Nicolae Milescu despre Japonia

Spătarul Nicolae Milescu (n. 1636, Vaslui – d. 1708, Moscova) a fost un cărturar, traducător,
scriitor și diplomat moldovean, amintit azi ca fiind primul român care a ajuns în China. Tot el a
tradus Vechiul Testament în limba română. Mai tărziu frații Radu și Șerban Greceanu, au utilizat
traducerile sale pentru elaborarea primei Biblii românești în graiul autohton, la ordinele
domnului muntean Șerban Cantacuzino.

Stabilindu-se în anul 1671 în Rusia, Milescu și-a oferit serviciile de diplomat țarului Aleksei
Mihailovici, iar monarhul rus i-a încredințat următoarea misiune: aceea de a merge în China ca
ambasador al Rusiei și de a stabili relații diplomatice între cele două țări. Plecând din Moscova
pe data de 3 martie 1675, spătarul moldovean a ajuns în primăvara anului următor la Beijing,
condus la acea vreme de împăratul Kangxi, membru al dinastiei Qing. Călătoria în Orientul
Îndepărtat a reprezentat o experiență unică pentru Milescu, acesta imortalizându-și experiența în
operele sale ,,Jurnalul de Călătorie în China” și ,,Descrierea Chinei.”

În aceste lucrări, ambsadorul moldovean ne prezintă informații fascinante despre geografia și

cultura Chinei precum și a unor țări vecine precum Japonia.

Conform scrierilor spătarului, marea și vestita insulă a Japoniei începe din fața gurilor râului
Amur și se întinde până departe, în fața împărăției chineze, iar ca o persoană să ajungă din China
în Japonia, trebuie să navigheze două zile și două nopți. Milescu ne mai spune că pe insulele
japoneze se găsesc zăcăminte de argint, însă această țară era necunoscută lumii apusene, primii
europeni ce au intrat în contact cu japonezii fiind exploratorii portughezi. Locuitorii acestor
insule sunt descriși ca oameni curajoși și spirituali, aceștia venerând numeroase zeități și având
foarte multe temple și altare construite pe munți. De asemenea ei se trag mai ales din chinezi și
din mongoli ce s-au așezat în insule, lucru evidențiat de faptul că japonezii, precum mongolii, își
smulg bărbile și își rad părul, lăsându-și moțuri. Îmbrăcămintea japonezilor seamănă cu cea
purtată de vechii chinezi: haine largi cu mâneci lungi. Din punct de vedere administartiv, țara
este stăpânită de numeroși magnați și lorzi feudali, fiecare având teritoriul său și orașele sale.
Japonezii își spun ,,ghepuien”, cuvând de origine chineză ce înseamnă răsăritul soarelui sau cel
dintâi sălaș al soarelui.

Din punct de vedere istoric, perioada cuprinsă între secolele XVII-XIX în Japonia este cunoscută
și ca Perioada Edo (1603-1867), dominată de autoritatea shogunilor clanului Tokugawa. În urma
victoriei lui Tokugawa Ieyasu în cadrul Bătăliei de la Sekigahara (21 octombrie 1600), împăratul
Go-Yōzei l-a numit pe acesta dictator militar, instaurându-se astfel Shogunatul Tokugawa. Pentru
următorii 260 de ani Japonia a cunoscut o perioadă de pace și stabilitate internă precum și
dezvoltare economică și culturală. Dar în același timp Shogunatul Tokugawa s-a caracterizat
printr-o politică izolaționistă, liderii militari ai țării ordonând închiderea porturilor și alungarea
străinilor precum și eliminarea credinței creștine din Japonia, răspândită de misionarii și
negustorii catolici portughezi. Când Nicolae Milescu se afla la curtea împăratului chinez,
Japonia, la momentul respectiv, era administrată de shogunul Tokugawa Ietsuna, strănepotul lui
Tokugawa Ieyasu.

În cadrul muzeului ,,Conacu Pană Filipescu” din Filipeștii de Târg, se află Biblia lui Șerban
Cantacuzio, aceasta făcând parte din expoziția sa permanentă.

Bibliografie:

- Nicolae Milescu, Descrierea Chinei.

Muzeograf Petre Vlad