Iftemie Mihnea

Clasa XI-MI1

Solomon
Solomon a fost fiu al lui David și al Batșebei, conducător evreu antic menționat în scrierile biblice rege
al Israelului timp de 40 de ani (probabil între 971-931). A avut o domnie intrată în legendă, ca prosperă și tihnită
(unii arheologi sunt de părere că dimensiunile regatului său au fost probabil reduse și că nu a fost decât un
conducător regional într-o arie deluroasă restrânsă[4]; alți cercetători, precum arheologii Eilat Mazar, și Yossef
Garfinkel, de asemenea Michael Hasel și Martin Kingbeil[5] consideră că domeniul tatălui său și al său erau
totuși, un regat adevărat, mai întins decât s-ar părea); după tradiția biblică a fost ctitorul Templului din Ierusalim;
a rămas proverbială înțelepciunea sa în rândurile locuitorilor evrei, musulmani și creștini ai Levantului, și apoi
din întreaga lume. I s-au atribuit cărțile Ecleziastului, Proverbelor și Cântarea Cântărilor din Vechiul Testament.

Solomon ca personaj istoric

Din punct de vedere arheologic și istoric, redatarea acestor orașe de la epoca lui Solomon la perioada omridă
are implicații enorme. Ea înlătură singura dovadă arheologică după care ar fi existat vreodată o monarhie unită
cu capitala în Ierusalim și arată că David și Solomon erau, în termeni politici, nimic altceva decât căpetenii ai
ținutului deluros, a căror rază administrativă era limitată la nivelul local, adică la ținutul deluros.
— Israel Finkelstein, Neil Asher Silberman,The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and
The Origin of Its Sacred Texts.
După opinia arheologilor Finkelstein și Silberman, Solomon nu ar fi fost rege și nu ar fi avut un regat, descrierea
din Biblie a regatului său potrivindu-se mai mult perioadei regelui iudeu Manase, vasal al Asiriei:
Considerând problema sub toate aspectele, avem o situație în care condițiile descrise ca fiind din marele regat
al lui Solomon seamănă foarte mult cu cele din ținutul regelui Manase. Districte bine administrate și un mare
număr de lucrători de corvoadă clădind noi orașe regale; legături comerciale cu lideri străini; caravane către nord
trecând prin teritoriul Iudei și ambasadori din Arabia aflați în Ierusalim - care sunt combinate cu amintiri neclare,
împrumutate din zilele de glorie ale comerțului din Israelul aflat la nord - toate susțin credința în vechimea și
înțelepciunea strategiei regelui Manase de participare înflăcărată la comerțul și diplomația imperiale.[7]
— Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman,David and Solomon. In Search of the Bible's Sacred Kings and the
Roots of the Western Tradition.

Descoperire arheologică din anul 2010

La Ophel au fost descoperite în anul 2010 rămășite care susțin relatarea biblică despre regele Solomon și zidul
construit de acesta împrejurul Ierusalimului. În Biblie se spune: „Solomon s-a încuscrit cu Faraon, împăratul
Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, și a adus-o în cetatea lui David, până și-a isprăvit de zidit casa
lui, casa Domnului, și zidul dimprejurul Ierusalimului.” (3 Regi 3:1).
Au fost dezgropate:
O secțiune a unui zid al orașului, de 70 metri lungime și 6 metri înălțime, localizată într-o zonă cunoscută ca
numindu-se Ofel, între orașul lui David (Ierusalim) și peretele sudic al Muntelui Templului.
O poartă interioară de acces la cartierul regal al orașului, având înălțimea de 6 metri, construită într-un stil tipic
pentru cele din perioada Primului Templu. Are un plan simetric format din patru mici încăperi, două de fiecare
parte a coridorului (gangului, pasajului) principal.
Un turn pe colț, care acoperă o suprafață de 24 pe 18 metri și care oferă perspectiva unei părți importante
din Valea Kidronului.
O structură regală adiacentă porții. Între marele turn și poarta orașului arheologii au descoperit o secțiune dintr-
un turn de colț care are 8 metri lungime și 6 metri înălțime.
Pe mânerele unei căni (vaze) s-au găsit inscripționate cuvintele „către rege”.
Rămășițe ale unor mari recipiente, care au supraviețuit focului, având înălțimea de 1,15 m. Un recipient are o
inscripție parțială „al administratorului” (engleză „overseer”). Eilat Mazar susține că ar fi vorba de brutari;
inscripția este în ebraică veche și indică că aparținea unei înalte oficialități.
Au fost descoperite peceți de lut (clay seals sau „seal impresions” sau bullae) cu nume evreiești, ceea ce indică
și ele natura regală a structurii.
Cioburile, particularitățile zidului și ale porții trimit la secolul al X-lea.
Excavările de la Ofel s-au desfășurat pe o perioadă de trei luni sub patronajul Universității ebraice, fiind
sponsorizate de Daniel Mintz și Meredith Berkman, un cuplu interesat de arheologia biblică. Săpăturile s-au
făcut în cooperare cu Autoritatea Antichităților a Israelului, Autoritatea israeliană pentru parcuri și rezervații
Iftemie Mihnea
Clasa XI-MI1

Totuși, alți arheologi susțin că narațiunea biblică care ar reflecta existența unei monarhii puternice în Ierusalim
este în mare parte mitică și că nu exista acolo vreun guvernământ puternic în acea epocă.

Aren Maeir, un profesor de arheologie la Universitatea Bar Ilan, afirma că nu au fost prezentate dovezi că
fortificațiile ar fi atât de vechi pe cât susține Mazar. Există rămășițe din Ierusalimul secolului al X-lea, afirma el,
dar dovezile pentru un regat puternic și centralizat din acel timp rămân „șubrede”.
— Abe Selig,'J'lem city wall dates back to King Solomon', Jerusalem Post, 23 februarie 2010
Într-o carte publicată în octombrie 2010, Michael Coogan scrie:
Ierusalimul nu făcea excepție, altfel decât că nu prea era un oraș — conform standardelor noastre era doar un
sat. Pe vremea lui David, populația sa era de doar câteva mii, care trăiau pe circa doisprezece acri, aproximativ
egali cu două blocuri de teren din centrul Manhattanului.[20]
— Michael Coogan,God and Sex. What the Bible Really Says.
În documentarul BBC „Secretele îngropate ale Bibliei” din 2011, dr. Stavrakopoulou afirma, după ce se
consultase cu Baruch Halpern, Yosef Garfinkel și Doron Spielman (ultimii doi fiind șefi de excavații ale unor situri
pretins davidico-solomonice), că deși unele descoperiri recente ar putea pune la îndoială teoriile lui Finkelstein,
teza regatului unit sub domnia lui David rămâne nesusținută de dovezi arheologice, fie și pe motivul menționării
doar în treacăt de către Biblie a realizărilor politice ale regelui Omri, asupra existenței și puterii căruia există
dovezi arheologice de netăgăduit. După ea, acest lucru indică resentimentele față de regatul Israel ale autorilor
din regatul Iuda.
Conform unui manual din anul 2020, publicat la editura Universității Oxford, raportul Bibliei despre David și
Solomon nu este nici pură fantezie, nici istorie riguroasă, ci ceva undeva pe la mijloc. De asemenea, manualul
motivează că lipsa de scrieri/inscripții din secolele X-IX î.Hr. se datorează insignifianței Regatului Iuda. Conform
manualului, este foarte probabil că David și Solomon au fost politeiști, deoarece monoteismul nu a fost popular
înaintea Exilului în Babilon.