Professional Documents
Culture Documents
STUDENTE
MANCIU MARIANA CORINA
PISTOL MADALINA
BUCURESTI
2006
REZUMAT
2
DATE CULESE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE
3
deobiectul care-I da nastere, reprezentarea ca imagine mentala implica doua
elemente noi, desprinderea de obiect si retinerea unor insusiri condensate,
respectiv a unor semnificatii diferite de lucrurile semnificate. Saltul de la
perceptie la reprezentare este posibil datorita functiei simbolice pe care o
indeplineste limbajul. Aceste reprezentrari cu care opereaza gandirea mai sunt
denumite si preconbcepte deoarece imaginile pe care le impliuca nu sunt o simpla
copie a obiectului singular, ci un complex de insusiri ce pot fi atribuite mai multor
obiecte de acelasi fel. Fixarea sau centrarea perceptiva leaga imaginea de obiect,
in timp ce reprezentarea realizeaza o decentrare a imaginii de obiectul singular,
fara insa a se desprinde de lumea reala si s trece intr-un plan mental propriu-zis.
Simbolurile imagistice sunt elemente ale gandirii preconceptuale sau intuitive care
faciliteaza trecerea de la imaginile perceptive la operatiile mentale specifice
gandirii conceptuale.
Dimensiunea afectiva la varsta prescolara se exprima prin imbogatirea si
diversificarea starilor afective, prin amplificarea lumii subiective interioare,
aspecte care conduc la trezirea sentimentului de personalitate. Acest sentiment se
exprima atat printr-o atitudine de opozitie (Wallon, 1975) cat si printr-o parada a
eului relevata prin agilitatea copilului, gratie stangace dar plina de farmec, care
este folosita pentru a trage atentia si admiratia celor din jur.
Intreaga dezvoltare afectiva este pusa pe seama procesului identificarii.
Este vorba de trairile generate de relatiile cu persoanele din apropierea sa.
Modelele umane cele mai apropiate sunt cele parentale, copilul straduindu-se sa se
identifice cu cei doi parinti. Cercul persoanelor cu care se identifica se largeste,
educatoarea devenind una dintre acestea, cu rezonanta puternica pentru copil,
campul afectiv imbogatindu-se astfel cu noi trairi emotionale. Sursa acestora se
afla in contradictia dintre trebuinta de autonomie si interdictiile impuse de adult.
Psihologic, aceasta contradictie imbraca forma crizei de opozitie, ce se exprima
printr-un evantai de rivalitati fata de cei mai mari. Satisfacerea trebuintei de
independenta declanseaza conduite pozitive, dupa cum blocarea ei genereaza stari
4
emotionale negatve. Instabilitatea afectiva este inca prezenta la aceasta varsta, ea
exprimandu-se prin anumite explozii afective, concretizate prin treceri bruste de la
o stare pozitiva la una negativa si invers.
Dimensiunea relationala se exprima prin amplificarea independentei
comportamentale, expresie a procesului identificarii de sine si a aparitiei
sentimentului de personalitate. Criza de opozitie imbraca doua tendinte
complementare, relatiile cu adultii sunt dominate uneori de sensibilitate si de
dorinta de a convietui impreuna, cu toate conflictele trecatoare ce se manifesta in
aceasta perioada.
Frecventarea gradinitei conduce, in mod inevitabil, la conturarea unui
autentic comportament interrelational. Structura formala si informala a grupului
de copii din gradinita genereaza un climat psihosocial in care fiecare copil este in
acelasi timp spectator si actor al tuturor intamplarilor care au loc aici. Pe masura
ce sunt acceptate si constientizate unele reguli si norme de comportare, relatiile
interpersonale se diversifica si se imbogatesc in continutul lor informational.
Datorita fenomenului perceptiei sociale, copilul de varsta prescolara este in stare
sa realizeze o selectie in relatiile sale interpersonale, considerandu-i pe unii dintre
partenerii sai prieteni sau rivali. Sistemul relatiilor interpersonale constituie fondul
pe care incep sa se contureze trasaturile caracteriale.
Aceasta perioada ami este descrisa in literatura de specialitate ca marcand a
doua copilarie, iar datorita incarcaturii sale simbolistice si a unei emotivitati
complexe ca fiind varsta de aur a copilariei sau varsta micului faun (Debesse,
1970), fiecare dintre aceste expresii surprinzand cate ceva din ceea ce ii este
specific copilului de aceasta varsta, prin prisma unei dominante a personalitatii
sale.
Prescolaritatea este varsta la care relatia dintre gandire si limbaj are un
anumit specific: particularitatile fiecarui fenomen exprima particularitatile
celuilalt si ambele fenomene se dezvolta in corelatie, favorizandu- se reciproc.
Acest lucru permite adultului sa favorizeze dezvoltarea gandirii prin actiuni
5
educative desfasurate asupra limbajului. Verbalizarea permanenta a actiunilor,
antrenarea copilului in dialog, utilizarea integratorilor verbali sunt astfel de
procedee.
Deoarece are o gandire preconceptuala prescolarul opereaza cu constructe
care nu sunt nici notiuni individualizate nici notiuni generale. Aceste notiuni sunt
individualizate cognitiv, afectiv si actional si pot fi rapid destructurate sau
restructurate. Prescolarul nu este capabil sa isi organizeze cunostiintele
achizitionate din diferite surse in sisteme coerente si sa le utilizeze in rezolvarea
diferitelor probleme fara sa fie indrumati.
Se contureaza primele operatii ale gandirii, insa acestea nu ii permit
prescolarului identificarea invariabilului, esentialului, generalului sau
obiectivului. Absenta sau insuficienta dezvoltare a limbajului intern il impiedica
sa faca abstractizari si generalizari. Permanenta intrebarea “de ce?” exprima
atitudinea sa interogativa fata de realitatea obiectiva.
Pe baza realului, copilul isi creaza un univers imaginar care ii satisface
nevoia de ordine, de armonie si de coerenta. Deoarece nu intelege legile obiective
care guverneaza lumea, intamplarile reale ii par neorganizate, haotice si
neinteligibile. Prin imaginatie isi apropie lumea in vederea cunoasterii ei,
solutioneaza probleme, anticipeaza intamplari nepetrecute inca, isi proiecteaza
dincole de real propriile dorinte.
Imaginatia reproductiva a prescolarului este antrenata mult in in ascultarea
povestilor si a povestirilor, iar reconstituirea imaginativa este deseori contaminata
de experienta individuala. Imaginatia creatoare se manifesta mai evident in desen,
modelaj, constructii si in diverse jocuri cu subiect. Desfasurarea ac atare a acestor
activitati, placerea pe care o resimte copilul cand isi incearca propriile capacitati,
satisfactiile traite in legatura cu ceea ce reuseste sa faca, sustin si propulseaza
combinarile imaginative. Zona cea mai mare de combinare imaginativa este cea a
personajelor si a intamplarilor fantastice ale povestilor. Lumea povestilor, a
miraculosului este campul libertaii imaginative nelimitate care permite
6
structurarea unei atitudini mentale caracteristice si anume, dorinta de a incerca, de
a indrazni, de a cuteza, care va pregati terenul veritabilei creatii de mai tarziu
(Cretu, 2001).
Produsele imaginatiei prescolarului se concretizeaza prin originalitate
subiectiva si utilitate personala. M. Debesse recomanda adultilor sa isi propuna ca
obiectiv prioritar educarea imaginatiei, caci inventand mult copilul se inventeaza
si pe sine si acest lucru este foarte important.
Experienta perceptiva, trairile afective puternice, declansate si intretinute de
lumea basmelor, caracteristicile gandirii confera imaginatiei copilului prescolar un
anumit specific. La 3 ani el traieste intr-o lume fantastica in care totul este posibil,
iar la 6 ani disociaza realul de fantastic, pe care il accepta ca o conventie de joc.
Largirea experientei cognitive, aparitia si dezvoltarea unor trebuinte de
progres, diversificarea trairilor aective, dezvoltarea imaginatiei, dezvoltarea
competentei si a performantei lingvistice, aparitia limbajului intern, constituirea
formelor voluntare ale unor procese psihice, manifestarea unei atitudini cognitive
sunt indicii ca prescolarul are anumite disponibilitati pentru producerea noului (cu
valoare subiectiva) in activitatile pe care le desfasoara (Rafaila, 2002).
DEFINIREA CONSTRUCTELOR
7
Aptitudinea de scolaritate vizeaza formarea unor capacitati intelectuale
necesare activitatii scolare. Obiectivele si cerintele educatiei prescolare se
concretizeaza in formarea unor capaitati necesare satisfacerii cerintelor activitatii
scolare. Educatia prescolara presupune realizarea unor obiective si continuturi cu
scop imediat. Aceste obiective pot fi grupate dupa capacitatile care sunt urmarite,
intre acestea un loc central ocupandu-l dezvoltarea limbajului.
8
notiunile care se schimba, se imbogatesc si se precizeaza terptat pe masura
acumularii experientei.
In dezvoltarea limbajului copilului, insusirea structurii gramaticale a limbii
materne reprezinta o problema deosebit de importanta. Acumularea experientei
verbale duce treptat la formarea unor generalizari lingvistice, empirice, la
elaborarea asa numitului “simt la limbii”. Mecanismul fiziologic al “simtului
limbii” il constituie stereotipul dinamic care se elaboreaza la nivelul celui de-al
doilea sistem de semnalizare in procesul vorbirii.
Capacitatile intelectuale, morale, estetice se dezvolta progresiv si sunt
conditionate de stimularile la care copilul este supus prin intermediul anumitor
factori.
Dintre acestia pot fi enumerati:
- integritatea anatomo-fiziologica a analizatorilor, mai ales cel care conditioneaza
vorbirea, respectiv analizatorul vizual si verbo-motor. Copilul cu o buna
capacitate auditiv-perceptiva va recepta corect latura sonora a limbajului; daca se
manifesta deficiente auditive va intampina greutati in activitatile ce se vor
desfsura. La fel de important este si analizatorul vizual.
- autocontrolul exprimarii proprii. In jurul varstei de 5-6 ani se considera normal
un copil care poate reflecta asupra propriei vorbiri. Asimilarea fondului lexical de
catre copil va asigura stapanirea in conditii bune a semnificatiei cuvintelor. Acest
lucru se observa cand se cere copiilor sa inlocuiasca un cuvant cu altul care are
aceeasi semnificatie sau in cazul omonimelor. Acest fapt demonstreaza evolutia
calitativa a operatiilor gandirii, fapt determinant in asimilarea structurilor
gramaticale. La varsta de 6-7 ani se observa un progres in capacitatea de a opera
cu simboluri.
- exprimarea educatoarei.
In formarea limbajului orice pedagog va avea incredere urmatoarele
aspecte: imbogatirea vocabularului, largirea capacitatii de interpretare semantica
9
si polisemantica, desavarsirea structurii gramaticale, a limbii vorbite si
expresivitatea adecvata la context.
Procesul de invatamant subsumeaza factorii enuntati. Prin intermediul
activitatii instructiv-educative in peremanenta cu factorii si cu conditiile enuntate,
insusirea limbii ca instrument de cunoastere, se desfasoara ca u proces de
acumulare, necesar generalizarilor lingvistice. Cand copilul incepe sa vorbeasca,
dupa ce a trecut timpul gaguritului, el se exprima prin ceea ce lingvistii numesc
halofaze, cuvinte sau sintagme investite cu functiile gramaticale ale unei fraze.
Cu timpul, copiii isi produc limbajul, imitand o schema a sintaxei receptate
si alcatuindu-si propriul model generativ.
Vorbirea monologata, cu sine insusi, reprezinta momentul “cheie” pentru
pun erea inm miscare4 a operatiilor inteletuale solicitate pentru programarea si
reglarea activitatii proprii cat si pentru a dirija activitatea instructiv-educativa.
Aceasta etapa desemneaza caracterul dominant egocentic al limbajului, etapa in
care copilul nu este preocupat decat de propriile actiuni.
Pentru copil, arata J. Beaudichou, comunicarea prezinta o mare importanta
intrucat prin intemediul ei se realizeza in mare parte insusirea primelor cunostinte
si reglarea efectiva a comportamentului.
Activitatile din gradinita trebuie sa favorizeze situatia de comunicare, sa
accepte toate formele de limbaj spontan, precum si pe cele paralingvistice; sa
organizeze spatii de comunicare.
Aceste situatii sunt de doua feluri: individuale si colective. Situatiile de
comunicare individuale constau in repetarea cu voce tare de catre educatoare a
celor spuse de copil si apoi in reformularea frazelor lui de mai multe ori, in
maniere diferite si intr-un limbaj corect. Astfel, copilul isi da seama ca ceea ce a
repetat educatoarea este de fapt expresia propriilor lui ganduri. Situatiile de
comunicare colectiva se creeaza atunci cand copiii sunt grupati in semicerc si pusi
cu totii sa faca diverse exercitii: sa vorbesca, sa cante, sa povestesca, sa recite, in
asa fel incat fiecare dintre ei sa utilizeze cu placere limbajul.
10
Se realizeaza astfel doua tipuri de exercitii: distractive, si de eliberare a
limbajului intr-o forma ludica.
Exercitiile distractive se pot realiza pornindu-se de la povesti, numaratori
(de tip ala-bala), cantece sau carti ilustrate. Exercitiile de eliberare a limbajului
pun copilul in situatia de a vorbi, sub impulsul unui stimul, educatoarea
reformuland corect ceea ce ce spun copiii. Acestea reprezinta momente de
stimulare a comunicarii si a creativitatii.
Astfel, stimularea dezvoltarii limbajului la prescolari este absolut necesara.
Se poate constata ca saracia vocabularului si stangacia in exprimare pot frana nu
numai progresul intelectual si munca de invatare, dar pot produce modificari si in
starile afective ale copilului (timiditate, teama).
De aceea, integrarea in scoala fara un limbaj corespunzator produce franari
in noua etapa din dezvoltarea copilului.
IPOTEZA DE CERCETARE
SUBIECTII
Cercetarea s-a realizat prin studierea a doua grupe de copii. Numarul total
de subiecti este de 40, fiecare lot avand cate 20 de subiecti. Lotul A cuprinde
subiectii cu varsta medie de 7 ani, iar lotul B cuprinde subiectii cu varsta medie de
6 ani.
ROLUL FIECARUI MEMBRU AL ECHIPEI DE CERCETARE
Manciu Corina urmeaza sa testeze grupul copiilor de 7 ani iar Pistol
Madalina urmeaza sa testeze grupul copiilor de 6 ani.
11
METODE
12
Tehnica aplicarii: Se formuleaza propozitii cu ajutorul cuvintelor date, cerandu-se
copilului sa raspunde la intrebarea “Ce face?” (electricianul, zidarul, gradinarul,
medicul, croitorul, invatatorul).
Instructaj: “Gandeste-te si raspunde ce face electricianul?”
5. Proba de contrarii (dupa A. Desceudres)
Material: Pe un carton se fixeaza 9 feluri de obiecte sau imagini astfel:
- desenul unei ciuperci mari si a uneia mici;
- o bucata de fier si o bucata de cauciuc pe care copilul le va pipai
- desenul unui bloc turn si al unei case;
- fotografia unui om batran si a unuia tanar;
- imaginea unui copil vesel si a unuia trist;
- o bucata de stofa neteda si una mototolita;
- desenul unei linii drepte si a uneia curbe.
Desfasurare
Faza I: Se arata copilului ciuperca mare, cerandu-i-se sa o identifice pe cea mica;
Faza a II-a: Reluam seria inversa, aratandu-i copilului ciuperca mica si cerandu-i
sa exprime contrariul
6. Proba de antonime
Se cere copilului sa identifice notiunea opusa ca sens urmatoarelor cuvinte: bun,
vesel, inainte, gros, sus, jos, mult, mare, slab.
Instructaj: “Asculta cu atentie cuvantul pe care ti-l spun si raspunde cu un cuvant
opus. Deci, cand eu spun deasupra tu spui dedesubt”.
7. Proba de completare a lacunelor din propozitii
Scopul: Se verifica folosirea adecvata a cuvintelor in propozitii, precum si
posibilitatile de intelegere a unui context.
Tehnica aplicarii: Se completeaza propozitiile date cu cuvinte potrivite ca sens
Primavara este.................
Copiii se joaca...................
Ziua este.....................
13
Razele soarelui sunt............
Se aude...............
Tara noastra este.................
Copiii astepta....................
14
REZULTATE
In urma aplicarii probelor s-au obtinut urmatoare rezultate:
Lotul A Lotul B
Subiecti Total punctaj Subiecti Total punctaj
S1 38 S1 24
S2 25 S2 16
S3 35 S3 32
S4 39 S4 23
S5 42 S5 24
S6 44 S6 35
S7 18 S7 12
S8 25 S8 25
S9 34 S9 28
S10 37 S10 35
S11 32 S11 31
S12 39 S12 32
S13 36 S13 22
S14 29 S14 23
S15 24 S15 31
S16 39 S16 32
S17 47 S17 36
S18 36 S18 22
S19 38 S19 32
S20 41 S20 41
15
INTERPRETAREA REZULTATELOR
CONCLUZIA CERCETARII
16
Aplicarea probei cu numarul 2 a dus la concluzia ca ca toti copiii pronunta
corect sunetele limbii romane, diftongii, triftongii, grupurile bi si triconsonantice.
Toti copiii stiu sa numere in limitele 1-10.
Aplicarea probei cu numarul 3 a evidentiatr faptul ca toti copiii s-au limitat
la a enumera insusiri cunoscute ale fiintelor si lucrurilor date, fara a incadra
elementul in notiunea de gen.
In analiza rezultatelor obtinute la proba nr. 4, am observat ca majoritatea
copiilor au raspuns corect.
Rezultatele obtinute in urma aplicarii probei cu numarul 5 au pus in
evidenta existenta unor deficiente in precizarea contrariilor cuvintelor date.
La proba numarul 6 s-au semnalat greseli tipice in gasirea antonimelor
cuvintelor: inainte, vesel, lumina, curat.
In aplicarea probei 6 am observat tendinta folosirii aceluiasi cuvant (ex.
"frumos”), a superlativului absolut precum si greseli gramaticale (ex. “Se aude
glasuri de copii”, “Razele soarelui sunt frumosi”).
In urma rezultatelor obtinute prin aplicarea probelor si prin interpretarea
statistica, am ajuns la concluzia ca limbajul subiectilor de 6 ani investigati este
sub medie, lucru ce nu le-ar permite integrarea cu succes in clasa I.
17
BIBLIOGRAFIE
18