Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale

capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din
satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care
mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă
din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde
continuă școala.[15] În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub
numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa
Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala
catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă,
nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni,
este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic
"Veniamin Costachi" de la Socola.[15]

S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:

„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei
de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la
săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram
dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele
dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții!
Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat,
la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”