Romani din Serbia de Annemarie Sorescu-MarinkoviéROMANII DIN SERBIA rezen{a inc& din vechime a elementu- lui romanesc pe teritoriul Serbiei de astizi nu poate fi pusa la indoiala sia fost confirmata, de-a lungul timpului, de nu- meroase izvoare istorice. Insa, aga cum cele doua mari entitati teritoriale care formeazi in momentul de fafa statul sarb ~ Serbia pro- priu-zisa, care se intinde la sud de Dune, si provincia Voivodina, aflata in nordul fluviu- lui - au facut fafa istoriei in mod diferit, si cele dou principale comunitaji romane; din Serbia, romani din Voivodina si romanii din Timoc, au istorii si destine diferite. Rominii din Voivodina (sau romanii din Banatul sarbesc) au fost colonizati pe acest te- ritoriu in cea mai mare parte in secolul al XVIIL-lea si in primele decenii ale secolului al XIX-lea, in special din parfile de rasarit ale iativa autorititilor habsbur- gice. Dupa ce, in anul 1717, au cucerit Bana- Banatului, la tul, austriecii au intélnit in acest finut o populatie nu prea numeroasa si conditii ne- favorabile de via{a. Prin trecerea Banatului sub stépnirea Monathiei Habsburgice, se creeazi condifii pentru refacerea economicd demografica a acestei regiuni, care suferise o stagnare evidenta sub stapanirea otomana. in decursul secolului al XVIII-lea, noile au- torititi habsburgice intreprind o serie de ma- suri cu scopul refacerii Banatului pustiit, printre care asanarea mlastinilor, dezvoltarea comerfului si a mestesugurilor gi refacerea agriculturii. In acest scop, dar gi pentru apa- rarea de eventualele incursiuni turcesti in sud, una dintre cele mai importante masuri a fost colonizarea, in partea de vest a Banatului, slab populata, a diferitelor popoare, printre care si a romanilor. Aceasta populatie nou-venita s-a stabilit in localitatile care au existat incd din perioada stapanirii turcesti, ba chiar din Evul Mediu. In unele dintre acestea exista popu- lafie romaneasca autohtoni, doar in cateva cazuri fiind infiinfate localitati noi, In functie de originea locuitorilor, putem, imparti localitatile romanesti din Voivodina in citeva grupe. Prima grup’ este formata din localitatile din jurul oragului Vargef, .de la codru’, in care traieste populafie banafeanaautohtona si care sunt considerate cele mai vechi localitati romanesti din Voivodina. Este vorba de satele Sredistea Mic, Marcovait, Cos- tei, Voivodint, Salcifa, Iablanca si Mesici, la care se adauga si localititile de campie din jurul Vargefului, si anume Jamul Mic, Viaico- vat si Ratigor, dar gi Grebenaful, de la margi- nea Dunelor Deliblatii. Grupa a doua este formata din localitifile din campia Banatului, aga-numitele , sate de pusti, in care traiesc tot romani banajeni: Alibunar, Seleus, San-lanas, Nicolin{, Petrovasala, Uzdin, Ecica, Sarcia gi Toracu-Mare, cat gi din localitiile din partea sudica extrema a Banatului, Deliblata, Doloave si Maramorac. Romanii din Ardeal s-au stabi- lit intz-o serie de sate care formeaza o a treia grupi — Iancaid, Clec, Ovcea, Glogoni, Iabuca si, partial, in Satu Nou, Ecica, Seleus, Alibunar si San-Mihai, pe cdnd cei din Oltenia au colo- nizat Straja, Satu-Nou si San-Mihai; locuitorii satului Toracu-Mic au venit din Crigana. Cele mai mari localitaji de romani au fost infiinjate pe teritoriul Granifei Militare, unele dintre ele existand gi in perioada stapanirii turcesti. Cateva din aceste sate erau populate in exclusivitate cu romani, pe cand in altele romAnii tréiau impreuna cu sarbii, germanii sau maghiarii, Populajie preponderent rurala, romanii s-au ocupat in general cu agricultura sicresterea animalelor, in satele din jurul Var- sefului fiind prezenta gi viticultura. Majoritatea romanilor din Voivodina sunt de religie ortodoxa, in anul 1864 fiind recu- noscuta independenta Mitropoliei Ortodoxe Romane pe teritoriul Monarhiei Habsburgice. Dupa terminarea Primului Razboi Mondial si destramarea Imperiului Austro-Ungar, par- tea de vest a Banatului a fost incadrata in Re- gatul Iugoslaviei. La conferingele de pace care au urmat s-a dezbatut si problema culturii gi a invayimantului minoritafilor, prin care acestora (deci si romanilor) li s-a asigurat li- bertatea folosirii limbii materne in toate sfe- rele viefii sociale. Dupa al Doilea Razboi Mondial, ca urmare a politicii culturale si na- jionale impuse de autoritijile comuniste, s temul scolar in limbile minoritafilor, inclusiv in limba romana, cunoaste 0 imbunatitire evident, ceea ce, intr-un final, are drept re- aultat formarea unei intelectualit’fi romane. In ceea ce priveste situafia demografica, dupa sporirea continua a numarului locuito- rilor in decursul secolului al XIX-lea, in se- colul XX se inregistreaza o scidere tot mai accentuati a numirului etnicilor romani din Banatul de Vest. La recensamantul populatiei din anul 1910 au fost inregistrafi 76 378 de romani, din totalul de 57 1488 de persoane, dupa care numarul acestora incepe si scada, pentru ca la recensimantul din 2002 in Voi. vodina si fie inregistrafi doar 30 419 romani, Romani din Timoc, cunoscuti si sub de- numirea de romanii din Serbia rasaritean’, viahi sau ruméni (in graiul propriu), sunt 0 comunitate preponderent rurala, amplasata in triunghiul teritorial cu baza de nord pe Du- nire, pe segmentul cuprins intre localitaile romanesti Baziag si Calafat gi care are drept ax principal raul Timoc. Pe teritoriul Ser- biei rasiritene, zona de locuire romaneascaeste delimitata de Dunare la nord, granifa sta- tala cu Bulgaria la est, raul Morava Mare la vest si Muntii Ratani la sud. Chiar daca aceasta parte a Europei a fost caracterizata, inca din vechime, de modificarea perma- nent a compozifiei etnice, modificare ale crei cauze, etape si contururi au fost adesea foarte dificil de trasat, este de netagaduit fap- tul c& actuala compozifie etnicd a Serbiei de rsarit se datoreaza factorilor etno-istorici, politici si economici din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. Atunci are loc cea mai intensa colonizare a acestei regiuni, atat de catre sarbi, cat si de catre romani, datele istorice in- formandu-ne ca mii de farani au pardsit Tara Romaneasca sau Banatul, trecand in sudul Dunirii, in regiunea dintre Morava gi Timoc, in mare parte in timpul regimului fanariot. Spre deosebire de colonizarea Voivodinei, stramutarile de populafie in Serbia rasari- teana nu au fost planificate, ci spontane. Cand, pe teritoriul Romaniei de astazi, in cepe formarea constiin{ei nafionale romane, in secolul al XIX-lea, majoritatea romanilor timoceni nu mai erau acolo. Insa de o impor- tanfa capitala este faptul c& aici, in regiunea carpatica a Serbiei, au putut lua pimant unde si cat au dorit, transformand pustele napadite de buruieni si padurile dese in pimant arabil, unde s-au stabilit si au rmas pana astizi. In literatura orala a romanilor timoceni, deos bit de bogat’, nu sunt inregistrate teme care si exprime dorul dupa {inuturile parasite, daca nu se iau in considerare cantecele li- rice ~ extrem de rare ~ in care este blestemata Dunarea pentru ca a despartit frate de sora si iubit& de iubit. Romanii din Timoc nu sunt compacti din punct de vedere etnic, ei imparfindu-se, in functie de economia tradifionala, in dowd grupe: agricultorii de la camp, care se afla in est, in luncile Dunarii si Timocului, gi oierii de la deal, care populeaza intinsul teritoriu de deal si de munte. Cei de la campie se numese Jarani, deoarece igi au originea in Jara Roma- neasca, iar cei de la deal si munte, ungureni, fiindca stramosii lor au sosit aici, in cea mai mare parte, din zonele aflate sub stapanirea austro-ungara. [rani vorbesc subdialectul muntean al limbii romane, iar ungurenii, mult mai numerogi, pe cel banafean, in graiurile ambelor grupuri influenta sarbeasca find vizibila in principal in imprumuturile lexicale recente. Exista si o ,oaza” de bufani in orasul minier Majdanpek, la origine olteni, care au ajuns aici p&risind minele din Banat, pe la jumitatea secolului al XTX-lea, insa ultimele generafii sunt aproape complet asimilate de populatia sarbeasca, ca peste tot unde romani timoceni s-au integrat in populatia urbana. Numarul exact al romanilor din Timoc este greu de determinat cu ajutorul recensa- mintelor obignuite, deoarece astizi acestia formeaza o populatie cu identitate duala, care se declara adesea de nafionalitate sarba, pu- nand astfel in prim plan apartenenja geopo- litica, mai exact cetafenia, in detrimentul originii etnice si nafionalitafii. Oficial, la re- censiméntul din 2002, numarul roménilor ti- moceni (Vlasi) din Serbia se ridica la 40 054,ROMANII DIN SERBIA iar numérul persoanelor a caror limba ma- ternd era limba ,vlaha” (limba rumdniasca in graiul propriu) - limba in care se vorbeste pana la inceperea scolii - era de 54.726. Detele neoficiale ofera ins un numar de 120 000 de persoane care locuiesc in satele pur romanesti din Serbia rasiriteana. Ludnd in calcul gi satele mixte, populatia urbana gi diaspora, se ajunge la o cifra de cel putin 200 000 de cetafeni sarbi care ar putea fi ur- masii romAnilor stramutafi in prima jumatate a secolului al XVIIL-lea, dar si mai tarziu, de- oarece procesul de strimutare a continuat gi in secolul urmator. Deasemenea, pe langa cele dou’ comuni tafi romanesti istorice de pe teritoriul Serbiei, trebuie si menfionim si rudarii (baiesi, fu- sari, lingurari sau tigani romani, denumiri sub care mai sunt cunoscuti), o ,enigma etnografica’, aga cum au fost etichetati de et- nografii romani in secolul XX, sau o altd grupa de vorbitori ai limbii romaine, ,ascunsa, marginal, problematic’, cum au fost carac- terizaji mai nou. Rudarii nu formeazi o comunitate compacta nicaieri in Balcani, deci nici pe teritoriul Serbiei, unde sunt risipiti mai peste tot, in grupuri mici, pana nu de- mult endogame. Bi vorbesc graiuri mai mult sau mai putin arhaice ale limbii romane, pas- treazi elemente ale culturii traditionale ro- mane, insa sunt considerati de populatiile inconjuratoare ca fiind romi, chiar daci nu vorbesc limba romanes. Cu toate ca astazi a disparut aproape complet, ocupatia lor tradi- tionala a fost prelucrarea lemnului: barbatii faiceau albii si linguri, iar femeile, fuse, mer- gand din sat in sat pentru ale vinde sau a face schimb pe mancare gi haine. Numarul de co- munitati de rudari din Serbia, estimat cu aju- torul metodelor dialectologice, se ridica la circa 180, in care traiesc aproximativ 10 000 de persoane. Rudarii formeaza o ,,minoritate invizibila’, care nu apare la recensamintele oficiale.ROMANII DIN SERBIA ROMANII DIN VOIVODINA Jladimirovat ( Sofia si George Dimitrie in port popular petro- pereche in port petrovicean, perioada in- vicean, circa 1915. Sursa: colectie particular.’ terbelica. Sursa: colectie particulara. iind una dintre localitajile romanestidin noua localitate, ceea ce sugereaza ca nu toate Banatul sarbesc cel mai recent infiinfate, familiile care au solicitat colonizarea s-au si Petrovasala face parte din aga-numitele ,,sate _ stabilit la Petrovasala. Noi coloniziri au loc gi de pusta’, in care traiesc romani banafeni, sia in anii urmitori, iar cea mai de amploare se luat nastere in anul 1808, cand a fost aprobata _inregistreaza in 1823. cererea a 121 de familii din Jamu Mare, 106 —_Pe parcursul celor doua secole de istorie, familii din Clopodia gi 11 familii din Surduc —_localitatea gi-a schimbat de mai multe ori nu- de a se stabili pe teritoriul Granifei Militare. mele, A fost infiinfata ca Petrovoselo (Peters- In 1811 sunt inregistrate 207 gospodarii in dolf), nume pe care si-] pastreaz pana in "Toate fotografiile din Vladimirovat provenite din colectii particulare au fost preluate prin bunivoinga is- toricului petrovicean Mircea Maran BOROMANII DIN SERBIA 140 Fantana, Viadimirovat, anul 1958. Sursa: colectie particulars. 1894, cand igi schimb’ denumirea in Toron- tal-Petrovoszello, pentru ca apoi, in anul 1897, conducerea ungara si ii schimbe nu- mele in Roman Petre (Petrea Romana). Din 1911 pana in 1918 localitatea poarté numele de Petre, pentru ca dupa aceast dati noua conducere a Regatului Sarbilor, Croafilor si Slovenilor si ti restituie vechiul nume de Pe- trovoselo, In 1922 se renunfa la aceasta de- numire gi localitatea primeste numele de Vladimirovaf, dupa o parte a hotarului de nord-vest al localitafii unde, in secolele al XVII-lea gi al XVIII-lea, se gisea un mic sat cu acest nume (Vladimirovatul vechi este amintit in Catastiful din Ipec din 1660 si in numeroase acte si harfi din secolul al XVIHea, dar a disparut ca localitate), nume pe care il poarti pana in ziua de astizi, Anul 1922 este anul in care in apropierea satului se infiinfeaza Colonia sarbeasca, king’ gard, la circa 3 km departare de sat. Cele 200 de Fanténd, Viadimirovat, anul 2013. Sursa: colectie par- ticulara, familii de sarbi stabilite la Colonie proveneau din Lika, Bosnia, Dalmatia si Muntenegru si, pe baza hotirarii Biroului Agrar Judetean din Varsef li s-a impérfit circa jumatate din supra- fafa totala de 2 908 jugire de pamant comunal, Cea mai mare problema a sitenilor din nou infiinfata localitate a fost aprovizionarea cu apa potabild, care se afla la 0 adancime de Toca’ lui Traian Goaga din Vladimirovat, sférsitul perioadei interbelice. Sursa: colectie particulara,50-80 m. Astfel, au fost spate 12 fantani, care reprezinta o adevarata emblemi vizuali a sa- tului gio atractie pentru vizitatori, De-abia in 1966 se rezolvi problema aprovizionarii cu apa, prin construirea refelei de transport si distributie. La 1845, localitatea era incadrata in Regi- mentul Sarbo-Banafean, cu sediul la Biserica Alba, iar odata cu desfiinfarea Granitei Mili- tare, in 1872, trece sub administrarea comi- tatului Torontal. In timpul Primului Razboi Mondial, situatia din Vladimirovat nu s-a de- osebit esential de cea din majoritatea locali- tatilor din Imperiul Austro-Ungar aflate in spatele frontului. Taranii petroviceni au fost mobilizaji pe indepirtatele campuri de lupti din Galigia gi de la Piava, iar multi alfii au de- venit prizonieri de razboi in Rusia, unde si-au gasit si sfarsitul, foarte pufini intorcindu-se acasi. Conform deciziilor Conferintelor de Pace din anii 1919-1920, aceasta parte a Ba- natului a fost incorporata in Regatul Sarbilor, Croafilor gi Slovenilor (Iugoslavia), dupa care are loc prima colonizare a sarbilor in Vladi- mirovat (1922). O lovitura grea pentru intrea- ga localitate o reprezinta plecarea, in perioada interbelica, a majoritafii intelectualilor in Ro- mania. Apare ins o noua generatie de inte- lectuali gi activigti culturali, care incearca si se acomodeze cu noile imprejurari, In 1923 se infiinjeaza Partidul Roman din lugoslavia si, pentru prima dat’, minoritatea romana primeste drept de vot. in aprilie 1941, vechea Iugoslavie se destra- mA gi aceasta parte a {rii cade sub stipanire ROMANII DIN SERBIA Case din Viadimirovat astazi. nazista. In timpul ocupafiei germane majori- tatea petrovicenilor au avut o atitudine pasiva. Asociafia Astra asigura membrilor sai aprovi- zionarea cu petrol, sare si lemne, acestea re- prezentind articole deficitare in perioada rizboiului, Un numar mic de petroviceni s-au apropiat de autoritiile germane, participand ca voluntari pe Frontul de Risarit, impotriva Uniunii Sovietice. Pe de alta parte, numerosi tineri au fost obligati si munceasca in gospo- dariile familiilor germane din zona, avand in vedere ci barbafii din aceste familii fuseser’ mobilizafi in armata german, Cele mai vio- lente ciocniri militare din intreaga istorie a satului au avut loc la inceputul lui octombrie 1944, cand Armata Rosie, inaintind dinspre Roménia caitre Panciova si Belgrad, a purtat lupte cu nemfii pe teritoriul Vladimirovaju- lui, Dupa al Doilea Razboi Mondial, uni pe- troviceni s-au alaturat rapid autoritafilor comuniste, participand activ la instaurarea noii oranduiri in Vladimirovaf. Cele doua 141142 ROMANII DIN SERBIA La treierat, Inceputul anilor 1960. Sursa:colectie par- ticulara, Cuptorul de cdrimida, sfarsitul anilor 1960. Sursa:co- lectie particulars. reforme agrare (din 1946 gi din 1953), cat gi colectivizarea fortata au reprezentat o grea lo- vitura pentru patura mijlocie si superioara a {aranimii petrovicene. In anii nouazeci, odata cu izbucnirea raz- boiului din fosta Tugoslavie, standardul de viafa din Vladimirovat scade simtitor, pe fon- dul sanctiunilor economice si hiperinflatiei. Mos Pera Glivan, in curtea casei sale tipic banatene din Viadimirovat, cu ,ambarul” plin de porumb, anii 1970. Sursai colectie particulara, Un grup de tineri célare in a doua zi de Craciun, anii 1970, Sursa:colectie particular, Situatia incepe si se imbunatafeascd abia in urma evenimentelor din octombrie 2000, cand incepe procesul de democratizare a Serbiei. Ocupatia de baza a petrovicenilor a fost dintotdeauna agricultura, aceasta localitate dispunand, ca majoritatea satelor banatene, de pimént arabil. Pe Ling’ cultivarea grauluisi porumbului, petrovicenii s-au ocupat gi cu cregterea animalelor, in special a oilor i por- cilor. De asemenea, pe dunele de nisip din apropierea satului a fost cultivata vifa-de-vie. Comerful a fost o buna perioada de timp in mAinile negustorilor sérbi, care exportau in- semnate cantitafi de cereale cumparate de la satenii romani. Pentru viafa economic’ a satului o impor- tanf& deosebitd a avut infiinfarea, in 1897, Institutului de Economie si Credit ,,Steaua’, cat sia mor cu aburi, in 1905, in proprieta- tea lui Trifu Mada. Viadimirovaful este una din primele localitafi din Banatul sarbese in care a fost introdus curentul electric, in anul 1912, rtodoxe romane din Viadimi- rovat, 1908, Sursa: colectie particulara, ROMANII DIN SERBIA Odata cu infiintarea satului a fost con- struita o biserica din pamant batut, acoperita cu sindrila, cu hramul Sfantul Nicolae. Cres- terea numarului locuitorilor gi starea deplo- rabilé in care se gisea vechea biserica i-a constrans insa pe sateni sa ridice un nou lacas de cult, in perioada 1859-1863, mesterii zi- dari find Ferdinand Querfeld si Johann Sam- plonk din Biserica Alb’, iar proiectant, Antoniu de Blemont. Picturile au fost reali- zate in 1908 de pictorul Carol Wolff, originar din Pancota, de langa Arad. Biserica, de di- mensiuni impunatoare, a fost sfinfita de epis- copul Vargejului, Emilian Kengelat. Scoala cu limba de predare romana a fost infiintata in 1809. In 1813, scoala era Biserica ortodoxa romané din Vladimirovat astazi. Sursa: colectie particulars. 4344 ROMANII DIN SERBIA ~1909~ $coale din Viadimirovat, 1909. Sursa: colectie parti- culara, frecventata de 50 de elevi, tofi baieti. In 1836 a fost infiinfat un al doilea post de invayator, pentru scoala de fete. Pentru a face fai nu- miarului tot mai mare de elevi, in 1889 este ridicati o noua cladire gcolara. In anii din preajma Primului Rizboi Mondial, minorita- {ile au fost supuse unei puternice maghiari contiauate pana in momentul destrimarii mo- narhiei dualiste. $coala primara din Vladimi- rovat era comunala, ca majoritatea scolilor primare de pe teritoriul fostei Granite Mili- tare, pe cind clasele a V-a i a VI-a erau inca- drate in scoala de stat. In 1910, numéarul total al elevilor in cele sase clase era de 470, iar cursurile se desfasurau in limbile romana si maghiara in cele patru clase ale scolii pri- mare, respectiv in limba maghiara in clasele aV-asia Via. ‘Dupi Primul R&zboi Mondial, la Vladimi- roval incepe criza invajaméntului in limba roméni, cauzata de plecarea in Romania a majorititii cadrelor didactice. In sat mai clasa de fete, sfarsitul anilor 1920, Sursa: colectie particulars. riman doar trei invafatori romani, restul pos- turilor fiind ocupate de dascali care nu cu- nosteau limba materna a elevilor. In 1922 este infiinfata prima clasa cu limba de predare sarba. Incepand cu anul 1935, la Vladimiro- vaf si in intregul Banat sarbesc au fost anga- jati, cu contract, inva{atori din Romania. In anul 1952, in clasele romanesti (I-VI) au fost inscrigi in total 334 de elevi, iar in cele sarbesti, 51. Dupa aceasta data, numarul ele- vilor sarbi este in continua crestere, iar cel al romanilor, intr-o scadere alarmanta. In anul scolar 2008-2009, Ia Scoala Elementara »1 Mai” din Vladimirovat in cele opt clase ro- ménesti erau inscrigi 110 elevi. De menfionat cA in anii nouzizeci, situafia general din so- cietatea iugoslava, caracterizat printr-o pro- funda criz& in toate sferele viefii sociale, s-a reflectat si asupra invajamantului. In timpul atacului aerian al forfelor NATO asupra Ser- biei, din primavara anului 1999, procesul de predare a fost intrerupt in toate gcolile dinfara. Clidirea scolii din Vladimirovat a fost evacuati, fiind preluata de forfele militare, care au parasit-o in urma incheierii pacii, in luna iunie a aceluiagi an. Viaja cultural a roménilor din Vladimi- rovaf capata o forma organizata in 1902, prin infiinfarea Reuniunii corului vocal biseri- cesc-lumesc. Pe ling’ activitatea corala, in aceasta localitate se dezvolt& viaa teatrala a romanilor din Banatul sarbesc. Fanfara, infi- infata in 1928, completeaza activitafile cultu- rale ale Vladimirovaqului. Unul dintre principalele centre culturale ale romanilor de pe aceste meleaguri, Vladi- mirovatul gizduieste si adunarea de infiingare a Asociafiei Astra, in 1936, una din primele filiale ale organizatiei fiind infiintata aici un an mai tarziu. In cadrul acestei filiale a activat sicel mai renumit cor al romanilor din Bana- tul sarbesc al acelor timpuri, condus de Mihai Avramescu, unul dintre cei mai renumiti in- vafitori cu contract venifi din Romania, care numira peste 100 de membri. Din viata pu- blicistica a localitatii, de mentionat este edita- rea in 1910, a periodicului ,,Familia’, sub redactia lui Nicolae Tinfariu, pionierul scrisului ro- manesc din Voivodina. In 1994 incepe edita- rea unui nou periodic cu acelagi nume, care igi continua aparitia pana in zilele noastre. In cele doua secole de la infiintarea locali- tafii, structura ei demografica s-a modificat simfitor. Dupa prima colonizare a sarbilor, din 1922, au mai existat cateva valuri de mi- gratii si colonizari sarbesti, desfasurate in pa- ralel cu plecarea peste Ocean a romanilor, cu ROMANII DIN SERBIA fanfara, sfarsitul perioadei interbelice, : colectie particulara. Asociatia Astra din Vladimirovat. Sursa: colectie par- ticulara, Corul lui Mihai Avramescu. Sursa:colectie particulara. 14546 ROMANII DIN SERBIA Fatad’ cu faianta, detaliu, 2013, Sursa: colec- fie particulara, colonizarea in Dobrogea gi cu sciderea dras- ticd a numarului etnicilor romani (,,oboseala demografica”). Astfel, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial in Vladimirovat au ajuns ru- dele primilor colonisti sarbi. Tot in aceasta perioada incepe si emigrarea in masa a ro- minilor in Statele Unite ale Americii gi in Ca~ nada, drept urmare unii dintre nou-veniti se stabilesc in casele romanilor plecati. Al treilea val de colonizari in Vladimirovat are loc, in 1958, dupa formarea lacului Perucico (Pe- ruéko jezero) din Dalmatia si evacuarea populatiei din zona. Ultimele colonizari au urmat destramarii Tugoslaviei, mai intai in 1990-1995, dupa aceea in anii imediat urma- tori, cei antrenafi in aceasta migcare fiind re- fugialii de etnie sarba de pe teritoriul Croayiei. Pe de alta parte, incepand cu 1930 are loc colonizarea familiilor de {arani romani siraci din mai multe localitiqi din Banatul sarbesc, printre care si Vladimirovat, in Dobrogea, in special in localitatea Regina Maria din apro- piere de Balcic. In urma cedarii catre Bulga- ria a Dobrogei de Sud, in anul 1940, aceste familii au fost evacuate gi recolonizate in Ba- natul romanesc, iar unii s-au intors in locurile de bastina. Dintre petrovicenii care s-au re- tras din Dobrogea, cei mai mulfi s-au stabilit la Carpinis. Nunta lui Gheorghia si Liena Mandres, anul 1930. Sursa: colectie particulara. Avand in vedere ca, inca din perioada post- belica, Viadimirovatul a fost un mediu multi- national, aici existé un nivel moderat de toleranfa interetnica. Acesta este exprimat cel mai bine prin existenfa unui mare numar de cAsitorii mixte, dar si prin cunoasterea lim- bii romane de catre generafiile mai in varsta de sarbi din localitate, romanii fiind cu tofii bilingvi. Recensimantul populafiei din anul 1900 iau 6 031 de ne arata ca in Viadimirovat t persoane, care este gi cel mai mare numar de locuitori pe care I-a avut vreodata acest sat.Capela in cimitirul ortodox roman astazi. Sursa: colectie particular. Din acest moment, numarul locuitorilor in- cepe sa se micsoreze. Cauzele sunt multiple, ins trebuie subliniate doua: natalitatea sci- zuta, in randul familiilor de farani instarifi, care nu se desparfeau bucurogi de holdele lor si nu doreau sa le imparta mai multor copii, si numarul tot mai mare de imigrangi in (&- rile occidentale, in special pe continentul nord-american, fenomen inceput inca di- naintea Primului Razboi Mondial gi care a luat un puternic avant in ani saizeci ai seco- lului trecut, De asemenea, nu trebuie scipafi din vedere nici optanfii, care au trecut in par- tea romaneasca a Banatului in primii ani interbelici, nici persoanele colonizate in Do- brogea, nici cei ucisi pe campul de lupta in Primul Razboi Mondial sau stabiliti in Ro- mania, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. La recensimantul din 1961, Vladimirovatul avea 4 583 de locuitori, dintre care 3 821 ro- méni, pe cand la cel din 1991, dintr-un total de 4 539 de locuitori, doar 1 964 mai erau ro- mani, Conform recensimantului populafiei din anul 2002, la Viadimirovat traiesc 4 111 de persoane, dintre care 2 259 sunt sarbi, 1 424 ~ romani, 110 ~ romi gi 318 - de alte nationalitati. In final, nu putem sa nu mentionam faptul ca de Vladimirovat este legat si numele celei mai renumite vrijitoare/criminal in serie din Banat si din fosta Iugoslavie, care cunostea re~ {eta secret a morfii rapide gi sigure gi care, timp de mai mult de 0 jumatate de veac, a vandut, la prefuri piperate, celor care doreau si scape de persoanele indezirabile, apa des- cantata, un amestec de arsenic, frunze de ciu- mafaie otravitoare si mercur. Baba Anuica, nascut& Draxin, in 1837, din parinti originari din finutul Muresului, a fost condamnata in 1929 la 15 ani de temnifa grea, fi berata de nazisti in 1941 si intorcindu-se in Viadimirovat, unde avea sa igi giseasca ob- stescul sfarsit, la varsta de 104 ani. Nunta din anii 1920, baba Anuica in plan secund, stanga sus, pe trepte. Sursa: colectie particulara.ROMANII DIN SERBIA ROMANII DIN TIMOC Tanda Familie de romani din Tanda, urmasi lui Sima din Cri- vei, considerat a fi primul locuitor al satului. ocalitatile de romani din Timoc, dintre care multe de un pitoresc greu de descris in cuyinte, sunt ingirate pe luncile rdurilor sau pe malul Dunarii (si locuite de farani, veniti pe vremuri din Jara Romaneasca) sau caa- rate pe dealuri gi pe crestele munjilor (unde si-au gasit adapost ungurenii sosifi din Banat). Satul Tanda (si celelalte localitafi aflate pe axa Maidanpek-Bor-Zaicear, de la Dunare inspre sud) este locul in care cele dous culturi popu- lare gi cele doua graiuri romanesti, cel bind- fean si cel oltenesc, se intalnesc, dand nastere Tanda pe harta etnica a romanilor din Timoc. unui grai intermediar si unei culturi caracte- ristice acestui grup distinct, al ungureni- lor-muntenilor, in care predomina ins& elementele banajene. Satul Tanda se gaseste in partea superioara a gurii raului Poreé, care se varsa in Dunare in apropierea orasului Doni Milanovat (Donji Milanovac), si aparfine regiunii administra- tive Bor. De mentionat ca Poreé este gi vechea denumire a orasului Doni Milanovat, in care, undeva pe la 1530, s-a nascut Baba Novac. Privita de sus, Tanda, care se intinde pe osuprafata de 40 km’, are forma de fluture, cu © anvergura a ,aripilor” de circa 9 km, iar lungimea ,corpului” de 6 km, Aripa de la ra- srit se sprijina pe coastele masivului muntos Deli-lovan (pe care romani de aici il numesc, simplu, Gol), care atinge o inalfime de 1 141 m, pe cind aripa dinspre apus urca pana pe var- furile Stol si Vizak si se intinde pe platoul Gornianski, Satul este traversat de raul Tar- naica (Crnajka), ce curge de la sud catre vest, formand o vale ingusta i adanca, prin care trece drumul regional Milogeva Kula—Bor. Centrul satului se giseste la o altitudine de 300 de metri, ins& exista case chiar gi la 800 de metri. Datorita pozifiei sale, Tanda se afla in capul listei satelor romanesti din Timoc in care se pistreaza pana astazi, cu prospetime deosebita, multe aspecte ale culturii traditio- nale romanesti, motiv pentru care am ales si © prezentim aici. Relieful pitoresc al Tandei este de origine vulcanica, iar bogata refea de parauri mun- toase a spat in rocile vulcanice pasuni bogate si intinse, care nu duc niciodata lipsa de apa. Aici faranii s-au stabilit inci din cele mai vechi timpuri, fiecare familie ocupand, la ‘inceput, cate o ramificafie (un ,,crac”) a mun- telui. Un astfel de crac, lung si de cativa kilo- metri, poate gazdui mai multe generafii, iar primii locuitori ai acestor meleaguri s-au aciuat aici pentru a-si ridica sdracacioasele bordeie, in care si-au petrecut intreaga viala. Acest fapt confera unicitate Tandei. Ma- rele geograf sarb Tovan ‘Tviici (Jovan Cvij a introdus-o in literatura de specialitate ROMANII DIN SERBIA Case din Tanda, pe varful dealurilor, 2013. Chiar si in ziua de astazi, foarte putini locuitori au casa in cen- ‘trul satului, Foto Paun Es Durlié, lui al XIX-lea, locuitorii Tandei, ca, de altfel, toti roma- nii din aceasta zona, au trait in bordeie; de-abia in secolul XX au inceput sa isi ridice case de lemn (colibi diibarne sau barmariafé), Foto Paun Es Durli¢. Centrul Tandel astazi: Casa de cultura, scoala primara sicdteva case, Foto Paun Es Durlié. 49150 ROMANII DIN SERBIA Fetife romance la un targin oragul timocean Zaicear. Fondul diplomat Vasile Stoica, tocmai datorita acestor caracteristici, iar re- numitul etnolog Tihomir Georgevici, care a trecut prin localitate in vara anului 1905, a notat chiar c& ,,Tanda nu este sat in sensul propriu al cuvantului, fiind format doar din culmi si vai’. La momentul vizitei sale, in satul propriu-zis nu a gisit decat crasma, scoala, sala de judecata, pravalia gi o singura casa. Astizi, dupa mai bine de un veac de la aceasta insemnare, lucrurile nu s-au modifi- cat p:ea mult. Locuitorii'Tandei au chiar 0 zi- cala despre sat, cu referire directa la suprafata minusculi a centrului su: Satu’ mieu, mare réu,/ Buoii a iesat, da’ caru’ n-a mai tunat”. Principala clidire din centrul satului este Casa de cultura, in care igi are sediul si pri- maria si unde se afla o sala de adunare si serbari, magazinul universal (care mai demult a fost cragma) s1 dispensarul, in care medicul soseste de doua ori pe saptimana. Cealalta clidire din centru adaposteste scoala primar’ in limba sarba, clasele I-IV, in- clusiv clasa pregatitoare, in care micii romani din localitate invata sarbeste. In trecut, inva- {Atorii locuiau in sat, ins& astazi fac naveta de la Bor. Pana la jumatatea secolului XX, niciun sitean nu a avut casi in centrul satului, tofi fiind risipiti pe dealuri gi creste. Astizi in cen- tru locuiese noua familii care si-au pierdut proprietitile de pe dealuri. De mentionat ci primul inva{ator din Tanda a fost Giura Jivcovici, originar din Arad, care a murit si a fost ingropat aici in din sat, Giura Jivcovici din Arad. Alaturi, Pun Durlici, roman timocean, singurul etnolog care a cercetat pana acum Tanda, precum si numeroase alte sate ro- manesti din Serbia rasariteana.Tanda. Vedere spre varfurile Stol si Vizak. Foto Paun Es Durlié 1900. Acest lucru indica, pe de o parte, faptul cA, in secolul al XIX-lea, in Arad existau sarbi si, pe de alta parte, cd deplasarile peste grani- ele fluide ale statelor vremii nu erau 0 ex- ceptie. Oricat de paradoxal ar parea, un sarb din Banat a fost primul care a venit in Serbia, in satul Tanda, pentru a-i sarbiza pe romani strmutafi, la randul lor, in mare parte din Banat... ‘Tanda este formati din 14 ramificatii muntoase (,,crace”), dintre care zece se gases pe malul drept al raului Tarnaica, iar patru, pe cel stang, gi anume: Cracu’ Ciulin, Cracu’ Crastavef, Cracu’ Ograda, Cracu’ Marghito- nii, Cracu’ Ursului, Cracu’ Neamjului, Cracu” Drumului, Cracu’ Simii, Cracu’ Stoian, Cracu’ Carceag, Barnideu, Cracu’ Veloiescii, Cracu’ Ocnii gi Gabra Mare. ROMANII DI Casa de lemn, Tanda, 1988. Foto Paun Es Durlié. Prima mentionare istoricd a Tandei (a carei denumire inifiala se pare ca a fost Zagora) dateaza din 1784, cand satul apare pe harta alcatuita de un ofifer austriac aflat in trecere prin Serbia rasdritean’, care, la acea data, era sub stapanire otomana. Jude- cand dupa aceasta hart, se pare ci ‘Tanda era pe atunci deja locuita. Daca finem cont de faptul cé Tanda nu apare pe harfile facute de austrieci cu un sfert de veac inainte, cand au avut sub stapanire aceasta regiune a Ser- biei, putem presupune ca satul a fost infiin- fat undeva pe la jumatatea secolului al XVIII-lea. Initial, satul s-a aflat la gura de varsare a pardului Ogasu’ Sarbiesc in Tanda, iar in seco- lul al XIX-lea a fost stramutat pe locul in care se afl astazi de catre frafii Paun gi Stan Sarbu,ROMANII DIN SERBIA Batran roman timocean, cu cdciuls din bland de oaie, articol vestimentar care a devenit, in timp, mar identitara a romanilor din aceasta zona a Ser Stramogi sai sunt originari din Crisana, 1978. Foto Paun Es Dutli Paun nu stia carte, ins era un conducator in- niscut si de nadejde al sitenilor; el nota toate indatoririle pe care acestia le aveau catre sat in rabojul pe care il finea zi si noapte atarnat la gat. Stan era carciumar, iar cdnd vatra sa- tului s-a mutat pe locul in care se gaseste si astizi, in carciuma lui Stan a curs bautura 0 siptimana intreaga! Pe pantele de pe Cracu’ Veloiesci, Cracu’ Simii si Cracu’ Carceag se afl ruinele unor cimitire stravechi, La gura de varsare a pa- réului Ogasu’ Radului in raul ‘Parnaica a exis tat un cimitir cu blocuri de piatra inalte cat un stat de om, asemanatoare cu lespezile ca- selor de altadati, Legenda spune ci e vorba de ,cimitirul Rusaliilor’, in care sunt ingro- pati cei care au jucat Craii (joc ritual de Ru- salii) si care au fost ucigi de membrii grupelor rivale in lupta pentru teritoriu, Batrén din Tanda, urmag al romanilor de pe Valea ‘Almajului, 1988, Foto Paun Es Durlié, In mai multe locuri din sat se pot observa ruinele unor stravechi exploatari miniere: s-a descoperit zgura pe vatra primului sat, iar in Cioaca Ocnii se tie ci mineritul a fost prac- ticat pentru o scurta perioada de timp in se- colul XX. Natura a acoperit deja urmele carierei din Ciulin Potok, de unde s-a extras marmura rosie din care a fost construita cli- direa Sediului Central al Armatei Populare Tugoslave din Belgrad. ‘Tot legenda spune ca primul locuitor al ‘Tandei a fost Sima, supranumit Orlea, de loc din Criveli (Krivelj), sat romanese din apro- piere, care a fugit din fata turcilor gi si-a gasit adapost in Tanda. Aici gi-a ridicat un bordei pe colful unei pante care astizi ti poarti nu- mele; Cracu’ Simii. Cand s-a marit satul, Sima a fost ales conductor, A rimas in memoria popular datorita urii sale invergunate fafa deturci si faptului cd a ucis in lupta dreapta un aga otoman. Urmasii lui Sima sunt Radulescii si Coco- sonii in Tanda gi Neagoiescii in Miroci (Mirod). Pe lang Sima, din Criveli a mai venit gi str’imosul Bejinarilor de astazi. Restul locuitorilor au ajuns aici din cele mai diverse Jocuri: din satele romanesti timocene din Bul- garia, de pe Valea Almajului din Romania, din zona Porfilor de Fier din Craina, din sa- tele Gorniana gi Plavna din apropiere. Stri- mosii Greconilor sunt la origine aromani din Grecia. Printre vechile familii din Tanda sunt si cateva familii sarbesti. In secolul al XVIII-lea, cand romani au ajuns pe aceste meleaguri, dintre unelte nu au avut cu ei decat toporul. Cu toporul au cio- plit toate cele trebuincioase, de la plugul de arat, cdrufa tras de boi si moara si pana la ROMANII DIN SERBIA Casi de lemn din Tanda, detaliu. In imagine este ilus- trat modul in care erau unite grinzile la casele de lemnn. Foto Paun Es Durlié Tanai costum popular romanesc, cu caciula de oaie, pe crestele varfului k, sunnd din bucium deasupra Tandei, 2006. Astizi, costumul popular caracteristic acestui sat mai este purtat doar la manifest’- rile folclorice, Foto Paun Es Durli¢. 153ROMANII DIN SERB Romance din Tanda astazi. Foto Paun Es Durlié. casele de lemn in care si-au dus traiul, ridi- cate fir a folosi macar un singur cui de fier. La recensimantul populatiei din anul 1846, ‘Tanda avea 93 de case si numara 476 de romani (declarafi in sarbeste Viasi), iar la cel din 1850, numarul acestora crescuse infim, la 496. Saisprezece ani mai tarziu, in 1866, numarul romanilor era aproape iden- tic - 494 (care apar acum drept Rumuni), dintr-un total de 498 de locuitori. In 1921, satul este in continuare pur romanese, cu un total de 595 de locuitori. Dupa aceasta data, numiarul locuitorilor incepe sa scada, astfel c4, in 2002, Tanda numara doar 350 de per- soane, dintre care: 185 de romani (Vlasi), 24 de sarbi, 134 de locuitori care au refuzat si isi declare apartenenfa etnica si 7 de origine necunoscuta. Chiar dacd aceste cifre s-ar pirea c& sunt un indicator al diversificarii Casi veche tn prim-plan, casi nou’, nelocuit§, in pla- nul secund, inalfata de romanii plecati la munca in strainatate, ca parte a,jocurilor de prestigiu"in care sunt antrenat satenil, Urovita, regiunea Negotin, 2006. structurii etnice, lucrurile nu stau aga; roma- nii de pe Valea Timocului se declara tot mai des sarbi, punand apartenenfa national ina- intea celei etnice, sau refuza sa isi declare apartenenfa etnica (in acest caz, mai mult de 40%). Pentru ca lucrurile sa fie mai clare, trebuie mentionat faptul c& romani de pe Valea Ti- mocului, in Regatul Serbiei si, mai apoi, in Regatul Iugoslaviei, au fost inregistrati la re- censiminte drept romani (Rumuni), fiind considerafi ca atare in cadrul administratiei de stat, din anii optzeci ai secolului al XIX-lea pani la al Doilea Razboi Mondial. Inainte si dupa aceasta perioada au fost inregistrati drept viahi (Vlasi), deoarece conducerea sta- tului sarb (inca de pe vremea lui Milos Obre- novici) fi considera de origine din Vlasca sau din zonele locuite de viahi (denumire folositaGrup de romani timoceni din Valea Dunarii, Craina, _Neveste din satul Corbova, regiunea Craina, in costum Fondul diplomat Vasile Stoica. popular romanesc, Fondul diplomat Vasile Stoica. Costume populare romanesti de vanzare la targul din Urovita, 2006.156 ROMANII DIN SERBIA veche, cu flori legate cu sfoara rosie. Foto Paun Es Durli¢, de slavi pentru a desemna populatia roma- nofona inainte de formarea statului roman). Locuitorii Tandei au 0 mobilitate mult mai scazuta in comparatie cu cei din celelalte sate timocene, a ciror emblemé caracteristicd a fost si rmane plecatul la munca in straina- tate, inca din a doua jumatate a secolului tre- cut. Daca in 2011 doar opt dintre persoanele cu domiciliul in Tanda erau plecate la munca in striinitate, in numeroase localitati roma- nesti din Serbia rasariteana case impunatoare, dar goale, stau marturie a jocurilor de presti- giu dintre gastarbeiterii (denumire - cu conotafii peiorative ~ dati muncitorilor emi- gran{i din Europa de Sud-Est de catre popu- latia de limba germana) care cel mai adesea nu se mai intore in locurile de bastina. Bisericd nu exist in sat, nici macar cu slujba in limba sarba. Pe langa pozifia geo- grafic’ specific’ a Tandei, acesta este gi mo- tivul pentru care credinfele si obiceiurile romanilor de aici au supraviefuit, parca neatinse de timp, ca intr-un muzeu in aer liber, functionand ca o adevarata marca identitara a acestei comunitati si conser- vand forme si faze arhaice ale culturii ro- manesti din care provin. Pe scurt, acestia si-au construit, pe pamant strain, in lipsa scolii gia serviciului religios in limba ro- mani, propria lor lume rurala, traditional, profund romaneasca, in Tanda, cultul mortilor si complexul ri- tual funerar sunt poate mai vii si mai fasci- nante decat in orice alt sat romanesc din Timoc, pastrand pana astzi o prospetime ar- haic& nemaiintalnita altundeva. Lumea viilor sia morfilor sunt la un pas distan{a una de cealalta, intre ele existand nenumarate spafii| de trecere si intrepatrundere. Credinta romanilor timoceni in viata de dupa moarte este animatistica, acestia consi- derand moartea doar o etapa de trecere din lumea aceasta in cealalta; omul continua si traiasca si dupa trecerea in nefiinga, pe lumea cealalta, in care are aceleasi nevoi ca gi in lumea viilor, Granita dintre viata si moarte poate fi traversaté doar de mirosul florilor gi de bocete. Sfoara rosie, reprezentind sangele, este firul datitor de viafa care uneste cele doua lumi gi cu ajutorul caruia sufletul celui decedat, urmandu-i trupul, trece in lumea celor fara de moarte. In unele sate din Timoc,Masa de pomana intinsa, cu colacii rituali, Tanda, 2009, Foto Paun Es Durli¢. chiar si astazi se intinde sfoara rosie, menita sa ,conduca” sufletul celui raposat de la locul in care a murit pana in casa in care ti zace cor- pul, indiferent de distant. Interesant de men- fionat ca, pana nu demult, femeile din Debeli Lug ,,trageau” sfoara rosie pentru cei decedati la spitalul din Maidanpek pana in sat, aflat la ‘0 departare de circa 10 km. Pomana in Tanda, ca la tofi romanii ti- moceni din est, are forma de corp omenesc, culcat, cu fafa intoarsa catre rasarit. Partea principala a pomenii e ,capul’, care este in- conjurat de un anumit numar de colaci ce poarta pe ei simboluri numite zacuarie sau trabuiele i fard de care pomana nu poate ROMANII DIN SERBIA ‘Masa mortului la pomana de sase saptiimani, Tanda, 2013. Foto Paun Es Durlié, »calatori” pe lumea cealalta. De menfionat c& familia fi considera in continuare pe raposafi vii, le trimite mancare gi toate cele trebuin- cioase la pomenile de pana la sapte ani de zile si la toate sarbatorile importante de peste an. La pomana de gase saptimani (sau 40 de zile), colacii de pe masa mortului sunt in numér de 40 gi au rolul de a conduce riposa- tul spre lumea cealalta, mai exact de a-l ajuta s treaci din lumea muritorilor in cea fara de moarte. Colacii rituali timoceni sunt un alfabet viu, ale caruilitere se copiaz din generatie in generatie, ins4 tot mai pufini sunt cei care stiu si citeasci aceasta scriere,ROMANII DIN SE RUDARII Plajane Catunul Orasie, 2005 atul Plajane (Plazane) se afla la 7 km departare de Despotovat (Despotovac), in partea rasariteana a Serbiei, pe malul drept al raului Resava. La recensimantul din 2002 in Plajane au fost inregistrate 1 541 persoane, dintre care 1 530 de sarbi gi 4 romani. Conform datelor oficiale, in loca- litate nu exist viahi, cu toate ca in imediata apropiere se gasesc doua sate de romani timoceni: Iasenovo (Jasenovo) gi Beliaica (Beljajka). Rudarii locuiesc in afara satului, pe malul rdului, intr-un citun-satelit, Oragie, ca in mai toate localitifile din Serbia gi din Balcani in care ii aflim, Nu exist’ documente care si le ateste sosirea pe aceste meleaguri, ins, daci ¢ si ne bazim pe fazele arhaice gi interme- diare pistrate in graiul muntenesc pe care illRudareasa facdnd fuse la,strugu" de lemn vorbesc, putem presupune ca s-au stabilit aici dupa dezrobirea tiganilor din principatele ro- mane, de la mijlocul secolului al XIX-lea, In lipsa documentelor care sa le legitimeze iden- titatea, rudarii gi-au creat un sistem de le- gende etiologice care trimit ,descalecarea” lor pe aceste meleaguri intr-un trecut mult mai indepartat decat ar permite-o dovezile strict istorice. ROMANII DIN ns Ui fll tM ii Casele impunatoare ale rudarilor din Orasie plecati la lucru in strainatate Dupa dezrobire, rudarii au continuat ,no- madismul lemnului’, stabilindu-se ~ la ince- put temporar, doar peste iarna, pentru ca mai apoi si se ageze definitiv ~ pe malurile cursu- rilor de ap, unde creste lemnul de esenta moale pe care il prelucrau. Astazi, ocupatia lor traditional a disparut aproape complet. ‘Aga cum spun batranii rudari, ,plasticul ne-a venit de hac”. Exista insa, in sate uitate de ERBIA160 ROMANII DIN SERBIA Rudar batran, in faa monumentului funerar al s8u sil sotiei decedate lume, femei care inca mai cunosc tainele »strugului” si mai fac fuse, pentru a le vinde mai pe nimic prin targuri, sau barbafi care cioplese albii gi linguri. Numirul rudarilor din Oragie este greu de estimat, in conditiile in care marea lor ma- joritate se declara sarbi, Catunul lor este for- mat din cAteva zeci de case, in care locuiese cAteva sute de persoane. Majoritatea lucreazi astizi in farile Europei de Vest, dovada stand casele impunatoare, dar goale, ridicate de imitirul rudarilor din Orasie acestia in locul de bastina, in care nu isi pe- trec decat cateva zile pe an. Batranii ramagi in sat igi asteapta resem- nafi sfarsitul, pregatindu-si cu grija trecerea, Cimitirul, cu ale sale monumente si capele nu mai pufin impozante decat palatele din sat, este deja mai populat decat acestea. Odata cu ei va apune o lume, un mod de Viafa, o ocupatie si, nu in ultimul rand, limba romana pe care prea pufini tineri o mai cu- nosc astaizi.