fost ultimile trei țări vizitate (câmp
în oricare țară/
obligatoriu), orientarea sexuală (câmp obligatoriu),
continent/
destinație/
convingeri politice (opțional), hobby-uri
lume/
(opțional), religie/ confesiune (câmp obligatoriu),
sublume
ce obiective aveți într-o călătorie: a) curiozitate
o umbrelă cu dumneavoastră.
b) relaxare c) altele (subliniați), care sunt

Sala de jocuri în Las Vegas Epigramă

Patru bărbați jucau poker. Erau concentrați ca Unii au căutat aur în America, eu caut poezie,
jucătorii de sumo care așteptau greșeala adversarului. în epoca virtualizării poezia poate căpăta o valoare
Am trecut prin spatele lor, am putut să le văd cărțile, mai mare decât aurul
dispuse în formă de curcubeu, aproape la vedere. Am
putut să văd că toate cărțile cu care jucau erau albe, dacă PIB-ul României
nu aveau niciun semn, care să indice valoarea, cum - sau PIB-ul mondial, de ce nu? -
au cărțile obișnuite. Au decartat, au luat cărți noi. Au s-ar măsura în poezii,
început să pluseze pe mize din ce în ce mai mari. Am îţi dai seama ce importantă ar deveni
vrut să-i atenționez că este ceva în neregulă, că au cărți existenţa poetului?
albe. Unul dintre ei m-a țistuit, să nu-i tulbur. Nu
am mai insistat și am ieșit. Afară un avion desena pe am da şi la export, s-ar crea
cer, cu fumul lui, niște hieroglife pe care dacă le-aș fi mafii care ar manipula poezia,
descifrat cred că aș fi putut contrazice șirul lui Fibo- ai vedea parlamentarii trecîndu-şi
nacci, cam așa cum poeziile se scriu cu fumul inimii pe sub bănci în parlamente
care arde. teancuri cu cărţi de poezie
s-ar propune tipărirea în tiraje mari
S
ale cărţilor de poezie,
ca să ajungă la tot poporul flămînd
N
ar fi greve şi mitinguri şi sindicatele ar cere
E
mărirea numărului de poezii pentru
muncitori, ţărani, intelectuali şi politicieni
S
sigur că ar merge ca monedă şi
A
poezia străină, un fel de valută
mai sigură şi mai stabilă,
T R
dar nu toată lumea şi-ar permite-o;
... sunt pe Wall Street, vreau să schimb

câteva poezii românești în valuta locului C O N
caut o casă de schimb să văd paritatea.
(Din volumul „Poeme americane”/ în pregătire/

New York – San Francisco, mai 2023)
E
P

CO ORDONATE BUCOVI NENE Mircea A. DIACONU Ciprian Porumbescu, ultimele zile la Viena.
În jurul unei fotografii
S unt câteva fotografii prin intermediul căro-

ra pot fi reconstituite momente cheie din
existența lui Ciprian Porumbescu. Cea mai cunoscu-
clasicizante, ci și o anumită strategie de expunere.
Degajați, într-o stare de relaxare în care mondenita-
tea trebuia să se vadă, pe fețele fraților Porumbescu se
tă, firește, este aceea în care, imediat după eliberarea citește mai degrabă mâhnirea.
din temniță, apare alături de „con-prisonierii” Eugen Într-o scrisoare trimisă Maricăi pe 29 iulie
Sireteanu, Orest Popescu, Constantin Morariu și Za- 1881, care deja plecase din Viena la Gleichenberg,
haria Voronca. Mesajul este unul politic. O alta este Ciprian precizează: „Am fost alaltăieri acolo (la ateli-
fotografia în care Ciprian e în corul studenților teo- er, n.m.) și m-am uitat la grupul nostru și la portretele
logi, condus de Isidor Vorobchievici. Cât despre afișul cabinet ale lui Ștefan. Ștefan a ieșit foarte bine, atât
concertului din 27 octombrie 1882, de reținut scri- singur, cât și în grup. Noi amândoi, dacă în realitate
soarea trimisă a doua zi acasă. Ciprian vorbește în ea am fi așa, ar trebui să mai facem foarte multe cuceriri;
de succesul fulminant, dar, cu destulă precauție – era căci tu ești drăgălașă, tânără și frumoasă ca o fetișcană
cu adevărat speriat și de 17 ani, iar eu – ca
nu voia să-i îngrijo- și cum abia acum
reze pe cei de-acasă aș fi terminat lice-
–, și despre decizia ul, cu o guriță mică
de a pleca la Nervi. și drăgălașă, numai
Fo t o g r a f i a s-o săruți. Na, ce să
care face obiectul mai zic, ce mai poți
acestor pagini, pe păți la bătrânețe!
care aș pune-o, de Pakorny a expediat
altfel, în miezul exis- fotografiile chiar în
tenței lui Ciprian, aceeași zi. Tata are
e făcută la Viena în să aibă o bucurie ne-
1881. Ciprian este bunească de copiii
alături de fratele și lui” (Porumbescu
de sora sa, Ștefan și 2003a: 180).
Marica. Ce să cau- Ciprian nu-
te copiii preotului și pierduse umorul.
Iraclie de la Stupca Dovada e această au-
la Viena? Mai mult: to-proiectare într-o
ce gânduri se vor fi exagerare glumeață.
ascunzând în spatele La ce bun chipul
privirilor cumva ab- de adolescent inge-
sente? Privirea în nuu din moment ce,
obiectiv e o privire simțindu-se bătrân,
în neant. Atelierul pare să fie dincolo
Reuter & Pokorny de orice amenința-
(avea să devină ate- re? De fapt, ideea pe
lier regal din 1899) care Ciprian vrea s-o
avea nu doar deco- sugereze este că tre-
rurile lui solemne, cuse prin prea multe
ca să-l mai poată speria ceva; tocmai așa ceva ar trebui mult, dacă mai rămâne și mai mult timp aicea, Vă
să se citească probabil pe chipul lui. Altfel, Iraclie îi rugăm a ne înștiința, în tot cazul, până miercuri seara”
B U C O V I N E N E
scrisese ca Pakorny să-i trimită Maricăi fotografiile, (Porumbescu 2003a: 173). O scrisoare, așadar, ca un
plata urmând să fie făcută ramburs. Ciprian ținea proces verbal.
însă să precizeze sec că pentru comenzile ulterioare, Dar, cum am văzut, Marica l-a însoțit pe Ștefan
„costă, o bucată, 1 florin” (Porumbescu 2003a: 180). la Gleichenberg (va fi fost decizia lui Iraclie) și de aco-
Să fi fost ipotetica bucuria a lui Iraclie posibilă? Să fi lo îi comunicase în detaliu lui Ciprian cum stau lu-
fost ironia lui Ciprian la mijloc? După cum vom ve- crurile cu Ștefan, ba chiar îi reproșase că-i răspunsese
dea, fotografia aceasta vorbește, în fond, despre boală pe un ton neserios. Așa se explică răspunsul lui
și despre bani. Ciprian: „Ceea ce am scris în ultima mea scrisoare, în
Așadar, Marica ajunsese la Viena și de aici ple- mod batjocoritor, cum zici tu, nu trebuie deloc să-mi
case la Gleichenberg. De fapt, la Viena ar fi trebuit să reproșezi, îi răspunde Ciprian. Vezi că a fost un mijloc
ajungă, se pare, doar Ștefan. Într-o scrisoare trimisă excelent să obțin de la tine – și asta am vrut – anume
la scurt timp după ce frații îi sosesc în capitala Impe- o scrisoare amănunțită. Desigur că scrisoarea conține,
riului, cu o undă de reproș, Ciprian îi scrie lui Iraclie: mai ales, o parte sumbră, anume starea sănătății lui
„M-am bucurat foarte mult văzând că vin ai noștri cu Ștefan; dar, la începutul tratamentelor, este totdeauna
C O O R D O N A T E
toții, de cari n-am știut că vor veni”. Îi întâmpinase așa, abia mai târziu se clarifică și se așază toate – zic și
împreună cu un anume domn Hartl (Probabil vreu- sper eu” (Porumbescu 2003a: 179).
nul dintre musafirii lui Iraclie. Într-o altă scrisoare îi În același timp, Ciprian îi spune că nu are cum
mărturisește Maricăi că nu l-a mai vizitat), luându-i să-i viziteze. Deși textul e tradus cu destulă imprecizie
să locuiască la el, „având toată comoditatea și serviciul fiind uneori cu totul neclar, se pare că firma Sudbahn
cel mai necesar de la bătrâna gazda mea. Petrecem la n-ar mai putea să-i acorde o reducere pe căile ferate.
un loc, privim ce este de văzut, că mult nu-i, fiind În dialectul familial pe care Marica îl va fi cunoscut,
teatrele toate închise” (Porumbescu 2003a: 173). faptul că Ciprian ar fi plătit deja o amendă va fi fost o
Ar urma să mai viziteze „Schönbrunn-ul și vi- glumă, rămasă pentru noi neînțeleasă. O glumă, des-
legiaturile din împrejurime”, după care, în ziua urmă- cifrată însă la finalul scrisorii, era și informația că scri-
toare, Ștefan va pleca la Gleichenberg. El era bolnavul. soarea aceasta nu fusese timbrată: „ca să ajungă cu atât
Medicul din Viena la care Ciprian îl dusese pe Ștefan mai sigur...”, spune Ciprian. În Post Scriptum însă,
fusese optimist: „Kandros, asistentul prim al lui Bam- precizează: „Nu te supăra că n-am francat scrisoarea,
berger și cel mai renumit doctor de piept mi-a spus însă, zău – „nima groșa” (și editorii precizează: „«Nu-s
că boala lui Ștefan nu e atât de periculoasă. Plămânul bani», în ruteană”) (Porumbescu 2003a: 181).
stâng, în capătul de sus, e atacat și e foarte potrivit a-l De fapt, acum, pe 29 iulie 1881, Ciprian îi
trimite pe Ștefan la Gleichenberg, ca de cu timpuriu mărturisește Maricăi motivele pentru care nici la
să se poată evita pericolul unei tuberculoze. I-a dat Stupca nu-i va putea însoți: „Nici acasă nu pot ple-
adresa unui medic în Gleichenberg și i-a spus că, dacă ca, din mai multe motive întemeiate: 1) nici eu, nici
se va întoarce îndărăpt, să vie iarăși la el, ca să-i deie tata n-avem bani, 2) nu pot obține, acum, deoarece
ordinațiunile următoare” (Porumbescu 2003a: 173). au început vacanțele, nici o reducere, iar acelea care
Așadar, Ștefan urma să meargă la Gleichen- erau destinate lui Ștefan au fost utilizate de altul, 3)
berg, dar singur: „Nu-l pot însoți, precizează Ciprian, în caz că eu aș pleca, n-aș putea rămâne decât 2 săptă-
neavând parale și neputând, de altă parte, s-o las pe mâni acasă, deoarece trebuie să plec la 1 septembrie,
Marica singură aice”. De fapt, nici pe Marica n-o poa- la Brașov, deci să fac o călătorie tot atât de costisitoare.
te însoți „subt nici o condițiune, neputând, înainte de Ar fi rentabil oare, să azvârl, așa 50-60 florini pentru
15 august, să mă urnesc de aice”. Avea să se urneas- 2 săptămâni? Așa, plec de aici direct la Brașov și mă
că, totuși. Deocamdată, Ciprian pledează ca Marica va costa mai puțin, deoarece de la Stupea ar trebui să
să mai rămână la Viena, cerând însă deciziile tatălui: plec prin România – alt drum nu este” (Porumbescu
„De mai aveți, deci, să mai ordonați ceva în privința 2003a: 180).
călătoriei Marichii, care observ anume că nu mă costă Alte detalii din scrisoarea aceasta destăinuie

ceva despre lumea mondenă de la Gleichenberg, des- cârnăciori de mâncare” (Porumbescu 2003a: 174). Și
pre Marica și despre lipsurile lui Ciprian. Marica își continuă: „Azi n-am nimic! Pe credit nu mai vreau să
lăsase la Viena rochia de catifea și-l rugase pe Ciprian iau nimic, deoarece sunt dator 10 fl. Pe lângă aceasta,
să i-o trimită: „Nu înțeleg capriciul tău să obții, nu- veșnica mea supărare – și, totuși, mă simt mai liber
maidecât, rochia de catifea. Probabil acolo oamenii și mai bine decât aș fi, acasă, la strachine pline; aco-
nu sunt în toate mințile, de poartă la promenadă ro- lo, n-aș mai putea suporta o zi...” (Porumbesc 2003a:
chii de catifea; și, în caz că le poartă, totuși, atunci 174).
desigur sunt altfel lucrate ca a ta, cu trenă lungă – asta O destăinuire care va fi provocat un mic cutre-
e numai în salon. Lasă-mă să-ți spun, nu purta rochia mur. De fapt, Ciprian ia în calcul ideea de a merge
de catifea. De altfel, cum să ți-o trimit? N-am cutie la Gleichenberg și chiar făcuse o cerere la Sudbahn
potrivită și s-ar boți toată. Însă, dacă ții neapărat s-o „pentru un bilet cu reducere”, pe care, dacă l-ar fi pri-
ai, scrie-mi și o să ți-o trimit” (Porumbescu 2003a: mit, ar fi putut ajunge cu trenul până la Feldbach, de
180). la Feldbach la Gleichenberg urmând să meargă pe jos.
De fapt, cum să i-o trimită dacă nici pentru În același timp, îi trimisese se pare un bilet lui Ștefan,
francarea scrisorii nu avusese bani? Totuși, deși preci- spunându-i să-l schimbe cu un bilet și jumătate la
zase anterior că nu are cum să plece din Viena (așa-i clasa a III-a. Dar, finalmente, călătoria lui Ciprian la
mărturisise lui Iraclie, încercând să-i explice de ce n-o Gleichenberg nu are loc. Va fi plecat în Alpii austrieci.
poate însoți pe Marica prin împrejurimi), Maricăi îi Dar lucrurile iau o altă întorsătură. Pe 4 august
vorbește despre o posibilă călătorie cu un coleg, de pe Ciprian îi scrie lui Iraclie o scrisoare, revoltat – revol-
4 sau 5 august, pentru o săptămână, în Alpii austrieci, tă abia reținută – că dintr-o telegramă tocmai primi-
B U C O V I N E N E
până în Salzkammergut: „În caz că nu ajungem atât tă de-acasă nu înțelege nimic. Prin urmare, nu-și va
de departe într-o săptămână, mergem numai până la schimba planul prezentat deja în detaliu în scrisoarea
Aussee și, apoi, prin Gesäuse, la Admont și retour, iar pe care i-o trimisese în dimineața aceleiași zile, în care
la 13-14, sunt iar la Viena și, până atunci, se va ter- Ciprian confirmase primirea cu două zile în urmă a
mina, cred, și tratamentul lui Ștefan și mă veți putea unei telegrame cu 5 florini, iar acum, a unei „asignații
găsi, din nou, în Albertgasse. Voi expedia cărțile tale cu 2 fl. 50”. Mulțumește pentru bani „din toată ini-
poștale. Chiar acum merg la B.A.I. Eisenbahn și la ma”. Cât despre planul comunicat aici, plan riguros,
Carl-L[udwig]-Bahn. Biletul de tren pentru Norbahn pus la cale pe zile și localități, reiese că a doua zi Cipri-
e valabil până la 4 septembrie” (Porumbescu 2003a: an urma să plece dis-de-dimineață în călătoria invoca-
180). tă, așa încât pe 10 august să fie la Hieflan, Admont,
Greu de spus dacă, nedatată, o altă scrisoare în Stiria, „de nu vor interveni împiedicări elementare,
din acele zile o precedă pe aceasta, cum reiese din cro- precum, de exemplu, un morb sau vreun context ne-
nologia textelor din ediția Porumbescu 2003a; cred, plăcut cu lotri sau tâlhari” (Porumbescu 2003a: 182).
mai degrabă, că îi urmează. Reiese din ea că Marica îi Morbul putea să apară, deși lui Iraclie nu-i mai vorbi-
C O O R D O N A T E
scrisese de frumusețile de la Gleichenberg insistând să se deloc de el. Lotrii și tâlharii erau invocați doar așa,
vină și el, că uitase să treacă adresa la care se vor muta ca ipoteză glumeață, pentru a atenua efectul morbu-
(greșise și adresa lui Ciprian, scriind nr. 12 în loc de lui, și pentru a plasa totul sub semnul glumei.
13), mai mult, că Ciprian îi trimisese, cu două zile în Cert este că urma să plece din Viena pe 5 au-
urmă, 23 de florini și e acum îngrijorat, neștiind dacă gust, pe traseul Schecarzensee, Gschaid, Mürzsteg,
banii au ajuns sau nu la destinație. Relevant cu to- Weichselboden, Wildelpe, Hieflan, Admont, pentru
tul e altceva. Trecând peste tonul glumeț din cealaltă ca pe 11 și 12 august să se întoarcă (pe jos sau cu
scrisoare, aici Ciprian se destăinuie fără menajamente: trenul, încă nu știe) spre a se întâlni pe 13 cu Marica,
„O, Doamne, cât de mult aș vrea să vin la voi, dar, pe care ar urma s-o însoțească la Viena. Ce se va fi
dragă soră, eu nu ți-am scris niciodată acasă ca să nu întâmplat cu Ștefan, cu Laura? Cu siguranță, erau și ei
mă plâng fără rost și ca să nu prindă tata scrisorile – în discuiție. În treacăt, Ciprian invocă și că are toate
dar trebuie să ți-o spun că-mi merge mizerabil – sunt documentele la el, în caz că i s-ar trimite ceva parale,
bucuros să am, în fiecare zi, un gulaș ori o pereche de „de care poate că voi avea trebuință, în caz că să mă

duc de la Admont, cu trenul, la Eisenerz. De aici, pe tatălui. Dacă ar fi să ne luăm după scrisorile pe care i
jos la Leoben și, de aici, cu trenul la Mürzzuschlag” le trimite, boala nici n-ar exista. Singura căreia-i vor-
B U C O V I N E N E
(Porumbescu 2003a: 182). Pe 14 dimineața (sau pe bise și de boala accentuată, și de disperarea pe care i-o
13, seara) ar urma să fie în Viena și după 2-3 zile instalase foamea în corp era Marica.
„plecăm spre Stupca”. În tot cazul, „de la stațiunile De fapt, în spatele privirii neutre din fotografia
mai însemnate vă voi scrie despre rezultatele călătoriei care a declanșat aceste observații se află altceva. Deli-
mele”, îi declară tatălui. rul acesta epistolar încă nu se declanșase. Și complica-
Să fie cu adevărat vorba despre plănuita călăto- țiile existenței lui Ciprian pot fi aflate dintr-o scrisoare
rie pe care Ciprian urma s-o facă în Alpii austrieci? În trimisă pe 25 iulie 1881 lui Epaminonda Bucevschi,
tot cazul, îi comunică totul, în detaliu, lui Iraclie. De care plecase din Viena la Cernăuți. Pe 25 iulie, proba-
altfel, orice inițiativă trebuia validată. Scrisoarea este bil că frații încă nu-i ajunseseră la Viena. Ce-i drept,
aproape un exemplu de supușenie și finalul o dovedeș- cu o lună înainte își anunța sora că a trebuit să se mute
te: „Sărutându-vă, în urmă, mâinile, rămân al d-voas- din locuința plină de ploșnițe etc. pe Albertgasse nr.
tră devotat fiu”, scrie Ciprian. În plus, cum știm deja, 13, cu 10 fl. pe lună, locuind acum foarte bine. Să
deși își propusese să meargă din Viena direct la Brașov, deducem că mutarea îi adusese echilibrul dorit?
și cauzele erau, cum am văzut, foarte serioase, Ciprian Cu zece ani mai mare decât el, pictorul Buce-
C O O R D O N A T E
hotărăște în ultima clipă (din ce motive, nu vom ști) vschi, pe care-l știa cât de cât de la Ilișești, îi fusese
să o însoțească pe Marica la Stupca. Să fi fost la mijloc în preajmă la Viena. Am invocat la un moment dat
decizia tatălui? În sfârșit, Iraclie putea fi mulțumit: re- o scrisoare pe care, parcă de pe marginea prăpastiei,
belul se îmblânzise. Ciprian i-o trimite. Merită citită aici, în finalul aces-
Așadar, în dimineața zilei de 4 august, Ciprian tui eseu, în integralitatea ei. Traducerii din studiul
îi trimisese lui Iraclie această scrisoare, apoi îi scrisese lui Corneliu Gheorghian, „Bucovina în pictură” (în
Maricăi punând-o în temă cu planul detaliat (urmau „Boabe de grâu”, anul V, nr. 9 [septembrie 1939], p.
să se întâlnească pe 13 august la Mürzzuschlag), dar 513-551) – pe lângă că două secvențe sunt rezumate,
telegrama primită pe la ora 13 îl pune în mare încur- expresia e aici uneori de tot șubredă – îi prefer tradu-
cătură. Se chinuie să-i descifreze sensurile și nu înțele- cerea publicată în Porumbescu 2003a: 175-179. Iată,
ge nimic. Așa că, până la o nouă scrisoare de la Iraclie deci, ce-i scria Ciprian Porumbescu lui Epaminonda
din care să înțeleagă ce vrea tatăl său, rămâne fixat, Bucevschi cu două-trei zile înainte să meargă cu Ma-
spune, pe ceea ce-i scrisese dimineață. Nedumeririle rica și cu Ștefan să se fotografieze la celebrul Atelier
lui Ciprian ne proiectează însă într-o serie de alte ne- Reuter & Pokorny:
cunoscute. „Stă telegrama aceasta în oarecare suferință
cu proiectata călătorie la Triest sau cu partia mea? Nu
știu nimic ce să fac. Rămân deci la ceea ce v-am scris Viena, la 25 iulie 1881
deja azi-dimineață” (Porumbescu 2003b: 21-22). E
ora 4 după-amiază, și Ciprian își petrecuse toată ziua, Prea stimate amice,
în proximitatea disperării, încercând să pună ordine
în haos. Dar și în această scrisoare e vorba de bani, S-a scurs o vreme îndelungată din ziua când ne-
deși Ciprian abordează chestiunea parcă mai degrabă am strâns mâinile de rămas bun și ne-am despărțit salu-
accidental („Dacă poate îmi veți trimite parale la Hei- tându-ne atât de cordial. D-ta, pentru a schimba odăița
flan, atunce la Leoben sau Bruk să ne întâlnim”). În intimă de pe Corneliusgasse cu un apartament supraîn-
tot cazul, mărturisește: „Altmintrelea sunt deja gata cărcat de lambriuri de tei la Cernăuți, eu – pentru a mă
de drum și mâine cu sacul pe spate mă pornesc cu întoarce la notele mele muzicale și a continua monotonia
fratele Woitke” (Porumbescu 2003b: 22). silnică obișnuită, cu mai multe sau mai puține schim-
Așadar, în ultimele zile la Viena, Ciprian e în- bări. Au trecut aproape două luni – și eu am promis să
tr-o goană continuă, execută cu o revoltă mută ceea scriu – și nu am scris. E o neglijență din partea mea și,
ce i se spune să facă, cere de la Iraclie ordine și pare să dacă ai fi în apropierea mea, ar trebui să mă aștept la un
fie într-o continuă criză de bani de care abia-i vorbește perdaf cum se cade. Dar eu am încredere în bunătatea

și indulgența d-tale, mai ales când te mai și asigur, pe De când nu ne-am mai văzut, ca să ne spunem
deasupra, că n-a trecut o singură zi, în acest interval, să reciproc durerile, fapt care, spus în trecere, ne-a ușurat
nu mă fi gândit la d-ta cu toată sinceritatea, cu o prie- viața în mod considerabil, nu s-a prea schimbat aproape
tenie trainică și cu mulțumire, și sunt pe deplin convins nimic, cu excepția păruielii primite de nemți de la cehi.
că mă vei ierta. A propos, în ce privește pe cehi, am făcut, într-un ceas de
D-ra Josefina m-a ținut la curent, atât în pri- indispoziție, un cuplet și mai indispunător, din care îți
vința d-tale, cât și cu toate cele ce se întâmplă în jurul redau o strofă:
d-tale. Știu că ai mult, foarte mult de lucru și regret, în „De curând, a avut loc la Praga cam mult scandal
tăcere, că i-am dat scrisorii o extindere așa de mare că Și pretutindeni se înjură pe cehește
și citirea ei îți va răpi o bună parte din prețiosul d-tale Că acea cometă, care se vede pe cer,
timp. Dar acum n-am altceva de făcut. Făcând abstrac- Nu știa deloc cehește.
ție de faptul că eu scriu cu plăcere scrisori și că scriu mai Iar micul Wenzel, înfuriat de tot,
cu plăcere decât vorbesc, mai intervine, pe lângă aceasta, Lovește cât poate de tare în nemți,
și o anumită nevoie să-mi descarc tot sufletul față de ace- Fiindcă o stea, care nu știa să îndruge cehește,
la pe care nu l-am văzut de multă vreme și cu care nu Nu poate fi cometă”.
am stat de mult în legătură, ca să-i comunic un noian Asupra mea nu a lăsat nici o urmă acea come-
de știri și să-mi răcoresc, astfel, inima ce mă apasă. Vei tă prevestitoare de nenorociri, în afară de faptul că, din
râde dacă îți scriu că mă plictisesc și nu mă simt bine pricina ei și pentru a o vedea mai bine, am stat, odată,
din pricina d-tale. La început, mi-a fost destul de greu treaz, la 12 noaptea, și a trebuit să plătesc portarului
să mă duc la Josefina; că plângea și eu trebuia s-o mân- cuvenita taxă ca să-mi deschidă poarta. Cu aceasta te
B U C O V I N E N E
gâi. Dumnezeu mi-e martor că eu însumi aveam nevoie alegi de la comete.

de mângâiere și, de multe ori, a trebuit să mă furișez Dacă domnii astronomi ar escamota, zilnic, câte
în umbra perdelei pentru a-mi ascunde lacrimile: mă o cometă, ar trebui să sărăcești în curând din cauza aces-
jenam, chiar la început, să merg la atelierul d-tale – mă tor lucruri cu coadă. Dar cine să se mai intereseze de
îngrozeam, ca și atunci când trebuie să treci pe lângă cozi străine, avem de ajuns de lucru cu ale noastre. Și,
un loc iubit, unde i s-a întâmplat cuiva o nenorocire. Și deoarece am ajuns la ceea ce mă doare pe mine, vreau
când totuși, m-am dus la ea, am râs eu însumi de timidi- să-ți raportez iarăși despre mine.
tatea mea. Nu mai era acea odăiță dragă, intimă, unde Scurtă vreme după plecarea d-tale, au venit ceva
mă obișnuisem să te văd pe d-ta, între tablourile d-tale parale din Transilvania și m-am folosit, din vreme, de
favorite și de pe păreți mă priveau cu ochi de gheață toa- acest eveniment pentru a plăti anticipat câteva lecții la
te figurile acelea, ca și când s-ar fi mâniat de îndrăzneala papa Krenn, care a avut și amabilitatea să-mi promită
mea, că m-aș fi furișat acolo ca un criminal. Odaia mi să cânt în corul bisericii Arh. Mihail și să-mi dea în-
se părea pustie și goală; a trebuit să plec de acolo și nu drumările necesare, când studiam unele piese muzicale,
m-am mai urcat sus multă vreme. Se petrece ceva curi- relativ la compoziție și dirijat. Am avut și norocul să fac
C O O R D O N A T E
os în inima omenească. S-ar crede că, din cauza atâtor pe dirijorul la o asociație muzicală de aici, se înțelege,
neplăceri de natură diferită, de supărări și de grijile cele în mod onorific – ceea ce mi-a fost de mare folos. Înveți,
mai apăsătoare, inima ar trebui să devină insensibilă și cu ocazia asta, lucruri pe care nu le găsești în cărți și de
tare ca o fosilă pietrificată, dar se întâmplă tocmai con- care ai atâta nevoie în viața practică. Mi-am schimbat
trariul. Cu cât mai mult îmbătrânești, cu atât mai mult locuința, la 1 iulie, deoarece nu mai puteam sta în gaura
se înmoaie nesocotita de ea, și acum îmi pot explica de ce aceea puturoasă și umedă, care era tot ce vrei, numai
cad bătrânii în doaga copilăriei. Inima lor revine la sta- „garsonieră mobilată” nu.
rea normală, originară, a copilăriei și, de aceea, se face Cu Josefina și Theresa am făcut, adeseori, excur-
atât de blândă și așa de bună. În special, se referă aceasta sii, după cum trebuie să-ți fi comunicat Josefina. Theresa
la noi, adică la d-ta și la mine, căci noi suntem – după este destul de cuminte și drăguță, mă întâlnesc aproa-
cum se spune în viața de toate zilele – niște sentimentali pe zilnic cu ea, deoarece locuim în imediata apropiere.
și adeseori au făcut asupra noastră o deosebită impresie Întreabă, totdeauna, de d-ta și-mi face mereu reproșuri
lucruri care altora li se par cu totul indiferente. de ce nu-ți scriu. Actualmente, e sănătoasă, dar a bolit

mult de lucru, după cum

sunt informat, deoarece,
B U C O V I N E N E
acolo, au mare influență
o clasă de oameni pe care
îi voi urî până la moarte.
Apoi, sunt niște brânzari,
care s-au ridicat subit mai
sus și își vâră pretutindeni
botul și terfelesc totul cu
aroganța lor imperti-
nentă. Și, totuși, sunt și
doamnele cu care, din pă-
cate, voi avea de-a face la
asociația corală și în corul
bisericesc. Vom vedea.
Pe aici sunt puține
C O O R D O N A T E
lucruri noi. E cald, de te
sufoci. O seceta groaznică,
în aer și în buzunare. Se
lucrează de zor la mărirea
Kunstlerhaus-ului, dar în
interior cred că s-a mărit
prea puțin. Acum, trec la
partea finală a sarcinii
mele și, totuși, să atac cu
mult și arata cam trasă la față. Am avut, pentru câteva toată vigoarea, oricât de
zile, pe frații mei ca musafiri. Ștefan a trebuit să plece delicat ar fi, pentru a putea produce acel efect pe care îl
la Gleichenberg, din cauza plămânilor, și soră-mea l-a aștept cu atâta dor și care trebuie să aibă tocmai succesul
acompaniat până acolo. Acum îi merge mai bine fratelui scontat, dacă nu se întâmplă vreo minune. Deja, din
și ei nu găsesc destule cuvinte de laudă pentru a descrie chitanțele anexate, vei fi dedus, prea stimate amice, că e
încântătoarea regiune din jurul Gleichenbergului. vorba de bani. În timp ce citeai scrisoarea, trebuie să-ți
Către 15 august, ar trebui să termine cura și, fi spus în mintea d-tale: „Acum, acum, dau de punctul
apoi, plecăm cu toții acasă. nevralgic”. Și iată-l! Dumnezeu știe cât de greu îmi vine
De la tata am știri destul de mulțumitoare. El a să o spun, dar trebuie.
fost avansat în ultimul timp, dar numai onorific. L-au Eu mă adresez, când îmi merge prost, totdeauna
făcut ierarh și i-au dat brâu roșu. la d-ta, ca de obicei și am avut, totdeauna, norocul și
Planul meu de viitor este deja stabilit. Mă duc, mângâierea să plec de la d-ta liniștit. D-ta știi că îmi
la toamnă, la Brașov și voi învăța pe oamenii de acolo merge prost, d-ta puteai să știi că mi-a mers și mai de-
să cânte. De-mi va merge bine nu știu, dar în orice caz, parte prost, adeseori până la deprimare, dar trebuie să
mai bine ca la Viena... Și, dacă îmi va merge prost, le pot trăiești, să termini ce ai început. N-am multe datorii,
spune orișicând un drăgălaș „Adio!” și să-mi caut, în altă dar prea multe pentru a le putea plăti, în condițiile de
parte, o bucățică de pâine. M-am ales, însă, cu un lucru, astăzi. Am datorii la restaurant, pentru masa zilnică lu-
cu foarte multă experiență, care mă va ajuta să trec, în ată, începând de la 25 iunie. Cei 25 florini ai mei mi-
orice ocazie, cu multă ușurință peste orice fel de greutăți. au ajuns numai bine pentru locuință și pentru Krenn.
Obligațiile mele profesionale nu-mi vor da mult de lucru Dar păcatele vechi, acelea sunt greu de îndreptat. Înțe-
și cel ce n-are glas nu are voie să cânte și, dacă nu se vor leg, prin aceasta, bonurile de la Muntele de Pietate, vai,
supune, îi dau naibii. Dar condițiile sociale îmi vor da acelea mă sufocă. S-a dus totul la evrei, haina, pantalo-

nii, ceasul, inelul etc., nespus de multe obiecte, pe care lelalte, sunt acum și bolnav, destul de bolnav. De 3 zile,
trebuie să le scot, acum. tușesc cu sânge și numai prin bunătatea unui prieten,
Prea onorate și scumpe domn Bucevschi, aju- care mi-a obținut, pe numele lui, un certificat de la Aso-
tă-mă. Prin amabila d-tale intervenție, aș putea să ca- ciația bolnavilor, sunt atât de fericit de a beneficia de
păt ușor, chiar acum, banii pe chitanțele pe septembrie și tratament medical gratuit și medicamente gratuite. Îți
octombrie, care trebuiesc numai timbrate și ordonanțate vine să înnebunești la gândul că, atunci când te urmă-
de episcop. Cu câtă plăcere aș da 5-6 florini procente rește o nenorocire, ea își continuă drumul fără să se mai
pentru lucrul acesta! Sau poate ești d-ta așa de bun să-mi sfârșească.
avansezi acești bani și, apoi, să-i primești, după ce îi va Medicul mi-a interzis orice supărare, iritare și
încasa Zawadowski de la Casieria Statului. Sunt bani grijă, în mod serios. Da, lui îi e ușor să spună asta. El
siguri și numai nenorocirea că trebuie să aștept două luni spune că mi-a plesnit o arteră la plămâni, nu din cauza
face ca afacerea să fie atât de puțin atrăgătoare. Cât ți-aș unui efort organic, ci ca urmare a unor afecțiuni psi-
fi d-tale de mulțumitor, dacă mi-ai putea scoate acești hice și, în special, din cauza unor stări sufletești foarte
bani, zău! Că nu mai știu cum să-mi mai pot ajuta și zguduitoare, care au avut o influență atât de puternică
sunt complet disperat! Nu mai pot avea măcar pentru asupra mea.
spesele de călătorie vreo pretenție de la tata, deoarece, Eu îl cred, căci el trebuie să știe, el e doar Duchek!
acuma, are atât de mari cheltuieli cu fratele și sora mea. Îmi spune să mă duc la țara și să beau zer.
Te rog, te rog mult, fă ceva pentru mine. Ai fost, totdeau- Îmi aștept numai frații să vină, ca să pot pleca
na, așa de bun cu mine și te rog să fii și acum. Te rog să cu ei. Între timp, mă plimb în parcul Schönborn și beau
ai amabilitatea să predai chitanța pentru luna august, apă de Selz.
B U C O V I N E N E
chiar acuma, lui Zawodowski și să-mi trimiți, deodată, Rog încă o dată, din tot sufletul, să nu mă uiți
atât banii aceștia, cât și cei pe care îi vei realiza d-ta. și să fii așa de bun să-mi ierți repetatele mele plictiseli.
Pot să am vreo speranță? Te rog să ai bunăvoința de a-mi Te salut din toată inima
expedia, neîntârziat, o carte poștală, ca să pot scăpa, cât Bietul și bolnavul tău
mai curând, de nesiguranța asta chinuitoare. C. G. Porumbescu
Am încredere în încercata d-tale bunătate și în
simțul d-tale de binefacere, am încredere și mă bazez, Nu știm cum se vor fi rezolvat toate aceste pro-
cu toată puterea pe prietenia d-tale. Sunt în așteptarea bleme. Cert este că Ciprian se va întoarce cu Marica
unui răspuns favorabil, cât se poate de curând. Te salut la Stupca, pentru ca în toamnă să plece la Brașov și
din toată inima și rămân al d-tale obligat și devotat, cu de acolo, în scurtă vreme la Nervi, după ce brașovenii
toată sinceritatea, îl vor fi aclamat pentru concertul din 27 octombrie
C. Porumbescu 1882. Iar de la Nervi avea să revină la Stupca, pentru
a muri pe 6 iunie 1883. Nu împlinise treizeci de ani.
Și dacă pe 29 iulie, păstrându-și parcă umorul, La 8 ani de la disperatele scrisori ale lui Ciprian, în
C O O R D O N A T E
Ciprian îi scrie Maricăi despre fotografia care-l va bu- 1891, avea să se stingă, de tuberculoză, și Epaminon-
cura pe tatăl lor, văzându-i tineri și teferi, peste două da Bucevschi.
zile, pe 31 iulie Ciprian îi scrie din nou lui Epami-
nonda:
BIBLIOGRAFIE
Prea scumpul meu amic,
PORUMBESCU 2003a.: Ciprian Porum-
Plin de durere și îngrijorare, îți adresez aceste bescu, Puneți un pahar cu vin și pentru mine, Volum
rânduri. Desigur că ai primit deja ultima mea scrisoare îngrijit de Nina Cionca și Ion Drăgușanul, Suceava,
și poate că, pe când eu scriu aceste rânduri încă plin de Grupul editorial Mușatinii
cele mai depline speranțe, s-a și decis nenorocirea mea. PORUMBESCU 2003b.: Ciprian Porumbes-
Numai Dumnezeu știe cum privesc eu zilele care cu, Corespondență, Ediție și cronologie de Nicolae
vor să vină, cu atât mai mult cu cât, pe lângă toate ce- Cârlan, Suceava, Editura Bucovina istorică

Scrisori regăsite (XI) Liviu PAPUC
E P I STO L AR
Iraclie Porumbescu: „Stimate și Iubite men al mănăstirii Putna ne informează scrisoarea lui
Constantin Morariu din 25 iulie 1894”. Dar această
Domnule Dumitraș!”
informație se dovedește a fi, eventual, efectul interven-
ției lui D. Onciul, pentru că Părintele Costache zice:
Î n fondurile Bibliotecii Academiei Române,
Secția de corespondență, Fondul Dimitrie
Onciul, se află mai multe misive de-ale lui Iraclie Po-
„Î. P. S. S. [Mitropolitul] mi-a spus astăzi să vă scriu,
invitându-vă să binevoiți a veni până la Cernăuți, ca să
vorbiți în chestia egumeniei. Î. P. S. S. dorește, adică, să
rumbescu (1823-1896) adresate lui Dimitrie Onciul
fiți egumen la Putna”.
(1856-1923), care oferă amănunte despre un episod
Oricum, mai bine mai târziu decât niciodată
din ultima parte a vieții parohului de la Frătăuții-Noi
să apară informațiile și corecturile, așa încât, păstrând
(pe vremea aceea). Este vorba despre încercarea acestuia
întru totul limbajul celui care a făcut școală cu Aron
de a accede la poziția de egumen al Sfintei Mănăstiri
Pumnul, și eliminând unele pasaje care nu au legătură
Putna – eforturi care au durat timp de vreo doi ani,
cu subiectul pe care ni l-am propus, să trecem la lectură:
din cauza ițelor care se trăgeau, la modă în ierarhia bi-
sericească, sau poate din cauza unei opoziții a autorită-
I.
ților imperiale, care suspectau eventuala „reînviere” a
Multe Te-am rugat și multe din ele mi-ai și fă-
spiritului militant național prin prezența cunoscutului
cut; iară ce n-ai făcut, știu că nu voința Ți-a lipsit, ci
și suspectului „personaj” Iraclie – încercare finalizată,
putința.
în cele din urmă, cu anunțul oficial: „Egumen nou.
Dară acum Te-aș ruga ceva ce sum sigur că vei
În 11/23 nov. a.c. a avut loc alegerea de egumen pen-
putea: vei putea să faci și că, făcând, vei face cu cel mai
tru mănăstirea Putna, la care a fost ales părintele exarh
posibil de bun succes. Căci și de-aceea sum sigur, că
I. Porumbescu din Frătăuțul Nou”, apărut în „Gaze-
Numele și puseciunea D-Tale socială, nepomenind și
ta Bucovinei” din Cernăuți, An. V, nr. 91, 14/28 nov.
de cea literară, are pond și valoare.
1895, p. 3. Bolile inerente vârstei nu i-au mai îngăduit
Am cerut acum, după 44 de ani de serviț, și, du-
părintelui să ajungă a fi și „uns”, pentru că la 13 febr.
pre cum am și documentat prin alegate, nu fără succes
1896 și-a dat obștescul sfârșit.
pentru Stat și Beserică, un adaus personal, se-nțelege că
Scrisorile sunt, după știința noastră, nepublica-
la Consistoriu, ca să mi-l mijlocească. – Și eu cred că
te, deși au fost citite de Leca Morariu, ale cărui urme
mi l-ar și mijloci, numai dacă ar – vrea, și ca să vreie,
de creion sunt vizibile pe hârtia îngălbenită de vreme,
ar avea și pe ce se baza, numai și aice vroință de ar fi,
însă harnicul și vrednicul cercetător nu a mai folosit
ca acele momente pe care s-ar putea baza să le suleveze
informațiile, sau reprodus misivele, în ampla sa lucra-
din alegate și să le apre-// țiască cu benevolitate, cum
re Iraclie și Ciprian Porumbescu, rămasă în manuscris
zice Cipariu.
și publicată postum. Aici putem conjectura că a avut
Dară, pentru această benevolitate, „Om n-am”
acces la scrisori pe când acestea se aflau în posesia cum-
în Consistoriu, cu afecte, adecă, benevole – speciale că-
natului său Ilie E. Torouțiu, dar nu a mai apucat să le
tră mine...
copieze, înainte ca acesta din urmă să le doneze Acade-
La referarea suplicei mele, și în ședința consisto-
miei Române, sau poate timpul nu a mai avut răbdare
rială și în recomandare la Guvern – vorbirea și condeiul
cu profesorul cernăuțean, care și-a luat adio de la draga
ar trebui de acelea, făcute, și denegarea supplicei mele
(și benefica) lui muncă în 1963, după împlinirea vârstei
n-ar putea să urmeze. Altfel, așa adecă, cum se zice, nu-
de 75 de ani, în refugiul – prelungit – de la Râmnicu
mai cu mâna stângă, vorba și condeiul, tot numai mâna
Vâlcea. Un exemplu: în carte Leca Morariu declară ri-
stângă și la Guvernul local și la Ministeriu află. Asta e
tos: „Despre candidatura lui Iraclie la postul de egu-
știut.
Te rog, deci: fii bun și ie-Ți osteneala într-o oră Fie; însă eu totuși aș dori, și aș avea chiar lipsă,
liberă și mergi la Părintele Calinescu și de socoți și la re- să știu ce-i și cum colo, la Consistorniță, ce adecă acolo
ferentul, dacă cumva nu-i și referent S-Sa și vorbește-le se scoposește să se facă? Și de-aceea Te rog să fii bun și
cum îți dă inima cătră mine... să-mi scrii.
Încă înainte de a fi eu preut, // am nevoit mai Da de nu poți afla nici în această direcțiune ne-
trei ani besericei la Lemberg ca cantor besericesc, fără mică sigur, mă mulțămesc și cu atâta, numai caută să fii
nici o plată (documentat). sănătos și voios!
Abia preut ajuns, m-au trimes, la propunerea Eu Te sălut cu iubire și stimă!
personală a șefului țării de pe-atuncea, Baronul Henni- Iraclie.
ger, în fundoaiele munților, la Șipot, să pacific de Co- 30/8-94.
belița surescitatele comune Șipot, Isvor și Sulița. Mi-a La bal la Rădăuți cred că vei veni, să Te văd ju-
succes (documentat). când ori cu cuscră-Ta din Burla, ori cu – ca și dumea-ei
De-acolo m-au chemat la Boian: din mai 400 – madama Turturean din Horodnic, dacă n-a fi Filipo-
de familii scrise la unie, au rămas numai 82, și aceste vici acolo...
nu din vina mea, ci ... (documentat), și acolo m-am [Idem, Cota S 1(8)/XXII]
sărăcit.
De-atunce, nu fac bani și avere, ci slujbă, și deși III.
nu cu semne mari: mici, dară rodnice, cum și altfel nu .................
se poate. Așadară opul lui costează bagatela de 30 florini!
Acuma bătrânețele mi-s grele... și eu cu 56 flo- Vaaai de mine: unde pot eu atâta plăti! Nici ca Igumen,
rini pe lună și venituri, ca în zilele de astăzi, greu, tare care, cum se pare, nici n-oi fi...
// greu le și port, neavând nici cooperator. Ai auzit, poate, că bonții din Putna unanim, in-
Te rog! clusive cu Mleșniță din Vicov, au refuzat propunerea
Că Igumenia, la care m-am oferit, prevăd eu că Consistoriului ca să mă aleagă pre mine. Asta, cât m-ar
ori n-a fi partea mea, ori – dară aceasta, ce vreau să spun privi pre mine, n-ar fi nemică – dacă ar ști coioșii, vreau
acum, Ți-oi spune altă dată. să zic cuvioșii, din Putna ceva în contră-mi, ce – nești-
Fii sănătos. ind Consistoriul, mă ține de demn de igumenie. Dară
Te sălut cu drag, presupunerea aceasta n-are nici un motiv. Așadară, re-
Iraclie. fuzând călugării (ba, orice alta – rău, numai călugări,
4/6-94. nu!) propunerea Consistoriului, împrotivirea lor e di-
Epistola-mi de mai ante-alaltăieri cred că ai pri- rect în contra Consistoriului.
mit-o, în care Ți-am raportat pe scurt despre călătoria Ce oare să fie aceasta?! Călugării singuri din
L A R
mea la București și Brașov. partea și capul lor, nu cred că s-ar încumăta la o atât
[BAR, Fondul Dimitrie Onciul, Cota S 1(7)/ de mare împrotivire față de Consistoriu și Metropo-
XXII] lit. Trebuie deci să // existe o inspirațiune – externă și
de nu cumva din mocirla aceea de unde și-n gazeturi
și-n Dietă se aruncă invective mișelești asupra noastră
S T O
II. și asupra Consistoriului...

Așa-i, că Te pricep de ce nu-mi scrii? – Că n-ai, Ce-i acuma, ce va face Consistoriul, nu știu, și
adecă, ce-mi scrie, căci nu putuși afla ceva sigur? ce-i mai rău, fiind acum săptămâna întâia din postul
Ei bine: dară scrie-mi măcar ce-ar fi cauza că nu- mare, eu la Cernăuți nu pot merge.
Ți putu spune întrebatul ceva pozitiv, ori ‚șa ori ‚șa? Aud că Cozub se cere de nou să rămâie la Putna.
– Nu cumva că Cosub și-a revocat deja strămutarea sa? De-ar fi adevărat, atunce aș da poate de ața Ariadnei
I
Să fi spus, adecă, acum vinerea trecută, călugărul în acel complot de la Putna. Ca, adecă, să nu se deie
Nichitovici din Putna cooperatorului meu, în Rădăuți, cumva posibilitatea, despre o parte, a se auzi în lume
P
că Cosub rămâne la Putna, căci călugării îl roagă să ră- că acum altă conducere are Putna, nu ca ceea de sub
E
mâie și feciorului său i-ar fi mai bine. Cozub... iară despre altă parte, că – imventariul mănăs-

tirii nu s-a aflat – coreița P. Cuvioșia sa sângur a uneltit

complotul, ca să capete titulă de a rămânea la Putna.
O, de ai avea când a Te întâlni cu părintele Cali-
nescu, ai afla toate și, ca bun ce-și ești, mi-ai scrie.
Sălutare!
Iraclie.
27/2-95.
[Idem, Cota S 1(10)/XXII]
L A R
S T O
I
P
E

IN M E MO RI AM Gabriel MARDARE Petru cel blajin şi pulberea de aur

Teze & paranteze
O RIZONT „Ai să dai seama, Doamnă”, o re-

plică pe care-mi permit s-o deturnez pen-
tru a căuta mobilul îndârjirii cu care Maria-Magdalena,
vederi, privirea este ACT, implică voință, dorință, pu-
tință de reprezentare. Ochiul țintește (viața e o pradă),
privirea (te) învăluie, (te) oglindește. Dar toate acestea
redusă la apelativul „Magda” în compunerea numelui sunt speculații, acțiuni în al căror nume intră, etimo-
de autoare, a purces la editarea integralei operei „Bătrâ- logic, oglinda.
nului”. Pot presupune că a văzut-o în iradierea sinilie
a ochilor, în zâmbetul care o învăluia și în acele clipe, PRIVIREA BUNULUI PĂSTOR Îndrumăto-
evocate mereu și mereu în cele scrise după. Trăirea dato- rul de doctorat („director de teză” în sistemul francez)
riei este dusă la o intensitate aproape inumană și în cele are ceva din demnitatea unui vlădică: din oile păstorite
două texte care încheie volumele megalitice menite a alege pentru formare și „hirotonire” academică, care
fixa amintirea lui Petru, Omul bun al culturii românești vor duce mai departe spiritul științei. Cu un parcurs
(2016), Cărturarul cu privire albastră (2023). Eu prefer frânt în calitatea de titular de curs (informațiile apar
să-i dau un nume voivodal, Petru cel Blajin, desprins în repetate rânduri în cele două volume dar și în proza
din analiza colecției de fotografii din cele două cărți, nu semnată de soție), Petru Ursache nu și-a putut da nici
întotdeauna bine lucrate de editor: expresia este defor- în această misiune de formator deplina măsură, fiind
mată de mărire la fotografii vechi, cu fulgere roșiatice „pus pe tușă” la vârsta de șaptezeci de ani, în timp ce
ieșind din ochii „Bătrânului” într-o fotografie digitală, cadre de la „Ștefan Gheorghiu”, rebotezate în Școală
privirea albastră nu se regăsește niciunde. Națională de Studii Politice și Administrație, „oficiau”
Din fericire, scrisul îi prelungește viața dincolo până la optzeci de ani. Vocile unora dintre cei formați
de închiderea finală a ochilor ca „organe de simț”. Hi- de el la școala rigorii academice și a bunului simț în
peracuzia la clișee mă pune totuși într-o dilemă: formu- cultură se fac auzite în textele din cele două cărți.
la „cu privire albastră”, născocită din admirație de unul Să-l ascultăm pe Adrian, convins că „bibliotecile
dintre cei mai radicali susținători” (vezi 2023: 325) nu există doar pentru a fi jefuite de înțelesuri și subînțele-
se apropie oare prea mult de sintagma „băieții cu ochi suri”. Scrupulos, îi cere Magistrului o prelungire. Tim-
albaștri”, folosită pentru a-i desemna pe lucrătorii din pul (administrativ) nu mai avea însă răbdare, exista
umbră ai statului, operând adesea sub acoperirea unor riscul ca un astfel de demers să-l pună pe doctorand în
umbréle din domeniul public (centre de cercetare în situația de „pierde trenul”(îndrumătorul trebuia să „li-
științele umane, cadre didactice universitare, presă)? chideze” seria celor înscriși), astfel încât discipolul este
Îmi pun întebarea cu atât mai mult cu cât, spe- pus să mănânce jăratic și să termine teza (2016: 22-23).
culând reticențele neascunse ale lui Petru Ursache față Un alt Adrian menționează: „Am avut destule divergențe
de „occidentalizare” (termen atotcuprinzător, sub care bibliografice, când mi-am făcut doctoratul, dar niciodată
s-au ascuns mulți profitori ai Noii Ordini Demagogi- nu mi-a impus opiniile sale. Știam că Mircea Eliade și
ce), un „coleg” ajuns director de editură, „beau par- Nichifor Crainic, de pildă, erau printre preferințele sale
leur”, beneficiar cândva al unui lectorat în „State”, îl (s-a ocupat de ei în câteva cărți și în publicistică) dar nu a
asocia cu un partid care, la un moment dat, coagula ținut să mi-i dea, cu forța, printre esențe. Dimpotrivă. Re-
astfel de elemente. ușea să-ți explice diferența fără să rămâi cu senzația unei
Dar cum zarul vorbei tipărite a fost aruncat, nu opinii ultimative, deși nu puteai să-i contești autoritatea
ne rămâne decât să sperăm că va ieși cu numărul câști- și argumentele” (vol. cit., 471).
gător pentru toți cititorii, nu doar pentru cei „captivi”
– adică deja câștigați de partea Cărturarului. Ar exista ÎNTRE IDEOGRAFIE ȘI IDEOLOGIE Din-
un punct de sprijin: ochiul este ORGAN (în ambele colo și dincoace de Știință e Conștiința. Exegeții căr-
accepții), asimilabil obiectivului unei camere de luat ților lui Petru Ursache pendulează, în textele din cele
două cărți, între cartografierea epistemică, impusă de larea și defragmentarea guvernează în fapt compoziția
originalitatea demersului având la temelie triada Etno- celor două cărți, apărute la intervale semnificative pen-
M
Sofie-EtnoEstetică-EtnoMorală1 și componenta acțio- tru speculații numerologice: trei ani între despărțire și
nală implicită, fundamentată pe resurecția Memoriei Omul bun...(2013-2016), șapte ani între cărți, un de-
R I A
Naționale în cadrul Etnoistoriei. ceniu de la trecerea în neființă la Cărturarul cu privire
Sub presiunea realității, intrând pe făgașul cărți- albastră.
lor recenzate sau comentate mai copios (la nivelul solu- Pentru literații care nu stăpânesc jargonul IT,
lui literal sau săltând spre orizontul spiritului scrierilor), defragmentarea este reorganizarea unităților de memo-
distanța dintre discursul rie pe un hard-disk, în-
O
ideografic și cel ideolo- capsularea este gruparea
gic este adesea imper- datelor cu un ansamblu
M
ceptibilă, ceea ce duce de rutine care permite
uneori la schematizarea lectura și manipularea
de tip jurnalistic a con- lor. Aduse împreună,
M E
tribuțiilor Omului Bun așchiile amintirilor, cio-
al culturii românești. burile oglinzilor în care
Ceea ce simt însă se privesc cei care scriu
este că scriitura lui Petru despre, recompun o
Ursache este trăirea de- imagine bine structura-
N
plină a ideației, departe tă dacă faci efortul de a
(im)postura de slujnică sălta deasupra opiniilor
I
a Ideologiei sau de oglindire narcisiacă a celor care refac și argumentelor, dependente de tema abordată (o carte,
lumea și politichia „din cuțite și pahară”. Etnosofia se o formulă, un fapt), de arsenalul fiecărui autor, de ima-
opune nu doar „globalizării culturale” ca „trend” ci și ginea despre sine a celor aduși împreună, de conjunc-
practicii Oligosofiei vehiculate cu funcția de Numitor tura culturală, geopolitică și geopoetică. Conturul și
Comun în medii pretins elitiste: confuzia dintre Li- textura ei riscă să se pulverizeze, încapsularea dându-le
bertatea de gândire și Ateism, înlocuirea unui opoziții o anume consistență în imaginarul cititorului virtual.
discreditate (Rasa Superioară/vs./Rase Inferioare) cu Astfel, ambele cărți depășesc condiția volumelor de gen
altele, degajate în „ciocnirea dintre civilizații”, nu mai (adunătură de texte omagiale, fie privind Persoana, fie
puțin primejdioase. Referința constantă a acelora este mergând pe calea unui Magistru), cei aduși împreună
Renașterea, trecându-se sub tăcere aspectele criminale formând un sobor. Cuvânt pe care-l puteți auzi româ-
ale epocii (asasinate, cruzimea actelor de război) și fap- nește (adunare, întrunire, consfătuire) sau în altă lim-
tul că întreg cinismul politic își are rădăcina în scrierile bă, unde sună Sabor și înseamnă catedrală. Pentru un
unui Machiavelli. om de catedră mi se pare cum nu se poate mai potrivit.
Mai ales când, în facerea cărților, Petru Ursache avea
SINERGII Privind fotografiile, veți spune că ceva din rigoarea unui arhitect (vezi 2016, 564).
observațiile despre procesarea lor sunr noduri în papu-
ră.Le fac vizibile pentru că editorul se ridică singur pe VASE COMUNICANTE Încapsularea se rea-
postament în două texte citate pe coperta a IV-a a cărții lizează mai întâi prin intervenția îngrijitoarei de ediția
din 2023, apărută după luni de suferințe din partea ce- ca Autor, prin incipit și final. Ansamblul este „încapsu-
lei care a adunat textele, fotografiile și le-a pus împre- lat” într-un orizont ideo-biografic în virtutea statutului
ună, în cufărul meșteșugit prin contribuțiile personale. personal al Scriptorului. Complementar, contribuții-
Ansamblul își dobândește coerența prin sinergia a două le pot fi inserate în seriile de texte ale unor autori cu
operații de organizare a orizontului lecturii. Încapsu- contribuții multiple: Ana Dobre (157-187, fracturat
de la 179 la 184), Ionel Necula (309-326, întrerupt de
1
Să mi se scuze decuparea cuvintelor prin majuscule, menită la 315 la 320), Ioan Teșu (389-417, cu o ruptură de
a sublinia „trunchiul comun” al disciplinelor inaugurate de la 407 la 410), Ioan Țicalo (423-444, întreruptă între
Petru Ursache.
431 și 436). Voi numi acest tip de inserție paranteză, Întrucât difuzarea va fi fatalmente restrânsă, cei
remarcând faptul că sunt apropiate ca dimensiune (cir- publicați se vor citi între ei, iar comentatorii neimpli-
ca cinci pagini). Adică aduc un suflu egal, ponderând cați vor fi ispitiți să-și caute imagine în oglinda cărții a
ansamblul fiecărei serii, fie prin modularea tonului, fie comentatorului. Speranța nemărturisită a celei care s-a
prin repunerea în perspectivă a tezelor. trudit să caute în zeci de publicații, unele cu difuzare
Pentru cine vrea să parcurgă volumele în mod confidențială, texte care să spună ceva valid despre „Bă-
linear, aceste texte (net superioare ca vibrație, planând trânul”, este ca adunarea ad-hoc astfel constituită să nu
elegant deasupra unor încercări purtând uneori pecete fie redusă la statutul de vorbe de clacă de vreun publicist
didactică) au menirea de a-l aduce pe cititor la dimen- neavizat. Experiența de observator al rostirii publice
siunea realității în care au trăit ”Ursăcheștii” – scriitura mi-a arătat cât de fluidă poate fi situarea unui „produs
zămislind idei în spațiul public sufocat de media, nu cultural” în orizontul de așteptare al vremurilor noastre.
în (im)postura de slujnică a Ideologiei sau de oglindire Unele serii de siaje ale discursului despre Petru Ursache
narcisiacă a celor care refac lumea culturologică pe un în cele două volume devin interesante prin raportarea
colț de masă. Un singur autor este doar încadrat, fără la formule mainstream inerente exercițiilor de admirație.
fracturarea seriei, în ambele volume, este vorba de Ior- Nemenționându-i pe rostitorii scripturali respect toc-
dan Datcu (2023, cinci texte în intervalul 125-144), mai sfatul vorbelor, evitând sfada privind care pe care...,
după ce, în volumul anterior, fusese pivotul cărții, în fără obiect în acest caz.
calitate de biograf autorizat, confirmat prin monografia
de 272 de pagini, carte apreciată de un doctor în psiho- VECTOR IN FABULA2 Lumească, mult prea
logie, traducător al lui Freud. lumească riscă să fie „încapsularea biografică” atunci
când iese din matricea documentară și intră în vârtejul
S(F)ATUL VORBELOR Există și o altă dimen- formulelor rituale. „Țărănia”, „Cărturarul” (ca figuri ale
siune a încapsulării: cea a cărții din 2016 în volumul individuației), sunt supuse unor riscuri de (supra)repre-
apărut în acest an, prin recenzii, semnalări, comentarii zentare, echivalent al „supraexpunerii” din fotografia
derivate. Dar și prin alți autori „recidiviști”: Ioan Adam, anterioară erei digitale. Reproducând integral textele,
Adrian Alui Gheorghe, Paul Aretzu, Ionel Necula, Adrian zămislitoarea volumului și-a asumat riscul repetițiilor
Dinu Rachieru, Pr. Ioan Cr. Teșu, Vladimir Udrescu, Lu- privind etapele vieții lui Petru, revenirea elementelor
M
cian Vasiliu, Sterian Vicol. Și nu în ultimă instanță prin cronologice.

reluarea unui text-reper pentru orizontul de așteptare Recurența „țărăniei” are însă altă forță simbolică
A
al cititorilor lui Petru Ursache (2016: 504, 2023: 445). în cultura noastră: există o tradiție literară ipostaziind
Lectura în flux continuu face vizibile decalajele dintre „talpa țării”, formula „de la vlădică la opincă” înglobea-
I
autori (notorietate, domeniu și grad de calificare, forța ză, în tradiția livrescă arhaizantă, întreaga societate ro-
de impact stilistic) și între palierele la care se situează mânească, lăsând în umbră celelalte stări sociale (boieri,
R
textele (parabiografic, exegetic, eseistic, speculativ sau neguțători, meșteșugari, slujbași, cărturari). Cei care se
O
„relațional”). proclamă atleți ai modernizării, de la acel Rică Venturi-

Ordonarea predominant alfabetică (parțială în ano ajuns director ICR la un CTP de automatizări de-
2016, totală șapte ani mai târziu, cu excepția interven- venit „formator de opinie”, culminând evident cu Pe-
M
țiilor menționate, spărgătoare ale disciplinei generale) ratologul Suprem, nu ies din această matrice străveche
permite evitarea discriminărilor de orice natură, inclu- când „pun tunurile”(cum se spune în jargonul belicos
E
siv cele de gen(iu). Astfel că, teoretic, în provincia Re- media) pe ierarhii ortodocși și pe ceea ce democratorul
publicii Literelor constituită prin aducerea împreună a Brucan numea „stupid people”, „oamenii proști”, (adică
M
peste două sute de texte, egalitatea este deplină, în fapt, „cei simpli”, dacă ne uităm la etimonul slav), forțe care
după zicea o formulă mereu citată, unele sunt mai (r) frânează, conform gândirii autocrat-elitiste, integrarea
egale decât celelalte pentru fiecare cititor luat în parte,
N
în virtutea unui balans între axiologic și empatic, între 2

Vă puteți gândi, răscolind aluviunile lecturilor personale,
ideatic și emfatic, uneori voit pragmatic (în sensul utili- la Umberto Eco (Lector in fabula). Și de ce nu, mă rog, nu
zat de filosofia limbajului de la Austin încoace). mi-ați îngădui să glisez în alt registru, propunând: Spiritus
I
rector in fabula?
în „lumea civilizată”. Cadrele lor mentale rămân legate ranție a calității muncii intelectuale în câmpul speci-
de cordonul ombilical etnic, o dovadă prin ricoșeu a fic al etnografiei. Ca urmare a erorii de dactilografie
M
pertinenței demersului lui Petru Ursache. Plonjând în a autorului articolului trecem de la diamante la artele
curgerea discursurilor din cele două cărți extrag, una marțiale, ceea se potrivește combativității lui Petru Ur-
R I A
câte una, pietricelele care dau relief fluidului verbal, co- sache. „Fertilizarea”e mai problematică, termenul agro-
lorate cu tema ruralității. nomic, străin vocabularului neaoș legat de cultivarea
„Născut și crescut în lumea satului tradițional. O pământului, intră în orizontul culturii la noi odată cu
lume ai cărei stâlpi de înțelepciune, pe care se sprijinea kolhozul. O lunecare congruentă cu teza că reușita unor
bolta de cugetări și gânduri a neamului, erau preotul și fii de țărani era datorată exclusiv regimului comunist
O
învățătorul” – notează o exegetă, pornind de la un in- (vezi loc. cit., 322): „Cei care cred că în vechiul regim
terviu al celui evocat.” (2016: 89). capitalist n-ar fi reușit să se împlinească sub aspectul studi-
M
ilor probabil că au dreptate”.
O (paran)teză stranie pen-
tru un fost deținut politic,
M E
care uită/ignoră că, între
cele două războaie mondi-
ale, existau cazuri de impu-
nere a valorii tinerilor pro-
veniți din mediul rural iar
N
în țările care au beneficiat,
după 1945, de „lumina care
I
vine de la Răsărit” doar prin
ecouri („așa-numita „stân-
gă” culturală și politică), fii
și fiice de țărani au reușit
să urce în ierarhia socială.
Evocarea exigenței Univer-
sității interbelice ca piedică
a eventualei împliniri a lui
PU în perioada interbelică
este la limita insultei, total
disonantă cu discursul apo-
logetic din textele aceluiași
autor aduse de Magda Ur-
sache în volumul din 2016
(338-368).
Într-adevăr, regi-
mul de obediență sovietică
(„obsedantul deceniu”) a
practicat ceea ce se nu-
mește în jargonul contem-
„Umilul fiu de țărani din Popeștii Iașului” ar fi poran „discriminarea pozitivă”, cu „locuri rezervate”
după spusele unui comentator al monografiei lui Ior- pentru unele categorii sociale. Ca student la secția de
dan Datcu, unui dintre acei cărturari care „au fertili- franceză-română de la Filologia cuzană (1969-1973) și
zat spiritul românesc, i-au imprimat karate /sic!/valori- ulterior dascăl în acea catedră (începând cu anul 1991)
ce”(2023: 321). am avut printre profesori/colegi și un asemenea produs
În ambele cazuri, originea rurală pare a fi o ga- al politicii educaționale, dintr-o promoție apropiată cu

Magda U. Avea un nivel de pregătire acceptabil dar, de Kristeva și naturalizată la noi, cu mare rafinament,
după cum s-a văzut din cărțile lui Luca Pițu, ascensi- de Irina Mavrodin.
unea lui (până la funcția de director al Centrului Cul- Întrând în pielea unui calamburghez voi spu-
tural Român la Paris), a fost sprijinită din umbră, de ne că „trans” este în primul rând starea de transă în
„băieții cu ochi albaștri”. „Prietenii știu de ce”, ne spune care intră Magda când abeceDARUL (ofranda adusă
reclama pentru o bere... Din câte știu, din vorbele care în memoria lui Petru) este strivit de abeceDORUL de
umblau pe atunci între studenți, „țărănușul” Magdei privirea lui. În lipsa acestei „chei” (în accepția muzicală
nu a beneficiat de un asemenea regim, acordat însă al- a termenului), partitura vocală a Mariei Magdalena este
tor colegi de catedră, promovați pentru a înlocui ple- citită într-un registru reducționist, prin raportare la „re-
iada de dascăli care contribuia, prin grija „organelor” alism”, „critică socială” și alte plăcinte din aceeași făină
de partid și de stat, la ridicarea mediei de studii și a (ejusdem farinae). Nemulțumiții de (i)epocă (veche sau
nivelului de cultură în mediul carceral, proces ilustrat nouă) vor auzi așadar doar s(c)ârba-n căruța (cu paiațe),
în Jurnalul fericirii, semnat de Steinhardt. pierzând astfel tonul secund mai pur.
Titlul de „baciu titrat”, atribuit de un autor bu- „Trans-” intră și în „transfigurare”, „schim-
covinean, fără a mai recurge la memoriul de activitate bare la față” în franțuzește, „transfigurație” în mala-
(CV în limbajul pre-capitalist) aduce împreună rura- xorul scriiturii hiperrealiste din Bursa de iluzii dar și
litatea și soliditatea pregătirii ca stâlpi ai operei etno- din portretele personajelor din articolele ei, unde ful-
grafice a creatorului Etnoesteticii, ceea ce este cu totul gii de negru de fum ai scenei mediatice, nume care se
altceva decât un „certificat de competență prin origi- pierd în aluviunile memoriei publice, sunt compactați
ne”. Livrescă, formula este convergentă cu perspectiva și puși la vedere în capsule. Iar dacă revin la obiectul
oferită de analiza Etnosofiei, comentariu semnat de du- comentariului, volumele din 2016 și 2023, vom vedea
hovnicul cărturarului, având ca titlu Despre țăranul fi- că „încapsularea” textelor celorlați le transfigurează, ate-
losof (2016: 497-502). O bună decantare a imaginii lui nuează contingența lor (opinii ocazionale, idiosincrazii,
Petru cel Blajin se poate realiza din perspectiva rapor- automatisme de scriitură).
tării la Credință, pertinent prezentată în ambele cărți Dar trans- înseamnă în primul rând și în ulti-
prin rostiri de „expert”(în speță teologice). Aici pășim mă instanță aici fluiditatea genurilor în tot ce scrie,
însă pe un teritoriu care, pentru a fi abordat în limitele ca autentică auto(r)crată4, bine surprinsă de Luca Pițu
M
bunei-cuviințe, impune cumpănirea rostirii. Adică și (2016: 439): cărți personale de sine stătătoare gen – „ese-
un moment de așteptare: „chaque atome de silence/est la ul liric, epic, dramatic, intervenția polemică, punerea la
A
chance/d’un fruit mûr”3, spunea Valéry. Ceea ce mă (rea) punct memorialistică”.

duce în pragul scriiturii. „Tradițională”până-n pânzele albe în raportarea
I
la realitatea trupească și sufletească a iubirii (a se vedea

ABC adică „abecedar”, de-a lungul cărții, în șu- în acest sens fastuoasa compoziție din cele două părți
R
voiul mărturiilor Magdei revin cei trei « a », rândași ai din Ars expectandi), Magda U este transgender în scri-
O
„vremurilor noi” în spațiul academic, ridicați la rang itură, fapt remarcat de unii comentatori care subliniază
de arendași ai catedrelor, privatizate cumetriologic încă „bărbăția ei”. Și într-adevăr, munca la care s-a înhămat
de atunci (după cum ne arată Luca Pițu). Mai multe pentru a realiza cele două menhire purtând pe copertă
M
despre celelalte litere din alfabestiarul gagademic aflăm chipul lui prespupune forță și îndârjire dincolo de ima-
însă din prozele transtextuale ale însoțitoarei de (și ginea de zi cu zi a unei femei. Și, după cum am aflat
E
după) viață a „Bătrânului”. Cei care(-l) (în)jură doar „pe surse” (adică de la ea însăși), povestea merge mai
pe eternul și fascinantul Cărtărescu habarnamează sa- departe.
M
vant în jurul cozii textualiste, cei veniți în literatură cu

pluta pe valurile Mureșului își explorează adâncimile în
intertext, rotindu-se precum dervișii pe muzica scrisă
N
4
„Samoderjav’e” însemna în rusă nu putere discreționară
3
Fiecare își caută sau născocește propria tălmăcire pentru (sensul contemporan al autocrației) ci faptul că puterea su-
că, mai mult decât vorba, tăcerea este personală, trăită pe veranului era de sine stătătoare, nu venea din exterior, con-
I
cont propriu. ducătorul nu era vasal nimănui.

Amor descendo elevat Magda URSACHE
A P O ST RO F
„Unii îi spun heruvim TI, nu avea autorizație de la pompieri. Aproximativ
eu îi spun aripar 20 de pacienți au fost evacuați pe tărgi, unii intubați.
pentru că mi-a cusut aripile Nu, nu merg la doctori să-mi cumpăr sănătatea. Am
cu fir de mir din altar
învățat de la Petru că tăria unui om constă în felul cum
aripi zdrențuite, își acceptă moartea ca pe un dat. „Moartea e o aparen-
triste aripile mele ță, Magda, și, oricum, despărțirea e vremelnică.” Nu
prin care abia poți vedea mă neliniștește defel ziua de pe urmă, trăiesc doar ne-
cerul de stele liniștea perspectivei de a nu-l mai întâlni vreodată în
aripi zdrențuite, grădina cerului. Mai patetic spus: a ieșit din existența
aripi albe și frânte în trup, din a avea, și a intrat într-un alt fel de a fi, mai
care altădată puteau duce pe ele
un munte
cuprinzător, pe verticală.
„Dalbul de pribeag”, cum i se spune celui murit
unii îi spun heruvim în bocetele literaturii orale, trecând spre lumea nevăzu-
îmi spală aripile telor, se va depărta în cosmicitate? Duhovnicul meu,
pătate de sânge Părintele Ioan Teșu, mă asigură că sufletul lui o să-l
apoi coboară recunoască pe al meu și o să-l tragă în sus. Dar cum să
ca-ntr-o fântână alung gândul că n-o să mai fie aici, în trup, niciodată?
în inima sa
și-ncepe a plânge” Că el e trăitor, de-acum încolo, ca în varianta sume-
Constantin Preda, Aripar riană a morții, în Marele de Sus, iar eu am rămas în
infernul Marelui de Jos? Baader, în 1822, în Fermenta
A m un Aripar pe perete, deasupra icoane- cognitionis: credința se sprijină pe ideea că suntem vă-
lor.Traversez zile bolnave, suferinde. Viața zuți, știuți, pătrunși cu privirea (durchgesehen) de cine-
asta, fără rostul nostru, fără rost mi-a îngustat privirea. va nevăzut, pe care nu-l putem vedea.
O singură rană e luminoasă: Petru. Și nu mai aștept să Am citit Laur. Ideea esențială a lui Evgheni Vo-
se vindece rana, pentru că nu se va vindeca niciodată. dolazkin: există veșnicie, nu timp. Ce simplu pare să ai
Îmi revin din ce în ce mai greu după acel 7 august și geniu! Arunci „sticle de plastic pălite” într-o pădure de
suntem deja în 7 octombrie. Timpul se ducea în fugă secol XV, te folosești de subtitlul „roman neistoric” și
spre augustul fatal, din 2013, acel 7 când noaptea a gata capodopera. Îmi spunea un prieten să las din spa-
coborât peste mine pentru totdeauna. Ce aproape e te trecutul. Ba nu, nu-i bolovan sisific trecutul meu, e
cuvântul noapte de cuvântul moarte! După plecarea sprijin, nu greutate. E vreun moment fericit din viețu-
lui Petru mi s-a întâmplat o mutație de adânc de suflet. ca mea fără Petru? Cele cu el – multe – fără durere, câte
Credința vie am dobândit-o după plecarea lui. Cineva au fost, le tot răsfoiesc, să-mi țină de urât. De protejat
spunea că aproapele este o oglindă: în ea vezi iubirea ta m-a protejat toată viața, ca albușul oului care apără găl-
pentru Dumnezeu. Cine? Mihaela Grădinariu, „grădi- benușul. Petru a fost „ușa” mea spre tot ce am făcut. A
năreasa” poetă din Râșca. În ultimele fotografii, Petru fost „piatra” mea, pe care am clădit tot ce-am scris, în-
privește în sus, parcă ar auzi o chemare. Și ce zâmbitor cepând cu debutul în „Cronica”, despre Rod de Cezar
a intrat în capcana morții, pentru un control cardio de Ivănescu. „Acuma zbori, Magda.” A fost „treapta” mea.
rutină, în vara lui 2013! Un Warum, de care nu scap: Mă direcționa fără să pară c-o face. Bucuria din ochii
De ce l-ai lăsat, Doamne, să plece să moară în clini- lui albaștri când îmi apărea vreo carte sau vreo cronică
ca aceea? În noaptea de marți spre miercuri, 11 aprilie despre ea nu mai este. Se așeza, serile, pe canapea și
2018, clinica blestemată a luat foc. Etajul 4, unde era rămânea în așteptare. Mă uit la Petru, din poster, și-l
întreb: Să-ți citesc? Și el îmi răspunde: „Citește.” Era
numai ochi albaștri pe mine când începeam să-i citesc. Totul are un sens.” Mi-ai spus clar în vis că Dumnezeu
Izbucnesc în plâns. „Nu plânge, îl parafrazează el pe e scăparea din necaz, din durere, din groaza că te-am
Bacovia. Citește nainte.” Chiar și trupul lui neînsuflețit pierdut. „Să crezi în teocrație, Magda.” Mi-ai luminat,
m-a apărat după ce Thanatos n-a mai avut răbdare. cât de discret ai putut, faptul că tu ești creștin, eu –
Da, Petru, trec prin suferința asta cumplită li- aproape creștină. Discreția ta privind credința! Și-mi
pindu-mă de tine, cum am făcut în capela Eternității. amintesc ce spunea Cioran: „Sunt un spirit creștin,
Ai avut grijă de mine: mi-ai trimis țiganca ceea cu coșul chiar și numai prin voința de-a nu mă arăta ca atare.”
plin de floarea soarelui; ai gonit cele două brezaie, care Tu mergeai duminicile nesmintit la biserica părintelui
râdeau în hohote lângă sicriul tău. O prietenă de miez Semen. Eu rămâneam acasă, la scris. Ne întâlnim în
de noapte (pe care o cunoști, Silvia C.) mi-a spus că stația de autobuz, Petru? „De ce în stație și nu în pro-
Dumnezeu o ocrotește pe văduvă. Dumnezeu m-a dat naos?” Ah, cât îmi lipsesc bunătatea ta iertătoare, dar și
în grija ta atunci, pentru că nu te-ai dus la el cu mâna micile tale ironii din iubire!
goală, ci cu Mic tratat de estetică teologică. La picioa- Amor descendo elevat. Iubirea coborând înalță.
re, îți pusesem Arta de a muri, antologia noastră din Leagă pozitiv. În viața noastră comună, „plină de încer-
Eliade. Tu mă ocrotești în crizele de durere atroce. Îți cări și de zbateri”, cum i-ai spus, m-ai ajutat să nu pierd
simt spiritul viu, mângâierea. Ești acolo, „peste plai”, drumul. Slăbiciunile mele versus fermitatea ta. Dacă
de unde continui să-mi dăruiești bucurii simple. Îmi asta nu înseamnă însoțire benefică, atunci care este?
faci semn cu un nor, cum ai face semn cu o batistă, îmi Iubirea se încearcă la rău. Necazurile din viața mea și a
arunci o castană pe umăr când stau pe marginea lespe- ta ne-au strâns unul lângă altul.
zii tale, înflorești o cicoare în dreapta crucii... Daruri Îmi amintesc o discuție a noastră despre divi-
„de sus”, de la tine. Mi-ai trimis lebăda singură și tristă nități. Spuneai: „Marile divinități ale pământului și
de pe lacul Ciric, ultima lebădă, să mă privească de ale vegetației plâng. Nu și bărbații. Plânge Iștar, nu și
aproape. Bătrânul meu, blândul meu, vreau să te văd Tammuz. Isis, nu și Osiris. Se jelește Medeea, dar nu-l
ca pe un abur albăstriu și să ne facem una, asta vreau. auzim pe Iason”. „La noi, maica bătrână plânge, nu și
Gesturile au o memorie a dragostei. Din acest fiul, păstorul. El nu se lasă doborât de teamă și de ne-
motiv, le împrumut pe ale tale: mâna întinsă și arătă- cunoaștere, Magda. Miorița dă cheia la toate întrebă-
torul drept ridicat când conferențiai, ca să subliniezi rile despre moarte.” Așadar pot plânge. „Vreme este să
o idee importantă. Cornel Ungureanu făcea la fel, la plângi și vreme este să râzi”, zicea Ecclesiastul. „Pentru
Colocviile Putnei. I-am spus asta. Am copiat felul cum orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice
te odihneai, cu palma stângă adusă pe piept, în drep- îndeletnicire de sub cer.”
tul inimii, puțin mai sus, spre gât.Te imit, dar nu pot Exces făcea Petru Ursache numai în proiecte
dormi pe spate: mă învârt colăcel pe stânga și tot nu (mari) și în muncă, workaholic așa cum era. N-a fost
adorm. La început, după ce ai plecat, reușeam, ca și terorizat de bătrânețe Bătrânu meu. Deloc. Scotea car-
F
cum somnul își făcea milă de mine. Pe urmă, au venit te după carte, la întrecere cu anii adunați.Abia împli-
insomniile. Poate și pentru că te visez mai rar decât aș nise 82. Pe al optzecișidoilea nu l-a mai dus la capăt.
S T R O
vrea. Starea de dor mi-o alin(t) imaginându-mi dialo- N-a trecut firesc în țărână. I-au întrerupt viața cu 4-5
guri cu tine sau rememorându-le. Să se știe: pot. stenturi puse odată. „Violent și nedrept”, ca bunul păs-
Citeam împreună Sub Tâmpa în Honolulu, din tor mioritic, cum scrie în Miorița. Dosarul mitologic al
1973, ca să găsim un poem pentru antologia noastră unei Capodopere. „A murit în putere” – de scris , adaug
de poezie creștină, Duh și slovă. „Uite, Magda, Ștefan eu, în „floarea vârstei” de 82 de ani abia împliniți în 15
Baciu și-n Honolulu tot sub Tâmpa stă.” Cumpăra- mai. Își punea la punct marile teme; ajunsese la defi-
sem placheta Cetatea lui Bucur, scoasă de Humanitas, nitivarea cărții Etnoistorie și imagologie, pe care am edi-
O
în 2006 și aflasem, din prezentare, că poetul murise tat-o și tipărit-o eu, la Eikon, în 2019. Sunt sigură că
în ‘93, nu altfel decât vorbind la telefon cu sora lui, ar fi preferat s-o încheie, în loc de o ipotetică salvare cu
P
rămasă în București. „A revenit așa în Cetatea lui Bu- 4-5 stenturi pe artere. A fost luat prin surprindere de
cur”. Făceai trimitere la volumul din 1940, publicat în intervenția nesăbuitei doctorese, dar frică nu i-a fost.
A
România, înainte de a se exila. „Nu-i nimic fără sens. Să ai „lumine”! Good Light, iubite prinț!

Restitutio Victor Brauner Maria DINU
C ARNETE CRI TI C E
R ealizat de Petrișor Militaru și apărut în Co-
lecția Avangarde, volumul Victor Brauner
120 nu este doar un omagiu adus pictorului evreu de
rea de avangardă și teatrul „Insula”, înființate de Ben-
jamin Fundoianu, în 1923, afirmarea în plan artistic și
în cadrul grupului suprarealist român în 1924, odată
origine română care, pe 15 iunie 2023, a împlinit 120 cu editarea revistei 75 HP – când inventează, alături
de ani de la naștere, ci și o pledoarie pentru descoperi- de Ilarie Voronca, Pictopoezia – și organizarea primei
rea și recuperarea, în plan național, a operei artistului expoziții proprii la București. Mai amintim de plecarea
suprarealist, cu atât mai mult cu cât, sa la Paris, în 1930, și de faimosul
în străinătate, Victor Brauner este tablou Autoportret cu ochiul stâng
un nume deja consacrat. Practic, vo- enucleat, pictat iar 1931, care pro-
lumul este o „introducere” în viața iectează o aură magică în jurul lui
și opera lui pictorului născut în Pia- Brauner, anticipând, la modul pro-
tra-Neamț și stabilit ulterior la Paris, fetic, nefericitul accident din 1938,
a cărui receptare în România osci- în urma căruia își pierde ochiul. La
lează între două extreme: pe de-o Paris, artistul îi cunoaște pe Yves
parte, este renumit numai în cadrul Tanguy, Alberto Giacometti, André
unor grupuri restrânse de cercetători Breton, René Char, Max Ernst etc.,
și experți ai mișcării suprarealiste; pe iar în 1941, în timpul celui de-al
de altă parte, – observă Emil Nicolae Doilea Război Mondial, se dă drept
în prefața O „mirare” cu Victor Brau- alsacian și fuge la Marsilia. Urmea-
ner... – după 1990, când s-a aflat că ză refugiul său, în anul următor,
Brauner „este cel mai bine vândut în regiunea Gap din Hautes-Alpes
după Brncuși”, a început „scotocirea și revenirea la Paris, în 1945, după
României în căutarea eventualelor care deschide o serie de expoziții
opere lăsate aici de Victor B.” (p. personale. Artistul se stinge prema-
9), urmată de transformarea sa, în tur pe 12 mai 1966, dar, ca dovadă
mentalitatea colectivă, într-un „personaj” neobișnuit, în a prestigiului său, Franța este reprezentată de Victor
contact cu anumite forțe magice. Brauner la cea de-a XXXIII-a Bienală de la Veneția, n
Volumul alcătuit de Petrișor Militaru are me- vara aceluiași an.
ritul de a reuni materiale diverse, în traducerea proprie Toate aceste informații biografice construiesc o
din limba franceză, unele semnate de Brauner însuși, rețea de semnificații ce contribuie la înțelegerea omu-
altele având în prim-plan opera și viziunea sa artistică lui și artistului Victor Brauner și pun în evidență pro-
inedită din perspectiva anumitor poeți, artiști și critici. funzimea și natura unor relațiile stabilite în interiorul
Astfel, textele pun în valoare atât modul în care picto- grupurilor suprarealiste din țară și din Paris. Totoda-
rul s-a raportat la propria creație, cât și felul în care a tă, această rețea de semnificații se regăsește dezvoltată
fost perceput de contemporanii săi, dar și de genera- în partea a doua a volumului, Pictopoesis, ce include
țiile următoare de specialiști. Prima parte, Ratio Tem- scurte texte ale lui Brauner, publicate în diverse reviste
porum, cuprinde o detaliată și necesară fișă biografică, (Meridian, revista VVV, Terre des Artes, Carnet havanne
axată asupra unor evenimente semnificative, dar mai à spirale), ce conțin reflecții asupra propriei arte defi-
puțin cunoscute precum plecarea familiei Brauner din nite, nu întâmplător, ca fantastică, primitivă, mitică,
Piatra-Neamț la Viena, în 1912, apoi stabilirea la Bu- născută dintr-o mare neliniște interioară. În acest sens,
curești, în 1914, din cauza izbucnirii Primului Război se poate observa că imaginea propusă de Brauner, care
Mondial; intrarea în contact a lui Brauner cu grupa- sintetizează cel mai bine esența lucrărilor sale și sursa
lor de inspirație, este cea a scafandrului (p. 38) ce se sinagogă Baal Shem Tov.
coboară să își explorează propriilor fantasme sufletești. Următoare texte în traducerea lui Petrișor Mi-
Urmează secțiunea a treia a cărții, Ut pictura Amicitia, litaru, din capitolul Translatio, întregesc imaginea lui
plasată sub semnul prieteniei, căci ea este expresia ace- Victor Brauner în viziunea artiștilor și scriitorilor, din
lor relațiilor profunde, menționate anterior, legate de partea a doua a volumului, Pictopoesis. Două texte îi
Brauner cu anumiți scriitori suprarealiști (René Char, aparțin lui André Breton: primul, Botte rose blanche
Geo Bogza, Sașa Pană, Gellu Naum, Stephan Roll, Ila- este scris pe 28 noiembrie 1931, la solicitarea lui Brau-
rie Voronca), reflectate la nivelul discursului poetic ce ner pentru următoarea sa expoziție și surprinde două
contopește motive ale imaginarului artistic braunerian. axe creative care străbat lucrările artistului – dorința și
Tot aici, putem citi un fragment dintr-un interviu în teama, lupta dintre instinctul sexual și cel al morții; al
care Gellu Naum rememorează momentul întâlnirii lui doilea text al lui Breton, Victor Brauner. Între câine și
cu Brauner, în 1933, și impactul resimțit în urma con- lup..., este o analiză a imaginarului braunerian suprare-
templării lucrărilor acestuia. Un text aparte este cel ex- alist din prisma unor limite afectie generate de frica răz-
tras din romanul Zeppelin (Editura Polirom, Iași, 2017) boiului. În Întâlniri cu un Maestru, Tropismul totemic și
de Adrian G. Romila, scriitor născut în Piatra-Neamț Victor Brauner, Allain Jouffroy redă experiența sa trans-
care îl transformă pe Brauner într-un personaj literar. formatoare în plan artistic și spiritual, trăită alături de
Sidera, a patra secțiune a volumului, include cro- pictorul evreu de origine română, atracția acestuia spre
nici, semnate de Petrișor Militaru și apărute, în mare forțele misterioase ale lumii arhaice și „mesajul” artei
parte, în revista culturală craioveană Mozaicul. Aceste sale ca expresie a inefabilului și posibilitate a unei mari
cronici au în centru cărțile dedicate operei și gândirii libertăți. La fel de puțin cunoscut este și eseul Marinei
artistice brauneriene precum Victor Brauner d’après Vanci-Perahim, Lizibilul și vizibilul: Victor Brauner de
E
Duchamp sau drumul pictorului către un suprarealism la „picto-poezie” la „hieroglifizarea” sentimentelor, ce in-
„bine temperat” (2007) de Christian-Robert Velescu, terpretează universul pictural braunerian prin fuziunea
C
ce analizează, pe lângă perioada de creație românească textului (nu întâmplător, debutul public al lui Brauner
a artistului, și impactul viziunii duchampiene asupra este ca poet, în 1923) cu imaginea, opera sa transfor-
I
întregii opere a lui Brauner. Un alt text este dedicat vo- mându-se treptat într-o imagine-scriitură. Capitolul se
T
lumului Victor Brauner și însoțitorii (2006) de Emil Ni- încheie cu un text comemorativ de Jacques Lassaigne,
colae despre modul în care anumite persoane au marcat scris la scurt timp după moartea artistului. În finalul
I
viața și creația lui Brauner și au dus la configurarea unei volumul, regăsim o secțiune de interviuri (Dialogus),
concepții despre artă și lume. Alte apariții editoriale vi- unul cu Victor Brauner, realizat de Edouard Roditi
R
zate de Petrișor Militaru sunt și PictoAvangarda. Studii în 1963, iar altele despre pictor, opera și expozițiile
C
și comunicări (2021) de Cătălin Davidescu – un volum dedicate acestuia, cei intervievați fiind Emil Nicolae,
consistent cu studii monografice și comunicări științi- Cristinel Popa și Florin Colonaș. Totodată, semnalăm
fice despre avangarda istorică și manifestările sale ulte- și importanța bibliografiei cu referințe din țară și din
rioare – și Victor-Victorios, catalogul expoziției Victor străinătate despre Victor Brauner.
T E
Brauner de la Galeria Dada. La fel de importante sunt Volumul Victor Brauner 120 de Petrișor Mili-
și contribuția lui Michael Ilk la promoarea avangardei taru se înscrie în contextul în care, anul acesta, au avut
române și studiul despre Pierre Mabille, editor al revis- loc alte evenimente dedicate pictorului evreu de ori-
E
tei suprarealiste Minotaure și autorul articolui Ochiul gine română precum cuprinzătoarea expoziție Victor
pictorului, dedicat lui Brauner. Tot în această secțiune Brauner: invenții și magie, de la Muzeul Național de
N
sunt semnalate și expoziția Dialogul lumilor: Victor Artă din Timișoara, între 17 februarie - 28 mai 2023, și
Brauner și arta primitivă, organizată de Galeriile Samy Ziua „Victor Brauner”, ediția a X-a, desfășurată la Pia-
R
Kinge și Schoffel-Valluet la Paris (21 octombrie – 17 tra-Neamț, pe 15 iunie și organizată de Emil Nicolae
decembrie 2010), apariția DVD-ului cu filmul Victor – demersuri necesare în vederea impunerii în cultura
A
Brauner, le grand illuminateur totémique, realizat de Fa- română a unui artist suprarealist complex și revoluți-
brice Maze, omagierea sa la Piatra-Neamț, în 2016, în onar prin modul în care și-a valorificat propriile tensi-
C
cadrul unor evenimente organizate de Emil Nicolae la uni, drame și dorințe inconștiente.

Dezlegările vămilor fiinţei, Paul GORBAN
E
în poezia lui Shanti Nilaya
I C
S hanti Nilaya revine în faţa iubitorilor de po- crate. / Dar el, cu îndelunga-i răbdare, / Trase de cârma
R I T
ezie cu un volum nou, „Dezlegarea de Uli- adevărului şi mai tare. / 80 de harpii / Pahar de cucută
se”, publicat în condiţii grafice excelente la Editura 24: cu ochii-au umplut, / Teatrele şi palestrele s-au închis. /
Ore. Ceea ce constatăm încă de la primele poeme este Pentru fiecare, Înţeleptul a zis: // „Ştiu că nu ştiu nimic,
faptul că putem vorbi de o poetă matură, care se impu- / E-un proces între spectre, / Împotriva conştiinţei şi-a
ne nu doar prin paleta originală de teme, ci şi prin felul urnelor drepte. / Mărgăritare din straiele simple sunt
C
în care îşi construieşte proiectul poetic toate, / O, umbră a Diotimei aruncată
unitar. Se simt în subsidiarul scrisului în moarte! / Fie datul daimonionului
său lecturi asumate, lecturi care până la / să mă umple în cuget / Să mă um-
urmă îi susţin trăirile şi ideile. Volumul ple în fapte / Cu învăţătura Mantineei
T E
structurat în şase părţi se deschide cu / alt vas peste moarte. / Cum e datul
un altfel de prolog şi se încheie cu un paharului cu antidotul iubirii, / Proces
epilog pentru o invocare deschisă. necurat / Împotriva gândirii!”// Vei
E
Stare ce surprinde chiar de la muri! – / I se strigase lui Socrate, ce-
prima secvenţă a cărţii se constituie rându-i-se sânge. / Înţeleptul a surâs,
N
în aura unui crez: Ars poetica – despre omenirea mai plânge...” (Judecata lui
utopica republică a scriiturii, unde con- Socrate).
R
struieşte arhitectura de tip a poetului Se simte la tot pasul, în poezia
şi a lumii în care acesta îşi trăieşte ob- semnată de Shanti Nilaya, o anumi-
A
sesiile. Incantaţii adevărate par rostite tă candoare specifică firii ei. Stările
de către Shanti Nilaya: „De la o vre- interogative dau în vileag o formulă
C
me, în acel ţinut / uitarea se aşeza pes- dialogală, mai ales în poemele în care
te oameni./ Nemaiştiindu-şi propriile este abordată tema morţii: „Eu am de
cuvinte, / fiecare începea o ciudată ex- ani-lumină chipuri grele / Şi am îmbă-
tracţie / din lucrurile clădite înainte. // trânit prin naşteri, morţi / De galaxii.
Ca o derulare de film în sens invers – / Eu am deschis drept porţi / Tunele vii
antiscenariul fiecărei piese de teatru, / al fiecărui obiect în orizont de stele. // Nici n-am ştiut vreodată cum să
/ nu mai pornea de la meşteşug, / poveste scriitoriceşte fiu – / Merlin smulgând magiei absoluturi, / Formule
trudită, / ci de la substanţialul concret – / nimeni nu noi, cu arderi mici de fluturi; / Eu n-am ştiut vreodată
mai avea nevoie/ de genitorii de semne, / nici de pagini, să fiu viu! // Şi n-am ştiut că nemurirea-i moartă – / Fa-
/ verbele şi atributele se extrăgeau/ îndărăt din imagini. ust venit din timpuri înainte, / Eu n-am ştiut cunoaşte-
// Dar când se întâlneau / lucruri sau filme cu adevărat rea cum minte / Când nimeni nu-i cu tine să o-mpartă.
epocale / înglobând prea multe cuvinte, / unii adunau // Dau totul clipei. Pactul mă sfâşie. / Dau vechi iluzii
simplu / consoane alese, vocale, / din adânc de ecou / şi măriri postume, / Să simt clădind că pot iubi o lume :
încuvântând lumii uituce, profane, / omul cel nou.” (A / Stai, clipă, nu pleca... rămâi! Eşti vie! // Ce-i moartea,
doua încuvântare). viață? Sau doar Veşnicie...” (Ce-i moartea, viaţă?).
Secvenţa secundă a volumului de poeme, Pe În a treia secvenţă a volumului, Nova antiquitas
atunci când zeii mai călcau pământul, ne intruduce în – condei scăpat de biciul anatamei, putem identifica şi
proximitatea lumii antice, lumea zeilor, a filosofilor, a o zonă cromatică, atribuită în mod deosebit albului,
poeţilor şi a marilor înţelepti. Este în fond o trecere pe albul zăpezii, al timpului îngheţat, al lunii. Asemenea
malul celălalt în care deopotrivă zei şi oameni sapă cerul primei secvenţe a cărţii, întâlnim personaje care par
răsturnat pe hărţi: „Vei muri! – / I se strigase apoi lui So- a o urmări ideatic. Spiritul neobaroc de construcţie a
poemului ne așază în față un poet vizionar, ce trăieşte ridică poemul la starea de rugăciune, fară a lăsa însă la
pentru o spirituală înțelegere a vremii și a vremurilor: vedere un liturgic comun.
„Ce iarnă-i în livada ta de vişini! / Pe crengi zăpada-i În concluzie, ne raliem criticului Ioan Holban
rod care se-ntinde, / Liană fără matcă, fără margini, / care pe coperta patru a cărţii, pe bună dreptate, afirmă
Şi închisorile n-o pot cuprinde. // Doar fulgii vin deo- că „Shanti Nilaya trăieşte în ceea ce nostalgic s-a numit
dată-ngânduraţi, / O axă metafizică e toată / Căderea melancolia descendenţei, fiinţând în viziunea utopică a
lor pe pomi nevinovaţi, / De parcă moare Cehov încă-o Noii Antichităţi, care poate ascunde secreta – dar tot-
dată... // La teatru-acesta suntem spectatori, / Statui de odată mistuitoarea – dorinţă a (re)descoperirii poeziei
gheaţă, herghelii de ger, / Şi-n scena care-mpacă Trei şi a poetului. (...) Dezlegarea de Ulise configurează arhe-
surori / Se-mpacă şi mujic şi moşier – / La teatru-n care tipul fiinţei care evadează dinspre teluric către înalt, în
cehovii nu pier.” (La teatru-n care cehovii nu pier). căutarea înţelepciunii proprii timpului când încă zeii
În ultimile trei părţi ale cărţii tema iubirii rea- mai călcau pământul...”. Totodată, asemenea criticului
pare pregnantă. Ca un capriciu te întâlneşti cu Homer, citat, pariez pe poezia semnată Shanti Nilaya, având
cu Paganini, Anna Karenina, iar în miezul crucii, cobo- convingerea că atât această carte a ei – precum şi cele
rând în sine, te întâlneşti cu însuși Dumnezeu. O rela- care vor urma – o vor consacra în peisajul poeziei româ-
ţie puternică are poeta cu sacrul. Prezențe sacerdotale îi neşti contemporane.
E
C
I
T
I
R
C
T E
E
N
R
A
C

Metavers divers Hristina DOROFTEI
E
I C
D an Mircea Cipariu adună în ultimul său re de alabastru / cu litere de păretar / cusute pe inimă
R I T
volum, „META VERS”, poeme ce con- și pe viață” („fericit dar nedormit”). Tot de limitări
struiesc un univers paralel vieții palpabile, dar care ține și episodul pandemiei, înregistrat cu ironie și si-
este tot mai prezent în cotidianul nostru. Cartea a mulată detașare: „telemuncă / televiață / din baie în
apărut la Editura Vellant, în 2022 și conține și „7 de- bucătărie din living în dormitor / din dressing room
sene de Mihai Zgondoiu”. la ghena de gunoi” („trans”).
C
Prin această apariție editorială, Dan Mircea O altă caracteristică a acestor texte o reprezin-
Cipariu demonstrează că este, cu adevărat, în relație tă muzicalitatea versurilor. Chiar dacă nu vrei, ritmul
cu poezia (așa cum apare și pe coperta profilului său lecturării lor tinde să devină de rap, cuvintele alese cu
de Facebook), fiind în temă cu atenție de către autor urmăresc
T E
tendințele acesteia, realizând nu doar transmiterea unor idei,
construcții bine gândite. ci și o modalitate specifică (im-
Titlul volumului defi- pusă) de lecturare. Astfel, citind
E
nește în totalitate conținutul poemele, devii tentat să bați rit-
său, poemele înglobând, din mul sau să respecți o anumită
N
plin, terminologia tehnică, spe- respirație dictată de versuri: „ca
cifică spațiului virtual 3D: „în tigrul albastru de apă / ca un
R
chat pe web în video-studiouri contrapapă de spadă și capă //
/ meta vers / cu toate noutățile ca un cer fără întuneric și trapă /
A
din rețea” („meta vers”). Poetul ca o herghelie de simțuri ce țipă
descompune realitatea, o modi- și scapă // ca un vâsc înnodat
C
fică și o reface cu ajutorul altor / ca un descântec de luat și de
componente, copii fidele ale ce- dat” („încărnare/reîncărnare”).
lor originale. Descompunerea Poemelor le lipsesc emo-
și reconfigurarea se realizează ția, sentimentul, durerea, însă
la nivel global, în aproape toate exact pe asta a mizat autorul
domeniile, chiar și în artă, iar pentru a evidenția repercusi-
literatura nu face excepție, fapt unea invadării vieții umane, a
surprins de ochiul vigilent al realității fizice, de către tehno-
poetului, martor al transformă- logie, de către spațiul cibernetic.
rilor de tot felul, al nașterilor din lumea fără viață: „o Ele sunt create în această formă pentru a se integra
imprimantă 3D naște o altă imprimantă 3D / trebuie perfect în neumanul specific întregului volum, ce sur-
doar să ai materialele potrivite / pulberi rășini plastic prinde indivizi preocupați numai de cunoștințele teh-
fibră de sticlă sau chiar zahăr” („poetry high definiti- no-științifice contemporane și de realitatea virtuală:
on”). „eu sunt selfie / tu ești procter & gamble // marșurile
Limbajul tehnic ocupă nu doar vocabularul de tuberoze sunt un mega-selfie // ne privim / printre
oamenilor secolului al XXI-lea, ci și mare parte din mașinăriile de duh și de carne // pupilă în retină /
viață, insinuându-se și în literatură. Firul roșu al cărții retină în ochiul de sticlă” („minutul de aur”).
„META VERS” îl reprezintă dominanta specifică it- Volumul „META VERS” este bine gândit și
ului. Poemele sunt create cu atenție, vocea, preocupă- construit, este actual și original, putând fi citit – peste
rile și limitările umane din spatele acestora făcându-și ani - ca mărturie a unei existențe ce deprinde să trăias-
simțită prezența: „recolta de stres strălucește / în pane- că în afara umanului.
E Adi G. SECARĂ …pentru neliniştile condiţiei umane

(spre un viitor de cleştar!)
I C
Ioan Popoiu, Requiem, Ed.Timpul, Iaşi, 2023
C u mulți ani în urmă, dacă nu mă înșeală oamenilor ce plăsmuiesc umanoizi”; într-un fel, citatul,
R I T
memoria, scriam despre Gellu Dorian că a unul dintre citatele din Baconsky, este bun călăuzitor: „…
inițiat scrierea romanului-psalm, cu volumul „Singur în totuși plutim înainte… totul se-nchide prieteniile iubiri-
fața lui Dumnezeu”, volum în versuri, Aura Christi exce- le moartea”, p.9), tratat și cu sarcasm și ironie, „călătoria
lând „voit” în romanul în versuri, poate după modelul lui fantastică” (titlu spre final de carte) fiind parcă sufocată de
Oneghin al lui Pușkin. Ioan Popoiu propune un astfel de ultimele două texte (capitole), „Absență” și „Lamentatio”,
C
roman-requiem, filosofico-teologic, în care Umanitatea, ultimele cuvinte din „Lamentatio” fiind și ale cărții, Pan-
dar și Sinele (re)pornesc pe o „corabie năucă” (titlu, p.9; dora punându-și, cum s-ar spune, mâinile la ochi:
la 85: „suntem pe puntea unei corăbii ne-ndreptăm spre „niciodată nu au fost condiții mai dure mai strivi-
Soare-Apune”) într-o odisee a secolului XXI d.Hr., post toare pentru ființa umană omul nu știe ce să mai facă cum
T E
New Age. să iasă la suprafață zilnic suntem în luptă cu agonia cruzi-

Referințele sunt numeroase, întâlnite nu numai în mea cu demonii care ne sfâșie sufletul fără milă am ajuns
moto-uri, de la Biblie până la Baconsky (referitor la acesta până astăzi ca praful/ drumului cum spune apostolul nu
E
am avea un fel de… „Biserică Neagră” construită pe „Co- reușim să ieșim la lumină întunericul a preluat controlul
rabia lui Sebastian”, sic!, p.70, „Rugul” - despre corăbiile asupra noastră/ suntem în puterea forțelor malefice care
N
din „Requiem” am putea să scriem un articol separat), tre- ne pun la zid/ mu mai știm demult ce-nseamnă liniștea
când prin Shakespeare (afirm cu tărie că este un hamletia- odihna viața normală răsăritul și apusul zilei/ trăim în fugă
R
nism sui generis, literar), în care Inteligența Artificială face nu mai avem gustul existenței supuși tuturor loviturilor și
și ea cu ochiul (este de ajuns doar să cităm din „Infernul” stihiilor” (pp.110-111)
A
de la pp.85-86 (la pagina 27 se face aluzie la filmul lui

Spielberg!): Bref, între… Mozart și Verdi, ca să ne referim doar
C
„… ne vor invidia și roboții vom fi necruțători în la Requiem-urile celor doi, Ioan Popoiu aude și o altă mu-
numele inteligenței materiei sadic de inteligenți reci pre- zică (a relațiilor dintre cuvinte), atât a armoniei, dar și lipsei
ciși și tăioși ca laserul vom stăpâni toate tehnicile vom fi acesteia (nu neapărat dodecafonic, atonalist)... Aproape o
cruzi și neînduplecați nicio milă nicio limită va fi o lume „Dies Irae” propune, (înghițind „restul” Requiemului) în
nouă înfiorătoare fără sentimente fără emoții fără lacrimi ultimă instanță (există și un poem separat, „Ziua Mâniei”,
simple vechituri romantice din secolul al nouăsprezecelea la p.69), Ioan Popoiu, „odihna” fiind, de fapt, o neodihnă
ne vom transforma total până-n străfundurile ființei zeii și a consemnării Crizei umanității.
demonii vor fi detronați alungați din conștiințe noi vom fi Ioan Popoiu este apocaliptic-existențialist (are și
noii stăpâni ai lumii vom plăsmui o nouă divinitate după un alt volum de versuri intitulat „Sindrom apocaliptic”,
chipul și asemănarea noastră (...) vom trăi în prezent nu- Aius, 2022), dar și pascalian (de două ori ne reamintește
mai în prezent fără nostalgia trecutului și grija viitorului că omul este o trestie gânditoare!), motto-ul întregii cărți
călăuziți după normele noii rase de stăpâni reci cruzi ne- este din „Apocalipsa” (și mai sunt citate, chiar poemul
înduplecați calculați apoi vom răspândi noua rasă în toate „Requiem”, are în frunte alt citat… apocaliptic): „Și li s-a
galaxiile în tot universul…” poruncit să nu vatăme iarba pământului și nicio verdeață
și niciun copac, fără numai pe oamenii care nu au pecetea
Pesimismul și scepticismul se împletesc cu un lui Dumnezeu pe frunțile lor.”
anume „optimism” („nu s-au sfârșit marile călătorii mai Rechizitoriul este cumplit, poetul dă exemple:
sunt continente de descoperit am ajuns la capătul lumii „nimeni nu ne mai poate salva civilizația contemporană
am atins cei doi poli dar ne așteaptă spațiile interioare … precum cetățile antice Troia Cartagena Palmyra e sfârșită
lumea omului interior abia-ncepe”, este lumea lui Neo pentru că nu mai are voința să lupte nu mai crede în vic-
din „Matrix”, oare?,, „începe era inteligenței materiei a torie (...) aceasta este tragedia nu mai vrem nimic nicio
salvare vrem să ne stingem așa încet ca o lampă care mai știentizat fără Spirit nu există artă poezie filosofie aici sunt
pâlpâie înainte de a se stinge definitiv…” (p.8) sursele vii ale/ existenței ale spiritului ale creației însăși/
E
Desigur, este un fel de „roman nou” (ca să facem Cerul tace Dumnezeu poate fi absent poetul (creatorul)
legătura cu începutul articolului), în care avem personaje nu poate tăcea este/ prezent la datorie ca un sacerdot/ el nu
I C
secundare pe Cato, Cicero, Hamlet (care tinde să devi- depune mărturie numai despre sine trăirile subiectivitatea
nă măcar o referință principală, Danemarca Putredă fiind sa el vorbește în numele celorlalți este purtătorul eului liric
aproape lumea întreagă, cu tot cu neo marxiști sau tineri prin vocea poetului/ vorbește comunitatea mulțimea cei
R I T
de dreapta, pp.40-41, 47), Horatio, Goethe, Schiller, care așteaptă să fie călăuziți și luminați/ poezia este arta cea
Cervantes invocați ca un fel de salvatori (numai ei „ne-ar mai înaltă care cuprinde cugetele și ține trează conștiința”
putea învăța adevărul secretul adevăratei existențe ale rege- (p.98)
nerării umane numai Spiritul poate schimba ceva aduce o
Renovatio într-o lume aflată în post-istorie” (p.12) În „Nostalgie” întrevedem soluții (via Rimbaud),
C
Precum se observă, sunt și considerații care țin de o se sugerează să așteptăm „Armaghedonul”, poetul apară și
anume filosofie a culturii și civilizațiilor, în „O altă existen- el „cuvintele luminii”, chiar „apocaliptic”, de fapt, el este
ță” se scrie și despre „literatură poezie inovație avangardă”, răbdător-experimentalist („știi care este convingerea mea
(re)apare optimismul (fals?, tratat cu ironia menționată? nu ne putem salva decât prin luciditatea realitatea trebuie
T E
kantian: „unde duc cuvintele filoso- devoalată până la capăt pentru a nu
fului din Konigsberg”, p.15): mai trăi în jumătăți de adevăr doar
„aceasta va fi noua poezie așa poezia poate avea sens și poemul
E
dincolo de metalitatea primară/ nud se poate naște poetul nu poate
vom accede la noua lume ordine trăi nu poate scrie decât sub impe-
N
spirituală creativă umană/ întârzie- riul adevărului/ nimic și nimeni nu
rea în vechile tipare în metalul ar- poate să-l înșele cel mai mult trebu-
R
haic ne-a dus/ la neputință și eșec la ie să se ferească de înșelarea de sine
blocarea imaginației încremenirea aceasta este singura primejdie reală
A
în proiect/ izvoarele ființei au fost pentru el marea mistificare mesa-
secate/ aceasta e tragedia omul să jul lui Nietzsche pentru noi este
C
fie revivificat pentru a renaște…” fără dubii cât adevăr îndrăznește
(p.14) cât adevăr suportă”, p.19), împacă
Poetul nostru, poate prea contrariile, este, ca să punem dege-
puțin cunosut, (prima facultate: Fa- tul pe banda lui Moebius, cuantic
cultatea de Istorie - Filosofie, Uni- (și el! pag.93: „…abia așteaptă să te
versitatea ,,AL. I. Cuza”, Iași, 1972-1976), meditează asu- ia în primire/ de-aici vine tristețea prezentul acesta ca o
pra… Filosofiei istoriei, un capitol însemnat fiind rezervat tortură/ nu știm ce să facem în ce cuantă a timpului să
Eroilor și absenței lor, nostalgiei după noblețea acestora plonjăm/ nu ne putem locui decât pe noi înșine celelalte
(preferați, cum spuneam, Hamlet, dar și don Quijote!), sunt himere imagini care vin și/ pier totul este evanescent/
eroul-poet fiind Idealul, cum se observă într-una din artele simplă scurgere a nisipului în clepsidră/ ca un fir subțire
poeteice, poemul „Tăcerea lui Dumnezeu”: de apă un simplu șopot/ nu-mi vorbiți de evadare nu știm
„Excesul de luciditate nu mă lasă să visez prea mult/ ce suntem nu-ndrăznim să fim ne-am închis în/ această
aceasta este viziunea mea nu mai putem continua fără lu- singurătate ca într-o celulă/ din acest adevăr nu se poate
ciditate/ adevăr nu ne mai putem juca de-a existența jocul evada nu există soluție/ suntem sub imperiul iluziilor cu
acesta/ s-a învechit a prins mucegai adevărul crudul adevăr care ne hrănim…”), îmblânzește și antinomiile:
și Danton/ și Stendhal au avut dreptate nu ne mai putem „așa cum au scris Dostoievski și Nietzsche tremu-
mulțumi/ cu jumătăți de măsură nu există artă poezie fără rând de furie și revoltă cu antinomii mari și periculoase
tensiune/ întrebări și interogații existențiale cât adevăr câtă adevărurile cuminți liniștite comune nu conving pe ni-
luciditate conține poezia ar/ trebui să ne întrebăm din ce meni poetul autentic stă sub zodi lucidității exprimă toată
se naște poemul din tensiune sufletească dramatism/ con- durerea și tristețea din lume din sufletul său în flăcări chiar

dacă riscă să se facă scrum poezia rămâne poemul e sal- universală nu se aud decât șoapte și strigăte stinse pe un
vat chintesența dăinuie Magnus Opus ca în alchimie…” cer întunecat cum s-ar putea vedea lumina stelele pier în-
(p.20) ghițite de găurile negre un colaps universal în care oamenii
Relativul este înlăturat când se scrie „despre ce se s-au transformat în paiațe măști fantome ne prăbușim în
petrece acum acolo pe malurile Niprului” (la p.36 este timp ce Dumnezeu tace nu mai vine nimeni să ne salveze
vorba despre „frontul” de acum) și nu degeaba este invo- Mesia a fost ucis demult undeva pe drum toți locuim pe
cat și Eminescu (cu „… nu spera și nu ai teamă…”, p.23), o insulă la marginea lumii departe de lumină de cer și pă-
când se exclamă și „cum să se schimbe lumea când omul mânt suntem ultimii supraviețuitori ai unei lumi pe cale
zidit de Dumnezeu e de neschimbat”, aici poate strecu- de dispariție.” (p.59, poemul „Zbucium”)
rându-se o fisură în eșafodajul non-condiției umane, dar Rezervele de nefericire par uneori nesfârșite („Îți fac
în această nouă Atlantidă, Hamlet trebuie să aibă dreptate această mărturisire ireală neverosimilă neașteptată neferici-
(așa cum Romeo, și într-un film, trebuie să moară!): rea e starea mea de spirit naturală sunt în elementul meu
„Măreț e să nu arzi cum aș putea să fiu am venit pe lume la ziua crucii sunt
Doar pentru pricini mari predestinat pentru aceasta crede-mă mi-e bine…sunt un
Ci să te aprinzi chiar pentru un pai privilegiat al soartei să porți în tine această tristețe este o
Când cinstea-ți însăși este-n joc…” marcă de noblețe un blazon princiar un stindard de luptă
și credință sunt departe de normalitate de viață liniștită
* sunt foc și gheață nu vreau să știu vreau doar să fiu afară
Aproape concluzionând (deși nu-mi plac concluzi- în larga zare știu ce iubesc știu ce urăsc nu mi-e rușine s-o
ile, în general), după o relectură a cărții (pe coperta I nu în- spun nu-mi vorbi de lucruri comune de oameni de rând
tâmplător „odihnindu-se” un Orfeu, trubadur obosit, de în lături îi iubesc pe romantici furtună și avânt neliniștea e
E
Giorgio de Chirico), Adevărul și Luciditatea sunt axele pe elementul meu să fiu numai flăcări și sânge în primejdie în
care este construit tot eșafodajul, ca un fel de redută împo- mijlocul luptei tot ce mă-nconjoară mă duce la disperare
C
triva Răului… Iisus Hristos spunea: „Eu sunt Calea, Ade- libertatea ar trebui redefinită…”, p.90), Ioan Popoiu este
vărul și Viața”, eul liric al cărții intră și într-un fel de dialog și un wagnerian, înfruntându-și destinul, oarecum nemul-
I
cu un Profet misterios (p.58 - sau o ascultarea „ascult iarăși țumit („la inima semenilor se-ajunge prin iubire am pier-
T
pe profet ce strigă/ eu sunt pământ și cenușă și-am privit dut însă înțelesul iubirii când inima se simte liberă nu vom
în groapă/ și-am văzut oase goale și-am zis oare cine este ști niciodată cum o privea Tristan pe Isolda doar muzica
I
împăratul sau ostașul…”), cartea mustind de subtilități telui Wagner ne sugerează palid ceva clocotul inimii sunt
ologice (deloc întâmplător, ținând cont că a doua facultate trăiri de neatins libertate iubire fericire să ne cufundăm în
R
a poetului este Facultatea de Teologie Ortodoxă, Univer- acel tărâm de mistere ar trebui să ne regenerăm temeliile fi-
C
sitatea ,,Lucian Blaga”, Sibiu, 1998-2003), în care unele inței…”, tot 90), dar am putea ieși un pic nedumeriți din
accente se pun pe Tăcerea unui Deus Absconditus (vezi labirintul cărții dacă nu am spune nimic despre Castalia:
p.54, „Arhonții”), pe „retragerea” Acestuia: „sunt câțiva care suferă spirite alese singuratice
„Ne pasionăm prea mult de noi înșine de anemi- care poartă povara lumii
T E
cele noastre victorii suntem atât de narcisiști uităm că am tăcuți distruși sufletește pentru ei a trăi este un
fost plăsmuiți pentru un adevăr înalt necuprins ce searbăd chin un infinit supliciu
este rostul acestei lumi… Hamlet contemporanul nostru ei nu văd decât partea cenușie întunecată a
E
captivați de propria ființă uităm pentru ce-am fost trimiși realității

aici Iisus Hristos Salvator mundi cuvintele sunt prea mari pentru că lumea e lipsită de lumină așa arată
N
pentru pasiunile noastre pasagere unde să mergi în marea să nu ne înșelăm singuri nu avem unde merge
călătorie ce continent să descoperi cui să vorbești de Graal spre ce aspira
R
cât adevăr îndrăznește cât adevăr suportă un spirit proble- suntem dezarmați universul în care trăim este
ma filosofică nietzscheană nu ne dă pace unde este neliniș- atomizat numai cioburi
A
tea creatoare care să ne trezească la viață existența aceasta existența de fapt nu are nicio culoare noi cei
nu este decât o caricatură ce ideal ce adevăr ce spirit ar puțini îi imprimăm una
C
putea reanima o umanitate pe moarte în această vacuitate ceea ce înainte se numea salvare mântuire și-a

pierdut înțelesul sinele meu e un abis nu văd în fața mea decât

suntem o umanitate pierdută fără busolă răscruci
salvarea este un act eroic singular rezervat celor drumuri care se bifurcă la nesfârșit un călător
aleși însetat de calea aspră
ceilalți sunt barbari nici nu știu ce se petrece cu ei pe care pășește nu vreau să aud de clemență de
orci de-aici tristețea și urâtul jumătăți de măsură
această pleavă imundă lipită pământului nu știe un pelerin pe potecile nestrăbătute ale existenței
nu vrea să audă de salvare până în zările eternității
viețuiește precum demonii din Evanghelie iată ars poetica mea tot ce-i nemăsurat neatins
refugiați în porci necunoscut este chemarea mea
spiritele damnate singuratice suferă pentru iubirea nebunia flacăra în lături toți cei rezonabili
întreaga umanitate chiar și pentru cea care mă-ndeamnă
decăzută la cumințenie înțelegi acum de ce-l iubesc pe Don
dacă nu ar fi Castalia și cei ce o locuiesc viața ar fi Quijote
o tragedie de neîndurat cavalerul idealului până-n pânzele albe al iubirii
suferim purtăm jugul răului și pentru cei străini neprihănite
de durere n-aș putea trăi niciodată fără această sfântă
suferința este nobilă pentru că este virtutea celor nebunie
aleși ferice de idealiști și romantici nebuni și poeți a lor
aceste rânduri știu nu te vor mângâia dar poate este împărăția
cum scria Cato lui Cicero existența fericită nu este ei vor moșteni pământul fără ideal nebunie
E
decât aceea frumusețe lumea aceasta
de a întâlni un prieten apropiat sau ființa iubită e un imens deșert o lume de-a pururi moartă fără
C
desigur Horatio la Ofelia mă gândesc…” ei
Este finalul la poemul „Tinerețe” (un fragment de fără acești eroi ai dreptății și credinței lumea nu
I
aici este și pe coperta IV, deci are o anume importanță, merită să existe
T
măcar sentimentală!) și, într-o altfel de direcție de idei, nu poate fi salvată fără cei care iau cerul cu asalt
pentru că tot sunt aluzii la povești, basme, istorii (când deschid pârtie în necunoscut
I
este văzută jumătatea goală a cupei, p.78, „basmul este nimic nu dăinuie nu aș putea iubi decât o lume
sfârșit”), la prinți precum cei din „Harap Alb”, Ioan Popo- în flăcări
R
iu rescrie oarecum „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de zidită și călăuzită de spirite neliniștite nobile lucide
C
moarte”, evident, existențialist, într-un dialog între un ro- care să umple lumea de idealiști romantici și
mantic și un post-modernist, ca să nu spunem post-uman. visători
Apropo de istorie, și multe alte texte fac apropouri, poate este vremea lor a celor aleși stirpea celor
recapitulări (de la 1968, cu ceea ce s-a întâmplat atunci rupți din soare
T E
prin Franța sau Cehoslovacia, ba chiar și mai devreme, ca să acopere lumea cu o mantie de lumină și azur
prin d’Annunzio, sau către Renaștere, Antichitate - poe- să transforme miracolul într-o stare de spirit
mul dedicat familiei Borgia este antologic: „Borgia suntem despre această nebunie îți vorbesc în numele unui
E
noi!”, până la Geneză!), țesând Trecutul cu firele invizibile adevăr dureros
ale Timpului de proorociri, oare false, doar nimeni nu-i în care cred și pentru care am plătit greu preț”...
N
profet în lumea lui!? Și am ajuns tiptil la nebunia din „Phaidros”, unde

Dar oare ce personaj ar re-hermeneutiza Ioan Po- Socrate trage o concluzie:
A R
poiu din „Tinerețe…” „Or, adevărul e că dintre bunuri, cele mai de preț se
Altă artă poetică (din „Pelerin”, p.96) ar putea fi nasc din nebunia cea dată nouă în dar de zei.” (în traduce-
un răspuns: rea lui Gabriel Liiceanu, Humanitas, 1993)...
„Sunt trist decepționat cu nimbul ars provocările
C
stau la pândă Și între socratici și hristianici, ne oprim aici…

E Mihaela I. RĂDULESCU O carte despre suflet

şi abisurile memoriei
I C
R omanul Iarna când s-au întors berzele. O Mediterană, va fi punctul nevralgic care va declanșa
R I T
poveste (aproape) adevărată, apărut în acest periplul epic al cărții.

an la Editura Eikon, din București, este o carte tulbu- În cabinetul medicului psihiatru, personajul
rătoare despre viață și moarte, îndeosebi despre suflet recuperează secvențe din trecut, pornind din copilă-
și abisurile memoriei. Ion Munteanu scrie un roman rie, printr-un amplu proces al incursiunii mnemoteh-
al adâncimilor subconștiente, dar și al dramelor soci- nice. Prin această strategie de construcție, romanul
C
ale și istorice, o poveste emoționantă despre un om ni se înfățișează în mai multe straturi, pe mai multe
care își deconspiră cele mai ascunse cotloane ale trecu- paliere de receptare și interpretare, stilistica polifoni-
tului prin rememorare și, totodată, prin retrăirea lor. că ducând scriitura spre o arhitectură tematică vastă.
O narațiune densă, care abordează o De la descrierea geografică a spațiu-
T E
triplă cartografiere a trecutului: geo- lui copilăriei de pe meleagurile Văii

grafică, istorică și psihologică. Amaradia, din apropierea Craiovei,
Personajul principal, Anton, la descrierea detaliată a Franței mo-
E
prin intermediul instrospecției și al derne din anii maturității persona-

dialogului cu psihoterapeutul, reu- jului, asistăm la o scanare atentă a
N
șește să-și surprindă auditoriul prin oamenilor și a specificului lor spiri-

incursiuni elaborate pe mai multe tual. În contrast, printr-o compozi-
R
planuri: socio-istoric, geografic și ție ramificată prin tehnica poveștii

afectiv. Povestea glisează mereu în- în poveste, sunt narate episoade
A
tre trăire și receptare, între rememo- terifiante despre locuitorii arealului

rare și reflexivitate, între analiză și oltean care au rămas mutilați fizic
C
meditație. Planul trecutului și cel și psihic în urma celui de-al doilea

al prezentului se intersectează la război mondial, despre experimente
nivelul semnificativului, amintirile tragice petrecute în lumea satului
povestite aducând la același numi- românesc, în genere, în urma insta-
tor comun cele două dimensiuni lării regimului comunist.
temporale. Protagonistul îi aduce în
Pluriperspectivismul narativ prim planul narațiunii pe țăranii
conferă discursului epic o viziu- bulversați care luptaseră pe frontul
ne veridică asupra relatării, con- de est și de vest, numai pentru a afla
tribuind la autenticitatea trării, a după încheierea războiului că unii
poveștii. Personajul Anton recurge la câteva jocuri erau considerați eroi, iar alții trădători, cu toții ur-
de perspectivă, mizând pe înșelarea sau manipularea mând în definitiv același ordin al mai marilor țării.
psihoterapeutului, istorisirea sa amestecând adevărul Luăm cunoștință de drama lui moș Gligoriță, gospo-
și ficțiunea, ceea ce sporește gradul de complexitate darul transformat de autorități, din condei, în „chia-
al decriptării propriului sens existențial. Subteranele bur odios”, fiindcă s-a opus cu strășnicie colectivizării
subconștientului sunt developate asemena unor foto- forțate. El este cel mai harnic și priceput locuitor al
grafii alb-negru, mărturisirea protagonistului plecând satului său, cel mai mare iubitor al pământului și ani-
de la dispariția prematură a Alexandrinei, femeia iu- malelor cu care își lucrează terenurile, însă are parte
bită. Laitmotivul ședințelor de terapie dezvăluie o de un sfârșit cutremurător. Asistăm, de fapt, la invo-
poveste dramatică. Alexandrina, femeia pe care „pa- luția istoriei, la schimbările politice și ideologice care
cientul” o întâlnise în Franța, pe o plajă de la Marea au pervertit bunele moravuri ale satului românesc.
Dincolo de aspectele sociale ale romanului, observăm în țară: accident sau sinucidere? Fiecare filă recupera-
o descriere laborioasă Olteniei, în special a spațiului tă din trecutul protagonistului este o posibilă portiță
rural de pe Valea Amaradiei, cu tot ceea ce înseamnă de înțelegere sau interpretare a personalității acestuia.
obiceiuri și elemente ale specificului spiritual al aces- Moartea Alexandrinei, întâmplătoare sau nu, provoa-
tui ținut. Romanul este și o monografie a spațiului ro- că un întreg scenariu, căruia vrea să-i descifreze sen-
mânesc de locuire din sudul țării, unde felul de a fi al sul. Recursul la introspecția anamnetică face posibilă
oamenilor este surprins inclusiv la nivelul limbajului, străbaterea tuturor ramificațiilor sufletești, un mod de
care traduce aplecarea spre ironie și umor. Roman- a reproiecta ființa în forma ei totală, ca într-un joc
cierul nu este doar un remarcabil mânuitor de fraze prin care sunt adunate toate cioburile și se reconstru-
și idei, ci și un fin observator al psihologiei umane, iește oglinda. Numai că e o oglindă falsă, mincinoasă,
detaliu care conferă cărții o notă distinctă. pentru că Anton nu vrea neapărat să se regăsească pe
Pe celălalt plan, întâlnirea cu Alexandrina, el, să-și recompună „eu”-l spart în zeci de fărâme, ci
femeia care va schimba viața personajului principal, vrea să ajungă la secretele Alexandrinei, să descopere
este reperul în jurul căruia se concentrează întreaga motivul ce a condus-o la gestul fatal. Convins că ea
sondare epică a adâncimilor semantice ale romanu- fusese pacienta aceluiași psihiatru, Anton și-a confec-
lui. De la atracția erotică până la iubirea pură, eroul ționat o poveste despre o boală depresivă închipuită
parcurge o călătorie inițiatică în adâncimile ființei. El (sau nu) și se prezintă la clinică. Tocmai acest joc con-
va descoperi curând atașamentul față de această feme- fuz, al împletirii discursului real cu cel fantasmagoric
ie „care își ascundea fața sub borul asimetric al unei creează premisa unei cărți în care Adevărul și Minciu-
pălării din pânză mov, de vară, un pic cam caraghi- na nu mai sunt două concepte delimitate clar, ci sunt
oasă, cu bentiță roșie, din același material”, apărută înfățișate în nuanțe.
E
din senin pe plaja Mediteranei. Alexandrina avusese În fața psihoterapeutului, protagonistul alune-
o copilărie nefericită, fiind rodul nedorit al părinților. că ușor din real spre ficțiune, auditoriul rămânând sus-
C
Crescută de bunici, în zona Olteniei de sub munte, ea pendat între marginile verosimilului situațional și cele
va suferi permanent după iubirea părintească, aproape ale fantasmelor proiectate în poveste. Ultima imagine
I
necunoscută. Din aceste privațiuni se va construi per- a Alexandrinei, în peisaj de iarnă când, cu căștile pe
T
sonalitatea femeii, ea tânjind după afecțiunea pură, urechi, lângă linia ferată, fata este izbită de un tramvai
după dragostea spirituală, ceea ce o determină să aibă pe care nu l-a văzut sau nu l-a auzit sosind în stație, e
I
o atitudine atipică, temătoare, în relația cu bărbații. cutremurătoare, și totodată de neexplicat. A fost sau
După stingerea pasiunii erotice, așa cum află Anton nu sinucidere? Aceasta este întrebarea în jurul căreia
R
indirect, de la psihoterapeut, ea părăsește fiecare legă- gravitează semnificațiile romanului. Iar tentativele de
C
tură amoroasă în care se implică facil, fără nici un fel răspuns, construite pe mai multe pânze stilistice, cu
de explicație. Și de personajul nostru se va îndrăgosti o arhitectură a epicului contrapunctic, cu un discurs
rapid, dar nu se va putea atașa sufletește, suferind de narativ în ramă, alcătuiesc un roman remarcabil, ce
sindromul vidului interior. Însă periplul celor doi în- se definește prin prisma esteticii moderne. Chiar fi-
T E
drăgostiți prin Franța, de la începutul relației, devine nalul cărții, unul cu încărcătură metaforică: imaginea
o cale de a face cunoștință cu frumusețea locurilor și berzelor prinse ca într-o capcană în apa înghețată a
istoria acestei țări, cu gastronomia, arta, miturile și lacului din „Parcul tanchiștilor”, cu pliscurile în sus,
E
legendele ei încântătoare. Iar descrierile minuțioase ca niște trestii uscate, își revendică tendința modernis-
conferă cărții aerul verosimilului și al autenticului, mului: semantica imaginarului face referire la tragis-
N
satisfăcând cele mai elevate și pretențioase nevoi de mul existențial, la imposibilitatea redării unui Adevăr
cunoaștere. pur, ultim, definitiv.
A R
Pe fundalul dialogului din cabinetul medicului

psihiatru găsim resortul pentru care personajul princi- Ion Munteanu conturează în paginile acestei
pal apelează la acest tip de terapie: vrea să afle adevărul cărți o poveste unică, despre o dramă individuală,
despre Alexandrina, să găsească răspunsuri referitoare însă, prin multitudinea de semnificații transmise, ea
C
la moartea ei, survenită la câteva luni după întoarcerea poate deveni simbol al unei povești universale.

I NT ERV I U George MOTROC Adrian Dinu Rachieru: „Fiecare provincie

se făleşte cu eminescologii ei” (II)
G eorge Motroc: Domnule Profesor, vă rog

să fiți de acord să începem cea de-a doua
parte a interviului cu încă o întrebare care se referă la
doar un potenţial mare poet? În fond, nici Gh.Grigur-
cu, deşi recunoaştea indelebila amprentă labişiană, nu
credea altceva, din moment ce părea convins că „izolatul
„Emisfere de Bucovina”! Cât de mare a fost „Efectul Labiş” nu a lăsat o posteritate. Efectul Labiş este însă du-
Labiș” asupra unei generații care, vă citez, era una „or- blu: opera, valoroasă în sine, se însoţeşte cu exemplul
felină”? labişian (contagios), atins de fiorii maturizării, trăind,
A. D. R.: Generaţia orfelină include o entuzias- cu adolescentină candoare, o experienţă esenţială: luarea
tă serie creatoare, având drept numitor comun tocmai în posesie a lumii.
vitregia condiţiilor formative; ea a fost modelată de in- Cât priveşte soarta autorului Labiş (autor casabil,
terdicţii (lecturi clandestine, maeştri „ascunşi”, biblio- chiar „expirat”, după unii), ea depinde, decisiv, de testul
teci epurate), provocând o reacţie polemică (ruptura) şi lecturii. Fenomenul Labiş legitima o generaţie, redesco-
promovând, astfel, la start, un program negativ. Dar, în perind lirismul şi refăcând legăturile cu o tradiţie boico-
acelaşi timp, a fost o generaţie aurorală, cu rol de veri- tată. Iar C. Regman (Dan Costa) nu ezita să afirme, în
gă, redescoperind – euforic – tradiţia, definind o stare 1956 (!), că „generaţia sa nu va întârzia să se recunoască
de spirit, angajându-se, prin combustie creatoare, la o pe sine” (v. Viaţa Românească, nr. 5/1956). Resurecţia li-
lucrare comună, recuperatoare, fecundă, susţinută, prin rismului, ieşirea din somnul dogmatic, părăsind erotica
propulsie adjectivală, de o critică solidară, risipind şi de partid (cu inerentul triumfalism al epocii), transfigu-
cronici „tactice”, cum recunoştea Matei Călinescu. rarea unor teme bătătorite (de epic festivist, lozincard,
Generaţia Labiş a izbucnit când scriitori impor- şablonard) au căpătat, prin scrisul labişian, prospeţime,
tanţi lipseau din atenţia publică. Ea propunea un alt tip branşate la „viaţa clocotind în vers”, angajând dezba-
de literatură, fiind expresia unei vârste de mare tinereţe terea morală. Mai mult, Labiş s-a dovedit „fecundator
spirituală. Prin Labiş, ivit în condiţiile manipulării pro- prin absenţă”, recunoştea Mircea Cărtărescu (e drept,
priei noastre istorii, talentul învingea încă odată tirania prin 1981). Această iradiere, estompată după seismul
schemelor. O generaţie entuziastă, pompând „sânge decembrist, ridică o serie de întrebări pe care n-ar trebui
nou” în artele literaturii, îşi croia drum, gardând măre- să le ocolim. E vorba, negreșit, de un poet angajat și de
ţia şi ironia istoriei. Copilul Labiş a fost mentorul acestei o poezie de mare sinceritate și intensitate, exprimând o
generaţii orfeline. Prin frenezie vitalistă, ingenuitatea re- epocă; fără a fi, însă, doar poezia unei epoci, oferindu-ne
ceptării, lăcomia concretului, patosul romantic (poetul „expresia versificată a unei ideologii politice”. Mai mult,
va vorbi de „văpaie de cratere-n erupţii” a sentimente- Labiș însuși recunoștea că adolescența e și „soră cu ma-
lor), prin ardere purificatoare, Labiş a fost o conştiinţă rile greșeli”.
angajată şi interogativă. El ţâşneşte dintr-o joasă cotă În scurtul răgaz ce i s-a dat, poetul, la cei abia
lirică a deceniului şi primeneşte atmosfera epocii, venti- „douăzeci de ani şi încă unul”, impunea prin teribila
lând-o; la temperatura romantismului sufletesc, poetul forţă de creaţie, uluitoare prin întindere şi varietate, ves-
„primelor iubiri” dezvoltă fiorul reflexiv şi dispoziţia eti- tind noua poezie.
că. Labiş trăieşte incandescent şi pe cont propriu, dar
climatul poetic – şi pe baza unor coincidenţe de biogra- G. M.: Știu că nu vă plac pronosticurile sau
fie – va prelua motivele labişiene, bătătorite cu hărnicie presupozițiile, dar, privind retrospectiv, fără de o
ori refuzate, tot din exces polemic. astfel de generație care, așa cum remarcați în carte,
Labiş, scriau D. Micu şi N. Manolescu în Litera- „propunea un alt tip de literatură”, se poate spune
tura română de azi (1944-1964) este „autorul unei lecţii că literatura română ar fi rămas mult timp prinsă în
de poezie”; el ar fi fost, potrivit aceloraşi, mai însem- mecanismele ideologice ale realismului socialist?
nat în consecinţe, decât în valoare absolută. Să fie Labiş A. D. R.: Sfera de influenţă labişiană s-a reper-
cutat, cu impact decisiv, asupra unei promoţii literare, un polemism generaționist, țin de „rațiuni limitat-mi-
vădind afinităţi de sensibilitate. Sechelele epicizării for- litante”.
tuite a liricii făceau victime, atleţii proletcultului ma-
nevrau criteriile de clasă (primitiv înţelese), impunând G.M.: Dar controversele abundă…
literaturii noastre un chip străin de propria-i substanţă. A. D. R.: Prilejuit de o şansă istorică, acest rema-
Era dorită eliberarea de servituţile momentului. ke modernist (cf. N. Manolescu) a favorizat recuperarea
Trecând peste vitregia condiţiilor formative, pes- lirismului după falia proletcultistă, repunerea pe tapet a
te belşugul şi rezistenţa producţiilor, mulţi comentatori moştenirii literare, despărţirea de literatura realismului
reproşează generaţiei uşurinţa afirmării. Întâmpinată socialist, rebutată artistic (strict referenţială, militantă,
cu ovaţii, această generaţie (înţeleasă limitativ, deci fals, „de comandă”), ieşirea din somnul dogmatic. O fi fost
doar ca o generaţie de poeţi) a fost răsfăţată, bucurân- aceasta o etapă falsă, zicea criticul, deviind cursul natural
du-se de o recepţie sărbătorească. Ea a restituit scriitorii al literaturii, dar, din păcate, reală, cu efecte devastatoare
veritabilei vocaţii militante, desfiinţând antinomia din- (filtru ideologic, reţetar dogmatic, standardizare). Încât
tre real şi poetic. Labiş, întemeietorul ei tragic, era cutre- intrarea în scenă a şaizeciştilor, ca îndelung aşteptaţi
ierat de „spiritul adâncurilor”; „cosmoidul” stănescian, mesageri ai resurecţiei, vestea un timp al scrisului înno-
preluând ştafeta, plutea în sferele eterice ale gândului, itor, febricitar, euforic, fraternizant, redefinind poezia ca
oferind deschideri novatoare de larg ecou, cu efect re- „explozie metaforică”, impunând mitul literaturii şi al
generator. La ora bilanţului, generaţia ilustra o strălu- Scriitorului. Chiar de „a întemeia aproape demiurgic o
cită epocă literară (care, nutrită de ciocnirea literaturii literatură”, sesiza Alex Goldiş; sau de a o reîntemeia (cf.
cu evenimentele politice, putea fi o renaştere), de mare Marin Mincu).
densitate intelectuală, răsfrântă – parţial adecvat – în Cu exuberanța unui timp inaugural, șaizeciștii
oglinzile criticii. Ea şi-a decantat valorile, precizându-şi au invadat scena literaturii risipind negurile dogmatis-
aderenţele culturale (trăgându-şi sevele din specificul mului. Primită sărbătoreşte, superlativistic, venind pe
naţional). „un teren gol”, văzută ca un miracol liric, generaţia a
Rolul lui Labiș, poetul-meteor, pare, încă, ne- fost „axiologic hipertrofiată” (cf. Gh. Grigurcu). Iată re-
verosimil. O operă, „până la un punct adolescentină” versul „dezagreabil” al ecloziunii ei, formulându-se chiar
(cf. Daniel Dimitriu), „tensionată până la incandescen- reproşul de a fi debutat „capitulând” în fața forurilor.
ţă” (cf. L. Raicu), aderând sau refuzând cu fermitate, Mai mult, aşezată sub „acolada festivistă”, supralicita-
clarificatoare (pentru sine, în primul rând) devine o tă, literatura generaţiei (ca lirism metaforic) a devenit
confesiune lirică energică, proaspătă, contagioasă. Ca una „oficială”, „de suprafaţă”, vizibilă, instituţionalizată
poet angajat, respingând „cârja metaforelor fade”, Labiş etc., eclipsând pe cei care, după ani de tăcere, detenţie,
a fost, negreşit, cântăreţul Revoluţiei, şi, în egală măsu- refuzând convertirea, vor reveni târziu în spaţiul public,
ră, pe suportul analogiei revoluţie / creaţie, prin tato- aglomerând, în schimb, prin dedublare, „subterana”
nările sale, a revoluţionat lirismul, dinamitând limbajul literară. Aici, în subterana poeziei, forţând demonstra-
U
„omogenizat” (prin tematism dirijat şi clişeistică inerţia- ţia, descoperea Mircea Cărtărescu chiar germenii post-
lă). Și chiar „întâiul condei disident” (cf. Gh. Grigurcu). modernismului, marginalizaţii „devansând estetic” pe
Asupra razei de influenţă a poeziei labişiene în şaizecişti. Am avea de-a face, acceptând ascendenţe au- I
R V
lirica urmaşilor, opiniile, se ştie, sunt împărţite. După tohtone, cu o poetică „pierdută” a Postmodernismului.
cum şi generaţia, răsfăţată, supralicitată, mitificată, în- Modernismul resuscitat al şaizeciştilor ar fi unul anacro-
deosebi prin campaniile lui Eugen Barbu la Luceafărul nic, o „clonă” a celui interbelic, un retard cultural, după
(1962-1968), beneficiind şi de o fidelă critică de susţi- autorul Levantului, aruncându-ne în teratologic. Iar
N T E
nere (prin voci autorizate), a iscat, inevitabil, controver- Paul Cernat observa că, prin acest racord defazat, pro-
se. Contemplând declinul şaizecismului (dispus a onora punând nu modele teoretice, ci inefabilul liric („tirania
comanda oficială), Mircea Cărtărescu era convins că metaforei”), se impunea, la noi, un neomodernism „anti-
încercarea de a propune o nouă poezie a fost o tentativă modern”, evoluând sub emblema „estetismului socialist”
eşuată, naufragiind în tardomodernism. Ion Pop inter- (cf. Mircea Martin).
venea corectiv, notând că astfel de aprecieri, dincolo de Sunt, desigur, multe alte comentarii de făcut în
I

legătură cu aceste aserţiuni. În primul rând, criticii-con- mele lui Alexandru Ovidiu Vintilă… După mulțu-
generi n-au întreţinut un climat a-critic şi nici n-au mirile adresate directorului Alexandru Ovidiu Vin-
I U acreditat, cu impresionism cordial, false valori. Blocul tilă pentru găzduirea acestui interviu, vă rog să ne
scriitoricesc, prin explozia lirică a anilor ’60, emanci- spuneți câte ceva și despre poet…
patoare în context, etichetată retroactiv drept tardomo- A. D. R.: Domnul Vintilă păstorește o revistă
R V
dernism, nu este omogen; generaţia, recunoştea însuşi serioasă, împăcând deschiderile avangardiste cu glo-
Mircea Cărtărescu, nu este în întregime modernistă, balismul. Păcat că a devenit trimestrială. Iar poetul se
ci de o „bogăţie hibridă” (cazul Sorescu, ca precursor cuvine, la rându-i, apreciat, fiind, neîndoielnic, o voce
nerecunoscut, fiind convingător). Doar „citită” exclusiv importantă în peisajul liric, găsind un drum propriu,
I N T E
dinspre versantul modernist pare „închisă”, refractară refuzând alinierea. Cu stil auster, de luciditate tăioasă
la agenţii noului. Deşi un A.E. Baconsky recomanda și eticism difuz, încercând să se smulgă, prin distanța-
stăruitor modernizarea şi demetaforizarea, acordând re reflexivă, din „comedia bufă a zilei”. Să nu uităm,
„poezia temelor actuale” cu „sensibilitatea modernă” doctor în istorie fiind, ne-a oferit cărți docte despre
(a omului care „merge spre comunism”, fireşte), iar Şt. „fenomenul Traian Brăileanu”, de pildă, un sociolog in-
Aug. Doinaş („debutant” în 1964!) cultiva intertextua- terbelic, elitist-etnocratic, lider al grupului cernăuțean,
litatea, producând de timpuriu poeme „în replică”. E nășind Însemnările sociologice. Interesat de context(e),
drept, paradigma literară s-a schimbat abia în anii ’80, sondând climatul ideologic, Alexandru Ovidiu Vintilă
dar nu îmbrăţişăm teza că între neomodernism şi post- propune un discurs vertebrat, saturat informațional. Și,
modernism nu ar fi posibilă o continuitate. Ea a func- conducând Societatea Scriitorilor Bucovineni, dovedește
ţionat subteran, izolat, chiar dacă neomodernismul, fie o civilitate fără cusur într-o lume răvășită de orgolii în
şi „anacronic”, restabilind punţile cu dezvoltarea orga- clocot. Ceea ce nu-i puțin, să recunoaștem...
nică a literaturii, „trăia”, de fapt, parantetic, între două
transplanturi (realismul socialist, impus, ofilit, respectiv G. M.: Cea de-a patra parte a cărții dvs. se ocu-
postmodernismul, infiltrat ca mimeză), ambele ţinând pă de prozatori. Lista este deschisă de Platon Pardău,
de exterioritate. Iar apartenenţa la postmodernism, an- urmează apoi Pan Solcan, Norman Manea… Fără
ticanonic, prin excelență, nu înseamnă, automat, cauţi- să stârnim vreo inutilă furtună mediatică, vă întreb
une axiologică. Dincolo de etichetologie, contează su- dacă Norman Manea rămâne, și astăzi, o posibilă
perioritatea valorică, motivată estetic, probată în timp. propunere românească pentru Nobel în condițiile în
care, după ’89, a fost republicat masiv, a revenit în
G. M.: Dacă timpul va avea răbdare cu noi, țară și a ținut o conferință care a făcut sala plină la
vă propun să mai revenim, într-un alt interviu, la TNB, apoi a reintrat în atenția criticii literare. Dar,
„Efectul Labiș”… Acum, să vorbim puțin despre în ultimul timp, pare să se aștearnă din nou tăcerea
structura celei de-a doua părți a cărții, „În oaza li- sau, parafrazând sintagma dvs., un nou și definitiv
rică”, formată, la rândul ei, din „Voci cernăuțene” și exil?
„Voci sucevene”… În cele două liste, marca A. D. Ra- A. D. R.: Rămâne, de ce n-ar rămâne? Că suntem
chieru, găsiți nota distinctivă a fiecăruia, rezumată mari meșteri în a confecționa și flutura liste. Se bucură
și în titlu, într-o sintagmă esențializată; dincolo de de vizibilitate și notorietate, e tradus, premiat și injuriat,
aceste diferențe, se pot găsi și multe asemănări? trecut prin experiențe extreme, devenind un caz. Proza
A. D. R.: Sunt, repet, liste lacunare. Cei numiți sa, de substanță autobiografică, dezvăluie o identitate
țin de placenta bucovineană și, dincolo de posibile ase- fracturată și o memorie traumatică, îmbrățișând tema
mănări, ne interesează, de fapt, nota diferențiatoare. În planetarizată a holocaustului. În blocaj canonic (la noi),
ce măsură sunt voci distincte, asta contează, veți fi de dar cu șanse nobelistice, s-ar zice. Scenarizând nițel, un
acord. Am încercat să identific o „sintagmă esențializa- nou scandal, după interviul din Familia (decembrie
tă”, cum spuneți. Definitorie, ca amprentă individuali- 1981) sau „bomba” Eliade (v. Felix culpa, tradus în 22,
zantă. Sita timpului va hotărî cine rămâne... după Happy Guilt, august 1991) l-ar ajuta, cred. E un
evreu bătrân, însă (n.1936, la Burdujeni) și, grav, nu s-a
G. M.: În lista poeților suceveni regăsim și nu- dezis de limba română („casa melcului”, nu?). Și nu are

în spate o țară „imperială” (Germania, să zicem, în cazul fără a intra vreodată pe lista scurtă a eligibililor. Să ne
Herthei Müller). Plus că tema e bătătorită de alții, deja amintim de profețiile lui Laurențiu Ulici, avansând –
premiați. plauzibil – câteva nume românești (vezi dipticul Nobel
contra Nobel, denunțând și contrapunând „marii ab-
G. M.: Pe lista posibilă de propuneri româ- senți”). Un șir de vise spulberate. Poate Mircea Cărtă-
nești pentru Nobel, s-ar mai fi putut adăuga, după rescu, cândva...
’89, și, vă citez, „un isihast itinerant”, dar și un „ati-
pic, inclasabil, enigmatic, aproape o legendă, stâr- G. M.: Ultima pagină a cărții, de fapt ultimul
nind interes, nerăsfățat însă de critică” precum Vasile răspuns al interviului inclus în carte, ne readuce în
Andru? prezent și dați cîteva avertismente privind viitorul…
A. D. R.: Vasile Andru, om luminos și proza- Desigur, poate că un context politic internațional nu
tor original, iese din discuție. Chiar dacă, prin vocația permite politicienilor să fie la înălțimea dorită, dar
de pelerin, râvnind călătorii sapiențiale, trăind cu rost, ce s-a întâmplat cu scriitorul român? Fără a fi un nos-
atinsese sentimentul planetar. Silitor și sporitor, râvnind talgic, nu pot să nu mă întreb și să vă întreb cum de
tămăduirea sofronică, el a vorbit, într-o poetică persona- reușeau în anii ’70, chiar și ’80, să fie niște portavoci
lă, recunoștea Marin Mincu, despre omul îmbunătățit. ale libertății, iar, paradoxal, după ’89, la fel și azi, li-
Azi, uitat, ce-am mai putea spera? Măcar bucovinenii teratura nu mai poate schimba lumea și mentalități-
să-i țină vie amintirea. le, iar instituția scriitorului a devenit nimic mai mult
decât „o moară de vorbe? În definitiv, a cui este vina?
G. M.: Chiar dacă nu este tema acestui inter- A. D. R.: Observații judicioase, meritând un co-
viu, nu pot ceda tentației și vă mai propun un nume, mentariu amplu. Poate cu un alt prilej. Da, în societatea
unul posibil pentru că este legat de prezent… Ce zi- mediatică, invadată de divertisment, „instituția scriito-
ceți de Matei Vișniec, „un navetist”, cum îi spuneți rului” nu mai reprezintă mare lucru, lectura e în recul,
dvs., între două culturi, dar și „un nume european” dezinteresul s-a lăbărțat. Dar când invocam „moara de
care, vă citez din nou, „sub fluxul amintirilor, face vorbe” (sintagma aparținând d-nei Maria Toacă, neobo-
din zona rădăuțeană, nemurind-o, un alt Macondo”? sita gazetăriță de la Cernăuți), mă refeream la neputin-
A. D. R.: Ei, Vișniec, ar avea ceva șanse, bănu- țele noastre (diplomatice, în primul rând) de a rezolva
iesc. Dacă, întâmplător (sau nu), ar intra în discuție; să pragmatic problema „emisferelor” Bucovinei, dincolo
nu scoatem, însă, din ecuație, „strâmbele” confraților, că de vorbărie și risipa de promisiuni. Istoria acestui con-
avem, se știe, experiență. Trăitor „între două cosmosuri” tencios trebuie abordată, curajos, onest, cu cărțile pe
(Rădăuțiul, ca „punct fix” și Franța, ca „patrie mentală”), masă... Cercetătorii de la Institutul „Bucovina”, inițial
fostul dadaist, trecut prin școala lunedistă, va izbândi Centrul de Studii „Bucovina” (înființat la 6 septembire
(dacă va fi să fie) nu prin poezie. Deja nume european, 1992, ca „replică românească” la cele similare din Au-
el descifrează lumea prin teatru. Neapărat, teatru politic, gsburg și Cernăuți) n-ar trebui să se refugieze (doar) în
U
dacă vrea să placă juriului, atacând, cu elan ideologizant, trecut. E drept, se lucrează la o Istorie a Bucovinei, volu-
teme-ultimatum. Va fi „ascultător” iluzionistul Vișniec? mul recent apărut, Istoria Bucovinei. Perspective și inter-
S-ar părea că da. Totuși, nu cutezăm o profeție... pretări (2022), se vrea un volum aniversar, ca „etapă” în I
R V
realizarea proiectatei Istorii, cum avertiza Marian Olaru,
G. M.: Faptul că am găsit, iată, propuneri directorul Institutului (pe care, nedrept, îl catalogam „în
pentru Nobel, ce spune despre spiritualitatea de tip adormire”). Dar, repet, trebuie să ne scuturăm, deopo-
bucovinean? trivă, de tentația idilizării (modelul Bucovina, comple-
N T E
A. D. R.: Ce să spună? Nimic în plus față de alte xul Provinciei, triumfalismul, exaltarea interbelicului) și
zone. Că fiecare regiune are orgolii și, compensativ, con- de strategia perdantă, ocolind problemele fierbinți ale
fecționează liste, nicicând omologate. Că „nobelabilita- prezentului, trecute sub tăcere. Dovedind, din păcate,
tea” literaturii noastre (vorba lui Ion Simuț) rămâne o ieri și azi, prin atâtea proiecte abandonate, slăbiciunile
rană nevindecată, încercând să o oblojim, folclorizând, românismului. Știu, îmi veți spune: „nu e momentul”.
cu propuneri. E drept, vehiculând nume competitive, Dar noi, vai, ratăm toate momentele...
I

REM EMO RĂRI Nicolae TZONE „e aproape trei noaptea la bucureşti

cristi popescu a înviat şi trece pe străzi surâzând...”1
şi este deopotrivă foarte ciudat ca şi numele tău

l-am citit înfrigurat în miezul acesta de noapte
noaptea sfântului Nicolae noaptea patronului
numelui meu
şi l-am rugat pe cel care aduce daruri
să-i ducă şi lui cristi poemul tău
şi el să-l citească să învie şi să înceapă să surâdă
dragă fevronia într-adevăr este minunat poemul tău1
auzi e aproape trei noaptea la bucureşti
1
Pe 6 decembrie 2007, în seara zilei de Sf. Nicolae, spre dimi- şi cristi popescu a înviat şi trece pe strazi surâzând
neață (mai exact la 3: 54) , îi trimiteam Fevroniei Novac acest şi din hainele şi din părul lui strâns în codiţă la spate
text. Vorbisem la telefon (despre ce altceva, dacă nu despre picură pământ negru pământ greu
Cristian Popescu, de pritenia căruia se bucurase și căruia îi pământ adus cu el din lumea de dincolo
păstra o foarte caldă amintire!) rugând-o să fie de acord să-mi dar lui nu-i pasă se simte tânăr şi liber
acorde un interviu despre întâlnirea cu el. Eu mi-l aminteam şi nu-l doare nimic şi are chef să scrie o poezie
din seara de la Cenaclul „Confluențe”, desfășurată pe strada de dragoste cu pământul care se scurge
Johann Guttemberg, nr. 14, din București. Clădirea, care se din hainele lui din părul lui lung
umpluse de lume, se afla la un pas de Cișmigiu. Cristi a citit strâns în codiţă la spate
din astazi celebrele poeme care alcătuiau „Familia Popescu”. direct pe asfaltul care îmbracă
Nu pot spune că lectura sa, încrâncenată, ciudată, tensio- precum un palton vechi de stofă un biet om
nată, a fost un triumf. Nu ne puteam da seama de valoarea calea victoriei
ieșită din comun a textelor citite, dar în mod sigur, le perce-
pusem, toți cei prezenți, din plin noutatea. Ochii lui, uriași,
ce straniu răsună numele acestei străzi calea victoriei
șocau. Mi-am dat seama, foarte devreme după aceea, că, de
fapt, participasem la un miracol.
pe care cristi popescu scrie chiar acum la trei noaptea
Dar să revin la Fevronia. Mi-a trimis, după conversația noaptea cea lungă şi sfântă a lui moş nicolae
noastră, aceste cuvinte; „Am un poem super deprimant pe un poem de dragoste un poem tandru şi trist
care l-am scris pentru Cristi…”, însoțindu-le cu un text ex- un poem care încet încet începe să respire
cepțional. Calitatea lui nu mă uimea. Pregătindu-mă pentru ca un om viu
dialogul nostru, citisem ceea ce publicase despre ea Cristian
Popescu. Descoperisem creionarea pe care i-o făcuse în re- hai să mergem şi noi de pe unde om fi
vista „Calende” (nr.6/ 1990): «Acest portret este scris de un de aici din bucureşti de pe strada antim
admirator. Copii se invită unii pe alții la joacă astfel: „vrei/ sa ori chiar din canada
ne jucam de-a?” Ei au știința strategiilor: a fi cu totul daruiți
jocului acceptând, în acelasi timp, că-i vorba doar de joacă. Precumpănitoare, în aproape toate sunt inteligența si o ima-
Fevronia Novac este singura tânără scriitoare fericită pe care ginație bine temperată”, este evident că Fevronia se situează
o cunosc. Singura ale cărei poeme vorbesc (mai ales) despre printre poeții cei mai valoroși care s-au afirmat la „Universi-
liniște și despre bucurie. Iar această extremă performanță nu tas-ul” coordonat de profesorul Mircea Martin.
poate fi atinsă decât deținând știința strategiilor. A scrie de-a Poemul pe care mi l-a trimis mi-a trezit admirație. Citin-
viața. Și a trai de-a poemele. […] Sunt un admirator al Fe- du-l și recitindu-l, am intrat, la rândul meu, în transă poe-
vroniei Novac si (sper sa-i fiu) un prieten.» tică apăsată, ce mi-a îngăduit să-i răspund, altfel cum?, tot
De neuitat această caracterizare: „A scrie de-a viața. Și a printr-un poem, în care Cristian Popescu a devenit subiectul
trai de-a poemele.” Adăugată celei a lui Nicolae Manolescu: principal.
„Poeziile ei se remarcă prin oralitate, confesiune și sarcasm, Sper ca lectura celor două texte ale noastre să nu vă deza-
amintindu-le întrucâtva pe ale tânarului Geo Dumitrescu. măgească! Presimt că nu.
pe calea victoriei să păşim ageri să nu ştergem cum este în moartea pentru totdeauna
din greşeală este oare aşa cum citim noi în cărţi
vreo literă din poemul de dragoste pe care cristi îl scrie este oare aşa cum ne învaţă preoţii ori poeţii
în transă cu pământul negru şi greu care i se scurge
din haine şi păr precum o apă şi ea neagră şi grea în moarte oameni buni este cu adevărat ca în moarte
precum o cerneală stranie cum niciodată eşti mort mort mort şi iarăsi mort de tot
nu s-a mai văzut pe pământ şi stai mereu cu ochii închişi şi nu ştii dacă acela
salut cristi să-i spunem salut oameni buni care îţi este alături este hamlet sau este ofelia
să ne spună şi el nu ştii dacă este bunicul tău
dar fără a se opri din scris fără a-şi pierde surâsul sau este tatăl tău sau este mama ta
inconfundabil
şi să-i rămânem alături să-i devenim umbră în moarte şi când plângi şi când iubeşti
pentru o noapte pentru noaptea sfântului nicolae plângi şi iubeşti cu ochii închişi
cristi să-l întrebăm ca pe un frate şi cînd săruţi o femeie moartă
ca pe fratele nostru cel mai drag de pe lumea aceasta pe care o bănuieşti nemaipomenit de frumoasă
vie dar cât de rea cât de meschină adeseori tot cu ochii închişi o săruţi
cristi să-l întrebam aşadar cum e acolo asta fac toţi oamenii morţi sorb şi înghit singurătate
este beznă sau e lumina este bunătate sau e răutate şi cînd singurătatea nu mai ajunge
este poezie sau este neant sorb şi înghit pământ negru şi greu
păi cum să fie parcă voi nu bănuiţi cum poate să fie acesta ajunge totdeauna să-ţi potoleşti setea
este şi beznă şi este şi lumină numai că şi lumina şi foamea pînă la capăt
şi bezna
din moarte dacă nu eşti atent fie şi o secundă la ele dar cristi morţii dansează morţii cîntă morţii scriu
te pot străpunge ca o sabie de fier ascuţită
este şi bunătate şi este şi răutate numai că şi răutatea nu nu nu din pacate nu morţii nu dansează
şi bunătatea din moarte dacă nu eşti atent morţii nu cântă morţii nu scriu
fie şi o secundă morţii doar îşi amintesc cum au dansat vreodată
te pot despica în două în patru sau nouă dacă au dansat
precum o suliţă de fier ascuţită îşi amintesc cum au cântat dacă au cîntat vreodată
şi de asemenea este şi poezie şi este şi neant îşi amintesc ce au scris dacă au scris vreodată
I
numai că şi neantul şi poezia din moarte
dacă fie şi o zecime de secundă nu eşti foarte atent este noaptea de cinci spre şase decembrie
R
te pot micşora până într-acolo încât să devii mic două mii şapte
mic de tot cât un soarece este noaptea când moş nicolae vine cu daruri pentru
Ă
ori cât o vrabie ori cât o muscă oamenii vii
şi-n bucureşti sub privirele noastre cristi popescu
O R
dar cristi singurate este cât de multă singurate este înviat pentru câteva ore din morţi
este prieteni singurătate este exact atât cît poţi să înghiţi scrie cu pământul negru şi greu care i se scurge
exact atât cât trebuie să te saturi din abundenţă din haine şi din părul strîns în codiţă
noi oamenii morţi asta mâncăm şi asta respirăm la spate
E M
singurătate singurătate şi iarăşi singurăte scrie surâzand trist un lung poem de dragoste direct
şi când singurătatea se împuţinează fiind atât pe asfaltul lucios al căii victoriei
de dorită de toţi
o înlocuim cu pământ negru şi greu şi poemul cel nou este firește tot un poem despre moarte
E M
cu pământul aspru şi totuşi fluid despre moartea lui care atât de mult l-a iubit
cu care scriu eu acum poemul acesta de dragoste despre moartea lui fără de seamăn
de-a lungul şi de-a latul căii victoriei care atât de mult l-a răsfăţat încă în viaţă fiind
R
şi cum este cristi în moarte bucureşti, 6 dec. 2007, orele 2,20-3,51

R I
R Ă Fevronia NOVAC Cristi
despre concepţia lui Ceauşescu

de a le construi în aşa fel
încât să vedem din avion scris EPOCA CEAUŞESCU
O
tu spuneai ca ai inventa o poveste de dragoste

cu albinuţe care să zboare
M
din cărămidă în cărămidă

care să se întâlnească în felul ăsta,
M E
de pildă albinuţa de pe litera E

pentru Cristi Popescu cu cea de pe litera C şi tot aşa.
Scriu la computer. Tu respirai poezia şi ne învăţai că e un tramvai

Aleg mărimea literei, limba în care intră toţi poetii, fără să stea pe scări,
E
(şi ezit înainte să o aleg între română, e un tramvai încăpător

unde nu există concurenţă
R
engleză şi franceză).
Sfârşesc întotdeauna prin a alege sau invidie sau polemici literare.
una neutră, Afrikaans,
în felul ăsta nu mi se autocorectează textul. Azi am auzit că tramvaiul ăsta
Apoi îmi trebuie mult curaj să încep se plimbă prin Bucureşti cu actori
şi respir adânc şi mă îmbărbătez care recită poeziile tale.
şi uite-mă în faţa ecranului,
spun ce am de spus deşi nu pot Mă gândesc la tine astăzi
mărturisi cu adevărat. să îmi fac curaj
aşa cum aveai tu, care acomodasei
Tu eşti deja demult îngropat, moartea,
ai decis să pleci, şi învăţ de la tine cum am învăţat
să îmbraţişezi moartea atât de multe în facultate
cu care te-ai jucat în poeziile tale, şi nu doar chestii poetice, dar şi curajul
să fumezi şi să glumeşti cu refugiaţii din şi să ignor, să mă fac că plouă tralalala
coşmare. E iarnă grea şi frig afară şi nu pot ieşi
dar îmi trimit gândul la picnic în cimitir
Tu ai plecat în februarie la piatra cea mai mică, a lui Nicolas.
Daniel murise şi el de Mărţişor,
care în 1995 a coincis cu miercurea cenuşii Prepar pomană, împart pahare de sticlă,
şi eu azi sunt mai mare decât voi doi ciocnesc pahare de hârtie,
citesc din poemele tale şi mă întristez cu ele zdrobesc pahare de plastic şi şterg de apă pahare
care de fapt sunt scrise să aline îmi amintesc iară
îmi amintesc cum reuşeai tu să vezi frumuseţe cum îi rasamblai tu pe toţi
chiar şi în grotescul blocurilor lui Ceauşescu cei dragi ai tăi la Local familial,
din Victoria socialismului cum te înţelegeai tu aşa de bine
cum ne spuneai ca ai putea cu moartea-vrăjitoare,
scrie chiar o poezie despre ele cum glumeai şi cochetai cu ea
şi cu refugiaţii din coşmare.

Livada de lămâi Dana BANU
P ROZĂ
1. Privea cum vin feriboturile dinspre Pireu și sufletul i se
umplea de o fericire uriașă, fără un contur precis. Nu
Emanuel și Pădurea de lămâi
știa de unde venea dar era mulțumit că nu îl părăsește
din Poros și se întoarce la el mereu când privește marea în larg.
Î și făcuse din singurătatea lui un animal de

companie pe care îl hrănea la ore fixe.
A alergat o copilărie întreagă printre casele mici
Concediile și sfârșiturile de săptămână le petre-
cea de obicei în livada lui de lămâi, pe deal, în apropiere
de orașul Galatas.
și albe precum zăpada, care străjuiesc străduțele înguste Avea acolo o livadă rămasă moștenire de la ai lui,
și întortocheate ale cartierului în care s-a născut. Case și o casă micuță de vacanță. Îi plăcea să doarmă afară, în
mici și albe, cu flori de bougainvillea explodând în pri- hamac, printre pomii de lămâi. În aer liber.
viri și acoperișurile din țigle colorate intens.
Întins pe spate în livadă, Emanuel visa la o lume
Oamenii din spatele perdelelor l-au putut vedea care se desprindea parcă în cercuri galben citron și în
înălțându-se și domolindu-și pasul pe măsură ce înain- parfumuri sălbatice și amețitoare, din fructele sau flo-
ta în vârstă. rile de lămâi. Îi vedea parcă aievea pe Henry Miller,
În timp ce el creștea, ei deveneau tot mai bătrâni pe Greta Garbo, pe Parthenis sau pe poetul Seferis,
și apoi dispăreau din viața lumii pe care i-o lăsau toată vorbind, distrându-se și petrecându-și vacanțele în vila
lui Emanuel. roșie Galini a Iuliei Dragoumi.
Băiatul nu le simțea lipsa. Oamenii bătrâni, îm- Poros e cea mai apropiată insulă de Atena. În
brăcați mereu în negru, de pe strada lui cea mică, trăi- perioada aceea veche, până în anii 50, nu existau firme
seră pentru el doar acolo, în spatele perdelelor. Se întâl- de transport pentru turiști. Oamenii veneau pe apă cu
neau față în față doar o dată pe săptămână. Duminica mici ambarcațiuni personale sau închiriate. Ambarcați-
la biserică, unde ajungea dus cu forța de părinții săi. uni ce rămâneau ancorate în port, în așteptarea întoar-
Apoi, când slujba se termina, la ora amiezii, porneau cerii lor la Atena.
toți în cortegiu, înapoi spre casele lor unde luau masa
de prânz cu o precizie de metronom. Apoi au apărut primele nave de linie și turiștii au
început să împânzească zona. S-a umplut Golful Saro-
Emanuel se lăsa privit dar încerca să privească nic și Insulele Saronice de ei. Egeea le zâmbea fericită.
mai puțin. Așa fusese învățat de ai lui. Că nu e bine să
iscodești. Să cercetezi îndelung. Să pui întrebări. Ceea Acelea erau timpurile când în Hydra, pe insulă,
ce va trebui să afli vei afla oricum. De ce să deschizi puteau fi văzuți la filmări: Sophia Loren, Melina Mer-
cutii străine? Nu știi niciodată ce ar putea ieși din ele! couri, Anthony Perkins, Ellie Lampeti.
Insula saronică a văzut cum se nășteau acolo fil-
Emanuel a crescut deci într-o lume de oameni me precum „Copilul cu delfinul” (1956), „Fata în ne-
bătrâni. Nu e de mirare că a rămas singur devreme. Și-a gru” tot din 56, a lui Kakogiannis, „Fedra” din 1962
pierdut toți oamenii din familie, rând pe rând. A rămas sau „Marlon Brando este orb” cu Thanassis Vengos.
doar cu el și singurătatea lui, pe care și-o hrănea ca pe
un animal de casă. Stând printre lămâii lui, Emanuel își petrecea
vacanțele navigând în trecut pe o barcă imaginară și
Și-a găsit o slujbă oarecare, de birou, jos în port. zâmbea fericit.
Intra adânc în zorii civilizației cicladice. sea colorată ce acoperă trupul Petrei.
Florile de lămâi îi privesc în tăcere. Complice.
Se amesteca printre perșii veniți să ocupe locuri-
le. Printre vânzătorii de marmură albă. Se simțea urmaș Fac dragoste printre copacii din pădurea de pe
al lui Poseidon, zeul mărilor. Doar era născut în Poros deal. Viața li se pare atunci o adiere scurtă și totuși ne-
și nu ieșise niciodată din Grecia! Era grec și Grecia lui îi sfârșită. De parcă toate acele momente se adună, plu-
era îndeajuns! În niciun alt loc nu voia să ajungă! tesc prin aer un timp și devin apoi bucăți din cerul Gre-
ciei care îi acoperă indiferent de anotimp.
Emanuel intra printre venețienii care au ocupat
zona aproape 300 de ani. Apoi printre turcii care le-au O briză ușoară de parfum de flori de lămâi le pă-
urmat venețienilor. Studia cu atenție și flota rusească a trunde în trupuri și în suflet. Rămâne acolo. Amândoi
lui Orlov care a avut și ea o bază prin părțile locului, în o poartă prin lume ca pe un semn doar al lor. Un semn
secolul XVIII. care îi ține aproape dar și departe în același timp.
Uneori își imagina că se întâlnește cu Marc Cha- Când fata pleacă, Emanuel o conduce la feribot
gall care și-a petrecut și el multe vacanțe pe insulă. Îl și rămâne privind lung marea în larg.
vedea înaintând printre copacii în floare din livada lui. Nu vor locui niciodată împreună. Lui Emanuel
îi este îndeajuns singurătatea lui pe care o iubește mult
Printre lămâii și printre portocalii sălbatici din prea mult.
livada lui, Emanuel se simțea singur și fericit. Timpul
nu mai avea pentru el limite și date și curs firesc. Toate Odată ajunsă acasă, Petra se dezbracă de rochia
se amestecau. Marc Chagall stătea de vorbă cu Orlov. pastelată și de furoul din mătase. Pune combinezonul
Sophia Loren accepta o portocală sălbatică de la un ve- în sertarul scrinului vechi din dormitor. Nu îl spală prea
nețian venit pe insulă acum sute de ani. curând. Uneori, seara, miroase mătasea. Își mângâie
Lămâile sclipeau vesele prin copaci și sufletul lui obrazul cu materialul acela subțire aducându-și aminte
Emanuel devenea tot mai ușor. de mâinile puternice ale lui Emanuel. Un bărbat care
nu va fi niciodată al ei indiferent cât de mult sex ar face
Uneori Emanuel ia feribotul și pleacă la Pireu. printre copacii în floare din livada lui de lămâi.
Face două ore și jumătate până acolo dar merită. În
port îl așteaptă frumoasa Petra. Îi duce mereu o lămâie Uneori, după ce iese de la muncă, Emanuel se
din livada lui! Fata i-o cere. Îl vede mereu cu o lămâie la plimbă de-a lungul falezei din Poros cu o lămâie în
el și o vrea. De aceea. mână. Se uită la ea. O miroase. E o lămâie din livada lui
După ce Emanuel se întoarce acasă la Poros, de pe deal. I se pare că sufletul său e cuprins în fructul
Petra aruncă lămâia în mare și privește îndelung după acela. În livada aceea de fapt. Fructul e doar parte mică
feribot. din ceea ce este el cu adevărat.
Uneori vine ea la Emanuel. Cel mai mult îi place Emanuel trece des și pe la taverna lui Demos
să vină în luna mai, când înfloresc lămâii din pădure. Se care îl servește cu meze și tace alături de el. Știe că lui
îmbracă atunci în rochii pastelate pe care și le croiește și Emanuel nu îi place să vorbească prea mult.
Ă
coase singură. Își parfumează părul cu ape înmiresmate

de trandafir sau neroli. Și-l lasă liber pe umeri pentru De obicei, când pleacă, Emanuel îi lasă pe masă
R O Z
Emanuel deși în restul timpului poartă mai mereu un lui Demos, lămâia pe care o are cu el în ziua aceea. De-
coc lejer prins la spate. mos zâmbește. O pune în fereastra din lemn vopsit în
albastru strălucitor și se uită cu drag la ea. Îi place con-
Petra îmbracă pentru întâlnirea cu Emanuel, fu- trastul acela dintre galbenul lămâii și albastrul vopselei
rouri din mătase care îl înnebunesc pe bărbat. Mâna lui de pe lemnul vechi.
P
alunecă uriașă, înfometată și plină de pasiune pe măta- Și îi mai place și Emanuel.

L-a privit cu duioșie mereu. Încă din vremea Trăiau pentru un viitor în care urmau să priveas-
când mergeau împreună la școală și își împărțeau bilele că pozele acelea - cele mai multe dintre ele prost făcute
din sticlă colorată. și tâmpe - în care fețele și trupurile lor acopereau peisaje
Mereu îi dădea lui Emanuel din bilele lui de sti- de o frumusețe uluitoare. Poze pe care le vor arăta și
clă! Taică-su i le aducea de la Atena și erau care mai de celorlalți pentru a se lăuda pe unde au fost.
care mai frumoase.
Abia atunci, în viitor, vedeau de fapt pe unde
Unele aveau în interior mici nave cu pânze albe. și-au petrecut vacanțele. În timpul vacanțelor habar
Altele aveau fructe sau flori. Privite în lumină strălu- n-aveau. Erau preocupați să facă poze pentru mai târ-
ceau și te duceau departe. ziu.
Grecii sunt călători de felul lor, așa auzise el de-
mult în copilărie, o turistă spunându-i tatălui său. Voi Localnici erau puțini prin piață. Majoritatea
chiar și când nu ieșiți din satele și orașele voastre tot evitau zona. Prea aglomerat pentru ei. Turiștii vorbeau
călători sunteți! Așa spunea femeia. Demos a crezut-o. tare și mania lor de a fotografia tot ce prindeau îi stin-
Privea bilele acelea colorate și plutea la întâmplare prin gherea. Cum vedeau un localnic se lipeau imediat de el
lumi nebănuite. și începeau să facă o mulțime de poze fără să îl întrebe
dacă și el vrea.
În schimb Emanuel îi aducea mereu lui Demos,
lămâi din livada lor de lângă Galatas. În timp ce mâncau. În timp ce se îmbrățișau.
Demos nu arunca niciodată lămâile primite. În timp ce discutau. Nu conta. Erau parte din decorul
Știa că în lămâile acelea era sufletul prietenului său. pentru pozele acelea de vacanță colorate. De parcă ar fi
intrat în prețul vacanței. Dai un ban și totul este al tău.
Dacă l-ai fi întrebat pe Emanuel despre prietenii
lui, ți-ar fi răspuns că nu are așa ceva. Odată cu timpul, Pentru Emanuel era însă un prilej de a vedea
Demos devenise pentru el parte din familie. Mai mult cum arată oamenii din locuri îndepărtate pe care el nu
decât un prieten. Altfel nu i-ar fi dat lămâi din livada sa! le vizitase niciodată și nici nu avea de gând.
Demos știa iar ochii lui sclipeau mai puternic de fiecare
dată când îl vedea pe Emanuel intrând în tavernă. Petra accepta să stea în soare la gelaterie privind
turiștii doar de dragul lui Emanuel. Altfel i se părea
Uneori îi cânta la buzuki. Atunci noaptea cicla- de-a dreptul obositoare întreaga aglomerație. Nu îi plă-
dică venea peste ei în valuri de catifea parfumată. Lă- ceau oamenii aceia, majoritatea trecuți bine de tinerețe,
mâia din fereastră lumina. Și era bine. mulți dintre ei cu corpuri diforme expuse mult prea
vizibil, care te făceau să întorci capul.
2. Observase și pe plajă cum femeile trecute - cu

cărnuri atârnând și burți imense - erau cele care se ex-
Culoarea lămâilor/ Petra puneau cel mai mult vederii și păreau cele mai libere.
Nu le mai interesa cum arată și nici ce gândesc ceilalți
Ă
Uneori când Petra venea la Poros, la Emanuel,

despre trupurile lor. Păreau resemnate și libere.
mâncau amândoi înghețată la gelateria din piață, de
R O Z
lângă chei, așezați la mesele de pe trotuar. Priveau de

Majoritatea nu le băgau în seamă. Li se părea
acolo spre grupurile de turiști amețiți de căldură, care
că trupurile acelea fac parte din atmosfera de vară, de
nu știau ce să facă mai repede: selfie-uri sau poze cu
mare, de vacanță. Altora chiar le plăcea aerul lor re-
bărci ancorate la mal și cu buticurile înșirate pe chei
laxat. Alții însă, precum Petra, întorceau capul jenați.
precum mărgelele pe ață. De parcă le era teamă să tră-
Pentru ei funcționau încă standardele fixe de frumusețe
iască dezlipiți de telefoanele și aparatele lor cu care fo-
P
și se simțeau atacați cumva de libertatea micilor balene

tografiau totul.
care își expuneau trupurile scofâlcite în soare, fără nicio de lux și oameni aflați în trecere, Petra își trăia mica ei
problemă. nefericire crezând că era de fapt una uriașă. Apocalipti-
Ă că de-a dreptul. Nu avea nicio pasiune în afară de Ema-
Multor femei ca Petra - care își purtau frumu- nuel. Nu îi plăcea nimic și nimeni altcineva.
R O Z
sețea precum un stindard - trupurile acelea li se păreau

indecente. Undeva în adâncul lor tremurau nu de dez- Femeia nu vedea din cauza acelei nefericiri a ei
gust ci de teama că odată cu vârsta vor ajunge să ara- nici panorama uluitoare a Golfului Saronic pe care o
te și ele astfel, pierzându-și ceea ce pentru moment le putea admira de pe dealul Kastella, de la Teatrul Vea-
aparținea și le ținea loc de călăuză printre oameni, mai keio. Nici ghirlandele de străzi – Irakleos, Foskolou,
P
ales printre bărbați: frumusețea clasică a unui trup de Falireos – atât de miraculos de frumoase încât oameni
femeie în floare. din toate părțile lumii dădeau bani greica să le poată
vedea și străbăteau o mulțime de kilometri până acolo.
Singurii localnici din piață erau micii vânzători
de mărunțișuri. Prăvălioarele lor erau pline cu suveni- Petra trecea pe lângă locantele, tavernele și ca-
ruri: șepci, pungi cu însemnele insulei, șlapi, costume fenelele din Pireu fără să le bage în seamă. I se păreau
de baie, cărți de citit pe plajă și câte altele, care de care banale și monotone pentru că se născuse acolo. Era
mai colorate. obișnuită cu ele.
La cafenea zumzetul oamenilor era o babilonie Totul în Pireu, în Poros - și peste tot, de altfel,
curată. Emanuel nu înțelegea de ce turiștii se simțeau pe unde trecea femeia - prindea pentru Petra culoarea
obligați să urle de fiecare dată când puneau piciorul pe lămâilor din livada lui Emanuel dar mai ales gustul lor.
insulă. De parcă ar fi vrut neapărat să se știe că ei sunt Acru și galben. I se strepezeau dinții.
străini. De parcă asta le dădea o calitate în plus. Cei
care nu urlau, stăteau cu nasul în telefoane în timp ce Aproape ajunsese să urască obiceiul acela al iubi-
chelnerii le puneau pe masă băuturi răcoritoare, beri tului ei de a purta cu el mereu o lămâie peste tot. Lămâ-
proletare, cafele, farfurii cu mâncare. ia aceea era mai aproape de el decât fusese ea vreodată
sau decât avea să fie.
În timp ce înghețata i se topea în mâini, Emanu-
el își spunea în sinea lui că tot priveliștea caselor albe ale Stătea la gelaterie alături de Emanuel care nici
insulei cu acoperișuri din țigle cărămizii - case așezate măcar nu o băga în seamă.
în trepte ce urcau spre cer - era mai frumoasă decât Privea fix spre ferestrele de culoare albastră care
oamenii. decorau casele albe din jurul lor. Și totul prindea pen-
tru Petra o culoare galbenă spre verde. De amar și de
Petra îl privea topindu-se precum înghețata de acru. De nefericire și deziluzie.
lămâie și aștepta răbdătoare ca Emanuel să se ridice și
să iasă amândoi din iureșul acela neplăcut. Privea spre De pe masă lămâia o privea parcă râzând de ea.
iahturile ancorate la țărm și se gândea la viețile bune pe Înghețata de lămâie pe care Emanuel i-o cumpărase -
care alții le au. fără ca măcar să o întrebe dacă o vrea – se topea urât
și îi făcea silă. Bătuse atâta drum din Pireu cu feribotul
Ea nu avea nimic. Doar apartamentul din Pireu doar ca să fie lângă un om care privea fix o lămâie. Se
cu mobile veche și desperecheate primite de la rude. uita doar la turiști și la case. Studia cu atenție totul în
Cu liniștea și mucegaiul după-amiezilor trăite de una jurul lui. Doar pe ea nu. Ea care își pusese o rochie de
singură în penumbra camerelor triste. culoarea lămâii doar-doar o va plăcea mai mult!
Și mai avea și serviciul ei de mică funcționară În cele din urmă s-au ridicat și au intrat în mul-
în port. țimea de turiști care se prelingea pe străzile insulei.
Printre nave de croazieră sau de transport, bărci Lângă o casă cu fațadă zmeurie Emanuel a lu-

at-o de mână și lumea Petrei a devenit din galben ver- putea. Nu știa cum. Nu îndrăznea.
zuie galben aurie.
- Dă-mi mie lămâia ta! Emanuel trăia într-o lămâie. Galbenă și parfu-
- Bineînțeles că ți-o dau. Mai așteaptă puțin. mată însă doar o lămâie.
Când te duc la feribot să te întorci acasă ți-o dau.
Uneori în livada
lui de la Galatas se gân-
dea la Petra cu părere
de rău. Ca la ceva lăsat
în urmă sau nici măcar
avut.
Culoarea lă-
mâilor îi învăluia pe
amândoi și treceau prin
anotimpuri precum
fructele cele galbene.
Uneori precum niște
flori parfumate. Alteori
precum niște muguri.
Când deveneau roade
cădeau și se rostogoleau
unul spre celălalt fără să
își spună nimic. Pentru
că între ei era o lume pe
care o considerau fiecare
ca aparținându-i doar
lui. Nu și celuilalt. Ori -
se știe! - când e dragoste,
lumea devine una singu-
ră iar oamenii sunt doi.
Întotdeauna!
Petra și rochia ei de un galben pal. Rochie ce Culoarea lămâilor le acoperea cerul și îi făcea să
flutura larg în jurul ei și îi lumina trupul de grecoaică trăiască uneori triști, alteori fericiți sau doar liniștiți. În-
tânără și părul sălbatic de culoarea ciocolatei. Emanuel totdeauna însă în singurătate. Unul fără celălalt.
era bucuros să se plimbe pe insula lui cu o femeie atât
de frumoasă. Arăta precum o lămâie.
3.
Ă
Nu îi spunea Petrei niciodată că e frumoasă, de

teamă că s-ar putea să se lipească de el și să nu mai ple-
Emanuel cel singur, liber și fericit
R O Z
ce. Își iubea prea mult singurătatea pe care o considera

Ochii negri precum obsidianul ai lui Emanuel
de fapt libertate.
scrutau de pe feribot portul din Poros. De-a lungul ani-
lor îl văzuse de atâtea ori încât devenise cumva parte
Și apoi avea mereu impresia că e prea târziu sau
din el. Precum lămâia pe care o ducea peste tot.
prea devreme pentru ei. Că trăia într-o viață care nu era
P
a lui. Că nu o putea ține lângă el. Nu avea cum. Nu

Emanuel tăcea și privea cu o curiozitate vie. La
fel cum privea în fiecare toamnă bancurile de bonite. sex. Merită?

Înotau la vedere și parcă oricine putea să se aplece peste Să faci copii pentru ca să aibă cine să te spele și
Ă bord și să le culeagă cu mâna liberă. să te îngrijească la bătrânețe. Merită?
Să intri în rândul unei lumi pe care nu dai nici
R O Z
Își amintea de bancurile acelea de pești de fiecare doi bani. Să devii asemenea celor care te fac să întorci
dată când comanda pește la taverna lui Demos. Peștele capul scârbit. Precum dubioșii care intră pe rețelele so-
gras - gătit atât de bine de bucătăreasa tavernei - îl fă- ciale și îi înjură pe influencerii care nu le plac, direct pe
cea să se simtă încă în formă, încă tânăr și sănătos. În paginile lor. Nu înțeleg că astfel le sporesc notorietatea
putere. aceea de doi bani, irelevantă de fapt. Nu înțeleg că pot
P
să îi pedepsească, doar ignorându-i. Ei însă nu și nu.

În Emanuel se năștea curiozitatea aceea pe care Sunt prezenți zilnic pe acolo cu înjurături, cu jigniri și
o avea la vederea bancurilor de bonite, mai mereu când batjocuri. Niște stupizi cu prea mult timp liber!
se gândea la insula lui.
Când privea marea, întinsele larguri de apă ter- Cu siguranță dacă ar lua-o de nevastă pe Petra
minate de cer. ar deveni el însuși un stupid. Un ursuz care bodogăne
Când stătea vara întins pe spate printre pomii mereu. Un om căruia nimic nu îi convine. Un moro-
din livada lui de lămâi din Galatas. cănos plictisitor.
În ziua aceea era aproape vară și încă purta cu Punând în balanță singurătatea, libertatea și feri-
el mirosul lămâilor în floare din livadă, unde fusese cu cirea lui care pentru Emanuel erau unul și același lucru
Petra la sfârșitul săptămânii, ca de obicei. Săptămâna și viziunea unei singurătăți în cimitir sau la bătrânețe,
cea nouă de acum era abia la jumătate. Emanuel alegea de fiecare dată libertatea. Atunci scotea
lămâia din buzunar. O mirosea. O privea în lumina in-
Lângă el doi bărbați în vârstă discutau aprins: sulei sale grecești. O mângâia tandru.
- E singur. Dacă moare nici nu are cine să îl în-
groape. E ursuz. Nu are prieteni. Au să îl găsească pu- Își imagina moartea venind pentru el într-un
trezit în casă dacă moare. Va ajunge printre cei singuri târziu acolo, în livada sa de lămâi. Venea printre copaci.
din cimitir. Vai de capul lui! Avea ochi strălucitori. Venea în chip de femeie înaltă și
- Dar măcar a trăit liber. După bunul său plac, plină de parfumuri. Singura femeie care va fi cu adevă-
nu după al altora, a răspuns celălalt. rat a lui. O eternitate.
Cei singuri din cimitir. Auzi la el! Ce idiot! De Petra?! Era frumoasă și avea un trup care îl în-
parcă în cimitire nu sunt toți singuri! Totuși, momen- cânta la fel de mult ca sexul pe care îl făceau. Însă nu
tul morții e problematic. Dacă te mai și îmbolnăvești ar fi suportat să stea în aceeași casă cu ea mai multe zile
ai dat de dracu. la rând. Era destul de proastă. Nu avea nicio pasiune,
nicio plăcere anume. Nimic! Trecea prin viață aseme-
Pe de altă parte, merită oare să accepți orice, să te nea majorității oamenilor care îl înconjurau. Repetând
conformezi unor oameni și regulilor impuse de ei deși zilnic aceleași lucruri, mecanic.
crezi că sunt niște stupizi?
Merită să îți iei o femeie care cu timpul nu te va Femeia nu își iubea slujba. Nu își iubea casa. Nu
mai iubi și pe care nu o vei mai iubi? O femeie care se își iubea rudele. Nu îi plăcea să mănânce. Sexul îl făcea
va transforma într-o prezență obligatorie în spațiul tău mai degrabă pentru a-l seduce pe el și a-l determina să
intim deși ți-ai dori să fii singur, liber și fericit. Pentru o ceară de nevastă. Nimic nu o mulțumea și nu o făcea
Emanuel, singurătatea, libertatea și fericirea erau sino- fericită. Poate doar siguranța că nefericirea îi dă sens
nime. Nu făcea deosebire între ele. vieții și aură.
Să te legi la cap doar pentru că îți place să faci Petra părea genul de femeie care după căsătorie

nici nu se mai uită la omul ei. De parcă acesta odată verna lui Demos, dincolo de pădurea de pini. În ano-
cucerit nu mai prezenta interes. Devenea doar un acce- timpurile calde stătea în curte, la una din mesele din
soriu. Precum o geantă. Sau o necesitate incomodă dar lemn vopsite în albastru, acoperite cu fețe de masă de
esențială. Precum tampoanele lunare. Ori, un bărbat culoarea lămâii.
dacă este al tău, merită cucerit zi de zi și iubit.
Curtea era acoperită de o pergolă răcoroasă for-
Dragostea dintre un bărbat și o femeie e pentru mată din portocali, rodieri și lămâi.
totdeauna. Nu este doar o perioadă. Dragostea nu tre- Vița de vie se întindea și ea puternică, plină de
ce. Dacă a trecut înseamnă că nu a fost dragoste. Dra- vitalitate, peste curtea cea verde și umbroasă. Ținea de-
gostea e rară. Foarte puțini o găsesc. Ei sunt aleșii. parte meseanul de arșița verii.
Dragostea nu se transformă. Nu devine altceva. Dacă priveai în larg, din curtea tavernei lui De-
Nu devine prietenie, camaraderie și alte parascovenii. mos puteai vedea Golful Saronic până hăt departe.
Dragostea le implică pe toate dar nu se rezumă la una
singură din părțile ei. Mâncărurile erau diverse și gătite cu pricepere
de bătrâna bucătăreasă Aspasia. O pensionară care ve-
Iubitul tău nu e prietenul tău. Iubita ta nu îți nise pe insulă din Atena, după ce a lucrat o viață în-
este doar o camaradă de drum căreia îi duci uneori tr-un restaurant de lux de acolo.
rucsacul în spate ca să o ajuți să traversați împreună
munți, deșerturi și oceane. Poți face asta și cu o prietenă Aspasia cu rochiile ei negre și părul alb, cu șor-
oarecare. Pentru că da, există prietenie și între bărbați și țul ca zăpada și mâinile butucănoase, ieșea mereu din
femei. Doar nerozii spun că nu există așa ceva! bucătărie când venea Emanuel la tavernă. Îl mângâia pe
cap și îl îmbrățișa.
El și Petra nu aveau nimic altceva în comun de-
cât sexul. Ar fi fost un început bun. De marile sărbători religioase mereu veneau să
Mulți confundă sexul cu dragostea aia adevăra- mănânce la ea. Nimeni nu făcea de Paști o magiritsa/
tă. E drept că fără sex pică șandramaua destul de repede supă din organe de miel mai bună, pe insulă!
dar nu e vorba doar de el.
Rețetele bătrânei erau străvechi și ea le gătea
Mult prea mulți oameni au parte în viața asta exact așa cum o făcuseră generații de bucătari de-a
doar de fragmente din dragostea aceea adevărată și lungul unor sute de ani care trecuseră precum boarea
mare și unică. Unii se amăgesc. Alții se resemnează. parfumată a florilor de lămâi prin livada lui Emanuel.
Foarte mulți habar n-au și nici nu îi interesează.
Religia?! Nu erau habotnici niciunul. Nu îi acor- 4.

dau prea mult interes.
Emanuel pentru că fusese târât de prea multe ori
La umbra florilor de lămâi
de ai lui în duminicile copilăriei, la biserică.
Roșiile tăiate în bucăți mari și stropite cu ulei
Petra mergea și acum la biserică împreună cu
Ă
de măsline dormeau pe o farfurie albă cu margini de

rudele ei din Pireu, duminica – atunci când nu era la
cobalt, alături de brânza feta. Peste ele, Bătrâna Aspasia
Poros la Emanuel - dar doar pentru socializare. După
R O Z
presărase niște verdeață.

slujbă lua masa împreună cu rudele ei.
Lui Emanuel parada de religiozitate în public i
Mai încolo, pe blatul mare din bucătăria taver-
se părea mai mult decât ridicolă și aparținând unor spi-
nei lui Demos, trona un coș cu pita grecească.
rite nu prea înalte.
Un borcănaș cu boia afumată privea dornic spre
caracatița galiciană.
P
Cel mai mult îi plăcea să meargă singur la ta-

Bucatele Aspasiei erau precum ea: robuste, tru- amuletă o lămâie.

peșe de-a dreptul, savuroase și pline de veselie.
Ă Deși se îmbrăca doar în negru, Aspasia era me- Părea nebun de legat. Poate și era. Dar bătrâna
reu veselă și luminoasă. Mereu cu un cuvânt bun de îl iubea.
R O Z
spus pentru cine o privea în ochii ei căprui. În serile în care Emanuel al ei venea la tavernă,
bătrâna Aspasia se grăbea să îi pună în față felul său de
Râdea mult și se afla mereu în mișcare. Părul îi mâncare preferat: yuvarlakia – chifteluțe cu sos Avgole-
era ca argintul. Strălucea precum marea în larg când e mono făcut cu suc de lămâie și gălbenuș de ou.
mângâiată de soare.
P
Când Aspasia cobora dimineața în piața cen- Îl privea cum își pune tacticos lămâia pe masă
trală din Sphairia și mergea la cumpărături, parcă era lângă el și oftează.
un adevărat amiral. Dinspre ambarcațiunile ancorate Pe Petra lui Emanuel bătrâna nu o suporta. Încă
la mal, cu catargele albe strălucind în soare, se auzeau una din acele femei care umblă doar să se mărite ca să
vocile skipperilor care o salutau plini de respect, cu o intre „în rândul lumii”. Femei care transformă lumea
politețe deloc prefăcută. aceasta într-un loc întunecat, uscat și plictisitor. Au lu-
Căpitanii greci erau supușii ei iar Egeea îi era mina stinsă și o sting și pe a celor care acceptă să stea
imperiul. lângă ele, își spunea în sinea ei Aspasia.
Dar cel mai bine se simțea Aspasia în bucătăria Viața pe insulă trece ușor adiind printre arborii
ei de la taverna lui Demos unde robotea din zori până de lămâi din livada lui Emanuel.
seara târziu, când își turna din carafa brumată cu ghea- Uneori se strâng toți acolo. Întind mese albastre
ță, un pahar de vin alb sec făcut în Patras. din lemn. Beau, mănâncă, dansează și cântă. Demos
își aduce bouzouki-ul său. Vine și formația lui Kostas.
Bătrâna privea la culoarea de miere a vinului din Melodiile alunecă prin livadă și urcă încet spre cerul
pahar și își spunea că viața asta a ei nu e rea deloc dar senin.
deloc. Ba chiar e de-a dreptul frumoasă!
La umbra florilor de lămâi totul pare mult mai
Aspasia lucrase aproape toată viața ei - încă din ușor. Atât de ușor încât devine parcă etern. Pentru tot-
adolescență până s-a pensionat – la un mare restaurant deauna.
de lux din Atena. Știa să gătească precum nimeni altci- Oamenii devin de un auriu translucid cu irizări
neva, tot felul de rețete străine. parfumate.
Dar cel mai mult îi plăcea Aspasiei să gătească Emanuel zâmbește. Îi este îndeajuns cât și ce are.
mâncăruri grecești. Skordalia celebră, pireul din cartofi Câțiva prieteni, o livadă de lămâi, o viață care trece pe
cu ulei de măsline, nuci, migdale și usturoi. Pasteli - insula lui din Egee.
desertul cu semințe de susan și cu miere. Loukaniko
– cârnații de porc uscați. Arborii de lămâi zâmbesc și ei privindu-l. E
omul lor. S-au obișnuit cu el și cu prietenii lui.
Aspasia îl privea pe Demos ca pe fiul ei iar pe Mugurii dau în floare. Florile devin fruct. Verde-
Emanuel ca pe fratele lui mai mic și mai neștiutor în le frunzelor dă strălucire galbenului cel viu al roadelor.
ale vieții. Îi era cumva milă de bărbatul acela puternic Și astfel, oameni și copaci, trăiesc împreună înconjurați
în aparență dar atât de neajutorat în fața vieții. Mereu de ape și acoperiți de un cer răbdător.
făcând un pas în urmă. Mereu purtând cu el ca pe o

Iudita Zsombori Marian ILEA
Ă
R O Z
I udita Zsombori ieşise cu greutate din culcuşul
nopţii. Douăzeci şi opt octombrie, duminică
dimineaţa. Aerul rece din dormitor îi îngheţase vârful
Iudita închidea ochii. Acţiunea filmului se pornea. Ca
pe ecran.
nasului. Roz. Borcănat. Cămeşoaia de noapte gălbuie, Greu cu aplecatul şi cu aprinsul focului. Când
P
din material de cearşaf. Largă. Căzând în cute spre po- ai una sută şi doişpe kile, la pielea goală. Poţi să te dai
dea. I se vedeau picioarele groase, de la genunchi în jos. cu tot Borax-ul imperial din regiune, că tot degeaba.
Iudita Zsombori iubea gingăşia propriei pieli. Şi-o spă- Te apleci spre podea şi pe burtă apar cârnăciori subţiri
la cu Borax Imperial. Scăpa de lucirile grase din bărbie şi un caltaboş gros, albicios, care îţi mănâncă suflarea.
şi de la şolduri.
Iudita Zsombori se lăsase sedusă. Cu o seară în
Văduva tâmplarului Zsombori se sculă în fund, urmă. În cârciumă. Acel Leontin Ghergaru o zăpăci-
îşi căută cu degetele de la picioare, îndoite în bradul se. O cutremurase. Profitase de cei şapte ani lungi, cu
podelelor, pantofii de casă. Ăia cu bombeurile sparte, înserări prelungite, cu picuri reci prin streaşină, cu pre-
moştenire de la răposat. Se ridică înfrigurată. Parcă ar fi dispoziţii la insomnie, în care văduva supravieţuise fără
avut pe spinare lipitorile antireumatice din borcănaşul bărbat.
de pe tejgheaua farmacistului Wider. În prânzitor, lân-
gă sobă, erau pregătite lemnele pentru focul dimineţii. Pentru ultima dată când se întâlnise cu goli-
ciunea trupească a bărbatului fusese în jumătatea de
„Sunt fericită”, îşi spunea femeia suflând în sur- ceas în care-l spălase pe răposat. Tâmplarul Zsombori
celele care se aprindeau cu greutate. Soba n-avea trage- confecţionase sute de sicrie. Lui uitase să-şi pregătească
re. Hornarul nu trecuse, pe la văduvă, de o jumătate unul.
de an. „Bine că ştie să apară când e de încasat taxa”,
mormăia Iudita Zsombori. „Am trecut pe-aici, e bine, „Bărbatul e ca primăvara şi vara, doamnă
doamnă, ştiţi, iarăşi a sosit timpul să achitaţi şi câţiva Bölöny. Dumneata n-ai trebuinţe, le-ai depăşit, dar eu,
bănuţi pentru horn, ce să faci, trebuie să supravieţu- Iudita Zsombori, sunt goală pe dinlontru. Ca o toamnă
ieşti. Altfel e bine? E foarte bine, doamnă”. posomorâtă care cobeşte despre iarna preatimpurie şi
grea”.
Hornarului din oraş i se spunea Cucoana. Pen-
tru că-şi legăna şoldurile şi pentru că vorbea cântat. „Îţi lipsesc băile de la Lipik, Iudita. Faci patru
scalde de rangul întâi, te scufunzi în iod şi-ţi trece. Te
„La orele douăzeci şi treizeci am film. La cine- recomand unui amic de la Institutul de cură. Te aş-
matograful Urania. Mi l-a povestit Lutz Korodi aseară. teaptă la gară şi te vindecă de urgenţă”, zicea doamna
Un film cu dragul de Paul Richter, slăbănogul, cu pri- Bölöny, înţelegătoare. Trecea o dată pe săptămână pe la
virea de cocoşel senzual, gata să-ţi sară pe spinare şi să cârciumăreasă. Duminica, dimineaţa, înainte de slujba
te asasineze. E o palpitantă dramă criminală, doamnă religioasă. O jumătate de oră de conversaţie. Cincispre-
Iudita, cu întorsături foarte interesante”. Lutz Korodi zece coroane. Banii peşin.
ştia toate lucrurile pe care Iudita Zsombori le afla cu
întârziere. „Miercuri e unu noiembrie, doamnă Bölöny,
avem, în sala de spectacole de la Hotelul Coroana, o
La cinematograful Urania, de pe strada Mali- întâlnire cu opereta. «Grand Hotel» cu Marta Eggarth
novski, alături de Richter mai jucau Fritz Kampers şi şi Karl Ettlinger… Sosesc ciripirile şi rotirile. Simt ca
Harry Hardt. Lutz Korodi era drăgălaş şi bun. Povestea. un fior cultural, doamnă Bölöny”.
„Cultura, dragă Iudita, e o supapă, poţi să supra-

vieţuieşti încă treizeci de zile după un spectacol de ope- Bancnota aia de cinci sute de coroane se transfor-
retă”. mase într-un chef cu lăutarii de pe Valea Metalului. La
crâşma lui Gregor Neculae.
„Aveţi dreptate, doamnă. Aşa e. Joi sunt invitata
lui Korodi, avem două bilete la concertul marelui Fran- „Tânărul Ghergaru a intrat la mine în serviciu, la
cisc Thury. Simt că ameţesc, doamnă Bölöny. Dacă fie- bodegă, sub un titlu fals, de absolvent la şcoala superioa-
care săptămână ar fi la fel de plină…” ră de comerţ, seducându-mă. Când acest fals a apărut la
lumina zilei, chiar când am avut dorinţa… i-am spus că
„Ne-am sufoca, Iudita”, mai spuse doamna
Bölöny, gata de plecare.
„Vă aştept duminica viitoare, doamnă Bölöny”.
„Depinde de vreme, Iudita”.
Leontin Ghergaru. N-a fost cu o seară în urmă.

Nici cu două. Trecuseră aproape trei luni de zile. Necon-
solată, Iudita Zsombori se gândea cu drag la fizionomia
şugubeaţă a tânărului. Când intrase în cârciumă, văduva
îşi spuse: „marea dragoste a Iuditei tocmai trece pragul”.
În acele momente, negustorul Jancovici Pogan,

cu mâna tremurândă, din pricina multor beteşuguri ca-
re-i chinuiau bătrâneţile, anunţase onor clientela că do-
reşte să transforme o bancnotă de cinci sute de coroane
în mărunţiş. nu mai poate rămâne decât în calitate de servitor perso-
nal. În calitatea aceasta mi-a produs multă pagubă şi am
„Am sosit, strigase Leontin Ghergaru, repezin- dorit să mă abzic de el prin mai multe hotărâri subite.
du-se la masa negustorului. Leo, absolvent al şcoalei I-am şoptit adeseori să se îndepărteze imediat de Iudita
superioare de comerţ şi odrasla unei nobile familii din Zsombori. Când am făcut control la inventar, s-a suit
Zalău”. în tren, ca depărtarea lui să nu fie observată. Faptul că a
plecat dintr-o altă gară dovedeşte multe.
„Care familie?” întrebase Jancovici Pogan.
E de bănuit că a plecat în Argentina, unde cunoş-
„Ghergaru, domnule, bineînţeles. Adu încoace tea pe unul, Schnoff, la Buenos Aires, ce-şi are domiciliul
bancnota şi aşteaptă”. pe Calle Tucuman la numărul trei. Acela i-a trimis două
scrisori pe adresa bodegii.
Gesturile tinereşti, smulgerea bancnotei din
Ă
mâna lui Jan Jancovici îl determinaseră pe Lutz Korodi «Vino în Argentina, Iudita, mi-a spus. Ai şansa
să afirme, răspicat, că se crease un precedent periculos. înfloririi şi a unei poziţii sigure». Am refuzat să-l ascult.
R O Z
Că atitudinea aceea trebuie supusă oprobriului public,

înfierată de societatea cetăţenească a oraşului. Sunt distrusă, mă adresez autorităţilor pentru a-l
descoperi pe acest tânăr care am impresia că mai poate fi
„Afacerea miroase de departe a escrocherie ordi- salvat. Doresc să-l mai aud spunând încă o dată memo-
nară. Simt că sunt la mijloc şi alte mârşăvii”, spusese şi rabilele cuvinte: «Peste oraşul acesta vremea trece fără să
P
negustorul Jancovici Pogan. lase urme. Decât noroiul şi murdăriile»”.

Cu Porumbeştii în nordul Bucovinei Doina CERNICA
EVE NI MENT
T răiesc emoția reîntoarcerii după mai multe
luni decât de obicei la Cernăuți împreună
cu o persoană care nu a pășit niciodată pe pământul din
sorul și animatorul ridicării aici a unicului bust existent
în întreaga românime al admirabilului părinte. Părinte
al lui Ciprian și, cum afirma Leca Morariu, al literaturii
nordul Bucovinei în ciuda unor legături cu acesta mai bucovinene. Bust cu sculptorul Cristian Botă autor.
puternice decât timpul. Astfel că emoția mea e inten- Timpul se întrupează la Boian din cei doi afluenți
sificată de emoția copleșitoare a doamnei Stanca, fiica ai săi, unul după calendarul iulian, celălalt după cel gre-
Ninei Cionca și strănepoata Mărioarei Porumbescu. gorian, este sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și
Mai exact și deopotrivă legendar: Urmașa Porumbeș- Elena, marii apărători ai Sfintei Cruci, și sunt Moșii de
tilor, Urmașa lui Ciprian Porumbescu. Steaua micului vară, care răspândesc în întreaga Bucovină aromele co-
nostru grup condus de Niculai Barbă, vicepreședinte lacilor-pomenire, în vreme ce Rusaliile de mâine au îm-
al Consiliului Județean Suceava și sufletul, și regizorul podobit lăcașul și Boianul cu ramuri înmiresmate de tei
Anului Ciprian Porumbescu. Tot drumul, conversația înflorit. Ne închinăm la icoane, avem rugăciuni și pen-
sa cu Maria Olar, președinta Fundației Culturale „Leca tru Iraclie Porumbescu, și pentru urmașul său de peste
Morariu” Suceava, se axează pe documente, amintiri, secol, părintele Boris Țapu, în zbaterea pentru păstrarea
schimb de informații despre cele două constelații fami- credinței creștin-ortodoxe, ne salutăm, ne îmbrățișăm
liale de nedespărțit în memoria istoriei literare, cultu- cu vechi cunoștințe și prieteni, Aurel Babii, cel despre
rale a Bucovinei: Ciprian Porumbescu l-a avut coleg de care Vasile Botă spune că „așa primar nu am mai avut,
celulă pe Constantin Morariu, părintele lui Leca Mora- de mâini trebuie ținut”, cu profesoara Angela Botă, cu
riu, Leca Morariu a scris valoroasa monografie „Iraclie Iurie Levcic, directorul Centrului Bucovinean de Artă
și Ciprian Porumbescu” și este fondatorul Muzeului din Cernăuți, și el implicat benefic în organizarea că-
„Ciprian Porumbescu”, printre multe alte prețioase le- lătoriei noastre „Pe urmele lui Ciprian Porumbescu”,
gături, încheind și deschizând cu prietenia dintre cele cu jurnalistul Vitalie Zâgrea de la Bucpress TV și cu
două doamne. profesorul Nicolae Haucă de la Pro Bucovina, cei care,
Împreună încă din Suceava cu stavroforele dr. împreună cu Lucian Călușeriu, de la Centrul Cultural
Gabriela Platon, stareță, și Elena Simionovici de la Bucovina din Suceava, vor difuza și păstra evenimentul
Sfânta Mănăstire Voroneț, ocrotite de binecuvânta- în filmări tot mai prețioase cu scurgerea anilor. Ca să
rea Înaltpreasfințitului Calinic, arhiepiscop al Sucevei oficieze acum slujba de pomenire pentru bravul slujitor
și Rădăuților, ne întâlnim în fața bogatului portal al al credinței strămoșești și al neamului românesc, cum
Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Boian cu îl evocă și Niculai Barbă, Iraclie Porumbescu, și pentru
Excelența Sa, dr. Irina-Loredana Stănculescu, consulul Ciprian Porumbescu, preotul paroh Vasile Nicoriuc a
general al României la Cernăuți, și cu scriitoarea și pu- cerut și a primit binecuvântare să țină cu o zi înainte
blicista Maria Toacă, președinta Doamnelor Române slujba în cinstea Sfinților Împărați Constantin și Ele-
din Cernăuți, ale căror instituții au pregătit călătoria na. Și pentru că se țese, există previzibil sau neașteptat
noastră „Pe urmele lui Ciprian Porumbescu la Cernă- un covor al întâmplărilor și sărbătorilor care întâlnesc
uți” în colaborare cu Administrația suceveană, iniția- oamenii, Stanca Cionca îmi povestește că viața sa de
toarea pelerinajului. Fiică a Boianului, nume gravat în profesor universitar s-a desfășurat la Universitatea din
memoria colectivă de Eminescu și Ion Neculce, Maria Trier, orașul în care și-au avut curtea Constantin, ca
Toacă s-a implicat și în anul 2019 din toată inima și cu împărat al Imperiului Roman, și mama sa, Elena, fe-
toată energia în pregătirea sărbătorii care a pus în lumi- meie inițial fără rang public, înnobilată de dragostea și
na meritată prezența în așezare și chiar în această bise- admirația fiului.
rică a preotului Iraclie Porumbescu și a „domnișorului Și pentru că Moșii de Vară sunt ferestre prin care
Ciprian”, cum îi spunea cu afecțiune Vasile Botă, spon- cei plecați și urmașii lor își ating obrajii cu degetele adi-
erilor și ale miresmelor de tei, cum arată urmele pe care o vezi pentru prima dată?! Cu facultățile sale de Teologie
le lasă în sarea lacrimilor, poate că Iraclie și Ciprian ne și Filosofie care l-au avut student pe Ciprian Porumbes-
privesc din cer, pe noi, boinceni, cernăuțeni, suceveni, cu, splendoarea, mândria Cernăuțiului, astăzi Universi-
bucovineni, poate că aud „Veșnica pomenire”, cuvinte- tatea Națională „Iuri Fedkovici”, a fost inclusă în urmă
le rostite pe rând de paroh, stareță, consul, vicepreșe- cu câțiva ani între zidirile de patrimoniu protejate de
dinte, urmașă, primar, gospodar, fiică a așezării și alții, UNESCO. Frumoasă în orice moment, în amiaza în-
poate privesc jerbele și coroanele de flori care îmbrăți- sorită strălucește în fața ochilor noștri înfrumusețată de
șează monumentul. Poate că publicistul și prozatorul prezențe românești care au adus valoare valorii creației
de talent Iraclie Porumbescu este mai atent la discur- arhitectului ceh Josef Hlavka. Între care și prietenul lui
suri, decelând ceea ce vine din inimă, sincer, de ceea Ciprian Porumbescu, pictorul Epaminonda Bucevschi.
ce este rostire de circumstanță, decât Ciprian, care, cu Amintirea creației lui Epaminonda Bucevschi stăruie
siguranță, îi ascultă înduioșat pe copiii frumoși ca niște încă în Biserica „Sfânta Treime”, în care, grație stareței
bujori boboci, în port național, cu cărțile de rugăciuni Gabriela Platon și stavroforei Elena Simionovici, sun-
primite în dar de la stareța Voronețului ținute la piept, tem primiți cu un respect special de preotul care slujește
în dreptul inimii, încălzite de bătaia ei, cântând cu în- aici. Ochii Angelei Botă, ghidul nostru în Universitate,
suflețire „Imnul Boianului”, „Pe valea Prutului lucios/ se înrourează de bucurie și li se alătură prima, urmată
Nu veţi găsi sat mai frumos/ Decât Boianul nostru drag/ apoi și de Stanca Cionca, Maria Olar, Niculai Barbă și
Cel mai vestit pe-acest meleag./ Aici Neculce-cronicar/ A actorul Bogdan Amurăriței, când stavroforele intonea-
ctitorit al crucii far... ”, dar și pe cel mai de demult, al ză „Tatăl nostru” pe muzică de Ciprian Porumbescu.
bucovinenilor, pe versuri de Constantin Mandicevschi, Vine și un răspuns, de solidaritate întru cântare, de la
fratele lui Eusebie Mandicevschi, vestitul profesor de un grup vocal studențesc. Un alt moment mișcător
muzică al lui Ciprian: „Cântă cucu-ntr-un brăduț/De este al popasului în Sala Sinodală, unde pe 28 noiem-
se-aude-n Cernăuți… Cântă cucu-ntr-un castan/De brie 1918 a fost votată reîntoarcerea Bucovinei la Țara
se-aude și-n Boian…” Mamă și unde pe 24 august 1920 a avut loc festivitatea
Cu această pomenire, cu această sărbătoare, aici, inaugurării Universității, ca universitate românească, în
la Boian, unde, povestește Niculai Barbă ca și cum toa- prezența lui Ferdinand I și a reginei Maria. Dar cumva
te s-ar petrece sub ochii săi, a ajuns familia preotului neașteptat, abia așteptăm să ajungem în Sala Roșie, și
Iraclie Porumbescu străbătând un drum lung și greu pentru amintirile pe care Maria Olar, Maria Toacă și
cu căruța de la Șipote aici, sub ocrotirea bisericii în care cu mine le avem despre zilele petrecute aici în urmă cu
a slujit, aici, în mătasea ierbii unduită de piciorușele peste un deceniu cu omagierea unor mari bucovineni,
domnișorului Ciprian, cum și-l închipuie Vasile Botă organizată de acad. Alexandrina Cernov, sub auspiciile
E N T
pe veșnic tânărul compozitor, alergând jucăuș la cei Academiei Române, și pentru eleganța ei neștirbită de
trei-patru anișori ai săi, are loc începătura Anului Ci- incendiul care a devastat Sala Sinodală, și pentru mis-
prian Porumbescu pentru românii de pe pământul în- terioasele sale oglinzi venețiene, a căror putere tainică
străinat din nordul Bucovinei, își anunță parohul Vasile îi îndeplinește unui privitor dorința secretă, altuia îi
Nicoriuc enoriașii, rugându-i să țină minte că faptele dăruiește tinerețe, fiind și dintre cei cărora le arată mi-
omului merg întotdeauna înaintea Domnului: așa au racolul reflexiilor sale repetate și schimbătoare totodată.
M
mers, cu faptele lor, și Iraclie Porumbescu, și Cipri- Maria Olar ne îndeamnă, pe Maria Toacă și pe mine,
an Porumbescu în fața lui Dumnezeu. Și în memoria să ne oprim în fața apelor sale generate de o alchimie
N I
noastră. necunoscută pentru o fotografie. Zâmbim, doar copiii

Drumul prin Cernăuți este însemnat de emoția noștri și visurile pot să ne întinerească, dar nu ne îm-
cu care Stanca Scholz-Cionca recunoaște vechi clădiri potrivim irezistibilei sale chemări. Care ne poartă ame-
din fotografii de asemenea vechi, lucrând la pregătirea țitor în timp până când îl vedem pe Ciprian cântând
E
Jurnalului lui Ciprian și alegându-le pe cele care existau absorbit la vioară.

V
în 1879 le-a învățat pe toate. Și de emoția mea, vibrând Apoi îl ascultăm cu toții, înșirați în fața închiso-
cel mai puternic la oprirea microbuzului în apropierea rii tinerilor de la „Arboroasa”, în vreme ce Constantin
E
Universității, a fostei reședințe mitropolitane: Cum e să Morariu povestește: „El, bietul, cu firea sa gingașe, se

bolnăvi greu din pricina acelei ticăloase închisori. După sale la 27 noiembrie 2018 în Biserica Românilor din
oarecare rugăminți i se încuviință să aibă cu sine în în- vechiul cimitir cernăuțean, acolo unde își doarme som-
chisoare vioara. Cum o primi, el se uită la cei doi țărani nul de veci, am cunoscut-o pe dr. Irina-Loredana Stăn-
români, ce erau închiși împreună cu dânsul, și începu culescu, recent venită atunci în misiune diplomatică. O
a cânta o doină de jale. Dar abia trase de câteva ori cu perioadă bună pentru români, îmi spun, decupând din
arcușul pe vioară, când iată că unul dintre țărani izbuc- memorie marea sărbătoare de la 15 iunie 2021 a inau-
nește în bocet”. gurării în fostul Palat Național al Românilor a sediu-
lui Societății pentru Cultura și Literatura Română în
Bucovina „Mihai Eminescu” modernizat, înnoit grație
implicării energice a Excelenței Sale. Și stăruind asupra
imaginii în care tot atunci i-a adus la aceeași masă pe
Virgil Profeanu, reprezentant al sponsorilor, pe Titus
Scriba, director al firmei de construcții Romtisbud srl
din Cernăuți și pe Vasile Tărâțeanu, membru de onoare
al Academiei Române și președintele Fundației „Casa
Limbii Române”, pentru semnarea contractului de de-
marare, avizare și autorizare a amenajării Casei Aron
Pumnul, de treizeci de ani spațiu destinat Muzeului
„Mihai Eminescu” din Cernăuți. Eram în plină pande-
mie, un an mai târziu începea războiul.
Singură urmașa Porumbeștilor răzbate dincolo
Suntem pe trotuarul de cealaltă parte a clădirii, de perdelele de verdeață, urcând treptele șubrede, ca să
o parcurgem, o cuprindem cu tristețe, apoi ne întoar- arunce o privire înăuntru. Oricât am vrea s-o urmăm,
cem cu spatele spre ea și cu privirile în depărtare, spre rămânem cu picioarele țintuite în iarba mătăsoasă: casa
necunoscutele văzduhului. Din cer, vioara lui Ciprian e atât de fragilă încât ar putea să se risipească sub greuta-
se aude cel mai bine. tea lor. De altminteri, pare ținută pe pământ mai mult
Deși cu ferestrele luminate, cu un halo de fum de rădăcinile plantelor și arborilor care o învăluiesc de-
de la sobă, adică purtând toate semnele vieții date de cât de propria temelie. Directoarea muzeului care încă
chiriași, în acea seară îndepărtată de iarnă când Maria nu există, Elena Tărâțeanu, văduva neuitatului poet și
Toacă m-a dus să o văd prima dată, Casa Aron Pumnul militant pentru păstrarea identității și a limbii români-
mi-a apărut fantomatică, un nume cu trup incert. Spre lor din nordul Bucovinei, ne privește și ne recunoaște
T
deosebire de câțiva ani încoace, când locuită doar de printre lacrimi. Cristina Mihaesi, fiica lui Vasile Tărâ-
spiritul cărturarului și al alumnilor săi, tot mai mică țeanu și continuatoarea sa la președinția Fundației, are
N
și mai bătrână în chenar de zăpadă, la 15 ianuarie, sau curajul tinereții. Într-o clipă de tăcere și de cufundare în
înconjurată de verdeață ca azi, îmi apare cu forța unui gânduri se întrupează, diafan ca o pasăre, ca un fluture
E
legământ, o flamură a prezenței românilor pe pământul ori ca un înger, Emilian, fratele lui Ciprian Porumbes-
lor înstrăinat din nordul Bucovinei. De aceea și popa- cu, adus de la Boian, la numai șase anișori și cinci luni, M
sul nostru aici, cu omagiul coroanei și florilor la bustul „deci bun de școală după normele școalei austriace de
lui Eminescu, creație a sculptorului Marcel Guguianu, pe atunci”, în grija lui Aron Pumnul, împreună cu alți
I
dar și prilej de rememorare a prieteniei lui Iraclie Po- elevi în gazdă la cărturar, între care Eminescu și câțiva
rumbescu cu Aron Pumnul, întărită în redacția săptă- din frații săi. Micuțul Emilian, cu „Pumnul și Pumna”
N
mânalului „Bucovina”, prima gazetă românească din într-o lume străină încă obișnuințelor sale, ducând do-
ducatul Bucovinei. Mai mult decât despre locul ocupat rul părinților și al „frățiorului Ciprianell” (cum îi va
E
în viața lui Eminescu, despre Aron Pumnul am aflat la spune cu alint Aron Pumnul într-o scrisoare către pă-
V
una din edițiile Colocviilor de la Sf. Mănăstire Putna rintele Iraclie Porumbescu), povestește Leca Morariu,
de la Alexandrina Cernov, membră de onoare a Aca- se va stinge din viață nu mult timp mai târziu.
E
demiei Române, iar la marcarea bicentenarului nașterii „Într-o dimineață limpede, strălucitoare, de neîn-

țeles, /băiatul auriu se smulge din poză /își scoate aripile graf Nicolae Haucă. Și fiindcă îl cunoaștem pe literatul
din dulapul cu rufe /și se înalță cu ele-n văzduh //Face Vasil Tverdohlib, traducătorul în ucraineană al câtorva
T
N câteva cercuri deasupra pădurii /pe linia dintre vis și uita- poeme de Arcadie Suceveanu. Și pentru că stavrofora
re /sub dunga de jos a norului /și se întoarce cu o crenguță Elena Simionovici îl evocă mișcător pe un alt poet și
de brad /între dinți /mirosind a margine de Bucovină”. traducător care ne-ar fi fost acum alături, de ar mai fi
Poezia vine în întâmpinarea noastră de cum intrăm avut zile: Mircea Lutic.
N I M E
pe fosta Cale Domnească, Herrengasse, pe vremea lui Mergem pe jos, și fiindcă strada este pietonală
Ciprian Porumbescu, Iancu Flondor în anii României din toamna anului 2008, de la sărbătoarea a 600 de ani
Mari, în prezent Kobyleanskoi, Olha Kobîleanska. Cea de la cea mai veche atestare a Cernăuțiului, și fiindcă
mai puternică voce lirică a Bucovinei de azi, Arcadie distanța este mică, o luăm la stânga, prin fața Primăriei,
Suceveanu, îl salută pe Ciprian Porumbescu, și autor de constatând încă o dată, cu o strângere de inimă, că pe
versuri, nu numai compozitor de seamă. Nu știu dacă fundalul monumentului lui Șevcenko nu mai apare, ca
zidirea pe ruinele căreia prin zbaterea av. dr. Eugen Pă- de la acea sărbătoare în anii care au urmat până la înce-
E
traș s-a înălțat și a fost deschis în anul 2015 Centrul perea războiului de acum, reproducerea fragmentului
Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” Cernăuți cu numele Cernăuțiului din Privilegiul lui Alexandru
V
exista pe vreme lui Ciprian Porumbescu, dar pașii săi cel Bun, ci culorile steagului Ucrainei. Dar iată-ne îna-
au străbătut cu siguranță strada, mai ales că pe dreapta, intea clădirii care ne-o destinde și ne-o încălzește cu
E
spre celălalt capăt, se află Catedrala Mitropolitană „Co- prezența Tricolorului nostru, cu denumirea sa de Palat
borârea Duhului Sfânt” inaugurată în 1862, unde Ci- Național, palatul românilor - izbândă relativ recentă,
prian Porumbescu a cântat și a dirijat corul seminariști- din septembrie 2021, a eforturilor perseverente ale lui
lor. După stingerea din viață a președintelui Centrului, Vasile Tărâțeanu și Eugen Patraș - și cu un înscris și un
acad. Vasile Tărâțeanu, excelenta echipă de conducere chip pe o placă de marmură care ne aliniază spontan
pe care a alcătuit-o împreună cu av. dr. Eugen Pătraș, pentru fotografie, cu dorința de a-i avea cât mai aproa-
vicepreședinte, s-a reîntregit cu universitara Cristinia pe efigia, „În această clădire a concertat marele com-
Paladian, șefa Catedrei de Filologie Română și Clasică, pozitor român Ciprian Porumbescu (1853-1883)”.
în funcția de președintă. Se bucură amândoi, se bucu- Rămânând pe teritoriul delicat al inimii, țin minte că
ră toți de venirea noastră la Centru, unde întrerupem tot în 2021, două luni mai târziu, Dragoș Olaru, poa-
lansarea florilegiului lui Arcadie Suceveanu, „Opera te cel mai bun cunoscător al edificiilor din Cernăuți și
poetică”, Druk Art, Cernăuți, 2022, ediție îngrijită de al istoriilor lor, ne-a săgetat-o cu afirmația că, de fapt,
istoricul literar Ștefan Hostiuc. De fapt, nu o întreru- Ciprian Porumbescu nu a concertat niciodată aici, ci
pere, un interludiu, o întâlnire fulger a iubitorilor de în hotelul la care am fost găzduite, Maria Olar și cu
poezie în general și a poeziei lui Arcadie Suceveanu în mine, ca invitate la ultimul Salon de Carte din Cer-
special cu grupul venit din sudul Bucovinei pe urmele năuți, Hotelul Kiev, Kronprinzul de odinioară. Deși
lui Ciprian Porumbescu în nordul Bucovinei împreună atunci toată noaptea, amestec de treziri și vise, am trăit
cu însoțitoarele sale din Cernăuți, ES Irina-Loredana cu simțământul răsunetului „Baladei” ca fiind acolo și
Stănculescu, consulul general al României la Cernăuți, deopotrivă venind de dincolo de timp, nimic nu s-a
și Maria Toacă, președinta Societății Doamnele Româ- schimbat: când am ajuns, și de atunci când iar ajungem
ne din Cernăuți. O lacrimă și un noian de bucurie în la sediul Societății pentru Cultura și Literatura Româ-
acest interludiu: pentru că azi s-a născut poetul Ilie Tu- nă în Bucovina „Mihai Eminescu” Cernăuți, îl salutăm
dor Zegrea, pentru că e ca și cum ar fi cu noi Vasile Tă- întâi pe Ciprian Porumbescu și-i trecem pragul în aura
râțeanu, amândoi prea devreme plecați, și pentru că ne muzicii sale. Legendele sunt uneori mai puternice de-
revedem cu profesoarele Doina Colesnicov și Larisa Jar, cât corectitudinea detaliului istoric. Ori poate e ceva
cu istoricii literari Ștefan Hostiuc și Dumitru Apetri, ce ține de firea fiecăruia, mie mi se întâmplă nu o dată
venit de la Chișinău, cu poeții și jurnaliștii Doina Bo- să mi-o recunosc în aceste versuri dintr-un poem al lui
jescu, Vitalie Zâgrea, Vasile Bâcu, Nicolae Șapcă, Vasile Arcadie Suceveanu: „Parcă aș fi o mașină de vise, /Indus-
Carlasciuc, cu cercetătorul literar Dragoș Olaru, cu ra- trie pură și fără de vină: /Fabric ninsorile care-or să vină
psodul popular Nicolae Mintencu și cu artistul foto- /Și pentru fluturi, felinare-aprinse. //Refac – pe nou – și

iarba pe colină, /Dureri, amurguri, lacrimi, nori, caise. curat, de proaspăt: Centrul Bucovinean de Artă pentru
/Din minereul beznei și din clise /Extrag candori, storc păstrarea și conservarea culturii tradiționale românești
nuferi de lumină! //Compun iar focul din cenuși și zgură, Cernăuți condus de Iurie Levcic, coorganizator al că-
/Topesc și ard. Și firea mea întreagă /Ar îndrăzni, această lătoriei noastre pe urmele lui Ciprian Porumbescu în
lume stearpă, /S-o re-creeze prin visare pură.” nordul Bucovinei. De altminteri, Centrul poartă nu-
Doamnele Române au pregătit o frumoasă expo- mele lui Ciprian Porumbescu și una din cele mai im-
ziție de carte dedicată lui Ciprian Porumbescu și fami- portante manifestări ale sale, la deschiderea căreia am
liei sale, împodobită și cu imagini foto de la dezvelirea fost așteptați să luăm parte, este Festivalul internațonal
bustului lui Iraclie Porumbescu la Boian. În biblioteca „Ciprian Porumbescu”, festival de interpretare vocală
de care se ocupă cu multă pricepere și grijă Maria Toa- și instrumentală, ajuns acum la a V-a ediție. De ace-
că, stavrofora Elena Simionovici își descoperă emoțio- ea și portretele lui Ciprian în sala mare, nu doar pe
nată cartea închinată Mamei. Este momentul în care, afiș. Unul ne privește din înalt, lângă vaza cu flori a
toți aplecați peste cărți, răsfoind cărți, Excelența Sa celuilalt, sub funda cu Tricolor, două candele aprinse.
Irina-Loredana Stănculescu îi oferă urmașei Porumbeș- În lumina lor blândă, în această sâmbătă a morților,
tilor „Un consulat regal la Cernăuți…”, Maria Toacă,
cărțile sale despre Eminescu, „Veșnic adăpost al ființei
noastre”, și despre „Tragice despărțiri, cutremurătoare
întâlniri”, iar eu primesc de la acad. Alexandrina Cer-
nov volumele „Aron Pumnul” și „Ion a lui Gheorghe
Sbiera” din ciclul „Pagini de istorie literară română în
Bucovina” tipărite anul trecut la editurile cernăuțene
„Alexandru cel Bun” și „Druk Art”. Însă în această cli-
pă, sub arcada memoriei lui Ciprian Porumbescu, toată
lumina amiezii cade pe darul Jurnalului său cernăuțean,
lucrare îngrijită de Stanca Scholz-Cionca și finanțată de
Consiliul Județean Suceava, cu Gheorghe Flutur pre-
ședinte și Niculai Barbă, vicepreședinte, încredințat,
cumva în avanpremieră, deoarece lansarea va avea loc se păstrează un moment de reculegere pentru victimele
abia marți, pe 6 iunie 2023, la Biblioteca Bucovinei războiului din Ucraina, „pentru românașii noștri care
„I. G. Sbiera”, mâinilor dr. Irina-Loredana Stănculescu au căzut pe câmpul de luptă pentru binele acestei țări,
și ale Mariei Toacă, pentru bibliotecile instituțiilor pe al lumii întregi”, cum spune Iurie Levcic. După care
T
care le reprezintă. Cum Niculai Barbă s-ar bucura să îl răsună, nemuritoare, „Balada”. Ne pătrunde în cutia de
vadă în expoziția de la Societatea „Mihai Eminescu”, rezonanță a sufletului de pe strunele viorii, sub arcușul
N
asist la unul din gesturile încântoare ale acestei călătorii, artistului emerit Nicolae Hacman. Dar dacă nu cred
la efortul înfrățit și extrem de atent al lui Niculai Barbă, că există român școlit care să nu cunoască-recunoas-
E
Bogdan Amurăriței și al celorlalți din bărbați din grup că celebra creație a lui Ciprian Porumbescu, evoluția
de a ridica sticla grea a vitrinei centrale, pentru ca Maria ansamblului artistic al elevilor Centrului reprezintă o M
Toacă să așeze Jurnalul cu infinită delicatețe în mijlocul surpriză uriașă pentru stavrofore și pentru urmașa Po-
celorlalte cărți. Apoi doamna română Carolina Jitariu rumbeștilor. Profesoară înainte de a fi ostenitoare, sta-
I
ne cântă două compoziții proprii pe versurile „Glossei” vrofora Elena Simionovici recunoaște public că nu a
eminesciene și ale îndrăgitului „Poem bucovinean” de văzut copii mai frumoși și fără să-și dezlipească privirile
N
Grigore Bostan: „Cu ramuri verzi de busuioc în grai, / de fețișoarele lor drăgălașe își exprimă convingerea că
Cu zbor de ciocârlie în vioară, /Stă neamul meu pe-acest pentru rugăciunile lor curate, „Bunul Dumnezeu rabdă
E
picior de plai /Și vârsta lui cu doina se măsoară.” lumea aceasta”. Iar stareța Gabriela Platon li se adre-
V
Într-o clădire veche, cum sunt multe în centrul sează direct: „Dumnezeule, câtă emoție puteți să creați!
orașului, la etajul întâi, un spațiu care pare abia ieri fini- Cântați și cu ochii, și cu chipul!” „Doamne, Doamne,
E
sat și deschis, atât de pregnant este mirosul de nou, de fă dreptate, /Ține frate lângă frate!” cântă mărgăritarele

„Perlei”. Și pe valul speranței, al încrederii pentru o mai direu, să cânte hora împreună cu soții vestitului lăutar
bună zi de mâine pe care ne-o insuflă, ieșim din Cer- și apoi, „nimbat de extaz”, să-i zică părintelui Iraclie:
T
N năuți, cu un amestec de bucurie pentru ce am văzut și „Tată… am cântat Daciei întregi!” Și odată cu închipui-
am trait aici și de părere de rău că nu am ajuns azi și în rea, îndreaptă roțile mașinilor spre Crasna, la casa preote-
alte locuri legate de amintirea lui Ciprian Porumbescu. sei Eufrosina Petrescu, cea la care a tras Mihai Eminescu
„Roșu-i focul ce-mi străbate /Inima-mi plină de dor împreună cu Vasile Morariu și cu „un «cogemite car
N I M E
/Pentru sfânta libertate /Și al patriei amor. //Auriu ca mân- mare, cu saci» de făină”, „cerându-i cucoanei Frozinca să
drul soare /fi-va-l nostru viitor /Pururea-n eternă floare /Și le facă «v-o doi cozonaci pentru Putna»”.
cu luci netrecător. //Iar albastrul e credința /Pentru nație Suntem întâmpinați de primar, Ștefan Dragun,
ce-o nutrim /Credincioși fără schimbare /Pân la moarte o să care nu și-a pierdut răbdarea să ne aștepte și bucuria să
fim.”, găsesc în memorie „Colecțiunea de cântece sociale ne întâmpine, deși înserarea s-a înstăpânit peste tot. Casa
pentru studenții români” a lui Ciprian Porumbescu, edi- preotesei este acum muzeu etnografic, „înființat în anul
ția a treia tipărită în 2008 de Fundația Mariei Olar, sub 1999, cum scrie pe placa de la intrare, din inițiativa inte-
E
îngrijirea lui Nicolae Cârlan, în care poate pentru prima lectualilor și cu susținerea oamenilor de bună credință ai
dată am citit, exacte, și versurile compozitorului, modi- satului. Scopul creării muzeului a fost de a trezi cetățeni-
V
ficate, după cum se știe în perioada 1976-1989, când lor tineri conștiința națională și a tradiției neamului nos-
cântecul a fost imnul nostru național. O fac, în vreme tru”. Pe lângă un vechi inventor gospodăresc, muzeul are
E
ce Niculai Barbă, Irina-Loredana Stănculescu și Stanca și panouri cu documente despre Eminescu, un altul cu
Scholz-Cionca acoperă lespedea funerară a lui Iancu reproducerea celebrei lucrări de grafică a basarabeanului
Flondor din curtea Bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Aurel David, „Arborele Eminescu”, aflată și în Cernăuți,
Gavriil de la Storojineț cu mătasea unui uriaș Tricolor. pe clădirea școlii în care a urmat clasele primare poetul,
Mâinile lor pur și simplu o mângâie, abia o ating potri- precum și un bust al său, încununat cu lauri, care lumi-
vindu-i desfășurarea pe marmură, gest înrudit cu sfiala nează fosforescent încăperea.
vârfului degetelor pe stâlpul de marmură supraviețuitor O lună incredibil de mare ne călăuzește de pe cer
incendiului de la intrarea în Sala Sinodală, acolo unde către un monument închinat victimelor staliniste, cu
la 28 noiembrie 1918, sub conducerea marelui patriot totul deosebit prin originalitatea concepției și grija con-
român, era votată reîntoarcerea Bucovinei la Țara Mamă. strucției. Doamna consul general Irina-Loredana Stăn-
„Cântecul tricolorului” povestește Nina Cionca, culescu, vicepreședintele Niculai Barbă, Maria Toacă și
a fost compus de Ciprian Porumbescu în 1877-1878, primarul Ștefan Dragun urcă să depună flori pe soclul
când la Stupca și-a ajutat la gimnastică și cântări tatăl, crucii care îl străjuiește. Siluetele lor se desenează pe bolta
numit și învățător: „Prin urmare, acest imn a fost cântat întunecată ca o întruchipare a celor evocați, a vinovaților
mai întâi la Stupca de către copii! În sufletul unor pui de fără vină. În această atmosferă de stranietate, îndemnul
țărani bucovineni a «fluturat în inimi» prima data drape- stareței Gabriela pentru o rugăciune la Mănăstirea Sfân-
lul tuturor românilor!” O coroană de flori este depusă la tul Ioan cel Nou de la Suceava din Crasna este binevenit
crucea monumentului, lângă chipul lui Iancu Flondor, și bineveniți suntem și pentru stareța Ioana, și micuța sa
apoi rând pe rând așezăm garoafe albe și roșii pe mătasea obște. Pe cât de mică este întreaga obște, zece monahii,
Tricolorului. pe atât de măreață este biserica, pe atât de grandios în-
Frumos previzibil, amintirea lui Ciprian Porum- tregul complex călugăresc. Din toate lucrurile frumoase
bescu ne duce cu închipuirea și la „panromânescul eve- de care avem parte, aleg acum doar două: coborârea la
niment al anului 1871!, cum îl numește Leca Morariu. celălalt altar – primul, cu hramul Schimbării la Față, al
Dacoromânescul sobor de la Lăcașul de veșnică stăpânire doilea cu hramul Sfântului Paulin de Nola – ca să vedem
al lui Ștefan cel Mare Serbarea de la Mănăstirea Putna!”, pictura în lucru. Pictorul ne este cunoscut, Ștefan Purici,
acolo unde, povestește Valeriu Braniște citat tot de Leca văr cu istoricul Ștefan Purici, prorector al Universității
Morariu, „era și Ciprian Porumbescu, care aproape două Suceava, pictor căruia i-am admirat frescele și în Biserica
săptămâni n-a făcut deosebire între zi și noapte, dând Hurmuzăcheștilor de pe fosta lor moșie, Cernauca, cu
mână de ajutor unde trebuia” și care, în focul evenimen- prilejul unui neuitat Salon de carte al Doamnei Cernov,
tului, avea să smulgă vioara din mâinile lui Grigore Vin- într-un neuitat septembrie 2019. Cel de-al doilea lucru

frumos pe care simt nevoia să-l menționez fără întârziere *

este cântarea măicuțelor, toate cu chipuri de adolescente, Marți, 6 iunie 2023, la Biblioteca Bucovinei
ca și stareța Ioana, cu Teologia absolvită la Cluj-Napoca „I. G. Sbiera” Suceava a fost lansat în ediția Stanca
și cu o perioadă de slujire la Mănăstirea Sucevița. Cân- Scholz-Cionca (traducere din limba germană, studiu
tarea este o compoziție a lor, închinată Sfântului Ioan introductiv, note) „Jurnal 1879. Cernăuți-Stupca” de
cel Nou de la Suceava, la a cărui sărbătoare, pe 15 iunie, Ciprian Porumbescu. Prin prisma convingerii că ar tre-
după calendarul iulian, surâde cu ochii numai surâs sta- bui să privim trecutul ca pe un spectacol, istoricul și
reța Ioana, suntem așteptați cu mult drag. criticul literar Mircea A. Diaconu – la mică distanță
Numele lui Paulin/Paulinus de Nola, sfânt poa- de publicarea unei cărți despre Ciprian Porumbescu -,
te mai puțin cunoscut, poet de anvergură al creștinătății ne-a propus o lectură demitizantă, cu un tânăr de 26
latine, mă duce cu gândul la un alt sfânt și important de ani, mereu însoțit de prieteni, iubitori cu toții de o
scriitor al creștinătății latine, pe care l-am întâlnit de ase- „gustărică”, o bere, „o mândruță”, o viață studențească
menea lucrând la traducerea „Istoriei literaturii creștine după obișnuințele vremii la Cernăuți, dar ascunzând
vechi grecești și latine” de Claudio Moreschini și Enri- o singurătate structurală, obsesivă, care îl macină, o
co Norelli. Este vorba de Thascius Caecilius Cyprianus, adâncă spaimă de singurătate și de moarte. Și de aici
Ciprian de Cartagina, cu numele căruia, scrie Paul Leu, și nevoia de a se mărturisi, de a se povesti. Un artist
a fost botezat Ciprian, la venirea pe lume la 14 octom- veritabil! La rândul său, literata Stanca Scholz-Cionca a
brie 1853, în satul Șipote/Șipot, astăzi Șipet, în Ucraina. considerat oportună lectura Jurnalului cernăuțean pen-
Loc pe care scriitorul Iraclie Porumbescu îl situează în tru că îi corectează imaginea de tânăr romatic. Ciprian
„crierii Carpaților bucovineni, acolo unde isvorăște apa este plin de contradicții pe care le acceptă și le exprimă.
Sucevei și a Moldovei”, unul din acele „locuri surgunite S-a mărturisit impresionată de sinceritatea și candoarea
din lume, cum le zice poporul”, aflat prin „părțile acele, detaliului, a întâmplării zilnice, prin care se strecoară o
ce-s vecine cu ceriul”. Un loc care când a fost, când a vână de dramatism.
dispărut, când iar s-a ivit pe harta călătoriei noastre și Spre deosebire de istoricul literar și chiar de pur-
care pe mine m-a trimis la început într-o tinerețe de tătorul nobilei poveri a descendenței de sânge, supuși
reporter, convinsă că într-o zi am ajuns chiar la izvorul programatic sau chiar inconștient unor rigori, un citi-
acestor ape, de cealaltă parte a graniței, apoi mi-a generat tor liber ca mine poate să descopere în paginile Jurnalu-
o tensiune, un soi de așteptare încordată. O destinație pe lui cernăuțean un număr la fel de mare, ca al semnelor
care Niculai Barbă a cinstit-o cu gestul discret al punerei unui trai boem, de trimiteri la compoziții și evenimen-
lavalierei pe care a arborat-o și la manifestarea inaugurate muzicale, la munca sa de creație.
lă a sărbătoririi compozitorului de către toți românii de Vorbind de popularitatea lui Ciprian Porum-
T
la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, gest care bescu în Japonia, între altele acoperind trei pagini din
s-a îngemănat în memoria mea cu o destăinuire – „De istoria niponă a viorii, Stanca Scholz-Cionca a povestit
N
anul trecut am intrat în mintea și în sufletul lui Ciprian despre un roman inspirat de viața lui Ciprian Porum-
Porumbescu”. bescu, de dragostea pentru Ciprian Porumbescu. Cei
E
Astfel că am pătruns când pe drumuri asfaltate doi protagoniști ai romanului japonez ajung în pusti-
și pustii, când săpate înlăuntrul unor păduri gigantice, etatea iernii la Stupca. Nu găsesc pe nimeni, totul este M
când înaintând, când reîntorcându-ne, când trecând Ce- ascuns, învelit în zăpadă, închis, pecetluit. Cu excepția
remușul, hotarul dintre Bucovina și Galiția dintr-o altă fântânii în care eroina își aruncă privirea. Și în care vede
I
istorie, când lucind metalic în zare, când fiind întâi la un fântâna din satul ei din Japonia. Mie, cititorului liber,
ceas, apoi la patru ore de intangibilul Șipot și neclarul accentul final pus astfel, cu finețe, de autoarea ediției
N
Șipet, până când, la o întindere de mână de luna plină în și urmașa Porumbeștilor mi-a spus că nimeni nu este
noapte, mi-am amintit că numind-o ultima Thule, Leca întru totul liber la o lectură și că într-o carte căutăm și
E
Morariu o așeza la aceeași distanță de realitate și imagi- poate găsim ceea ce avem, ceea ce suntem. Ciprian Po-
V
nar, cerându-ne astfel să nu o mai căutăm, ci să așteptăm rumbescu al fiecăruia din noi. „Porumbescu, Ciprian
un semn de la ea. (1853-1883…), compozitor român”.
E

T Doina CERNICA Cu Vasile Lovinescu

spre vârful Muntelui
N
N I M E
C olocviul consacrat anual la Fălticeni aminti-

rii lui Vasile Lovinescu a fost programat în
această vară cu o lună și ceva mai devreme, mai exact
novarea elegantei clădiri, și la bun venitul directoarei
Nicoleta Hoștinaru, adresat cu zâmbet și entuziasm și
prietenilor fălticeneni ai instituției, și celor veniți din
pe 10 iunie 2023, din dorința Primăriei Municipiului alte părți, ca stavrofora dr. Gabriela Platon, stareța
Fălticeni de a-l încadra în Zilele Culturii Fălticenene, Mănăstirii Voroneț, stavrofora Maria Mălăiescu, stare-
dovadă că îl apreciază, că îl știe valoros. Doar că progra- ța Mănăstirii „Sf. Gheorghe” Buciumeni, cu monahia
mul Zilelor nu a luat în considerare suprapunerea, de Nectaria, farm. Maria Olar și ing. Ion Olar, președin-
la un moment dat, a Colocviului cu o altă manifestare, ta și secretarul Fundației Culturale „Leca Morariu”
E
care a impus plecarea câtorva participanți, cu adevărat Suceava, istoricii Alis și Bogdan Niculică, prof. Luiza
interesați de lucrările acestuia. Însă cum ce a fost nu Butnariu din Suceava, scriitorul Ioan Țicalo din Râșca,
V
mai poate fi schimbat, să sperăm ca anul viitor să nu profesorii Maria și Neculai Crețu din Mălini ș.a. Și la
E
mai aibă loc o astfel de suprapunere. Cu atât mai mult plăcuta surpriză a unui stand de carte în dreapta ușii
cu cât pe 14 iulie 2024 vor fi patru decenii de la stinge- de la intrare, cărți ale hyperioniștilor și ale Maestrului
rea din viață a gânditorului. lor publicate de editura bucureșteană Rozmarin. Și, de
O altă schimbare a fost înscrierea Colocviului asemenea, la darul pictorului Gabrel Baban făcut par-
sub un supratitlu, „Rezonanțe lovinesciene”, dar nu ne- ticipanților la Colocviu: o expoziție de grafică, pentru
apărat ca să permită o comunicare consacrată lui Eugen care, în numele tuturor, Eleonora Bulboacă i-a adresat
Lovinescu: nu am participat la nicio ediție a Colocviu- „un mulțumesc uriaș”. Și deoarece criticul de artă Oliv
lui în care într-o măsură mai mare sau mai mică să nu fi Mircea nu a putut să ajungă la vernisaj, autorul a fost
fost prezenți și ceilalți Lovinești, deși, prin importanță, invitat să o prezinte. Tablourile au fost concepute în
Lovineștii merită oricâte manifestări fălticenenii doresc timpul hoinărelilor sale în căutarea subiectelor pentru
să organizeze sau să găzduiască. Dar
pentru aceasta este nevoie de devota-
mentul și energia unei personalități
de talia dr. Roxana Cristian, mem-
bră a cercului de studii și meditație
tradițională „Hyperion” înființat la
București și continuat la Fălticeni,
cea mai apropiată inteligență menta-
lă și sufletească de gândirea și scrisul
lui Vasile Lovinescu, și de respectul,
prețuirea și atașamentul față de me-
moria și opera lui Vasile Lovinescu,
poate spontan la început, dar tot mai
îmbogățit în temeiuri prin neconte-
nită adâncire a cunoașterii lor, dove-
dit de prof. Eleonora Bulboacă. Și de fericita întâlnire, pictură, a povestit artistul, în Fălticeni, în împrejurimi,
de fericita conlucrare a celor două doamne pentru viața în țară, peste hotare, în realizarea cărora a folosit pe
amintirii lui Vasile Lovinescu. lângă tuș, creion și baițul pentru lemn, mai rezistent.
Să ne întoarcem însă la Biblioteca Municipală Rezultatul? Lucrări mai elaborate decât schițele obiș-
„Eugen Lovinescu” Fălticeni, organizatoare sub egida nuite, având plasticitate și, prin absența, în general, a
Primăriei, și spațiu de desfășurare inspirat ales după re- siluetelor umane, un aer de atemporalitate. Dar și de
document al unor elemente pe cale de dispariție din pletarea promisă atunci, evocând-o din nou pe poeta,
peisajul nostru rural: fânarul, pârleazul ș.a. De ce nu eseista, publicista, pe preoteasa redactor-șef al revistei
și uleiuri? Nu și culoare? Vor fi la toamnă, a răspuns „Rațiunea Mistică” și mai ales pe omul de omenie care
Gabrel Baban, îndelung aplaudat, într-o expoziție de a fost Nazaria Buga și i-a cinstit amintirea nobilă cu
Arhangheli. O expoziție aniversară, adăugăm, pentru interpretarea unei balade care a făcut să vibreze aerul
care suntem cu toții pregătiți sufletește. cu pulberi de soare din sala Colocviului. Și pe Nazaria
Colocviul propriu-zis a fost deschis de prof. Buga să surâdă din necunoscut: „o dată pe an,/ îngerul
Eleonora Bulboacă și de salutul său adresat, în numele trece prin lume/ înspre ninsoare”.
tuturor, oaspetelui său ales, dr. Roxana Cristian, pre- În continuare, a urmat urcușul Muntelui împre-
zență mult iubită inimilor de cititori meditativi ai lui ună cu dr. Roxana Cristian – „Să-l urcăm împreună!”,
a spus Domnia Sa – și, iată-ne cu toții în hagialâc spre
vârful Glimeii.
După o asemenea ascensiune, doar flautul vrăjit
al artistului Nicolae Maxim mai putea să-și facă auzit
glasul în liniștea absolută a reîntoarcerii. „Sunetul mu-
zicii” și-a intitulat recitalul universitarul bucureștean,
originar de pe meleaguri fălticenene, construindu-l și
acum într-o împletire de melodii, poezie și mărturisiri
despre propria simțire, cu o virtuozitate impecabilă,
care din nou, după zborul pe Munte, a desonorizat res-
pirația participanților.
Prof. Mioara Gafencu s-a bucurat: „Parfum,
Vasile Lovinescu și ai componenților publicului, sin- culoare, sunet se-mbină și-și răspund”! Și s-a bucurat
gurul de acest gen, pe care pe care l-am întâlnit, numai și de sânzienele și margaretele culese anume de poetul
aici, în Fălticeni, intelectual, reprezentând diverse do- Constantin Bulboacă omagiu doamnelor și poveștilor
menii, numeros, și de vârste diferite, capabil să urmă- chemate de amintirea lui Vasile Lovinescu, în frunte cu
rească atent și cu interes comunicări științifice destinate dr. Roxana Cristian, pe care Mioara Gafencu a numit-o
unui cerc specializat de auditori. „paznic de far al memoriei dispărutului nedispărut”,
După care a luat cuvântul prof. Neculai Sturzu, „preoteasă sacră care întreține cultul Lovineștilor” și s-a
primit cu bucurie și căldură ca după o absență înde- recunoscut uimită de cât de multe le spune fălticene-
lungată, ca după o venire din depărtări, comunicarea nilor despre ei. După care, mărturisind că „hagialâcuri
T
sa, „Eugen Lovinescu și Fălticenii” trezind cu preci- imaginare am avut și eu cu acest mare hermeneut”, a
zările că faimosul critic și teoretician literar și-a scris început să depene unul dintre ele: „Vasile Lovinescu,
N
la Fălticeni „mai mult de jumătate din monumentala hagialâc în «Povestea porcului»”.
sa operă” și cu inventarierea referirilor la Fălticeni și la Cu apreciere pentru expoziția pictorului Gabrel
E
zona sa un soi de freamăt mut în sală, expresia delicată a Baban, cu o reverență tăcută pentru dr. Roxana Cris-
unui neașteptat simțământ unanim de mândrie locală. tian, cu un gând la Eminescu, „ochiu-nchis afară, M
Cum multe apar în romane, prof. Neculai Sturzu și-a înlăuntru se deșteaptă”, și cu sentimentul limpezit al
exprimat convingerea că aceste romane „sunt demne de faptului că, puternică experiență personală, intrarea în
I
reeditat”. Și a formulat un apel, căruia îi sperăm ecoul universul vasilelovescian „se găsește cu mirarea și admi-
cuvenit: „Să facem un efort, noi, fălticenenii, să le repu- rația”, poeta, prof. dr. Mihaela Grădinariu și-a prezen-
N
blicăm!” În ceea ce-l privește pe Eugen Lovinescu, i-a tat comunicarea „Vasile Lovinescu, dubla privire”.
detectat dincolo de aparenta neutralitate, atașament, Alături de dr. Roxana Cristian, aripa din Bu-
E
afecțiune: „A iubit Fălticeniul!” curești, prof. Eleonora Bulboacă, aripa din Fălticeni a
V
Prezentă în program la ediția precedentă a Co- zborului spre întâlnirea cu amintirea lui Vasile Lovi-
locviului cu un moment muzical in memoriam Naza- nescu, a făcut față cu gingașă tărie și misiunii de orga-
E
ria Buga, profesoara Maria Tanasă, i-a adus acum com- nizatoare de facto a Colocviului, și moderării lucrărilor

sale (atent, cu plăcere și bună cunoaștere a participanți- căruia a coborât pe pământ o bună parte din lingourile
lor), și pregătirii unei comunicări științifice interesante, sale de aur. Dar aerostatul nostru nu s-a dezechilibrat,
T
N „Despre basm. Transcendent și imanent în gândirea lui nu s-a descumpănit, a zburat mai departe. Un maestru
Vasile Lovinescu”. Dacă luăm în considerare și temele adevărat cum este Vasile Lovinescu rămâne lângă disci-
precedente, nu poți să nu te gândești la creșterea răbdă- polii săi până la ultimul. Până la ultima lectură.
toare și iubitoare de adâncimi a unei cărți de exegeză a
N I M E
operei lui Vasile Lovinescu. *

Chemată de îndatoririle de om al Bisericii, stare-
ța dr. Gabriela Platon a avut înainte de plecare o scurtă Dr. Roxana CRISTIAN
și bine primită intervenție, prețuind ieșirea din obișnu-
it, starea de catharsis, de înnobilare a spiritului prilejui- Muntele cu Vasile Lovinescu
tă de astfel de întâlniri elevate.
Ca și prof. dr. Mihaela Grădinariu, și prof. dr. Unul din traseele hagialâcurilor cu Vasile Lovi-
E
Luminița-Reveica Țaran pare o tânără și serioasă cuceri- nescu avea ca obiectiv vârful Glimeii.
re a creației și personalității lui Vasile Lovinescu. Inițial, Platoul îngust al dealului magic despărțea cele
V
credem, grație, invitației prof. Eleonora Bulboacă, apoi două talgere ale balanței, pe care Domnul Lovinescu
fascinația scrisului Maestrului și-a continuat lucrarea. o numea polară: de-o parte, în dreapta cum vii dinspre
E
Comunicarea sa s-a intitulat „«Miturile sfâșiate» la Va- Oprișeni, era oglinda Șomuzului, cu undele nemișcate
sile Lovinescu” și a vorbit despre pledoaria gânditorului ale lacului, iar de cealaltă parte livada crescută în va-
pentru „reînnodarea cu lumea arhetipurilor”, pentru o lea, mai degrabă râpa Rădășenilor. Domnul Lovinescu
căutare a adevărului care „nu se trăiește, se pătimește” . ne povestea că, în vremile de demult, prin acea râpă se
Nici dr. Roxana Cristian nu și-a înterupt căutarea între scursese marea sarmatică.
iubitorii de literatură și chemarea la descoperirea celui Când ajungeam în vârf ne opream. Domnul Lo-
mai ascuns și mai enigmatic dintre Lovinești, altul, al- vinescu trăgea adânc aer în piept și începea săși rotească
tfel decât cei din „dinastia de aur Lovinescu cunoscută privirea în jur. Era ca și cum ar fi căutat să vadă ceva
de țara întreagă”. După câte țin minte, la fiecare ediție anume. Aproape instinctiv îl imitam. Suspendați între
a venit cu o astfel de propunere, anul acesta fiind Florin cer și pământ, ne lăsam pătrunși de efluvii extatice. Jos
Coca, jurist, care a vorbit despre „Intersecția unei aspi- lacul de argint, sus cerul de safir.
rații cu Spiritul”, cu evocarea întâlnirii sale cu opera lui Acum, după atâția ani, evocarea aceasta poate
Vasile Lovinescu – „Ce împlinire poți avea citindu-l!” părea, pentru cineva care n-a trăit acele clipe, un sim-
Singurul dintre invitații numiți pe afiș prezenți plu clișeu. Dar, în prezența Contemplatorului pe care
la Colocviu care nu a spus nimic, scriitorul Dan Ia- îl omagiem astăzi, totul se însuflețea până la cele mai
cob, nu s-a simțit stingherit pentru tăcerea sa. Probabil, nebănuite închipuiri.
după antologia dedicată Doamnei Roxana Cristian, Eram pe platoul Glimeii.
„Ecoul Vasile Lovinescu. Autori, texte și teme legate de Căldura soarelui de vară făcea să tremure aerul.
viață și operă”, Editura Eikon, București, 2020, încă Fânețele și florile de tot felul revărsau valuri de adieri.
nu simte nevoia să scrie, să vorbească. Dar în reușitul Se percepea un zumzet, poate chiar un ison. Din râpa
portret pe care i-l face pe coperta IV Dan Stanca, cititor Rădășenilor, vestita livadă de meri își înălța spre noi
avizat al lui Vasile Lovinescu, spune că această clipă se vârfurile.
apropie. Departe se unduiau coamele munților înșiruite
O ultimă privire aruncată sălii a descoperit-o cu concentric față de promontoriul care devenise punctul
mirare la final tot plină, deși la o oră după începerea nostru de observație.
Colocviului câțiva autori de comunicări și de momente În lumina de dinainte de asfințit, crestele ne
artistice au plecat, așteptați imperios, cum am menți- apăreau ca unde line ale oceanului inefabil. Poate, de
onat la început, la o altă manifestare, însoțiți de mai atâta frumusețe, de atâta stranietate ai fi fost ispitit să
mulți fălticeneni din public. Am avut atunci senzația faci un gest de prea plin sau să scoți o exclamație, dar
că ne aflam cu toții într-un balon zburător, din nacela Domnul Lovinescu mi-o lua înainte și-mi făcea semn

să închid ochii. Și-i închideam. Tensiunea binecuvântată m-a făcut să mai închid
Când îi deschideam, simțeam că sunt ancorată o dată ochii. În privirea interioară mi-a apărut noaptea
în ambianță, concentrată și cu mintea limpede. Dom- pe care altădată o petrecusem la cabana Dochia de pe
nul Lovinescu cu atenția încordată își mijea ochii pe Ceahlău. De fapt, mi se nălucea doar cerul întunecat pe
direcția nord-vest. Întreba apoi, ca un lunetist: ”Vezi care îl străpungeau luminile orbitoare ale stelelor. Erau
ceva?”. ”Ce să văd?”, mă întrebam eu, cerul era cristal atât de aproape și atât de strălucitoare că-ți împungeau
curat, dar miaruncam ochii spre direcția unde îmi arăta ochii. Nu îndrăzneam să ridic nici mâna de teamă să
îndrumătorul. „Mai la stânga”, îmi dirija el privirea, și nu fiu curentată de intensitatea lor. Pe Glimeia am avut
mă încuraja: „Încordează-ți puțin pleoapele!” Degeaba. câteva clipe impresia că sunt aievea pe vârful Ceahlă-
Ochii îmi erau aproape aburiți. ului, deși îmi dădeam seama că ne desparte o distanță
„Să știi, totuși, că se vede Ceahlăul. Rar așa cer mare și doar îi vedeam ca prin vis conturul de dincolo
senin!”, l-am auzit exclamând pe Domnul Lovinescu. de Rădășeni.
Vorbele lui m-au electrizat. Mi-am dat seama că Când am deschis ochii, tapiseria pe care fusese
nu privisem deloc în înalt până atunci. Aproape fără desenul delicat al muntelui sfânt dispăruse în lumina
efort, aproape fără să văd, instantaneu miam strămutat cea de seară. Imaginea cosmică a lumii se ascunsese pe
privirea deasupra peisajului orizontal. Am zărit atunci celălalt tărâm.
ceva ce părea un nor, dar cu un contur dreptunghiular, Muntele se ocultase.
cumva zimțat în sus de culoare albastru-verzuie… Da, Hagialâcul de pe Glimeia își desfășura mai de-
semăna cu un munte! Un munte care nu se înălțase, ci parte circuitul, dar într-o dimensiune care nu ne mai
parcă se coborâse din cer, în depărtare, mult dincolo de era accesibilă. Soarele asfințise. Spre noi venea o undă
Rădășeni. de răcoare. Trebuia să ne sustragem pe tăcute din am-
„Să fie cu adevărat Ceahlăul?!” Trăiam deodată, bianța de întâlnire a minții cu o imagine cosmică, în-
mirarea, dar și îndoiala, că ar fi muntele. Domnul Lovi- tâlnire pe care Vasile Lovinescu o numea „beție con-
nescu confirma cu vivacitate: „Da, este Ceahlăul! templativă”.
Pentru siguranță, a trebuit să repet „exercițiul” Pe drumul de întoarcere am vorbit foarte puțin.
cu închiderea și deschiderea ochilor. Da, era o diferen- Când i-am spus Domnului Lovinescu că-mi apăruse
ță. Dar, ce diferență! Deși nu-ți venea să crezi că vezi imaginea cu cerul înstelat de pe vârful Ceahlăului a zis
muntele, atunci când închideai ochii, îl simțeai în inte- că e un fapt pozitiv. Că poate fi integrarea periferiei în
riorul pleoapelor. Domnul Lovinescu încerca o lămu- centru.
rire: imaginea la care eram martori era sensibilă, dar și Mult mai târziu după acest hagialâc pe Glimeia,
subtilă, în sensul cel mai înalt al cuvântului. N-ar fi pu- la distanță de peste un deceniu, în anii 1980, Vasile
T
tut suporta nici măcar o privire care să-i apese corpul de Lovinescu scria: „Am sosit ieri la Folticeni, pe un timp
glorie. Mă asigura că „dacă închizi imediat ochii după glacial, senin și metafizic. Toată lumea se vaită de el, dar
N
ce ai văzut o imagine cosmică, păstrezi amprenta ei ca mie mi-a adus boarea de la muntele Sfânt, la poalele
o chezășie a unui fapt dintr-o realitate supramundană”. căruia e așezat orășelul nostru” (Scrisori crepusculare, p.
E
Acolo, pe Glimeia, am aflat că Ceahlăul face 139).
parte dintre cei trei munți sfinți ai lumii: Taborul, În scrierile lui sunt încrustate multe referințe M
Athosul și Ceahlăul, cu hramul „Schimbarea la față”, despre Munte.
„Ziua Muntelui”, ziceau localnicii. Tot acolo pe deal Aș vrea să mai adaug doar una care apare ca
I
am aflat și semnificația numelor munților-frați, Carai- un refren incantatoriu și pe care o numea „adagio ta-
manul și Călimanul, man însemnând în multe limbi oist”: „Si vous voulez voir des prodiges et contempler
N
om, iar primele silabe cara și cali, având înțelesul de cer, des merveilles, ne vous inquiétez pas de la distance des
rezulta Omul Cerului. montagnes, ni de l’éloignement des rivières”. [„Dacă
E
După o vreme s-a instaurat tăcerea. Ni se pe- vreți să vedeți minuni și să contemplați minunății nu
V
cetluiseră buzele, chiar gândurile se opriseră. Natura vă îngijorați de înălțimea / distanța munților, nici de
însăși tăcea. În jur nu mai era niciun ison. Încremenise depărtarea râurilor”].
E
și aerul.

T
N
N I M E Doina CERNICA Sânzienele – semn de carte
C ăldura dogoritoare cu mireasmă intensă de

sânziene, mai densă în atriumul cu cer de
sticlă al Corpului E, a dat ediției 2023 (a IX-a) a Salo-
Salonul a început cu reprezentanții și cărțile acesteia.
Cu alocuțiunea de subliniere a semnificațiilor eve-
nimentului rostită de managerul său, dr. Gheorghe
nului Internațional de Carte „Alma Mater Librorum” Gabriel Cărăbuș, și cu trecerea în revistă a activității
al Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, unicul din editoriale a instituției la jubileu (sau la dublul jubileu,
țară organizat într-o instituție academică, o dimen- dacă ne raportăm la înțelesul strict al termenului) apar-
siune eroică. Cel puțin pentru Doamnele Bibliotecii ținând dr. Elena Pintilei. După care a urmat lansarea
în frunte cu directoarea acesteia, prof. univ. dr. San- cărților Centenarului, începând cu aceea dedicată spi-
E
da-Maria Ardeleanu, prezente ceas de ceas în cele două ritului tutelar al Bibliotecii Bucovinei: „Cărturari ai
zile ale manifestării. Permanent cu zâmbetul pe buze, epocii moderne. I. G. Sbiera (1836-1916)” de Elena
V
amabile, elegante: disponibilitatea umană și experiența Pintilei, Mega, Cluj-Napoca, 2023, prezentată de prof.
E
celorlalte saloane au fost perfect valorificate. În ce mă univ. dr. Mihai Iacobescu. La rându-i, Elena Pintilei,
privește, invitată împreună cu Editura Mușatinii Su- bibliograf, a vorbit de o personalitate care a jucat un rol
ceava, împreună participante și la edițiile anterioare cu important în viața instituției, căreia i-a dat și numele
cărțile noastre, nu în misiune gazetărească, adică scri- ce astăzi o distinge în peisajul național al bibliotecilor
ind și publicând despre binevenitul și frumosul salon județene: fostul său director, Emil Satco, precum și de
numai din plăcere, nu voi oferi cititorilor decât secven- cartea sa apărută postum prin grija caldă, plină de dra-
țe și momente la care am fost chemată cu drag, la care goste a fiicei, Alis Niculică: „Mă voi bucura, chiar și de
m-am bucurat să iau parte. Cu părere de rău pentru dincolo…”, Editura Eikon, București, 2023. Și cartea
cele, la fel de atrăgătoare, la care timpul sau suprapu- mea, „Țara de Sus, de mai sus. III Cartea și Arta”, Edi-
nerile nu mi-au permis să ajung. Mie și altor doritori. tura Akakia, București, 2023, cartea celor mai recente
Cuvântul de bun venit a fost rostit de San- ediții ale Salonului Universității Suceava, dar celebrând
da-Maria Ardeleanu, din totdeauna coordonatoarea mai cu seamă evenimente ale cărții organizate, găzdu-
manifestării (inițiate de prorectorul Mihai Dimian) și ite de Biblioteca Bucovinei, a avut parte de o lectură
de prorectorul Mircea A. Diaconu, de anul acesta și avizată, plină de simpatie din partea dr. Alis Niculi-
director al Salonului, celor doi, urmându-le conform că, șefa biroului de informare bibliografică. Care s-a
tradiției, Victor-Andrei Cărcăle, directorul Editurii dovedit un cititor și un prezentator de cursă lungă,
USV. Cu toții au evidențiat desfășurarea actualei edi- aducând în fața publicului și volumul (I) „Trasee și
ții la aniversarea a șase decenii de învățământ superior repere cultural-științifice (Din universul bucovinean)”
sucevean, sărbătorită festiv odată cu deschiderea Salo- de Nicolae Cârlan, apărut de asemenea la Akakia, Bu-
nului. Grație acestei coincidențe, inaugurarea sa a fost curești, 2023. Vizitatorii Salonului au manifestat, pre-
îmbogățită de salutul prietenos al Excelenței Sale dr. vizibil, interes pentru fiecare titlu expus de Biblioteca
Irina-Loredana Stănculescu, consul general al Româ- Bucovinei, aranjate în jurul celebrei lucrări „Enciclo-
niei la Cernăuți, nu doar invitată de conducerea Uni- pedia Bucovinei”, ediția Emil Satco și Alis Niculică,
versității la festivitatea menționată, ci și prezență pe dar a atras cu osebire primul număr, dublu, pe acest
carte în Salon, în ipostaza de coautoare a volumului an al publicației Bibliotecii, „Scriptum” (fondată tot
„Un consulat regal la Cernăuți…”, alături de Florin de Emil Satco), grație reproducerii minunatului auto-
C. Stan, dar și de cernăuțenii Maria Toacă-Andrieș și portret cu clepsidră al pictorului Liviu Suhar, număr
Ștefan Hostiuc. prezentat de Elena Pintilei. Un salut solidar cu colegii
Într-un gest colegial, de stimă reciprocă și de săi, a avut și dr. Alexandru Ovidiu Vintilă, umplând
respect pentru Centenarul Bibliotecii Bucovinei „I. G. de mândrie inima fostului prorector al Universității,
Sbiera” Suceava, care va fi atins spre sfârșitul anului, Mihai Iacobescu, care a avut o contribuție esențială în
ridicarea postdecembristă a instituției, la vederea aces- Din buchetul de titluri atractive asupra cărora s-a mai
tui careu de ași: și Gheorghe Gabriel Cărăbuș, și Alis oprit Aurel Ștefanachi, vom pomeni doar unul, pe care
Niculică, și Alexandru Ovidiu Vintilă, și Elena Pinti- a insistat, „Bucovineni pentru Unire” de Liviu Papuc,
lei, sunt doctori în Istorie ai Universității „Ștefan cel numindu-i și pe bucovinenii, precursori și combatanți,
Mare” Suceava. Dar să nu mergem mai departe fără a despre care scrie Liviu Papuc: Constantin Hurmu-
menționa diploma specială a Salonului acordată Bibli- zachi, Iraclie Porumbescu, Pavel Paicu, Dimitrie Pe-
otecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, ca recunoaș- trino, Emilian Slușanschi, Ion Grămadă, Lascăr Luția,
tere a promovării tradiției și a importanței proiectelor Ilie E. Torouțiu, Vasile Lițu și Constantin Turtureanu.
comune, pentru cel mai îndelungat parteneriat. Fie să Așadar, de întrebat, de citit, „Bucovineni pentru Uni-
rămână așa și la Centenarul Universității! re” de Liviu Papuc, Tipo Moldova, Iași, 2023!
Editura Tipo Moldova, o editură pentru literatu- După întâlnirea cu Aurel Ștefanachi și Tipo
ra și cultura română, cum cu atâta îndreptățire sună slo- Moldova, am trait împreună, oameni și cărți, cărți și
ganul său, a venit de la Iași la Salon cu trenul. Mai exact oameni clipele emoționante în care diploma specială
cu atâtea volume câte au încăput în uriașul geamantan de cel mai fidel cititor al Bibliotecii Universității Sucea-
al directorului său, poetul Aurel Ștefanachi, curajos, cu va i-a fost înmânată de bibliotecara Antoneta Mihai-
avânt și pletele în vânt, nedoborât de greutatea cărților lescu masterandei Mihaela Lorelai Ciurea-Anghel de la
aduse. Cred că doar pentru cărțile Eminescu, opera, Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării. Un titlu
ediții, exegeză ar fi avut nevoie de un vagon! A optat care ar trebui să fie râvnit (poate și este, măcar parțial,
pentru etalarea și prezentarea „Edițiilor Eminescu: 170 măcar cât de cât) de miile de studenți ai Universității
de ani de la naștere, 1850-2020”, avându-i coordona- sucevene! Felicitări, Mihaela!
tori pe Nicolae Georgescu, Aurel Ștefanachi, acad. Mi- Numai lucruri foarte bune despre Editura Mu-
hai Cimpoi, Theodor Codreanu, acad. Nicolae Dabija. șatinii Suceava, apreciată cu o diplomă specială pentru
Acestora le-a alăturat, la fel de valoroase, „Edițiile Ion valoroasa participare la toate edițiile Salonului. Am pu-
Creangă: 185 de ani de la naștere” și grelele, nu doar tea adăuga și pentru cel mai frumos stand, împodobit
la propriu, „Literatura română de azi. Poezia. Proza”, cu cele mai frumoase flori lângă frumoase cărți – două
cunoscuta lucrare a lui Ioan Holban, ediția a III-a, și din acestea, în 2019 și 2022, au fost încununate cu
„Un secol de poezie românească” de Cristian Livescu. titlul de Cartea Salonului – carte românească! Apoi, să
T
N
E
M
I
N
E
V
E

nu uităm scriitorii pe care i-a publicat: Ion Beldeanu, plachetei „Voroneț (1913 și 1914)”, cu aducerea la lu-
Constantin Blănaru, Lucia Boroș, Nicolae Cârlan, mina tiparului a manuscrisului zguduitoarei confesiuni
T
N Niadi Cernica, Adriana Chindriș, George Gavrileanu, a lui Eugen Dimitriu, „Vinovăția perpetuă”, și cu stră-
Roman Istrati, Mircea Motrici, Ion Paranici, Ioan dania publicării, tot la Editura Heruvim din Pătrăuți,
Pînzar, Cornelia Petrescu, Elena Pintilei, Constantin și a volumului III al impresionantei monografii „Iraclie
Ștefuriuc, Alexandru Toma ș.a., o mică istorie a scrisu- și Ciprian Porumbescu” în acest an – Anul Ciprian Po-
N I M E
lui bucovinean. Editura onorează prin înaltă calitate și rumbescu. În intervenția sa, Maria Olar a pus accent
trimiterea la istoria Sucevei din numele său, și înțelesul pe caracterul deschis cercetării, cercetătorilor de zestrea
vechi al cuvântului mușat – frumos! Să nu uităm că la păstrată de la Octavia Lupu Morariu și Leca Morariu,
Mușatinii au apărut și pretențioasele (ca realizare edi- soldat deja cu teze de doctorat și titluri de carte. Ad-
torială, ca obiect): „Un secol de arte frumoase în Bu- mirabila fundație a avut parte în acest an aniversar și
covina” de Valentin Ciucă, „Lucia Pușcașu” și „Elena de o recunoaștere pe măsură: Premiul Eminescu „Teiul
Greculesi” de Lucia Pușcașu, și „Mierlă neagră pe ză- de Aur” al Bibliotecii Județene „Mihai Eminescu” Bo-
E
pada albă. Povești ținându-se de mână cu surorile lor” toșani, pentru restituire culturală, acordat de un juriu
(declarată Cartea lunii iunie 2021 de Institutul Buko- condus de acad. Mihai Cimpoi.
V
vina al Universității din Augsburg, inclusiv pentru as- Sfânta Mănăstire Voroneț, o prezență puternică
pectul grafic), și cele trei ediții ale „Grădinii mănăstirii” a ultimelor ediții ale Salonului Internațional de Carte
E
de Doina Cernica și Dany-Madlen Zărnescu, și cărțile „Alma Mater Librorum”, a venit cu două cărți pe mă-
dedicate Voronețului de stavrofora Elena Simionovici, sura sărbătorii celor 535 de ani de la zidire, desfășu-
care în versiunile lor în limbi străine, dar și în limba ro- rate, sărbătoarea și zidirea deopotrivă, în perioada 26
mână - cărți pe hârtie cretată, cu policromie, elegante -, mai-14 septembrie 2023. Este vorba de „Pomelnicul
au ajuns și continuă să călătorească în numeroase țări Mănăstirii Voroneț: Monument de istorie și cultură”
ale lumii, pe toate continentele. Și să ne bucurăm că de acad. Andrei Eșanu și dr. Valentina Eșanu – editor
„Bucovina literară”, cu atenția acordată artelor plastice, Constantin Manolache, responsabil de ediție Lidia Pri-
apare de asemenea la Mușatinii! Avem de ce, autori, sac -, Biblioteca Științifică, Chișinău, 2022, prezentat,
să luăm aminte la invitația adresată de Dana Giurcă, cu previzibilă competență și atașament față de temă și
reprezentanta editurii, de a o căută, de a i ne adresa. de cercetătorii săi, de către stavrofora dr. Gabriela Pla-
Dar iată și cărțile lansate la această ediție, „Călătorii în ton, stareța mănăstirii, permanent recunoscătoare soți-
Insulele Nemuritorilor” de Niadi Cernica, prezentată lor Eșanu pentru descoperirea Pomelnicului la Acade-
de semnatara acestor rânduri cu apelul la buna primire, mia de Științe a Moldovei și valorificarea sa editorială.
la cronicile unor cunoscute condeie ca Valeria Man- Valorificare la care de altminteri și-a adus o contribu-
ta Tăicuțu, Carmen Mihalache și Ion Andreiță, și, de ție esențială, ediția, „prima aparte”, fiind apărută „cu
Doina Cernica, „În Castelul Vrăjitorului”, cu o lectură râvna Maicii Stareță, dr. Gabriela Platon, pe cheltuiala
atentă și cu remarci de finețe din partea lui Alexandru obștii Mănăstirii Voroneț”. Cea de a doua carte lansată
Ovidiu Vintilă. Precum și revista noastră, a suceveni- la Salon reprezintă, ca eveniment editorial, tot un gest
lor, bucovinenilor, românilor, „Bucovina literară”, cu de prețuire de la înălțime academică față de una din
cel mai recent număr al său, răsfoit cu bucurie (o bu- comorile de care se leagă numele Voronețului, de data
curie împărtășită cu fidelii săi cititori) de Alexandru aceasta al Academiei Române. Este vorba de „Psaltirea
Ovidiu Vintilă, președintele societății care o editează, Voronețeană”, o splendoare de ediție facsimilată după
Societatea Scriitorilor Bucovineni (în 2023 - 85 de ani un manuscris deținut între raritățile sale. Editura Ștefa-
de la fondarea la Cernăuți), și redactor-șef al publicați- dina din București a dat maximum în tipărirea sa, astfel
ei întemeiate în anul 1942 la Cernăuți. că arătând-o publicului, istoricul literar Mircea A. Di-
Devenind din ce în ce mai prezentă și mai im- aconu, prezentatorul acesteia, părea că ține în mână o
portantă în viața culturală nu doar a Bucovinei, Fun- piatră prețioasă șlefuită cu măiestrie. Diploma specială
dația condusă de Maria Olar, care poartă numele căr- decernată Voronețului pentru promovarea cărții de în-
turarului Leca Morariu, își sărbătorește cei 20 de ani de vățătură românească, înmânată stareței Gabriela Platon
existență rodnică, a povestit Alis Niculică, cu reeditarea de Sanda-Maria Ardeleanu, a înmagazinat astfel, și va

păstra în felul său, ropotele de aplauze cu care au fost „Emisfere de Bucovina” și „Orchestra PI”. Și cu surâ-
primite cele două cărți noi ale scrisului românesc vechi. sul generat de un compliment adresat de Adrian Dinu
Un moment răscolitor a fost cel dedicat amin- Rachieru Iașului - „capitală culturală”, pur și simplu,
tirii Doamnei Profesoare, cum i se spunea la Sfânta adică durabilă, spre deosebire de trecătoarele capitale
Mănăstire Voroneț, universitarei, sociologului Carmen culturale europene. Compliment adresat Iașului și de-
Cornelia Balan, de a cărei prezență la catedră s-a bu- opotrivă Simonei Modreanu și Junimii, pentru încre-
curat decenii Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava. derea lor în rezistența și izbânda literaturii în vremuri
Emoția a fost intensificată de faptul că ultima sa carte din ce în ce mai neprielnice curajului și frumuseții sale.
este luminată de personalitatea primei starețe a Mă- Aniversărilor deja menționate, Asociația Italie-
năstirii, stavrofora Irina Pântescu. Despre amândouă a nilor din România (Ro.As.It.) le adaugă împlinirea a
avut cuvinte de suflet, mișcătoare, stavrofora Elena Si- 30 de ani de la coagularea sa, proces început la Sucea-
mionovici, președinta de onoare a Societății Scriitori- va, în spațiul Observatorului Astronomic, astăzi apar-
lor Bucovineni. De altminteri, aportul universitarei la ținând Universității. Coperta revistei sale, „Siamo di
culturalitatea obștii, la gradul său superior de instrucție nuovo insieme”, numărul 119-120, aprilie-iunie 2023,
a fost evocat și de stareța dr. Gabriela Platon. O minu- o anunță sărbătorește. La Salon, Ioana Grosaru, preșe-
nată, argumentată, din inimă laudatio – de-ar fi putut dinta asociației și directoarea publicației, era însoțită
să o audă conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan!; greu de Olivia Simion, redactorul-șef, care i-a prezentat su-
de intimidat, s-ar fi intimidat, mai ales venind de la marul – prilej pentru evidențierea și a altor aniversări,
o autoritate și un prieten sincer – a rostit fostul său acestea legate de spiritul tutelar al Ro. As.It., prințul,
coleg, prof. univ. dr. Ioan Dan Dascălu. Și un omagiu preotul și martirul Vladimir Ghika: 150 de ani de la
la fel de emoționant și, sunt sigură, pe placul excelen- naștere, 100 de la hirotonire și 10 de la beatificare. Ioa-
tei profesoare care a fost Carmen Cornelia Balan, l-a na Grosaru a vorbit și despre cartea „Marele mozaic al
constituit prezentarea, de către autoarele lor, a cărților vieții” de Mihaela Profiriu Mateescu și Claudiu Simi-
„Decalog în dialog: despre devenire și succes în cariera on, apărută sub auspiciile asociației, povestea toarsă de
didactică” de Nadia-Laura Serdenciuc și Liliana Bujor cinci generații de italieni stabiliți pe pământ românesc,
și „Reglare emoțională: determinant, consecințe afecti- constructori, arhitecți, sculptori, pictori, cu personali-
ve și remedii” de Liliana Bujor. Salonul a marcat mo- tăți și în alte domenii. O altă carte, „Claudiu Isopescu,
mentul omagial și cu o diplomă in memoriam acordată corifeu al culturii române în Italia”, Editura Pro Uni-
celei care îi însuflețise ediția anterioară cu remarcabila versitaria, București, 2022, ne este prezentată, online,
sa participare: Carmen Cornelia Balan. de autoare: Nicoleta Silvia Ioana. Reprezentantelor
Programul fiind uneori neîndurător, cei care au Ro.As.It.le sunt alături, interesați de Salon, și Antonio
T
participat la aceste două momente, nu au ajuns, ur- Rizzo, cu lansări de cărți și la Suceava, și Marcello Cro-
când la etaj, într-una din sălile de lectură, decât spre ce, din Torino, reprezentant al Asociației Poesia Attiva
N
sfârșitul întâlnirii cu Junimea, moderată de prof. univ. – Unicorno. Când facem cunoștință îmi aduc aminte
dr. Simona Modreanu, directoarea cunoscutei edituri de primirea lui Carmen Veronica Steiciuc în Ordinul
E
ieșene. La timp totuși ca să coboare iar în atrium cu Mantelaților, aparținând acestei asociații, cu vreo două
sentimentul celor mai bune impresii ale Domniei Sale decenii în urmă, când visa la o viață lungă și frumoasă M
față de cărțile celor trei autori recent publicați, „Emi- împreună cu poezia.
sfere de Bucovina” de Adrian Dinu Rachieru, vol. I, Ziua a doua a Salonului, cu mireasma sânziene-
I
„Magicul circumstanțial – lecturi și relecturi din litera- lor ajunsă la apogeu, multe și mai frumoase între cărți,
tura modernă și contemporană” de Alexandru Ovidiu cu virtuți întremătoare și unele și celelalte, cu aerul
N
Vintilă și „Orchestra PI” de Călin Dănilă. Cu determi- deja încins de spectacolul-încununare al focurilor de
narea de a le parcurge cât mai curând, fiecare fiind în- artificii și cu răcoarea ocrotitoare a cămășilor naționale
E
tr-un fel incitantă pentru ce știm (sau nu știm) despre – Ziua Iei, arborate ca o flamură de multe participan-
V
autorul ei. Cu nădejdea de a citi după aceea în reviste te, a început în atrium cu Editura Universității de Stat
ceea ce au spus Adrian Dinu Rachieru despre „Magicul din Moldova, în vreme ce la etaj, în sala de lectură,
E
circumstantial…” și Alexandru Ovidiu Vintilă despre se lansa cartea „Amintiri despre Carmen, poeta care

alungă norii”, coordonată de Elena-Brândușa Steiciuc cules de Maria Toacă din livada pensiunii „Leagănul
și Matei Vișniec și apărută la Editura Muzeul Literatu- Bucovinei”, cu părerea de rău că nu am adus câte un
T
N rii Române, București, 2023. Am rămas, cum poate ar buchet Doamnelor Bibliotecii, Lăcrămioara Ciobanu,
fi făcut-o și Carmen, alături de oaspeții din Chișinău, Liliana Ciobanu, Mihaela Cristea, Antoneta Mihai-
cu un sentiment puternic de admirație pentru univer- lescu, membre ale comitetului de organizare a Salo-
sitara, scriitoarea Victoria Fonari, neîmpiedicată nici nului 2023, alături de Mircea A. Diacon, directorul,
N I M E
de pandemii, nici de războaie să ajungă la sărbătorile și Sanda-Maria Ardeleanu, coordonatoarea acestuia,

cărții în România. Când am văzut-o la microfon a fost precum și Doamnelor Bibliotecii Stela Purici, Ramona
ca și cum ar mai fi posibile zile ale reîntâlnirilor și iubi- Țabrea, Despina Doina Rotaru, Daniela Elena Prigo-
rilor de frați și carte, de limba română și de românii de reanu, Adriana Florentina Malanciuc – moderatoare
pretutindeni. Prezenta cartea „Rezistența anticomunis- inspirate, excelent pregătite, alături de cele din comite-
tă în RSS Moldovenească”, Editura Cartdidact, Chi- tul de organizare, implicate în buna desfășurare a Salo-
șinău, 2022, a cunoscutului analist politic dr. Ruslan nului și în această ipostază.
E
Șevcenco. Care la rândul său a vorbit despre volumele Apoi am dat glas bucuriei revederii cu Maria
„Purgatoriul sovietic în Basarabia. Directive, ordine și Toacă și cu noile sale cărți, cărți de forță – Maria Toacă
V
indicații ale NKGB-MGB, 1944-1946” (editori Ale- este la această oră cel mai redutabil condei scriitoricesc
xandro Malacenco și Liliana Rotaru), Chișinău, 2022, și gazetăresc al nordului Bucovinei, „Veșnic adăpost al
E
și „Crearea și consolidarea sistemului de învățământ ființei noastre” și „Tragice despărțiri, cutremurătoa-

superior în RSSM. Studiu, documente și material”, re întâlniri”, amândouă apărute la Misto, Cernăuți,
vol. I, editor Liliana Rotaru, Editura Lexon-Prim, 2022, în Biblioteca „Golgota” a Românilor din Ucrai-
Chișinău, 2022. Alte două cărți, cărți ale colegilor, au na, cu sprijinul Departamentului pentru Românii de
fost aduse la orizontul interesului participanților la Sa- Pretutindeni. Și Maria Toacă și-a mărturisit bucuria de
lon de conf. univ. dr. Victoria Fonari: „Traducerea – a fi împreună și de a putea să ne arate (și să le dăruiască
act creativ: între știință și artă. In honorem Ludmila Bibliotecii Universității Suceava) cele mai recente ti-
Zbanț, profesor universitar, doctor habilitat, cu ocazia tluri ale autorilor din Cernăuți: „Aron Pumnul” și „Ion
aniversării a 65-a de la naștere. Materiale ale colocviu- a lui Gheorghe Sbiera” de acad. Alexandrina Cernov,
lui internațional, 14 aprilie 2022, Chișinău, Republi- versuri, în ediție bilingvă, română și ucraineană, de Va-
ca Moldova”, coordonator Angela Grădinaru, editor sile Bâcu, precum și „Întâmplări și destine de poveste
Adrana Cazacu-Țigaie, CEP USM, Chișinău, 2022, și din Bucovina” de Gheorghe Botă, carte dedicată „ju-
„De la monem la text: reconfigurări lingvistice și prac- bileului de 500 de ani al comunei Boian”, tradusă din
tice didactice. In memoriam Grigore Cincilei, Confe- ucraineană de Maria Toacă. În paginile jurnalului de
rință științifică internatională USM. Ediția a 5-a, de- război din ultima sa carte, Maria scrie, referindu-se la
cembrie 2022”. În ce mă privește, m-am bucurat că ediția de anul trecut a Salonului, că nutrește speranța
specialista în mitologie, criticul literar, poeta Victoria ca „la viitoarea ediție să ne prezentăm și noi cu proas-
Fonari a venit și cu o nouă carte pentru copii și anu- pete cărți și o stare sufletească mai liniștită”. „Viitoarea
me una dedicată tot Chișinăului, după încântătorul ediție” este cea de acum, cărțile promise, sieși în primul
„Jurnal al micului călător din Chișinău” – „Pe spinarea rând, de Maria Toacă, au venit, dar „starea sufletească
unui leu în orașul Chișinău”, carte ilustrată de pictorul mai liniștită”, pentru ea, pentru toți românii cernău-
Aurel Guțu, Lyceum, Chișinău, 2023. Cu încântare, o țeni, pentru toți românii din Ucraina și pentru priete-
încântare argumentată de atuurile importanței lecturii nii lor din România este încă închisă în necunoscutele
în educație, ne-a fost recomandată de lector univ. dr. zilei de mâine. Leacul sânzienelor și al cărților, dragă
Otilia Ignătescu. O recomandare bine venită pentru Maria, chiar dacă este doar alinător, nu întotdeauna
mulți participanți, cu excepția mea: sunt de mult o ci- și vindecător, sperăm să te întărească și să avem par-
titoare a Victoriei Fonari! te, cu toții, în anul 2024, de o a zecea ediție a Salo-
Am inspirat încă o dată aroma dătătoare de nului Internațional de Carte „Alma Mater Librorum”
energie a sânzienelor de pe standul destinat Editurii al Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, în pace, cu
Misto Cernăuți, așezate lângă un mănunchi de cireșe sănătate.

Aproximări şi euforii Liviu G. STAN
SINTE TI ZATO R
L G Stan, iată trecerea de pietoni. Ce-i o tre-
cere de pietoni? „Rațele și vânătorii” pe Nin-
tendo. Bravo, ai răspuns corect. Ai în mână o bana-
***
După-amiezile astea dilatate ca mătasea-broaș-
tei, gândea LG Stan, în care creierul e-o maioneză tăia-
nă, desfă-o. Vai, cât de frumos arată miezul. Mușcă-l. tă, iar în fiecare greier țârâie o atomocentrală.
Mmm – face capul tău, Mmm. Ce-i o banană? Un ta-
lisman comestibil. Răspuns agreabil, dar nu-i de bravo. ***
Și ce poți face cu banana? Corect. Dacă apare un vârtej Culesese puțin folclor și azi. De data asta de la
negru și din vârteju’ negru iese demonu’, îi arunci coaja Metrorex. O parolă din limbajul de securitate al „me-
sub picioare și demonu’ cade ca tolomacu în vârtej. Ha- troriștilor”. În dimineața asta, la Victoriei, câțiva băr-
ha, pa-pa, demon prost – zice capul tău. LG Stan, ce-i bați ieșeau din chioșcul vânzătoarei; erau sobri, mutre
un Mega Image? Locul ăla unde prețurile devin religii, FBI, iar din mâini le atârnau saci de velină securizați,
nu prețuri. pentru transportul banilor, ca cei folosiți în Elveția.
Ajungând la turnichete, căpetenia lor îi ordonase paz-
*** nicului: „Costele, dă-ne buton!” Mmm, cum sună!
La Zaporojie respirațiile se măsoară în pastile de spuse LG Stan. Trei în unu: steampunk, cyberpunk și
iod. Dar la 1.200 de kilometri distanță, tiroida ta, LG Păstorel Teodoreanu. „Dă-ne buton” – adică „Sesam,
Stan, are permis de egoism și se răsfață pe Sandu-Al- deschide-te!”. Dar totodată avea și ceva acvatic, o virili-
dea, aleea tainică pe care mergi spre muncă precum un tate marinărească, ceva de urlet al străbunilor conchis-
mahăr eduardian prin livada palatului. Umbre vegetale, tadori: „Jose, iată corabia! Hai, dă și tu mai mult buton,
case regizate, meteorologie prietenoasă. Pe strada asta ai bălălăule! Vâslește, bă!”
putea îmbătrâni ca Churchill, împărțindu-ți amintirile
în piese Tetris. Afară e omenirea, în tine consecințele, ***
iar în inimă duci o mare bucurie pe care-o vei apăra, LG Stan vorbea cu Diaz Blanco:
boule, așa cum archebuzele mercenarilor germani au
apărat Viena la 1529. Te-ar fi putut abandona într-un coșuleț de ră-
chită la gura fluviului. În schimb, au ales să te instruias-
*** că. Ți-au oferit un pistol și-o viață falsă. Te-au învățat
LG Stan miji ochii, simțind cum somnul se ridi- să crezi în invenții: în apă, șireturi, chimie. Îți dădeau
ca de pe el ca o ceață. Dimineața de duminică strălucea să bei lapte din palmă și-apoi te pocneau. Catarama
aseptic în ferestre, de parcă afară se testa un soare de curelei ți-a tatuat vergele de zebră. Ura te-a întărit. Mai
proveniență farmaceutică. LG Stan se trezise c-o dile- târziu, te mișcai printre cuțite ca un dansator de tan-
mă: mai consuma cineva în ziua de azi pepenele muș- gou. În primul gât tăiat ai descoperit un răvaș. Omul,
când direct din felie sau toată planeta tăia miezul în porcul, câinele, găina – ce-au în comun? Li se despică
triunghiuri? la fel beregata. Ai iubit selectiv: pe fiica lui señor Alfon-
so – în cazanul cu acid, pe fiica lui señor Garcia – cu
*** benzina și chibritul, pe fiica lui señor Turbino – de ea
Betoanele și fosta morfologie de mlaștină creea- nu-ți mai amintești. E ziua ta, 40 de ani, suflă. Și sufli,
ză în București o umiditate de factură Marvel, gândea dar n-ai lumânări. Ai doar un deget pe trăgaci. La mulți
LG Stan. Glandele secretă adeziv industrial, nu tran- ani, hijo de la Viuda Negra! Carabina declamă-n locul
spirație, de parcă am fi mutanți, plozii din flori ai lui tău, pomii se scutură de păsări. Iată cum sare el gober-
Magneto. Încă vreo 2-3 zile de caniculă, și-o să-mi pot nador, gaura-i din burtă stropește crângul. Pleacă, Diaz
lipi de frunte un capac de canalizare, gândea LG Stan. Blanco, pleacă până nu vin los hermanos del gobernador!
Estribillo: Ay, ay, ay, ay, / Canta y no llores, / ***

Porque cantando se alegran, / Cielito lindo, / los corazones. În societatea post-muncă, șefii umblă în moca-
sini de plastic, gândea LG Stan, trăiesc în văi sălbatice
*** și atunci când se simt prea singuri sapă încet glodul cu
Îi apăruse iarăși în vis Alain Delon. Erau pe o cardul bancar, scot dintre bolovani câte-un marker și
podgorie însorită la furat de struguri. Alain Delon ţi- încep să-l sugă.
nea în braţe o găleată mare cu struguri. LG Stan îl
îndemna să-și ia tălpășița, dar Alain Delon era căpos. ***
„De ce? l-a întrebat. Nu putea din cauza unei scame Ca orice obiect contondent, Șăful făcea exerciții
de pe costum, i-a jurat Alain Delon, iar când Alain de forță ierarhică în fața oglinzii, gândea LG Stan.
Delon jură, ştim cu toţii, muntele vine la Mahomed, Să fii șef înseamnă să ai un scaun, zicea Șăful.
nu Mahomed la munte. LG Stan a început să-l caute Am un scaun, îmi pun curul pe el, stau picior
de scame, dar în zadar. Costumul său negru impe- peste picior, mă sprijin, mă foiesc, pot să-mi bâțâi glez-
cabil era impecabil. Degeaba: Alain Delon urla că e na, pot să râgâi pe scaun, pot să umilesc de pe scaun,
o scamă acolo, nu putea fugi pentru că era o scamă pentru că-i scaunul meu, zicea Șăful.
acolo. Se auzeau voci ameninţătoare apropiindu-se de Să fii șef e doar o chestiune de cum stai pe scaun.
ei, dar scama era de negăsit. N-a scos-o la capăt cu Unii stau ca și când n-ar sta. Eu stau ca și când toate
Alain Delon. mamele m-au născut numa’ pe mine. Asta înseamnă
Năvălitorii dintre vii erau samurai în flăcări. să-ți hrănești interesul ca pe-o vacă.
Vaca-i simbolul regulilor prestabilite, mai zicea
Șăful.
R
A T O
Z
I
T
T E
N
I
S

iubesc cu toate cariile
L I RI CE
Alexia PLĂCINTĂ
animalul meu spiritual

este un bărbat de 40 de ani
port de pe un picior pe altul
doi oameni cu secțiuni
și cornete goale
le umplu cu frișcă
alte linguri din alți oameni cresc ai invăţat nevoile corpului

mâncă împreună ca pe o hartă mută
ușa de la intrare cu tropicele in extreme
trei bătăi de picioare
12 apostoli pentru fiecare stare de greață sărbătorim viața
moartea e la un click distanță
simbolism și grijă cu aceleași celule canceroase am
te-am trezit produs brațe rabatabile
scriu lucruri în inconștiență pot cuprinde tot bagajul tău emoțional
la finalul călătoriei
noaptea e momentul de clipire la etajul caselor de granit

cu ochii uscați și lumânări la fitil între mâinile fetiței
își piaptănă părul
am deblocat simțuri cat degetele de la 5 mâini forța de a te ridica
frecvenţa vocii provocatoare de spasm
fluture folicular
in fiecare zi învăț să respir amplasat cu precizie acolo
hiperluciditate pe hiperventilație se scoate unde viața se reînnoiește
am purtat ciocolata in masele
pentru alții unde se duc zilele
atunci când nu le numeri
odată o Rapunzel a anilor 60 mergând spre Fălticeni
mi-a mângâiat cu blândețe fața trosnitul oaselor unitate de măsură
am plâns pentru liniștea dintre clipiri
de ce vorbești cu cei prea bine cunoscuți? am deschis cartea la numele tău
am simțit apropiere
când te rogi
ți se subțiază vocea suprafețe lucioase plăcute ochiului
discurs cu caracter de pomelnic aluneca pe gât
vremea mântuirii ca un pop-up pe conștiință un fel de mângâiere universală la nevoie

iubesc cu toate cariile o poză cu tine și tata în America

și o poză tânară
pentru estetica urâtului ce frumoși suntem tineri
aici e alina, vecina mea
lăsăm să se scurgă buteliile
de zel
putem continua discuția despre tapetul cu flori și
mama mireasă
obiceiurile circulare
e mai bine așa
siguranța de sine în sânul
trezire
descarnat al femeilor
viața ta descrește cu lobul tiroidian
amazoane
bănuiala
încheierea exercițiului de relaxare
se vorbește în general și echivoc
pentru a nu deranja
nu am limitat circulația venoasă
cauza suprapopulației în Vest
se cere momentul
noua ne plac explicațiile dezarhivării morale
mângâierile lingvistice o supraîncărcare voită accesul la informație:
răspunsul cauză-efect
ne conferă siguranță
dilema cunoașterii
terminații nervoase libere
ne plac textele ample
injectarea noii generații cu patetism
alegem ce se potrivește cu
indispensabilă
tiparul colectiv de gândire
fericirea mea de o zi
într-o cutie de carton
suprapozitivismul egalează negativismul
cutie cu centrii reflecși
copiii noștri interiori desfac bomboane rusești
better giving than taking
gurile lor încleștate mușcă loburi frontale
obiceiul bătrânesc de reîntregire
asta e siguranța de care aveam nevoie
de la atâta depersonalizare am uitat să ne descălțăm la ușă
exercițiu de relaxare textele tale îmi provoacă senzația de albastru

m-am imaginat săpând cu tălpile la de câteva zile visez că mănânc sare
E
poalele unui munte elvețian tac

C
mirosea a viață
(Premiul revistei „Bucovina literară”
I
am înțeles totul dinăuntru în afară

în cadrul Festivalului-concurs
percepția anemica perspectivă în lipsa de oxigen
R
„Porni Luceafărul...”, iunie 2023)

I
îmi place la tine că ești calmă

ai mereu în buzunare bomboane fără zahăr
L
ai replicile la tine
Ascensiuni spre Divin în opera lui Porfir Niadi-Corina CERNICA
ES EU
L a sfârșitul Antichității, la Roma, contem-
poran cu primii creștini, apare un curent
filosofic și mistic, numit platonism. Platonismul își tra-
Aceste calități apar și în dialogul platonician
Phaidon, unde curajul este curajul în fața morții, cum-
pătarea este puterea de a stăpâni pasiunile trupului,
ge doctrina din opera lui Platon, ca și cele mai impor- dreptatea este înțelegerea corectă a superiorității tran-
tante idei religioase. scendentului față de lumea concretă.
Porfir a fost filosof platonic, discipol al lui Plo- O altă idee mistică a platonicienilor, care apare
tin. Fenician, el primește numele de Porfir (granit roșu) în opera lui Plotin (care a fost sistematizată și corectată
de la Plotin pentru puterea argumentelor sale. Despre de Porfir) este mistica Frumosului, a frumosului spiri-
Plotin știm că era originar din Egipt, că nu vorbea des- tual, care derivă direct din dialogul platonician Ban-
pre viața și obârșia sa și că numele Plotin putea fi ales chetul.
de el înșuși. După moartea lui, discipolii au încercat să Frumosul trezește iubire, la nivel concret, afec-
vorbească cu îngerul său într-un templu egiptean. Ca și tiv, spiritual. Omul se înalță de la iubirea concretă la
Platon, despre care legenda spune că se numea Aristo- cea afectivă și, pe urmă, la cea spirituală, până la iubirea
cles, iar numele Platon este primit pentru calitățile sale pentru Frumosul divin. Acest lucru este posibil deoa-
atletice, Porfir are un alt nume. În istoria filosofiei va rece frumusețea nu este altceva decât oglindirea Tran-
rămâne ca Porfir. scendentului, a Divinului în lume. Această doctrină are
Platonismul este ultima mare filosofie antică, legătură cu metafizica lui Platon, care considera că lu-
cu idei religioase și mistice. Ideile religioase despre lucrurile concrete, imperfecte, sunt făcute după modelul
mea de dincolo, despre metempsihoză și despre purifi- Ideilor perfecte, transcendente, și, ca atare, păstrează o
care provin din miturile relatate de Platon în dialogurile asemănare cu transcendentul. Această asemănare este
sale Republica (Mitul lui Er) și Phaidon (mituri despre chiar frumusețea, iar sentimentul frumosului este o tră-
lumea de dincolo și doctrina purificării). Doctrina pu- ire spirituală.
rificării, a detașării de trup, duce și la tehnici mistice, Platonicienii, și Porfir, credeau în reîncarnare,
ca și la viziuni despre viața după moarte. Se prezintă de în ascensiuni către Transcendent ale sufletului, în ar-
unii platonici plecarea sufletelor spre lună și întoarcerea monia de tip muzical - matematic a lumii, în Sufletul
lor spre pământ, pentru o nouă viață. Universului, în relatări despre lumea de dincolo, unde
În opera Sentențe. Despre naturile inteligibile, sufletul nu contemplă numai Unul – Transcendentul,
Porfir prezintă patru tipuri de virtuți, așezate ierarhic, dar și zeii și lumea mirabilă a sufletelor.
de la cele civice, la cele spirituale. Virtuțile civice, pri- Aceste idei provin și din dialogurile de bătrâ-
mele, constau în capacități care mențin puterea intelec- nețe ale lui Platon, din idei pitagoreice ale lui Platon,
tului în raport cu trupul. Filosoful le numește „virtuți interpretate religios. De altfel Porfir, care scrie o bio-
ale asocierii și comunității”. Virtuțile civice impun mo- grafie a lui Plotin, a scris și o biografie a lui Pythagora.
derarea pasiunilor. Urmează virtuțile purificatoare, care Plotin are stări mistice, de ieșire din corp, cum
despart rațiunea de corp. Rațiunea se desparte de orice are și Porfir. Aceste stări sunt prezentate în biografia lui
pasiune și orice senzație provenită de la corp. Urmează Plotin scrisă de Porfir.
virtuțile căutării Divinului, Transcendentului, numite Antichitatea romană se termina, filosofic, în
virtuți intelectuale și virtuțile care duc la contemplarea cele mai frumoase mituri și visări; în înțelegerea mistică
Unului, transcendentului. Aceste virtuți, pe care pu- a celui mai idealist dintre filosofi, Platon, în căutarea
țini le cunosc, sunt virtuțile paradigmatice. La fiecare Transcendentului și în ignorarea completă a istoriei, a
dintre aceste patru tipuri de virtuți, apar, cu conținut schimbărilor, a decăderii Imperiului Roman și a apari-
diferit, pe cele patru trepte, înțelepciunea, cumpătarea, ției religiei creștine. Mitologia și religia platonică erau
curajul și dreptatea. umbra luminoasă a lui Platon la sfârșitul lumii antice.
U
E
S Horațiu STAMATIN Memorie vs ficţiune?
B inomul memorie/ ficțiune împarte lumea

literară în două tabere, fiecare acordând
lui un avertisment de tipul: „Eroii acestui roman …
sunt în întregime născociți“, sau „orice asemănare cu
E
prioritate uneia dintre părți după cum crede de cu- lumea reală este întâmplătoare“. „Toate acestea s-au
viință. Într-o primă instanță, despre îndemnul lui întâmplat mai mult sau mai puțin“, ne spune și K.
Hemingway: „Scrie despre ceea ce știi tu mai bine“ s-a Vonnegut, care recunoaște astfel sursa, ca fost martor/
spus că este cel mai bun sfat; că este unul cât se poate prizonier în Dresda bombardată de aliați, dar faptele
de cinstit, dar că a fost greșit interpretat; că e unul sunt împodobite de forța imaginativă (extratereștri,
simplu și cât se poate de adevărat, dar care nu trebu- călătorii în timp). Ce s-ar fi întâmplat dacă nu am
ie luat ad litteram. Apoi că este de ajuns „să iei bine fi avut memorie? Ce s-ar întâmpla dacă nu am uita
aminte la viața satului tău“ și astfel vei fi recunoscut nimic? Pentru ambele situații Borges a scris două nu-
pretutindeni ca mare scriitor se adaugă sentința de vele (Relatarea lui Brodie și Funes cel ce nu uită) unde,
mai sus. După Paul Valery, în ciuda faptului că este în prima, viața umană nu o depășea pe cea animalieră,
un poet cerebral, memoria este cea care oferă habita- iar în a doua, protagonistul era incapabil de judecăți
tul gândurilor noastre: „Ceea ce păstrează memoria logice: „A gândi înseamnă a uita deosebirile, a gene-
noastră din ea însăși, aceasta este substanța noastră, raliza, a abstractiza. În lumea dezordonată a lui Funes
carnea interesului nostru“. nu existau decât amănunte, cazuri imediate.“ Și tot P.
Mai târziu, Marquez întărește aserțiunea în fa- Valery revine la afirmația sa în favoarea memoriei: „eu
voarea memoriei: „Nu aș putea scrie o istorie care să însumi sunt, în fiecare clipă, o creație a memoriei“,
nu fie bazată exclusiv pe experiențe personale“. Spre cea care dă stabilitate (genetică) și asigură o evoluție,
sfârșitul vieții, când începuse să sufere de amnezie, se ca ființă în viața de toate zilele nu putem fi o creație
plângea: „Ce mă voi face, toată viața am lucrat cu me- a vreunei ficțiuni, fie ea și după chipul și asemănarea
moria?“. La rândul său Borges, literal, pune semnul cuiva.
egalității între realitate și memorie (amintire): „Rela- Abordarea stricto sensu a lui „scrie despre ce știi
tarea mea va fi conformă realității sau, în orice caz, mai bine“ a dus la blamarea lui ironică, la respinge-
amintirii mele despre realitate, asta însemnând același rea lui totală. Kazuo Ishiguro e radical prin: „Nu scrie
lucru.“ În ce măsură poate fi memoria un echivalent despre ceea ce știi, e cel mai stupid lucru pe care l-am
al mimesis-ului? Însuși Aristotel a îmblânzit concep- auzit vreodată“. Autorul romanului Klara și soarele
tul prin: „Poetului nu trebuie să povestească lucruri continuă: „Încurajează oamenii să scrie o autobio-
întâmplate cu adevărat, ci lucruri putând să se întâm- grafie prostească. E împotriva potenței imaginative a
ple în marginile verosimilului și ale necesarului“. scriitorului“. S-ar putea ca cititorii să știe mult mai
„Eroarea“ (sic) mimesis-ului este dată tocmai multe decât tine și astfel să-i plictisești. La ce bun să
de ficțiune. „Detaliile și nu generalul fac literatura“, ne folosim memoria cât se poate de obiectiv și să aș-
cu alte cuvinte memoria asigură „generalul“, pe când ternem pe hârtie copilăria noastră cu familia noastră,
ficțiunea este responsabilă cu „detaliile“. Mai depar- duminicile plicticoase de după amiază, anii de liceul
te tot goethean aflăm și în ce constă rolul ficțiunii: etc.? E un sfat legat de empatia cititorului față de text.
„Faptele s-au petrecut de curând, dar știu că deprin- Ce vrea să afle el? Corespunde lumea lui cu cea de-
derea literară e totodată deprinderea de a intercala scrisă în carte? În bună parte paginile sunt încărcate
detalii circumstanțiale și de a intensifica accentele.“ de impresiile și amintirea senzațiilor noastre. Căutăm
Prin intercalarea detaliilor circumstanțiale definim re- într-un roman ceea ce știm deja sau găsim detalii nici-
alitatea, ceea ce face diferența între un scriitor bun și odată văzute, auzite, mirosite, gustate or altfel simțite
unul mediocru, care doar o reproduce. Unii scriitori de noi, catalogându-le cel puțin ciudate? Dorim, ne-
își iau o marjă de precauție punând în fața romanu- putincioși să ne exprimăm, ca scriitorii să ne confirme
experiența, vrem ca sentimentele noastre să fie ceva corporează atât povestea pe care am vrut să o locuim,
ieșit din comun? Credem orbește că: „Viața nu este cât și propriile noastre experiențe – este un mod de a
ceea ce am trăit, ci mai degrabă ceea ce ne amintim“. arăta cât de mult viața este condusă de ficțiune și cum
Cât din memoria cititorului se întâlnește în ficțiunea ficțiunea se împletește cu lumea reală, unde de fapt
autorului? Descoperirea și croirea unei lumi așa cum îi aparține. Puterea imaginativă, stranietatea ei (v. H.
i se pare autorului că funcționează, sau el scrie des- Bloom), adică noutatea ei frapantă, nu mai este la în-
pre ceea ce vrea să afle și nu despre ceea ce deja știe, demâna oricui. Cea mai pură ficțiune autobiografică
toate pun în funcție imaginația. Scriitorii înțeleg cel cere cea mai pură invenție. Nimeni nu se mai îndo-
mai bine dintre toți natura ficțională a realității. A ne iește că Metamorfoza lui F. Kafka este una dintre cele
spune povestea unul altuia – o versiune a ei care în- mai adevărate povestiri autobiografice! De-a lungul
U
E
S
E

timpului au intervenit nuanțe care au îmbogățit con- ceea ce autorul nu știe, dar vrea să afle, să descopere, să
ținutul discuției. Însuși Hemingway a revenit asupra construiască, să dezlănțuie o lume așa cum o înțelege
U apoftegmei sale: „Arunci totul și inventezi din ceea ce el mai bine. În general, memoria îndeplinește două as-
știi. Ar fi trebuit să spun asta mai devreme. Asta este pecte. În primul rând, stocarea în amintire a datelor ex-
E
tot ce trebuie scris“. perienței noastre precedente, apoi intervine selectarea

S
De multe ori scânteia care declanșează incen- datelor respective, reținând o parte din ele și pierzând o
diul ficțional („turnarea de minciuni“), ca mai apoi altă parte. În funcția ei electivă se oprește numai la ceea
E
totul să decurgă conform unui plan narativ greu de ce a avut un efect asupra eului înzestrat cu forță senti-
controlat, chiar și de însuși autorul, ține de o empatie mentală și rațională. Aveam de-a face cu acea perspec-
cu misterul ce se ascunde în spatele faptei. De aici tivă prismatică: aceeași întâmplare să fie relatată din
memoria și ficțiunea par să meargă împreună, dau unghiuri diferite. În ultimă instanță ficțiunea vine să
acea verosimilitate, naturalețe pe care cititorul o ca- dea relevanță memorie noastre. La unii autori alchimia
ută. Henry James, în The Art of Fiction, ne spune că: memorie/ ficțiune ajunge la o asemenea „perfecțiune“
„Mereu există un adevăr și dacă reușești să-l afli, sau că se văd scutiți de travaliul lucrului pe text. Trăiesc sen-
ți se relevă, împreună cu defilarea personajelor, atunci zația clară că el, autorul, în definitiv, nu este decât un
restul vine de la sine“. Mulți prozatori au fost întrebați medium, un mijlocitor, care scrie după dictare, ascultă
de unde au pornit, care a fost „momentul adevărului“, o voce, un dat al subconștientului: „Când scriu bine,
punerea în abis. Teoria madlenei proustiene genera- am senzația clară și distinctă că ceea ce scriu deja a fost
lizată face carieră. Sunt multe relatări la îndemână: scris. Vine de undeva de-acolo. Nu-mi rămâne decât să
o notiță într-un ziar, despre dispariția unei persoane, pun pe hârtie ceea ce primesc. … Nu știu de unde vine,
un instant vizual surprins într-o ușă întredeschisă, un nu pot să-mi dau seama. Mecanismele creierului pot fi
fragment dintr-o scrisoare, o senzație, precum și cea explicate într-un mod științific, dar nu poți să explici
mărturisită de Flaubert: „am scris Doamna Bovary lumina, spiritul lui. E cu totul altceva. Literatura în si-
doar ca să redau o stare provocată de locurile jilave, în- nea ei știe mai mult decât știe teoria literaturii“ (Jon
tunecate, pline de mucegai“. Documentarea pe teren Fosse, scriitor norvegian).
sau în bibliotecă îmbogățește ficțiunea. Lui Tolstoi Mai pot fi dihotomice ficțiunea și memoria
i „s-au reproșat“ unele inadvertențele privind bătălia când prima e în ultimă instanță o formă de rațiune,
de la Borodino, dar a preferat să scrie ceea ce știa din un mecanism al gândirii, prin care vrem să punem
propria-i experiență, cu riscurile de rigoare. Cineva ordine, să dăm sens celor întâmplate, iar a doua ne
pornit pe urmele strămoșilor în Europa de est, în ve- ajută să supraviețuim onorabil? Relevante și pline de
derea unei cercetări la fața locului, a renunțat repede, învățătură sunt Colocviile romanului românesc. Ediția
s-a întors acasă convins că nu va afla nimic nou și a-n- de anul trecut a apelat la experiența prozatorilor ro-
ceput să scrie așa cum și-a imaginat el. Nu sunt limite mâni contemporani și a luat în dezbatere problema
în ceea ce vrea un scriitor să pună pe hârtie. El trebuie respectivă. Varujan Vosganian concluzionează tran-
să o facă în așa manieră încât să convingă cititorul că șant: „Ficțiunea oferă codul, este cheia de la lăcata
știe foarte bine ce spune. Că el poate să scrie dincolo realității. Fără acest cifru, realitatea rămâne adesea
de experiența sa, dar numai în parametrii experienței ambiguă, posomorâtă, tranzitorie fără istov“ (v. „Ro-
sale, observației sale, numai înzestrarea sa imaginati- mânia literară“, nr.40/41, 2022).
vă, ficțiunea, îl scoate din restricția memoriei. Memorie vs ficțiune alcătuiesc în fond cele
După experiența postmodernismului, disputa două fețe ale aceleiași monede. Câtă memorie atâta
din jurul acestui binom tinde să atenueze, sau chiar să imaginație, atâta identitate, atâta durată. Există o re-
anuleze granițele dintre cei doi termeni. Memoria pre- alitate, se naște o nouă realitate în momentul în care
supune ceea ce știu eu mai bine, experiența mea filtrată primele propoziții se ivesc pe neantul paginii albe,
prin intimitatea mea emoțională, câtă experiență, atâta totul se transformă, intră în cuptorul alchimic, se me-
memorie, atâta identitate, suplinită din belșug de me- tamorfozează, fiindcă totul trece prin sita emoțională/
moria culturală(!). Ficțiunea pune în mișcare cogniția: sapiențială proprie celui care scrie.

Modernitatea etnică percepută prin prisma Felix NICOLAU
UNGHI D E VEDERE
literaturii române de secol pre-avangardist
C ei care ne considerã societate patriarhalã

prin tradiţie sunt necitiţi. Iatã, bunãoarã,
din vedeniile jupânului Anton Pann din Povestea vor-
– Fiul meu, ia spune-mi, unde este împărăţia
doamnei Chiralina şi cum ar face cineva ca să o ia de
nevastă?
bii: „O vãduvã însã când va dupã lege/ Cu a doua – Greu lucru mă întrebaşi, mamă! dar, aide,
nuntã capul sãu sãşi lege,/ Ea atuncea zice cum cã treacămeargă. Împărăţia doamnei Chiralina este de-
se însoarã,/ Iar nu sã mãritã pentrua doua oarã;/ Şi parte de aci, cale de zece ani; dar această cale se poate
cautãn lume bãrbat sã gãseascã,/ Ca pe o muiere sãl face cât te ştergi la ochi daca cineva so duce în pădurea
îmbrobodeascã;/ Ea sã fie mare, ce o vrea sã facã,/ Bãr- cea neagră de lângă gârla de păcură, care aruncă cu
batui la toate ca mutul sã tacã”. Ar fi momentul unui pietre şi foc până la cer, şi daca o încăleca pe buşteanul
simpozion despre antropologia văduvei în Valahia și ielelor cu care poate să treacă gârla; însă cine aude şi
Moesia de Jos. va spune cuiva, acela să se facă de piatră până la ge-
Pe de altă parte, se spune adesea, încă de la nunchi. După ce va ajunge la împărăţie, trebuie să se
Junimea, că literatura noastră de valoare și progres a facă un cerb de aur şi să intre într-însul ca să ajungă
apărut târzior, în sensul optimismului istoric reliefat în odaia împărătesei şi să o fure; cine aude şi va spune
tocmai de Cioran în Exerciții de admirație, acolo unde cuiva să se facă de piatră până la brâu. După ce o va
este enervat de reacționarismul de dreapta al lui Jo- lua de soţie, muma Crivăţului, de pizmă, o să trimită
seph de Maistre. Dar iată ce scriitor fabulos fuse N. un ovrei cu nişte cămăşi frumoase şi mai subţiri decât
Filimon: „Dragă Făt Frumos, ştiu că ai plecat să cauţi pânza păianjenului. Doamna Chiralina o să cumpere
pe doamna Chiralina, s-o iei de soţie; dar nu vei putea cămăşi, şi daca nu le va uda cu lacrimi de turturică,
să ajungi până la împărăţia ei fără ajutorul fiului meu. cum se va îmbrăca cu dânsele, va muri; cine aude şi va
Rămâneţi aci, dar trebuie sa vă ascund foarte bine, spune cuiva să se facă cu totul şi cu totul de piatră”.
căci cum o simţi fiul meu că se află la mine oameni Deși contestat și el acerb, totuși Eminescu a
după tărâmul celalt, vă omoară. Zicând aceste vorbe, rămas un punct de referință, un centru spiritual al ca-
plesni de trei ori din palme şi îndată sări după sobă nonului de reprezentare conservatoare. A se slăbi însă
o pasăre de aur, cu ciocul de diamant şi cu ochii de cu Eminescu. Acum sunt vremuri de Bolintineanu:
smarand, şi-i băgă subt aripi pe amândoi, apoi se sui „tânăru-mi amor la sunetul monetei s-avântă râzător”.
iarăşi pe sobă.
Nu trecu mult timp şi se auzi o dulce vâjâitu-
ră de vânt, care aducea un miros de trandafiri şi de
rozmarini, uşa se deschise singură şi intră în casă un
flăcău frumos, cu păr lung de aur, cu aripi de argint şi
cu un băţ în mână, împletit cu de tot felul de ierburi
şi flori. Cum intră în casă, zise mă-sei:
– Mamă, mie îmi miroase a om după tărâmul
cellalt.
– Ţi-o fi mirosind, mamă, dar p-aicea n-are ce
căuta oamenii după tărâmul cellalt.
Vântul se linişti şi se puse la masă; dar după ce
mâncă o strachină de lapte dulce de căprioară şi bău
apă de micşunele dintr-o oală de marmură, se puse la
povestit.
Mă-sa, văzându-l cu voie bună, zise:
JURNAL WAL LO N Liviu OFILEANU Pagini de jurnal (V)
L’ ESPACE TENTACULAIRE și așteptarea asta e îngrozitoare fiindcă e însoțită de

absențe, am văzut oameni plângând la televizor, cadre
Ieri am fost pentru ultima oară la Rhode pe medicale care au dat speranțe inutile familiei, dar ar fi
Rue des Sables, acoperișul a primit o ardezie nouă, am putut oare să fie altfel, doar cu speranța alături trăim,
vopsit cornișele cu alb și căsuța lui Madame Sophie figura ei tentaculară „trebuie” să apuce un „punct de
(am reușit să o văd) arată impecabil, e o zonă liniștită sprijin”, ceva-oarece atunci când toate disciplinele se
traversată când și când de avioanele care merg spre dau bătute, și acel „ceva” e adeseori intervenția altei
Zaventem, mi-ar place o astfel de căsuță ca o ciupercă, dimensiuni, întrucât nu pot fi explicate unele supra-
numai griul dat peste cărămizi e monoton amintind viețuiri miraculoase, de pildă, un octogenar învinge
de betonul „marilor realizări comuniste”, deci, treaba boala și un copilaș o pierde, nu e nici o logică aici,
e gata și de luni mergem pe alt șantier, am un wee- logica lui Dumnezeu detonează logica umană, e des-
kend înainte pentru a-mi încărca bateriile, adică să tul să privim în urmă la Auschwitz, sau la Inchiziție,
stau „la atelier” după o preumblare prin târg, și deși sau la dictaturile succedate pe întreg mapamondul,
e un aer polar stăpân peste oraș, târgul de sâmbătă nimic nu poate fi înțeles, răul e cel mai ușor lucru
dimineața s-a ținut deschis, o mulțime de figuri mas- de făcut, de multe ori se face singur și odată ajutat
cate s-au aliniat în fața tarabelor din jurul catedralei să prospere devine o plagă, și de aici putem dezba-
Sainte-Gertrude, oamenii profită cât mai pot de aceste „conceptul finitudinii” în accepția umană, știm că
te ieșiri când amploarea valului doi poate reimpune moartea a venit ca „pedeapsă” pentru încălcarea unor
carantina totală azi-mâine, deocamdată ne bucurăm interdicții, aceasta este o variantă care ține de religie,
de toamnă și murmurul străzilor asaltate de toate gru- cea științifică se dezvoltă în urma studiilor și ne dă
pele de vârstă, lumea nu se mai teme ca în primăvară, verdictul: „celula îmbătrânește și moare”, așadar, pe
când primele victime belgiene însângerau paginile zi- plan teoretic suntem pregătiți pentru separarea con-
arelor, asta chiar dacă nu vin vești bune, dimpotrivă, științei de trup, cu practica e mai greu, că una e să
însă ne-am obișnuit cu răul așa cum cinematografia te pleci când ești superplictisit și foarte ursuz, alta e
și jocurile digitale au familiarizat „noua civilizație” cu să nu prinzi „o vârstă”, dar ceea ce mie mi se pare cel
o porție crescută de adrenalină, nu ne mai miră ni- mai dureros lucru e o afirmație a lui Eugen Ionescu,
mic, „dacă va fi, va fi” își zice fiecare, iată că sunt și parafrazez, să vezi cum frumoșii ochi ai soției tale se
alte lucruri în afară de rotirea pământului și pe care vor stinge, și de aici desprindem un adevăr frisonant,
omul nu le poate controla, suntem ca fulgul de nea moartea celuilalt (a aproapelui nostru) devine mai in-
în acest univers, și cum acestea sunt deja constatate, suportabilă decât accepția propriei morți, eșafodajul
teama de dispariție e învinsă, culmea, chiar de voința întregii noastre existențe se dărâmă când o parte din
de a mai trăi, căci ne asumăm acest risc atunci când noi ia cu sine totul, atunci suferința celui rămas apare
ne punem masca și ieșim după „cele necesare”, sau mai înfiorătoare decât însăși dispariția sa, ce vorbești
pur și simplu pentru a ne spăla ochii cu alte imagini, aici, păi spun că sfidăm riscurile acestei dispariții ie-
explicația e simplă, suntem „animale sociale” și avem șind pentru a socializa, pentru a ne bucura de toamnă,
nevoie de un contact permanent, pandemia ne-a vă- de bucuria celuilalt când îi facem un cadou, de toată
duvit de cele mai elementare acțiuni, ne-a smuls din amărăciunea degustată împreună, „împreună” e cu-
„bula de confort” transformând-o în pușcărie, totul a vântul magic dacă detestăm singurătatea, spațiul ten-
fost dat peste cap și psihicul uman se recuperează lent, tacular al bunăstării colective ne ademenește întruna
autoritățile știu asta, fac și ele ceea ce mai pot face, pentru că e o parte a fragilei noastre fericiri, e „orașul
până la redobândirea siguranței mai avem de așteptat, nostru” cu vecinii noștri, cu viața de zi și de noapte, cu
civilizația și sălbaticia, urbea e oglinda și organismul
nostru, aici s-au născut poveștile și amintirile noastre, ne că desenul are erori și vom pierde material, arsura
ne ținem cu dinții de ele și nu concepem defrișarea glonțului devine insuportabilă, ei discută pe un ton
N
lui, sunt atâtea locuri în care am făcut ceva, am trăit și așezat și mă pot duce să aprind o țigară, gata, e stabi-
ne-am crescut plozii, am visat la fericirea lor chiar în lită, modificăm modificarea și facem după cum spune
L L O
cele mai grele momente, nu ne putem permite luxul șefa, doar și ea locuiește acolo. Pe la două aveam trico-
renunțării, așa cum nici Madame Sophie nu și-a dat ul umed, la trei era murat și nu mai simțeam genun-
copiii la orfelinat, are două fetițe și un băiețel, înaltă chii de la tăiat iarbă, când monsieur C. mă întreabă
și firavă, ea îi crește singură, n-am văzut în casa ei un ce vreau să beau, zic „l’eau, comme le cheval”, râde și
pantof de bărbat, of, și nu are mai mult de treizeci de se duce în casă, apoi vine cu un pahar de apă pe care
W A
ani, e la mintea cocoșului că pentru ea acei copii sunt îl beau dintr-un foc, exclamă „o-la-la!” și acum râd
„lumina ochilor”, tentaculele speranței sunt materi- eu. Cum n-am jucat în viața mea golf, îi cer lămuriri
alizate în aceste ființe care reprezintă viitorul, micile fiindcă el e un profesionist, îmi spune că terenul se
lor bâlbe fac deliciul fiecărei înserări, e inadmisibilă întinde pe vreo cinci kilometri, ideal e să introduci
moartea în acest spațiu, însă logica lui Dumnezeu nu mingea din cât mai puține lovituri, acestea se punc-
e logica umană și de aceea „punem răul în față”, ne tează, se fac clasamente și turnee. Dacă până în acest
L
luăm măsuri pentru ca indezirabilul să nu aibă loc, moment părea preocupat numai de tăierea precisă a
dar cine se poate lupta cu morile de vânt, cine poate ierbii, când l-am făcut să vorbească despre pasiunea
A
stopa măcelul secolului 21, ce artă ne mai poate sal- lui am stat vreo zece minute, dovadă că are într-adevăr
va când specia umană e „dotată” nativ cu propria sa microbul golfului în sânge. Șefa a mai inspectat încă o
N
dispariție... dată terenul și s-a declarat mulțumită, am respirat în
voie pentru că nu mai aveam chef de alte schimbări,
R
așa că am spus vreo două glume și pe la patru am
U
UNE BALLE DANS LA TÊTE plecat acasă. La oglindă iau foarfeca și apuc glonțul,
îl scot și-l arunc în cutie, e acolo atâta plumb de l-ar
J
Fiecare zi e asemenea unui glonț în cap, te face pe Bacovia gelos, mă uit pe calendar și constat că
arde, știi că mori și totuși scapi prin miracolul unei vine iarăși Paștele, astăzi e joi, ziua când marii preoți
extrageri lente care durează până la miezul nopții. Di- trag sforile. Multă vreme am crezut că joia e ziua mea
mineața pui mâna ușor pe bandaj, desfaci cu grijă și cu ghinion, joia mă lăsau toate baltă și când urma să
rămâi crucit, nu ai nici un fir de păr atins, te speli fie „joi” mă așteptam numai la rău, voi scăpa de fixația
pe față, bagi o cafă și trei lule, apoi faci revizia unui asta prin gimnastică aerobică, îmi bandajez capul și
vis și planul zilei în curs, te îmbraci și mergi la lucru pun în mișcare o parte din neuronii care se ocupă cu
cu capul gol, privești aiurea prin copaci și, deodată, „gândirea negativă”, ies în oraș și le dau în grijă „me-
bang! Acum ai ceva înăuntru și arde al naibii, asta tre- toda comparației”, adică mă uit la alții mai amărâți
buie să o scrii, ce să scriu?, cum ce, cum cazi în tine decât mine, de pildă cerșetorii din fața magazinului
și un altul îți continuă mersul. „Fiecare zi e asemenea „Delhaize”: unu’ la vreo treizeci și ceva are o bărbiță
unui glonț”, îmi repet și intru în grădină, câinele nu blondă, stă în fund pe ciment în fața unei cutii de car-
latră fiindcă ne știm după ce am mâncat împreună ton, am ceva metal în buzunar, mă apropii și las gre-
o conservă, mă adulmecă și dă din coadă, „ce bine-i nada defensivă privindu-l scurt în ochi, statuia prinde
să fii câine”. Monsieur C. mă aștepta lângă „terenul viață așa cum trebuie să fie atunci când morții vor
de golf ”, arăta odihnit și nerăbdător să atacăm ulti- ieși din morminte, îmi spune „merci monsieur, une
mele faze: să tăiem după forma terenului un material bonne soirée!”, Iisus are ochi albaștri și un glas ușor
izolant, apoi trei rulouri de gazon artificial care vin efeminat. Mai încolo mă observase un Iisus mai înalt
deasupra. Cum rulourile sunt grele, îi vine ideea să și agitat, avea un pardesiu ponosit cu mânecile scurte,
le împingem pe niște bucăți de țeavă pvc, așa cum când ajung în dreptul lui îngăimă cu dicția pedantă
vor fi transportat egiptenii piatra piramidelor, trage și a unui lector universitar: „monsieur, une petite piè-
împinge, măsoară și taie după desenul de pe hârtie, se ce, s’il vous plaît?”, mai am ceva metal și îl depozitez
face doișpe cu un soare ucigător, vine soția lui și spu- într-o cutie goală, mulțumește zâmbindu-mi și apuc

să-l văd cu coada ochiului deșertând cutia. I-am foto- copiii, bicicliștii și călăreții), toată lumea se urcă în
grafiat pe amândoi în memorie, am renunțat să mai „bagnole”, pe bicicletă sau trotineta electrică să „vadă”
intru în magazin și am cotit pe străduța
care dă spre librărie, e deschis, intru și îmi
dau jos bandajul de pe cap, mă doare locul
dar rezist, arunc privirea pe niște romane,
nu-i aici, aseară l-am auzit iarăși vorbin-
du-mi din anul 1998, era mai calm, spu-
nea de taică-său, fusese „couvreur”, îl ajuta
să repare acoperișurile cărând cu spinarea
unui copil legăturile de țiglă, sunt convins
că lăcrima dar asta nu se vede la radio, era
praf la matematică la fel ca mine, știau și ai
lui că „nu-i bun de nimic”, știa și el, însă
odată i-a făcut cineva cadou o carte de po-
ezie, se ascundea în pod și nu pricepea de
unde vine acea melodie a cuvintelor, acum
e rândul meu să lăcrimez fără ca el să vadă,
apoi și-a dat seama că acele cuvinte sunt
umplute cu lacrimi și de aceea sună atât
de irezistibil, de atunci nu a mai trecut o
zi fără „une balle dans la tête”... Mă răsu-
cesc pe călcâie, o damă respectabilă aștepta
să vadă raftul, avea fața aia de profesoară
N
înțepată când elevul a greșit locul așezării

virgulei, îmi pun bandajul la loc și mă duc
L O
hotărât la vânzătoare: „par hasard, avez-

vous ici Marcel Moreau?”, aceasta își ia o
mină de filosof existențialist, se uită la mo-
nitor, apoi la mine, iarăși pe monitor, scoa-
L
te un revolver format din index și degetul

W A
mare, își aranjează cu el o șuviță rebelă și

mă împușcă în inimă: „désolé, Marcel Moreau n’exis- peisaje, nu doar că nu vede nimic, dar merge acasă
te pas”... Joia e întotdeauna joi. rupt de oboseală, eu unul nu găsesc nicio satisfacție
în a te uita numai de pe geamul mașinii (la ce?), așa
pierzi toate detaliile, în consecință, cum nu am co-
WALLONIE TOURISME pii și bicicletă, îmi iau calu’ și gonesc a treia oară pe
A L
Aleea Bicicliștilor, data trecută ajunsesem aproape de

Răsfoiesc până la ora unsprezece o cărțulie Baulers, se arătase ploaia, acum sunt ceva nori dar e și
(„Gestionarea stresului, anxietății și depresiei” - David soare, urzicile au depășit un metru, cireșele sunt mi-
cuțe și roșii, aleea șerpuiește și dintr-o parte în alta
N
Servan Schreiber) și mă simt lovit în moalele capu-

lui, mai bine tai lemne sau bagi betoane decât să pui trec bicicliștii de performanță (ăștia îs echipați, nene,
au cască aerodinamică, ochelari și o față serioasă, ei nu
R
botu’ la clismele unora, mă îmbrac în alb cu sufletul

negru și ies din cușcă, știu încotro să apuc, aș putea să- se joacă de-a ciclismul), apoi vine categoria sătenilor
(câte o pereche de bătrânei cu gentuțele agățate pe
U
mi deschid o agenție privată de turism, că nu oricine

merge pe jos să vadă frumusețea Brabantului Wallon portbagaj, ei răspund la „bonjour”) urmați de câte o
familie întreagă de bicicliști (soț și soție, câte trei-pa-
J
(indicatorul de pe alee permite accesul părinților cu

tru plozi, adică tot atâtea căni de apă primite în vii- lui la numai 43 de ani în Congo, pe un șantier ferovi-
tor), aleea șerpuiește și ajung la un lan de grâu, mai ar din Kikanda, eh, vremea reprobabilă a unor acțiuni
încolo trec pe lângă o placă comemorativă semnalând necugetate, „foamea de colonii” șifonează simpatica
locul unde a „căzut în fața inamicului” în ‚44 eroul imagine istorică a Belgiei de pe timpul lui Leopold II,
Georges Claes F. I., nu are nicio coroană sau floare și las biserica să-și doarmă vecia și apuc cu voioșie către
socotesc că e umilitor (în plus, Georges a ales ziua și o fermă de vaci, ele pasc și nu mă observă, folosesc
luna morții lui exact de ziua și luna nașterii mele, șase „Google Translate” și le zic „ocien harașo!”, toate se
a noua...), mă afund și mai departe pe alee, îmi iau un uită acum șocate la mine și pot face o poză, o altă
aer de „Cezar second-hand” și-mi inaugurez „arcul de femeie cu alt câine îmi zâmbește și spune „ne-am în-
triumf ”, e format dintr-un pod-tunel și se pare că mi crucișat din nou”, zâmbesc, nu știu când trecuse mai
l-a vandalizat cineva, acesta e plin de graffiti-urile is- înainte pe lângă mine, uneori nici pe drum nu sunt,
călite de o neliniștită „Isabelle” (numai ea știe ce sim- sunt în alte câmpuri cu cereale, între case aflate într-o
bolizează melanjul de culori), după o vreme de privit liniște desăvârșită, visez cu ochii deschiși până intru în
ierburile intru în Baulers, mă apropii de Grand Place, Loupoigne, un sătuc aflat la o mână distanță de Vieux
Genappe, nimic deosebit și, pentru a fi iarăși
contrazis, apare înainte mea o fată călare, mă
șterg la ochi pentru că io mânânc o dată-n
zi și e firesc să am vedenii, „chiar e o fată pe
calu’ greșit” îmi spun, se apropie și îi fac loc
toată aleea, băi omule, îs gelos deja pe calu’
ăla, să fi văzut numai ce podoabe legăna și ai
vrea să faci echitație pentru tot restul vieții, pe
călăreață am să o numesc „Dragostea”, așadar,
Dragostea îmi spune „bonjour, merci!”, adică
N
două comenzi una după alta, o execut pe pri-
ma și văd că „ziua e bună”, a doua e mai grea,
L O
trebuie să-mi mulțumesc mie și nu am moti-
ve, oftez, „frumos sătuc Loupoigne...”, și asta
nu e tot, parcă mi-ar vorbi un vânzător de as-
piratoare „căzute din camion”, peste drum se
L
vinde înghețată și o femeiușcă în rochiță cu
W A
floricele tocmai acum trebuie să își lege cure-
lușa sandalelor, mi se face rușine și îi schimb
azimutul printr-o tuse informală, se întoarce
și o compostez cu „bonjour”, acum abordez
sătucul Vieux Genappe, tufe de liliac trecut,
încă de la intrare sunt recompensat cu o ba- A L
legă, are un miros de „noroc, fericire și viață
în condiții normale aici se adună pe vremea Carna- lungă cu multă sănătate și pungă groasă”, însă la mine
valului o grămadă de artizani, confecționeri de mă- nu funcționează, admir lanurile cu porumb, tractorul
ști și costume specifice sărbătoririi primăverii, acum lucrând duminica, pomii fructiferi (un măr frumușel,
N
e pustiu, Baulers e un oraș de colină, urc o străduță un cireș pitic), sunt atâtea mirosuri care îmi răscolesc
până un monument închinat celor căzuți în prima memoria și nu știu pe care să-l descânt primul, e sigur
R
deflagrație mondială, apoi reperez Parohia Baulers, că la noapte am să dorm „buștean”, mai mult, nu-mi
de pe o plăcuță aflu că acest edificiu a fost ridicat în pare rău că am abandonat lectura acelei cărțulii naive
U
anul 1930 spre a cinsti memoria unui „meseriaș în și m-am avântat în paradisul wallon, chiar meritam o
șarpante”, Alfred Cheruwier, cinste plătită cu decesul înviere pe bune, cu sau fără Tolstoi...
J

CRONIC A D E T EATRU Elena-Brândușa STEICIUC Magia unul spectacol
L ivada de vișini, ultima și – probabil - cea

mai celebră piesă a lui Cehov: un dans pe
marginea vulcanului într-o atmosferă „fin de siècle”.
tr-o cheie postmodernă, din mixajul elementelor de
audio-vizual cu textul în sine, într-o scenografie ce mi-
zează mult pe gri (Răzvan Bordoș), o culoare neutră,
Decadentismul epocii care a precedat marile transfor- pe care istoricul Michel Pastoureau o definește ca fiind
mări politice și sociale de la începutul secolului XX este „culoarea umbrei”. Un cromatism oarecum auster (cu-
zugrăvit admirabil de marele maestru al dramaturgiei și lorile pastelate sunt rare, deși apar pe alocuri) subliniază
prozei rusești. Dacă ar fi să merg pe o insulă pustie și mi melancolia și lipsa de perspective a personajelor, pe care
s-ar da voie să iau cu mine nici mai mult nici mai puțin Diana Nistor le-a îmbrăcat în costume bricolate in-
de zece cărți, una dintre ele ar fi Operele complete ale lui spirat, combinând referințele la epoca istorică și notele
Anton Pavlovici… moderne, contemporane, pentru că tematica piesei este
Sava Sambriș (director artistic al Teatrului Re- mai actuală acum ca oricând.
publican „Luceafărul” din Chișinău) propune o lectu- Un alt element important - universul acustic,
ră regizorală inovantă, postmodernă, care devoalează realizat de Dumitru Seretinean – reia mereu și mereu
treptat drama unor personaje ce nu se mai regăsesc, zgomotul unei corăbii în derivă bătută de vânt și scâr-
cuprinse de o melancolie sfâșietoare : ruși din clasa aris- țâind din toate încheieturile, extrem de sugestiv pentru
tocratică, descendenți de mari proprietari latifundiari, acea Atlantidă în curs de scufundare. Nu am putut să
acum scăpătați și obligați să vândă ultima - și cea mai nu mă gândesc la poemul lui Matei Vișniec, „Cora-
simbolică – rămășiță din proprietate: livada de vișini. bia”. (After all, les grands esprits se rencontrent…)
Liubov Andreevna Ranevskaia, o ființă de-abia Emil Coșeriu, pe care l-am admirat de atâtea ori
tangentă la realitate, revine în țară după un lung sejur în studenție la Iași realizează un Firs antologic, delec-
în Franța, unde și-a cheltuit cea mai mare parte a ave- tându-și spectatorii, alături de actorii suceveni: Răzvan
rii. Este prilejul unei reîntâlniri cu traumele trecutului, Bănuț (un Gaev de nota 10!); Clara Popadiuc (extrem
dintre care cea mai greu de depășit este pierderea fiu- de credibilă în Varia); Diana Lazăr (frumoasa Ania cea
lui, de mic copil, înecat. Ranevskaia pare a trăi într-o idealistă); Horia Butnaru (Semionov Pișcik); Cosmin
continuă negare, o ignorare voită a realității: familia Panaite (un Epihodov care a stârnit multe hohote în
este ruinată și prăpastia sărăciei se cască amenințător sală!); Duniașa (Delu Lucaci, mereu pe fază); Bogdan
la picioarele ei, ale fetelor, ale fratelui său, Gaev, la fel Amurăriței (un Iașa franțuzit, bien sûr). Tânăra actriță
de imatur. bucureșteană Maria Teișanu, originară din Suceava, a
Cristina Florea interpretează un rol ce-i vine ca dat toată măsura talentului ei jucând-o pe guvernanta
o mănușă, alternând momentele de maximă intensitate Charlotta iar Iulian Burciu a fost un Trofimov ale cărui
și tragism cu scenele în care frivolitatea, nepăsarea, abu- tirade păreau desprinse din discursul precursorilor co-
lia sunt principala dimensiune. O ținem cu toții minte munismului, care avea să amputeze pentru totdeauna
pe Valeria Seciu în acest rol, dar fără îndoială actrița o parte din identitatea Rusiei. Tot așa cum Lopahin -
titulară a Teatrului Municipal „Matei Vișniec” reușește noul proprietar al livezii după licitație - are intenția de
performanța unei note absolut personale. Alexandru a tăia cu toporul fiecare vișin…
Marin întruchipează un Lopahin care în ciuda averii Greu de uitat un astfel de eveniment, o conflu-
acumulate nu reușește să depășească complexul de in- ență fericită a viziunii regizorale cu talentul actorilor și
ferioritate al descendentului de robi, stăpâniți până în cu vibrația sălii, generată de ceea ce se petrece pe scenă.
1861 de familia lui Liubov. Publicul sucevean - din ce în ce mai receptiv la specta-
Magia spectacolului sucevean cu care a debutat colul novator, avangardist, spărgător de tipare și clișee -
ediția 2023 a Festivalului internațional „Zilele Teatru- tinde să devină tot mai mult acel „spectator inteligent”
lui MATEI VIȘNIEC” provine din lectura piesei în- de care dramaturgii, actorii și regizorii au atâta nevoie.
Excurs, nu excursie Leo BUTNARU
DIN SENS O P U S
...A șadar, va urma un mers prin pustiu.
Meditațiile, cam aceleași; în loc de
groapă – o dună cât un munte. Fie, dacă nu cât un
iar de așteptat e mult, pe termen nelimitat, că nici nu-ți
poți închipui, aici unde liniștea, în amestec cu sâsâitul
nisipului în pale de vânt sau pe banda rulantă a du-
munte, cât o colină din Toscana sau doar cât cel mai nelor, domină jur-împrejurimea. Dar, la rândul meu,
mare deal dintre Prut și Nistru, însă, bineînțeles, nici parcă aștept și eu ceva, o revelație, cine știe care, dar
chiar cât Vârful Omul, ceea ce nu e deloc puțin... Sau, trăsnitoare, să se tatueze în memorie; ceva ce mă așteap-
barem, cât un muncel, precum zice balada... tă, ce are a mi se întâmpla, de dorit – în sens pozitiv, și
Să urc?... Încerc, nisipul se pune în mișcare, ceea ce e așteptat parcă mi s-ar afunda în adâncurile firii
vrea să mă coboare la punctul inițial; să mă coboare pe sau, ca un miraj, s-ar duce hăt spre adâncurile pustiu-
banda rulantă a măcinișului său fâșâitor, sâsâitor, ca o lui, devenind, prin inaccesibilitate, și mai interesant, și
crescătoriei de gânsaci ce ar fi acolo, în roca râșnită mă- mai râvnit, de-mi pare – de intensitatea dorinței – că
runt-mărunțel... Dacă nu, Doamne ferește, o pepinieră aș putea să-mi ies din minți, nu altceva... Ei, cu ieșitul
de vipere, sâsâitoare și ele... de minți în pustie – nu e noutate; se poate, se întâmplă,
Da, să urc, pentru că a-l înconjura – e-he-he!... uneori este chiar inevitabil...
– nici tu timp, nici tu putere… Deci, m-am gândit și mi-am spus că, da, da,
Prin urmare, urmez calea pe care mi-am luat-o arare, mi s-a mai întâmplat atare indescifrabilă arătare,
așa, arbitrar, poate că nesocotit, poate că primejdios – când hălăduiam peste ghețurile subpolare, – sau naiba
mersul prin pustiu, pe jos, odată ce încă nu am agoni- știe ce mă gândeam eu, dar cu adevărat mă gândeam la
sit pentru a-mi procura o cămilă sau bani pentru a o cevașilea; poate mă gândeam că aș putea ieși sau chiar
închiria... Cămilă în chirie – sună bizar, exotic și chiar deja mi-am și ieșit din minți (sau, la singular și cu mo-
poetic, ceea ce, în pedestria mea prin auria pustie, mă destie vorbind: din minte), dar dacă chiar la asta sau
face să-mi amintesc de „Menajeria” lui Velimir (nume- altceva gândeam, în genere, nu știu, precum nu mi-i
le-i se traduce: Domină Lume!), unde, zice uriașul poet cunoscut și la ce aș putea ajunge – noimă de etapă, rost
al avangardismului, cămila cu cocoașă înaltă, tăinuin- final – așa, cum mergeam prin pustiu, cu astfel de gân-
du-și grimasa chinezească, știe a tălmăci canonul bu- duri sau, poate, diametral opuse, loruși, aceste și alte
dismului... (Dom’le, astăzi se tot vorbește de o invazie gânduri, sau la nimic aș fi putut ajunge, important că
chinezească pe plan mondial – oare nu aceasta avusese mai aveam luciditate să nu mă gândesc la demență, ca
în vederea ascunsă a minții poetul vizionar, zicând: „tăi- negativă potență, ceea ce nici pe domniile voastre nu
nuindu-și grimasa chinezească”?... Dar nu, prea departe vă sfătui să vă lăsați acaparați de ceva ce nu e discernă-
ajung eu, forțând sensul. La loc comanda! Înainte ’arș! mânt în eterna și terna cernere din oarece pustie... A
Prin pustiu...) nisipului, întâi de toate, cernerea... Dar, în moment
Merg și nu mă gândesc la nici naiba, pur și sim- de luciditate maximă, înțeleg că m-am pomenit între
plu merg, pedestresc, poate că mă prostesc, făcând asta, două dune înalte, ca într-un adânc de defileu, ce-ți dă
însă, vă spun, de pe dună pe dună, pășesc, merg, înjur, senzația de groapă din care nimeni nu scapă, numai că
privind de jur-împrejur; la depărtare de sute de metri eu reușit-am să mă ridic, să-mi dau cu pumnii pe la
sau chiar mile – fără milă! – marine se vede câte un sa- ochi, dar groapa chiar îmi plăcuse, ca una de lei în care
xaul, boschete pricăjite; de aia nici nu există boschetari lipsesc leii – vă dați seama ce fericire pentru gladiatorul
în pustiu, pentru că boschetele de pe aici sunt ca vai de din Colosseum, care este dat în groapă pentru lupta cu
ele... Stau ele acolo unde stau, la oarece depărtare, mai leii, dar fiarele lipsesc! Astfel că împăratul ridică degetul
mare sau mai mică, unul de altul, de mine, sau eu de gros în sus, pentru ca luptătorul să fie grațiat, iar șeful
ele, și parcă ar aștepta ceva cu adevărat curios, intere- de menajerie imperială – anihilat. Așadar (așa dar!), ieși
sant, demn de atenție și detenție eternă aici, în pustiu, că, fără a ieși încă din această groapă cu leii lipsă, care
îmi plăcuse, aproape îndrăgind-o, de mă întrebai cum ros al literaturii române! – nu se poate, zic, ca, văzând
dracu’ a putut să-mi cadă tronc la inimă o atare spur- o scorbură, să nu ți se întâmple ceva, astfel că scuip
căciune amenințătoare, însă motivul fusese că groapa într-o scorbură, dar, naiba să-l ia, primesc răspuns de
dintre dune nu era prea adâncă, de, să zicem, trei-patru asemenea un scuipat, între ochi!... Se dovedi că în acea
metri, ci... scorbură – vă dați seama cam cât de mare poate fi ea la
Dar să curmăm acest coșmar, de a vorbi despre un baobab de ani o mie în viețuire – se tăinuise, pentru
groapă, pentru că eu reușesc să mă cațăr pe o pantă, să mas, o cămilă, iar, precum se știe, această ființă scuipă
ajung pe creastă și, scuturându-mă puțin, ca o găină zdravăn, mustos, (…rumegos), cleios. Bineînțeles, am
după ce e călcată de cocoș, îmi zic că, de fapt, e cazul înghițit gălușca, – e adevărat, pentru că eram cam flă-
să-mi continui drumul pedestru... Și o iau mai departe. mând, – și nu m-am supărat, deoarece, de fapt, eu am
Merg eu merg și, în fine, iată-mă pe creasta unei fost făptașul-prim, eu am provocat, eu am declanșat
alte dune, de unde – e-he-he! – e mult mai ușor să co- pugilismul scuipat, nu cămila... Și îmi zic, hai să aburc
bor, dus lin de propulsia – chestie veche, cunoscută peste marginea scorburii să văd mai distinct cocoșata,
deja, – nisipului sâsâitor ce se pune în mișcare.... În eventual să-mi cer iertate, ceva spuze de scuze, să fac
timp ce alunec, zic: a fost excelent că m-am decis să pace și poate cămila mă duce nițel călare, de la dună la
aburc, decât să înconjor, – iată, mișcarea și ușoara piș- dună, posibil chiar până la o marină undă... de apă…
care a nisipului mă fac să-mi cruț forțele, pe care mi le Deci, mă aburc, mă holbez în adânc, dar – ioc cămila! –
solicitase, ca surplus de efort, la ieșirea din groapă, la pentru că scorbura se dovedi a fi pur și simplu o groapă,
urcare spre buza ei – surplus, pentru că o știți și dom- o groapă în lemn, în baobab, iar eu confundasem un
niile voastre ce greu e să mergi pe nisipul plajei, de-o posibil scuipat cu niște stropi de ploaie inversă – din
pildă, dar să mai și urci pe dunele pustiului... E-he-he! groapă, din scorbură – în sus. Adică, chiar scuipatul
Cam amurgea și, involuntar, dar instructiv, am meu declanșase acea ploiță care, nu era exclus, să fi fost
prins să-mi spun că deja se face ceva mai interesant – una la o sută de ani în pustiul pe care îl colindam eu,
ziua e foarte plicticos să mergi prin pustiu, să tot mergi, benevol și nesilit de nimeni. Și ce credeți că fac oamenii
S
pe când noaptea – orizonturi colorate, stele, lună... foș- normali, când începe o ploaie?... În orice caz, mi-am zis
netul arinos produs de mici reptile ieșite la vânat și, la că trebuie să merg mai departe... Și așa am făcut.
U
rândul lor, să fie vânate... Miraje cu piramide stelate, cu Dar – minunăție! – ploița se ia după mine, mă
Stonehenge, grotele mănăstirești de la Țâpova sau Butu- stropește, mă răcorește – cu toate că răcoarea nu ar fi
P
ceni... Și nu te simți chiar totalmente singur, deoarece fost atât de necesară, pentru că, pe când amurgește, în
aceste vietăți cu ochișorii micro-holbați, speriați, se mai pustiu se face deja destul de ne-cald...
O
uită din când în când și la tine, cineva, ceva, adică, se Peste vreo sută-două de metri, ploița a abando-
interesează și de tine, îți acordă oarece importanță, dar nat, s-a înturnat, lăsându-mă să-mi continui traseul de
aceasta înseamnă de asemenea rezonanță cosmică, al- unul singur... Pentru că trebuie să continui, chiar dacă
N S
ternanță, comunicare și – hai să zic un cuvânt mare! nu pricep de ce, știind doar că trebuie. Astfel că bene-
– cuminecare, pentru că oricum pustiul se afla hăt hat volul meu motion, cum zice englezul, se dovedește a fi
în hat cu Galileea, cu Palestina, cu Egiptul, cu Marea un adevărat, pre limba francezului, attraction, termen
Roșie, cu urmele lui Moise; trei urme; urma nepereche, pe care slavii, în formă atracțion, îl folosesc pentru – un
E
a treia – de înfigere a toiagului în pământ, ca sprijin, număr de atracție, la circ, sau la teatru, sau unul de
când, patruzeci de ani, și-a purtat tribul prin pustie, ca estradă. Iar mie de stradă îmi era pustia toată!
S
acesta să uite de robie etcetera. Și parcă cetera prinse a Merg, înaintez, din vreme în vreme meditez, sau
cânta... Dar nu, nu, aceasta fusese o arătare… auditivă, îmi spun mie însumi bancuri, mi le amintesc pe cele
un miraj izvodit în timpane, în scoicile urechilor mele... potrivite pentru atare potrivnică situație mai specială, –
N
Însă nu a miraj arătat este, ci adevărat este, iată, – ce hălăduitul prin pustiu.
credeți? – cel baobab, e drept, în degradeu, în ruinare, Cică, merge și tot merge prin pustiu un ins în
anihilare de bătrân ce e, dar încă vizibil, pipăibil, scor- slip, cu un lighean în mână, cu un prosop pe după gât
I
buros, și eu îmi zic – amintindu-mi de scorbura din tei și cu un colac de salvare subsuoară... Merge el, mer-
D
din narațiunea crengiană – Creangă e baobabul vigu- ge, pentru ca, deja cam după amiază, să întâlnească o

caravană – de cămile, firește, – și n-are cum să nu se hălăduirea mea, fără Moise, dar de asemenea patruzeci
intereseze de caravanagiu: – „Cam cât ar mai fi până de ani, prin pustiul Sinaiului, sau un altul – nu con-
S
la mare?” întreabă europeanul ăla în slip, cu prosop, tează, ci tu citește înainte, cum zice poetul nostru. Dar
lighean și colac de salvare. „Cum să vă spun? prinde a surpriza nu se termina aici, pentru că, unde se termina
U
răspunde, interogativ, de sub turban, cămilarul. Ar fi zidul, pârâiașul de pe el cădea deja cu apă însutită ca
cam la 3 sute de kilometri... – „’Aștele mamei lor, ce volum! Da, apa se făcuse atât de multă, încât cădea ca
P
plajă au mai crăcănat și egiptenii iștia!” se miră insul un soi de Niagara sau Victoria, mai bine zis, odată ce
O
și-și continuă calea. ne aflam... de ce pluralul „ne aflam”? – aveți puțintică
Dar iată că eu ajung pe un fel de platou parcă, răbdare, explicația vine peste cinci-șase rânduri! – odată
pe un fel de... șes în pustie, oricum – așa ar fi semănat, ce ne aflam pe continentul african, pe peninsula arabi-
cu mare aproximație, ba în dreapta apare și un zid din că, palestiniană, tigro-eufratiană, biblică. Și eu m-am
N S
stratificări de rocă sau argilă arsă, de o înălțime de, co- lăsat... alunecat de apa cascadei, care mă duse, lin, jos,
lea, un metru douăzeci, unu șaizeci, și frumos mi se cam la trei metri coborâre, ceea ce pentru noi – eu, voi,
păru, ca un adevărat monument de arhitectură, a opta – ar putea părea nu chiar atât de interesant că stăm, așa,
sau a noua minune a lumii – pentru că era firesc să-mi în deplin confort, acasă, în metropolă sau într-un oraș
E
pară astfel, după atâta mers prin deșert, fără să văd ți- ceva mai suportabil, însă după ce străbați un pustiu,
penie de om, casă de om etc. – ca semn, zidul prevestea lucrurile se schimbă radical, cele ce păreau simple de-
S
ca și cum că nu a mai rămas mult până ajung la țel, venind – neuitate!
chiar dacă eu nu îmi propusesem vreunul. Dar bine că Prin urmare, mă bălăceam sub șuvoiul cascadei
cineva, din mine, porunci: „La loc comanda! Urcarea și noi – da, aici e dezlegarea enigmei cu pluralul ce pu-
N
pe zid!” Așa și făcui, și bine făcui, pentru că, pe orizon- tea să pară inoportun, eroare, licență, – și noi vociferam
talitatea – ușor înclinată, firește, a zidului curgea un de adevărată beatitudine, chiar fericire, aș putea spune,
I
pârâiaș! Da, o albie, ca într-un apeduct roman, ducea – exact că noi, deoarece eu nu mai eram singur, ci îm-
undeva undele clipocitoare ale apei reci ca gheața, din preună cu mai mulți cititori (bine, răutăcioșii pot spu-
D
care am sorbit, revenindu-mi. Și aici mare este ispita ne: doar cu câțiva cititori; îi privește... chiar dacă reali-
de a cădea în brodare de epitete banale, entuziasm litatea și irealitatea sunt altele...). Sigur, eram cu cititorii,
teraturoid, că, chipurile, niciodată în viață nu băusem cu umbrele lor cu care, dimpreună, pornisem în acea
apă mai gustoasă, – chiar dacă așa și era, sau se părea în călătorie prin pustie, pe durata a patruzeci de ani, sau
doar paisprezece mii de semne grafice, buchii,
cu tot cu albituri (dacă nu intervin foarfecile sau
„delete”-ul redactorului); excurs (nu – excursie)
necesar, pentru a uita de robia convențiilor li-
terare; ca să ne descătușăm și să ne bucurăm
de libertate. Fie peste nisipișul dunelor, fie în
limpezișul undelor. Iar o călătorie împreună cu
cititorii e ceva pentru care face să trăiești, cred.
Ba nu, nu doar cred, ci vă asigur! Sută la sută,
cum s-ar zice. Pentru a adăuga, în final, că bine
cred cei ce consideră că pelerinajul, inclusiv prin
deșert, ține de o decizie personală și este, înain-
te de toate, o îndelungată, poate că nesfârșită,
chiar și în clipa morții, călătorie spre sine, spre
lumea exterioară, dar și spre cea interioară, spre
realitatea, dar și spre irealitatea, – pelerinajul
acesta nefiind decât un – nebun, nebun, nebun!
– eșafodaj pe care ne sprijinim căutările, rătăci-
rile, pierderile și regăsirile.

JURNAL DE CĂL ĂTO RI E Marius CHELARU Misionar în Ţara soarelui Răsare
„Având în vedere faptul că Japonia s-a ținut atât

de îndelungat și atât de îndârjit departe de tot ceea ce
este străin și văzând ceea ce s- a făcut timp de doar
10- 15 ani pe calea preluărilor de la străini, merită să
te uimești în fața poporului nipon... Trebuie să te afli
aici ca să vezi și să crezi cu câtă sete nestinsă se avântă
tineretul local să însușească limbi străine, mai cu sea-
mă engleza, pe care o învață, pur și simplu, cântând.
Înstrăinarea Japoniei de altădată, până la sfârșitul
anilor 50, de tot ceea ce este străin a făcut ca până în
acea vreme să rămână într-o completă necunoaștere
a condițiilor vieții sociale și politice din străinătate,
necunoscând marile cuceriri de ultimă oră ale știin-
ței, iată de ce străinii care au adus cu ei în țară noile
minuni ale științei – vapoare, telegraful, căile ferate
etc., etc. – le- au atras îndată atenția japonezilor, care
sunt isteți de la natură.”
Anatolie Tihai, Înclinația japonezilor spre educație
(Radu Șerban, Români de roman în Japonia, p. 33)
J aponia, civilizația japoneză, cultura, poezia

niponă dar și comportamentul locuitorilor
din Arhipelag au o putere de atracție aparte asupra Oc-
cidentului, prin asta înțelegând și România. Într-o carte
apărută nu de mult, citeam, într-o carte scrisă de Radu
Șerban, Români de roman în Japonia1, despre tinerii ja-
ponezi dintr-un seminar care au primit un exemplu de
smerenie de la un român, de la Anatolie Tihai, care,
„personalitate spontană, autentică, predă educația creș- lul Prutului din partea răpită de Rusia și azi încă în
tină într-un spirit fratern, oferind pilda propriei expe- Ucraina, în județul Hotin, în comuna Tărăsăuți (unde
riențe a smereniei. La internat, elevii încep să creadă că am ajuns și eu după 1990 și... multe din ce am văzut
un înger vine noaptea să le așeze în ordine papucii de relativ la felul în care sunt tratați românii din acea parte
lemn la intrare, până când unul dintre ei pândește și de Bucovina nu mi-au plăcut), s-a născut Alexandru
îl vede pe Anatolie îndeplinind discret această simplă Dumitru, fiul lui Dumitru Tihai, care administra o
misiune. După o asemenea lecție, dezordinea obiectelor moșie a unui boier Sturza, din Noua Suliță. Înscris la
a dispărut.” seminarul teologic din Chișinău, fără să spună acasă, a
Un capitol din cartea fostului ambasador al plecat pe Muntele Athos, la mănăstirea Zografu, unde
României în Țara Soarelui Răsare este dedicat acestui a devenit, călugărindu-se în 1865, Anatolie. Tot aici a
misionar, Anatolie Tihai, despre care autorul scrie, cu învățat limba greacă și arta picturii bizantine, pentru
temei, că are o „viață de film”. ca, apoi, să se întoarcă la Chișinău, unde a terminat
Succint, născut la 23 noiembrie 1839, pe ma- studiile la seminar, apoi a studiat la Academia Teologică
din Kiev (pe care a înființat-o cel care, pe vremea lui
1
Radu Șerban, Români de roman în Japonia, prefața: Ma-
Vasile Vodă al Moldovei, a scris o carte de importan-
rius Chelaru, Coresi Publishing House, București, 2020.
ță în epocă, Mărturisirea ortodoxă - Pentru Movilă. A cazul său, cei ortodocși (cu tot cu el erau în total 3 mi-
fost hirotonit ierodiacon, ieromonah, apoi solicitat de sionari ortodocși, ceilalți doi fiind ruși; de altfel, și el se
C Ă L Ă T O R I E
arhimandritul rus Nicolae Kasatkin, pleacă în Japonia așeză alături de aceștia, scriind: „nu-i este oare rușine
ca misionar. A ajuns la Hakodate, în ziua de 24 aprilie poporului rus, cel mai numeros reprezentant al Orto-
1872, la vârsta de 33 de ani. doxiei în lume, că a putut să scoată din mijlocul său,
Acum facem referire la o altă carte, cu primul pentru activitatea misionară peste granițele sale doar
jurnal al lui Anatolie Tihai în Japonia (au fost două)2, trei suflete”), locurile ș.a.
în care citim despre ce a făptuit în Arhipelag, unde a Încheiem vorbirea despre această carte cu un
ajuns paroh al bisericii ortodoxe și superior al centru- fragment în care Anatolie Tihai descrie „Kyoto sau Sai-
lui misionar din Hakodate (1872 - 1878), profesor al kyo”: „(adică capitala de vest), numit, de asemenea, și
seminarului teologic Ortodox din Japonia (Surugadai Miyako, este un fel de Moscovă a Japoniei, unde locu-
Kanda, din Tokyo), întemeietor al bisericii din Osaka, iau în vechime împărații niponi, iar astăzi este inima
1878 ș.a., având un rol major în ceea ce privește răs- budismului”. Budism despre are Tihai scria atunci că ar
D E
pândirea ortodoxiei în Arhipelag. fi „o rămășiță a trecutului”, „supraviețuind și slăbind cu
„Preluate după numerele 28 – 32 ale săptămâna- fiecare zi”, „întrezărindu-i-se capătul”.
lului «Missioner»/ «Misionarul» pe anul 1878” și apro- Anatolia Tihai a învățat limba, a învățat să cu-
bate fiind de către cenzura din Moscova, tot în 1878, noască oamenii din Japonia, felul lor de a fi, cum se
J U R N A L
traduse din rusă de Vlad Cubreacov în 2009, acestea raportau la divinitate, ș.a. Pagini despre cum a perceput
sunt pagini în care Anatolie Tihai descrie plecarea sa de el această relație a japonezilor cu divinitatea au apărut
la Hakodate în diverse locuri din Țara Soarelui Răsare, într-o altă carte, a sa, despre sectele din Arhipelag,3 în-
petrecută la 26 octombrie 1877, călătoriile sale misio- soțită de un cuvânt de binecuvântare al Preasfințitului
nare în Japonia, înființarea comunității și școlii creștine Antonie, Episcop de Bălți, Părintele nostru Anatolie Ti-
din Osaka, ș.a., și întoarcerea la Hakodate în 6 martie hai – un misionar desăvârșit și prefața traducătorului și
1878. Descrie locurile, între care și Kyoto, templele responsabilului de ediție, Cuviosul Anatolie Tihai – pri-
de acolo... Căci, așa cum spune Antonie, episcopul de mul niponist român.
Bălți, „harnic și jertfelnic misionar, părintele arhiman- Sectele religioase din Japonia a fost scrisă în limba
drit Anatolie, timp de aproape douăzeci de ani” și a rusă, în ianuarie 1879 (încheiată, de fapt, la 18/30 ia-
„adus credința creștină la mii de japonezi”, „reușind să nuarie a acestui an), la Hakodate. A fost publicată tot
organizeze școli în Hakodate și Osaka și seminarul din în 1879 în revista „Missioner”/ „Misionarul”, din Mos-
Tokyo”. cova (ca și Jurnalul), apoi, în anul 1882, în Analele Aca-
Câteva drumuri din călătoria sa, despre dru- demiei Teologice din Kiev. Dacă în Jurnal scrie despre
mul pe calea ferată de acolo: „O cale ferată inaugurată activitatea sa de misionariat, descriind plecarea sa de la
pentru public în vara anului 1872 leagă Yokohama de Hakodate, care a fost la 26 octombrie 1877, peregrină-
Tokio. ...De mai bine de patru luni de când se circulă rile sale misionare în Japonia, înființarea comunității și
pe această cale ferată nu s- a auzit să aibă loc vreun ac- școlii creștine ortodoxe din Osaka, ș.a., și întoarcerea la
cident, ceea ce este o dovadă din plin că japonezii nu Hakodate, în data de 6 martie 1878, locuri, temple ș.a.,
sunt mai prejos decât oricare dintre națiunile europene aici se oprește, după câteva pagini de „considerații ge-
în ceea ce privește capacitatea de a învăța.” nerale”, asupra a trei „secte”, cum le numește, respectiv
În afara aspectelor care țin de activitatea sa de confucianismul, shintoismul și budismul.
misionariat, de interes sunt modul în care descrie Ana- Încă de la începutul „considerațiilor” sale,
tolie Tihai oamenii, mentalitatea celor din Arhipelag, Anatolie Tihai scrie că, dacă s-ar „judeca” după „mo-
felul cum erau primiți, în viziunea sa, creștinii, și, în numentele sale sau de arhitectură, după numărul re-
prezentanților religiei sale”, Japonia ar putea fi „consi-
2
Primul jurnal misionar al cuviosului Anatolie Tihai, un derată drept una dintre cele mai religioase țări”. Apoi,
apostol român pe ogorul ortodoxiei Japoniei, responsabil de
ediție Vlad Cubreacov, coperta: Iurie Babii, ediție bilingvă 3
Sectele religioase din Japonia, responsabil de ediție Vlad
română – japoneză, Editura Episcopiei de Bălți, Chișinău, Cubreacov, coperta: Iurie Babii, Editura Episcopiei de
2018, 112. Bălți, Chișinău, 2019, 64 p.
citând niște „date statistice indubitabile”, scrie că „aici se distinge categoric atât prin conținutul său intrinsec,
există 67564 de temple budiste și peste 100.000 de cât și prin mulțimea adepților săi”, „având, în esența sa,
sanctuare shintoiste”, iar, „conform recensământului trei caracteristici: ateismul, metempsihoza (...) și absen-
din 1874, „207.669 de călugări budiști” din diverse or- ța castelor”.
C Ă L Ă T O R I E
dine, 58.862 fiind călugărițe. Remarcă „libera convie- Încheie cartea aceasta cu o serie de considerații
țuire a mai multor credințe”, „dovada toleranței aces- despre cum ar trebui să se propage religia creștină în
tui popor”, dar nu uită nici de prigoana creștinilor „la Japonia, care ar trebui să fie condițiile ș.a.
cumpăna secolelor al XVI-lea și al XVII-lea și până nu Sunt pagini scrise de un preot, un misionar care
demult, mai exact până la începutul anilor 70”. Cauza și-a format o opinie documentată, în felul său, despre
D E
acestei prigoniri, scrie el, nu este intoleranța, ci misio- felul de a fi al japonezilor, cu detalii interesante despre
narii catolici. Arhipelag din acele vremuri. Vom semnala cititorilor
Am citit cu interes cum descrie peisajul credin- noștri și alte pagini scrise de Anatolie Tihai, care a între-
J U R N A L
țelor din Japonia, apoi confucianismul care, „atât în prins călătorii de misionariat în China (după ce Pavel
China, cât și în Japonia”, „nu poate fi considerat un Dmitrevski, consulul rus din Hankou (Hangkow), i-a
sistem religios”, „shintoismul, care „în forma sa inițială scris episcopului Nicolae Kasatkin, la 23 noiembrie / 5
pură (...) aproape că nu există, întrucât într-un timp decembrie 1887, cu rugămintea să îi trimită în China
îndepărtat acesta reprezenta un sistem apărut de lupta un preot pentru comunitatea de acolo; Anatolie Tihai
dintre budism și filosofia chineză”, și apoi budismul, a mers acolo în ianuarie-februarie 1888) și Japonia, țări
care, „într-o lume a numeroaselor credințe păgâne (...) între care, se știe, sunt legături vechi și complicate.

Iată (citate din „Primul Jurnal misionar...), câ- completă a sa”, „considerându-se, pe bună dreptate, că
teva rânduri despre sosirea la Nagasaki, venind pe ruta poporul român și România, au, prin el, o contribuție
Aden, Ceylon, Singapore, Saigon, Hong-Kong, Shan- la răspândirea Ortodoxiei în Japonia”), în prefața sa,
ghai: „Călătoria de la Shanghai la Nagasaki durează amintește despre faptul că, dincolo de a fi un preot cu
45–50 de ore. Portul Nagasaki și rada lui nu se deschid har, misionar, Tihai a fost și bun publicist, debutul său
dintr-o dată privirilor celor care vin spre ele, ascunzân- fiind în „Monitorul eparhial de Chișinău”/ „Kișiniovs-
du- se între niște insulițe și malul șerpuitor, ceea ce face kie Eparhialnye Vedomosti”, la 1 decembrie 1870, cu
ca aceasta să fie aproape cea mai bună dintre toate rade- un studiu în rusă de 25 de pagini despre mormonii din
le portuare din Japonia. Chiar la intrarea în golful care America, pe care nu l-a semnat. Era o parte din studiul
formează rada, la o depărtare de 2–3 mile de oraș, prin- întreg, restul nemaifiind publicat. În același Monitor a
tre alte stânci și insulițe, se vede o stâncă singuratică, apărut, în noiembrie 1872, primul său text pe care l-a
dar plină de verdeață, stânca Papenberg, de pe care, în scris în Japonia, la Hakodate, despre situația misiunii
secolul al XVII- lea, fuseseră aruncați în mare nefericiții ortodoxe de acolo. Prefațatorul oferă mai multe detalii
misionari.” „Numai cine a văzut Bosforul poate înțele- despre activitatea publicistică a lui Anatolie Tihai, des-
ge plăcerea de a parcurge o depărtare de 384 de mile, pre faptul că, din motive pe care cititorul le va afla din
aflându-se neîncetat printre insule înfloritoare. De la carte, i se pot atribui și mai multe alte scrieri, după cum
Nagasaki la Hyogo treci doar printre țărmuri cu cele și revistele în care a publicat aceste șase texte pe teme
mai diferite priveliști.” „La vreo 150 de mile de Naga- etnografice.
saki am zărit, rămânând în stânga noastră, orașul Simo- Este o lectură de interes, autorul oferind și de-
noseki, deocamdată închis pentru străini, dar, judecând talii despre călătoria sa (Aden, Ceylon, Singapore, Sai-
după mulțimea navelor cu pânze din port, se vede că gon, Hong Kong, Șanhai și Nagasaki), dar mai ales
orașul este plin de viață (...) La 13 mile depărtare de despre Japonia și japonezi, așa cum erau la acea vreme.
Hyogo, către sud- est, se află Osaka, orașul cu 500 de Încheiem, și cu o invitație la lectură, și în aș-
mii de locuitori. La Osaka și în împrejurimi oamenii teptarea celorlalte eventuale cărți din „serie”, și pentru
sunt cei mai frumoși și mai cultivați din Japonia.” a vedea cum scria și cum gândea autorul, cu un frag-
C Ă L Ă T O R I E
Observațiile sale, spuneam, au fost și despre ment din Locuitorii Japoniei: „japonezii aparțin, după
oamenii din Japonia. Aici ajungem la o a treia carte, trăsăturile lor fizice, unui neam mongol, iar limba lor
tot a sa, cu „însemnări ethnografice”4, și aceasta având aparține familiei turanice. Ei înșiși își spun, precum și
un cuvânt de binecuvântare - Părintele nostru Anatolie țării lor, Nippon (Nitsi – soare și hon – început, origi-
Tihai – un misionar desăvârșit), Vlad Cubriacov (res- ne, răsărit; potrivit particularităților foneticii nipone,
ponsabilul de ediție, care semnează și prefața - Cuviosul ambele cuvinte formează prin compunere cuvântul Ni-
Anatolie Tihai – etnograf și publicist ortodox în Japonia ppon), adică țara Soarelui Răsare. (...) Populația statu-
– în care citim și despre planul de a publica și al doilea lui nipon, în forma ei actuală, este alcătuită, în afară de
jurnal misionar, dar și a altor scrieri ale autorului). Sunt japonezii propriu-ziși, din a) aynu, b) etá și c) likeeni”.
adunate în această carte șase articole ample: Impresii O viață mai puțin obișnuită. Anatolie Tihai
dintr-o călătorie în Japonia, Însemnări etnografice despre (1839–1893), un om care și-a dedicat viața înfăptui-
Japonia, Locuitorii Japoniei, Locuitorii Japoniei, Prin ce rii misiei în care a crezut, și despre care, în final, scrie D E
se deosebesc japonezii și chinezii între ei, Tendința japone- Radu Șerban „Tot restul” acesteia „și-l petrece” în Japo-
zilor către educație. nia, ca „vrednic misionar ortodox, învață limba și obi-
Vlad Cubriacov (care subliniază că relația sa cu ceiurile locului, îl aduce și pe fratele său, Iacob, compo-
J U R N A L
Biserica Orotodoxă Română, a „condus la o asumare zitor, care- și întemeiază familie mixtă și are cinci copii.
Cercul vieții pământene i se închide în drum spre țara
4
Cuviosul Anatolie Tihai, Însemnări etnografice/ Ethno- natală, spre veșnicie.” Lucruri mai puțin cunoscute la
graphic notes, responsabil de ediție Vlad Cubreacov, coper- noi, ca atâtea altele despre români care sunt mai de-
ta: Iurie Babii, ediție bilingvă română – engleză, versiunea grabă cunoscuți peste hotare decât în țară. Și o lectură
engleză: Nicoleta Nică, Editura Episcopiei de Bălți, Chiși- interesantă.
nău, 2022, 152 p.

TR ADUC ERI Tristan TZARA l’homo poeticus
caut încă cine știe ce supunere a supunerii

a amintirilor dispărute
vară a foamei de foc tranșantă de valuri nebune
lunga nepăsare a nisipului pe case
peisajele ard sunt limbi noi
și copiii se împotmolesc într-o vindecătoare dulceață
plajele confundate cu torțele de păr
frunzele păstrează aurul crepusculelor umede
Î n istoria artei și a literaturii, Dadaismul a re-

prezentat o mișcare culturală în care s-au re-
inventat mecanismele gândirii și ale actului creator, re-
din timpul scurtelor dezastre ale nopților să nu
îți vină să crezi
foarte aproape de lacrimi urmărește minune
volta individului devenind reprezentativă pentru toate după minune
curentele avangardiste care s-au dezvoltat mai târziu, ofer iubirii inima mea uimită
având la bază tot influența hazardului în procesul cre- iubirea a permis anilor să se scurgă
ator și sfidând, în spirit dadaist, toate formele de or- fie ca nisipul anilor mei să ajungă pe aceste dune
ganizare ale limbajului. Tristan Tzara, l’homo poeticus, ca aproape de pământ să recunosc copilăria
așa cum îl numește Henri Béhar, motorul acestui cu- originile construite din mii de tandre
rent literar și artistic publică mai întâi în limba română sentimente moarte
și apoi masiv în franceză numeroase volume până în fie ca mișcărilor lacrimilor să le sporească conștiința
anul morții sale, 1963. Prezentele versuri fac parte însă pentru ca să contemplu splendoarea intimă
dintr-un volum postum, apărut în anul 1976, Jonglerul radiațiile grele ale surselor adevărate
timpului. Culegerea de poeme a fost îngrijită de Henri cu mâinile goale desenez prospețimea ta abia născută
Béhar la editura Les Éditeurs Français Réunis, în colec- iubire bucuria mea prezentă
ția Petite Sirène și a cuprins 88 de pagini.
am parcurs câmpia tuturor imposturilor
am cernut bucuriile care mi-au fost promise
Odă uitării ca să trăiesc
iubirea grijă profundă
în ce se recompun sferturile de fețe în ampla obscuritate a prietenului meu fratele meu
în centrul ființei tale rupte risipite am descoperit limba trădărilor fugitive
ce îndoială înveninează vocea mizeriei am urmat căutarea unei nopți de furie
cerul cade ca o pleoapă rece am trăit în plină zi în desișuri însângerate
îngroapă marea înghețată în paloarea ei îngustă umbră a trecutului tu îmi păstrezi ranchiuna
moartea surorile mele frații mei moartea reînnoită ochii tăi strălucesc încă în colțuri de camere goale
moartea poartă ochelari de cal
ca să nu ezite, pentru a nu face compromisuri nu sunt eu cel pe care îl aștepți
moartea surorile mele frații mei moartea reînnoită eu sunt cel care este depășit
cui îi pasă atâta timp cât zorii zâmbetelor fraterne fără voce fără gest foc muribund
au știut să risipească haita de supoziții darul prieteniei reneagă bătrânii mei pași
ea lovește ea m-a lovit în eul meu cel mai drag ochii închiși de surpriză
și în furnicarul orelor și cascadelor doar privirile biciuiesc spațiul

Ușa mare
mai lungă ca o zi fără pâine
de abia se culcă ziua la picioarele noastre
care dezvăluie deja amintirile false
visul repară instrumentele răbdării
și introduce focul în locuințele noastre închise
înainte ca somnul să se retragă din plânsul său

la judecata ușilor și la drumul barat
cine este acest plâns ascuțit și totodată imperceptibil
ascuțime care traversează de la o parte la alta corpul
nostru
o așteptare tenace
cadouri pe buze
sângele ne blochează ieșirea
nu sunt nicăieri și umblu prin lume nu sunt dintre aceia care își spun că sunt limpezi
rămânând în loc răspândind limpezime prin paleta cuvintelor
există lumină în gândirea mea secretă
cine vorbește astfel golurilor memoriei
durerea este fecundă și brazda ei profundă ea se află în corpul câștigat din suferință
tu te recunoști la fiecare curbă a drumului din toate părțile debordează întunericul născut
în cel mai ascuns loc al fiecărui om întâlnit învăluind pământul sau iubirea noastră caută un
tu ești vocea sigilată promisiune înghițită punct de sprijin
mână căsătorește oglinda care-i seamănă latră în nemărginitul spațiu necunoscut
pentru încrederea ta pentru adevărul ținut strâns
tu treci de la unul la altul într-o clipită atâtea alte voci ridică pânzele
suflul iubirii nu a preluat zilele tale acel spațiu răsună spre marea de frică de altădată
iubirea nu a preluat ordinea zilelor tale a mea a mers pe urmele paterne
cine vorbește de dragoste vorbește despre inconstanță
cine vorbește de durere vorbește despre excesul ei (Traducere și note de Isabel VINTILĂ)
în ce se recunoaște abisul din ochii tăi
tu muști din odihna mea tu încânți vânturile tu întorci

pământul nopților în care mă găsesc
mormântul tău viu fiecare zi risipită
T R A D U C E R I
nu am făcut jurământul de a rămâne imobil
nu regret nimic durerea mea inutilă
rănile vindecate și cele de pe muchie
plângând în izbucnirile furiei mele coapte
voi putea oare să reconstitui motivele tăcerii mele
edificiile lacrimilor unde circulă durerea mea
rușinea este pentru cei care se împodobesc cu ea
uitare regatul tău este pe pământ

autograf Mihaela I. Rădulescu – O carte despre suflet
Ruxandra Cesereanu .............................................................1 şi abisurile memoriei............................................................69
apeiron interviu
Matei Vişniec – Despre labirint ..............................................2 George Motroc – Adrian Dinu Rachieru: „Fiecare
reflux provincie se făleşte cu eminescologii ei” (II) ......................71
Alexandru Ovidiu Vintilă – Note de lector ...........................8
rememorări
cronica literară
Nicolae Tzone – „e aproape trei noaptea la bucureşti
Ioan Holban – Maria-Luiza Cristescu. 80 de ani
de la naştere .........................................................................10 cristi popescu a înviat şi trece pe străzi surâzând..." ........75
Savu Popa – O imaginaţie în fibrilaţii Fevronia Novac – Cristi .....................................................77
vizionare şi onirice ..............................................................16 proză
Romeo Aurelian Ilie – Polifonia unei iubiri prea Dana Banu – Livada de lămâi .........................................78
complicate. Cronica monografiei romanţate, „Bilili” Marian Ilea – Iudita Zsombori.........................................86
de Andrei Crăciun (Editura Paralela 45, eveniment
colecţia Prima dragoste, 2022)..........................................19 Doina Cernica – Cu Porumbeştii în nordul Bucovinei .88
recitiri
Doina Cernica – Cu Vasile Lovinescu spre vârful
Adrian Dinu Rachieru – Constantin Ţoiu, la centenar ...21
Muntelui.................................................................................95
poesis
Remus-Valeriu Giorgioni – Poetul în poezeum ..............25 Doina Cernica – Sânzienele – semn de carte.............99
Liviu Georgescu – inedit ....................................................28 sintetizator
Mihail Vakulovski – (fără) frîne........................................33 Liviu G. Stan – Aproximări şi euforii ..............................104
Mihaela Claudia Condrat – de nu de nu mă mai ......35 lirice
Dana Ştefan – Promisiuni...................................................38 Alexia Plăcintă – iubesc cu toate cariile..........................106
pe contrasens eseu
Adrian Alui Gheorghe – Poeme americane......................41 Niadi-Corina Cernica – Ascensiuni spre Divin
coordonate bucovinene
în opera lui Porfir ...............................................................108
Mircea A. Diaconu – Ciprian Porumbescu,
Horaţiu Stamatin – Memorie vs ficţiune?.....................109
ultimele zile la Viena. În jurul unei fotografii ...................43
epistolar unghi de vedere
Liviu Papuc – Scrisori regăsite (XI).......................................50 Felix Nicolau – Modernitatea etnică percepută prin
in memoriam prisma literaturii române de secol pre-avangardist .....112
Gabriel Mardare – Petru cel blajin şi pulberea jurnal wallon
de aur. Teze & paranteze..................................................53 Liviu Ofileanu – Pagini de jurnal (V)...............................113
apostrof cronica de teatru
Magda Ursache – Amor descendo elevat ......................58 Elena-Brânduşa Steiciuc – Magia unui spectacol ..........117
carnete critice din sens opus
Maria Dinu – Restitutio Victor Brauner ...............................60
Leo Butnaru – Excurs, nu excursie .................................118
Paul Gorban – Dezlegările vămilor fiinţei,
jurnal de călătorie
în poezia lui Shanti Nilaya................................................62
Hristina Doroftei – Metavers divers.................................64 Marius Chelaru – Misionar în Ţara soarelui Răsare......121
Adi G. Secară – …pentru neliniştile condiţiei umane traduceri
(spre un viitor de cleştar!). Ioan Popoiu, Tristan Tzara – l'homo poeticus
„Requiem”, Ed.Timpul, Iaşi, 2023.....................................65 (traducere şi note de Isabel Vintilă) ..................................125
serie nouă,
anul XXXIV
, Nr. 7-8-9
(389-390-3
91), iulie/a
ugust/septem
brie 2023
Revistă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni

Bucovina Literară, Nr. 7-8-9/2023

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Bucovina Literară, Nr. 7-8-9/2023

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Bucovina

serie nouã, anul XXXIV, Nr. 7-8-9 (389-390-391)/2023

COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat cu

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

AUTOGRAF Ruxandra CESEREANU

serie nouă, anul XXXIV, nr. 7-8-9 (389-390-391), iulie/august/septembrie 2023

Cîte vieţi netrăite

cîte ploi atîtea amintiri

cîte vise atîtea semne acum ne dăm seama că punctul

mi-a spus ea, dar nu a fost aşa

ai să vezi, cînd vei învăţa să ne potriveşti

să ne dezlegi şi să nu te mai împotriveşti nouă

mi-au spus ele, dar nu a fost aşa

am potrivit mai multe cuvinte

cu atît m-am scufundat mai mult în cuşca lor

ei voiau trei cuvinte pe care să le uite

serie nouă, anul XXXIV, nr. 7-8-9 (389-390-391), iulie/august/septembrie 2023

ca un nod rămas definitiv în gît

căzut dintr-o navă cosmică

nici despre avantajul de a avea două inimi persecutat

cu un singur ochi şi cu două inimi nu se mai poate aşa

nu pare a fi o enigmă demnă de inteligenţa omului lumea are nevoie de o schimbare

serie nouă, anul XXXIV, nr. 7-8-9 (389-390-391), iulie/august/septembrie 2023

sincer să vă spun, eu, în calitate de extraterestru

nu ştiu cînd voi putea Deveneau comestibile

am spus bună ziua mai multor persoane te crezi ochi?

nu am intenţia de a lua nici un tren

i-am spus de ce mă tot visezi

dar un sfat amabil nu strică niciodată

de aia tot numeri pînă la unu?

serie nouă, anul XXXIV, nr. 7-8-9 (389-390-391), iulie/august/septembrie 2023

șopti aceleași lucruri”.

de-a dreptul în miezul „inexplicabilului”.

tor – un Călin Dănilă așezat, discret, un Întrebător care

întrebarea trebuie ignorată?”

Maria-Luiza Cristescu Ioan HOLBAN

C ea dintâi componentă tematică a prozei

serie nouă, anul XXXIV, nr. 7-8-9 (389-390-391), iulie/august/septembrie 2023

serie nouă, anul XXXIV, nr. 7-8-9 (389-390-391), iulie/august/septembrie 2023

serie nouă, anul XXXIV, nr. 7-8-9 (389-390-391), iulie/august/septembrie 2023

serie nouă, anul XXXIV, nr. 7-8-9 (389-390-391), iulie/august/septembrie 2023

Franţa posibilul semen (era să spun

„semena“), pare a-l găsi în Claudine

fapt, este liberă să se îndrăgostească,

înţelege diferenţa specifică şi mai

romanului Mariei-Luiza Cristescu

rate obsesiv în perspectiva rezistenţei,

se luptă zadarnic pentru zahăr, făi-

îşi trăiesc toată umilinţa între patru

serie nouă, anul XXXIV, nr. 7-8-9 (389-390-391), iulie/august/septembrie 2023

O imaginaţie în fibrilaţii Savu POPA

dracului cu poeziile tale

este întâlnit și în câteva

poezii mai scurte, care

zează obișnuințele, ne-

mulțumirile sau chiar

Mai urât decât cuvântul

viitorul meu strălucit/

serie nouă, anul XXXIV, nr. 7-8-9 (389-390-391), iulie/august/septembrie 2023

serie nouă, anul XXXIV, nr. 7-8-9 (389-390-391), iulie/august/septembrie 2023

R Ă Romeo Aurelian ILIE Polifonia unei iubiri prea complicate

A ndrei Crăciun (născut în 1983, la Târgoviș-

volumele de versuri, Poezii pentru Așadar, știm de pe acum că