Plumb

de George Bacovia

George Bacovia este cel mai important poet simbolist din literatura romana numele lui real
fiind Gheorghe Vasiliu. Acesta este autorul unor volume de poezie precum "Plumb". "Scântei
galbene", "Comedii în font". Poezia

Poemul "Plumb" a apărut în 1916, in volumul cu același nume, fiind un poem manifest și o
arta poetica bacoviana simbolista. Simbolismul este un curent literar-artistic aparut la finalul
secolului al XIX-lea, in Franța, ca reacție la sentimentalismul promovat de romantici. În
România, primele încercări ale simbolismului aparțin lui Alexandru Macedonski,

In poemul lui Bacovia, simbolismul se remarcă, în primul rând, prin prezenta simbolurilor şi a
corespondențelor. Exista in poem, o corespondentă intre lumea exterioară (prima strofa) si
cea interioară (a doua strofa). Simbolul central este plumbul, un metal dur, toxic, rece, care
sugerează duritatea lumii in care trăieşte eul liric si totodată, cât de dăunătoare, toxică și
rece este societatea pentru el .Culoarea gri a metalului face referire la viata sumbrá a eului,
un cenușiu existențial.

O altă trăsătură prin care remarcăm caracterul simbolist al poemului constà în faptul că
apare sugestia, denumită si "audiție colorată", poemul renunțând la figuri de stil, in favoarea
sugestiel. Prin decorul funerar se sugerează inadaptarea eului liric la societatea in care se
află.

Apare in poem si sinestezia, care se referă la un amestec de simțuri: culoarea predominantă

este cenușiul, care se îmbină cu sunetul deranjant de scârțâială (scârțâiau coroanele de
plumb") si sunetul vântului, iar prin versul "Stam singur lângă mort" este implicat simțul
olfactiv, mortul sugerând un miros neplăcut, de cadavru. Prin urmare, remarcăm și o
prezenţă a sonorității, lucru care marchează caracterul simbolic al poemului, prin repetarea
obsesivă a cuvântului plumb. Versurile au astfel, o muzicalitate interioară, accentuată. Eul
liric resimte o stare de angoasă, statutul poetului fiind unul marcat de izolare și excludere

Tema poemului este alienarea si insingurarea eului liric fata de societate și față de propriul
sine. Două secvențe reprezentative pentru tema simbolista sunt cele două strofe ale poeziei

Prima strofa incepe cu verbul imperfect 'dormeau", sugerand o stare de amorteala si liniște.
In primul vers se conturează un univers mortuar, prin intermediul unui câmp lexical al morții
sicrie, cavou, coroane vestiment, for funerar. Cadrul este unul exterior, in prima strofa si
corespunde unui univers real. Eul liric isi face simțită prezența din al treilea vers, prin apariția
sa in mod indirect, prin verbul "stam la persoana i.

Cavoul in care eul liric stătea singur capătă valente simbolice, find o metafora pentru
societate. Societatea este prezentată ca fiind un loc ostil, in care bate vântul, un vant care
amplifica starea de pustietate, iar ceea ce produce vantul este un scartait al coroanelor "Si
scartaiau coroanele de plumb", un zgomot care amplifica starea de dezolare in care se
regăseşte eul liric. Astfel, prin decorul sumbru al unui cimitir si atmosfera apăsătoare se
conturează o insingurare a eului liric fata de societate. Acesta simte ca nu se poate adapta.
Cea de-a doua strofa incepe asemenea primei, cu verbul a dormi" la imperfect
perpetuandu-se starea de amortire din text. Dacă prima strofa se focusa pe cadrul exterior, a
doua strofa se indreaptă spre un cadru interior, spre sinele eului liric şi propria lui persoana
Acesta se întoarce către propriul sine, in Încercarea de a se regăsi "Dormea întors amorul
meu de plumb .Acest amor întors sugerează faptul că eul liric nu se mai recunoaște pe sine
însuși, se înstrăinează de propria persoană, adancindu-se în starea de singurătate de la
Începutul poemului .Apare procedeul modern al dedublarii eului liric. Acesta se strigă pe
sine, dar fara raspuns: am inceput să-l strig". Ultimele două versuri ale strofei implica doua
imagini artistice, imaginea mortului și a aripilor de plumb, care atârnă. Mortul este o metaforă
pentru moartea lui interioară, iar aripile de plumb atarnate sugerează eșecul eului si
imposibilitatea de a se ridica din această "moarte"

Titul este format din substantivul comun "plumb", al cărui sens denotativ este de metal greu,
rece, cenuşiu. Sensul conotativ se referă la spațiul claustrant, societatea in care poetul
trăiește și nu se poate adapta.

Din punct de vedere structural, poezia este formată din doua catrene, cu rima inbratisata,
ritm iambic şi măsură de zece silabe. Apar în poem mai multe puncte de suspensie şi linii de
pauză, care accentuează incapacitatea eului liric de a se exprima, de exemplu: "Stam singur
in cavou şi orice vânt..... Punctele de suspensie marchează gravitatea singurătății în care se
află poetul, acestuia fiindu-i greu să redea în cuvinte starea cu care se confruntă, iar aceasta
"linişte" de după cuvinte reușește să transmită cititorului sentimentele potrivite.

Opera lui Bacovia este o poezie a sentimentului şi stării interioare. Prin urmare, poezia se
încadrează în lirismul subiectiv, prin verbe si pronume la persoana I: "stăm", "meu",

Concluzionand, "Plumb" de George Bacovia este o adevărată artă poetică, care reușește să
redea starea singuratică a eului liric printr-un cadru exterior, al societății, cât şi printr-un
cadru interior, al sinelui. Arta lirică a lui Bacovia este simbolistă, iar "poezia simbolistá este
imagine, metaforă, simbol" (Lidia Bote, "Simbolismul românesc")