Statele Unite ale Americii (sau abreviat S.U.A.

), Statele Unite sau America (în engleză United States of

America respectiv USA, United States sau America) este numele unei republici constituționale federale,
constând din 50 de state și un district federal (Districtul federal Columbia sau D.C.). Republica este situată
aproape integral în continentul America de Nord, între Canada (la nord) și Mexic (la sud), respectiv
Oceanul Atlantic (la est) și Oceanul Pacific (la vest). Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică
a Americii de Nord, între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest. Statul Hawaii este un arhipelag din
Oceanul Pacific, situat la circa 3.200 km sud-vest față de sud-vestul statului California. Țara posedă, de
asemenea, câteva teritorii în Pacific, respectiv în Caraibe.

La o suprafață totală de peste 9,83 milioane km2 (sau circa 3,79 milioane mile pătrate), dintre care circa
85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale (în engleză Contiguous United States sau adesea
"The Lower 48"), suprafața Statelor Unite este de aproximativ 40 de ori mai mare decât suprafața
României, ele fiind a treia țară ca mărime din lume (după Rusia și Canada). Partea sa continentală
măsoară peste 5.000 de kilometri de la Oceanul Atlantic (la est) până la Oceanul Pacific (la vest) și peste
2.000 de kilometri de la granița canadiană (la nord) până la cea mexicană (la sud).

Cu o populație de peste 312 milioane de persoane, conform recensământului din anul 2010, Statele
Unite mai sunt și a treia țară a lumii, luată după populație. Statele Unite sunt, în același timp, și una
dintre țările lumii cele mai diverse din punct de vedere etnic și cultural din lume, întrucât oameni din
toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune.[4]

La o valoare a produsului intern brut (cunoscut și sub acronimul PIB) de 15,2 trilioane de dolari,
economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii, reprezentând circa 22 % din PIB-ul nominal global și
peste 19 % din PIB-ul nominal global, considerând ajustările determinate de paritatea puterii de
cumpărare.[5][6] Statele Unite este o țară foarte dezvoltată, ce se poziționează foarte bine în clasamente
internaționale precum dezvoltare umană, PIB pe cap de locuitor, nivelul salariului mediu,[7]
productivitatea muncii,[8] cercetare științifică,[9] educație,[10] competitivitate[11] și calitatea vieții,[12]
având, de asemenea, un nivel scăzut de corupție. Deși are doar 4.3% din populația mondială,[13] SUA
deține 33.4% din toată bogăția lumii, cea mai mare pondere de bogăție concentrată într-o singură țară.
[14]

Istoria Statelor Unite ale Americii

Articole principale: Istoria Statelor Unite ale Americii și Cronologia istoriei Statelor Unite ale Americii.

Preistorie
Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering, cu aproximativ
14.000 de ani în urmă, urmărind turme de animale pentru vânătoare, în America. Acești indieni
americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice. Este estimat că 2,9
milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite, înainte de diminuarea lor
numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase, care au sosit în America prin intermediul
călătorilor europeni (cu toate că există dubii despre numărul lor exact). Au existat și societăți avansate,
de exemplu Anasazi(d) din sud-vest, sau Indienii de Păduri (Woodland), care au construit centrul
Cahokia, situat lângă St Louis, care a avut o populație de 40.000 în anul 1200 î.e.n.

Colonizarea europeană

Vizitatori străini au sosit și în trecut, dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb, în secolele XV și XVI,
au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent. Vezi
Colonizare.

În secolele XVI și XVII, spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida. Prima colonie engleză care
a avut succes a fost Jamestown în Virginia, în 1607. Pe parcursul următoarelor decenii au apărut unele
colonii olandeze, ca New Amsterdam (predecesorul orașului New York), pe teritoriul ocupat actualmente
de New York și New Jersey. În 1637, suedezii au creat o colonie numită Christina(d) (în Delaware), dar au
trebuit să cedeze colonia, în 1655, Olandei.

Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie.
Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de
Șapte Ani, când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii. Atunci metropola (Marea
Britanie) a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război. Mulți
colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în
Parlament. Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o
revoluție de eliberare de sub controlul Marii Britanii.

Crearea națiunii americane

Primul președinte al Statelor Unite ale Americii, George Washington, a servit în funcție două mandate,
între 1789 și 1797.

În 1776, cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanie, izbucnind Revoluția
Americană (1775 - 1783) care a creat Statele Unite.
Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație, fondată în 1777 (în 1781 fiind ratificată baza
sa) - Articles of Confederation. După dezbateri îndelungate, acest document a fost înlocuit de către
Constituția Statelor Unite ale Americii, în 1789, care a creat un sistem politic mai centralizat.

Expansiunea

Articol principal: Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii.

Achiziții teritoriale după dată

Pe parcursul secolului al XIX-lea, națiunea s-a extins rapid, adăugând multe state noi. Destinul Manifest a
fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest: deoarece populația statelor din est
creștea și imigranți noi intrau în țară, mulți oameni se mutau continuu înspre vest.

Ca urmare a acestui proces, SUA a ocupat teritoriile amerindienilor. Aceste acțiuni continuă să aibă
implicații politice astăzi, deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi. În unele locuri, populațiile
indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel
colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale. În alte situații, Indienii americani au fost
mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale, unii fiind duși în rezervații. Cu toate că unii declară că
Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-
American, controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA a fost, esențial, de o
natură colonială.

Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte
puteri coloniale: Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803, Florida de la Spania în 1809, iar Alaska
de la Rusia în 1867.

În această perioadă, țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare
tehnologică.

Războiul Civil
Bătălia de la Fredericksburg, 13 decembrie 1862

Din perioada colonială, a existat un deficit de lucrători, un fapt care a încurajat sclavia. Până la mijlocul
secolului 19, conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în
intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite.

Statele nordice au început să se opună sclaviei, însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar
pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în
teritoriile de vest. Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul (de
exemplu, Compromisul Missouri și Compromisul din 1850).

Disputa a explodat într-o criză în 1861, când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format
Statele Confederate ale Americii, o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American. Imediat după
începutul războiului, încă patru state sudice au intrat în confederație.

În timpul războiului, Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele, prin
Proclamația de Emancipare, cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865, după
sfârșitul confederației, odată cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA. Războiul civil a
răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un moment crucial în
istoria țării, când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse.

Secolul al XX-lea

Atacul de la Pearl Harbor

Secolul XX a fost, uneori, numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară
asupra întregii lumi. Influența sa relativă a fost mare, în special datorită faptului că Europa, care, anterior,
a fost cel mai important centru de influență, a suferit grav în ambele războaie mondiale.

Statele Unite au luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților. În perioada interbelică,
cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune (1929 - 1939), efectul căreia a fost intensificat de
Dust bowl, o secetă gravă. Ca și restul lumii dezvoltate, SUA au ieșit din această criză economică în urma
mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial.
Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el, însă SUA au suferit relativ puțin din punct
de vedere economic. În 1950, mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA.

În Războiul Rece, SUA au fost un participant-cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez, și, pe
lângă URSS, a fost considerată una din cele două superputeri. Această perioadă a coincis cu o mare
expansiune economică. Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică, SUA au
devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită.

În deceniul 1990 - 2000, Statele Unite au participat la mai multe misiuni de poliție și de menținere a
păcii, așa cum ar fi cele din Kosovo, Haiti, Somalia, Liberia, și Golful Persic.

Secolul al XXI-lea

După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, executate asupra complexului World Trade Center și a
Pentagonului de organizația teroristă Al-Qaida, condusă de Osama bin Laden, Statele Unite ale Americii,
cu ajutorul altor națiuni, au declarat război contra terorismului, care a inclus acțiuni militare în Afganistan
și Irak.

Geografie

Articol principal: Geografia Statelor Unite ale Americii.

Harta fizică a Statelor Unite

Din punct de vedere geografic, țara se împarte în trei regiuni principale: Munții Stâncoși (Rocky
Mountains) - la vest, zona de podiș și de munte a Apalașilor - la est, și câmpiile întinse de prerie (Great
Plains) - în partea centrală. În secolul 19, preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și
al vieții în libertate a coloniștilor. Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei
și bogăția lumii vegetale.

Relief

Relieful Statelor Unite ale Americii este variat, format din munți înalți (ex. Munții Stâncoși, Munții
Coastei, Munții Cascadelor, Munții Alaskăi, Munții Mauna Loa, Munții Mauna Kea, Munții Apalași etc.)
formați prin orogeneză alpină, podișuri (Colorado, Preriilor, Nevada etc.) și câmpii (Cp. Mississippi).
Hidrografie

Articole principale: Listă de fluvii din SUA și Listă de fluvii din America.

Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi, cel mai mare fluviu,
cu cei mai mulți afluenți. În S.U.A. sunt fluvii și lacuri uriașe. Rețeaua fluvială se numără printre cele mai
întinse de pe Glob, fiind alimentată atât de apa ploilor, cât și de cea a zăpezilor și ghețarilor care acoperă
masivele înalte. Scurgerea râurilor este dirijată de relief, în câteva direcții principale.

Mississippi este un fluviu uriaș, care, împreună cu Missouri, este de 2 ori și jumătate mai lung decât
Dunărea, având mărimea de 3950 km. Izvorăște la Vest de Lacul Superior, la 518 m altitudine, străbate
tot teritoriul S.U.A. de la Nord la Sud și se varsă în Golful Mexic printr-o deltă mlăștinoasă. Bazinul
fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenți navigabili. Ca volum de apă ocupa locul al III-lea în lume.

Floră și faună

Păduri de foioase, păduri de conifere în zona de munte și în Alaska. Vegetație de stepă și vegetație
mediteraneană - în Florida și California, deșertică - în Nevada, în pădurile tropicale și Hawaii.

Climă

Clima este predominant temperată (exemplu: temperat oceanică - pe țărmul Oceanului Atlantic;
temperat continentală - în centrul țării; subtropicală - în Florida și California). În Alaska, clima este rece
subpolară, în Nevada este temperată și în Hawaii este tropicală umedă. Temperatura variază în iulie între
18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans, iar în ianuarie, între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles.
Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de sud, la 50 cm în bazinul
fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest. Precipitațiile sunt foarte
abundente în apropierea coastei de vest, în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm
în zonele muntoase. Coborând însă spre California, precipitațiile devin tot mai rare, ajungând la o
cantitate medie de 25 cm în Los Angeles.

Demografie

Articol principal: Demografia Statelor Unite ale Americii.

Comitatele americane după prevalența etnică a strămoșilor populației

Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic. Sunt recunoscute șase rase: rasa albă,
rasa indiană din America, rasa nativă din Alaska, rasa asiatică, negrii sau afroamericani, hawaieni nativi și
alte rase insulare din Pacific. Americanii sunt, clasificați ca fiind de origine iberică sau latino-americană și
ne-iberici sau ne-latinoamericani, latino-americanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie
cel mai mare grup minoritar din această țară.

Americanii Albi (inclusiv ibericii și latino-americanii americani albi) sunt o majoritate rasială, cu o cotă de
72,4% din populația SUA, în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației (PEP), sau 75% în
Sondajele Comunitații Americane (ACS). Spaniolii și latino-americanii din SUA (de orice rasă) reprezintă
16,3% din populație. Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială, reprezentând 12,4% din
populație.

Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune, atingând cel mai înalt prag al populației în centrul,
vestul și nordul Statelor Unite: 82% pe PEP, sau 80% pe ACS. 78% din această regiune central vestică sunt
albi, cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile. Cu toate acestea, 35% dintre americanii albi
(dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici/latini) trăiesc în Sud, mai mult ca în orice regiune.
Sudul este, de asemenea, regiunea unde populația de culoare este cel mai des întâlnită sau afro-
americanii sunt cel mai des întâlniți, cu o proporție de 55%. O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup
minoritar rămas rezident în Vest: Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani, 46% americani
asiatici, 48% indieni americani și nativii din Alaska, 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific,
37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație (Americani multirasiali), și 46% dintre oamenii
din "altă rase".

Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010[15].

Religie

Potrivit unui studiu realizat în 2014 de către Pew Research Center, 71% dintre americani sunt creștini
(47% protestanți și 21% catolici), 23% nu au religie și 6% practică alte religii (iudaism - 1,9%, islam - 0,9%
budism - 0,7%, hinduism - 0,7%, alte religii - 1,8%).[16]

Statistici
American Religious Identification Survey

Table 75. Self-Described Religious Identification of Adult Population: 1990, 2001, and 2008

În 2021 a devenit clar că SUA sunt o țară majoritar seculară: doar 47% din americani fac parte dintr-o
biserică, sinagogă sau moschee.[17] Este prima oară în istoria SUA când se întâmplă acest lucru.[17]
Datele sunt din anul 2020.[17] Conform The Guardian, cauza este alergia americanilor la impunerea
religiei (normelor și valorilor religioase) prin politică.[18]