Aglutinarea cu latex

Aglutinarea este rezultatul formarii unei retele deAg si Ac intr-un numar suficient de mare care sa permita
vizualizarea cu ochiul liber. Reactiile de aglutinare sunt sensibile, pot detecta cantitati mici de Ac. Nu sunt metode
cantitative, procedand insa la efectuarea de dilutii, se poa te insa realiza dozarea semicantitativa.

Clasificare teste de aglutinare:

1. Teste directe sau active - particulele de reactie sunt purtatoare ale Ag specific (hematii, leucocite, trombocite,
bacterii, toxoplasma, etc).
Aglutinarea directa: particulele purtatoare ale determinantului Ag sunt puse in contact cu Ac specifici in mediu
lichid salin. Ac se combina cu Ag si formeaza o retea de aglutinare. Reactia se poate desfasura in tuburi de reactie sau
pe placi de sticla sau de opalin.

Aplicatii practice ale aglutinarii directe sunt:

o Determinarea grupelor sanguine
o Identificarea aglutininelor la rece la 40
o Diagnosticul mononucleozei infectioase
o Diagnosticul salmonelozei

Aglutinarea cu latex - anticorpii sunt atasati pe support de latex ce serveste ca

marker pentru detctarea reactiei Ag-Ac. Fiecare particula de latex cu dimensiune de
aproximativ 1 micron, poate fi incarcata cu mii de molecule de Ac. Particulele de
latex-Ac formeaza o suspensie laptoasa si in contact cu proba de cercetat ce contine
antigenul cautat, se formeaza agregate vizibile de complexe Ag-Ac. Figura de mai jos
ilustreaza evenimentele asociate reactiei de aglutinare associate cu particulele de latex
.
Latex aglutinarea se face de obicei pe lame de sticla sau pe suprafete de
carton special tratate, utilizand volume mici de particule de latex si serul de
cercetat. In laboratoarele clinice testul este folosit pentru detectarea de Ag
microbiene solubile direct in ser sau lichidul cefalorahidian sau pentru
identificarea unor Ag bacteriene din culturi.

Reacţia este o latex-aglutinate pe lamă care evidenţiază simultan prezenţa

“clumping factorului” (factorul de afinitate pentru fibrinogen), proteinei A
(care prezintă o afinitate crescută pentru fragmentul Fc al IgG) precum şi
antigenul polizaharidic capsular, specific speciei S. aureus. Particulele latex
sunt sensibilizate cu fibrinogen, IgG şi anticorpi anticapsulari monoclonali
specifici. Cultura de S. aureus se omogenizează pe lamă cu reactiv latex.
Apariţia aglutininelor pe lamă la scurt timp după efectuarea reacţiei indică
prezenţa S. aureus. Stafilococii coagulazo-negativi (SCN) prezintă reacţii
negative în proporţie de 99,1%

In vitro, enterotoxina se evidenţiză pe baza proprietăţii ei de a precipita plasma oxalatată. În prezent determinarea
enterotoxinelor stafilococice se face prin metoda latex-aglutinării (aglutinare pasivă inversă). Pentru efectuarea
testului se utilizează seruri cu anticorpi antitoxici A, B, C, C1 , D şi E adsorbiţi pe particule de latex ce se pun în
contact cu antigenul solubil (enterotoxina) extras dintr-un filtrat de cultură lichidă. Reacţia pozitivă se manifestă prin
apariţia aglutinării.

Metoda latex-aglutinării este tot o reacţie de aglutinare pe lamă, dar în

care anticorpii specifici de grup au ca suport particule inerte de latex-
polistiren, tehnica şi interpretarea fiind similare cu coaglutinarea. Există în
prezent o serie de companii producătoare de asemenea kituri care
identifică principalele grupuri de streptococi implicați în patologia umană
(A, B, C, D, F, G), de tipul STREPTOCOCCAL GROUPING KIT(Oxoid).