Manuela Florina Berca Elena Mehedinţu

CONTABILITATE GENERALĂ
(BAZELE CONTABILITĂȚII)

Editura Sfântul Ierarh Nicolae

2022

1
 Corectură și copertă: prof. Cristian Istrate

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BERCA, MANUELA FLORINA
Contabilitate generală : bazele contabilităţii / Manuela Florina Berca,
Elena Mehedinţu. - Brăila : Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2022
ISBN 978-606-30-4214-0

I. Mehedinţu, Elena

657

2
 CUPRINS

CAPITOLUL 1
CONTABILITATEA - COMPONENTA PRINCIPALA A
SISTEMULUI INFORMATIONAL ECONOMIC ............................. 7
1.1 Obiectul contabilitatii ...................................................................................................................... 7
1.2. Metoda contabilitatii .................................................................................................................... 9
1.3. Principiile contabilitatii................................................................................................................ 12
1.4 Functiile contabilitatii .................................................................................................................. 13

CAPITOLUL 2
PATRIMONIUL AGENTILOR ECONOMICI ................................ 15
2.1 Definire, structura ......................................................................................................................... 15
2.2 Structura activului patrimonial .................................................................................................. 16
2.3 Structura pasivului patrimonial................................................................................................... 18
2.4 Veniturile si cheltuielile ................................................................................................................. 19

CAPITOLUL 3
EVALUAREA....................................................................................... 21
3.1. Evaluarea – procedeu al metodei contabilitatii.......................................................................... 21
3.2. Forme de evaluare ........................................................................................................................ 23
3.3. Inventarierea ................................................................................................................................. 24

CAPITOLUL 4
DOCUMENTELE CONTABILE SI TEHNICI DE INREGISTRARE
CONTABILA ........................................................................................ 26

CAPITOLUL 5
BILANTUL CONTABIL. .................................................................... 30
5.1 Continutul si structura bilantului ................................................................................................ 30
5.2 Prezentarea elementelor patrimoniale prin bilant ..................................................................... 31
5.3. Variatia posturilor bilantiere ...................................................................................................... 35
5.4. Functiile bilantului ....................................................................................................................... 38
5.5. Norme de intocmire, certificare, verificare si analiza a bilantului contabil ............................ 39

CAPITOL 6
CONTUL – PROCEDEU DE BAZA AL METODEI
CONTABILITATII .............................................................................. 40
6.1. Continut ......................................................................................................................................... 40
6.2. Functiile contului .......................................................................................................................... 40
6.3. Forma si structura contului ......................................................................................................... 41
6.4. Reguli de functionare a conturilor .............................................................................................. 42
6.5. Planul general de conturi ............................................................................................................. 43

3
CAPITOLUL 7
CONTABILITATEA CAPITALURILOR ........................................ 45
7.1. Notiuni generale ............................................................................................................................ 45
7.2. Contabilitatea capitalului social .................................................................................................. 45
7.3. Contabilitatea primelor de capital .............................................................................................. 48
7.4. Contabilitatea diferentelor din reevaluare ................................................................................. 49
7.5. Contabilitatea rezervelor ............................................................................................................. 49
7.6. Contabilitatea rezultatului reportat ...................................................................................... 50
7.7. Contabilitatea fondurilor proprii cu scop determinat .............................................................. 50
7.8. Contabilitatea subventiilor pentru investitii ......................................................................... 51
7.9. Contabilitatea provizioanelor reglementate ............................................................................... 51
7.10. Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli ....................................................... 52
7.11. Contabilitatea imprumuturilor din emisiunea de obligatiuni ................................................ 52
7.12. Contabilitatea creditelor pe termen lung si mediu .................................................................. 53
7.13. Contabilitatea datoriilor legate de participatii ...................................................................... 54
7.14. Contabilitatea altor datorii pe termen lung ............................................................................. 54

CAPITOLUL 8
CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE ..................... 55
8.1. Delimitari si structuri ................................................................................................................... 55
8.2. Contabilitatea imobilizarilor necorporale .................................................................................. 55
8.3. Contabilitatea imobilizarilor corporale ...................................................................................... 57
8.4. Contabilitatea imobilizarilor financiare ..................................................................................... 59

CAPITOLUL 9
CONTABILITATEA STOCURILOR ............................................... 61
9.1. Generalitati................................................................................................................... 61
9.2. Evaluarea stocurilor si miscari marfurilor ................................................................................ 61
9.3. Contabilitatea operatiilor privind stocurile ............................................................................... 62
9.4. Conturile privind obiectele de inventar ...................................................................................... 64
9.5. Conturile de produse .................................................................................................................... 64
9.6. Conturi de marfuri ....................................................................................................................... 65

CAPITOLUL 10
CONTABILITATEA DECONTARILOR CU TERTII ................... 66
10.1. Generalitati ................................................................................................................................. 66
10.2. Contabilitatea operatiunilor privind furnizorii ....................................................................... 66
10.3. Contabilitatea operatiunilor privind clientilor ........................................................................ 67
10.4. Taxa pe valoarea adaugata ........................................................................................................ 68
10.5. Contabilitatea decontarilor privind remuneratii personalului .............................................. 69

CAPITOLUL 11
CONTURILE DE TREZORERIE ..................................................... 73
11.1. Delimitari si structuri ................................................................................................................. 73
11. 2. Contabilitatea titlurilor de plasament ..................................................................................... 73
11.3. Contabilitatea operatiunilor de incasari si plati efectuate prin conturile de la banci .......... 74
11.4. Contabilitatea operatiunilor de incasari si plati in numerar.................................................. 75
11.5. Credite bancare pe termen scurt............................................................................................... 76

4
11.6. Conturile de acreditive si avansuri de trezorerie .................................................................... 76
11.7. Viramente interne ....................................................................................................................... 76

CAPITOLUL 12
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR SI VENITURILOR ...... 78
12.1. Delimitari si structuri ................................................................................................................. 78
12.2. Contabilitatea cheltuielilor de exploatare ................................................................................ 79
12.3. Contabilitatea cheltuielilor financiare ...................................................................................... 80
12.4. Contabilitatea cheltuielilor exceptionale .................................................................................. 82
12.5. Contabilitatea cheltuielilor cu amortizarile si provizioanele .................................................. 82
12.6. Contabilitate veniturilor din exploatare ................................................................................... 83
12.7. Contabilitatea veniturilor financiare ........................................................................................ 84
12.8. Contabilitatea veniturilor exceptionale .................................................................................... 85
12.9. Contabilitatea veniturilor din amortizari si provizioane ........................................................ 86
12.10. Contabilitatea operatiilor privind determinarea rezultatului exercitiului ......................... 86

CAPITOLUL 13
BALANTA DE VERIFICARE ........................................................... 88
13.1. Continut si clasificare ................................................................................................................. 88
13.2. Tehnica intocmiri balantei de verificare .................................................................................. 88
13.3. Posibilitati de identificare a erorilor ......................................................................................... 89

BIBLIOGRAFIE ................................................................................ 105

5
 Prefață

Confruntată cu mediul economic și social, în plină transformare, contabilitatea se

caută pe sine, se caută prin raportare la viitor examinându-și trecutul și prezentul. O
asemenea mișcare are loc între empirism și rațional, între tehnici și conceptualizări, între
nevoia deuniversal și nevoia de specific, între juridic și economic.
Din totdeauna contabilitatea și-a atras calitatea de matrice sau punct de referință
pentru tot ceea ce este cercetare de detaliu și implicit practică în domeniu.
Raportată la nevoia universitară cartea oferă fundamentele teoretice și
metodologice a noii contabilități din România, de aceea ea oferă idei, concepte, teze și
soluții privind organizarea și funcționarea contabilității.
Fiind structurat conform programei analitice a disciplinei de Contabilitate, cartea
tratează într-o ordine logică, explicită și accesibilă obiectul și metoda contabilității,
structurile patrimoniale, principiile metodei – bilanț, documentație, evaluare, cont, dublă
înregistrare, balanța de verificare, inventarierea.
Acest curs își propune să ofere studenților modalitățile cele mai eficiente pentru
înțelegerea și aprofundarea tuturor problemelor de contabilitate, să le formeze o gândire
contabilă logică, independentă și deprinderi necesare pentru producția și utilizarea
informației contabile în activitatea unității patrimoniale.

Autorii

6
 Capitolul 1
Contabilitatea - componentă principală a sistemuluiinformațional
economic

1.1 Obiectul contabilității

Contabilitatea este o componentă a sistemului științei economice. Ea are ca obiect

știința conturilor, conturi prin care se efectuează evidența valorilor în mișcare, inclusiv a
unităților fizice, când valorile sunt exprimate și prin acestea.
Contabilitatea este o tehnică cantitativă de colectare, tratare și interpretare a
informației, aplicată faptelor materiale, juridice și economice manifestându-se în patrimoniul
subiectelor economice ca individ, firmă, întreprindere.
Contabilitatea la origine avea un rol juridic de probă și de control. Ea a evoluat mult, în
prezent ea este un mijloc de calcul economic și un instrument de gestiune.
Contabilitatea a existat din cele mai vechi timpuri. C.G.Dumitrescu în ”Istoria
contabilității” arată că, grecii au împrumutat tehnica contabilă de la egipteni și ei au trecut-o
romanilor. Dar se pare că evidențele contabile sunt mult mai vechi în istoria omenirii. Codul
lui Hamurabi arată că asiro-caldeenii utilizau documente justificative și aveau noțiuni de
Activ și Pasiv, multe din tăblițele de lut descoperite la civilizațiile din Orientul Mijlociu,
reprezintă conturi de operații financiare ale marilor temple. Chinezii țineau numai evidența
cantitativ. Grecii au avut evidențe pentru activitățile economice. Romanii au avut organizare
contabilă atât pentru patrimoniul public, cât și pentru patrimoniul particular. Bancherii romani
întocmeau periodic și balanța de verificare. Operațiile înregistrate în contabilitate de romani
erau exprimate în unități de măsură și în valori.
Contabilitatea în partidă dublă s-a născut ca urmare a practicii contabililor din Veneția
și Genova. În anul 1494, Luca Paciolo descrie contabilitatea în partidă dublă într-o lucrare de
matematică și geometrie. După apariția acestei lucrări, aplicarea contabilității în partidă dublă
se răspândește în țările Europei.
În ce privește aplicarea contabilității în partidă dublă în România, menționăm apariția
în 1637 a Pravilei Comerciale, în Transilvania, în care erau și reguli de aplicare a
contabilității. Este de reținut că în Monitorul Oficial al Moldovei din 1859 a fost publicată
structura cursului de contabilitate conceput de Ion Ionescu de la Brad, în 15 lecții.
Învățământul comercial în limba română a apărut în Transilvania, Moldova, Muntenia și la
București în 1844. În anul 1913 se înființează Academia de Înalte Studii Comerciale și
Industriale la București. Prezența unei școli superioare cu caracter universitar determină
publicarea unor lucrări de contabilitate.
Deci de-a lungul timpului s-a acumulat o bogăție importantă de teze, idei, concepte,
teorii, principii și standarde cu privire la conținutul contabilității. Evoluția contabilității a fost
însoțită pe plan teoretic de controverse privitoare la utilitatea sa în cadrul mecanismelor
de cunoaștere și gestiunii a stării la un moment dat și a circuitului resurselor economice
ale societății. Mai importante sunt două concepții: prima tratează contabilitatea ca teorie
științifică, iar cea de-a doua ca tehnică de culegere, prelucrare, stocare, transmitere și analiză a
informațiilor. Analizând cele două concepții, putem spune că ele nu sunt autentice.
Ca orice disciplină științifică, contabilitatea reprezintă simultan o teorie și metodă. În
calitatea sa de teorie științifică, contabilitatea reprezintă un sistem de principii și cunoștințe
care explică și informează, iar ca metodă sau tehnică, un ansamblu coerent de procedee,
instrumente prin care se observă și înregistrează resursele economice ale societății, separate
ca utilități patrimoniale.
În măsura în care se acceptă ideea că prin vocația sa, contabilitatea este o disciplină
științifică ea își definește conținutul obiectului său de studiu, metoda de cercetare și poziția sa

7
în cadrul sistemului științelor economice.
Totuși, pe plan mondial, s-au conturat trei concepții cu privire la delimitarea și
definirea obiectului contabilității, respectiv:
1. Concepția administrativă consideră că obiectul contabilității îl constituie reflectarea
și controlul, în expresie valorică, a faptelor administrative, în vederea sprijinirii
managementului (conducerii), pentru a obține un minim de eforturi (cheltuieli), maximul de
efecte economice (rezultate-venituri).
2. Concepția juridică consideră că obiectul contabilității îl formează patrimoniul unui
subiect de drept (agent economic), prin prisma relațiilor juridice, adică a drepturilor și
obligațiilor pecuniare (materiale) ale unei persoane fizice sau juridice, în corelație cu
obiectele, adică cu bunurile și valorile corespunzătoare.
3. Concepția economică sau financiară consideră că obiectul contabilității îl constituie
circuitul capitalului, privit atât sub aspectul destinației lui, cât și sub forma modului de
dobândire, respectiv, sub formă de capital propriu și capital străin.

În România, actele normative de bază care reglementează organizarea și conducerea

contabilității de către agenții economici sunt:
- Legea contabilității nr. 82/1991;
- Hotărârea Guvernului nr. 704/1993 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a
Legii contabilității nr. 82/1991;
- Ordonanța Guvernului nr. 22/1996, privind actualizarea și completarea regimului
general al contabilității.
Sistemul de contabilitate românească aplicabil de la 1 ianuarie 1994 s-a inspirat din
planurile contabile generale ale țărilor vest-europene, în special din cel francez și se bazează
pe normele contabile internaționale care au fost adaptate cerințelor și experienței practice
românești.

Ca structură, un plan contabil general cuprinde trei părți:

1. Generalități, în structura cărora sunt incluse:
- Dispoziții generale privind principiile generale ale contabilității, registrele de
contabilitate (instrumentele de lucru ale contabilității), reguli de înregistrare în
conturi;
- Terminologia contabilă recomandată;
- Planul de conturi;
2. Contabilitatea financiară, numită și generală, în care se înregistrează toate operațiile
care afectează patrimoniul agentului economic spre a determina rezultatele financiare
ale acestuia, prin:
- Reguli de evaluare a patrimoniului și de determinare a rezultatelor financiare;
- Gruparea conturilor din contabilitatea financiară;
- Documentele de sinteză contabilă.
3. Contabilitatea de gestiune sau contabilitate analitică sau contabilitatea exploatării, are
ca obiect doar calculația costurilor.

Ca o concluzie la cele prezentate mai sus, putem observa că legiuitorul român

consideră că obiectul contabilității patrimoniului îlconstituie reflectarea în expresie bănească a
bunurilor mobile și imobile, inclusiv solul, bogățiile naturale, zăcămintele și alte bunuri cu
potențial economic, disponibilitățile bănești, titlurile de valoare, drepturile și obligațiile
agenților economici, precum și mișcările și modificările intervenite în urma operațiunilor
patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile și rezultatele obținute de aceștia.

8
Din această definiție rezultă că patrimoniul presupune existența a două condiții de bază:
✓ Un titular de patrimoniu (subiect de drept);
✓ Bunurile și valorile economice, privite ca obiecte de drepturi și obligații precum și
titularul de patrimoniu.

Sistemul contabil urmărește deci și controlează existența și starea bunurilor

economice, a drepturilor și obligațiilor pe care le are un agent economic asupra acestor
bunuri.
Gama de obiective ale contabilității este diversă, dar o analiză temeinică a acestora nu
poate neglija faptul că produsele finale ale oricărui sistem contabil sunt documentele de
sinteză, iar oferta de informații contabile depinde de utilizatori și de necesitățile lor
informaționale. Așadar, putem aprecia că obiectivul fundamental al contabilității îl reprezintă
furnizarea de informații utile luării deciziilor menite să asigure o imagine fidelă a
patrimoniului, situației financiare și a rezultatelor obținute.

1.2. Metoda contabilității

Contabilitatea ca disciplină științifică, având un obiect propriu de cercetare, are și o

metodă specifică de lucru pentru realizarea obiectului său. Datorită complexității obiectului de
studiu, metoda contabilității reunește mai multe procedee tehnice de lucru. Deci nu se pune
egal între metodă și procedeu.
Metoda este o cale rațională de urmat pentru atingerea unui scop, iar procedeul este
numai o manieră de a atinge scopul.
Metoda contabilității cuprinde un ansamblu de procedee aflate într-o strânsă corelație
și intercondiționare ca un tot unitar, în vederea stabilirii normelor și principiilor cu caracter
special pe care se fundamentează contabilitatea ca disciplină științifică și cu ajutorul cărora
cercetează starea și mișcarea elementelor patrimoniale ale unităților patrimoniale.
Metoda contabilității a fost influențată în elaborarea sa și de metodele de cercetare ale
altor științe cum ar fi: matematica, economia politică, științele economice de ramură,
cibernetica economică, de la care a preluat și utilizează diferite categorii și procedee.
Principalele trăsături ale obiectului de studiu al contabilității constau în reflectarea
patrimoniului unităților economice și sociale, atât sub aspectul utilității și funcționalității
bunurilor economice care îl compun, adică destinației economice al acestora, cât și sub
aspectul raporturilor de proprietate în cadrul cărora se dobândesc bunurile economice ca
obiecte de drepturi și obligații, adică al provenienței lor, sau în plan financiar al surselor de
finanțare a bunurilor respective.
Această dublă reprezentare a stării și mișcării patrimoniului unităților economice și
sociale a constituit trăsătura esențială de bază care determină conținutul metodei
contabilității.
Ea poate fi redusă sub forma unei ecuații (bunuri economice = drepturi + obligații)
cunoscută sub denumirea de ecuația dublei reprezentări.
Dubla reprezentare a patrimoniului unităților economice și sociale prin stabilirea unui
echilibru permanent între cele două fețe ale acesteia conduce la amplificarea proprietăților
informative ale datelor furnizatede contabilitate, la dezvăluirea legăturilor dintre fenomenele
economice.
Elementele patrimoniului unităților economice și sociale se aflăîntr-o continuă mișcare
și transformare în fazele ciclului economic, rămânând totuși într-un echilibru permanent.

Acest echilibru este evidențiat în contabilitate printr-o altă trăsătură specifică metodei

9
sale de lucru și anume dubla înregistrare.
Dubla înregistrare este determinată în primul rând de dubla reprezentare, prin faptul că
în timpul mișcării și transformării lor, elementele de patrimoniu nu încetează a fi privite sub
dublu aspect, al unității și funcționalității lor, adică al destinației economice și al provenienței,
respectiv al modului de dobândire. Raportul de echivalență este prezent atât în cazul măririi
concomitente a bunurilor și surselor, cât și în cel al micșorării lor.
În al doilea rând, dubla înregistrare este determinată de faptul că mișcarea și
transformarea bunurilor economice în fazele circuitului economic generează operații
economice și financiare de ieșire dintr-o stare și de intrare în alta, de transformare dintr-o
formă în alta. În acest circuit în care contabilitatea înregistrează trecerea acelorași valori dintr-
o stare sau formă în alta, reflectarea valorii economice se face de două ori, deci, apare dubla
înregistrare a operațiunilor în cauză.
Dubla înregistrare prezintă o importanță deosebită pentru contabilitate prin faptul că
dă posibilitatea exercitării unui control asupra exactității înregistrărilor efectuate cu privire la
operațiile economice prin relația de echilibru.
O trăsătură caracteristică a metodei contabilității este aceea a folosirii unor procedee
care să permită înregistrarea numerică, cifrică, a existenței și mișcării patrimoniului unităților
economice și sociale în expresie valorică. Generalizând, se poate spune că metoda
contabilității reprezintă totalitatea procedeelor interdependente, pe care le folosește aceasta în
scopul cunoașterii situației partimoniului și a rezultatelor obținute.

Procedeele metodei contabilității

Pentru realizarea obiectului contabilității, metoda acesteia folosește o serie de

procedee care permit furnizarea de informații cu privire la fenomenele și procesele economice
care au loc în cadrul unității. Aceste procedee sunt:
1) procedee comune tuturor științelor;
2) procedee specifice metodei contabilității;
3) procedee ale metodei contabilității, comune și altor discipline economice.

1. Procedee comune tuturor științelor

Dintre procedeele comune și altor științe folosite și de metoda contabilității pentru

reflectarea obiectului său de studiu pot fi specificate: observația, raționamentul, comparația,
clasificarea, analiza, sinteza.
Observația – este faza inițială a cercetării obiectului de studiu al oricărei științe.
Contabilitatea folosește procedeul observației pentru cunoașterea operațiilor economice care
se pot exprima valoric și pe care le reflectă cifric, numeric, cu ajutorul procedeelor sale
specifice.
Raționamentul – se aplică de metoda contabilității, pentru că pe bază de judecăți
logice, pornind de la fenomenele și procesele economicecare intră în obiectul său de studiu să
ajungă la concluzii noi. Pe bază de raționament s-a ajuns la concluzia că activul este egal cu
pasivul, pentru că între mijloacele economice și sursele de finanțare a acestora există o
egalitate perfectă.
Comparația – se folosește de metoda contabilității prin alăturarea a două sau mai multe
fenomene și procese economice care se pot exprima valoric, cu scopul de a stabili asemănările
și deosebirile dintre ele, ca astfel să se tragă o serie de concluzii. Se folosește frecvent
comparația pentru a se compara veniturile și cheltuielile pe baza cărora se stabilesc rezultatele
finale.
Clasificarea – este acțiunea de împărțire, distribuire, repartizare sistematică pe clase

10
sau într-o anumită ordine a obiectelor în funcție de asemănările și deosebirile dintre ele.
Asemănările le apropie și le încadrează în aceeași clasă, iar deosebirile le diferențiază și le
distribuie în clase diferite.
Analiza – reprezintă un procedeu științific de cercetare a unui întreg, a unui fenomen
care se bazează pe examinarea fiecărui element component în parte.
Sinteza – ca procedeu științific de cercetare a fenomenelor se bazează pe trecerea de la
particular la general, de la simplu la compus pentru a se ajunge la generalizare.

2. Procedee specifice metodei contabilității, utilizate pentru cercetarea și studierea

obiectului său sunt: bilanțul, contul, balanța de verificare.
Bilanțul – este cel mai reprezentativ procedeu al metodei contabilității, prin care se
înfăptuiește dubla reprezentare a patrimoniului societății. Se prezintă prin bilanț situația
unității patrimoniale la o anumită dată, în expresie valorică, sub dublul său aspect: sub
aspectul destinației economice și sub aspectul surselor de procurare. Bilanțul furnizează
informații generale privitoare la situația economică și financiară a unității și la relațiile ei
economice cu alte unități. Bilanțul este completat de o serie de situații anexă prin care se
explică și se detaliază anumite laturi ale activității economico-financiare ale unității.
Contul – se deschide în contabilitatea curentă pentru reflectarea fiecărui element din
patrimoniu din punct de vedere al destinației economice și al sursei de finanțare, precum și
a fiecărei poziții noi pe care o ocupă aceste elemente în mișcarea și transformarea lor de-a
lungul fazelor circuitului economic. Aceste conturi au legături reciproce atât între ele cât și cu
bilanțul. Contabilitatea dispune de un sistem de conturi în care reflectarea operațiilor rezultate
din mișcarea elementelor patrimoniale are la bază dubla înregistrare.
Legătura dintre cont, care furnizează informațiile de detaliu asupra fiecărui element ce
intră în obiectul contabilității, și bilanț care furnizează informații generalizatoare asupra
activității de ansamblu a unității, se realizează cu ajutorul unui alt procedeu specific
metodei contabilității numit balanța de verificare.
Balanța de verificare – asigură în contabilitatea dublei reprezentări, dublei
înregistrări, garanția exactității înregistrărilor efectuate în conturi. Datele balanței de
verificare stau la baza întocmirii bilanțului. Balanța de verificare îndeplinește atât o funcție de
control cât și o funcție economică, constituind puntea de legătură între cont și bilanț.

3. Procedeele metodei contabilității comune și altor discipline economice

Contabilitatea utilizează în cadrul metodei sale de lucru și alte procedee comune mai
multor discipline economice. Dintre acestea cele mai importante sunt: documentația,
evaluarea, calculația, inventarierea.
Documentația – orice operație economică și financiară referitoare la existența și
mișcarea elementelor patrimoniale trebuie să fie consemnată în documente care fac dovada
înfăptuirii lor. Documentele au o importanță deosebită pentru desfășurarea normală a lucră-
rilor de contabilitate, întrucât cu ajutorul lor se verifică justețea operațiilor economice,
contro-lul gestionar asupra valorilor materiale și bănești, precum și respectarea disciplinei
contractuale.
Evaluarea – este procedeul prin care datele contabilității sunt reprezentate printr-o
singură unitate de măsură, creând posibilitatea centralizării lor cu ajutorul balanțelor de
verificare și generalizarea cu ajutorul bilanțului. Evaluarea constă în transformarea unităților
naturale în unități monetare cu ajutorul prețurilor.
Calculația – este strâns legată de evaluare ca procedeu al metodei contabilității. Acest
procedeu își găsește aplicarea cea mai largă în domeniul calculației costurilor de producție.
Inventarierea – se folosește pentru a se cunoaște situația reală a patrimoniului reflectat
în contabilitate, și trebuie să se verifice existența faptică, directă a tuturor elementelor sale, în
scopul descoperirii neconcordanțelor dintre datele înregistrate în conturi și realitatea de pe teren.

11
 1.3. Principiile contabilității

Pentru a se da o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor

obținute, trebuie respectate cu bună credință regulile privind evaluarea patrimoniului și
celelalte norme și principii contabile cum sunt:

Principiul prudenței – potrivit acestuia, nu sunt admise supraevaluarea elementelor de

activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor, ținând
cont de deprecierile, riscurile și pierderile posibile generate de desfășurarea activității unității.
Prudența presupune anticiparea efectelor unor acțiuni
și în special a transferului de proprietate cu efecte posibile asupra exercițiului sau a celor
parcurse deja, întrucât asupra lor nu se mai poate interveni din punct de vedere contabil. La
încheierea fiecărui exercițiu financiar se contabilizează datoriile și pierderile probabile.

Principiul permanenței metodelor – presupune continuitatea aplicării regulilor și

normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor
patrimoniale și a rezultatelor asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.
Acest principiu asigură aplicarea pentru aceleași elemente, stucturi, domenii de activitate, a
acelorași metode de la un exercițiu la altul. Aceasta exclude schimbarea metodelor în cursul
exercițiului. Modificarea metodelor de la un an la altul trebuie să fie determinată de o
profundă motivație, cum ar fi modificarea unor acte normative, stabilirea unor reguli generale
de evaluare noi.

Potrivit principiului continuității activității, se presupune că unitatea patrimonială își

continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a fi în stare de lichidare sau
de reducere sensibilă a activității. Continuitatea activității se exprimă clar în actul de
constituire. Atunci când funcționarea este delimitată în timp sunt menționate datele de
începere și de încetare a activității. Respectarea acestui principiu permite fixarea întinderii
responsabilității entității patrimoniale în raport cu terțe persoane, inclusiv cu bugetul statului.

Principiul independenței exercițiului presupune delimitarea în timp a cheltuielilor și

veniturilor aferente activității unității patrimoniale pe măsura angajării acestora și trecerii
acestora la rezultatul exercițiului la care se referă. Independența exercițiului trebuie înțeleasă
prin aceea că nu se mai poate interveni asupra bilanțului după perioada de raportare
(aprobarea consiliului de administrație, înregistrare la organele financiare, la registrul
comerțului).

Principiul intangibilității bilanțului de deschidere, conform căruia bilanțul de

deschidere a unui exercițiu trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere a exercițiului
precedent.

Conform principiului necompensării, elementele de activ și de pasiv trebuie să fie

evaluate și înregistrate în contabilitate separat, nefiind admise compensarea între posturile de
activ și de pasiv ale bilanțului. Necompensarea trebuie înțeleasă în sensul că pentru fiecare
element patrimonial cu substanță materială, pentru orice resursă care reflectă drepturi și
obligații trebuie să fie deschis, în contabilitate câte un cont nou.
Necompensarea nu trebuie confundată cu rectificarea prevăzută în scopul reflectării
valorii rămase. Valorile rectificative sunt evidențiate distinct chiar dacă în cazul unor
elemente patrimoniale cuprinderea în bilanț se face la valoarea considerată netă sau
rămasă. Este vorba de imobilizări rectificate pe calea amortizării, de obiectele de inventar

12
rectificate pe calea uzurii sau deprecierilor rectificate pe seama provizioanelor.

Alte principii rezultate din logica contabilă sunt:

Principiul sincerității este utilizat de contabilitatea anglo-saxonă și se regăsește în
contabilitatea continentală sub denumirea de imagine fidelă.

Imagine fidelă = Sinceritate + Regularitate

Sinceritatea = aplicarea cu bună credință și în virtutea regulilor profesionale ale

domeniului contabil a legii, standardelor și procedeelor contabile.
Regularitatea = informația contabilă pusă la dispoziție este conformă cu regulile și
procedurile în vigoare.
Noțiunea de imagine fidelă este legată de documentul oficial de gestiune al
persoanelor fizice sau juridice care desfășoară acte de comerț, și anume bilanțul contabil.
Numai prin acesta putem dobândi o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a
rezultatelor obținute. Se distinge din această cerință rolul și locul procedeului ”bilanț” din
cadrul ansamblului procedeelor metodei contabilității.
Principiul autonomiei – unitatea este o entitate patrimonială distinctă față de
proprietarii ei. Unitatea (instituția) se află în opoziție cu toate celelalte persoane fizice sau
juridice participante la actul economic sau social. Ea tratează toate problemele de pe poziție
proprie dar în spiritul legii.
Principiul stabilității unității monetare conform căruia menținerea se întâmplă în
economia stabilă, iar reevaluarea în economiile inflaționiste.
Principiul costului istoric – orice valoare economică înscrisă în contabilitate este
bazată pe costul ei de origine: proprie (producție) sau din afară (achiziție), așa cum rezultă din
documentele justificative care menționează apariția fiecărui element patrimonial.
Principiul periodizării – observarea fenomenelor și proceselor economice trebuie
înregistrate în perioade distincte: lună, trimestru, an în raport cu necesitățile de înregistrare a
costurilor.
Principiul verificării – toate operațiile economico-financiare aferente unui patrimoniu
trebuie verificate. Verificarea nu trebuie confundată cu controlul chiar dacă are ca
rezultat un control sau se realizează ca urmare a efectuării acestuia. Verificarea trebuie
înțeleasă, în acest caz, ca un mijloc de asigurare asupra corectitudinii aplicării unor
tehnici sau procedee de lucru. În acest sens putem vorbi de necesitatea întocmirii balanțelor, a
bugetelor de cheltuieli și venituri.

1.4 Funcțiile contabilității

Unul din principalele rezultate ale perfecționării bazei conceptuale a contabilității îl

constituie modernizarea concepției de organizare a sistemului conturilor în vederea reflectării
patrimoniului, situației financiare și a rezultatului unității creându-se sisteme de contabilitate
cu un singur circuit și cu două circuite.

Sistemul de contabilitate cu un singur circuit organizează conturile într-un singur flux

în cadrul circuitului economic: capital – aprovizionare – fabricație – vânzare – realizare, atât
pentru operațiile ce privesc relațiile cu terții, cât și pentru cele ale gestiunii interne.
Sistemul de contabilitate cu dublu circuit organizează conturile astfel încât delimitează

13
în circuite distincte pe cele care au ca obiect înregistrarea elementelor și operațiilor
patrimoniale legate de schimburile și relațiile cu terții, precum și rezultatele financiare, și
într-un alt circuit conturile care înregistrează producția, costurile și rentabilitatea produselor,
lucrărilor și serviciilor executate.

Organizarea contabilității pe baza celor două circuite se poate prezenta schematic,

astfel:

BANCA
CONTABILITATEA FINANCIARĂ
ZONA DE CONTACT CU MEDIUL FURNIZORII
EXTERIOR

CONTABILITATEA DE GESTIUNE
ZONA INTERNĂ
CLIENȚII
INVESTITORII

STATUL pt impozite și taxe

În condițiile contabilității în dublu circuit, funcțiile acesteia se localizează în

fiecare circuit, astfel:
Contabilitatea financiară:
- Funcția de înregistrare completă a tranzacțiilor întreprinderii în scopul determinării
periodice a situației patrimoniale și a rezultatului global;
- Funcția de comunicare financiară externă (informarea terților);
- Funcția de instrument de verificare și de probă judiciară și fiscală;
- Funcția de instrument de gestiune a întreprinderii;
- Funcția de furnizare a informațiilor necesare realizării sintezelor macroeconomice;
- Funcția de informare pentru analize financiare.

Contabilitatea internă de gestiune:

- Funcția de determinare a costurilor pe produse, lucrări și sectoare de activitate;
- Funcția de determinare a diferitelor marje și a rezultatelor analitice pe produse și
activități;
- Funcția de generalizare și furnizare a informațiilor destinate elaborării bugetelor și
costurilor previzionate;
- Funcția de generalizare și furnizare a informațiilor destinate actualizării indicatorilor
de gestiune din structura tabloului de bord al unității economice.

14
 Capitolul 2
Patrimoniul agenților economici

2.1 Definire, structură

La baza obiectului de studiu al contabilității stă pus patrimoniul.

Prin patrimoniu se înțelege totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice sau
juridice dobândite în cadrul relațiilor de drepturi și obligații. Pentru ca patrimoniul să existe
sunt necesare două elemente interdependente, unul în persoană fizică sau juridică, ca subiect
de drepturi și obligații și altul în bunurile economice, ca obiect de drepturi și obligații.
În sensul cel mai larg, patrimoniul agenților economici este format din
totalitatea bunurilor și valorilor economice pe care le gestionează, precum și din totalitatea
drepturilor și obligațiilor pe care aceștia și le asumă, în legătură cu bunurile și valorile
economice pe care le posedă.
Majoritatea specialiștilor consideră că în centrul preocupărilor științei contabile, adică
obiectului de studiu al contabilității îl constituie patrimoniul agenților economici.

Agent economic
(Titularul de patrimoniu)

Patrimoniul

Bunuri și valori economice Drepturi și obligații

Multe lucrări de specialitate definesc obiectul contabilității având în vedere și

conținutul categoriilor economice de: avere, capital, resurse economice (mijloace
economice). Deși, fiecare din aceste categorii economice poate să stea la baza definirii și
explicării obiectului contabilității, fiecare în parte are unele limite de interpretare.
Averea - deși reprezintă totalitatea bunurilor și valorilor economice de care
dispune un agent economic, ea nu exprimă în mod direct drepturile și obligațiile
patrimoniale ale agentului economic, mai exact raporturile de proprietate.
Capitalul este o categorie economică, care din punct de vedere contabil, se referă
atât la bunurile și valorile economice de care dispune un agent economic, cât și la relațiile
de proprietate ale acestuia, în legătură cu bunurile de care dispune, fără a include însă și
relațiile de datorii, de obligații, privind unele bunuri procurate pe baza acestora.
Sursele economice (mijloacele economice) exprimă la rândul lor, acea categorie
economică ce se referă la modul concret de investire a acestora și relațiile de proprietate
care au stat la baza procurării lor.
Din conținutul patrimoniului reflectat în contabilitate, rezultă un echilibru, o
realitate perfectă, între valoarea bunurilor economice ale unei persoane fizice sau
juridice și drepturile și obligațiile pe care acesta le are, în legătură cu procurarea și
utilizarea lor.

15
 Ecuația de echilibru a patrimoniului este următoarea:

Bunuri cu == Drepturi cu + Obligații cu valoare economică

valoare economică valoare economică

Bunurile și valorile economice formează partea materială a patrimoniului, ele

identificându-se cu mijloacele de acțiune sau cu factorii de producție utilizați de unitate
pentru realizarea obiectivului sau de activitate.
Drepturile și obligațiile reflectă raporturile de proprietate în cadrul cărora se produc și
se administrează bunurile și valorile economice.
Din cele prezentate se poate observa că știința contabilă abordează patrimoniul, atât
din punct de vedere economico-financiar, cât și din punct de vedere juridico-administrativ.
Abordat din punct de vedere economico-financiar, patrimoniul este o sumă a tuturor
bunurilor și valorilor economice necorporale, corporale și financiare care aparțin persoanei
fizice sau juridice și care intră sub incidența cadrului juridic ce funcționează într-o economie
națională.
Din punct de vedere juridico-administrativ, patrimoniul reflectă totalitatea drepturilor
și obligațiilor cu valoare economică a unei persoane fizice sau juridice, exprimate în etalon
bănesc.
Partea stângă a ecuației de echilibru patrimonial, respectiv bunurile și valorile
economice constituie structura de activ a patrimoniului sau activul patrimonial.
Partea dreaptă a ecuației de echilibru patrimonial, respectiv drepturile și obligațiile cu
valoare economică constituie structura de pasiv a patrimoniului sau pasivul patrimonial.
În consecință, ecuația de echilibru al patrimoniului unei unități poate fi scrisă sub
forma:

Activul patrimonial (A) = Pasivul patrimonial (P)

Activul și pasivul sunt structuri globale, specifice relațiilor de investiri și finanțări a

elementelor patrimoniale, iar cele de cheltuieli și venituri sunt specifice relațiilor de
transformări a elementelor de patrimoniu, în cadrul proceselor economice. Cuantumul
activității unității patrimoniale este stabilit în baza a două criterii: modul de valorificare și
gradul de lichiditate ale mijloacelor economice.
Astfel, mijloacele economice pot fi de două categorii: unele care au o durată mai mare
de funcționare, care se consumă și se valorifică treptat pe parcursul mai multor cicluri de
funcționare și altele care se consumă dintr-o dată și care trebuiesc reînnoite în fiecare ciclu de
exploatare. Din punct de vedere al criteriilor menționate, valorificarea și lichiditatea pot
determina stucturile de activ și de pasiv în continuare.

2.2 Structura activului patrimonial

Mijloacele economice reflectă bunurile economice primite sub aspectul utilității și

funcționalității, valorificării lor în activitatea unității economice și sociale. Ele reflectă modul
de utilizare a capitalului sau modul de folosire a fondurilor.

16
 Cuantumul activității unității patrimoniale este stabilit în baza a două criterii: modul
de valorificare și gradul de lichiditate ale mijloacelor economice. Astfel, mijloacele
economice pot fi de două categorii: unele care au o durată mai mare de funcționare, care se
consumă și se valorifică treptat pe parcursul mai multor cicluri de funcționare și altele care se
consumă dintr-o dată și care trebuiesc reînnoite în fiecare ciclu de exploatare. Din punct de
vedere al criteriilor menționate, valorificarea și lichiditatea pot determina stucturile de activ în
continuare.

Structuri de activ
1) Active fixe - imobilizări necorporale;
- imobilizări corporale;
- imobilizări financiare.
2) Active circulante - stocuri și producție în curs de execuție;
- mijloace circulante de decontare;
- mijloace circulante bănești.
3) Active de regularizare și asimilate.

Activele fixe - numite și imobilizări, cuprind acele categorii de bunuri care au existența
durabilă. În cadrul acestora se cuprind: imobilizările corporale, imobilizările necorporale,
imobilizările financiare.
- imobilizările corporale cuprind acele bunuri materiale (tangibile) care participă la
procesul de producție numai cu întreaga lor valoare de utilitate dar care se consumă și
își transmit valoarea treptat asupra noilor produse; ca valori de utilitate, imobilizarile
corporale se împart în două mari grupe: terenuri și mijloace fixe;
- imobilizările necorporale, sau nemateriale, sunt imobilizări care nu se concretizează în
bunuri, ci într-un document juridic sau comercial care atestă drepturi ale unității
economice sau sociale. Imobilizările necorporale cuprind: cheltuielile de constituire a
societății, cheltuielile de cercetare - dezvoltare, concesiuni, brevete, mărci de fabrică,
alte drepturi și valori similare, programele informatice, fondul comercial;
- imobilizările financiare cuprind valorile patrimoniale sub forma de participații la
capitalul permanent al altor societăți, precum și titlurile de credit pe termen lung.

Active circulante
În funcție de forma concretă pe care o îmbracă și de funcția pe care o îndeplinesc în
cadrul ciclului de exploatare, activele circulante se împart în: mijloace circulante materiale,
mijloace circulante în decontare, mijloace circulante bănești.
- mijloace circulante materiale, reprezintă acele valori economice care îmbracă forma
sau îndeplinesc funcția de: materii prime și materiale, producția în curs de execuție,
produse finite, mărfuri și ambalaje. Mai sunt incluse și obiectele de inventar de
mică valoare sau scurtă durată.
- mijloace circulante bănești sau plasamente de trezorerie și disponibilitățile bănești,
sunt acele valori economice care îmbracă forma sau îndeplinesc funcția de bani.
Structural, ele se pot găsi sub forma de plasamente de trezorerie, disponibilități bănești
și alte valori.
- mijloace circulante în decontare, numite și creanțele întreprinderii, reprezintă valori
economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau
juridice și pentru care urmează să primească echivalent valoric.

17
 Active de regularizare și asimilate din această categorie fac parte:
- cheltuieli înregistrate în avans care urmează a se suporta eșalonat în exercițiile viitoare;
- decontări din operații în curs de clarificare cum ar fi: amenzi achitate, cheltuieli de
judecată;
- prime privind rambursarea obligațiunilor reprezentând diferența dintre valoarea de
emisiune și valoarea de rambursare a obligațiunilor.

2.3 Structura pasivului patrimonial

Prin componența sa, reflectă modul de finanțare al mijloacelor economice și gradul de

exigibilitate al resurselor de finanțare.
Finanțarea mijloacelor economice se referă la modul de dobândire economică și
susținere financiară a activului titularului de patrimoniu. Pentru procurarea de mijloace
economice, o întreprindere folosește finanțare proprie și finanțare străină. Corespunzător celor
două categorii de finanțări, sursele proprii de finanțare se împart în surse permanente și în
surse curente. Sursele permanente sunt formate din surse proprii și surse străine pe termen
lung, iar sursele curente sunt corespunzătoare datoriilor pe termen scurt.
a) sursele proprii sunt denumite și capital propriu. Din structura acestuia fac parte:
capitalul propriu, subvențiile de capital, primele legate de capital, diferențele din reevaluare,
rezervele, fondurile, profitul, provizioanele.

b) Sursele străine denumite datorii, obligații sau capital străin, exprimă fondurile sau
capitalurile furnizate de terți. Acestea cuprind împrumuturile acordate de bănci sau alte
instituții de creditare, precum și datoriile create în cadrul relațiilor de decontare ale unității.
Din structura surselor străine fac parte: credite bancare, împrumuturi pe bază de titluri,
datoriile comerciale, datoriile fiscale, datoriile salariale și datoriile față de asociați și
acționari.
Elementele de pasiv se structurează după criterii: bilanțiere, natură, proveniență,
exigibilitate, în:
1. datorii;
2. provizioane pentru riscuri și cheltuieli;
3. venituri în avans;
4. capital și rezerve.

1. Datorii
O datorie reprezintă o obligație actuală a unității patrimoniale ce decurge din
evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care
încorporează beneficii economice. Ca urmare, o caracteristică esențială a unei datorii este
faptul că unitatea patrimonială are o obligație actuală pentru sume ce trebuie plătite pentru
bunuri și servicii primite, credite, impozite și taxe datorate. Datoriile rezultă din tranzacții sau
alte evenimente trecute. Datoriile se concretizează în resuse străine atrase temporar în
circuitul economico-financiar al unității patrimoniale. Potrivit destinației, datoriile pot fi:
a. financiare;
b. comerciale;
c. fiscale;
d. salariale;
e. sociale;
f. față de acționari sau asociați.

18
 2. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli
Sunt acele sume reținute din profit în scopul de a acoperi pierderi potențiale sau
cheltuieli previzibile în exercițiile viitoare, precum și provizioane pentru pensii. Aceste
provizioane se constituie la sfârșitul exercițiului în scopul acoperirii riscului și
cheltuielilor fără afectarea unui element din activ. Ele reprezintă o categorie de resurse
intermediare între datorii și capitaluri proprii. Tot în această categorie sunt cuprinse și
provizioanele pentru deprecieri în special a activelor.

3. Venituri in avans
Sunt cunoscute sub denumirea de pasive de regularizare și apar din necesitatea
delimitării pasivelor care aparțin exercițiului curent de alte pasive aferente altor exerciții. În
această categorie se include:
- venituri în avans;
- subvențiile;
- subvențiile pentru investiții.

4. Capital și rezerve
Reprezintă expresia bănească a valorilor economice investite de acționari și asociați
pentru producerea de noi valori economice cu scopul de a obține profit. Capitalul are un
caracter stabil, în sensul că asigură finanțarea activității unității patrimoniale pe o perioadă
mai mare de un an. Capitalul se formează la începutul activității, se modifică prin creșterea
sau diminuarea lui pe parcursul desfășurării activității și se lichidează la încetarea existenței
unității. Din punct de vedere al sursei de finanțare, capitalul îmbracă două forme distincte:
capital propriu și capital străin.

2.4 Veniturile și cheltuielile

Din punct de vedere economic și financiar cheltuielile desemnează raporturi cu privire

la alocarea și utilizarea valorilor economice în cadrul proceselor interne. Cheltuielile acoperă
angajarea, consumul și plățile privind factorii de producție – natura, munca și capitalul.
Cheltuielile sunt structuri patrimoniale care ilustrează efortul făcut de unitatea
economică în vederea realizării obiectivului de activitate.
Cheltuielile pe care le efectuează unitatea patrimonială, oricât de diverse ar fi, se
diferențiază în funcție de natura activităților care le generează, în cheltuieli de exploatare,
cheltuieli financiare, cheltuieli excepționale.
Orice cheltuială efectuată de către un titular de patrimoniu are o sursă de finanțare sau
este producătoare de rezultat. În plan economic și financiar, pentru definirea sursei de
finanțare a cheltuielilor și a rezultatului obținut se utilizează noțiunea de venit.
Veniturile reprezintă fondurile ce revin titularului de patrimoniu ca rezultat al
activității proprii. Veniturile pot fi delimitate și evidențiate în contabilitate în trei momente:
obținerea rezultatului, avansarea rezultatului și încasarea rezultatului.
Veniturile, în funcție de activitățile care le generează, se împart în venituri din
activitatea de exploatare, venituri financiare și venituri excepționale.
În cadrul structurii de venituri și cheltuieli este reprezentat ca structură distinctă și
rezultatul sub formă de profit sau pierdere.

19
 Cheltuieli Venituri Rezultate
1. Cheltuieli de Venituri din activitatea Rezultate din activitatea
exploatare de exploatare deexploatare

2. Cheltuieli financiare Venituri financiare Rezultate financiare

3=1+2 Rezultate curente
4. Cheltuieli excepționale Venituri excepționale Rezultate excepționale

5=3+4 Total cheltuieli Total venituri Rezultat brut

6. Impozit pe profit
7=5–6 Rezultat net

În funcție de cele două structuri de bază – cheltuieli și venituri, rezultatele se împart

și ele în rezultate din activitatea de exploatare, rezultate financiare și rezultate
excepționale.
Profitul sau pierderea cuprind rezultatul curent, rezultatul excepțional și impozitul pe
profit.

20
 Capitolul 3
Evaluarea

3.1. Evaluarea – procedeu al metodei contabilității

Înregistrarea operațiilor economice care au loc în unitățile patrimoniale se face

folosind exprimarea bănească (valorică), deci evaluarea.
Ca procedeu al metodei contabilității evaluarea este strâns legată de celelalte
procedee pentru a căror aplicare este necesară exprimarea valorică a operațiunilor economice.
Fără evaluare nu se poate realiza contabilitatea unității patrimoniale. Contabilitatea folosește
evaluarea atât pentru înregistrarea curentă a operațiunilor economice, cât și pentru
centralizarea și generalizarea datelor sale informaționale.
Evaluarea este operațiunea de cuantificare, de măsurare în expresie valorică a
resurselor materiale, a bunurilor create, a cheltuielilor de muncă înmagazinate în produse sau
în servicii.
Necesitatea evaluării în formă bănească derivă din folosirea categoriilor economice
generate de acțiunea legii valorii. Contabilitatea nu poate lucra decât cu valori, adică după ce
diversitatea structurilor patrimoniale este adusă la același numitor, pe care îl reprezintă
exprimarea în bani.
Evaluarea ca procedeu al metodei contabilității este de neconceput în contabilitatea
financiară și cea managerială. De aceea este necesară fixarea unor noțiuni cum ar fi obiectul
evaluării și unitatea de măsură.
Obiectul evaluării poate fi extrem de divers. El trebuie interpretat și utilizat în funcție
de locul din care privim patrimoniul. Din interior, obiectul evaluării se referă la toate
structurile patrimoniale, din exterior evaluarea poate avea ca obiect anumite componente sau
anumite modalități de coantificare, cum ar fi evaluarea fiscală.
Unitatea de măsură reprezintă unitatea de calcul care este folosită în măsurarea și
compararea elementelor patrimoniale. În contabilitate această unitate de măsură o reprezintă
banul. La noi în țară unitatea de măsură este leul care stă la baza sistemului monetar național.
În scopul realizării unei imagini fidele a patrimoniului, a situației financiare și a
rezultatelor, la efectuarea evaluării se vor respecta următoarele principii:
a. Principiul stabilirii obiectului evaluării – prin obiect al evaluării se înțelege
totalitatea elementelor supuse evaluării.
b. Principiul valorii reale – conform căruia elementele patrimoniale seevaluează la
valoarea lor reală în vederea asigurării unui bilanț real.
c. Principiul alegerii formei de evaluare – în funcție de scopul urmărit.
d. Principiul prudenței – cere ca la evaluarea elementelor patrimoniale să se
țină seama de deprecierile, riscurile și pierderile posibile înregistrate ca urmare a activității
desfășurate, și nu se admite nici supraevaluarea sau subevaluarea acestora.
e. Principiul permanenței metodelor – presupune continuarea aplicării normelor și
regulilor utilizate pe parcursul exercițiilor financiare.
Conținutul evaluării constă în înmulțirea elementelor patrimoniale supuse evaluării,
exprimate cantitativ cu elemente bănești concretizate în prețuri, tarife, costuri.
Costurile sunt formate din totalitatea cheltuielilor efectuate în vederea obținerii
produselor, lucrărilor sau serviciilor. Ele se folosesc atât pentru evaluarea bunurilor
achiziționate din afara unității - cost de achiziție - cât și pentru cele fabricate în unitate – cost
de producție și costul complet.

21
 1. Costul de achiziție se compune din:
- prețul de cumpărare negociat și înscris în factură primită de la furnizor;
- eventualele cheltuieli de transport, aprovizionare suportate de cumpărător;
- unele cheltuieli accesorii efectuate în vederea punerii în stare de funcționare
a unor bunuri;
- eventuale taxe nedeductibile.

2. Costul de producție a unui bun se compune din:

- costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate;
- cheltuieli de prelucrare a materiilor prime în vederea transformării în produs finit.

3. Costul complet sau costul de desfacere cuprinde:

- Costul de producție al bunurilor livrate beneficiarilor;
- Cheltuieli de desfacere pentru bunurile livrate.

Prețurile reprezintă suma sau valoarea care se încasează pentru bunurile vândute.
Prețurile pot fi cu ridicată (când se vând bunuri între agenții economici) sau prețuri cu
amănuntul (când se vând mărfurile către populație).
Tarifele sunt elemente bănești, asemănătoare prețurilor, cu ajutorul cărora se evaluează
lucrările executate și serviciile prestate, precum și munca depusă de personalul unității.
Principiul general de evaluare a elementelor patrimoniale în vederea evaluării în
contabilitatea curentă constă în evaluarea la cost istoric denumit și valoare contabilă.
Evaluarea elementelor patrimoniale se face la diferite momente ale desfășurării
activității economice, și anume:
- La intrarea în patrimoniu;
- La ieșirea lor din patrimoniu sau la trecerea la consum;
- La inventariere;
- Cu prilejul închiderii exercițiului economico-financiar.
La intrarea în patrimoniu a bunurilor, evaluarea se face în funcție de modul de
dobândire:
1. bunuri aduse ca aport în natură evaluate la valoarea prevăzută în actul de
evaluare, numită valoare de aport;
2. bunuri dobândite cu titlu gratuit sau prin donație evaluate la valoarea de utilitate în
funcție de prețul pieții, starea sau amplasarea bunurilor;
3. bunuri dobândite cu titlu onorar (contra plată) evaluate la costul deachiziție;
4. bunuri dobândite din producție proprie de către unitatea patrimonială evaluate la
costul de producție efectiv;
5. creanțe și datorii evaluate și înregistrate la valoarea lor nominală înscrisă în
documentele justificative în care se consemnează dreptul de creanță.

Evaluarea la ieșirea din patrimoniu sau darea în consum se face prin utilizarea
următoarelor metode:
1. metoda primul intrat - primul ieșit ”FIFO” (first in-first out) potrivit căreia costul
unitar de achiziție al primei intrări se atribuie primei ieșiri;
2. metoda ultimul intrat - primul ieșit ”LIFO” (last in - first out) adică pentru ieșiri se
atribuie conturile de achiziție în ordinea inversă intrărilor;
3. metoda costului unitar mediu ponderat (CMP) calculat după fiecare intrare;

22
 4. metoda costului standard – presupune stabilirea unui preț unic de înregistrare a
ieșirilor, de obicei prețul ce corespunde sursei principale de aprovizionare.

Evaluarea la inventariere. Cu ocazia inventarierii, elementele patrimoniale se evalueaza

la valoarea actuala de utilitate, denumită și valoare de invertar. Cu acest prilej, valoarea de
intrare se pune de acord cu rezultatele inventarierii. În comparație pot rezultă plusuri sau
minusuri de valoare. Diferențele între valoarea de intrare sau contabila și valoarea de inventar
se soluționează diferit pentru active, respectiv pentru pasive.
1. În cazul elementelor de activ:
- Diferențele constatate în plus nu se înregistrează, iar activele se mențin în
contabilitatea curentă la valoarea lor de intrare sau contabilă.
- Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și cea de intrări reprezintă
o depreciere.
2. În cazul elementelor de pasiv:
- Diferențele constatate în plus se înregistrează prin constituirea unui provizion, iar
pasivele respective se mentin în contabilitatea curentă la valoarea lor de intrare sau
contabilă.
- Diferențele constatate în minus nu se înregistrează.

Evaluarea la închiderea exercițiului economico-financiar. La sfârșitul perioadelor de

gestiune, cu prilejul închiderii exercițiului financiar, evaluarea prin bilanț a elementelor
patrimoniale se face la valoarea de intrare sau contabilă pusă de acord cu rezultatele
inventarierii. Diferențele cantitative în plus sau în minus, constatate pe teren față de situația
faptică, se înregistrează în contabilitate prin punerea de acord cu realitatea.

Reevaluarea elementelor de activ și pasiv se face pe baza unei dispoziții legale (de
obicei o hotărâre a guvernului). Noua valoare stabilită în urma reevaluării poate fi egală cu
valoarea contabilă veche bazată pe valoarea contabilă de intrare înmulțită cu indicele variației
prețurilor. Diferența se înregistrează în contabilitate sub forma unor diferențe din reevaluare.

3.2. Forme de evaluare

În funcție de modul de efectuare în timp a evaluării și de scopul urmărit se disting

două forme de evaluare curentă și evaluare periodică.
Evaluarea curentă este practicată la înregistrarea operațiunilor economice în
contabilitate pe tot parcursul desfășurării activității de exploatare, finanțare sau excepționale,
inclusivă celei de dezvoltare. Evaluarea curentă se bazează pe datele înscrise în documentele
justificative primite de la persoanele fizice sau juridice cu care entitatea patrimonială se află
în raporturi permanente sau ocazionale.
Evaluarea curentă produce diferențierea în funcție de sursa de proveniență a bunurilor
și de natura acestora.
Capitalul social subscris și vărsat se evaluează și înregistrează distinct în
contabilitate, pe baza actelor de constituire a societății și a documentelor justificative privind
vărsămintele de capital.

23
 Mijloacele fixe se evaluează la intrarea în patrimoniu la valoarea de intrare care poate
fi:
- costul de achiziție – la intrarea cu titlu oneros;
- costul de producție – în cazul constituirii sau producerii în unitatea proprie;
- valoarea actuală – la intrarea cu titlu gratuit, la inventariere.
Titlurile de participare și alte titluri se evaluează la costul de achiziție,adică la prețul de
cumpărare.
Materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, mărfurile, ambalajele
și alte bunuri procurate cu titlu oneros se evaluează la costul de achiziție.
Producția în curs de execuție, semifabricatele și produsele finite, obiectele de inventar,
ambalajele și alte bunuri produse de unitatea patrimonială se evaluează la costul de producție.
Animalele și păsările se evaluează și înregistrează la costul de achiziție dacă sunt
procurate cu titlu oneros sau la costul de producție dacă sunt rezultatul propriei activități.

Evaluarea periodică se efectuează în două momente:

1. la inventarierea elementelor patrimoniale - evaluare de inventar;
2. cu prilejul alcătuirii bilanțului contabil - evaluare bilanțieră.

Cu ocazia inventarierii, evaluarea se face la valoarea actuală numită și valoare de

inventar. Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimată în funcție de prețul
pieței adică prețul zilei sau la valoarea de utilitate care reprezintă prețul presupus că îl acceptă
un client. Pentru creanțe și datorii valoarea de utilitate se stabilește în funcție de valoarea
probabilă de încasat, respectiv de plătit.
La încheierea exercițiului, elementele patrimoniale se evaluează și se reflectă în bilanț
la valoarea de intrare în patrimoniu (valoare contabilă) pusă de acord cu rezultatele
inventarierii și cu valoarea de utilitate aplicând principiul prudenței.
La anumite perioade, pe baza unor dispoziții legale este posibilă reevaluarea
elementelor patrimoniale. În cadrul acestei acțiuni valorile contabile sunt înlocuite cu valorile
actuale determinate în funcție de prețurile pieței sau cu noile valori de utilitate.

3.3. Inventarierea

Mai multe discipline economice utilizează inventarierea ca procedeu, atribuindu-i

fiecare o anumită accepțiune. În contabilitate, inventarierea este un procedeu de verificare
faptică a existenței și stării mijloacelor economice, a creanțelor și datoriilor unității
patrimoniale din punct de vedere cantitativ, calitativ și valoric. Prin utilizarea acestui
procedeu inventarierea oferă capacitatea de a furniza informații și date reale putând fi scoase
astfel la iveală neconcordanțele ce pot apărea între datele din contabilitate și realitatea din
teren.
Conform punctului 131 din Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității,
inventarierea se efectuează la locurile de existență, dedepozitare sau păstrare a bunurilor, prin
cântărire, măsurare, numărare sau alte mijloace de determinare a bunurilor.
Documentul ce stă la baza inventarierii este registrul de inventariere.
Inventarierile se clasifică după momentul în care se efectuează astfel:
- inventarieri periodice;
- inventarieri anuale;
- inventarieri ocazionale;

24
 - inventarieri inopinante.

După gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale se disting:

- inventarieri generale;
- inventarieri parțiale.

Ținând cont de modalitatea de efectuare, inventarierile pot fi:

- totale;
- prin sondaj.

Fiind o lucrare contabilă complexă și importantă pentru stabilirea situației

patrimoniale, inventarierea presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. pregătirea inventarierii – constă în luarea unor măsuri organizatorice și executarea
unor lucrări contabile de formă:
- stabilirea obiectului inventarierii și sfera lui de cuprindere;
- constituirea comisiei de inventariere în funcție de numărul de gestiuni ce
urmează a fi inventariate;
- sigilarea căilor de acces în gestiune cu excepția locului în care se efectuează
inventarierea;
- oprirea intrărilor și ieșirilor de bunuri din gestiune;
- gruparea bunurilor pe sortimente, categorii;
- verificarea stării de funcționare a aparatelor de măsură.
2. efectuarea inventarierii – etapa principală a inventarierii al cărei conținut îl
reprezintă constatarea, descrierea și evaluarea elementelor supuse inventarierii.
3. stabilirea și regularizarea rezultatelor inventarierii – presupune determinarea
plusurilor sau minusurilor la constatările în urma inventarierii. Acestea se trec în procesul
verbal de inventariere împreună cu concluziile referitoare la cauzele acestora, nominalizarea
vinovaților și măsuri de corectare, urmând a fi semnat de conducătorul unității. Procesul
verbal constituie baza efectuării regularizării rezultatelor inventarierii. În principiu, plusurile
se înregistrează ca intrări în patrimoniu iar lipsurile se impută persoanelor vinovate.
În urma înregistrării inventarierii se realizează sporirea datelor contabile în cazul
plusurilor, diminuarea lor în cazul lipsurilor, astfel încât în final soldurile conturilor să
corespundă cu realitatea faptică stabilită cu ocazia inventarierii.

25
 Capitolul 4
Documentele contabile și tehnici de înregistrare contabilă

Contabilitatea, ca știință și practică economică, este specializată în reflectarea situației

nete a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute.
După cum s-a putut observa, contabilitatea realizează întregul flux de informații
privind perioadele de gestiune, reflectate în mod separat, și exercițiul economico-financiar, în
ansamblul său.
De regulă, realizarea fluxului de informații contabile curente presupune parcurgerea
mai multor etape, dintre care cele mai importante sunt:
- Consemnarea și culegerea datelor cu privire la operațiile economico-financiare, care
au loc în cursul unei perioade de gestiune.
- Analiza și prelucrarea datelor obținute în vederea înregistrării lor încontabilitate.
- Contabilizarea, respectiv înregistrarea efectivă a datelor încontabilitate.
Contabilizarea constituie prima etapă de realizare a fluxului curent de informații
contabile și presupune culegerea datelor primare privind operațiile economico – financiare,
care au loc în cursul unei perioade de gestiune și consemnarea lor în DOCUMENTE (acte
scrise) în etalon bănesc, în ordine cronologică, în momentul și la locul efectuării lor.
Documentele în care se consemnează aceste operații se numesc documente contabile
primare, constituind baza legală (juridică) a efectuării operațiilor respective. Documentele
contabile primare permit controlul asupra realității operațiilor economico-financiare realizate,
al respectării disciplinei financiar-contabile de către agenții economici, stabilirea răspunderii
materiale privind gestionarea patrimoniului.
Conținutul documentelor diferă în funcție de caracterul operației consemnate. Ele se
concretizeaza în anumite exprimări care permit înțelegerea operațiilor economice pe care le
reflectă de către cei care le întocmesc, respectiv de către cei care le utilizează. Aceste
exprimări au un caracter comun, adică se referă la toate categoriile de documente sau au un
caracter specific.
Caracterul comun al documentelor de evidență trebuie să cuprindă următoarele
elemente:
- denumire document;
- denumirea și sediul unității care emite documentul;
- numărul de ordine al documentului;
- data și locul emiterii documentului;
- părțile care participă la operația economică;
- descrierea operației economico-financiare efectuate concis, clar, astfel încât să
cuprindă toate datele necesare înregistrării în evidență;
- datele cantitative și valorice aferente operației consemnate;
- semnătura persoanelor autorizate care răspund de întocmireadocumentelor conform
dispozițiilor legale.
Caracterele specifice se referă la precizarea unor informații care se regăsesc numai în
acel document, de exemplu în factură se fac referiri la numele delegatului care a preluat
marfa.

26
 Funcțiile documentelor sunt următoarele:
a. funcția de consemnare, cantitativă și valorică, în cifre și litere a operațiunilor
economice efectuate în cadrul unității patrimoniale;
b. funcția de document justificativ, care stă la baza înregistrării în contabilitate;
c. funcția de control, indiferent de forma în care se realizează aceasta și scopul propus;
d. funcția de asigurare a integrității patrimoniale, atât din punct de vedere al existenței ca
atare a bunurilor economice, nașterii drepturilor și obligațiilor, cât și din punct de
vedere al responsabilității administrării patrimoniului;
e. funcția de circulație permite calculul costurilor și al rezultatelor;
f. funcția juridică reflectă momentul nașterii unor drepturi și obligații. Orice operațiune
patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la
baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document
justificativ. Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează
răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat ori înregistrat în
contabilitate.

Clasificarea documentelor se face după mai multe criterii, și anume:

1. după modul de prezentare:
- tipizate – sunt cele care au un text și o formă prestabilită, fiind obligatorii
pentru toate categoriile de utilizatori din economia națională;
- netipizate – reprezentate de documente specifice unor ramuride activitate sau
unor tipuri de instituții.
2. după modul de evidențiere și înregistrare în unitatea patrimonială:
- documente obișnuite;
- documente cu regim special.
3. după locul unde se întocmesc și circulă:
- documente interne;
- documente externe
4. după natura operației pe care o reflectă:
- documente de dispoziție;
- documente de execuție;
- documente combinate;
- documente contabile.

Modelele formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă, precum și

normele metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora se aprobă prin dispoziții
legale cum ar fi: Hotărârea Guvernului nr. 831/1997 și publicată în Monitorul Oficial.
Documente contabile sunt acele documente care au ca scop realizarea înregistrării
cronologice și sistematice a operațiunilor patrimoniale.
Din cadrul documentelor contabile fac parte:
- registru jurnal;
- registru inventar;
- cartea mare;
- balanța de verificare.

27
 Registru jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează prin
articole contabile, în mod cronologic operațiile patrimoniale prin respectarea succesiunii
documentelor justificative după data de întocmire sau după data de intrare a acestora în
unitate. Se întocmește de către toate unitățile patrimoniale într-un singur exemplar. Înainte de
utilizare se numerotează, șnuruiește, certifică și parafează. Se intocmeste zilnic sau lunar,
după caz, prin înregistrarea cronologică, fără ștersături și spații libere, a documentelor în care
se reflectă mișcarea patrimoniului unității. Registrul jurnal se poate prezenta sub forma unui
registru jurnal general, iar pentru detaliere registre jurnal auxiliare.
Registru inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate
elementele patrimoniale de activ și pasiv, grupate în funcție de natura lor conform posturilor
din bilanț, inventariate potrivit normelor legale. Elementele patrimoniale înscrise în registrul
inventar au la bază listele de inventariere. Se întocmește la sfârșitul anului, fără
ștersături și fără spații libere, se numerotează și se șnuruiește. Acest registru se parafează la
organul fiscal teritorial la începerea activității, la încetarea activității unității sau în cazul
epuizării filelor din registru, pentru deschiderea unuia nou. Registrul inventar se arhivează
de către unitatea care este obligată să-l păstreze împreună cu documentele justificative ce au
stat la baza întocmirii lui.
Cartea mare este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar, direct sau
prin regrupare pe conturi corespondente înregistrările efectuate în registrul jurnal, stabilindu-
se situația fiecărui cont, respectiv soldul inițial, rulajele debitoare și creditoare, și soldurile
finale. Registrul cartea mare stă la baza întocmirii balanței de verificare și se păstrează la
compartimentul financiar-contabil.
Balanța de verificare este un document care servește la întocmirea bilanțului contabil.
Balanța de verificare se întocmește atât pentru conturile sintetice cât și pentru cele analitice.
Prin intermediul balanței de verificare se verifică concordanța dintre conturile sintetice și
conturile analitice.
Gestiunea documentelor constă în alegerea și utilizarea documentelor adecvate
operațiunilor economice și financiare specifice unității patrimoniale. Acestea se preiau din
nomenclatorul formularelor tipizate aprobate conform normelor legale pentru activitatea
financiar-contabilă. Gestiunea documentelor reprezintă acțiunea de utilizare rațională a
înscrisurilor în vederea asigurării ținerii contabilității în mod corect și la zi, cu scopul păstrării
integrității patrimoniului.
Utilizarea și evidența documentelor presupune ca pentru fiecare operațiune să se
folosească documentul adecvat, urmărindu-se completarea tuturor rubricilor specifice
documentului, înscrierea informațiilor fără ștersături, modificări, completări ulterioare.
Agenții economici trebuie să prezinte la organele fiscale teritoriale pentru înregistrare
registrul jurnal și registrul inventar, numerotate și șnuruite. Numerotarea filelor se va face în
ordine crescătoare, chiar și după începerea unui nou registru în cadrul aceluiași an financiar.
Pentru asigurarea circulației raționale și unitare a documentelor justificative care stau
la baza înregistrărilor în contabilitate, precum și pentru ținerea la zi a contabilității,
dispozițiile legale prevăd întocmirea de către conducătorul compartimentului financiar
contabil a graficelor de circulație a documentelor care se aprobă de conducătorul unității.
Graficul de circulație a documentelor este necesar să conțină: denumirea documentelor
prelucrate, înregistrate; persoanele care poartă răspunderea întocmirii lor; termenele predării
documentelor; numărul de exemplare și destinația acestora.
Păstrarea documentelor presupune două aspecte:
- păstrare curentă;
- păstrare de durată.

28
 Păstrare curentă semnifică locul unde se încheie circuitul documentului respectiv și
constă în reținerea documentelor de către compartimentul care le-a asigurat ultima prelucrare,
urmând să argumenteze operațiunea economică sau financiară dispusă sau executată.
Păstrarea curentă se realizează zi de zi prin sortareadocumentelor pe probleme de același fel și
îndosariate lunar în cadrul fiecărui compartiment.
Păstrare de durată se poate face în cadrul unității sau la arhivele statului. La
închiderea exercițiului financiar, documentele păstrate în cadrul compartimentelor se predau
la arhiva unității, pe domenii și în ordine cronologică. Termenele de păstrare a documentelor
se stabilesc prin acte normative și diferă în funcție de natura și importanța documentului. De
exemplu, registrele și documentele contabile se păstrează 10 ani de la data închiderii
exercițiului, statul de salarii și bilanțul se păstrează 50 ani. După expirarea termenului de
păstrare a documentelor se scot din arhiva unității și se predau la arhivele statului, dacă nu
mai prezintă interes.

29
 Capitolul 5
Bilanțul contabil

5.1 Conținutul și structura bilanțului

Dubla reprezentare reprezintă un principiu de bază al contabilității, care constă în

prezentarea sub aspect dublu al patrimoniului, din două puncte de vedere: material și al
provenienței. Prezentarea sub aspect dublu al patrimoniului este dată de necesitatea
cunoașterii situației nete și a rezultatului activității unității patrimoniale. Pentru realizarea
dublei reprezentări a situației patrimoniale se folosește bilanțul.
Termenul de bilanț vine de la cuvântul italienesc ”bilancia” (adică cu două talere),
simbolizând astfel o balanță cu două talere, valori de mărime egală ce stau față în față și se
egalează reciproc.
Bilanțul este un tablou cu două părți: în partea stângă se prezintă mărimea valorică
a bunurilor economice, iar în partea dreaptă se prezintă mărimea valorică a surselor de
finanțare a bunurilor economice. Bunurile economice constituie activul bilanțului, iar
sursele de finanțare constituie pasivul bilanțului. De asemenea, în bilanț este consemnat
rezultatul sub formă de profit sau pierdere: pierderea în activul bilanțului exprimă
mărimea capitalului consumat în urma desfășurării activității economice care nu a putut fi
acoperit din veniturile proprii, iar profitul în pasivul bilanțului, reprezentând surse de
finanțare proprie a activelor create ca excedent al veniturilor proprii față de cheltuieli. Se
poate folosi și varianta înscrierii pierderii cu semnul minus în pasivul bilanțului.
Forma de principiu a bilanțului se prezintă astfel:

Bilanț contabil încheiat la data de…

Activ Pasiv
1. Specificarea în expresie valorică a 1. Specificarea mărimii valorice a
bunurilor (mijloacelor) economice folosite în surselor de finanțare a bunurilor
activitatea unui titular de patrimoniu. economice.
2. Pierderea (echivalent valoric al creșterii 2. Profit (echivalent valoric al
pasivelor) creșterii valorii bunurilor economice)

Se poate preciza faptul că bilanțul este un tablou sau o situație care evidențiază, în
expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile economice și sursele de
finanțare, precum și profitul sau pierderea ca rezultat al activității desfășurate.
Funcția de reprezentare și sintetizare a bilanțului este redată mai jos:
Bilanțul

Tablou sau situațiecare evidențiază

Patrimoniul

În expresie valorică La un moment dat

Prin echilibrul dintre

Bunurile economice Sursele de finanțare

Precum și

pierderea sau profitul

Rezultatul activității
30
 5.2 Prezentarea elementelor patrimoniale prin bilanț

În cadrul activului bilanțier, elementele mulțimii de activ sunt grupate în raport de

destinația bunurilor economice utilizate și gradul de lichiditate. Cât privește pasivul,
elementele mulțimii de pasiv sunt grupate în raport de căile de formare a surselor de
finanțare, și gradul lor de exigibilitate.
Lichiditatea reprezintă capacitatea bunurilor economice de a se transforma în bani.
Exigibilitatea reprezintă posibilitatea achitării datoriilor la anumite termene.
Diferitele poziții care formează activul și pasivul bilanțului sunt denumite pisturi de
bilanț, respectiv posturi de activ și posturi de pasiv.
Conform Ordinului ministrului finanțelor pentru aprobarea Reglementărilor
contabile armonizate cu Direcția a IV-a a Comunității economice europene și cu
Standardele de contabilitate internaționale, posturile obligatorii ale bilanțului contabil sunt
următoarele:
A. Active imobilizate:
I. Imobilizări necorporale:
1. Cheltuieli de constituire;
2. Cheltuieli de dezvoltare;
3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci, drepturi și valori similare;
4. Fondul comercial;
5. Programe de informatică;
6. Avansuri și imobilizări necorporale în curs de execuție.
II. Imobilizări corporale:
1. Terenuri și construcții;
2. Instalații tehnice și mașini;
3. Alte instalații, utilaje și mobilier;
4. Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție.
III. Imobilizări financiare:
1. Titluri de participare deținute la societățile din cadrul grupului;
2. Creanțe asupra societăților din cadrul grupului;
3. Titluri sub formă de interese de participare;
4. Titluri deținute ca imobilizări;
5. Alte creanțe;
6. Acțiuni proprii (cu indicarea valorii nominale).

B. Active circulante:
I. Stocuri:
1. Materii prime și consumabile;
2. Producție în curs de execuție;
3. Produse finite și mărfuri;
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri.
II. Creanțe:
1. Creanțe comerciale;
2. Sume de încasat de la societățile din cadrul grupului;
3. Sume de încasat din interese de participare;
4. Alte creanțe;
5. Creanțe privind capitalul subscris și nevărsat.

31
III. Investiții financiare:
1. Titluri de participare în societățile din cadrul grupului;
2. Acțiuni proprii;
3. Alte investiții financiare.
IV. Casa și conturi la bănci.

C. Cheltuieli în avans și venituri angajate.

D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an:

1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni;
2. Sume datorate instituțiilor de credit;
3. Avansuri încasate în contul comenzilor;
4. Datorii comerciale-furnizori;
5. Efecte de comerț de plătit;
6. Sume datorate societăților din cadrul grupului;
7. Sume datorate privind interesele de participare;
8. Alte datorii (datorii fiscale, datorii pentru asigurările sociale).

E. Active circulante, respectiv obligații curente nete.

F. Total active minus obligații curente.

G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an:

1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni;
2. Sume datorate instituțiilor de credit;
3. Avansuri încasate în contul comenzilor;
4. Datorii comerciale-furnizori;
5. Efecte de comerț de plătit;
6. Sume datorate societăților din cadrul grupului;
7. Sume datorate privind interesele de participare;
8. Alte datorii (datorii fiscale, datorii pentru asigurările sociale).

H. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli:

1. Provizioane pentru pensii și alte obligații similare;
2. Provizioane pentru impozite;
3. Alte provizioane.

I. Venituri în avans și cheltuieli angajate.

J. Capital și rezerve:
1. Capital subscris;
2. Prime de capital;
3. Rezerve din reevaluare;
4. Rezerve;
5. Rezultatul reportat.
6. Rezultatul exercițiului.

32
 Ordinea de dispunere a pozițiilor în activul bilanțului este cea inversă
lichidității activelor, de la cele mai puțin lichide, cum sunt imobilizările necorporale, către
disponibilitățile bănești care îmbracă formă de bani. Cât privește ordinea de succesiune a
pozițiilor de pasiv, ea este inversă exigibilității surselor de finanțare, începând cu
elementelecapitalurilor proprii, continuând cu datoriile pe termen lung și cu cele pe termen
scurt. Indiferent de criteriul ales pentru ierarhizarea elementelor patrimoniale în activul și
pasivul bilanțului, necesar este ca în această ordine să se asigure o corelație între
lichiditatea activelor și exigibilitatea pasivelor.
Pe baza analizei prezentate mai sus, schema de principiu a bilanțului contabil se
prezintă astfel

Bilanț contabil încheiat la data de … - simplificat -

Activ
Active imobilizate
1.1 imobilizări necorporale
1.2 imobilizări corporale
1.3 imobilizări financiare
Active circulante
2.1 stocuri
2.2 creanțe
2.3 investiții financiare
2.4 casa și conturi la bănci
Cheltuieli în avans și venituri
angajate
Active circulante nete
Ex. N Pasiv Ex. N
1. Datorii ce trebuie plătite într-o
perioadă de un an
2. Datorii ce trebuie plătite într-o
perioadă mai mare de un an
3. Provizioane pentru riscuri și
cheltuieli
4. Venituri în avans și cheltuieli
angajate.
5. Capital și rezerve.
5.1. Capital subscris
5.2. Prime de capital
5.3. Rezerve din reevaluare
5.4. Rezerve
5.5. Rezultatul reportat
5.6. Rezultatul exercițiului
financiar

Un model simplificat al bilanțului contabil tabelar este prezentat în exemplul de

mai jos:
Societatea comercială ”Evcont”, la data de 31 decembrie 2021 dispune de
următoarea situație patrimonială:

Materiale 1000000 lei

Terenuri 1000000 lei
Furnizori 2000000 lei
Casa 500000 lei
Efecte comerciale de primit 1000000 lei
Efecte comerciale de plătit 2000000 lei
Capital social 10000000 lei
Impozit pe salarii 1000000 lei
Clienți 2000000 lei
Mijloace fixe 8000000 lei
Cheltuieli de constituire 1000000 lei
Rezerve 1000000 lei
Personal-remunerații datorate 6500000 lei
Credite bancare 4000000 lei
Conturi curente la bănci 12000000 lei

Se cere să se întocmească bilanțul contabil respectându-se principiul dublei

reprezentări.

33
 Bilanț contabil întocmit la data de 31.12.2021
ACTIV PASIV
Active imobilizate Capitaluri proprii
Cheltuieli de constituire 1000000 Capital social 10000000
Mijloace fixe 8000000 Rezerve 1000000
Terenuri 1000000 Datorii
Active circulante Credite bancare 4000000
Materiale 1000000 Furnizori 2000000
Clienți 2000000 Efecte comerciale 2000000
Efecte comerciale de primit 1000000 de platit
Conturi curente la bănci 12000000 Impozit pe salarii 1000000
Casa 500000 Personal-salarii datorate 6500000
Total activ 26500000 Total pasiv 26500000

Schema prezentată mai sus este cunoscută și sub denumirea de tablou bilanțier.
Ea se întemeiază pe ecuația fundamentală:

activ = capital propriu + datorii

ACTIV CAPITAL PROPRIU

DATORII

O altă formă este cea de listă sau diferență, care se bazează și dă expresie
ecuației fundamentale:

activ – datorii = capital propriu

Forma de principiu a unui asemenea bilanț se prezintă în exemplul următor:

Bilanț contabil întocmit la data de 31.12.202 - simplificat -

Specificarea elementelor Ex. N
1. Active imbilizate (+)
2. Active circulante (+)
3. Posturi de regularizare (+)
Total activ ( = )
4. Datorii pe termen scurt (curente) (-) Excedent activ (=) față de datoriile
pe termen scurt
5. Datorii pe termen lung (-)
6. Posturi de regularizare (-)
Capital propriu (situatia neta) ( = )

Între activul și pasivul bilanțului există un raport de egalitate, cunoscut sub denumirea
de echilibru bilanțier. Această egalitate este determinată de faptul că orice element de activ
are unul sau mai multe izvoare de finanțare reflectate în pasiv.
Compararea capitalurilor proprii la începutul și sfârșitul perioadei permite
determinarea rezultatului perioadei, cu condiția ca aportul acționarilor sau asociaților la
capital (capitalul social) să nu varieze în cursul perioadei. În caz contrar, rezultatul trebuie
modificat cu o sumă totală egală cu variația aporturilor personale (capitalului social).

Rezultatul Capitalurile proprii la Capitalurile propriila Variația

exercițiului = începutul exercițiului - începutul ± capitalului
exercițiului social

34
 5.3 Variația posturilor bilanțiere

Caracterul continuu al activității economice determină o permanentă mișcare și

transformare în masă și structura elementelor patrimoniale. Aceste modificări sunt descrise de
contabilitate prin prisma operațiilor economico-financiare. Efectuarea unor operații
economico-financiare ulterioare întocmirii bilanțului are drept rezultat variația posturilor sale.
Operațiile economico-financiare ce se întâlnesc în activitatea unităților patrimoniale
sunt de o mare diversitate.
Operațiile economice exprimă raporturi patrimoniale privindproducția sau schimbul de
valori (exemplu: aprovizionarea cu materiale de la furnizori).
Operațiile financiare exprimă mișcări de valori fără echivalent sau transferuri de valori
(exemplu: plata la bugetul statului a impozitului pe profit).
Analizat prin prisma efectului asupra ecuației generale a bilanțului A = P și asupra
structurii și mărimii valorice a elementelor patrimoniale din bilanț, operațiile economice și
financiare determină următoarele tipuri de modificări:
a) în ambele părți ale bilanțului, prin creșterea unui element de activ, concomitent și
cu aceeași sumă cu un element de pasiv:
A+x=P+x
b) în ambele părți ale bilanțului, prin scăderea unui element de activ, concomitent și
cu aceeași sumă cu un element de pași
A–x=P–x
c) numai în activul bilanțului, prin creșterea unui element de activ, concomitent cu
scăderea altui element de activ:
A+x–x=P
d) numai în pasivul bilanțului, prin creșterea unui element de pasiv, concomitent cu
scăderea altui element de pasiv:
A=P+x–x

Pentru exemplificare, se pornește de la bilanțul inițial, simplificat, care prezintă

situația patrimonială a SC ”Montana”.

Bilanț contabil încheiat la data de 31. 12. 2021

Activ Pasiv
Mijloace fixe 20000000 Capital social 30000000
Terenuri 10000000 Furnizori 5000000
Materiale 2000000 Credite bancare 5000000
Conturi curente la
bănci 7500000
Casa 500000
Total activ 40000000 Total pasiv 40000000

În cursul lunii ianuarie 2021 au avut loc următoarele operații economice care au
produs modificări:

Operația 1: Se cumpără un teren în valoare de 10000000 lei. În urma acestei operații

crește valoarea terenurilor aflate în patrimoniul SC ”Montana” (element de activ)
concomitent cu creșterea datoriilor față de furnizori (element de pasiv).

35
 Ecuația generală A = P devine: A + x = P + x
Totalul bilanțului crește: Activ inițial + Terenuri = Pasiv inițial + Furnizori
40000000 + 10000000 = 400000000 + 10000000
50000000 = 50000000

În urma acestei operații, bilanțul se prezintă astfel:

Bilanț contabil 1
Activ Pasiv
Denumire Solduri inițiale Modificări Sume finale Denumire Solduri inițiale Moificari Sume finale
posturi (sume la începutul (+, -) (sume la posturi (sume la (+, -) (sume la
perioadei) sfârșitul începutul sfârșitul
perioadei) perioadei) perioadei)

Capital social
Mijloace fixe 20 mil 20 mil Furnizori 30 mil 30 mil
Terenuri 10 mil +10 20 mil Credite 5 mil +10 mil 15 mil
Materiale 2 mil mil 2 mil bancare 5 mil 5 mil
Banca 7,5 mil 7,5 mil
Casa 0,5 mil 0,5 mil

Total activ 40 mil 50 mil Total 40 mil 50 mil

pasiv

Operația 2. Din contul de disponibilități bănești la bancă se achită obligația față de

furnizori în suma de 1000000 lei. Operația a determinat modificări în sensul scăderii în
ambele părți ale bilanțului. Scade disponibilul de la bancă (element de activ) concomitent cu
scăderea datoriilor față de furnizori (element de pasiv).
Ecuația generală A = P devine: A – x = P – x
Totalul bilanțului scade: Activ 1 – banca = Pasiv 1 – furnizori
50000000 – 1000000 = 50000000 – 10000000
49000000 = 49000000

Bilanțul întocmit după această operație se prezintă astfel:

Bilanț contabil 2
Activ Pasiv
Denumireposturi Solduri inițiale Modif Sume finale Denumire Solduri inițiale Modif Sume finale
(sume la icări (+, (sume la posturi (sumela începutul icări (+, (sume la
începutul -) sfârșitul perioadei) -) sfârșitul
perioadei) perioadei) perioadei)

Mijloace fixe Capital social

Terenuri 20 mil 20 mil Furnizori 30 mil 30 mil
MaterialeBanca 20 mil 20 mil Credite 15 mil -1 14 mil
Casa 2 mil 2 mil bancare 5 mil mil 5 mil
7,5 milo,5 - 1 6,5 mil
mil mil 0,5 mil

Total activ 50 mil 49 mil Totalpasiv 50 mil 49 mil

36
 Operația 3. Se ridică din contul de la bancă suma de 500000 lei, pentru efectuarea
unor plăți din caseria unității. Operația a determinat modificări numai în activul bilanțului.

Crește elementul de activ ”casa” concomitent cu scăderea elementului de activ

”bancă”.
Ecuația generală A = P devine: A – x + x = P
Totalul bilanțului nu se modifică: Activ 2 – banca + casa = Pasiv
249000000 – 500000 + 500000 = 49000000

În urma acestei operații economice bilanțul se prezintă astfel:

Bilanț contabil 3
Activ Pasiv
Denumire Solduri inițiale Modificări Sume finale Denumire Solduri inițiale Moificăari Sume finale
posturi (sume la (+, -) (sume lasfârșitul posturi (sume la (+, -) (sume la
începutul perioadei) începutul sfârșitul
perioadei) perioadei) perioadei)

Mijloace fixe 20 mil 20 mil Capital social 30 mil 30 mil

Terenuri 20 mil 20 mil Furnizori 14 mil 14 mil
Materiale 2 mil 2 mil Credite 5 mil 5 mil
Banca 6,5 mil - 0,5 6 mil bancare
Casa 0,5 mil +0,5 1 mil

Total activ 49 mil 49 mil Totalpasiv 49 mil 49 mil

Operația 4. Se achită obligația față de furnizori, dintr-un credit de la bancă în

suma de 2000000 lei. Operația economică a produs modificări numai în pasivul bilanțului. A
crescut un element de pasiv ”Credite bancare” concomitent cu scăderea altui element de pasiv
”Furnizori”.

Ecuația generală devine: A = P + X – XTotalul bilanțului rămâne neschimbat:

Activ 3 = Pasiv 3 + Credite bancare – Furnizori
49000000 = 49000000 + 2000000 – 2000000

37
 Bilanțul întocmit în urma acestei operații economice este de forma:

Bilanț contabil 4
Activ Pasiv
Denumire Solduri Modificări Sume Denumire Solduri Modificări Sume
posturi inițiale finale posturi inițiale finale
(sume la (+, -) (sume la (sume la (+, -) (sume la
începutul sfârșitul începutul sfârșitul
perioadei) perioadei) perioadei) perioadei)
Mijloace

Capital
fixe 20 mil 20 mil social 30 mil 30 mil
Terenuri 20 mil 20 mil Furnizori 14 mil -2mil 12 mil
Materiale 2 mil 2 mil Credite 5 mil +2mil 7 mil
Banca 6 mil 6 mil bancare
Casa 1 mil 1 mil

Total activ 49 mil 49 mil Total pasiv 49 mil 49 mil

Din exemplele prezentate se constată că operațiile economice simplificate sunt operații

simple care modifică numai câte două elemente patrimoniale. În practica economică însă,
există operații care modifică mai multe elemente patrimoniale, denumite operații complexe.

5.4 Funcțiile bilantului

Bilanțul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul și pasivul
unității patrimoniale la închiderea exercițiului, precum și în celelalte situații prevăzute de
Legea Contabilității.
Importanța bilanțului derivă din funcțiile pe care acesta le îndeplinește:
- funcția de generalizarea datelor contabilității;
- funcția de cunoaștere a mersului activității economico-financiară;
- funcția previzională.

Funcția de generalizarea datelor contabilității izvorăște din necesitatea de a grupa

datele dispersate ale contabilității curente, după criterii bine stabilite, într-un număr
restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situației
economico-financiare a unității patrimoniale.
Funcția de cunoaștere a mersului activității economico-financiară se manifestă prin
aceea că, pe baza bilanțului contabil se analizează periodic gradul realizării indicatorilor
proiectați și a rezultatelor, se identifică rezerve și se stabilesc măsuri de perfecționare a
activității economice și financiare.
Funcția previzională constă în posibilitatea oferită de bilanț de a orienta activitatea
viitoare.
Bilanțul contabil se compune din:
- bilanțul propriu-zis;
- contul de profit și pierdere;
- anexa la bilanț;
- raportul de gestiune.

38
 5.5 Norme de întocmire, certificare, verificare și analiză a bilanțului contabil

Agenții economici prevăzuți în art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, au obligația
să întocmească și să depună bilanțul contabil la direcțiile generale ale finanțelor publice și
controlului financiar de stat județene, respectiv a municipiului București sau la administrațiile
financiare ale sectoarelor, potrivit prevederilor hotărârilor guvernului.
La întocmirea bilanțului contabil se au în vedere regulile cu caracter general prevăzute
în capitolul IV din Legea contabilității nr. 82/1991, precum și precizările privind măsurile
referitoare la închiderea exercițiului financiar aprobate expres prin Ordinul Ministerului
Finanțelor.
Regiile autonome și societățile comerciale care au în subordine subunități sau filiale
din țară vor verifica și centraliza balanțele de verificare a conturilor sintetice, întocmind
bilanțul contabil centralizat al regiei sau societății.
Societățile comerciale care au în subordine sucursale și filiale care desfășoară
activitate și au sediul în străinătate vor evalua, în lei, rulajele și soldurile exprimate în valută,
din balanțele de verificare a conturilor sintetice transmise de acestea, la cursul valutar din
ultima zi a lunii decembrie a anului pentru care se închide bilanțul contabil și se vor centraliza
cu balanța de verificare întocmită pentru operațiunile economico-financiare desfășurate în
țară.
În vederea alinierii la nomenclatorul activităților Uniunii Europene, în formularul de
bilanț, agentii economici vor înscrie pe lângă codul de ramură din nomenclatorul prevăzut de
Ministerul de Finanțe și codul privind clasificarea activităților din economia națională.
Bilanțul contabil anual și raportul de gestiune se semnează de administratorul
unității și de conducătorul compartimentului financiar-contabil, iar în lipsa acestora de către
înlocuitorii lor de drept.
Administratorul unității și conducătorul compartimentului financiar-contabil poartă
răspunderea potrivit legii, asupra realității și exactității datelor cu privire la situația
patrimoniului și realizării indicatorilor economico-financiari raportați prin bilanțul contabil.
Sunt supuse verificării și certificării bilanțurile contabile ale societăților comerciale și
ale altor unități patrimoniale care, potrivit legii statelor și contractelor de asociere au obligația
să aibă cenzori.
Prin verificarea și certificarea bilanțurilor se confirmă dacă acestea dau o imagine
fidelă, clară și completă a patrimoniului situației financiare și a rezultatului exercițiului. În
acest scop, pe baza verificărilor din cursul anului, se întocmește un raport din care să rezulte,
în principal, următoarele:
✓ dacă bilanțul contabil concordă sau nu cu registrele contabile;
✓ dacă registrele de contabilitate sunt ținute în conformitate cu reglementările în vigoare;
✓ respectarea cu bună-credință a regulilor privind evaluarea patrimoniului și a celorlalte
norme și principii contabile.

Bilanțul contabil poate fi certificat fără rezerve, cu rezerve sau se refuză certificarea
acestuia. Motivele certificării cu rezerve sau refuzulde certificare se menționează în raport.
Termenul pentru depunerea bilanțului contabil este până la 15 aprilie a anului următor.
Nedepunerea bilanțului contabil sau a declarațiilor la termenele prevăzute în normele
metodologice, precum și prezentarea unui bilanț contabil necorelat, cu conținut eronat,
constituie infracțiune și se sancționează conform prevederilor O.G. emis în acest scop.

39
 Capitolul 6
Contul – procedeu de bază al metodei contabilității

6.1 Conținut

Contul este un procedeu specific al metodei contabilității care reflectă existența și

mișcarea fiecărui element patrimonial, ca efect al modificărilor produse de operațiile
economice ce au loc într-o perioadă de gestiune.
Acest procedeu este conceput în așa fel încât să preia existentele de activ și de pasiv
în bilanțul inițial, de la începutul perioadei de gestiune, iar în cursul perioadei de gestiune
înregistrează modificările în patrimoniu, ca la finele perioadei să-i ofere existentele
patrimoniale necesare întocmirii bilanțului final pe baza relației matematice:

Existentele inițiale + Creșteri – Micșorări = Existente finale

Conturile se deschid pentru elementele patrimoniale și în funcție de conținutul

economic al fiecărui element component, conturile au un conținut economic.
Conturile se clasifică în:
❖ conturi deschise pentru active;
❖ conturi deschise pentru pasive.

În cadrul activităților economice desfășurate, elementele patrimoniale sunt într-o

continuă mișcare și transformare.
Astfel, operațiunile economice care duc la creșterea activelor generează venituri, iar
creșterea pasivelor generează cheltuieli. Deci există conturi deschise pentru venituri și conturi
deschise pentru cheltuieli.

6.2 Funcțiile contului

Conturile îndeplinesc un complex de funcții integrate, dintre care mai importante sunt:
a) Funcția de înregistrare, grupare, ordonare și sistematizare a informațiilor
constituie manifestarea obiectivă în domeniul practicii contabile, a etapelor procesului de
cunoaștere specific contabilității;
b) Funcția de cuantificare (calcul și evaluare) constă în aceea că prin specificul
înregistrării informațiilor în conturi se creează premise și totodată, cadrul necesar pentru
determinarea și aprecierea mărimii diferitelor obiecte și fenomene ce se cuprind în obiectul
contabilității;
c) Funcția de informare constă în aceea că datele din conturi formează sursa specifică
de date și informații pentru cunoașterea mijloacelor activității și rezultatele unității gestionate
din punct de vedere financiar-contabil;
d) Funcția de control constă în aceea că datele înregistrate în conturi permit efectuarea
controlului privind respectarea integrității unității patrimoniale. Se asigură, de asemenea,
respectarea disciplinei financiare, disciplina contractuală;
e) Funcția contabilă constă în faptul că toate conturile deschise în contabilitatea
curentă aparțin activului și pasivului unității patrimoniale, cărora în funcție de conținutul lor
economic li s-au stabilit anumite reguli precise de folosire care permit înregistrarea corectă a
operațiilor economice în conturi.

40
 Aceste funcții ale conturilor stau la baza realizării unor funcții și obiective ale
contabilității: de investigare, descriptiv-analitice și sintetice.
Cele mai importante funcții ale contului sunt cele referitoare la conținutul economic și
la funcția contabilă.

6.3 Forma și structura contului

Forma care răspunde cel mai bine necesităților este forma bilaterală, de cântar cu
două talere. Ea poate fi imaginată sub forma literei T care indică posibilitatea practică de
separare și înregistrare într-o parte a câștigurilor, succesiv pe măsură ce au loc, și în partea
opusă micșorările care, de asemenea, se adună pe măsură ce au loc în cursul exercițiului
financiar.
Convențional, s-a stabilit ca pentru conturile privind mijloacele economice existentul
inițial și creșterile să se înregistreze în partea stângă și micșorările în partea dreaptă, iar
pentru conturile de surse de finanțare, în partea dreaptă să se înregistreze existentul inițial și
creșterile, iar în partea stângă micșorările.
Forma bilaterală a contului face posibilă cunoașterea separată a creșterilor și a
totalului acestora, cât și a micșorărilor și totalul acestora, permițând calcularea cu ușurință a
existentului final al elementului de activ sau de pasiv pentru care s-a deschis contul respectiv.

Elementele componente ale contului formează structura acestuia, care este:

1. denumirea sau titlul contului;
2. explicația operației economice înregistrate în cont;
3. debitul sau creditul contului;
4. rulajul contului;
5. totalul sumelor;
6. soldul contului.

1. Denumirea sau titlul contului

Fiecare cont are o denumire cât mai apropiată sau, dacă este posibil, să se identifice
cu denumirea elementului patrimonial pentru care se deschide.
Titlurile conturilor sunt însoțite de simbolurile corespunzătoare stabilite prin
cadrul general al planurilor de conturi.
2. Explicația operației economice înregistrate în cont
Operațiile economice care au loc sunt consemnate în documente justificative, iar pe
baza acestora se înregistrează în conturi. Fiecare înregistrare este explicată fie descriptiv,
fie contabil.
Explicația descriptivă presupune redarea pe scurt a operației economice înregistrate în
cont.
Explicația contabilă presupune ca în dreptul fiecărei sume înregistrate în cont să se
înscrie simbolul contului corespunzător.
3. Debitul și creditul contului
Debitul este partea din stângă a oricărui cont, iar creditul partea din dreapta.
Dacă conturile sunt deschise pentru active și cheltuieli, debitul reprezintă existentele și
creșterile de active și cheltuieli, iar creditul reprezintă micșorările de active și cheltuieli.
Dacă conturile sunt deschise pentru pasiv și venituri, debitul reprezintă micșorările de
pasive și venituri, iar creditul reprezintă existentele și creșterile de pasive și venituri pe o
anumită perioadă de timp.

41
 4. Rulajul contului
Totalitatea sumelor înscrise în cont într-o perioadă de timp, fără existentele inițiale,
formează rulajul contului.
Rulajul contului este de două feluri: rulaj debitor și rulaj creditor.
Rulajul debitor reprezintă totalitatea înregistrărilor făcute în partea de debit a
unui cont. Rulajul creditor reprezintă totalitatea înregistrărilor făcute în partea de credit a unui
cont într-o perioadă de gestiune.
5. Totalul sumelor
Orice înregistrare de sume în debitul unui cont reprezintă debitarea contului, iar
sumele înregistrate se numesc sume debitoare. Orice înregistrare de sume în creditul unui cont
reprezintă creditarea contului, iar sumele înregistrate se numesc sume creditoare.
Prin însumarea sumelor debitoare se obține totalul sumelor debitoare, iar prin
însumarea sumelor creditoare se obține totalul sumelor creditoare. La conturile care prezintă
și existent inițial, acesta este cuprins în totalul sumelor debitoare și respectiv creditoare. Deci
totalul sumelor se obține din însumarea existentului inițial cu rulajul.
6. Soldul contului
Soldul contului exprimă existentul valoric la un moment dat al elementului
patrimonial care se evidențiază cu ajutorul contului respectiv.
Soldul se determină ca diferență între totalul sumelor debitoare și totalul sumelor
creditoare. Daca totalul sumelor debitoare este mai mare decât totalul sumelor creditoare,
contul prezintă sold debitor, iar dacă totalul sumelor creditoare este mai mare decât totalul
sumelor debitoare, contul are sold creditor. În cazul în care totalul sumelor debitoare este egal
cu totalul sumelor creditoare, contul nu are sold și se numește cont soldat sau balansat.

6.4 Reguli de funcționare a conturilor

Prima regulă de funcționare a conturilor:

✓ conturile de activ încep să funcționeze prin debitări și se debitează cu existentele
inițiale de activ, preluate din activul bilanțului contabil;
✓ conturile de pasiv încep să funcționeze prin creditări și se creditează cu existentele
inițiale de pasiv, preluate din pasivul bilanțului contabil;

A doua regulă de funcționare a conturilor:

✓ conturile de activ se debitează cu creșterea elementelor de activ și cheltuieli,
determinate de operațiile economice, consemnate în documentele justificative;
✓ conturile de pasiv se creditează cu creșterile elementelor de pasiv și venituri,
determinate de operațiile economice, consemnate în documentele justificative;

A treia regulă de funcționare a conturilor:

✓ conturile de activ se creditează cu micșorările de active și cheltuieli determinate de
operațiile economice;
✓ conturile de pasiv se debitează cu micșorările de pasive și venituri determinate de
operațiile economice;
La finele perioadei de gestiune este necesar să se întocmească bilanțul final. Acesta
se întocmește pe baza existentelor de active și pasive determinate din conturi cu ajutorul
soldului conturilor, care se vor înscrie în bilanțul final. De aici se deduce și a patra regulă
parțială pe baza relației:

existente inițiale + (creșteri) intrări-ieșiri (micșorări) = existente finale

42
 A patra regulă solduri finale, iar conținutul economic al soldului este diferit:
✓ conturile de activ pot prezenta numai sold debitor, și reprezintă existentele de activ la
un moment dat;
✓ conturile de pasiv pot prezenta numai sold creditor, și reprezintă existentele de pasiv
la un moment dat.

Din cele patru reguli parțiale prezentate rezultă două reguli generale de funcționare a
conturilor.

Conturile de ACTIV
▪ încep să funcționeze prin debitare și se debitează cu existentul inițial de active
preluat din bilanțul inițial;
▪ se debitează cu creșterile de activ și cheltuieli;
▪ se creditează cu micșorările de active și cheltuieli;
▪ pot prezenta numai sold debitor și reprezintă existentele de activ la un moment
dat.

Conturile de PASIV
• încep să funcționeze prin creditare și se creditează cu existentul inițial de pasiv preluat
din bilanțul inițial;
• se creditează cu creșterile de pasiv și venituri;
• se debitează cu micșorările de pasiv și venituri;
• pot prezenta numai sold creditor și reprezintă existentele de pasiv la un moment dat.

Conturile care se supun acestor reguli de funcționare se numesc monofuncționale.

Există însă conturi care nu se supun rigorilor uneia din cele două reguli generale. Ele încep
să funcționeze fie prin debitare sau creditare și pot prezenta sold debitor sau creditor.
Acestea se numesc conturi bifuncționale.

6.5 Planul general de conturi

Clasificarea conturilor constă în sistematizarea lor potrivit caracteristicilor comune și

specifice ale acestora prin încadrarea în clase, grupe și subgrupe de conturi, după criterii,
cu scopul de a realiza oordine în mulțimea conturilor folosite în contabilitatea curentă.
Principalele criterii după care se clasifică conturile sunt următoarele: conținutul
economic al conturilor, funcția contabilă, sfera de cuprindere și finalitatea informațiilor pe
care le furnizează.
Din punct de vedere al conținutului economic, conturile se împart în următoarele
clase: clasa conturilor mijloacelor economice, clasa conturilor surselor economice, clasa
conturilor proceselor economice și clasa conturilor în afara bilanțului. Aceste clase de conturi
pun în evidență toate componentele obiectului contabilității.
Din punct de vedere al funcției contabile, conturile se împart în două clase: clasa
conturilor de activ și clasa conturilor de pasiv.
Din punct de vedere al sferei de cuprindere se disting două clase de conturi: clasa
conturilor sintetice și clasa conturilor analitice. Clasa conturilor analitice se împarte în grupa
conturilor analitice valorice și grupa conturilor cantitativ - valorice.
Din punct de vedere al finalității informațiilor pe care le furnizează, conturile se
impart în: clasa conturilor de gestiune externă și clasa conturilor de gestiune internă.

43
 Planul de conturi general este un tablou al tuturor conturilor folosite de către un
sector de activitate al economiei naționale.
Planul de conturi cuprinde actualmente 9 clase de conturi simbolizate cu o cifră:
Clasa 1 – Conturi de capitaluri;
Clasa 2 – Conturi de imobilizări;
Clasa 3 – Conturi de stocuri și producție în curs de execuție;
Clasa 4 – Conturi de terți;
Clasa 5 – Conturi de trezorerie;
Clasa 6 – Conturi de cheltuieli;
Clasa 7 – Conturi de venituri;
Clasa 8 – Conturi speciale;
Clasa 9 – Conturi de gestiune.

El este structurat pe clase, grupe, conturi sintetice de gradul I, conturi sintetice de

gradul II. Clasificarea și ordonarea acestor structuri s-a făcut după criteriul zecimal. Astfel,
planul de conturi cuprinde 10 clase, fiecare clasă cuprinde 10 grupe, fiecare grupă 10 conturi
sintetice de gradul I și fiecare cont de gradul I cuprinde 10 conturi sintetice de gradul II.
Grupele de conturi din cadrul fiecărei clase sunt simbolizate cu două cifre: prima
reprezintă simbolul grupei și a doua cifra reprezintă simbolul contului sintetic de gradul I.
Subconturile sunt simbolizate cu patru cifre, primele trei cifre reprezintă simbolul
contului sintetic, iar a patra cifră reprezintă simbolul subcontului.

44
 Capitolul 7
Contabilitatea capitalurilor
7.1 Noțiuni generale

Prin structura cuntabilă de capitaluri sunt delimitate sursele de finanțare cu caracter

stabil ale valorilor economice constituite ca activ patrimonial al întreprinderii.
În raport de modul lor de constituire financiară, capitalurile se diferențiază în:
➢ Capitaluri proprii;
➢ Provizioane pentru riscuri și cheltuieli;
➢ Datorii pe termen lung.

Capitalurile proprii se constituie prin aportul proprietarilor, prin autofinanțare și din

alte resurse financiare. În mod concret ele se identifică prin capitalul individual sau social,
după caz, primele legate de capital, rezervele întreprinderii, diferențele sau plusurile din
reevaluarea activelor, rezultatul raportat din exercițiile precedente, rezultatul exercițiului,
subvențiile prin investiții, fonduri proprii cu scop determinat și provizioane
reglementate.
Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli sunt fonduri constituite la închiderea
exercițiului financiar prin autofinanțare, pe seama cheltuielilor, fiind destinate finanțării
pierderilor și cheltuielilor probabile sau exigibile în viitor, certe, dar nedeterminate ca volum.
Datoriile pe termen lung – reprezintă surse financiare străine, furnizate pe termen
mediu și lung.

7.2 Contabilitatea capitalului social

A. Contabilitatea operațiilor privind constituirea capitalului:

Societatea comercială se constituie prin voința uneia sau mai multor persoane
care au convenit printr-un contract să asocieze bunurile lor într- o întreprindere comună, în
vederea împărțirii profitului sau să contribuie la eventualele pierderi.
Evidența constituirii și micșorării capitalului social se realizează prin contul de pasiv
101 - Capital. În creditul contului se realizează constituirea și creșterea capitalului prin aportul
în bani și/sau în natură al proprietarilor, prin capitalizarea rezultatului și prin operații interne,
iar în debitul contului, micșorarea capitalului prin rambursarea către asociați și acoperirea
pierderilor provenite din exercițiile precedente. Soldul contului este creditor și reprezintă
capitalul propriu ca sursă permanentă de finanțare a activelor întreprinderii.
Gradul I, 101- Capital - se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II, 1011
Capital subscris nevărsat și 1012 Capital subscris vărsat.
Conturile utilizate pentru reflectarea constituirii capitalului social sunt următoarele:
101 – Capitalul social - cu subconturile
1011 – Capital subscris nevărsat
1012 – Capital subscris vărsat
201 – Cheltuieli de constituire
456 – Decontări cu asociații privid capitalul
Contul 101 - capitalul social - este un cont de capitaluri proprii, de pasiv și ține
evidența capitalului social subscris vărsat de asociați și acționari, precum și a majorării
sau diminuării capitalului social. Capitalul social se împarte în capital subscris și capital

45
subscris nevărsat. Capitalul subscris - este capitalul pe care proprietarii s-au angajat să îl pună
la dispoziție. Capitalul subscris nevărsat (nedepus) reprezintă partea din capital subscris care
nu a fost încă fizic pus la dispoziția întreprinderii de către proprietari. Pe parcursul
funcționării întreprinderii, capitalul se poate majora prin emisiunea de acțiuni noi, de
aporturi în bani sau în natură și prin operațiuni interne, capitalizarea beneficiului exercițiului
precedent.
Contul 1011 – capital subscris nevărsat – evidențiază capitalul social subscris la
înființarea societății sau pe parcursul funcționării ei. Cont de pasiv se creditează la subscrierea
capitalului și se debitează la raportarea lui. Soldul fiind creditor, reflectă capitalul subscris
nevărsat încă.
Contul 1012 - capitalul subscris vărsat - se creditează la aducerea aportului la capital,
precum și cu majorările de capital din rezervele societății, profitul exercițiului curent,
profitul raportat, primele de capital. Se debitează cu diminuarea de capital prin acoperirea
pierderilor din exercițiile precedente sau după închiderea exercițiului curent sau la restituirea
aportului către acționari sau asociații care se retrag din societate.
Contul 201 - cheltuieli de constituire - este un cont de imobilizări corporale, de activ și
ține evidența cheltuielilor ocazionale de înființarea societății.
Contul 456 - decontări cu asociații privind capitalul - ține evidența relațiilor societății
cu asociații, fiind un cont bifuncțional. La înființarea societății, reflectă creanțele față de
asociați, fiind un cont de activ. Se debitează cu aporturile subscrise de asociați la constituirea
și creșterea capitalului social. Se creditează la aducerea aportului în bani și/sau în natură.
Soldul final debitor reflectă capitalul subscris nevărsat încă.

Schema generală de constituire a societății se descompune în trei faze:

a) înregistrarea promisiunii de aport și constituirea capitalului;
456 - Acționari, asociați = 1011 - Capital subscris nevărsat

b) Realizarea aportului
Conturi de imobilizări, stocuri sau disponibilități = 456 - Acționari, asociați

c) constituirea capitalului ca vărsat (transformarea capitalului subscris în capital

vărsat în limita aportului adus).

1011 = 1012
Capital subscris nevărsat Capital subscris vărsat

Cheltuielile de constituire se înregistrează în debitul contului 201- cheltuieli de

constituire - și sunt amortizate în maximum cinci ani.

B. Contabilitatea operațiilor privind creșterile de capital:

Capitalul social poate fi majorat prin:
a) aport în numerar;
b) aport în natură;
c) încorporarea rezervelor, primelor sau beneficiilor în masa capitalului;
d) conversia unui angajament financiar în capital (obligațiuni în acțiuni);
e) fuziunea societăților.

46
 Asemenea creștere este determinată de necesitatea procurării de noi resurse pentru
finanțarea investițiilor sau pentru întărirea situației financiare.

a). Creșterea capitalului social prin aporturi noi în numerar și/sau în natură
Promisiune aport
456 - Acționari, asociați = 1011- Capital subscris nevărsat

Aducere aport
Conturi de imobilizări, = 456 – acționari, asociați
stocuri sau disponibilități

Transformare capital
1011- Capital subscris nevărsat = 1012 - Capital subscris vărsat

2. Creșterea capitalului social prin operațiuni interne.

Creșterea are loc prin încorporarea rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de
emisiune. Motivul creșterii este cel al întăririi credibilității financiare a societății în fața
acționarilor, asigurându-i de indisponibilitatea unei mari părți a fondurilor proprii.
Încorporarea în capitalul social a primelor de capital, a diferențelor din reevaluare și a
profiturilor realizate în exercițiile precedente generează înregistrarea:

%
104 - Prime legate de capital
105 - Diferențe din reevaluare = 1012 - Capital subscris vărsat
107 - Rezultatul raportat

3. Creșterea capitalului social prin conversia obligațiunilor în acțiuni

Motivul creșterii capitalului social pe această cale este cel al reducerii datoriilor fără a
apela la trezorerie.

%
161- Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni = 1012 - Capital subscris vărsat
104 - Prime legate de capital

C. Contabilitatea operațiunilor privind micșorarea capitalului:

Reducerea capitalului se efectuează prin rambursarea către acționari sau asociați a unei
părți din capital atunci când societatea consideră capitalul prea mare în raport cu activitatea sa
și atunci când reduce investițiile dintr-un sector sau ramură de activitate.
1. Micșorarea capitalului prin rambursarea unei părți către acționari. Reducerea pe
această cale are loc în cazul în care capitalul este supraproporțional față de activitatea
societății, atunci când se reduc investițiile dintr-un anumit sector de activitate sau când se
decide a se realiza o parte din activul societății.
În cazul în care se reduce valoarea nominală a acțiunilor sau numărul de acțiuni prin
rambursarea către acționari, fiecare acționar primește o sumă proporțională cu numărul de
acțiuni pe care îl deține.

47
 Înregistrările contabile care intervin în această situație sunt:

1012 - Capital subscris vărsat = 456 - Acționari, asociați

și
456 - Acționari, asociați = 5121- Conturi curente la bănci

2. Micșorarea capitalului prin acoperirea pierderilor. Are loc în cazul în care pierderile
din exercițiile precedente sau curente nu pot fi acoperite pe altă cale. În acest scop se
procedează fie la reducerea nominală a acțiunilor, fie la reducerea numărului de acțiuni.
Înregistrarea contabilă este:

107 – Rezultatul raportat

1012 - Capital subscris vărsat = sau
121- Profit și pierdere

7.3 Contabilitatea primelor de capital

Primele de capital reprezintă fondurile proprii sau capitalul adițional creat ca diferență
între valoarea de emisiune, valoarea contabilă sau valoarea de aport a acțiunilor sau părților
sociale, și valoarea lor nominală.
Evidența primelor legate de capital se realizează prin contul sintetic de gradul I –
1041- prime legate de capital – care se dezvoltă pe cele două conturi sintetice de gradul II;
1041 – prime de emisiune sau aport și 1042 – prime de fuziune. Se creditează cu primele de
capital calculate la constituirea și fuziunea capitalului social. Se debitează cu primele
încorporate în capitalul social sau rezerve. Soldul creditor reprezintă primele de capital
delimitate ca o structură distinctă a capitalului propriu.
a) Înregistrarea primelor de capital sub forma:
- primelor de emisiune;
- primelor de fuziune;
- primelor de aport.

104 - Prime legate de capital = 1012 - Capital subscris vărsat

b) Utilizarea primelor de emisiune pentru amortizarea cheltuielilorde constituire:

1041 - Prime de emisiune sau aport = 201 - Cheltuieli de constituire

c) Încorporarea primelor în capitalul social și în rezerve, după caz:

104 - Prime legate de capital = 1012 - Capital subscris vărsat

106 - Rezerve

48
 7.4 Contabilitatea diferențelor din reevaluare

Diferențele din reevaluare reprezintă plusuri create prin reevaluarea imobilizărilor

materiale și cele financiare. Diferențele sau plusurile dintre valoarea stabilită prin reevaluare
și valoarea contabilă de origine a elementelor de activ sunt înregistrate în contul de pasiv 105.
104 – Diferențele de reevaluare se creditează cu diferențele rezultate din reevaluarea
activelor, se debitează cu diferențele transferate la capitalul social, sau la rezerve, potrivit
legii, soldul creditor reprezintă plusurile rezultate din reevaluarea activelor.
Diferențele din reevaluare se transferă la rezerve sau capital social.
211 - Terenuri = 105 - Diferențe din reevaluare

%
105 - Diferențe din reevaluare = 1012 - Capital subscris vărsat
106 - Rezerve

7.5 Contabilitatea rezervelor

În principiu, rezervele reprezintă beneficii capitalizate. Rezervele legale se constituie

anual din beneficiile nete ale unității patrimoniale, iar alte rezerve prevăzute de lege sau
statutare pot fi constituite facultativ pe seama beneficiilor nete și alte surse, cum sunt primele
de capital, fiind destinate acoperirii prin răscumpărarea propriilor acțiuni, finanțării unor
investiții.
Constituirea rezervelor se înregistrează în creditul contului ”106 - Rezerve”, iar
utilizarea lor în debitul contului. Soldul creditor al contului evidențiază rezervele delimitate de
surse de finanțare a activelor.
a) Rezervele constituite în cursul anului, din profitul brut se înregistrează:
129 - Repartizarea profitului = 1061 - Rezerve legale

b) Rezervele statutare și alte rezerve constituite anual din profitul net se

concretizează prin relația:
121 - ”Profit și pierdere” = %
1063 – ”Rezerve statutare”
1068 – ”Alte rezerve”

c) Rezervele constituite din primele de capital și diferența de reevaluare

%
104 - Prime legate de capital = 106 - Rezerve
105 - Diferențe din reevaluare

d) Rezerve utilizate pentru acoperirea pierderilor din exercițiile anterioare.

1061 - Rezerve legale = 107 - Rezultatul raportat
e) Rezerve utilizate pentru acoperirea pierderilor dinrăscumpărarea propriilor acțiuni.

1068 - Alte rezerve = 502 - Acțiuni proprii

49
 7.6 Contabilitatea rezultatului reportat

Rezultatul, sub formă de profit sau pierdere, obținut pentru exercițiile

anterioare a cărei decizie de repartizare a fost amânată pentru exercițiile viitoare, se
înregistrează în contul 107 – ”Rezultatul reportat”. În creditul contului se oglindește rezultatul
sub formă de profit, iar în debit, rezultatul sub formă de pierdere. Ulterior, contul se debitează
sau creditează în funcție de decizia adunării generale a acționarilor privind distribuirea
profitului raportat, respectiv suportat, pierderi raportate.

a) În cazul profitului, întâlnim următoarele înregistrări:

121 - Profit și pierdere = 107 - Rezultatul reportat

b) În cazul pierderilor
107 - Rezultat reportat = 121- Profit și pierdere
sau
107 - Rezultat reportat = %
1011 - Capital subscris nevărsat
106 - Rezerve
457 - Dividente de plată

c) În cazul în care pierderile sunt acoperite, în ordine din:

% = 107 - Rezultatul reportat

121 - Profit și pierdere
106 - Rezerve
1011 - Capital subscris nevărsat

7.7 Contabilitatea fondurilor proprii cu scop determinat

În categoria capitalurilor proprii sunt încadrate și fondurile cu scop

determinat, cum sunt: fondul de dezvoltare, fondul de participare la profit, și alte fonduri.
Evidența fondurilor proprii cu scop determinat se realizează prin conturile de pasiv
”111” fond de dezvoltare, ”112” fond de participare la profit și ”118” alte fonduri.
În creditul conturilor se înregistrează constituirea fondurilor, iar în debit, utilizarea
acestora potrivit dispozițiilor legale. Soldul creditor al conturilor reprezintă fondurile
constituite la dispoziția întreprinderii. Un regim distinct de funcționare are contul 119
”Repartizare la fondul de dezvoltare”. El se debitează la constituirea fondului de dezvoltare
din amortizarea mijloacelor fixe și se creditează la utilizarea fondului de dezvoltare pentru
finanțarea investițiilor.
a) Se constituie fond de dezvoltare
119 - Repartizări la fondul de dezvoltare = 111- Fondul de dezvoltare

b) Se constituie fond de dezvoltare din valoarea materialelor recuperate din

dezmembrarea mijloacelor fixe.
671 - Cheltuieli privind = 111 - Fondul de dezvoltare
operațiunile de gestiune

50
 c) Se constituie fond de dezvoltare din profitul realizat.
129 - Repartizarea profitului = 111 - Fond de dezvoltare

d) Se înregistrează diminuarea fondului de dezvoltare cu sumele cereprezintă mijloacele

fixe din amortizări
111 - Fond de dezvoltare = 119 - Repartizări la fondul
de dezvoltare

Asemănător funcționează și este înregistrat în contabilitate contul 112 - Fond de

participare la profit.

7.8 Contabilitatea subvențiilor pentru investiții

Subvențiile pentru investiții sau de capital reprezintă resursele obținute de la buget sau
de la alte unități interesate, destinate achiziționării sau creării activelor imobilizate sau
finanțării activităților pe termen lung.
Evidența subvențiilor pentru investiții se realizează prin contul 131 - ”Subvenții pentru
investiții” care se creditează cu subvențiile primite de la buget sau de la alte surse pentru
finanțarea investițiilor, precum și cu valoarea activelor imobilizate primite ca titlu gratuit
sau constatate în plus la inventariere.
În debitul contului se înregistrează cotele părți din subvenții, asimilate veniturilor
excepționale, pe măsura amortizării sau realizării prin vânzarea activelor imobilizate finanțate
pe această cale. Soldul creditor reflectă subvențiile pentru investiții nevirate la rezultatul
exercițiului.

1. Se înregistrează subvenția pentru investiții de primit

445 = 131
Subvenții Subvenții pt. investiții

2. Se primește subvenția pentru investiții

512 = 445
Conturi curente la bănci Subvenții

3. Se primește prin donație, cu titlu gratuit, un calculator

212 = 131
Mijloace fixe Subvenții pentru investiții

4. Se înregistrează trecerea unei părți din subvenția pentru investiții la venituri

131 = 772
Subvenții pentru investiții Venituri din operațiuni de capital

7.9 Contabilitatea provizioanelor reglementate

Provizioanele reglementate se constituie pe seama cheltuielilor și sunt destinate

finanțării fluctuațiilor de curs valutar, creșterilor de prețuri și amortizări. Ele sunt evidențiate
prin contul de pasiv 141 – ”Provizioane reglementate” care se creditează la constituirea
provizioanelor pe seama cheltuielilor, potrivit prevederilor legale. Se debitează cu diminuarea

51
provizioanelor în cazul când se stabilizează situația. Soldul creditor reprezintă provizioanele
constituite ca sursă de finanțare pentru acoperirea creșterilor de activ pentru care situația nu a
fost stabilizată.
1. La constituirea provizioanelor, pe seama cheltuielilor:
6874 = 141
Cheltuieli excepționale Provizioane
privind provizioane reglementate reglementate

2. În momentul când situația se stabilizează, se procedează la diminuarea provizioanelor

constituite pentru care se face inregistrarea:
141 = 7874
Provizioane reglementate Venituri excepționale din
provizioane reglementate

7.10 Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli

În spiritul principiului prudenței se constituie și provizioane pentru riscuri și

cheltuieli. Evidența constituirii și diminuării se realizează prin contul sintetic de gradul I 151
”Provizioane pentru riscuri și cheltuieli”. În creditul conturilor se înregistrează constituirea
provizioanelor, iar în debit provizioanele diminuate sau anulate. Soldul creditor al conturilor
evidențiază provizioanele constituite pentru finanțarea acestor elemente de activ a căror
realizare sau plata este incorectă, ori pentru cheltuielile care devin exigibile în perioada
următoare:
a) La finele exercițiului, constituirea provizioanelor generează înregistrarea:
6812 = 151
Cheltuieli de exploatare Provizioane pentru riscuri
privind provizioanele pentru și cheltuieli
riscuri și cheltuieli

b) În momentul în care se realizează riscul sau cheltuiala devine exigibilă, se face

următoarea înregistrare de diminuare a provizionului constituit:
151 = 7812
Provizioane pentru riscuri Venituri din provizioane pentru
și cheltuieli riscuri și cheltuieli

7.11 Contabilitatea împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni

Împrumuturile din emisiunea de obligații, denumită și credite obligatorii, reprezintă

fondurile pe termen lung asigurate prin vânzarea titlului de credit negociabile către public.
Evidența împrumuturilor din emisiunea obligațiilor se realizează cu ajutorul
contului de pasiv ”161” cu același nume. În creditul contului se înregistrează suma
împrumuturilor obținute la valoarea de rambursare a obligațiunilor emise, iar debitul sau
suma împrumuturilor rambursate sau valoarea de răscumpărare a obligațiunilor anulate.
Soldul creditor al contului reprezintă împrumuturile din emisiunea de obligațiuni
nerambursate. Datoriile privind dobânzile aferente împrumuturilor din emisiuni de
obligațiuni sunt înregistrate în contul 1681 ”Dobânzi aferente împrumuturilor din
emisiunea de obligațiuni”.

52
 În creditul contului se reflectă dobânzile datorate, în debit dobânzile plătite.

1. Se înregistrează subscrierea publică a x obligațiuni, în vederea obținerii unui

împrumut.
461 = 161
Debitori diverși Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni

2. Se încasează suma subscrisă de debitori

512 = 461
Conturi curente la bănci Debitori diverși

3. La scadență se răscumpără obligațiunile

505 = 512
Obligațiuni emise și răscumpărate Conturi curente la bănci

4. Se anulează obligațiunile răscumpărate

161 = 505
Împrumuturi din emisiuni de Obligațiuni emise și
obligațiuni răscumpărate

5. Se înregistrează borderoul cupoanelor de dobânzile aferente împrumutului

666 = 168
Cheltuieli privind dobanzile Dobanzile aferente imprumuturilor

6. Plata dobânzii
168 = 512
Dobânzile aferente împrumuturilor Conturi curente la bănci

7. La sfârșitul perioadei se decontează cheltuielile privind dobânzile

121 666
Profit și pierdere = Cheltuieli privind dobânzile

7. 12 Contabilitatea creditelor pe termen lung și mediu

Creditele pe termen lung și mediu primite de la bănci și alte investiții financiare sunt
destinate finanțării investițiilor.
Evidența creditelor de mai sus, se realizează prin conturile de pasiv: 162 ”Credite
bancare pe termen lung și mediu” și 167 ”Alte împrumuturi și datorii asimilate”.
Datoriile din dobânzi aferente acestor credite sunt reflectate la conturile: 1682
”Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung și mediu” și 1687 ”Dobânzi aferente
altor împrumuturi și datorii asimilate”. Toate conturile se creditează cu datoriile din
împrumuturi și dobânzi, se debitează la rambursarea împrumuturilor și plata dobânzilor,
soldul este creditor și reprezintă datorii din împrumuturi nerambursate și dobânzi neplătite.

53
 7. 13 Contabilitatea datoriilor legate de participații

Datoriile pe termen lung, create în cadrul de participare la unitățile asociate sau în

participații sunt contabilizate în contul de pasiv 166 ”Datorii legate de participații”. În
creditul contului se înregistrează sumele încasate de la asociațiile comerciale, iar în debitul
sau sumele restante societăților comerciale care dețin titluri de participare ale societăților
comerciale. Soldul este creditor și reprezintă sumele primite și nerestituite.

7.14 Contabilitatea altor datorii pe termen lung

Evidența bunurilor preluate din patrimoniu în concesiune sau alt mod asimilat, a
datoriilor din redevente, locații de gestiune și alte datorii similare se realizează prin
contul de pasiv 167 ”Alte împrumuturi și datorii asimilate”, iar dobânzile
corespunzătoare la contul 1687 ”Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate”.
Se creditează cu valoarea bunurilor preluate în concesiune, locații de finanțare și
valori asimilate, se debitează cu sumele plătite ca datorii în contul concesiunilor,
locațiilor de finanțare și alte valori asimilate.
Soldul contului este creditor și reprezintă datoriile privind concesiunile, locațiile de
finanțare și alte datorii asimilate.

54
 Capitolul 8
Contabilitatea activelor imobilizate

8.1 Delimitări și structuri

Activele imobilizate sau fixe, denumite și active pe termen lung, imobilizări sau
bunuri imobile, cuprind toate acele valori economice de investiții a căror perioadă de utilitate
și lichiditatea este mai mare de un an. Activele se caracterizează prin durabilitatea lor mai
îndelungată cât și prin repetatele lor participări la circuitul economic. Ele nu se consumă
sau se înlocuiesc după prima utilizare.
Activele imobilizate se diferențiază la rândul lor în trei grupe:
a) imobilizări necorporale;
b) imobilizări corporale;
c) imobilizări financiare.

a) Imobilizări necorporale, denumite și imobilizări nemateriale sau active intangibile,

cuprind toate acele valori economice de investiții care nu îmbracă fizic forma de bunuri
materiale concrete. Ele sunt reprezentate de cheltuielile de constituire, cheltuieli de cercetare
aplicată și dezvoltare, concesiunile, brevetele, licențele, mărcile de fabrică, fondul comercial
și alte imobilizări necorporale.
b) Imobilizări corporale, denumite și imobilizări materiale sau active fizice
tangibile, cuprind bunuri materiale de folosință îndelungată în activitatea unor întreprinderi.
Ele se găsesc sub formă de terenuri, mijloace fixe. Activele imobilizate corporale, cu excepția
terenurilor își pierd în timp din valoarea lor ca urmare a uzurii, determinată de utilizarea lor,
de acțiunea agenților naturii și progresului tehnic. Constatarea contabilă a pierderii de valoare
suferită de activale fixe materiale și includerea lor în costuri poartă numele de amortizări.
c) Imobilizări financiare, denumite și investiții financiare sau de portofoliu, cuprind
valorile financiare investite de întreprindere, în patrimoniul altor societăți sub forma
titlurilor de valoare, creanțelor atașate participanților, împrumuturile acordate și altor
imobilizări financiare.
Evidența existentei și mișcările acțiunii imobilizate se realizează prin conturile ce
formează conținutul clasei a 2-a din Planul de conturi general, denumită ”Conturi de active
imobilizate”.

8.2 Contabilitatea imobilizărilor necorporale

a) Cheltuieli de constituire sunt cheltuielile determinate de înființarea unității

patrimoniale sau de modificări ale activității acesteia. Recuperarea cheltuielilor de constituire
se face într-o perioadă de timp stabilită de adunarea generală a acționarilor (nu mai mare de 5
ani). Contul care le evidențiaza este 201 ”Cheltuieli de constituire” care se debitează la
efectuarea cheltuielilor și se creditează cu cheltuielile amortizate integral. Are sold final
debitor care reflectă valoarea cheltuielilor de constituire neamortizate încă.
Cu ajutorul contului 2801 ”Amortizarea cheltuielilor de constituire” se evidențiază
cheltuielilor recuperate prin includerea în contul activității. Este un cont restificativ, de pasiv.
Se creditează cu amortizarea lunară a cheltuielilor de constituire, se debitează cu amortizarea
cheltuielilor scăzute din evidență.
b) Cheltuielile de cercetare-dezvoltare cuprind cheltuielile efectuate pentru
realizarea unor lucrări de cercetare-dezvoltare menite ca, prin aplicarea lor, să se realizeze o
eficiență scontată în unitatea patrimonială. Se evidențiază cu ajutorul contului 203 ”Cheltuieli

55
de cercetare-dezvoltare”. Este un cont de imobilizări de activ. Se debitează cu suma
cheltuielilor angajate sau efectuate pe cont propriu. Se creditează cu cheltuielile amortizate
integral. Soldul final debitor reflectă cheltuielile neamortizate încă.

c) Concesiunile, brevetele și alte drepturi și valori asimilate.

Valoarea activelor imobilizate în concesiuni, brevete și alte drepturi sau valori
similare se cuprinde în această categorie dacă activele în cauză au fost preluate cu acest titlu
în patrimoniu. Se face necesară folosirea contului 205 ”Concesiuni, brevete și alte drepturi
și valori similare”. Este un cont de imobilizări necorporale de activ. Se debitează la primirea
concesiunii sau valorii asimilate. Se creditează la restituirea ei sau la schimbarea destinației.
Are sold final debitor care reflectă valoarea concesiunilor, brevetelor sau valorilor asimilate,
existente în patrimoniu. Activele imobilizate, de natura concesiunilor, brevetelor și alte
drepturi similare se amortizează pe durata prevazută pentru utilizarea lor către unitatea
patrimonială care le utilizează. Amortizarea lor se evidentiaza cu ajutorul contului 2805 cu
functie similara contului 2801.

d) Fondul comercial se reflectă în contabilitate cu ajutorul contului 207 ”Fond

comercial” a cărui funcție contabilă este cont de activ. În debitul contului 207 se reflectă
valoarea fondului comercial achiziționat dar și cel adus ca aport la capitalul societății.
Creditul contului reflectă valoarea fondului comercial cedat. Soldul contului este debitor,
reflectând fondul comercial existent. Amortizarea fondului comercial se evidențiază cu
ajutorul contului 2807 ”Amortizarea fondului comercial”. Creditul contului 2807 reflectă
valoarea cheltuielilor aferente amortizării fondului comercial. Debitul acestui cont reflectă
amortizarea aferentă fondului comercial cedat. Soldul creditor reflectă amortizarea aferentă
fondului comercial la sfârșitul exercițiului.

1. Achiziționare program informatic

208 - Alte imobilizări necorporale = 404 - Furnizor imobilizări

2. Se înregistrează amortizarea acestui program

681 280
Cheltuieli de exploatare = Amortizări
privind amortizări și provizioane imobilizări necorporale

3. Se înregistrează scoaterea din evidență a programului amortizat.

280 208
Amortizări privind = Alte imobilizări
imobilizările necorporale necorporale

Fondul comercial, contribuie la menținerea sau dezvoltarea patrimoniului unității

patrimoniale. Face parte din fondul de comerț și cuprinde clientela, vadul, firma și alte
elemente necorporale. De regulă nu este de supus amortizării.

56
 8.3 Contabilitatea imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale sunt acele bunuri economice care au o formă materială,

valoare mare și servesc o perioadă îndelungată de timp în activitatea unei unități patrimoniale
neconsumându-se la prima utilizare. Ele participă la mai multe cicluri de exploatare
transmițându-și treptat valoarea asupra produselor obținute de întreprindere.
Structura imobilizărilor corporale cuprinde două grupe de imobilizări: terenuri și
mijloace fixe.
a) După apartenența lor, mijloacele fixe pot fi:
- proprii;
- străine.
b) După natura și caracteristicile lor tehnice, mijloacele fixe se structurează în 4
categorii:
- clădiri și construcții speciale;
- mașini, utilaje și instalații de lucru; aparate și instalații de măsură și control;
mijloace de transport;
- animale de muncă; plantații;
- aparatură și mobilier de birotică.

Principalele operații cu mijloace fixe sunt:

- intrări de mijloace fixe;
- ieșiri de mijloace fixe;
- calculul și înregistrarea amortizării mijloacelor fixe.
Achiziționarea are loc de la furnizori pe baza de factură. La intrarea lor se
întocmește proces verbal de recepție definitivă. În momentul recepției se acordă un nr. de
inventar mijlocului fix, din Registrul numerelor de inventariere după care se întocmește
fișa mijlocului fix.

La ieșirea mijlocului fix, numărul său de inventar nu se mai acordă altui mijloc fix în
cursul aceluiași exercițiu financiar. Pentru eventualul transfer al mijlocului fix de la unitate la
alte unități sau de la o secție la alta se întocmește Bonul de mișcare a mijlocului fix.
La cumpărare prin licitație apare ca document specific, în afara celor menționate în
interior, Procesul verbal de licitație.
Ieșirea mijlocului fix are loc pe următoarele căi:
▪ scoaterea din funcțiune;
▪ vânzarea mijlocului fix prin licitație;
▪ acordarea mijlocului fix cu titlu gratuit.

Scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe are loc, de regulă, la expirarea duratei
normale de funcționare.
La vânzarea prin licitație se întocmește Procesul verbal de licitație, iar apoi Factura
pentru vânzare.
Pentru evidențierea imobilizărilor corporale se utilizează conturile sintetice 211
”Terenuri” și 213 ”Mijloace fixe” care sunt conturi de activ. Se debitează cu intrările în
patrimoniu a terenurilor și respectiv a mijloacelor fixe pe diverse căi. Soldurile debitoare
reflectă existentul de imobilizări corporale, respectiv terenuri și mijloace fixe.
Contul 213 ”Mijloace fixe” este prevazut a se desfășura pe subconturi care se deschid
pe categorii ale acestora astfel:

57
 - 212 - ”Clădiri”;
- 2132 - ”Construcții speciale”;
- 2133 - ”Mașini, utilaje și instalații de lucru”;
- 2134 - ”Aparate și instalații de măsurare, control și reglare”;
- 2135 - ”Mijloace de transport”;
- 2136 - ”Animale de lucru”.

Această pierdere de utilitate este cunoscută sub denumirea de uzură a cărei expresie
valorică se include în cheltuieli sub formă de amortizare.
Amortizarea se calculează prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de
intrare, pe toată durata de folosire a mijlocului fix, până la recuperarea integrală a valorii,
astfel:

Aa = V.I. / T
Aa = amortizarea anuală
V.I = valoarea de înregistrare
T = timpul de funcționare

Calculul și înregistrarea amortizării mijlocului fix se face conform Legii nr. 15/24
martie 1994. Se calculează de la data punerii în funcțiune a mijloacelor fixe și până la
recuperarea integrală a valorii de intrare.
În practica contabilă se utilizează 3 metode de calcul a amortizării mijloacelor fixe:
- amortizare liniară;
- amortizare degresivă;
- amortizare accelerată.
Amortizare liniară
Constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a mijlocului fix asupra cheltuielilor
de exploatare, proporțional cu durata normală de utilizare, exprimată în ani. Ea se calculează
prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijlocului fix. Cota
medie anuală de amortizare se stabilește în procente, ca raport între 100 și durata normală de
utilizare exprimată în ani. De exemplu, dacă un mijloc fix achiziționat are o valoare de intrare
de 500000 lei și o durată normală de utilizare de 5 ani:
➢ amortizarea va fi egală cu: 500000lei/5 ani = 100000 lei
➢ cota medie anuală de amortizare va fi egală cu: 100/5 ani = 20 %.
Deci, prin aplicarea cotei medii anuale la valoarea de intrare a mijlocului fix, se obține
amortizarea anuală, egală pentru toți cei 5 ani.

Amortizare degresivă
Constă în multiplicarea cotelor medii de amortizare liniară cu coeficienți
prevăzuți de legislație, și anume:
➢ 1,5 pentru mijloace fixe cu durata normală de utilizare cuprinsă între 2 – 5 ani;
➢ 2 pentru mijloace fixe cu durata normală de utilizare cuprinsă între 5 – 10 ani;
➢ 2,5 pentru mijloace fixe cu durata normală de utilizare de peste 10 ani.
Se obțin astfel cotele de amortizare degresive corespunzătoare.

58
 Amortizare accelerată
Constă în calcularea, la data intrării mijloacelor fixe în patrimoniul unității, a unei
amortizări anuale de până la 50 % din valoarea de intrare a acestora, iar în exercițiile
următoare calcularea amortizării anuale după regimul liniar, prin raportarea valorii rămase la
numărul de ani de utilizare rămași. Pentru utilizarea regimului de amortizare accelerată este
necesară aprobarea Ministerului de Finanțe, în care scop, agenții economici trebuie să depună
o documentație de fundamentare, pe baza căreia se stabilește un punctaj în funcție de care se
eliberează aprobarea.
Pentru evidențierea amortizării imobilizărilor corporale se utilizează contul sintetic
281 ”Amortizări privind imobilizările corporale” care îndeplinește o funcție de cont
rectificativ a valorii de intrare a imobilizărilor corporale în patrimoniu și are funcții contabile
de pasiv. Se creditează cu amortizarea imobilizărilor corporale calculată și inclusă în
cheltuieli. Soldul este creditor și reflectă amortizarea mijloacelor fixe.

1. Achiziționare utilaj
2123 404
Mașini, utilaje și instalații = Funizori
de lucru de imobilizări

2. Înregistrarea amortizării
681 281
Cheltuieli de exploatare = Amortizările
privind amortizările și provizioanele privind imobilizările corporale

Imobilizările în curs de execuție sunt evidențiate cu contul 231 cu același nume. Se

debitează cu valoarea imobilizărilor în curs aduse ca aport, facturate de furnizori, precum și
cu avansurile acordate furnizorilor de imobilizări. Se creditează cu valoarea imobilizărilor
corporale recepționate. Soldul final este debitor și evidențiază valoarea imobilizărilor
corporale în curs. Înregistrările contabile sunt asemănătoare imobilizărilor corporale.

8.4 Contabilitatea imobilizărilor financiare

Conturile folosite sunt cele din grupa 26 ”Imobilizări financiare” cu subconturile de

titluri.
Portofoliul de titluri este împărțit în trei categorii:
- titluri de participare;
- titluri imobilizate;
- titluri de plasament sau valori materiale de plasament evaluate la costul de achiziție
care reprezintă prețul de cumpărare sau valoarea determinată prin contractul de
achiziție al acestora.
Conturile sintetice în care se înregistrează operațiile economice privind imobilizările
financiare sunt:
261 ”Titluri de participare” - are funcție contabilă de cont activ. În debitul
contului se înregistrează valoarea titlurilor de participare achiziționate, răscumpărate sau
aduse ca aport la societate. În creditul contului, se înregistrează valoarea cheltuielilor privind
titlurile de participare cedate. Soldul contului reflectă valoarea titlurilor de participare
existente.

59
 267 ”Creanțe imobilizate” - are funcție contabilă de cont activ. În debit se reflectă
valoarea împrumuturilor acordate și a veniturilor de realizat din dobânzile la
împrumuturi. În credit se reflectă valoarea împrumuturilor rambursate și a dobânzilor
încasate.
Soldul debitor reflectă valoarea împrumuturilor și creanțelor acordate altor
întreprinderi.
269 ”Vărsământ de efectuat pentru imobilizări financiare” – are funcție contabilă
de cont pasiv, fiind utilizat pentru evidențierea obligațiilor de plată aflate în cadrul relațiilor
de achiziționare a imobilizărilor financiare. În credit se înregistrează sumele datorate pentru
achiziționarea imobilizărilor financiare. Debitul contului reflectă sumele plătite pentru
imobilizările financiare. Soldul creditor reflectă sumele datorate și neplătite.

1. Societatea A cumpără de la societatea B, pe termen lung, un pachet de x

acțiuni
2 269
Titluri de participare = Vărsăminte de efectuat
pentru imobilizări financiare

2. Societatea A achită societății B titluri cumpărate, din

disponibilul existent în cont la bancă.

269 5 1 2 - Conturi curente la bănci

Vărsăminte de efectuat =
pentru imobilizări finaciare

60
 Capitolul 9
Contabilitatea stocurilor

9.1. Generalități

Stocurile și producția în curs de execuție reprezintă bunuri materiale, lucrări și servicii

destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie vândute, precum și producția în curs
de execuție aflată sub forma producției neterminate.
În contabilitatea financiară a unității patrimoniale, stocurile sunt clasificate și
delimitate în funcție de patru criterii: fizic, destinația, faza ciclului de exploatare și locul de
creare a gestiunilor.
Corespunzător acestor criterii se individualizează următoarele:
- materii prime;
- materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat,
piese de schimb și alte materiale consumabile care participă indirect la activitatea de
producție);
- produsele (semifabricate, finite și reziduale);
- animale tinere și la îngrășat;
- produsele în curs de execuție;
- mărfurile;
- ambalajele.

În contabilitatea țării noastre, în sfera stocurilor sunt incluse și obiecte de inventar și

baracamente. Obiectele de inventar sunt bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevazută
de lege (15 milioane lei) pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de
viață. Baracamentele sau amenajările provizorii sunt achiziționate sau construite de unitățile
patrimoniale pentru executarea lucrărilor și prestărilor de construcții din care, prin decontare,
se recuperează cheltuielile materiale.

9.2. Evaluarea stocurilor și mișcării mărfurilor

Dacă privim evaluarea mărfurilor prin prisma celor două momente caracterizate prin
repetabilitate, (aprovizionare și vânzare) putem identifica două tipuri de prețuri:
- prețuri de cumpărare;
- prețuri de vânzare.

Prețul de cumpărare reprezintă echivalentul sumei plătite, sau de plătit pentru mărfurile
furnizate de altă întreprindere.
Prețurile de vânzare reprezintă echivalentul bănesc al sumelor încasate sau de încasat
ca urmare a vânzării mărfurilor. Documentul care stă la baza vânzărilor (cumpărărilor) de
mărfuri este factura. Pentru furnizor, ea este un document de vânzare a mărfurilor, iar
pentru client de cumpărare.
Factura cuprinde:
- Prețul unitar al mărfurilor;
- Prețul ambalajelor;

61
 - Prețul transportului.
- Taxa pe valoarea adăugată TVA=19%

Evidența constituirii și mișcării stocurilor și a producției în curs de execuție se

realizează prin conturile ce formează conținutul clasei a 3- a din planul de conturi generale,
denumită ”conturi de stocuri și producțiiîn curs de execuție”. Conturile de stocuri și producție
în curs de execuție au funcția contabilă de activ. Se debitează cu valoarea stocurilor intrate
în gestiunea unității patrimoniale. Se creditează cu valoarea stocurilor ieșite din gestiunea
unității patrimoniale prin consum, vânzare și alte destinații. Soldul conturilor este debitor și
reprezintă valoarea bunurilor și serviciilor în stoc sau în sold la sfârșitul exercițiului financiar.
Conținutul și funcția lui contabilă se diferențiază în raport de metoda
inventarului permanent sau intermitent folosită pentru evidența mișcării stocurilor.
În cazul folosirii metodei inventarului permanent – conturile de stocuri se debitează cu
intrările de valori materiale și se creditează cu ieșirile de valori materiale.
În cazul utilizării metodei inventarului intermitent - conturile înregistreaza numai
stocurile de valori materiale și producții în curs de execuție. Rulajul intrărilor și ieșirilor se
înregistrează direct prin debitul, respectiv creditul conturilor de cheltuieli în cazul materialelor
și mărfurilor și de venituri, în cazul produselor, lucrărilor și serviciilor.

9.3. Contabilitatea operațiilor privind stocurile

Operațiile privind cumpărările de stocuri se înregistrează direct în debitul conturilor

din grupa 60 ”Cheltuieli cu materii prime, materiale asimilate” și în creditul conturilor din
grupa 40 ”Furnizori și conturi asimilate”. La închiderea exercițiului financiar pentru stocurile
inițiale preluate la cheltuieli se debitează conturile 60 ”Cheltuieli cu materiiprime, materiale și
mărfuri” și se creditează conturile din clasa 3 conturile de stocuri și producția în curs de
execuție, iar pentru stocurile finale, înregistrate este inversă. Consumul de materii prime și
materiale se înregistrează prin intermediul conturilor de stocuri numai în cazul folosirii
metodei inventarului permanent.

60 Cheltuieli = 30 Stocuri

În contabilitate intervin și unele cazuri particulare. Consumul de obiecte de

inventar în momentul dării în folosință se înregistrează prin formula:
603 = 303
Cheltuieli privind obiectele de inventar Obiecte de inventar

Contabilitatea provizioanelor
Provizioanele pentru deprecierea stocurilor se calculează la închiderea exercițiului
financiar cu ocazia inventarului general al patrimoniului. În acest caz se folosește relația:

Provizioane = Valoarea contabilă = Val. de inventar a stocurilor

Pentru înregistrarea provizioanelor se folosesc două metode generale sau reluarea

provizioanelor și cea a anulării globale a provizioanelor.
Metoda generală sau a reluării provizioanelor constă în compararea soldului
provizioanelor, calculat pe baza de inventar la închiderea exercițiului financiar, cu soldul
creditor al conturilor de provizioane pentru deprecierea stocurilor.

Înregistrarea se face astffel:

62
 68 Cheltuieli cu amortizarea = 39 Provizioane pentru deprecierea și provizioanele
stocurilor și producției în curs de execuție

Dacă soldul fiind calculat este mai mic decât cel contabil, pentru diferență se face
înregistrarea de diminuare a provizionului.
39 Provizioane pentru deprecierea = 78 Venituri din provizioane
stocurilor și producției în curs de execuție

Pentru cunoașterea existenței și mișcării stocurilor de materii prime și materiale se

utilizează următoarele conturi sintetice:
301 ”Materii prime”,
302 ”Materiale consumabile”,
308 ”Diferența de preț la materii prime și materiale”.
Contul 301 ”Materii prime” este utilizat pentru evidențierea existenței și mișcării
stocurilor de materii prime care participă direct la fabricarea produselor și care se regăsesc în
produsul finit, integral sau parțial în starea lor inițială, fie transformată. Este cont de funcție
contabilă de activ și începe acțiunea prin a se debita prin intrarea de materii prime în gestiune
prin următoarele căi:
- achiziționarea din exterior;
- aduse de la terți;
- aduse ca aport în natură la societate.
Se creditează cu valoarea la preț de înregistrare a materiei prime ieșite din gestiune pe
următoarele destinații:
- consum de producție;
- vânzare;
- retragerea aporturilor în natură.
Soldul este debitor și reflectă valoarea materiilor prime existente în întreprindere.
Contul 302 ”Materiale consumabile” are aceași funcție contabilă de cont de activ și
funcționează asemănător contului 301 ”Materii prime”. Conținutul economic diferit, impune
evidențierea materialelor consumabile pe grupe, fapt pentru care contul sintetic 302
”Materiale consumabile” se desfășoară pe următoarele subconturi:
3021 - ”Materiale auxiliare”
3022 - ”Combustibili”
3023 - ”Ambalaje”
3024 - ”Piese de schimb”
3025 - ”Semințe și materiale de plantat“
3028 - ”Alte materiale consumabile”
Contul 308 ”Diferențe de preț la materii prime și materiale” este utilizat pentru
evidențierea diferențelor între prețul de înregistrare prestabilit și costul de achiziție, inclusiv
taxa pe valoare adăugată aferentă materiilor prime și materialelor consumabile intrate în
gestiune. Are funcția contabilă de activ și se debitează cu cheltuieli suplimentare, repartizate
asupra valorii materiilor prime și materialelor existente în întreprindere.
Formula contabilă pentru aprovizionarea cu materii prime și a diferenței de preț
semnifică creșterea cheltuielilor suplimentare stocului cu ocazia aprovizionării de la furnizori.
% = 401”Furnizori”
301 ”Materii prime”
308 ”Diferența de preț la materii prime și materiale”
Se dau în consum materiile prime cu formula contabilă:

63
 600 ”Cheltuieli cu materiile prime” = %
300 ”Materii prime”
308 ”Diferențe de preț la
materii prime și materiale”

9.4. Conturile privind obiectele de inventar

Din grupa conturilor de obiecte de inventar, fac parte următoarele conturi

sintetice:
303 ”Obiecte de inventar”,
328 ”Diferențe de preț la obiecte de inventar”.
Contul 303 ”Obiecte de inventar” funcționează asemănător
conturilor 301 ”Materii prime” și 302 ”Materiale consumabile”.
1. Achiziționare obiect de inventar
301 ”Obiecte de inventar” = 401 ”Furnizori”
2. Înregistrarea uzurii obiectului de inventar
603 ”Cheltuieli cu obiectele de inventar” = 303 ”Uzura obiectelor deinventar”

9.5. Conturile de produse

Principalele conturi din această grupă sunt:

331 ”Produse în curs de executare”;
341 ”Semifabricate”;
345 ”Produse finite”;
346 ”Produse reziduale”;
348 ”Diferențe de preț la produse”.
Contul 345 ”Produse finite” este utilizat pentru evidențierea stocurilor de produse
finite cât și a mișcării acestora aflate în patrimoniul unității. Este un cont cu funcție
contabilă de activ. Debitul acestui cont reflectă valoarea la preț de înregistrare a produselor
finite intrate în gestiunea unității. Creditul acestui cont reflectă valoarea produselor finite
ieșite din gestiune. Soldul este debitor și reflectă stocul de produse finite existent.
În mod asemănător funcționează și conturile 341 ”Semifabricate”, 346
”Produse reziduale”.
Contul 348 ”Diferențe de preț la produse” este utilizat pentru evidențierea
diferențelor favorabile și nefavorabile determinate la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune
între prețul standard și costul de producție la semifabricate, produse finite și produse
reziduale. Contul 348 ”Diferențe de preț la produse” are funcție contabilă de activ. Debitul
contului reflectă diferențele de preț nefavorabile obținute la produsele din producție
proprie. Creditul acestui cont reflectă diferențele de preț favorabile și nefavorabile
repartizate la sfârșitul perioadei asupra produselor ieșite din gestiune. Soldul contului este
debitor și reflectă diferențele de preț favorabile și nefavorabile aferente semifabricatelor și
produselor finite existente în stoc.
Formula contabilă pentru obținerea din procesul de producție a semifabricatelor,
produselor finite, produselor rebutate, produselor încurs de execuție, este următoarea:
% = 711 ”Venituri din producția stocată”
341 ”Semifabricate”
345 ”Produse finite”
346 ”Produse reziduale”
331 ”Produse în curs de execuție”

64
 La sfârșitul lunii se înregistrează diferențele de preț constatate:
348 ”Diferențe de pret la produse” = 711 ”Venituri din producția stocată”

Pentru vânzarea produselor și descărcarea gestiunii de produsele finite la prețul cu

care acestea au intrat în gestiune, inclusiv diferențele de preț constatate, formula
contabilă este următoarea:

a) 411 ”Clienți” = 701 ”Venituri din vânzarea produselor finite”

b) 711 ”Venituri din productia stocata” = %

345 ”Produse finite”
348 ”Diferențe de preț la produse”

9.6. Conturi de mărfuri

Din grupa conturilor de mărfuri fac parte conturile sintetice

371 ”Mărfuri”
378 ”Diferențe de preț la mărfuri”.

Contul 371 ”Mărfuri” este utilizat pentru evidențierea existenței și mișcării mărfurilor
aflate în depozite și în unitățile de desfacere cu amănuntul, sau de alimentație publică. Are
funcție contabilă de activ. Debitul reflectă mărfurile la preț de înregistrare sau de vânzare,
intrate în gestiunea unității. Creditul reflectă ieșirile de mărfuri din gestiunea unității. Soldul
este debitor și reflectă stocul de mărfuri existent.
Contul 378 ”Diferențe de preț la mărfuri” este utilizat pentru evidența adaosului
comercial aferent mărfurilor existente în gestiunea unității comerciale. Are funcție contabilă
de pasiv, creditul reflectând valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în
gestiune. Debitul reflectă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute. Soldul este
creditor și reflectă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc.
Formula contabilă pentru înregistrarea cumpărării de mărfuri la prețul de vânzare,
inclusiv TVA, este următoarea:

371 ”Mărfuri” = %
401 ”Furnizori”
378 ”Diferențe de preț la mărfuri”

Pentru vânzarea de mărfuri cu încasare de numerar, formula contabilă este

următoarea:
531 ”Casa” = 707 ”Venituri din vânzarea de mărfuri”

Se scot din gestiune mărfurile vândute astfel:

% = 371 ”Mărfuri”
607 ”Cheltuieli privind marfă”
378 ”Diferențe de preț la mărfuri”

65
 Capitolul 10
Contabilitatea decontărilor cu terții

10.1. Generalități

Prin această categorie sunt delimitate toate datoriile și creanțele față de terți cu termen
de decontare pe termen scurt.
În planul de conturi general sunt evidențiate datoriile și creanțele pe termen scurt, sub
forma: datorii și creanțe comerciale, datorii și creanțe salariale, datorii și creanțe sociale,
datorii și creanțe fiscale și asimilate, datorii și creanțe în cadrul grupului și cu asociați
debitori, creditori diverși, datorii și creanțe de regularizare, provizioane pentru deprecierea
creanțelor. Toate aceste relații de decontare cu terții se realizează cu ajutorul conturilor din
clasa 4 a Planului de conturi general, denumită ”conturi de terți”.

10.2. Contabilitatea operațiunilor privind furnizorii

Datoriile comerciale create în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii pentru

aprovizionările cu bunuri, lucrări și servicii se delimitează patrimonial sub forma furnizorilor,
efecte de plată și avansuri acordate furnizorilor.
Conturile folosite pentru evidențierea acestor datorii comerciale sunt:
401 ”Furnizori”;
403 ”Efecte de plată”;
404 ”Furnizori de imobilizări”;
456 ”Decontări cu asociații privind capitalul”.

Contul 401 ”Furnizori” este utilizat pentru evidențierea decontărilor cu furnizorii

interni și externi pentru aprovizionările cubunuri, lucrări executate și servicii prestate de către
aceștia. Este cont cu funcție contabilă de pasiv. Creditul acestui cont reflectă valoarea
bunurilor intrate în patrimoniu, materiale nestocate, valoarea lucrărilor executate și a
serviciilor prestate de terți, precum și taxa pe valoare adăugată înscrisă în facturile
furnizorilor. Debitul reflectă plățile efectuate către furnizori. Soldul exprimă suma datorată
furnizorilor.
În raport cu obiectul și sensul operațiilor de decontare se efectuează următoarele
înregistrări:
a. aprovizionarea cu stocuri de la furnizori pe baza facturii:
1. metoda inventarului permanent
% = 401 ”Furnizori”
cl 3 ”stocuri”
4426 ”TVA deductibil”

2. metoda inventarului intermitent

% = 401 ”Furnizori”
gr. 60 ”Cheltuieli cu materiile prime,
materialele și mărfurile”
4426 ”TVA deductibil”

66
 b. lucrările și serviciile primite de la furnizori pe baza facturii se înregistrează astfel:
% = 401 ”Furnizori”
6162 ”Cheltuielile cu lucrările, serviciile”
4426 ”TVA deductibil”

c. în cazul în care la închiderea exercițiului nu s-a primit factura, se faceînregistrarea:

% = 408 ”Furnizori-facturi nesosite”
6162 ”Cheltuielile cu lucrările, serviciile”
4428 ”TVA neexigibil”

La deschiderea exercițiului următor, înregistrarea se stornează în negru, urmând a se

efectua înregistrarea la valoare înscrisă în factură.

d. achitarea furnizorilor prin conturile de la bancă:

401 ”Furnizori” = 5121 ”Conturi curente la bănci”

Contul 403 ”Efecte de plată” este utilizat pentru evidențierea obligațiilor de plată
stabilite pe bază de efecte comerciale. Are funcție contabilă de pasiv. Creditul acestui cont
reflectă valoarea acceptată a biletelor de ordine subscrise. Debitul acestui cont reflectă plățile
efectuate la scadență pe bază de efecte comerciale. Soldul acestui cont este creditor și reflectă
obligațiile de plată prin efecte existente.

Contul 404 ”Furnizori de imobilizări” funcționează asemănător contului 401

”Furnizori”, cu deosebirea că se folosește la achiziționarea de imobilizări corporale și
necorporale, și nu pentru achiziționare de active circulante.

Contul 456 ”Decontări cu asociații privind capitalul” este cont de creanțe cu funcție
contabilă de activ. Debitul acestui cont reflectă capitalul subscris de acționari și asociați în
bani și natură. Creditul reflectă aporturile în bani și natură aduse la societate. Soldul final
reflectă aportul subscris la constituirea societății dar nevărsat încă.

10.3. Contabilitatea operațiunilor privind clienților

Principalele conturi sintetice cu ajutorul cărora se urmăresc creanțele unității

patrimoniale sunt:
411 - ”Clienți”
413 - ”Efecte de primit”
425 - ”Avansuri acordate personalului”
456 - ”Decontări cu asociații”
461 - ”Debitori diverși”
476 - ”Diferențe de conversie de activ”

Contul 411 ”Clienți” este utilizat pentru evidențierea decontărilor cu clienții interni și
externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri vândute, lucrări executate și servicii
prestate pe baza facturii. Are funcție contabilă de activ. În debit se reflectă prețul de vânzare
al produselor, semifabricatelor, materialelor, mărfurilor, lucrărilor executate și serviciilor și
se creditează cu sumele încasate de la clienți. Soldul final este debitor și reflectă sumele de
încasat de la clienți.

67
 Contul 413 ”Efecte de primit” este utilizat pentru evidențierea drepturilor de creanță
stabilite pe bază de efecte comerciale rezultate din relațiile cu clienții. Are funcție contabilă
de activ. Debitul reflectă sumele datorate, iar creditul reprezintă efectele comerciale primite
de la clienți. Soldul este debitor și reflectă sumele de încasat de la clienți.

Contul 461 ”Debitori diverși” este utilizat pentru evidențierea debitorilor din
reclamații, pagube și alte creanțe. Este cont de activ. Debitul reflectă contravaloarea
debitelor enumerate anterior, iar creditul reflectă sumele încasate în contul debitelor
constituite. Soldul este debitor și reflectă debite de încasat.

Tipuri de înregistrări semnificative privind decontările cu clienții:

1. vânzare pe credit comercial a produselor.

%
411 ”Clienți” = 70 ”Conturi de venituri din vânzări”
4427 ”TVA colectată”

2. Acceptarea la plată a efectelor comerciale de încasat

413 ”Efecte de primit” = 411 ”Clienți”

3. Primirea efectului comercial de la clienți

511 ”Valori de încasat” = 413 ”Efecte de primit”

4. Încasare efect comercial

5121 ”Conturi curente la bănci” = 511 ”Valori de încasat”

10.4. Taxa pe valoarea adăugată

TVA este o taxă fiscală care privește vânzările de bunuri și prestări servicii. Se
aplică în toate stadiile circuitului economic, până la consumatorul final. Este o taxă unică
de 19%, dar se aplică în mod fracționat, corespunzător valorii adăugate în fiecare
stadiu al circuitului economic.
Conturile de evidențiere sunt următoarele:
4423 - ”TVA de plată”;
4424 - ”TVA de recuperat”;
4426 - ”TVA deductibil”;
4427 - ”TVA colectat”;
4428 - ”TVA neexigibil”.

Contul 4423 ”TVA de plată” reflectă diferența de TVA ce urmează a fi decontată

statului. Este cont de pasiv; în credit se înregistrează taxa datorată, iar în debit taxa
achitată.
Contul 4424 ”TVA de recuperat” evidențiază taxa ce urmează a fi recuperată de la
stat. Este cont de activ. În debit se înregistrează taxa de recuperat, iar în credit taxa de
încasat.

68
 Contul 4426 ”TVA deductibil” este de activ și funcționează astfel: în debit se
înregistrează TVA din facturile primite, în credit regularizarea taxei.
Contul 4427 ”TVA colectat” – cont de pasiv, funcționând astfel în credit se
înregistrează taxa colectată în favoarea trezoreriei; în debit regularizarea taxei.
Contul 4428 ”TVA neexigibil” este bifuncțional ce evidențiază taxa neexigibilă în
perioada de calcul și care va deveni TVA colectată sau deductibilă.

1. Cumpărare stocuri pe bază de factură

%
Cls 3 Stocuri = 401 ”Furnizori”
4426 ”TVA deductibil”

2. Cumpărare fără factură

%
Cls 3 Stocuri = 408 ”Furnizori facturi nesosite”
4428 “TVA neexigibil”

3. Primire factură
408 ”Furnizori facturi nesosite” = 401 ”Furnizori”

4. regularizare TVA cu ocazia exigibilității

a. dacă TVA colectată este mai mare decât TVA
deductibilă, unitatea va prezenta TVA de plată.

4427 ”TVA colectat” = %

4426 ”TVA deductibil”
4423 ”TVA de plată”

b. dacă TVA colectat este mai mică decât TVA deductibilă,unitatea va

prezenta TVA de recuperat.
% = 4426 ”TVA deductibil”
4427 ”TVA colectat”
4424 ”TVA de recuperat”

c. achitarea TVA către stat se face până la data de 25 ale lunii

următoare celei de calcul
4423 ”TVA de plată” = 5121 ”Bancă”

10.5. Contabilitatea decontărilor privind remunerațiile personalului

Noțiunea de salariu cuprinde remunerarea întregului presonal printr-un contract de

muncă.
Structura și calculul salariului
a. Salariul de bază poate fi lunar pentru funcționari și determinat în funcție de numărul
de ore lucrate, producție sau desfacere realizată. Se determină prin calcul în raport de forma
de salarizare a muncii ce poate fi în acord global și în regie.

69
 b. Ore suplimentare peste numărul de ore lucrate aferente duratei de lucru la care se
aplică un tarif majorat.
c. Sporurile sunt majorări ce rezultă din convențiile colective cu unitatea și se dau
pentru: munca de noapte, duminica, periculozitate, vechime, condiții improprii.
d. Avantaje în natură sub formă de alimente, casă.
e. Salariu brut = Salariul de bază + Ore suplimentare + Sporurile + Avantaje în natură

Documentul de calcul al salariilor realizate, reținerilor și sumelor achitate angajaților

este statul de salarii. Acesta se întocmește distinct pentru fiecare unitate operativă și
compartiment funcțional. Pe baza statelor se întocmește un centralizator al statelor de salarii.
Din salarii se fac următoarele rețineri, cu caracter obligatoriu:
- contribuția la ajutorul de somaj 1%;
- contribuția la asigurările sociale 9,5%;
- contribuția la fondul de sănătate 6,5%;
- impozitul pe salariu este de 16% cu caracter debitor;
- chirii;
- rate;
- imputații.

Prin scăderea totalurilor reținerilor din salariul brut se obține suma netă care se
achită angajatului. Ea poate fi achitată în două chenzine lunare sau integral la sfârșitul
lunii.
Salariații mai pot beneficia de indemnizații pentru concediile de odihnă și cele
medicale.
Conturile utilizate pentru evidențierea decontărilor personalului sunt:

- 42 Personal și conturi asimilate

421 - Personal remunerații datorate;
423 - Personal ajutoare materiale datorate;
424 - Participarea salariațiilor la profit;
425 - Avansuri acordate personalui;
426 - Drepturi de peronal neridicat;
427 - Rețineri din remunerații datorate terților;
428 - Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul.
- 43 Asigurări sociale
431 - Contribuția la asigurările sociale;
437 - Contribuția la protecția socială;
438 - Alte datorii și creanțe sociale.
Contul 421 - Personal remunerații datorate evidențiază salariile cuvenite personalului.
Este cont de pasiv. Se creditează cu salariile datorate, se debitează cu avansul achitat, rețineri
din salariu, salariul neridicat la termen. Soldul final creditor reprezintă salariile neachitate
încă.
Contul 423 - Personal ajutoare materiale datorate ține evidența ajutoarelor pentru
concediiile medicale și de odihnă. Este cont de pasiv. Se creditează cu sumele datorate, se
debitează cu sumele achitate, rețineri efectuate și sume neridicate. Soldul final este creditor și
reprezintă sumele datorate salariaților.

70
 Contul 424 - Participarea salariaților la profit evidențiază stimulente datorate
personalului din profitul obținut. Are funcție contabilă de pasiv. Se creditează cu sumele
utilizate din fondul de participare la profit. Se debitează cu sumele nete achitate
salariaților,r eprezentând stimulente acordate din profit. Soldul final creditor reflectă sumele
datorate salariaților din profit.
Contul 425 - Avansuri acordate personalului evidențiază avansurile acordate
salariaților. Este cont de activ. Se debitează cu avansurile achitate și se creditează cu reținerea
avansurilor din salariu.
Contul 426 - Drepturi de personal neridicate este utilizat pentru evidențierea
drepturilor de personal neridicate în timp de trei zile. Are rol de pasiv. Se creditează cu
sumele datorate personalului neridicate în termen legal, se debitează cu sumele plătite din
drepturile neridicate. Soldul final al contului este creditor și reprezintă sumele neridicate de
personal datorate de unitatea economică.
Contul 427 - Rețineri din remunerații datorate terților evidențiază popririle instituite
asupra salariaților datorate terților. Este cont de pasiv. Se creditează cu sumele reținute de la
salariați pe statele de salarii pentru achitarea obligațiilor față de terți. Se debitează
cu sumele plătite terților. Soldul contului este creditor și reflectă sumele reținute din salarii și
nevirate terților.
Contul 431 - Contribuția la asigurările sociale evidențiază contribuția personalului la
asigurările sociale. Este cont cu funcție contabilă de pasiv. Se creditează cu contribuția
personalului la asigurările sociale, se debitează cu sumele virate bugetului asigurărilor sociale.
Soldul final creditor exprimă sumele datorate bugetului asigurărilor sociale nevărsate încă.
Contul 437 - Contribuția la protecția socială evidențiază decontările privind ajutorul de
somaj. Este cont de pasiv. Se creditează cu sumele datorate pentru constituirea fondului de
șomaj și se debitează cu sumele virate la buget. Soldul creditor al contului reflectă
contribuția la fondul de șomaj constituită și nevirată încă.
Contul 444 - Impozit pe salarii evidențiază datoriile la bugetul statului asupra venitului
realizat. Este cont de pasiv. Se creditează cu reținerea din salariu, se debitează cu virarea
impozitului la bugetul statului.

Înregistrările contabile aferente decontărilor personalului sunt:

- plata avansului chenzinal
425 Avansuri acordate personalului = 531 Casa

- întocmire stat salarii

641 Cheltuieli cu remunerațiile personalului = 421 Personal remunerații datorate

- înregistrarea contribuției personalului la asigurările sociale

645 Cheltuieli privind asigurările sociale = 431 Contribuția la

asigurările sociale

- înregistrarea contribuției personalului la șomaj

645 Cheltuieli privindasigurările sociale = 437 Contribuția la protecția socială

71
 - înregistrarea reținerilor din salariu

421 Personal remunerații datorate %

=
431 Personal remunerații datorate
437 Contribuția la protecția socială
444 Impozit pe salarii

72
 Capitolul 11
Conturile de trezorerie

11.1. Delimitări și structuri

În sfera activității trezoreriei se cuprind toate operațiile de gestiune a valorilor

mobiliare de plasament, a valorilor de încasat, a disponibilităților bănești, a altor valori de
trezorerie.
Operațiile de trezorerie circumscriu ansamblului operațiilor financiare și monetare pe
care o unitate patrimonială le face pentru procurarea de mijloace bănești și cheltuirea
acestora.
În structura trezoreriei și a operațiilor de trezorerie se cuprind:
- mijloacele bănești aflate în caserie și mișcarea acestora ca urmare aîncasărilor și
plăților;
- mijloacele bănești aflate în conturi curente la bănci, cecuri și efectecomerciale
depuse spre încasare sau scontare la bănci;
- mijloacele bănești în conturi bancare la termen;
- titluri de plasament, cum sunt acțiunile și obligațiunile și altetitluri achiziționate în
vederea revânzării pentru obținerea de mijloace bănești și a unor venituri;
- acreditive, avansuri de trezorerie;
- credite bancare pe termen scurt, numite și credite de trezorerie.
Deci, contabilitatea disponibilităților bănești se organizează în legătură directă cu
organizarea contabilității relațiilor economico-juridice privind drepturile și obligațiile
financiare care generează mutații ale mijloacelor bănești din patrimoniul unității în
patrimoniul altei unități.
Contabilitatea trezoreriei se organizează cu ajutorul conturilor din clasa 5 ”conturi de
trezorerie”, din care fac parte mai multe grupe de conturi, a căror ierarhizare a avut în vedere
natura elementelor de trezorerie și care se regăsesc în Planul de Conturi General.

11.2. Contabilitatea titlurilor de plasament

Evidența titlurilor se realizează prin conturile din grupa 50 ”Titluri de Plasament”.

Toate conturile, cu excepția contului 509 ”Vărsăminte” au funcția contabilă de activ. Se
debitează cu titluri de valoare, se creditează cu valoarea contabilă a titlurilor vândute sau
anulate, după caz. Au sold final debitor care reprezintă valori mobiliare de plasament aflate în
portofoliul unității.
Titluri de plasament reprezintă documente de valoare cumpărate în scopuri
comerciale, deci pentru a fi vândute, într-un timp relativ scurt, altor unități sau persoane, în
vederea obținerii unui câștig imediat din diferența dintre prețul de vânzare și cel de
cumpărare.
O unitate patrimonială care cumpără sau răscumpără titluri de plasament, utilizează
următoarele conturi simbolice:
Contul 502 – ”Acțiuni proprii” este utilizat pentru evidențierea acțiunilor proprii
răscumpărate de unitatea patrimonială de la acționari sau asociați. Debitul reflectă costul
acțiunilor proprii răscumpărate. Creditul contului reflectă valoarea acțiunilor proprii
revândute sau anulate. Soldul acestui cont este debitor și reflectă acțiunile proprii
răscumpărate, existente.

73
 Contul 503 – ”Acțiuni” reflectă valoarea acțiunilor răscumpărate în scop de revânzare.
Are funcție contabilă de activ. Pe debit se reflectă costul acțiunilor cuumpărate, iar pe credit
valoarea acțiunilor revândute. Prezintă sold debitor care reflectă valoarea acțiunilor
cumpărate existente.
Contul 506 – ”Obligațiuni” este utilizat pentru evidențierea obligațiunilor cumpărate
în vederea utilizării temporare a trezoreriei în scopul conservării acesteia, a obținerii unui
profit sub forma de dobândă. Este cont cu funcție contabilă de activ. Debitul reflectă
obligațiunile cumpărate. Creditul reflectă valoarea obligațiunilor rambursate sau revândute.
Soldul este debitor și reflectă valoarea obligațiunilor existente nevândute.
Contul 509 – ”Vărsăminte de efectuat pentru titlurile de plasament” este utilizat pentru
evidențierea datoriei de plată pentru titlurile de plasament cumpărate. Are funcția contabilă de
cont pasiv. Se creditează cu valoarea datorată, de vărsat pentru titlurile de plasament
dobândite. Debitul acestui cont reflectă valoarea vărsată, datorată pentru titlurile de
plasament. Soldul creditor reflectă valoarea de plată pentru titlurile de plasament.
1. Se răscumpără un număr de x acțiuni.
502 ”Acțiuni proprii” = 531 ”Casa”

2. Se anulează cele x de acțiuni răscumpărate.

101 ”Capital” = 502 ”Acțiuni proprii”

3. Se cumpără de la bursă x acțiuni

503 ”Acțiuni” = 509 ”Vărsăminte de efectuat pentru titluri de plasament”

4. Se plătesc acțiunile cumpărate.

509 ”Vărsăminte de efectuat = 512 ”Conturi curente la bănci”
pentru titluri de plasament”

11.3. Contabilitatea operațiunilor de încasări și plăți efectuate prin conturile de la bănci

Prin intermediul conturilor de la bănci sunt delimitate și înregistrate valorile de

încasat, cum sunt cecurile, efectele comerciale, precum și dobânzile aferente disponibilităților
și creditelor bancare.
Toate conturile de la bănci care concentrează disponibilitățile bănești au funcție
contabilă de activ. Se debitează cu valoarea de încasat sau cu încasările de lichiditate. Au sold
final debitor, care reprezintă disponibilitățile bănești existente în conturi la bănci.
a) Încasarea sumelor în conturile de la bancă pe baza extraselor de cont și
documentelor justificative se înregistrează astfel:
5121 ”Conturi curente le bănci” = %
131 - subvenții încasate
16 - încasări din împrumuturi
41 - încasări din clienți
45 - încasări din cadrul grupului
46 - încasări debitoare
518 - dobânzi
519 - credite pe termen scurt

b) Plățile din conturi bancare, pe baza documentelor justificative și a extraselor de

cont, se înregistrează astfel:
% = 5121 ”Conturi curente la bănci”

74
 161 - împrumuturi
20 – imobilizări necorporale
26 – imobilizări financiare
40 - furnizori
42 - personal
43 - asigurări sociale
44 - bugetul de stat
45 - decontări cu asociații
46 - debit și credit
519 - credit pe termen scurt
58 - viramente interne

Contabilitatea unor asemenea operații efectuate prin conturi la bancă se realizează cu

ajutorul contului 5121 ”Conturi curente la bănci în lei”, 5124 ”Conturi curente la bănci în
devize”, 5125 ”Sume în curs de decontare”, 5126 ”Carnete de cecuri cu limită de sumă”.
Toate conturile sunt de activ, se debitează prin creșterile de disponibilități și se creditează cu
diminuările acestora. Soldul final este debitor și reflectă disponibilitățile unității patrimoniale
păstrate la bancă.

11.4. Contabilitatea operațiunilor de încasări si plăți în numerar

Toate încasările în numerar se înregistrează în debitul contului 531 ”Casa” și în

creditul conturilor care arată sursele încasărilor. Plățile se oglindesc în creditul contului în
corespondență cu debitul conturilor care evidențiază destinația plății. Soldul este debitor și
reprezintă disponibilitățile bănești existente în casierie.
Documentul de înregistrare zilnică în contabilitate a operațiunilor de casă este
”Registrul de casă” la care se anexează documentele justificative de încasări și plăți în
numerar.
a) operații de încasări în numerar:
531 ”Casa” = %
41 ”Clienți”
45 ”Decontări în cadrul grupei”
46 ”Debit și credit”
70 ”Venituri”

b) operații de plăți în numerar:

% = 5311 ”Casa, în lei”
40 ”Furnizori”
42 ”Personal”
44 ”Buget de stat”
45 ”Decontări în cadrul grupei"
46 ”Creditori și debitori diverși”
47 ”Regularizări”

Toate operațiile de casă se înscriu de către casieri în ”Registrul de casă” care

constituie evidența operativă pentru asemenea operații.

75
 11.5. Credite bancare pe termen scurt

Creditele de trezorerie acordate prin contul curent se reflectă ca sold creditor 519
Credite bancare, în situația în care încasările sunt mai mici decât plățile și se rambursează
în cazul în care încasările sunt mai mari decât plățile.
Creditele pentru nevoi temporare se acordă prin conturi separat de împrumut, iar
înregistrarea este de forma:
5121 ”Conturi curente la bănci” = 5191 ”Credite bancare pe termen scurt”

La rambursarea creditelor către banca finanțatoare înregistrarea este de sens invers:

5191 ”Credite bancare pe termen scurt” = 5121 ”Conturi curente la bănci”

Pentru dobânzile datorate se face înregistrarea:

666 ”Cheltuieli privind dobânzile” = 5198 ”Credite bancare pe termen scurt”

11.6. Conturile de acreditive și avansuri de trezorerie

Principalele conturi sintetice din această grupă sunt:

541 ”Acreditive” și
542 ”Avansuri de trezorerie”.

Contul 541 ”Acreditive” este utilizat pentru evidențierea sumelor în lei sau în
devize separate din contul de disponibil al întreprinderii la bănci pe numele unei terțe
persoane în vederea efectuării unor plăți. Are funcție contabilă de cont de activ. În debitul
acestui cont se reflectă sumele la bancă depuse la dispoziția terților. În credit se regăsesc
sumele plătite efectiv terților, sau restituite unității patrimoniale ca urmare a încetării
valabilității plății. Soldul acestui cont reflectă acreditivedeschise la bănci existente.
Contul 542 ”Avansuri de trezorerie” este utilizat pentru evidențierea sumelor
încredințate unor persoane împuternicite de unitatea patrimonială, în vederea efectuării
unei plăți în favoarea acestuia. Este cont de activ, își începe acțiunea prin a se debita cu
sumele acordate în numerar unei persoane fizice. În creditul acestui cont se
reflectă plățile efectuate din avansurile de trezorerie, plata diverselor bunuri
achiziționate, cheltuieli de deplasări, detașări, transferuri. Prezintăsold debitor care reflectă
avansurile de trezorerie acordate și nejustificate.

11.7. Viramente interne

Operațiile de transferări de disponibilități bănești între conturile de la bănci,

precum și între conturile de la bănci și casieria întreprinderii se înregistrează prin contul
581 ”Viramente interne”. În debitul contului se înregistrează sumele virate dintr-un cont
de trezorerie în alt cont de trezorerie, de regulă, contul nu prezintă sold. În creditul acestui
cont se reflectă sumele intrate într-un cont de trezorerie din alt cont de trezorerie.
Folosirea contului se explică prin aceea că între momentul depunerii pe bază de
borderou, la bancă a documentelor justificative, privind transferul efectiv de sume pentru
conturile de trezorerie și consemnarea lor în extrasul de cont poate interveni un anumit
interval de timp. În tot acest interval operațiunea se înregistrează prin contul 581
”Viramente interne”.
a) La depunerea efectivă a sumei
581 ”Viramente interne” = 5311 ”Casa”

76
 b) La consemnarea în extrasul de cont
5121 ”Conturi curente la bănci” = 581 ”Viramente interne”

1. Pentru soldul debitor al contului 512, s-au calculat dobânzi.

5187 Dobânzi de încasat = 766 Venituri din dobânzi

2. Se încasează dobânzile cuvenite.

512 Conturi curente la bănci = 5187 Dobânzi de încasat

3. Pentru soldul creditor al contului 512, s-au calculat dobânzi.

666 Cheltuieli privind dobânzile = 5186 Dobânzi de plată

4. Se plătesc dobânzile.
5186 Dobânzi de plată = 512 Conturi curente la bănci

5. Se plătește un furnizor, dintr-un credit pe termen scurt primit de la bancă.

401 Furnizori = 5191 Credit bancar pe termen scurt

6. Se înregistrează dobânda la creditul pe termen scurt primit,

666 Cheltuieli privind dobânzile = 5198 Credit bancar pe termen scurt

7. La scadență se restituie creditul bancar pe termen scurt și se plătește

dobânda cuvenită.
% = 5121 Conturi curente la bănci
5191 - Credit bancar pe termen scurt
5198 - Dobânda aferentă creditelor bancare
pe termen scurt

77
 Capitolul 12
Contabilitatea cheltuielilor și veniturilor

12.1. Delimitări și structuri

Contabilitatea cheltuielilor și veniturilor este organizată având la bază concepția

dualistă. Ea are ca obiect evaluarea și înregistrarea cheltuielilor și veniturilor în funcție de
natura lor, iar contabilitatea internă de gestiune în raport de destinația cheltuielilor.
Contabilitatea reflectă în raport de natura activităților pe care le ocazionează și natura
resurselor consumate.
1. Cheltuieli de exploatare;
2. Cheltuieli financiare;
3. Cheltuieli excepționale;
4. Cheltuieli cu amortizările;
5. Cheltuieli cu impozit pe profit.

În ceea ce privește veniturile, gruparea se face în funcție de natura activității

producătoare de rezultate iar în cadrul fiecărei activități, veniturile se delimitează în funcție de
natura rezultatelor obținute.
1. Venituri din exploatare;
2. Venituri financiare;
3. Venituri excepționale;
4. Venituri cu amortizările.
Respectând principiul independenței exercițiilor, în contabilitatea financiară, cheltuielile
se grupeaza în: cheltuieli curente, cheltuieli înregistrate în avans, cheltuieli de repartizat pe
mai multe exerciții, cheltuieli de piață, iar veniturile se împart în: venituri curente, venituri
înregistrate în avans, venituri de realizat.
Relația prin care se realizează corelația dintre venituri și cheltuieli se așează pe
următoarele structuri:
Venituri din vânzări - Costul de cumpărare al mărfurilor vândute.
Producția determinată ca profit – Costul producției exercițiului.
Venituri financiare - Cheltuieli financiare.
Venituri excepționale - Cheltuieli excepționale
Conturile de cheltuieli au funcție contabilă de activ. Se debitează cu cheltuielile
efectuate în timpul anului de exercițiu financiar și se creditează la decontarea cheltuielilor
asupra rezultatelor. Conturile se închid în urma decontării cheltuielilor. Conturile de venituri
sunt asimilate conturilor de pasiv. Se creditează cu veniturile încasate în timpul anului de
exercițiu financiar, se debitează cu încorporarea veniturilor în rezultate. Nu prezintă sold.
Conturile de cheltuieli și cele de venituri se închid la sfârșitul exercițiului financiar
prin contul 121”Rezultatul exercițiului”. Cheltuielile se repartizează asupra rezultatului, iar
veniturile se încorporează în rezultat. Contul 121 ”Rezultatul exercițiului” este un cont de
bilanț, fiind inclus în categoria conturilor de capitaluri proprii. Soldul creditor al contului
evidențiază rezultatul sub formă de profit, iar soldul debitor rezultatul sub forma de pierdere.
În felul acesta contul 121 ”Rezultatul exercițiului” realizează legătura dintre conturile
de cheltuieli și venituri pe de o parte și conturi de bilanț, pe de altă parte. Astfel, soldul său
creditor reprezintă profitul creat ca sursă de finanțare în urma excedentului veniturilor asupra
cheltuielilor, iar pierderea ca sold debitor, exprimă bunurile economice nerecuperate ca
urmare a excedentului cheltuielilor asupra veniturilor.

78
 12.2. Contabilitatea cheltuielilor de exploatare

Activitatea de exploatare cuprinde toate operațiile economice și comerciale privind

aprovizionarea, producției și desfacerea bunurilor, lucrări și servicii. Sunt incluse,
deasemenea, și operațiile privind investițiile, prin care se realizează producția și construcția
proprie de mijloace fixe.
Cheltuieli privind consumurile stocate și nestocate
Prin această categorie sunt delimitate cheltuielile privind materiile prime și materialele
consumabile, energia și apa precum și mărfurile.
În toate cazurile când se folosește metoda inventarului permanent cheltuielile colectate
în cursul exercițiului se înregistrează prin articolul contabil.

60 Cheltuieli cu materii prime, materiale și mărfuri = 3 conturi de stocuri

Dacă se utilizează metoda inventarului intermitent la conturile de cheltuieli se

înregistrează cumpărările de stocuri, iar consumurile stocate se determină pe baza relației
următoare:
Cumpărări = Intrări prin cumparari + Stocuri - Stoc
consumate de la furnizori inițiale final

Înregistrările contabile care intervin în acest caz sunt:

a) preluarea la cheltuieli a stocurilor inițiale de materii prime, materiale și mărfuri;
60 ”Cheltuieli” = 3 ”Stocuri”

b) înregistrarea cumpărărilor de stocuri în cursul exercițiului,

% = 40 ”Furnizori”
60 ”Cheltuieli”
4426 ”TVA deductibil”

c) preluarea de stocuri la inchiderea exercitiului pe baza de inventar.

3 ”Stocuri” = 60 ”Cheltuieli”

Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți

Cheltuieli ocazionate de lucrările și serviciile executate de terți sunt grupate în
două categorii:
a) cheltuieli privind lucrările și serviciile ocazionate direct de desfășurarea
activității, în ansamblu, a întreprinderii. Aceste cheltuieli se înregistrează în conturile din
grupa 61 ”Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți”;
b) cheltuieli privind lucrările și serviciile legate indirect de activitățile de ansamblu,
desfășurate de unitate cum sunt: colaborările cu terții, comisioane și onorarii, protocol,
deplasări, alte servicii executate de terți. Aceste cheltuieli sunt înregistrate la conturile reunite
în grupa 62 ”Cheltuieli cu alte servicii executate de terți”.
Colectarea cheltuielilor în cursul perioadei, generează înregistrarea:
60 Cheltuieli cu lucrările și = 40 Furnizorii și conturile asimilate
serviciile executate de terți
sau
60 conturi de cheltuieli cu alte = %
servicii executate de terți 5121 conturi la bănci
531 conturi de casă

79
 Cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate.
Prin această categorie sunt delimitate toate cheltuielile privind taxele asupra
terenurilor, impozitele pe clădiri, impozitul pe dividende, TVA, accizele, datorate de unitate,
alte impozite și taxe. Toate aceste cheltuieli sunt delimitate și înregistrate prin conturile din
grupa 63”Cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate”.
Pe baza documentelor justificative privind calcularea impozitelor și taxelor se face
înregistrarea:
60 ”Cheltuieli cu impozitele, taxele = 44 Datorii față de bugetul statului,
și vărsămintele asimilate” alte organizații publice și conturi
asimilate
Cheltuieli cu personalul
La această grupă de cheltuieli sunt contabilizate cheltuielile cu salariile personalului,
cheltuieli privind contribuția angajatului la asigurările sociale și contribuția angajatului la
fondul de șomaj.
64 ”Cheltuieli cu personalul” = %
42 ”Personal și conturi asimilate”
43 ”Datorii privind asigurările sociale
protecția socială”
Alte cheltuieli de exploatare
Prin grupa 65 ”Alte cheltuieli de exploatare” se înregistrează cheltuielile
ocazionate de pierderi de creanțe suportate de unitate, pierderi din lichidarea dobânzilor și
creanțelor, precum și alte cheltuieli de exploatare. Înregistrarea contabilă este de forma:
65 ”Cheltuieli de exploatare” = %
416 ”Clienți incerți”
167 ”Alte datorii și împrumuturi”
267 ”Creanțe imobilizate”
4 ”Terți”

12.3. Contabilitatea cheltuielilor financiare

a) Se cuprind toate cheltuielile privind pierderile din creanțe legate de participații,

pierderile din vânzarea titlurilor de plasament, diferențele de curs valutar din operațiile
curente și disponibilitățile în devizie la închiderea exercițiului financiar, dobânzile curente
aferente împrumuturilor primite și alte datorii privind exercițiul în curs: sconturile acordate
clienților, alte cheltuieli financiare.
Toate operațiile privind cheltuielile financiare sunt înregistrate prin conturile din
grupa 66 ”Cheltuieli financiare”.
Importante sunt următoarele înregistrări:
666 ”Dobânzi” = %
168 ”Dobânzi aferente împrumuturilor"
451 ”Decontări în cadrul grupei”
455 ”Asociații - conturi curente”
511 ”Valori de încasat”
519 ”Credite bancare pe termen scurt”

80
 b) Cheltuielile privind sconturile acordate în cadrul relațiilor de decontări cu clienți se
contabilizează prin relația:
667 ”Cheltuieli privind = %
sconturi acordate”
411 ”Clienti”
412 ”Efecte de primit”
461 ”Debitori diverși”
511 ”Valori de încasat”

c) Cheltuieli privind titlurile de plasament reprezintă diferența nefavorabilă între

prețul de concesiune și valoarea contabilă de intrare a valorii mobiliare de plasament.
Se contabilizează prin formula:
664 ”Cheltuieli privind = 50 ”Titluri de plasament”
sconturi acordate”

d) Cheltuieli privind diferența de curs valutar, cuprind diferențele nefavorabile de curs

valutar rezultate în urma lichidării creanțelor și datoriilor în devizie ale întreprinderii și cele
constatate la evaluarea la zi a disponibilităților bancare în devizie existente în casierie și
credite deschise în devizie.
În cazul creanțelor și disponibilităților, diferențele nefavorabile de curs valutar apar în
situația în care valoarea contabilă de intrare, din momentul derulării operației, este mai mare
decât valoarea la cursul zilei din momentul încasării creanței sau evaluării disponibilităților.
Pentru datorii, diferențele nefavorabile apar în situație inversă.
Cheltuielile se înregistrează prin relația:
665 ”Cheltuieli din diferențe = %
de curs valutar”
161 ”Împrumuturi”
267 ”Creanțe și împrumuturi”
401 ”Furnizori”
411 ”Clienți”
451 ”Decontări în cadrul grupei”
461 ”Debitori inverși”
511 ”Valori de încasat”
512 ”Conturi la bănci”
531 ”Casa”
541 ”Acreditive”
542 ”Avansuri de trezorerie”

e) Alte cheltuieli financiare se identifică, de regulă, cu minus valorile create ca

diferențe între valoarea contabilă și valoarea de piață a titlurilor de plasament imediat
negociabile, evaluate la valoarea de piață.
Înregistrarea care se face este de forma:
668 ”Alte cheltuieli financiare” = 50 ”Titluri de plasament”

81
 12.4. Contabilitatea cheltuielilor excepționale

Prin sistemul de conturi sunt delimitate două categorii de cheltuieli: ocazionate de

cheltuielile de gestiune și cele ocazionate de operațiile de capital.
a) Cheltuieli excepționale privind operațiile de gestiune se identifică, cu valoarea
pierderilor din calamități înregistrate la stocuri și productia în curs de execuție.
Colectarea cheltuielilor generează înregistrarea:
671 ”Cheltuieli exceptionale privind = %
operațiile de gestiune”
3 ”Stocuri”
451 ”Decontări în cadrul grupei”
461 ”Debitori diverși”
512 ”Conturi la bancă”
531 ”Casa”
758 ”Alte venituri din exploatare”
b) Cheltuieli excepționale privind operațiile de capital sunt ocazionate de valoarea
neamortizată a activelor imobilizate amortizabile și valoarea contabilă de intrare a activelor
imobilizate neamortizate cedate, pierderile determinate de răscumpărarea propriilor acțiuni,
cheltuieli determinate de încetarea activității.
Înregistrarea cheltuielilor se face prin formula:
672 ”Cheltuieli privind = %
operațiile de capital”
20 ”Imobilizări necorporale”
21 ”Imobilizări corporale”
26 ”Imobilizări financiare”
503 ”Acțiuni proprii”

12.5. Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările și

provizioanele

Sunt cheltuieli ocazionate de aprecierea activelor amortizabile și neamortizate, precum

și cele determinate de constituirea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli și a
provizioanelor reglementate.
Contabilizarea acestor cheltuieli se face prin formula:
68 ”Cheltuieli cu amortizarea = %
și provizioane”
14 ”Provizioane reglementate”
15 ”Provizioane pentru riscuri și cheltuieli”
28 ”Amortizări din imobilizări”
29 ”Provizioane imobilizări”
39 ”Provizioane stocuri”
49 ”Provizioane creanțe”
a) Înregistrarea la închiderea exercițiului, în condițiile metodei inventarului
intermitent a stocurilor finale, de materii și materiale, mărfuri și alte valori materiale.
% = 60 ”Cheltuieli cu materii prime,
30 ”Materii prime și materiale” materiale și mărfuri”
32 ”Obiecte de inventar”
36 ”Animale”
37 ”Mărfuri”

82
 b) Cheltuieli constante la închiderea exercițiului ca fiind aferente exercițiului
următor:
471 Cheltuieli înregstrate în avans = 6 ”Cheltuieli”

c) Stornarea unor operații prin care s-au înregistrat cheltuieli fără a se primi
documente justificative, de exemplu facturile pentru consumurile nestocate, lucrările și
serviciile primite de terți.

La închiderea exercițiului pentru facturile neprimite se face înregistrarea:

% = 408 ”Furnizori - facturi nesosite”
6 ”Cheltuieli”
4428 ”TVA neexigibilă”

d) Un caz particular este și acela al contabilizării facturilor pentru bunuri și

servicii neprimite.
% = 401 ”Furnizori”
607 ”Cheltuieli privind mărfurile”
4426 ”TVA deductibilă”

e) anularea înregistrării la închiderea exercițiului:

471 ”Cheltuieli înregistrate = 607 ”Cheltuieli privind mărfurile”
în avans”

12.6. Contabilitatea veniturilor din exploatare

Se consideră venituri realizate în funcție de care se determină rezultatul numai

cele din stadiul de vânzare adică din faza unde are loc transformarea dreptului de proprietate.
Pentru veniturile nelegate de vânzări, cum sunt cele financiare și în unele cazuri cele
excepționale, sunt considerate realizate în momentul constatării sau încasării, după caz.

Tipurile principale de înregistrări care intervin sunt:

a) Venituri din producția stocată, metoda inventarului permanent.
% = 711 ”Venituri din producția stocată”
33 ”Producția în curs de execuție”
34 ”Produse”
36 ”Animale”

b) Venituri realizate cu ocazia vânzării produselor, prestărilor de servicii și

mărfurilor.
411 ”Clienți” = %
70 ”Venituri din vânzarea de produse”
4427 ”TVA colectată”

c) Venituri din producția de imobilizări:

% = %
20 ”Imobilizări necorporale” 72 ”Venituri din producția de imobilizări”
21 ”Imobilizări corporale” 4427 ”TVA colectată”
23 ”Imobilizări în curs”

83
 d) Venituri din subvenții pentru exploatare primite la export sau pentru acoperirea
pierderilor privind diferențele de preț la produse subvenționate.
% = 741 ”Venituri din subvenții de exploatare”
445 ”Subvenții”
512 ”Conturi la bănci”

e) Venituri din creanțele reactive privind clienții și debitorii diverși.

% = 754 ”Venituri din creanțe reactivate”
411 ”Clienți”
461 ”Debitori diverși”

f) Alte venituri din exploatare.

- sume datorate de salariați privind debitele:

428 ”Alte datorii în legătură = 758 ”Alte venituri din exploatare”

cu personalul”

- sume datorate de diverși debitori

461 ”debitori diverși” = 758 ”Alte venituri din exploatare”

- sume încasate reprezentând venituri din exploatarea curentă

% = 758 ”Alte venituri din exploatare”
512 ”Banca”
531 ”Casa”

Înregistrările contabile privind operațiile specifice veniturilor s-au prezentat cu

ocazia obținerii producției și decontărilor cu clienții.

12.7. Contabilitatea veniturilor financiare

În categoria veniturilor financiare sunt incluse veniturile din: participații, titluri de

plasament, imobilizări financiare cedate, creanțe imobilizate, titluri de plasament cedate,
diferențe de curs valutar, dobânzi cuvenite, sconturile obținute și alte venituri financiare.
a) dividendele și dobânzile de încasat sau încasate:
% = %
451 ”Decontări în cadrul grupului” 761 ”Venituri din participări”
361 ”Animale și păsări” 762 ”Venituri din alte imobilizări financiare”
531 ”Casa”
512 ”Conturi curente la bănci”

b) prețul de cesiune al imobilizărilor financiare cedate:

451 ”Decontări în cadrul grupului” = 762 ”Venituri din imobilizări financiare”

c) venituri din titluri de plasament cedate pentru diferența interpretul de

cesiune și cel de cumpărare:
% = 764 ”Venituri din titluri de plasament”
512 ”Conturi curente la bănci”
518 ”Dobânzi”
509 ”Vărsăminte de efectuat pt.titlurile de plasament”.

84
 d) venituri din diferențele favorabile de curs valutar, rezultate în urma lichidării
creanțelor și datoriilor în devizie la cursul zilei cu ocazia lichidării exercițiului financiar:
% = 765 ”Venituri din diferențe de curs valutar”
16 ”Împrumuturi”
267 ”Creanțe imobilizate”
40 ”Furnizori”
41 ”Clienți”
45 ”Grup și asociați”
46 ”Debitori și creditori”
51 ”Conturi la bănci”
53 ”Casa”

e) venituri financiare din dobânzile cuvenite pentru disponibilitățile din

conturile bancare și creditele comerciale:
% = 766 ”Venituri din dobânzi”
451 ”Decontări în cadrul grupului”
461 ”Debitori”
472 ”Venituri înregistrate în avans”
518 ”Dobânzi”

f) venituri obținute din sconturile de decontare de la furnizori și alți creditori:

% = 767 ”Venituri din sconturile obținute”
531 ”Casa”
401 ”Furnizori”
404 ”Furnizori imobilizări”
462 ”Creditori diverși”
512 ”Cont curent la bancă”

12.8. Contabilitatea veniturilor excepționale

Veniturile excepționale sunt grupate în două categorii din operațiile de gestiune și

din operațiile de capital.
a) bunuri sau valori primite prin donații sau cu titlu gratuit:
% = 771 ”Venituri excepționale din operațiuni de
”Stocuri și produse în curs” gestiune”

”Conturi de trezorerie”

b) drepturi de personal neridicate după prescrierea acestora:

426 ”Drepturi de personal” = 711”Venituri excepționale din op. de
neridicate” gestiune”

c) sume cuvenite întreprinderii, datorate de către bugetul statului:

448 ”Alte datorii și creanțe = 771 ”Venituri excepționale din op. de
cu bugetul statului” gestiune”

85
 d) sume de încasat sau încasate din despăgubiri și penalități:
% = 771 ”Venituri excepționale din gestiune”
461 ”Debitori diverși”
512 ”Banca”
531 ”Casa”

12.9. Contabilitatea veniturilor din amortizări și provizioane

Sunt venituri calculate determinate de reevaluarea prin diminuare a provizioanelor

pentru riscuri și cheltuieli, provizioane pentru depreciere și a celor reglementate.
Toate veniturile din amortizări și provizioane se contabilizează, de regulă, la
încheierea exercițiului financiar în cazul ieșirii activelor pentru care s-au constituit
provizioane pentru deprecieri și în situația anulării parțiale sau totale a unor provizioane
rămase fără obiect.
Tipul de înregistrare este:
%= 78 ”Venituri din provizioane”
14 ”Provizioane reglementate”;
15 ”Provizioane pt. riscuri și cheltuieli”;
28 ”Amortizări privind imobilizările”;
29 ”Provizioane pt. dep. imobilizărilor”;
39 ”Provizioane pt. dep. stocurilor”;
49 ”Provizioane pt. dep. creanțelor”;
59 ”Provizioane pt. dep. conturilor de trezorerie”

Deci veniturile excepționale din provizioane sunt cele provenite din anularea și
diminuarea provizioanelor reglementate, a celor pentru riscuri și cheltuieli, pentru deprecierea
creanțelor și pentru deprecierea imobilizărilor necorporale sau corporale ce privesc activitatea
excepțională.

12.10. Contabilitatea operațiilor privinddeterminarea rezultatului exercițiului

Periodic, lunar, trimestrial sau lunar, în funcție de convenția adoptată în contabilitate,

se determină rezultatul exercițiului. În acest scop se procedează la închiderea sau nivelarea
conturilor de cheltuieli și venituri.
Tipurile de înregistrări care intervin sunt:
a) decontarea sau repartizarea cheltuielilor asupra rezultatului pentru soldul debitor al
conturilor.
121 Profit și pierdere = 6 Conturi de cheltuieli

b) încorpoarea veniturilor în rezultatul exercițiului, pentru soldul creditor al conturilor.

7 Conturile de venituri = 121 Profit și pierdere

În urma celor două categorii de operații prezentate mai sus, soldul creditor sau debitor
al contului 121 Profit și pierdere reprezintă rezultatul exercițiului înainte de impozitare.
Calculul aferent are un caracter cumulat de la începutul anului. De fiecare dată, din
impozitul datorat se reține sumele vărsate în lunile precedente

Cheltuielile fiscale datorate generează înregistrarea:

691 Cheltuieli cu impozitul pe profit = 441 Impozit pe profit

86
 Pentru evidențierea obținerii și utilizării rezultatelor financiare se utilizează conturile:
121 Profit și pierdere
129 Repartizarea profitului

Contul 121 Profit și pierdere are funcție contabilă bifuncțională. Creditul contului
reflectă la sfârșitul exercițiului sumele înregistrate în creditul conturilor de venituri, pierderile
realizate la exercițiul anterior, pierderi nerepartizate. Debitul acestui cont reflectă la
sfârșitul exercițiului cheltuielile colectate, profitul exercițiului destinat creșterii capitalului
social, profitul precedent nerepartizat. Soldul creditor reflectă profitul realizat dacă veniturile
sunt mai mari decât cheltuielile. Avem sold debitor ce reflectă pierderi, dacă cheltuielile sunt
mai mari decât veniturile.
Contul 129 Repartizarea profitului este rectificativ de rezultate cu funcție contabilă de
activ. Debitul cuprinde rezervele constituite dinprofitul realizat în exercițiul precedent, sumele
rezultate din valorificarea materialelor, iar creditul reflectă profitul net realizat în exercițiul
financiar precedent destinat repartizării. Soldul acestui cont este debitor și reflectă
repartizările din profit efectuate în timpul anului.

87
 Capitolul 13
Balanța de verificare

13.1. Conținut și clasificare

După înregistrarea operațiilor în conturi, apare necesitatea unui instrument care să

asigure preluarea rapidă și centralizată a informațiilor pentru a le transpune în bilanț. Acest
instrument este balanța de verificare. Deci balanța de verificare asigură legătura dintre cont și
bilanț.
Balanța de verificare este un procedeu specific metodei contabilității care permite
verificarea corectitudinii sumelor înregistrate în conturi, în timpul lunii. Ea se întocmește la
sfârșitul fiecărei luni sub forma unui tabel enumerativ al conturilor utilizate cu sumele
aferente. Caracteristic balanței este faptul că sumele se cumulează de fiecare dată de la
începutul anului până la luna de calcul inclusiv.
Anual unitatea patrimonială întocmește 12 balanțe de verificare cu caracter obligatoriu
ce dau o imagine de ansamblu asupra mijloacelor economice, surselor de finanțare,
cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor financiare.
Balanța de verificare asigură respectarea echilibrului permanent impus de dubla
înregistrare în conturi.
În funcție de numărul de egalități pe care le conțin, existe balanțe cu:
- o serie de egalități;
- două serii de egalități;
- trei serii de egalități;
- patru serii de egalități.
Balanța de verificare cu o serie de egalități poate fi întocmită în două variante: pe
baza de total sume debitoare sau creditoare sau pe bază de solduri finale.
Egalitatea este: TSD = TSC sau TSfD = TSfC.
Balanța de verificare cu două serii de egalități combină cele două variante ale balanței
de verificare cu o serie de egalități: TSD = TSC și TSfD = TSfC
Balanța de verificare cu trei serii de egalități conține solduri inițiale, rulaje și solduri
finale. SiD = SiC, RD = RC si TSfD = TSfC.
Balanța de verificare patru serii de egalități conține solduri inițiale,rulaje, total sume și
solduri finale. SiD = SiC, RD = RC TSD = TSC și TSfD = TSfC.
Observăm că aceasta este cea mai completă balanță de verificare deoarece conține cel
mai mare număr de informații fiind baza întocmirii bilanțului contabil.
Pentru fiecare cont sintetic se poate întocmi o balanță de verificare analitică ce
detaliază soldul inițial, rulajele, total sume și soldurile finale pe elemente componente.

13.2. Tehnica întocmirii balanței de verificare

Etapele sunt următoarele:
- se preiau operațiunile din registrul jurnal în cartea mare;
- se totalizează sumele înregistrate sistematic în debitul și creditul fiecărei
cont, determinând rulajele lunii;
- se preiau sumele precedente din balanța anterioară, se înscriu rulajele lunii,
se calculează total sume și solduri finale;
- se adună toate coloanele determinând egalitatea între coloanele debitoare și
cele creditoare.

88
 Trebuie să avem corelația:
Total rulaje (din balanța de verificare) = Total rulaje (din registrul jurnal)

13.3. Posibilități de identificare a erorilor

Balanta de verificare, prin intermediul egalităților pe care le conține îndeplinește

funcția de control și identificare a erorilor de înregistrare.
Existența unei inegalități între două coloane debitoare și creditoare dovedește o eroare
de înregistrare ce trebuie depistată și corectată.
Erori ce pot fi descoperite cu ajutorul balanței:
- erori de întocmire a balanței;
- erori de înregistrare în cartea mare;
- erori de stabilire a sumelor din formulele contabile.

Erori ce nu pot fi descoperite cu ajutorul balanței:

- omisiuni;
- erori de compensație;
- erori de imputație;
- erori de înregistrare.
Aceste erori pot fi identificate numai prin balanța șah care reflectă pe lângă seriile de
egalități și corespondența conturilor.
Rezultă din toate acestea că balanța de verificare îndeplinește o funcție de control ci și
pe acelea de grupare și centralizare a datelor înregistrate în conturi și de analiză a activității
economice, realizând concordanța dintre conturile analitice și cele sintetice, precum și
legătura dintre cont și bilanț.

PLANUL GENERAL DE CONTURI

CLASA 1 – CONTURI DE CAPITAL

GR. 10 CAPITAL ȘI REZERVE

101 Capitalul social
1011 Capital subscris nevărsat
1012 Capital subscris vărsat
1015 Patrimoniul regiei
1016 Patrimoniul public
104 Prime legate de capital
1041 Prime de emisiune
1042 Prime de fuziune
1043 Prime de aport
1044 Prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni
105 Rezerve din reevaluare
1051 Rezerve din reevaluare aferente bilanțului de deschidere al primului an de
aplicare a ajustării la inflație
1058 Rezerve din reevaluări dispuse prin acte normative

89
106 Rezerve de conversie
1061 Rezerve legale
1062 Rezerve pentru acțiuni proprii
1063 Rezerve statuate sau contractuale
1068 Alte rezerve

GR. 11 REZULTATUL REPORTAT

117 Rezultatul reportat
1171 Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat, respectiv pierderea
nerecuperată
1172 Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai
puțin IAS 29
1173 Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile
1174 Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor fundamentale
1175 Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve de reevaluare

GR 12 REZULTATUL EXERCIȚIULUI
121 Profit și pierdere
129 Repartizarea profitului

GR 13 SUBVENȚII PENTRU INVESTIȚII

131 Subvenții pentru investiții

GR 14 PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ȘI CHELTUIELI

151 Provizioane pentru riscuri și cheltuieli
1511 Provizioane pentru litigii
1512 Provizioane pentru garanții acordate clienților
1513 Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor corporale
și alte acțiuni similare legate de acestea
1514 Provizioane pentru restructurare
1518 Alte provizioane pentru riscuri și cheltuieli

GR 16 ÎMPRUMUTURI ȘI DATORII ASIMILATE

161 Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni
1614 Împrumuturi externe din emisiunea de obligațiuni garantate de stat
1615 Împrumuturi externe din emisiunea de obligațiuni garantate de bănci
1617 Împrumuturi interne din emisiunea de obligațiuni garantate de stat
1618 Alte împrumuturi din emisiunea de obligațiuni
162 Credite bancare pe termen lung
1621 Credite bancare pe termen lung
1622 Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadență
1623 Credite bancare externe guvernamentale

90
 1624 Credite bancare externe garantate de stat
1625 Credite bancare externe garantate de bănci
1626 Credite de la trezoreria statului
1627 Credite bancare interne garantate de stat
166 Datorii ce privesc imobilizările financiare
1661 Datorii către societățile din cadrul grupului
1662 Datorii catre societățile care dețin interese de participare
167 Alte împrumuturi și datorii asimilate
168 Dobânzi aferente împrumuturilor și datorii asimilate
1681 Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni
1682 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung
1685 Dobânzi aferente datoriilor către societățile din cadrul grupului
1686 Dobânzi aferente datoriilor către societățile care dețin interese de
participare
1687 Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asmilate
169 Prime privind rambursarea obligațiunilor

CLASA 2 – CONTURI DE IMOBILIZĂRI

GR 20 IMOBILIZĂRI NECORPORALE
201 Cheltuieli de constituire
203 Cheltuieli de dezvoltare
205 Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale și alte valori similare
2051 Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale și alte valori similare
achiziționate
2052 Brevete, licențe, mărci comerciale și alte valori similare obținute cu resurse
proprii
207 Fond comercial
2071 Fond comercial
2075 Fond comercial negativ
208 Alte imobilizări necorporale

GR 21 IMOBILIZĂRI CORPORALE
211 Terenuri și amenajări terenuri
2111 Terenuri
2112 Amenajări terenuri
212 Construcții
213 Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații
2131 Echipamente tehnologice (mașini, utilaje, instalații de lucru)
2132 Aparate, instalații de masurare, control și reglare
2133 Mijloace de transport
2134 Animale și plantații

91
GR. 23 IMOBILIZĂRI ÎN CURS
231 Imobilizări corporale în curs
2311 Amenajări de terenuri și construcții
2312 Instalații tehnice și mașini
2313 Alte imobilizări corporale
231 Avansuri acordate pentru imobilizări corporale
2321 Avansuri acordate pentru terenuri și construcții
2322 Avansuri acordate pentru instalatii tehnice si mașini
2323 Avansuri acordate pentru alte imobilizări corporale
231 Imobilizări necorporale în curs
232 Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale

GR. 26 IMOBILIZĂRI FINANCIARE

261 Titluri de participare deținute la filiale din cadrul grupului

262 Titluri de participare deținute la societăți din afara grupului
263 Imobilizări financiare sub formă de interese de participare
2633 Titluri de participare deținute în întreprinderi asociate din cadrul grupului
2634 Titluri de participare deținute în întreprinderi asociate din afara grupului
2635 Titluri de participare strategice din cadrul grupului
2636 Titluri de participare strategice în afara grupului
264 Titluri puse în echivalență
265 Alte titluri imobilizate
267 Creanțe imobilizate
2671 Suma datorate de filiale
2672 Dobânda aferentă sumelor datorate de filiale
2673 Împrumuturi acordate pe termen lung
2674 Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung
2675 Creanțe legate de interese de participare
2676 Dobânda aferente creanțelor legate de interese de participare
2677 Acțiuni proprii - active imobilizate
2678 Alte creanțe imobilizate
2679 Dobânzi aferente altor creanțe imobilizate
269 Vărsăminte de efectuat pentru imobilizari financiare
2691 Vărsăminte de efectuat referitoare la titluri de participare deținute la filiale
din cadrul grupului
2692 Vărsăminte de efectuat referitoare la interese de participare
2698 Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări financiare

GR 28 AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE

280 Amortizări privind imobilizările necorporale

2801 Amortizarea cheltuielilor de constituire
2803 Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare
2805 Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și altor
drepturi și valori similare
2807 Amortizarea fond comercial

92
 2808 Amortizarea altor imobilizări necorporale
281 Amortizări privind imobilizările corporale
2811 Amortizarea amenajărilor de terenuri
2812 Amortizarea construcțiilor
2813 Amortizarea instalațiilor, mijloacelor de transport, animalelor și
plantațiilor
2814 Amortizarea altor imobilizări corporale

GR. 29 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA MOBILIZĂRILOR

290 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale

2903 Provizioane pentru cheltuieli de dezvoltare
2905 Provizioane pentru concesiuni, brevete, licențe,
mărci comerciale și alte drepturi și valori similare
2907 Provizioane pentru fond comercial
2908 Provizioane pentru alte imobilizări necorporale
291 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale
2911 Provizioane pentru deprecierea terenurilor și amenajărilor de terenuri
2912 Provizioane pentru deprecierea construcțiilor
2913 Provizioane pentru deprecierea instalațiilor, mijloacelor de transport,
animalelor și plantațiilor
2914 Provizioane pentru deprecierea altor imobilizări corporale.
293 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs
2931 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs
2933 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs
296 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare
2961 Provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare deținute la
filialele din cadrul grupului
2962 Provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare deținute la
societăți din afara grupului
2963 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare sub formă de
interese de participare
2964 Provizioane pentru deprecierea altor titluri imobilizate
2965 Provizioane pentru deprecierea sumelor datorate de filiale
2966 Provizioane pentru deprecierea împrumuturilor acordate pe termen lung
2967 Provizioane pentru deprecierea creanțelor legate de interesele de
participare
2968 Provizioane pentru deprecierea acțiunilor proprii-active imobilizate
2969 Provizioane pentru deprecierea altor creanțe imobilizate

93
 CLASA 3 – CONTURI DE STOCURI ȘI PRODUCȚIE
ÎN CURS DE EXECUȚIE

GR 30 STOCURI DE MATERII ȘI MATERIALE

301 Materii prime
302 Materiale consumabile
3021 Materiale auxiliare
3022 Combustibili
3023 Materiale pentru ambalat
3024 Piese de schimb
3025 Semințe și materiale de plantat
3026 Furaje
3028 Alte materiale consumabile
301 Materiale de natura obiectelor de inventar
308 Diferențe de preț la materii prime și materiale

GR 33 PRODUCȚIA ÎN CURS DE EXECUȚIE

331 Produse în curs de execuție
332 Lucrări și servicii în curs de execuție

GR 34 PRODUSE
341 Semifabricate
345 Produse finite
346 Produse reziduale
348 Diferențe de preț la produse
3481 Diferențe de preț la semifabricate
3485 Diferențe de preț la produse finite
3486 Diferențe de preț la produse reziduale

GR 35 STOCURI AFLATE LA TERȚI

351 Materii și materiale aflate la terți

354 Produse aflate la terți
3541 Semifabricate aflate la terți
3545 Produse finite aflate la terți
3546 Produse reziduale aflate la terți
356 Animale aflate la terți
357 Mărfuri aflate la terți
358 Ambalaje aflate la terți

GR 36 ANIMALE
361 Animale și păsări
368 Diferențe de preț la animale și păsări

94
GR 37 MĂRFURI
371 Mărfuri
378 Diferențe de preț la mărfuri

GR 38 AMBALAJE
381 Ambalaje
388 Diferențe de preț la ambalaje

GR 39 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR ȘIPRODUCȚIEI

ÎN CURS DE EXECUȚIE

391 Provizioane pentru deprecierea materiilor prime

392 Provizioane pentru deprecierea materialelor
3921 Provizioane pentru deprecierea materialelor consumabile
3922 Provizioane pentru deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar
393 Provizioane pentru deprecierea producției în curs de execuție
394 Provizioane pentru deprecierea produselor
3941 Provizioane pentru deprecierea semifabricatelor
3945 Provizioane pentru deprecierea produselor finite
3956 Provizioane pentru deprecierea produselor reziduale
395 Provizioane pentru deprecierea stocurilor aflate la terți
3951 Provizioane pentru deprecierea materiilor și materialelor aflate la terți
3952 Provizioane pentru deprecierea semifabricatelor aflate la terți
3953 Provizioane pentru deprecierea produselor finite aflate la terți
3954 Provizioane pentru deprecierea produselor reziduale aflate la terți
3956 Provizioane pentru deprecierea animalelor aflate la terți
3957 Provizioane pentru deprecierea mărfurilor aflate la terți
3958 Provizioane pentru deprecierea ambalajelor aflate la terți
395 Provizioane pentru deprecierea animalelor
397 Provizioane pentru deprecierea mărfurilor
398 Provizioane pentru deprecierea ambalajelor.

CLASA 4 – CONTURI DE TERȚI

GR 40 FURNIZORI ȘI CONTURI ASIMILATE

401 Furnizori
403 Efecte de plătit
404 Furnizori de imobilizări
405 Efecte de plătit pentru imobilizări
408 Furnizori - facturi nesosite
409 Furnizori - debitori
4091 Furnizori - debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor
4092 Furnizori - debitori pentru prestări de servicii și executări de lucrări

95
GR 41 CLIENȚI ȘI CONTURI ASIMILATE
411 Clienți
4111 Clienți
4118 Clienți incerți sau în litigiu
413 Efecte de primit de la clienți
418 Clienți - facturi de întocmit
419 Clienți - creditori

GR 42 PERSONAL ȘI CONTURI ASIMILATE

421 Personal - salarii datorate
423 Personal - ajutoare materiale datorate
424 Participarea personalului la profit
425 Avansuri acordate personalului
426 Drepturi de personal neridicate
427 Rețineri din salarii datorate terților
428 Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul
4281 Alte datorii în legătură cu personalul
4282 Alte creanțe în legătură cu personalul

GR 43 ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECȚIA SOCIALĂ ȘI CONTURI

ASIMILATE
431 Asigurări sociale
4311 Contribuția unității la asigurările sociale
4312 Contribuția personalului pentru pensia suplimentară
4313 Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate
4314 Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate
437 Ajutor de șomaj
4371 Contribuția unității la fondul de șomaj
4372 Contribuția personalului la fondul de șomaj
438 Alte datorii și creanțe sociale
4381 Alte datorii sociale
4382 Alte creanțe sociale

GR 44 BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ȘI CONTURI

ASIMILATE
441 Impozit pe profit
4411 Impozit pe profit curent
4412 Impozit pe profit amânat
442 Taxa pe valoarea adăugată
4423 TVA de plată
4424 TVA de recuperat
4426 TVA deductibilă
4427 TVA colectată
4428 TVA neexigibilă
444 Impozitul pe salarii
445 Subvenții

96
446 Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate
447 Fonduri speciale - taxe și vărsăminte asimilate
448 Alte datorii și creanțe cu bugetul statului
4481 Alte datorii față de bugetul statului
4482 Alte creanțe privind bugetul statului

GR 45 GRUP ȘI ASOCIAȚI
451 Decontări în cadrul grupului
4511 Decontări în cadrul grupului
4518 Dobânzi aferente decontărilor în cadrul grupului
452 Decontări privind interesele de participare
4521 Decontări privind interesele de participare
4528 Dobânzi aferente decontărilor privind interesele de participare
455 Sume datorate asociaților
4551 Asociați - conturi curente
4558 Asociați - dobânzi la conturi curente
456 Decontări cu asociații privind capitalul
457 Dividende de plată
458 Decontări din operații în participație
4581 Decontări din operații în participație - pasiv
4582 Decontări din operații în participație - activ

GR 46 DEBITORI ȘI CREDITORI DIVERȘI

461 Debitori diverși
462 Creditori diverși

GR 47 CONTURI DE REGULARIZARE ȘI ASIMILATE

471 Cheltuieli înregistrate în avans
472 Venituri înregistrate în avans
473 Decontări din operații în curs de clarificare

GR 48 DECONTĂRI ÎN CADRUL UNITĂȚII

481 Decontări între unitate și subunități
482 Decontări între subunități

GR 49 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CREANȚELOR

491 Provizioane pentru deprecierea creanțelor-clienți
495 Provizioane pentru deprecierea creanțelor-decontări în cadrul grupului și cu asociații
4951 Provizioane pentru deprecierea creanțelor asupra societăților din
cadrul grupului
4952 Provizioane pentru deprecierea creanțelor referitoare la interesele de
participare

97
 4953 Provizioane pentru deprecierea creanțelor asupra asociaților
496 Provizioane pentru deprecierea creanțelor-debitori diverși

CLASA 5 - CONTURI DE TREZORERIE

GR 50 INVESTIȚII FINANCIARE PE TERMEN SCURT

501 Investiții financiare pe termen scurt la societăți din cadrul grupului

502 Acțiuni proprii
503 Acțiuni
5031 Acțiuni cotate
5032 Acțiuni necotate
505 Obligațiuni emise și răscumpărate
506 Obligațiuni
5061 Obligațiuni cotate
5062 Obligațiuni necotate
508 Alte investiții financiare pe termen scurt și creanțe asimilate
5081 Alte titluri de plasament
5088 Dobânzi la obligațiuni și titluri de plasament
509 Vărsăminte de efectuat pentru alte investiții financiare pe termen scurt
5091 Vărsăminte de efectuat pentru investiții financiare pe termen scurt la
societăți din cadrul grupului
5098 Vărsăminte de efectuat pentru alte investiții financiare pe termen scurt

GR 51 CONTURI LA BĂNCI
511 Valori de încasat
5112 Cecuri de încasat
5113 Efecte de încasat
5114 Efecte remise spre scontare
512 Conturi curente la bănci
5121 Conturi la bănci în lei
5124 Conturi la bănci în valută
5125 Sume în curs de decontare
518 Dobânzi
5186 Dobânzi de plătit
5187 Dobânzi de încasat
519 Credite bancare pe termen scurt
5191 Credite bancare pe termen scurt
5192 Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadență
5193 Credite externe guvernamentale
5194 Credite externe garantate de stat
5195 Credite externe garantate de bănci
5196 Credite de la trezoreria statului
5197 Credite interne garantate de stat
5198 Dobânzi aferente creditelor bancare pe terment scurt

98
GR 53 CASA
531 Casa
5311 Casa în lei
5314 Casa în valută
532 Alte valori
5321 Timbre fiscale și poștale
5322 Bilete de tratament și odihnă
5323 Tichete și bilete de călătorie
5328 Alte valori

GR 54 ACREDITIVE
541 Acreditive
5411 Acreditive în lei
5412 Acreditive în valută
542 Avansuri de trezorerie

GR 58 VIRAMENTE INTERNE
581 Viramente interne

GR 59 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CONTURILOR DETREZORERIE

591 Provizioane pentru deprecierea investițiilor financiare la societăți
din cadrul grupului
592 Provizioane pentru deprecierea acțiunilor proprii
593 Provizioane pentru deprecierea acțiunilor
595 Provizioane pentru deprecierea obligațiunilor emise și răscumpărate
596 Provizioane pentru deprecierea obligațiunilor
598 Provizioane pentru deprecierea altor investiții financiare și creanțe asimilate

CLASA 6. CONTURI DE CHELTUIELI

GR 60 CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE

601 Cheltuieli cu materiile prime
602 Cheltuieli cu materialele consumabile
6021 Cheltuieli cu materialele auxiliare
6022 Cheltuieli privind combustibilul
6023 Cheltuieli privind materialele pentru ambalat
6024 Cheltuieli privind piesele de schimb
6025 Cheltuieli privind semințe și materialele de plantat
6026 Cheltuieli privind furajele
6028 Cheltuieli privind alte materiale consumabile
603 Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar
604 Cheltuieli privind materialele nestocate
605 Cheltuieli privind energia și apa
606 Cheltuieli cu animale și păsările

99
607 Cheltuieli privind mărfurile
608 Cheltuieli privind ambalajele

GR 61 CHELTUIELI CU LUCRĂRILE ȘI SERVICIILE EXECUTATE DE TERȚI

611 Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile
612 Cheltuieli cu redeventele, locațiile de gestiune și chiriile
613 Cheltuieli cu primele de asigurare
614 Cheltuieli cu studiile și cercetările

GR 62 CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERȚI

621 Cheltuieli cu colaboratorii
622 Cheltuieli privind comisioanele și onorariile
623 Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate
624 Cheltuieli cu transportul de bunuri și persoanal
625 Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări
626 Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații
627 Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate
628 Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți

GR 63 CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE, TAXE ȘI VĂRSĂMINTEASIMILATE

635 Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte

GR 64 CHELTUIELI CU PERSONALUL
641 Cheltuieli cu salariile
645 Cheltuieli privind asigurările și protecția socială
6451 Contribuția unității la asigurările sociale
6452 Contribuția unității pentru ajutorul de șomaj
6453 Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate
6458 Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială

GR 65 ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE

654 Pierderi din creanțe și debitori diverși
658 Alte cheltuieli de exploatare
6581 Despăgubiri, amenzi, penalități
6582 Donații și subvenții acordate
6583 Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital
6588 Alte cheltuieli de exploatare

GR 66 CHELTUIELI FINANCIARE
663 Pierderi din creanțe legate de participații
664 Cheltuieli privind investițiile financiare cedate
6641 Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate

100
 6642 Pierderi privind investițiile financiare pe termen scurt cedate
665 Cheltuieli din diferențe de curs valutar
666 Cheltuieli privind dobânzile
667 Cheltuieli privind sconturile acordate
668 Alte cheltuieli financiare

GR 67 CHELTUIELI EXTRAORDINARE
671 Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare

GR 68 CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE, PROVIZIOANELE

ȘI AJUSTAREA LA INFLAȚIE
681 Cheltuieli de exploatare privind amortizările și provizioanele
6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor
6812 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli
6813 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru
deprecierea imobilizărilor
6814 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea activelor
circulante
686 Cheltuieli financiare privind amortizările și provizioanele
6863 Cheltuieli financiare privind provizioanele pentru deprecierea
imobilizărilor financiare
6864 Cheltuieli financiare privind provizioanele pentru deprecierea activelor
circulante
6868 Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a
obligațiunilor
688 Cheltuieli din ajustarea la inflație

GR 69 CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ȘI ALTE IMPOZITE

691 Cheltuieli cu impozitul pe profit
6911 Cheltuieli cu impozitul pe profit curent
6912 Cheltuieli cu impozitul pe profit amânat
698 Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus

CLASA 7- CONTURI DE VENITURI

GR 70 CIFRA DE AFACERI
701 Venituri din vânzarea produselor finite
702 Venituri din vânzarea semifabricatelor
703 Venituri din vânzarea produselor reziduale
704 Venituri din lucrări executate și servicii prestate
705 Venituri din studii și cercetări
706 Venituri din redevente, locații de gestiune și chirii
707 Venituri din vânzarea mărfurilor
708 Venituri din activități diverse

101
GR 71 VARIAȚIA STOCURILOR
711 Variația stocurilor

GR 72 VENITURI DIN PRODUCȚIA DE IMOBILIZĂRI

721 Venituri din producția de imobilizări necorporale
722 Venituri din producția de imobilizări corporale

GR 74 VENITURI DIN SUBVENȚII DE EXPLOATARE

741 Venituri din subvenții de exploatare
7411 Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afacere
7412 Venituri din subvenții de exploatare pentru materii prime și materiale
consumabile
7413 Venituri din subvenții de exploatare pentru alte cheltuieli din afară
7414 Venituri din subvenții de exploatare pentru plata personalului
7415 Venituri din subvenții de exploatare pentru asigurări și protecția socială
7416 Venituri din subvenții de exploatare pentru alte cheltuieli de exploatare
7417 Venituri din subvenții de exploatare aferente altor venituri
7418 Venituri din subvenții de exploatare pentru dobânda datorată

GR 75 ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE

754 Venituri din creante reactivate si debitori diversi
758 Alte venituri din exploatare
7581 venituri din despagubiri, amenzi si penalitati
7582 venituri din donatii si subventii primite
7583 venituri din vanzarea activelor si alte operatii de capital
7584 venituri din subventii pentru investitii
7588 alte venituri din exploatare

GR 76 VENITURI FINANCIARE
761 Venituri din imobilizări financiare
7611 Venituri din titluri de participare deținute la filiale din cadrul grupului
7612 Venituri din titluri de participare deținute la societăți din afara grupului
7613 Venituri din titluri de participare deținute în întreprinderi asociate din cadrul
grupului
7614 Venituri din titluri de participare deținute în întreprinderi
asociate din afara grupului
7615 Venituri din titluri de participare strategice în cadrul grupului
7616 Venituri din titluri de participare strategice în afara grupului
7617 Venituri din alte imobilizări financiare
762 Venituri din investiții financiare pe termen scurt
763 Venituri din creanțe imobilizate
764 Venituri din investiții financiare cedate
7641 Venituri din imobilizări financiare cedate
7642 Câștiguri din investiții financiare pe termen scurt cedate
765 Venituri din diferențe de curs valutar

102
766 Venituri din dobânzi
767 Venituri din sconturi obținute
768 Alte venituri financiare

GR 77 VENITURI EXTRAORDINARE
771 Venituri din subvenții pentru evenimente extraordinare și altele similare

GR 78 VENITURI DIN PROVIZIOANE ȘI AJUSTAREA LAINFLAȚIE

781 Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare
7812 Venituri din provizioane pentru riscuri și cheltuieli
7813 Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor
7814 Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante
7815 Venituri din fondul comercial negativ
786 Venituri financiare din provizioane
7863 Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare
7864 Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante
788 Venituri din ajustarea la inflație
791 Venituri din impozitul pe profit amânat

CLASA 8 CONTURI SPECIALE

GR 80 CONTURI ÎN AFARA BILANȚULUI

801 Angajamente acordate
8011 Giruri și garanții acordate
8018 Alte angajamente acordate
802 Angajamente primite
8021 Giruri și garanții primite
8028 Alte angajamente primite
803 Alte conturi în afara bilanțului
8031 Mijloace fixe luate cu chirie
8032 Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare
8033 Valori materiale primite în păstrare sau custodie
8034 Debitori scoși din activ, urmăriți în continuare
8035 Debitori din amenzi și penalități pretinse
8036 Redevente, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate
8037 Efecte scontate neajunse la scadență
8038 Alte valori în afara bilanțului

GR 89 BILANȚ
891 Bilanț de deschidere
892 Bilanț de închidere

CLASA 9 CONTURI DE GESTIUNE

103
GR 90 DECONTĂRI INTERNE
901 Decontări interne privind cheltuielile
902 Decontări interne privind producția obținută
903 Decontări interne privind diferențele de preț

GR 92 CONTURI DE CALCULAȚIE
921 Cheltuielile activității de bază
922 Cheltuielile activităților auxiliare
923 Cheltuielile indirecte ale producției
924 Cheltuielile generale de administrație
925 Cheltuielile de desfacere

GR 93 COSTUL PRODUCȚIEI
931 Costul producției obținute
933 Costul producției în curs de execuție

104
 BIBLIOGRAFIE

M. BOGDAN și colab. Contabilitate generală

(Bazele contabilității), Editura Universitas
Company, București, 2002

RISTEA M Contabilitatea întreprinderii, EdituraMărgăritar,

București 2003

I.P. PANTEA, GH. BODEA Contabilitatea românească armonizată

cu directivele contabile europene,Editura
Intelcredo, Deva, 2003

NECULINA CHEBAC,CARMEN SARBU

Contabilitate financiară, teste grilă,Editura All Beck, 2001

FELEAGA N., IONASCU I Contabilitatea financiară, Editura

Economică, București, 1999

VOICU MARIN Bazele contabilității, Editura International

University Press București 2001

MUNTEANU VICTOR Contabilitatea financiară a

întreprinderii, Editura Lucman,București 1998.

105