Unitatea de învăţare 4

Creditele bugetare
4.1. Definiție și destinație
4.2. Execuția bugetului public
4.3. Modificarea creditelor bugetare aprobate
4.4. Teme de referate
4.5 Evaluare
4.6. În concluzie
4.7. Bibliografie

Înţelegerea noțiunii de credit bugetar

Însuşirea principalelor etape ale execuției
bugetare
Însuşirea fundamentelor privind metodele de
modificare a creditelor bugetare

73
 Unitatea de învăţare 4. – Creditele bugetare

4.1. Definiție și destinație 00:00

Resursele financiare publice, constituite la nivelul

Timp necesar: 140 minute
După parcurgerea unităţii
veţi fi în măsură să
răspundeţi la întrebările:
Care este rolul creditelor
bugetare în economie?
Ce presupune execuția
bugetară?
Care sunt metodele de
modificare a creditelor
bugetare?
bugetului de stat sub forma veniturilor bugetare,
sunt repartizate în vederea utilizării acestora,
conform prevederilor legale înscrise în legea
bugetară. Fondurile financiare înscrise în buget şi
care urmează a fi repartizate în vederea utilizării se
numesc credite bugetare.
Din punct de vedere doctrinar creditele bugetare sunt
considerate …“drepturi băneşti ale instituţiilor
finanţate din bugetul statului care, după aprobarea
acestuia trebuie acordate beneficiarilor de către
organele administraţiei finanţelor de stat”.
Legea nr.500/2002, privind finanţele publice,
defineşte noţiunea de credit bugetar ca fiind
…”suma aprobată prin buget, reprezentând limita
maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua
plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele
contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din
exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale,
respectiv se pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi
din buget pentru celelalte acţiuni”.

Dicţionarul economic editat de Ministerul Economiei şi Finanţelor din Franţa în

anul 2001, defineşte noţiunea de credit bugetar ca fiind …”aprobarea relativă a sumei
maximale a cheltuielilor pe care o instituţie publică este autorizată să o plătească, în
cursul unui an, pentru acoperirea angajamentelor luate”.

74
 Din analiza definiţiei creditelor bugetare rezultă câteva trăsături caracteristice ale
acestora, şi anume:
 previziunea bugetară iniţială constituie doar o estimare care poate fi modificată
dacă anumite circumstanţe o justifică, dar nu poate depăşi plafonul fixat prin legea
bugetară;
 nici o plată nu poate fi efectuată dacă nu există un angajament aprobat anterior în
cadrul unui program economic înscris în bugetul public;
 creditele bugetare aprobate pentru anumite destinaţii reprezintă limite maxime de
cheltuieli, ce nu pot fi depăşite;
 creditele bugetare sub forma subvenţiilor, puse la dispoziţia unor unităţi economice
altele decât instituţiile publice au o singură sursă de finanţare, veniturile bugetare;
 alocarea fondurilor bugetare se face de către Ministerul Finanţelor Publice pentru
instituţiile publice conduse de către ordonatorii principali de credite.

În general creditele bugetare, au următoarele destinaţii:

a) – societăţile comerciale şi regiile autonome, cărora li se repartizează fonduri
bugetare sub formă de subvenţii, alocaţii sau alte forme de sprijin financiar.
Scopurile utilizării acestor fonduri bugetare sunt precise şi limitate şi au
următoarele direcţii principale:
 dezvoltarea şi retehnologizarea unităţilor economice;
 combaterea poluării;
 asigurarea protecţiei sociale a populaţiei.

Fondurile se acordă numai în completarea resurselor proprii ale unităţilor

economice sau respective pentru cazurile de lipsă temporară a fondurilor destinate
scopurilor de mai sus.

b) – instituţiile publice, cărora li se repartizează fonduri bugetare sub formă de

credite nerambursabile, în vederea acoperirii nevoilor permanente ale acestora, cu
respectarea prevederilor legale privind cheltuielile publice.
Unele instituţii publice realizează, într-un regim instituţionalizat venituri proprii
permiţând, în acest fel, o relaxare financiară în sensul că finanţarea de la buget se face doar
până la nivelul necesarului şi numai în completarea fondurilor realizate în regim
extrabugetar.

75
 Comentați destinația creditelor bugetare:

00:15

4.2. Execuția bugetului public

În Legea nr.500/2002, privind finanţele publice, execuţia bugetară este definită ca

fiind …„activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a plăţii cheltuielilor
aprobate prin buget”.

Dicţionarul economic editat de Ministerul Economiei şi Finanţelor din Franţa în

anul 2001, defineşte execuţia bugetară ca fiind …”rezultatul financiar al unui an bugetar
în legătură cu operaţiunile contractuale derulate în sistem de gestiune prelungită”.
Execuţia bugetului înseamnă realizarea veniturilor prevăzute şi efectuarea
cheltuielilor aprobate. Responsabilitatea pentru execuţia bugetului, în condiţiile aprobate
de către Parlament, revine Guvernului, iar rezultatele în acest domeniu depind de
procedurile financiare utilizate.
Prevederile de venituri din buget sunt considerate sarcini minime (cu excepţia
acelora privind veniturile din împrumuturi, care sunt maxime), iar cheltuielile aprobate
sunt limite maxime. De asemenea, cheltuielile se pot efectua numai pe destinaţiile
aprobate.
Încasarea veniturilor şi efectuarea de plăţi de la buget se realizează prin organe
specializate ale Ministerului Finanţelor Publice. Având în vedere rigorile execuţiei
cheltuielilor aprobate prin buget, în tarile cu economie de piaţă există, în general, reguli
precise pentru fiecare din etapele pe care le parcurge o cheltuială publică, şi anume:

76
 1. angajarea;
2. lichidarea;
3. ordonanţarea;
4. plata.

1. Angajarea, reprezintă actul care generează obligaţia unei instituţii publice de a

plăti o suma de bani unui terţ (contract, decizie ministeriala, hotărâre judecătoreasca etc.),
altfel spus poate fi considerată şi consecinţa deciziei luate, în mod deliberat, de un organ al
administraţiei de stat existând, însă, şi cazuri în care angajarea cheltuielilor se produce
datorită unor decizii ale Parlamentului (majorarea salariilor funcţionarilor publici, a
pensiilor etc.) sau unor cauze fortuite, competenţa în angajarea cheltuielilor revenind, de
regulă, conducătorilor instituţiilor publice. Angajarea reprezintă, de asemenea, etapa cea
mai importantă în efectuarea unei cheltuieli, de care depinde încadrarea în limitele
aprobate prin buget.

2. Lichidarea reprezintă operaţia prin care se constată serviciul făcut în favoarea

instituţiei publice, determinându-se şi suma de plată, precum şi operaţiunea bazată pe acte
justificative în vederea efectuării reale a livrărilor de mărfuri şi a serviciilor pentru
instituţiile publice.
3. Ordonanţarea constă în emiterea unei dispoziţii (ordin) de plată a unei sume de
bani de la buget în favoarea unei terţe persoane.
4. Plata reprezintă operaţia de achitare propriu-zisă a sumei de bani datorată de
instituţia publică.

Execuţia veniturilor presupune, de asemenea, parcurgerea mai multor etape. In

cazul impozitelor directe acestea constau în:

1. aşezarea impozitului adică identificarea materiei impozabile de care dispune o

persoana fizic sau juridică, precum şi determinarea mărimii acesteia.

2. lichidarea impozitului, respectiv stabilirea cuantumului impozitului aferent

materiei impozabile, pe baza cotelor de impozit şi a celorlalte elemente prevăzute de lege,
precum şi în deschiderea rolului pentru persoana fizică sau juridică, pe baza elementelor
menţionate mai sus, respectiv înscrierea sumei datorată ca impozit în debitul persoanei în
cauză.
77
 3. emiterea titlului de percepere a impozitului constă în înscrierea cuantumului
impozitului într-un act, în baza căruia este autorizată perceperea unui anumit venit în
contul bugetului;

Un astfel de act poate fi un titlu de încasare – când contribuabilul se achita spontan

de datoria sa sau un ordin de încasare – utilizat pentru executarea silită a debitorilor ce nu-
şi achită obligaţiile ce le revin faţă de stat.

4. perceperea impozitului constă în încasarea efectivă a sumei datorate. În cadrul

acestei etape se include şi urmărirea contribuabililor care nu-şi achită datoriile faţă de stat
la termenele stabilite.

Executarea ordinelor de plată se face numai în anumite condiţii, specifice efectuării

operaţiunilor cu bani publici, situaţie ce presupune respectarea următoarelor norme,
obligatorii pentru toţi conducătorii de instituţii publice, ordonatori de credite, şi anume:

 efectuarea plăţilor de casă, de către instituţiile publice finanţate din bugetul

public, se poate face numai după primirea dispoziţiei bugetare de la
Ministerul Finanţelor Publice pentru ministere şi alte organe centrale,
conduse de ordonatorii principali de credite şi de la instituţia publică
coordonatoare pentru ordonatorii secundari şi terţiari din subordine;
restricţia se referă la deschiderea de credite pe capitole de cheltuieli şi
celelalte elemente ale clasificaţiei bugetare, adică pentru cheltuieli de
personal, cheltuieli materiale, prestări servicii, investiţii etc.;
 instituţiile publice de subordonare locală pot face plăţi de casă numai în
limita creditelor deschise la consiliile locale, în limitele bugetului aprobat;
 efectuarea cheltuielilor din bugetul de stat sau local se va putea face numai
pe bază de documente justificative prin care să se confirme angajamentele
contractuale sau din alte documente, primirea bunurilor materiale, prestarea
serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor şi a altor datorii băneşti,
plata obligaţiilor bugetare precum şi alte obligaţii;
 nivelul aprobat al sumelor înscrise în bugetul de stat reprezintă credite
bugetare maximale ce nu pot fi depăşite;
 ordonanţarea cheltuielilor bugetare se poate face numai după ce au fost
analizate din punctul de vedere al oportunităţii, necesităţii, realităţii şi, în

78
 primul rând, al legalităţii suportării de la buget a cheltuielilor propuse, chiar
în condiţiile în care în bugetul aprobat există disponibilităţi de credite ce pot
fi angajate;
 aplicarea hotărârilor consiliilor locale, cu privire la modul de utilizare a
creditelor bugetare pot fi aplicate numai dacă angajarea cheltuielilor are la
bază prevederi legale care să permită plata de la buget a acestora;
 încadrarea corectă a veniturilor şi cheltuielilor pe elementele clasificaţiei
bugetare (capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate) condiţie a
respectării prevederilor bugetare şi a repartizării reale a tuturor operaţiunilor
efectuate de fiecare instituţie publică beneficiară de credite bugetare.

Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice detaliază aceste principii generale
care stau la baza execuţiei bugetare. Dintre cele mai importante prevederi de detaliu, se
menţionează următoarele:
 pentru fiecare instituţie publică condusă de ordonator principal de credite se
aprobă credite bugetare la nivelul necesarului pe anul în curs, care nu pot fi
utilizate în cazul în care din diferite motive, nu sunt integral consumate, la
finanţarea cheltuielilor altei instituţii publice.

Excepţie de la acest principiu fac situaţiile în care, pe parcursul unui exerciţiu

bugetar se apreciază, în baza unor prevederi legale, trecerii de unităţi, acţiuni sau alte
sarcini de la o instituţie publică la alta sau chiar în cadrul acesteia de la o structură la alta.
În acest caz Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările
generate de transferuri în bugetele instituţiilor sau structurilor care primesc noile acţiuni,
dar fără a se afecta echilibrul bugetar şi nici Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia
Guvernului.

 aprobarea unor modificări ale prevederilor bugetare iniţiale, prin virări de

credite bugetare se face pe bază de documente justificative în care se
motivează necesitatea acestor operaţiuni cu precizarea capitolului şi
subdiviziunii clasificaţiei bugetare la care există posibilitatea
disponibilizării fondurilor şi, respectiv, a capitolului şi subdiviziunii la care
există necesitatea suplimentării fondurilor aprobate prin buget.

79
 Lunar, conducătorii instituţiilor publice al căror buget a suferit modificări ca
urmare a virărilor de credite, vor transmite Ministerului Finanţelor Publice, în termen de
cinci zile de la încheierea lunii în care au fost efectuate, situaţia completă a modificărilor şi
justificarea necesităţii acestora.
 fondurilor bugetare aprobate prin bugetul public pot fi utilizate, la cerea
ordonatorilor principali de credite, numai după parcurgerea următoarelor
operaţiuni:
 deschiderea de credite bugetare;
 repartizarea creditelor bugetare;
 alimentarea, cu sumele aprobate, a conturilor deschise la nivelul
instituţiilor publice.

Deschiderea de credite se aprobă de către Ministerul Finanţelor Publice în limita

fondurilor bugetare înscrise în buget, conform aprobării pe capitole, subcapitole şi titluri de
cheltuieli sau alte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, în funcţie de gradul de utilizare a
fondurilor deblocate anterior şi de gradul de încasare a surselor prevăzute pentru finanţarea
acestor cheltuieli.
Pentru bugetele locale deschiderea de credite se aprobă de către Ministerul Finanţelor
Publice în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat, prin direcţiile generale de
specialitate din teritoriu, la solicitarea ordonatorilor principali de credite conducători ai
instituţiilor publice locale.

Care sunt etapele pe care le parcurge o cheltuială publică:

00:30

80
 4.3. Modificarea creditelor bugetare aprobate

00:40

Din diferite motive, pe parcursul unui an financiar, pot apare unele situaţii care
impun redimensionarea valorii iniţiale a anumitor credite bugetare, aprobate prin legea
bugetară, pe structura clasificaţiei bugetare.
Redimensionarea fondurilor financiare structurate conform clasificaţiei bugetare se
poate efectua prin două metode:
 modificarea alocaţiilor iniţiale;
 virări de credite bugetare.

Metoda virării creditelor bugetare constă în acţiunea prin care transferul de la un

articol bugetar la altul, în cadrul aceluiaşi capitol, sau de la un alineat la altul în cadrul
aceluiaşi articol bugetar se realizează prin diminuarea totală a creditelor bugetare la
articolul sau alineatul de unde se transferă concomitent cu majorarea corespunzătoare a
prevederilor existente la articolul la care se transferă. Efectuarea acestei mutaţii de credite
bugetare se face numai cu condiţia ca plata ce urmează a se angaja din suma rezultată ca
urmare a virării, să fie legală pentru a putea fi suportată din credite bugetare.

Modificările de alocaţii bugetare sunt operaţiuni prin care repartizarea iniţială a

creditelor bugetare se modifică pe trimestre în sensul că în cadrul unui articol sau a mai
multora se operează un transfer de credite din trimestrul IV în trimestrele III sau II,
respectiv din trimestrul III în II, concomitent cu efectuarea operaţiunii inverse în cadrul
altui articol dar numai pentru acelaşi capitol.
Prin efectuarea acestei operaţiuni creditele anuale aprobate nu se modifică ca
mărime. Având în vedere aceste principii şi metode, prin legea bugetară anuală,
ordonatorilor principali de credite le sunt conferite anumite competenţe care le permit
anumite grade de libertate pentru a opera modificări ale prevederilor iniţiale pentru unele
cheltuieli neprevăzute sau insuficient dimensionate ca urmare a unei fundamentări
defectuoase sau insuficiente.

81
 De asemenea, în acelaşi cadru instituţionalizat al limitelor aprobate prin legea
finanţelor publice, ordonatorilor de credite le mai este conferit dreptul de a efectua anumite
operaţiuni de virare a unor credite bugetare de la un articol sau alineat la altul dar numai în
cadrul aceluiaşi articol.
Tot în cadrul sistemului de competenţe conferit de Legea nr.500/2002, privind
finanţele publice, ordonatorii principali de credite mai pot aproba şi unele modificări ale
alocaţiilor trimestriale dar numai în cadrul prevederilor anuale.
Excepţie de la prevederile sus menţionate fac alocaţiile bugetare destinate
cheltuielilor de personal şi de capital, aprobate pe instituţii publice şi, în cadrul acestora, pe
capitole care nu pot fi majorate şi nici utilizate în cadrul altor articole de cheltuieli.
O regulă aparte este instituită de Legea nr.500/2002, privind finanţele publice
pentru creditele bugetare aprobate pentru o instituţie publică condusă de un ordonator
principal în sensul că aceste fonduri financiare nu pot fi utilizate sub nici o formă la
finanţarea cheltuielilor altei instituţii publice de acelaşi rang (condusă tot de un ordonator
principal de credite).
Aceleaşi prevederi legale mai stabilesc unele restricţii în sensul că, nici o cheltuială
aprobată în cadrul unui capitol nu poate fi utilizată la finanţarea cheltuielilor altui capital
decât în anumite condiţii.
În ceea ce priveşte activitatea de virări de credite bugetare între celelalte
subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, legea finanţelor publice stabileşte competenţe
fiecărui ordonator de credite atât pentru bugetul propriu cât şi pentru cele ale unităţilor
subordonate dar numai cu condiţia de a fi efectuate înainte de angajarea cheltuielilor,
începând cu trimestrul al III-lea al anului financiar.
În legătură cu virările de credite bugetare se mai face precizarea că sunt interzise
operaţiunile de virare pentru fondurile provenite de la capitolele la care prevederile iniţiale
au fost majorate de la Fondul de rezervă bugetară, la dispoziţia Guvernului, sau din Fondul
de investiţii, la dispoziţia Guvernului.

În concluzie la cele prezentate, virările de credite bugetare de la un articol la altul

se pot efectua în următoarele condiţii:
 în cadrul cheltuielilor de personal, la nivel de capitol, între articolele cheltuieli cu
salariile, contribuţii pentru asigurările sociale de stat, cheltuieli pentru constituirea
Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, deplasări, detaşări, transferuri dar numai
cu condiţia ca, pe total, cheltuielile de personal să rămână la nivelul aprobat;

82
 în cadrul fiecărui capitol, de la un articol la altul sau între articolele bugetare, cu
excepţia cheltuielilor de personal şi de capital. Această operaţie de virare de credite să
poată fi efectuată numai cu aprobarea ordonatorului principal de credite atât pentru bugetul
propriu cât şi pentru bugetele instituţiilor publice din subordine conduse de ordonatori
secundari sau terţiari de credite.

Comentaţi modificările creditelor bugetare aprobate

Elaboraţi un eseu de maxim 300 de cuvinte pornind de la

afirmaţia: „Execuţia bugetară este definită ca fiind …activitatea de
încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a plăţii cheltuielilor
aprobate prin buget”

01:10

4.4. Teme de referate

1. Importanţa creditelor bugetare in contextul economiei naţionale.

2. Principalele etape execuției bugetare .
3. Necesitatea modificării creditelor bugetare aprobate.
4. Alocarea și destinația creditelor bugetare.

83
 02:00
5

1. Creditul bugetar este de3fdinit ca fiind:

a) suma aprobată prin buget, reprezentând limita minimă până la care se pot ordonanţa
şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul
exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale,
respectiv se pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru celelalte acţiuni;
b) suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot
ordonanţa plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul
exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale,
respectiv se pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru celelalte acţiuni;
c) suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot efectua
plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul exerciţiului
bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot
angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru celelalte acţiuni
d) suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot
ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate
în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni
multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru
celelalte acţiuni.
2. Metoda virării creditelor bugetare constă în:
a) acţiunea prin care transferul de la un capitol bugetar la altul, în cadrul
aceluiaşi capitol, sau de la un alineat la altul în cadrul aceluiaşi articol bugetar se
realizează prin diminuarea totală a creditelor bugetare la articolul sau alineatul de
unde se transferă concomitent cu majorarea corespunzătoare a prevederilor
existente la articolul la care se transferă;
b) acţiunea prin care transferul de la un alineat bugetar la altul, în cadrul
aceluiaşi capitol, sau de la un alineat la altul în cadrul aceluiaşi articol bugetar se
realizează prin diminuarea totală a creditelor bugetare la articolul sau alineatul de

84
 unde se transferă concomitent cu majorarea corespunzătoare a prevederilor
existente la articolul la care se transferă;
c) acţiunea prin care transferul de la un articol bugetar la altul, în cadrul
aceluiaşi capitol, sau de la un alineat la altul în cadrul aceluiaşi articol bugetar se
realizează prin diminuarea totală a creditelor bugetare la articolul sau alineatul de
unde se transferă concomitent cu majorarea corespunzătoare a prevederilor
existente la articolul la care se transferă;
d) acţiunea prin care transferul de la un articol bugetar la altul, în cadrul
aceluiaşi capitol, sau de la un alineat la altul în cadrul aceluiaşi articol bugetar se
realizează prin majorarea totală a creditelor bugetare la articolul sau alineatul de
unde se transferă concomitent cu majorarea corespunzătoare a prevederilor
existente la articolul la care se transferă.
3. Modificările de alocaţii bugetare sunt operaţiuni prin care:
a) repartizarea iniţială a creditelor bugetare se modifică pe trimestre
în sensul că în cadrul unui articol sau a mai multora se operează un transfer de
credite din trimestrul IV în trimestrele III sau II, respectiv din trimestrul III în II,
concomitent cu efectuarea operaţiunii inverse în cadrul altui articol dar numai
pentru acelaşi capitol;
b) repartizarea finală a creditelor bugetare se modifică pe trimestre în
sensul că în cadrul unui articol sau a mai multora se operează un transfer de credite
din trimestrul IV în trimestrele III sau II, respectiv din trimestrul III în II,
concomitent cu efectuarea operaţiunii inverse în cadrul altui articol dar numai
pentru acelaşi capitol;
c) repartizarea iniţială a creditelor bugetare se modifică pe semestre în
sensul că în cadrul unui articol sau a mai multora se operează un transfer de credite
din trimestrul IV în trimestrele III sau II, respectiv din trimestrul III în II,
concomitent cu efectuarea operaţiunii inverse în cadrul altui articol dar numai
pentru acelaşi capitol;
d) repartizarea iniţială a creditelor bugetare se modifică pe trimestre
în sensul că în cadrul unui articol sau a mai multora se operează un transfer de
credite din trimestrul II în trimestrele III sau II, respectiv din trimestrul III în IV,
concomitent cu efectuarea operaţiunii inverse în cadrul altui articol dar numai
pentru acelaşi capitol.
4. Execuţia bugetului înseamnă:

85
 a) realizarea veniturilor prevăzute şi efectuarea cheltuielilor, iar responsabilitatea
pentru execuţia bugetului, în condiţiile aprobate de către Parlament, revine Guvernului,
rezultatele în acest domeniu depind de procedurile financiare utilizate;
b) realizarea veniturilor prevăzute şi efectuarea cheltuielilor aprobate.
Responsabilitatea pentru execuţia bugetului, în condiţiile aprobate de către Parlament,
revine Guvernului, iar rezultatele în acest domeniu depind de procedurile financiare
utilizate;
c) realizarea veniturilor prevăzute şi efectuarea cheltuielilor aprobate, responsabilitatea
pentru aprobarea bugetului, în condiţiile aprobate de către Parlament, revine Guvernului,
iar rezultatele în acest domeniu depind de procedurile financiare utilizate; 02:20
5
d) realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor aprobate, responsabilitatea pentru
execuţia bugetului, în condiţiile aprobate de către Parlament, revine Ministerului
Finanțelor, iar rezultatele în acest domeniu depind de procedurile financiare utilizate.

Resursele financiare publice, constituite la nivelul bugetului

de stat sub forma veniturilor bugetare, sunt repartizate în
vederea utilizării acestora, conform prevederilor legale
înscrise în legea bugetară. Fondurile financiare înscrise în
buget şi care urmează a fi repartizate în vederea utilizării se
numesc credite bugetare;
Legea nr.500/2002, privind finanţele publice, defineşte
noţiunea de credit bugetar ca fiind …”suma aprobată prin
buget, reprezentând limita maximă până la care se pot
ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru
angajamentele contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau
din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv

86
se pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru
celelalte acţiuni”.
Execuţia bugetului înseamnă realizarea veniturilor prevăzute
şi efectuarea cheltuielilor aprobate. Responsabilitatea pentru
execuţia bugetului, în condiţiile aprobate de către Parlament,
revine Guvernului, iar rezultatele în acest domeniu depind de
procedurile financiare utilizate;
Prevederile de venituri din buget sunt considerate sarcini
minime (cu excepţia acelora privind veniturile din
împrumuturi, care sunt maxime), iar cheltuielile aprobate sunt
limite maxime. De asemenea, cheltuielile se pot efectua
numai pe destinaţiile aprobate;
Angajarea, reprezintă actul care generează obligaţia unei
instituţii publice de a plăti o suma de bani unui terţ (contract,
decizie ministeriala, hotărâre judecătoreasca etc.), altfel spus
poate fi considerată şi consecinţa deciziei luate, în mod
deliberat, de un organ al administraţiei de stat existând, însă,
şi cazuri în care angajarea cheltuielilor se produce datorită
unor decizii ale Parlamentului (majorarea salariilor
funcţionarilor publici, a pensiilor etc.) sau unor cauze
fortuite, competenţa în angajarea cheltuielilor revenind, de
regulă, conducătorilor instituţiilor publice. Angajarea
reprezintă, de asemenea, etapa cea mai importantă în
efectuarea unei cheltuieli, de care depinde încadrarea în
limitele aprobate prin buget;
Lichidarea reprezintă operaţia prin care se constată serviciul
făcut în favoarea instituţiei publice, determinându-se şi suma
de plată, precum şi operaţiunea bazată pe acte justificative în
vederea efectuării reale a livrărilor de mărfuri şi a serviciilor
pentru instituţiile publice.
Ordonanţarea constă în emiterea unei dispoziţii (ordin) de
plată a unei sume de bani de la buget în favoarea unei terţe
persoane.;

87
 Plata reprezintă operaţia de achitare propriu-zisă a sumei de
bani datorată de instituţia publică.;
Activitatea administraţiei publice este organizată şi se
desfăşoară prin intermediul funcţionarilor publici, numiţi în
funcţie de conducătorul instituţiei publice respective;
Metoda virării creditelor bugetare constă în acţiunea prin
care transferul de la un articol bugetar la altul, în cadrul
aceluiaşi capitol, sau de la un alineat la altul în cadrul
aceluiaşi articol bugetar se realizează prin diminuarea totală a
creditelor bugetare la articolul sau alineatul de unde se
transferă concomitent cu majorarea corespunzătoare a
prevederilor existente la articolul la care se transferă.
Efectuarea acestei mutaţii de credite bugetare se face numai
cu condiţia ca plata ce urmează a se angaja din suma rezultată
ca urmare a virării, să fie legală pentru a putea fi suportată
din credite bugetare.
Modificările de alocaţii bugetare sunt operaţiuni prin care
repartizarea iniţială a creditelor bugetare se modifică pe
trimestre în sensul că în cadrul unui articol sau a mai multora
se operează un transfer de credite din trimestrul IV în
trimestrele III sau II, respectiv din trimestrul III în II,
concomitent cu efectuarea operaţiunii inverse în cadrul altui
articol dar numai pentru acelaşi capitol.

 Popeangă P, Bragadireanu C., buget și contabilitate bugetară, Ed. Pro Universitaria,

București, 2010, - suport de curs
 Popeangă, G., - Managementul bugetelor locale, Ed. Expert, Bucureşti 2002.
88
  Popeangă, P., Popeangă, G - Fiscalitate, Ed. Academica Brâncuşi, Tg. Jiu, 2002.
 Văcărel, I., Bercea, FL, Anghelache, G., Bistriceanu, Gh., Bodnar, M., Georgescu,
Fl., Moroşanu, T. - Finanţe publice, Ed. Didactică şi Pedagogică, RA Bucureşti
2004;
 Dochiţă, E., Neamţu, Gh., Voicu, E. - Bugetul public şi contabilitatea unităţilor
bugetare;
 Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare;
 H.G. nr. 22/2003, privind pentru abrogarea unor dispoziţii legale, precum si pentru
modificarea si completarea unor metodologii contabile si fiscale, publicată în M.O.
nr.44 din 27 ianuarie 2003;
 Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice, publicată în M.O. nr. 597/13 august
2002; cu modificările ulterioare,
 Legea bugetului de stat pe anul 2011.

1. d; 2. c; 3. a; 4. B.

89