Sesiune Drept Administrativ

Table of Contents
1. Noțiunea și însemnătatea fenomenului administrativ în cadrul societății și al statului:
2
2. Noţiunea administraţiei publice şi trăsăturile ei caracteristice:...................................3
3. Principiile dreptului administrativ / administraţiei publice:........................................4
4. Noţiunea, obiectul şi metoda de reglementare a dreptului administrativ:..................6
5. Normele de drept administrativ..................................................................................8
6. Raportul juridic administrativ......................................................................................10
7. Noțiunea și sistemul subiectelor dreptului administrativ..............................................12
8. Izvoarele dreptului administrativ..............................................................................13
9. Noțiunea autorității (organului) administrației publice.............................................14
10. Clasificarea autorității (organelor) administrației publice...........................................16
11. Sistemul autorităților (organelor) administrației publice.......................................18
12. Locul și rolul Președintelui RM în sistemul autorităților administrației publice......19
13. Locul și rolul Guvernului Republicii Moldova în sistemul administraţiei publice şi
puterii executive:.............................................................................................................20
14. Modul de funcționare și atribuţiile Guvernului:.....................................................22
15. Actele Guvernului ca o categorie de acte administrative:...........................................26
16. Încetarea mandatului şi responsabilitatea Guvernului:...............................................27
17. Organizarea şi funcţionarea organelor centrale de specialitate ale administraţiei
publice:............................................................................................................................29
17. Atribuţiile şi actele organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice:.......32
19. Noţiuni generale privind administraţia publică locală:...............................................33
20. Statutul juridic al autorităţilor administraţiei publice locale deliberative:...................36
Sesiune drept administrativ
1. Noțiunea și însemnătatea fenomenului administrativ în cadrul societății și al statului:
a) Descrieţi trăsăturile administraţiei (conducerii) în domeniul social și corelaţia

dintre elementele componente.
1. Administrația publică este un sistem de organizare socială;

2. Administrația publică este legată de mediul social, unde este creată și respectiv
funcționează;
3. Administrația publică trebuie să posede capacitatea de a se autoperfecționa,
adică de a-și modifica structura sistemului și formele de activitate conform
necesităților societății;
4. Administrația publică trebuie să aibă un rol important în cadrul transformărilor
din societate, ea având ca scop perfecționarea vieții sociale, implementarea
noilor realizări ale științei, tehnicii;
5. Administrația publică trebuie să fie un sistem compatibil cu mediul social;
6. Administrația publică este un element al mecanismului autoritar statal;
7. Administrația publică are o manifestare subiectivă. Aceasta înseamnă că ea
este personificată prin activitatea unor subiecți concreți care au calitatea de
funcționari sau demnitari publici.
b) Definiţi conducerea statală și determinaţi importanţa puterii executive în cadrul
conducerii statale.
Conducerea statală este partea componentă a conducerii sociale, care este

exercitată de un sistem de structuri statale prin intermediul puterii de stat.
1. Este inadmisibil ca legiuitorul singur să execute legile, la fel poate fi spus și

despre puterea judecătorească, care nu poate executa propriile decizii;
2. Activitatea executivă (puterea executivă include în sine o influență cu caracter
administrativ, care are ca scop realizarea sarcinilor general statale;
3. Organelor ce execută puterea executivă le revine un rol de primă importanță în
rezolvarea sarcinilor generale ce stau în fața societății (cum ar fi sănătatea,
educația, ordinea publică, cultura etc.).
4. În principal, activitatea executivă în cadrul statului este realizată prin
intermediul administrației publice.
c) Apreciaţi gradul de corespundere a organelor statale (autorităţilor publice) la

fiecare din cele trei puteri care exprimă conducerea statală.
Diverse autorități publice, fiind omogene prin funcțiile, structura și tipurile activității de stat,
exercitate de ele, pot fi grupate în diferite componente constitutive, relativ independente,
care se manifestă în calitate de sisteme distincte în raport cu sistemul general al organelor
de stat.
Astfel, celor trei puteri care exprimă conducerea statală:
 Puterea legislativă – Parlamentul;
 Puterea executivă – șeful statului și Guvernul;
 Puterea judecătorească – organele judecătorești.
Le revine și o anumită funcție:
 Funcția legislativă – adoptarea regulilor generale și obligatorii de conduită;
 Funcția executivă – organizarea executării regulilor generale de conduită;
 Funcția jurisdicțională – rezolvarea litigiilor care apar în procesul nerespectării sau
încălcării legilor.
Observăm că aceste organe ale statului sunt independente, însă cu toate acestea, între
ele există o anumită dependență.
2. Noţiunea administraţiei publice şi trăsăturile ei caracteristice:

a) Definiţi administraţia publică şi identificaţi trăsăturile ei caracteristice.
Conform legislației administrația publică poate fi definită ca un sistem de

autorități publice în frunte cu Guvernul care realizează activitatea de executare a
legilor.
Trăsături:
 este o ramură apărută recent;

 reglementează un spectru larg de sfere;
 nu poate fi codificat; este foarte mobil (dinamic);
 conţine norme juridice bazate pe principiul inegalităţii părţilor raportului juridic;
 unele litigii apărute pot fi soluţionat de înseşi organele administraţiei publice;
 legalitatea actelor administrative, emise de organele administraţiei publice, poate fi
apreciată atît de organul legislativ, cît şi de instanţa de judecată.
b) Determinaţi sensurile noţiunii administraţiei publice.
Noțiunea de administrație publică poate fi definită într-un sens dublu:
 În sens organic: în calitate de sistem de autorități publice;

 În sens material presupune totalitatea activităților pe care trebuie să le
îndeplinească aceste autorități;
În sens doctrinal, administrația publică este definită ca o activitate de organizare și

executare în concret a legilor cu caracter dispozitiv și prestator care se realizează în
principal de autoritățile administrației publice și funcționarii acestora și secundar de
alte organizații statale (autorități publice, instituții publice, întreprinderi) precum i de
particulari care desfășoară activități de interes public.
c) Apreciaţi corelaţia între noţiunile „autoritate administrativă”, „autoritate publică”

şi „organ a puterii executive”.
Autoritate administrativă – este considerată o structură de funcționare, o formă de
organizare sau chiar o organizație socială, deci o entitate sau un complex de
entități publice, care constituie aparatul administrativ public.
Autoritate publică – sensul principal al sintagmei fiind acela de organ public,

adică un colectiv organizat de oameni care exercită prerogative de putere publică,
la nivel statal sau local sa într-o altă formulare, o structură organizatorică ce
acționează în regim de putere publică, pentru realizarea unui interes public.
Organ al puterii executive – se referă la un singur organ concret care îndeplinește

funcția executivă.
Cu toate că aceste noțiune tind să fie înțelese la fel/ca sinonime, acești termeni se
definesc diferiți, însă fac parte din același domeniu de activitate.
3. Principiile dreptului administrativ / administraţiei publice:

a) Definiţi şi enumeraţi principiile dreptului administrativ / administraţiei publice.
Principiile administraţiei publice sunt niște idei călăuzitoare care rezultă din prevederile
legislaţiei în vigoare şi ale ştiinţei dreptului administrativ, se caracterizează prin
universalitate, imperativitate superioară şi importanţă generală deosebită.
 Legale
 Doctrinare
 Fundamentale – de natură constituțională; caracter general (ex. legalitatea);
interramural (specifice pentru mai multe ramuri de drept);
 Specifice DA - de organizare și funcționare a administrației publice.
b) Clasificaţi principiile dreptului administrativ / administraţiei publice în raport cu

legislaţia şi doctrina.
1. Principii fundamentale ale administrației publice.

◈ Principiul legalităţii
◈ Principiul democratismului și pluralismului politic
◈ Principiul egalității în drepturi a tuturor cetățenilor în procesul
administrației publice
◈ Principiul descentralizării serviciilor publice
◈ Principiul autonomiei locale
2. Principii materiale și procedurale (principii ramurale: organizatorice și

funcționale ale administrației publice).
◈ Principiul diferențierii și fixării funcțiilor și atribuțiilor autorităților
administrației publice
◈ Principiul îmbinării conducerii colegiale cu conducerea unipersonală în
procesul funcționării administrației publice
◈ Principiul îmbinării conducerii ramurale, interamurale și teritoriale
◈ Principiul subsidiarității
◈ Principiul răspunderii în limitele competenței
◈ Principiul cercetării din oficiu
◈ Principiul bunei – credințe
◈ Principiul imparțialității
◈ Principiul aplicării termenului rezonabil
◈ Principiul eficienței
◈ Principiul proporționalității
◈ Principiul securității raporturilor juridice
◈ Dreptul la apărare și de a fi reprezentat sau asistat în procedura
administrativă
◈ Principiul motivării
◈ Principiul comprehensibilității și transparenței acțiunilor autorităților
publice
◈ Principiul comunicării
◈ Principiul cooperării
3. Principiile bunei guvernări în spațiul european (principii de perspectivă).
 principiul obiectivităţii
 principiul participării
 principiul respectării intimităţii
 principiul emiterii deciziei în interesul particularului (notă: parțial
aplicat în cadrul răspunderii juridice)
 dreptul persoanei private de a fi audiate cu privire la deciziile
individuale
 principiul contribuţiei corecte şi rezonabile a persoanei private la
costurile pentru deciziile administrative
 principiul accesului la informaţie
 principiul obligativităţii de a lua o decizie
 dreptul persoanelor private de a se implica în anumite decizii non-
reglementare (care poate afecta un număr nedeterminat de persoane,
sunt necesare proceduri care să permită participarea acestora la
procesul de luare a deciziilor, cum ar fi observaţii scrise, audieri,
reprezentarea într-un corp consultativ al autorităţii competente,
consultări şi anchete publice. Procedura respectivă trebuie să aibă loc
într-un termen rezonabil).
c) Formulaţi principiile bunei guvernări în spațiul european (principii de perspectivă).
 materiale:
- Legalitatea
- Egalitatea în fața legii
- Proporţionalitatea
- Respectarea scopului şi a obiectivelor trasate de lege
- Obiectivitatea
- Imparţialitatea
- Buna-credinţă
- Transparenţa
- Emiterea deciziei în interesul persoanei private (regula de favorizare a
persoanei private);
 procedurale:
- Dreptul de petiționare - de a prezenta reclamaţii sau cereri organelor
administrative
- Dreptul de a fi reprezentat (asistat)
- Operativitatea (promptitudinea) în executare
- Dreptul de a fi auzit
- Obligativităţii autorităţii administrative de a informa persoanele interesate
despre procedura administrativă şi dreptul lor de a fi ascultate sau auzite
- Principiul procedurii colective
- Garantarea accesului la informaţie
- Obligativitatea de a lua o decizie.
- Noţiunea, obiectul şi metoda de reglementare a dreptului administrativ:
4. Noţiunea, obiectul şi metoda de reglementare a dreptului

administrativ:
a) Identificaţi obiectul de reglementare şi definiţi dreptul administrativ ca

ramură a dreptului.
Obiectul dreptului administrativ - el cuprinde nu întregul ansamblu de relaţii

sociale care apar, se modifică şi se sting în procesul organizării şi funcţionării
organelor administraţiei publice, ci numai acea parte din ele care are caracter
executiv şi de dispoziţie şi care nu se atribuie la obiectul reglementării altor
ramuri ale dreptului.
grupe tipice de relaţii sociale care constituie obiectul reglementării dreptului administrativ:
1) dintre diverse organe ale administraţiei publice situate pe verticală, atunci cînd ele sînt
subordonate unul altuia (de exemplu, relaţiile dintre aparatul central al MAI şi inspectoratele
de poliţie);
2) dintre organele administraţiei publice situate pe orizontală, atunci cînd între ele nu există
subordonare (de exemplu, relaţiile dintre ministere);
3) dintre organele administraţiei publice şi alte organe statale (de exemplu, relaţiile dintre
MAI şi Procuratura Generală);
4) dintre organele administraţiei publice şi organizaţiile, întreprinderile, instituţiile
subordonate acestora (de exemplu, relaţiile dintre Consiliul municipal Chişinău şi Direcţia
Generală Învăţămînt din mun. Chişinău);
5) dintre organele administraţiei publice şi formaţiunile nestatale (obşteşti) (de exemplu,
relaţiile dintre Guvern şi sindicatele de ramură); 6) dintre organele administraţiei publice şi
cetăţeni.
Dreptul administrativ este acea ramură a dreptului public care cuprinde

ansamblul normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale cu caracter
executiv şi de dispoziţie, referitoare la organizarea şi funcţionarea
administraţiei publice (puterii executive) pe baza şi în executarea legii“.
b) Determinaţi particularităţile metodei de reglementare a dreptului

administrativ.
Administrarea presupune predominarea voinţei a unei părţi a raportului juridic faţă de

voinţa alteia, iar uneori şi supunerea unei părţi alteia. În sistemul relaţiilor administrativ–
juridice părţile raportului, de regulă, nu sînt egale, fiecare din ele îşi realizează rolul său
social: unul — calitatea de administrator (subiect al administrării), iar altul — parte
administrată (obiectul administrării). Prin aceasta şi se manifestă particularitatea metodei de
reglementare administrativ–juridică.
c) Formulaţi trăsăturile care caracterizează dreptul administrativ ca ramură

distinctă a dreptului.
1) Este ramură distinctă a dreptului public .
2) S-a constituit mai recent comparativ cu alte ramuri de drept (cum ar fi dreptul penal sau
civil).
3) Reglementează domenii foarte variate ale vieţii sociale, deoarece şi activitatea executivă a
statului este multiplă (începând de la sănătate şi educaţie şi finalizând cu economia şi
securitatea publică).
4) Are un pronunțat caracter de mobilitate prin faptul că normele de drept administrativ se
înlocuiesc și se modifică destul de repede după adoptarea lor.
5) Conține norme ce se bazează pe principiul inegalității juridice a subiectelor raportului

administrativ.
6) Unele conflicte juridice apărute între autoritățile administrative și particulari (persoane
fizice și juridice) se soluționează de autorităţi proprii, pe cale extrajudiciară.
7) Actele și faptele în dreptul administrativ sunt supuse controlului în instanța de judecată, în
special în contenciosul administrativ.
5. Normele de drept administrativ
a) Definiţi noţiunea normei de drept administrativ şi enumeraţi trăsăturile ei
caracteristice.
Normele de drept administrativ reprezintă nişte reguli de conduită ce reglementează

raporturile sociale ce apar între autorităţile administraţiei publice în realizarea
sarcinilor puterii executive, precum şi raporturile dintre aceste autorităţi şi particulari
(persoane fizice şi juridice).
Trăsăturile normelor de drept administrativ
1. După obiectul lor de reglementare aceste norme sunt foarte variate, deoarece
activitatea executivă privește diferite domenii ale vieţii sociale.
2. Asigură realizarea mecanismului puterii executive conform Constituției şi legilor
Republicii Moldova.
3. Asigură organizarea și funcționarea întregului sistem al administrației publice.
4. Determină limitele de conduită corespunzătoare a subiecţilor raporturilor
administrative, având ca scop asigurarea unui regim trainic al legalităţii şi disciplinei
în domeniul administraţiei publice.
5. Nu reglementează relațiile dintre particulari fiindcă ele, ca regulă, sunt imperative.
6. Au un grad diferit de generalitate. Astfel, unele sunt obligatorii pentru toate
persoanele, cum ar fi cele ce reglementează asigurarea ordinii publice, altele se referă
la o largă categorie de persoane (de exemplu cele din domeniul învățământului), altele
la o categorie mai mică de persoane (spre exemplu normele ce reglementează statutul
funcţionarilor unei anumite autorități publice).
b) Determinaţi structura şi categoriile (clasificarea) normelor de drept

administrativ.
Structura normelor de drept administrativ
◈ Structura logico-juridică: se referă la conţinutul normelor de drept administrativ
◈ Structura tehnico-juridică se referă la modul de formulare a normelor de drept

administrativ
Structura logico-juridică a normelor de drept administrativ
◈ Ipoteza - stabileşte împrejurările, condiţiile în care se aplică norma de drept

administrativ, precum şi cercul de subiecţi la care se referă.
◈ Dispoziţia - reprezintă conţinutul sau fondul reglementării, care poate fi o

prescripţie, o interdicţie, dar şi o permisiune.
◈ Sancţiunea - reprezintă consecinţele juridice ale nerespectării normei de drept

administrativ. Specific normelor de drept administrativ este faptul că sancţiunea nu
este prezentă permanent.
Structura tehnico-juridică a normelor de drept administrativ
Are în vedere modul de formulare a normelor (de asemenea fiind caracteristic pentru
majoritatea normele de drept). Din acest punct de vedere normele de drept administrativ se
exprimă, de regulă, în articole sau puncte cu subdiviziunile lui denumite alineate/subpuncte
(care pot fi, sau nu, numerotate prin cifre sau litere), precum și gruparea articolelor/punctelor
în secţiuni, capitole, titluri, părţi într-o anumită ordine logică. Este evident că nu este
obligatoriu ca să fie prezente toate elementele menţionate, ci numai unele din ele, totul
depinzând de complexitatea reglementării.
Clasificarea normelor de drept administrativ
o Obiectul administrării – materiale și procedurale

o Forța juridică – constituționale, organice, ordinare și cele subordonate
legii
o Sfera de cuprindere – generale, speciale, excepționale
o Conținutul juridic al normelor de drept administrativ – onerative,
prohibitive, dispozitive,
c) Estimaţi asemănarea şi deosebirea normelor de drept administrativ în raport

cu alte norme drept.
Raportul normelor juridice ale dreptului public cu normele juridice ale dreptului
privat. În ceea ce priveşte normele dreptului public, în general, normele dreptului
administrativ aparţinînd acestei categorii, în doctrina interbelică s-a realizat o delimitare de
normele dreptului privat care îşi păstrează valoarea peste decenii, fiind preluată, la ora
actuală, de majoritatea 17 autorilor .
Normele dreptului public (inclusiv ale dreptului administrativ) şi celui privat au
caracteristici
atît comune, cît şi distinctive.
Spre deosebire de normele de drept privat, care sînt mult mai cristalizate şi mai stabile,
normele dreptului public se caracterizează printr-o mobilitate mare, mai ales datorită
caracterului lor politic. Spre deosebire de dreptul privat, în cazul căruia oricine poate să fie
titularul unui drept, în dreptul public nu oricine poate să exercite drepturile reglementate de
normele ce aparţin acestuia. Normele de drept privat au o precizie mai mare decît cele de
drept public, care sînt mai puţin determinate.
În timp ce dreptul public se bazează, în caz de nerespectare a normelor sale, pe forţa
de constrîngere a statului, în dreptul privat, constrîngerea, ca mod de asigurare a respectării
normelor, se întîlneşte foarte rar.
În dreptul privat întîlnim sancţiuni precise, cum ar fi nulitatea, rezilierea contractului, daune
etc., pe cînd în dreptul public, cu excepţia dreptului penal şi celui contravenţional, sancţiunile
nu au aceeaşi precizie.
Normele de drept administrativ sînt adoptate numai de organul legislativ (cu excepţia
ordonanţelor Guvernului). Actele administrative cu caracter normativ sînt acte juridice care
cuprind norme de conduită şi sînt emise (adoptate) numai de către autorităţile administraţiei
publice de toate nivelele.
6. Raportul juridic administrativ
a) Definiţi noţiunea raportului juridic administrativ şi enumeraţi trăsăturile lui

caracteristice.
◈ Raportul juridic administrativ este o relaţie socială de administrare, reglementată de

normele dreptului administrativ, în cadrul căreia părţile apar ca purtători de drepturi şi
obligaţii stabilite şi garantate de normele de drept administrativ.
Trăsături:
1. Cel puțin unul din subiectele raportului juridic administrativ este o autoritate a
administraţiei publice sau, în anumite cazuri, altă autoritate publică (pot apărea două
organe ale administrației publice).
2. Obiectul raportului juridic administrativ este determinat de domeniul activității
autorităţilor administrative. Sfera obiectului raportului juridic administrativ este largă
și variată.
3. De regulă, raporturile juridice administrative apar, se modifică sau încetează pe baza
unei manifestări unilaterale de voință (la cerere sau din oficiu).
4. Apar din oficiu acele raporturi juridice administrative care stabilesc în temeiul unui
act normativ anumite drepturi sau obligații, de regulă, obligații pentru particulari. La
cerere apar raporturile juridice administrative din inițiativa particularilor, adică apar în
urma manifestării voinței particularului de a stabili raporturi juridice cu un organ al
administrației publice.
5. Raporturile juridice administrative pot apărea, modifica sau înceta şi din producerea
unor evenimente (atingerea unei anumite vârste, calamitate naturală, etc.).
6. Încălcarea obligațiunilor ce izvorăsc din raportul juridic administrativ atrage de regulă
angajarea răspunderii disciplinare, contravenţionale sau patrimoniale (materiale) .
7. Conflictele juridice apărute din nerespectarea obligațiilor ce revin părților raportului
pot soluționate pe cale administrativă/ extrajudiciară (de regulă de autorităţi ierarhic
superioare), precum şi pe cale judiciară, în cazurile determinate de lege.
b) Determinaţi elementele (structura) şi categoriile (clasificarea) raporturilor

juridice administrative.
Elementele raportului juridic administrativ
◈ Subiecţii raportului juridic administrativ sunt titularii de drepturi şi/sau obligaţii

subiective. Cel puţin unul dintre subiecţii acestor raporturi este învestit cu putere
publică, iar al doilea subiect poate fi fie o altă autoritate a administraţiei publice, fie
un particular (persoană fizică sau juridică).
◈ Obiectul raportului juridic administrativ îl constituie acţiunile sau conduita
subiecţilor, fiind determinat de sfera relaţiilor sociale reglementate de normele de
drept administrativ (sănătate, educaţie, apărare, cultură etc.).
◈ Conţinutul raportului juridic administrativ îl formează totalitatea drepturilor şi

obligaţiilor ce le revin subiecţilor raportului.
Clasificarea raporturilor juridice administrative
 Statutul juridic al subiecţilor participanţi - ◈ Raporturi juridice în care ambii

subiecţi sunt autorităţi ale administraţiei publice
 Scopul juridic urmărit - ◈ Raporturi ce ţin de organizarea, funcţionarea şi

realizarea sarcinilor administraţiei publice (cu caracter pozitiv).  raporturi juridice
administrative materiale raporturi juridice administrative procesuale. ◈ Raporturi
jurisdicţionale ce apar în urma conflictelor dintre autoritățile administraţiei publice şi
particulari.
 Natura sau conținutul raportului juridic – de subordonare și de coordonare
c) Decideţi asupra specificului raporturilor juridice administrative în raport

cu alte relaţii juridice.
Raporturile de drept administrativ se caracterizează prin două trăsături esenţiale.
În primul rând, unul dintre subiecte este întotdeauna un purtător al autorităţii
publice, determinând, în condiţiile legii, un anumit comportament din partea celuilalt
subiect.
În al doilea rând, este vorba de raporturi de putere care apar în sfera relaţiilor sociale,
reglementate de dreptul administrativ.
Prima trăsătură urmăreşte să individualizeze raporturile de drept administrativ faţă de

raporturile de drept civil, în care pot intra şi autorităţi ale administraţiei publice,
autorităţi publice sau structuri ne-statale, în timp ce prin cea de-a doua trăsătură se
urmăreşte delimitarea raporturilor de drept administrativ de celelalte raporturi de drept
public.
Deoarece activitatea de administrare este realizată în principal de autorităţile administraţiei

publice, şi în subsidiar de autorităţile publice, cel puţin unul din subiectele raporturilor de
drept administrativ este învestit cu prerogative de putere publică.
Totodată, poate fi vorba şi de o structură autorizată de o autoritate publică să presteze un
serviciu public, alături sau în locul unei autorităţi a administraţiei publice.
7. Noțiunea și sistemul subiectelor dreptului administrativ
a) Definiţi şi enumeraţi subiectele dreptului administrativ.
◈ Prin subiect al dreptului administrativ se înţelege persoana fizică sau organizaţia

care, conform legislaţiei Republici Moldova, poate fi parte la raporturile sociale
reglementate de normele de drept administrativ (la raporturile juridice administrative).
Persoanele fizice i persoanele juridice, ele sunt indicate ai în jos.
c) Clasificaţi subiectele dreptului administrativ.
Clasificarea subiecților dreptului administrativ
o Subiecții individuali;
o Subiecți colectivi.
Subiecții individuali
◈ În calitate de subiecți individuali apar:
 cetățenii Republicii Moldova

 cetățenii străini
 apatrizii.
◈ Subiecți individuali specifici sunt considerați funcționarii publici, factorii de

decizie sau agenții publici. Particularitatea lor constă în aceea că manifestându-se
individual ca cetăţeni ei, în același timp, sunt reprezentanții oficiali ai unei sau altei
autorităţi publice. Respectiv aceasta își lasă amprenta asupra statutului lor juridic,
deosebindu-se de alți subiecți individuali ai dreptului administrativ.
Subiecții colectivi
◈ Organizații statale
 autorităţile administrației publice (uneori alte autorități publice);
 unităţile structurale ale acestora cu competenţă proprie;
 instituţiile publice (de învățământ, de asistenţă socială, etc.);
 întreprinderi de stat sau municipale şi asociaţiile acestora (concerne, corporații etc.).
◈ Organizaţii nestatale
 organizațiile social-politice, asociațiile obștești, asociaţiile religioase, sindicatele,

patronatele, fundaţiile, societăţile comerciale, cooperativele, instituţiile private şi alte
structuri private. Ele devin subiecte din momentul înregistrării de stat.
d) Formulaţi din ce moment persoana devine subiect a dreptului administrativ.
Persoana poate deveni subiect al dreptului administrativ din moment ce intră într-un raport de
drept administrativ. Ca exemplu, la naștere deja fiecare intră într-un raport administrativ prin
primirea certificatului de naștere, astfel subiecți ai acestui raport sunt copilul nou născut și
autoritatea care emite astfel de acte.
8. Izvoarele dreptului administrativ

a) Definiţi şi enumeraţi izvoarele dreptului administrativ.
Termenul de izvor, în domeniul dreptului, are semnificaţia de sursă, de origine, de factor de
determinare şi de creare a dreptului. Analiza izvoarelor dreptului în teoria generală a
dreptului a pus în lumină două categorii de accepţiuni ale acestei noţiuni: izvor de drept în
sens material şi izvor de drept în sens formal . Izvoarele materiale ale dreptului, denumite şi
izvoarele reale, sînt concepute ca adevărate „dat“- uri ale dreptului, realităţi exterioare
acestuia, care determină acţiunea legiuitorului sau dau naştere unor reguli izvorîte din
necesităţile practice.
Izvoarele dreptului administrativ sunt Constituţia, alte legi (constituţionale, organice şi
ordinare), ordonanţele Guvernului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrile
Guvernului, actele administraţiei centrale de ramură, indiferent de denumirea lor (ordine,
instrucţii, precizări), hotărîrile consiliilor locale, dispoziţiile preşedintelui raionului,
dispoziţiile primarilor.
b) Clasificaţi izvoarele dreptului administrativ.
Izvoarele scrise, formale ale dreptului administrativ:
1. Constituția Republicii Moldova.

2. Legile organice care conțin norme de drept administrativ.
3. Legile ordinare și hotărârile Parlamentului care cuprind norme ce reglementează
raporturi administrative.
4. Decretele Președintelui Republicii Moldova dacă au caracter normativ şi
reglementează raporturi din sfera puterii executive.
5. Hotărârile, ordonanţele şi dispoziţiile Guvernului.
6. Ordine, instrucțiuni și alte acte normative departamentale ale ministerelor și altor
autorităţi administrative centrale de specialitate.
7. Deciziile şi dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale ce conţin norme de
drept administrativ.
8. Tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, care conţin norme
referitoare la relaţiile sociale din sfera de reglementare a dreptului administrativ şi au
o aplicare directă.
Izvoarele nescrise ale dreptului administrativ. În ceea ce priveşte izvoarele nescrise
ale dreptului administrativ, discuţiile se poartă, de regulă, în literatura de specialitate, în
legătură cu obiceiul (cutuma), jurisprudenţa, principiile generale ale dreptului şi doctrina.
c) Decideţi asupra - ştiinţei juridice, practicii judecătoreşti, inclusiv europene în
domeniul drepturilor omului, hotărârilor Curţii Constituţionale - în aspectul calităţii
de izvoare a dreptului administrativ.
Ştiinţa dreptului administrativ este parte componentă a sistemului ştiinţelor juridice. Ea este
privită ca un sistem de concepţii ştiinţifice, de metode a cunoaşterii, principii de bază despre
ramura dreptului administrativ şi obiectul reglementării lui.
Investigaţiilor din acest domeniu duc la elaborarea recomandărilor şi propunerilor privind
majorarea eficacităţii reglementării administrativ–juridice a proceselor de administrare,
perfecţionarea practicii creativ-aplicative a normelor dreptului administrativ în toate
domeniile şi sferele administrării publice.
Scopul primordial de dezvoltare a ştiinţei dreptului administrativ al Republicii Moldova, la

momentul actual, trebuie să fie investigarea proceselor de integrare condiţionate de intenţia
Republicii Moldova de a se integra în Uniunea Europeană, investigarea practicii administrării
publice în ţările europene.
Cercetarea practicilor judecătorești, inclusiv a celor europene din domeniul drepturilor

omului, precum și a hotărârilor Curții Constituționale va duce la dezvoltarea sistemului
nostru de drept administrativ, astfel fiind cu un pas mai aproape de prosperitate si de statele
dezvoltate din acest punct de vedere.
9. Noțiunea autorității (organului) administrației publice

a) Definiţi autoritatea (organul) administraţiei publice şi enumeraţi trăsăturile
caracteristice.
 Organ al administraţiei publice - structură organizaţională, având ca suport uman

unul sau mai mulţi agenţi, constituită pe baza legii, dotată cu mijloace materiale şi
financiare potrivit legii, care are capacitate juridică şi este învestită cu competenţa
necesară, pentru a putea acţiona în vederea organizării executării şi executării legii
sau prestării de servicii publice în limitele legii, făcând parte din sistemul organelor
administraţiei publice.
Trăsăturile:
 autoritatile administratiei publice sunt organe de stat, ceea ce implica, pentru

asigurarea realizarii sarcinilor lor specifice, posibilitatea de a folosi forta publica a
statului;
 autoritatile administratiei publice sunt infiintate prin lege sau in baza legii, pentru ca
infiintarea lor in alt mod le-ar lipsi de autoritatea publica de care au nevoie in
indeplinirea atributiilor ce le revin;
 intreaga activitate a acestor autoritati ale administratiei publice se desfasoara pe baza
si in vederea executarii legii. Aceasta trasatura deriva din faptul caputerea executiva,
ale carei sarcini le infaptuiesc autoritatile administratiei publice, se exercita, la randul
sau, pe baza legii;
 actele juridice adoptate sau emise de aceste autoritati sunt supuse unui control de
legalitate prevazut de lege;
 activitatea acestor autoritati ale administratiei publice este realizata in practica de
un personal de specialitate, de functionarii publici;
 intreaga activitate a acestor autoritati ale administratiei publice se desfasoara in
interesul statului, judetului, orasului si comunei, precum si al cetatenilor ca membri ai
acestor colectivitati umane locale.
c) Determinaţi trăsăturile ce deosebesc autoritatea (organul) administraţiei

publice de alte autorităţi publice (organe statale).
1. organele administrației publice sunt un gen de autorități publice, ceea ce implică

posibilitatea de a folosi forța de constrângere a statului;
2. organele administrației publice sunt înființate prin lege sau în baza legii;
3. întreaga activitate a acestor autorităţi se desfășoară pe baza și în vederea executării
legii, inclusiv prestarea unor servicii publice;
4. întreaga activitate a acestor autorități se desfășoară în interes public (al cetățenilor
statului), fie că la nivel central, fie la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale;
5. activitatea organului administrației publice este realizată în practică de un personal de
specialitate numiți funcționari sau demnitari publici;
6. actele juridice adoptate sau emise de autoritățile administrației publice sunt supuse
unui control în special de legalitate prevăzut de lege, inclusiv controlul judecătoresc
specializat;
7. autorităţile administrației publice activează conform competenței sau atribuțiilor
stabilite de lege sau conform legii. Noțiunea de competență a organului ar fi mai vastă
decât cea a atribuțiilor organului;
8. orice organ al administrației publice are o structură internă, formată din diferite
elemente: servicii, secții, direcții generale și alte unități;
9. aceste autorităţi au un statut juridic independent;
10. organele administrației publice sunt constituite într-un sistem care formează
administrația publică în Republica Moldova (descris şi în Capitolul VIII al
Constituției Republicii Moldova).
c) Apreciaţi locul şi rolul autorităţilor (organelor) administraţiei publice în cadrul
sistemului autorităţilor publice.
 Sistem al administraţiei publice - totalitatea organelor structurate într-un sistem

destinat unei activităţi de organizare a executării şi de executare a legii, în interesul
întregii populaţii a ţării, care se aplica pe întreg teritoriul statului.
- de conducere şi dirijare
- prestare de servicii de interes public.
 Sistemul autorităţilor administraţiei publice reflectă regimul politic, economic, social
al statului.
Locul şi rolul Preşedintelui Republicii Moldova în sistemul autorităţilor publice
 Art. 77-95 CRM1
 Două abordări doctrinale:

 Președintele RM – este atribuit puterii executive
 Președintele RM – mediator/arbitru, având rol de a media/concilia cele 3 puteri
statale.
1
 Locul Președintelui RM în sistemul autorităților publice:
 Șeful statului;
 Este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat (exigențe:
cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte
permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă
limba de stat), pentru un mandat de 4 ani (poate exercita cel mult 2 mandate
consecutiv). Mandatul poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau
de catastrofă.
 Rolul Președintelui RM în sistemul autorităților publice:
 Reprezintă statul
 Este garantul suveranității, independenței naționale, al unității și integrității teritoriale;
 Exercită mandatul de la data depunerii jurământului și până la data depunerii
jurământului de Președintele nou ales;
 Activitate:
-de reglementare – prin emiterea Decretelor cu caracter normativ;
-administrativ-individuală – prin emiterea Decretelor cu caracter individual;
10. Clasificarea autorității (organelor) administrației publice

a) Enumeraţi criteriile de clasificate a autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
◈ Ordinea de formare a autorităților administrației publice
◈ Modul de formare a autorităților administrației publice
◈ Natura sau modul de activitate al autorităţii administraţiei publice
◈ Competența autorității administrației publice, care se împarte în următoarele:
 competenţa teritorială;
 competenţa materială;
 competenţă temporală
b) Clasificaţi autorităţile (organele) administraţiei publice conform criteriilor stabilite.
Ordinea de formare a autorităților administrației publice
◈ Potrivit acestui criteriu autoritățile administrației publice se clasifică în:
 organe ale administrației publice formate de către cetățeni (exemplu: consiliile locale şi
raionale, primarii);
organe ale administrației publice formate de organul legislativ și Președintele Republicii
Moldova (exemplu: Guvernul Republicii Moldova, ministerele);
 organe formate de către însăși autorităţile administrației publice (exemplu: diferite agenții,
inspectorate de stat).
Modul de formare a autorităților administrației publice
◈ Potrivit acestui criteriu autorităţile administrației publice sunt de două feluri, și anume:
 organe ale administrației publice alese (cum ar fi: consiliile locale, Adunarea Populară a
Găgăuziei, primarii şi preşedinţii raioanelor);
 organe ale administrației publice numite (cum ar fi: Guvernul Republicii Moldova,
ministerele).
Natura sau modul de activitate al autorității administrației publice
◈ Potrivit acestui criteriu, autoritățile administrației publice se împart în:
 organe colegiale, alcătuite din mai multe persoane (cum ar fi: Guvernul, consiliile locale,
Adunarea Generală a Găgăuziei);
 organe individuale (unipersonale), adică acele organe care sunt conduse de o singură
persoană (cum ar fi: ministerele, primăriile, etc.).
Competența teritorială
◈ Din punct de vedere al competenței teritoriale, autorităţile administrației publice se împart

în:
 organe centrale – cele care au competență pe întreg teritoriul țării (Guvernul Republicii
Moldova, ministerele, agenţiile);
 organe locale (teritoriale) – a căror competență se exercită în limitele unei sau câteva
unități administrativ-teritoriale în care funcționează (cum ar fi consiliile locale sau raionale,
primarii, aparatul preşedintelui raionului). O categorie specifică din cadrul acestora ar fi
organele cu competenţă inter-teritorială (de exemplu competenţă pe teritoriul a câtorva
raioane).
Competența temporală
◈ Competenţa temporală reprezintă limitele de timp în care autoritatea administrativă îşi
exercită atribuţiile în conformitate cu legea, respectiv pot fi deosebite următoarele categorii:
 organe cu competenţă temporală nelimitată (ministerele, agenţiile, primăriile, etc.);
 organe cu competenţă temporală limitată (consiliul local, primarul, preşedintele raionului,

etc.).
Competența materială
◈ După criteriul competenței materiale, autorităţile administrației publice se împart

în:
1. organe cu competență generală – sunt acele autorităţi ale administrației publice

competente în toate sau în aproape toate domeniile de realizare a
administrației publice. Din această categorie fac parte Guvernul, care are
competenţă în toate domeniile de realizare a administrației publice, iar
consiliile locale şi raionale au competenţe în majoritatea domeniilor
administraţiei publice, adică ele au o competență mai restrânsă decât Guvernul
(de exemplu nu au competenţe în domeniul apărării, relaţiilor externe, etc.).
2. organe cu competență de specialitate, adică organe ale administrației publice
create pentru a realiza numai o latură de specialitate într-un domeniu sau
ramură respectivă a activității administrative. Sunt organe de specialitate de
exemplu ministerele, agenţiile, birourile, etc.
d) Estimaţi importanţa clasificării autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Clasificarea autorităților administrației publice are un rol important în cadrul sistemului

autorităților administrației publice, deoarece ne permite să facem distincție între multitudinea
de autorități prezente în Republica Moldova. La fel, datorită unei astfel de clasificări putem
înțelege care autoritate și cu ce se ocupă, adică competențele lor după teritoriul în care se află,
precum și după perioada de activare a acestora.
11. Sistemul autorităților (organelor) administrației publice

a. Descrieţi sistemul autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Sistem al administraţiei publice - totalitatea organelor structurate într-un sistem

destinat unei activităţi de organizare a executării şi de executare a legii, în interesul întregii
populaţii a ţării, care se aplica pe întreg teritoriul statului.
- de conducere şi dirijare
- prestare de servicii de interes public.
Sistemul autorităţilor administraţiei publice reflectă regimul politic, economic, social

al statului.
b. Determinaţi părţile componente ale sistemului autorităţilor (organelor)

administraţiei publice.
Componentele sistemului administraţiei publice se pot grupa, după raportul acestora
faţă de stat în două subsisteme: (a) subsistemul administraţiei publice statale; (b) subsistemul
administraţiei publice locale.
c. Apreciaţi gradul de corespundere (atribuire) a autorităţilor administrative

(executive) din cadrul statului sistemului autorităţilor (organelor)
Administraţia publică centrală cuprinde autorităţile puterii executive, în măsura în

care aceste autorităţi exercită atribuţii administrative şi administraţia publică centrala de
specialitate. Administraţia publică centrală de specialitate se compune din administraţia
ministerială şi cea extra-ministerială, care, la rândul ei, înglobează autorităţi administrative
autonome şi autorităţi administrative subordonate guvernului şi servicii publice
corespunzătoare.
Administraţia teritorială de stat desemnează autorităţile deconcentrate ale
administraţiei publice de stat în unităţile administrativ-teritoriale. În rândul acestora intră
toate serviciile exterioare, teritoriale, ale organelor centrale ale administraţiei centrale de
stat, inclusiv prefectul. Administraţia publică locală cuprinde totalitatea autorităţilor publice
locale constituite, în condiţiile legii, pentru promovarea intereselor generale ale locuitorilor
unei unităţi administrativ-teritoriale.
Toate unităţile administrativ-teritoriale au personalitate juridică, dispun de
patrimoniu, au dreptul de a soluţiona şi a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în
interesele populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice. În totalitatea lor,
unităţile administrativ-teritoriale formează unitatea teritorială a ţării, iar autorităţile publice
ale unităţii administrativ-teritoriale care sunt organe cu competentă generală şi specială
constituie sistemul administraţiei publice locale, având ca sarcină satisfacerea intereselor
generale ale locuitorilor din unităţile administrativ-teritoriale.
12. Locul și rolul Președintelui RM în sistemul autorităților

administrației publice
a) Determinaţi natura atribuţiilor Preşedintelui Republicii Moldova.
Atribuțiile Președintelui RM pot fi clasificate în mai multe categorii, și anume:
- Atribuții ce țin de organizarea și funcționarea unor

autorități publice;
- Atribuții de natură legislativă;
- Atribuții în domeniul apărării și asigurării ordinii
publice;
- Precum și multe alte atribuții.
b) Stabiliţi locul Preşedintelui Republicii Moldova în sistemul

autorităţilor publice.
 Șeful statului;
 Este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat (exigențe:
cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte
permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă
limba de stat), pentru un mandat de 4 ani (poate exercita cel mult 2 mandate
consecutiv). Mandatul poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau
de catastrofă.
c) Apreciaţi rolul Preşedintelui Republicii Moldova în cadrul sistemului

autorităţilor publice (organelor statale).
 Reprezintă statul
 Este garantul suveranității, independenței naționale, al unității și integrității teritoriale;
 Exercită mandatul de la data depunerii jurământului și până la data depunerii
jurământului de Președintele nou ales;
 Activitate:
-de reglementare – prin emiterea Decretelor cu caracter normativ;
-administrativ-individuală – prin emiterea Decretelor cu caracter individual;
 Dizolvarea Parlamentului: după consultarea fracţiunilor parlamentare,
Președintele RM poate dizolva Parlamentul:
- în cazul imposibilităţii formării Guvernului
(Parlamentul poate fi dizolvat, dacă nu a acceptat
votul de încredere pentru formarea Guvernului, în
termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai
după respingerea a cel puţin două solicitări de
învestitură);
- în cazul blocării procedurii de adoptare a legilor timp
de 3 luni;
În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. Parlamentul nu
poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii
Moldova, şi nici în timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război.
 Investitura Guvernului:
-Președintele RM desemnează un candidat pentru funcția de Prim-ministru
(după consultarea fracțiunilor parlamentare);
-Președintele RM numește Guvernul (în baza votului de încredere acordat de
Parlament);
-membrii Guvernului depun jurământul în fața Președintelui RM;
-Președintele RM revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, pe unii
membri ai Guvernului, în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a
funcţiei.
13. Locul și rolul Guvernului Republicii Moldova în sistemul

administraţiei publice şi puterii executive:
a) Descrieţi locul Guvernului Republicii Moldova în sistemul administraţiei publice şi
puterii executive.
 Guvernul este autoritatea publică care reprezintă și exercită puterea executivă în

Republica Moldova;
 Pe de o parte – Guvernul este deasupra organelor administrației publice (doar
astfel poate exercita conducerea generală a administrației publice);
Pe de altă parte – Guvernul este parte a organelor administrației publice.
b) Determinaţi rolul Guvernului Republicii Moldova în sistemul administraţiei publice şi
puterii executive.
 Administrativ – asigură realizarea politicii interne și externe a statului și exercită

conducerea generală a administrației publice;
 Politic – în exercitarea atribuțiilor, se conduce de programul de activitate acceptat
de Parlament;
-programul de activitate al Guvernului nu are forță obligatorie, fiind un act de

natură politică, acceptat de Parlament, prin hotărâre, în procedura de investire a
Guvernului, prin acordarea votului de încredere; dacă programul de activitate nu
este realizat, Guvernul răspunde politic în fața Parlamentului;
- Parlamentul acordă vot de încredere – programului de activitate a Guvernului

- și listei membrilor Guvernului (și lista
ministerelor. La elaborarea listei candidaților la funcția de membru al Guvernului,
candidatul la funcția de Prim-ministru trebuie să țină cont de legislația în
domeniul asigurării egalității de șanse între bărbați și femei, corelate cu criteriile
de profesionalism și de merit).
Astfel, se prezumă că de realizarea programului de activitate sunt responsabili atât

Guvernul, cât și Parlamentul (HCC 34/1998);
-lista de miniștri ar trebui alcătuită după elaborarea programului de activitate,
în vederea desemnării, în calitate de miniștri, a persoanelor care vor fi capabile să
exercite activitățile din program (HCC 7/2013) – principiul integrității echipei
guvernamentale.
 Funcții (rolul Guvernului rezultă din funcțiile sale):
- de organizare și planificare strategică, prin care se asigură elaborarea și
aprobarea documentelor de politici, inclusiv a celor necesare punerii în
aplicare a programului de activitate al Guvernului;
- de reglementare;
- de administrare a proprietății și finanțelor publice;
- de gestionare și prestare a serviciilor publice pentru care este responsabil
Guvernul;
- de reprezentare a statului pe plan intern și extern, în limitele stabilite de
normele constituționale și actele normative;
- alte funcții.
c) Decideţi asupra structurilor organizatorice care activează pe lângă Guvern.
 Prim-ministru
 prim-viceprim-ministru
 viceprim-miniştri
 miniştri
 alţi membri stabiliţi prin lege organică (devin membri ai Guvernului de drept, în
baza funcției deținute, conform legii organice aplicabile; nu trebuie expres
menționați în lista Guvernului prezentată Parlamentului în vederea obținerii
votului de încredere).
 Organe permanente de lucru:
1. Cancelaria de Stat
- autoritatea publică care asigură organizarea activității Guvernului, stabilește
cadrul general pentru definirea priorităților Guvernului, asigură suport
metodologic, organizatoric și de coordonare pentru sistemul de planificare,
elaborare și implementare a politicilor publice la nivelul ministerelor și al altor
autorități administrative centrale, monitorizează implementarea programului de
activitate al Guvernului, prezintă materialele analitice și informaționale, pregătește
proiectele de hotărâri, ordonanțe și dispoziții ale Guvernului și verifică executarea
acestora.
- condusă de secretarul general al Guvernului, numit în funcție și eliberat din
funcție de către Guvern și subordonat direct Prim-ministrului;
2. Corpul de control al Prim-ministrului

- structură fără personalitate juridică, organizată în cadrul Cancelariei de Stat, care
se subordonează direct Prim-ministrului;
- condus de un șef, numit în funcție și eliberat din funcție de Prim-ministru.
- efectuează controlul realizării de către Cancelaria de Stat, ministere, alte autorități
administrative centrale și structuri organizaționale din sfera lor de competență a
atribuțiilor prevăzute de cadrul normativ și a sarcinilor stabilite în actele
Guvernului, în programul de activitate al Guvernului și în alte documente de
politici publice, precum și în indicațiile Prim-ministrului;
- Angajații Corpului de control al Prim-ministrului au statut de personal din
cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică.
3. Cabinetul Prim-ministrului
- subdiviziune separată în cadrul Cancelariei de Stat, constituită din consilieri,
asistenți și secretari ai Prim-ministrului și condusă de șeful Cabinetului.
14. Modul de funcționare și atribuţiile Guvernului:

a) Determinați modul de funcționare a Guvernului.
 Structura și lista Guvernului:

 Prim-ministru
 prim-viceprim-ministru
 viceprim-miniştri
 miniştri
 alţi membri stabiliţi prin lege organică (devin membri ai Guvernului de drept, în
baza funcției deținute, conform legii organice aplicabile; nu trebuie expres
menționați în lista Guvernului prezentată Parlamentului în vederea obținerii
votului de încredere).
 Competență
 Generală – pe durata mandatului
 Limitată – din data validării alegerilor unui nou Parlament, Guvernul exercită doar
atribuții de administrare a treburilor publice (pentru asigurarea continuității
activității administrative a statului);
 Organizarea activității:
 Ședințe – ordinare de regulă, săptămânal (în fiecare zi de miercuri);
-extraordinare – ori de câte ori e necesar, prin decizia prim-ministrului;
-publice – în direct, pe pagina web
– integral
-parțial (Prim-ministrul poate sista transmisiunea în direct a ședinței
Guvernului sau a unei părți a acesteia dacă consideră că transmisiunea în direct
poate vicia procesul de adoptare a unor decizii în probleme importante pentru
interesul public
-închise (secret de stat)
b) Determinați și clasificaţi atribuţiile Guvernului.
Principalele atribuții ale Guvernului în exercițiu (demisionar):
1. asigură transpunerea în viață a legilor, indiferent de domeniul reglementat de acestea;

2. exercită funcția de conducere generală și control asupra activității organelor centrale
de specialitate;
3. realizează programele de dezvoltare economică și socială a țării;
4. asigură securitatea statului și a cetățenilor lui, îndeplinind funcții de administrare a
treburilor publice;
5. întreprinde orice activitate de conducere și gospodărire în chestiuni ce privesc
întreaga societate.
În vederea realizării atribuțiilor stabilite, Guvernul:
1. aprobă hotărîri și dispoziții în vederea executării legilor;

2. avizează inițiativele legislative;
3. elaborează și prezintă spre aprobare Parlamentului proiectul legii bugetului de stat,
propune Parlamentului inițiative legislative pentru:
4. realizarea obligațiilor ce rezultă din conținutul legilor și dispozițiilor finale ale
acestora în limita stabilită de cadrul legislativ primar;
5. asigurarea securității interne și externe a statului, menținerea stării de legalitate, a
stabilității sociale, economice, financiare și politice și pentru evitarea efectelor
fenomenelor naturale și ale factorilor imprevizibili care prezintă pericol public;
6. poate semna acorduri internaționale, atunci cînd semnarea acestora este necesară
pentru executarea legilor adoptate de Parlamentul Republicii Moldova și/sau acestea
sînt necesare pentru asigurarea securității interne și externe a statului, menținerea
stării de legalitate, a stabilității sociale, economice, financiare, politice și pentru
evitarea efectelor fenomenelor naturale și ale factorilor imprevizibili care prezintă
pericol public;
7. emite acte cu caracter individual privind efectuarea remanierilor de cadre.
c) Apreciaţi corelaţia dintre atribuţiile Guvernului şi atribuţiile Prim-ministrului şi

viceprim - miniştrilor.
Atribuțiile Guvernului
În realizarea funcțiilor sale, Guvernul are următoarele atribuții:
a) exercită conducerea generală a administrației publice;
b) asigură realizarea politicii interne și externe a statului;
c) asigură executarea actelor normative ale Parlamentului și decretelor Președintelui
Republicii Moldova, adoptate în conformitate cu normele constituționale, și a prevederilor
tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte;
d) realizează programul său de activitate;
e) înaintează Parlamentului inițiative legislative;
f) aprobă, prin hotărîre, și înaintează Președintelui Republicii Moldova proiecte de
decrete în condițiile legii;
g) avizează inițiative legislative, inclusiv proiecte de legi, și examinează propuneri
legislative;
h) aprobă documente de politici și acte normative;
i) elaborează, prezintă Parlamentului spre adoptare și asigură executarea bugetului de
stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor de asigurare obligatorie de asistență
medicală;
j) asigură accesul, prestarea, verificarea, evaluarea calității și modernizarea serviciilor
publice;
k) asigură administrarea eficientă și transparentă a proprietății publice;
l) monitorizează și analizează eficiența implementării actelor normative;
m) asigură realizarea controlului administrativ al activității autorităților administrației
publice locale;
n) îndeplinește alte atribuții prevăzute de cadrul normativ sau care decurg din rolul și
funcțiile Guvernului.
Atribuțiile Prim-ministrului
(1) Prim-ministrul conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia,
respectînd atribuțiile care îi revin.
(2) Prim-ministrul exercită următoarele atribuții:
a) reprezintă Guvernul în raporturile cu Parlamentul și Președintele Republicii Moldova;
b) reprezintă Guvernul în țară și peste hotare;
c) convoacă și conduce ședințele Guvernului;
d) semnează actele adoptate de către Guvern;
e) monitorizează activitatea membrilor Guvernului;
f) contrasemnează decretele emise de către Președintele Republicii Moldova, în cazul în care
Constituția Republicii Moldova prevede obligativitatea contrasemnării acestora;
g) dispune efectuarea controalelor privind implementarea eficientă și în termen de către
Cancelaria de Stat, ministere, alte autorități administrative centrale și structurile
organizaționale din sfera lor de competență a responsabilităților ce le revin;
h) în exercitarea funcțiilor și atribuțiilor sale, emite decizii privind organizarea activității
ministerelor și altor autorități administrative centrale și structurilor organizaționale din sfera
lor de competență;
i) semnează dispozițiile Guvernului emise pentru organizarea activității interne a Guvernului;
j) stimulează și aplică sancțiuni disciplinare membrilor Guvernului, conducătorilor
autorităților administrative centrale și ai structurilor organizaționale din sfera lor de
competență, precum și adjuncților acestora;
k) înaintează Președintelui Republicii Moldova propuneri privind numirea și revocarea din
funcție a membrilor Guvernului;
l) propune Guvernului, în condițiile legii, numirea în funcție și eliberarea din funcție, inclusiv
în cazul rezultatului negativ al testului de integritate profesională, a secretarului general al
Guvernului, a secretarilor generali adjuncți ai Guvernului, a conducătorilor autorităților
administrative centrale și adjuncților acestora și, în cazurile prevăzute de lege, a
conducătorilor structurilor organizaționale din sfera de competență a ministerelor și altor
autorități administrative centrale;
m) solicită membrilor Guvernului și conducătorilor autorităților administrative centrale și ai
structurilor organizaționale din sfera lor de competență prezentarea rapoartelor de
activitate;
n) informează Parlamentul și Președintele Republicii Moldova în problemele de importanță
majoră ale statului;
o) alte atribuții care decurg din prevederile cadrului normativ.
(3) În exercitarea funcțiilor și atribuțiilor sale, Prim-ministrul emite decizii.
În exercitarea funcției, prim-viceprim-ministrul și viceprim-miniștrii exercită următoarele

atribuții:
a) coordonează activitatea ministerelor, a altor autorități administrative centrale
subordonate Guvernului și a structurilor organizaționale din sfera lor de competență în
domeniile de activitate date în competență în conformitate cu alin. (1);
b) propun includerea pe ordinea de zi a ședinței Guvernului a subiectelor ce țin de
competența lor;
c) reprezintă Guvernul pe plan intern și extern în limitele stabilite de lege și, în cazurile
prevăzute de legislație, cu delegarea acestei atribuții prin dispoziție sau hotărîre a
Guvernului;
d) alte atribuții care decurg din prevederile cadrului normativ sau care le-au fost delegate de
Prim-ministru sau de către Guvern.
(3) În realizarea mandatului său, ministrul:
a) conduce ministerul care îi este încredințat la acordarea votului de încredere;
b) determină obiectivele și direcțiile strategice în domeniile de activitate ale ministerului în
conformitate cu programul de activitate al Guvernului;
c) reprezintă ministerul în relațiile cu alte autorități publice, persoane fizice și persoane
juridice de drept public și de drept privat din țară și din străinătate;
d) exercită și alte funcții și atribuții care decurg din prevederile prezentei legi și ale cadrului
normativ.
15. Actele Guvernului ca o categorie de acte administrative:

a) Identificaţi actele Guvernului.
- Hotărâri;
- Ordonanțe;
- Dispoziții (sunt emise de Prim-mininstru)
b) Comparaţi diferitele categorii de acte ale Guvernului.
Acte – cu caracter politic – hotărâri, apeluri, declarații;

-cu caracter juridic – hotărâri, ordonanțe, dispoziții;
Acte – cu caracter normativ

cu caracter individual
Cadrul normativ-juridic:
 actele Guvernului se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor săi;

 exprimarea votului:
- prin ridicarea mâinii
- prin mijloace electronice
 exprimarea votului – obligatorie. Dacă un membru se eschivează de la votare, se
consideră că a votat împotrivă;
 în caz de paritate de voturi, actul se consideră neadoptat;
 În cazul în care un membru al Guvernului este înlocuit de către un alt membru al
Guvernului, acesta din urmă exprimă votul, inclusiv pentru membrul Guvernului
pe care îl înlocuiește.
c) Decideţi asupra coraportului dintre actele Guvernului şi actele Prim – ministrului.
1. Hotărâri
- Sunt acte administrative de autoritate (ca și decretele Președintelui RM)
(CÂRNAȚ Teodor);
- Se semnează de prim-ministru;
- Se contrasemnează de miniștrii responsabili de domeniu;
- Se adoptă pentru organizarea executării legilor, vizând următoarele subiecte:
o aprobarea de regulamente, instrucțiuni, statute, reguli,
metodologii și alte norme necesare pentru reglementarea
normativ-juridică a relațiilor sociale;
o aprobarea documentelor de politici, a proiectelor de lege, a
proiectelor de hotărâri ale Parlamentului și a proiectelor de
decrete ale Președintelui Republicii Moldova inițiate de
Guvern, a avizelor la inițiativele legislative ale altor subiecți cu
drept de inițiativă legislativă, a sesizărilor sale către Curtea
Constituțională;
o inițierea negocierilor asupra tratatelor internaționale și
aprobarea semnării tratatelor internaționale;
o delimitarea competenţelor între Prim-ministru, prim-viceprim-
ministru şi viceprim-miniştri;
- Se adoptă în ședința Guvernului;
- Cu votul majorității membrilor Guvernului;
- Se publică în MO al RM. Nepublicarea atrage inexistenţa actului;
- Nu pot reglementa relații sociale primare (acestea țin de obiectul de reglemenare
al legii).
2. Ordonanțe
- Se contrasemnează de miniștrii responsabili de domeniu;
- Sunt acte normative cu putere de lege ordinară;
- Se adoptă în temeiul și în conformitate cu legea specială de abilitare din partea
Parlamentului;
- Se supun aprobării de către Parlament dacă legea specială de abilitare prevede
acest fapt. Proiectul de lege privind aprobarea ordonanțelor se prezintă în termenul
stabilit în legea de abilitare. Nerespectarea acestui termen atrage încetarea
efectelor ordonanței. Dacă Parlamentul nu respinge proiectul de lege privind
aprobarea ordonanțelor, acestea rămân în vigoare.
- Se abrogă, se suspendă sau se modifică de Guvern, prin adoptarea de ordonanțe în
limita perioadei stabilite de legea specială de abilitare.
- După expirarea termenului de abilitare, ordonanțele pot fi abrogate, suspendate
sau modificate numai prin lege.
- Se publică în MO al RM. Nepublicarea atrage inexistenţa actului;
- Pot reglementa relații sociale primare, care țin de domeniul legilor ordinare. Însă,
procedura adoptării ordonanțelor este mai simplă (nu se respectă toate etapele
procesului legislativ, nu necesită promulgare, intră în vigoare la data publicării în
MO);
3. Dispoziții
- Se emit de Prim-ministru pentru organizarea activității interne a Guvernului.
- Se adoptă în ședința Guvernului sau în afara ei (ex.: numirea în funcție a
personalului din ministere);
- Domenii:
o numirea și revocarea din funcții și alte subiecte privind personalul din
ministere, alte autorități administrative centrale care țin de competența
Guvernului;
o aprobarea componențelor nominale ale delegațiilor oficiale în străinătate;
o aprobarea componenței nominale și a regulamentelor de organizare și
funcționare ale comitetelor, comisiilor, consiliilor și grupurilor de lucru a
căror constituire ține de competența Guvernului;
o audierea rapoartelor (informațiilor) privind activitatea ministerelor, altor
autorități administrative centrale;
o alte subiecte de organizare a activității interne a Guvernului.
16. Încetarea mandatului şi responsabilitatea Guvernului:
a) Determinaţi durata mandatului şi temeiurile de încetare înainte de termen a

mandatului Guvernului.
Durata mandatului Guvernului este de 4 ani, deoarece Mandatul
Guvernului încetează de drept la data confirmării rezultatelor alegerilor pentru un
nou Parlament și validării de către Curtea Constituțională, iar mandatul parlamentar
durează 4 ani.
b) în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament;

c) în cazul demisiei Guvernului în componență deplină;
d) în cazul în care Prim-ministrul se află în imposibilitate definitivă de a-și exercita
atribuțiile, în cazul demisiei sau al decesului acestuia.
b) Stabiliţi modalităţile şi caracterul responsabilităţii Guvernului.
 Răspunderea Guvernului:
 Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului;

 Guvernul prezintă informaţiile şi documentele cerute de acesta, de comisiile lui şi
de deputaţi;
 Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită
prezenţa, participarea lor este obligatorie;
 Întrebări și interpelări:
- Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebările sau
la interpelările formulate de deputaţi;
- Moțiunea simplă: Parlamentul poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime
poziţia faţă de obiectul interpelării;
- Moțiunea de cenzură (exprimarea neîncrederii): Parlamentul îşi poate exprima
neîncrederea în Guvern:
 la propunerea a cel puţin 1/4 din deputaţi;
 cu votul majorităţii deputaţilor
- Angajarea răspunderii: Guvernul, prin hotărâre, își poate angaja răspunderea în fața
Parlamentului asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui
proiect de lege;
- În cazul în care este necesară întreprinderea unor măsuri urgente, Guvernul își poate
angaja răspunderea în fața Parlamentului asupra unui proiect de lege sau,
concomitent, asupra mai multor proiecte de lege, dacă acestea reglementează relații
din același domeniu de activitate și stabilesc norme juridice de aplicare imediată,
pentru a asigura protejarea sau realizarea interesului public, care ar putea fi afectat
prin neadoptarea proiectului sau proiectelor respective de lege.
c) Evaluaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei referitor la încetarea mandatului

Guvernului şi decideţi asupra posibilităţii de influenţă a Guvernului asupra organului
legislativ.
Mandatul Guvernului încetează:

a) la data validării alegerilor pentru un nou Parlament;
b) în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament;
c) în cazul demisiei Guvernului în componență deplină;
d) în cazul în care Prim-ministrul se află în imposibilitate definitivă de a-și exercita
atribuțiile, în cazul demisiei sau al decesului acestuia.
- Membrii Guvernului sunt în drept să participe la ședințele Parlamentului și ale
comisiilor parlamentare și să-și exprime opiniile pe marginea subiectelor examinate;
- La decizia Parlamentului sau la cererea Președintelui Parlamentului, participarea
membrilor Guvernului la lucrările Parlamentului este obligatorie;
- La ședința Parlamentului consacrată interpelărilor, prezența membrilor Guvernului
cărora le sunt adresate interpelări este obligatorie;
- În cazul examinării unei moțiuni de cenzură sau a raportului de activitate a
Guvernului, prezența membrilor Guvernului este obligatorie;
- În cazul examinării moțiunii simple sau a raportului de activitate într-un anumit
domeniu, membrul Guvernului de competența căruia este domeniul de activitate
abordat este obligat să participe la ședința în plen a Parlamentului;
- Membrii Guvernului și conducătorii altor autorități administrative centrale și ai
structurilor organizaționale din sfera lor de competență sunt obligați să răspundă la
întrebările deputaților adresate în timpul ședințelor în plen ale Parlamentului;
- Guvernul prezintă în fața Parlamentului raportul anual de activitate în luna aprilie.
Membrii Guvernului prezintă rapoarte de activitate în domeniile lor de competență
dacă acest lucru este solicitat de Parlament sau dacă este prevăzut expres de lege.
17. Organizarea şi funcţionarea organelor centrale de specialitate ale

administraţiei publice:
a) Determinaţi modul de organizare şi structura organelor centrale de specialitate ale
 traducerea în viaţă, în temeiul legii, a politicii Guvernului, a hotărârilor şi

dispoziţiilor Guvernului;
 conducerea domeniilor încredinţate, fiind responsabile de activitatea lor.
 În scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în domeniul organizării

economiei şi în alte domenii care nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor, se
înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative (servicii, birouri, agenţii,
inspectorate de stat, comisii şi consilii guvernamentale).
 Structură administrativă:
 aparat central
- totalitatea subdiviziunilor interne (servicii, secţii, direcţii şi direcţii generale,

fără personalitate juridică);
- format pentru exercitarea atribuţiilor APC ce ţin de asigurarea
organizaţională a activităţii ministrului sau a directorului general, de
elaborarea proiectelor de acte legislative şi normative, inclusiv a proiectelor
de documente de politici publice, de conlucrare cu alte autorităţi publice şi de
reglementare normativ-juridică, precum şi de gestionare a sferei de
competenţă a acestora.
-
 structuri organizaționale din sfera lor de competență;
- constituirea, reorganizarea sau dizolvarea acestora ţin de competenţa
Guvernului, la propunerea ministrului sau a directorului general;
- se amplasează pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale şi pot fi grupate
zonal;
- categorii:
servicii publice desconcentrate pe care le administrează în mod direct (nu au

statut de persoană juridică; regulamentul de organizare și funcționare se
aprobă de ministru sau de directorul general, dacă nu ține de competența
Guvernului);
servicii publice desconcentrate în subordine care se constituie în calitate de

structuri organizaţionale separate (au personalitate juridică; regulamentul de
organizare şi funcţionare și structura se aprobă de conducătorul serviciului
public desconcentrat, în baza unui regulament-tip aprobat de către ministru
sau de către directorul general);
b) Determinaţi modul de funcţionare a organelor centrale de specialitate ale

Administraţia publică centrală de specialitate îşi desfăşoară activitatea respectînd

următoarele principii:
1) organizaţionale:
a) ierarhie instituţională;
b) delimitare a funcţiilor de elaborare şi de promovare a politicilor de funcțiile de
implementare a acestora;
c) atribuire clară a responsabilităţilor şi competenţelor, evitînd ambiguitatea, dublarea
şi suprapunerea acestora;
d) desconcentrare a serviciilor publice;
e) simplitate şi claritate a structurii instituţionale;
2) de funcţionare:
a) legalitate;
b) eficacitate în atingerea obiectivelor şi realizarea sarcinilor stabilite;
c) gestionare în mod economic a proprietăţii publice şi utilizare eficientă a fondurilor
publice alocate;
d) planificare strategică;
e) colaborare interinstituţională;
f) asigurare a controlului intern managerial și a activității de audit intern;
g) responsabilitate pentru activitate;
h) raţionalizare şi promptitudine a procedurilor şi activităţilor administrative;
i) deservire eficientă a cetăţenilor;
j) asigurare a accesului la informaţie, a publicării datelor guvernamentale cu caracter
public şi a transparenţei în procesul decizional.
c) Evaluaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea

organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice.
Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate sunt chemate să exercite anumite
funcţii sau să înde- plinească anumite misiuni, alături de alte categorii de autorităţi ale
sistemului administraţiei publice care îi determină și poziţia în sistemul respectiv.
În opinia autorului Mircea Preda, ministerele constituie o categorie distinctă de organe în
cadrul sistemului auto- rităţilor administraţiei publice, având rolul de a organiza exercitarea
și a executa la concret legile în anumite domenii și sectoare de activitate, iind, prin aceasta,
organe de specialitate, de resort. Pe de altă parte, acestea realizează activitatea pe întreg
teritoriul ţării, motiv pentru care ele au calitate de autorităţi centrale ale administraţiei
publice.
Astfel, cele două criterii de organizare a administraţiei publice – al competenţei materiale și
cel al competenţei teritoriale — deinesc, în principal, locul acestor autorităţi în sistemul
general al autorităţilor administraţiei publice, ca o verigă importantă, subordonată
Guvernului, care, ca autoritate centrală cu competenţă materială generală în domeniul
administraţiei publice, coordonează și controlează întreaga activitate a ministerelor.
Aspectele referitoare la rolul autorităţilor administraţiei centrale de specialitate își găsesc

fundamentare consti- tuţională în art. 107 al Constituţiei Republicii Moldova, care prevede:
„Organele centrale de specialitate ale statului sunt ministerele. Ele traduc în viaţă, în
temeiul legii, politica Guvernului, hotărârile și dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate
și sunt responsabile de activitatea lor”. Ca organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale, ministerele îndeplinesc, iecare în domeniul său de activitate, programul politic al
Guvernului. Atribuţiile principale pot i următoarele: organizarea aplicării legilor și hotărârilor
Guvernului; asigurarea aplicării politicii Guvernului; ini- ţierea sau elaborarea, ori avizarea
proiectelor de acte normative, legi și hotărâri ale Guvernului etc. De asemenea, pot i
identiicate unele misiuni comune pentru autorităţile administraţiei publice de specialitate,
indiferent de locul pe care aceste autorităţi îl ocupă în sistemul autorităţilor publice. Acestea
se referă la: elaborarea și organizarea politicilor de stat în domeniile încredinţate;
asigurarea organizatorică normativă, tehnico-materială și de altă natură a organelor și
instituţiilor subordonate și efectuarea controlului asupra activităţii lor; prestarea nemijlocită
ori organizarea prestării de servicii populaţiei prin instituţiile subordonate.
În Republica Moldova îniinţarea ministerelor și altor autorităţi ale administraţiei publice
centrale de specialitate se realizează în baza Legii cu privire la Guvern, pe când organizarea
și funcţionarea ministerelor este realizată prin hotărâri ale Guvernului. În scopul stabilirii
unui cadru legal uniicat pentru organizarea administraţiei publice centrale de specialitate a
fost elaborat proiectul legii privind administraţia publică centrală de specialitate
17. Atribuţiile şi actele organelor centrale de specialitate ale

administraţiei publice:
a) Determinaţi categoriile de atribuţii ale organelor centrale de specialitate ale
b) a) elaborează şi prezintă Guvernului spre examinare proiecte de acte legislative şi
normative, inclusiv proiecte de documente de politici publice, în domeniile ce le sînt
încredinţate;
c) b) elaborează texte ale tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova şi încheie
tratate interdepartamentale cu organele similare din alte state în limitele
competenţei;
d) c) asigură executarea obligaţiilor, realizarea drepturilor Republicii Moldova care
rezultă din prevederile tratatelor internaţionale ce au ca obiect domeniile lor de
activitate;
e) d) menţin relaţii de colaborare cu ministerele şi autorităţile administrative centrale
omoloage din străinătate;
f) e) participă la procesul bugetar şi îşi exercită responsabilităţile prevăzute de Legea
finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014;
g) f) elaborează şi înaintează ministrului sau directorului general spre emitere acte
departamentale;
h) g) exercită supravegherea şi efectuează controale de stat privind respectarea
legislaţiei în domeniile lor de activitate;
i) h) eliberează acte permisive persoanelor fizice şi juridice pentru practicarea
activităţii de întreprinzător;
j) i) efectuează sau organizează efectuarea expertizei de stat;
k) j) ţin registre instituite în conformitate cu legislaţia în vigoare;
l) k) controlează activitatea autorităţilor administrative şi a serviciilor publice
desconcentrate din subordine şi a instituţiilor publice în care ele au calitatea de
fondator;
m) m) exercită controlul asupra integrităţii şi folosirii eficiente a patrimoniului de stat
din domeniile lor de activitate;
n) n) asigură administrarea funcţiei publice şi a funcţionarilor publici, inclusiv a celor cu
statut special;
o) o) examinează propunerile, cererile şi petiţiile persoanelor fizice şi juridice în
conformitate cu legislaţia.
b)Determinaţi categoriile de acte ale organelor centrale de specialitate ale

 Cu caracter normativ
- pentru executarea actelor legislative, decretelor Preşedintelui Republicii
Moldova, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului;
- ordine cu caracter normativ, regulamente, instrucțiuni, reguli etc. – aprobate
prin hotărâre sau ordin semnat de conducătorul autorității emitente;
- norme juridice cu caracter general, impersonal, obligatoriu;
- se limitează strict la cadrul stabilit de actele normative de nivel superior
pentru executarea cărora se emit sau se aprobă şi nu pot contraveni
prevederilor actelor respective;
- în clauza de adoptare a actelor normative ale autorităţilor administraţiei
publice centrale de specialitate şi ale autorităţilor publice autonome se indică
expres actul normativ superior în temeiul căruia acestea sunt emise sau
aprobate;
- expertizate juridic;
- publicate în MO;
 Cu caracter individual
- ordine cu caracter individual, dispoziții;
- vizează situații individuale, particulare, subiecți concreți;
- produc efecte juridice din momentul comunicării subiecților vizați;
c) Apreciaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind identificarea şi delimitarea diferitor

categorii de acte ale organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice.
Identificarea și delimitarea diferitor categorii de acte ale organelor centrale de specialitate

ale administrației publice ne permite să facem o anumită diferență între actele care au un
caracter normativ. La fel putem să înțelegem și rolul acestor acte, pentru ce ele sunt
adoptate și ce consecințe vor avea. Cu toate acestea avem și acte cu caracter individual,
adică acestea vizează situații individuale/particulare a unor subiecți concreți, pe când
actele menționate anterior, cele normative au mai mult un caracter general de
aplicabilitate.
Cît priveşte actele emise la nivelul conducerii unipersonale a unui minister, legea precizează
că, în exercitarea atribuţiilor ce-i revin, ministrul emite ordine, instrucţiuni şi dispoziţii, în
condiţiile legii .
Ministrul este responsabil pentru rezultatele autorităţii publice pe care o conduce.
Responsabilitatea şi răspunderea ministrului au un caracter dublu: a) ca membru al

Guvernului, D-sa poartă răspundere pentru activitatea Guvernului, în ansamblu, care are
caracter de răspundere politică colegială; b) ca ministru (subiect individual de administrare),
D-sa poartă răspundere pentru sfera de activitate ce i-a fost încredinţată. Această
responsabilitate şi răspundere sînt individuale sub toate formele: morală, politică şi juridică.
În cazul răspunderii juridice (administrativ–disciplinare, contravenţionale, materiale sau
penale), ministrul are statut de subiect special al răspunderii juridice.
19. Noţiuni generale privind administraţia publică locală:

a) Definiţi administraţia publică locală şi enumeraţi principiile de organizare şi
funcţionare a acesteia.
Unitatea administrativ-teritorială este persoana juridică de drept public şi dispune, în
condiţiile legii, de un sistem de organe și un patrimoniu distinct de cel al statului şi al altor
unităţi administrativ-teritoriale.
 Principiile APL:
1. Autonomia locală
2. Descentralizarea serviciilor publice
3. Eligibilitatea autorităților APL
4. Consultarea cetățenilor în probleme locale de interes deosebit
(prin referendum local, consultări, audieri publice, convorbiri).
b) Stabiliţi sistemul autorităţilor administraţiei publice locale.
Clasificarea autorităților administrației publice locale
După competența teritorială sau jurisdicția în teritoriu:
1. Autorități ale administrației publice locale de nivelul întâi;
2. Autorități ale administrației publice locale de nivelul al doilea.
Autorități ale administrației publice locale de nivelul întâi
◈ Sunt autorităţile publice, luate în ansamblu, care se constituie şi activează pe teritoriul
- satului(comunei),
- oraşului (municipiului)
◈ pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţilor locale.
Autorități ale administrației publice locale de nivelul al doilea
Sunt autorităţi publice, luate în ansamblu, care se constituie şi activează pe teritoriul:
- raionului,
- municipiuluiChişinău,
- municipiuluiBălţi,
- unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special
◈ pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ-

teritoriale respective.
Clasificarea autorităților administrației publice locale
După modul de activitate și competența materială:
1. Autorități deliberative;
2. Autorități executive.
c) Estimaţi nivelul de respectare a principiilor privind administraţia publică locală.

Conţinutul principiului autonomiei locale se regăseşte atît în activitatea administraţiei publice
locale, cît şi în raporturile dintre autorităţile comunale, orăşeneşti, municipale şi raionale,
precum şi în relaţiile dintre acestea şi autorităţile administraţiei publice deconcentrate.
Comunele, oraşele, municipiile şi raioanele, potrivit legii, sînt persoane juridice de drept
public, cu capacitate juridică deplină, au un patrimoniu, un buget propriu şi hotărăsc în tot
ceea ce priveşte administrarea intereselor locale, exercitînd, în condiţiile legii, autoritatea în
limitele administrativ–teritoriale stabilite.
În concluzie, autonomia locală este un principiu constituţional proclamat de Constituţia

Republicii Moldova, care conferă dreptul colectivităţilor locale de a-şi rezolva singure
problemele locale, în cadrul legii şi al statului unitar.
2. Principiul descentralizării serviciilor publice. Descentralizarea serviciilor publice constă, în

fapt, în recunoaşterea unei anumite autonomii şi acordarea personalităţii juridice unor
instituţii sau servicii publice organizate la nivelul unităţilor administrativ–teritoriale.
În acelaşi timp, legiuitorul constituant, menţionînd principiul descentralizării serviciilor

publice ca principiu fundamental al administraţiei publice locale, a avut în vedere şi
descentralizarea teritorială, realizată prin recunoaşterea unei anumite autonomii
colectivităţilor locale, deci unităţii administrativ–teritoriale, comuna, oraşul (municipiul),
raionul, care, pe baza autonomiei locale şi în conformitate cu dispoziţiile legale, se
administrează prin ele însele, aşa cum se precizează în legislaţie, prin „autorităţi ale
descentralizării teritoriale“.
Principiul descentralizării serviciilor publice concură, pe de o parte, la crearea de servicii

publice deconcentrate şi mărimea competenţelor acestora, iar, pe de altă parte, la înfiinţarea
de servicii publice descentralizate în unităţile administrativ–teritoriale şi, respectiv, a unor
instituţii şi servicii publice de interes local organizate sub autoritatea consiliilor locale şi
raionale.
3. Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale îşi are sediul materiei şi îşi
găseşte, în mod distinct, recunoaşterea în norma constituţională (art. 112), care prevede că
autorităţile administraţiei publice, prin care este exercitată autonomia locală în sate şi în
oraşe, sînt consiliile locale alese şi primarii aleşi.
Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale este unica formă de realizare
a prevederilor normei constituţionale (art. 2 din Constituţia RM), care stipulează că
„Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct
şi prin organele sale reprezentative în formele stabilite de Constituţie“.
Un ultim aspect pe care îl considerăm necesar a fi subliniat, ca o consecinţă a principiului

eligibilităţii, se referă la faptul că autorităţile locale, odată alese, în condiţiile stabilite de lege,
devin autorităţi locale reprezentative, recunoscute implicit şi de către stat, ceea ce face ca
actele şi acţiunile lor să poată produce efecte juridice încadrate în ordinea juridică a statului,
desigur, în măsura în care acestea se încadrează constant în respectarea cadrului legal.
20. Statutul juridic al autorităţilor administraţiei publice locale
deliberative:
a) Determinaţi modul de constituire şi activitate a autorităţilor administraţiei publice
locale deliberative.
 Constituirea:
- Alcătuite din consilieri aleși în condițiile C. Electoral;
- Numărul consilierilor se stabileşte în funcţie de numărul de locuitori ai
UTA 1 ianuarie a anului în care au loc alegerile (între 9 (până la 1500
locuitori) și 43 (peste 200.000 locuitori) consilieri);
- este legal constituit dacă sunt validate mandatele a cel puţin 2/3 din
consilieri;
- prima ședință e convocată prin hotărâre a consiliului electoral de
circumscripţie (în cazul consiliilor locale) sau a CEC (în cazul
consiliilor raionale);
- ședința e deliberativă dacă participă cel puțin 2/3 consilieri aleși. În
cazul în care nu poate fi asigurată această majoritate, şedinţa se va ţine
peste 3 zile calendaristice, respectându-se aceleaşi condiţii. Dacă nici
la a doua convocare şedinţa nu este deliberativă, se va proceda la o
nouă convocare, peste 3 zile calendaristice. La această nouă, a treia,
convocare, şedinţa va fi deliberativă dacă se va asigura prezenţa
majorităţii consilierilor aleşi. În situaţia în care, din cauza absenţei
nemotivate a consilierilor, consiliul nu se va putea întruni nici la ultima
convocare, el se consideră dizolvat de drept.
- Ședința de constituire: este comunicată hotărârea de atribuire a
mandatelor, sunt înmânate legitimațiile de către reprezentantul
consiliului electoral de circumscripţie sau al CEC, se inițiază
constituirea fracțiunilor, alianțelor, blocurilor, comisiilor consultative
de specialitate;
- Ședința de constituire este condusă de cel mai în vârstă consilier,
asistat de unul sau 2 dintre cei mai tineri consilieri.
b) Determinaţi categoriile de acte şi modul de încetare a mandatului (activităţii)

autorităţilor administraţiei publice locale deliberative.
- decizii:
 cu caracter normativ - în vigoare la data includerii lor în Registrul de stat
al actelor locale sau la data indicată în textul deciziei, care nu poate
preceda data includerii acesteia în Registrul de stat al actelor locale.
 cu caracter individual - intră în vigoare la data comunicării persoanelor
vizate sau la data indicată în textul deciziei, care nu poate preceda data
includerii acesteia în Registrul de stat al actelor locale.
 Dizolvarea consiliului local
 În temeiul hotărârii instanței de contencios administrativ:

1. În cazul în care consiliul a adoptat în mod deliberat decizii repetate în
aceeaşi materie, care au fost anulate de către instanţa de contencios
administrativ, prin hotărâri definitive, întrucât încălcau grav prevederile
Constituţiei sau ale legislaţiei în vigoare;
- oficiul teritorial al Cancelariei de Stat sau, după caz, primarul ori
Guvernul este în drept să se adreseze în instanţă de judecată pentru
constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea consiliului local;
- Parlamentul dizolvă consiliul local, la propunerea motivată a
primarului sau a Guvernului, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti
definitive, prin care au fost constatate circumstanţele care justifică
dizolvarea.
 De drept
2. numărul consilierilor s-a redus cu mai mult de 1/3 din numărul stabilit la
art.11;
3. nu a adoptat nici o decizie timp de 6 luni consecutiv, indiferent de numărul
şedinţelor.
-se constată de primar/președintele raionului și se notifică CEC, care
stabileşte data desfăşurării alegerilor locale noi.
 Până la constituirea unui nou consiliu, primarul/președintele raionului va

soluţiona problemele curente ale UTA.
c) Apreciaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind statutul juridic al autorităţilor

administraţiei publice locale deliberative.
Împuterniciți pentru emiterea actelor administrative la nivel local sunt consiliile locale și
primarii, iar la nivel raional consiliile raionale și președinții raioanelor. Aceste autorități pot
emite acte administrative cu caracter normativ sau individual doar în conformitate cu
competențele materiale stabilite prin lege și acțiunea acestor acte se extind teritorial doar în
arealul teritoriului administrat de aceste autorități.
Procesul de luare a deciziilor este considerat drept element principal în activitatea oricărei
instituţii. De oportunitatea şi calitatea deciziilor depinde în cea mai mare parte calitatea
prestației realizată de autoritățile administrației publice locale. Pentru administraţia publică
locală procedeul de luare a deciziilor este unul complex, deoarece client al administraţiei
publice locale este toată comunitatea locală, care are diverse interese şi necesităţi, iar
alesului local îi revine rolul în majoritatea cazurilor de a lua decizii în interesul întregii
comunităţi locale.
Potrivit art.19 alin. (3) al Legii nr. 436/2006, consiliul local: în realizarea competenţelor sale,
adoptă decizii cu votul majorităţii consilierilor prezenţi, cu excepţia cazurilor în care legea
sau regulamentul consiliului cere un număr mai mare de voturi. În cazul parităţii de voturi,
nu se adoptă nici o decizie, dezbaterile fiind reluate în şedinţa următoare. Legiuitorul, în
alin.(4) al aceluiaşi articol, prevede necesitatea unei majorităţi absolute de voturi pentru
deciziile privind aprobarea bugetului local, administrarea bunurilor proprietate a satului
(comunei), oraşului (municipiului), stabilirea cuantumului taxelor şi impozitelor locale,
planificarea dezvoltării localităţilor şi amenajării teritoriului, asocierea cu alte consilii,
instituţii publice din ţară sau din străinătate, ţinînd cont de faptul că aceste probleme sunt
foarte importante pentru administrarea domeniului public local şi necesită o unitate de
opinii mai mare. În acelaşi timp, legea statuează că deciziile privind iniţierea revocării
primarului în conformitate cu art. 19 alin.(5) al Legii nr. 436/2006 se adoptă cu votul a
două treimi din numărul consilierilor aleşi. Consiliul local în conformitate cu art.19 alin.(6)
al Legii nr. 436/2006 poate stabili adoptarea unor decizii prin vot secret sau prin vot
nominal. De regulă, prin vot secret se aleg unele persoane cu funcţii de răspundere, pentru
a evita cazurile în care asupra consilierilor pot fi exercitate unele presiuni de către propriul
partid sau grupurile de influenţă, iar prin vot nominal se adoptă decizii cu caracter deosebit
de important pentru colectivitate şi în acest caz colectivitatea trebuie să cunoască cum au
votat aleşii ei.

Sesiune Drept Administrativ

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Sesiune Drept Administrativ

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Table of Contents

a) Descrieţi trăsăturile administraţiei (conducerii) în domeniul social și corelaţia

1. Administrația publică este un sistem de organizare socială;

Conducerea statală este partea componentă a conducerii sociale, care este

1. Este inadmisibil ca legiuitorul singur să execute legile, la fel poate fi spus și

c) Apreciaţi gradul de corespundere a organelor statale (autorităţilor publice) la

2. Noţiunea administraţiei publice şi trăsăturile ei caracteristice:

Conform legislației administrația publică poate fi definită ca un sistem de

 este o ramură apărută recent;

b) Determinaţi sensurile noţiunii administraţiei publice.

Noțiunea de administrație publică poate fi definită într-un sens dublu:

 În sens organic: în calitate de sistem de autorități publice;

În sens doctrinal, administrația publică este definită ca o activitate de organizare și

c) Apreciaţi corelaţia între noţiunile „autoritate administrativă”, „autoritate publică”

Autoritate publică – sensul principal al sintagmei fiind acela de organ public,

Organ al puterii executive – se referă la un singur organ concret care îndeplinește

3. Principiile dreptului administrativ / administraţiei publice:

b) Clasificaţi principiile dreptului administrativ / administraţiei publice în raport cu

1. Principii fundamentale ale administrației publice.

2. Principii materiale și procedurale (principii ramurale: organizatorice și

3. Principiile bunei guvernări în spațiul european (principii de perspectivă).

c) Formulaţi principiile bunei guvernări în spațiul european (principii de perspectivă).

- Noţiunea, obiectul şi metoda de reglementare a dreptului administrativ:

4. Noţiunea, obiectul şi metoda de reglementare a dreptului

a) Identificaţi obiectul de reglementare şi definiţi dreptul administrativ ca

Obiectul dreptului administrativ - el cuprinde nu întregul ansamblu de relaţii

Dreptul administrativ este acea ramură a dreptului public care cuprinde

b) Determinaţi particularităţile metodei de reglementare a dreptului

Administrarea presupune predominarea voinţei a unei părţi a raportului juridic faţă de

c) Formulaţi trăsăturile care caracterizează dreptul administrativ ca ramură

1) Este ramură distinctă a dreptului public .

5) Conține norme ce se bazează pe principiul inegalității juridice a subiectelor raportului

Normele de drept administrativ reprezintă nişte reguli de conduită ce reglementează

Trăsăturile normelor de drept administrativ

b) Determinaţi structura şi categoriile (clasificarea) normelor de drept

Structura normelor de drept administrativ

◈ Structura logico-juridică: se referă la conţinutul normelor de drept administrativ

◈ Structura tehnico-juridică se referă la modul de formulare a normelor de drept

Structura logico-juridică a normelor de drept administrativ

◈ Ipoteza - stabileşte împrejurările, condiţiile în care se aplică norma de drept

◈ Dispoziţia - reprezintă conţinutul sau fondul reglementării, care poate fi o

◈ Sancţiunea - reprezintă consecinţele juridice ale nerespectării normei de drept

Clasificarea normelor de drept administrativ

o Obiectul administrării – materiale și procedurale

c) Estimaţi asemănarea şi deosebirea normelor de drept administrativ în raport

6. Raportul juridic administrativ

a) Definiţi noţiunea raportului juridic administrativ şi enumeraţi trăsăturile lui

◈ Raportul juridic administrativ este o relaţie socială de administrare, reglementată de

b) Determinaţi elementele (structura) şi categoriile (clasificarea) raporturilor

Elementele raportului juridic administrativ

◈ Subiecţii raportului juridic administrativ sunt titularii de drepturi şi/sau obligaţii

◈ Conţinutul raportului juridic administrativ îl formează totalitatea drepturilor şi

Clasificarea raporturilor juridice administrative

 Statutul juridic al subiecţilor participanţi - ◈ Raporturi juridice în care ambii

 Scopul juridic urmărit - ◈ Raporturi ce ţin de organizarea, funcţionarea şi

 Natura sau conținutul raportului juridic – de subordonare și de coordonare

c) Decideţi asupra specificului raporturilor juridice administrative în raport

Raporturile de drept administrativ se caracterizează prin două trăsături esenţiale.

Prima trăsătură urmăreşte să individualizeze raporturile de drept administrativ faţă de

Deoarece activitatea de administrare este realizată în principal de autorităţile administraţiei

◈ Prin subiect al dreptului administrativ se înţelege persoana fizică sau organizaţia

Persoanele fizice i persoanele juridice, ele sunt indicate ai în jos.

c) Clasificaţi subiectele dreptului administrativ.