1

Lp 14 – Proteine
PROTEINELE PLASMATICE

Proteinele serice totale – valori normale: 6,5 – 8 g/dl

Proteinele serice sunt reprezentate de albumină și globuline sintetizate în cea mai mare parte de ficat cu excepția
gamma globulinelor, sintetizate de plasmocite. Plasma conține în plus pe lângă proteinele serice și fibrinogen.
Valorile sub normal poartă numele de hipoproteinemie iar cele peste normal poartă numele de hiperproteinemie.
Hipoproteinemia sau hiperproteinemia poate fi:
relativă – datorită variației volumului plasmatic (cantitatea efectivă de proteine e normală, se modifică doar
concentrația acestora în volumul plasmatic modificat): hiperhidratare, deshidratare.
absolută (se modifică cantitatea efectivă de proteine ):
 Hipoproteinemie absolută
 deficit de aport: malnutriție, malabsorbție.
 deficit de sinteză: congenital/ dobândit: insuficiența hepatică.
 pierderi (mai ales albumine): renale (sd. nefrotic); digestive (enteropatii exudative); cutanate (arsuri
- plasmexodie).
 Hiperproteinemii absolute: creșterea sintezei proteice, de obicei în alte sedii decât ficatul; se sintetizează
mai ales imunoglobuline în exces:
 în sindroamele inflamatorii cronice
 gamapatii monoclonale maligne (mielom multiplu, macroglobulinemie Waldestrom, etc.)
Funcțiile proteinelor plasmatice:
- menținerea presiunii coloid-osmotice a plasmei - în special datorită albuminelor.
- apărarea imunologică – Ig, complement.
- transportori de metale, hormoni, vitamine, lipide, metaboliți, medicamente etc.
- implicarea în echilibrul fluido-coagulant (factorii coagulării, factorii fibrinolizei, reglatorii).
- funcții enzimatice (ex. LCAT = izolecitin-colesterol-acil-transferaza → colesterol ester pt. sinteza HDL colest.)
- menținerea echilibrului acido-bazic (proteinele fac parte din sistemele tampon).
- rezervă de proteine.

Electroforeza proteinelor serice

Definiție: Migrarea proteinelor serice (electronegative) într-un câmp electric spre anod (electropozitiv), în mediu
slab alcalin (gel de agaroză) și separarea lor în funcție de masa moleculară și încărcarea electrică în 5 grupe /benzi de
electroforeză (ulterior se pot estima și cantitativ, după aplicarea unor coloranți, prin densitometrie).
Raportul normal albumine/globuline: 1,2 – 1,5
albumine 55 – 65% 3,5 – 5,5 g/dl
α1-globuline 3 – 6% 0,1 – 0,3 g/dl α1 anti tripsina, α1 fetoproteina, α1 seromucoid acid, transcortin
α2-globuline 6 – 9% 0,6 – 1,0 g/dl α2 macroglobulina, haptoglobina, ceruloplasmina, α2 anti plasmina ,
AntiTrombina III
β-globuline 9 – 12% 0,7 – 1,4 g/dl transferina, proteina C reactivă = CRP, transcobalamina, complement
C3, beta lipoproteine
γ-globuline 12 – 20% 0,7 – 1,6 g/dl Ig G dar și Ig A, M, D, E (uneori în banda beta-gamma)

DISPROTEINEMIE = modificarea rapoartelor între fracțiile proteice; e asociată sau nu cu modificarea valorii
proteinelor serice totale; modificarea se face pe seama scăderii (inversării) raportului albumine/globuline.

Exemple de proteine plasmatice (în funcție de migrarea imunoelectroforetică):

Albumina serică – valori normale: 3,5 – 5,5 g/dl (55 – 65% din totalul proteinelor serice);
 greutate moleculară 69 KDa; sintetizată hepatic; producție zilnică 10-12 g;
 cantitate totală de albumine în organism: 250 g - din care 60% în lichidul interstițial și 40% în plasmă;
 funcții: menține 80% din presiunea coloid-osmotică a plasmei, transport, rezervă proteică;
Hipoalbuminemie (sub 3,5 g/dl):
 deficit de aport: malnutriție, malabsorbție;
 2

 deficitul de sinteză hepatică: congenital - analbuminemie congenitală sau dobândit: ciroză hepatică
decompensată cu insuficiență hepatică; cașexie; boli infecțioase cronice);
 pierderi: renale (sd. nefrotic); digestive (enteropatii exudative); cutanate (arsuri - plasmexodie);
Hiperalbuminemie - rară, de obicei relativă prin scăderea volumului plasmatic (deshidratare);

1. Alfa1 globulinele
Sunt reprezentate în proporție de aproape 90% de alfa 1 antitripsină, restul de 10% fiind compus de alfa1
seromucoid acid, alfa 1 fetoproteina și anumite proteine transportoare precum transcortin (cortisol binding protein).
Alfa 1 globulinele cresc în inflamațiile acute dar și în timpul sarcinii sau după administrare de estrogeni. Valori
scăzute se înregistrează în deficitul congenital de alfa1 antitripsina.
a) Alfa 1 antitripsina - concentrație serică 200 – 400 mg/dl;
 glicoproteină sintetizată hepatic; greutate moleculară 50-54 KDa;
 rol de anti protează = inhibă enzime proteolitice: tripsina, chemotripsina, plasmina; transportor de bilirubină;
 aparține proteinelor de fază acută;
 valori scăzute: deficit de sinteză hepatică (congenitală – asociată cu emfizem pulmonar juvenil, sau dobândită –
insuficiența hepatică), pierderi ( sindrom nefrotic);
 valori crescute: reacțiile inflamatorii acute;
b) Alfa 1 seromucoid acid - concentrație serică 55 – 140 mg/dl;
 glicoproteină sintetizată în ficat; greutate moleculara 44 KDa (traversează fiziologic membrana glomerulară);
 rol în eliminarea detritusurilor celulare, transport de glucocorticoizi, vit. B12;
 aparține proteinelor de fază acută;
 valori scăzute : malnutriție, deficit de sinteză hepatică, pierderi (sindrom nefrotic);
 valori crescute: răspuns inflamator acut, sarcina, administrare de estrogeni;
c) Alfa 1 fetoproteina - concentrație serică < 10 – 12 nanograme/ml prin metoda ELISA
 la normal este sintetizată de hepatocitele fetale având ca funcții în viața intrauterină: menținerea presiunii coloid
osmotice a plasmei (sinteza de albumină va debuta mai târziu), transport de hormoni, de activare a limfocitelor T
supresoare (scăderea acțiunii grefă contra gazdă);
 valori crescute: afecțiuni maligne (carcinoame hepato-celulare, metastaze hepatice ale altor cancere,
carcinoame gastrice, teratoame, etc.); este folosită ca marker tumoral de urmărire și de prognostic al afecțiunii
(nu de diagnostic); afecțiuni non-maligne: în ciroza hepatică în perioada de regenerare (creșterea AFP↑↑ poate
sugera malignizarea cirozei), în convalescența după o hepatită acută;
 *valori normal crescute ale concentrației serice - în sarcină; poate fi folosită ca indicator de urmărire a sarcinii;

2. Alfa2 globulinele
a) Haptoglobina - concentrație serică 100 – 150 mg/dl;
 greutate moleculară 80 KDa; glicoproteină sintetizată hepatic;
 leagă hemoglobina liberă rezultată în urma hemolizei intravasculare;
 aparține proteinelor de fază acută;
 valori scăzute: deficit de sinteză congenitală sau dobândită (hepatopatii severe), consum crescut = în hemoliza
intravasculară (complexele haptoglobină-hemoglobină sunt captate și catabolizate la nivel hepatic de
macrofagele sistemului reticuloendotelial);
 valori crescute: în inflamațiile acute ;

b) Ceruloplasmina - concentrație serică 50 – 150 mg/dl

 sintetizată hepatic; greutate moleculară 151 KDa;
 funcții: cuplează și transportă cuprul (leagă 8 atomi), captează și inactivează RLO (radicali liberi de oxigen);
 aparține proteinelor de faza acută;
 3

 valori crescute: în inflamații acute, sarcină;

 valori scăzute în deficit de sinteză (congenitală sau dobândită), pierderi (sindrom nefrotic), boala Wilson;
c) Alfa2 macroglobulina - concentrație serică 150 – 400 mg/dl
 greutatea moleculară 820 KDa; glicoproteină sintetizată hepatic;
 funcție de antiprotează (inhibă plasmina, tripsina);
 aparține proteinelor de fază acută;
 valori crescute: în inflamații acute, pierderi proteice - ex. sindrom nefrotic (se pierd proteine cu greutate
moleculară mică fiind stimulată sinteza hepatică de proteine; cele cu greutate moleculară mai mică se pierd în
continuare, dar cele cu greutate moleculară mare, ca alfa2 macroglobulina, nu trec prin filtrul renal alterat);
 valori scăzute: în deficitul de sinteză hepatică.
d) Alfa 2 antiplasmina – inhibitor de plasmină;
 valori scăzute: deficit de sinteză hepatică congenital/nu => sd. fibrinolitic primar și sd. Hemoragipar;
e) Alfa 2 antitrombina (AT III) – anticoagulant natural; inhibă trombina, Xa dar și IXa, XIa, XIIa;

3. Beta globulinele

a) Transferina - concentrația serică 200 – 400 mg/dl;

 sintetizată hepatic, are rol de transportor de fier (1 moleculă leagă 2 atomi de fier);
 greutatea moleculară = 90 KDa;
 aparține proteinelor de fază acută fiind consumată în focarul inflamator;
 valori crescute: anemia feriprivă (e stimulată sinteza hepatică), sarcina;
 valori scăzute: inflamații, infecții, tumori maligne (datorită catabolismului crescut), pierderi renale (sindrom
nefrotic), deficit de sinteză hepatică (ciroza hepatică);
*În hemocromatoză (diabet bronzat) crește saturația cu Fe a transferinei (↓CLLF).

b) Fracțiunea C3 a complementului - concentrație serică 50 – 150 mg/dl;

 valori crescute: neoplazii, infecții acute;
 valori scăzute: consum crescut = glomerulonefrita poststreptococică, angioedem ereditar (deficit congenital de
C1 inhibitor), AHAI, LES;

c) Proteina C reactivă (reacționează cu Ag C al pneumococului) - concentrație serică < 5 mg/l

 sintetizată hepatic, are rol de opsonină nespecifică: se leagă de fosfocolina exprimată pe suprafața celulelor
moarte și pe anumite tipuri de bacterii cu scopul de a activa complementul pe calea clasică;
 aparține proteinelor de fază acută;
 valori crescute în inflamații acute și cronice – crește și scade rapid în funcție de severitatea procesului
inflamator fiind utilă în evaluarea eficacității tratamentului.

4. Gamma globulinele (Imunoglobulinele)

Regiunea gamma este compusă predominant din IgG; IgA, M, D, E se găsesc mai degrabă în joncțiunea beta gamma.
Valori normale:
IgG: 700–1500 mg/dl IgA: 70–350 mg/dl IgM: 50–300 mg/dl IgD: 0 -14 mg/dl IgE: 24–430 μg/L
75-80% 10-15% 5-10% <1%
- Scăderea unei clase sau a tuturor claselor de Ig: hipo/agammaglobulinemie care poate fi primară (congenitală) sau
secundară în sindromul nefrotic, tratamente cortizonice/steroizi îndelungate, infecții severe.
- Creșterea unei singure clase sau a tuturor claselor de Ig: gammapatii sau gammaglobulinopatii
 gammapatii policlonale - creșterea producției mai multor clase de Ig de obicei datorate expunerii îndelungate la
antigene în concentrații înalte: în boli cu componentă inflamatorie cronică/boli inflamatorii cronice (boli de
 4

colagen - LES, PR sau în hepatite cronice, ciroză hepatică) - datorită stimulării antigenice de durată apare o
proliferare reactivă a plasmocitelor și sinteza unor cantități crescute de anticorpi.
 gammapatii monoclonale - produse de o clonă de celule care proliferează în exces - caracterizate de o creștere
focală/unică spike-like în aria gamma.
a) Gammapatii monoclonale "benigne": existența în plasmă unui Ig aparținând unei singure clase sau existența în
urină a unui singur tip de lanț ușor ca produs al unei clone de plasmocit/limfocit B și care migrează electroforetic
omogen în zona gamma, în absența unui proces neoplazic al plasmocitelor sau limfocitelor B.
 idiopatice
 secundare
 asociate cu neoplazii altele decât cele ale plasmocitelor/limfocitelor B: leucemii, limfoame, cancer pulmonar,
colo-rectal.
 asociate cu boli non-neoplazice - LES, PR, ciroza; boli infecțioase cronice – TBC, boala Paget, sarcoidoza, SIDA;
* Majoritatea condițiilor non-neoplazice sunt asociate mai degrabă cu gammapatii policlonale decât monoclonale.
* Gammapatii monoclonale de semnificație incertă (MGUS - “monoclonal gammopathy of uncertain significance”)
cuprind atât gammapatiile monoclonale idiopatice cat și cele secundate non-maligne; pacienții cu MGUS pot
dezvolta mielom multiplu, Waldestrom.
b) Gammapatii monoclonale maligne: proliferarea malignă a unei clone de plasmocite/ limfocit B care va sintetiza
în exces o singură clasa de Ig sau un singur tip de lanț ușor / greu.
 Mielomul Multiplu = plasmocitom – proliferarea malignă a unei clone de plasmocite care invadează MOH și
produce metastaze sistemice; sunt sintetizate nivele înalte de Ig care pot fi G sau A, +/- un tip de lanț ușor
lambda sau kappa; lanțurile ușoare se filtrează glomerular și datorită cantității crescute e depășită capacitatea de
reabsorbție tubulară => proteinurie prin mecanism pre-renal = proteine Bence-Jones; se pot evidenția printr-un
test de precipitare la căldură (heat test) care evidențiază precipitarea lor la 60 grade C și resolubilizarea la 90
grade C.
 Macroglobulinemia Waldestrom: proliferare malignă a unei clone de limfocit B la nivel ganglionar și splenic
caracterizată de sinteza de IgM monoclonale => adenopatii, splenomegalie, hipergammaglobulinemie (fără
proteinurie pre-renală), sindrom de hiper-vâscozitate (micro-tromboze și micro-infarctizări în diverse teritorii -
dispnee, afectări neurologice, de vedere).
 boala lanțurilor grele

Fibrinogenul valori normale 200 – 400 mg/dl plasmă

 greutate moleculară 400 KDa, sintetizat hepatic; migrează în zona beta a electroforezei proteinelor plasmatice.
 rol în coagulare (factorul I al coagulării).
 proteină de fază acută: contribuie la formarea rețelei de fibrină care limitează focarul inflamator.
 crescut în inflamații acute și cronice, pierderi de proteine (sindrom nefrotic).
 scăzut în deficit de sinteză (congenital sau dobândit – ciroza hepatică) sau consum crescut (CID, sindrom
fibrinolitic primar).

TIPURI DE DISPROTEINEMIE (pattern-uri electroforetice)

1. DISPROTEINEMIA DIN INFLAMAȚIA ACUTĂ (DE FAZĂ ACUTĂ)

 proteinele serice totale - normale

 scăderea↓ albuminei (sinteza inhibată de citokinele inflamatorii) - valorile absolute pot fi normale
 creșterea ↑↑ alfa-1 și alfa-2 globulinelor (majoritatea sunt proteine de fază acută).
 scăderea ↓ raportului albumină /globuline.
 creșterea ↑ ↑ VSH-lui.
 creșterea ↑ ↑ fibrinogenului.
 creșterea ↑ ↑ proteinei C-reactive.
 apare în: fazele inițiale ale infecțiilor acute, inflamațiilor acute: reumatisme inflamatorii cu debut acut, infarct
miocardic, necroză tisulară, arsuri, chirurgie.
 5

2. DISPROTEINEMIA DIN INFLAMAȚIA CRONICĂ

 proteinele serice totale normale sau ușor crescute (sub 10 g / dl).

 scăderea ↓ ↓ albuminei.
 creșterea ↑ ↑ gamma-globulinelor (polyclonal proliferation of plasma cells);
 scăderea ↓ raportului albumină / globuline;
 creșterea ↑ VSH.
 creșterea ↑ fibrinogen.
 creșterea ↑ proteinei C-reactive.
 apare în: infecții cronice, inflamații cronice (boli de colagen).
*pot apare puseuri de acutizare cu modificarea profilului electroforetic (tranziții reversibile între paternul cronic și
acut).

3. DISPROTEINEMIA DIN SINDROMUL NEFROTIC

 proteinurie (există o proteinurie fiziologică < 100 mg/zi).

 proteinuria patologică poate fi de cauză glomerulară/tubulară/alte cauze (pre-renală = proteinele Bence-
Jones).
 proteinuria patologică: selectivă = se pierd doar albumine.
: neselectivă = se pierd și globuline (evaluare prin electroforeza proteinelor urinare).
 modificarea funcțională (modificarea încărcării electrice) sau structurală a permselectivității glomerulare
determină pierderi anormale de proteine în urină; proteinuria de rang nefrotic > 3, 5 g/24 h.
 se pierd în primul rând albumine – datorită masei moleculare mici, dar se pot pierde și globuline: α1-globuline;
transferina [se pierde și fier => anemie (+↓ sintezei eritropoietinei)] și chiar Ig.
 NU se pierd: fibrinogen, α2 macroglobulina (și în general α2-globuline), β globuline (mai puțin transferina).
 se perturbă metabolismul lipoproteinelor => dislipidemie: cresc lipoproteinele (↑sinteza hepatică a acestora + li
se alterează catabolismul) care conțin apoproteina B (din banda β) - VLDL, IDL, LDL - creste inițial colesterolul și
ulterior trigliceridele în ser; HDL N/↓ în formele cu pierderi severe de proteine.

PATTERN ELECTROFORETIC SINDROM NEFROTIC

 scăderea ↓ ↓ proteinelor serice totale < 4 g/dl.
 scăderea marcată a ↓ ↓ ↓ albuminei (inclusiv în valori absolute).
 creșterea importantă a alfa-2 globulinelor ↑↑↑ (α2 macroglobulina) până la 40%.
 creșterea beta-globulinelor ↑ ↑ până la 20%.
 +/- scăderea alfa1 și gammaglobulinelor.
 scăderea ↓ raportului albumină /globuline.
 creșterea↑ fibrinogen.
 creșterea ↑ VSH.
 CRP normală.

 scăderea albuminelor plasmatice / presiunii coloid osmotice ar stimula “citirea genelor” pentru albumine și unele
globuline la nivel hepatic, dar sinteza crescută de albumine nu e suficientă pentru a compensa pierderile.

4. DISPROTEINEMIA DIN GAMMAPATIILE MONOCLONALE (PARAPROTEINEMIE)

 creșterea proteinelor serice totale (>10 g / dl).

 scăderea % albuminei (relative) până la 30% ; în valori absolute poate fi normală.
 creșterea importantă a gamma globulinelor ↑↑ sub forma unui vârf unic subțire (M protein / paraprotein)
până la 50%.
 scăderea ↓ raportului albumină /globuline.
 există o clonă malignă de celule care sintetizează un anumit tip de Ig: în MM - IgG/IgA/IgD; în macroglobulinemia
Waldestrom – IgM.

***DISPROTEINEMIILE DIN AFECȚIUNILE HEPATICE - vor fi prezentate la evaluarea funcției hepatice