Model 1 – IS cu 2 sectoare

Y = C + I (1)
C = C0 + c Y, (2)
C0 – CONSUM AUTONOM,
c – inclinatie marginala pentru consum
Y=C+S

Y = C0 + c Y +I
Y(1-c) = C0 + I
Y = (C0 + I) x 1/(1-c)
c = 80%
Alfa = α = 1/ (1-c) = 5
delta Y = Δ Y = (Δ C0 + Δ I ) x alfa
 Model IS cu 3 sectoare

Y=C+I+G (1)
YD = Y – T (2)
T = T0 + tY, (3)
C = C0 + cYD = C0 + c ( Y – T) = C0 + c ( Y – T0 - tY) (4)
Y = C0 + c ( Y – T0 - tY) + I + G
Y(1- c (1-t))= C0 –c T0 +I + G
Y = 1/(1- c (1-t)) x (C0 –c T0 +I + G) ,
delta Y = alfa G (Δ C0 -c ΔT0 + Δ I + ΔG) (5)
αG = 1/(1- c (1-t)) = 2,5 (6)
ΔY = 2,5 x ΔG = 25 = 2,5 x ΔI

c = 80%, t = 25%
I = I0 – b r
Δ
Δ BD = Δ G – Δ T = Δ G - Δ T0 - t Δ Y = 10 – 0,25 x 25 = 3,75
Δ BD = Δ G – Δ T = Δ G - Δ T0 - t Δ Y = 0 – 0,25 x 25 = -6,75
Problema 1
Într-un model M2, cheltuielile guvernului și taxele sunt 500 mld.lei și respectiv 400 mld. lei,
nivelul investițiilor este de 200 mld. lei, a consumului autonom de 100 mld. lei, iar inclinația marginală
pentru consum este de 0,9.
Să se determine nivelul PIB.

Rezolvare
C  Ca  cYdisp C  Ca  c(Y  T  TR)

   
Ydisp  Y  T  TR
 Y  C  I  G

Rezultă:
Y  Ca  c(Y  T  TR )  I  G , ceea ce conduce la:

Y  cY  Ca  cT  cTR  I  G

Din ultima relație obținem:

1 c 1 0,9
C
Y = 1 c ( a  I  G )   (T  TR )  (100  200  500)   400 = 4400 mld.lei
1 c 1  0,9 1  0,9
Problema 2
În cazul unui model cu trei sectoare, se consideră înclinația marginală pentru consum 0,9, iar rata
taxei pe venit 1/3 din venit. Guvernul decide să-și sporească cheltuielile pentru a obține creșterea PIB
cu 750 mil. lei. Cu cât trebuie să crească cheltuielile guvernului? Ce se întâmplă cu deficitul
bugetului?

Rezolvare
Y  C a  c(1  t )Y  I  G
Y  C  I  G 
   1
C  Ca  c(1  t )Y Y 
1  c(1  t )
 (C a  I  G )


Întrucât consumul autonom Ca și investiția nu se modifică în această problemă putem scrie ultima
ecuație astfel:
1
ΔY = 1  c(1  t )  ΔG 750 
1
2
 ΔG => ΔG = 750 =300 mil. lei
2,5
1  0,9(1  )
3
1 1
unde αI = 
1  c(1  t ) 1  0,9(1  2 )
= 2,5 este multiplicatorul pentru investiții.
3
Modificarea deficitului bugetar rezultă din relația:
ΔDB = ΔG – ΔT, deci ΔDB = 300 – 1/3  750 = 50 mil. lei.
Problema 3
Într-un model M2, înclinația marginală pentru consum și rata taxei pe venit sunt de 0,9 și respectiv
1/3. Deficitul bugetului a crescut cu 15%.
Să se determine:
a)Cu cât trebuie să se modifice nivelul investiției pentru a rezulta această creștere a deficitului?
b) Cu cât trebuie să se modifice cheltuielile guvernului pentru a genera aceași creștere a deficitului?

Rezolvare
a) Pornim de la relația de evoluție a deficitului bugetar:
DB = G – T +TR deci ΔDB = ΔG – ΔT + ΔTR
Întrucât cheltuielile guvernului și transferurile către populație rămân constante, iar ΔT = t  ΔY,
rezultă:
ΔDB = -t  ΔY 5 respectiv 15 = 1/3  ΔY
Rezultă că o creștere în deficitul bugetar de 15 u.m. implică o scădere a PIB cu 45 u.m.
Pentru a determina cu cât ar fi trebuit să se modifice volumul investițiilor ca să rezulte acest deficit,
utilizăm relația ΔY = αI  ΔI, deci:
ΔI = - 45 = -18 u.m.
2,5

Prin urmare volumul investițiilor ar fi trebuit să scadă cu 18 u.m.

b) Răspunsul la cea de-a doua întrebare presupune considerarea unei variații a cheltuielilor guvernului
și, implicit, și a taxelor, deci:
ΔDB = ΔG - t  ΔY
ΔDB = ΔG – 1/3  2,5  ΔG (întrucât ΔY = 2,5  ΔG)
2,5
ΔDB = (1 - )  ΔG
3

ΔG = 6  ΔDB = 6  15 = 90 u.m.
Soluțiile numerice obținute confirmă faptul că o creștere a deficitului bugetar poate rezulta ca o
consecință a reducerii nivelului activității economice sau a creșterii cheltuielilor guvernului.
Problema 4
În cazul unui model cu trei sectoare, presupunând că rata de taxare este de 33,33%, iar inclinația
marginală pentru consum este de 0,9, se cere să se determine cu cât trebuie să scadă cheltuielile
guvernului pentru a reduce deficitul bugetului cu 100 mil.lei.

Rezolvare
Întrucât variația deficitul bugetului se definește prin relația:
ΔDB = ΔG – ΔT, ΔDB = ΔG – ΔT = -100 mil. lei
Dacă în această relație facem înlocuirea ΔT = t ΔY obținem:
ΔDB = ΔG – t ΔY = -100 mil. lei
Conform teoriei multiplicatorilor, relația prin care determinăm variația PIB (ΔY = Y1 – Y0)
provocată de variația cheltuielilor guvernului (ΔG = G1 – G0) este:
ΔY = 1
 ΔG
1  c(1  t )

Făcând înlocuirile necesare se obține:

ΔY = 1
 ΔG = 2,5  ΔG
1  0,9(1  1 / 3)

ΔDB = ΔG – t (2,5  ΔG) = (1 – 2,5/3)  ΔG =1/6  ΔG

Având în vedere că ΔDB = -100, cheltuielile guvernului trebuie să scadă cu 600 mil. lei.