Autori: Mihaela Singer

Cristian Voica

Referenþi: Cristian Alexandrescu

Dan Brânzei
Vasile Berinde
Ion Chiþescu
Ion D. Ion
Severius Moldoveanu
Dorin Popovici
Liliana Preoteasa
Gabriela Streinu-Cercel

Redactare: Corina Cîrtoaje

Tehnoredactare: Andrei Cîrtoaje

© 2004 – Editura SIGMA

Toate drepturile asupra prezentei ediþii aparþin Editurii SIGMA. Nici o parte a
acestei lucrãri nu poate fi reprodusã fãrã acordul scris al Editurii SIGMA.
4
 Clasa a IX-a
Numere reale
Axa numerelor
Pe orice dreaptã existã douã sensuri opuse; orice punct de pe dreaptã împarte dreapta
în douã semidrepte corespunzãtoare celor douã sensuri.

Se numeºte axã numericã (axa numerelor sau axã de coordonate) o dreaptã pe care
sunt fixate: un punct numit origine, un segment considerat unitate ºi un sens numit sensul
pozitiv (corespunzãtor uneia dintre semidreptele determinate de origine). Notãm originea
unei axe numerice cu O iar axa cu Ox sau Oy sau Oz. Punctul O împarte axa Ox în
semidreapta pozitivã (corespunzãtoare sensului pozitiv) ºi semidreapta negativã. Un punct
A de pe o axã numericã are abscisa (coordonata) numãrul a, dacã A se aflã pe semidreapta
pozitivã la distanþa a de origine, a U 0 ºi A are abscisa b = –a, dacã se aflã pe semidreapta
negativã. Notãm A(a) pentru a evidenþia faptul cã punctul A are abscisa a.

P(b) –3 –2 E\ (–1) O(0) E(1) 2 3 A(a)

Valoarea absolutã (modulul) unui numãr real a, este numãrul a =

RSa , dacã a U 0 .
Distanþa dintre douã puncte A(a) ºi B(b)
T−a , dacã a < 0
situate pe axa numerelor, notatã d(A, B) sau AB,
este d(A, B) = | a B b |.

Puteri
Pentru orice n iq, n U 2 ºi a g4, puterea n a lui a este produsul a n factori egali cu a.
Notãm a n = a14
⋅ a ⋅...⋅ a ; n se numeºte exponent, iar a se numeºte bazã.
24 3
n factori
Prin convenþie, a1 = a, a0 = 1.
1
Pentru a ≠ 0, definim a− n = n , n i q.
a
Pentru orice numãr pozitiv a ºi orice numãr natural par n U 2, numãrul notat n a ,
numit rãdãcina de ordin n a lui a, sau radical indice n din a, este soluþia pozitivã a
ecuaþiei xn = a.
Pentru orice numãr real a ºi orice numãr natural impar n, n ≠ 1 , numãrul notat n a ,
numit rãdãcina de ordin n a lui a, sau radical de ordinul n din a, este soluþia realã a
ecuaþiei xn = a.
m
Fie a > 0 ºi r un numãr raþional, r =, mim , niq, n U 2. Atunci a r = n a m .
n
Numãrul a r se numeºte puterea de exponent r a lui a.

Operaþii pe Z. Proprietãþi
Pentru orice numere reale a, b, c au loc urmãtoarele egalitãþi:
1) a + b = b + a (comutativitate)
5
2) a + (b + c) = (a + b) + c (asociativitate)
3) a + 0 = 0 + a = a (element neutru)
4) a + (–a) = (–a) + a = 0 (element opus)
5) ab = ba (comutativitate)
6) a(bc) = (ab)c (asociativitate)
7) a(b + c) = ab + ac (distributivitate)
8) a · 1 = 1 · a = a (element neutru)
1 1
9) a ⋅ = ⋅ a = 1 , pentru a ≠ 0 (element inversabil)
a a
Pentru a, b reale ºi n, k naturale impare sau a, b pozitive ºi n, k naturale, avem:
n a na
an = a ; n
ab = n a ⋅ n b ; n = , b ≠ 0; n
a < n b ⇔ a< b; n
a = nk ak ; k n
a = nk a .
b nb
Medii
a1 + a2 + ... + an
Media aritmeticã a numerelor reale a1, a2 ... an, n U 2, este numãrul .
n
n
Media armonicã a numerelor reale pozitive nenule a1, a2 ... an, n U 2, este .
1 1 1
+ + ... +
a1 a2 an
Media geometricã a numerelor reale pozitive a1, a2 ... an, n U 2, este numãrul n a1a2 ... an .

Proprietãþi ale relaþiei de ordine

Fie a, b, c, d numere reale.
J Dacã a T b ºi c T d , atunci a + c T b + d (adunarea este compatibilã cu relaþia T ).
J Dacã a ºi b au acelaºi semn, atunci produsul ab este pozitiv. În consecinþã a2 U 0.
Dacã a ºi b au semne contrare, atunci produsul ab este negativ.
a
J Dacã a ºi b sunt nenule ºi au acelaºi semn, atunci este pozitiv.
b
a
Dacã a ºi b sunt nenule ºi au semne contrare, atunci este negativ.
b
J Dacã a < b, atunci –a > Bb .
1 1
J Dacã 0 < a T b, atunci 0 < T .
b a
J Dacã 0 T a T b ºi 0 T c T d , atunci 0 T ac T bd .
J Dacã a T b ºi c > 0 , atunci ac T bc ºi a T b .
c c
J Dacã a T b ºi c < 0 , atunci ac U bc ºi U b .
a
c c
Inegalitãþi elementare
Inegalitatea sumei de pãtrate. Pentru a, b i Z, avem: a2 + b2 U 2ab.
Inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwartz. Pentru orice n i q*, a1, a2, ..., an i Z,
b1, b2, ..., bn i Z, avem: (a1b1 + a2 b2 + ... + an bn )2 T(a12 + a22 + ... + an2 )(b12 + b22 + ... + bn2 ) .
6
 Inegalitatea mediilor. Pentru n iq, n U2 ºi a1, ... an gZ+*, avem
n a + a + ... + an
T n a1a2 ... an T 1 2 .
1 1 1 n
+ + ... +
a1 a2 an
Egalitatea are loc dacã ºi numai dacã a1 = a2 = ... = an.
Aproximãri
Partea întreagã a unui numãr real a este cel mai mare numãr întreg, notat [a],
mai mic sau cel mult egal cu a, deci [a] T a < [a] + 1. Partea fracþionarã a numãrului
a este {a} = a – [a].

Pentru orice x i Z, trunchierea lui x de ordin i, i im, este numãrul [x]i = [x · 10–i ]10i.

Spunem cã a aproximeazã prin lipsã numãrul x cu eroarea k, dacã a T x T a + k

(adicã 0 T x – a T k). Numãrul a aproximeazã numãrul x prin adaos cu eroarea k, dacã
a – k T x T a. Numãrul a aproximeazã pe x cu eroarea k dacã a – k T x T a + k.

Rotunjirea unui numãr real x la ordinul i, i i m, este numãrul cel mai apropiat de
x, ales dintre aproximãrile prin lipsã ºi prin adaos de ordinul i, ale lui x.

Elemente de logicã matematicã

Propoziþii
Un enunþ care este fie adevãrat, fie fals, se numeºte propoziþie.
Valoarea de adevãr a unei propoziþii este 1 dacã propoziþia este adevãratã, sau 0 dacã
propoziþia este falsã. Notãm v(p) valoarea de adevãr a propoziþiei p.
Conjuncþia propoziþiilor p, q este propoziþia notatã p∧q, cu valoarea
de adevãr v(p ∧ q) = v(p)·v(q). Propoziþia p ∧ q se citeºte „p ºi q”.

F G F∨G
Disjuncþia a douã propoziþii p, q este propoziþia notatã p ∨ q, cu
  
valoarea de adevãr v(p ∨ q) = v(p) + v(q) – v(p) · v(q). Propoziþia p ∨ q   
se citeºte „p sau q”.   
  
Implicaþia propoziþiilor p, q este propoziþia notatã p → q, cu valoarea F G F→G
  
de adevãr v(p → q) = 1 – v(p) + v(p) · v(q). Propoziþia p → q se citeºte   
„ p implicã q”, „dacã p, atunci q”, „ q pentru cã p” sau „ din p rezultã q”.   
  
Echivalenþa propoziþiilor p, q este propoziþia notatã p ↔ q, cu valoarea F G F↔G
  
de adevãr v(p ↔ q) = 1 – v(p) – v(q) + 2v(p) · v(q). Propoziþia p ↔ q se   
citeºte „p este echivalent cu q”, „p dacã ºi numai dacã q”, „condiþia   
necesarã ºi suficientã pentru p este q”.   
F F
Negaþia propoziþiei p este propoziþia notatã  p sau p cu valoarea de  
adevãr v(  p) = 1 – v(p). Propoziþia  p se citeºte „negaþia lui p” sau „non p”.  
7
 Pentru orice propoziþii p ºi q menþionãm:
Legea dublei negaþii:   p ↔ p
Legea terþului exclus: v(p ∨  p) = 1
Legea reducerii la absurd: ( p → q ) ↔ ( q → p)

Predicate
Un predicat este un enunþ care depinde de una sau mai multe variabile ºi care devine
propoziþie oricum am înlocui variabilele cu valori alese dintr-o mulþime datã. Mulþimea
din care variabilele iau valori se numeºte mulþimea de definiþie sau domeniul predicatului.
Notaþia P : „p(x), x i D“ semnificã faptul cã domeniul predicatului P este mulþimea D.
Un predicat P: „p(x), x i D“ are mulþimea de adevãr formatã din toate elementele a i D
pentru care p(a) este o propoziþie adevãratã. Mulþimea de adevãr a unui predicat „p(x;y),
x i S, y i T“ este formatã din toate perechile (a;b) cu a i S, b i T pentru care p(a;b) este
o propoziþie adevãratã.
Fie predicatul „p(x), x i D“. Propoziþia „pentru orice valoare x are loc p(x)“ se numeºte
propoziþie universalã asociatã predicatului p(x) ºi se noteaz㠄µ x, p(x)“ sau „µ x i D, p(x)“.
Propoziþia „µ x, p(x)“ este adevãratã dacã oricum am înlocui variabila x cu valoarea v în
predicatul p(x), propoziþia p(v) este adevãratã. Dac㠄existã cel puþin o valoare x0 astfel
încât p(x0) este falsã“, atunci propoziþia „µ x, p(x)“ este falsã.
Fie p(x) un predicat cu domeniul D. Propoziþia „existã cel puþin o valoare a variabilei
x astfel încât p(x) sã fie adevãrat㓠se numeºte propoziþie existenþialã asociatã predicatului
p(x) ºi se noteaz㠄j x, p(x)“ sau „j x i D, p(x)“. Propoziþia „j x, p(x)“ este adevãratã
dacã existã valoarea v astfel încât propoziþia p(v) este adevãratã. Dac㠄nu existã nici o
valoare x0 astfel încât p(x0) sã fie adevãratã“, atunci propoziþia „j x, p(x)“ este falsã;
scriem „ ∃ x , p( x ) “.
Fie „x i D, p(x)“ un predicat. Negaþia propoziþiei „µ x, p(x)“ este propoziþia „j x,  p(x)“.
Negaþia propoziþiei „j x, p(x)“ este propoziþia „µ x,  p(x)“.
Fie P: „x i D, p(x)“ ºi T: „x i D, t(x)“ douã predicate. Predicatul T se numeºte
consecinþã logicã a predicatului P (notãm P → T ) dacã, pentru orice valoare x, propoziþia
p( x ) → t ( x ) este adevãratã. În acest caz, P se numeºte condiþie necesarã pentru T, iar T
se numeºte condiþie suficientã pentru P.
Douã predicate „p(x), x ∈S ” ºi „q(x), x ∈T ” se numesc echivalente dacã S = T ºi
propoziþia „ ∀ x ∈T , p(x) ↔ q(x)” este adevãratã.
Inducþie matematicã
Principiul inducþiei. Considerãm un ºir de propoziþii p(0), p(1),..., p(n), ... . Dacã:
p(0) este adevãratã ºi „∀ k i q, p(k) → p(k + 1)“ este adevãratã, atunci „∀ n i q, p(n)”
este propoziþie adevãratã.

8
 Mulþimi
Considerãm mulþimile cu care lucrãm incluse într-o mulþime notatã T ºi numitã
mulþime totalã.
Mulþimea A este inclusã în mulþimea B, scriem A _ B, dac㠄∀ x gT, x gA → x gB”
este propoziþie adevãratã.
Complementara mulþimii A este mulþimea notatã A (sau CTA, sau CA), formatã din
elementele lui T care nu aparþin lui A. A = {x x ∈ T , x ∉ A} .
Intersecþia mulþimilor A ºi B este mulþimea notatã A O B formatã din elementele
lui T care aparþin lui A ºi B. A ∩ B = { x x ∈ T , x ∈ A ∧ x ∈ B}

Reuniunea mulþimilor A ºi B, notatã A N B, este mulþimea formatã cu elementele lui T

m
care aparþin sau lui A, sau lui B. A N B = x x ∈T , x ∈ A ∨ x ∈ B r
Diferenþa mulþimilor A ºi B este mulþimea notatã A – B, formatã din elementele care
aparþin lui A ºi nu aparþin lui B. A \ B = {x x ∈A ∧ x ∉ B} .
Notãm q* = q – {0}, Z* = Z – {0} etc.

Notãm cu |A| numãrul de elemente ale mulþimii finite A. Mulþimea cu 0 elemente

(fãrã elemente) se numeºte vidã ºi se noteazã cu ∅. Avem | A N B |=| A | + | B | − | A O B | .

Mulþimea pãrþilor mulþimii A este P (A) = { X | X _ A }.

Numim produs cartezian al mulþimilor A ºi B mulþimea notatã ADB a perechilor

ordonate având primul element din A ºi al doilea din B. ADB = {(x, y) | x i A ºi y i B}.
Produsul cartezian al mulþimilor A1, A2, ..., An este
A1D ... D An = {(x1, x2, ..., xn) | x1iA1, ... xniAn}.

Repere carteziene
Înþelegem prin sistem ortogonal (reper cartezian), notat xOy,
un sistem format din douã axe de coordonate perpendiculare, cu
originea comunã O, pe care se considerã aceeaºi unitate de mãsurã
ºi sensurile convenþionale.
Fiind dat un sistem ortogonal, unui punct P din plan i se asociazã în mod unic o pereche
ordonatã de numere reale (a; b) numite respectiv abscisa (a) ºi ordonata (b) ale punctului P.
Abscisa ºi ordonata unui punct dat P se numesc coordonatele punctului P. Notãm P(a; b).

Un reper cartezian xOy în plan determinã o împãrþire a planului în patru cadrane:

n b g
I = M x , y |x > 0, y > 0 , s n b g
II = M x , y | x < 0 , y > 0 , s
III = n M b x , y g| x < 0 , y < 0s , IV = n M b x , y g| x > 0 , y < 0s .

9
 Distanþa dintre punctele M1(x1;y1) ºi M2(x2;y2) este M 1 M 2 = bx − x g + by − y g
1 2
2
1 2
2
.

Înþelegem prin reper cartezian în spaþiu, notat Oxyz, un sistem

format din trei axe de coordonate Ox, Oy, Oz, cu aceeaºi origine
O, perpendiculare douã câte douã, pe care se considerã aceeaºi
unitate de mãsurã ºi sensurile convenþionale.
Distanþa dintre punctele M1(x1;y 1;z 1) ºi M2(x2;y 2;z 2) este
M1 M 2 = ( x1− x2 ) 2+( y1 − y2 ) 2+ ( z1 − z2 ) 2.

Funcþii
Definiþii.
O funcþie exprimã o asociere între douã mulþimi A ºi B, prin care fiecãrui element din
mulþimea A îi corespunde un singur element din mulþimea B.
Mulþimea A se numeºte domeniul funcþiei f , mulþimea B se numeºte codomeniu.
Elementele din A se numesc argumente sau variabile, elementele lui B se numesc valori.
Pentru x i A, f (x) se numeºte imaginea lui x.
f f
Notãm f : A →B, sau A → B , sau x a y , x i A, y i B.
Funcþia realã este o funcþie care are domeniul ºi codomeniul mulþimi de numere reale.

Fie f : A « B o funcþie. Prin graficul acestei funcþii înþelegem submulþimea Gf a

produsului cartezian A D B formatã din perechile (x; y) cu proprietatea cã y = f (x).
Dacã f : A « B este o funcþie numericã, Gf are particularitatea cã se poate reprezenta ca
o submulþime de puncte din plan. Unui element (x; y) din Gf îi corespunde punctul P(x; y)
din plan. Mulþimea punctelor din plan P(x; y) cu (x; y) i Gf se numeºte reprezentarea
geometricã a graficului funcþiei f. Pentru simplificarea limbajului, vom numi aceastã
reprezentare geometricã graficul funcþiei f.

Tipuri de funcþii
O funcþie f : Z → Z de forma f (x) = ax + b, a, b i Z , se numeºte funcþie afinã.
Pentru a = 0, obþinem funcþia constantã f (x) = b. Dacã a @ 0, f (x) = ax + b se numeºte
funcþie de gradul I. Dacã b = 0, f se numeºte funcþie liniarã.
O funcþie f : Z → Z datã prin relaþia f (x) = ax2 + bx + c, unde a, b, c sunt numere reale
fixate, a nenul, se numeºte funcþie de gradul al II-lea.
O funcþie f : Z → Z, de forma f (x) = ax2, a ≠ 0 se numeºte funcþie pãtraticã.

Fie D o mulþime simetricã, adicã x i D dacã ºi numai dac㠖x i D, D ⊂ Z .

O funcþie realã f : D « Z se numeºte parã, dacã f (–x) = f (x), ∀ x i D. În acest caz,
Oy este axa de simetrie a graficului lui f.
O funcþie f : D « Z se numeºte imparã, dacã f (–x) = –f (x), ∀x i D. În acest caz, O
este centru de simetrie al graficului lui f.

10
 O funcþie realã f : D → Z se numeºte funcþie periodicã, cu perioada T dacã T ≠ 0 ,
x + T i D, µ x i D ºi f (x + T) = f (x), ∀ x i D. Cea mai micã perioadã strict pozitivã
(dacã existã), se numeºte perioadã principalã.
Operaþii cu funcþii
Fie f, g douã funcþii reale definite pe acelaºi domeniu de definiþie, D.
f +g
f + g : D → Z, x a f ( x ) + g ( x) se numeºte funcþia sumã a lui f ºi g.
f ⋅g
f ⋅ g : D → Z, x a f ( x ) ⋅ g ( x ) se numeºte funcþia produs a lui f ºi g.
f
f g f (x)
Pentru g(x) @0, ∀ x i D, : D → Z, x a se numeºte funcþia cât a lui f prin g.
g g ( x)
Funcþia 1A : A → A, 1A (x) = x se numeºte funcþia identicã a mulþimii A.
Considerãm funcþiile f : A → B ºi g : C → D, B a C. Funcþia g o f : A → D, definitã
prin ( g o f )(x) = g(f(x)) se numeºte compusa lui g cu f.

Fie funcþia f : A → B. Dacã existã o funcþie g : B → A cu proprietãþile g o f = 1A

ºi f o g = 1B , atunci g se numeºte inversa funcþiei f ºi se noteazã f –1. În acest caz,
f este funcþie inversabilã.
Funcþii elementare
Urmãtoarele funcþii definite pe domeniul lor maxim de definiþie sunt considerate
elementare: x a ax + b xa x x a sin x
x a ax 2 + bx + c xa3x x a cos x
4 1
xax xa x a tg x
x
Restricþia unei funcþii elementare la o submulþime a domeniului sãu de definiþie
este tot funcþie elementarã. Prin operaþii algebrice sau prin compunere de funcþii
elementare, obþinem funcþii elementare.

Ecuaþii, inecuaþii, sisteme

Ecuaþii/inecuaþii/sisteme echivalente
Douã ecuaþii/inecuaþii/sisteme se numesc echivalente dacã se obþin una din
cealaltã prin transformãri echivalente.

Ecuaþii de gradul I ºi al II-lea

Ecuaþia de forma ax + b = 0 cu a, b ∈ Z, a ≠ 0 (ecuaþia de gradul I) are soluþia
b
unicã x = − ºi, ca urmare, mulþimea soluþiilor are un singur element.
a
Ecuaþia ax2 + bx + c = 0, cu a, b, c g4ºi a @ 0, (ecuaþia de gradul al II-lea) are:
−b ± ∆
J douã soluþii reale x1,2 = dacã ∆ = b2 – 4ac > 0;
2a
−b
J o soluþie realã x = dacã ∆ = b2 – 4ac = 0;
2a
J nici o soluþie realã dacã ∆ = b2 – 4ac < 0.
11
 Ecuaþii iraþionale
Numim ecuaþie iraþionalã o ecuaþie ce conþine necunoscuta sub radical.
Tipuri de ecuaþii iraþionale elementare:
3
ax + b = c ax + b = c

ax 2 + bx + c = ex + f 3
ax + b ± 3 ax − b = e

ax + b ± cx + d = e 3
x 3 + ax 2 + bx + c = x + d

Sisteme de ecuaþii
Sistemele de ecuaþii care conþin o ecuaþie de gradul I, pot fi transformate prin metoda
substituþiei în sisteme echivalente mai simple.

Inecuaþii
Inecuaþiile pot fi reduse la studiul semnului unei funcþii

Calcul vectorial
Segment orientat. Vector
Se numeºte segment orientat o pereche ordonatã de puncte din plan (sau din spaþiu).
Segmentul orientat corespunzãtor perechii de puncte (P, Q) se noteazã cu PQ . Punctul
P situat pe primul loc se numeºte origine, iar Q se numeºte extremitatea segmentului
PQ . În cazul când originea ºi extremitatea coincid se obþine segmentul orientat nul.
Dreapta PQ (P@Q) se numeºte dreapta suport a segmentului PQ .
Mãrimea (sau modulul) segmentului orientat PQ se noteazã cu PQ sau PQ ºi este
lungimea segmentului neorientat PQ. Segmentul orientat nul are mãrimea zero.
Spunem cã douã drepte au aceeaºi direcþie
dacã sunt paralele sau coincid. Douã segmente
orientate, care au aceeaºi direcþie, pot avea
acelaºi sens (fig.1) sau sensuri opuse (fig.2).

Douã segmente orientate nenule sunt echipolente dacã au acelaºi modul, aceeaºi
direcþie ºi acelaºi sens. Dacã PQ ºi P ′Q′ sunt echipolente, notãm PQ ~ P ′Q′ .
Putem exprima aceste condiþii ºi astfel: PQ ~ P ′Q′
dacã ºi numai dacã segmentele PQ′ ºi P′Q au acelaºi mijloc.
Prin convenþie, toate segmentele orientate nule sunt
echipolente între ele.
Se numeºte vector mulþimea tuturor segmentelor orientate echipolente cu un
segment orientat dat.
uuur Orice element din aceastã mulþime este un reprezentant al
vectorului. Notãm PQ vectorul asociat segmentului orientat PQ . Vectorul asociat

12
 r uuur
unui segment orientat nul este numit vector nul, notat 0 . Modulul vectorului PQ ,
uuur
notat PQ , este distanþa dintre P ºi Q.
uuur uuuuur
Vectorii PQ ºi P ′Q′ sunt egali dacã segmentele orientate PQ , P ′Q′ sunt echipolente.

Operaþii cu vectori
Adunarea vectorilor. Pentru a aduna doi vectori, alegem câte
un reprezentant al acestora ºi aplicãm una dintre regulile urmãtoare:
Regula triunghiului sau relaþia lui Chasles uuur uuur uuur
Oricare ar fi trei puncte P, Q, R în plan, are loc egalitatea: PQ + QR = PR .
Regula paralelogramului
uuur uuur uuur
Suma vectorilor PQ ºi PT este PR , unde
uuur uuur uuur
PQRT este paralelogram. Avem PQ + PT = PR .
uuur uuur
Opusul unui vector. Opusul vectorului PQ este vectorul QP . Suma dintre un vector
ºi opusul sãu este vectorul nul.
uuur
Înmulþirea unui vector cu un scalar. Prin înmulþirea vectorului nenul PQ cu numãrul
uuur uuur
real nenul λ, obþinem vectorul PR = λ ⋅ PQ definit astfel: PR = λ ⋅ PQ , punctele P, Q ºi
R sunt coliniare, iar segmentele orientate PQ ºi PR au acelaºi sens dacã λ > 0 ºi sensuri
contrare dacã λ < 0. În produsul dintre un numãr real ºi un vector, numãrul considerat se
numeºte scalar.
uuur r uuur r
Dacã PQ = 0 sau λ = 0, atunci λ ⋅ PQ = 0 .
Exprimarea prin coordonate
r
Fie xOy un reper cartezian fixat. Pentru orice vector v din plan existã un unic
reprezentant OM , cu originea în O. Coordonatele punctului M faþã de reperul cartezian
r r r
xOy se numesc coordonatele vectorului v . Notãm cu v ( x; y ) sau v = ( x; y ) vectorul de
coordonate (x; y). Modulele numerelor x ºi y reprezintã mãrimile proiecþiilor ortogonale
r
ale vectorului v pe axele Ox ºi respectiv Oy.
r r r r
Considerãm vectorii i ºi j de coordonate (1; 0), respectiv (0; 1). Vectorii i ºi j se
numesc versorii axelor de coordonate. Ei au modulul egal cu 1, direcþiile axelor ºi sensurile
semiaxelor pozitive Ox ºi Oy.
r r r r
Vectorul v ( x ; y ) se scrie în mod unic sub forma v = xi + yj . Aceastã scriere
r
reprezintã descompunerea vectorului v dupã cele douã axe. Prin descompunerea dupã
cele douã axe, un vector din plan se identificã cu o pereche ordonatã (x; y) din Z2. În
r
acest mod, operaþiile cu vectori pot fi descrise pe componente astfel: dacã u ( x1 ; y1 ) ºi
r r r r r r
v ( x2 ; y2 ) , atunci: u + v = ( x1 + x2 ; y1 + y2 ) , −u = ( − x1 ; − y1 ) , u − v = ( x1 − x2 ; y1 − y2 ) ,
r
λu = (λx1 ; λy1 ) .

13
uuurÎntr-un
r
reper cartezian Oxy, poziþia unui punct A din plan este determinatã de vectorul
OA = rA , numit vector de poziþie al punctului A (în raport cu reperul xOy). Pentru a arãta
r r
cã rA este vectorul de poziþie al punctului A, notãm A( rA ) .
Ecuaþii ale dreptelor în plan →
Ecuaþia dreptei d determinatã de punctul A(xA, yA) ºi de vectorul director u (α, β)
β
este: y − y A = ( x − x A ) .
α
Fie A(xA, yA), B(xB, yB) douã puncte; dreapta AB are ecuaþia
y − yA
y − yA = B ( x − x A ) , dacã xB ≠ x A ºi x = xA dacã xB = xA.
xB − x A
Ecuaþia dreptei ce trece prin A(xA, yA) ºi are panta m este:
y – yA = m(x – xA).

Paralelismul sau concurenþa dreptelor

Dreptele distincte de ecuaþie y = mx + n ºi y = m ′x + n ′ sunt paralele dacã ºi numai
dacã m = m ′ ºi n ≠ n′ .
Dreptele de ecuaþie y = mx + n ºi y = m′x + n′ sunt concurente dacã ºi numai dacã m ≠ m′ .

Transformãri geometrice uuuuur r

r
Translaþia de vector v este funcþia care asociazã oricãrui punct M, punctul M′ cu MM ′ = v .
Translaþia conservã coliniaritatea, distanþele, unghiurile ºi ariile.
Imaginea unui cerc printr-o translaþie este un cerc de aceeaºi razã; centrul cercului
imagine este transformatul centrului cercului preimagine prin translaþia datã.

Fie O punct din plan ºi k numãr real nenul. Omotetie de centru O ºi raport k este
uuuuur uuuur
funcþia care asociazã oricãrui punct M din plan punctul M′ cu OM ′ = kOM .
Omotetia conservã coliniaritatea ºi mãsurile unghiurilor. Printr-o omotetie de raport
k, distanþele se înmulþesc cu k iar ariile se înmulþesc cu k2.

Fie d o dreaptã în plan. Simetria de axã d este funcþia care asociazã unui punct
M care nu aparþine lui d punctul M′ astfel încât d este mediatoarea segmentului
MM′. Punctele dreptei d sunt invariate la simetria de axã d. Dreapta d se numeºte
axã de simetrie.
Fie C un punct în plan. Simetria de centru C este funcþia care asociazã unui punct M
din plan un punct M′ astfel încât C este mijlocul segmentului MM′. C se numeºte centru
de simetrie.
Simetria conservã coliniaritatea, distanþele, mãsurile unghiurilor ºi ariile.

14
 Elemente de trigonometrie
Cercul trigonometric
Un unghi cu vârful în centrul unui cerc care subîntinde un arc de cerc de lungime
egalã cu raza cercului are mãsura 1 radian. Unghiul cu vârful în centrul cercului de razã
l
R, care subîntinde un arc de lungime l are mãsura radiani. Relaþia între mãsura în
R
t α
radiani, t ºi mãsura în grade a unghiurilor, α, este = .
π 180
Considerãm un sistem de coordonate ortogonale în plan cu originea în O.
Un cerc de razã 1 cu centrul în origine pe care s-a stabilit un sens de parcurs
(invers acelor ceasornicului), se numeºte cerc trigonometric. Prin convenþie, numim
sens trigonometric sau pozitiv sensul invers acelor de ceas.

Fie cercul trigonometric C, fie A, B douã puncte pe C ºi l i Z. Arcul orientat cu

originea în A, extremitatea în B, de mãsurã l este „drumul“ pe C de lungime l care se
parcurge de la A la B în sens pozitiv dacã l > 0 sau în sens negativ dacã l < 0.
Notãm arcul orientat prin ( » AB, l ) sau »AB , dacã mãsura l este cunoscutã.
Un numãr l i (–π, π] se numeºte mãsurã principalã a unui arc orientat de mãsurã x,
dacã existã k gm astfel încât x = l + 2kπ.

Fie C cercul trigonometric de centru O.

Numim unghi orientat o pereche ordonatã de semidrepte cu originea în O împreunã
cu un sens de rotaþie precizat. Spunem cã unghiul este orientat pozitiv dacã sensul de
rotaþie este cel trigonometric ºi este orientat negativ în caz contrar.
Mãsura unui unghi orientat este mãsura principalã a arcului orientat în acelaºi sens,
delimitat pe cercul trigonometric de laturile unghiului.
Douã unghiuri orientate sunt congruente dacã au aceeaºi mãsurã.
Funcþii trigonometrice
Într-un cerc trigonometric C de centru O, fie
O
A(1, 0) i C. Unui numãr real t i se asociazã un punct
M(cost, sint) i C, care are mãsura arcului orientat ¼
AM
egalã cu t.
Avem: –1 T cos t T 1; –1 T sin t T 1

Identitatea fundamentalã a trigonometriei: sin2t + cos2t = 1.

Corespondenþa t a sint, definitã pe Z cu valori în intervalul

[–1, 1] se numeºte funcþia sinus.
Funcþia sinus are perioda principalã T = 2π;
sin (t + 2π) = sin t, ∀ t i Z.
Sinus este o funcþie imparã: sin(–t) = –sint, t iZ.

15
 Corespondenþa t a cost, definitã pe Z cu valori în intervalul [–1, 1] se numeºte
funcþia cosinus.

Funcþia cosinus are perioada principalã T = 2π ; cos(t + 2π) = cost, ∀ t i Z.

Cosinus este o funcþie parã: cos(–t) = cost, t iZ.

RS
Funcþia t a tg t definitã pe Z \ ( 2k + 1)
π UV
k ∈m cu valori în Z, tg t =
sin t
, se
numeºte tangentã.
T 2 W cos t

Funcþia tangentã este periodicã, având perioada principalã T = π.

π
Funcþia tangentã este imparã: tg(–t) = –tg t, ∀ t ≠ ( 2k + 1) , k ∈ m .
2
cos t
Funcþia t a ctg t definitã pe Z \ {k π | k ∈ m} cu valori în Z, ctg t = , se numeºte
sin t
cotangentã.
Funcþia cotangentã este periodicã, având perioada principalã T = π.
Funcþia cotangentã este imparã: ctg(–t) = –ctg t, ∀ t ≠ k π, k ∈ m .

Reducerea la primul cadran

cos t0 = –cos (π – t0)

sin t0 = sin (π – t0)

sin(π + α) = –sinα; cos(π + α) = –cosα; sin(2π – α) = –sinα; cos(2π – α) = –cosα;

Identitãþi trigonometrice:
cos(a + b) = cosa · cosb H sina · sinb; sin(a ± b) = sina · cosb ± sinb · cosa;
1 + cos 2a 1 − cos 2a
cos2a = cos2a – sin2a; sin2a = 2sina · cosa; cos 2 a = ; sin 2 a = ;
2 2
tg a + tg b tg a − tg b
tg (a + b) = ; tg (a − b ) = ;
1 − tg a ⋅ tg b 1 + tg a ⋅ tg b

16
 t t t
2tg 1 − tg 2 2tg
2tg a sin t = 2 cos t = 2 tg t = 2
tg 2a = ; t ; t ; t .
1 − tg 2 a 1 + tg 2 1 + tg 2 1 − tg 2
2 2 2
Formulele de transformare a unei sume sau diferenþe în produs sunt:
a+b a−b a−b a+b ;
sin a + sin b = 2sin ⋅ cos ; sin a − sin b = 2sin ⋅ cos
2 2 2 2
a+b a−b a+b a−b
cos a + cos b = 2cos ⋅ cos ; cos a − cos b = −2sin ⋅ sin .
2 2 2 2

Ecuaþii trigonometrice
Ecuaþiile sin t = a ; cos t = a ; tg t = m se numesc ecuaþii trigonometrice fundamentale.
Se vor rezolva numai ecuaþii trigonometrice a cãror soluþie se obþine folosind valorile
principale ale funcþiilor trigonometrice ºi reducerea la primul cadran pe cercul trigonometric.

Relaþii metrice în triunghiul oarecare

Considerãm ∆ABC cu laturile a, b, c ºi ha înãlþimea coborâtã din vârful A pe latura BC.
a b c
Teorema sinusurilor: = = = 2R , R fiind raza cercului circumscris ∆ABC.
sin A sin B sin C
Teorema cosinusului: a2 = b2 + c2 – 2bc · cosA.
a+b+c
Formula lui Heron. Notãm p = . Aria ∆ABC este S = p ( p − a )( p − b )( p − c ) .
2
a × ha ab × sin C abc
Aria ∆ABC este S = = = = rp , unde r este raza cercului înscris.
2 2 4R
A ( p − b)( p − c) A p( p − a)
sin = , cos = .
2 bc 2 bc

17
 CLASA A X-A
Progresii
O funcþie f : q* « A se numeºte ºir de elemente din mulþimea A. Notãm
f ( n ) = an , ∀ n ∈q * ; funcþia f se mai noteazã pe scurt (an)nU1 sau (an). În acest caz, an se
numeºte termen de rang n.

Se numeºte progresie aritmeticã un ºir de numere reale în care fiecare termen,

începând cu al doilea, se obþine din termenul precedent prin adunarea cu un acelaºi
numãr, numit raþia progresiei.
O progresie aritmeticã se noteazã ÷a1, a2, ..., an, ... sau ÷(an).
def .
Deci ÷(an ) ⇔ an+1 = an + r , pentru n U 1, unde r i Z este raþia progresiei aritmetice.
Termenul general al unei progresii aritmetice F(an), de raþie r, este dat de formula
an = a1 + (n – 1)r, pentru n U 1.
(a + a )n
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice este: Sn = 1 n .
2
Se numeºte progresie geometricã un ºir de numere reale nenule în care fiecare termen,
începând cu al doilea, se obþine din termenul precedent prin înmulþirea cu un acelaºi
numãr real nenul, numit raþia progresiei.
O progresie geometricã se noteazã: b1, b2, ..., bn, ... sau (bn).
def
Deci (bn ) ⇔ bn+1 = bn ⋅ q , pentru n U 1, unde q este raþia progresiei geometrice, q ≠ 0 .
Termenul general al unei progresii geometrice (bn), de raþie q i Z*, este dat de
formula bn = b1 · qn–1, pentru n U 1.
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice (bn) de raþie q i Z* este
nb1 , dacã q = 1

Sn =  b1 ( q n − 1) .
 q −1 , dacã q ≠ 1


Funcþii
Funcþii bijective
Fie funcþia f : A → B .
Pentru A1 ⊂ A , mulþimea f ( A1 ) = { f ( x) s x ∈ A1} este imaginea lui A1 prin funcþia f.
Mulþimea f (A) se numeºte imaginea funcþiei f ºi se noteazã cu Imf. Pentru B1 ⊂ B ,
mulþimea f −1(B1 ) = { x ∈ A s f ( x) ∈ B1} se numeºte preimaginea lui B1 prin funcþia f.

Funcþia f este injectivã dacã ∀x1 , x 2 ∈ A cu x1 ≠ x2 , avem f ( x1 ) ≠ f ( x2 ) .

Funcþia f este surjectivã dacã ∀y ∈ B , ∃x ∈ A astfel încât y = f (x ) .
O funcþie care este injectivã ºi surjectivã se numeºte bijectivã.
Pentru funcþiile numerice, injectivitatea, surjectivitatea ºi bijectivitatea pot fi justificate
cu ajutorul reprezentãrilor grafice.
18
 O funcþie f : A → B este inversabilã dacã ºi numai dacã este bijectivã. Dacã f
este o funcþie numericã bijectivã, graficele funcþiilor f ºi f −1 sunt simetrice faþã de
prima bisectoare (y = x).
Funcþia exponenþialã. Funcþia logaritmicã
Fie a i (0, +∞) – {1}, x i Z ºi ( xn′ ), ( xn′′ ) ºirurile aproximaþiilor prin lipsã,
respectiv prin adaos ale lui x la zecimale de ordinul n. Prin definiþie, puterea x a
x′ x ′′
numãrului a este unicul numãr real y, notat ax, cu proprietatea a n T y T a n , ∀ n ∈ q *
xn′ xn′′
dacã a > 1, respectiv a U y U a , ∀ n ∈ q * dacã 0 < a < 1.
Funcþia f : Z → (0, ∞ ), f ( x ) = a x , a ∈ Z, a > 0, a ≠ 1 se numeºte funcþia
exponenþialã de bazã a.
Pentru a ∈ (0 , + ∞) −{1} , funcþia exponenþialã f : Z → (0, +∞), f (x) = ax este
inversabilã. Inversa funcþiei exponenþiale este g : (0, ∞ ) → Z, g ( x ) = log a x , numitã
funcþia logaritm în baza a.
O funcþie f : I → Z , cu I interval real, se numeºte convexã (respectiv concavã)
dacã orice secantã determinatã de douã puncte de pe graficul lui f este situatã deasupra
porþiunii (respectiv sub porþiunea) din grafic care este delimitatã de cele douã puncte.
Funcþia exponenþialã este funcþie convexã.
Funcþia logaritm în baza a este concavã dacã a >1 ºi convexã dacã 0 < a < 1.

Funcþii trigonometrice inverse

π π
Funcþia sin :  − ;  → [−1; 1] , x a sin x , este o funcþie bijectivã, deci inversabilã.
 2 2 
π π
Funcþia inversã este arcsin :[−1; 1] →  − ;  , y a arcsin y .
 2 2
Funcþia cos :[0; π] → [−1; 1] , x a cos x , este o funcþie bijectivã, deci inversabilã.
Funcþia inversã este arccos :[−1; 1] → [0; π] , y a arccos y .
π π
Funcþia tg :  − ;  → Z , x → tg x , este o funcþie bijectivã, deci inversabilã.
 2 2
π π
Funcþia inversã este arctg : Z →  − ;  , x a arctg x .
 2 2
Ecuaþia sin t = a are soluþii dacã ºi numai dacã a i [–1, 1]. Mulþimea soluþiilor
l q l
ecuaþiei este arcsin a + 2kπ , k ∈ m U π − arcsin a + 2kπ , k ∈ m . q
Ecuaþia cos t = a are soluþii dacã ºi numai dacã a i [–1, 1]. Mulþimea soluþiilor
l q l
ecuaþiei este arccos a + 2kπ , k ∈ m U − arccos a + 2kπ , k ∈ m . q
Ecuaþia tg t = m are soluþii, oricare ar fi m un numãr real. Mulþimea soluþiilor ecuaþiei
l q
este arctg m + kπ , k ∈ m .
Inecuaþii trigonometrice
Fie f o funcþie trigonometricã ºi a i Z. Mulþimea soluþiilor inecuaþiei f (x) T a se
obþine proiectând pe axa Ox porþiunea din graficul lui f situatã sub dreapta de ecuaþie y = a.
19
 Numere complexe
Mulþimea numerelor complexe
Ecuaþia x2 + 1 = 0 nu are soluþie în mulþimea numerelor reale. Considerãm cea
mai micã mulþime care include Z, în care aceastã ecuaþie are soluþii. În acest caz,
notãm cu i o soluþie a ecuaþiei date ºi o numim unitate imaginarã; i2 = –1.

Pentru orice pereche de numere reale (a, b), z = a + ib se numeºte numãr complex;
a = Rez este partea realã a lui z ºi b = Imz este partea imaginarã a lui z; z = Re z + i Im z .
Mulþimea ³ = {z | z = a + ib , a, b ∈ Z} se numeºte mulþimea numerelor complexe. Dacã
Im z = 0, numãrul complex z este real; dacã Re z = 0, numãrul complex z este imaginar.
Operaþii cu numere complexe
Pentru z = a + ib, z1 = a1 + ib1 ºi z 2 = a2 + ib2 avem:
z1 + z2 = (a1 + a2 ) + i (b1 + b2 ) ; z1 z2 = ( a1a2 − b1b2 ) + i ( a1b2 + a2 b1 ) ;
1 a b z2 a1a2 + b1b2 ab −a b
= −i 2 ; = 2 − i 1 22 22 1 .
z a2 + b2 a + b2 z1 a1 + b12
a1 + b1

Numere complexe conjugate

Conjugatul numãrului complex z = a + ib este numãrul complex z = a + ib = a − ib .

Pentru orice numere complexe z ºi z′ avem:

z+z z−z
a= ; ib = ; αz = α ⋅ z , µ α i Z; z + z ' = z + z '; z × z' = z × z ' .
2 2
Modulul unui numãr complex
Se numeºte modulul numãrului complex z, z = a + ib, numãrul real z = a 2 + b 2 .

Oricare ar fi numerele complexe z, z′, unde z = a + ib ºi z′ = a′ + ib′,avem:

2
1) z U0; 2) z = 0 ⇔ z = 0; 3) z ⋅ z = z ; 4) z = z .

z z z z z′
5) z × z ¢ = z × z ¢ ; 6) = , z¢ ¹ 0 ; 7) = , z′ ≠ 0 .
z¢ z¢ z ′ | z ′ |2

8) Inegalitatea triunghiului: z − z′ T z + z′ T z + z′ .

Forma trigonometricã a unui numãr complex

Pentru orice numãr complex nenul z = a + ib, existã ºi este unic numãrul ϕ∈ [0, 2π)
a b
cu z = | z | (cos ϕ + i sin ϕ); cos ϕ = , sin ϕ = ; ϕ se numeºte argumentul redus
|z| |z|
al numãrului z ºi se noteazã ϕ = arg z.

20
 Dacã în scrierea trigonometricã a unui numãr complex, z = ρ(cosϕ + isinϕ),
înlocuim ϕ cu ϕ + 2kπ, k i m, scrierea rãmâne valabilã: z = ρ[cos(ϕ + 2kπ) + i sin(ϕ
+2kπ)]. Aºadar, existã mai multe valori Φ pentru care z = ρ(cosΦ + i sinΦ).

b g b g
Numerele complexe z1 = ρ1 cos ϕ1 + i sin ϕ1 ºi z 2 = ρ 2 cos ϕ 2 + i sin ϕ 2 sunt egale
dacã ºi numai dacã au acelaºi modul (ρ1 = ρ2) ºi existã k i m astfel încât ϕ1 – ϕ2 = 2kπ.

Utilizarea formei trigonometrice în operaþii

Oricare ar fi numerele complexe nenule z1 = ρ1 (cos ϕ1 + i sin ϕ1 ) ,
z2 = ρ2 (cos ϕ2 + i sin ϕ2 ) avem:
1 1
z1 z2 = ρ1ρ 2 [cos(ϕ1 + ϕ2 ) + i sin(ϕ1 + ϕ2 )] = [cos(−ϕ1 ) + i sin(−ϕ1 )]
z1 ρ1
z2 ρ 2
= [cos(ϕ2 − ϕ1 ) + i sin(ϕ 2 − ϕ1 )] z1n = ρ1n (cos nϕ1 + i sin nϕ1 )
z1 ρ1
b g n
Formula lui Moivre: cos ϕ + i sin ϕ = cos nϕ + i sin nϕ , n i q*.

Fie z un numãr complex nenul, z = ρ(cosϕ + i sinϕ) ºi n i q, n U 2. Se numeºte

rãdãcinã de ordinul n a lui z orice numãr complex ω care verificã relaþia ω n = z.
n
Existã n numere complexe z0, z1, z2, ..., zn–1, cu z k = z ºi anume:
 2k π + ϕ 2k π + ϕ 
zk = n ρ  cos + i sin  , 0T k T n − 1 .
 n n 
Interpretarea geometricã a operaþiilor în ³
Fie xOy un reper în plan. Asociem punctului M(x; y) numãrul complex zM = x + iy,
numit afixul lui M.
Pentru oricare trei puncte M, N, P din planul complex ºi orice numãr real λ, avem
uuuur uuur uuur
echivalenþele: 1° z M ± z N = zP ⇔ OM ± ON = OP
uuur uuuur
2° z N = λz M ⇔ ON = λOM .

Fie z i ³*, z = r(cosα + isinα) ºi z′ i ³* cu |z′| = 1,

z′ = cosθ + isinθ. Imaginea geometricã a numãrului com-
plex z · z′ se obþine din imaginea geometricã a lui z prin
rotaþia de centru O ºi unghi θ.

21
 Fie a i ³*. Rãdãcinile de ordinul n ale lui a au ca
imagini geometrice vârfurile unui poligon regulat cu
centrul în O.

Aplicaþii ale numerelor complexe în geometrie

• Distanþa dintre douã puncte.
Fie A ºi B puncte în plan. Atunci AB = |zB – zA|.
• Ecuaþia cercului
Ecuaþia cercului de centru M 0 ( z 0 ) ºi razã r > 0 este z − z0 = r .
• Mãsura unui unghi
·
Fie punctele M1(z1) ºi M2(z2). Mãsura unghiului orientat M 2 OM 1 este
z
m(rM 2OM1 ) = arg 2 .
z1
z3 − z1
Fie punctele distincte M1(z1), M2(z2), M3(z3). Atunci m(rM 3 M1 M 2 ) = arg
z2 − z1
(se translateazã originea în punctul M1 ºi se aplicã metoda precedentã).
• Condiþia ca un triunghi sã fie echilateral
Fie A, B, C trei puncte în plan. Triunghiul ABC este echilateral dacã
2π 2π
zA + εzB + ε2zC = 0, unde ε = cos + i sin .
3 3

Elemente de geometrie în plan ºi în spaþiu

Transformãri geometrice
Se numeºte transformare geometricã în spaþiu o aplicaþie bijectivã a spaþiului, T : S « S.
l q
Figura F ′ = T( A ) s A ∈ F se numeºte transformata figurii F prin T.

Punctul P se numeºte invariant (sau punct fix) pentru transformarea T dacã T(P) = P.

O aplicaþie bijectivã T : S « S a spaþiului S în el însuºi se numeºte izometrie dacã

pãstreazã distanþa, adicã pentru orice puncte A, B i S avem AB = T(A)T(B).
r r
Fie v un vector în spaþiul S. uuuuuuu r r de vector v este aplicaþia tv :S → S
Translaþia r

definitã pentru orice A i S prin Atvr ( A) = v .

Fie C un punct al spaþiului S. Simetria de centru C este transformarea sC: S « S care

asociazã oricãrui punct M din S acel punct sC(M) = M′ astfel încât C este mijlocul
segmentului [MM′]. C se numeºte centru de simetrie.

Fie d o dreaptã în spaþiul S. Numim simetrie de axã d, transformarea sd : S « S

definitã astfel: pentru M i S \ d, sd(M) = M′ dacã MM′ u d ºi mijlocul segmentului MM′
aparþine lui d; pentru M i d, sd(M) = M.
O figurã F din spaþiu se spune cã are axã de simetrie (sau cã este invariantã în raport
cu o axã de simetrie) dacã existã o dreaptã d astfel încât sd(F) = F.
22
 Fie P un plan în spaþiul S. Numim simetrie faþã de planul P, transformarea
sP : S → S , definitã astfel: pentru M i S \ P, sP(M) = M′ dacã MM′ u P ºi mijlocul
segmentului MM′ aparþine lui P ; pentru M i P, sP(M) = M.
O figurã F din spaþiu se spune cã are plan de simetrie (sau cã este invariantã în raport
cu un plan de simetrie) dacã existã un plan P astfel încât sP(F) = F.

Fie O un punct în planul P ºi k un numãr real nenul. Se numeºte omotetie de centru

O ºi raport k transformarea hok :P → P care asociazã oricãrui punct M din planul P
uuuuur
OM ′
acel punct ho ( M ) = M ′ cu OM ′ = k OM , ceea ce se poate scrie sub forma uuuur = k .
k

OM
În planul P, rotaþie de centru O ºi unghi orientat α este transformarea geometricã
r : P → P care asociazã oricãrui punct A ∈P \ {O} punctul A′ astfel încât OA = OA′ ,
o
α

iar unghiul orientat pozitiv, determinat de semidreptele (OA ºi (OA′, este congruent cu α.
Notãm roα ( A) = A′ ; prin convenþie, rOα (O ) = O .

Vectori în plan ºi în spaþiu

Fie Oxy un reper ortogonal în plan. Pentru orice punct M din plan, vectorul OM se
numeºte vectorul de poziþie al punctului M. Aceeaºi definiþie se pãstreazã pentru puncte
raportate la repere ortogonale în spaþiu.
Fie Oxyz un reper ortogonal în spaþiu. Pentru orice vector vr din spaþiu, existã un unic
reprezentant OM , cu originea în O. Coordonatele lui M faþã de reperul Oxyz se numesc
coordonatele vectorului vr . Dacã M(x; y; z), atunci x se numeºte abscisa, y se numeºte
uuuur
ordonata, iar z se numeºte cota punctului M (sau vectorului OM ) în raport cu reperul dat.
r r
Notãm v ( x ; y ; z ) sau v = ( x ; y ; z ) vectorul de coordonate (x, y, z). Considerãm
r r r
vectorii i , j ºi k , de coordonate
(1; 0; 0), (0; 1; 0), respectiv (0; 0; 1).
r r r
Vectorii i , j ºi k se numesc versorii
axelor de coordonate. Ei au modulul
1, direcþiile axelor ºi sensurile semi-
r
axelor pozitive. Dacã v ( x ; y ; z) , atunci
r r r r
v = x ⋅ i + y ⋅ j + z ⋅ h reprezintã scrierea
r
vectorului v faþã de reperul ales.

Mãsura unghiului. Perpendicularitate

Mãsura unghiului a doi vectori nenuli este mãsura unghiului determinat de doi
reprezentanþi ai acestora, care au originea comunã. Notãm m(r(v1, v2)) mãsura unghiului
determinat de vectorii v1 ºi v2.
r r r r r r
Pentru orice doi vectori nenuli v1 , v2 din spaþiu, numãrul real v1 ⋅ v2 = v1 ⋅ v2 ⋅ cos α ,
r r r r r r
cu α = m(r(v1 , v2 )) se numeºte produsul scalar al vectorilor v1 ºi v2 . Dacã v1 sau v2
r r
este nul, atunci prin definiþie produsul scalar v1 ⋅ v2 este nul.
23
 r r r r r r r r
Produsul scalar u ⋅ v este nul dacã ºi numai dacã u ⊥ v sau u = 0 sau v = 0.
r r
Fie vectorii de poziþie u = ( x , y , z ) ºi v = ( x1 , y1 , z1 ) nenuli ºi fie α unghiul
r r
r r v ⋅v x ⋅ x1 + y ⋅ y1 + z ⋅ z1
determinat de vectorii u ºi v . Atunci cos α = r 1 r2 = .
v1 ⋅ v2 x2 + y2 + z2 ⋅ x 2 + y 2 + z 2
1 1 1

Metode vectoriale în geometria în spaþiu

Dacã punctele A ºi B sunt distincte, atunci punctele A, B, C sunt coliniare dacã ºi
numai dacã existã x i Z astfel încât AC = x AB .
Dacã A, B, C sunt necoliniare, atunci punctele A, B, C, D sunt coplanare dacã ºi
numai dacã existã x, y i Z astfel încât AD = x AB + y AC .
r
Spunem cã vectorul nenul v este paralel cu dreapta a dacã existã A, B i a astfel
r
încât v = AB . În acest caz, v se numeºte vector director al dreptei a.
r
Spunem cã vectorul nenul v este paralel cu planul α dacã existã A, B i a astfel încât
v = AB .
r r
Fie vectorul u ≠ 0 paralel cu o dreaptã a ºi vectorul v ≠ 0 paralel cu o dreaptã b.
r r
Dreptele a ºir b din spaþiu sunt paralele dacã ºi numai dacã existã x i Z astfel încât v = xu .
r r r
Fie u ≠ 0 un vector director al unei drepte a ºi v , w vectori necoliniari paraleli cu
un plan α. Dreapta a este paralelã cu planul α dacã ºi numai dacã existã x, y i Z astfel
r r r
încât u = xv + yw .
r r r r
Fie u , v vectori necoliniari paraleli cu un plan α ºi u′ , v ′ vectori necoliniari paraleli
cu un plan β. Planele α ºi β sunt paralele dacã ºi numai dacã existã x, y, z, t i Z astfel
r r r r r r
încât u′ = xu + yv , v′ = zu + tv .
Mãsura unghiului a douã drepte din spaþiu este mãsura unghiului mai mic sau egal
cu 90° fãcut de doi vectori directori ai celor douã drepte.
Spunem cã douã drepte din spaþiu sunt perpendiculare dacã mãsura unghiului lor
este 90°.
Dacã u, v sunt doi vectori directori ai dreptelor a, b atunci mãsura unghiului dreptelor
r r
| u ⋅v |
a, b este arccos r r . În particular, dreptele a ºi b sunt perpendiculare dacã ºi numai
r r | u |⋅| v |
dacã u ⋅ v = 0 .
Spunem cã dreapta d este perpendicularã pe planul α dacã d este perpendicularã pe
orice dreaptã a planului α. Dreapta d este perpendicularã pe planul α dacã ºi numai dacã
d este perpendicularã pe douã drepte concurente ale sale.
Spunem cã planul α este perpendicular pe planul β dacã existã o dreaptã conþinutã
în α, care este perpendicularã pe β. Dacã α u β, atunci avem β u α.
Dacã punctul A aparþine planului α, atunci simetricul lui A faþã de α este A. Dacã
punctul A nu aparþine planului α atunci simetricul lui A faþã de a este acel punct A′ care
îndeplineºte condiþiile: AA′ u α ºi mijlocul segmentului AA′ este în α. În acest caz, α se
numeºte planul mediator al segmentului AA′.

24
 Poziþiile relative ale dreptelor ºi planelor în spaþiu pot fi caracterizate vectorial. Distanþele
ºi unghiurile dintre drepte ºi/sau plane se pot calcula cu ajutorul produsului scalar.

Ariile mulþimilor poligonale

Într-un plan, o mulþime poligonalã este o reuniune finitã de triunghiuri ce au
interioarele disjuncte douã câte douã.

Fie F mulþimea formatã din mulþimile poligonale din planul P.

O funcþie S : F → R+ se numeºte funcþie arie dacã:
(1) pentru orice triunghiuri T1 ºi T2 congruente, avem S(T1) = S(T2).
(2) pentru orice mulþimi poligonale P1 ºi P2, cu interioare disjuncte,
S(P1 N P2) = S(P1) + S(P2).
(3) S(P) = 1, unde P este pãtratul cu latura egalã cu unitatea.
Funcþia arie existã ºi este unicã.

Aria discului
Spunem cã o mulþime M de puncte din plan este mãsurabilã (sau are arie) dacã existã
un unic numãr real S(M) cu proprietãþile:
a) S(M) este mai mare sau egal decât aria oricãrei mulþimi poligonale, incluse în M;
b) S(M) este mai mic sau egal decât volumul oricãrei mulþimi poligonale, ce include M.
Discul (mulþimea punctelor din interiorul sau de pe frontiera unui cerc) este o mulþime
mãsurabilã.
Aria discului se calculeazã cu formula: S(D) = π · R2.
Volumele mulþimilor poliedrale
O reuniune finitã de piramide ce au interioarele disjuncte douã câte douã este o
mulþime poliedralã.

Un poliedru este o mulþime poliedralã ce are proprietãþile:

J pentru orice douã puncte interioare ale poliedrului existã o linie poligonalã cu
extremitãþile în cele douã puncte, formatã numai din puncte interioare;
J pentru orice douã puncte ce nu aparþin poliedrului existã o linie poligonalã cu
extremitãþile în cele douã puncte, formatã numai din puncte ce nu aparþin poliedrului.

Notãm cu P mulþimea ale cãrei elemente sunt mulþimile poliedrale.

O funcþie V : P «Z+ se numeºte funcþie volum, dacã:

1) pentru orice tetraedre T1 ºi T2 congruente, avem V(T1) = V(T2).
2) ∀ P1, P2 mulþimi poliedrale cu interioare disjuncte, V(P1 N P2) = V(P1) + V(P2).
3) V(U) = 1, unde U este un cub de muchie 1.
Funcþia volum existã ºi este unicã.

Principiul lui Cavalieri

Fie P1 ºi P2 douã mulþimi poliedrale ºi α un plan. Dacã pentru orice plan β t α,
mulþimile β O P1 ºi β O P2 au arii egale, atunci V(P1) = V(P2).

25
 Volumele corpurilor rotunde
Spunem cã o mulþime M de puncte din spaþiu este mãsurabilã (sau are volum)
dacã existã un unic numãr real V(M) cu proprietãþile:
a) V(M) este mai mare sau egal decât volumul oricãrei mulþimi poliedrale, incluse
în M;
b) V(M) este mai mic sau egal decât volumul oricãrei mulþimi poliedrale, ce
include M.
Cilindrul circular, conul circular, trunchiul de con circular, sfera sunt mulþimi
mãsurabile. Pentru calculul volumelor lor, se poate aplica principiul lui Cavalieri.

Polinoame
Expresia aX n , unde a ∈ Z, n ∈ q , se numeºte monom de nedeterminatã X ; a se
numeºte coeficient, X se numeºte nedeterminatã.
Monomul aX n, cu a ≠ 0, are gradul n. Monomul 0 · Xn se numeºte monom nul ºi
se noteazã 0.

Douã monoame nenule de aceeaºi nedeterminatã se numesc monoame asemenea dacã

au grade egale. Monoamele asemenea pot fi reduse; de exemplu, aX n + bX n = (a + b)X n.

Un polinom cu nedeterminata X ºi coeficienþi reali (sau complecºi) este suma unor

monoame cu coeficienþi reali (respectiv complecºi) ºi cu aceeaºi nedeterminatã.
Monoamele care alcãtuiesc un polinom se mai numesc termenii polinomului. Mulþimea
polinoamelor cu coeficienþi reali se noteazã Z[X] ; mulþimea polinoamelor cu coeficienþi
complecºi se noteazã ³[X]. Mulþimea polinoamelor cu coeficienþi întregi, respectiv
raþionali se noteazã m[X], respectiv {[X].
Forma canonicã a polinomului f de nedeterminatã X cu coeficienþi complecºi este
n
f = an X n + an −1 X n −1 + ... + a0 , cu an ≠ 0 . Scriem f = ∑ ak X .
k

k =0
Polinomul 0 este polinomul nul.
Orice polinom de o nedeterminatã poate fi scris în forma canonicã prin reducerea
monoamelor asemenea.
Un polinom nenul f = an X n + an−1 X n−1 + ... + a0 scris sub formã canonicã are gradul
n (notãm gradf = n). În acest caz, an se numeºte coeficient dominant ºi a0 se numeºte
termen liber. Polinomul nul are prin definiþie gradul –∞.

Douã polinoame scrise în formã canonicã sunt egale atunci când au acelaºi grad ºi
coeficienþii monoamelor de acelaºi grad sunt egali.
n
Valoarea numericã a polinomului f =
n
∑a X
k =0
k
k
calculatã pentru numãrul α este
f (α ) = ∑a α
k =0
k
k
.

26
 Fie f un polinom cu o nedeterminatã ºi coeficienþi complecºi. Funcþia f% ,
%f : ³ → ³ datã prin f% ( z ) = f ( z ) , oricare ar fi z i ³, se numeºte funcþie polinomialã
(asociatã polinomului f ).
Pentru polinomul f, am notat prin f (α), α i ³, valorile numerice ale polinomului. Din
acest motiv, dacã nu existã pericol de confuzie, putem nota tot cu f ºi funcþia polinomialã
asociatã.
Fie A, B douã submulþimi ale lui ³. O funcþie f : A → B se numeºte polinomialã
dacã existã un polinom P ∈ ³[X ] astfel încât f (α ) = P% (α ), ∀α ∈ A .

Operaþiile cu polinoame formulate în ³[X] se regãsesc analog în Z[X], {[X],

m[X].
m n
Fie f , g ∈ ³[ X ], f = ∑ ai X i ºi g = ∑ b j X j , mT n .
i =0 j =0
n
a + bk , k T m
Suma polinoamelor f ºi g este f + g = g + f = ∑ ck X k , unde ck =  k .
k =0 bk , m < k T n
Produsul polinoamelor f ºi g este fEg = gEf = cn+mX n+m + ... + c0 , cu ck = ∑ ab ,
i + j =k
i j

k T n + m . Avem grad( fg ) = gradf + gradg . iTm

jTn

Teorema împãrþirii cu rest

Oricare ar fi polinoamele f , g ∈ ³[ X ], g ≠ 0, existã ºi sunt unice polinoamele
c, r i ³[X] care au proprietãþile: (1) f = g ⋅ c + r ; (2) grad r < grad g .
În ³[X], polinomul f este divizibil prin polinomul nenul g dacã existã un polinom
h i ³[X] astfel încât f = gh. Notãm f M g sau g | f .

Un polinom d ∈ ³[X ] este un cel mai mare divizor comun al polinoamelor f ºi g

(prescurtat c.m.m.d.c.), dacã verificã urmãtoarele proprietãþi:
(1) d | f ºi d | g (prin urmare d este un divizor comun al polinoamelor f ºi g).
(2) dacã d ′ | f ºi d ′ | g , atunci d ′ | d (orice alt divizor al polinoamelor f ºi g divide d).
În acest caz, notãm d = ( f, g).

Spunem cã douã polinoame f ºi g sunt prime între ele dacã 1 este un c. m. m. d. c. al lor.
Fie f , g ∈ ³[ X ]. Un polinom nenul m ∈ ³[X ] este un cel mai mic multiplu comun al
polinoamelor f ºi g (prescurtat c.m.m.m.c) dacã are urmãtoarele proprietãþi:
(1) g | m ºi f | m ; (2) dacã g | m′ ºi f | m′, atunci m | m′.
În acest caz, notãm m = [ f ; g].

Polinomul f cu grad f U 1 este reductibil, dacã existã douã polinoame g, h cu grade

mai mici decât grad f, astfel încât f = gh . În caz contrar, spunem cã f este ireductibil.

Rãdãcinile polinoamelor
Numãrul a i ³ se numeºte rãdãcinã a polinomului f dacã f (a) = 0.

27
 Teorema fundamentalã a algebrei (Teorema D’Alembert-Gauss). Orice ecuaþie
polinomialã cu coeficienþi complecºi de grad mai mare sau egal cu 1 are cel puþin
o rãdãcinã complexã.

Se numeºte ecuaþie algebricã cu o necunoscutã o ecuaþie de forma f ( x ) = 0 unde

f este un polinom nenul. Gradul ecuaþiei este gradul polinomului f, iar coeficienþii
polinomului f se numesc coeficienþii ecuaþiei. Numãrul a este soluþie a ecuaþiei
dacã f (a) = 0, adicã a este rãdãcinã a polinomului f.

Teorema lui Bézout. Fie f ∈ ³[ X ] un polinom nenul ºi a∈ ³. Atunci a este

rãdãcinã a polinomului f dacã ºi numai dacã X − a divide f.
Consecinþã. Fie f ∈ Z[ X ], grad f = 2, f = aX 2 + bX + c. Atunci:
a) f este reductibil peste ³
b) f este reductibil peste Z dacã ºi numai dacã ∆ = b2 − 4acU0.

Relaþiile lui Viète.

Fie polinomul f = a0 + a1 X + ... + an X n ∈³[ X ] , an ≠ 0, cu rãdãcinile x1 , x2 , ... xn .
Avem
a a a
x1 + x2 + ... + xn = − n−1 ; x1 x2 + x1 x3 + ... + xn−1 xn = n− 2 ; ...; x1 x2 ... xn = (−1) n ⋅ 0 .
an an an
Spunem cã α i ³ este rãdãcinã multiplã de ordin p pentru polinomul nenul
f i ³[X], dacã ( X − α) p divide pe f ºi ( X − α) p +1 nu divide pe f (p se numeºte ordin
de multiplicitate).

Rãdãcinile polinoamelor cu coeficienþi reali, raþionali, întregi

Fie f ∈Z[ X ] un polinom nenul cu coeficienþi reali ºi α o rãdãcinã complexã a lui f.
1) α este de asemenea o rãdãcinã a lui f.
2) Ñ ºi α au acelaºi ordin de multiplicitate.

Orice polinom f = a0 + a1 X + ... + an X n de grad nU1 cu coeficienþi reali poate fi

descompus într-un produs de polinoame de gradul I sau gradul II cu coeficienþi reali.

Dacã un polinom f cu coeficienþi raþionali are o rãdãcinã de forma a + b d cu

a, b, d ∈ {, d > 0, d ∉ { , atunci:
1) a − b d este de asemenea rãdãcinã a lui f.
2) a + b d ºi a − b d au acelaºi ordin de multiplicitate.

Dacã un polinom f = a0 + a1 X + ... + an X n , an ≠ 0, cu coeficienþi întregi are o rãdãcinã

p
raþionalã α = , unde p, q i m, q ≠ 0, ( p ; q ) = 1 , atunci:
q
1) p divide termenul liber a0
2) q divide coeficientul dominant an .

28
 Elemente de combinatoricã
Notãm n! = 1 · 2 · 3 ·...· n, n U 1. Prin convenþie, 0! = 1.

Fie M o mulþime cu n elemente, n U 1. O permutare a mulþimii este un ºir finit format

cu elementele mulþimii, care apar fiecare o singurã datã.
Echivalent, o permutare a mulþimii M este o funcþie bijectivã f :{1; 2; ...; n} → M .
Numãrul permutãrilor unei mulþimi cu n elemente este n!.
Notãm Sn mulþimea tuturor permutãrilor mulþimii {1; 2; ...; n}.

Fie M o mulþime cu n elemente, n U 1 ºi p T n. Un aranjament cu p elemente din

mulþimea datã este un ºir finit format cu p dintre elementele mulþimii, care apar fiecare
o singurã datã. Echivalent, un aranjament cu p elemente din mulþimea M este o funcþie
injectivã f :{1; 2; ...; p} → M .
Numãrul aranjamentelor de n elemente luate câte p este
n!
An = n( n − 1)( n − 2)K( n − p + 1) sau Anp =
p
, 0 T p T n.
(n − p)!
Fie M o mulþime cu n elemente, n U 1 ºi p T n. O combinare cu p elemente din mulþimea
datã este o submulþime cu p elemente a acesteia.
n FG IJ
Numãrul combinãrilor de n elemente luate câte p este notat Cnp sau
n!
p
,
HK
Cnp = , 0 T p T n.
p!( n − p)!
Formula combinãrilor complementare: Cnp = Cnn − p
Formula de descompunere a combinãrilor: Cnp = Cnp−1 + Cnp−−11 , unde n U 1, 1T p T n – 1.

Binomul lui Newton. Fie numerele reale a ºi b ºi numãrul natural nenul n. Avem:
n
(a + b) n = Cn0 an + C n1a n−1b + ... + C nk a n− k bk + ... + C nn b n = ∑ C nk a n− k b k .
k =0
Termenul de rang k + 1 din binomul lui Newton este
Tk +1 = Cnk an−k bk , k i {0, 1, 2, ..., n}.

29
 Statisticã ºi probabilitãþi
Termeni specifici
În studiile statistice, urmãtorii termeni specifici au o semnificaþie deosebitã:
– populaþia statisticã: este mulþimea de indivizi (persoane) luatã în considerare pentru
efectuarea analizelor statistice;
– eºantionul: este o submulþime a populaþiei statistice cãreia i se aplicã instrumentul
de analizã (chestionar, interviu, dezbatere etc.);
– eºantionul reprezentativ: este un eºantion selectat dupã o listã de criterii care permit
extrapolarea rezultatelor;
– caracteristica (variabila) statisticã: este un criteriu în funcþie de care se catalogheazã
numeric anumite informaþii:
– seria statisticã: este ansamblul rezultatelor unui studiu statistic, ordonate dupã un
anumit criteriu.

Efectivul unei populaþii P, notat |P|, este numãrul de indivizi din aceastã populaþie.

Se numeºte clasã o submulþime a unei populaþii statistice ai cãrei indivizi se deosebesc

prin anumite proprietãþi de restul populaþiei. Numãrul de elemente ale unei clase C se
numeºte efectivul clasei ºi se noteazã |C|.

Spunem cã o populaþie statisticã P este împãrþitã în clasele C1, C2, ...Ck, k i q*, dacã
orice douã clase sunt disjuncte ºi orice individ se aflã în una dintre clase, adicã
C1 N C2 N ...N Ck = P ºi Ci O Cj = l, pentru i @ j .

|C |
Într-o populaþie P o clasã C are frecvenþa f = .
|P|
Frecvenþa relativã de apariþie a unui rãspuns se calculeazã prin formula:
numãrul de rãspunsuri corespunzãtoare unei variabile statistice
frecvenþa = .
numãrul de persoane din eºantionul ales

Medii
x1 + x2 + ... + xn
Media aritmeticã a numerelor x1, x2, ..., xn se calculeazã cu formula: ma = .
n
Media ponderatã a numerelor x1, x2, ..., xn cu ponderile p1, p2, ..., pn se calculeazã cu
x ⋅ p + x ⋅ p + ... + x n ⋅ pn
formula: m p = 1 1 2 2 .
p1 + p2 + ... + pn
Media geometricã a numerelor reale pozitive x1, x2, ..., xn este numãrul real pozitiv
notat mg pentru care mg = n x1 ⋅ x2 ⋅ ... ⋅ xn .

Modulul unei serii statistice este caracteristica pentru care frecvenþa corespunzãtoare
este maximã (în cazul în care existã un singur maxim).

30
 Pentru o serie statisticã, mediana este numãrul care împarte efectivul în douã pãrþi
de aceeaºi frecvenþã. Mai precis, 50% dintre datele studiate au valoare mai mare decât
mediana, iar restul au valoare mai micã decât mediana.

Abateri medii
Fie x1, x2, ..., xn valorile unei variabile statistice discrete ºi x media acestor valori.
x1 − x + x2 − x + ... + xn − x
Abaterea medie liniarã se calculeazã cu formula: τ = .
n
Fie x1, x2, ..., xn valorile unei variabile statistice discrete ºi x media aritmeticã a
acestor valori. Dispersia ºi abaterea medie pãtraticã mãsoarã gradul de împrãºtiere a
valorilor variabilei în jurul mediei.
( x − x )2 + ( x2 − x )2 + ... + ( xn − x )2
Dispersia: D = 1 ;
n
( x1 − x )2 + ( x2 − x )2 + ... + ( xn − x )2
Abaterea medie pãtraticã: σ = .
n

Experienþe aleatoare
O experienþã este o activitate care poate fi observatã de mai multe ori în condiþii
asemãnãtoare ºi al cãrei rezultat ne intereseazã.

Un experiment constã în înfãptuirea unei experienþe ºi obþinerea rezultatului.

Orice rezultat care poate fi obþinut în cadrul unui experiment se numeºte eveniment.
Experimentele ale cãror rezultate nu pot fi anticipate, chiar dacã se repetã în aceleaºi
condiþii, se numesc experimente aleatoare.
Rezultatele posibile ale unui experiment aleator se numesc evenimente elementare.

Operaþii cu evenimente
Considerãm A, B douã evenimente ale unui experiment aleator.

Evenimentul A N B, este numit evenimentul sumã sau reuniune al evenimentelor A, B

ºi se produce în acele experimente în care apare A sau B.

Evenimentul A O B, numit intersecþia sau conjuncþia evenimentelor A ºi B, se produce

în experimentele în care A ºi B apar simultan.

Evenimentul A – B (sau A \ B), diferenþa evenimentelor A ºi B, se produce când

apare A ºi nu B.

Evenimentul contrar, notat A, se produce când nu se produce A.

Spunem cã evenimentul A implicã evenimentul B dacã în toate experimentele în care

se produce A se produce ºi B.

31
 Dacã un eveniment A este constituit din mai multe evenimente elementare egal
probabile, atunci probabilitatea sa de producere este:
numãrul evenimentelor elementare favorabile
P ( A) =
numãrul evenimentelor elementare posibile .
Efectuãm un ºir (infinit) de experimentãri în care urmãrim apariþia evenimentului A;
a ( A)
notãm cu an(A) numãrul apariþiei evenimentului A ºi notãm cu f n ( A) = n frecvenþa
n
apariþiei lui A în primele n experimentãri, n i q. Dacã ºirul fn(A) se apropie (tinde, con-
verge) la un numãr P(A), atunci numãrul P(A) se numeºte probabilitatea evenimentului A.
Probabilitatea unui eveniment este un numãr cuprins între 0 ºi 1. Un eveniment a cãrui
realizare este sigurã are probabilitatea 1, iar un eveniment imposibil are probabilitatea 0.
În cadrul unui experiment, probabilitatea de producere a unui eveniment este egalã
cu suma probabilitãþilor tuturor evenimentelor elementare favorabile producerii
evenimentului dat.

O variabilã aleatoare este o funcþie definitã pe mulþimea evenimentelor elementare

ale unui experiment aleator, cu valori în mulþimea numerelor reale.

Scheme probabilistice
Schema binomialã (Bernoulli)
Fie A un eveniment de probabilitate p ºi fie q = 1 – p (probabilitatea lui A ). Fie k, n i q,
k T n. Evenimentul de a obþine A în exact k din n experimentãri (în celelalte n – k se va
realiza evenimentul A ) este Cnk p k qn– k , adicã coeficientul lui xk din dezvoltarea binomului
(px + q)n.

Schema binomialã generalizatã (Poisson)

Dacã A1, A2, ..., An sunt evenimente independente de probabilitãþi p1, p2, ... respectiv
pn, atunci probabilitatea sã se producã exact k, k T n, dintre evenimentele A1, A2, ..., An
este egalã cu coeficientul lui xk din produsul ( p1 x + q1 ) ⋅ ( p2 x + q2 ) ⋅...⋅ ( pn x + qn ) , unde
q1 = 1 – p1, q2 = 1 – p2, ..., qn = 1 – pn.

Probabilitãþi condiþionate
Fie A ºi B evenimente ale unui experiment aleator în care B este eveniment posibil.
Numim probabilitate de producere a evenimentului A, condiþionatã de producerea lui
P ( A ºi B )
B, numãrul P ( A / B ) = . Acest numãr estimeazã ºansa de producere a
P ( B)
evenimentului A, dacã ºtim cã evenimentul B s-a realizat.

Fie A ºi B douã evenimente ale unui experiment aleator.

Evenimentul A este favorizat de evenimentul B dacã: P(A / B) > P(A / B ).
Evenimentele A ºi B sunt evenimente independente dacã: P(A / B) = P(A / B ).
Evenimentele A ºi B sunt independente dacã ºi numai dacã P(A ºi B) = P(A) · P(B).

32
 Clasa a XI-a
Elemente de algebrã liniarã
Matrice
Considerãm o mulþime E _ ³ ºi m, n i q*. Matrice de tip (m, n) cu elemente din E este
o funcþie A : {1, 2, ..., m} D {1, 2, ..., n} → E. Spunem cã matricea A are m linii ºi n coloane.
 a11 a12 ... a1n 
 
 a21 a22 ... a2 n 
Dacã notãm A(i; j) = aij , matricea A poate fi notatã prin (aij )1Ti T m = .
1T j T n  ........................... 
 
 am1 am 2 ... amn 
În cazul în care nu existã pericol de confuzie, notãm matricea A prin (aij).

Mulþimea matricelor de tip (m,n) cu elementele din mulþimea E se noteazã cu Mm,n(E).

O matrice de tip (n, n) se numeºte matrice pãtraticã de ordin n ºi se noteazã (aij)n sau
(aij), iar mulþimea matricelor pãtratice se noteazã Mn(E).
Sistemul ordonat de elemente (a11, a22, ..., ann) se numeºte diagonala principalã
a matricei A, iar sistemul (a1n, a2(n–1), ..., an1) se numeºte diagonala secundarã).
O matrice de tip (m, n) cu toate elementele egale cu 0 se numeºte matrice nulã ºi
se noteazã Om,n.
Matricele (aij )1Ti Tm ºi ( bij )1Ti Tm sunt egale dacã aij = bij, ∀ i = 1, m , j = 1, n .
1T j T n 1T j T n

Transpusa unei matrice A = (aij )i =1,m cu m linii ºi n coloane este o matrice notatã
j =1, n
A = (bij )i =1,n cu n linii ºi m coloane, cu bij = a ji , ∀i = 1, n , j = 1, m .
t

j =1, m
1 0 L 0
 
0 1 L 0
Pentru n i q*, definim I n =  ∈ Mn (³) .
L L L L 
 
0 L L 1
Operaþii cu matrice
Suma matricelor A = ( aij )1TiT m ºi B = (bij )1TiTm , din Mm,n (³), este matricea
1T j T n 1T j T n

C = A + B = (cij )1Ti T m , cu cij = aij + bij, i = 1, m , j = 1, n .

1T j T n

Produsul dintre numãrul complex λ (numit scalar) ºi matricea A = (aij )1Ti Tm din
1T j T n

Mm, n(³) este matricea B = λA = (bij )1Ti T m , unde bij = λEaij, i = 1, m , j = 1, n .

1T j T n

33
 Produsul matricelor A = ( aij )1TiT m ºi B = (b jk )1T j T n (în aceastã ordine) este matricea
1T j T n 1T k T p
n
C = A ⋅ B = (cik )1TiTm , cu cik =
1Tk T p
∑a
j =1
ij ⋅ b jk = ai1 ⋅ b1k + ai 2 ⋅ b2k +...+ ain ⋅ bnk , i = 1, m , j = 1, p .

Pentru A i Mn(³) avem A k = A ⋅...⋅ A , k i q*, iar A° = In.

123
de k ori

Determinanþi
a b
Determinantul unei matrice de ordin 2, A =  , este numãrul notat
c d 
a b
det A = = ad − bc .
c d
 a11 a12 a13 
 
Determinantul unei matrice de ordin 3, A =  a21 a22 a23  , este numãrul
a a32 a33 
a 11a a
12 13  31
det A = a21 a22 a23 = a11a22 a33 + a21a32 a13 + a31a12 a23 − a31a22 a13 − a32 a23a11 − a33a21a12 .
a31 a32 a33

Fie A = (aij) o matrice de tip (m; n). Un minor de ordinul r al matricei A este
determinantul matricei pãtratice formatã cu elementele lui A situate la intersecþiile a r
linii distincte cu r coloane distincte.

Dacã A = (aij) este o matrice pãtraticã de ordinul n, complementul algebric al

elementului aij este numãrul (–1)i+jdij, unde dij este minorul obþinut prin eliminarea liniei
i ºi a coloanei j din matricea A.

Dezvoltarea determinantului dupã o linie sau o coloanã se face astfel:

1. alegem o linie sau o coloanã ºi înmulþim fiecare element al ei cu complementul
sãu algebric;
2. adunãm produsele astfel obþinute.
De exemplu, alegând prima linie a unui determinant de ordinul 3, obþinem:
a11 a12 a13
a a23 a a23 a a
a21 a22 a23 = (−1)1+1 a11 22 + (−1)1+ 2 a12 21 + (−1)1+ 3 a13 21 22 .
a32 a33 a31 a33 a31 a32
a31 a32 a33

Sisteme liniare
O ecuaþie liniarã cu n necunoscute, x1, x2, ..., xn este o ecuaþie de forma:
a1x1 + a2x2 + ... + anxn = b1, unde a1, a2, ..., an, b1 i ³.
R|a x + a x +...+a x = b
11 1 12 2 1n n 1

Forma generalã a unui sistem liniar este: S

|a x + a x +...+a x = b , unde x , ... x
21 1 22 2 2n n 2

||....................................... 1 n

Ta x + a x +...+a x = b
m1 1 m2 2 mn n m

34
sunt necunoscutele sistemului, numerele complexe aij, i = 1, m , j = 1, n sunt coeficienþii
necunoscutelor ºi b1, b2, ... bm sunt termenii liberi ai sistemului.

Unui sistem liniar îi asociem matricea sistemului, notatã A, formatã din coeficienþii
necunoscutelor ºi matricea extinsã a sistemului, notatã A , care se obþine adãugând la
coloanele matricei A coloana termenilor liberi:
 a11 a12 ... a1n   a11 a12 ... a1n b1 
   
a a22 ... a2n   a21 a22 ... a2n b2 
A = ( aij )1TiT m =  21 , A=
1T j T n  ... ... ... ...   ................................. 
   
 am1 am2 ... amn   am1 am2 ... amn bm 
Indicele i indicã ecuaþia sistemului ºi indicele j indicã necunoscuta la care ne referim.

Un sistem liniar se numeºte omogen dacã toþi termenii liberi b1, b2, ..., bm sunt nuli. În
caz contrar, sistemul liniar este neomogen.

Un sistem liniar poate fi:

– compatibil determinat, dacã are o soluþie unicã;
– compatibil nedeterminat, dacã are o infinitate de soluþii;
– incompatibil, dacã nu are soluþie.
Pentru un sistem liniar de n ecuaþii ºi n necunoscute, dacã determinantul matricei
sistemului este nenul, atunci sistemul este compatibil determinat; în caz contrar, sistemul
poate fi incompatibil sau compatibil nedeterminat.

Metoda lui Cramer

Fie S un sistem liniar cu n ecuaþii ºi n necunoscute ºi fie ∆ determinantul matricei
acestui sistem.
Dacã ∆ @ 0, notãm cu D xi determinantul obþinut din ∆ prin înlocuirea coloanei
corespunzãtoare coeficienþilor necunoscutei xi cu coloana termenilor liberi, ∀ i = 1, n .
∆x
Atunci xi = i , ∀ i = 1, n .
∆
Matrice inversabile
O matrice pãtraticã A = (aij)n i Mn(³) se numeºte inversabilã dacã existã matricea
B = (bij)n i Mn(³) astfel încât A · B = B · A = In.
Matricea pãtraticã A = (aij)n este inversabilã dacã ºi numai dacã detA @ 0.
1
Inversa matricei A este matricea A–1 = A * , unde A* se obþine înlocuind fiecare
det A
element al matricei tA cu complementul sãu algebric. A* se numeºte adjuncta matricei A.

Ecuaþii matriceale
Un sistem liniar poate fi exprimat matriceal astfel: AX = B, unde A este matricea
sistemului, X este matricea necunoscutelor (matrice coloanã) ºi B este matricea
35
termenilor liberi (matrice coloanã). Dacã matricea A este inversabilã avem X = A–1B
soluþie unicã.

Dacã matricea A i Mm,n(³) nu este nulã, existã un numãr natural r T min{m, n} astfel
încât cel puþin un minor de ordinul r este nenul, iar toþi minorii de ordin mai mare decât r
(dacã existã) sunt nuli. Numãrul r se numeºte rangul matricei A.

Teorema Kronecker-Capelli.
Un sistem de ecuaþii liniare este compatibil dacã ºi numai dacã rangul matricei
sistemului este egal cu rangul matricei extinse.

Teorema lui Rouché. Un sistem de ecuaþii liniare este compatibil dacã ºi numai
dacã toþi determinanþii caracteristici sunt nuli.
Terminologia ºi notaþiile din teorema lui Rouché se explicã în cele ce urmeazã.
Determinanþii caracteristici se considerã în cazul în care rangul sistemului este
mai mic decât numãrul de ecuaþii.
Din matricea sistemului alegem un minor nenul de ordin r pe care îl numim
determinant principal ºi îl notãm ∆p. Necunoscutele ai cãror coeficienþi sunt coloane
în ∆p se numesc necunoscute principale. Celelalte se numesc necunoscute secundare.
Ecuaþiile ai cãror coeficienþi sunt linii în ∆p se numesc ecuaþii principale. Celelalte
se numesc ecuaþii secundare.
Construim determinanþii caracteristici, ∆car, prin bordarea determinantului principal
∆p: „orizontal“ cu coeficienþii necunoscutelor principale din câte o ecuaþie secundarã
ºi „vertical“ cu termenii liberi corespunzãtori.

Un sistem liniar se poate rezolva prin metoda lui Gauss, care constã în aducerea
α11 x1 + α12 x2 + ... + α1n −1 xn −1 + α1n xn = β1
 α 22 x2 + ... + α 2 n −1 xn −1 + α 2 n xn = β2


sistemului la o formã triunghiularã: ... .
 α n−1n−1 xn−1 + α n−1n xn = β n−1

 α nn xn = β n
În acest caz, soluþia sistemului se obþine uºor pornind de la ultima ecuaþie.
Forma triunghiularã se obþine aplicând sistemului iniþial transformãrile:
i) permutarea între ele a douã ecuaþii;
ii) înmulþirea unei ecuaþii cu un numãr nenul;
iii) adunarea unei ecuaþii la o altã ecuaþie.

Elemente de geometrie (analiticã ºi vectorialã)

Ecuaþiile dreptei în plan
Fie xOy un sistem ortogonal.
Ecuaþia y = mx + n, m, n i Z se numeºte ecuaþia dreptei de pantã m.

36
 Ecuaþia generalã a dreptei este Ax + By + C = 0, A, B, C i Z, A ≠ 0 sau B ≠ 0 .
Fie d o dreaptã în planul (xOy), care nu este paralelã cu Oy ºi fie α mãsura în
radiani a unghiului orientat în sens trigonometric, dintre semiaxa pozitivã (Ox ºi
dreapta d. Numãrul m = tgα se numeºte panta dreptei d.
Ecuaþia dreptei de pantã m care trece prin punctul A(x0; y0) este d: y – y0 = m(x – x0).
Ecuaþia dreptei care trece prin douã puncte diferite A(x0; y0), B(x 1 ; y 1 ) este
x y 1
y − y0 x − x0
d: x0 y0 1 = 0 ºi poate fi scrisã sub forma = , dacã y1 ≠ y0 , x1 ≠ x0 .
y1 − y0 x1 − x0
x1 y1 1

Mãsuri în plan
Distanþa dintre douã puncte din plan, M1(x1, y1) ºi M2(x2, x2) este
M1 M 2 = ( x1 − x2 )2 + ( y1 − y2 )2 .
Ax0 + By0 + C
Distanþa de la punctul M(x0, y0) la dreapta d : Ax + By + C = 0 este .
A2 + B 2
Fie triunghiul A1A2A3, cu vârfurile A1(x1, y1); A2(x2; y2); A3(x3; y3).
x1 y1 1
1
Aria triunghiului A1A2A3 se calculeazã cu formula: S = ∆ , unde ∆ = x2 y2 1 .
2
x3 y 3 1
x1 y1 1
Punctele A1, A2, A3 sunt coliniare dacã ºi numai dacã x2 y2 1 = 0 .
x3 y 3 1
Ecuaþiile planului în spaþiu
r
Considerãm un punct M0 din spaþiu ºi un vector nenul n . Putem descrie printr-o
r
ecuaþie vectorialã planul care conþine punctul M0 ºi este perpendicular pe vectorul n
uuuuuur r
astfel: { M | M 0 M ⋅ n = 0} .

Ecuaþia generalã a unui plan în spaþiul tridimensional este Ax + By + Cz + D = 0,

A, B, C, D i Z, unde A, B, C nu sunt toate nule.

Vectorul de poziþie cu coordonatele (A, B, C) este perpendicular pe planul

Ax + By + Cz + D = 0. Un vector perpendicular pe un plan se numeºte vector normal
la plan.
Ecuaþia planului paralel cu planul de ecuaþie Ax + By + Cz + D = 0, care trece prin
punctul (x0, y0, z0) este A(x – x0) + B(y – y0) + C(z – z0) = 0.

Ecuaþia planului care conþine 3 puncte necoliniare M(x1, y1, z1), N(x2, y2, z2), P(x3, y3, z3)
x y z 1 x1 y1 z1
x1 y1 z1 1
este = 0 . Condiþia de necoliniaritate a punctelor M, N, P este x2 y2 z2 ≠ 0 .
x2 y2 z2 1
x3 y3 z3 1 x3 y3 z3
37
 Ecuaþiile dreptei în spaþiu
r
Se numeºte vector director al dreptei d vectorul nenul v astfel încât existã A, B i d
r uuur
cu v = AB .

Ecuaþia vectorialã a dreptei d, care trece printr-un punct M0 ºi are vectorul director
r r r r r
v este r = r0 + λv , unde r este vectorul de poziþie al unui punct curent M de pe
r
dreaptã, r0 este vectorul de poziþie al punctului M0 ºi λ este un parametru variabil
{
r r r r
real. Dreapta d, ca mulþime de vectori de poziþie, este d = r | r = r0 + λv , λ ∈ Z . }
r
Dreapta cu vectorul director v (l, m, n) care conþine punctul M0(x0, y0, z0) are ecuaþiile
R|
x = x0 + λ ⋅ l
S|
parametrice y = y 0 + λ ⋅ m , unde λ i Z ºi ecuaþiile canonice
x − x0 y − y 0 z − z 0
l
=
m
=
n
;
T
z = z0 + λ ⋅ n
l, m, n se numesc parametrii directori ai dreptei.

Dreapta care conþine punctele distincte M1(x1, y1, z1), M2(x2, y2, z2) are ecuaþiile
x – x1 y – y1 z – z1
canonice = = . În cazul în care, de exemplu, x1 = x2, ecuaþiile
x 2 – x1 y 2 – y1 z 2 – z1
y − y1 z − z1
canonice anterioare trebuie considerate: x – x1 = 0 ºi = .
y2 − y1 z2 − z1
Condiþii de paralelism
Planele P1 : A1x + B1y + C1z + D1 = 0 ºi P2 : A2x + B2y + C2z + D2 = 0 sunt
A1 B1 C1
paralele sau confundate dacã ºi numai dacã = = (A1 ºi A2 , B1 ºi B2 ,
A 2 B2 C 2
respectiv C1 ºi C2 pot fi simultan nule).
X − x1 Y − y1 Z − z1
Dreapta d : = = este paralelã cu (sau conþinutã în) planul
a b c
P : AX +BY + CZ + D = 0, dacã ºi numai dacã a · A + b · B + c · C = 0.
X − x1 Y − y1 Z − z1 X − x2 Y − y2 Z − z2
Dreptele d1 : = = ºi d2 : = = sunt paralele
a b c m n p
sau confundate dacã ºi numai dacã a = b = c (unde a ºi m; b ºi n; c ºi p pot fi
m n p
simultan nule).

Mãsuri în spaþiu
Distanþa dintre douã puncte din spaþiu, M1(x1, y1, z1) ºi M2(x2, y2, z2),
M1 M 2 = ( x1 − x2 )2 + ( y1 − y2 )2 + ( z1 − z2 )2 .
Distanþa de la un punct M(x0, y0, z0) la planul de ecuaþie Ax + By + Cz + D = 0
Ax 0 + By 0 + Cz 0 + D
este: d = .
A2 + B 2 + C 2

38
 Aria triunghiului cu vârfurile în M1(x1, y1, z1), M2(x2, y2, z2), M3(x3, y3, z3) este:
y1 z1 1 x1 z1 1 x1 y1 1
1 2 2 2
A[ M1M2 M3 ] = ∆1 + ∆2 + ∆3 , unde ∆1 = y2 z 2 1 , ∆ 2 = x2 z 2 1 , ∆ 3 = x2 y2 1 .
2
y3 z3 1 x3 z3 1 x3 y3 1
Volumul tetraedrului cu vârfurile în punctele M0(x0, y0, z0), M1(x1, y1, z1), M2(x2, y2, z2),
x0 y0 z0 1
1 x y1 z1 1 1
M3(x3, y3, z3) este V = | 1 | (adicã din modulul determinantului).
6 x2 y2 z2 1 6
x3 y3 z3 1

Locuri geometrice remarcabile

Se numeºte loc geometric o mulþime de puncte caracterizatã printr-o proprietate
comunã tuturor elementelor sale.
Mediatoarea unui segment, bisectoarea unui unghi, planul mediator al unui seg-
ment pot fi descrise ca locuri geometrice.
Cercul C(M0, r) este locul geometric al punctelor din plan aflate la distanþa r > 0,
numitã razã, punctul fix M0(x0, y0), numit centru.
Ecuaþia implicitã a cercului este: (x – x0)2 + (y – y0)2 = r2.
Ecuaþiile explicite ale cercului C(M0, r) sunt: y = ± r 2 − ( x − x0 )2 + y0 , x i [x0 – r, x0 + r].
Ecuaþia cartezianã generalã a cercului este: dx2 + dy2 + 2ax + 2by + c = 0, d @ 0.
 x = r cos α + x0
Ecuaþiile parametrice ale cercului C(M0, r) sunt:  , α i [0, 2π).
 y = r sin α + y0
Parabola este locul geometric al punctelor din plan egal depãrtate de o dreaptã
fixã, numitã directoarea parabolei ºi de un punct fix, numit focarul parabolei.
p 
Ecuaþia implicitã a parabolei P este y2 = 2px, iar F  ,0  este focarul.
2 
Ecuaþiile carteziene explicite ale parabolei P sunt: y = ± 2 px , x U 0.
 t2
x =
Ecuaþiile parametrice ale parabolei sunt:  2 p , t ∈Z .
y = t

Elipsa este locul geometric al punctelor din plan pentru care suma distanþelor la douã
puncte fixe distincte numite focare este constantã.
x2 y2
Ecuaþia cartezianã implicitã a elipsei este: + = 1 , a, b > 0, a2 = b2 + c2, iar
a2 b2
F(c, 0) ºi F′(–c, 0) sunt focarele.

39
 b 2 2
Ecuaþiile carteziene explicite ale elipsei sunt: y = ± a – x , x i [–a, a].
a
 x = a cos t
Ecuaþiile parametrice ale elipsei sunt:  , t i [0, 2π).
 y = b sin t

Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan pentru care modulul diferenþei
distanþelor la douã puncte distincte, numite focare, este constantã.
x2 y2
Ecuaþia canonicã a hiperbolei este: 2 − 2 − 1 = 0 , a, b > 0, c2 = a2 + b2, iar F(c, 0),
a b
F′(–c, 0) sunt focarele.
x2 y2
Ecuaþia cartezianã implicitã a hiperbolei este: 2 − 2 = 1, (x, y) i Z2 .
a b
b
Ecuaþiile carteziene explicite ale hiperbolei sunt: y = ± x2 – a2 ,
a
x i (–∞, –a] N [a, +∞).
Ecuaþia tangentei la cerc în punctul M(x0, y0) i C este
(x – a)(x0 – a) + (y – b)(y0 – b) = r2 (se obþine din ecuaþia cercului prin dedublare).

Ecuaþia tangentei la elipsã (respectiv hiperbolã) în punctul M(x 0, y 0) este

xx0 yy 0 FG xx yy IJ
a 2
b H a b K
+ 2 = 1 respectiv 20 - 20 = 1 (se obþine din ecuaþia elipsei (sau hiperbolei)

prin dedublare).
Ecuaþia tangentei la parabolã în punctul M(x0, y0) i P este yy0 = p(x + x0).

Elemente de analizã matematicã

ªiruri de numere reale
O mulþime nevidã de numere reale A este mãrginitã superior dacã existã M i Z,
astfel încât, pentru orice x i A, x T M. În acest caz, spunem cã M este un majorant al
mulþimii A.

O mulþime nevidã A de numere reale se numeºte mãrginitã inferior dacã existã

m i Z, astfel încât, pentru orice x i A, x U m. În acest caz, spunem cã m este un
minorant al mulþimii A.

Supremumul unei mulþimi nevide de numere reale este un numãr s cu urmãtoarele

proprietãþi:
1) s este majorant al mulþimii;
2) orice alt majorant al mulþimii este mai mare sau egal decât s.

Axioma lui Cantor. O mulþime realã nevidã, mãrginitã superior admite supremum.
40
 Teorema de densitate a lui { în Z. Între orice douã numere reale diferite existã
un numãr raþional. Cu alte cuvinte, µ a, b i Z cu a < b, jq i { astfel încât a < q < b.
Teorema lui Arhimede. Orice numãr real admite un numãr natural mai mare decât
el. De asemenea, µ α, β i Z, β > 0, j n i q* astfel încât α < nEβ.

Se numeºte ºir de numere reale (ºir numeric) o funcþie u : q* → Z. Imaginea lui n

prin funcþia u se noteazã cu un; un se numeºte termenul de rang n. Indicele n aratã poziþia
sau rangul unui termen în ºir. De multe ori, se considerã ºir o funcþie realã definitã pe q.
ªirul se noteazã (un)niq, (un)q, (un)n sau (un).

Un ºir numeric (un)niq este majorat (mãrginit superior) dacã existã numãrul real
M cu un T M, µ n i q. ªirul (un)niq este minorat (mãrginit inferior) dacã existã un
numãr real m cu un U m, µ n i q.
ªirul (un)niq se numeºte mãrginit dacã existã un numãr real M, M > 0, cu un T M ,
µ n i q. ªirurile care nu sunt mãrginite se numesc nemãrginite.

Un ºir (un)niq se numeºte constant dacã un+1 = un, µ n i q.

ªirul (un)niq se numeºte crescãtor dacã un+1 U un, µn i q.
ªirul (un)niq este descrescãtor dacã un+1 T un , µ n i q.
ªirul (un)niq este monoton dacã este crescãtor sau descrescãtor.
Un ºir monoton (crescãtor sau descrescãtor) cu toþi termenii diferiþi se numeºte strict
monoton (respectiv, strict crescãtor, strict descrescãtor).

Un ºir (un)niq este periodic dacã existã un numãr natural nenul p, numit perioadã,
astfel încât un+p = un, µ n i q.

Dacã an T bn, µ n i q spunem cã ºirul (an)niq este majorat de ºirul (bn)niq , sau ºirul
(bn)niq este minorat de ºirul (an)niq.

O mulþime de numere reale V este vecinãtate a numãrului real a dacã existã r > 0
astfel încât intervalul (a – r, a + r) ⊂ V. Vom nota cu V(a) mulþimea vecinãtãþilor
numãrului a. De regulã, lucrãm cu vecinãtãþi ale unui punct a care sunt intervale simetrice
(bile) de centru a ºi razã r, pe care le vom nota B(a, r). Avem B(a, r) = (a – r, a + r).

ªirul (an )q tinde la l i Z, dacã este adevãratã oricare dintre urmãtoarele propoziþii
echivalente:
1) Orice vecinãtate a lui l conþine toþi termenii ºirului exceptând eventual un numãr finit;
2) µ V iV (l ), j nV astfel încât µ n iq, n > nV ± an iV;
3) µ é > 0, j né astfel încât µ n iq, n > né ± | an – l | < é.
În acest caz, l se numeºte limita ºirului (an)n ºi scriem lim a n = l (sau lim an = l
n→∞
sau an → l ).

41
 Notãm Z = Z N{−∞ ; + ∞} .
O mulþime V din Z este o vecinãtate a lui –∞, dacã existã m i Z astfel încât
[–∞, m) ⊂ V.
O mulþime V din Z este vecinãtate a lui a, a i Z dacã V O Z i V(a).

ªirul numeric (an )q tinde la ∞, dacã este adevãratã oricare dintre urmãtoarele propoziþii
echivalente:
1) Orice vecinãtate a lui ∞ conþine toþi termenii ºirului, exceptând eventual un numãr finit;
2) µ V iV(∞), j nV astfel încât µ n iq, n > nV ± an iV ;
3) µ M iZ, j nM astfel încât µ n iq, n > nM ± an > M.
n
În acest caz, notãm lim an = ∞, lim an = ¥ , an ® ¥ sau an ®¥ ºi spunem cã
n®¥
ºirul (an)n are limita ∞.

Se numeºte ºir convergent un ºir care are limitã finitã.

ªirurile care nu sunt convergente se numesc divergente.
Un ºir convergent este mãrginit.

Teorema de convergenþã a ºirurilor monotone (Weierstrass). Orice ºir monoton ºi

mãrginit este convergent.

Fie (an)n U 0 un ºir ºi (kn)n un ºir strict crescãtor de numere naturale. ªirul (akn ) nU0 se
numeºte subºir al ºirului (an)nU0.

Teorema Cesaro. Orice ºir mãrgint conþine un subºir convergent.

Criteriul minorãrii la ∞. Dacã ºirul (xn)n este minorat prin ºirul (un)n care tinde la
∞, atunci ºirul (xn)n tinde la ∞. Altfel spus, dacã µ n i q, un T xn ºi lim un = ¥ ,
n®¥
atunci lim x n = ¥ .
n®¥

Criteriul majorãrii la –∞. Dacã ºirul (xn)n este majorat prin ºirul (un)n care tinde
la –∞, atunci ºirul (xn)n tinde la –∞. Altfel spus, dacã µ n i q, un U xn ºi lim un = −∞ ,
n →∞
atunci lim xn = −∞ .
n →−∞

1
Dacã lim|un | = +∞ ºi un ≠ 0 , ∀n ∈q , atunci lim = 0.
n→∞ n→∞ u
n

Criteriul majorãrii pentru ºiruri convergente la 0. Fie ºirurile (xn)n ºi (an)n. Dacã
x n T a n , " n Îq ºi lim an = 0 , atunci lim x n = 0 .
n→∞ n→∞

Criteriul majorãrii. Fie (xn)n un ºir de numere reale, x i Z ºi (an)n un ºir de

termeni pozitivi. Dacã x n - x T an , "n Îq ºi lim an = 0 , atunci (xn)n este convergent
n→∞
ºi lim x n = x .
n→∞

42
 Criteriul cleºtelui. Fie (an)n , (bn)n , (xn)n ºiruri de numere reale.
Dacã (xn)n este majorat de (b n)n ºi minorat de (an)n ºi dacã j
lim an = lim bn = x iZ, atunci lim x n = x .
n→∞ n→∞ n→∞

Operaþii cu ºiruri
Fie (an)n ºi (bn)n ºiruri convergente. Atunci:
J (an + bn)n este convergent ºi lim ( an + bn ) = lim a n + lim bn .
n→∞ n→∞ n→∞

J Dacã α i Z, atunci (α · an)n e convergent ºi lim αa n = α lim a n .

n→∞ n→∞

J (anbn)n este convergent ºi lim (an ⋅ bn ) = lim an ⋅ lim bn .

n→∞ n→∞ n→∞

a  a lim an
J Dacã bn ≠ 0 , µ n i q ºi lim bn ≠ 0 , atunci  n  e convergent ºi lim n = n→∞ .
n →∞  bn  n n→∞ b
n lim bn
n→∞

Suma ºirurilor care au limitã

Proprietatea cunoscutã: Suma a douã ºiruri convergente este un ºir convergent ºi
limita sumei este egalã cu suma limitelor se extinde, în cazul în care unul cel puþin din
cele douã ºiruri are limita infinitã, în felul urmãtor:
I) Dacã an U α, α i Z ºi bn → +∞, atunci an + bn → +∞.
II) Dacã an T α, α i Z ºi bn → –∞, atunci an + bn → –∞.
Dacã (an) este convergent sau dacã an → +∞, atunci existã α i Z astfel ca an U α,
pentru orice n i q. De asemenea, dacã (an) este convergent, sau dacã an → –∞,
existã α i Z astfel ca an T α pentru orice n i q. Din cele douã proprietãþi de mai
sus rezultã urmãtoarele patru propoziþii:
1) Dacã an → +∞ ºi bn → +∞, atunci an + bn → +∞.
2) Dacã an → a ºi bn → +∞, atunci an + bn → +∞.
3) Dacã an → a ºi bn → –∞, atunci an + bn → –∞.
4) Dacã an → –∞ ºi bn → –∞, atunci an + bn → –∞.
Pentru a putea afirma ºi în aceste cazuri cã limita sumei este egalã cu suma
limitelor, convenim ca:
∞+∞=∞
a+∞=∞+a=∞ oricare ar fi a i Z;
a + (–∞) = –∞ + a = –∞ oricare ar fi a i Z;
–∞ + (–∞) = –∞.
Nu se acordã nici un sens scrierii ∞ – ∞.
Pentru a putea afirma în general cã limita produsului a douã ºiruri este egalã cu
produsul limitelor, convenim cã: ∞ · ∞ = ∞; ∞(–∞) = (–∞)∞ = –∞; (–∞)(–∞) = ∞.
Nu se acordã nici un sens scrierilor 0 · ∞ sau 0 · (–∞).
Dacã ºirurile (an) ºi (bn) au limitã (finitã sau infinitã) ºi dacã produsul limitelor
are sens, atunci ºirul produs (anbn) are limitã ºi lim(an bn ) = lim an ⋅ lim bn .
n →∞ n →∞ n→∞
Cazuri exceptate: lim an = 0 ºi lim bn = +∞ ; lim an = 0 ºi lim bn = −∞ .
n →∞ n →∞ n →∞ n →∞

43
 Fiecare din aceste douã cazuri va fi denumit mai departe „cazul 0 · ∞“.
Pentru a putea afirma în general cã limita raportului a douã ºiruri este egalã cu
a a
raportul limitelor, convenim cã: = 0 ºi = 0 , oricare ar fi a i Z.
+∞ −∞
∞ −∞ ∞ −∞ 0 ±∞
Nu se acordã nici un sens scrierilor , , , , , .
∞ ∞ −∞ −∞ 0 0
Dacã ºirurile (an) ºi (bn) au limitã ºi dacã raportul limitelor are sens, atunci ºirul

 an  an nlim an
 b  are limitã ºi nlim = →∞ .
 n →∞ bn lim bn
n →∞

Pentru a putea calcula limite de tip lim(an ) bn , µ n i q, convenim cã:

n→∞
∞∞ = ∞, ∞–∞ = 0, 0∞ = 0. Nu se acordã nici un sens scrierilor: ∞0, 1∞, 00.

Limita unui polinom P(n) având gradul k U 1

∞, ak > 0
l = lim( ak nk + ak −1nk −1 + ... + a1n + a0 ) =  .
n→∞
−∞, ak < 0

Limita unui raport de polinoame

 ak
b , k =l
a n + ak −1n + ... + a1n + a0 
k k −1 l

lim k l =  0, k <l .
n →∞ b n + b n l −1 + ... + b n + b
l l −1 1 0  a
∞ ⋅ k , k > l
 bl

Limita unui ºir al cãrui termen general conþine puteri

 ∞, a >1
1, a =1

lim an =  .
n →∞
0, −1< a < 1
 nu existã, aT − 1
n
1
ªirul en =  1 +  , n U 1 este convergent. Limita sa, notatã cu e, aparþine
 n
intervalului (2, 3).
an
 1
Dacã (an)n este un ºir cu lim an = ∞ , atunci lim  1 +  = e .
n →∞ n→∞  an 
1
Dacã (an)n este un ºir nenul cu lim an = 0 , atunci lim (1 + an ) an = e .
n →∞ n →∞

44
 Limite de funcþii
Punctul a i Z este punct de acumulare la dreapta (la stânga) pentru D ⊆ Z
dacã, µ V i V(a), V O D O (a, +∞) @ l (respectiv V O D O (–∞, a) @ l). Un punct de
acumulare la stânga ºi la dreapta pentru D se numeºte punct de acumulare (bilateral).
Fie f : D → Z , a un punct de acumulare al lui D ºi l ∈Z . Funcþia f are limita l în
punctul a dacã este îndeplinitã una dintre urmãtoarele condiþii echivalente:
1) (Definiþia cu vecinãtãþi) Pentru orice vecinãtate U a lui l, existã o vecinãtate V a lui
a astfel încât, oricare ar fi x i V O D, x ≠ a, sã avem f (x) i U.
2) (Definiþii cu ε ºi δ)
• În cazul a iZ ºi l = ∞:
µ ε i Z, j Ô > 0, µx i D \ {a}, x − a < δ ⇒ f ( x ) > ε .
• În cazul a = –∞ ºi l iZ:
µ ε > 0, j Ô i Z, µx i D \ {a}, x < δ ⇒ f ( x ) − l < ε .
• În cazul a iZ ºi l iZ:
µ ε > 0, j Ô > 0, astfel încât µx i D \ {a} cu x − a < δ , rezultã f ( x ) − l < ε .
• În cazul a = ∞ ºi l = ∞:
µ ε > 0, j Ô > 0, astfel încât µx i D, x > δ, rezultã f (x) > ε.
3) (Definiþia cu ºiruri)
µ (an)n, an i D \ {a}, an → a ⇒ f ( an ) → l .
Vom scrie lim f ( x ) = l .
x →a

Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare la stânga pentru D.

Spunem cã ls ∈Z este limita la stânga a funcþiei f în punctul a, dacã pentru
orice vecinãtate U a lui l, existã o vecinãtate V a lui a astfel încât, oricare ar fi x < a din
V O D sã avem f (x) i U.
Se folosesc urmãtoarele notaþii: ls = lim f ( x ) = lim f ( x ) = lim f ( x ) = f ( a − 0) .
xZa x→a x → a−
x <a

Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare la dreapta pentru D.

Spunem cã ld ∈Z este limita la dreapta a funcþiei f în punctul a, dacã pentru
orice vecinãtate U a lui ld, existã o vecinãtate V a lui a, astfel încât, oricare ar fi x > a
din V O D, sã avem f (x) i U. Se folosesc urmãtoarele notaþii:
ld = lim f ( x ) = lim f ( x ) = lim f ( x ) = f ( a + 0) .
x]a x →a x →a+
x >a

Fie f : D → Z ºi a un punct de acumulare bilateral pentru D. Funcþia f are limitã

în a dacã ºi numai dacã f are limitã la dreapta ºi la stânga în a ºi aceste limite sunt
egale.

45
 Limitele funcþiilor elementare
• f : Z → Z, f (x) = c, c i Z; lim f ( x ) = c , µ α i Z .
x→α

• f : Z → Z, f (x) = x; lim f ( x ) = lim x = α = f (α ) , µ α i Z ºi lim x = ∞ ,

x →α x →α x →∞

lim x = −∞ .
x →−∞

• f : Z → (0, +∞), f (x) = ax, a i (0, +∞) \ {1}; lim a x = a α , µ α i Z;

R∞ , dacã a > 1 ºi lim a = RS0 , dacã a > 1 .
x →α

lim a x =S x
x →∞
T0 , dacã 0 < a < 1 T∞ , dacã 0 < a < 1
x →−∞

• f : Z → [–1, 1], f (x) = sinx; lim sin x = sin α , ∀ α ∈Z; nu existã lim sin x ºi
x→α x →∞

lim sin x .
x →−∞

• f : Z → [–1, 1], f (x) = cosx, lim cos x = cos α , ∀ α ∈Z ; nu existã lim cos x ºi
x→α x →∞

lim cos x .
x → −∞

g
• f : Z → 0 , + ∞ , f ( x) =
RSx , dacã x U0 ; lim f ( x ) = lim x = a = f (a ) ;
T− x , dacã x < 0 x ®a x ®a

lim f ( x ) = lim x = ¥ ; lim f ( x ) = lim (− x ) = ∞ .

x ®¥ x ®¥ x →−∞ x →−∞

• Funcþia putere cu exponent natural: f : Z → Z, f ( x ) = x n , n ∈ q, nU 2 ;

lim x n = (lim x )n = α n = f (α ), µ α i Z; lim x n = (lim x )n = ∞ ;
R∞ , n par .
x→α x→α x →∞ x →∞

lim x n = ( lim x )n =S
x →−∞ x →−∞
T−∞ , n impar
• Funcþiile radical: f :[0, ∞ ) → [0, ∞ ), f ( x ) = k x , k ∈q, k U 2 , k par;

lim k x = k α , µ α i [0, ∞); lim k x = ¥ .

x →α x ®¥

f : Z → Z, f ( x ) = k x , k ∈ q, k U 2 , k impar;
lim k x = k α , µ α i Z; lim k x = ∞ ; lim k
x = −∞ .
x →α x →∞ x →−∞

• Funcþia logaritmicã: f : [0, + ∞ ) → Z, f ( x ) = log a x , a ∈ (0, + ∞ ) \{1} ;

lim log a x = log a α , µ α i (0, +∞);
x→α

dacã a > 1, atunci lim log a x = ∞ ºi lim log a x = −∞ ;

x →∞ x →0
x >0
dacã 0 < a < 1, atunci lim log a x = −∞ ºi lim log a x = +∞ .
x →∞ x →0
x >0

46
 • Funcþia putere cu exponent real: f : (0, + ∞ ) → (0, + ∞ ), f ( x ) = x a , a ∈Z * .
∞ , a > 0 0, a > 0
lim f ( x ) = α a = f (α ) ; lim f ( x ) =  ; lim f ( x ) =  .
x →α x →∞
0, a < 0 x ] 0 ∞ , a < 0

• Funcþia tangentã: f : Z \ k π + { π
2 }
| k ∈ m → Z , f (x) = tgx.

RS
Pentru α i Z \ kp +
p UV
| k Îm , lim tgx = tgα ;
T 2 W
x →α

lim π tg x = ∞ ºi lim tg x = −∞ ; nu existã lim tg x ºi lim tg x .

π x →∞ x →−∞
xZk π+ x] kπ+
2 2

• Funcþia cotangentã: f : Z \ {k π | k ∈ m} → Z, f ( x ) = ctg x .

"a ÎZ \ {kπ | k i m}, lim ctgx = ctgα ; lim ctgx = −∞ ; lim ctg x = +∞ ; nu existã
x→α xZk π x ]kπ
lim ctgx ºi lim ctgx .
x →∞ x → −∞

π π
• Funcþia arcsinus: f :[−1, 1] →  − ,  , f ( x ) = arcsin x .
 2 2 
lim arcsin x = arcsin α , ∀α ∈[−1 , 1] .
x →α

• Funcþia arccosinus: f :[−1, 1] → [0, π], f ( x ) = arccos x .

lim arccos x = arccos α , ∀α ∈[−1 , 1] .
x →α
π π
• Funcþia arctangentã: f : Z →  − ,  , f ( x ) = arctg x .
 2 2
π π
µ α i Z, lim arctg x = arctg α ; lim arctg x = , lim arctg x = − .
x →α x →∞ 2 x →−∞ 2

Operaþii cu limite de funcþii

Fie f, g : D → Z, a punct de acumulare pentru D. Presupunem cã f ºi g au limite în a.
1) Dacã suma limitelor are sens, atunci f + g are limitã în a ºi
lim( f ( x ) + g ( x )) = lim f ( x ) + lim g ( x ) .
x→a x→a x→ a
Propoziþia se pãstreazã pentru p termeni, p i q*.
2) Dacã produsul limitelor are sens, atunci fg are limitã în a ºi
lim( f ( x ) ⋅ g ( x )) = lim f ( x ) ⋅ lim g ( x ) .
x→a x→a x→ a
Propoziþia se pãstreazã pentru p factori, p i q*, prin urmare lim( f ( x )) p = (lim f ( x )) p .
x →a x →a

În particular, lim αf ( x ) = α lim f ( x ) , α i Z.

x →a x →a
f
3) Dacã raportul limitelor nu este un caz de nedeterminare, atunci funcþia are
g
f ( x ) lim f (x)
limitã în a ºi lim = x →a .
x →a g ( x ) lim g ( x )
x →a

47
 lim g ( x )
4) Dacã f > 0 ºi dacã puterea  lim f ( x )  x→a nu este un caz de nedeterminare,
 x→a 
lim g ( x )
atunci funcþia f g are limitã în a ºi lim f ( x) g ( x ) = lim f ( x) 
x→a
.
x→a  x →a 

Fie douã funcþii u : A → B, f : B → Z. Fie a ∈Z un punct de acumulare al mulþimii

A ºi b ∈Z punct de acumulare al mulþimii B. Dacã
1) lim u( x ) = b ºi lim f ( y ) = l ; 2) u( x ) ≠ b pentru x ≠ a ,
x→a y →b
atunci funcþia compusã f o u are limitã în punctul a ºi lim f (u( x )) = lim f ( y ) = l .
x →a y →b

Criteriul majorãrii. Fie f, g : D → Z ºi a un punct de acumulare pentru mulþimea D.

i) Dacã lim g ( x ) = 0 , ∃l iZ , j V i V(a) cu f ( x ) − l T g ( x ) , ∀x iV ∩ D \ {a} ,
x→a
atunci ∃ lim f ( x ) = l .
x →a
ii) Dacã lim f ( x ) = ∞ ºi j V i V(a), cu f ( x )T g ( x ) , ∀ x ∈ V ∩ D \ {a} , atunci
x→a
∃ lim g ( x ) = ∞ .
x →a

iii) Dacã lim g ( x ) = −∞ ºi j V i V(a) cu f ( x )T g ( x ) , ∀ x iV ∩ D \ {a} , atunci

x →a

∃ lim f ( x ) = −∞ .
x →a

Criteriul „cleºtelui“. Fie f, g, h : D → Z, a un punct de acumulare pentru D ºi V o

 f ( x )T g ( x )T h ( x ), ∀ x ∈ VI D\{a}
vecinãtate a lui a. Dacã  , atunci ∃ lim g ( x ) = l .
lim f ( x ) = lim h( x ) = l ∈ Z x→a
x →a x →a

Limitele funcþiilor polinomiale.

Fie f : Z → Z, f (x) = anxn + an–1xn–1 + ... + a1x + a0, ak i Z, k = 0, n , an ≠ 0 (funcþia
polinomialã).
n 1 1  ∞ , dacã an > 0
J lim f ( x ) = lim x  an + an−1 + ... + a0 n  = 
x →∞ x→∞  x x  −∞ , dacã an < 0
∞ , dacã n par ºi an > 0 sau n impar ºi an < 0
J xlim f (x) =  .
→−∞
−∞ , dacã n impar ºi an > 0 sau n par ºi an < 0

Limitele funcþiilor raþionale

Fie f1, f2 : Z → Z, f1(x) = anxn + an–1xn–1 + ... + a0, an @ 0 ºi
f1
f2(x) = bmxm + bm–1xm–1 + ... + b0, bm @ 0. Funcþia f : D → Z, f = , unde
f2
D = {x i Z | f2(x) @ 0} se numeºte funcþie raþionalã.

48
 ∞ , dacã n > m ºi an ⋅ bm > 0

−∞ , dacã n > m ºi an ⋅ bm < 0
1
y= n
x a
m− n n + an −1 y + ... + a y
J lim f ( x ) = lim y 0
= a .
x →∞ y ]0 bm + bm−1 y + ... + b0 y m  n , dacã n = m
b
 m
0, dacã n < m
Asemãnãtor se procedeazã pentru lim f ( x ) .
x →−∞

J Fie a i Z cu proprietatea f1(a) = f2(a) = 0. Atunci existã g1, g2 : Z → Z, g1(a) @ 0 ºi

g2(a) @ 0 ºi i, j i q* astfel încât f1(x) = (x – a)ig1(x) ºi f2(x) = (x – a)jg2(x). Astfel
g (a)
lim f ( x ) = 1 ⋅ lim( x − a)i − j .
x →a g 2 (a) x → a
Nedeterminãrile care apar în studiul limitelor funcþiilor iraþionale se înlãturã, de regulã,
folosind „factorul comun forþat“ sau raþionalizarea.

Limita funcþiilor de forma f ( x ) g ( x )

Fie f : D → (0, +∞), g : D → Z, a iD′ , lim f (x) = l1 , lim g(x) = l2 .
x→a x→a
Dacã ∃ lim g ( x ) ln f ( x ) = b ºi ∃V ∈V (a) astfel încât
x →a
e b , dacã b ∈ Z

µ x i V O D \ {a}, g(x)lnf (x) @ b, atunci lim f ( x ) g ( x ) = ∞ , dacã b = ∞ .
x →a
0, dacã b = −∞

b
lim g ( x ) f ( x )−1 g
lim f ( x ) g ( x ) = e x→a .
x→a

Funcþii continue
Fie D ⊂ Z, f : D→ Z o funcþie numericã ºi a i D. Dacã a este punct izolat al
domeniului D, funcþia se numeºte continuã în a. Dacã a este punct de acumulare al
domeniului D, funcþia f se numeºte continuã în a, dacã pentru orice ºir (an) cu termeni
din D, convergent la a, ºirul ( f (an))n este convergent la f (a).

Dacã a este punct de acumulare pentru D, continuitatea lui f în a este echivalentã

cu oricare dintre urmãtoarele propoziþii:
1) j lim f ( x ) = f (a) ;
x →a
2) Pentru orice ε > 0, existã δε > 0, µ x i E, x − a < δε ± f ( x ) − f (a) < ε .
a se numeºte punct de discontinuitate dacã f nu e continuã în a.

Punctele de discontinuitate ale unei funcþii f se împart în douã categorii (speþe):

J a se numeºte punct de discontinuitate de prima speþã al funcþiei f dacã limitele
laterale ale funcþiei f în punctul a existã ºi sunt ambele finite.
J a se numeºte punct de discontinuitate de speþa a doua dacã nu este punct de
discontinuitate de prima speþã.

49
 Spunem cã o funcþie f este continuã pe o submulþime a domeniului, dacã este
continuã în fiecare punct al acesteia. Mulþimea punctelor din domeniul de definiþie
pe care o funcþie este continuã se numeºte domeniul de continuitate al funcþiei.

Funcþiile elementare sunt funcþii continue pe întreg domeniul lor de definiþie.

Dacã funcþiile f, g : D → Z (D _ Z) sunt continue în punctul a i D, atunci funcþiile

af + bg (cu a, b i Z) ºi f · g sunt continue în a. Dacã, în plus, g(a) @ 0, atunci existã
f
V ∈V (a) astfel încât g ( x ) ≠ 0, ∀x ∈V I D ºi este continuã în a.
g
Fie f : E1 → E2 ºi g: E2 → Z (E1, E2 _ Z) ºi h = g o f :E1 → Z funcþia compusã.
Dacã f este continuã în a i E1 ºi g este continuã în f (a) i E2, atunci h este continuã
în a.

Teorema de mãrginire a lui Weierstrass

Dacã f : [a, b] → Z este o funcþie continuã, atunci:
1) f este mãrginitã;
2) f îºi atinge marginile, adicã j α, β i [a, b] cu f (α) = min f ( x ) ºi f (β) = max f ( x ).
x∈[a , b] x ∈[a , b]

Dacã f : [a, b] → Z este funcþie continuã ºi f (a) ºi f (b) au semne contrare, atunci
existã c i [a, b] astfel încât f (c) = 0.
Dacã o funcþie continuã nu se anuleazã pe un interval, atunci funcþia pãstreazã acelaºi
semn pe acel interval.

Fie f o funcþie continuã pe intervalul I ºi J = f (I). Funcþia f : I → J este bijectivã dacã

ºi numai dacã f este strict monotonã ºi, în acest caz, funcþia inversã f –1 : J → I este
continuã ºi strict monotonã.

Dacã f :[a ; b ) → Z , b i Z ºi existã lim f ( x ) = l ∈ Z , atunci funcþia g :[ a ; b] → Z ,

xZ b
 f ( x ), x ∈ [a ; b)
g (x) =  se numeºte prelungirea prin continuitate a lui f la [a; b].
l , x=b

Funcþii derivabile
Fie D _ Z, f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D. Se numeºte

derivata funcþiei f în a, lim

f ( x ) − f ( a) , în cazul în care aceastã limitã existã (finitã
x→a x−a
f ( x ) − f (a)
sau infinitã). În acest caz, notãm: f ′(a) = lim . Spunem cã funcþia f este
x →a x−a
derivabilã în a dacã, în plus, f ′(a) i Z.

Considerãm funcþia f : D → Z . Mulþimea punctelor în care funcþia f este derivabilã

se numeºte domeniul de derivabilitate al funcþiei.

50
 Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D; atunci urmãtoarele
afirmaþii sunt echivalente:
f ( x ) − f (a )
1) ∃ lim = f ′(a) ∈ Z .
x →a x−a
f ( xn ) − f ( a )
2) µ (xn)n ⊂ D \ {a}, lim xn = a ⇒ lim = f ′(a) .
n→∞ n →∞ xn − a
Fie f : D → Z o funcþie derivabilã pe submulþimea S a lui D. Se numeºte derivata
funcþiei f funcþia care asociazã a i S cu f ′(a) i Z.
df
Derivata unei funcþii f pe domeniul de derivabilitate se noteazã cu f ′ sau sau cu Df.
dx
Derivate laterale
Fie f : D → Z ºi a i D.
Spunem cã f are derivatã la stânga în a, dacã a este punct de acumulare al
f ( x ) − f ( a)
mulþimii D O (–∞, a) ºi existã lim = f s′(a) ∈ Z .
xZa x−a
Spunem cã f are derivatã la dreapta în a, dacã a este punct de acumulare al
f ( x ) − f ( a)
mulþimii D O (a, ∞) ºi existã lim = f d′ (a) ∈ Z .
x] a x−a
Fie I _ Z un interval, o funcþie f : I → Z ºi a i I un punct interior al lui I.
Atunci f are derivatã în a dacã ºi numai dacã are derivate laterale egale în a. În
acest caz, f ′(a) = f s′(a) = f d′(a) .

Operaþii cu funcþii derivabile

Fie funcþiile f, g : D → Z derivabile în a.
J Funcþia f + g este derivabilã în a ºi ( f + g )′( a) = f ′( a) + g ′( a ) .
J Funcþia c · f este derivabilã în a ºi (c ⋅ f )′(a) = c ⋅ f ′(a) .
J Funcþia f E g : D « Z este derivabilã în a ºi (f E g)′(a) = f ′(a)E g(a) + f (a)E g′(a).
f  f ′ f ′(a) ⋅ g (a) − f (a) ⋅ g ′(a)
J Dacã g(a) @ 0, funcþia este derivabilã în x0 ºi   (a) = .
g g
  g 2 (a)
J Se considerã funcþiile f : D → E, g : E → Z, a punct de acumulare din D,
y0 = f ( a) punct de acumulare din E. Dacã f este derivabilã în a ºi g este derivabilã
în y0, atunci funcþia g o f :D → Z este derivabilã în a ºi ( g o f )′( a) = g ′( f (a)) ⋅ f ′(a) .

Derivabilitatea funcþiei inverse

Fie I , J ⊂ Z douã intervale ºi f : I → J o funcþie strict monotonã cu f (I) = J.
Dacã f este derivabilã în a i I ºi f ′(a) ≠ 0 , atunci funcþia inversã f −1 : J → I este
1
derivabilã în y0 = f (a) ºi ( f −1 )′( y0 ) = .
f ′(a)
Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D.
Funcþia f este derivabilã de douã ori în a dacã:
51
 1) f este derivabilã pe o vecinãtate V a lui a.
f ′( x ) − f ′(a)
2) funcþia derivatã f ′ este derivabilã în a, adicã existã lim ºi este finitã.
x →a x−a
d 2 f ( a)
În acest caz, limita se noteazã cu f ′′( a) (sau 2
sau D 2 f (a) ) ºi se numeºte
dx
derivata a doua (sau derivata de ordinul 2) a funcþiei f în punctul a.

Funcþia f : D → Z este de (n + 1) ori derivabilã în a, dacã:

1) f este de n ori derivabilã pe o vecinãtate a lui a;
f ( n ) ( x ) − f ( n ) ( a)
2) funcþia derivatã f (n)
este derivabilã în a, adicã existã lim ºi
x →a x−a
este finitã.
d n+1 f (a)
În acest caz, limita se noteazã cu f ( n+1) (a) (sau sau D n +1 f ( a) ) ºi se
dx n +1
numeºte derivata de ordin (n + 1) a funcþiei f în punctul a.
Prin convenþie, f (0) = f.

O funcþie f : D → Z este indefinit derivabilã pe D dacã, µ n i q, f este derivabilã de

n ori în orice punct al lui D.

Regula lui Leibniz. Fiind date funcþiile f , g : D → Z de n ori derivabile,

n
( fg )( n ) = ∑ Cnk f ( n− k ) g ( k ) .
k =0

Diferenþiala
Fie I _ Z un interval ºi x0 i I.
Funcþia f : I → Z este diferenþiabilã în x0 dacã existã A i Z ºi α: I → Z o funcþie
continuã ºi nulã în x0 (adicã lim α ( x ) = α ( x0 ) = 0 ) astfel încât:
x → x0
f (x) – f (x0) = A(x – x0) + α(x)(x – x0), µ x i I.
Cu notaþiile anterioare, funcþia liniarã h a A · h, µ h i Z se numeºte diferenþiala
funcþiei f în punctul x0 ºi se noteazã df (x0).
Dacã f este diferenþiabilã în x0, atunci df (x0) : Z → Z, df ( x0 )( h) = f ′( x0 ) ⋅ h, µ h i Z.
O funcþie f : I → Z este diferenþiabilã pe I dacã este diferenþiabilã în orice punct din I.

Proprietãþi generale ale funcþiilor derivabile

Fie f : D → Z o funcþie; a i D se numeºte punct de minim absolut (sau global) al
funcþiei f dacã: f (a) T f (x), µ x i D. a i D se numeºte punct de maxim absolut (sau
global) al funcþiei f dacã: f (x) T f (a), µ x i D.

Fie f : I → Z o funcþie ºi a i I.
a se numeºte punct de maxim relativ (sau local) al funcþiei f, dacã existã o vecinãtate
V a lui a astfel încât f (x) T f (a), µ x i V O I; f (a) se numeºte maxim relativ al funcþiei.

52
 x0 se numeºte punct de minim relativ (sau local) al funcþiei f, dacã existã V o
vecinãtate a lui x0 astfel încât f (x0) T f (x), µ x i V O I; f (x0) se numeºte minim
relativ al funcþiei.
x0 i I este punct de extrem relativ (sau local) al lui f dacã este punct de minim
sau de maxim relativ (sau local).

Teorema lui Fermat. Fie I ⊂ Z un interval ºi f : I → Z o funcþie derivabilã într-un

punct de extrem local x0 din interiorul intervalului I (x0 i I ºi nu este capãt al intervalului);
atunci f ′(x0) = 0.

Teorema lui Rolle. Fie f : [a, b] → Z o funcþie cu urmãtoarele proprietãþi:

1) f este continuã pe [a, b].
2) f este derivabilã pe (a, b)
3) f (a) = f (b).
Atunci jc i (a, b) astfel încât f ′ ( c ) = 0 .

Teorema lui Lagrange. Fie f : [a, b] → Z o funcþie cu proprietãþile:

1) f continuã pe [a, b];
2) f derivabilã pe (a, b).
f ( b) − f ( a)
Atunci existã c i (a, b) astfel încât = f ′(c ) .
b−a
Teorema lui Cauchy. Dacã funcþiile f, g : [a, b] → Z îndeplinesc condiþiile:
1) f ºi g sunt continue pe intervalul închis [a, b] ;
2) f ºi g sunt derivabile pe intervalul deschis (a, b) ;
3) g ′( x ) ≠ 0, ∀x ∈ ( a , b) ;
f (b) − f (a) f ′(c )
atunci g(a) @ g(b) ºi existã c i (a, b) astfel încât = .
g (b) − g (a) g ′(c )

Teorema l’Hospital. Fie a , b ∈ Z , a < b ºi I ⊂ Z un interval cu (a , b) ⊂ I ⊂ [a , b] .

Dacã x0 i [a, b] ºi f, g : I \ {x0} → Z sunt funcþii cu proprietãþile:
1) lim f ( x ) = lim g ( x ) = 0 (respectiv lim g ( x ) = +∞) ;
x → x0 x → x0 x → x0

2) f ºi g sunt derivabile ºi g ′( x ) ≠ 0, ∀x ∈ I \{ x0 } ;
f ′( x )
3) existã lim ∈ Z finitã sau infinitã;
x → x0 g ′( x )

atunci existã o vecinãtate V a lui x0, astfel încât g(x) @ 0, µ x i I O V \ {x0}) ºi existã
f (x) f ′( x )
lim = lim .
x → x0 g ( x ) x → x0 g ′( x )

Consecinþã a teoremei lui Lagrange. Fie f : I → Z o funcþie derivabilã pe intervalul I.

a) Dacã f ′(x) > 0, µ x i I, atunci f este strict crescãtoare pe I.
b) Dacã f ′(x) < 0, µ x i I, atunci f este strict descrescãtoare pe I.

53
 Convexitate
Fie funcþia f : I → Z, unde I ⊂ Z este un interval.
Funcþia f se numeºte convexã pe I, dacã µ x1, x2 i I ºi µ λ i [0, 1]
f ((1 – λ)x1 + λx2) T (1 – λ)f (x1) + λEf (x2).
Funcþia f se numeºte concavã pe I dacã, µ x1, x2 i I ºi µ λ i [0, 1]
f ((1 – λ)x1 + λx2) U (1 – λ)f (x1) + λEf (x2)

Fie x0 punct interior intervalului I. Spunem cã x0 este punct de inflexiune al funcþiei f

dacã f are derivatã în x0 (finitã sau infinitã) ºi dacã pe o vecinãtate a lui x0, funcþia îºi
schimbã convexitatea în x0, adicã, de o parte a lui x0 funcþia este convexã, iar de cealaltã
parte a lui x0 funcþia este concavã.

Asimptote
Fie D _ Z ºi x0 i Z un punct de acumulare al lui D; fie f : D « Z o funcþie.
Dreapta de ecuaþie x = x0 este asimptota verticalã la graficul funcþiei f, dacã cel puþin
una dintre limitele laterale: lim f ( x ) sau lim f ( x ) existã ºi este infinitã.
x Z x0 x ] x0

Fie o funcþie f : D « Z. Dacã D este o mulþime nemãrginitã la dreapta (∞ este punct

de acumulare al mulþimii D), atunci dreapta de ecuaþie y = mx + n este asimptotã oblicã
spre +∞ a graficului dacã lim [ f ( x ) − mx − n] = 0 , m, n ∈Z fixate.
x →+∞

Dacã D este o mulþime nemãrginitã la stânga (–∞ este punct de acumulare al mulþimii D),
atunci dreapta de ecuaþie y = m′x + n′ este asimptotã oblicã spre – ∞ a graficului dacã
lim [ f ( x ) − m′x − n′] = 0 , m′, n′ ∈Z fixate.
x →−∞
Dreapta de ecuaþie y = a este asimptotã orizontalã spre ±∞ la graficul funcþiei f
dacã existã lim f ( x ) ºi este egalã cu a.
x →±∞

54
 Clasa a XII-a
Elemente de algebrã
Relaþii de echivalenþã. Partiþii
Fie M ≠ ∅ . Numim relaþie binarã pe M orice submulþime nevidã ρ a produsului
cartezian M D M. Dacã (x; y) i ρ, notãm x ρ y.
Fie ρ o relaþie binarã pe mulþimea M. Spunem cã ρ este:
• reflexivã, dacã µ x i M, xρx ;
• simetricã, dacã µ x, y i M, xρy ± yρx ;
• tranzitivã, dacã µ x, y, z i M, xρy ºi yρz ± xρz.

O relaþie binarã reflexivã, simetricã ºi tranzitivã se numeºte relaþie de echivalenþã.

De multe ori, o relaþie de echivalenþã pe o mulþime M se va nota ~ ; scriem x ~ y (citim x
echivalent cu y), sau scriem x :/ y (citim x nu este echivalent cu y).

Fie n i q* ºi x, y i m. Spunem cã x este congruent cu y modulo n ºi scriem

x ≡ y (mod n) dacã n divide x – y.

Fie M o mulþime nevidã înzestratã cu relaþia de echivalenþ㠄 ~ “. Pentru a i M,

def
clasa de echivalenþã a lui a este mulþimea aˆ ={ x ∈ M | x ~ a} .
Mulþimea claselor de echivalenþã se noteazã M ¶ (sau ( M / : ) ) ºi se numeºte
¶ = { aˆ | a ∈ M } .
mulþimea factor a lui M prin relaþia „ ~ “. M
def

Fie ~ o relaþie de echivalenþã pe M. Clasele de echivalenþã definite de ∼ pe M, sunt

disjuncte douã câte douã.

Fie M o mulþime nevidã. O familie {Ci}iiI de pãrþi nevide ale lui M se numeºte partiþie
a mulþimii M dacã:
1) µ i, j i I, i @ j ⇒ Ci O Cj = l;
2) µ x i M, j i i I astfel încât x i Ci .
Fie {Ci}iiI partiþie a mulþimii M. M = N Ci .
i∈I
Pentru o relaþie de echivalenþã pe M, clasele de echivalenþã definite de aceastã relaþie
formeazã o partiþie a mulþimii M.
Legi de compoziþie
Fie M o mulþime nevidã. O aplicaþie
ϕ : M D M → M, (x, y) a ϕ(x, y),
se numeºte lege de compoziþie (internã) sau operaþie (algebricã, binarã) pe mulþimea M.
Elementul ϕ(x; y) i M se numeºte compusul lui x cu y prin ϕ (în aceastã ordine).
De obicei, în loc de ϕ(x; y) notãm x C y sau x o y sau x T y sau x ∆ y etc.

55
 Tabla lui Cayley asociatã legii de compoziþie ϕ pe mulþimea ϕ a1 a2 ... a j ... an
M este un tabel cu linii ºi coloane corespunzãtoare elementelor
a1 M
mulþimii M obþinut astfel: la intersecþia liniei ai cu coloana aj se
a2 M
aflã compusul lui ai cu aj prin operaþia ϕ.
M M
Ori de câte ori notãm (M, C) subînþelegem cã C este o lege ai L L L ϕ( ai , a j )
de compoziþie internã pe mulþimea nevidã M. M
an
Fie M o mulþime nevidã ºi „C“ o lege de compoziþie pe M. O submulþime nevidã H a
lui M se numeºte parte stabilã în raport cu legea de compoziþie „C“ dacã:
µ x, y i H ⇒ x C y i H.

O lege de compoziþie „C“ se numeºte asociativã dacã:

( x ∗ y ) ∗ z = x ∗ ( y ∗ z ), ∀x , y , z ∈ M .
O lege de compoziþie M D M → M, ( x ; y ) a x ∗ y se numeºte comutativã dacã
x ∗ y = y ∗ x , ∀x , y ∈ M .
Un element e i M se numeºte element neutru pentru legea de compoziþie „C“, dacã
∀x ∈ M e ∗ x = x ∗ e = x .
Fie M o mulþime nevidã înzestratã cu o lege de compoziþie „C“ cu element neutru e.
Spunem cã un element x i M este simetrizabil în raport cu legea de compoziþie „C“,
dacã existã x′ i M astfel încât x′ ∗ x = x ∗ x′ = e . Elementul x′ cu aceastã proprietate se
numeºte simetricul lui x.
În cazul în care legea de compoziþie este o lege de adunare (de numere, de matrice, de
polinoame, de funcþii, de vectori, ...) folosim denumirea de opus în loc de simetric al
unui element. Dacã legea de compoziþie este o lege de înmulþire (de numere, de matrice,
de polinoame, de funcþii, ...) folosim denumirea de invers în loc de simetric al unui
element. Aceeaºi denumire se foloseºte în cazul în care legea de compoziþie este o lege
de compunere de funcþii.

Fie n i q, n U 2. Notãm mn mulþimea claselor de echivalenþã pentru congruenþa

modulo n. Avem m n = {0; $ 1; − 1} . Pe mn definim operaþiile numite adunarea ºi
 ...; n·
$ 2;
·
înmulþirea claselor de resturi modulo n astfel: ሠ+ ∠= α ¶ , ∀ ሠ, β∈
ˆ ˆ = αβ
+ β , α⠈ m .
n

Grupuri
Un cuplu (G; C), format cu o mulþime nevidã G ºi cu o lege de compoziþie „∗“ pe G,
se numeºte grup dacã legea de compoziþie C este asociativã, are element neutru ºi orice
element din M este simetrizabil.
Dacã, în plus, legea C este comutativã, atunci G se numeºte grup comutativ sau abelian.

Un cuplu (M, C) format cu o mulþime nevidã M ºi o lege de compoziþie „C“ pe M, se

numeºte monoid dacã legea C este asociativã ºi are elementul neutru.

56
 Regulile de simplificare într-un grup. Fie (G , ∗) un grup. Pentru orice a , b , c ∈ G
avem: aCb = aCc ⇒ b = c ºi b ∗ a = c ∗ a ⇒ b = c

Grupuri de matrice
GL2 (Z ) = { A ∈ M2 (Z ) | det A ≠ 0} înzestrat cu înmulþirea formeazã un grup numit
grupul general liniar de grad 2.
Submulþimile SL2 (Z ) = { A ∈ GL2 (Z ) | A = 1} , O (2) = { A ∈ GL2 (Z ) | A = A } ,
t –1

SO (2) = { A ∈ O (2) | det A = 1} , înzestrate cu înmulþirea matricelor formeazã grupuri de

matrice, numite respectiv grupul special liniar de grad 2 peste Z, grupul ortogonal
de grad 2 ºi grupul ortogonal special de grad 2.
Pentru n i q* pot fi definite grupurile SLn({), SLn(Z) ºi SLn(³), numite grupul spe-
cial liniar de grad n peste {, Z, respectiv ³. De asemenea, pot fi introduse grupurile
O(n) ºi SO(n), numite respectiv grupul ortogonal de grad n ºi grupul ortogonal
special de grad n.

Morfisme de grupuri
Fie grupurile (G , o) ºi (G ′ , ∗) . Funcþia f : G → G′ se numeºte morfism de grupuri
dacã: f ( x o y ) = f ( x ) ∗ f ( y ), ∀x , y ∈ G .

Fie (G , o) ºi (G ′ , ∗) douã grupuri. O funcþie f : G → G′ se numeºte izomorfism de

grupuri dacã: (1) f ( x o y ) = f ( x ) ∗ f ( y ), ∀x , y ∈ G ; (2) f este bijectivã.
Spunem cã grupul G este izomorf cu grupul G′ ºi scriem G ; G′ , dacã existã un
izomorfism f : G → G′. În caz contrar, spunem cã grupul G nu este izomorf cu grupul G′
ºi scriem G ; G ′ .

Dacã G este grup, atunci un morfism (izomorfism) f : G → G se numeºte endomorfism

(respectiv automorfism) al grupului G.

Grupuri de permutãri
Fie A o mulþime finitã cu n elemente, n i q*. O funcþie bijectivã σ : A → A se numeºte
permutare a mulþimii A. Vom nota cu SA mulþimea tuturor permutãrilor mulþimii A.
Pentru σ, π i SA, compunerea permutãrilor σ ºi π este funcþia σ o π : A → A , cu
(σ o π)( x ) = σ(π( x )) , x i A. Funcþia σ o π este de asemenea bijectivã, deci σ o π ∈ S A .
( S A , o) este grup. Grupul permutãrilor mulþimii {1, 2, ..., n} se noteazã ( S n , o) .

Subgrupuri
Fie (G, ∗) un grup ºi H o parte stabilã a lui G. ( H , ∗) se numeºte subgrup al lui G
dacã ( H , ∗) este grup.

Fie (G, E) un grup de element neutru e ºi a i G. Spunem cã a este element de ordin

finit al grupului G dacã existã m > 0 astfel încât am = e.
Dacã a este element de ordin finit, atunci cel mai mic numãr m > 0 cu proprietatea
am = e se numeºte ordinul lui a ºi notãm ord a = m.

57
 Grupuri de transformãri geometrice
O aplicaþie T : P → P se numeºte transformare geometricã a planului P. Vom spune cã
T este izometrie dacã T conservã distanþele dintre puncte: d(T(A), T(B)) = d(A, B), µ A, B i P.

Notãm cu Izom(P) mulþimea tuturor izometriilor planului P. Dacã T1 ºi T2 sunt

izometrii, atunci ºi T1 o T2 este o izometrie. (Izom(P ), o) este un grup, numit grupul
izometriilor planului P.

Fie F o figurã planã, F ⊂ P ºi T : P → P o izometrie; notãm cu T(F) = {T(P) | P i F}.

Spunem cã T invariazã (global) pe F dacã T(F) = F.

Notãm cu Sim(F) mulþimea tuturor izometriilor care invariazã pe F.

(Sim(F), o ) este un subgrup al grupului ( Izom(P ), o) , numit grupul de simetrie
al lui F.

Fie n i q, n U 3 ºi Pn un poligon regulat cu n laturi din planul P. Grupul de

simetrie al lui Pn se noteazã Dn = Sym(Pn) ºi se numeºte grupul diedral.

Inele
În cele ce urmeazã, se lucreazã numai cu inele unitare.
Un triplet (R, +, E), unde R este o mulþime nevidã iar „ + “ ºi „E“ sunt douã legi de
compoziþie pe R (numite adunare ºi înmulþire), se numeºte inel dacã:
(G) (R, +) este grup abelian
(M) (R, ·) este monoid
(D) înmulþirea este distributivã faþã de adunare:
¼ x, y, z i R , x(y + z) = xy + xz , (y + z)x = yx + zx.
În inelul R, elementul neutru al legii de compoziþie „ · “ se numeºte element unitate.

Spunem cã inelul R nu are divizori ai lui zero, dacã x @ 0, y @ 0 ⇒ xy @ 0 ; în caz

contrar spunem cã R este inel cu divizori ai lui zero.
Un inel R se numeºte comutativ dacã satisface ºi axioma: (M3) xy = yx, ¼ x, y i R.

Un inel comutativ, cu cel puþin douã elemente ºi fãrã divizori ai lui zero, se numeºte
domeniu de integritate (sau inel integru).

Morfisme de inele
Fie inelele (R, +, ·) ºi (R′, ⊕ , e ). O funcþie f : R → R′ se numeºte morfism de inele
dacã, µ x, y i R:
(1) f (x + y) = f (x) ⊕ f (y) ;
(2) f (xEy) = f (x) e f (y);
(3) f (1) = 1′, unde 1 este unitatea inelului R ºi 1′ unitatea lui R′.
Un morfism de inele bijectiv se numeºte izomorfism. Vom spune cã inelul R este
izomorf cu inelul R′, ºi scriem R Y R′, dacã existã cel puþin un izomorfism f : R → R′.

58
 Grupul unitãþilor. Subinele
Elementele inversabile ale unui inel R se numesc unitãþi ale lui R. Notãm cu U(R)
mulþimea unitãþilor inelului R.

Fie R un inel; U(R) este grup în raport cu operaþia indusã de înmulþirea lui R,
numit grupul unitãþilor inelului R.

Fie (R, +, ·) un inel cu elementul unitate notat 1 ºi S ⊂ R ; S se numeºte subinel al

lui R dacã (S, +, ·) este inel ºi 1 i S.

Exemple de inele
Numerele complexe a + bi, cu a, b i m se numesc întregi ai lui Gauss (de exemplu:
2 + 3i, –1 + 2i, 4 = 4 + 0i, i = 0 + 1 · i sunt întregi ai lui Gauss). Notãm m[i] = {a + bi | a, b i m}
mulþimea întregilor lui Gauss. (m[i], +, ·) este un inel integru.

Fie I o mulþime nevidã ºi R un inel. Notãm RI = { f | f : I → R} mulþimea tuturor

funcþiilor f : I → R .
Pentru f, g i RI ºi x i I, f (x) ºi g(x) sunt elemente ale inelului R. Putem defini astfel
funcþiile: f + g : I → R, ( f + g )( x ) = f ( x ) + g ( x ) , x i I ºi
fg : I → R, ( fg )( x ) = f ( x ) ⋅ g ( x ) numite suma, respectiv produsul funcþiei f cu funcþia g.

Fie R inel comutativ. Notãm R[X] mulþimea polinoamelor cu coeficienþii în R.

(R[X], +, ·) este inel.

Fie f i R[X]. Funcþia f *: R → R definitã prin f *(x) = f (x) i R, µ x i R, este

numitã funcþia polinomialã asociatã polinomului f. Vom nota funcþia f tot cu f .
Zerourile funcþiei polinomiale f , se numesc rãdãcini (din R) ale polinomului f. Aºadar,
un element α i R este rãdãcinã (din R) a polinomului f i R[X] dacã f (α) = 0.

Corpuri. Morfisme de corpuri

Un inel K se numeºte corp dacã 0 @ 1 ºi orice element nenul din K este simetrizabil
în raport cu înmulþirea. Dacã înmulþirea este comutativã, K se numeºte corp comutativ.
O funcþie f : K → K′ de la un corp K la un corp K′ se numeºte morfism (izomorfism)
de corpuri dacã este morfism (izomorfism) de la K la K′ considerate ca inele.

Un izomorfism (morfism) f : R → R de la inelul (R, +, ·) în el însãºi se numeºte

automorfism (respectiv endomorfism) al inelului R. Aceeaºi terminologie se foloseºte ºi
pentru corpuri.

Inelul (mn, +, ·) este corp dacã ºi numai dacã n este numãr prim.

Aritmetica polinoamelor cu coeficienþi într-un corp comutativ

Teorema împãrþirii cu rest. Fie K un corp comutativ ºi f, g i K[X], g @ 0. Existã unic
determinate polinoamele q, r i K[X] astfel încât f = gq + r , unde grad r < grad g
dacã r @ 0.
59
 Polinoamele q ºi r din teorema împãrþirii ( f = gq + r) se numesc câtul, respectiv
restul împãrþirii polinomului f prin polinomul g.

Fie K corp comutativ ºi f, g i K[X]. Spunem cã f este divizibil cu g ºi notãm g |

f sau f M g , dacã existã h i K[X] cu f = gEh.

Fie K corp comutativ ºi f, g i K[X]. Spunem cã f este asociat în divizibilitate cu g ºi

scriem f : g , dacã f | g ºi g | f.

Teorema restului. Restul împãrþirii polinomului f i K[X] prin X – α i K[X] este

egal cu valoarea în α a polinomului f.

Teorema lui Bézout. Polinomul f i K[X] se divide prin polinomul X – α i K[X]

dacã ºi numai dacã f (α) = 0.

Fie K corp comutativ, f i K[X], a i K ºi n i q, n U 2. Spunem cã a este rãdãcinã

multiplã de ordin n dacã (X – a)n | f ºi ( X − a)n+1 /| f .

Fie K corp comutativ ºi f = an X n + an −1 X n −1 + ... + a1 X + a0 , din K[X]. Polinomul

f ′ = nan X n −1 + ( n − 1) an−1 X n − 2 + ... + a1 se numeºte derivata formalã de ordinul I a
polinomului f.
Derivata formalã de ordinul II a polinomului f este derivata formalã de ordinul I a
polinomului f ′ ºi este notatã f ′′.
Derivata formalã de ordinul k a polinomului f este derivata formalã de ordinul I a
polinomului f ( k −1) .

Fie K un corp comutativ ºi f i K[X] un polinom de grad f = n > 0. Spunem cã polinomul

f este reductibil peste K dacã existã polinoamele g, h i K[X], de grade strict mai mici ca
n, cu f = gh. În caz contrar, spunem cã f este ireductibil peste K.

Orice polinom f din K[X], grad f U 1, se descompune în mod unic în produs de

polinoame ireductibile peste K.

Spaþii vectoriale
Fie V ºi K mulþimi nevide. O aplicaþie ψ : K D V → V se numeºte lege de compoziþie
externã pe V cu scalari (sau operatori) în K.

Fie corpul comutativ (K, +, E). Se numeºte spaþiu vectorial peste K un grup abelian (V, +)
înzestrat cu o lege de compoziþie externã cu scalari în K, (α, u) a αu, ce verificã axiomele:
(S1) µ α, β i K, µ u i V, (α + β)u = αu + βu (distributivitatea înmulþirii vectorilor cu
scalari faþã de adunarea scalarilor)
(S2) µ α i K, µ u, v i V, α(u + v) = αu + αv (distributivitatea înmulþirii vectorilor cu
scalari faþã de adunarea vectorilor)
(S3) µ α, β i K, µ u i V, α(βu) = (αβ)u (asociativitatea înmulþirilor scalarilor ºi
vectorilor)
60
(S4) µ u i V, 1 · u = u (1, unitatea din K, este elementul neutru pentru înmulþirea
vectorilor cu scalari)
Spaþiile vectoriale se mai numesc ºi spaþii liniare.
Într-un spaþiu vectorial V:
• elementele lui V se numesc vectori;
• operaþia grupului (V, +) se numeºte adunarea vectorilor;
• elementele lui K se numesc scalari;
• legea de compoziþie externã K D V → V se numeºte rînmulþirea vectorilor cu scalari;
• elementul nul (zero) al grupului (V, +) este notat cu 0 ;
• elementul nul al corpului de scalari se noteazã cu 0;
• când K = Z sau K = ³, V se numeºte spaþiu vectorial real, respectiv spaþiu vectorial
complex.

Dependenþã ºi independenþã liniarã. Bazã

r r r
Fie V un spaþiu vectorial peste corpul K, v1 , v2 , ..., v p din V ºi λ1, λ2, ..., λp i K. Vectorul
r r r r r r r
de forma v = λ1v1 + λ2v2 + ... + λ p v p , se numeºte combinaþie liniarã de vectorii v1 , v2 , ..., v p ,
iar scalarii λ1, λ2, ..., λp se numesc coeficienþii combinaþiei liniare.
r r r r r r
Fie V spaþiu vectorial peste K ºi v1 , v2 , ..., v p din V. Spunem cã vectorii v1 , v2 , ..., v p
r r r
sunt liniar independenþi dacã µ λ1, ..., λp i K, λ1v1 + ... + λ p v p = 0 implicã λ1 = ... = λp = 0.
r r r
Fie V spaþiu vectorial peste K. Un sistem B = (v1 , ..., vn ) de vectori vi ∈ V , 1 T i T n
se numeºte bazã ( finitã) a lui V dacã:
r r r r
1) µ xr i V, j λ1, λ2, ..., λn i K a.î. x = λ1v1 + λ 2 v2 + ... + λ n vn ;
r
2) v1 , ... vn sunt liniar independenþi.
r r r r
Fie V spaþiu vectorial peste K ºi B = (v1 , v2 ,...vn ) bazã a lui V. Orice vector v din V are
r r r r
o unicã reprezentare ca o combinaþie liniarã de vectorii bazei B, v = λ1v1 + λ 2 v2 + ... + λ n vn ;
r
(λ1, λ2, ...λn) se numesc cordonatele vectorului v în baza B.

Aplicaþii liniare
Fie V ºi V′ douã spaþii vectoriale peste acelaºi corp K. O aplicaþie f : V → V ′ se
numeºte aplicaþie liniarã (sau transformare liniarã) de la spaþiul vectorial V la V′ dacã:
r r r r r r
(1) f ( x + y ) = f ( x ) + f ( y ), ∀ x , y ∈V ;
r r r
(2) f (λx ) = λf ( x ), ∀λ ∈ K ºi ∀ x ∈V .
Dacã V = V′, atunci f se mai numeºte operator liniar pe V sau endomorfism al lui V.

J Fie A i M2D3(Z). Aplicaþia fA : Z3 → Z2, fA(x) = Ax, este liniarã.

J Fie A, B i M2D3(Z). Avem: fA = fB ® A = B.
J Dacã f : Z3 → Z2 este o aplicaþie liniarã, atunci existã o unicã matrice A i M2D3(Z)
cu f = fA . Matricea A se numeºte matricea asociatã aplicaþiei liniare f (în raport cu bazele
canonice ale lui Z3 ºi Z2).

61
 Fie f o aplicaþie liniarã de la Zn la Zm. Matricea A i MmDn(Z) cu f = fA se numeºte
matricea asociatã aplicaþiei liniare f (în raport cu bazele canonice ale lui Zn ºi Zm).

Fie V ºi V ′ spaþii vectoriale peste un corp K, λ i K ºi f : V → V′, g : V → V′ aplicaþii

r r r r r
liniare. Aplicaþiile f + g : V → V ′, ( f + g )( x ) = f ( x ) + g ( x ) ºi λf : V → V ′, (λf )( x ) = λf ( x )
se numesc suma lui f cu g, respectiv produsul lui λ cu f.
Dacã V, V′, V′′ sunt spaþii vectoriale peste K ºi g : V → V′, f : V′ → V′′ sunt aplicaþii
r r
liniare, atunci aplicaþia f o g : V → V ′′ definitã prin ( f o g )( x ) = f ( g ( x )) se numeºte
compusa lui f cu g.
Prin compunerea a douã aplicaþii liniare obþinem o aplicaþie liniarã.

Fie K un corp comutativ.

J Pentru A, B i MmDn(K) ºi λ i K , fA + fB = fA+B, λfA = fλA
J Pentru A i MmDn(K), B i MnDp(K), f A o f B = f AB .

Fie V ºi V′ douã spaþii vectoriale peste un corp K. O aplicaþie liniarã f : V → V′ bijectivã

se numeºte izomorfism de spaþii vectoriale. Spunem cã spaþiul vectorial V este izomorf cu
spaþiul vectorial V′ ºi scriem V Y V′ dacã existã cel puþin un izomorfism f : V → V′.

Elemente de analizã matematicã

Noþiunea de integralã
Fie I un interval ºi funcþiile f : I → Z , F : I → Z . Funcþia F se numeºte primitivã a
lui f dacã: 1) F este derivabilã pe I; 2) F ′(x) = f (x), µ x i I.

Spunem cã o funcþie f admite primitive pe intervalul I dacã existã o primitivã a funcþiei f .

Orice funcþie continuã pe un interval admite primitive pe acel interval.

Fie I un interval ºi funcþia continuã f : I → Z. Dacã F1, F2 : I → Z sunt douã primitive

ale funcþiei f, atunci existã c i Z astfel încât F1(x) = F2(x) + c, µ x i I.

Fie un interval I ºi o funcþie continuã f : I → Z. Mulþimea tuturor primitivelor funcþiei

f se noteazã prin ∫ f ( x ) dx ºi se numeºte integrala nedefinitã a funcþiei f.

Fie A, B douã mulþimi nevide de funcþii reale definite pe intervalul I ºi λ i Z. Definim:

A + B = { f + g | f i A, g i B }, f + A = { f } + A, unde f : I → Z,
λ + A = { λ + f | f i A }, λA = { λ f | f i A },
A o g = { f o g | f ∈ A } , unde g : J → I este o funcþie definitã pe intervalul J.

Notãm C = { ϕ : I → Z | ϕ este funcþie constantã pe I }.

Dacã funcþia f : I → Z admite o primitivã F, atunci ∫ f ( x) dx = F + C .

62
 Dacã f, g : I → Z sunt continue ºi λ i Z, λ @ 0, atunci au loc relaþiile:
a) ∫ ( f ( x ) + g ( x ))dx = ∫ f ( x )dx + ∫ g ( x )dx
b) ∫ λf ( x )dx = λ ∫ f ( x )dx .

Metode de integrare
Formula de integrare prin pãrþi. Fie I ⊂ Z interval ºi f , g : I → Z funcþii
derivabile cu derivatele continue. Atunci funcþiile f ′Eg ºi f Eg′ admit primitive ºi
∫ f ( x ) ⋅ g ′( x ) dx = f ( x ) ⋅ g ( x ) − ∫ f ′( x ) ⋅ g ( x ) dx .
Teorema de schimbare de variabilã. Fie I, J _ Z intervale, ϕ : I → J ºi f : J → Z
funcþii cu proprietãþile:
1) f admite primitiva F pe J ; 2) ϕ este derivabilã pe I.
Atunci funcþia ( f o ϕ) ⋅ ϕ′ admite pe I primitiva F o ϕ .
Putem scrie .

Practic, pentru a simplifica scrierea, procedãm astfel:

1) facem substituþia t = ϕ(x)
2) diferenþiem formal, adicã scriem dt = ϕ′(x)dx
3) calculãm primitiva F a funcþiei f rezultatã prin schimbarea de variabilã
4) înlocuim argumentul t cu ϕ(x).

Primitive uzuale (imediate)

n+1
x a+1
1. ∫ x n dx = x + C n i q; ∫ x dx = +C a ≠ −1;
a
2.
n +1 a +1
1
3. ∫ dx = ln | x | +C
x
4. ∫ sin x dx = − cos x + C
1
5. ∫ cos x dx = sin x + C 6. ∫ cos 2
x
dx = tgx + C

1
7. ∫ sin 2
x
dx = −ctgx + C 8. ∫ tg x dx = − ln|cos x | +C
1
9. ∫ ctg x dx = ln | sin x | +C 10. ∫x 2
+1
dx = arctg x + C

1
∫ dx = arcsin x + C ∫e dx = e x + C
x
11. 12.
1− x 2

Integrarea funcþiilor raþionale

P( x)
O funcþie raþionalã f, definitã pe un interval I, este de forma f ( x) = , ∀x ∈ I ,
Q( x)
unde P, Q i Z[X] ºi Q ( x ) ≠ 0 pe I.
O funcþie raþionalã se numeºte funcþie raþionalã simplã dacã are una din formele:
1) f (x) = P(x), P i Z[X]

63
 A
2) f ( x ) = , A , a ∈ Z , n ∈ q*
( x − a)n
Ax + B
3) f ( x ) = 2 , A , B , a , b ∈ Z, ∆ = a2 − 4 b < 0, n ∈ q*
( x + ax + b)n
Orice funcþie raþionalã se poate descompune, în mod unic, în sumã de funcþii
raþionale simple.

Integrale definite
Fie F : I → Z o primitivã a funcþiei continue f : I → Z, unde I = [a; b]. Se numeºte
integralã definitã (sau integralã Riemann) a funcþiei f de la a la b numãrul real notat
ºi definit prin relaþia:
b
∫a
f ( x ) dx = F (b) − F (a ) (formula Leibniz-Newton).
b
∫
b b
Formula se mai scrie: f ( x )dx = F ( x ) a , unde s-a notat F (b) − F (a) = F ( x ) a (citim
a
„F(x) luat de la a la b“).

Proprietãþi ale integralelor definite

Fie funcþiile continue f :[a ; b] → Z , g :[ a ; b] → Z .
J Proprietatea de liniaritate a integralei:
b b b
µ λ, µ ∈ Z, ∫
a
(λf ( x ) + µg ( x )) dx = λ ∫ f ( x )dx + µ ∫ g ( x )dx .
a a
b c b
J Proprietatea de aditivitate a integralei: µ c i [a; b], ∫a
f ( x)dx = ∫ f ( x)dx + ∫ f ( x)dx .
a c
b
J Proprietatea de medie a integralei: j c i (a, b) astfel încât ∫a
f ( x)dx = f (c) ⋅ (b − a) .
b
J Proprietatea de pozitivitate a integralei: dacã f U 0 pe [a;b], ∫ a
f ( x )dx U 0 .
b b
J Proprietatea de monotonie a integralei: dacã f T g pe [a;b], ∫ a
f ( x )dx T ∫ g ( x )dx .
a

Interpretarea geometricã a integralei definite

Fie numerele reale a < b ºi funcþia continuã pozitivã f : [a;b] → Z. Mulþimea
Γ f = {( x, y ) ∈Z 2 | aT x Tb , 0T y T f ( x )} se numeºte subgrafic al funcþiei f .

Dacã funcþia f :[a , b] → Z este continuã, atunci ºirul

 n
 b−a b−a
 Sn = ∑ f  a + k
b

 k =1 
⋅ 
n  n  n∈q*
converge la ∫a
f ( x ) dx .

Aria subgraficului unei funcþii continue pozitive

b
Pentru o funcþie continuã ºi pozitivã f : [a, b] → Z avem aria (Γ f ) = ∫ f ( x ) dx .
a

Integrarea funcþiilor continue pe porþiuni

Funcþia f : [a, b] → Z se numeºte continuã pe porþiuni dacã are cel mult un numãr finit
de puncte de discontinuitate ºi acestea sunt puncte de discontinuitate de speþa întâi.

64
 Fie f :[a ; b] → Z continuã pe porþiuni ºi fie c1, c2, ..., cp punctele de discontinuitate
p +1
b ci
(c1 T c2 T ... T cp). Integrala (Riemann) funcþiei f este ∫ f ( x ) dx = ∑ ∫ f i ( x ) dx ,
a ci −1
i =1
unde c0 = a ºi cp+1 = b, iar f i : [ci −1 ; ci ] → Z , i ∈{1, ..., p} este funcþia obþinutã prin
prelungirea prin continuitate a lui f la intervalul [ci–1; ci].

Formula de integrare prin pãrþi. Presupunem cã funcþiile f, g : I → Z sunt

derivabile, cu derivatele f ′, g′ : I → Z continue. Fie douã numere a, b i I. Atunci:
b b b
∫a
f ( x )g ′( x ) dx = f ( x ) g ( x ) | a − ∫ g ( x ) f ′( x ) dx .
a

Formula de schimbare de variabilã. Presupunem cã funcþia ϕ : J → I este

derivabilã, cu derivata continuã ºi funcþia f : I → Z este continuã. Fie douã numere
β ϕ(β )
α, β i J. Atunci: ∫ α
f (ϕ(t )) ⋅ ϕ′(t ) dt = ∫
ϕ(α )
f ( x) dx .

Aria unei suprafeþe mãrginitã de grafice de funcþii

Fie T o suprafaþã planã mãrginitã. Urmãtoarele afirmaþii sunt echivalente:
1° Suprafaþa T are arie.
2° Existã un ºir (Pn)nU1 de suprafeþe poligonale incluse în T ºi un ºir (Qn)nU1 de
suprafeþe poligonale care includ pe T, astfel încât lim S ( Pn ) = lim S (Qn ) . Valoarea
n →∞ n →∞
comunã a acestor limite este aria suprafeþei T (unde S(P) este aria poligonului P).
Fie funcþiile f , g :[a , b] → Z continue. Presupunem cã g(x) T f (x), µ x i [a, b].
Suprafaþa planã delimitatã de graficele funcþiilor f ºi g pe [a, b] este
b
Γ = {( x, y) ∈Z2 | aT xTb ºi g ( x)T y T f ( x)} . Aria suprafeþei Γ este ∫a
( f ( x ) − g ( x )) dx .

Volumul unui corp de rotaþie

Fie C un corp geometric mãrginit. Presupunem cã existã un ºir de corpuri (Cn)nU1 care
au volum ºi sunt incluse în C, precum ºi un ºir de corpuri (mãrginite) (Dn)nU1 care au
volum ºi includ pe C, astfel încât lim V (Cn ) = lim V ( Dn ) , unde V(P) este volumul
n →∞ n →∞
poliedrului P. Atunci, corpul C are volum ºi volumul sãu V(C) este valoarea comunã
a celor douã limite.

{
Fie f : [a, b] « Z o funcþie continuã. Mulþimea C = ( x , y , z ) ∈ Z 3 | y 2 + z 2 T f ( x ) }
se numeºte corpul de rotaþie determinat de funcþia f prin rotirea în jurul axei Ox. Volumul
b
corpului de rotaþie C este π ∫ f 2 ( x ) dx .
a

Aria unei suprafeþe de rotaþie

Fie f : [a, b] → Z+ o funcþie derivabilã cu derivata continuã.

{
Mulþimea S = ( x , y , z ) ∈ Z 3 | y 2 + z 2 = f ( x ), x ∈ [a , b] se numeºte suprafaþa de }
rotaþie determinatã de funcþia f (sau suprafaþa obþinutã prin rotirea graficului funcþiei f în
b
jurul axei Ox). Aria suprafeþei de rotaþie S este 2π ∫ f ( x ) 1 + ( f ′( x )) 2 dx .
a
65
 Lungimea graficului
Dacã f :[a, b] → Z este o funcþie oarecare, spunem cã graficul lui f are lungime
dacã existã ºi este finitã limita l ( f ) = lim l ( f , ∆ ) unde ∆ este o diviziune a intervalului
∆ →0
[a; b], iar l( f; ∆) este lungimea liniei poligonale determinatã de ∆ pe graficul lui f.
Aceastã limitã se numeºte lungimea graficului funcþiei f.
Lungimea graficului unei funcþii f : [a, b] → Z derivabilã cu derivatã continuã
b
este l = ∫ 1 + ( f ′( x )) 2 dx .
a

Centrul de greutate
Dacã avem în plan un sistem finit de puncte materiale Mi(xi, yi) în care sunt concen-
trate masele mi, i = 1, n , atunci centrul de greutate al acestui sistem de puncte materiale
n n

∑
i =1
mi xi ∑m y
i =1
i i
este punctul G(xG, yG), unde: xG = n
, yG = n
iar în centrul de greutate G
∑m
i =1
i ∑m
i =1
i

n
este concentratã masa m = ∑ m . Considerãm cazul unei plãci plane omogene (adicã de
i =1
i

grosime neglijabilã ºi formatã dintr-un material cu densitate constantã).

Fie E o astfel de placã planã omogenã, mãrginitã de graficele funcþiilor continue

f, g : [a; b] → Z unde g(x) > f (x), µ x i [a; b]. Centrul de greutate al lui E este
1⋅ b 2 − 2
∫a (g ( x) f ( x))dx .
b

punctul G de coordonate xG = a b
∫ x ( g ( x ) − f ( x )) dx
, yG = 2 b
∫ (g ( x) − f (x))dx
a ∫ (g(x) − f (x))dx a

Ecuaþii diferenþiale
Înþelegem prin ecuaþie diferenþialã o ecuaþie având drept necunoscutã o funcþie y ºi în
care apare cel puþin una din derivatele acestei funcþii. De obicei funcþia necunoscutã o
notãm cu y, iar argumentul acesteia cu x. Dacã derivata de ordin maxim care apare în
ecuaþie este y(n), spunem cã ecuaþia diferenþialã are ordinul n. O ecuaþie diferenþialã de
ordinul n se poate scrie sub forma: ϕ(x, y, y′, y′′, ..., y(n)) = 0, unde ϕ este o funcþie de n + 2
variabile, iar funcþiile y, y′, y′′, ..., y(n) sunt funcþii de o singurã variabilã x definite pe un
interval I ⊆ Z .
Uneori, mai ales în mecanicã ºi în fizicã, argumentul se noteazã cu t (timp)iar funcþia
necunoscutã cu x, derivatele fiind marcate prin puncte adicã x& , && x etc.

Fiind datã o ecuaþie diferenþialã, numim soluþie particularã a acesteia oricare dintre
funcþiile y care o verificã ºi numim soluþie generalã a ecuaþiei mulþimea tuturor soluþiilor
particulare.
Prin rezolvarea unei ecuaþii diferenþiale înþelegem determinarea soluþiei generale a
acesteia.
66
 Uneori, relativ la o ecuaþie diferenþialã de ordinul n se cere determinarea unei
soluþii particulare ce verificã anumite „condiþii iniþiale“, adicã funcþia necunoscutã
ºi primele sale n – 1 derivate iau valori date într-un punct dat; o astfel de cerinþã se
numeºte problemã Cauchy.

Fie I, J douã intervale de numere reale.

Vom numi ecuaþie diferenþialã cu variabile separabile o ecuaþie care se poate
scrie sub forma: f (y)Ey′ = g(x), unde g : I → Z ºi f : J → Z sunt douã funcþii
continue.

Rezolvarea acestei ecuaþii se face integrând (trecând la primitive) în ambii membri.

Obþinem: ∫ f ( y ) dy = ∫ g ( x ) dx , x i I adicã o egalitate de tipul F(y) = G(x) + C, µ x i I,
unde F este o primitivã pentru f, G este o primitivã pentru g, iar C i Z.

Ecuaþii diferenþiale liniare de ordinul 1

O ecuaþie diferenþialã de ordinul 1 se numeºte „liniar㓠dacã este de forma
a(x)y′ + b(x)y + c(x) = 0, x i I unde a, b, c sunt funcþii continue definite pe I ºi
a( x ) ≠ 0, ∀ x ∈ I .
Un caz particular important este acela când c(x) = 0, µ x i I, când ecuaþia devine:
a( x ) y ′ + b( x ) y = 0 , x i I.
Ecuaþia a( x ) y ′ + b( x ) y = 0 se numeºte ecuaþia liniarã omogenã asociatã ecuaþiei
a(x)y′ + b(x)y + c(x) = 0.Aceastã ecuaþie este o ecuaþie cu variabile separabile.
Soluþia generalã a ecuaþiei liniare neomogene se obþine dacã adãugãm la soluþia
generalã a ecuaþiei omogene o soluþie particularã (fixatã) a ecuaþiei neomogene. Scriind
simbolic, avem: yneomogenã = yomogenã + yparticularã.

Ecuaþii diferenþiale liniare de ordinul 2 cu coeficienþi constanþi

O ecuaþie diferenþialã de ordinul 2 se numeºte liniarã cu coeficienþi constanþi
dacã este de forma: ay′′ + by′ + cy + d = 0, x i Z unde a, b, c, d i Z, a ≠ 0 .
Când d = 0 ecuaþia devine: ay′′ + by′ + cy = 0, x i Z ºi se numeºte ecuaþie liniarã
omogenã de ordin 2 cu coeficienþi constanþi.
Ca ºi în cazul ecuaþiilor liniare de ordinul 1, se aratã cã o soluþie generalã a
ecuaþiei neomogene se obþine din soluþia generalã a ecuaþiei omogene, la care
adãugãm o soluþie particularã (fixatã) a ecuaþiei neomogene.
Unei ecuaþii omogene îi asociem ecuaþia algebricã de gradul 2 cu necunoscuta r:
ar2 + br + c = 0 numitã ecuaþia caracteristicã asociatã.
I) Dacã ecuaþia caracteristicã are rãdãcinile reale distincte r1 ≠ r2 (cazul ∆ > 0),
atunci soluþia generalã a ecuaþiei date este: y = C1e r1 x + C2 e r2 x , C1 , C 2 ∈ Z .
II) Dacã ecuaþia caracteristicã are rãdãcina realã dublã r (cazul ∆ = 0), atunci soluþia
generalã a ecuaþiei date este: y = C1e rx + xC 2 e rx , C1 , C2 ∈Z .
III) Dacã ecuaþia caracteristicã are rãdãcinile complexe conjugate (nereale) r1 = α + iβ,
r2 = α – iβ ( β ≠ 0 ) (cazul ∆ < 0), atunci soluþia generalã a ecuaþiei date este:
y = C1e αx cos β x + C2 e αx sin βx , C1, C2 i Z.
67
 Index
Clasa a IX-a

axã numericã (axa numerelor sau axã de coordonate) 5

coordonata 5
origine 5
unitate 5
sensul pozitiv 5
abscisa 5
valoarea absolutã (modulul) 5
distanþa dintre douã puncte 5
puterea n a lui a 5
exponent 5
bazã 5
rãdãcina de ordin n a lui a (radical indice n din a) 5
puterea de exponent r a lui a 5
media aritmeticã 6
media armonicã 6
media geometricã 6
Inegalitatea sumei de pãtrate 6
Inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwartz 6
Inegalitatea mediilor 7
partea întreagã 7
partea fracþionarã 7
trunchiere de ordin i 7
aproximare prin lipsã cu eroarea k 7
eroare 7
aproximare prin adaos cu eroarea k 7
aproximare cu eroarea k 7
propoziþie 7
valoarea de adevãr 7
conjuncþia 7
disjuncþia 7
implicaþia 7
echivalenþa 7
negaþia 7
Legea dublei negaþii 8
Legea terþului exclus 8
Legea reducerii la absurd 8
predicat 8
mulþimea de definiþie (domeniul) 8
mulþimea de adevãr 8
propoziþie universalã 8
propoziþie existenþialã 8
consecinþã logicã a predicatului 8
condiþie necesarã 8
condiþie suficientã 8
predicate echivalente 8
$&
Principiul inducþiei 8
mulþime totalã 9
mulþime inclusã într-o mulþime 9
complementara mulþimii 9
intersecþia mulþimilor 9
reuniunea mulþimilor 9
diferenþa mulþimilor 9
mulþimea pãrþilor mulþimii 9
produs cartezian al mulþimilor 9
sistem ortogonal (reper cartezian) 9
coordonatele punctului 9
abscisa 9
ordonata 9
cadrane 9
distanþa dintre douã puncte 10
reper cartezian în spaþiu 10
distanþa dintre douã puncte în spaþiu 10
funcþie 10
domeniul funcþiei 10
codomeniul funcþiei 10
argumente (variabile) 10
valori 10
imaginea unui argument 10
funcþie realã 10
graficul unei funcþii 10
reprezentarea geometricã a graficului funcþiei 10
funcþie afinã 10
funcþia constantã 10
funcþie de gradul I 10
funcþie liniarã 10
funcþie de gradul al II-lea 10
funcþie pãtraticã 10
funcþie parã 10
axa de simetrie 10
funcþie imparã 10
centru de simetrie 10
funcþie periodicã 11
perioada 11
perioadã principalã 11
funcþia sumã 11
funcþia produs 11
funcþia cât 11
funcþia identicã 11
funcþia compusã 11
inversa funcþiei 11
ecuaþia de gradul I 11
ecuaþia de gradul al II-lea 11
ecuaþii/inecuaþii/sisteme echivalente 11
transformãri echivalente 11

$'
ecuaþie iraþionalã 12
segment orientat 12
origine 12
extremitatea segmentului 12
dreapta suport 12
Mãrimea 12
modulul 12
segmentul orientat nul 12
segmente echipolente 12
vector 12
reprezentant al vectorului 12
vectori egali 13
adunarea vectorilor 13
Regula triunghiului 13
Relaþia lui Chasles 13
Regula paralelogramului 13
opusul unui vector 13
înmulþirea unui vector cu un scalar 13
scalar 13
coordonatele vectorului 13
versori 13
descompunerea vectorului dupã cele douã axe 13
vector de poziþie 14
Ecuaþia dreptei 14
drepte paralele 14
drepte concurente 14
translaþia de vector 14
omotetie 14
simetria 14
axã de simetrie 14
centru de simetrie 14
radian 15
cerc trigonometric 15
sens trigonometric (sens pozitiv) 15
arcul orientat 15
mãsura arcului orientat 15
mãsurã principalã 15
unghi orientat 15
mãsura unui unghi orientat 15
Identitatea fundamentalã a trigonometriei 15
funcþia sinus 15
funcþia cosinus 15
funcþia tangentã 16
funcþia cotangentã 16
ecuaþii trigonometrice fundamentale 17
Teorema sinusurilor 17
Teorema cosinusului 17
Formula lui Heron 17

%
 Clasa a X-a

ºir de elemente 18
termen de rang n 18
progresie aritmeticã 18
raþia 18
termenul general 18
progresie geometricã 18
raþia 18
termenul general 18
imaginea unei mulþimi printr-o funcþie 18
imaginea unei funcþi 18
preimaginea unei mulþimi printr-o funcþie 18
funcþia injectivã 18
funcþia surjectivã 18
funcþie bijectivã 18
funcþie inversabilã 19
puterea x a numãrului a 19
funcþia exponenþialã de bazã a 19
funcþia logaritm în baza a 19
funcþie convexã 19
funcþie concavã 19
funcþia arcsin 19
funcþia arccos 19
funcþia arctg 19
unitate imaginarã 20
numãr complex 20
partea realã 20
partea imaginarã 20
mulþimea numerelor complexe 20
conjugatul numãrului complex 20
modulul numãrului complex 20
Inegalitatea triunghiului 20
argumentul numãrului complex 20
Formula lui Moivre 21
rãdãcinã de ordinul n a unui numãr complex 21
distanþa dintre douã puncte 22
ecuaþia cercului 22
mãsura unui unghi 22
condiþia ca un triunghi sã fie echilateral 22
transformare geometricã 22
transformata figurii F prin T 22
punct invariant pentru transformarea T (punct fix) 22
izometrie 22
H
translaþia de vector v 22
simetria 22
centru de simetrie 22
axã de simetrie 22
%
plan de simetrie 22
omotetie de centru O ºi raport k 23
rotaþie de centru O ºi unghi orientat α 23
vectorul de poziþie al punctului M 23
coordonatele vectorului 23
abscisa 23
ordonata 23
cota 23
versori 23
mãsura unghiului a doi vectori 23
produsul scalar a doi vectori 23
puncte coliniare 24
puncte coplanare 24
vector director 24
vector paralel cu un plan 24
drepte paralele 24
dreapta paralelã cu un plan 24
plane paralele 24
mãsura unghiului a douã drepte din spaþiu 24
drepte perpendiculare 24
dreapta perpendicularã pe un plan 24
plane perpendiculare 24
simetricul lui A faþã de α 24
planul mediator al segmentului 24
mulþime poligonalã 25
funcþie arie 25
mulþime de puncte din plan este mãsurabilã 25
mulþime poliedralã 25
poliedru 25
funcþie volum 25
Principiul lui Cavalieri 26
mulþime de puncte din spaþiu mãsurabilã 26
monom real de nedeterminatã X 26
coeficient 26
nedeterminatã 26
monom complex 26
monom nul 26
monome asemenea 26
polinom cu nedeterminata X 26
termenii polinomului 26
forma canonicã 26
gradul polinomului 26
coeficient dominant 26
termen liber 26
polinomul nul 26
polinoame egale 26
funcþie polinomialã (asociatã polinomului) 27
valorile numerice ale polinomului 27

%
suma polinoamelor 27
produsul polinoamelor 27
polinomul f divizibil prin polinomul nenul g 27
cel mai mare divizor comun a douã polinoame 27
polinoame prime între ele 27
cel mai mic multiplu comun a douã polinoame 27
polinom reductibil 27
polinom ireductibil 27
rãdãcinã a polinomului 28
ecuaþie polinomialã 28
gradul ecuaþiei 28
coeficienþii ecuaþiei 28
soluþie a ecuaþiei 28
rãdãcinã multiplã 28
Teorema lui Bézout 28
Teorema fundamentalã a algebrei(Teorema D’Alembert-Gauss) 28
Relaþiile lui Viète 28
permutare 29
aranjament 29
combinare 29
Formula combinãrilor complementare 29
Formula de descompunere a combinãrilor 29
Binomul lui Newton 29
populaþia statisticã 30
eºantionul 30
eºantionul reprezentativ 30
caracteristica (variabila) statisticã 30
seria statisticã 30
efectivul unei populaþii 30
efectivul clasei 30
frecvenþa 30
frecvenþa relativã 30
Media aritmeticã 30
media ponderatã 30
media geometricã 30
modulul unei serii statistice 30
mediana 31
abaterea medie liniarã 31
dispersia 31
abaterea medie pãtraticã 31
experienþã 31
experiment 31
eveniment 31
experiment aleator 31
eveniment elementar 31
eveniment sumã (eveniment reuniune) 31
intersecþia evenimentelor (conjuncþia evenimentelor) 31
diferenþa evenimentelor 31
evenimentul contrar 31
%!
evenimentul A implicã evenimentul B 31
frecvenþa apariþiei 32
probabilitatea evenimentului 32
probabilitatea de producere a unui eveniment 32
variabilã aleatoare 32
Schema binomialã (Bernoulli) 32
Schema binomialã generalizatã (Poisson) 32
probabilitate de producere a evenimentului A, condiþionatã de producerea lui B 32
evenimentul A favorizat de evenimentul B 32
evenimente independente 32

%"
 Clasa a XI-a

matrice de tip (m, n) 33

mulþimea matricelor de tip (m,n) 33
matrice pãtraticã de ordin n 33
matrice nulã 33
matrice egale 33
transpusa unei matrice 33
suma matricelor 33
produsul dintre numãrul λ (numit scalar) ºi matricea A = aij Ti Tm 34
produsul matricelor T j T n 34
determinantul unei matrice de ordin 2 34
determinantul unei matrice de ordin 3 34
minor de ordinul r 34
complementul algebric al elementului aij 34
ecuaþie liniarã 34
sistem liniar 34
necunoscutele sistemului 34
coeficienþii necunoscutelor 34
termenii liberi ai sistemului 34
matricea sistemului 34
matricea extinsã a sistemului 34
sistem liniar omogen 35
sistem liniar neomogen 35
sistem liniar compatibil determinat 35
sistem liniar compatibil nedeterminat 35
sistem liniar incompatibil 35
Metoda lui Cramer 35
matrice inversabilã 35
i nversa matricei 35
adjuncta matricei 35
Teorema Kronecker-Capelli 35
Teorema lui Rouché 36
determinant principal 36
necunoscute principale 36
necunoscute secundare 36
ecuaþii principale 36
ecuaþii secundare 36
determinanþii caracteristici 36
Metoda lui Gauss 36
ecuaþia generalã a dreptei 36
ecuaþia dreptei de pantã m 36
ecuaþia dreptei care trece prin douã puncte diferite 36
distanþa de la un punct la o dreaptã 37
aria triunghiului 37
puncte coliniare 37
H
planul care conþine punctul M0 ºi este perpendicular pe vectorul n 37
ecuaþia generalã a unui plan în spaþiul tridimensional 37
%#
vector normal la plan 37
ecuaþia planului care conþine 3 puncte necoliniare 37
condiþia de necoliniaritate a 3 puncte 37
vector director
H 37
ecuaþia vectorialã a dreptei d, care trece printr-un punct M0 ºi are vectorul director v 37
ecuaþiile parametrice 37
ecuaþiile canonice 38
plane paralele sau confundate 38
dreapta paralelã cu un (sau conþinutã în) plan 38
drepte paralele sau confundate 38
distanþa de la un punct la un plan 38
aria triunghiului 38
volumul tetraedrului 38
cercul 39
razã 39
centru 39
ecuaþia implicitã a cercului 39
ecuaþiile explicite ale cercului 39
ecuaþia cartezianã generalã a cercului 39
ecuaþiile parametrice ale cercului 39
ecuaþia tangentei la cerc în punctul M(x0, y0) i+ 39
parabola 39
directoarea parabolei 39
focarul parabolei 39
ecuaþia implicitã a parabolei 39
ecuaþiile carteziene explicite ale parabolei 39
ecuaþiile parametrice ale parabolei 39
ecuaþia tangentei la parabolã în punctul M(x0, y0) i2 40
elipsa 39
focar 39
ecuaþia cartezianã implicitã a elipsei 39
ecuaþiile carteziene explicite ale elipsei 39
ecuaþiile parametrice ale elipsei 39
ecuaþia tangentei la elipsã în punctul M(x0, y0) 40
hiperbola 39
focar 39
ecuaþia canonicã a hiperbolei 39
ecuaþia cartezianã implicitã a hiperbolei 39
ecuaþiile carteziene explicite ale hiperbolei 39
ecuaþia tangentei la hiperbolã în punctul M(x0, y0) 40
mulþime mãrginitã superior 40
majorant al mulþimii 40
mulþime mãrginitã inferior 40
minorant al mulþimii 40
supremumul unei mulþimi 40
Axioma lui Cantor 40
Teorema de densitate a lui { în Z 40
Teorema lui Arhimede 40

%$
ºir de numere reale (ºir numeric) 40
termenul de rang n 40
ºir majorat (mãrginit superior) 40
ºir minorat (mãrginit inferior) 40
ºir mãrginit 40
ºir nemãrginit 40
ºir constant 40
ºir crescãtor 40
ºir descrescãtor 40
ºir monoton 40
ºir strict monoton 40
ºir strict crescãtor 40
ºir strict descrescãtor 40
ºir periodic 41
ºir majorat de un ºir 41
ºir minorat de un ºir 41
vecinãtate a unui numãr 41
mulþimea vecinãtãþilor unui numãr 41
intervale simetrice (bile) 41
limita ºirului 41
vecinãtate a lui –∞ 41
vecinãtate 41
ºir convergent 41
ºir divergent 41
Teorema de convergenþã a ºirurilor monotone (Weierstrass) 41
subºir 41
Teorema Cesaro 41
Criteriul minorãrii la ∞ 42
Criteriul majorãrii la –∞ 42
Criteriul majorãrii pentru ºiruri convergente la 0 42
Criteriul majorãrii 42
Criteriul cleºtelui 42
Limita unui polinom P(n) având gradul k 7 1 43
Limita unui raport de polinoame 43
Limita unui ºir al cãrui termen general conþine puteri 44
Limita unei funcþii într 44
Definiþia cu vecinãtãþi 44
Definiþii cu ε ºi δ 44
Definiþia cu ºiruri 44
punct de acumulare la dreapta (la stânga) 44
punct de acumulare bilateral 44
limita la stânga a funcþiei într-un punct 44
limita la dreapta a funcþiei 45
Criteriul majorãrii 47
Criteriul „cleºtelui“ 48
Limitele funcþiilor polinomiale 48
Limitele funcþiilor raþionale 48
funcþie raþionalã 48

%%
Limita funcþiilor de forma f  x  g  x  48
funcþie continuã în a 49
punct de discontinuitate 49
punct de discontinuitate de prima speþã 49
punct de discontinuitate de speþa a doua 49
funcþie continuã pe o submulþime a domeniului 49
domeniul de continuitate al funcþiei 49
Teorema de mãrginire a lui Weierstrass 49
prelungire prin continuitate a unei funcþii 49
derivata funcþiei f în x0 50
funcþia f este derivabilã în x0 50
domeniul de derivabilitate al funcþiei 50
derivata funcþiei 50
f are derivatã la stânga în x0 50
f are derivatã la dreapta în x0 50
f are derivatã în x0 50
funcþie derivabilã de douã ori într-un punct 51
derivata a doua (derivata de ordinul 2) a funcþiei într-un punct 51
funcþie de (n + 1) ori derivabilã într-un punct 51
derivata de ordin (n + 1) a funcþiei într-un punct 51
funcþie indefinit derivabilã 51
Regula lui Leibniz 51
funcþie diferenþiabilã într-un punct 52
diferenþiala funcþiei într-un punct 52
funcþie diferenþiabilã 52
punct de minim absolut (sau global) 52
punct de maxim absolut (sau global) 52
punct de maxim relativ (sau local) 52
punct de minim relativ (sau local) 52
minim relativ al funcþiei 52
punct de extrem relativ (sau local) 52
Teorema lui Fermat 52
Teorema lui Rolle 52
Teorema lui Lagrange 52
Teorema lui Cauchy 52
Teorema l’Hospital 53
Consecinþã a teoremei lui Lagrange 53
funcþie convexã 53
funcþie concavã 53
punct de inflexiune 53
asimptotã verticalã 53
asimptotã oblicã spre +∞ 53
asimptotã oblicã spre –∞ 53
asimptotã orizontalã spre ±∞ 53

%&
 Clasa a XII-a
relaþie binarã pe M 54
reflexivã 54
simetricã 54
tranzitivã 54
relaþie de echivalenþã 54
congruenþa modulo n 54
clasa de echivalenþã 54
mulþimea factor 54
partiþie 54
lege de compoziþie (internã) 54
operaþie (algebricã, binarã) 54
compusul lui x cu y prin ϕ 54
Tabla lui Cayley asociatã legii de compoziþieϕpe mulþimea M 55
parte stabilã 55
lege de compoziþie asociativã 55
lege de compoziþie comutativã 55
element neutru 55
element simetrizabil 55
simetricul lui x 55
lege de adunare 55
lege de înmulþire 55
invers 55
adunarea claselor de resturi modulo n 55
înmulþirea claselor de resturi modulo n 55
grup 55
grup comutativ (sau abelian) 55
monoid 55
Regulile de simplificare într-un grup 56
grupul general liniar de ordin 2 56
grupul special liniar 56
grupul ortogonal 56
grupul ortogonal special 56
morfism de grupuri 56
izomorfism de grupuri 56
endomorfism 56
automorfism 56
permutare 56
compunerea permutãrilor 56
grupul permutãrilor 56
subgrup 56
ordin finit 56
ordin 56
transformare geometricã 57
izometrie 57
grupul izometriilor 57
figurã planã 57
T invariazã (global) pe F 57

%'
grup de simetrie 57
grup diedral 57
inel 57
element unitate 57
inel fãrã divizori ai lui zero 57
inel cu divizori ai lui zero 57
inel comutativ 57
domeniu de integritate 57
morfism de inele 57
izomorfism 57
unitãþi 57
grupul unitãþilor 58
subinel 58
întregi ai lui Gauss 58
mulþimea întregilor lui Gauss 58
funcþia polinomialã 58
rãdãcinã 58
corp 58
corp comutativ 58
morfism (izomorfism) 58
automorfism 58
endomorfism 58
Teorema împãrþirii cu rest 58
câtul 58
restul 58
f este divizibil cu g 59
polinoame asociate în divizibilitate 59
Teorema restului 59
Teorema lui Bézout 59
rãdãcinã multiplã de ordin n 59
derivata formalã de ordinul I a polinomului 59
derivata formalã de ordinul II a polinomului 59
polinom reductibil 59
polinom ireductibil 59
lege de compoziþie externã 59
scalar (operator) 59
spaþiu vectorial 59
spaþii liniare 60
vectori 60
adunarea vectorilor 60
scalari 60
înmulþirea vectorilor cu scalari 60
spaþiu vectorial real 60
spaþiu vectorial complex 60
combinaþie liniarã 60
coeficienþii combinaþiei liniare 60
valori liniar independenþi 60
bazã ( finitã) 60

&
cordonatele vectorului 60
aplicaþie liniarã (transformare liniarã) 60
operator liniar (endomorfism) 60
matricea asociatã aplicaþiei liniare 60
suma lui f cu g 61
produsul lui λ cu f 61
compusa lui f cu g 61
izomorfism 61
izomorf 61
primitivã 61
funcþie care admite primitive pe un intervalul 61
integrala nedefinitã a unei funcþii 61
Formula de integrare prin pãrþi 62
Teorema de schimbare de variabilã 62
funcþie raþionalã 62
funcþie raþionalã simplã 62
integralã definitã (sau integralã Riemann) 63
Formula Leibniz-Newton 63
subgrafic 63
aria subgraficului unei funcþii continue pozitive 63
funcþie continuã pe porþiuni 63
Formula de integrare prin pãrþi 64
Formula de schimbare de variabilã 64
Suprafaþa planã delimitatã de graficele a douã funcþii 64
Aria suprafeþei plane delimitatã de graficele a douã funcþii 64
corpul de rotaþie 64
volumul corpului de rotaþie 64
suprafaþa de rotaþie 64
aria suprafeþei de rotaþie 64
lungimea graficului unei funcþii 64
centrul de greutate 64
ecuaþie diferenþialã 65
ecuaþia diferenþialã are ordinul n 65
soluþie particularã 65
soluþie generalã 65
rezolvarea unei ecuaþii diferenþiale 65
problemã Cauchy 65
ecuaþie diferenþialã cu variabile separabile 66
ecuaþie diferenþialã de ordinul 1 liniarã 66
ecuaþia liniarã omogenã 66
ecuaþie diferenþialã de ordinul 2 liniarã cu coeficienþi constanþi 66
ecuaþie liniarã cu coeficienþi constanþi 66
ecuaþie liniarã omogenã de ordin 2 cu coeficienþi constanþi 66
ecuaþia caracteristicã asociatã unei ecuaþii omogene 66

&