Professional Documents
Culture Documents
Ingrijirea Pacientului Cu Enterocolita Acuta - Apetrei Dana
Ingrijirea Pacientului Cu Enterocolita Acuta - Apetrei Dana
“EDUCATION”
FĂLTICENI
SPECIALIZAREA
PROIECT DE ABSOLVIRE
Îndrumător, Candidat,
As. med. ILIE CORNELIA APETREI DANA
2023
1
ȘCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. “EDUCATION”
FĂLTICENI
ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI
CU
ENTEROCOLITĂ ACUTĂ
2
CUPRINS
3
MOTTO
VIRGINIA HENDERSON
Cunoasterea unor notiuni generale despre boli este necesara atat pentru persoanele care
doresc sa exercite profesia in domeniul medico-sanitar dar si pentru cine doreste sa fie informat.
Marile victorii ale omului in lupta impotriva bolilor a facut ca astazi sa ne fie mai usor
in cunoasterea si tratarea lor. Amintim numai cateva din succesele obtinute care au schimbat
esential evolutia vietii: descoperirea agentilor patogeni, introducerea chimioterapiei, a
antibioticelor, etc.
Pentru a putea suplini familia unui pacient, puterea fizică, psihică si mentală care îl
părăseste vertiginos în momentele de suferinţă, asistenta medicală va trebui să întrunească mari
calităţi morale si umane, o deplină disponibilitate afectivă, dar si o bună si continuă pregătire
profesională.
Mi-am ales aceasta tema din dorinta de a afla mai multe despre aceasta boala si anume
enterocolita acuta la pacient.
4
II. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ENTEROCOLITĂ ACUTĂ
Aparatul digestiv este format dintr-un tub, care se întinde între cavitatea bucala si anus -
numit tubul digestiv si dintr-o serie de organe glandulare care îsi varsa produsii în acesta -
numite glande anexe ale tubului digestiv.
TUBUL DIGESTIV
Tubul digestiv sau tractusul digestiv se deschide la exterior prin doua orificii:
- bucal
- anal
El nu este la fel de gros în toata lungimea sa si de aceea i se disting mai multe segmente,
care poarta diferite denumiri.
-cavitatea bucala;
-faringele;
-esofagul;
-stomacul;
-intestinul subtire;
-intestinul gros.
5
STRUCTURA PEREŢILOR TUBULUI DIGESTIV
Peretii tubului digestiv sunt formati, în general, din patru tunici care, de la exterior spre
interior sunt:
a)Tunica musculara - este formata din fibre musculare striate, în regiunea faringiana si
în portiunea superioara a esofagului si din fibre musculare netede în tot restul tubului digestiv.
Dupa dispozitia lor, fibrele musculare sunt: longitudinale si circulare. Fibrele musculare
longitudinale sunt asezate la exterior si prin contractia lor scurteaza tubul digestiv, iar fibrele
musculare circulare sunt asezate în interior si prin contractia lor micsoreaza lungimea tubului
digestiv.
Muschii netezi se contracta sub actiunea fibrelor parasimpatice (nervii largi) si se
relaxeaza sub actiunea fibrelor simpatice.
b)Tunica submucoasa - este formata din tesut conjunctiv lax si fibre elastice. La nivelul
faringelui, ea corespunde tunicii fibroase a acestui segment.
6
c)Tunica mucoasa - este patura care captuseste tractusul digestiv de la orificiul bucal
pâna la orificiul anal, fiind în continuarea tegumentului.
Ea este formata din doua straturi:
1.Epiteliul mucoasei - are o structura variata, depinzând de functiile pe care le
îndeplinesc segmentele respective.
Astfel, în cavitatea bucala, faringe si esofag epiteliul este stratificat, iar în restul
tractusului digestiv (stomac, intestine) este simplu. Epiteliul da nastere la o serie de glande anexe
ale mucoasei tubului digestiv.
Aceste glande pot fi în forma de tuburi simple sau ramificate sau în forma de acini. Ele
produc substante necesare pentru unirea particulelor alimentare sfarâmate (bolul alimentar), fie
pentru transformarile chimice ale alimentelor.
2.Coreonul mucoasei - este format din tesut conjunctiv lax si are rol de a permite
mucoasei sa aiba o oarecare mobilitate.
Tunica mucoasa îndeplineste trei roluri: digestiv (de secretie), de absorbtie si de
protectie. Rolul în digestie se manifesta prin secretia unor fermenti necesari transformarilor
chimice ale alimentelor.
Alimentele digerate, pentru a ajunge în sânge si în limfa, sunt absorbite prin mucoasa,
care îndeplineste prin aceasta functia de absorbtie.
În anumite conditii, tunica mucoasa nu lasa sa treaca prin ea unele substante care ar fi
daunatoare organismului. În felul acesta ea joaca un rol de protectie a organismului.
Segmentele tractului digestiv care se gasesc sub diafragm - portiunea abdominala a
esofagului, stomacul, intestinele.
d)Tunica seroasa - nu este altceva decât peritoneul visceral, una din fetele peritoneului,
care înlesnesc miscarile diferitelor segmente abdominale ale tractusului digestiv sau le fixeaza.
7
FARINGELE
Faringele este al doilea segment al tubului digestiv si se afla asezat înapoia cavitatii
bucale si nazale si deasupra orificiului superior al laringelui si al esofagului. El este localizat
unde se încruciseaza calea respiratorie cu calea digestiva. Se întinde de la baza craniului pâna la
esofag.
ESOFAGUL
Esofagul este un organ tubular,lung de 25 - 30 cm. Când este gol are aspectul unui tub
turtit, iar când trec alimentele prin el, se largeste si are un diametru de 2 -2,5 cm. Porneste de la
partea inferioara a laringofaringelui, coborând vertical între coloana vertebrala si trahee, trece
prin mediastinul posterior, strabate diafragmul prin orificiul diafragmatic esofagian (hiatusul
esofagian) care se afla anterior fata de cel aortic.
STOMACUL
Stomacul este segmentul cel mai larg al tubului digestiv. Se afla în cavitatea
abdominala, în partea stânga, sub diafragm. La omul viu are pozitie verticala, iar la cadavru este
aproape orizontal.
8
Prezinta trei portiuni:
-fundul sau tuberozitatea - este partea cea mai larga si priveste spre diafragm;
-corpul - este partea mijlocie;
-portiunea pilorica sau portiunea orizontala - este partea inferioara, cea mai îngusta a
stomacului.
Stomacul are doua fete - una anterioara si alta posterioara si doua margini sau curburi:
-mica curbura - care este concava si orientata spre dreapta;
-marea curbura - care este convexa si orientata spre stânga, având o lungime de 40 cm.
Stomacul, prin cele doua extremitati ale sale, este în legatura cu esofagul si intestinul
subtire.
Orificiul prin care comunica cu esofagul se numeste cardia si este usor dilatabil, având
un muschi sfincter slab dezvoltat, iar orificiul dinspre intestinul subtire ne numeste pilor si este
închis printr-un muschi - sfincterul piloric.
La nivelul pilorului, mucoasa stomacala prezinta o prelungire a carei margine libera este
îndreptata spre intestin, formând valvula pilorica.
INTESTINUL SUBŢIRE
Intestinul subtire este segmentul cel mai lung al tubului digestiv, ajungând la 6 -9 m.
Începe de la orificiul piloric al stomacului si se întinde pâna la valvula ileocecala.
Pentru a avea loc în cavitatea abdominala, prezinta un traseu foarte sinuos. Diametrul
sau este de 5 cm la pilor si scade la 2 cm la extremitatea terminala.
INTESTINUL GROS
Intestinul gros este ultimul segment al tubului digestiv. El continua intestinul subtire si
se întinde de la valvula ileocecala pâna la orificiul anal.
Are aproximativ lungimea corpului (1,50 - 3 m), iar lumenul este portiunea initiala de
circa 7 cm si merge descrescând catre partea terminala, unde ajunge de 3,50 - 4 cm; este asezat
pe partile marginale ale abdomenului, în jurul masei formulate de intestinul subtire, luând forma
literei "U" rasturnata si alcatuieste cadrul colic.
Intestinul gros prezinta trei portiuni:
-cecul.
Intestinul subtire nu se deschide la capatul intestinului gros, ci putin mai sus, formându-
se astfel dedesubtul deschiderii lui un "fund de sac", care este cecul; acesta se continua în jos si
medial (pozitia cea mai frecventa) cu apendicele apendicular, lung de 4 - 10 cm.
-colonul
10
Colonul este lung de 1,50 m si începe de la valvula ielocecala si se termina la rect. Este
împartit în patru portiuni:
-colon ascendent - care începe de la valvula ielocecala si se termina sub fata inferioara a
ficatului, unde formeaza unghiul hepatic sau flexura colica dreapta.
-colonul transvers - care începe de la unghiul hepatic al colonului si se continua pâna la
splina, unde se îndoaie si formeaza sub acesta unghiul splenic sau felxura colica stânga si este
situat orizontal sau în forma literei "V";
-colonul descendent - care începe de la unghiul splenic si se termina la colonul sigmoid,
în fosa iliaca stânga.
-colonul sigmoid - este în forma de "S", începe în fosa iliaca stânga si tine pâna în
dreptul vertebrei a treia sacrale (S3), unde se continua cu rectul. Colonul sigmoid vine în raport
cu oscul sacral si vezica urinara la barbat, iar la femeie si cu uterul.
Din loc în loc, colonul prezinta sugrumari - numite plici semilunare si parti proeminente
- numite haustre sau boseluri, dând aspectul unor încretituri largi. Aceasta se datoreaza faptului
ca benzile musculare din lungul intestinului - numite tenii musculare, sunt mai scurte decât
lungimea sa si din cauza aceasta îl cuteaza .
Pe suprafata intestinului gros se mai observa si un fel de ciucuri - numiti apendici sau
ciucuri epiploici, care sunt formatiuni groase, acoperite de peritoneu.
Teniile, haustrele, plicile semilunare si apendicii epiploici dau caracteristica intestinului
gros.
Colonul transvers si cel sigmoid, fiind prevazute cu mezou, sunt portiunile mobile ale
colonului, pe când celelalte portiuni (colonul ascendent si cel descendent) sunt fixe.
ABSORBŢIA INTESTINALĂ
Absorbtia este un proces fiziologic complex, prin care produsii de digestie, apa, sarurile
minerale si vitaminele trec prin mucoasa intestinala si ajung în mediul intern. Un procent de 90%
din procesele de absorbtie se desfasoara la nivelul mucoasei intestinului subtire, care are adaptari
structurale si functionale importante: epiteliu unistratificat, valvule conivivente, vilozitati
intestinale cu irigatie sangvina si limfatica bogata, microvilii la polul apical al celulelor.
Suprafata activa reala de absorbtie intestinala este de peste 250 m 2. Procese de
absorbtie reduse la un loc si la nivelul cavitatii bucale, stomacului pentru alcool si unele
medicamente si intestinul gros pentru apa, saruri minerale si unele vitamine.
Mecanismele prin care se realizeaza absorbtia sunt: active si pasive.
a)Mecanismele active sunt mecanisme de transport activ, cu consum de energie,
selective, care se desfasoara împotriva grandientului de concentratie (un fel de pompe chimice).
b)Mecanismele pasive sunt:
-difuziunea substantelor de la o concentratie mare la o concentratie mica.
-osmoza - adica trecerea solutiilor de la presiune osmotica mica la presiune osmotica
mai mare, prin membrana semipermeabila pe care o constituie mucoasa intestinala;
-pinocitoza - adica înglobarea unor picaturi de lichid si transportul lor prin mucoasa
11
intestinala, sub forma veziculelor de pinocitoza, spre mediul intern.
Absorbtia proteinelor - se face sub forma de aminoacizi în prima parte a intestinului
subtire, prin mecanisme pasive de difuziune de la polul extern al acestora în sânge.
Absorbtia glucidelor - se face sub forma de monozaharide la nivelul jejunului, prin
mecanisme pasive (pentru pentoze: riboza) si active (pentru hetoze: glucoza, fructoza). Absorbtia
glucozei necesita consum de energie provenita din degradarea celulara a ATP-ului.
Absorbtia lipidelor - se face în prima parte a intestinului subtire, sun trei forme:
-prin pinocitoza pentru mici picaturi de grasimi nedigerate;
-prin difuziune pasiva, pentru g 343h75d licerol, care este hidrosolubil;
-prin complexe de micelii hidrosolubile, formate de acizii grasi insolubili si colesterolul
cu sarurile biliare care refac trigliceridele si sarurile biliare se reîntorc în ficat prin sistemul port.
Glicerolul urmeaza calea sistemului port hepatic, iar trigliceridele sunt preluate de catre
sistemul limfatic.
Absorbtia apei si a sarurilor minerale - se face la nivelul intestinului subtire si a
intestinului gros. Apa se absoarbe pasiv, maximul de absorbtie fiind în acolo, Na +, Cl -, Ca 2+ ,
P 3 , Fe 2+.
Absorbtia vitaminelor - se face în functie de solubilitatea lor: vitamine hidrosolubile
(complexul B, vitamina C) se absorb pasiv, iar vitaminele liposolubile A, D, K se absorb similar
lipidelor prin formarea de complexe cu saruri biliare si ajung apoi pe cale portala la ficat.
În urma proceselor de absorbtie din intestinul subtire rezulta chilul intestinal, de
consistenta lichida, care trece prin valvula ileocecala spre cecul intestinal.
La nivelul intestinului gros se desfasoara activitati secretorii, motorii si de absorbtie. În
urma acestora, chilul intestinal lichid este transformat în materii fecale solide, de consistenta
moale.
Aici au loc si procese de fermentatie si putrefactie datorate florei bacteriene intestinale,
nepatogene, dar nu se desfasoara procese de digestie chimica.
Activitatea secretorie se rezuma la producerea de mucus cu rol în formarea si progresia
materiilor fecale de-a lungul colonului.
Absorbtia. La nivelul intestinului gros se absorb: apa si saruri minerale, unele vitamine:
vitamina B, vitamina K.
Procesul de fermentatie are loc în prima parte a intestinului gros, datorita florei
bacteriene aerobe, formata în principal din bacili coli si lactici, care actioneaza asupra glucidelor
nedigerabile (celuloza), scindându-le pâna la monozaharide si apoi la acid lactic.
Procesul de putrefactie se desfasoara în partea a doua a colonului transvers si în colonul
sigmoid, prin actiunea florei bacteriene anaerobe asupra compusilor practici nedigerati sub
control cortical, determinând decarbogazificarea si dezaminarea acestora.
Materiile fecale rezultate în urma acestor procese contin circa 90% resturi alimentare si
10% mucus, epitelii descuamate, leucocite, corpuri ale bacteriilor de fermentatie si putrefactie.
Din 100 ml kilogram intestinal se formeaza zilnic circa 150 g de materii fecale.
Eliminarea materiilor fecale se numeste defecatie. Defecatia este un act reflex controlat
12
voluntar.
La defecatie participa musculatura tubului digestiv si alte grupe de muschi striati aflati
sub control cortical.
RECTUL
Rectul este portiunea terminala a intestinului gros, având o lungime de 15 - 20 cm.
Calibrul si traiectul sau nu sunt uniforme.
Prima portiune a sa, care este continuarea colonului sigmoid, este dreapta si are un
calibru uniform. Sub aceasta se afla o dilatatie, care are dimensiuni destul de mari - ampula
rectala. Aceasta se continua cu o portiune relativ dreapta - canalul anal.
Canalul anal prezinta spre portiunea sa terminala regiunea hemoroidala si sinusurile
rectale si apoi se termina cu orificiul anal (anus), care prezinta muschi sfincteri:
-intern - format din muschi circulari, netezi, deci involuntar;
-extern - format din muschi circulari striati, deci voluntar.
La nivelul rectului, tunica musculara nu mai formeaza tenii. Fibrele musculare sunt
uniform repartizate în pereti, ca si la intestinul subtire. Pe prima portiune a sa rectul prezinta un
mezou (continuarea mezoului de pe colonul sigmoid), ceea ce îi confera o mare mobilitate.
Aceasta lipseste pe ultima portiune, iar de aceea portiunea terminala a rectului este imobila.
GLANDELE ANEXE ALE TUBULUI DIGESTIV
Glandele anexe ale tubului digestiv sunt:
Glandele salivare - sunt glande exocrine ale caror canale se deschid în cavitatea bucala;
-produc saliva cu ajutorul careia se realizeaza digestia bucala;
-se pot grupa dupa marime în: glande salivare mici si glande salivare mari.
Ficatul - este cea mai mare glanda din organism;
-se afla situata în cavitatea abdominala în partea superioara dreapta, imediat sub
diafragm, iar lobul sau stâng se întinde pâna la epigastru sau în loja hepatica;
-este asezat transversal în abdomen, are lungimea de aproximativ 28 cm, diametrul
antero - posterior de 18 cm, înaltimea de 8 cm, greutatea de circa 1.500 g si culoarea rosu -
caramiziu (contine o mare cantitate de sânge).
13
Substantele alimentare se gasesc în natura împreuna cu unele substante care nu sunt
folositoare organismului si care trebuie separate de substantele alimentare si eliminate din
organism.
Digestia realizeaza si aceasta separare a substantelor alimentare de cele nealimentare.
a)Digestia fizica a alimentelor consta, în primul rând, în înmuierea acestora.
Alimentele, desi contin întotdeauna o cantitate de apa, au o consistenta care nu permite
digerarea. De aceea, ele sunt amestecate cu diferite sucuri digestive (saliva) si înmuiate. Dupa
aceasta, alimentele sufera o transformare fizica, ce consta într-o farâmitare, adica o prefacere a
lor în particule cât mai mici.
b)Digestia chimica a alimentelor consta într-o simplificare a moleculelor substantelor
alimentare.
Substantele alimentare sunt formate din molecule complexe, care nu pot fi absorbite,
dar prin actiunea sucurilor digestive, acestea sunt transformate în molecule mai simple, care pot
sa strabata peretele tubului digestiv.
Sucurile digestive sunt produsele de secretie ale glandelor tubului digestiv si ale
glandelor anexe ale acestuia. Ele contribuie la transformarea fizica si chimica, actionând prin
componentele lor, în special apa si fermenti digestivi.
APA - toate sucurile digestive contin o mare cantitate de apa. Aceasta contribuie la
digerarea fizica a alimentelor, întrucât le înmoaie si usureaza astfel sfarâmarea lor.
Apa joaca, de asemenea, un rol foarte important în transformarea chimica a alimentelor,
contribuind la fenomenele de dedublare a substantelor alimentare, prin hidroliza. Cantitatea de
apa a diferitelor sucuri digestive variaza cu natura sucului, dar chiar la acelasi sub variaza cu
natura alimentelor.
FERMENŢII DIGESTIVI - reprezinta componentii principali ai sucurilor digestive.
Sunt substante organice proteice, care provoaca transformarea chimica a alimentelor, prin
simplificarea moleculelor complexe, cu fixare de molecule de apa. Au actiune specifica,
actioneaza numai asupra anumitor substante, provocând anumite transformari.
Unitatea dintre fermentii digestivi sunt produsi de celulele glandelor digestive sub
forma inactiva si sunt activate numai în prezenta unor anumite substante si într-un mediu cu o
anumita reactie.
Dupa actiunea pe care o au asupra substantelor alimentare, fermentii digestivi se
grupeaza în:
-proteze sau fermenti protidici - actioneaza asupra proteinelor, pe care le descompun
pâna la aminoacizi; fixeaza elementele apei la produsii de descompunere;
-amilazele sau glucidazele - actioneaza asupra glucidelor complexe (polizaharide sau
dizaharide) pe care le hidrolizeaza pâna la monozaharide;
-lipazele sau esterazele -actioneaza asupra lipidelor, pe care le hidrolizeaza,
transformându-le în glicerina si acizi grasi; nu pot actiona asupra grasimilor, decât daca acestea
se gasesc în stare de emulsie.
Digestia nu se face dintr-o data ci treptat, pe masura înaintarii alimentelor din cavitatea
bucala spre intestin.
Boala este frecventa si se întâlneste la orice vârsta, putând sa aiba cauze infectioase,
chimice sau fizice. Cel mai frecvent este de natura infectioasa, iar germenii care o provoaca sunt:
enterobacteriacele (bacili coli patogeni enterococi, Proteus, jioceanici), stafilococii si streptococii
sunt introdusi în intestin odata cu alimentele contaminate, care contin toxinele microbiene.
Enterocolitele acute cu caracter epidemic sunt provocate de diferite specii de
Salmonella, Shighella si Escherichia si fac obiectul de studiu al bolilor contagioase. Cauzele
toxico - chimice sunt de natura accidentala sau profesionala: arsenul, fosforul, mercurul, uleiurile
volatile, toxinele unor ciuperci, medicamente (abuzul de laxative, salicilate, antibiotice).
Uneori, boala este urmarea actiunii unor factori fizici, ca alimentele excesiv de reci si
bauturile fermentate. Enterocolitele acute semnalate dupa tratamente cu antibiotice sunt
provocate de bacteriile rezistente din intestin sau din orofaringe, care se exacerbeaza dupa ce
flora sensibila la antibiotice a fost distrusa.
1.COLITELE - sunt afectiuni provocate de inflamatia intestinului gros. Procesul
inflamator poate sa intereseze colonul în întregime (colite difuze) sau numai unele parti ale
colonului (colite segmentare).
ETIOPATOGENIE
Colitele au cauze multiple: infectioase, toxice, parazitare.
Colitele infectioase sunt cele din dizenteria bacilara, din salmoneloze, colite cu
stafilococi, coli, colita din febra tifoida (colotifus), tuberculoza intestinala, precum si colita de
antibiotice (enterocolita pseudomembranoasa).
Colitele toxice mai frecvente sunt cele mercuriale, prin intoxicatii alimentare, prin abuz
de laxative iritante sau prin intoxicatii endogene, cum ar fi enterocolita premisa.
Colitele parazitare pot fi provocate de amibe, lambrii, Balantidium coli, Trichomonas.
2.ENTEROCOLITELE CRONICE - sunt inflamatii cronice ale intestinului sau sunt
urmari ale unor procese patologice intestinale anterioare.
Mare parte din bolnavii cu enterocolita cronica au avut în trecutul mai apropiat sau mai
îndepartat si o enterocolita acuta. În acelasi timp, la aparitia unei enterocolite cronice, primitive,
pe lânga un teren predispozant, poate contribui nerespectarea unor reguli de igiena alimentara
sau administrarea abuziva de antibiotice pe cale bucala.
15
Un loc destul de important printre enterocolitele cronice al ocupa enterocolitele
secundare, cum sunt în special enterocolitele care apar la bolnavii rezectati gastric, enterocolitele
la bolnavii cu lipsa de acid clorhidric (aclorhidric), enterocolitele la bolnavii cu alergie
alimentara si enterocolitele ce însotesc diferite boli parazitare ca lambrioza, ascardioza,
tricocefaloza, etc.
3.ENTERITELE - sunt inflamatii fie partial (jejunite, ileite), fie în totalitate (a
intestinului subtire). Poate fi acuta sau cronica.
ETIOPATOGENIE
Enteritele sunt provocate uneori de tulburari functionale, ca urmare a unor dereglari
nervoase corticoinfectioase sau pot fi determinate de toxine exogene (arsen, plumb,
medicamente) sau endogene (uremia).
Parazitozele intestinale pot fi responsabile de procese enteritice. De cele mai multe ori,
enteritele sunt secundare unor afectiuni la nivelul stomacului si al duodenului sau al glandelor
anexe (ficat, pancreas).
4.ENTEROPATIA GLUTENICĂ - rezulta dintr-o eroare biochimica înnascuta: deficit
eritrocitar de L glutamine - peptidaza.
Faptul ca leziunile mucoasei sunt maxima de duoden si jejunul proximal, acolo unde si
concentratia de gluten este mai mare, indica o actiune locala. În acelasi sens pledeaza si
producerea de leziuni la orice nivel, daca se instaleaza glutenul prin sonda.
Principala alteratie morfologica este atrofia vilozitatilor. Acestea rezulta dintr-o
descuamare epiteliala exagerata, care depaseste capacitatea de regenerare (enteropatie
exfoliativa). Gradul atrofiei este variabil. Activitatea enzimatica epiteliala este prabusita,
enterocitul prezinta importante alteratii electronomicroscopice. Disctructia celulara pare sa
rezulte din permeabilizarea lizozomilor cu eliberarea enzimelor proteolitice. La realizarea
leziunilor contribuie si carenta malabsorbtiva de acid folic, factor indispensabil regenerarii
celulare.
Tulburarea proceselor absorbtive atrage importante carente nutritive.
ENTEROCOLITA ACUTĂ
Circumstante de aparitie (semne) - persoane care au consumat alimente alterate sau au
ingerat substante toxice.
Simptome:
-inapetenta;
-greata;
-cefalee;
-stare de neliniste;
-dureri abdominale progresive pâna la colici;
16
-balonare (zgomote hidro - aerice);
-varsaturi alimentare si bilioase;
-scaune subtiri - la început de 5-10-30 ori/zi, explozive - cu eliminari de gaze urât
mirositoare;
-febra;
-frisoane.
În cazurile mai grave se instaleaza:
-deshidratare - prezinta sete;
-fenomene de colaps periferic;
-adinamie;
-transpiratie;
-cianoza;
-racire a extremitatilor;
-puls mic;
-hipotensiune;
-hipotermie.
Problemele pacientului:
-oligurie;
-piele uscata;
-ameteli.
ENTEROCOLITA CRONICĂ
Circumstante de aparitie (semne) - persoane emotive sau care au consumat lapte,
dulciuri si anumite produse celulozice sau bolnavii cu intoleranta alimentara.
Simptome:
-dureri periombilicale, în fosa iliaca dreapta sau generalizate;
-eructatii;
-balonari;
-barborisme;
-eliminari de gaze;
-scaune neformate, lichide, galbene sau brune-galbui cu mucus si resturi alimentare
nedigerate 1- 3 /zi sau 6-8 /zi; poate aparea constipatia;
-febra;
-frisoane.
17
Problemele pacientului:
-deshidratare;
-discomfort abdominal;
-hipertermie;
-riscul raspândirii infectiei.
18
Se va evita tendinta bolnavilor de a prezenta spre analize portiuni mici de materii fecale
aduse mai ales în conditii ambulatorii în recipiente improprii (sticlute pentru medicamente, cutii
de plastic).
Prezenta urinei în recipientele în care au fost recoltate materiile fecale este nedorita din
cauza posibilitatii de a modifica aspectul microscopic sau macroscopic al scaunului. Pentru
aceasta, bolnavul va fi sfatuit sa urineze înainte de defecare.
-recoltarea sângelui pentru examinari biochimice se face prin punctie venoasa - 5-8 ml
sânge simplu.
Recoltarea se face dimineata, pe nemâncate.
-recoltarea sângelui pentru hemoleucograma se face prin punctie capilara.
20
EVOLUŢIE
Enterocolita acuta
Boala evolueaza în functie de agentul patogen. În mod obisnuit simptomele regreseaza
în 2 - 3 zile. Boala se poate vindeca spontan, sau rareori, daca este neîngrijita, se poate croniciza.
Enterocolita cronica
Boala reuneste o succesiune de perioade de agravare si perioade de acalmie. Puseurile
de exacerbare sunt declansate în majoritatea cazurilor de alimente sau suportate prin experienta
anterioara sau binecunoscuta ca generatoare de diaree (fructe, zarzavaturi în exces, ciuperci,
dulciuri, lichide reci, lapte, iaurt, bere, must, etc)
În alte cazuri, raspunderea agravarii o poarta curele de antibiotice orale, expunerile la
frig, infectiile generale si curele hidrominerale.
Durata episoadelor active este de la câteva saptamâni pâna la 2 - 3 luni.
Permisiunea se obtine prin restrictii alimentare sau prin aplicarea unei terapii active.
Persista intoleranta fata de alimente, care solicita eforturi digestive mari, nu au echivalent
enzimatic, stimuleaza peristaltismul.
Enterocolita glutenica
Boala evolueaza cronic, cu perioade de agravare si cu ameliorari partiale.
COMPLICAŢII
Enterocolita acuta si enterocolita cronica
Complicatiile sunt:
a.locale
-posibile leziuni inflamatorii, infiltrative, mai frecvent cantonate la nivelul cecului si
sigmei;
-manifestari rectosigmoidiene;
-manifestari rectale;
b.generale
-sindromul de denutritie severa cu multiple manifestari carentiale;
-neuroza secundara;
-deficiente pluriglandulare hipofizosuprarenale si tiroidiene si gonadice.
Enterocolita glutenica
Complicatiile sunt:
-osteomalacie;
-distrofie;
21
-tetanie;
-hemoragii;
-anemie carentiala (feripriva sau prin deficit de acid folic)
22
Pentru a combate diareea se dau produse bogate în:
-tanin -ceai oriental concentrat;
-ceai de coarne;
-suc de gutui;
-suc de afine;
-calciu (brânzeturi);
-mucilagii (orez).
Pentru combaterea constipatiei se dau legume si fructe.
Alimentatia se îmbogateste progresiv cu prudenta, fiecare aliment fiind introdus aîn ratii
mici.
Bolnavul trebuie sa respecte anumite conditii de igiena si anume spalarea pe mâini si a
fructelor înainte de a consuma alimentele.
Trebuie sa faca cure cu Saprosan sau Mexaform, asociate cu vitamine din complexul B,
timp de 5 - 7 zile. Daca dupa ingerarea de alimente apar balonari, senzatie de agitatie abdominala
si barborisme, trebuie sa ingere solutie de Novocaina 1- 2 % înainte de masa cu 10 - 15 minute.
23
3.1 CAZUL I
25
-aparat respirator: torace - normal conformat, mobil, cu respiratia;
-murmur vezicular prezent, bilateral;
-R=18 r/minut
Aparat cardio - vascular:
-matitate cardiaca în limite normale;
-soc apexian în spatiul V intercostal stâng;
-zgomote cardiace ritmice;
-T.A. 120/65 mm Hg; AV - 78/min
-artere periferice pulsatile;
-retea venoasa periferica normala.
Aparat digestiv si anexe:
-dentitie normala, corespunzatoare vârstei, gingii aderente la dinti;
-tranzit intestinal sever afectat;
-dureri abdominale;
-ficat si splina în limite fiziologice;
-scaune diareice multiple.
Aparat uro - genital:
-loji renale libere, nedureroase;
-Giordano (-) bilateral;
-mictiuni fiziologice;
-urini normocrome;
-organele genitale externe normal conformate;
-S.N.C.: OTS; -ROT: prezente bilateral.
ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR PACIENTULUI A.R.
ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE
0 1 2 3 4
27
îngrijite;
-pacientul are deprinderi
igienice normale, prezinta
aspect curat, îngrijit
28
-anxietate;
-vulnerabilitatea fata de pericole;
-dificultatea de a se odihni;
-deficit de cunostinte medicale.
2.2.b)Probleme potentiale:
-risc de deshidratare;
-risc de transmitere a infectiei.
2.3.Stabilirea gradului de dependenta: (11)
-dependenta moderata - bolnavul este partial dependent în satisfacerea nevoilor
fundamentale pentru o perioada de timp, recurgând la ajutorul unei alte persoane;
-dependenta este temporara, independenta va surveni atunci când pacientul are problema
medicala rezolvata, dar mai ales când este pregatit sa urmeze întocmai prescriptiile medicului
(când poseda cunostintele necesare).
30
explorare;
-pregatesc
materialele,
instrumentele,
solutiile pentru
explorari;
-transport probele
de laborator în
sectorul clinic;
-aduc rezultatele
probelor la F.O.
31
respecte indicatiile -Metoclopramid Ex. Urina:
medicului 1x2 f/zi
Densitate=1015
(regimul);
Ph=5
-reechilibrez
hidroelectrolitic Leu=neg
pacientul prin
Nitrati=steril
regim hidric 24-48
ore (apa si zeama Rare epitelii, rare
de orez), apoi oxalatii de calciu
regim alimentar de
tranzitie, orez fiert
în apa, brânza de
vaci, carne fiarta,
ou fiert moale,
dupa 8-10 zile se
pot introduce
laptele si
mezelurile
-servesc pacientul
cu alimente la
temperatura
acceptabila,
prezentate atragator
si la ore fixe;
-calculez ratia
calorica 24 ore în
functie de activitate
si vârsta
ERCEFURIL 1 Cp 4 Cp -activitate - -
antibacteriana
larga, cuprinzând
microroganismele
enteropatogene
pentru om,
Campylobacter
jejuni, Shigella,
Salmonella si E
coli;
-efectul se
manifesta numai la
nivelul lumenului
intestinal,
34
medicamentul fiind
neresorbabil - ca
urmare nu apar
efecte secundare.
Indicat în:
-diaree acuta si
cronica;
-colite acute si
cronice;
-diareea reziduala
dupa dizenterie
36
6.Glicemie Punctie venoasa 5 ml 0,80-1,20 mg % 94 mg %
sânge sau 2 ml sânge + 4
ml florura de Na uscat
37
Data externarii: 22.11.2022
Numarul de zile de spitalizare: 6
Diagnostic la externare: enterocolita acuta
Starea pacientului la externare: pacientul în vârsta de 27 ani, internat pentru stare de
sanatate alterata, greata, varsaturi, crampe abdominale si scaune apoase, multiple si paloare, se
externeaza cu stare de sanatate buna.
BILANŢUL AUTONOMIEI
-tegumente si mucoase normal colorate, integre, turgor normal;
-sistem ganglionar limfatic: nepalpabil;
-sistem osteoarticular integru, articulatii mobile;
-sistem musculo-adipos: normal reprezentat;
-aparat respirator: torace normal conformat, mobil cu respiratia, murmur vezicular prezent
bilateral, R=10 r/min;
-aparat cardio - vascular: matitate cardiaca în limite normale, soc apexian în spatiul V
intercostal stâng, zgomote cardiace ritmice;
-artere periferice pulsatile;
-retea venoasa periferica normala.
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE
-regim alimentar echilibrat, conform indicatiilor medicului;
-consumul de apa numai de la surse sigure, daca este posibil apa plata;
-sa spele ouale înainte de a le sparge, cu apa si cu detergent si sa nu consume mai ales oua
de rata;
-fierberea carnii înainte de preparare si procurarea ei numai de la surse autorizate;
-evitarea consumului de conserve;
-evitarea afumaturilor;
-evitarea produselor din lapte ce nu prezinta calitati organoleptice corespunzatoare;
-respectarea tratamentului medicamentos;
-control periodic la medicul de familie;
-revenirea, acutizarea si prezenta simptomelor si la alti membri ai familiei impune, de
urgenta, prezentarea la medic
PROBLEME LA EXTERNARE
-inapetenta;
-sindrom de denutritie severa cu multiple manifestari carentiale.
PROBLEME DE RECUPERARE
38
-va respecta regimul alimentar conform indicatiilor medicului;
-va evita consumul de alimente reci;
-va evita bauturile fermentate;
-va respecta conditiile de igiena (spalarea mâinilor, spalarea fructelor);
-va continua tratamentul ambulatoriu cu: Saprosan, Mexaform asociate cu vitamine din
complexul B timp de 5-7 zile.
În caz de borborisme, ingerarea de solutie de Novocaina 1-2% înainte de masa cu 5-10
minute.
3.2 CAZUL II
40
-durere abdominala difuza;
-paloare;
-adenomie.
b)Istoricul bolii:
Pacientul în vârsta de 49 ani, fara antecedente patologice, care în urma cu câteva ore
prezenta greturi, varsaturi, scaune diareice, paloare, durere abdominala difuza.
c)Diagnostic de internare:
Enterocolita acuta de cauza neprecizata
d)Data internarii: 20.11.2022, ora 14.45
e)Examen clinic pe aparate:
-stare generala alterata;
-tegumente si mucoase palide, reci, tegumente integre;
-turgor normal;
-sistem ganglionar limfatic nepalpabil;
-sistem osteo-articular integru, articulatii mobile;
-sistem musculo-adipos bine reprezentat;
-aparat respirator: -torace normal conformat, mobi, cu respiratie;
-murmur vezicular prezent bilateral;
-R=20 r/min
-aparat cardio-vascular: -matitate cardiaca în limite normale
-soc apexian în spatiul V intercostal stâng;
-zgomote cardiace ritmice;
-T.A. =130/65 mm Hg,
-A.V. =75/min
-retea venoasa periferica;
-artere periferice pulsatile.
APARAT DIGESTIV ȘI ANEXE:
-dentitie normala, corespunzatoare vârstei, gingii aderente la dinti;
-tranzit intestinal sever afectat;
-durere abdominala;
-ficat si splina în limite fiziologice;
-scaune diareice multiple
APARAT UROGENITAL:
41
-lojii renale libere, nedureroase;
-GIORDANO (-) bilateral;
-mictiuni fiziologice;
-urini normocrome;
-organe genitale externe normal conformate;
-SNC iritabilitate;
-ROT prezente bilateral;
43
-pacientul face rugaciuni
seara
45
INTERVENŢII:
-shimb lenjeria de pat si de corp;
-supraveghez, masor si notez functiile vitale si vegetative;
-asigur conditiile de microclimat si mediu securizant, salon aerisit, temperatura si umiditate
optima - 22 0 C;
-administrez medicatia prescrisa de medic.
49
-fac demersurile
necesare
externarii;
-însotesc
pacientul la
garderoba;
-predau pacientul
apartinatorilor
ERCEFURIL 1 Cp 4 Cp -activitate - -
antibacteriana larga,
cuprinzând
microroganismele
enteropatogene
pentru om,
Campylobacter
jejuni, Shigella,
Salmonella si E
coli;
-efectul se
manifesta numai la
nivelul lumenului
intestinal,
medicamentul fiind
neresorbabil - ca
urmare nu apar
efecte secundare.
Indicat în:
-diaree acuta si
cronica;
-colite acute si
cronice;
51
-diareea reziduala
dupa dizenterie
3.Colesterolemie Punctie venoasa, vacutainer cu dop 1,80 - 2,80 g 0 /00 3,35 g 0 /00
rosu
I 1 =3-8y% Fe 3+ =100 m
Eq/l
P + =2-4 MG
Mg=1,8-3,4 mg %
Cu + =80-107 %
55
-eliminari - mictiuni fiziologice normale;
-1scaun/zi;
-nu prezinta alergii alimentare sau medicamentoase;
-pacientul a facut toate vaccinarile corespunzatoare vârstei;
-neaga afectiuni infecto - contagioase de tip LUES, SIDA TBC, hepatita, etc
c)Antecedentele hetero-colaterale: mama diabet de grad II
d)Antecedentele personale patologice: fara importanta
1.3.Informatii legate de boala
a)Motivele internarii:
Pacientul prezinta:
-greturi;
-varsaturi;
-scaune subtiri, lichide - 10/zi;
-durere abdominala colicativa;
-paloare.
b)Istoricul bolii:
Pacientul în vârsta de 54 ani, fara antecedente patologice de 12 ore, prezinta greturi,
varsaturi, durere abdominala colicativa si paloare.
c)Diagnosticul de internare: enterocolita acuta de cauza neprecizata
d)Data internarii: 24.11.2022
e)Examen clinic pe aparate:
-stare generala alterata din cauza simptomatologiei;
-tegumente si mucoase: palide, umede, tegumente integre, turgor normal;
-sistem ganglionar limfatic neglijabil;
-sistem osteo - articular: integru, articulatii mobile.
-sistem musculo - adipos: bine reprezentat;
-aparat respirator: torace - normal conformat, mobil, cu respiratia;
-murmur vezicular prezent, bilateral;
-R=22 r/minut
Aparat cardio - vascular:
-matitate cardiaca în limite normale;
-soc apexian în spatiul V intercostal stâng;
-zgomote cardiace ritmice;
56
-T.A. 130/70 mm Hg; AV = 78/min
-artere periferice pulsatile;
-retea venoasa periferica normala.
Aparat digestiv si anexe:
-dentitie normala, corespunzatoare vârstei, gingii aderente la dinti;
-tranzit intestinal alterat;
-durere abdominala colicativa;
-ficat si splina în limite fiziologice;
-scaune diareice multiple.
Aparat urogenital:
-loji renale libere, nedureroase;
-Giordano (-) bilateral;
-mictiuni fiziologice;
-urini normocrome;
-organele genitale externe normal conformate;
-S.N.C.: OTS;
-ROT: prezente bilateral.
0 1 2 3 4
57
3 Nevoia de a - -scaune apoase si -procesul
elimina multiple; inflamator
-transpiratii; intestinal
-risc de deshidratare
58
religioase
59
-pacientul sa beneficieze de un mediu confortabil si securizant pe tot timpul internarii;
-pacientul sa fie alimentat corespunzator diagnosticului si zilei de boala pe tot timpul
internarii;
-pacientul sa fie supravegheat atent pe tot timpul internarii;
-pacientul sa aiba o stare de confort fizic în urmatoarele 3 zile, iar disparitia diareei în timp
de 1- 2 zile;
-pacientul sa fie echilibrat psihic în decurs de 3 zile;
-pacientul sa-si satisfaca singur nevoile în decurs de 3 zile;
-pacientul sa capete cunostinte medicale în termen de 24 ore si sa prezinte întelegerea lor
în decurs de 2 zile.
3.2.INTERVENŢII ZILNICE:
-asigur conditiile de microclimat si mediu securizat: salon aerisit, temperatura si umiditate
optime (22 0 C), lipsa curentilor de aer;
-schimb lenjeria de pat si de corp;
-supraveghez, masor si notez functiile vitale si vegetative;
-administrez medicatia prescrisa de medic;
-colaborez cu echipa de îngrijire;
-asigur regimul alimentar corespunzator evolutiei bolii;
-pregatesc bolnavul pentru recoltarea produselor biologice si patologice si pentru
examenele de laborator;
-supraveghez comportamentul bolnavului;
-întocmesc bilantul ingera - excreta;
-pregatesc materialele si instrumentele necesare recoltarii;
-sustin educatia pentru sanatate;
-verific gradul de luare la cunostinta de catre bolnav a informatiilor primite.
61
completa în semisolida
circa 10 zile, pe
tot timpul
internarii;
-pacientul sa fie
investigat si
tratat conform
diagnosticului
pe timpul
internarii
64
BILANŢUL AUTONOMIEI:
-tegumente si mucoase normal colorate, integre, turgor normal;
-sistem ganglionar limfatic: nepalpabil;
-sistem osteoarticular integru, articulatii mobile;
-sistem musculo-adipos: normal reprezentat;
-aparat respirator: torace normal conformat, mobil cu respiratia, murmur vezicular prezent
bilateral, R=20 r/min;
-aparat cardio - vascular: matitate cardiaca în limite normale, soc apexian în spatiul V
intercostal stâng, zgomote cardiace ritmice;
-artere periferice pulsatile;
-retea venoasa periferica normala.
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE:
-regim alimentar echilibrat, conform indicatiilor medicului;
-consumul de apa numai de la surse sigure, daca este posibil apa plata;
-sa spele ouale înainte de a le sparge, cu apa si cu detergent si sa nu consume mai ales oua
de rata;
-fierberea carnii înainte de preparare si procurarea ei numai de la surse autorizate;
-evitarea consumului de conserve;
-evitarea afumaturilor;
-evitarea produselor din lapte ce nu prezinta calitati organoleptice corespunzatoare;
-respectarea tratamentului medicamentos;
-control periodic la medicul de familie;
-revenirea, acutizarea si prezenta simptomelor si la alti membri ai familiei impune, de
urgenta, prezentarea la medic
PROBLEME LA EXTERNARE:
-infectii noscomiale dobândite pe parcursul spitalizarii;
-inapetenta.
PROBLEME DE RECUPERARE:
-educarea pacientului cu privire la masurile de prevenire a infectiilor, spalarea mîinilor
înainte de consumul alimentelor;
-evitarea consumului de alimente reci;
-evitarea bauturilor fermentate;
-respectarea regimului alimentar echilibrat conform indicatiilor medicului;
65
-va continua tratamentul ambulatoriu cu:
Antibiotice: Amoxicilina 500 mg/8 ore;
Scobutil
Vitamine din complexul B.
1.ERCEFURIL 1 Cp 4 Cp -activitate - -
antibacteriana
larga, cuprinzând
microroganismel
e enteropatogene
pentru om,
Campylobacter
jejuni, Shigella,
Salmonella si E
coli;
-efectul se
manifesta numai
la nivelul
lumenului
intestinal,
medicamentul
fiind neresorbabil
- ca urmare nu
apar efecte
secundare.
Indicat în:
-diaree acuta si
cronica;
-colite acute si
cronice;
-diareea reziduala
dupa dizenterie
66
2.METOCLOPRAMI 1 fiola 2fiole -varsaturi de -poate produce -nu se
D etiologie variata, efecte administreaza
preventiv în extrapiramidale imediat dupa
(fiole)
chimioterapia , mai frecvent la interventii
antitumorala, copii, tineri si chirurgicale pe
gastropareza batrâni; abdomen
diabeticilor,
-poate simula
adjuvant în
secretia de
explorarea
prolactina,
functionala a
producând
stomacului si
galactoree;
duodenului,
profilaxia -poate produce
greturilor si dureri
vomelor abdominale,
postoperatorii, diaree
usurarea intubarii
intestinale când
pilorul este dificil
de trecut, sughit,
migrena
67
6.SCOBUTIL 1 fiola 2 fiole -antispastic -hipersaliva-tie, -glaucom;
predominant pe tahicardie,
(fiole) -abdomen acut
aparatul digestiv, somnolenta,
cai urinare, uter diminuarea
reflectivita-tii
3.Colesterolemie Punctie venoasa, vacutainer cu dop 1,80 - 2,80 g 0 /00 3,35 g 0 /00
rosu
I 1 =3-8y% Fe 3+ =100 m
Eq/l
P + =2-4 MG
Mg=1,8-3,4 mg %
Cu + =80-107 %
69
OBIECTIV 4 - PROCESUL DE ÎNGRIJIRE - TEHNICI FOLOSITE IN INGRIJIREA
PACIENTILOR CU ENTEROCOLITĂ ACUTĂ
SCOP
-explorator - extragerea continutului duodenal format din continut gastric, bila (A, B, C),
suc pancreatic si secretie proprie;
-aprecierea functiei biliare hepatice, a cailor extrahepatice;
-decoperirea unor modificari anatomopatologice ale organelor care dau aspectul, cantitatea,
compozitia chimica sau morfologica a sucurilor extrase prin sondaj;
-evidentierea unor boli parazitare ale duodenului sau cailor biliare.
-terapeutic - drenarea cailor biliare si introducerea unor medicamente care au actiune
directa asupra ficatului, a cailor biliare sau a tubului digestiv. Acestea vor actiona fie local, fie se
vor resorbi prin peretii intestinali, ajungând prin vena porta în ficat, de unde apoi vor fi excretate
împreuna cu bila în caile biliare, urmând calea circulatiei entero - hepatice;
-alimentatie artificiala - se introduc lichide hidratante si alimente lichide în organismul
pacientilor inconstienti sau cu imposibilitate de înghitire;
-aspiratie continua - în cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale;
-dupa interventii chirurgicale pe tubul digestiv (postoperator).
GENERALITĂŢI
-se verifica totodata si permeabilitatea cailor biliare;
-se pot localiza procesele patologice hepatobiliare, prin separarea bilei veziculare de cea cu
continutul sucului duodenal;
-analiza sucului pancreatic urmareste dozarea fermentilor din continutul lui;
-recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal
70
PREGĂTIRI
-material de protectie;
-musama si aleza;
-sort de cauciuc sau alt material impermeabil;
-prosoape sterile;
-sonda Einhorn;
-2 seringi de 20 ml;
-manusi de cauciuc sterile;
-pensa hemostatica;
-medii de cultura;
-eprubete.
Nesterile:
-tavita renala;
-tava medicala;
-stativ pentru eprubete;
-pahar cu apa aromata;
-perna cilindrica dura sau patura rulata;
-hârtie de turmensol rosie si albastra.
Medicamente:
-sulfat de magneziu 33%;
-ulei de masline;
-novocaina;
-solutii necesare hidratarii si alimentarii.
-pregatirea psihica a pacientului - se informeaza pacientul;
-i se explica necesitatea tehnicii;
-pregatirea fizica a pacientului:
-pacientul va fi nemâncat;
-se izoleaza patul cu un paravan;
-se protejeaza cu musama si aleza;
-se aseaza pacientul în pozitie sezând la marginea patului;
-se protejeaza cu sortul din material plastic;
-i se îndeparteaza proteza (dupa caz);
-i se da tavita renala sa o tina sub barbie.
71
EXECUŢIA
Introducerea sondei:
-asistenta se spala pe mâini;
-îmbraca manusi sterile;
-prinde sonda (umezita) cât mai aproape de oliva si o introduce cu blândete prin cavitatea
bucala sau nazala pâna în faringe;
-cere pacientului sa respire adânc, cu gura deschisa si sa înghita de câteva ori pâna când
oliva trece în esofag;
-cu miscari blânde ajuta înaintarea sondei pâna la marcajul 45 cm la arcada dentara,
moment în care se considera ca sonda a trecut de cardia si a patruns în stomac;
-se aseaza pacientul în decubit lateral drept, cu trunchiul usor ridicat si capul mai jos,
coapsele flexate pe bazin;
-se împinge usor sonda spre pilor pâna la marcajul 60 cm;
-se continua introducerea sondei cu rabdare si atentie concomitent cu actiunea de înghitire
a ei de catre pacient (1 - 2 cm la 3 - 5 minute);
-când diviziunea de 75 cm se afla la arcada dentara oliva sondei a ajuns în duoden (dupa
circa 1 - ½ ore de la patrunderea ei în stomac);
-verificarea pozitiei sondei;
-daca nu se scurge bila sau lichidul scurs nu are aspectul bilei, se verifica daca sonda a
ajuns în duoden sau s-a încolacit în stomac;
-se insufla 60 ml aer prin sonda cu seringa si dupa un minut se aspira, iar daca sonda a
ajuns în duoden se recupereaza mai putin de 20 ml;
-se introduc 10 ml lapte care nu mai poate fi extras daca sonda a ajuns în duoden, dar poate
fi extras daca ea se afla în stomac;
-se face control radiologic, sonda urmarindu-se sub ecran, ea fiind vizibila datorita
impregnarii cu saruri de plumb;
-captarea bilei;
-dupa 1 - ½ ore de la patrunderea sondei în stomac, la capatul liber al sondei apare bila A,
coledociana de culoare galben - aurie, care se colecteaza într-o eprubeta;
-se verifica reactia sucului duodenal cu hârtia de turmensol;
-se introduc prin sonda 40 ml solutie sulfat de magneziu 33%sterila, încalzita la
temperatura camerei pentru a favoriza drenarea bilei veziculare;
-se închide extremitatea libera a sondei prin înnodare sau cu o pensa;
-dupa 15 - 30 minute se deschide sonda si se colecteaza 30 - 40 ml bila vâscoasa de culoare
închisa castanie - bila B, veziculare;
-la indicatia medicului se pot recolta 3 - 5 ml bila B într-o eprubeta sterila sau pe medii de
cultura pentru examen bacteriologic;
72
-dupa evacuarea bilei B se colecteaza o bila clara care provine direct din ficat - bila C,
hepatica (este în cantitate mai mare si se capteaza într-un recipient corespunzator);
-extragerea sondei se face dupa ce se insufla câtiva ml de aer si se închide capatul liber cu
o pensa;
-extremitatea sondei se va tine sub nivelul stomacului pacientului pentru a împiedica
scurgerea continutului ei în faringe sau în cavitatea bucala;
-se goleste continutul sondei si se aseaza în tavita renala.
Îngrijirea ulterioara a pacientului:
-i se ofera un pahar cu apa aromata pentru clatirea gurii;
-i se sterg mucozitatile de pe fata si barbie;
-i se îndeparteaza sortul din material plastic;
-se aseaza pacientul în pozitie comoda;
-pregatirea produsului pentru examen de laborator;
-se determina cantitatea de bila detinuta;
-se eticheteaza recipientele;
-se trimit probele la laborator.
ACCIDENTE:
-înnodarea sondei datorita contractiilor peretilor stomacali în timpul senzatiei de varsatura;
-încolacirea sondei în stomac;
-greturi si varsaturi;
-imposibilitatea drenarii bilei, cauzata de un obstacol functional (spasmul sfincterului
Oddi) sau anatomic (coagularea bilei vâscoase);
-sunt situatii când sonda nu patrunde în duoden datorita unui spasm piloric, închiderea si
deschiderea duodenului fiind reglata de reactia continutului gastric, se încearca neutralizarea
sucului acid stomacal cu bicarbonat de Na, solutie 10 % - 20 - 40 ml;
-relaxarea spasmului piloric se poate face prin administrare de medicamente antispastice;
-în cazul înnodarii sondei în stomac, extragerea se face cu atentie, pe cale bucala, cu
ajutorul unei spatule linguale si a unei pense (chiar daca a fost introdusa pe cale endonazala);
-relaxarea sfincterului Oddi se poate realiza prin introducerea a 5 - 10 ml novocaina,
solutie 1 - 2 %;
Nu trebuie:
-aspirat continutul sondei la extragerea ei;
-prelungita durata sondajului peste 3 ore;
-grabita intrarea sondei;
-depasita durata de executie (3 - ½ ore).
73
4.2. RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMINĂRI HEMATOLOGICE
Materiile fecale sunt recoltate de obicei prin emisie spontana într-un recipient perfect curat,
din sticla sau din metal, cu capacitatea de peste 1 l si cu gura larga, pentru a permite examenul
macroscopic în conditii cât mai bune.
Se va evita tendinta bolnavilor de a prezenta spre analize portiuni mici din materiile fecale,
aduse mai ales în conditii ambulatorii în recipiente improprii (sticlute pentru medicamente, cutii
din plastic sau cutii de chibrituri).
Prezenta urinei în recipientul în care au fost recoltate materiile fecale este nedorita din
cauza posibilitatii de a modifica aspectul macroscopic al scaunului.
Pentru aceasta, bolnavul va fi sfatuit sp urineze înainte de defecare.
Este recomandabil ca examenul complex al materiilor fecale sa fie facut imediat dupa ce
acestea au fost emise, pentru a evita eventualele modificari fermentative susceptibile de a
falsifica si ele rezultatele.
Ocazional, pentru obtinerea de materii fecale, pot fi recoltate prin tuseu rectal sau cu
ajutorul rectosigmoidoscopului.
REGIMUL DE PROBĂ
77
Scaunele emise spontan, fara vreun regim pregatitor, pot fi considerate ca un material
asupra caruia un examen coprologic poate furniza date de o deosebita importanta în practica
curenta.
Pentru ca metoda sa câstige într-adevar valoarea unei probe functionale digestive, este
necesar ca bolnavul sa respecte un regim de proba.
În principiu, regimul de proba va trebui sa contina alimente cu produsi de digestie
identificabili în scaun, care pot furniza repere în aprecierea unor etape digestive principale: carne
(fibre musculare) de preferinta în stare de prelucrare termica redusa (tesut conjunctiv), cartofi si
fainoase (amidon si celuloza), grasimi de origine animala si vegetala (grasimi neutre).
Pentru uzul practic au fost întocmite regimuri timp în care figureaza aceste categorii de
alimente si care, pe de alta parte, sunt echilibrate sub aspectul caloric si al principiilor
alimentarii.
Un astfel de regim este cel propus de Schmidt si Strassburger.
78
EXAMENUL MACROSCOPIC AL SCAUNULUI
Scaunul normal este format în proportie de 2/3 din produsele elaborate la nivelul tubului
digestiv (flora microbiana, produsi de secretie, celule nedigerate).
Aproximativ 1/3 din greutatea uscata a scaunului este formata din bacteriile ce alcatuiesc
flora intestinului gros normal.
În conditiile unui regim echilibrat se elimina de regula odata pe zi aproximativ 100 - 200
g de materii fecale de culoare galben - brun, datorita prezentei stercobilineiu, de o consistenta
pastoasa, suprafata neteda si cu o forma care reproduce mulajul filierei ano - rectale ca un calibru
cu diametru de 2, 5 - 5 cm.
Mirosul materiilor fecale normale este caracteristic, nu prea intens, PH-ul variaza între 6,8
- 7,3.
79
-Ph acid;
-densitate 1010 - 1025;
-urobilinogen normal;
-sedimente - rare epitelii;
-leucocite - foarte rare;
-albumina - absenta;
-glucoza - absenta;
-pigmentii biliari - absenti.
8)Recoltarea sângelui pentru hemoleucograma - aceste recoltari se fac prin punctie
capilara.
ETAPE DE EXECUŢIE:
a)Pregatirea materialelor si instrumentelor - pe o tava acoperita cu câmp steril se aseaza:
seringi si ace de diferite marimi, tampoane sterile îmbibate cu alcool sau iod, comprese uro,
manusi sterile, lame de sticla sterile, hârtie de filtru si ceas cu cronometru, eprubete sterile.
b)Pregatirea fizica si psihica a pacientului - i se explica pacientului ca în dimineata
recoltarii nu va trebui sa manânce sau sa bea.
I se va explica pacientului importanta probei, faptul ca nu este dureroasa si ca va simti doar
o mica întepatura, ca de tântar.
Punctia capilara se va face cu pacientul sezând pe scaun în cazul în care acestuia nu îi este
teama de ceea ce i se va face, sau pe pat, când starea de sanatate nu este tocmai favorabila.
c)Participarea asistentei la tehnica - începe cu spalarea atenta pe mâini cu apa calda si
sapun, apoi asistenta va sta cu mâinile la aer pentru a se usca si le va badijona cu alcool de 70 0.
Dupa uscarea mâinilor la aer, asistenta va îmbraca manusile sterile.
Când se recolteaza sânge capilar este foarte important sa avem temperatura constata de 18 -
0
20 C pentru a se evita vasoconstrictia periferica.
Înteparea degetului se face dupa degresarea cu alcool si stergerea sau uscarea naturala a lui
si se face printr-o miscare sigura a degetului în partea laterala externa a degetului, iar la sugari si
la copiii mici se înteapa calcâiul sau fata plantara a halucelui-
TEHNICA PROPRIU - ZISĂ:
Daca extremitatile pacientului sunt reci, încalzim mâna lui într-un vas cu apa calda sau
masam usor locul de punctie.
Urmeaza o degresare cu alcool , dezinfectarea cu iod si se asteapta uscarea.
Se alege un ac cu bizou lung si bine ascutit, care va intra pe o adâncime de 2 - 3 mm.
Aceasta ajuta la venirea spontana a sângelui, fara a fi necesar sa se stoarca zona.
Prima picatura de sânge aparuta se sterge cu o compresa sterila sau sugativa.
Urmatoarele picaturi vor fi recoltate si se vor face frotiuri pe lame, se aspira în pipete
pregatite sau cu hârtia de filtru.
80
Lamele pentru frotiu vor fi sustinute numai de margine pentru a nu le murdari sau a le
contamina cu microbii nostri.
Cu coltul acestei lame se recolteaza picaturile de sânge, se aseaza pe lama principala, apoi
pe o alta lama asezata pe prima, înclinata la un unghi de 45 0 , se face o miscare rapida spre
capatul opus al lamei orizontale, dar nu se va apasa pentru a nu distruge elementele figurate.
Se lasa lama cu frotiul la uscat si se noteaza pe marginea libera initialele numelui
pacientului sau un numar de ordine.
9)Îngrijirea pacientului dupa tehnica:
Imediat dupa terminarea punctiei capilare se va aplica un tampon îmbibat cu alcool, pentru
care se aplica un pansament urgo.
Pacientul va ramâne în pat 5 minute, apoi este condus în salon.
Lamele de sticla, frotiurile ce contin picaturile de sânge recoltate vor fi trimise imediat la
laborator.
1.Hematiile -se recolteaza prin punctie capilara;
Valori normale:
-barbati 4,5 - 5,5 milioane/ml;
-femei 4 - 4,5 milioane/ml.
2.Trombocitele -se recolteaza prin punctie capilara;
Valori normale: 150.000 - 400.000/mm
3.Valoare globulara -se recolteaza prin punctie capilara;
Valoare normala: 1
4.Leucocitele -se recolteaza prin punctie capilara;
Valoare normala: 4.000 - 8.000/mm
Forma leucocitara:
-neutrofile nesegmentate 0 - 5%
-neutrofile segmentate 45 - 70 %
-limfocite 20 - 40 %
-bazofile 0 - 1 %
-monocite 1 - 3 %
5.Timpul de sângerare -se recolteaza prin punctie capilara;
Valori normale: 2 1 30 11 - 4 1
6.Timnpul de coagulare -se recolteaza prin punctie capilara;
Valori normale: 6 1 - 8 1 - 12 1
81
OBIECTIV 5 - CONCLUZII
82
EVALUARE LA EXTERNARE
83
III. BIBLIOGRAFIE
1.Anatomia si fiziologia omului - I.C. Voiculescu, I.C. Petricu, Ed. IV Bucuresti - Editura
Medicala
2.Biologie - Manual pentru clasa a XI-a, Aurel Ardelean, Ionel Rosu, Calin Istrate, Editura
Leda - Grupul Editorial Corint nr. 3883/31.05.2002
3.Explorari functionale si îngrijiri specifice ale bolnavilor, Lucretia Titirica
4.Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si îngrijiri corespunzatoare nevoilor
fundamentale, Lucretia Titirica - Editura Viata medicala româneasca
5.Manual de medicina interna pentru cadre medii, Editia a III-a, All Medical, Corneliu
Borundel - Bucuresti - Bic All 2000
6.Boli digestive. Notiuni practice, I. Gherman
7.Bolile intestinului, O. Porges - Editura Stat, Bucuresti, 1976
8.Tratat de dietetica, I. Micu - Editura medicala, Bucuresti, 1974
9.Urgente medicale, Ioan Adrian Rivis
10.Atlas de anatomie, Steaua Nordului
11.Fiziologia tractului digestiv, Prof. Dr. Petru P. Groza - Editura Academiei, Bucuresti.
84
V. ANEXE
TUBUL DIGESTIV
85
SEGMENTELE TUBULUI DIGESTIV
CAVITATEA BUCALĂ
FARINGELE
STOMACUL
86
INTESTINUL SUBŢIRE
INTESTINUL GROS
ETIOPATOLOGIE
87