Unitatea de învăţare 3

Structura bugetului public

3.1. Veniturile bugetare
3.2. Cheltuielile bugetare
3.3. Clasificaţia bugetară
3.4. Teme de referate
3.5. Evaluare
3.6. În concluzie
3.7. Bibliografie

Însuşirea conceptelor privind structura

bugetului public
Însuşirea mecanismelor privind veniturile
bugetare
Însuşirea conceptelor privind cheltuielile
bugetare
Înţelegerea problematicii privind clasificația
bugetară

53
 Unitatea de învăţare 3. – Structura bugetului public

3.1. Veniturile bugetare

Deşi prin buget se poate înţelege o expunere 00:00

concomitentă atât a veniturilor, cât şi a cheltuielilor
proiectate pentru o anumită perioadă şi entităţi
prestabilite, în limbajul curent dar şi anumite
prevederi legale se foloseşte şi denumirea de buget
de venituri şi cheltuieli.

În orice stat unitar structura sistemului bugetar

Timp necesar: 170 minute
După parcurgerea unităţii
veţi fi în măsură să
răspundeţi la întrebările:
Ce sunt veniturile
bugetare?
Ce sunt cheltuielile
bugetare?
Care sunt caracteristicile
veniturilor bugetare?
Ce reprezintă clasificația
bugetară?
este adecvată organizării administrative a statului.
Astfel, în România bugetul de stat este organizat pe
două paliere, şi anume:
 bugetul administraţiei centrale de stat;
 bugetele administraţiei locale.
Aceasta reprezintă o structurare simplificată a
sistemului bugetar. O abordare mai complexă constă
în faptul că resursele financiare publice sunt
constituite şi sunt gestionate printr-un sistem unitar
de bugete, şi anume: bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele locale,
bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei
statului si bugetele altor instituţii publice cu
caracter autonom, in condiţiile asigurării
echilibrului financiar.

În statele federale sistemul bugetar este structurat pe trei nivele mari, şi anume:
bugetul federaţiei, bugetele statelor membre, ale provinciilor sau ale landurilor, precum şi
bugetele locale.
În cadrul procesului bugetar, o problemă esenţiala o reprezintă repartizarea
veniturilor şi cheltuielilor între diferitele nivele ale sistemului bugetar. Aceasta repartizare

54
este efectuată în raport cu atribuţiile ce revin fiecărei entităţi economice, la toate nivelurile,
în realizarea acţiunilor publice. De exemplu, ca şi o regulă generală, toate impozitele
indirecte se constituie în venituri ale administraţiei centrale de stat, iar impozitul pe avere
se face venit la bugetele locale. Impozitele pe venituri sunt repartizate între organele
administraţiei centrale şi locale, în funcţie de sarcinile ce revin fiecărui nivel organizatoric
al statului.
Activitatea de structurare a bugetului public este una din acţiunile a cărei
importanţă este marcată chiar în Legea fundamentală „Constituţia României”.
Astfel, la art.137(1) din Constituţia României se menţionează ..” formarea,
administrarea, întrebuinţarea controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor
administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege”.
Tot în legătură cu structura bugetului public în Constituţia României la art.138(5)
se mai prevede că …”nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei
de finanţare”.
Necesitatea identificării, în detaliu, a elementelor privind activităţile de formare şi
de întrebuinţare a resurselor financiare, precum şi structurarea pe componente a surselor de
finanţare a cheltuielilor rezultă, de asemenea, din analiza prevederilor constituţionale.
Cele două mari părţi ale bugetului public şi anume veniturile şi cheltuielile bugetare
sunt definite ca noţiuni, la art.1 din Legea nr.500/2002, privind finanţele publice, astfel:
 venituri bugetare sunt …”resursele băneşti care se cuvin bugetului public
(pe structura prezentată a acestuia) în baza unor prevederi legale, formate
din impozite, taxe, contribuţii şi alte vărsăminte”;
 cheltuieli bugetare sunt …”sumele aprobate în bugetul public (pe
structura prezentată a acestuia), în limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite
prin bugetele respective”.

În legătură cu cele două părţi componente, veniturile şi cheltuielile bugetare,

Legea nr.500/2002, privind finanţele publice, mai defineşte noţiunea de deficit bugetar ca
…”parte a cheltuielilor bugetare, ce depăşeşte veniturile bugetare într-un an bugetar”.
Veniturile şi cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel naţional, alcătuiesc
veniturile bugetare totale respectiv, cheltuielile bugetare totale care, după consolidare,
prin eliminarea transferurilor între diferitele bugete, componente ale bugetului public,
evidenţiază dimensiunile efortului financiar public pe anul în curs, respectiv starea de
echilibru sau de dezechilibru (deficit), după caz. Legea bugetară anuală prevede şi

55
autorizează, pentru fiecare an bugetar, veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi
reglementările specifice exerciţiului financiar.
Estimarea veniturilor bugetare pentru un an financiar se efectuează pe baza
proiecţiei indicatorilor macroeconomici, iar stabilirea volumului şi a structurii se realizează
pe surse financiare distincte.
Constituirea resurselor financiare publice se efectuează pe seama impozitelor,
taxelor, contribuţiilor şi veniturilor nefiscale stabilite în seama persoanelor juridice şi
fizice.
Structura veniturilor bugetului se stabileşte în funcţie de fiecare buget componentă
a bugetului public.
Pentru bugetul de stat structura veniturilor bugetare, pe anul 2011, este stabilită prin
Legea privind bugetul de stat pe anul 2011. Conform prevederilor acestei legi veniturile
bugetare au fost structurate pe capitole şi subcapitole, astfel:

VENITURI – TOTAL, din care:

I. VENITURI CURENTE, din acestea:

a) Venituri fiscale, din care:

a1. Impozitul pe profit şi câştiuri din capital de la persoane juridice,
din care:
- impozitul pe salarii şi venit;
a2. Impozitul pe venit, profit şi câştiguri de la persoane fizice., din
care.
- impozit pe venit şi salarii;
- cote defalcate din impozitul pe venit
a3. Impozite şi taxe pe bunuri şi servicii, din care:
- taxa pe valoarea adăugată;
- sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată;
- accize;
a4. Impozit pe comerţul exterior şi tranzacţiile;
a5. Alte impozite şi taxe fiscale;
b. Contribuţii de asigurări;
c. Venituri nefiscale;

56
 II. VENITURI DIN CAPITAL;

III. ÎNCASĂRI DIN RAMBURSAREA ÎMPRUMUTURILOR

ACORDATE.

Din punct de vedere financiar, despre veniturile curente de poate concluziona că

deţin ponderea cea mai mare în formarea bugetului public, sunt încasate pe baza unor
prevederi legale care au o valabilitate mare în timp, în funcţie de natura lor, acestea se
împarte în venituri fiscale si venituri nefiscale.
Despre venituri din capital este important de reţinut că deţin o pondere scăzuta în
structura veniturilor bugetare, au o provenienţa obiectivă, rezultată din valorificarea prin
vânzare a unei părţi din avuţia naţională aflată în patrimoniul public, se concretizează în:
 veniturile obţinute prin valorificarea unor bunuri ale statului (cum ar fi cele
obţinute din vânzarea locuinţelor);
 veniturile obţinute din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice
(echipamente de birotica, mobilier, materiale de construcţii rezultate din
modelari, mijloace de transport etc.);
 veniturile obţinute din valorificarea unei părţi a stocurilor aflate în rezerva
de stat şi de mobilizare.

Cu toate că structura veniturilor publice poate fi diferită în spaţiu sau timp, există
totuşi anumite criterii general valabile de clasificare a acestora. Masa veniturilor publice se
poate clasifica în funcţie de :

1. regularitatea percepţiei;
2. conţinutul economic al veniturilor;
3. provenienţa veniturilor;
4. natura veniturilor;
5. locul în care se constituie ca venit.

1) după regularitatea percepţiei, veniturile se împart în venituri curente şi venituri

extraordinare.

57
 Veniturile curente sau ordinare sunt cele la care statul apelează în mod repetitiv
după criterii stabilite prin lege (spre exemplu, veniturile fiscale, contribuţiile la asigurări
sociale etc).
Veniturile extraordinare sunt acele resurse la care statul apelează numai în
anumite momente, de regulă, în cele de dificultate (spre exemplu, împrumuturile de stat).

2) după conţinutul economic al veniturilor:

 prelevări cu caracter obligatoriu, adică veniturile fiscale ale statului;
 resurse de trezorerie, adică bonuri de tezaur pe termen scurt;
 împrumuturi reprezentate de obligaţiunile de stat cu termen de peste 1 an;
 emisiune monetara fără acoperire.

3) după provenienţa veniturilor:

 resurse interne;
 resurse externe reprezentate de împrumuturile angajate în alte ţări şi
eventual, de ajutoare din străinătate.

4) după natura veniturilor:

 venituri curente (obţinute din impozite, taxe etc);
 venituri din capital care sunt realizate din valorificarea unor proprietăţi ale
statului;

5) după locul în care se constituie ca venit:

 resurse care se constituie la bugetul administraţiei centrale de stat;
 resurse ce se constituie la bugetele locale

Definiţi veniturile bugetare.

Care sunt principalele criterii care stau la baza clasificării
veniturilor publice?
00:15
5

58
 3.2. Cheltuielile bugetare

Cheltuielile publice au o natură eterogenă. Dacă sunt judecate după efectul

lor în viata social-economică atunci aceste cheltuieli ar putea fi ordonate în trei grupe:

 cheltuieli negative;
 cheltuieli pozitive;
 cheltuieli neutre.

Cheltuielile negative sunt un consum efectiv şi definitiv de venit naţional şi nu au

un efect ulterior asupra viitorului produs intern brut (PIB). Din această categorie fac parte
cheltuielile cu întreţinerea aparatului de stat, întreţinerea si dotarea armatei, dobânzile
plătite la împrumuturile externe ale statului etc. aceste cheltuieli sunt cunoscute şi sub
denumirea de cheltuieli reale.
Cheltuielile pozitive sunt cele efectuate atât în domeniul economic, cât şi în
domeniul social-cultural şi care au efecte mai îndepărtate sau mai apropiate asupra creşterii
economice. Dintre cheltuielile cu efect pozitiv în domeniul economic putem aminti diverse
investiţii efectuate de stat, subvenţionarea anumitor activităţi ale agenţilor economici etc.
În domeniul social-cultural cheltuielile pozitive sunt cele care, într-un fel sau altul
influenţează creşterea economică viitoare, chiar dacă efectele lor nu îmbracă o forma
materială în viitorul imediat, cum sunt cheltuielile pentru învăţământ, sau cele din
domeniul sănătăţii.
Cheltuielile neutre nu reprezintă un consum efectiv de produs intern brut (PIB),
dar nici nu au influenţă asupra creşterii ulterioare a acestuia. Din această categorie fac
parte cheltuieli sociale şi dobânzile aferente datoriei publice interne etc.
Cheltuielile bugetare înscrise în bugetul public reprezintă limite maxime care nu
pot fi depăşite, modificarea acestora putând fi efectuată numai în condiţiile legii.
Angajarea, contractarea de lucrări, bunuri şi servicii, precum şi efectuarea de
cheltuieli de către ordonatorii de credite se fac numai cu respectarea prevederilor legale şi
în limita creditelor bugetare aprobate.
Structural, cheltuielile bugetare aprobate prin Legea privind bugetul de stat pe anul
2011 au fost defalcate pe capitole, subcapitole, titluri, articole şi alineate şi se prezintă
astfel:

59
 CHELTUIELI TOTAL,
din care:
I CHELTUIELI CURENTE,
din acestea:
a). Cheltuieli de personal:
b)Bunuri şi servicii;
c). Dobânzi;
d) Subvenţii;
e). Fonduri de rezervă;
f).Transferuri între unităţile administraţiei publice;
g). Alte transferuri;
h).Asistenţă socială;
i). Alte cheltuieli
II. CHELTUIELI DE CAPITAL
III. ÎMPRUMUTURI
IV. RAMBURSĂRI DE CREDITE
din acestea:
a) Rambursări de credite externe;
b) Rambursări de credite interne.

Dobânzi aferente datoriei publice şi alte cheltuieli

În bugetul de stat, fiecare capitol şi subcapitol de cheltuieli se detaliază într-o anexă

separată la rândul său pe articole şi alineate.

Comentaţi pe scurt mecanismele economice privind veniturile și

cheltuielile bugetare:
.................................................................................................................
.................................................................................................................
................................................................................................................. 00:50
………………………………………………………………………….
.................................................................................................................
.................................................................................................................
60
.................................................................................................................
 3.3. Clasificația bugetară

În România, impozitele, taxele şi cotele acestora, precum şi celelalte venituri ale

statului care urmează să fie percepute sunt stabilite prin legea bugetară anuală. Perceperea
sub orice titlu şi sub orice denumire de contribuţii directe sau indirecte, în afara celor
stabilite prin lege, este interzisă prin prevederi legale.
Tot prin legea bugetara anuală sunt aprobate şi creditele bugetare pentru cheltuielile
fiecărui exerciţiu financiar, în structura stabilită. În scopul cunoaşterii diversităţii
impozitelor, taxelor şi destinaţiilor cheltuielilor bugetare, este necesară gruparea acestora
după anumite criterii unitare. Această grupare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-o
ordine unitară şi obligatorie este stabilită prin clasificaţia bugetară şi este elaborată de
Ministerul Finanţelor Publice prin dispoziţii legale.

Gruparea veniturilor şi a cheltuielilor, într-o anumită ordine şi pe baza unor

criterii bine determinate, poartă denumirea de clasificaţie bugetară. Pentru a deveni
funcţională, aceasta trebuie să îndeplinească anumite cerinţe cum sunt gruparea veniturilor
după provenienţa şi cheltuielile pe destinaţia lor efectiva şi, în funcţie de conţinutul
economic, să fie simplă, concisă şi clară, pentru a fi înţeleasă cu uşurinţă de către
persoanele fără o pregătire specifică.
O altă definiţie a clasificaţiei bugetare este aceea de instrument de lucru, utilizat în
toate fazele procesului bugetar (elaborarea bugetului, execuţia şi raportarea execuţiei
acestuia), prin care veniturile şi cheltuielile sunt defalcate pe componente, în funcţie de
unele criterii stabilite de Ministerul Finanţelor Publice.
Prin clasificaţia bugetară se asigură o grupare sistematică a veniturilor şi a
cheltuielilor, permiţându-se cunoaşterea conţinutului acestora, facilitând adoptarea
deciziilor necesare încasării în termen a veniturilor, precum şi dispunerea efectuării
cheltuielilor, conform destinaţiilor aprobate prin norme legale.
Clasificaţia bugetară tip este elaborată de Ministerul Finanţelor Publice şi cuprinde
ca subdiviziuni: părţi, titluri, capitole, subcapitole, paragrafe şi articole (daca este
necesar si alineate).
De asemenea, clasificaţia bugetară mai asigură fundamentarea, dispunerea şi
urmărirea deciziilor, în limitele competenţelor fiecărui ordonator de instituţie publică

61
stabilite prin norme legale, în ceea ce priveşte modificarea pe parcurs a prevederilor
stabilite, în funcţie de unele situaţii apărute ulterior.
Clasificaţia bugetară cuprinde două mari tipuri de situaţii (documente), şi anume:
 clasificaţia indicatorilor financiari;
 clasificaţia în profil departamental.
La rândul său, clasificaţia indicatorilor financiari cuprinde, următoarele tipuri de
situaţii:
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat;
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale;
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor instituţiilor publice şi autorităţilor
autofinanţate;
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat;
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor pentru plata ajutorului de şomaj;
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului fondului special pentru
sănătate;
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului fondului special de
solidaritate socială pentru persoanele cu handicap;
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului fondului special pentru
dezvoltarea şi modernizarea punctelor de control pentru trecerea frontierei,
precum şi a unităţilor vamale;
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului special pentru dezvoltarea
sistemului energetic;
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului fondului special al
drumurilor publice;
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului special pentru protejarea
asiguraţilor;
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor intrărilor din credite externe;
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului special pentru asigurări de
sănătate;
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului special pentru promovarea
şi dezvoltarea turismului;
 clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor fondului special al aviaţiei civile.

62
 În concluzie, clasificaţia bugetară constituie principalul instrument, atât în
activitatea de organizare a evidenţei veniturilor înscrise în bugetul public naţional, inclusiv
în bugetele fondurilor speciale la trezoreriile teritoriale ale finanţelor publice, cât şi în
activitatea de urmărire a disciplinei bugetare prin compararea cererilor de cheltuieli cu
prevederile aprobate pe fiecare tip de cheltuială în parte.
Clasificaţia bugetară se publică în Monitorul Oficial, Partea I-a şi are caracter
obligatoriu pentru toate instituţiile publice.

Criteriile ce stau la baza grupării veniturilor şi cheltuielilor pot fi:

a. criteriul funcţional – prin care se asigură gruparea veniturilor
şi cheltuielilor în funcţie de obiectivele urmărite de stat.
Clasificaţia funcţională grupează veniturile şi cheltuielile pe părţi, capitole şi
subcapitole. Prin clasificaţia funcţională la venituri, „partea” grupează veniturile în
„venituri curente” şi „venituri din capital”, fiecare din acestea având subdiviziuni distincte
după natura lor, cum ar fi „veniturile fiscale” şi „veniturile nefiscale”, desfăşurarea
adâncindu-se pe „capitole” şi „subcapitole”, respectiv pe acte normative de bază care
reglementează sursele de venituri. La cheltuieli gruparea pe „părţi” arată destinaţia
corespunzătoare acţiunilor principale, iar „capitolele” şi „subcapitolele” oglindesc
repartizarea cheltuielilor după natura lor, pe acţiuni şi activităţi.
b. criteriul economic – prin care se asigură gruparea veniturilor şi
cheltuielilor în funcţie de natura lor.
Clasificaţia economică grupează cheltuielile pe titluri, în cadrul fiecărui titlu pe
articole, iar unele articole sunt desfăşurate pe alineate, în caz de necesitate, fiind
prezentată în Anexa nr.2;
c. criteriul administrativ sau departamental – prin care se
asigură codificarea ordonatorilor principali de credite, şi pornind de la
această codificare, la nivelul fiecărui ordonator principal de credite se
realizează gruparea veniturilor şi cheltuielilor după celelalte criterii
(funcţional şi economic).
Astfel, clasificaţia în profil departamental asigură gruparea veniturilor şi
cheltuielilor bugetare pe ministere, alte instituţii centrale şi consilii judeţene.

De asemenea, în Legea nr.500/2002, privind finanţele publice, la art.2 (10) este

definită atât clasificaţia economică ca o…„grupare a cheltuielilor după natura şi efectul

63
lor economic”; iar la art. 10 (11) clasificaţia funcţională definită ca o …”grupare a
cheltuielilor după destinaţia lor pentru a evalua alocarea fondurilor publice unor activităţi
sau obiective care definesc necesităţile publice.
Clasificaţia bugetară este elaborată de către Ministerul Finanţelor Publice după care
este aprobată prin Ordin al ministrului finanţelor publice, care se publică în Monitorul
Oficial, căpătând caracter obligatoriu pentru toate instituţiile publice.
Clasificaţia bugetară rezidă în gruparea unitară şi obligatorie pe diviziuni şi
subdiviziuni a veniturilor şi cheltuielilor bugetare. Fiecare sumă încasată pentru buget sau
plătită din credite bugetare trebuie încadrată obligatoriu într-o subdiviziune a clasificaţiei
bugetare corespunzătoare venitului realizat sau cheltuielii efectuate.

Clasificaţia bugetară asigură realizarea următoarelor cerinţe:

 permite cunoaşterea conţinutului bugetului de stat şi a bugetelor
locale, fiind publicată în Monitorul Oficial;
 face posibilă adoptarea măsurilor corespunzătoare pentru încasarea
la timp a veniturilor;
 constituie un instrument de previzionare şi control al realizării
veniturilor şi efectuării cheltuielilor bugetare;
 reprezintă un instrument ce stă la baza contabilităţii bugetare,
asigurând coerenţa dintre limbajul utilizat în planificarea bugetară şi
limbajul utilizat în execuţia bugetară;
 are un rol însemnat în corelarea bugetului cu activitatea economică a
regiilor autonome şi societăţilor comerciale, cu măsurile de protecţie
socială, reflectând pentru fiecare an gradul de dezvoltare economico-
socială a ţării, fiscalitatea şi modul de utilizare a veniturilor bugetare;
 stă la baza analizei modului de executare a bugetului fiecărei
instituţii publice, indiferent de modul de finanţare;
 clasificaţia bugetară nu constituie temeiul legal pentru încasarea de
venituri şi efectuarea de cheltuieli. Impozitele, taxele şi orice alte
venituri se înscriu în bugetul de stat numai dacă au fost stabilite prin
lege;
 facilitează efectuarea cheltuielilor potrivit destinaţiei aprobate prin
buget de organele competente, precum şi luarea deciziilor de operare

64
 a modificărilor permise de Legea finanţelor publice, atunci când
acestea se impun.

Spre deosebire de clasificaţia funcţională care indică destinaţia cheltuielilor pe

acţiunile pentru care sunt efectuate, precum şi ordinea în care apar în bugetul de stat şi în
bugetele locale, clasificaţia economică indică felul cheltuielilor efectuate de instituţiile
bugetare, fiind comună tuturor instituţiilor, permiţând astfel centralizarea cheltuielilor de
acelaşi fel (cheltuieli de personal, cheltuieli materiale şi servicii etc.) pe ministere, ramuri
de activitate, unităţi administrativ-teritoriale şi pe total buget public naţional.
În concluzie, clasificaţia bugetară1 exprimă structura bugetului şi ordonează într-
un mod sistematic, unitar, codificat şi obligatoriu repartizarea veniturilor şi cheltuielilor
bugetului de stat reflectând modul de organizare a mobilizării veniturilor şi destinaţia
acestora într-o perioadă anumită de timp, de regulă un an.

Prin Legea finanţelor publice se prevede că instituţiile publice sunt finanţate, în

conformitate cu prevederile legale, integral de la bugetul de stat sau bugetele locale, din
venituri extrabugetare şi subvenţii acordate de la bugetul de stat sau bugetele locale şi
integral din veniturile extrabugetare.
Pe baza acestor reglementări veniturile şi cheltuielile instituţiilor publice finanţate
parţial sau integral din mijloace extrabugetare se grupează de asemenea pe clasificaţia
funcţională şi economică.
Dimensionarea cheltuielilor se face în strânsă corelare cu obiectivele stabilite prin
programe care vizează, rezolvarea problemelor de importanţă naţională şi locală deosebită.
După aprobarea bugetului pe destinaţiile prioritare stabilite prin clasificaţia
funcţională şi economică a indicatorilor finanţelor publice se impune respectarea cu
rigurozitate a prevederilor legale în strânsă concordanţă cu necesitatea, realitatea şi
oportunitatea cheltuielilor, ţinând seama de eficienţă, posibilităţi reale de execuţie,
asigurarea resurselor materiale etc., pentru a evita imobilizarea unor fonduri bugetare în
obiective pentru care nu sunt întrunite condiţiile materiale.
Asigurarea unei corelaţii permanente între conţinutul clasificaţiei bugetare,
prevederile dispoziţiilor legale care reglementează şi condiţionează proiectarea bugetară,
precum şi posibilităţile reale de executare eficientă a cheltuielilor, constituie condiţii ce

1
E. Drehuţă, Gh. Neamţu, Bugetul public, Editura Agora, Bacău, 1992, pag.21.

65
trebuie să fie în atenţia ordonatorilor de credite şi a lefilor compartimentelor financiar-
contabile la toate nivelurile.

Comentați tipurile de clasificație bugetară.

.................................................................................................................
.................................................................................................................
................................................................................................................. 01:20
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
3.4. Teme de referate

1. Veniturile bugetare, concept și formare.

2. Cheltuielile bugetare, concept și utilizare.
3. Tipuri de clasificații bugetare.
4. Utilitatea clasificării veniturilor și cheltuielilor bugetare.

02:30
5

1. Veniturile şi cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel naţional, alcătuiesc:

a) veniturile bugetare totale care, după consolidare, prin eliminarea transferurilor între
diferitele bugete, componente ale bugetului public, evidenţiază dimensiunile efortului
financiar public pe anul în curs, respectiv starea de echilibru sau de dezechilibru

66
 (deficit), după caz;
b) veniturile cheltuielile bugetare totale care, după consolidare, prin eliminarea
transferurilor între diferitele bugete, componente ale bugetului public, evidenţiază
dimensiunile efortului financiar public pe anul în curs, respectiv starea de echilibru sau
de dezechilibru (deficit), după caz;
c) veniturile bugetare totale respectiv, cheltuielile bugetare totale care, prin eliminarea
transferurilor între diferitele bugete, componente ale bugetului public, evidenţiază
dimensiunile efortului financiar public pe anul în curs, respectiv starea de echilibru sau
de dezechilibru (deficit), după caz;
d) veniturile bugetare totale respectiv, cheltuielile bugetare totale care, după
consolidare, prin eliminarea transferurilor între diferitele bugete, componente ale
bugetului public, evidenţiază dimensiunile efortului financiar public pe anul în curs,
respectiv starea de echilibru sau de dezechilibru (deficit), după caz.
2. Constituirea resurselor financiare publice se efectuează:
a) pe seama impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi veniturilor nefiscale stabilite în
seama persoanelor juridice şi fizice;
b) pe seama impozitelor, contribuţiilor şi veniturilor nefiscale stabilite în seama
persoanelor juridice şi fizice;
c) pe seama taxelor, contribuţiilor şi veniturilor nefiscale stabilite în seama
persoanelor juridice şi fizice;
d) pe seama impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi veniturilor nefiscale stabilite în
seama persoanelor juridice.
3. Venituri din capital deţin:
a) o pondere mare în structura veniturilor bugetare, au o provenienţa obiectivă,
rezultată din valorificarea prin vânzare a unei părţi din avuţia naţională aflată în
patrimoniul public;
b) o pondere scăzuta în structura veniturilor bugetare, au o provenienţa obiectivă,
rezultată din valorificarea prin vânzare a unei părţi din avuţia naţională aflată în
patrimoniul public;
c) o pondere scăzuta în structura veniturilor bugetare, au o provenienţa obiectivă,
rezultată din valorificarea avuţiei naţionale aflată în patrimoniul public;
d) o pondere scăzuta în structura cheltuielilor bugetare, au o provenienţa obiectivă,
rezultată din valorificarea prin vânzare a unei părţi din avuţia naţională aflată în
patrimoniul public.

67
 4. Cheltuielile bugetare înscrise în bugetul public reprezintă:
a) limite minime care nu pot fi depăşite, modificarea acestora putând fi
efectuată numai în condiţiile legii;
b) limite maxime care pot fi depăşite, modificarea acestora putând fi efectuată
numai în condiţiile legii;
c) limite maxime care nu pot fi depăşite, modificarea acestora putând fi
efectuată numai în condiţiile legii;
d) limite minime care pot fi depăşite, modificarea acestora putând fi efectuată
numai în condiţiile legii.
5. Prin clasificaţia bugetară se asigură:
a) o grupare sistematică a veniturilor şi a cheltuielilor, permiţându-se cunoaşterea
conţinutului acestora, facilitând adoptarea deciziilor necesare încasării în termen a
veniturilor, precum şi dispunerea încasării cheltuielilor, conform destinaţiilor
aprobate prin norme legale;
b) o grupare sistematică a veniturilor şi a cheltuielilor, permiţându-se cunoaşterea
conţinutului acestora, facilitând adoptarea deciziilor necesare utilizării în termen a
veniturilor, precum şi dispunerea efectuării cheltuielilor, conform destinaţiilor
aprobate prin norme legale;
c) o grupare sistemică a veniturilor şi a cheltuielilor, permiţându-se cunoaşterea
conţinutului acestora, facilitând adoptarea deciziilor necesare încasării în termen a
veniturilor, precum şi dispunerea efectuării cheltuielilor, conform destinaţiilor
aprobate prin norme legale;
d) o grupare sistematică a veniturilor şi a cheltuielilor, permiţându-se cunoaşterea
conţinutului acestora, facilitând adoptarea deciziilor necesare încasării în termen a
veniturilor, precum şi dispunerea efectuării cheltuielilor, conform destinaţiilor
aprobate prin norme legale;
6. Clasificaţia bugetară exprimă:
a) structura bugetului şi ordonează într-un mod sistemic, unitar, codificat şi
obligatoriu repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat reflectând
modul de organizare a mobilizării veniturilor şi destinaţia acestora într-o perioadă
anumită de timp, de regulă un an;
b) structura bugetului şi ordonează într-un mod sistematic, codificat şi obligatoriu
repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat reflectând modul de

68
 organizare a mobilizării veniturilor şi destinaţia acestora într-o perioadă anumită de
timp, de regulă un an;
c) structura bugetului şi ordonează într-un mod sistematic, unitar, codificat şi
obligatoriu repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat reflectând
modul de organizare a mobilizării veniturilor şi destinaţia acestora într-o perioadă
anumită de timp, de regulă un an:.

02:50
5

Deşi prin buget se poate înţelege o expunere concomitentă

atât a veniturilor, cât şi a cheltuielilor proiectate pentru o
anumită perioadă şi entităţi prestabilite, în limbajul curent
dar şi anumite prevederi legale se foloseşte şi denumirea de
buget de venituri şi cheltuieli.
În orice stat unitar structura sistemului bugetar este
adecvată organizării administrative a statului. Astfel, în
România bugetul de stat este organizat pe două paliere, şi
anume:

 bugetul administraţiei centrale de stat;

69
  bugetele administraţiei locale.;
În cadrul procesului bugetar, o problemă esenţiala o
reprezintă repartizarea veniturilor şi cheltuielilor între
diferitele nivele ale sistemului bugetar. Aceasta repartizare
este efectuată în raport cu atribuţiile ce revin fiecărei entităţi
economice, la toate nivelurile, în realizarea acţiunilor publice.
De exemplu, ca şi o regulă generală, toate impozitele
indirecte se constituie în venituri ale administraţiei centrale
de stat, iar impozitul pe avere se face venit la bugetele locale.
Impozitele pe venituri sunt repartizate între organele
administraţiei centrale şi locale, în funcţie de sarcinile ce
revin fiecărui nivel organizatoric al statului;
Veniturile şi cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel
naţional, alcătuiesc veniturile bugetare totale respectiv,
cheltuielile bugetare totale care, după consolidare, prin
eliminarea transferurilor între diferitele bugete, componente
ale bugetului public, evidenţiază dimensiunile efortului
financiar public pe anul în curs, respectiv starea de echilibru
sau de dezechilibru (deficit), după caz. Legea bugetară anuală
prevede şi autorizează, pentru fiecare an bugetar, veniturile şi
cheltuielile bugetare, precum şi reglementările specifice
exerciţiului financiar;
Constituirea resurselor financiare publice se efectuează pe
seama impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi veniturilor
nefiscale stabilite în seama persoanelor juridice şi fizice.
Structura veniturilor bugetului se stabileşte în funcţie de
fiecare buget componentă a bugetului public.;
Gruparea veniturilor şi a cheltuielilor, într-o anumită ordine
şi pe baza unor criterii bine determinate, poartă denumirea de
clasificaţie bugetară. Pentru a deveni funcţională, aceasta
trebuie să îndeplinească anumite cerinţe cum sunt gruparea
veniturilor după provenienţa şi cheltuielile pe destinaţia lor
efectiva şi, în funcţie de conţinutul economic, să fie simplă,

70
 concisă şi clară, pentru a fi înţeleasă cu uşurinţă de către
persoanele fără o pregătire specifică;
Prin clasificaţia bugetară se asigură o grupare sistematică a
veniturilor şi a cheltuielilor, permiţându-se cunoaşterea
conţinutului acestora, facilitând adoptarea deciziilor necesare
încasării în termen a veniturilor, precum şi dispunerea
efectuării cheltuielilor, conform destinaţiilor aprobate prin
norme legale.

 Popeangă P, Bragadireanu C., buget și contabilitate bugetară, Ed. Pro Universitaria,

București, 2010, - suport de curs
 Popeangă, G., - Managementul bugetelor locale, Ed. Expert, Bucureşti 2002.
 Popeangă, P., Popeangă, G - Fiscalitate, Ed. Academica Brâncuşi, Tg. Jiu, 2002.
 Văcărel, I., Bercea, FL, Anghelache, G., Bistriceanu, Gh., Bodnar, M., Georgescu,
Fl., Moroşanu, T. - Finanţe publice, Ed. Didactică şi Pedagogică, RA Bucureşti
2004;
 Dochiţă, E., Neamţu, Gh., Voicu, E. - Bugetul public şi contabilitatea unităţilor
bugetare;
 Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare;
 H.G. nr. 22/2003, privind pentru abrogarea unor dispoziţii legale, precum si pentru
modificarea si completarea unor metodologii contabile si fiscale, publicată în M.O.
nr.44 din 27 ianuarie 2003;
 Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice, publicată în M.O. nr. 597/13 august
2002; cu modificările ulterioare,

71
  Legea bugetului de stat pe anul 2011.

1. d; 2. a; 3. b; 4. c; 5. d; 6. c.

72