1

RADIOPROTECŢIA PACIENŢILOR - O OBLIGAŢIE LEGALĂ

Radioprotecţia pacienţilor face parte din obligaţiile legale începând cu ordonanţă 2001-
270 din 28 martie 2001 care a transpus în dreptul francez directiva 97/43 Euratom. Decretul de
aplicare 2003-270 din 24 martie 2003 a modificat Codul de Sănătate Publică (CSP), introducând
o menţiune referitoare la protecţia persoanelor expuse radiaţiilor ionizante în scopuri medicale
sau medico-legale. Acest text face obligatorie de acum înainte aplicarea principiilor
fundamentale de justificare şi optimizare de către medicii care solicită sau realizează examene
imagistice care folosesc radiaţiile ionizante.

- Justificarea investigaţiilor este primul principiu al radioprotecţiei: stabilirea

beneficiului net al unui examen în raport cu prejudiciul potenţial ce poate fi adus prin expunerea
la radiatiile ionizante.
- Optimizarea practicilor este al doilea principiu al radioprotecţiei. În cazul în care un
examen care utilizează radiaţiile ionizante este necesar (justificat), acesta trebuie optimizat:
obţinerea informaţiilor diagnostice necesare cu utilizarea celei mai mici doze posibile.
Răspunzând unei obligaţii legislative, examinarea radio-imagistică trebuie să atingă patru
mari obiective în domeniile: 1. de radioprotecţie a pacienţilor, 2. de raţionalizare a examenelor,
3. de colaborare interdisciplinară şi 4. de organizare audite clinice (evaluarea calităţii practicilor
medicale).
Înlăturarea cererilor nejustificate constitue mijlocul cel mai simplu şi mai eficient de
reducere a expunerii pacienţilor la radiaţii şi prin aceasta de creştere a radioprotecţiei. Pentru ca
toate investigaţiile radiante să fie justificate, trebuie să existe un schimb de informaţii înscris
între medicul solicitant şi medicul care realizează examenul radio-imagistic. În aceeaşi manieră
în care solicitantul furnizează realizatorului informaţiile de care dispune pentru solicitarea
examenului, realizatorul indică informaţiile care justifică actul medical.
Principalele explicaţii ale abuzului de explorări sunt sintetizate în următoarele întrebării:
A fost efectuat deja acest examen? Din orice examen anterior, realizat în altă parte, se
pot obţine informaţii, chiar în condiţiile unor examene slabe calitativ. Repetarea este de evitat.
Bineînţeles, examenele incomplete neutilizabile, trebuie imputate celui care le-a realizat.
Are nevoie de acest examen? O solicitare de examen radiologic poate să nu modifice cu
nimic soarta pacientului. Un rezultat pozitv în căutarea unei leziuni poate să nu aibă nici o
consecinţă.
În cazul examenelor radiologice mai mult ca sigur negative, ca de exemplu R-grafie
pulmonară la un om sănătos, se practică şi este o iradiere neraţională.
Are nevoie de investigaţie acum? Exagerările ţin şi de repetarea unor examene
radiologice prea frecvent, mai înaintea trecerii intervalului care iar permite unei boli să
progreseze, să se vindece sau măcar ca tratamentul să fi putut acţiona.
Este acest examen cel mai indicat? În condiţiile unui impact clinic identic, trebuie
preferate tehnicile neiradiante. Tehnicile imagistice evoluează repede, utilitatea unui examen este
oportun să se discute cu un specialist în radiologie clinică. Existenţa sarcinii, alăptarea,
antecedente de intoleranţă la produsele utilizate, precum şi vârsta pot influenţa alegerea
tehnicilor imagistice.
 2

O solicitare neînsoţită de explicaţii cuprinzătoare expune oricând la adoptarea unei

tehnici necorespunzătoare. Executarea de filme sau CD-uri inutile sau neexecutarea de filme sau
CD-uri necesare, poate denatura diagnosticul.
O corectă prescriere a explorărilor imagistice de către medicul ordonator şi o corectă
alegere a metodei şi tehnicilor de către medicul radio-imagist, reprezintă efectul unei colaborări,
a unui parteneriat al celor implicaţi. Baza de discuţie trebuie să fie reprezentată de un număr de
protocoale comune, care să precizeze cauzele şi semnele principale de boală şi scopul explorării
diagnostice.
Pentru a orienta alegerea medicului solicitant spre examenul cel mai potrivit patologiei
care trebuie explorată, recomandăm următoarele protocoale de examinare radiologică, sub formă
unui tabel cu coloane:
- Prima coloană: simptome şi/sau patologia pentru care este avut în vedere examenul imagistic;
- A două coloană: tipul de examen imagistic;
- A treia coloană: menţiunea de indicaţie a examenului şi gradul recomandării pentru situaţia
clinică respectivă.

Recomandări de indicaţie a examenului:

Menţiuni de indicaţie:
- Examen indicat: în general pentru stabilirea diagnosticului şi orientarea tratamentului în
contextul clinic respective.
- Examen specializat: este vorba de examene complexe sau costisitoare care nu sunt practicate
decât la solicitarea medicilor specialişti pentru a integra rezultatele imagistice în vederea unui
tratament potrivit pentru pacient.
Poate fi necesar dialogul cu un specialist radiolog sau de medicină nucleară, mai ales în cadrul
unui consult multidisciplinar.
- Fără indicaţie iniţială: acest examen nu este indicat în prima intenţie în contextul clinic
respectiv, dar la care se poate apela în funcţie de evoluţia pacientului, de complexitatea situaţiei
sau pentru evaluarea anumitor factori particulari inerenți la un pacient.
- Fără indicaţie: este vorba de examene care nu sunt justificate de patologia sau simptomele
luate în discuţie.
- Contraindicat.