Modulul: M4 SPP- Activitățile unității economice

Unitatea didactică: Marfa

Clasa: a IX– a B
Fisă de documentare

Din definitiile surselor romanesti din perioada economiei libere (pana in 1945) si din
perioada de tranzitie la economia libera (dupa 1989) rezulta urmatoarele trasaturi esentiale ale
marfii:
a/ marfa este orice bun care se vinde si se cumpara;
b/ marfa este rezultat al muncii omenesti;
c/ marfa este destinata schimbului, deci este gandita si realizata exclusiv pentru nevoi
nepersonale;
d/ schimbul marfii se face prin vanzare - cumparare, adica prin fapte de comert /Codul
comercial roman, art.3, al.1,2/.
Termenii care constituie sinonimele cele mai frecvente pentru categoria marfa sunt:
articol, bun si produs.
Articolul are, intre semnificatiile sale, si pe aceea de obiect care se vinde in comert
/DEX, 1996/ sau , mai concis, obiect de comert . Cu semnificatia de marfa, cuvantul articol
este folosit foarte frecvent in materialele comerciale, desi semnificatia sa este stabilita in
sistematica marfurilor.
Termenul bun are numeroase semnificatii intre care si unele care ii confera capacitatea
de sinonimie cu marfa: ceea ce este util sau necesar societatii sau individului pentru a-i
asigura existenta, bunastarea , varianta obiect sau valoare care are importanta in circulatia
economica , indicandu-se, ca exemplu de utilizare, sintagma Bunuri de consum = bunuri
materiale destinate consumului personal, obiecte de consum /DEX, 1996/. In stiinta
economica, termenul bun face obiectul unor teoretizari inconsecvente in ultimul deceniu.
Termenul produs este folosit cel mai frecvent si adesea stereotipic cu semnificatia de
marfa, indeosebi in practica. Produs (din lat. productus) a evoluat de la semnificatia unui
element material rezultat al activitatii umane destinat sa satisfaca o trebuinta spre definitii tot
mai complexe, menite sa evidentieze limitele in spatiu si timp, originea, natura, alcatuirea,
relatiile cu mediul antropic si natural etc. Intre marfa si produs deosebirea este, in unele
cazuri, doar situationala ( produs de schimb = marfa ).
 Concepte calitologice referitoare la marfa
Printre cele mai uzitate categorii de acest fel, se evidentiaza: proprietatile,
caracteristicile, indicatorii, parametrii, indicii, nivelul tehnic, calitatea, deficientele (de
calitate), uzura, defectele si altele.
Proprietatile semnifica, din punct de vedere merceologic, trasaturi si insusiri ale unui
bun care il particularizeaza in raport cu alte bunuri si ii confera capacitate de satisfacere a
unor trebuinte umane. Numeroasele proprietati ale unui bun oarecare nu prezinta acelasi grad
de importanta, delimitandu-se, intr-un context definit, un grup de proprietati definitorii pentru
bunul respectiv, numite caracteristici.
Caracteristicile (de calitate) sunt proprietatile remarcabile ale unui bun, cele care
definesc suficient, fata de o cerinta precizata, bunul respectiv. Aceasta reprezentativitate a lor
le confera prioritate la descrierea bunului in standarde, carti tehnice de produs, pliante si
materiale publicitare. Folosirea nedelimitata a categoriilor „proprietati“ si „caracteristici“ nu
poate fi considerata ca eroare, intrucat si caracteristicile sunt tot proprietati.
Indicatorii semnifica o categorie cu caracter generalizator, evidentiind concentrat
starea si nivelul unui grup de caracteristici ori sinteza tuturor caracteristicilor produsului. Se
utilizeaza mai frecvent pentru bunurile tehnice si in analizele de calitate, cu variante ca:
indicatori partiali (tehnic, economic, ecologic), indicator general, indicator sintetic etc.
Parametrii reprezinta expresia marimii caracteristicilor; sunt exprimati cifric sau in alte
moduri consacrate si se folosesc in general pentru caracteristicile tehnico-functionale (de ex.,
valorile consumu-rilor, turatia, precizia de masurare etc.). In practica, sunt larg raspandite
expresii ca: „parametri normali / inalti / superiori / redusi“ etc. cu semnificatia de „niveluri“.
Indicii (de calitate), cu forma singulara indice, reprezinta expresia valorica a nivelului
unei caracteristici, in cazul marfurilor generale. Cu aceasta semnificatie a fost larg utilizat in
practica si continua sa mai fie inca utilizat. Datorita confuziilor de sens cu termenul
matematic (cu semnificatia de raport intre doua marimi identice, exprimat ca fractie) este tot
mai putin utilizat in prezent, preferandu-se termenul „valoare a caracteristicii“. Cu grafie
identica, dar cu pronuntia accentuata la mijlocul cuvantului, indíciile (singular indíciu) au
semnificatia de indicatori sau (grup de) caracteristici. Folosit frecvent in trecut, termenul a
fost in mare masura abandonat ca invechit si vicios.
Gruparea proprietatilor mărfurilor dupa principalele criterii se prezinta astfel:
a) dupa relatia cu marfa, se grupeaza:
 proprietati intrinseci, proprii marfii, care tin de natura materiei constitutive, cum sunt:
structura, masa specifica, compozitia chimica;
proprietati extrinseci, atribuite marfii, respectiv consideratii (simboluri), categorii
economice (pret) etc. Gruparea este proprie marfurilor tangibile.
b) dupa natura lor, respectiv domeniul de cercetare caruia i se asociaza:
fizice generale (structura, masa specifica, dimensiunile);
fizice speciale (mecanice, electrice, optice, piretice etc.);
chimice (compozitia chimica, potentialul activ);
biologice (potentialul vital, toleranta biologica - microbiana/bacteriana/ fungica);
ergonomice (confortabilitate, silentiozitate, manevrabilitate);
ecologice (potential poluant, caracter autodegradabil);
economice (caracterul pretului).
c) dupa nivelul de relevanta pentru calitatea marfii, se deosebesc:
proprietati majore (critice);
proprietati importante ;
proprietati minore.
d) dupa modalitatea de apreciere si masurare, se remarca:
proprietati apreciabile prin simturi (organoleptice sau senzoriale);
proprietati masurabile direct sau indirect cu ajutorul unor mijloace adecvate
(instrumente, aparate etc).
Proprietatile organoleptice sau senzoriale sunt proprietati care reprezinta expresia
reactiei senzoriale specific umane fata de proprietatile intrinseci ale marfii. Evaluarea lor
presupune experienta acumulata in sisteme personale de valorizare, alcatuite din multimea
informatiilor insusite prin excitarea simturilor (fondul informational biologic) si multimea
informatiilor dobandite prin invatare (fondul informational - cultural).
Proprietatile masurabile sunt, in general, proprietati intrinseci, fapt pentru care
constituie, in aproape toate cazurile, caracteristici ale marfii.
Masurarea lor se realizeaza prin folosirea unor instrumente adecvate care, in conditii
bine precizate, indica marimea caracteristicii masurate.