DZ – Definiţie, Clasificare,

Forme clinice

Prof. Dr. Gabriela Radulian, MD, PhD

Prof. Dr. Cristian Serafinceanu MD, PhD
Prof. Dr. Cristian Guja MD, PhD

UMF “Carol Davila” București

INDNBM “Prof. NC Paulescu”
 Diabetul Zaharat

•Definiţie
•Date epidemiologice
•Diagnostic
•Clasificare
•Diagnostic clinic
•Importanţa problemei
 Definiţie

Diabetul Zaharat este o tulburare complexă a metabolismului energetic al

organimsului datorată carenţei absolute sau relative de insulină şi care
afectează deopotrivă metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor.

Diabetul Zaharat apare ca urmare a alterarării (condiţionată genetic sau

dobândită) secreţiei de insulină uneori pe fondul rezistenţei celulelor
periferice la acţiunea insulinei.

Tulburările metabolismelor glucidic, lipidic şi proteic stau la baza apariţiei

unui spectru larg de complicaţii cronice care afectează mai mult sau mai
puţin toate ţesuturile din organism.
 Comentarii la definiţie

• Diabetul Zaharat este definit ca un Sindrom complex, incluzând mai multe

forme cu etiologie, etiopatogenie şi caracteristici clinice diferite

• Aproape toate definiţiile includ ca element central al bolii hiperglicemia,

deşi aceasta nu reprezintă, poate, elementul cel mai important al bolii

• În mod arbitrar, ultima clasificare (ADA) a DZ defineşte boala printr-o

valoare glicemică:
á jeun de peste 126 mg/dl
2 h după 75 g glucoză oral de peste 200 mg/dl.
 Diabetul Zaharat

• Definiţie
•Date epidemiologice
•Diagnostic
•Clasificare
•Diagnostic clinic
•Importanţa problemei
Diabetul zaharat reprezintă o problemă medicală majoră la nivel
mondial
 2017 425 MILIOANE ADULȚI

2021 537 MILIOANE ADULȚI

https://diabetesatlas.org, 2021
 Epidemiologie

În 2015 se estima că în 2040 numărul persoanelor cu diabet va

ajunge la ~ 640 milioane1

În 2022 numărul ajunsese deja la 537 milioane2

Se estimează că în 2045 numărul persoanelor cu diabet va ajunge

la ~ 745 milioane2

1. International Diabetes Federation. IDF Diabetes Atlas, 7th ed. Brussels, Belgium: International Diabetes Federation, 2015. 8
2. International Diabetes Federation. IDF Diabetes Atlas, 10th ed. Brussels, Belgium: International Diabetes Federation, 2021
 Incidenţa DZ tip 1 în Europa conform studiului EURODIAB

Green et al. Lancet, 1992

 Incidența DZ tip 1 în România

8.4
9.6

10
Vlad A. Unpublished data.
 Prevalența DZ în România în 2012-2013
Studiul PREDATORR

●79.31% deja diagnosticati

● 20.69% cazuri noi
 Complicații cronice micro- și macrovasculare

BCR Risc de 2x mai Mortalitate cardiovaculară

(44% din cazurile noi) mare de Infarct crescută (de 2-4x)
acut miocardic

Diabetul
Principala cauza de zaharat
Incidenta crescuta cu 60-
cecitate la adult 70% a neuropatiei

Principala cauza
de amputatie non-traumatica
a membrelor inferioare
Risc crecut de AVC (2-4x)

Centers for Disease Control and Prevention. National diabetes fact sheet, 2007. http://www.cdc.gov/diabetes/pubs/pdf/ndfs_2007.pdf.
Accessed February 26, 2010.
 1 deces la 5 secunde
din cauza diabetului zaharat

❑ 10,7% din totalul deceselor in 2017

⮚ Diabetul și complicațiile sale reprezintă principalele cauze de deces prematur în majoritatea statelor
lunii
⮚ Riscul de deces: cu 50% mai mare la persoanele cu DZ
⮚ 2017 au fost înregistrate 4 milioane decese datorate DZ
⮚ La un bărbat sau femeie de 55 ani reduce speranța de viată cu 5-6 ani

Adaptat după: 1. IDF Diabetes Atlas, Ediția a 7-a, 2015. 2. Atlas IDF, ediția a-6-a, 2013. 3. http://www.cdc.gov/diabetes/pubs/statsreport14/diabetes-infographic.pdf . accesat februarie
2016Ș Kumar, Cap 23, pag 702
 Diabetul Zaharat

• Definiţie
•Date epidemiologice
•Diagnostic
•Clasificare
•Diagnostic clinic
•Importanţa problemei
Criterii de Diagnostic ADA 2022
 Criterii de diagnostic pentru DZ

- HbA1c ≥ 6,5%
- Glicemia bazală (a jeun - FPG) ≥ 126 mg/dl, fără nici un aport
caloric de minim 8 ore
- 2hPG ≥ 200 mg/dl, în timpul unui TTGO (testul se efectuează conform
recomandărilor OMS, după ingestia a 75 g glucoză anhidră)
- glicemie peste 200 mg/dl în orice moment al zilei în prezența
simptomelor clasice*

* În absența simptomelor clasice tipice de hiperglicemie, diagnosticul se confirmă prin

repetarea testului modificat.

American Diabetes Association. Diagnosis and classification of diabetes mellitus. Diabetes Care 2019; 42(Suppl. 1): S13-S29.
 Categorii aflate la risc pentru DZ
(Prediabet)

- Glicemie a jeun între 100 și 125 mg%

(Glicemie a jeun modificată – IFG)

- Glicemie la 2h după glucoză în TTGO între 140 și 199 mg%

(Toleranță alterată la glucoză - IGT)

- HbA1c 5.7 – 6.4%

 Testul de toleranță orală la glucoză
(TTGO)

● Dimineața;
● Repaus caloric minim 8 ore (post nocturn);

● 150 g hidrați de carbon/zi în ultimele 3 zile precedente;

● Cum se efectuează?

→ Recoltarea glicemiei bazale;

→ Ingestia în 3-5 minute a 75 g glucoză anhidră, dizolvată în 300 mL apă (la
copii 1,75 g glucoză/kgc, maxim 75 g glucoză)
→ la 2 ore se recoltează a doua glicemie;
 Diabetul Zaharat

• Definiţie
• Date epidemiologice
•Diagnostic
• Clasificare
• Diagnostic clinic
•Importanţa problemei
 Clasificarea DZ (ADA 1997; OMS 1998)

• DZ tip 1 (distrugerea β celulară, de obicei cu deficit absolut de insulină)

DZ tip 1a (autoimun)
DZ tip 1b (idiopatic)
• DZ tip 2 (de la o predominanţă a insulinorezistenţei, asociată cu deficit
relativ de secreţie de insulină, până la un deficit predominant de secreţie
insulinică, asociat cu insulinorezistenţă)
Forma cu predominenţa insulinorezistenţei
Forma cu predominenţa insulinodeficienţei
• Alte tipuri specifice de diabet
• Diabet Gestaţional

The Expert Committee on the Diagnosis and Classification of Diabetes Mellitus Diabetes Care 20:1183–1197, 1997
 Alte tipuri
specifice DZ

Kumar…, Clasificarea diabetului zaharat, pag 707

 Caracteristicile principalelor tipuri DZ

Kumar…, Clasificarea diabetului zaharat, pag 707

 Forme DZ monogenic (MODY)

Kumar…, Clasificarea diabetului zaharat, pag 707

Diabet Zaharat Gestațional

Macrosomie
fetală
 Diabet Zaharat Gestațional - Diagnostic

American Diabetes Association. Diagnosis and classification of diabetes mellitus. Diabetes Care 2019; 42(Suppl. 1): S13-S29.
 Diabetul Zaharat

• Definiţie
• Date epidemiologice
• Diagnostic
• Clasificare
• Diagnostic clinic
• Importanţa problemei
 Hiperglicemia
Semne/Simptome caracteristice

Consecinţe ale poliuriei osmotice – deshidratare, sete

Simptome/semne ale complicaţiilor acute

Simptome/semne ale complicaţiilor cronice

NB: În DZ tip 2 posibil asimptomatic chiar şi la valori peste 200-250 mg%

(crește reabsorbția tubulară a glucozei cu absența glicozoriei-poliuriei)
 Diagnostic clinic

- Poliurie – urinare
frecventă;
- Polidipsie – sete
excesivă;
- Polifagie;
- Scădere ponderală;

- semne și simptome ale complicațiilor acute sau cronice;

 DAR ...

De regulă în tipul 2 de diabet la debut simptomele

lipsesc complet sau sunt foarte discrete
 Diagnostic clinic în DZ
Semne/Simptome ale complicaţiilor cronice
Acest tip de debut apare la aprox. 25% din cazuri

- Scăderea acuităţii vizuale (retinopatie diabetică)

- Dureri, parestezii ale membrelor inferioare
- Tulburări trofice la nivelul picioarelor, până la necroze sau gangrenă
- Semne de boală coronariană sau cerebrovasculară
- Tulburări de dinamică sexuală
- Prurit genital, balanită
- Infecții cutanate stafilococice, candidoze genitale
 Diagnostic clinic în DZ
Complicaţii acute ale DZ

Această formă de debut apare în aprox. 2.5% din cazuri

- Comă hiperosmolară inaugurală

- Comă cetoacidotică inaugurală

- Acidoză lactică

Apar de regulă la subiecţii vârstnici (peste 60 ani) şi doar în condiţiile

unui factor declanşator major
(Sepsis, IMA, AVC, etc.)
 Diagnostic clinic în DZ
Internare pentru alte afecţiuni
Acest tip de debut apare la aprox. 30% din cazuri

- Boală coronariană (Angor de novo, Angor instabil, IMA)

- AVC

- Intervenţii chirurgicale

- Boală renală cronică, injurie renala acută

În 15% din cazuri, diagnosticul se face întâmplător, cu ocazia unui examen de rutină sau a
unei acţiuni de screening
 Screening DZ la pacienți asimptomatici
1. Testarea ar trebui recomandată tuturor adulților supraponderali (IMC > 25 kg/m2) care au
factori de risc adiționali
-Sedentarism
- Rude de grad 1 cu diabet zaharat
- Grupuri etnice de risc (Afroamericani, Latino-americani, etc.)
- DZ gestațional
- HTA sau terapie pentru HTA
- HDLc sub 35 mg/dL și/sau Trigliceride peste 250 mg/dL
- Femei cu PCOS
- HBA1c > 5.7%, IGT sau IFG la testările anterioare
- Condiții clinice asocaite cu insulinorezistența
- Istoric de BCV

2. Pentru celelalte persoane, testarea ar trebui începută la vârsta de 35 ani

3. În cazul rezultatelor normale, repetarea testării la interval de 3 ani (anual la cei cu
prediabet)
4. Persoanele cu HIV

American Diabetes Association. Classification and Diagnosis of diabetes mellitus. Diabetes Care 2022; 45(Suppl. 1): S22
 Diabetul Zaharat

• Definiţie
• Diagnostic
• Clasificare
• Diagnostic clinic
• Date epidemiologice
• Importanţa problemei
 Consecinţe individuale

• Complicaţii cronice invalidante

• Factor de risc major pentru bolile CV
• Prevlenţa bolilor CV este dublă la pacienţii DZ
• Principala cauză de BCR terminală şi Dializă
• Principala cauză de amputaţie non-traumatică
• Principala cauză de orbire non-accidentală

Scăderea speranţei de viaţă cu 5 – 15 ani

(în funcție de vârsta la debut, forma de diabet și controlul pe
termen lung)
 Etiologia şi Patogeneza
Diabetului Zaharat

Prof. Dr. Gabriela Radulian, MD, PhD

Prof. Dr. Cristian Serafinceanu MD, PhD
Prof. Dr. Cristian Guja MD, PhD

UMF “Carol Davila” București

INDNBM “Prof. NC Paulescu”
 Structura, secreția și acțiunea insulinei

Insulina este hormonul-cheie implicat în reglarea producerii de energie la nivel

celular şi a echilibrului macronutrienţilor proveniţi din alimente.

● Este un hormon peptidic de 51 de aminoacizi care cuprinde două lanţuri

polipeptidice, lanţurile A şi B;
● Este sintetizat în celulele beta ale insulelor pancreatice Langerhans;
● După secreţie, insulina intră în circulaţia portală şi este transportată la ficat;
● Aproximativ 50% din insulina secretată este extrasă şi degradată în ficat; restul
este descompus de rinichi.

Peptidul C este extras doar parţial de ficat (şi, prin urmare, oferă un indice util al ratei
de secreţie a insulinei), dar este degradat în principal de rinichi.

Insulina este secretată într-o rată bazală lentă pe parcursul zilei, rezultând o
concentraţie scăzută de insulină plasmatică între mese şi peste noapte. Ca răspuns la
ingestia de alimente, se produce o creştere rapidă a concentraţiei de insulină în circulaţie,
care revine la nivelul iniţial în termen de 2 ore
 Metabolismul glucozei (1)

Ficatul - Organul principal al homeostazei glucozei

● preia şi stochează glucoza (sub formă de glicogen) în starea postabsorbtivă și o eliberează în circulaţie
între mese pentru a fi în concordanţă cu rata de utilizare a glucozei de către ţesuturile periferice.

Prin procesul de gluconeogeneză, ficatul combină moleculele cu trei atomi de carbon provenite din
descompunerea grăsimii (glicerol), glicogenului muscular (lactat) şi proteinelor (ex. alanina), în molecule de
glucoză

Producţia de glucoză
● Peste 90% din cele aproximativ 200 g glucoză utilizată zilnic sunt derivate din glicogenul hepatic şi
gluconeogeneza hepatică, restul provenind din gluconeogeneza renală.
 Metabolismul glucozei (2)

Utilizarea glucozei

● Consumatorul major de glucoză este creierul, a cărui funcţie depinde de

furnizarea neîntreruptă a acestui substrat.
○ Necesar pentru o persoană de 70 kg - 1 mg/kg greutate corporală pe
minut, aprox. 100 g/zi.

Ţesutul muscular şi cel adipos, au transportori ai glucozei sensibili la insulină şi
absorb glucoza ca răspuns la creşterea postprandială a glicemiei şi insulinei.

● La nivel muscular - glucoza este depozitată sub formă de glicogen sau

metabolizată la lactat sau dioxid de carbon şi apă.
● Ţesutul adipos foloseşte glucoza ca substrat pentru sinteza
trigliceridelor; prin lipoliză se eliberează acizii graşi din trigliceride
împreună cu glicerolul, un substrat pentru gluconeogeneza hepatică.
 Menținerea homeostaziei glicemice în condiții
fiziologice

- post alimentar – producția endogenă de glucoză este

asigurata în procent de 85% de catre ficat (glicogenoliza
si/sau gluconeogeneza) si 15% de catre rinichi
(gluconeogeneză)
- postprandial - creşterea concentratiei glucozei sanguine
duce la stimularea secretiei de insulina si inhibarea secretiei
de glucagon
- cresterea insulinemiei duce la stimularea captarii de
glucoza la nivelul viscerelor (ficat, intestin) si tesuturilor
periferice insulinosensibile (în special muschi scheletic si mai
putin tesut adipos) precum si la blocarea productiei endogene de
glucoza (in special la nivel hepatic);

DeFronzo RA. Pathogenesis of type 2 diabetes mellitus. In: De Fronzo R, Ferrannini E, Alberti KGMM, Zimmett P
(Eds),
International Textbook of Diabetes Mellitus 4th Edition, Wiley-Blackwell, Chichester, UK, 2015, pp. 371-400
 Patogenie Diabet Zaharat

Cauza primordială a diabetului zaharat este reprezentată de

scăderea secreţiei de insulină de către celulele beta pancreatice

- Distrugerea celulelor beta pancreatice cu scăderea masei beta

celulare
- Autoimună (DZ tip 1)
- Apoptoză (DZ tip 2)

- Scăderea capacităţii funcţionale a celulelor beta de a secreta

insulina (mecanism dominant în DZ tip 2)
 Etiopatogenia
Diabetului Zaharat de tip 1
 DZ tip 1 – ADA 2021

DZ tip 1 – explicat de distrugerea autoimună a celulelor

b pancreatice, de regulă ducând la o carență absolută de
insulină
 Diabetul Zaharat tip 1a

• Boală cronică frecventă, cu patogenie autoimună

• Distrugere masivă şi specifică a celulelor beta pancreatice secretante de insulină, cu

prezervarea celulelor alfa secretante de glucagon.

• Distrugerea celulelor beta prin mecanism autoimun mediat de limfocitele T la subiecţii

predispuşi genetic.

• Procesul autoimun este îndreptat împotriva unor antigene beta celulare (autoantigene)
parţial identificate

• Împotriva acestor antigene apar auto-anticorpi specifici - marker al autoimunităţii

• Împotriva acestor antigene se dezvoltă răspunsuri imune de tip celular

 Insulita – dovada histologică a
procesului autoimun

• Număr redus de celule β pancreatice, lipsite de granule

insulinice.

• Infiltrate inflamatorii cu limfocite T citotoxice CD8(+),

limfocite T helper CD4(+), celule mononucleare şi celule K
 Autoantigene beta celulare

• Insulina şi proinsulina

• GAD65 (Fragmentul de 65 kDa al GAD - Glutamic Acid Decarboxylase)

• Proteinele din familia de Proteine Tirozin Fosfatază like (IA-2)

• Transportorul de Zinc – ZnT8

 Autoanticorpi anti beta celulari

• ICA (Islet Cell Antibodies)

70-80% din pacienţi la debut; cei mai predictivi

• Anti-insulinici – IAA (Insulin Autoantibodies)

50-70% din pacienţi la debut; mai frecvent la copii

• Anti GAD65 – GADA (GAD Autoantibodies)

70-80% din pacienţi la debut

• Anti Tirozin Fosfatază - IA2A (IA2 Autoantibodies)

55-75% din pacienţi la debut; mai frecvent la copii

• Anti Transportor de Zinc (ZnT8 Autoantibodies)

 Factori implicați în apariţia unei boli
autoimune

Fathman et al. Nature Immunology (9): 759-761 (2001)

 Argumente factor genetic

• Există o agregare familială semnificativă a cazurilor de diabet zaharat

[Todd et al. Diabetes 1992]

• Riscul de apariţie a DZ tip 1 pe parcursul vieţii este de 0.4% în populaţia

generală dar 6% pentru rudele de gradul 1 şi la 33% în cazul gemenilor
identici

• λs = 15 (6%/0.4%) [Risch et al. AmJ Hum Genet 1987]

• Frecvenţa afectării gemenilor monozigoţi este mai mare decât a gemenilor

dizigoţi [Barnett et al. Diabetologia 1981]

• Concordanţa maximă la gemenii monozigoţi este de 34-50% [Olmos et al.

Diabetologia 1988]
 Antigene HLA Diabetogene

HLA Clasa a II-a

• HLA - DR3 şi sau DR4

Peste 90-95% din diabetici purtători ai DR3 sau DR4 comparativ cu 50% în populaţia
generală

• HLA-DQ2

• HLA-DQ8

• Riscul maxim la heterozigoţii HLA DR3-DQ2 / DR4-DQ8

Până la 30-35% din pacienţii DZ tip 1 comparativ cu 2.5% din populaţia generală
 Antigene HLA Protectoare

• HLA DR2

• HLA DQ6

• HLA DQ7

• HLA DQ9

Efectul HLA Protectoare este DOMINANT

 Predispoziţie genetică ?

Robin Goland, Columbia University New York, USA

 Factori de mediu posibil implicaţi

• Factori Virali

• Enterovirusurile (Coxsackie B3, Coxsackie B4)

• Retrovirusurile
• Rotavirusurile
• Virusurile urlian, rubeolic, citomegalic, hepatită C, etc.

• Factori Alimentari/Nutriţionali

• Introducerea precoce a alimentaţiei diversificate (lapte de vacă, cereale)

• Carenţa de Vitamina D
• Conţinutul crescut de Nitraţi – Nitriţi – Nitrozamine
• Carenţa de Zinc
 Evoluţia stadială a DZ tip 1

Standards of Medical Care in Diabetes – 2021 Diabetes Care Jan 2021

 Înainte de insulină

Robin Goland, Columbia University New York, USA

 1921-1922

Robin Goland, Columbia University New York, USA

 După insulină

Robin Goland, Columbia University New York, USA

 Etiopatogenia
Diabetului Zaharat de tip 2
 DZ tip 2 – ADA 2021

DZ tip 2 – datorat pierderii progressive a secreției

adecvate de insulină de către celulele beta pancreatice,
frecvent pe fondul insulinorezistenței
 Principalele mecanisme fiziopatologice care
contribuie la progresia DZ tip 2

Înaintarea în Alimentația Stil de viață

Diabet în familie Obezitate
vârstă nesănătoasă sedentar

Disfuncția celulelor B pancreatice Rezistență la insulină

Producție și secreție de insulină insuficiente Răspuns inadecvat la insulină

Hiperglicemie
(prediabet, DZ)
RADU AC, RUSU E, ADAPTAT DUPĂ AMERICAN DIABETES ASSOCIATION. CLASSIFICATION AND DIAGNOSIS OF DIABETES. DIABETES CARE 2022; 45(SUPPL. 1): S13-S29.
 Patogenie DZ tip 2

Diabetul Zaharat tip 2 cuprinde un grup heterogen de boli în care sunt implicate
etiopatogenic, în proporţii variabile, două defecte metabolice majore:
- deficienţa betacelulară;
- rezistenţa ţesuturilor-ţintă la acţiunea insulinei.

Obezitatea este elementul definitor pentru majoritatea (peste 80%) cazurilor de DZ tip 2
(forma DZ tip 2 obez)

Obezitatea per se, în special cea de tip abdominal, induce insulinorezistență

Condiţia sine qua non pentru trecerea din fazele preclinice în etapa franc hiperglicemică este
reprezentată de instalarea deficitului secretor insulinic.
Etiopatogenia diabetului zaharat tip 2

Bailey CJ, Peptides 2018 Feb;100:9-17.

https://doi.org/10.1016/j.peptides.2017.11.012
Produsul dintre indicele de insulinorezistenţă şi răspunsul
secretor insulinic este constant

Indicator funcţie beta celulară

Indicator insulinorezistenţă
 Progresia disfuncției beta celulare în DZ tip 2

Chon S, Riveline JP, Blondeau B, Gautier JF. Incretin-based therapy and pancreatic beta cells. Diabetes Metab 2014;40:411-22
Lipsa de compensare pentru insulinorezistenţă va determina
evoluţia către DZ

Indicator funcţie beta celulară

Indicator insulinorezistenţă
 Secreţia Fiziologică de Insulină

Cele 2 faze ale insulinosecreţiei după stimularea cu glucoză i.v.

 Primul semn al disfuncţie beta celulare este pierderea
primei faze a insulinosecreţiei

Răspuns insulinosecretor la glicemie 200 mg/dL

Răspuns secretor insulinic
2.
Normal
(ng/ml/islet)
5
2.
0
1.5
Diabet
1.0
0.
5
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18
Timp
(ore)

Ward WK et al. Diabetes Care 1984; 7: 491–502.

 Insulinorezistența

- incapacitatea unei anumite cantităţi de insulina (endogenă sau exogenă) de

a-si exercita efectele biologice fiziologice;

- sedii: ficatul, muschiul scheletic si tesutul adipos;

- corelata cu: factori fenotipici precum obezitatea si varsta;
- precede instalarea DZ2, fiind cel mai bun predictor clinic pentru debutul
ulterior al acestuia

DeFronzo RA. Pathogenesis of type 2 diabetes mellitus. In: De Fronzo R, Ferrannini E, Alberti KGMM, Zimmett P (Eds), International Textbook
of Diabetes Mellitus 4th Edition, Wiley-Blackwell, Chichester, UK, 2015, pp. 371-400 Oana Onila
Acțiunea insulinei
 Insulinorezistența

• La nivel hepatic apare creşterea producţiei hepatice de glucoză în

condiţii de post şi lipsa de supresare a acesteia în condiţii
postprandiale.

• La nivel muscular apare scăderea captării glucozei, în special în

starea postprandială

• La nivelul țesutului adipos lipsa de supresie a lipolizei cu eliberare

crescută de AGL în circulație
 ”Triumvirat”

Scăderea funcţiei secretorii beta celulare

Creşterea producţiei Scăderea captării

hepatice de glucoză periferice a glucozei

Insulinorezistenţă periferică
Rolul Obezităţii în apariţia
Diabetului Zaharat de tip 2
 Ţesutul adipos

Grăsime
intramusculară Ţesut adipos subcutanat (Adipocite)
Grăsime
ectopică
Grăsime
intrahepatică

Ţesut adipos visceral

(Adipocite)

Ţesutul adipos visceral este mult mai activ

metabolic decât cel subcutanat
DeFronzo. B J Diab Vasc Dis 2001
 Obezitatea viscerală

• Raport talie şold >1.1

• Circumferinţă abdominală:
• > 94 cm bărbaţi
• > 80 cm femei

AGL TNF-α Alte Insulino-Rezistenţă

citokine
 Creşterea AGL şi depunerea lor ectopică

Scăderea insulinosecreţiei
induse de hiperglicemie

↑ Gluconeogeneză
↓ Captare Glucoză
AGL

↓ Captare Glucoză
 Defecte tisulare multiple în DZ tip 2

Scăderea secreţiei de insulină Scăderea efect

incretinic
Celule β
Creşterea
lipolizei

Celule αlfa HIPERGLICEMIE

Creşterea secreţie Creşterea reabsorbţiei

de glucagon renale a glucozei

Scăderea captării
glucozei
Creşterea producţiei Disfuncţie
tisulare de glucoză Neurotransmiţători
De Fronzo RA. Diabetes 2009;58:773–95
 Patogenia DZ tip 2

• DZ tip 2 este o boală complexă în a cărei etiologie sunt implicaţi atât factori genetici cât şi factori
de mediu, dobândiţi.

• Componenta genetică (demonstrată de concordanţa de aproape 90% la gemenii identici) este incomplet
elucidată

• Factorii de mediu/comportamentali includ

• Alimentaţia hipercalorică
• Sedentarismul,
• Stresul
• Stilul modern de viaţă
• Obezitatea

• Factorii de mediu au fost asociaţi de regulă cu accentuarea rezistenţei la insulină.

 Dinamica descoperirilor în Genetica DZ2
De la 2 loci în 2002 la > 200 actual

Prasad et al. Genes (Basel). 2015 Mar 12;6(1):87-123. doi: 10.3390/genes6010087.

Rolul Alimentaţiei
Rolul Sedentarismului
 De reţinut ! (1)

• Eşecul celulelor beta de a compensa adecvat pentru

insulinorezistenţa periferică

• Obezitatea este cea mai frecventă cauză a inulinorezistenţei.

• Majoritatea subiecţilor obezi au funcţie beta celulară normală şi

ca urmare nu vor face niciodată diabet zaharat.

• Deficitul secretor al celulelor beta este obligatoriu şi are o

importantă predispoziţie genetică
 De reţinut ! (2)

• DZ tip 2 este o afecţiune PROGRESIVĂ

• Disfuncţia beta celulară duce mai întăi la apariţia fazelor

incipiente de prediabet (toleranţă alterată la glucoză şi glicemie a
jeun alterată).

• Disfuncţia beta celulară apare cu mult timp înaintea

diagnosticului bolii.

• Progresia disfuncţiei celulelor beta şi moartea lor progresivă

(apoptoză) va duce ca în final toţi pacienţii cu DZ tip 2 să aibe
nevoie de tratament cu insulină
 De reţinut ! (3)

• Hiperglicemia per se poate agrava deficitul secretor insulinic şi

insulinorezistenţa periferică (glucotoxicitate)

• Creşterea eliberării de acizi graşi liberi din ţestul adipos şi

depunerea lor ectopică pot agrava deficitul secretor insulinic si
insulinorezistenţa periferică (lipotoxicitate)
 Patogeneza DZ tip 2
De la trecut, prin prezent, spre viitor

Trecutul:
Identificarea disfuncției beta-celulare si
insulinorezistenței
Kahn SE et al The Lancet, 2014, 383, 1068-1083

Prezentul:
Întelegerea rolului crucial al celulei
beta în homeostazia glicemică
Bailey CJ, Peptides 2018 Feb;100:9-17. https://doi.org/10.1016/j.peptides.2017.11.012

Viitorul:

Genetica, epigenetica și omica

Wang N, ar al. Life Sci 2018 Nov 1; 212: 194-202
Să aducem diabetul în atenţia lumii